Astăzi, 19 Aprilie, 2020(†) Învierea Domnului (Sfintele Paşti)

Faptele Apostolilor 1

1 Întâia mea carte1, Teofile, amîntocmit-o despre toate câte a în-ceput Iisus a face şi a învăţa

1Evanghelia după Luca, a cărei con-tinuare este Faptele Apostolilor. Des-pre Teofil vezi nota de la Lc 1, 3.

2 până în ziua când S’a înălţat lacer, după ce prin Duhul Sfânt le-a dat porunci apostolilor pe carei-a ales,3 cărora după patima Sa li S’aşi arătat pe Sine viu, cu multesemne doveditoare, timp de pa-truzeci de zile arătându-li-Se şi

vorbindu-le despre cele ale îm-părăţiei lui Dumnezeu.

4 Şi’n timp ce era împreu-nă cu ei le-a poruncit să nuse’ndepărteze de Ierusalim, ci săaştepte făgăduinţa Tatălui2 „pecare aţi auzit-o de la Mine;

5 că Ioan a botezat cu apă, darvoi veţi fi botezaţi întru DuhulSfânt, nu mult după aceste zile”.

6 Iar ei, adunându-se, L-au în-trebat, zicând: „Doamne, oareîn acest timp aşeza-vei Tu la locîmpărăţia lui Israel?”

7 Iar El le-a zis: „Nu al vostrueste să ştiţi anii sau vremile pecare Tatăl întru a Sa stăpânirele-a pus;

8 dar putere veţi primi prin veni-rea peste voi a Sfântului Duh şi-Mi veţi fi Mie martori în Ierusa-lim şi’n toată Iudeea şi’n Sama-ria şi pân’la marginea pământu-lui”.

2Plinirea făgăduinţei de a-L trimitepe Sfântul Duh (Lc 3, 16), ceea ce s’aîntâmplat în ziua Cincizecimii. Lucatrece aici de la vorbirea indirectă la ceadirectă, reluând firul narativ întreruptla Lc 24, 49.

Ioan 1

1 Întru’nceput3 era Cuvântul4 şiCuvântul era la Dumnezeu5 şiCuvântul Dumnezeu era.2 Acesta era dintru’nceput6 laDumnezeu;3 toate printr’Însul s’au făcut şifără El nimic nu s’a făcut din ce-ea ce s’a făcut.4 Viaţă era într’Însul, şi viaţaera lumina oamenilor7;

3Întru dimensiunea interioară – ne-mărginită şi supratemporală – a luiDumnezeu; în veşnicie; înainte de fa-cerea lumii; anterior oricărei creaţii;„mai’nainte de toţi vecii”.

4Traducerea grecescului Logos şilatinescului Verbum. În filosofia elenă:puterea creatoare a lui Dumnezeu; ra-ţiunea de a exista a oricărui lucru. Înrevelaţia ioanică: Fiul, a doua persoa-nă a Sfintei Treimi.

5Împreună cu – şi cu faţa spre –Dumnezeu; pros e o prepoziţie dinami-că, sugerând nu numai imediata veci-nătate, dar şi mişcarea perpetuă, co-muniantă, a Fiului către Tatăl.

6Dacă în primul verset prepoziţia entraduce relaţia Logosului cu eternita-tea, aici ea schimbă perspectiva şi in-troduce relaţia Lui cu timpul, pregă-tind astfel versetul următor; Cuvântulparticipă nemijlocit la naşterea timpu-lui prin actul creaţiei, dar El era şirămâne anterior acesteia. (De altfel,„dintru” este opţiunea traducătorilorBibliei din 1688).

7Logosul ca sălaş şi izvor al vieţii.În limbajul ioanic, cuvântul „viaţă” (fo-

5 şi lumina întru întuneric lu-minează şi întunericul nu acuprins-o8.6 Fost-a om trimis de la Dumne-zeu; numele lui era Ioan9.7 Acesta spre mărturie a venit,să mărturisească despre Lumi-nă, pentru ca toţi să creadă prinel.8 Nu el era Lumina, ci să mărtu-risească despre Lumină.9 Lumina era cea adevărată, Ca-re, venind în lume, luminează petot omul.10 În lume era şi lumea prin-tr’Însul s’a făcut, dar lumea nuL-a cunoscut.11 Întru ale Sale a venit, dar aiSăi nu L-au primit.12 Dar celor câţi L-au primit, ca-

losit de 36 de ori) nu înseamnă nicio-dată mod de existenţă biologică, ci via-ţa reală, viaţa adevărată, modalitateaomului de a exista în Dumnezeu.

8Succesiunea: Dumnezeu-Cuvânt-creaţie-viaţă-lumină-om-întuneric,termeni fundamentali în teologialui Ioan. Prin dinamica întrupării,Cuvântul pătrunde în imperiul răuluidin lume (agresiv, „cuprinzător”) şirămâne victorios (vezi 1 In 2, 8).

9S’a observat că Prologul Evanghe-liei după Ioan (versetele 1-18) are oconstrucţie simfonică; autorul introdu-ce o temă, o părăseşte, o reintroduceşi o dezvoltă contrapunctic în strânsăconexiune cu celelalte. În cazul de fa-ţă, Ioan Botezătorul.

re cred întru numele Lui, le-adat putere să devină fii ai luiDumnezeu,13 cei ce nu din sânge, nici dinvoie trupească, nici din vrerebărbătească, ci de la Dumnezeus’au născut10.14 Şi Cuvântul trup S’a făcut şiS’a sălăşluit întru noi; şi noivăzutu-I-am slava ca pe slavaUnuia-Născut din Tatăl, plin dehar şi de adevăr.15 Ioan mărturisea despre El şistriga, zicând: „Acesta era Celdespre Care am zis: Cel ce vinedupă mine înaintea mea S’a pli-nit, fiindcă mai înainte de mineera11.16 Şi din plinătatea Lui noi toţiam primit şi har pentru har12,17 căci legea prin Moise s’a dat,dar harul şi adevărul prin IisusHristos au venit.13

10Cei ce devin fii ai lui Dumnezeu Ise asimilează Cuvântului, Care S’a în-trupat din fecioară fără bărbat.

11Profeţie: Cel ce-mi urmează întimp m’a depăşit în devenire prin aceeacă El S’a născut în eternitate.

12În alte traduceri: har peste har;har după har. Harul pe care-l primimde la Iisus Hristos îi corespunde celuice este şi rămâne în El, ca noutate faţăde Legea Veche (vezi şi versetul urmă-tor).

13Sfânta Scriptură versiune diortosi-tă după Septuaginta, redactată şi ad-notată de Mitropolit Bartolomeu Vale-

Tâlcuire

PAŞTILEDOMNULUI,PAŞTILE!Din moar-te la viaţăne-a adus penoi Domnulcu înviereaSa. Şi ia-tă, învierea

aceasta „îngerii o laudă în cer”,văzând cum străluceşte fireaomenească îndumnezeită întruslava dinainte rânduită ei, înIpostasul Domnului Răscumpă-rătorul, în al cărui chip, prinputerea învierii Sale, aveau a sepreface toţi cei ce au crezut cuadevărat într-Însul şi s-au alipitcu tot sufletul de El. Slavă,Doamne, preaslăvitei învieriiTale! Îngerii cântă împreunăbucurându-se cu noi şi văzândplinirea cetei lor; iar pe noiînvredniceşte-ne, Doamne, săTe slăvim cu inimă curată peTine, Cel înviat, văzând înînvierea Ta curmarea stricăciu-nii care ne roade, sămânţanoii vieţi prealuminate şi zoriiveşnicei slave care va să vină,în care Tu ai intrat ca Înain-temergător prin învierea ceade dragul nostru. Nu numairiu Anania

limbile omeneşti, dar nici măcarcele îngereşti nu sunt în puteresă tâlcuiască negrăita Ta milăcătre noi, Doamne, Care aiînviat în chip preaslăvit!14

14Sfântul Teofan Zăvoratul, Tâlcuiridin Sfânta Scriptură pentru fiecare zidin an.