(panayotis nellas) omul, animal indumnezeit. o antropologie ortodoxa 2

7/17/2019 (Panayotis Nellas) Omul, Animal Indumnezeit. O Antropologie Ortodoxa 2

http://slidepdf.com/reader/full/panayotis-nellas-omul-animal-indumnezeit-o-antropologie-ortodoxa-2 1/249

P a n a y o

t î s N e l l

a s

t

Î N D U M N E Z E

I T



r

Colectia

DQQÎUftTÏCa

în viziune ortodoxà, Biserica nu este altceva decâtIisus Hristos Fiul lui Dumnezeu Intrupat ca Reveladledeplinà In continuitatea eficientei Lui mântuitoare Inistorie prin D uh ul S fânt. Prin S criptu rà §iTrad¡tie, p rin

întrea ga ei viatâcu ltic-sa cram en talü çi m isticà, B isericam en tine In a ctiu ne §i fructifica Revelatia In înte lesu l eia u te n t ic ia lo n a t $i apà rat pr in form ulàri dogmatice.

Dogmele concentreazá In formule sintetice §i p a ra d o x a le m ie z u l R ev e la fie i d u m n e z e ie ç t i çiIndum nezeitoare p ropováduite, exp lícate §i actua lízatede Biserica. Explicitand Persoana §i opera lui IisusHristos, Dumnezeul-Omul, Unul din Treime, dogmele

evidentiazá pú nete le nodale ale Intálnirii au tentice d intredivin $i um an, infinit $i finit , tran sc en d en t §i im an en tsituându-se In centrul i igurii exemplare a Crucii, InInsali locul de intersecò între vert ical §i orizontala

Intelegerea dogmelor, deci, reclamä experienfa crucifian táa ascezei m intii care - du blatà de ascezafizicà - urm àre ^tead ap tare am intii §i fìintei no astre Intregi la R eve lare (nuinvers).

A§a cum su b linia Pärintele D. Stániloae:“Caracterul definit al dogmelor nu contrazice, ci

dimpotrivà, asigu rà con tinutul lor infinit . R en un tare a ladelim itärile lor ar t ransform a ad âncim ea fârà de fund am isterulu i Intr-o b alta färä sem nifìcatie In care e posibiorice, dar nim iccu ad evàratno u §i profund. înco nfin utuatoteu prin zà tor al formulelor dogmatice care delim iteazästric t acest infinit, Inbogàfia neco nfun datà a asp ectelo

lui de inepuizabilà adâncime $i complexitate, teologiaare u n obiect de interm inabilà reflexiune Dogmele au



Panayotis Nellas

OMUL-ANIMAL ÎNDUMNEZEIT

pentru o antropologie ortodoxä

Studiu introductiv çi traducerediac. loan I. Icä jr.

sisuarrscA j v » e t e a n a

J>A." MfT

CERNA' TULCBA- F T T 5 ' D R r ' T .............T T

,^ 'm v .

•Editura j ä S DEISIS

Sibiu1 9 9 4



II

J L

*

Coperta:

învierea, detaliu frescà C/zora-Constantinopol (sec. XIV)

• 4

Viziune graficä: Còrnei Toma

Redactare: Bîrzu Vasile

M ultum iri doam nei So tir ia N ellas §i redactiei revistei

Synaxi*’ pentru pe rm isiun ea g en ero asâ de a ed ita acea stä

carte în románente.

/ *• . - , s n *

O Editura DEISIS pentru versiunea de fajà. ‘

Traducere dupä originalul neogreciriANATIiìTH NEAAA



"ìndumnezeirea" omului, P. Nellas $i conflictul

antropologiilor

farà indoialà, din zorii modernità!» $i pana azi in pragul secolulcii

XXL problema omului este chestiunea centrala a epo di noastre. Inceput.

spiritual vorbind. in 1882 cu proclamarea “mortii lui Dumnezeu“ ni

exaltarea dionisiaca a “supra-omuiui“ de càtre F.Nietzsche, secolul XX

$i-a derulat parcursul in umbra sinistra a celei mai gigantice negàn

ideologice $i suprimàri fìzice a omului (adevàratà apoteozà negativa a

inumanului. veritabil trium f al “ne-omului") in numele clasei, rasei ori

ideologiilor. Un moment culminant al acestei evolutii l-a constituit pro clamare a te oreti ca in structu ralism ul §i post- structu ra lism ul

deconstructivist, in voga actualmente, a kimortii omului'1, a decesului sau

uciderii filosofice a ideii europene de om - simplà reiicvà “epistemicà” a

unei ere intelectuale revolute. uDemersuri atàt de diferite, ca ontologia lui

Heidegger, structuralismul, psihanaliza sau marxismul au totu§i o tematica

in comun, $i ea vizeaza in esen{a ìnlàturarea sensului tràit §i dizolvarea

omului. Dupà moartea lui Dumnezeu prin voci bine armonizate, noua

filosofie proclama moartea uciga$ului: lichidarea omului"1.

Inaugurata sub auspiciile umanismului triumfator ezoteric-

totalizator al Rena$terii §i continuata sub semnul celui ra(ionalist al

Reformei, Contrareformei ji Iluminismului, modemitatea pare a sfarai in

pragul unei post-modemitap, tot mai insistent revendicate, sub zodi ile unui

tot mai apàsàtoranti-umanism. “Succesul actual al filosofici antiumaniste*

in secolul nostru, “ne dà un serios avertisment. Càci s-ar putea ca el sa se

datorczc unei stari de fapt, filosofia oglindind o anumità situatie creata a

omului as tà/i . si tuale care greveaza gàndirea §i pe care ea doar o exprimà",

Unu nàscoce$tc de fapt nimic: inainte de a gàndi moartea omului, epoca

noastrà o tràie$tc'\ din plin $i ca pe 0 banalita te am adàuga. Mai grav insà

chiar decat gcnocidurilc reiterate ale secolului, este poate faptul ca “ omul

i§i nàscoce§te astàzi §i o altà moarte: acolo unde crima incà nu s-a comis,



VI

se ìntrevede o sinucidere sau cel pupn o abdicale: omul renunjasàfieom

laraceastàdemisiedelaumanitatetradeazaprecaritateadefinitii

omuluivehiculateînepocamodernà.Dupàrefijzulsaureprimareaîntelege

teologice creatine medievale, de la Renaciere ìncoace omul european e

animai in càutarea unei definitii. Reluate de metafizicile rationaliste

iluminismului“clasicisf\vechiledefinipiantice(animal rational §imurit

animai social etc.) au coexistât concurential cu reprezentárile arhaice

gnostice(omul ca “ microcosm" §i “ microtheos” ,cascâ teiede divinitcàzutà în materie etc.) reiansate în alchimie, magie §i ezoterisme

dezvoltate speculati v de metafizicile ¡dealiste “romantice” ca$i de ideolog

nàscute în secolul al XLX-lea în urma ràstumàrii acestora: marxism

existenpalismul,istorismul, etc. Emancipata desub tutelatradipei teolog

§i metafizice, ieçita din perspectiva lor finalista (kCteleologicà” - omul

explica prin scopuri transcendente), antropologia moderna a privilégiâ

ultímele doua secóle, în sens pozitivist, demersul “arheologic”, pledà

pentin explicareareductionistàaomului prin originileçi condipileexisten

luinaturaledin perspectiva dominan ta sau conjugataabiologiei,psiholog

sociologici, lingvisticii, sistemelor, comunicârii etc. Omul era redus

nevoile elementare biologice çi culturale ale supravietuirii lui (hra

reproducerea), la jocul pulsiunilor fundaméntale create în jurul aces

nevoi,aIrela{iiloreconomice,limbajului,etc.FuncpaintegratorieaReveIa

a fost uzuipatà de metafizicà §i apoi de ideologie, rezultatul funest fi

catastrofa umanismelor europene moderne al càror antropocentrism frá

n-a putut stàvili sinuciderea în masà a omului ca fiinfà teologica

religioasà, nici ororile omuciderii “ industrialízate” $i dezumanizariletot felul care au invadat societàpie actúale (droguri, violenfà, erotism

exacerbât, consumerismul) depersonalizându-Ie intens.

Confruntat cu perspecti vele terifiante ale sinuciderii sau omorul

omul modem, nàscut din crima fondatoare a deicidului nietzschee

freudian ori marxist, dispune de o antropologie precarà §i ffagilà, edific

pe“ruineleteologiei§i cosmologici” sau, mai exact, peo “cosmologie rat

§i o teologie abdicata”.3 Refuzatà sau pervertita, perspectiva religi

tcologicàsedovedeçte,dupa cum arata cercetarilefenomenologieireligiilorizontul de nedepàçit al oricàrei antropologii.

F à t d à i di l l it â d t d t i



supravietuirea in acest interval, omul §i-a creat o “ supra-naturà*' umana

“sui-generis” : cultura.4 Spre.deosebire de animai (§i de zei), omul devine

om, adàugànd ceva existentei sale naturale; omul se na$te nu se inmulte§te

pur $i simplu, se hràne§te nu doar mànàncà, vorbe?te nu striga numai, iar

jocu l animal se transforma la el in muncà, artà, rii, jtiintà, cultura, politicé,

etc. Daca prin trup exista in natura, prin spirit el se ridica deasupra ei,

instràinàndu-se de ea §i instàpànindu-se in acela$i timp asupra ei, prin

cultura (magic-ritual sau tehnic-$tiintific), respectiv asumàndu-$i fata de

lume o atitudine quasi-divinà de creator $i asigurándu-§i o supra-vietuirelimitata. Limitata, pentru cà jocul natura-cultura in care este implicai omul

areo limitàdureroasa^i implacabi là: moartea, pe care n-o putem “domestici”

ori asimila lumii noastre. Slàbindu-se in timp, trupul moaré §i putreze$te

facànd astfel ca aventura spiritului uman sa e$ueze inevitabil intre pereti i

unui mormànt.Nici fiará, nici ìnger, nici instinct pur, nici simplà inteligentà,

omul penduleazà intre viatacare nu este incà §i moarteacare-l face sà nu mai

fie .5Paradoxal, cu càt inainteazà in umanizare cu atàt se apropie de moarte.

Spre deosebire de animalul care piere sau de zei, ingerì $i demoni care sunt

ve§nici, omul §tie cà moaré, §tie cà jocul sàu cu viata ?i lumea se incheie cuo infràngere. Moartea apare astfel in lume, ca locul unei diferente mai

profunde situate (dincolo de di ferenta: trup-spirit, naturà-culturà): di ferenta

originara ìntre Creator (care este dar nu exista) §i creatura (care exista dar

nu este).6 Abiarelafiaom-Dumnezeu, con$tiin|acreaturalitàtii §i pàcàto§eniei

este cea care-i permite omului sesizarea exactà (dincolo de simplul joc cu

naturaamortizatprinculturà)apozitieisalerealeinexistentà§iaproximarea

unei definitii adecvate a propriei sale umanitari: omul ca “ anim ai”

“ rational” (deci supra-natural) dar “ muritor” , deci creat §i pàcàtos.

Jocul existentei umane de de sfaja ra , deci, incadrul unui“triunghi”

fundamental: Dumnezeu-om-lume. Esentai este faptul cànu relafiaomului

cu natura, ci relatia sa cu Dumnezeu este cea care-i reveleazà misterul ultim

al existenjei sale, sensul uman al viefii §i morfii sale in jocul - primejdios si

màntuitor in acela$i tim p-cu Dum nezeu revelat de religie, mituri §i credinfà

$iconcretizatinrituri.Credinta,miturile§irituriledeschidomului perspectiva

uncí a treia dimensiuni a existentei: orizontul divinului §i necreatului care

osandole ncautenticitatea viefii pàcàtoase ?i muritoare deschizàndu-i in

acelasi timppcrspectivaunei viefi autentice, màntuiteji sfini te care ràpe§te

morjii caractcrul terifiant §i funest, “imblànzind-o” ?i “tocindu-i acuì” $i

tài$ul nemilos. Prin credinfà§i rituri, actele fundaméntale ce apartinjocului

naturai mortai om-lume devin acte sacramentale angajate in istoria

VII



v i n

actiona moral ìnseamnà a face voia lui Dumnezeu, etc.) ajungànd ca

purtàtoare de “viatà” veçnicà.7

Religia ìnseamnà, deci, pentru om asumarea con§tientà

credintà çi in ascultare de Dumnezeu a revelatiei creaturalitatii (eu

pàmânt çi cenuçâ, créât çi finit - Tu eçti necreat çi infiniti) çi pâcàtoç

sale(eu suntpàcàtosçi nedesâvârçit-Tueçti sfantçi desàvârçit!)5nnàd

cà Dumnezeu insuçi Cel necreat. Creator, sfant çi desàvârçit, va intemilostiv, solutionând antinomiile creatural itati i çi pâcàtoçeniei

mântuindu-l de moarte çi çtergându-i pàcatul prin comunicarea sen

(sacramentai) a nemuririi çi sfinteniei Sale proprii. in relafia relig

autentica, nu omul il afîrmà, judecà çi explicà pe Dumnezeu, ci el es

afirmat, judecat çi explicat de Dumnezeu. Religia nu este primo

cuvântul omului despre Dumnezeu, ci Cuvântul lui Dumnezeu cà

despre om, nu e revelarea divinului de càtre om. ci revelatia umanu

catre Dumnezeu (de aceea, în perspectivà religioasà, teologia nu posibilitatea suprema a antropoiogiei ci premiza oricàrei antropolog

Iar Cuvântul révélât al Dumnezeului personal - nu cel cosm

mitului, ci al Bibliei - ne interzice categorie sà ntfacem “chipurT(ima

alelui Dumnezeu (Ex.20; 4; Deut.4,16). Aceastapentrucàacest “chip

dat de Dumnezeu în omul însuçi facut “dupà chipul çi asemànare

Dumnezeu” (Gen.l, 27), în Adam cel vechi, iar, cu maxima transpa

(dupà càderea lui Adam), în Adam cel nou, Hristos Care, atàt ca Dumn

cât çi ca om, este “Chipul Dumnezeului Celui nevàzuf ’ (Col. 1,15). AHristos, Dumnezeu-Omul, çi în Bisericà, locul prezentei Lui sacrame

omul poate cunoaçte în acelaçi timp atât “chipul” sàu adevàrat, c

“Arhetipul”, Modelul divin dupà a càrui Icoanà a fost créât initial, d

care a obscurizat-o prin caderea în pàcat.

Religia biblicâ este revelarea unei antropologii teonome, în

omul îçi acceptà liber în credintà çi ascultare de Dumnezeu conditia d e

créai al lui Dumnezeu. Acceptareaacestei conditii rezolvàmântuitord

antinomie a de nedepàçit creaturalitàtii çi pâcàtoçeniei umane în miîndumnezeirii omului, ca înfiere (çi naçtere) a lui dupà h a r8 în Dumn



IX

dupà har \ fiu in Fiul, ajunge “conform chipului Fiului lui Dumnezeu”(Rom .8,29),44se ìnnoie§te purtànd chipul omului ceresc ve§nic’ ’ (I Cor. 15,49; C ol.3 ,18) §i se “preface din slavàin slava in acela§i chip" (II Cor.3 ,18).Ìndumnezeirea ca infiere prin har concentreaza, deci, esenta antropologiei

biblice §i patristice, reveleaza misterul ultim al existentei umane.In virtutea libertàri sale, pentru om existà insà nu numai calea

teonomiei, calea credintei ?i ascultarii de Dumnezeu (care-l duce la infiere$i ìndumnezeire prin har), ci $i calea 44autonomiei", a refuzului orgolios allui Dumnezeu, a neascultàrii §i revoltei, a neacceptàrii pàcàto§eniei $icreaturalitàtii §i a uzurpàrii funeste a conditici absolute a Creatorului prin

asumarea unei atitudini “divine" de dominatie magica, tehnico-$tiintificà,culturalàori social-politica asupra existentei. Datoritàdezordinii ontologicecreate in existentà, aceastà cale a autodivinizai ii §i autoumanizàri i s t a r a teìnsàintragicomediamortiiasumatecinicori resemnaUnoroareasinucideriisau omuciderii, in farsa demonica a autoidolatrizàrii sau a divinizàriielementelor cosmice ori a propriilor pulsiuni naturale ìmpàtimite (Rom. 1,23 §.u.). Utilizand natura sa proprie (trupul §i spiritul), civilizatia $i culturaca pe un meterez ridicat impotriva lui Dumnezeu, omul càzut (omultumului Babel) a incercat §i incearcà mereu sa se fortifice in umanul sau $i

sà-§i cà§tige ìndumnezeirea pe cont propriu revendicànd-o obstinat prinmiturile succesive ale nemuririi (§i divinitàtii esentiate) a sufletului sau saua spiritului generic al umanitàri, ale progresului istorie nelimitat, aleistorici sau culturii divinizate, respectiv idolatrizate (ca tot atàtea “chipuri"aleabsolutului {acute de om). in abisul càderii insà se poateciti ìnoglindà,ràstumat, altitudinea originala a existentei umane, in deformarea sau

pervertila pàcatului prefectiunea “chipului" se mentine negativ, la modulideal, ca 0 absentà. Destinul “ìndumnezeirii” omului “prin har” ramaneìnscris negativ, ca sursà de ispità §i condifie a posibilitàfii càderii (“§i vefificaDumnezeu...")inautodivinizareaartificiaÌà,individualàsaucolectivà,mistica sau culturalà in care se perpetueaza esenta càderii in pàcat.

Pozitiv sau negativ, teonom sau autonom, divino-uman sau“u m an isf, haric sau demonic, “Ìndumnezeirea” omului “se dovede$te nunumai 0 chestiune marginalà a istoriei teologici”, 0 specula le mitologicasau metafizicà otioasà; “ne izbim de ea in toate laturile gàndirii umane” , 9e chiar 0 constanta a conditici §i istoriei umane in ansamblul ei. Departe dea li 0 chestiune ezotericà, ìndumnezeirea marcheaza profund utopiile $iangoasele epocii moderne, e “una din ideile cele mai active $i mai

pencil *uìtealeepociinoastre.” 10uEpocanoastrà-subliniaintr-unpàtrunzator



studiti pe aceastà tema pàr.Ch.von Schònbom - e profond marcat

aspirada spre divinizare. Homo secundus deus (omul, al doilea dumne

e leitmotivul acestei càutàri. Unele cúrente de gândire, ideologii, mi

rei igioase, exalta aceastà aspi rafie §i invita pe om sa-çi recunoascà adev

natura divina (neognoza) sau sà se creeze pe sine însuçi ca subiect al ist

printr-o practica demiurgica (cultul geniului, marxismul). Alte cúr

denuntà aceastà aspirale ca sursà a tuturor relelor epocii: dorint

divinizare e dezvàluità ca o lipsà de màsurà narcisiaca §¡ ca o il

periculoasà, opunàndu-i-se acceptarea ìntr-un spirit de solidaritate a finitudini radicale §i de n e d e p à ç it 11

Ideea câ omul e divin ìn esenta lui §i ca trebuie sà-$i elibe

aceastà diviniate naturalà a sa de tóate instràinàrile materiale ca

voaleazàeatotprezentà in gândireaçi aspiratale modemitàtii. D ouàsu

principiu directiile de realizare a acestei autodivinizàri: fie cea gnos

mistic-ezotericà sau estetica (prin m ed itale de tip neoplatonic sau extr

oriental: yoga, tantra etc., ori prin creativitate esteticàexaltatà mistic in

romantic), fie cea umanista, aceasta la ràndul ei psihologic-psihanali(prin maturizare, de-complexare §i emancipare psihologicà omul de

egalul lui Dumnezeu, independent ca çi EI - cf.E.Fromm, You shall b

Gods, 1966) sau social-istoricà, ca ìn cazul marxismului (interprétât efe

ca soteriologie gnosticà §i utopie teogonicà de E.Bloch in celebrul sà

Hoffnungsprinzip, 1967). Rezultatul catastrofal §i mortai ìn pian ist

social $i uman al giganticei tentative a marxismului de autodivini

socialàa umanitàri comunizate prin teroare, violentà çi minciunà ideolog

cu prefol distrugerii cinice a oamenilor concreti, nu mai e cazul sà

comentataici.Sâretinemdoarultimelerândurialemasiveianalizefilosoa marxismului ìntreprinse de L.Kolakowski ìntr-o monumentala trilo

‘cAutodivinizareagenului uman càreia marxismul i-adatexpresiefiloso

a luat sfarçit in acetati mod ca §i tóate celelalte ìncercàri de acest fel

individuale fie colective: s-a relevât a fi aspectul de farsà al servi

umane.” 12

X

N-au lipsitìnsà(§i nu lipsesc)inOccidentnici voci care protest

impotriva utopiei autodivinizàrii ori exaltàrii mistice aomului in ideolo

secolului sau in neognozele ori ezoterismele in ascensiunein acest fina

seco! (teosofie, antroposofie, guénonism,New-Age-ism etc.). Psiholog

I lorst Richter (Per Gotteskosmplex 1979) au pus in evidentà pulsiu



tehnologice actuale o impinge spre autodistrugere colecti va - facànd un apel

la ìntoarcere la modestie §i mäsurä, la echilibru intre atotputemicie §i

neputintä(All- und Ohnmacht). Filosofi ca FJ.v an Rintelen (Philosophie

der Endlichkeit, 1951) rei iefeazä“patosul fmitudinii” , refuzul infmitului §i

absolutului §i exaltarea corelativä a relativitatii ca fiind esenja ascunsä a

spiritului modem pentru care “finitul” devine in fapt “absolutul” ! Iar un

teolog liberal (dominicani) ca J.Pohiers (Quand je dis Dieu, 1977)

excogiteazä o justificare teologica a acestei finitudini radicale a omului,

singura care ar conserva, chipurile, pana la capàt alteritatea lui Dumnezeufata de om, ferind-o de identificäri panteiste. Dumnezeu Insu§i e prezentat

aici ca origine a contingen|ei radicale a mortii, sexului, pàcatului vinei

care ar fi “ locurile” privilegiate ale manifestar» "prezentei" lui Dumnezeu

in lume. Intr-o asemenea viziune “creatina’' sui-generis, obsedata de

distanta dintre om $i Dumnezeu, Intruparea lui Dumnezeu, indumnezeirea

omului §i Invierea lui i§i pierd orice semnifica(ie reala. In ultimà in sta la ,

in acest *4exces de umi lin{a’'se ascunde tot un uorgol iu sacrileg’'(G.Marcel),

absolutizarea fmitudinii radicale a omului constituind in realitate “o alta

forma ascunsa de autodivinizare”. 130 autodeificare camuflata, la fel desatisfacuta de sine, chiar dacà de asta data nu prin exces, ci prin deficienza,

nu una “ofensivà”, ci “defensivà” . 14

Larga raspàndire de care se bucurà in cultura contemporanä idei le

neognostice sau patosul fmitudinii sunt un indiciu d a r al faptului “cat de

izolatä straina lumii se prezinta astazi imaginea despre om - autentic -

creatina.” 15 Ideea cre§tinà a “indumnezeirii” are de luptat atat impotriva

pervertili i ei monist-panteiste, “ofensive” (neognostice),cat $i a refuzului

ei dualist-finitist “defensiv” (nu mai pupn gnostic!), in sens biblic §i

patristic “indumnezeirea omului” (théosis) ca infiere prin har in careSf.Parinp vàd scopul existenjei umane §i al intregii creaci” 16este reversul

“inomemrii lui Dumnezeu Cuvàntul” in Hristos ?i, ca atare, se opune atat

autodivmizarii càt §i autoumanizarii (auto-finitizàrii) omului european

modem, invasatura biblica $i patristicà despre ‘Indumnezeire” unente

paradoxal atat caracterul creat, finit, al existenjei umane (deci, implicit,

refiizul oncàrui monism panteist §i al oricàrei autodivinizari naturale a

omului prin postularea unui dualism creajional ireductibil intre creat-

necreat) càt $i chemarea §i aspiraZia naturalà a omului de a participa la viaZa

lui Dumnezeu (deci, implicit, refuzul unui dualism ontologie radicai intrecreat §i necreat $i postularea unui monism haric intre Dumnzeu §i om - prin

XI



(chàris), nu natura (physis), paiticipare (metousia) nu identitate fiin

(arnia) a omului cu Dumnezeu. Aceasta pentru cà participarea la necre

anuleazàinvàtàtura despre caracterul fundamental creatal existentei um

Caracterul creat al existentei umane ìnsà exclude numai kryptodivini

ei, nu $i participarea ei la harul necreat; nu inseamnà, deci, finitudin

radicala. Omul este creat, dar “dupà chipul lui Dumnezeu", cee

inseamnà cà in insali natura lui finità existà o deschidere spre necreinfinit, spre o impàrtà§ire haricà de viata necreatà (nu de fiinta necre

ceea ce ne-ar arunca in panteism) a lui Dumnezeu, participare

transfonnà prin ìnfiere “ chipul” potenziai al lui Dumnezeu in o

AsemànaredeplinactualizatàcuEl.Invàtàturaortodoxà,biblicà§ipatri

despre “indumnezeire" implicà, deci, o anumità conceptie atàt d

omul indumnezeit (chip creat al lui Dumnezeu in vederea unei asem

harice cu EI) càt ji despre Dumnezeu indumnezeitorul (distinctia in EI

harul sau energiile Lui divine necreate accesibile §i comunicabile $i Lui necreatà etem inaccesibilà) - o anumità interpretare, dinamicà, a

teologici càt§iaantropologiei.caresàpoatàexprimarealismulcom-un

omului cu Dumnezeu farà sà basculeze in panteism sau in dualism

recunoa§te azi §i un dominican ca pàr.Ch.von Schònbom: “pe cà

problematicà ar fi solutia palamita - distinctia realà in Dumnezeu

energii §i fiinta - pe atàt de incontestabi là e preocuparea càreia aceasta

sà-i facà dreptate: in indumnezeire se comunica Dumnezeu Insu§i, far

ajunge la o identitate de esenta intre om §i Dumnezeu." 18Modelul concret al realizarii indumnezeirii omului ni-l

hristologia, iar locul ìnfaptuirii ei ni-l aratàecleziologia. Indumnezeir

inseamnà o absorbtie sau o predominare naturalà, o covàr$ire fizicà (in

monofizit) a divinitàtii asupra umanitàtii; ea se realizeaza prin concu

liber al voinfei umane cu voinfa divina. A$a cum spune decizia dogm

a Sinodului VI Ecumenic (681 ) care investente 'Indum nezeirea" in se

ei crejtin, hristologic, cu autoritatea suprema a unui Sinod ecum

“voinjacereascà [a lui Hristos] nueinghifità, ci mai degrabàindumnezeIndumnezeirea este un act voluntar liber, nu un proces naturai, se re

XII



nu poate fi izolatâ de hristologie çi de ecleziologie: eaare o bazâ sacramentala(baptismal-hrisrnonicâ-euharisticà),odezvoItareetic-asceticà,oculminatie

contemplativa, o deschidere cosmologica çi o finalitate eshatologicà

(cf.Efes.l, 22 çi I Cor. 15,28).

Se vedelimpede, deci,caOrtodoxiapatiïsticàaînteles antropologia

plecând de la hristologie, în lumina hristologiei çi in indisolubilà unitate eu

aceasta .20 De altfel, opozitia între ceea ce se numeçte generic “ Ràsàritul”

çi “ Occidental” creçtin se situeazà cu maxima plauzibilitate la nivelul

antropologiei.21“Mascatà de antagonisme mai nemijlocit sesizabile, mai

eu seamà eclesiologice - recunoaçte patrologul catolic, pâr.A.de Halleux -

diferenta fiindamentalâ rezidà în modul in care a fost simtit çi exprimât

deoparte çi de alta misterul comuniunii între Dumnezeu çi om". Deçi s-a

cristalizat în secolele XII-XIV, aceasta opozitie "era déjà latentà în cea a

augustinismului fatà de traditia capadocianà".22 Dacà în Râsàrit imaginea

câlâuzitoare dominantà, în jurul càreia se construieçte întreaga dogmatica

çi care coaguleazâ întreaga experienta eclesialà e cea a omului nou în

Hristos(eaexprimàstarea“ naturalà” aomului)-eaevectorul antropologiei,

sociologici, etc. - în Occident, de la Augustin (sec.V) incoio în prim-plan

se aflà imaginea omuluivechi

în Adam (izolat de Hristos), imagineanegativa a neautenticitàtii umane postulata ca stare naturala çi implicit

normativa; întreaga dogmatica çi experienta eclesialà e interpretatà plecând

de aici cum serie pâr.Patric Ranson; “augustinismul a devenit orizontul de

nedepàçit al teologici Occidentale."23

De la Sf.Irineu trecând prin Capadocieni çi Sf.Maxim çi pânà la

Sf.Grigorie Palama, traditia patristica ortodoxà a ràmas fidelà intu irei unei

relapi organice între natura umana creatàdupàchipul lui Dumnezeu=dupà

chipul lui Hristos çi harul divin de care aceasta are nevoie pentru a-çi realiza

asemânarea îndumnezeitoare çi înfietoare eu Dumnezeu în care îçi

actualizeazà desàvârçirea ontologica. Data fiind relatia aihetipalà întreomul rational [logikos] çi Logosul divin, Intruparea Logosului ar fi avut loc

çi daeàn-ar fi existât câderea lui Adam, scopul ei fiind unul esential pozitiv,

împlinitor, çi doarîn subsidiar negati v,ràscumpàràtor. Confinutul mântuirii

objective este unul precumpànitor pozitiv - înfierea çi indumnezeirea

omului, unirea farà amestec çi farà separatie dintre divin çi uman, Necreat

çi créât, restaurarea asemânàrii pierdutecu Dumnezeu care implicàcâçtigarea

nestricaciunii çi a nemuririi prin umplerea umanitàri lui Hristos, devenite

dupàînàltareçiCincizecimeTrupulBisericii,deenergiileindumnezeitoare

ale Sf.Treimi. Subiectiv, asimilarea acestei mântuiri se realizeaza sub

XIII



forma unei incorporici sacramentale a existentei umane in Trupul l

Hristos çi a unei transfigurari çi ¡luminari conc iente, progresive a ìntreg

fapturi a omului de lumina necreatä a Sf.Treimi care iradiazà din Trup

preamarit al lui Hristos.

Atàt ìn versiunea ei“ pesim isti” augustinianà de insp ira

gnostica neoplatonica, viziune radicalizatade Reformatori, càt §i in atenuare

radicalismului acesteia in versiunea scolastica (tomistà çi neotomista) d

orientare aristotelica, antropologia creatina occidentalà - care a plecat m

mult de la datele filosofici decàt de la realitatea Revelatiei biblice postuleazà odisociere çi o discontinuitate radicala ìntre natura umana çi ha

24 Väzut ca “ supranaturä” , harul este o realitate extrinseci naturii, n

altceva decât o colectie de privilegii çi de daruri gratuite acordate natur

umane farà a se imprima in tesutul ei. Natura umana a fost creata d

Dumnezeu in starea ei actualä; starna ei naturala e cea a unui compu

instabil, dominât de dualismul senzualitate (concupiscenti) - ratiune, tin

în frâu çi redus la stare de latenti de har (grafie). Pierderea harului pr

càdere are consecin^e catastrofale; ca urmare a “päcatului originar”, ìntreag

umanitate ar fi trebuit sä meargä în iad, destin tragic de la care màntuireadusa de Hristos salveazi doar un numar limitât de aleçi predestinat

Relafiaom-D umnezeuareuncaracterexteriorjuridic,dominât decategorii

satisfacfiei, pedepsei sau meritului. Intruparea lui Hristos are ca scop n

ìndumnezeirea, ci reconci 1ierea omului cu Dumnezeu ìn sacrificiul substitut

al lui Hristos pe Cruce care satisfece infinit majestatea çi dreptatea divin

ultragiate prin picat. ScopuI existentei creçtine este câçtigarea prin fap

morale-meritorii a unei gratii sfinfitoare supranaturale (create!) dar pr

care ìn viafe de dincolo omul va ajunge la fericirea vederii intelectuale

esenjei (!) divine. Logica generala a relafiei Dumnezeu-om nu este aici ce

intima a participàrii ci aceea a operafiei eficace exterioare, a relafiei cauz

efect.25

Accentui excesiv pus pe exterioritate, pe distanza çi pe distincf

creat-necreat, uman-divin, a föcut insä ca Dumnezeu sä fie tot mai mu

perceput ca o real itate sträinä, stri vitoare çi in contradicfie cu natura uman

Inconçtient s-a impus modelul unei relafii concurenfiale ìntre Dumnezeu

om. Maiestatea divina era asiguratä cu prefiil unei anihilàri a omului, d

aceea ideea de “ìndumnezeire” a ìnceput sä fie perceputä tot mai mult ca

ameninfere la adresa umanului çi ca o anulare a lui. Astfel, in teolog

liberali protestanti de influenti ¡luministi a secolului XDi (ÆRitsch

XIV



moralism religiös prédicat de lisus-omul, ideea “îndumnezeirii” fiind

consideratädrepto“elenizare” inacceptabiläacre§tinismului: sub influenza

neoplatonismuiui §i a religiilor de mistere mântuirea ar fi fost transpusâ în

termenii naturali ai unui procès “fizic”, “farmacologie”, nu moral; aceasta

ar fi insä o transpunere radical inacceptabila nu numai pentru ca ar

reprezenta o falsificare a “ moralei” evanghelice, ci §i pentru ca este total

incompatibilâ eu “cotitura antropologica” a modemitätii - cotitura situata

in descendent secularizatä a umanismului religiös crétin scolastic $i

reformatoric. Antinomia ontologic-etic, fizic-moral, reductia umanistà a

hristologiei, “loc comun în teologia protestantä a secolului XIX ameninta

sä devina astazi bun comun al hristologiei catolice”. “Curentul larg al

hristologiei protestante (§i azi $i catolice) renuntâ pe scara tot mai larga la

invitatura despre întrupare” - respinsà in parte în mod deschis ca un mit -

“$i numai arareori se mai îndrâzne$te eu toatä claritatea întelegerea actelor,

spuselor§i patimilor lui lisuscaçi di vino-um ane."2(1Doua recente exemple

din partea unor teologi proeminenti sunt eloevente in acest sens. In

"b es tse lle r-ul säu teologieChristsein

( 1975), teologul catolic liberal HansKiing din Tübingen pune direct ìntrebarea retorica: "Mai vrea astazi un om

rational sä devinä dumnezeu? Problema noasträ astäzi nu este atât*

îndumnezeirea cât umanizarea omului ”27 lar în 1978, teologul protestant

(coleg eu Küng la Universitatea din Tübingen) - plecând de la o apoftegmâ

celebrà a lui M.Lutherdintr-oscrisoaredin 1532:“Trebuiesâfirnoam eni,

iar nu Dumnezeu. Aceasta e summa” - formula (în polemica subiacentä cu

maxima patristicä a Sf.Atanasie cel Mare: “Dumnezeu s-a facut om ca noi

sä firn facuti dumnezei”)drep t esenta a cre§tinismului reformatoric axioma

umanistä eloeventä: “Dumnezeu s-a facut om ca sä-1 faca pe om maiuman.”28

ìn fa|a evolutiei tot mai dare spre un umanism religiös a

creçtinismelor occidentale (scolastic, reformatoric, ¡luminisi, liberal),

Ortodoxiaarämasfidelä“divino-umanismului” patristic,aIecärui implicaci

antropoiogice le-a explicitât §i reafirmat cu claritate ìmpotriva influen{elor

occidentale pàtrunse în spatiul ortodox, în douâ rânduri (de fiecare datä

plecând de la Sf.Munte Athos):

- ìn secolul al XIV-lea prin rena§terea spiritualä §i liturgicä a

isihasmului§ipalamismului(promovatàdeSfinìiiGrigorieSinaitul Grigorie

XV



XVI

Kydones, M.Calecas, fratii Hrisoverghi etc.);

- in secolul al XVIII-lea §i ìnceputul celui de-al XlX-lea, p

renajterea neoisihastà a “Filocaliei” (grec. 1782; slavonà 1793) promov

de Sf.Nicodim Aghioritul (§i a$a-numitii “kolivazi”) in spatiul grec

respectiv, prin a§a-numitul tfcstàre(ism" de Sf.Paisie Velicikovsky

Moldova §i Rusia - ca ràspuns la k4pseudomorfoza1occidentalà (catol

pro testane, iluministà) a traditici ortodoxe patristice in activitate

opereIeteoIogiloruoccidentali§ti’Vlprogresi§tivsau'‘francmasoni’,,feno

petrecutin conditiiledificile aleocupatie i otomane in Balcani §i aorient

occidentaliste a tari 1or ru§i dupà Petru cel Mare.

Cu toate aceste revirimente extraordinare, periodice ale trad

spirituale ortodoxe autentice, evolutia accelerata a Greciei moderne d

eliberarea ei de sub dottrinaria otomanà in 1821-1829 pe orbita u

occidentalizari europenizate §i a unei re-1clasicizari” antibizantine bru

?i artificiale a elenismului “ rom aic1* traditional §i popular, a marcat

marcheazà in continuare) negativ autenticitatea ortodoxà a vietii spiritu

§i a teologici din Grecia ultimelor douà secoie. S-a creat un divoil proportii intre teologia ?i viata modemizatà a noii Biserici pe deopart

predania duhovniceascà §i evlavia liturgica traditionalà pe de alta pa

Dacà teologia academ icà a universitàtii din Atena, organizata dupà mo

german, s-a dezvoitat pe linia intelectualismului §i scolasticismului ari

abstract reprezentat de “dogmaticile11 profesorilor Ch.Andrutsos (18

1935) $i P.T rembelas ( 1886-1976), religiozitatea popularà a fost deviat

asociatiile religioase misionare laice- cea mai importantà fiind fràtia 4iZ

(infiintatà in 1907) - pe coordonatele pietismului moralist, biblicis

individualist de darà inspiratie protestan tà.29 Impotriva acestor evol

nefaste, in favoarea mentinerii unei Ortodoxii populare tradition

''romaice11, vii pe linia Sfantului Cosma Etolianul, 1714-1774, au mil

mai ales laici de exceptie, scriitori, pictori §i chiar militari de seamà, c

au fostigeneralul Makryannis,(l 797-1864), romancierul Al.Papadiama

(1851-1911)- ''Dostoievski^-ul elen, scriitorul §i iconografiil Pho

Kontoglou, 1897-1965, §.a. Universitari le $i asociatiile laice au cr

insà, o atmosferà negativà la adresa idealului ascetic §i comtempla

traditional ortodox reprezentat de monahism, facànd eforturi considerabde impunere a unui nou tip de i4cre$tinis irf activist, necontemplativ, so



sentimental-moralist, pietist, ìncercànd sa substituie divino-umanismului

constituti v al tradirei §i experientei eclesiale autentic patristice §i oitodoxe,

reductionismele antropologice facile ale schemele intelectuale scolastice,

inconsistente spiritualà a exaltàrilor sentimentale ori voluntarismul §i

ocazionalismul activismului eticist. Aceste “spiritualitati"' polarízate

reflectau dezintegrarea religioasà a idealului oitodox integrai, divino-

uman, in tot atátea “umanisme” axate pe conflictul facilitatilo!* psihice ale

omului neluminat de hai* $i pentru care “indumnezeirea”, daca nu era de-a

dreptul respinsà, era redusà la o banalà “ameliorare etica a caracterului”(P.Trem belas).30

Apogeul “instrainàrii” teologice §i religioase de autenticitatea

vietii oitodoxe avea sà-l marcheze deceniul 6 al secolului nostru care a9

reprezentat ìnflorirea $i expansiunea maxima a iniluentei fratiei pietiste

'Z o i" 31asupra societàri ielene. Dacàin 1938 ea avea 300 d ebo li catehetice

cu 35000 de elevi ($¡ lúa premiul I la Congresul protestant mondial al

Scolilor de duminicà de la Oslo) in 1959 ea detinea 2 216 $coli cu 147740

elevi. Dupa rázboiul de eliberare de sub ocupatia geimanà §i ràzboiul civil

provocai de partizanii comuni§ti in nord-vestul Jàrii (1946*1949).conducatorul “fratiei” de pe atunci arhim.Serafim Papakostas (+1954)

incheiase o aliantà politicà cu avocatul AlexTsirintanis care preconiza,

pentru combaterea influentei comunismului §i socialismului in Grecia,

instaurarea cu sprijinul religios-spiritual al “Zof'-ului a unei “civilizatii

eleno-cre5tine’. Punerea dezastruoasà in practica a acestui ideal politic

avea sa se facà in timpul dictaturii militare din anii 1967-1974, perioadà in

care influenta politicà §i eclesiástica a “fratiei” avea sa atingà cota maxima

(prin inlàturarea unor ierarhi de seamà §i crearea necanonicà a unui

Sf.Sinod alcatuit din ierarhi tineri proveniti din sànul asociatiei sausimpatizantiaiei,)compromitàndu-seìnsàgravprinpaiticiparealaabuzurile

juntei militare. Procesul de dezagregare interna a “fratiei'’ ìncepuse insà

ìncà de la mijlocul anilor ’50, odatà cu dispútele provocate de chestiunea

succesiunii arhim.Serafim Papakostas. Nemultumiti de ascensiunea in

1959calideralasociapeiaarhim.lliaMastroyanopuolos,cuvederiliberale,

un grup de 60 de membrii conservatori condu§ii de prof.P.Trembelas s-au

separai intemeind “ffà{ia” teologica “Sotir”. Chiar dacà incepànd de la

aceea data organizatiiie misionare laice extraeclesiale au intrat intr-un

declin lent dar ireversibil, “reforma” Bisericii Greciei pe care acestea §i-au

propus-o, apreciaza prof.Ch.Yannaras, este insà “un fapt implinit” .32Dupà

XVII



maseaccep5¡uneaindividualisták4occidentalizata,’acredin{ei(ideologiza

a màntuirii (juridic-eticizate) $i a viejii sacramentale (privatizate

subiectivizate). In istoria elenismului modem, episodul jalonat de màr

$i decàderea asociatiilor misionare Iaice extraeclesiale (extraparohiale

reprezenta in pian spiritual o catastro fa similare celeia a dezastrului natio

al elenismului din Asia Mica in anii 1920-21 .33

In afara màituriei tacite sau explicite a Athosului ramas fi

spiritului Sfantului Nicodim Aghioritul reafirmat in scrierile din anii ’

7 0 ale monahului Teoclit Dionisiatul, delimitari §i reacjii teologice d

impotriva “protestantizàrii11 cre§tinismului ortodox de càtre teolo

académica §i asociad i laice “misionare” au inceput sà apara incà lasfar$

anilor ’50 ?i in primii ani ai deceniului urmàtor. Tot mai hotàrat, teolo

incep sà revendice intoarcerea la traditia patristica $i filocalicà, la v

liturgic-euharisticàa parohiei. Eleau venit initial delateologi greci custu

in SUA (elevi ai pàr.G.FIorovski), cum au fost Ioannis Romanidis $i Ioan

Zizioulas. In douà dizertatii faimoase din 1957 34, respectiv 196535, ei

critica radicai: primul, intelegerea juridicà §i nojiunea augustinian“pàcatului originar1', iar cel de-al doilea intelegerea institutional-juridic

Bisericii, reafirmànd cu claritate conpnutul ontologie al pàcatului

respectiv, natura sacramental-euharisticà a Bisericii. Co ntribuii decis

vor venivi de la facultateadeteoIogiedinTesalonic recent infìin^atà^i u

in 1962 prof.P.Christou va inizia edijia critica a operelor Sf.Grigo

Palama, iar in 1963 Gheorghios Mantzaridis va suspne o im portarla t

despre ìntelesul “ìndumnezeirii” la Sf.Grigorie Pa lama.36

Darospectaculoasà “revolute” neopatristicàaveasàseinregistrin chiar sànul “Zoi”-ului. Ea va veni din partea grupului celor mai tin

membri ai fratiei nàscuti in anii '30 $i absolventi ai facultatii de teologie

Athena, printre ei numàràndu-se P.Nellas, Chr.Yannaras, V.Gondika

$.a. Imboldul generai de ìnnoire prin reinstaurarea autenticului duh ortod

in sànul “fràtiei” 1-a dat conducàtorul din anii 1959-1965 al “Zoi”-u

arhim.Ilia Mastroyanopoulos. Acestaaìncredin{atcu formarea teologic

invà(area limbilor moderne a grupului tinerilor“zoi§ti” pe un fost elev

ai sàu, un teolog laic cu studii in Occident, un personaj controversa! c

biografie sinuoasà, dar care avea sà joace un rol decisiv in reorientateologicà a generatici “deceniului ’60": Dimitris Kutrubis (1921-1983

XVIII



XIX

Nicolae Cabasila ale pàrJ.M eyendorfFçi respectiv, ale doamnei Myrrha

Lot-Borodin, D.Kutrubis publica trei articole programatice despre

actualitateagândirii Sf.GrigoriePalama§i Nicolae Cabasila. Tot el initiazâ

çi redacteazà sumarul atre i volume-antologii continând studii çi articole ale

teologilor din diaspora rusa, volume care au apârut chiar la editura "ZoP -

ului: Teologia - adevâr viatâ (1962), Liturghia m astra (1963),

Monahismul §i lumea contemporanà (1963). In 1964, în prelungirea

acestui efort de recuperare a teologici ruse din exil, apare (la 20 de ani de

la prima ei aparitie în original) în traducere neogreacà celebra incercare

asupra teologiei mistice a Bisericii Râsâritului (1944) a lui Vl.Lossky -

etapà esentialà în eliberarea teologiei greceçti din captivitatea

‘‘academismului” scolastic çi reorientarea ei patristica. Sub îndrumarea

aceluiaçi D.Kutrubis, tinerii teologi "zoiç tP organizeazà între 1960-1964

la Athéna çi Tesalonic cinci congrese ale teologilor (“Ephesi'os”) eu un

semnificativ impact în epoca (vor participa la eie çi un J.M eyendorff sau

E.Behr-Sigel). in 1965 însà arhim.MastroyanopouIos e înlàturat de la

conducerea “ZoP-ului de consiliul bàtrânilor conservatori, care avea sa

renunte çi la serviciile lui D.Kutrubis. Evenimentul avea sa duca la révolta

tinerilor “zoiçti” caie, dezamàgip §i pierzându-çi sperantele de înnoire pe

care le nutriserà, pàràsesc în grup “fràpa”. Unii pleaeà la studii post-

universitaie la Paris, alpi în jurul lui D.Kutrubis - fctcàlugàrul de lume”

(kosmokalogeros) din Vouliagmeni (cartier al Atenei) -înfiinîeaza revista

“Sÿnoro” (Granile). Au apârut 12 fascicule tematice trimestriale acoperind

intervalul 1964-1967 (în aprilie 1967 revista va fi suspendata de cenzura

regimului militar). Dupa cum arata temele abordate, revista §i-a propus sa

exploreze din perspectivâ ortodoxà domeniile de contact dintre Ortodoxie

çi lumea contemporanà (Ortodoxie çi aita moderna, -çi politica, - çimarxism,- çi càsàtorie, - §i nationalism, - çi cultura, etc.) çi continua acelaçi

deniers al receptàrii teologiei ruse din diaspora (Evdokimov, Lossky,

Meyendorff,etc.)çiadiscipoliloroccidentaIiaiacestora(T.Waie,O.Clement,

Ph.Sherard), dar revista era scrisà mai aies nu de teologi "specialisti”, càt

de oameni de cultura, in majoritate tineri, atraçi de vaiolile Ortodoxiei.

Nucleul era format din grupul tinerilor "zoiçti” revoltap. Unul din aceçti

foarte ìnzestrap tineri era çi Panayotis N ellas.38

Nàscut ìn 1936 în satul Makrakomi de lângâ Lamia (Tesalia),

P.Nellas se stabilise în 1948 (dupà moartea timpurie a tatàlui ìn 1946) la

Atena» unde va intra de timpuriu ìn frafia "Zoi” In 1954-1959 studiazà



XX

devine predicato!* (hierokeryx) al Arhiepiscopiei Atenei. Lucreazà

biroul pentru tineret al institutiei oficiale a Bisericii elene “Aposto

Diakonia ' ?i se ocupà de organizarea operei de catehizare. La incep

anilor '60 face §i el palle din cercul din jurul lui D.Kutrubis care-i trez

intesesul pentru studiul operei lui N.C abasila §i al monahismului orto

Intre 1964-1966 se atta cu o bursà de studii postuniversitare (pe t

monahismului) in Franfa, la Lille §i Paris. In capitala Franjei va sta

contacte cu P.Evdokimov 5 i Institutul “S tS eig e”, ca $i cu Institutul cat

mai ales cu par J .Danielou. In 1966-1967 se va afla cu 0 nouà bursà la Rstudiind tema mariologiei. Totodatà paiticipà la diverse congrese

Grecia $i din stràinàtate.

In primàvara anului 1966 trei tineri fo$ti “zoi§ti" intorbi d

studii din Franta-P.Nellas, V.Gondikak is§iGh.H atziemanuil-sestabi

ca novici la schitul Mànàstirii Ivirion sub povàtuirea faimosului ‘"ghe

Paisios. Dacà pentru P.Nellas $ederea la Sf.Munte se va limita doa r l

stagiu de trei luni. ceilal|i doi se vor stabili aici definitiv. In 1

pàr.VasiliosGondikakisvadeveniegumenulmànàstiriiathoniteStavroni(din 1990 al Ivirionului) fiind - alàturi de pàr.arhim.Emilianos Vafìdi

la Simonospetra- unul din principalii promotori in anii ’70-?80a i rena§

(respcctiv,ìntineririi) monahismului laSf.M unte(ingravd ecIinIam ijlo

anilor ‘60), po ate'c el mai impresionantevenimentdin viata Bisericii e

din ultimele sccole”. y) De§i nu s-a iacut monah (cum nu a devenit

cleric), ci s-a intors in I urne, P.Nellas nu s-a càsàtorit, ci a trait ca un verit

kosmokalógeros, ràmànànd profund legat de Sf.Munte §i de “gheronpi

aici §i revenind anual in ficcare vara pentru retrageri de studiu, rugaci

§i medilatielaStavronikita . P.Nellas era profund conv insd eun itateaditeologie^ njgàciunespecificàteologhisiriiSfinfilorPàrin{i,dedimensiu

ascetica §i contemplativa a oricarei teologii autentic ortodoxe ca m

[trófws] constitutiv al ei, independent de locul [tópos] in care se

teologul (pustie sau cetate).40 Experien|a contemplativa era insà la

i nseparabi là de viata I iturgicà $i sacramentalà in care esteadàncinràdàcin

Liturghia §i cultul divin palliai la caie participà cu regularitate §i fervo

crau pentru Nellas centrul intregii saleexistenje, modelul $i principalasu

de inspirale a gàndirii sale care a pàstrat un caracter intens eclesiocentr

Intors la Atena, din 1968 §i pànà la moarte, Nellas va funcponmare succes ca profesor de religie la cunoscutul liceu Arsakeion din capi



Institutului “Kleronomia”. Investigatine sale patristice se concentreaza

asupra operei $i gàndirii Sf.Nicolae Cabasila. In 1969 publica un foarte

erudii studiu intitulat Prolegomene la studiul lui N.Cabasila (care relua

textul unui amplu artieoi din monumentala "Enciclopedie religioasä $i

moralä”neoelenä). Cu un an ìnainte editase in originalul bizantin §i traducere

neogreacà Oniiliile manale ale Sf.Nicolae Cabasila, ìnsotite de note §i

precedatedeoamplàintroduceredespre*'um anismulmariologic” . Volumul

inaugura colemia de texte patristice coméntate ini tiatä deNel las sub numele

semnificativ “Epi tas pigas" (La izvoare). **Scopul seriei, scria in textul decolemie Nellas, este acela de a ajuta la prelungirea $¡ activarea in zilele

noastre a dinamismului transfigurator al credintei. Seria nu are un scop atàt

academic, càt diaconie; reprezinta o explorare calda dar obiecti va, a ceea ce

a fost §i a modului cum a functionat in epoca patristica traditia $i teologia.

Vrea sä initieze pe flecare om contemporan nelirii$tit $i reflexiv in acea

intelegere católica a lumii $i viefii característica Pàrin(ilor§i care constituie

Traditia Ortodoxä. Avànd, deci, acest scop diaconie, Seria urmeazà, in

consecinfä, metoda iniperii. Explorànd textele patristice cele mai alese §i

penetrante $i oferindu-le in perspectiva in care au fost scrise. speram sä putem oferi omului contemporan criterii le indispensabi le pentru intelegerea

realä §i inteipretarea corectä a Pärinfilor. Traducerea textelor in limba

greacà populará [dimotiki], limbä in care scriitorii neoeleni exprima

nelini$tea spiritual a vremurilor noastre $i corelarea, in introduceri $i

comentarii, a problematicii Pàrintilor cu problematica lumii actúale, creazä

pungile indispensabile pentru a-i recunoa§te pe scriitorii tradirei drept

pàrinfii no$tri spirituali” . Colecpa, ce se voia o modestä replicä ortodoxä la

faimoasa serie catolicä de texte patristice traduse $i coméntate "Sources

chrétiennes”,vafiprelua tàin 1973 subegida editurii“ApostolikiDiakonia”.In ea vor apàrea din nefericire doar 4 volume, ce-i drept tóate fundamentale,

§i pentru realizarea càrora P.Nellas - care avea un acut simf al Universalität i

Ortodoxiei - a facut apel la teologi ortodocji de renume, dar ne-greci. in

1973 caprim volum al seriei va apare Mystagoghia Sf.Maxim Màrturisitorul

cu o ampia introducere §i vaste note §i comentari i semnate de pär D.Stäniloae.

De altfel, P.Nellas a fost legat de timpuriu cu o profundä prietenie §i

admiratie de persoana §i opera teologicä a pär.D.Stäniloae, pe care a

in{eIes-o in adevärateie ei dimensiuni ?i a càaii gandiré echilibratà s-a

sträduit sä o impunä prin traduceri §i in Grecia, in 1976 va semna o prefafä

clogioasä la traducerea neogreacà a studiului pär.Stäniloae “ in problema

XXI



çi Oitodoxiei româneçti”, fiind primul nu m àrcareaap àru tdupâm oartea s

ncaçteptatà în aprilie 1986. în 1974 la numàrul 2 al seriei “Epi tas p igas

apare editia a H-a din Theometor (omiliile mariale) ale lui N.Cabasjl

îngrijite de P.Nellas însuçi. în 1976 ca numàrul 3 au fost publícate sub titlu

Theotokos omiliile mariale ale Sfantului loan Damaschin îngrijite d

cunoscutul teolog sârb arhimadritul pe atunci (azi episcopul Bosniej

Athanasie Jevtic. Iar în 1978 apare ca ultimul num àr al seriei prim a pa it

(dinceletreiprevàzute)ace!ebreIor“Ambigua”aleSf.MaximMàrturisitoru

(sub titlul Philosophika kai theologika erotemata) cu introducerea ç bógatele comentarii ale Pàr.Stàniloae. (Din pacate, din diverse motive, s-

ramas la prima parte a lucrarli “Ambigua”, seria încetànd sa aparà dup

1979).

Intre anii 1969-1979 P.Nellas a participât activ çi la mult

seminarii çi simpozioane pe terne ortodoxe de actualitate. (Astfel în 197

participàcueseuPkOrtodoxiaçipolitica.Treipremizebiblice” Iasimpozionu

çi volumul Martyria Orthodoxias - alàturi de K.Grigoriadis, I.Mainas

Ath Jevt ic çi A.RadosIavievic). în 1972 prim eve (pentru scuri timp însà

directia biroului special al Sf.Sinod al Bisericii Greciei pentru pregatir^

Sfantului çi Marelui Sinod Panoitodox (despre caie va serie çi câtev

articole inipoilante). Colaboreazà în problème ecumenice çi eu Patriarhia

Ecumenica, în 1975 fiind desemnat ca membru în delegaba oficiala

Patriarhiei la cea de-a V-a Adunare generalà a Consiliului Mondial a

Bisericilor de la Nairobi. Intrigi de culise însà 1-au éliminât în curând pe

Nellas din reprezentan(a ecumenicà a Fanarului. Prezen(a sa avea sà fie în

schimbdeosebitdcapreciatàîntreanii 1976-1979 lacongreseleorganizajiej

internationale a tineretului oriodox “Syndesmos”.

în 1974devinedoctorînteo logieal facultâjjidin Atena eu oscurta

dar extrem de densà çi excepponalà tezà despre Indreptarea omului /#

Hristos la Nicolae Cabasila (Pireu, 1974). “De aceastà lucrare (ine çj

valorosul studiu biblic Indreptarea omului în Hristos dupa SfAp.Pave

publicat in 1977 în volumul omagial [charisteria] închinat la Tesaionie

personalitàtii mitropolitului Meliton al Chalcedonuiui. Màrunte interese

profesorale çi intrigi meschine au torpilat însà sistematic accesul lu

P.Nellas la o catedrà universitari! pe care ar fi onorat-o stràlucit, ca pu(ini

alf ii.43

XXII

Firc optimistà çi robustà, Nellas çi-a continuât neobosit calea sa

teologicé prin care a pecetluit inconfiindabil destinul unei întregi genera(ij



nici liberale, nici ecumeniste nici zelotiste, evoluànd cu grafie §i sigurantàdincolo de orice extreme, ìntre plaga mortala a academismului universitarrationalist ca §i diversiunea sentimental-voluntaristà a pjtismului §ieticismului. §i pentru cà a inteles cà miza principalà aconflictului interiorcare de lira in polarizàri pàgubitoare viata eclesialà a Greciei ($i a intregiiOitodoxii) contemporane se joacà in antropologie, in 1979 Nellas publicà- asamblànd §i dezvoltànd studii deja apàrute anterior -cartea care avea sadevinà capodopera $i testamentul sàu teologie: Zoòn theoumeon [Animai

ìndumnezeit]. Perspective pentru o intelegere ortodoxà a antropologici -una din cele mai remarcabile càrfi de teologie ortodoxà ale epo di noastre,de a càrei analizà ne vom acupa in ultima sec(iune a studiului de fata. Sàretinem aici doar aceea cà cele 2500 de exemplare ale primei editiiepuizàndu-se rapid, in 1984 apare o a doua editie iar in 1992 o a treia. In1987 va apare o traducere americanà iar in 1989 una francezà44, care cunosco largà audientà §i receptie intemationalà.

Dar vitalitatea lui P.Nellas nu se làsa confiscatà integrai de performance intectuale $i de succese livreati. Ca om duhovnicesc ce era,aprecia mai mult realitàtile decàt càrdie. §tia foarte bine cà dincolo de càrtiexistà via(a realà care a$teaptà sà fie abordata in lumina experienteispirituale, liturgice $i patristice. Scopul sàu, ambitia sa secreta era aceea dea contribui la realizarea unui dialog reai §i efectiv al Oilodoxiei cu lumea,dialog care sà conducà in acela§ timp la reìnviorarea $i valori ficareamodemà a traditici càt §i la transfigurarea ortodoxà realà a societàrii $iculturii actuale. Avea toate datele naturale §i personale pentru a reu$i larealizarea acestui obiectiv: mie de staturà cu mustatà §i par des, ondulai,

Nellas avea un temperament v iu §i cald, era prietenos $i afabil, plin de oenergie §i o generozitate a inimii structuralà. Se adapta extrem de rapid intoate medi ile, mi$càndu-se cu aceea$i u§urin(à- imbràcat m odem la ultimamodà, in stil parizian - in saloanele intelighentiei elene ca $i in casele dincartierele sàrace sau in satele cele mai umile ale Greciei, era prieten cuvalorosi profesori universitari §i intelectuali deseamàdin Atena §i Paris, darfreeventa smerit §i “gheron(ii” Sfantului Munte. Avea marele dar de a-1asculta pe celàlalt, de a-?i ìnfelege interlocutorul, ca §i capacitatea rarà dea depà§i orice probleme sau contradicfii, de a nu le làsa sà fie exasperate.

Fiindcàeraprofundcrestinsiajunseselaomàsuràduhovniceascàdeosebità,stràin de orice impàtimire care dezbinà §i creeazà polarizàri, nu-§i avea

XXIII



echilibratà.” 45 Polarizàrilor acute din sànul societa ri §i Bisericii grece

sciziunii intre Oitodoxie §i ortopraxie, intre credin tàji viaja, intre Biseri

$i teologiile ortodoxe nationale, intre Bisericà §i societate, Bisericà

cultura, P.Nellas le-aopus ideeageneroasàde inspiratie liturgic-euharis

a *¿adunári r (in grece$te: synaxi). a stràngerii laolaltà a celor risipite

celor ìmprà$tiati.

§i astfel, ìnvingànd inertii $i scepticisme, dificultàti financiar

bIocajepsihoIogice,Nellasinfiinteazàìnl982cuunmicgrupdecoIabora

revista trimestrialà de promovare a Ortodoxiei “Synaxi”, cu al càrei pros-a confundat aproape, pentru cà acesta ii exprima pe deplin personalita

Tehnic §i intelectual vorbind, revista venea sa ocupe intervalul religio

cultuial ràmas neacoperit periodicele academice §tiintifice specializate

universitàtilor §i marele numàr de reviste $i ziare religioase popu

abundente in Grecia atàt la nivel national càt §i eparhia!. ‘1Synaxi” se ad

intelectual itati i medii §i tuturor celor care fàra a fi “sped alin i" e

interesati de teologie §i Ortodoxie, §i iacea aceasta prin eseuri intelige

in care o ideatie profunda $i sofisticata se impletea cu o stilistica mode§i transparentà, accesibilà unui cititor contemporan. Numerele de o tin

grafica de exceptie erau tematico, iar la diversitatea temelor se adà

polifonia vocilor colaboratorilor. In paginile caietelor revistei P.Nell

reu$it adeseori sa stràngà semnàturi ale unor personalità^ de cele

diferiteorientarLorigini §i convingeri: monahi aghiori ji $i teologi universi

scriitori ?i pictori, intelectuali de dreapta sau de stànga (chiar $i marxi

studenti $i profesori. dialogau pa§nic asupra unor probleme arzatoare le

desensul prezen jei ortodoxe ?i al contributiei potenziale a tradi^iei patris

la solutionarea problemelor ce ffàmàntàomul modem in genere, societ

elenà contemporanà ìndeosebi (lata càteva teme abordate sub nemijlo

directie a lui Nellas: Traditia ortodoxa; Nicolae Cabasila: Ortodoxi

ecumenism; Cre$tinism §i lume; Ortodoxie §i marxism; Cre$tinism

socialism (apropieri); Ortodoxia $i Europa unificata; Creajia; Cuvà

Domnului; Atena §i Tesalonic; Credintà §i §tiinta; Credinji §i poezie, $

Revista a atras rapid un tiraj de 4000 de exemplare, ceea c

proportiile Greciei reprezinta un succes impresionant. Prezenta ei a re

sà modifice in sens benefic climatul spiritual tensionat, acut polarizaGreciei contemporane. Remarcabil s-a dovedit a fi impactul ei misio

XXIV



timP traditionale $i actúale. Desigur n-au lipsit nici vocile critice §iiàu tacj0ase ^tà td in paitea marxi$tilorcare au prezentat innoireateologicatentata. de “Synaxi” §i de generada 60 ca o ìncercare de “aggiornare'’ a

Ortodoxiei prin crearea unei “neoortodoxir' adaptate epocii moderne, càt§i “ ln partea cercurilor ecleziastice conservatoare (“ hyper-ortodoxe''),refi Retare de principiu oricàrei deschideri spre lume §i preocúpate exclusivde afirj^area repetativà a Adevàrului ortodox $i apàrarea lui de deviatiile4teretìce” ale epocii moderne; ba chiar $i din partea unor teologi §i laiciortodoc^i liberali pentru care ''intenda unionista $i dialogica a periodicului

1-a privat de dinamica unei intervenni critice in spatiul social, spiritual §iteologie, de vreme ce prima efortul de a nu exista ciocniri cu nici o opinie

de a nu crea nemultumiri, insà cu pretul acestei neutral itati s-a obtinutmarea reu$ita a polifonizàrii §i armoniei celor mai diferite sensibilitàti $inelini^ti". 46 Pentru unii revista era prea “liberala” pentru alpi prea"conservatoare” . Nellas a §tiut sa asume cu inteligentà aceastà delicata §iditici là pozitie mediana, dar a protestai ìmpotriva etichetàrii intreprinderiisale 5i a generatici lui de càtre marxisti (prof.D.Maronitis) - cu ocaziacontroversatului dialog intre un grup de teologi ortodoc§i $i un grup de

intelectuali marxisti in decembrie 1983 - drept “neortodoxie”. “Nu s-arealizat nici o schimbare a Ortodoxiei in epoca noastra, nici nu exista uncurent “neoortodox”. Poate cà exista un curen tufiloortodox”, mai exact oadtudinefiloortodoxàamultora(inte lectuali, arti§ti, etc). Atitudineaaceastanu e o moda, ci o necesítate a vremilor, deaceea, dupàpàrerea mea, càutareaaceasta nu se va opri”.47 In ciuda tuturor contestàrilor, “Synaxi” a reu§it safie o màrturie §i o prezentà ortodoxa deschisà, vie §i concreta in cultura $isocietatea elenà a ultimului deceniu.

Eforturileincordate§i neprecupetitedepusedeNellasìnrealizarea

revistei pe care o supraveghea pànà in cele mai mici detalii (pe langàactivitatea sa didáctica) aveau sà-§i spunà cuvàntul. La 6 aprilie 1986 penea§teptate inima generoasà a lui P .Nellas a incetat sa mai batà, Dumnezeuchernàndu-1 la “Synaxa” ve§nicà a Ìmpàràpei cerurilor. Cu pufin timpinainte de moarte, incheiase un nou studiu despre N.Cabasila §i se afla in plin lucru la o carte despre Sf.Maxim Màrturisi toml.47a

Incurajati de primirea favorabilà a revistei, colaboratorii luiP-Nellas au decis sa meargà mai departe pe drumul deschis de acesta.Editata de sora teologului dispàrut, doamna Sotiria Nellas §i de Sotiris

Gunelas, redactor §ef, “Synaxi” apare neintrerupt pànà astàzi. Numàrulcaietelor trimestriale a ajuns acum la 50, eie abordànd tot atatea teme de

XXV



Biserica $i statuì eien; O privire ortodoxä asupra psihologiei; Ortodoxia $i

traditiile extrem-orientale; Märturie $i Martiriu; Rusia - un mileniu de

istorie; Vechile Biserici orientale; Ciprul ortodox, Chestiuni de exegezä;

Eros divin §i eros uman; Eleni sau Europeni? Femeia in Bisericä $i in lume;

Teologia in Grecia astázi; Tineretui -1991 ; Balcanii $¡ Europa räsäriteanä;

Clerul ortodox; Prezenta ortodoxä in Europa; De la vechea la nona

‘‘ordine”; Calea Bisericii $i npile religii; Putere sau slujire; Popor, Neam,

Bisericä; Ascezä, Euharistie, Impäräfie. In ultimii ani, revista a publicat in

paginile ei, pe làngà temele generale menzionate, §i o serie de intervenni §idialoguri critice (lubrica “dialoguri cu cititorii” este aproape intotdeauna

extrem de incitantä§i vie), privitoare lasuccesul sau e§ecul, ori laspecificul

contribufiei “generatici 60” lamodificareaclimatului spiritual al Ortodoxiei

elene contemporane.

Reprezentati ai generatici ca Ch.Yannaras48, P.Nikolopoulos49

sau Th.Papathanasiou 50 inclina sä vorbeascä mai degrabä de un e$ec al

generapei; in viziunea ultiitiului autor citai, e vorba de o reintoarcere da rà

a vietii eclesiale elene la pietism §i conservatorism, de un vai de neopietism

$i neoconservatorism teologie ?i canonie. Sub masca intoarcerii la Pärin{i?i a restabilirii traditici, s-ar practica de fapt o feti$izare a trecutului §i o

justificaremioapäaprezentului,expresieaunei frici de istorie,auneitemeri

de viitor §i un indiciu al pierderii perspectivei eshatologice; cu tóate

progreseleinregistrate in reinviorareaeuharisticäavietiiparohiale, instituya

oficiaIäaBisericiicontinuäsäfunc{ionezebirocratic,rigid; neona{ionalismul

face ravagii; teologia persoanei mascheazä de fapt o reintoarcere camuflatä

la individualism; perpetuarea discocierii intre spiritual §i social conduce la

o vinovatä §i iresponsabilä orbire in faja gravelor probleme sociale; afazia

teologicä §i intelectualä a clerului ia proporci ingrijoràtoare, divorjul intre

“teorie” §i “via{ä” - inexistent la Pärinp - e perpetuai sub forma unui

“träirism” pietist§i a unui “obscurantism” care dominä episc opat i, clerul,

§colile teologice $¡ o parte a credinciojilor §i se reflectä §i in duritatea

fanaticä a polemicilor $i controverselor. Dupä prof.Ch. Yannaras, tóate

acestesimptom ecare ilustreazáejecul lascará socialàal innoirii promovate

de “generala 60” ar marca triumful absolut al “religiozitàpi” de tip

occidental asupra “Ortodoxiei” autentice §i aceasta toemai in ceasul

unificarii europene §i integrärii Greciei in structurile economice ale

Com unitàri Europene; ori d isp ar ita totmaievidentaacriteriilorOrtodoxiei

nu v-a putea ìmpiedica asim ilarea $i spiritualä a Greciei moderne la noua

XXVI



tenacitate începând din sec.XlV de umaniçtii filocatolici bizantini çi

involuntar,chiardeSf.NicodimAghioritul!51Am fi martorii unei paradoxale

definitive çi inedite “occidentalizàri” religioase a Greciei: sub aparenta

celui maiînverçunatconservatorismçitraditionalismcanonicçipatrioticde

fapt "ierarhia papizeazâ iar poporul protestantizeazà” 5-

Existâ însà çi un alt tip de dezamâgire çi el este exprimât de

Ath.Kottadakis 55 pentru care faimoasa “gene rale 60” n-ar fi ieçit din

“ refugiul ideilor” reprezentat de asociatiile extraeclesiale decât pentru aintraîn “refiigiuL.slujbelor”,al Liturghiei,mânàstirilorçimisticii ortodoxe;

satisfacutànarcisiaccàadescoperitOrtodoxiapuràexorcizândprin teologia

ruçilor din diaspora academismul çi pietismul occidentalizant, “generala

60” n-ar fi pus totuçi Ortodoxia în contact direct eu viata, favorizând un

verbiaj steril çi narcotizant despre “ Ortodoxie” (o ‘'orthodoxologie” !),.

despre “erosuri divine” çi “theoptii” mistice çi un fel de creçtinism cultural

"snob” çi estetizant. “E timpul sa trecem de la Ortodoxia numelor la

Ortodoxia faptelor”, eu altecuvinte, dincolo de Ortodoxia“occidentalizatà”

çi Ortodoxia “pura” spre un “model vasilian al Ortodoxiei”.Cu toate aceste, nimeni nu contesta faptul cà exista sector al

realitâtii ecleziale care - chiar çi atenuat - sâ nu poarte pecetea învioràriipatristiceadusede“genera|ia60” .Iardacàîntr-unfel,prin“existen(ialismur

sàu personalist prof.Ch.Yannaras e un Berdiaev elen, atunci incontestabil,

P.Nellas este Lossky-ul teologici greceçti contemporane.In orice caz, capodopera teologica reprezentatâ de Zoôn

theoümenon constitue - o spune pàr.Stâniloae - “cea mai cuprinzàtoare çi

fidelâ expresie a antropologiei patristice” H çi deci ortodoxe, scrise pânâ

acum. Ea reuçeçte o pàtrunzàtoare reabilitare a înfelesului autentic, biblicçi patristic, ai nopunii de “îndumnezeire” a omului, relevându-i exact

dimensiunile çi semnificapa antropologica. Semnificape din nefericire

ignorata atât de augustinism çi tomism în Occidentul medieval, cât çi deneognozaantropocentricàtipicromanticàaunuilacobBoehme,inspiratomi

principal al filosofici religioase a lui Berdiaev. Pentru aceasta din urmà,

antropologia patristica e “limitata” çi “negativa” copleçità de conçtiinpi

pàcatului çi luptei pentm eliberarea de parimi, ceca ce a dus la “înjosirea

omului çi la pràbuçirea forfei lui-creatoare” 5S. Patristica n-a putut revela

“hristologia omului”, respectiv natura divinà”(!) a omului pe care o

descoperà abia “creativitatea” iar nu “ ascetismul”. “Exista la Sf.Pârinp o

XXVII



XXVIII

lui a Dumnezeirii”. 56 Neintelegànd de loc traditia patristica ortodoxà (

care de altfel a criticat-o sever $i inaccep tabil57), Berdiaev a incercat

acrediteze o falsa opozitie, gnostica §i neoromantica, intre hristolog

(= màntuire de pacai, ascezà, ascultare, antropologie negativa)

pnevmatologie (= liberiate, creativitate, antropologie pozitivà a adevàra

“divinizari” a omului). Nu Hristos §i Biserica, ci un Duh Sfant deta§at

Hristos, nu religia ci cultura ai* aduce adevàrata revelatie despre o

revelata “di vinitàji i” lui, a statutului sàu nu de fiu, ci de om creator, simetegal lui Dumnezeu. Misterul biblic al “reveiatiei" a$a cum il descr

referatui mozaic al Genezei ca ?i cel al ‘"infierii^ cum il proclama epistole

pauline i-au ràmas intei*zise filozofului neognostic rus, caie le-a prefe

mistologia suspecta a lui Adam Kadmon din ezoterismul K abalei58 sau d

teosofia lui Iacob Boehme.

Situàndu-nein acestregistru principal al optiunilorantropologi

fondamentale, meritul lui Zoòn theoumenon e de a reliefa implicita dai-

mai putin viguros un fapt esentisi: $i anume acela cà intre degradar

augustinianà a omului privit excesiv prin prisma “ pesimist” catastrofic

càderii primordiale $i exaltarea lui gnosticà§i romantica al càrei “optimism

fiizeazàclar“hybris”-ul,echilibru l“ìntreantitesi” iladucedoar antropolog

biblica in exegeza autorizatà §i congenialà a Sfin{ilor Pàrinti. Nici num

“animai’’ ragionai §i muritor, nici numai “dumnezeu” care se ignora §i càz

in trup, omul e un “animai ìndumnezeit”59 (Sf. Grigorie Teologul) sau, altf

spus, “creatura” dar care a primit pomnca de a deveni dumnezeu” (Sf. Vas

cel Mare). Rezolvarea aporiilor iremediabile in care se destramà cele do

antropologii filosofice extreme ale scolasticii §i gnozei il ofera, deci, nspeculatile ragionale nici initierile ezoterice, ci un demers teologie mu

mai banal $i desconsiderat poate toemai din cauza umilitatii lui: e vorba

o lecturà a textelor biblice in interpretarea Sfinjilor Pàrinti ?i a càrtilor

cult ortodoxe. Acestui intreit demei-s exegetic, nespectaculos ?i deliber

nesistematic (vezi prefata càrtii) cu modestie dar cu competenza, i

consacra P.Nellas in cele irei sectiuni principale ale carpii sale.

Dezlegarea secretului oricàrei antropologii - relatia dintre om

“ideal” ji cel “real”, empirie - implica, a§a cum demonstreazà stralu primul studiu, interpretareacorectàaafirmaZilorGenezei de la 1,26(crear



XXIX

sugereazà caracterul iconic al ontologici um ane,relatiaontologica prin careomul este unit cu Arhetipul sàu etem. Aceasta inseamnà cà destinul $i

constitutia omului sunt in mod naturai hristologice. Realizarea de sine a

umanuluireclamàinchipimperiosunireaipostaticàachipuluicu Arhetipul

ca astfel sà poatà actualiza asemànarea ìndumnezeitoare a omului cu

Dumnezeu. Dumnezeu Cuvàntul s-ar fi ìntrupat chiar dacà omul n-ar fi

càzut in pàcat e ìnvàtàtura da rà a Sfintilor Pàrinti de la Sf.Maxim trecànd

prinSf.GrigoriePaIama§i pànàIaSf.Nicod im Aghioritul(asevedeatexteIe

patristiceselectatein sectiuneaalV -a acàrt ii).“lndumnezeirea” omului are

un continut antropologie iar acesta este revelat de §i in Hristos in baza §i careversaI“ìnomenirii” Fiului lui Dumnezeu. Ca“ìnfiere” inharìn Dumnezeu,

“indumnezeirea"esteechivalentàcu“hristificarea"omuluirespectiv“divino-

umanizarea" (expresiile apartin pàr.Justin Popovici). Realizarea umanului

este actualizarea constitutiei §i destinului sàu divino-uman teo - §i hristo-

centric teo - §i hristo-nom. Umanismul biblic §i patristic este de fapt

“divino-umanism”. Esenta càderii in pàcat stà spiritual vorbind toemai in

asumarea autonomà de càtre om a umanului sàu, ìntr-un umanism

antropocentric §i cosmocentric care, excentràndu-1 ontologie, il condam nà

la autodistrugere. Atras de iluzia demonicà a auto divinizàrii, refuzànd

legàtura sa “na turala1cu Dumnezeu, omul i§i deviazà viata pe un fàga§ ariti

- sau para - naturai. “ìn mod naturai” (in sensul patristic al cuvàntului)

spiritul omului primea via a divinàde la Dumnezeu pe care prin in term edia

sufletului o comunicà trupului §i cosmosului. Acum, “mintea incepe sà

tràiascàpe seama sufletului, sufletul pe seama trupului. iartrupul peseama

lumii pàmànte^ti, ucide pentru a manca §i astfel, descoperà moaitea” . 60

Pentru a supravietui in aceastà stare de dupà cadere - stare

“paranaturalà” pentru Sf.Pàrinti, “na turala1pentru Augustin ?i scolasticà-

, Dumnezeu, a§a cum aratà Scriptura, ii face omului “haine de piele”.

Sectiuneaconsacratàanalizei sem nificatiilor§ituturorimplica|iiloracesteiìnvàtàturi biblice i patristice uitate §i ignorate de moderni, ìn ciuda rolului

ei cheie ìn antropologia biblicà $i patristicà, constituie poate parteacea mai

originalà a ìntregului volu m .61 Opunàundu-se interpretàrii spiritualist-

platonizante a origenismului care vedea in ìm bràcarea “hainelor de piele”

o alegorie a càderii sufletului preexistent ìn corporalitatea muritoare, Sf.

Pàrinti au subliniat cu energie cà acestea nu sunt nici moartea nici trupul

uman ìn sine, ci exprimà devierea §i conveitirea pàtima§à a fìmctiilor

spirituale ale chipului lui Dumnezeu inspre materialitate, fapt prin care

“viaZa" paradisiacà a fost transformatàìn simplà“supravieZuire” biologica,socialà, culturalà, adaptatà actualei stàri a naturii decàzute. Incluzànd



%

totaiitatea elementelor ce alcàtuiesc ìnveli$ul biologic-sociologic-cul

al existentei umane actúale -Nellas se opre§te mai pe larg la càsàtoriej

politica ?i cultúrala - “hainele de píele” sunt o realitate bivalenti a

dublu carácter: eie sunt in acetati timp o consecintà a càderii in pàca

pedepsei inerente care i-a urmat, deci “blestem”, càt §¡ “binecuvànt

fiind create de Dumnezeu ca mijloace de amanare a mortii (conse

inevitabilà a pàcatului) §¡, ca atare, ca $ansà nu doar de supra-vietuire

de re-apropiere a omului de Dumnezeu. Autonomizate, eie due la neg

naturii iconice a omului de Chip al lui Dumnezeu, la axfixiere

spiritualà, la blocarea lui definitiva pe liniasimplei supravietuiri (biolo

economice, culturale), §i in cele din urmà, la celebrarea neantul

triumfului definitiva! mortii: in BisericàinsàaltoitepeTrupuI indumn

al lui Hristos, teonomizate, “hainele de piele” pot fi transfigurate litu

sacramental §i etic-ascetic devenind vehicole transparente - ca “ha

albe” ale Mantuitorului la Schimbarea la Fata - ale prezentei lui Dumn

in lume $i istorie. Aceasta bineìnteles cu conditia càintei, a botezului l

a ascezei care dobàndesc astfel o semnificatie cruciala nu numai p

individ, ci pentru intreaga civilizatie umana.

In conformitatecu naturabivalentàa“hainelordepiele” Bise

- in care intra $i cultura care, nu trebuie ca atare, nici discreditata

divinizatà - Ortodoxia are fata de lume o atitudine in acefali timp ra

critica (de condamnare a autonomizàrii ei fatale) §i radicai pozitiv

teonomizare a elementelor ei transfigúrate §i de asumare a lor la zi

Trupului lui Hristos). Biserica, deci, nu este chematà nici laoacceptare

rezerve a lumii a$a cum este ea, nici la o condamnare a ei in bloc, ci la o

mai dificilà §i complexa “ deosebire a duhurilof’ care o bàntuie §i

neincetatà asumare critica §i pozitivà constructiva (imaginea càlàuzit

a cea a “zidirii” intregii lumi in Trupul eclezial §i cosmic al lui Hristo

vorba de o asumare ?i o transfigurare activa ?i o orientare, realà §i integ

de profimzime a tuturor realitàtilor create, §i nu doar de una pasiv

partíala, superficialà §i exterioara, cum din pacate s-a inteles mult

adesea?i pàgubitorìn istoria cre?tinismului. D ecelemai multe ori, cre

au asumat pietist doar sufletul §i interioritatea subiectivizànd Evang

XXX



medici,economi§ti,arti§ti)-peliniaunei ampledecantàri critice§idezvoltari

transfiguratoare divino-umane creatoare a evolujiilor actuale ale §tiintelor,artelor, culturii, societàtii §i po lit ic ii .62 Acest efoit trebuie sa le smulgà

tentatici autonomizàrii, demonizàrii lor autodistructive, ispitei simplei

supravietuiri. deschizandu-le spre Dumnezeu $i facàndu-le sa reveleze

transparent prezenta divina in lume. Dar in cre§tinism aceastà divino-

umanizare a societàtii §i creatici (just sesizatà ca existentà de filosofia

religioasà rusà) are un model §i un sens precis hristologic §i eclesial (ceca

ce nu vedea un Berdiaev) §i trece in prealabil prin divino-umanizarea

fiecàrui cre$tin in parte.

Modul §i modelul concret de teandrizare al existentei umane $i

cosmice in Hristos §i in Bisericà este expus de Nellas cu remarcabilà

concizie in cel de-al doilea studiu al càrtii sale consacrat “antropologiei

hristocentrice a lui Nicolae Cabasila” . “ Premizele” , "‘natura’1, “trairea” $i

“rodirea” “vietii spirituale” in cre§tinism apar, succesiv, ca: “creatie $i

màntuire (re-creatie)a omului in Hristos" ca“via tàìn Hristos" §i, respectiv,

caextindereaacesteiv ieti sub forma une i“hristificàri” aintregiicreatii prin

§i in Bisericà. Nellas disociazà d a r viata spiritual-religioasà a omului de

viata lui naturala, material-biologica sausufletesc-intelectualà, ori cultural-

socialà §i ¡storica. Viata sp ir itu al autentica nu e altceva decàt viata in noi

a Duhului SfantCare ìnsà nu este cu putintà decàt in Hristos §i in Bisericà,Trupul Lui. Prin Intrupare, Cruce §i Inviere, Hristos, Adam cel nou, Omul

deplin $i desàvàrjit, depà§e$te intreitul obstacol al naturii, pàcatului §i

mortii care 1-a separat pe om de Duhul Sfant §i de viata dumnezeiascà.

Trupul ìndumnezeit al lui Hristos functioneazà ca un organism nou, cu

simturi $i functii umane transfigurante, divino-umane §i inaugurand “0

nouà ontologie” a umanului. Acest trup divino-umanizat devine al fiecàrui

credincios in parte prin Stìntele Taine §i Virtuti. Acestea realizeazà 0 dublà

hristologie a existentei umane: sacramentala §i, respectiv, etic-asceticà.

Botezul, Mirungerea, Euharistia transmite ontologie, altoindu-le in

Dumnezeu “existentà”, “mi§carea” §i “viata” biologicà a omului

hristificàndu-le, iar meditatia §i rùgàciunea, iubirea fraterna $i sfintenia

realizeazàhristificareamintii§i,respectiv,avointei.Aceastàdublàhristificare

sacramentala §i etic-asceticà are 0 dimensiune cosmica §i socialà. Ea

trebuie sà conducà la un nou mod de ìntelegere §i organizare a rela^iilor

Dumnezeu-om-lume, la 0 reconstituire a dimensiunilor fundamentale

existentei fizice, biologice $i sociale dupà model liturgic-euharistic. E

vorba de transfigurarea $i reconcentrarea eclesialà a timpului §i spatiului,

de transformarea rela^iilor naturale biologice (patemitatea, iubirea) sau

XXXI



social-economice(dreptatea), föcänd din eie anticipal i ale transfigurärii

finale in Impärätia eshatologicä a Sfintei Treimi. Viata spiritua

(“duhovniceascä’1) nu e o schimbare de loc [tópos/ , ci de mod de existen

[trópos] in locul in care ne afläm; nu este, de aceea, o fuga de lume, c

asumare ?i transfigurare a ei. Iar aici, Sf.Nicolae Cabasila prin umanism

säu hristocentric, prin dimensiunea in acela$i timp socialä §i liturgica

spiritualitätii pc care a $tiut sä o reveleze, face figura de precursor. Intuib

$i limile sale de gändire trebuie restituite, reluate ?i continuate.

In fine, cel de-al treilea studiu il constituie o densa medita

asupia cosmologici §i antropologiei implicite intr-unul din cele m

zguduitoare oficii liturgice ale Bisericii Ortodoxe: “Canonul cel Mare”

pocäintä al Sfantului Andrei Criteanul. Vasta fresca poetica a istor

diamei cäderii §i mäntuirii omului in Hristos §i in Bisericä, Canonul Ma

reactualizeazä spiritual toateetapele $i evenimentele cejaloneazà parcurs

indelungat §i evidentiat al creatici omului; al “macerarii" sale ulterioare

respectiv, al “intoarcerii” sale prin pocäintä la Dumnezeu. In text

imnografic, insä,Nellas urmäre§te identificarea datelor fundamentale a

antropologiei biblice $i patristica atat in ontologia cat $i in dinamica

existenjialä. Rupànd“ve$mantul tesutde Dumnezeu1' al harului paradisia

omul càzut a imbräcat peste “frumusetea dintai a chipului” “hainele

piele '1ale mortaiitäfii §i irationalitätii biologice §i pasionale. Blocàndu-

in eie §i autonomizandu-se (“ìnsumi idol m-am fècut”) omul a intrat

ca lea“macerarii” §i dezorganizärii ¡rationale a propriilor functii psihice

somaticeca§iaexistenteisalesociale§iistorice,dezorganizarececulminea

in absurdul mortii. Disperarea unei existente neautentice$i durereainsträinäde viata adeväiatä deschid insä omului calea aspra a “intoarcerii”

Dumnezeu. Miezul acestei cai estecainta(umetanoia” in sensul ei etimolog

de “schimbare amintii”) iar jtiinta ei este dobändirea “iertarii”. Aici Nell

speculeazä extrem de profund asupra etimologici, eloevente teologie

cuvàntului grecesc care inseamnä “ iertare”: syn-choresis vine de lachor

= loc, spajiu. A§adar, a dobändi “ iertarea” päcatelor nu inseamnä un proc

juridic, exterior, cu accentui pe negativ (ca in teologia reformatoricä),

dobändirea “pozitivä” a unei “impreunä-locuirf’ cu Dumnezeu. “Locu prin excelentäal intälnirii omului cu Dumnezeu este Hristos, sau, mai exa

XXXII



XXXIII

al comuni unii asociati ve a tuturor existentelor, intre eie §i cu Dumnezeu Celin Treime, a$a cum se vede la Liturghie $i in cultul oitodox. Antropologia

“indumnezeirir e inscrisà iritr-o ontologie ($i cosmologie) liturgica, in

afara carei ramane incomprehesibilà/'3 Asupra acestui aspect Nellas va

reveni in mai multe rànduri, inclusiv in ultimul sàu t e x t o interventie

inregistratà la TV in Postul Mare cu càteva zite inainte de moarte, §i pe care

o reproducem drept cea mai nimerità incheiere a studiului de fata:

“Dtmmezeiasca Liturghie reperezintà, adicàfàceprezentà activà

din nou, in mod re aifi adevàrat Jertfa . crucea f i invierea Domnului. Mai cxact, in cealalici inie lege re f i organila re a titnpulin pe care o are, Biserica

ne scoate in timpul ei liturgie din timpul cotidian al ciclicitàtii continue,

timpul parcelat in trecut, prezent f i viitor fi ne conduce la acel timp stabil

fi Constant in care toate eveniniéntele trecute, prezente f i viitoare sunt

neincetat prezente. Astfel, ne face sa firn astàzi cu adevàrat fi reai

contemporani cu Hristos f i sà nufini lipsiti, atunci cànd ne impàrtàfim de

dumnezeiasca Euharistie, de nimic din ceca ce au avut ucenicii Domnului

care au luat parte la Cina cea de Tainà. In acetati mod, astàzi, in Vinerea

Mare, Biserica ne reprezintà Patimile, Crucea fi Mormàntul Domnului.

Mergànd la Sfàntul Epitaf, mergetn intr-adevàr f i cu adevàrat la o

inmormàntare.Mergem la inmormàntarea lui Hristos, iimielulinjunghiat,\

,(Mielul junghiat " e Póstomi. Aceasta aratà adevàrata iubire. Cine

iubepe nu sfàtuiepe numai, nu indreaptà, nu pedepsepe, ci ia asupra sa

gre$elile celta iubit de ei Iubirea e participare la via(a celuilalt, iepre din

noi infine, jertfa. A dona dimensiune e aceea cà Mìrele Hristos ifi

sàvàr$efie nuntaSacuoameniica11miei injungheat Nuntaejertfa. Jertfa

nua allora, ci a Lui proprie. Fatui de nuntà a lui Hristos e. Crucea Lui. Ca

sa arate aceastà realitate, Sfàntul Ioan Hrisostom foiosefie o imagine fi

mai expresivà. Umcmitatea zice, a fo st logodità cu Hristos in Paradis. Dar in loc sà se arate mergàndspre nuntà cu Hristos, ea Lapàràsitpe Hristos.

S-a desfrànat, s-a tàvàlit in mocirla pàcatului. Iar Hristos ca un amant

nebun al umanitàri s-a repezit sà o gàseascà, a càutat-o, a venit in sàla$ul

unde aceasta se gàsea fi cànd s-a infatuai inaintea ei, nu s-a prezentat ca

un Dumnezeu atotputernic, ci ca un simplu om. Ca ea sà nu se inspàimànte

cànd II vede sau sà se ru$ineze. § i nu i-a cerut socotealà: ce a fàcu i sau cum

de a ajuns astfel, ci a luat-o pur f i simplu, a curàfit-o, a reinfrumusetat-o,

a reimbràcat-o fi, casànu mai fugà din nou, afacut-o carnea Lui. Aceasta

e Biserica lui Hristos. Trupul lui Dumnezeu fa r un alt Pàrinte al Bisericii, Sfàntul Nicolae Cabasilafoiose fie o imaginé lafel de expresivà. Dumnezeu,



XXXIV

zice, a creai inlreg acest univers märet, astrele fi galaxiile, toata aceas

fruttimele f i a purtat-o ca pe un vefmànt, a fa cum indràgostitii se gàte

deosebit casa-iemotioneze pe iubifiilor. Daratunci càndoamenii n-aufo

mifcafi fi n-au raspuns acestei iubirifugind departe de ea, Dumnezeu s

fäcut om. S-a apropiat de ei ca om Si i-a vindecat cànd erau bolnavi, i

hranit cànd eraufhimanzi, le-a facut bine, in totfelul, doar-doar ii va mif

la sufici. Iar cànd din nou nu au fast mifcati, Hristos a urcat pe Cruce, f

a deschis brätele Sale fi ramane <nolo cu sänge le curgàndu-i din màini, d

pe frunte fi din inima injungheata doar ne-om intrista fi-L vom iub Accosta e i ubirea l ui Dumnezeu. A ceasta ne conduce la a treia dimensiun

f i anume lafaptul ca Dumnezeu a venit pe púmánt f i a trait cum traini n

oamenii, a slujit, a obosit, a fo st parasit de cei ai Lui; s-a aflat

singuràtate, in ultima deznädejde, in tradare, ca sa nu existe nimie, nici u

närav, nido durere a noastra prin care sa nu treacà. “Pe pamànt s

pogoràt ca sa märt urise ascà pe A dam f i pe pamánt negasindu-L ”, afa cu

canta azi Biserica, ‘‘pana la ¡ads-a pogoràt càutàndu-l ’ A pogoràt la Ia

Si romàne ca “Miei injunghiat ” in veci ”

d iac . Ioan I . Ica j r .



XXXV

NOTE

1. Michel Dufrenne, Pentru om (Seuil. 1968), Bd.Politica.ßucure§ti, 1971, p.22.

2. Ibidem, p.233.3. Gcrardus van der Leeuw, Der Mensch und die Religion,

Antropologischer Versuch. Basel, 1941, p.l 1,12.4. Despre cultura ca “supra-naturä" intr-un sens quasi-religios, ca$i cunoa$tere “rationalà" distinctä de cea naturala $i capabilä sä integrezeirafionalul §i. respectiv, ca “organizare §tiin|ificà $i tehnicà a viefii" al cärei“orizont deschisv ar merge pänä inclusiv la“ie$irea’’ cxtaticä, prin creaci dintimpul istorie", a se vedeaC.Noica, Modelul cultural european, Humanitas.1993, p.33-34, 185-186. Despre cultura ca$i “cea mai adeväratü modalitatede a subzista in condita intervalului“ in conditile in care umanitatea ce s-a rupt de instinct dar nu a ajuns incà la sfintcnie"; deci, ca un domeniu carenu e autonom $i autosuficient ci “trimite spre altceva decat omv, pentru cä

‘'mai trebuie ceva dincolo de cultura care sä o sustinà §i ne susina pe noiinaine odatà cu ea". vezi A.Ple$u, Minima Moralia, Carica Romaaneascà,1988, p.l02, 107-109. -

5. G.van der Leeuw, op.cit., p.57.6. Ibidem. p.38, 92.7. Ibidem, p.l50.8. B. Vyscheslavcev, Das Ebenbild Gottes im Wesen des Menschen,

in: Kirche, Staat und Mensch, Russisch-orthodoxe Studien, Genf, 1937, p.316-348, aici p.345.

9. Christoph von Schönborn op., Ober die richtige Fassung des dogmatischen Begriffs der Vergöttlichung des Menschen, “FreiburgerZeitschrift für Philosophie und Theologie’’ 34(1987), 1-2, p.4-47. aici p. 19.Textul reprezintä un referat tinut in 1980, in cadrul Comisiei TeologiceIntemazionale a Vaticanului §i reprezintä o documentata ($i binevenitä) pledoarie venità din partea unui foarte bun cunoscätor al Sfmplor Pärinti pentru reconsiderarea unei dimensiuni fundamentale a cre§tinismului patristic pierdute $i desconsiderate in teologia occidentalä.

10. Ibidem, p.10.

11. Ibidem, p.46.12. Leszek Kolakowski; Main Currents in Marxism. Its Origins, Growth and Dissolution Oxford 1978 III p 530



XXXVI

14. Cf. A.Cornea, Schifa peniru un non umanism în: Penunibra. Eseuri, Cartea Româneascâ, 1991, p. 79-94 $i 143-149. Autoru I opunemodclului umanismului titanic prometeic, “gnostic”, “pozitiv”, ‘*§tiin|ific**,“ofensiv”, fieel politic camarxismul sau metafizic-culturalist(gcn reprezcntatincultura româneascâ de C.Noica sau A. Dumitriu), nu modclul umanismuluidivin “ inuman*' al lui lisus - mai aies nu cel gnostic, dénie al Iisus-uluiioaneic“funcponând ca un fcl de desàvàrçità ma$inà de actiunesotcriologicü,atotçtiitor, recedi distant, n-areezitàri.oscilaîii“(P-76)-moddulaproximativ,

precar, al umanismului “ agnostic”, “negativ". paranti inp lie", §i "defensiv**,al “penumbrei”, reperez.entat de figura lui lov *‘omul rezistent atât la ispitclc§i sufcrin|ele càmii eût $i la fascinaia $i seduefia iluzorie a adevàrurilormetafizice §i religioasc/’

15. Ch.von Schônbom, op.cit., p. 19.16. Cf. Sf.Maxim Màrturisitorul, Ouaest.ad Thalassium 60; P.G.90,

621 A. Ep.24, P.G.91, 609 C.17. Idem, Ambigua 41, P.G.91, 1308. Despre théosis la Sf.Pàrinti

au scris in literatura ortodoxà din prima jumàtate a secolului, in ordinecronologica: Myrrha Lot-Borodine. La doctrine de la ‘déification ” dans

l ’Eglise greque jusq ’au Xl-e siede, "‘Revue d’Histoire des Religions”, 105(1932), p.5-43; 106 (1932), p.525-574 $i 107 (1933), p.8-55; N.Chitescu, Despre indumnezeirea omului. De ce nu primesc romano-catolicii aceastà învâfqturâ? în “ Biserica Ortodoxà Romàna’' 66 (1938), p.845-865;Vl.Lossky, Essai sur la théologie mystique de l'Eglise d Orient , Paris 1944, passim, §i Rédemption and Déification, “”Sobomost” 12 (1947), p.47-56reluat în: A l ’Image et a la Ressemblance de Dieu, Aubier 1967, p.55-108; pr.prof.D.Stàniloae, Cursde Ascetica §i Mistica Ortodoxà (Bucureçti 1946-1947); ed.Il. Ascetica fi Mistica Ortodoxà, Ed.Deisis, 1983, vol.Il,p.l93 §u.

18. Ch.von Schônbom, op.cit ., p.27-28. Cf §i Andre de Halleux,ofm. Palamisme et scolastique, “Revue theologique de Louvain” 4 (1973), p.409-442: “Dacà palamiti insista atât pe caracterul etem §i necreat alenergiilor divine e pentru a da seama de realismul îndumnezeirii. Dacâ eisusjin cà energiile sunt distincte de fiinta divina, e pentru a îndepàrta deindumnezeirea realà orice suspiciune de panteism” (p.415-416) Sau: “Poatecà doctrina scolastica pàstreazà mai mult decât palamismul transcendenfa luiDumnezeu... dar singur palamismul dà seama pe deplin de realitateacomunionalàaharului” (p.417), pentru cà‘indumnezeirea râmâne o metafora

pioasà cât timp dami divin va fl redus la o formà creatà în suflet” (p.418).19. Ch.von Schônbom, op.cit ., p.47, 32: aici çi referin(ele exacte

l Sf M i Mà t i it l §i Di d h l F ti ii P di l I àlf §i î



XXXV11

$i hristologiei" W.Schneemelcher în: Das Bild des Menschen in Ortodoxie und Protestantismi. III. theologischesGespräch zwischen dem Ökumenischen Patriarchat und der EKD. (Chambesy 2-5 oct.1973). 1974, p. 102.

21. Ibidem, p. 100 (W.Schneemlchcr). p.37 (F.Heyer).22. A. de Halleux, op.cit ., p.409.23. Patrie Ranson, Le lourd some il dogmatique de I Occident. în

Saint Augustin. Dossier H. L’Age d'Homme, 1988. p.22-34. aici p.22. N iciudaismul vechi, nici cre^tinismul primär nu $i-au central teologia pe

relatarea primului pàcat al lui Adam. La Pàrinti càderea nu arc sensuI de

“pàcat originar*' $i nu este o realitatc obsedantà $i în nici un caz “categoriamajora §i fondatoarc a experientei religioase" cum va deveni la Augustin acarni sistcmatizarc va juca un roi decisiv (§i adeseori catastrofal) în istoria$i xi ata cotidianà a creçtinitâtii latine a càrei civilizatie creatina a pus încentrul ei càderea originari! - o catrastrofë petrecutà cândva la începutulstorici. J.Delumeau, Faillitéde la Redemption, ibidem, p.61-66. aici 61-62.

O recunoa$te çi fitosoficul catolic Cl. Tresmontant: teoria lui Augustindespre pàcatul originarascunde în ea“o rcductibilàambivalents, màrcia luiAugustin în lupta sa antimaniteanà §i antipelagianà nu disimuleazàeu nimic

slâbiciunea sa atunci când pretinde sà construiascâ o teorie capabilà sà fieopusà acestor eretici. De çaisprezece veacuri purtàm în Bisericà roadele $ipovara märefiei $i slàbiciunii Sf.Augustin*’. ( La Métaphysique du christianisme et la naissance de la philosophie chrétienne, Seuil, 1961,p.611).

24. Cf. M.Lot-Borodine, La doctrine de la grâce et de la liberté dans l'Ortodoxie greco-orientale, “Oec u meni ca” 6(1939), p. 15-27, 114-124, 211-228; §i magistr.Ioan I.Icà, Conceptii teologice eronate asupra raportului dintre natura fi har , “Ortodoxia” 12 (1960), p.526-551.

25. “Cre$tinàtatea latina a fost mai pu|in interesatà în a meditaasupra transformàrii $i iluminàrii naturii umane de càtre Cuvântul întrupat,cât de a asigura libertatea de a face binde pentru cre§tinul réconciliât prinsatisfaccia omului-Dumnezeu”. Gândit în categoriile aejiunii, cauzei $iefectului ca un “habitus” (intermediar între substanjà çi activitate) gra(iasanctifiants devine un dar supranatural $i infuz, însâ créât §i inerent sufletului,efect numai al prezenjei divine în suflet. “Era mare pericolul ca grafia creatasâfiereificataci transformatàîntr-un“obiect” inaptdea-çiîndeplini funefiaunificatoare pentru câ e tâiat de sursa lui prin distanta infinità ce separaCreatomi de creatura. Se pare cà în epoca lui Palama, doctrina comunà aeologici latine càzuse ìn aceastà capcanà” (A. de Halleux, op.cit ., supran.18, p.416).



carte" Diskussion um H.Kungs “Christsein ”, Mainz, 1976, p.109teologia lui Rahner se simtc dar efortul considerabil de a depà$i scscolastica a dualismului naturà-supranaturà ca $i efortul explicit reintroduce idcea patristica abandonatà de "har necreat” $i ce“autocomunicare divina" ca $i esenta pozitivà a màntuirii. Din pàabsenta distinctiei ìntre fiinta §i energiile divine ca $i, mai ales, punctvedere antropocentric filosofie (transcedental in senskantian)adoptatde referintà il face sà nu poata evita riscul real al naturalizàrii pante

harului §i al unei excesive antropologizàri a teologiei.28. E.Jüngel, Zur Freiheit eines Christenme

Erinnerung an Luthers Schrift, München, 1981. p.24 §u.; $i Gott-Wah Mensch, München* 1980, p.317.

. 29. Pe larg istoria ìntregii acestei evoluii la: Christos YannOrthodoxia kai Dyse sté neoteré Hellàda (Ortodoxie §i Occident in Gmodemä), Domos, Athena, 1992, passim.

30. Cf. polemica pe aceastä temä din 1975 ìntre Ath prof.P.Trembelas, in: Teoclit Dionisiatul. Dialoguri la Athos, II. D1994, p.2I9.

31. Detalii pe larg la: Chr.Maczewski, Die Zoi-BeweGriechenlands. Ein Beitrag zum Traditionsproblem der Ostkirche (Fzsok.Th. 21 ), Göttingen, 1970; V.Makridis, The Brotherhoods o f Theoloin Contemporany Greece, “Greek Orthodox Theofogical Review” 33 ( 1nr.2, p. 167-187 $i mai recent, expunerea $i verdictele nimicitoare aCh.Yannaras, öp. cit ., p.363 §.u.

32. Ch.Yannaras, op.cit ., p.405.

33. Ibidem, p.393, 391.34. Tò protopatorikòn hamàrtema (Päcatul strämo$esc), A

1957.35. He henótes tes Ekklesias en te theia Eucharistia k

Episkopó kata'toùs treis prótous aiónas (Unitatea Bisericii in dumnezeEuharistie $i in Episcop in primele trei veacuri), Athena, 1965.

36. He peri theóseos tou anthrópou didaskalia Gregorio

Palflmà (Invasatura despre indumnezeirea omului la Grigorie PalaTessaloniki, 1963.

37. Näscutin 1921 la Atena, dupästudii de medicina, D.Kutvine dupä räzboi in Franta unde sub influenta unor iezuiti devine §i el no

XXXV I I I



spirituals a tinerilórzoi§ti'pccare-i inspiraci inrealizarea revistei“Synoro”

(1964-1967). In 1978 plcacâ în Anglia pentru tratament unde $i moare in1983. (Dupa Yannaras, op.c/7.,p.470-473).

38. Informatine despre P.Nellas dupànumàrulomagial [aphiéroma]dedicat gândirii $i personalitàtii sale: nr.21/3/1987 (studii de: TeoclitDionisiatul. Dumitru Stäniloae, Gh.Mantzaridis, Ch.Yannaras,l.Panagopoulos. K.Grigoriadis $i Th.Papathanasiou). Un foarte (prea) scurtmedalion $i la Yannaras, op.cit.. p.477-478. Capitolul despre Nellas dincartea teologului unit Yannis Spitseris, La Teologia Orthodossa Aeo- graeca. Bologna, 1992, p.255-277 nu ne-a fost accesibil.

39. Ch.Yannaras, op.cit ., p.476.

40. Cf. Monahul Teoclit Dionisiatul, P.Nellas fi tradifia ùghioritica “Synaxr nr.21/1/1987. p.23-29.

41. Cf. Kostas Grigoriadis. Fizionomià liturgica a fui P.Nellas, “Sÿnaxi" nr. 18/1/1986. p.26-27.

42. Già héna orthódoxo oikoumenismo. Eucharistia-piste-Ekklesia no problema tes intercommunion), eisagoge: P.Nellas, Ekd. Athos, Peiraieus,1976 = trad, neogrcacàastudiului pàr.Stàniloae: In problema intercomuniunii, ’Ortodoxia" 33 (1974), nr.4, p.561-584.

43. Ch.Yannaras evocare in “Synaxi" nr.l 8/1/1986, p.24.44. P.Nellas, Deification in Christ: the Nature of the Human

Person, translated by Elisabeth Briere. Foreword by Bishop Kallistos ofDiokleia. Saint Vladimir's Seminary Press, Crestwood-New York, 1987;P.Nellas, Le Vivant Divinisée: Anthropologie des Pères de l'Eglise, traduit par Jean-Louis Palierne, Cerf, Paris, 1989.

45. Arhim.Vasileios Gondikakis, evocare în “Sÿnaxr nr.l8/1/1986, p.20, $i lot aici p. 12 (l.Lappas) $i 23 (Ch.Yannaras). Opozi{iaartificialà pe care prof. Yannaras o postuleazàîntr-o altà evocare a figurii luiP.Nellas (“Sÿnaxi” 21/1/1987, p.47-49) ìntre o teologie a càrei màsuràesentala ar fi iubirca omului concret §i “slujirca” frafilor (teologia lui Nellas) $i teologia a cärei mäsurä ar fi “apärarea” individualistä §i fanatica

a “adeväruluf’, päzirea intactä a Ortodoxiei §i câ$tigarea unei aûtoritàti personale din aceastä aefiune combativà ni se pare fortatä §i exageratä. InOrtodoxie màsura “iubirii" este “adevàruF de la a cärui rigori P.Nellas n-afäcut nici o concesie principalà, chiar daeä s-a silit sà-l facà accesibil §i

deschis tuturor.46. Ch.Yannaras, op.c/7.,(vezi supra nota 29), p.478.47. Citatä dupä “Synaxi”, nr.29/1/1989, p.31.47a. Ep.Kallistos Ware, prefatä la traducerea americana 1987 a

volumului Zoôn theoùmenon (vezi supra nota 44), p.10,11.48. Ch. Yannaras, op.cit., p.439-440, 483-489. Nu este aici locul

sàdiscutàm in frastructurafilosoficà (“existential istà”) a provocatoarei critici

XXXIX



XL

generale a prof.Yannaras asupra evolutici Ortodoxiei in Grecia modernacare reclama un studili separai.

49. To "philorthódoxo reuma. Apologismos k

(eurentul “filoortodox*. Apologie $i perspective). “Synaxi“ nr.2‘> I 19 p.47-50.

50. Problcmata fes iheologiàs sten //eliadii to 1989 ni.C

(Probleme ale teologici in Grecia AD. 1989, ibidem. p. 17-32.51. Ch.Yannaras.op.cit. (vezisupra nota29). p.488. Judecàfil

valoare din accastà cane (p. 196-209) la adresa Sf.Nicodim Aghioritul provocai scandal in presa reiigioasà eleni ca§i protestul ferm al Sf.MuAthos (deelaratia de protest in “Orthódoxos Typos'* nr.1020. 16 apr1993). Reacfii critico pc aceca$i tema a publicat §i “Synaxi’' nr.47/3/19

p.83-86; nr.48/4/1993. p.71-77 $i 79-85.52. Expresie a pàr.prof.Gheorghios Metallinos. “Synaxi" nr.48

1993. p.71.53. “Synaxi“ nr.37/1/1991. p.79-88; nr.45/1/1993. p.84-92

nr.48/4/1993. p.71-77.

54. Note pe marginea linei córti de antropologie ortodo“Ortodoxia" nr. 1/1988, p. 148-156. aici p. 148; comentariul par.Standonapàrut initial in vcrsiuneneogrcacàsubtitlul: P.Nellas, interpretcontempo

al antropologici oriodoxcin numàrul omagial dedicai lui Nellas de “Synanr.21/1/1987, p.31-40. Alte recenzii scmnificative la Zoón theoiimenon“St. Vladimir's Theological Quartely'* nr. 1/1989, p. 100-102 (Ch.Lock) $“Synaxi“ 45/1/1993, p.l 13-119 (Thanasi Papathanasiou).

55. N. Berdiaev. Sensulcreafiei. Incercare de indreptàfire a omu(Moscova, 1914), trad.rom de A.Oroveanu, prefafàde A.Plc§u, Humani

1992, p.88-89.91,98.56. Ibidem, p.91. De altfel, pentru Berdiaev Unu cre§tinism

Noului Testament“ - deci nu Evanghelia lui Hristos (axatà pe problenegativa a màntuirii (filosofili rus nu pare a infelege deloc misterul pauliinfierii) - “reprezintaadcvàrul religios deplin §i desavàr^it” (p. 100). Adevàrrevelafie a omului a “naturii'* lui ‘‘divine“ va veni abia abia in era DuhuSfànt, a carui Evanghelic c cea a libertàri $i creatività! ii totale prin care aomul se“indumnezeie$te“ devenind nu fiul ci simetric egalul lui Dumnezcon-creator cu El. Este dificil, de aceea. dacà nu de-a dreptul imposibil

acceptat interpretarea filosofici ncognostice a lui Berdiaev drept “o màrtumajoràatraditiei ortodoxe", cum vreasà acredi tezeO.Clément, Unphilosop



XLI

religioasà a nesupunerii fajà de rânduiala lundi” “Veçnica lamentaredatoratà neputintei de a fi sfant e nedemnâ” (p.164). ‘idealul moral alSf.Pàrinp. idealul "stàrepsmului" [starcestvo] e o negare a “tinerepi” ainipativei $i elanului creator al omului". (p.237). Mai mult, “ de sclerozareavietii creatine sunt azi ràspunzàtori nu cei mai rài, ci cei mai buni ortodoc§i,s-ar putea ca ràspunderea cea mai mare s-o poarte tocmai Sfinpi Bàtrâni|"starep"].‘*Cu ctosul loral smereniei $i supunerii "nici cei mai buni dintreci n-ar putea ràspunde chinurilor unni Nietzsche sau Dostoïevski'' (p. 164).

58. Ibidem, p.73-74: ‘in Kabalàcon§tiinta de sine aomului atingeculmea" ‘in Kabalà se ascunde o foarte profundà antropologie” în timp ce"antropologia oficiala a Bisericii ràmàne vechi testamentará."

59. In originalul grec expresia zoôn theoûmenon fusese remarcatáîncàdin 1961 de Cl. Tresmontant (vezi supra, nota 23, p.650) care o puseseca motto la unul din capitúlele càrpi sale despre "metafizica creçtinismului”.

60. Vl.Lossky, Théologie dogmatique. "Messager de f Exarchatdu Patriarche Russe en Europe Occidentale”, nr.49 (1965). p.37.

61. Nellas nu pare sà fi avut cuno$tiintà de prima (dupà $tiin|anoastrà) receptare dogmaticà a temei “hainelor de piele” în legàturà cuinterpretarea scxualitàtii $i morpi schijatà de Vl.Lossky în cursul sàu oral,

de "teologie dogmaticà'* éditât postum, ibidem, nr.48(1965), p.231-232.Pentni Lossy. “hainele de piele** ‘‘ar reprezenta natura noastrà actualà, stareanoastrà biologica brutà, total deosebità de corporalitatea transparentà din

paradis. E créât un nou cosmos care se apàrà prin sex împotriva finitudiniiîntemeind legea naçterii $i a mortii. Sexul apare nu ca o cauzà a mortalitàpi”-ca la Augustin, d.ex. - “ci ca un antidot împotriva ei”. Sau: toatà taina"hainelor de piele" e aceea cà “Dumnezeu introduce o anumità ordine închiar mijlocul dezordinii, pentru a evita dezintegrarea totalâ prin ràu §imoarte”, de$i “universul salvai în acestfel nu reprezintàlncà lumeaadevàratà”care “se afirmà numai prin har” (nr.49.1965, p.27).

62. Cf. Thanasi Papathanasiou, Koinonikès synépies tes theologias toîi P.bièlla (Consecre sociale ale teologici lui P.Nellas). “Sÿnaxi” 21/1/1987, p.71-83.

63. în secpunea inipalà a studiului Canonului Mare, Nellasschijeazà succint - într-un mod care aminteçte de dezvoltàrile ample $iinedite pe aceastà temà ale pàr. P.A.Florenski - o remarcabilà ontologie acultului divin ca §i cheie a impasurilor insurmontabile ale cosmologici $iantropologiei actúale. Vezi §i Kostas Grigoriadis, He anthropine hyparxis sto chóro tes Orthodoxes latreias (Existera umanà în spapul ouhuluiortodox), ibidem, p.71-84.

64. Tó “esphagménon árnion”(Mielul înjunghiat), în "Sÿnaxi"nr. 18/1/1986, p.6-7.



g. » ob -vitì ïmtn. w r- »,

fa •- ?,:v # ■:' ' ‘ ’ Iv/MoppM*' " ' -yi/l •

■•' .• ! ( ' «

■»iÿaoborï.. ' ' falffertjfr *1"'’ ! r :‘ *'• '* •*•' »nui?, w hif^ííéfí urob'rt'lfÁ'l U*

v'ü(^'Hv#‘ ^evr?i^)C? Vu; •jfi&tx1t>'M \]\ri: UJ

•*í5i?i-J«rtíU«W vaV' ?r :; - £ ,# ^ d y W

Í 9- ■I V;»j•'. kiKitt'jfSïfâïi itbsy ¿¿.? « ùR 4 ¿fg$3$' r K '•- . I lÿ l * '. ?* •:,' JV . - .• '. , : ' . • • •

OÄVätfqCK ::* f¡W¡-> A I î Ài W 'lr ii)Wffóif* î Içoto j^ britoviT "»q'-.bol lia 1? y. :o ofokuuffP rt»V m (^ÜÎU aV/ .J f ti; _ - 1a i r> ;>. -, Z* .v'\ 4.'¿r. ¡ f

nr 4> ) i^.v» .'oUm:>br;*:>Ü aqqfwH no 32298 fHfc fifràity ZMb+;QfjH:%,ïk •.;nbP/>rttr^ £ÿtff. tytt I.Ä

«V «w f t ïf t iK jrô "4*?q :;A■y-Awo'Ufry-fkieWf • '. -

S te r i 1 ^ ^ittV^¿v..p: poq 'Çjibo 'fc^k 'r*V-,~>

Ktty W & ti V W . f ■!r}'oi<Xf&-.- ob *' bî;- * is!;rqi fptg >l$

: fctofetftyfiM 4yi&> ]W &?; m vj :ti->.^va m y nu to rn r. »¿o JUroír* .tifiara « t ^ i u # #4*{$$3!

* fwW*. ^b:îJ3fh .w£i(^ . l ^ rJ$$çi.&fn í/ifíDcu; o ocHiborím u ysoiarurti* ¿0 £rt»ü3 a "obtq ob

fa Ä ^ ■ • # » f^ .r -:f*f:- ' :;1 !;.

tu vi* vsy • •;«Vf/î U ' 6- , - C



Cuvànt inainte al autorului

Ex ista m om ente in care f lecare se s im te “rup t §i pàràs i t

i n tr -un ungher a l un ive r su lu i, con s t ràns sà tr à i a scà .”

A l teor i insà s im te cà un suf lu s t rà in , da r care cu tóa te

ace stea, se ive§te in el insu$i §i pe care il sim te al sàu prop riu,

il r idica dea sup ra ne ce si tàt i i , ìi dàruie g us tarea unei l iber tàr i §i

b ucu rii rea le . S fin fii P à rin ti ai B ise ric ii v o rb esc pe la rg d esp re

acest suf lu. I -au dat pr ior i tate absoluta in ei in§i§i , au legat de

el tóate funcpile existenjei lor §i s-au inàlfat astfel la starea

l ibe r t à r i du rab i le a f i il o r lm pà ra tu lu i un ive r su lu i. De l aa cea s t àinàn im e au p r iv i t f i rea omu lui . Au infe les $i invàfa t cà suf lu l de

mai sus , re spec t iv “ ìnc l ina rea sp re D um nezeu” , e de neapàra t à

t rebu in^à ca omu l sà f íe “ ch ip* a l l ui D um nezeu” , ad icà in

acela§i t im p pà m an tesc §i cere sc, vre m elnic §i ve§nic, vàz ut §i

nevàzut , “viejui tor” (“ anim ai”) cu adev àrat §i reai “indu m nez eit”.

Pa r t ic ipànd la càu ta rea com unà a um an i t à r i de gàs ir e

a natur i i $i sensu lu i ce lo r ce sunt , e i au accep ta t cà om ul es te un

“v ie tu i tor (anim ai) ragionai” sau “p ol i t ic” §i n-au pu s la in do ia là

f ap tu l cà e l e s te “ceea ce m ànàn cà” o ri “ceea ce p roduce” sau“ceea ce s im te” , da r au adàu ga t cà adevàra t a lu i màre j iè nu se

gàse$te in ace ste lucrur i , c i in a ceea c à ii es te data “p oruñ ea sà

se facà dum nezeu ” . Au acce ntua i cà omul i$i rea i izeazà exis tenfa

sa in m àsura in care se ìna l fà la D um nezeu §i se unente cu El .

“N um esc insà , om pe ee l ce a ie§ it de par te d in um ani ta te §i a^

i na in ta t sp re D um nezeu Insu§ i .”

1

«



A

In paralel , e i au de scr is cu pro fun zim e §i subt i l ita te cum

es te na tura om ulu i a tunc i cand f ine l ega tura cu D um nezeu ç i ce

dev ine ea a tunci cand rupe aceas tà l egâ turà . cum funcf ioneazâ

dive rsele lui func pi p s iho-so m at ice ìn t r-un ca z sau al tu l, care e

p e rce p e re a ex is ten fe i pe ca re o are când e s te u n it sau ru p i de

D um nezeu. S tudiul tu tu ror ac es tor lucruri co nst i tu ie scopi li

aces tei càr t i, tem a ei.

Ant ropolog ia Pàr in t i lo r nu reprez in tà un s i s t em. Dar

datele p at r is tice b óga te , §i ìn arm on ie ìn t re e ie a le aces tei tem e

ar pu tea an t rena pe cerce tà to ru l co n tem poran spre so luf ia fac i là

de a p rezen ta t rà i r i le P àrint i lor ca pe ni§te idei §i de a ìnàl ta cu

eie un edif ic iu ragionai f rum os ar t iculât . M -am s t ràdu i t sà

reac po ne z l a aces t pe r ieo i - sà t e tem i de s i s tem ca de un leu ,

ìnvafà Pàr in fi i - des facând s t ruc tura m orfo log icà a cà rp i . A s t fe l,

de una §i aceeaçi tem à m à apropi i in c inci uni tàri sepa rate . In

p r im a sun t expuse s in te t i c , dar nu s i s t emat ic , da te le cen t ra le

defini tor i i a le ant ropologiei P àrint ilor ìn ìn t regs pe ct rul l i teratur i i

p a tris tic e $i e s te d e te rm in a tà se m n if ìc a p a lo rp e n tru p ro b le m a

gravà a z i l e lo r noas t re : re lap a B iser icà- lum e. In cea d e -a d o u a ,

es te expu sà ac£ea§ i tem à la un Pà r in te co nc re t al B iser ic i i , ia r

in cea de -a treia , ìn t r-un of iciu l i turgie biser icesc. ín cea de-a

p a tr a sun t da te însàç i tex te le pa t r is t ice n evra lg ice p en t ru t em a

noas t rà , pen t ru ca c i ti to ru l sà a ibà o g us tare ne m i jloc i t à a

s imfi r ii §i m àrtur iei P àrin plo r . Iar in a c i n c e a sun t p robate t eze le

cà rp i ç i e des façura tà ce rce tare ap un cte lor def in i te p r in fo los i rea

m etodei teo log ice ç t i inp f ice ac túa le .

O a l t a d i f i cú l t a te m etodo log icà însem natà a re ieç i t d in

l im ba pe care o fo losesc Pâ r inp i . E i îç i exp r im à ex per ien je le lo r

f acând uzd e t e rm en i i epoc i i lo rda r înace l a§ i timp ç i s ch imbându-

le con pn utu l . Fàcâ nd t ransparen t i t e rm eni i epo ci i lo r in lum ina

experien{ei persona le , ei reve leazà ade vàru l - adev àru l pe

care-1 puteau c up rind e term en i i înçiçi. însà as tàzi term en i i s-au

sch im bat . Dacà am ràm âne b iocap la t e rm eni i pa t r is t ic i , amav ea pro bab i l în fa{a no ast rà ni§te ex pres i i fe reca te §i ob scu re,



cu putinjà de a vorbi ìntr-un l imbaj dublu, in expresii vechi $i

noi . ca as t fe l cuvàntu l de -v ia tà- fàc àtor a l P àr in t i lo r sa a jung à

p à n à la n o i ia r te x te le p a tris tic e sa v o rb ea scà§ i astàz i. D in aces t

p u n c t de vedere c a rte a a c e a s ta nu este d ec á t o s im p là tradu cere

actúa la a e lem entelor cen tra le def in i tor i i a le T radi t ic i no as tre

avan sànd in para le l cu m unca pe c are ne s t ràduim sa o facem in.

ser ia de tex te patr is t ice coméntate “La izvoare . . . ”

O a t re ia d i f icú l ta te , de sub s tan tà §i nu m etodolog ica de

data aceas ta , o vor crea poa te ce le spuse in legatura cu asum area

- de dragul omulu i - independent de cadere , a f i r i i noas tre

omene§ t i in P er soana lui D um nezeu-C uvàn tu l Care r ea l izeazà

astfel sfatul dinainte de veci al lui Dumnezeu pr ivitor laA A

In truparea sau “ in troducerea Cel i l i In tà i -Nàscut in lume”. Ce

impor tan tà cap i ta la pentru conceperea § i t rà i rea corectà a

cre$tinism ului are ac eas tà invasatura, precum §i de ce ne uime§te

ea astàzi se va ex plica la locul potr ivit. E nevoie, poa te sa se

spunà ìncà de acum cà d in epoc a S fàn tu lu i N icod im Agh io r itu l

uni i d in ce i care “se ocu pau ìndeoseb i cu teo logia s fàn tà” l - a u :

acu zat pentru cà se spr i j ine a pe ea . Iar Sfan tuI, in “A polog ia” pecare a scr is -o in legatura cu ace as ta - sa b inev oiascà c i t i to ru l sà

ìnceapà s tud iu l aces te i càr t i pomind de la aces t tex t - ca sà

p re in ta m p in e d ispu te p ro b a b ile , serie : “ la r d a c à un ii.. . m à

acuzà, sà acuze mai de grab àp e pur tà toru l-de-Du m nezeu M axim ,

pe G rig o rie (P a lam a) a l T e sa lo n icu lu i, pe M are le A ndrei

(Cr i teanul) § i pe cei la l j i de la care am pr imit ca un cer§etor

aceas tà op in ie .”

M are par te d in acea s tà ca r te am sc r i s-o in b ib l io tecaSf in te i M ànà st i ri (a ton i te) S tavronik i ta . Es te un m otiv in p lus

de recuno§tin{à. *)

Pan ayo t is N el las

*) Nótele cu cifre arabe au carácter $tiint¡fic $i sunt plasate in sectiuneafináis a c&rpi: NOTE

Nótele cu litere alfabetice completca/.ü rcferin(ele patristice $isunt plasate la sfár§itul fiecSrui studiu.

Nótele cu asterisc indica faptul cá in nota respectiva nu se fac doarreferinfe bibliografíce. ci tema este tratatá §i pe alt plan, de regula $tiin|ific.

3



ri 0U«¡iOí i í ; V Ú O m•' --A! 3 !,*¡lí.vu:o3 %3 Ír¿M.<fi: ;.• .¡ ’. ./!

■

Wví-1ítWi •

, rinx«M i f ^ n m v O - •;. j if ia ; : ,. »•»•-J*.: c-tJ'»v * \ í .v . ' •¿a*4 . ‘‘v., !» V -, <T, . • / ^ i #í .

í ; ' .*•i winqo ' i t e s t t j sF - ni • n ;rif . ¡í '<>.•.> i. ¡ai !

i vjfüjtj. / T j jw m ^ ^ é ^ ^ r ^ íp ^ f i n i L . >nt ¿nW, í‘» m í¿*. •* i* . ¿ m r 'o n f p í n .s b

— ----- ~

? '••• i• ' *i '¿¡í-V r ' ;



“CHIP (ICOANÀ) A LUI DUMNEZEU”

I

“ ]

$1HAINE DE PIELE”

O i n v e s t ig a t ie in j u r u l

u n o r p u n c t e c e n t r a le a le i n v â t â tu r i i P â r i n tilo r d e s p r e o m § i r e l a t ia B i s e r ic a - l u m e

%

Te m a “ch ipulu i” [e ikón] are o lung a is to rie . Reprezin tà

un term en fund am enta l in f i loso fia el inà, la Platon, la Stoici §i,

mai tàrz iu , la N eo p lato n ic i .1In para le l , ea reprezin tà §i nucleu l

an t ropo logie i V echiu lu i Te stam ent , in specia l acà r t i i Face r i i §i

a 1i térâ t il r ii sa p ie n t ia le .2 L a conf luenza ac es tor douà t ra d i t i ,

t ermenul es te fo los i t deopot r ivà ìn t r -un mod cen t ra i de F i loncare - i dà un con t inu i spec ia l .3

In N oul Te stam ent , term enu l se ìmbogà^e^ te §i cu un

conf inu t h r i s to log ic , fap t ca re dà an t ropo logie i d im ensiuni no i .

Pent ru Sfàn tu l Aposto l Pavel , “ch ip [e ikón] a l Dumnezeulu i

celu i nevàz ut” (C o l . l , 15) es te H r istos . Iar om ul es te , p recum

vom v edea , ch ip a l Chipulu i [e ikón Eikónos] . D ar §i terme nul

h r i s to log ic ioane ic de “C uvàn t a l l ui Du m nezeu” a re , dupà cum

se cunoa§te , un co nt inu i apropia t , dacà nu iden t ic ca sem nif icat ie

cu term enu l pau l in de “Ch ip al lui D um neze u7’. 4U l ter ior , ìn l itera tura pa t r is t icà ìn care se s i tueazà sub

aspec tu l m etode i ce rce ta rea de f a jà , t ema “ch ipu lu i” se rven te

drep t axul in ju rn l cà ru ia se s t ructureazà a tà t cosm ologia cât çi

an t ropo logia or todo xà ç i însâçi h r i s to log ia .5 D in acea s tà ur iaçà

bo gà jie d o g m a tic a p a tr is tic à ne v om lim ita la a e x p u n e num ai

aspectu l an t ropologie § i la a vedea cum tema “ch ipulu i lu i

D um nezeu ìn om” poa te r ep rezen ta t em el i a une i antropologii

ortodoxe . 6

5



E x p l i c á n d d e c e “ n a t u r a o m u l u i s e s u s t r a g

con sidera tici teore tice ”, S f àn tu l G r igor i e deN y ssa se r ie ca , d imoment ce Duinnezeu es te de necupr ins , es te cu neput in tá c

“eh ipu l” Lui din om sá nu f ie §i e l de n ec u p r in s .7* A cesta est

motivil i pentru care nu pu tem gasi la b ir in t i i Biser ic i i o form ular

de f in i tiva sau o def in ido c la ra a “chipu lui" . E s te insa reve la to

faptul cà , in efo i tur i le lor suc ces ive de a a jun ge la o inte lege r

sa t is f aca toa r eapro b lem e ian t ropo log ice , Pá rinj ii f o lose sedrep

p á rg h ie c e n tra lá a c e rc e ta r i i lo r te m a “ ch ipu lu ¡ lui D u m n ezeu

Term enul es te im bog à t it a s t fe l pr in co nt inu tur i le ce l

mai var ia te po t r iv i t problem elor ce se impun a fi abórda te d

f iccare da tà. De exem plu , un eor i. “chipul lu i Dum nezeu in om

este a t r ibui t l iber ta t i i om ului sau ìnsu§iri i lui de f i intà ra t iona l

sau s tápáni toare , a l teor i suf le tu lu i im preun á cu t rup ul , a l teor

intelectu lui , al teo ri dist in ctiei ¡ntre na tura §i pe rso an a, e tc . ,83 ia

a l teor i om ului intreg, in tota l i ta tea lui. b

A r fi i n t e re san t c a od a tà c ineva sa cu leagá tóa te ace s t

sensur i $ i s a l e ana l i zeze . I nsa o a s t f e l de inves t iga r

fenom enolog ica inchide ín ea per icolu l de a -l f ine pe ce rce ta to

lasu p rafa ja lucrur i lor . Pen tru cà , in real i ta te , l ipsa uno r form ul

clare §i def ini t ive pentru conj inutul “chipului lui Dumnezeu i

oirT nu inseamná §i l ipsa unei direcyi c lare .

Aceas t à d i r eeye pa t r is ti c à , com una d ive r se lo r ap l ica

a l e te r m e n u l u i ,e s t e e x a c t c e a c a r e p o a t e s a l u m i n e z e d in in te rio

te rm enu l $i sa reve leze as t fe l , pe de o p ar te or ig inea , co n s t i tuy$i m eni rea om ului lum inand pe c à te c u pu t in ta insa§ i na tura lu

ia r pe de a l ta sa dea teologic i ac túa le pos ib i l i t a tea de a a ju t

e fec t iv lum ea con tem po rana , du pa ce o in^elege §i ju d ec à í

p rea lab il.



A. Chip al lui Dumnezeu

1. Omul,chip al Arhetipului:

“ chip al Chipului ’’.[“eikón Eikónos”]

Punctul de p iecare §i cen t rul teologic i “ch ipu lùi” es te

p en tru P à rin p ìn v à tà tu ra S fán tu lu i A pó sto l P avel. Este in sà un

da t al §ti infei bib l ice actú ale fap tul cà pen tru Pavel “ch ip al lui

Dum nezeu*' es te H ris to s .9ìnv àta tura A po stolului refer i toare la

aceas ta es te s inte t iza tà in pr imul capi tol a l Epis tole i cà t re

C olosen i §i es te foar te carac ter is tic faptul cà ea es te ex pr im atànu ca o parere personalà a lui Pavel , ci ca un imn l i turgie al

co m u n i tà r i c rea tine pr im are (pre -pau l ine ) : “C are es te C hip a l

D um nezeului Cel il i nevàzut , m ai- intà i -nàsc utd ecà t toatàzidi rea ,

p en tru cà in E l s-au z id it tó a te , ce le d in c e ru ri §i c e le de pe

p àm àn t, ce le vàz u te §i c e le n ev à zu te , f ie tro n u ri, fie do m n ii, fíe

stàpà nii , f ie puteri ; tó ate s-au zid i t prin El §i pen tru E l; §i El este

m ai ina inte d e tóate, §¡ tóate intru El su nt a§ezate; §i El este §i

C apu l Tru pu lui care es te Biser ica ” (C o l . l , 15-18). 10C eea ce es te rem arcabi l in a ces t t ex t e s te fap tu l cà e l

reprez in tà nu o invà tà turà tr i adolog icà , c i una pur cosm ologica

§i ant ropologicà . Cu a l te cuvinte in e l se subl iniazà nu a tà t

re la t ia C uvàntu lu i cu Ta tà l - re l ap e de s igur presupu sà §i pe ca re

Apos to lu l o dezvol tà a l tundeva - cà t s emni f i ca t i a lu i Hr i s tos

p e n tru om . A c e s t a sp e c t ìn c h id e in sine o m are im p ortan tà ,

p e n tru c à e l fa c e e v id e n tà d im e n s iu n e a h r is to lo g ic à a

an t ropologie i lu i Pave l. A ceas tàd im ens iu ne a te rm en ulu i “ch ip”se manifes tà , pe de a l tà par te , § i in ìnvàfà tura fundaménta la a

A t l l i t i i t à i t f i i t l t b i à



p o a rte “c h ip u l” o m u lu i “ c e re sc ” , a d ic á cel al lu i H r(I Cor. 15, 49 ), sá aju ng á “ la m ásu ra vá rstei p l inátát i

Hristos’ ' (Efes.4, 14), §i aceasta “ca el sá nu mai f ie pr

(Efes.4, 14). Pentru Pave l, majoratul omului coincid

hr istifica rea lui.

§t i in ta §i in te rpre ta rea b íb l ica co ntem po raná a r ju

po a te ca a rb itra rá a c e a s ta ex ten siu n e . D acá in sá vom ín ce r

infe legem Ínvátá tura lu i Pavel folos ind ca metodá nu nuanal iza cr i t ica §t i in t i f icá , c i cr i ter i i le propr i i a le Apostol

a§a cjum le-au folosi t P ár int ii care au av ut acelea$i ex p ed

duho vnice§t i ca §i e l , adicá d acá ne vom ap rop ia de ínv átá

lu i Pave l d in in te r io ru l Bise r ic i i § i fo los ind ca me

fu n d am en ta l c r ed in t a , vom in t elege nu numa i l eg it im it

dar $i semnif icat ia extrem de profundá a acesfe i in terpre t

In fapt , Pá rinti i au pre lun git l inia de m ai sus a lui P

§¡ inainte de H ris tos , legánd tem a pau l ina “ H ristos - C hip a

D u m n e ze u ” c u t e m a G e n e z e i " o mu l - d u p a ch ip u l

D u n m e z e u D eja la I rineu, C leme nt , O rigen, A tanasie , G rig

d eN y ssa , § .a. - ca sá ne l im itám num ai la ce i pentru care a

m ono graf i i spe cia le asu pra aceste i tem e - 11 este c iará dis t in

cá Hris tos reprezintá Chipul lu i Dumnezeu §i omul chipu

Hristos, cá, adicá, om ul este chip a l C hipului. “Cel mai - i

náscu t de cá t toa tá z id i rea es te Ch ip al lu i D um nezeu . .. oinsá, este fac ut d u p á C hipu l lui D um ne zeu ” (O rigen ). 1

“Dupá ch ipu l lu i Hr i s tos ; các i aceas ta inseamná dupá Ch

C elui ce l-a zid it” (H risosto m ). 13

De§i de cele mai m ul te ori rám áne ínt r -o form á ascu

ace astá teo r ie patr is t icá e perm anen tá , c iará §i are o sem nif i

cap i ta lá , pentru cá poate sá a jute la de term inare a a t re i pu

ant ropologice fundaménta le : cons t i tu t ia , des t inu l $ i o r igomulu i .



adicà sànà toase , a on iu lu i, ca d im ens iuni a ie une i an t ropologi i

o r todoxe . Sà dàm câ t eva exem ple:

întâlnim ade seori la Pàr int i exp resia ca ornil i e o f i in ta

rationalâ/cuvântâtoare [ón log ikó] pent ru cà a fos t z id i t dupa

ch ipu i lui Du m neze u. In efor tul lor de a loca l iza “chipui lui

D um nezeu ” ìn om, m anuale le de dogm at ica înva tà cà e l îç i a re

sediu l ìn parte a ragionala a o m u lu i.15 A r fi , ìnsà, m ai corec t sà

in{elegem cà om ul es te ra t iona l /cuv àn tàtor pentru cà a fost z idi t

dup à Chipu i lu i Hr i s tos Ca re e Rat iunea /C uvàn tu l ipos ta tic al

Ta tà lu i . Atana s ie ce l M are , ca re cerce teazà in spec ia l aceas tà

tem à, o form uleaz à cu clar i ta te : “D up à Insuçi C hipui Sàu i -a

facut pe e i , dându-le §i puterea Cuvàntului /Rat iuni i Lui , ca

avànd-o in e i ca un fe l de umbrà a Cuvàntu lu i /Rat iun i i ç i

fa câ nd u- se ragionali, sà p oa tà ràm àn e in ferie ire15. 16

In ace laç i mod putem ìnfe lege cà omul e creator

[dem iourgos] , pen t ru cà e ch ipui C uv àntu lu i /Rat iun i i c rea toare

prin ex celen fà : “ § i in aceas tà p riv in tà om ul e s te facu t ch ip al lui

Dumnezeu , ìn t rucà t ca om conlucreazà [ synerge ì ] l a facerea

(naç te rea) om ulu i” (C lem ent A lexandr inu l ) . 17

Es te stâpân [kyr iarchos] , pentru cà Hris tos , dupà alCàrui Chip a fost z idi t , es te Domn çi Impàrat a toatef i i tor :

“ Faptu l cà a fos t facu t ch ip a l na tur ii ca re s tàpâneç te tóa te nu

înseam nà n imic a l tceva decâ t cà na tura lui a fo s t creatâ dintru

început ca împ ârà teasS ’ (G rigo rie de N ys sa). 18

Este l iber [e leûtheros] , pentru c âe chip al l iber tà t ii absolute: “ In

l iber ta tea a leger i i ç i-a avut asem ànarea eu C el ce s tàpâneç te

tóate ç i ca a tare , nu a fo st ase rvi t pr in nici o ne cesí ta te la ceva

din afara lui , c i dupà p rop ria lui vo ie s-a cond us sp re ceea ce i

se pàre a po tr ivi t çi a a ies ce i -a . fost plàc ut eu de pl inà pu tere .”( G r ig o r ie d e N y s s a ) 19

E s t e respo nsa b i l p en t ru c rea ( ie , ca u nu l ce e s te

recapi tu lare f i conf t i in là [ anakephala iose ka i syne idese] a

î n t r e g i i c r e a f i i , p e n t r u c à A r h e t ip u l l u i , H r i s to s , e s te

R ecap i tu la rea çi M ântu i toru l a tóa te : “ la r u l t im ul în ord inea

creaf ie i 1-a créâ t pe om , dup C hipu i propriu, de p arcà întreaga

c r e a j ie s - a r a r à t a l e g a tà d e n e v o i le o m u l u i ” (T e o d o r d e

9



M op s u e s t i a ) . 20

Este cons t i tui t d in suf let $i din trup , s ta in mij lo

creatici §i une§te in el materie §i spirit , pentru cà Hristos, p

care a fost z idi t , es te u nirea nein^eleasà, ip ostat icà , ne de sp àr

§i in acela?i t imp neamestecatà a Dumnezeir i i necreate §

z idi r ii c rea te : “F i ind cà a$a cum D um neze irea lui lucreaz

“teandric" (divino-um an) . ..a§a§isufIe tuI es te chip §iasem àn

aC uv àn tu lu i nevàzut a l lu i D um nezeu , luc reazà lip sih a n d ri

adicà suf le te§te- trupe§te in ace la§i t im p, du pà m ode lul teand

al lui H ris tos ' ’ (A na stasie S in aitu I) .21

Este in acela§i t imp p erso a n à §i na tura [prósopo

physe] sau , m ai e x a c t .persoa nà ca re face conc re ta$irevelea

natura , pen tru cà este ch ip al Fiului care rep rezin tà un ¡po s

perso na l d is tin c t a l fiin te i u n ice$ i in d iv iz ib ile , c o m u n à T a tà l

Fiului $i D uh ului S fà n t .22

A r f i po ate n ece sar sà insis tàm in ace astà direc t ie §o du cem mai d epar te , §i lucrul aces ta m er i tà sà f íe facut . Pen

cà e s te ev iden t cà - da cà su nt co m ple ta te §i an a l íza t

ca rac te r is t ic i l e d i s tinc t ive a le “chipulu i lu i D um nezeu” in om

care ne-am refer i t a ic i cu t i t lu de indic iu , pot a juta in m

dec is iv la de te rm ina rea d im ens iun i lor cen t ra le a le co ns t i tup

om ului, a§a cum o in je lege T radi j ia or todo xà .

In fapt , aces te e lemente le -am putea s inte t iza as t f

pe rso an à $i in acela$ i t im p n a tu ra , om ul e s te c a ra c te riz a t in m

fundamenta l de mis te ru l iub i r i i ca re ìmpinge d in in te r

p e rso an e le sp re o co m u n iu n e n a tu ra la ; e x is te n jà p e rso n

cons ien ta in t imp; un i ta te ps ihosomat icà ind i soc iab i là ,

p ro fu n z im e p s ih ic à in co m en su rab ilà ; liber, s tàp àn , c rea t

racional , §t iutor , e tc . - sun t a tr ibú tele ce rev eleaz à in m od re a

con s t ituya ad evà ra tà a om ulu i . M er ità ìnsà sà obse rvàm

reprezentand d imens iuni cen t ra le a le t eme i t r ad iz iona le“ c h ipu lu i l ui D u m ne z e u” in om , a c e s te d e m e n te nu pa r sà



reveleazà §i e lanul dinamic al f i intei umane, dest inul [ton

p ro orism ó ] ei. ìn tr -a d ev à r , fiin d p là sm u it “ d u p à c h ip u l” lu i

Dumnezeu Cel inf in i t , omul es te chemat de cà t re propr ia lu i

na tura - $i d in acea s tà pe rspec t ivà tocm ai ac es t lucru es te

“chipul lu i D um nezeu ” in om - sa depà§escà l imi te le m àrgin ite

ale creat ie i §i sa se facà inf ini t . Acest fapt se referà la toate

elem en tele lui, de la cele pe r i fer ice pa na la ìnsu§i centr il i

ex i s tenfe i lu i. V om da §i l a aces t pu nc t cà teva exem ple :

Din m om ent ce reprez in tà un chip a l a to t infe lepc iuni i

Crea toru lu i , infelepciunea [soph ia] om ului are pu t infa §i dator ia

de a se r idica §i ea la a tot ìnfelep ciun e. Ser ie A tana sie cel M are:“Dar pent ru ca e ie nu numai sa ex i s te , c i sa ex i s te b ine , a

b in ev o it D u m n ezeu c a In te lep c iu n e a L ui sa se p og o a re la

creatur i , ca sa se a§eze o int ipàr i re oarecare §i o pecete a

C hipulu i Lui in toa te , p ent ru ca c e le facute sa se a ra te infe lepte

§i vredn ice de D um nezeu. F i indcà a§a cum c uv àntu l nos t ru es te

ch ip a l Cuvàn tu lu i ca r e e s t e F iu l l u i Dumnezeu , a§a § i

infe lepc iunea c rea ta in noi es te insa l i ch ipul Celu i ce es te

Infe lepc iunea Lui ; in care ( infe lepc iune c rea ta ) avànd put infa

de a cun oa§te §i de a cu geta , ne fac em prim itori ai Infelepc iunii

creatoare” . 24 D evin e a stfel e v ide n t cà pro gre sul $tiin{ific al

o m u l u i n u e s t e u n e v e n i m e n t a r b i tr a r sa u in t à m p l à t o r .

Cunoa§ t e r ea umana se dezvo l t à pen t ru cà dezvo l t a r ea e un

e l em en t cons t it u ti v a l e i. Cu noa§ t e r ea um ana e s t e imp insà de

p ro p ria e i n a tu ra sa se in a lfe sp re a to tcuno§ tin fa .

Acela§i lucru e valabi l §i pentru do m nia [kyrióteta]

om ulu i a sup rac rea f i e i. Pà r i n fi i p ri vesc pe om ca p e un ad evà ra t

càrm aci §i dom n a l un iversu lu i §i in te leg aceas tà dom nie ca oform à de exe rci tare a insu§ ìr ii lui de ìm p à ra t .25 A stfel , pen tru

credinc iosu l care pr ive§te lucrur i le t eo logie , n ic i un progres sau

cucer i re t ehnicà nu reprez in tà o u imi re . Revelànd secre te le

cosm osu lu i , om ul nu f ace n im ic a lt ceva decà t s à ìmp l ineascà

unul d in puncte le des t inulu i sàu , de vreme ce in mod s igur

orga nizarea cosm osulu i ìna in tea zà in d i recf ia um anizàr i i lu i.

Teor ia de mai sus poa te f i ex t insà l a in t reaga scarà a

v ie f ii §i ac t iv i tà f ii um ane . In p erspe c t ivàor tod ox à , rev end icarea

11



dreptâti i $ ipâ ci i [d ikaiosÿne kai e i réne] se reveleazà ç i ea c

re f lexu l ç i, în ace laç i timp , ca e fo r tu l n os ta lg ie , c o n f ie n t sainconç t ien t , ca uman i ta tea sa a jungà la modu l minuna t d

ex is ten t i a l Arhe t ipu lu i e i Tre imic , dupa ch ipu l cà ru ia a fos

p là sm u ità çi în ca re n um ai îçi p o a te gasi p a ce a çi o d ih n a .26 O m u

în treg , su f le t çi t rup , e x i s ten tà person a là în re lap e na tu ra la c

ce le la l t e ex i s ten te um ane çi în l ega tu ra o rg an ic i cu cosm osu

t inde p r in îns iç i cons t i tupa lu i s i -ç i dep içeasc i l imi te le ç i s

d ev in a n emàrg in i t ç i n emu r i t o r . “F i i n d c i s e t ea s u f l e t e lo

om eneçti are nevoie de o apà inf in i t i , iar lum ea aceas ta m arg in i tcu m a r p u tea s i o s a t i s f ac i ? ” 27 (N ico lae C ab as il a ).

Aces t ad ev a r , a c i ru i fo rmu la re u imeç t e s t a to mic p

savanp , exp l ic i ç i în ace laç i t imp în t regeç te t ema “ch ipu l lu

Du mn ezeu ” ì n o m. Aceas t a p en t ru c i “ ch ip u l ” u n i f i c i ç

e i l iuzeç te în mod e f ic ien t sp re “Je lu l” lo r tóa te e fo r tu r i l

om eneçt i f ragm entare ç i oarbe s ing ure ç i, în co n se cin f i , p i ine d

o m àn d r ie n a iv i .

P i r i n p i î n s i , ço v i i e , p recu m v ed em d in ú n e l e tex t e a llo r , s i adop te u imi rea e l in i lo r fap i de omul “m icroco sm " 2

p en tru fap tu l c i re c a p itu le a z i ìn e l to t u n iv e rsu l. A c e s t m ar

fap t e s t e to tu ç i mie p en t ru P i r i n p . Çi e i s e g r ib e s c s i co m p le t ez

c i a d e v i r a ta m i r e p e a o m u l u i n u s e g is e ç t e în a c e e a c i e s t

ex is ten ja b io lo gic i cea m ai inai t i , un a nimai (v iepi i tor) “ragionai

sau “po l i tic” , c i ìn acee a c i es te un “viefuitor... ìnd u m n eze it

c, c i r e p r e z i n ti e x i s t e n t c r e a t i c a re “ ap r im i tporu ñea sa devin

d u m n e z e u '.29 M ire p a lu i nu se a f l i pu r çi sim plu in fap tu l ce s te u n “m ic ro co s m ” , c i in ace l a c i e s te ch em a t s i d ev in à

“b ise r ic i ta in ic i” 30, un cosm os m are çi nou in cel m ie çi vechi

“Pen t ru c i f l e ca re d in n o i e s t e ad u s l a ex i s t en j i d e c i t r

D u m n ezeu ca o a d o u a l ume m are in ac ea s t i lu m e m ic i ç

v i z u t i ” . 31 “ În ce co n s t i m i rep a o m u lu i ?” ì n t r e ab i S fan tu

G r ig o r ie d eN y s s a . Çi r i sp u n d e : “Nu in a s em in a rea lu i cu l u me

cr ea t i , c i in fap tu l c i es te facu t d u p i ch ipu l na tu r i i ca re 1-

c réâ t”32. A ceas t a ì n s ea m n i c i m i rep a o m u lu i se a f l i i n des t inului.

A d i l i i b il i d l i i l



revel ea zà çi re al ize az àîn om , totas t fel çi adev àrul çi po sibi li tà t i le

om ulu i c rea t se r eve l eazàç i r ea li zeazâ în D um nezeuC el nec rea t.A s t fe l dev ine l impe de cà m ot ivu l pent ru care om ul ràm âne çi va

ràm ân e p entru çt iin{â un m ister t ine de faptul cà el se af là

d in ca lo d e l imi tele çt iintei , cà în nucleul lui, d in cau zac on st i tut iei

sale propri i , e l es te o f i in ta te o log ic a [ón theologikó] .

c) Originea [arché] în Hristos a omului. A ceas tà u l tim a

af i rm at ie ne cond uce la t em a obârç ie i om ulu i çi ne ob l igà sà

ce rce tàm nu num ai analogia , c i çi on to log ia “ch ipulu i lu i

Dumf lezeu" d in om.C a omul sà se asem ene eu D um nezeu çi sà tindâ spre e l,

e s te ne ce sa r s à a ib à jn t ru s ine un e lem en t d iv in . Ce fel , im a, $i

ce atiume este in rnod exact acest elementi In t r eba rea eA

fund am en ta l à . In f ap t e s t e vo rba de m area ches ti une a tu tu ro r

f i loso f i ilor çi teologi ilor ser ioase, adicàd esp re relat ia D um nezeu-

om . cre a t -n ec re a t .33 Pe nt ru so lu( ionarea aces te i p roblèm e, cum

este cunoscut , au fost formulate variate teori i : teoria idei lor

( P l a t o n ) , a L o g o s u l u i ( F i l o n ) , a e m a n a t i c i ( g n o s t i c i i ) , a

autofiomiei (atei i ) , ç .a .

Din p erspect iva crea ti li o r todo xàç i s in te t i zân dîn t rea ga

T ra d i re pa t r is t ica de pàn à l a e l, S f .Ioan D am asch in ìnvafà cà:

“ toa te sunt d i s tanfa te de Dumnezeu , nu însà pr in loc c i p r in

n a tu fà ” . 34 In terpre tànd ace as tà exp res ie , G heorg he F lorovsky

fo rm ule az à teza fu nd am enta là cà d is tanza f ì in t i a là ìn t re na tura

d iv in a çi cea um anà “nu es te supr ima tâ în n ic i un caz , ci es te

n u m ai ascu nsà oarecu m de iub i rea in f in i tà a lu i Du m nezeu ” . 35)

D is tan ca f i in t ia là ìn tre n a tura crea tâ ç i cea nec rea tâ es te a bso lu tà

çi inf ini tà . Dar, farà sà desf i infeze dis tanza f ì int ialà , însâçi

b u n â ta te a in fin ità a lu i D u m n ezeu a b in ev o it sà a ru n ce d in tru

ìncepu t o pun te pes t e ea p r in ene rg i i l e e i nec rea t e . Tema

teolO gicà ç i cosm ologicà a energ i i lo r necrea te a le lu i D um nezeu

çi t es ina an t ropologicà a “ch ipulu i lu i Dumnezeu” ìn om se

în tâ lne sc exa ct în aces t punct . En erg i il e lu i D um nezeu care

su sd i t , conserv à ç i, în re la ie cu lumea, au scopul de a o cà làuzi

sp re desâv ârç i rea e i do bân desc în om un pu r tà tor créâ t concre t :



D u m n e z e u C u v â n t u l . A c e s t a e c o n t in u t u l “ c h i p u l u i l

Dumnezeu” î n om.

Omul a fos t p r imul segment a l c rea t ie i - “ tàrânà d

p âm ân t” (F ac .2 , 7) - c a re a fo st légat în ch ip ad ev àra t çi re

dator i tà “c h ip ulu i '’, de D um nezeu; a fos t p r im a forma de v ia

b io lo g ica - é v id e n t cea m ai în a ltà ca re a e x is tâ t pe p âm an t în

çasea zi a c re a tie i36d, care a fos t înàlta tà d ato ri tà su flàri i D uh ul

la o viatà spi r i tualâ, adicà în mod adevàrat çi real teocentr ic

Mater ia crea tâ , “ târâna d in pâmânt ,” a fos t o rganiza tà as t f

pen tru p rim a d a tà teo lo g ie , c re a tia m a te ria lâ a d o b ân d it o fo rm

çi o cons t i tuée dupà ch ipul lu i Dumnezeu , v ia ta pe pàmânt

deveni t conçt ientà, l iberà çi personalâ.

Treb uie sâ rem areâm , în para le l cu ce le de mai sus ,

S fân tu lNicod im A ghior i tu l , u rmând pe Sfân tu l Ioan D am asch

37 çi pe Sfân tul G rigo rie Pa lam a 38, înv atà cà în D um ne z

vedem trei felur i de unire çi comuniune: “dupà f i intâ”, “du

¡postas" çi “du pà lucra re” . - 9D u p â fiinfâ [ka f ous ian] su nt un i

numai ce le t re i Persoane a le Prea Sf in te i Tre imi ; un i rea du

¡postas [kat’hypôstas in] ( ipostat icà) a real izat -o Cuvântul l

D um nezeu a tunci când ç i-a asum at t rupu l d in Fecioara M ar i

pe când lucruri le pe c a re le-am spus m ai sus a ra tà cà un ir ea d u

lucrare (sau energ ie) [kafe nérg eian] a fos t dà ru i tà om ulu i p r

crea t ia lu i “d upà ch ipul lu i Dum nezeu ” . D ar es te l imp ede

acea s tà a t re ia un i re - çi aces t punct a re o însem nàta te de ose bi

pentru t em a no astrà - nu es te depl in à, p en tru cà ea n u d esfi in jea

d is tan ta în tre na tura d iv inà ç i cea um anà, c i pu tem spun e cà

aruncà d oar o punte pes te aceas ta . în t reag a e i sem ni f ica t ie

aflà în faptul cà p reg â teçte §i conduce spre unir ea ipo sta ti

care es te depl inâ çi de fini t ivà pen tru cà, de vrem e ce în H ris t

natura divinà çi cea umanà au acelaçi ipostas sau aceea

persoanà , nu m ai e cu p u tin tà sà le séparé n ici o d is ta n t

Ipos tasu l comu n “ supr im à d i s tan ta d i v in i tàp i ç i um an i tàr i f i in

un terme n com un al f iecàrei naturi , pentru cà la cele dis tan taîn t re e ie n-ar pu tea fi un te rme n co m un” . 40



a fos t dàru i tà u m an i tà r i p r in c rea rea lui Adam "du pa ch ipu l lu i

D um nezeu” . a avu t scopu l de a condu ce na tu ra umana la un i rea

ipos ta t i câ eu Dumnezeu-Cuvân tu l în Hr i s tos^Aces t scop areprezentat des t inul or ig ina r a l lui Adam çi el a ramas p erm anen t

$i nesch im bat - “càci s fa tur i le D om nului sunt ne s t ràm utate” - çi

dupa ca dere . El a co nt inuâ t sa co nst i tu ie esenta ped agog ici lui

D um nezeu fata de poporul iudaic , con t inutul ç i te lu l nu num ai

al proorocilor, ci al ïntregii is tori i sfinte a mântuiri i .

D evine as tfe l l im ped e faptul cà es en taom ului nu se af lâ

in m ater ia d in care a fos t créât , c i în A rhet ipul (m ode lul) pe baza

câruia a fos t p làsm uit çi spre care t inde. To cm ai d in aces t m ot ivin conc ept ia pa tr is t ica des pre o r ig inea om ului , teoria evolut ie i

nu es te o problema, aça cum nu creazà o problema pentru

ered inc ios spec ia l emnulu i d in care es te facu tâ o i coanà

b ise riceascà . Ç ti in ta p o a te çi a re d a to ria de a s tu d ia " m a te r ia ”

din ca re a fo st fac ut om ul, d ar otrice om de çt i intà serios §tie cà

ii es te im posibi l sà cercetez e cu çt i in ta obiect ivà "m od elu l” pe

b aza cà ru ia a fost facu t om ul. A§a cum ad ev àru l icoane i se a f là

in perso ana zug ràvi tà pe ea , to t aça §i adev àrul om ului se af là inmodelul lu i . Aceasta toemai f i indcà modelul es te cel care

organ izeazà, pece t lu ieçte §i co nfigu reaz à m ater ia ç i, în acelaçi

t im p , o a t rag e . M o d e lu l ( a rh e t ip u l ) r ep rez in t à co n t in u tu l

on to log ie a l “ch ipu lu i” (" ico an e i” ) .

Aces t u l t im punct ìnseamnà cà adevàru l on to log ie a l

omului nu se af là în s inele lu i înfeles în mod autonom: ìn

in sp i r i l e lu i na tu ra le , cum sus t in t eo r ii le m atèr ia l is te , ìn su f le t

sau ìn partea superioarà a sufle tu lu i , mintea ( in te lectu l) , cumcredeau mulf i f i losofi ant ic i , sau exclus iv ìn persoana omului ,

cum a dm i t s is tem ele fi losof ice persono cen t r ice con tem porane ,

ci în A rh etip u l lu i. De vrem e ce om ul es te o icoanà, ex is tenta lui

rea là nu e de te rm ina tà de e lem entu l c réâ t d in care es te facu tâ

icoana, cu to t carac terul iconic pe care-1 are ìnsu§i “ m ater ia lu l”

creai , c i de A rhet ipul (M od elul) e i necreat . Om ul es te ìn te les de

Pàr in ti ìn m od on to log ie num ai ca f i in jà teo log ica . Ontologia

lui este iconica.Cele douà de m en te p r in care Arhe t ipu l se a f lâ §i



lucreazà in mod rea l in om $i care co n st i tu ie rea l i ta tea pro

zisà a oniului sun t su bl im ate cu c lar i ta te de un text carac ter

al Sfantului Grigo r ie de N yssa : "A §a cum ochiul v inc om un i un e e u l um i na p r in s t rà l uc ¡rea c a r e s e a f l à i n m od na

in el. a tràgàn du -§i prin ace astà pu tere sàd i tà in m od n atur

el e e e a c e e s l e c ona t u ra l cu e l ,a § a a lo s t ne c e sa r sà l l e a m e s

cu natura umana ceva conatura l cu Divinul . ca pr in ac

eorespondentà aceas ta sa a ibà dor in ta fa t a de ceca de c

ìnrudit int im.. . De aceea a fost impodobit cu viatà . rat iun

inte lepciun e . $i toa te ce le bune vredn ice de D um nezeu , p

ca pr in f iccare din aeestea sa a ibà dor i re dup à ace lea cu careinrud it in tim. . . A eestea le -aa rà ta tcu v àn tul despre facerea

ìn tr -un s ing ur cuvànt fo los indu-se de o expres ie cup r inza

$i zicànd cà om ul a fost facut du pà chipu l lui D um ne zeu

In ace st text de vin e I imp ede p e de o p arte co m i i

teologica a omului (“pent ru aceasta a fost impodobi t cu v

inte lepciun e $i toa te ce le bune vred nice de D um nez eu") i

de a l ta a t rac t ia pe care o exe rc i tà in mod inter ior asu pra om

A rhet ipul (“a t ràgàndu-§i la s ine ceea ce e con atura l cu e l pu te rea sà d ità in m od na tu ra i in e l” ).

Cum este; im a , concrei, Arhetipul Insu$i? A c e

tema are o sem nif ica t ie dec is iva $i e n eces ar sà f ie cerce t

2. Arhetipul omului: Logosul ìntrupat

Am ment ionat de ja cà la I r ineu, Origen, Atan

G rigor ie de Ny ssa $i a l ti P àr inti , in t re care M axim M àrtur is it

§i G rigorie P alam a, arhe t ipul om ului este H ristos. Un tex t a

N ico lae C a b a s ila nu ne p e rm ite n ic i o in d o ia là in a c es t sen

seamànà in mod ca rac te r i s t i c cu t ex tu l S fan tu lu i Gr igor i

N yssa pe c a re I-a m c ita i §i, in acela §i tim p. il in te rp re te a z

mod decis iv: “ f i indcà pent ru Omul ce l nou a fost a lcàdint ru inceput na tura omului ; mintea §i dor inta au fost fa



p en tru A cela: m in te am p rim it ca sa cunoa§tem pe H risto s,

dor in tà ca sa a le rgàm spre E l, mem orie avem ca sà-L pur làm in

ea pe F J.fi indcà E l a fo st A rhe tipu l celorziclìte (de El). F i indcà

nu Adam cel vechi es te m odelul lui Adam cel non, c i Adam cel

nou es te m odelu l ce lu i vech i .” 42

A rhet ipul om ului nu es te , deci , pur §i s im plu Lo gosul ,

ci Logosul in trupai. “O m ul merge spre Hr i s tos nu numai p en t ru

D um ne zeirea lui , care e telul a toate, ci $i din p ricina ce lei lal te

natur i a lu i” (cea u m a n a ) .43

N u are im porta nza fap tu l cà H risto s nu a e x is ta t is to rie

pe v re m e a c re a tie i lui A dam . Faptul cà H risto s es te in re a lita te a

supra tem pora là a lu i Dui rm ezeu “ m ai - in tà i -nàscu t decà t toa tà

z i d i r e a " ( C o l . 1. 1 5 - 1 7 ) c o n s t it u i e o i n v a s a t u r a b i b l i c a

fundamenta là . Dacà omul . pen t ru care a fos t facu tà in t reaga

crea tie m aterialà, a ràsàrit pe pàm ànt ultimili du pà toate creaturile,

atunci este, negre§it , logie ca Hristos, Care reprezintà scopil i

intregii crea t i i m ateria le §i spiri tuale, sa fie pos terior lui Ad am ,

de vrem e ce toate I ucruri le sunt con du se de la cele nede sàvàr$i te

spre desàv àr$i re .4; C a real izare sup rem a ao m ulu i , es te f i rese ca

Hri s tos sa reprez in te scopul m ersu lu i ascend ent al um an i tà r i ,

inceput dar f \ capàt al is torici .

In aces t pr im ade vàr se ascund e un al doi lea. la fel de

imp ortant . Faptul cà Ad am a fos t crea t du pà chipul lu i H ristos

ìnseamnà cà el t rebuia sà se inal te la Arhet ipul lu i sau, mai

exact , sà se curàteascà §i sà iubeascà pe Dumnezeu in a$a

màsurà incàt Dumnezeu sà vinà sà se sàlà$luiascà ìn t ru el .

Logosul sà se uneascà ipostat ic cu omul §i , astfel , sà aparà in

i sto rie Hr i stos , sà se a ra te D um nezeu-O m ul [o Theànthropos] .

' in t ra re a in lum e a Ce lui in tài nàs cu t” (Evr . 1, 6) reprezin tà

sfatul cel mai inainte de veci a l lu i D um nezeu , ta ina suprem a,

6'ascu ns à din ve acuri §i d in neam in neai rT (Co l . 1 ,26 ) . H ris tos

a fost “sfa tul $i v o ia T atà lu i” . 45 El a fost pre-d est ina rea [ho pro-

orismós] ^ i in consecintà mersul naturai § i capàtul drumului

omului . Omul , ser ie Nicolae Cabasi la , “a fos t facut d int ru

inceput” spre Hris tos “ca spre un canon §i o def inipe. . . ca sà

tà i i D \ 46 D i d l t d



const i tu i t -o cáderea .

‘ ‘Aladar , creat ia omului dupa chipul lu i Dumne

Care 1-a plásmuit , s-a facut dintru inceput pentru El (Hrist

ca sá poatá cupr inde cándva A rhet ipul ; ?i legea din Rai d at

Dum nezeu a fos t to t pentru El (Hr is tos)” , ca sá a ju te , ad icá

o m sá fi e c á l á u z i t s p re H r is t o s , s e r ie S f á n t u l G r ig o

P a l á m a . 47

§ i d u m n eze ie s cu l M ax im : “A ceas t ae s t e t a in a cea m

$i ascunsá; aceasta este t inta [ telós] fer icitá pentru care s

a lcátu i t tóate ; aces ta es te scopul [ skópos] dum neze iesc gá

mai ínain te de íncepu tu l lucrur i lor , pe care def in indu-1 spuncá es te t in ta f ína lá mai inain te gá ndi tá pen tru care sunt tóate

ea pentru n ic iuna. Spre aceastá finta (spre u nirea ip os ta t i

natur ii d iv ine §i um ane, spre H r is tos) pr iv ind , aa du s Du m ne

la existentá f i intele ce lor ce su nt.* '48

§i, cu mai mare clar i tate, iará$i Sfántul Cabas

“Fi indcá Dum nezeu n-ac reat natura um aná pr iv ind spre a l tcev

ci a facut-o cáu tánd ac easta: ca sá-§i ia d in ea M aica, cánd va

sá se n ascá; $i presupu nán d m ai in tá i ca pe un canon aceanevoie (un irea ipos ta t icá , Hr is tos) , spre aceas ta p lásmuie

m ai apo i pe om .” 49

Pr in u rmare , f ap tu l cá Dumnezeu a p lásmui t pe

“d upá ch ipul LuP ’ ínsea m ná, in ult im á anali zá cá 1-a crea t as

c ae l sá tindá pr in insá§i natura lu i , p rin ínsu§i fap tu l cá es te

spre cel ce es te Chipul Sáu D um nezeiesc . Inseam ná cá El i-a

daruri , §¡ i le-a da t ín .m od real , astfel incát ac este darur

consti tuie pentru om, insá§i posibil i tatea §i scopul de a s

ac t iv la ín t ruparea Logosu lu i ca re e “Ch ipu l” sau “ Icoa

desávár§ i tá §i unicá “ a T atá lu i” . § i as t fe l , om ul , en ipo stazia

Lo gos, sá p oa tá f i inál^at §i el la “c hip ”, sá se arate §i el “ icoa

sau ’’“chip a l lui D um nezeu ” .

A cest fap t face vádi t adevá ru l cá “chipul lu i D um nez

ín om reprez in tá un dar §i in acela§i t imp un scop, o bog áp e

§i un destin , cu a lte cuvinte, c á el con sti tuie in m od real in

ex is ten tá um aná , dar num ai ín po ten tá . “Ch ipu l lui Du m nez

este o posib i l í ta te realá , un gaj de logodná care t rebuie

18



con duc a la nun t à , ad i cà l a un i rea i po s t a t icà , am es t ecu l

neamestecat dar reai ai naturi i divine $i umane. Nlimai aiut ici“ex i s ten ta" i con ica sau in po ten tà a om ulu i dev ine o “ex i s ten ta

realà”. Ornil i i§i gàse$te continutul ontologie in Arhetip.

A ces t adev à r fundamen t a l a re an umi te d im ens i un i ca re

se cuvin subliniate:

1. H risto s f i l i este o intàm plare , un u ccide ni in istorie.

ìn t ruparea lu i Dumnezeu-Cuvàntu l nu eons t i tu ie o s implà

con secintà a b i ruintei d iavolului asup ra om ului . H ristos nu es tecfectul unei lucràr i a satanei . Unirea natur i i d ivine §i umane

s-a lacut pen tru cà ea eon st i tu ie s fatul cel mai ina iate de ve ci a l

lu i D um nezeu. M odu l in care s -a real izat in fapt ace as tà m are

tainà s-a sch im ba t, 50* fap tul a ràm as acela$i . “ Fiind cà este

ev iden t tuturo r cà taina sàv àr§ità in H ristos la sfàr$i tul ve acu lui

este ne ind o ieIn icarà ta re§ ip l in i reace lora$e za te in p ro topàr in te le

no stru la ince pu tul v ea cu lui” . 51 *

2. Inainte de a se fi unit ipostast ic natura divina cu ceaumana $ i ch ia r $ i ina in te de cadere , omul ex i s ta p e n tru

Hristos,ceca, ce ìnseamnà cà avea § i a tunc i . cu toa te cà nu

pàcàtu ise , nevoie de m ùntuire , de vrem e ce era ned esàv àr§i t §i

ne ìmpl in i t , “prunc” . Invà jà tu ra aceas ta eons t i tu ie nuc leu l

teolog ici Sfà ntului Ir ineu. 52 N atu ra um ana, insà, nu se p ute a

int regi pr in s impla ei t indere spre desàvàr$i re; ea t rebuia sà

rea li zeze un i rea cu A rhe t ipu l . De vreme ce H r is tos es te “ capul

Trupu lu i B iser ic i i” (C o l . l , 18), fap t care pen t ru gànd i rea

pa tris ticà ìn se am n à c à H risto s e s te capu l a d ev à ra te i u m an ità ri,

na tu ra um ana nepr imind ìncà ipos tasu l Log osu lu i , e ra oarec um

farà ipostas reai , i i l ipsea faptul “de a f i ipos taziatà dupà

H ristos” . 53 Era o fem eie n ec àsà tori tà, s teri là §i, cum spu ne

Pav el , “l ipsi tà de c ap ” (I Cor. 11, 3). 54‘ R ea lizarea om ului ca

f iin^à cu ade vàrat in t regi tà , “m àn tui tà” , a avu t loc pr in na§terea

lui Hris tos . Oameni i real i s -au nàscut a tunci cànd Hris tos a

intrat in via{a ac ea sta §i s-a nà scu t” . 55 Din a ce st m otiv V asi le

cel M are num e$te in m od reai §i nu m etafor ic ziua na^ter i i lui



3. Sco pili pr im ulu i om ram ane totdea una accla

Fieca re om c rea i “dup ä ch ipu l” lu i Dum nezeu e s te chem a

devinä “chip” in Hri s tos . “Sä ( re )däm chipului (ceea ce es

< d u p ä c h i p u l > ( lu i D u m n e z e u ) '’, s e r ie S f à n t u l G r ig o

T e o lo g u l .57 H r is tos a desch i s d rumul p en tru rea l iza reaa ces

scop. Int r-adev ar, na^terea lui D um nez eu Cu vàn tuI §i Icon om

Lui in t rup mi se epu izeazà in rascum pàrare , in e l iberarea

urmarile gre§eli i Sui Adam. Domnul 1-a izbävit pe om

aservirea lui pacatului , diavolului §i mort i i , dar a real izat

lucr i t i pe care nu La rea l iza t Adam. L-a uni t cu Dumnedä ru indu- i existenta ad ev äratä in H ris tos §i inäl fändu -l la ran

d e fa p tu rà nouà. 58 H ris tos repre zinta m àn tuirea om ului

num ai l a m odul n ega t iv , i zbävindu-1 de con sec inte le paca tu

p ro to p à rin tilo r, ci $i poz itiv , in treg in d existenfa lui icon

dinainte de cadere . R elat ia Lui cu om ul nu e num ai tàm adu i to

M àntui rea [he sote r ia ] o m ului e ceva m ul t mai la rg de

rä scum pära rea , ea coincide cu indumnezeirea [ té théo se] .

4. C onfinutul antropologie reai a l indu m nezeirii

hristifìcarea [chr i s topoíes i s ] . Nu e o in tàmplare faptul

A po stolul Pave l in E pis tola ca tre Co loseni , in care lauda i

un imn pe Hri s tos ca pe “chipul Dumnezeului ce lui nevà

m ai - ìn tà i -nascu t decà t toa tä z idi rea .. .” (1 , 15-18), che am ä

“tot omul” sä se faca “desävär§i t in Hri s tos” (1 , 28) $ i

credincio§i sä f ie “p l ini t i int ru E l” (2, 10). índem nu l lui Pa

cätre om ul cred inc ios ca e l sä se infa{i$eze ca “b ärb at desävär

la m äsura vä rs t e i p l i nä t äp i lu i H r i s tos ” (Efe s .4 , 13),

do bän deascä “ m intea lu i H r is tos” (I C or .2 , 16) , “ in im a

Hris tos” (Efes .3 , 17) , e tc . , nu e facut d in mot ive de pie

extern ä §i sent im ental ism , ci e l vorbe§ te ontolog ie . N u inde am

la o im i ta le exte r ioarä p ur e t icä , c i l a o hr i s t if i ca re rea lä . Pe

cä, a§a cum ser ie S fàntul M axim , “Cuvàn tuI lu i D um neze

D um ne zeu ... vre a pu rurea §i in tóate s ä se lucreze ta ina Int rup

Sale” . 595. “Viafa in H risto s” a lui Pavel , Pärinpi Biseric i



créât erezi i le . Mai în tâ i ar ianismul care , învâtând cà Hr is tos

este o crea tura, restrâng ea inev i tabi l viata în H ristos în l im itele

crea tului iar în co nt inu are çi ce lelal te erezi i hr istologice(nestor ianisnuiL m on of i / i sm ul . ap ol inar i sm ul . ç .a . ) l. Pàr in t ii

11-au om is nicio da tà sa ac c en tu e/e faptul c à atât cont inu tul cât

çi calea îndumnezei r i i es te uni rea eu Hr is tos , tocinai f i indcà

uni rea eu A rhetipul es te eea care co nd uc e pe om la în t regi rea

lu i .60A

6. In t r -o epoca u l ter ioarà (ç i aceasta observat ie es te

neee sarà pent ru ca c it itoru l càru ia îi sun t s t rà ine po atetez ele de

mai sus, sa înteleagà de ce ì i sunt st ràine) , începând de lasfârçitu l secolu lu i a l X l l- lea , în O ccide nt a dom inât o concep t ie

difer i tà de co nce pt ia teolog ica, antrop ologica çi, prin exîensiune.

so ter io logicà çi eclez io logicà de m ai sus . Ac easta concep t ie s -

a impus çi in Grecia începând din secolul al XIX-lea, când la

nou - înf iin ta ta U nivers i ta te d in A tena teo logia a fos t cu l t ivatà çi

p red a ta în leg a tu ra nu a tâ t cu T rad itia p a tris tica , câ t m ai a ies eu

çt i in ta teo logica occidentalâ contemporanà. Rezul ta tu l a fos t

ex t i n d e r ea ç i î n G r ec i a a co n cep t i e i o cc i d en t a l e d esp r e

creçt in i sm.A

7. In ul t imele deceni i , tema îndum nezeirii s-a r idicat

din nou la sup rafa tà §i este sufic ien t stud iata. Fa ptul este de bun

augur dar considérant câ mai t rebuie facut un pas . Dint r -o

catego r ie sp i r i tualà gen erala , înd um nez ei rea t rebuie sa câçt ige

un cont inut ant ropolog ie con cret , cee a ce în l imb ajul Pàr in t i lor

înseam nà un cont inut în acelaçi t im p antropologie çi hr istologie,

t rebuie ad icà sà f ie în te les iarà§i c a o hristificare. Inteles în ac est

m od, scopul om ului çi m i jloacele de rea l izare a le aces tu i scop,

c red in t a , paza porunc i lo r , asceza , Ta ine l e , î n t r eaga v i a t a

b ise riceascà çi d u h o v n iceascà , to a te se lu m in eajzà in te rio r, îç i

gàsesc legatura organica în t re e ie , eu lumea çi eu Hr is tos ,

începutul çi sfârçitul a toate.A

8. In celelal te capi tale ale càrt i i ne vom strâdui sa

p rezen tàm în te leg e re a p a tris tica , n o u a pen tr u noi cei de azi, çi

to tuçi tradi t iona là , a ace s tor real ità t i. M er i ta a ic i sa rem arcàm

el iberarea pe care o creazà omului aceasta teor ie .

21



Mai întâi , o el iberare de râu f i de paca i . Or icâ t de

înfricoçàtor ar f i ràul . de vreme ce acesta çi nu Hris tos c ceva

episodio çi accidentai , se dovedeçte în ul t ima analizâ a f i mie.

Intelegerea omului - a mântuiri i , a viet i i spiri tuale, etc - este

dezlegatà de râu çi legata de Hris tos . Ràul este relat ivizat .

Adâncul cel mai mare al pâcatului nu at inge obârçia çi telul

omului . Omul poate râmânea rob pâcatului , légat de e l , dar

poate fi çi dezlegat. O bârçia sa dei fo rm a çi te lu l teo cen tric îl fac

mai mare decât ràul çi pacati l i , mai tare decât diavolul .

E l ibe ra re apoi. de co n ce p t i aciclica çi în ul t im a an alizà

s ta t ica a i s tor ic i , dar ç i de ceala l tâ concept ie care cons idera

istoria ca pe o evolutie b iologica sau dia lec t icà . Din mo m ent ce

prin cip il i! o n to lo g ie al om ulu i se a flà nu în b io lo g ie , ci în

ex istenta în H ris tos , çi re al iz ar ea ex isten tei în H ris tos const i ti ! ie

un m ers de la “d up a chip" la C hip sau de la exis tenta iconica la

cea re a l i , i s tor ia poate fi în te leasà toem ai ca rea l izarea aces tui

m ers. C a atare, ea îçi are obârçia çi t inta f inalà [arch è kai télos]

în H ristos . Çi întru cât H ris tos nu este num ai “Cel ce a fost çi Celce este" , ci çi “C el ce vine ”, is toria nu e m içcatà çi determ inata

num ai de t recu t çi de prezent , ci çi de vi i tor , unde ca v i i torv o m

con sidera nu legita ti le spre care cond uce evo iut ia b iologica sau

dia lec t icà ne cesarà a creat ic i , c i Ve nirea la s fârç itul veacu r i lor

a Celui ce recapi tuleazà toate , Hris tos , adicà a Logosului

î m p r e u n à cu tr u p u l L u i , c o s m o s u l t ra n s f i g u r â t . A s t fe l ,

dezvo l ta rea sau e v o lu ta u m an i tà r i ç i, în genere , a c rea ti e i se

lum ineazà inter ior , ia r ìnte lege rea ei nu se limi teazà lapro cese lede schimbare observate ìn mater ia chipului , c i , farà sa f ie

desco ns idera ta aceas tà pr im a d im ens iune , ea se ex t inde çi s e

înte lege în pr incipal ca evolutie sau inoliare a chipului spre

Arhetip. Ev oiutia chipu lui spre Arh etipdep âçeç te, astfel, limitele

creat iei - l imite pe care se aflà constrânçi sa le punà tot i cèt i

p rivesc num ai la m a te ria ch ip u lu i, ig no rând însuçi ch ip u l - çi

m erge la inf init . In ace s t mod, e vo iut ia es te înte leasà ç i pusà în

valoare in toate dimensiuni le e i - nu numai ìn ce le pe care ledeterm ina o bserv at ia ç t iinti ficâ .

9 A d l l b l i



antropologice , a$a cum o abo rdäm astäz i . Ad evärul pe care-1

cupr ind es te adeväru l an t ropolog ie ce l mai nevra lg ie , du re ros ,d a r i n a ce la §i tim p s a l v a t o r p e n t r u o m u l c o n t e m p o r a n . D u r er o s,

pen tru c ä sm ulg e d in räd äc in i §i ce a m ai m ica z v ä cn ire de

revendica re a autonomiei. S a lva tor , pent ru cä deschide ina in tea

omului or izontur i märete §i nesfar§i te pentru o activitate $i

dezvoltare rea là §i cu ad ev ära t um ana.

Des igur , spunänd cä aces t adevär love§te pute rn ic

autonom ia , nu in te legem cä jus t i f icä he te rono m ia in in te lesu l

f i lozo f ica lac es to r te rm en i . A ce§ t i te rm eniau fos t gre§i t in te le§ i$i exp l icap in u l t im ele seco le §i de a l t fe l , se gäsesc , in esen tä ,

in afara problem atic ii or tod ox e. E for tul pe care-1 facem aic i es te

de a a rä ta cä Dumnezeu nu es te pent ru om un “pr inc ip i l i”

exter ior , de care om ul a tärn ä in m od e xter ior , ci in m od rea l §i

adevära t pr incipiul §i te lul lui ontologie . Fi ind pläsmuit dupä

chipul lu i D um nezeu, om ul es te a leä tu i t t eo logie . pen t ru ca

sä f ie adev ära t , e l t rebu ie sä ex is te §i sä t rä iasc ä in f iecare c l ipä

teocent ric . Cänd II neagä pe D um nezeu om ul se neagä pe s ineìnsu§i §i se auto distru ge . C än d vie{uie$te teoc en tric , el se pu ne

in valoare la infinit pe sine insu§i, se dezvoltä §i intrege§te in

ve jn ic ie . A supra aces tu i pun c t vom reveni .



B. “Haine depiele”[dennàtinoi chitónes]

Spu neam la inecp utul acestu i studili cà scopil i lui este .

pe dé o parte , e lu c id a rea p rin c ip iu lu i co n stitu tie i d e s tin u lu i. a

naturi! omului in generai , iar . pe.de al ta parte , stabi l i r la unei

baze pe care teo lo g ia o rtod o xà se va pu tca sp rijin i sp ie a a ju ta

e fec tiv lumea contemp oranà .

Cele cà te le -am spus despre cont inutui “chipului lu i

D um nezeu" in om ràspun d la pr imul pun ct . a ra tasta rea n a tura la

a omului . Cu toa te acestea . nu suf ic ient , deoarece exper ienta

arata cà real i tatea ¡storica a om ului e ste difer i tà de cea pe care

am và zut cà e de term inata de “chipu l lu i D um nezeu" in om. Inconcept ia crea t ina , aceasta se da toreazà faptului cà rea l i ta tea

¡storica ev olu eazà in starea con trarà n aturi i in care se aflà om ul

dupà cadere . Aceastà s tare ramane sà o s tudiem.

In ce prive§te cel de-al doi lea punct cele càte le-am

spus pot sà ajute in parte , pentru cà in esenta eie lumineazà

pozitiv $i pun in va loa re , c àu tà rile c e n tra le a le o m ulu i dupà

cun oa§ tere, de zv oltare. d reptate , l iberiate , e tc . , ca §i càu tàri a le

naturi i lui de chip ( icon ice). In co n cep tia creat ina, acea sta nu s edatoreaz à faptului cà nu este cu pu tintà ca el sà le gà seas cà. cà

eie i iu-i apart in. ci faptului cà le cautà mi$càndu-se dintr-un

punct de po rn ire gremii $i ìn tr-o d irec tie g rec it à . P unctu l de

pon i ire g re$it e s te ne recuno a§ terea s tàrii co n tra re na tu rii in ca re

ne gàsim , ia r d i rec t ia grec ità es te faptul cà noi càutàm cev a ce

este de fapt co nt rar na tur ii . B unu rile na tura le pent ru om sun t cu

pu tin tà sà f ie g à s ite , d a c à s u n tc à u ta te in iz voru l lor reai §i d acà .

pen tru ca sà le g àseascà , om ul se m i$ cà va lo rif icàn d pu te rile lu ina tura le .

24



Pentru ca sa exp lice s tarea de du pa ca de re a om ului . $i

pen tru ca sa c reeze d in da tu l con tra i n a tu rii a l e x is te n te i de dupa

cadere a doua baza a acelei punti care, avànd pr ima bazì i in

“ ch ipu l lui D um nezeu" ino m , s a ingàdu ieom ulu i deo po t r ivàsa

supravietuiascà in s tarea contrarà natur i i , § i sa se ìntoarcà la

s t a reaco nfo rm à^c h ipu lu i” , bac h ia r , ìn t r eg inde lanu l u l timu lu i.

sa ajungà la chip, Pàr int i i au dezvoltat invatàtura de mare

ìnsem nà ta te desp re “hainele de píele ”. Prin ace asta nu au lacu t

al tceva dec at sa dezv olte §¡ cea de-a do ua din tezele fun dam éntale

a le R e v e l a ti e i b i b l ic e , a d i c à fa p t u l c à , d u p à c à d e r e a p ro to p àrin tilo r, ca ei sa poa tà su p rav ie tu i, D um nezeu , “i-a

imbraca i " p r in m i los t iv i rea S a in baine de p iele ” (F a c .3 ,21 ).

Rs te l imped e cà pe nt ru in t reg i rea studiu lu i n os tru es te necesar

sà pr ivim mai in de ap roa pe $i acea sta ìnv àtàtura pa tr is t ica. 01

1. Continutul antropologie generai

Inainte de toate t rebuie accentuat faptul cà, a$a cum

ara tà l im pede r e la ta rea Geneze i , “ ha ine le de p ie le" au fost

adàugate omului dupà càdere $ i cà nu reprezinta un element

co nstitutiv na tura i a! lui. ^ C e e a c e o b s e r v a tia e m p i ri cà n u m e ^ te

“ naturai i tatea” om ului e ste pentru invasa tura biblicà $i pa tristicà

o s t a r e ulterioara , de du pà càde re, nu ìnsà§i natura lu ior igin arà,

$i pr in urm are, ad ev àratà . “ Pentru cà prop rie $i co nfo rm à natur i i

es te pen tru oam eni v iata asem àna tà natur i i d ivin e” . 6" Pr in

urm are, da cà vrea sà-§i ìnteleag à pe depl in exis tenta. e lem entele

bune d a r $i c e le te r ifìa n te care-I b ic iu iesc , om ul co n tem p o ran

este chemat sà-§i làrgeascà or izontul , sà se intrebe dacà nu

cum va ceea ce e l con s iderà “n atura i” nu e ch iar a$a ìn te les de

la s ine. §i trebu ie sà rem arcàm cà es te de bun au gu r faptul cà in

spatiul §tiinSelor antropologice savantii i§i pun in ultimii ani

aceea§i intre ba re. 64 D esigu r, pen tru cel c e v rea sà se m i$te ins p a t i u l a n t r o p o l o g i e i b i b l i c o - p a t r i s t i c e o r t o d o x e , a c e a s t à



Al do i lea punc t care trebu ie rem arca t cu acea s tà o

es te faptul cà hainele de píele nu reprezintà trupu l [s

omului. D e t im pur iu , Pàr in ti i s -au vàzu t n ev os i sa accen tac ea sta 8 ca sa suprim e ereziile gno sticilor ca ie valorizau ne

trupul. 65 N u e ste de m irare fap tul cà O rigen , inf lue nta

concept ia lu i e ronatà despre p reex i s ten te suf le te lo r . a §

daca sub èxpres ia Scr ip tur i i “ha ine de p ie le” t rebu ie in te

sau nu t rupuri le . ai* Dar chiar $ i impotr iva aces tei §ov

Pà rint ii ex erc i tà o cr i t ica du rà 67\ ca rac ter is t icà pen tru ef

lor de a sub l im a nu num ai valoa rea p ozi t ivà a t rupu lui , c i

accen tua adevàru l c re§ t in cen t ra i cà , impreunà cu suf lt rupul a lcàtuie§te pr in com punere (s intezà) n atura u m anà dep

c‘O m , insà, dup à naturà nu se num e§te foarte ade v àr at nici su

farà t rupnic i t rupul ia ròsuf leuc icompusul rezu l ta td incompun

sufletului $i trupulu i intr-u ns ing urc hip ”. 68 Pe ntru Trad itiapatri

ace st adevà r este nu num ai central ci $i limpede. Este nevoie, a

v sa insistàm aici asu pra do cu m en tàrii sau analizei lui.

Ce su nt insà hainele de píele? A m vo rbi t de ja m a

desp re inv à tà tura p linà de sem ni f ica t ii a P àr in t i lo rc u pr iv

aceas tà t emà. Invà tà tura pa t r i s t i cà es te ìn t r - adevàr p l in

sem nif ìcat i i, insà nu es te s is tem ai icà. A§a cum, pentru a ex p

rea l i t a tea conforma na tur i i omulu i , Pàr inp i s -au fo los i

exp res ia “d up à ch ipu l lu i D um nezeu” fa rà sà ed i fi ce , ins

ju ru l aces tu i ad ev à r un sistem , to t a§a, ca sà d e sc rie

in terpreteze s tarea de du pà c adere a om ului , s-au folos i t ade

de conc eptu l de “ha ine de p ie le” . In ace s t mod, e i au fo rm

multe adevàruri pr ivi toare la “hainele de piele” §i au

va riate api icàr i a le ace s tui term en.&

Un pr im loe com ún a l tu tu rò r aces tor ap l icàr i es te a

cà “ha ine le de p i e le” exp r im à mortali tatea b iolog icà [nekr

p r iv ità d e e i c a o a d o u a na tu rà a om ulu i de d u p à càd ere . “ P e

ace as ta (D um neze u) a facu t ha ine le de p ie le , ca §i cum 1

ìm bràca t (pe om ) cu m or ta l it a tea .. .” (M etodie d in O lym p )

vreme ce ina in te de càdere omul e ra “go l , scu t i t de pur t

p ie ilo r m o a rte ” , 70 d u p à acea sta el “ $i- a a sc u n s (g o lic iu n e

ju r im p re ju r cu p iei m o a rte” (G rig o rie d e N y s s a ) 71 “ A la



m orta l i ta t eaa fo s tadu sád in na turav ie tu itoa re lornecu ván tá toa re

asupra na turü c rea te pen t ru nem ur ire p r in i conom ie” (G r igo r ie

de N y ss a ) . 72Caracterist ic ¡n aceste pasaje §¡ in ál tele pe care nu

le-am m ai ci tat 73, este fap tul c á nu e vo rba de m oarte [ thán atos],

c i de m orta l ita te [nek rótes] , de o nou á s tare in care se gaseóte

om ul , de o viata in moarte [m iaen than áto zo é ] .74# Sch im barea

este mare , reprez intá o rásturnare dep l iná a lucrur i lor . Om ul nu

mai are, ca inainte, v iata ca o carac terist icá co ns t i tut iva a lui , nu

mai ex ista datori tá v iet ii care tá§ne§te in mo d natural d in el , ci

ex i s ta in t rucá t am ana m oar tea . C eea ce ex i s t a in p r inc ipa l acum

este m oartea, viata [zoé] s-aschim bat insupravietuire [epibióse],

ín t r -o inspi ra tá “ tá lcui re a modului in care s-a íacut

cád erea lui A dam ”, Sfántul M axim M ártur is i toru l il ved e pe

om ul ce l d intá i c rea t grábin du -se sá creeze in e l in m od tehnic

ín$u$ir ile lu i D um nezeu, sá creeze in e l in m od au tonom . “fará

D um nezeu , ina in te de D um nezeu $¡ nu dupa D um nezeu” , ceea

ce e o carac ter i s t icá exc lusiv á a lu i D um nezeu: via ta in s ine . El

a párásil astfel h ran a du m ne ze iasc á 75h p otr ivitá n atu rü lui §i,

pen tru a-$i duce v ia ta lu i s e p a ra ta , a a le s ca h rana rodul pom ulu i

op r i t, cu tóa te cá a fost invá ta t d ina inte cá aces ta este un rod a l

m ort i i, ad icá un rod al ne ince tatei curg eri , sch im bári $i al terári .

Astfel §i-a facut strácioasá, asemenea rodului , §i viata lui iar

moartea a a juns vie in e l . Pent ru cá , expl icá dumnezeiescul

Pár in te , de vreme ce moar tea ex i s t á ca o s t r i các iune ^ i

desco m pu nere a faptur i i care se creazá in f iece c l ipá , ia r t rupul

crea t ne inceta t pr in af luenta §i scurg erea m ánc árur i lor se s tr icá

§i se déscom pune in m od na tura l, e s te ev iden t cá ce le p r in ca re

Adam crede cá se crea zá via ta au crea t in e l §i in noi m oar tea pe

care o {in de atun ci in f loare. A stfel , A dam a dat mor{ii intreag a

naturá um aná. “ $i m oar tea t rá ie§te-de a tunci in to t acest in terval

de t im p fa cá n d u -n e p e noi m ancare a e i insá$i, iar noi nu mai

tráim n iciodatá, fi ind p ururea de vorad de ea prin stricáciune” . 76 De

aceea , put in mai jo s, num e§te ¿icap átul aces tei viet i prez en te nu

m oartea , c i izbávi rea de m oarte” . 77

A§ adar m orta l i ta tea , abs en ta vie{ii t rá i tá de suf le te le

27



sen sib i le a le I lecàïe i epoc i ca absenta a se nsu lu i , v ia ta c’um e

$i dizo Ivatà” sau “ râc ità” \ e s t e p r im a d im en s iu n e a h a in e l

de p ie le .

A ceas tà m or ta i i ta te es te o ca rac te r i s t i cà a natur

irazionale. Faptu l cà omul a fos t im brac ai cu ea co inc ide

fap t id cà a imbracai natura i ra t ionalà . cà de acum el t rà ieç

via ta e i ç i se caracter izea zà pr in îns uçir i le e i. Sfantu l G r igor

de Nyssa vorbeçte despre acca "hainà m oar tà çi h idoasà arunc a

asu pra noa s trà , a lcà tu i tà din p iede v ie tu i toa relor i ra t ionale” .

exp l icà : “auz ind v orb indu-se desp re "p ie le” sun t de pare re t rebuie sà-mi in te leg i asp ectul exterior al na turii irafiona le

care am fos t imbracat i ca uni i ce ne-am famil iar izat sp

p à tim ire '1. $ i cu çi m ai m are c la r ita te p rec izeazà : ‘‘C e le pe ca

le-a luat (om ul) de la p ie lea v ie tu i toru lu i ¡ rag ionai sun

imp reunareasexua là , concep t ia .naç te rea .în t inàc iunea ,a làp ta re

lasân . h rana, scurgereasem intei , creçtere ade lam ie ladesâv ârç

f loarea vârs te i . bàtrânetea , boala , m oa r tea” so, ad icà ceea c

asteizi nu m im viata biologica.

A r fi o greçealà sà consideràm cà in aces t tex t es te vo rb

exc lus iv de t rup num ai pen tru cà “h a ine lede p ie le” se epu izeaz

la trup. “ îm pre un are a” , ‘wnaç terea”, "sà n ul” çi ce lelalte s tadii d

dezvoi tare a le omului nu se epuizeazà in lucrâr i le t rupeçt i ,

con tin çi lucràr ile sau func ti ile sufletulu i ca re çi eie im bra c

"aspectu l ex ter ior ¡ rag ionai” - es te sem nif icat iv cà nu se spun

trupul irationa l - îçi pierd l ibe rtatea çi rationa li tatea çi de cad ì

instinetivitate. In t regul organism psihosomatic a l omului

sufer i t od atà cu càd erea un fel de p ipem icire , s -a inch is in date l

"aspectu lu i ex ter ior a l unui an imai i ra t ional” .

Efectu l aces te i închider i es te viafa i-rationalà sa

para-ra tionalâ . Caracter is t ic i le ç i incl inat ine deiforme al

"chipulu i lu i Dumnezeu” in om au déviât de la d irect ia ç

func t iona l ita tea lo r n a tu ra l i in aco rd cu r a fiunea lo rcona tu ra l

s-au deformat, au fost supuse naturii irationale, çi însuçir i l

acesteia au fost îm bràca te de om ca h aine ¡ragionale. Viefuitoarel

p u rtà to are -d e -tru p se co n se rv à p rin irasc ib ilita te , se r ie S fan tu



Grigorie, §i se inmultesc prin piacere; la§itatea le saiveazà pe

cele l ipsite de pu tere $¡ fr ica pe cele u§or de priris. T óa te aces tea

§i ce le la l te asem ànà toare “au in tra t in co ns t ituy a om ului pr in

na§terea lui d o b i to ce as cà ".81 A stfe l “s-au am esteca t in om cele

p roprii na tu rii ¡ragionale” . 82 V om v ed ea m ai jo s cu m ai m u lte

dc ta l i i cum s-a facut aceas tà in jugare a omului cu insugi r i le

na tur ii i ra t iona le ca re apar in om§ i fu n c t io n ea zà ca p a t im i .1Aic i

e de a jun s sa observam ca ea reprez in tà un e lem ent al “ha ine lo r

de pie le" .

Dar v ia ta pe ca re “ha ine le de p ie le" au imp us-o om uluieste m oar tà sau b iolog ica sau i ra tionalà , fi indea, in ul t ima

anal iza , e materiata. “Haine le de p ie le" sunt ident i f ica te de

Sfàn tu l G r igor i e de N yssa cu "frunzele trecàtoare ale ace stei

vieti m aterialm ce pe care ni le-am c usu t in chip ràu (ca baine )

de zb ràcati f i ind d e h ain ele cele p rop rii $i stralu cito are ". 83

A c e a s tà m a t e r i a l it a t e im b r à ti§ e a z à ì n tr e g u l o r g a n i s m

p sih o so m atic al o m u lu i §i - m erita sà rem arcàm in ca o d a tà - nu

se refera exclusiv la t rup. Cont inuànd pasajul de mai sus,Sfàntul Gr igor ie de te rmina “ f runze le v ie t i i mate r ia ln ice" ca

f i ind “desfa tàr i le , s lava $i c inst i r i le efemere §i plenj tudini le

fulg eràto r ucig àto are ale trup u lu i" 84 §i in alt loc ca f i ind

“ plàcerea §i i rascibi l i ta tea , làcom ia pàn tecului §i infrà n are a §i

ce le asem en ea” . 85 S lava , c ins tea , i r asc ib i l i t a tea n u s un t

caracter is t ice a le t rupului . )

D esigur , t rupu l a ìmb ràca t “h a ine le de p ie le". a dev en i t

“d en s §i solid ” 86, e cara cte riza t de “a ce as tà con sti tutie d en sà §i

g rea ” 87, in vrem e ce la Inv iere, cànd i§i va reg asi d esà và r§ità

natura lui dinainte de càdere, “va f i retesut” “subtil §i aeriaiv’ ,

va fi restaurai in “f ru m use tea lui cea m ai bun à §i d o r i t à " .88

D ar fu n c tiile p s ih ic e au deve ni t §i e ie , jm preu nà cu c ele

trupe§ti, “corporale" , 89’ co nst i tuind , du pà S fàntul G rigor ie de

N yssa . ìm p re u n à c u tru p u l, “aco p eràm àn tu l in im ii... ve§m àntu l

carna i al om ului vechi" .°°* “ la r spun ànd “carne " , de te rm ina cu

mai mare exact i ta te pe omul cel vechi pe care Apostol i ! I

porunce§ te sà fie d e zb ràca t §i lep àd at" 9I ad icà pe acel om pe



cel “sp i r itual” . k In acord cu o form ula cuprinz àtoare a S fàntu l

G rigorie , ha inele de p ie le sunt “cuge tu l trup esd '. 92

Este vorba, deci , de o ìn jugare generala a omului

m a te ri al ita tea , cu n e ìn ce t a t acu rg e rea e l em en te lo rce a l cà tu i e

lumea materialà, cu continua mi$care §i schimbare care-1 f

ìmpàtimit $i “carnai" in ìntregul lui . Intelegem, astfel , de c

pen tru sfàn tu l e p isco p al N ysse i, in acea stà ca rn a lita te b io lo g ic

i ra t ionalà , mater ia là , moartà , “c ins t i r i le” pe care le af là om

sunt in mod inevitabil “efemere* ' §i pentru ce “plenitudinile

ad icà zvàcn i r il e . ce r t i tud in i l e“c àrn i i ” sun t “u c igà toare” , ad i

moarte § i aducàtoare-de-moarte ..a

Inain te de a fi im braca i “ hainele de p ie le” , omul p ur

un ve§mànt “ tes it i de D um ne zeii’ 9\ haina lu i ps iho -som at i

era tesutà din harul . lumina §i s lava lui Dumnezeu. Cei dint

oam eni creat i “erau im bracat i cu s lava de sus . . . s lava de sus

aco pe rea mai b ine dec àt orice ha inà ” . 94 E vo rba de ve$m ànt

“ch ipu lu i lu i D um nezeu" in om, de na tu ra um ana d ina in te

cadere a lcàtu i tà cu suf larea lu i D um nezeu $i con s t ru i tà dei form

In ace l ve$mànt st rà lucea “asem ànarea cu D um nezeu" pe ca

o cons t i tu iau nu o “ f igu ra ex te r ioarà” sau o “cubare” ,

“n epà t im irea” , “fer ic i rea" §i “n es t r icà ciun ea ' ’, carac ter is tic i

c a re “ s e co n t em p la f ru m u s e tea d u m n eze i a s cà” . 95

Cel d in tà i om zid i t era , potr iv i t form ulei cup rinzàtoa

a Sfàntu lu i Grigorie Teologul , “gol pentru s impl i ta te” .

A ceas ta in seam nà , dupà cum ex p l icà Sfàn tu l M ax im, cà trup

lu i nu cup rindea in e l “ca l i tà t i” con trare ìn t re e ie , care acum

trag in direct i i opuse, i l macina prin s tr icàciune §i i l corup,

“un al t amestec cuvenit lui . . . alcàtuit din cal i tàt i s imple

n eco n tr ad ic to r ii ì n tr e e i e ". E ra“ l ip s i t d e cu rg e re § id e s cu rg e re

l ib e rd e “s ch im b a reaco n t in u àd in s p re am àn d o u àaces t ea p o t r iv

dominat ic i ca l i tà t i lor lor" § i pentru aceas ta era pàr ta§

"nem ur i rea cea dupà h a r" .97 Dacà vom ìn te lege “g o l ic iunea”

t ransparen tà , putem sp une cà trupul lu i A dam era a tà t de s imp

incàt in real i ta te era t ranspa rent , d eschis crea t ic i m ater ia le , n

in tàm pina n ic i o rezis ten tà §i lumea nu-i opu nea n ic i ea n ic i

rezisten |à, f i indu-i pre da tàintru totul . M entinà nd u-§ico nsisten



p ro p rie §i a lte rita tea lui fa ta de lu m e, tru p u i um an nu av ea ,

totu$i, nici o distantà fata de ea.

§i sufletul om ului e ra desc his pu teri lor inge renti $i lui

Du m nezeu, nu in tàm pina rez is tentà , avànd co m uniune in t ihn à

a tà tcu lumea spi r itua là ang e l ica qà t§ i cu D uhul lu i Du m nezeu.

Ex is ta a tune i . se r ie de D um nezeu-grà i torul episcop al N ysse i ,

o stare unitarà, ca a unui cor, a naturii rationale, angelice $i

um an e‘"care pr i \ ea spreC orifeul unica! corului $i care co nd uc ea

corul spre arm on ia data de A cela '5. D ar pàcatul “ a dizolvat acea

div ina arm on ie a co rulu i” . int inzàn du - j i a lunecu$u l amàg iri i la p ic io are le p rim ilo r o am en i “ care a lcà tu iau un co r ìm p reu n à cu

p u terile ingerenti” , $i om ul a càzu t, s-a am esteca t cu n o ro iu l, a

dezer ta t la $arpe, a ìmbràcat hainele moar te s i a a iuns unA A

“ca da vru ". A stfel , “o m ul a rup t co ntac tul lui cu In g e rii" .98 In

mod asem ànàto r s-a rupt $i contactul om ului cu c reat ia m ateria là .

A jungem astfe l la un al do i lea pun ct al s tudiului no stru.

Sa vedem mai anal i t ic eum s-a produs ruptura de mai sus $i

in juga reac ore sp un zà toa recu “aspec tu I ex te r io r a l unu i v i e tu i to r¡ragionai’1, sa ex p licà m ad icà felulcurri s -a p re fà cu t in "bain e d e

p ie l e ’' ve$m àntu l de i forni §i tesai de D um nezeu a l om ului

dinainte de cadere. $i as t fe l , se vor lumina unele aspecte a le

intrebàr i i ini tia le refer i toare la ce anum e reprez intà cont inutul

an trop olo gie al “h ain elo r de p iele55.

2. Transformarea puterilor “chipului luiDumnezeu” din omul de mainte de càdere

în “haine de piele”

A

ln acest punct ne vom spr i j ini pe Sfântul Maxim

M àrtur is itorul .

Dupa aces t mare dascà l a l Bise r ic i i , ca rac te r í s t ica

cént ra la a exis tente i omului conform natur i i es te o uni ta te



o înalte " p r in buna in trebuin tare [euchres t ia ] a puter i lor l

naturale " 99 la o un itate de plin à, re aliz atà a ctu al, a lui çi a lum

în D u mn e z e u .

A ceas tà un i ta te po ten tia là , exp l icàeL ex i s ta în t re lum e

m aterialâ çi t rupul o m ulu i , în tre trup çi suflet , între su flet

D um nezeu . Cu noaç tem , se rie e l, cà “ suf le tu l s e a f l à l a m i jlo

înt re Dumnezeu ç i mater ie ç i a re puter i unif ica toare fa ta d

am ând ou à” . 100 A dam avea d rep t scop ca , u t il izând co re

p u te rile lu i u n if ic a to a re , sa re a liz e z e in ac t u n ita te a în p o ten t

unif icând ç i as t fe l supr imând ce le pa t ru mari d iviz iuni a

u n iv e rs u lu i : d iv i z iu n e a o m u lu i î n b à rb a t ç i f e m e ie ,a p à m â n tu luîn pa radis çi lume Iocui tâ , a na tur i i sens ibi le în t re cerç i pàm ân

a naturi i create în sensibiià çi intel igibilà çi , în f ine, cea de-

c incea , cea mai îna l tâ ç i negrà i tà d iviz iune: în t re crea t ie ç

C rea to r. 1014A

Intr-un -alt tex t , ex cep tiona l de den s, pe care vom

înc erc a sà-1 preze ntàm , explicându-1 oare cum în co ntin ua re I0

Sfân tu l Maxim desc r ie ma i în de ta l iu un i ta tea po ten t ia l

o r ig ina râ , conforma na tu r i i , ç i e luc ideazà ma i concre t modu

întregir i i e i . E l învatà cà exis tà o corespondentà “conform

n atu ri i ' ’ între pu teri le sufletulu i çi s im turi le trup ului , între , d

ex em pta , facul ta tea in te lec tua là a suf le tului , in te lec tul (m intea

ç i s imtul v izual , în t re facul ta tea pof t i toare (concupiscentà)

suf le tului çi s imtul g us ta t iv , în t re facu l ta tea vi ta là a suf le tulu

çi s im tul tact il , e tc . Sp re aceste s im turi trup eçti care se m an ifes

în afarâ pr in organele de s imt corespunzàtoare , suf le tul “es

p u r ta t p rin p u terile lu i" ç i , pomind de la s imtur i le t rupeçt

p u te r ile su fle tu lu i “sunt transportate " spre lumea m ater ia

sens ibi ià . As tfe l , daeâ va face uz corec t de s imtur i , suf le tu

po ate “ prin p u te rile lu i p ro p r ii” nu n u m ai sà o rg a n izeze çi s

guverneze lumea làsând-o în afara lui însuçi , c i ç i acesta est

faptul fundam enta l - a re put in ta sà mu te “ în s ine în m od înte lep

tot ceea ce se vede ç i în care se ascunde Dumnezeu, fun

p ro p o v àd u it de a ce a s ta în tà c e re ” .

In ace st fel , se creaz à cele p a tru virtu ti generale ca re n

sunt numai niçte însuçiri sufleteçti , c i s tàri reale, am spun

32



mater ia le , d in moment ce sunt c rea te d in uni rea , mai exac t

in t re teserea (“ im ple t i rea” ) , pute r i lor su l le tului , a s im tur i lor

corespu nzà toare §iorg ane lor d es im i ale im pu t i lor$i a lucràr ilor

simturi lor prin care sufle tul imbràt i§eazà lucruri le sensibi le .

Prima v ir tute este chibzuinta [ph rónes i s] c rea ta d in im ple t irea

intre eie a pu teri lor inte lectu ale $i rat ion ale cu sim tul vizu al $i

audi t iv a l t rupului , dar §i cu lucràri le corespunzàtoare: cea

cog ni t iva , care e luc rarea pu teri i cogn i tive , §i cea epis tem icà.

care e lucrarea pute r i i ra t iona le . Pr in chibzuinta suf le tul

con cen treazà in e l radu ni le lucru ri lor sensibi le $i ast fe l le

unente cu s inea lor. In mod a sem àn àtor sunt create §i cele la l te

t re i v i r t u t i gene ra l e : d r e p t a t e a , c u r a j u l §i c u m p à t a r e a

fdikaiosyn e, and re i a , soph rosyne].

In cont inuare , prin unirea primelor douà vir tut i . a

chib zuin tei §i a dreptàt i i , care cont in de ja f iecare , a$a cum am

vàzut , ìmplet i te in e ie puteri le corespunzàtoare a le sufle te lor .

simturi le trupe§ti ?i lucràri le sufletelor asupra lucruri lor, secreazà virtutea m ai generala a infelepciunii [sopiva], care e

alcàtui tà din toate p uteri le §i s im turi le co gn i tive - am spu ne ale

funct i i lor psiho-somat ice cogni t ive a le omului - dar §i din

lucràrile acestor pu teri sau din road ele care se nasc din intà lni rea

fun ct i i lor cog ni t ive cu lucruri le , care sun t cun o§ t inte le . Iar din

imple t i rea ce lor la l te douà vi r tu t i genera le , a cura jului $ i

cu m pàtàri i , se creaz à virtutea mai generala a blàndefi i [p ra ó tes ]

care , reprezentànd a rm on izarea §i rezul tanta tu turor pu te r ilor

ac t ive a le suf le tului , a le s im tur i lor co respu nzà toare a le trupu lui

§i ale lu cràri lo r sim turi lor, se num e§te §i nepàt imire , pentru cà

nu e a l tcev a decà t “atotd esàvà r$i ta nem i§care a iut im ii ^i pofte i

- ( i rascibi l ità t ii §i co nc up iscen tei [ thym os kai epi thym ia]) - spi e

ce le cont ra re na tur i i” .

Aces te douà vi r tu t i mai genera le pe care le -am putea

num i ?i s tàr i spi r i tual-m ateria le sau fu nct i i psih o-so m at ice a le

om ului , cu toate càte ace stea le co nt in in m od reai a§a cum am

à t “ i i i l di



$i pu teri le sufle tulu i , t rupu l $i s im turi le t rupe$ ti , lucr

s im turi lor asu pra lucru ri lor §i ra t iuni le a ce lor lucruri ) . cm i§ca rea tu t a ro ra ce s to rasp i e te lu l Io r (v i r tu t iI e gene ra le$

gen erale care am vàz ut cà sunt s tar i rea le) in t r-o s intezà un

int r-o uni ta te def ini t iva $i s implà care are loc in Dumn

A ceasta o face iubirea f i indc à es te o \ i r lu te “extaticà

indumnezeitoare [eks tat ike . .. kai the op oie t iké] in ch ip d

pen tru to a te

A s t fe l , recap i ti !l eazà Sfamu l M axim , fo los indu-

s im turi ' cade n i§ teca rerag ion ale a le pu ter ii lu i" , su f le tu l pin eie cele sensibile §i-$i insu§e$te ratiunile lor. iar puteril

cu tot ceca ce eie confin acum, le unente cu vertut i le $

rad un ile divine ascu nse in ul t im ele, pentru cà v i r tu t i le nu

stari s imp lu om ene$ti ci divino -um ane . Iar intelesul duhovn

care se af là in rat iuni le divine imbo!de§te din toate pa

suf le tu l ? i “ i l p reda in t reg lui Du m nez eu . Ia r Dum n

ìmbrà t i§àndu- l cu to tu l , ìm preunà cu t rupul co ncresc u t in

naturai cu el, il face asem ene a L ui dupà m àsura ac es to ra”

In ace s t mod, “ t inzànd ìm preu nà in juru l na tur ii

una a om ulu i” , ce le m ul te po t sà se conce nt reze in t r -una §i

a ra te cà “ U nul es te C rea toru l a toa te , s t ràbà tànd pr in um an

in mod analogie toate cele ce sunt” , $ i “Dumnezeu Insu$

devinà to tul in toate , cuprinzànd $i enipostazi ind intru

toate”. 104

Acesta es te omul conform naturi i * 'dupà chipul

D um nez eu" , ace as ta e funct ia lui na turala , lucrare a $i scopu

conform naturi i , Atunci cànd deviazà din aceas tà di rect i

cade in s tarea contrarà natur i i .

Este cazul lu i A dam . Om ul cel ìn tài -crea t nu s-a m

càtre D um ne zeu . A rhe tipul §i principiul lui natu rai , ci in dire

opu sà, fapt care a ràs turna t , cum e ra naturai , §i func t ion al i t

o rgan i smulu i lu i ps iho-somat ic . Din moment ce s -a sch im

pu nctu l de re fe r in tà sa u a traefie al om ulu i, p u te rile su fle tu lu

mai folose sc lucràr i le s im turilor , c i sunt folos i te de aces te

loc ca sufletul sà se concentreze in el $i , in continuare



el se lasà atras de ce le se ns ibi le §i in cele din urm à e inrobi t pr in

i n te r m e d i u l s im t u r i l o r d e a c e s t e a . A s t fe l , a c u m d o m i n asc inda rea .O da tàcu r e fuzu l l uc rà r ii con fo rm n a tu r i c i supunerea

lui . contrarà naturi i . lumii sensibi le, omul , care este ca un “un

fe l de atelier fo a r te cuprinzà tor a toate” ,0\ ca un ¡nel sau "o

legatura naturala” 106 a toa te, a scin d at $i un itate a r ela tiva sau

pote nzia la pe ca re . a§a cum am vàzu t. o c rea ex istcn ta sa ca si

"chip al lu i Dumnezeu’ ' , in univers. “Folosindu-se ràu de

p u te rea n a tu ra la da ta lui p e n tru un irea c e lo r d iv iz a te ” . el a c rea i

"m ai de grab à diviziu ne a celo r ce erau uni te *. |, r

Dar a tunci cànd suf le tu l es te in rob i t de ce le sen s ib ile ,

l u c r a n t e s i m t u r i lo r , s i m t u r i le i n s a l i §i, in e i e , p u t e r i lc

curcspunzatoare a le suf le tu lu i , imbraca , d in moment ce se

supun lor . forma celor sensibi le §i-$i fac un chip analog lor .

"Prin in term ediul t rup ului . suf letul m i§cat im po tr iva fi r ii càtre

m ate ri e im braca ch ipu l p àm àn tesc" . m Es t e ceea ce numeam

m ai sus , medi tànd asu pra Sfàn tu lu i G r igor ie de N yssa , ìn jugarea

cu “aspectul exter ior al unui vietui tor i rat ional" . Rezul tatul

acestei in jugài i e v iata i rat iona là cara cter iza tà, cum ne-a inva iaideja s lami l i cp iscop a l Nyssei . de pat imi . Sfan tu l Maxim

explicà $i modul in care se nasc pat imile.

(a n d m in tea , se r ie e l , a refuzat m i§carea e i , con for ili

naturi i. spi e D um nezeu , neav ànd a l tunde va unde sa se mi§te, ea

se preda pe sine sim tir i i §i acea sta i l am àge§te neìnc etat tac ànd u-

I sa rà tàceascà la suprafa ta c e lor sens ib i le "pr in care ( su l lé tu l )

u i tàn dd e bu nàtà t i le natura le , i§ i in to a rc e 1toatà lucrarea lui sp ie

cele sensibi le, nàscocind prin acestea mànii , pofte $i p iaceri

nec uv eni te” . Pen t ru cà p làcerea nu e a l tceva decà t “un m od a l

lucrar li s im jur i lo rco ns t i tu i tdu pà o pof tà i ra tionalà '. Càn d cade

asupra s im f ir ii , pof ta i ra t iona là o sch im bà pe aceas ta d in u rm à

in plàcere, adàugàndu-i o formà, sau un “chip’ ' [morphè j

¡razionai. Iar s im tirea care se m i§cà in acord cu p ofta i rat ionalà

crea zà od atà cu do bà nd irea lucrului sensibi l , p làcere a. 100

In t r-una l t t ex t ,vo rb ind nem i jloc itdesp re A dam. S fan tu l

M a x i m s e r i e : “ F à c à n d u - s e a s t f e l c à l c à t o r a l p o r t i n a i " -

schimbàndu-§i direep a - “ ignorand pe D um nezeu, am estecàndu-§i

” ............. 35



cu inc ap an n are in in t reaga lui sens ib i l i ta te in t reaga lui pu

in te lec tua là , e l a im b ra t ta i cuno §t in ta com pusà §i p ierza to

act ivatà spre pat imà, a celor sensibi le; §i a§a “s-a alàt

d o b i to a c e lo r c e lo r fa rà d e m i nt e §i s -a a s e m à n a t l o f l u c r à

càu tànd §i voind in tot m odul acelea$i lucrur i ca $i e ie , ba c

dep à§ind u-le in i ra p o n a li ta te /’ ll0m

3. Caracterul dublu [dimorphos] al“ hainelor de piele’^

Credem câ u l t ímele tex te dau un râspuns suf ic ien

în t rebarea pe care am pus-o : eu pr iv i re la fe lu l cum s -a fa

m juga reao m ului cu aspectu l ex ter ior al unui v ie tu i tor i ra t io

cum puter i le de "ch ip" ( iconice) § i pos ib i l i tad le omului s

tr an s fo r m a t in “ h a in e de p i e le ” .

Dar ma i sus am fo los it úne le tex te în ca re Du m ne

es te prezenta t în mod ac t iv ca îmbràcându- i pe oameni i

dintâi creat i eu ha inele de piele . §i nu e s te o s im plà f igura de

d in moment ce ch iar însàç i formularea Sf in te i Scr ip tur i

ca tegór ica : “ § i a fa c u t D um nezeu lui Adam çi femei i lui h

de pi ele §i i -a îmbrâc at cu e le” (F ac .3 ,21 ). Dacá , însà , “ hain

de p iele ’ ’ sunt rezultatul p roces ului natural p r in care pàcà toa jung e la în ju ga rea eu a spec t ex ter ior a l unui v iefu i tor i ra f io

çi la îm bràca rea în con t inuare a “ ha ine lo r de p ie le” , cum

f ac e cà Du m n e z eu î m b r a e à p e o m u l c à z u t e u a c e s te “ h a i n

In aceas tâ cont rad icf ie se ascunde un m are adev àr ce m ér i t

f ie cercetat

A m vâzu t câ açadar conf inu tu l cen t ra l a l “ ha ine lo

p ie le ” este m o rta lita te a , tra n s fo rm a re a v ie tii în su p rav ie tu

A ces t fap t reprez in t$ , în t r -adevàr , un e fec t na tura l a l pàc a tunu es te o creaf ie a lu i Du m nezeu . D um nezeu nu creaza r â u



o tra ns form o in bin ecu v cintare. Preface ceca ce es te un rezu l ta t

al negatiei §i, prin urmare, negativ, ìn ceva relativ pozitiv, in

ved erea transf iguràr i i lui f inale . “P ent ru cà D um nezeu se

fo lose§ te ìn m od bun spre ìndrep tarea noa s t rà §i de ce le facu te

ràu ” . 1,2 Sub iubirea B inelu i d esìi in tàtoa re çi re ìnfiin tàto are a

toate, ràul care nu este “nici ce va ce este ” n ici , cu a tàt m ai p utin,

“creator de lucru ri ce s u n t”, poa te deven i , dupà exp res i a

zgud ui toare a Sfân tu lu i D ionis ie A reopagi tu l , “§i fiin tâ ç i bine

§i crea tor §i cele bune 113

Ast fe l , Dumnezeu Cel in f in i t pu tern ic se fo loseçte de

noua s tare ca de una d in mul te le cà i pe care le cunoaçte

în te lepciunea Sa cea mi los t ivà ç i mul t fe lu r i tà ca sa conducaumani ta tea spre b inele ce l mai mare , Hr is tos , Care va rea l iza

ìntr-un m od nou, mai uim itor §i cu ve ni t lu i Du m nezeu , dest ini l i

ei in it iai pe care Adam nu 1-a real izat-o facànd o reaìntre bu intare

a pu teri lor lui n a tu ra le .114 $i o ferà a ce astà stare relat iv p ozi t ivà

a “ ha ine lo r de p i e l e " ca o a doua b inecuvân ta re omulu i

autoe xi lat , o ada ugà ca o a dou a natura, na turi i lui pentru ca el

sà poatà, facànd uz corect de ea, sa supravietuiascà ?i sà-§i

real izeze dest ini l i in Hristos. ‘Ti indcà haina este alcàtui tà din

cele ce ne imbraca din afarà, oferindu-çi folosul ei t rupului

vrem eln ic , nu con cresc u tà cu e l p rin f ire . A§adar , m or ta l ita tea

[necroza] a fost pusà p r in ic onom ie [o ikonom ikòs] in ju ru l

natur i i c reate spre nemuri re , lua tà d in natura v ie tu i toare lor

ir a ti o n a le ' ;1,5 i i

Pe de a l ta par te , càd erea are , in acela§ i tim p un ca racte r

natu rai, pe care 1-am stu dia i mai sus, §i un co nfinut etic. Pàcatu l

este o révol ta §i oo fen sà adu sa dreptàt ii lu i Dum nezeu. D reptatea

lu i D um nezeu es te dup à Pàr in t i , a§ac um s in te t ize az àînvà{âtura

lor p r iv itoare la ace as tà p ro b lem à N ico lae C aba si la ìn sec .a l

XI V - lea , “ iub irea de oam eni §i bunàta tea u l timà a lu i D um nezeu

fatàd e neam ul (om enesc ) . .. fap tu l de a împàr tàçi farà p izm à d in

bu n à tà tile L ui §i pà rtà§ ia (co m u n iu n ea) fe r ic ir ii” .* 1,6 D upà

Ca basi la , Iub i rea care es te D um nezeu ( I In .4, 8 ) a créât z id i rea

in mod l iber , d in nimic. A ce st ac t al crea t iei , f iind bun, a av ut

drept rezul tat un cosmos, ad icà o ordin e §i o arm on ie care

37



col is i ¡ tuie drep ta tea crea t ic i . P r in ur inare , int re dre pta

b u n à ta te a C rea to ru lu i $i d rep ta te a -o rd in e -a rm o n ie a c reaex istà o re la t ie reala . intensa , iconica . A stfe l , revol ta sau ofe

omului impot r iva lu i Dumnezeu, neputànd sa a t ingà drepta

lui Du m nezeu - càci , cum e cu p ut intà ca inf ini tu! sa I le afe

sau a i ins ìntr -un fe l oarecare de f ini t? - afecteazà in mod

icoana dreptà t i i divine in creat ie , zdrobe§te $i dezorganize

a lcà tu i rea ps iho-som at icà iconica §i fun c t ion a l i ta teao m ulu

ord inea$ i a rm onia c rea t ie i . "Ofensa ’ [hy bris ] este, in realit

o "rana " [tra u m a]. 117

Dar . din moment ce càderea reprezintà in real i ta

“o t tu sa " , t rebu ie sa ex is te in m od reai §i "pedeapsa " [ tim o

corespunzà toare . "F i indà t rebuia ca pàca tu l sa f ie n im

p rin tr-o p ed eap sa o a reca re §i sa firn izb àv ip de v in a lu c ru r

pe care le -am g re sil fa ta de D unm ezeu p rim ind o o sàn d

p ed ep se i” . ,ls Insà p ed eap sa ca re v ine in m od n a tu rai a su

celui ce ofenseazà nu vine de la drepta tea lui Dumnezeu c

nici nu a lov it nici riu ce re sa tisfa ctie . ci de ìa dreptatea crea

[a lla apò tés dikaio syn e tés kt iseos] . L egi le ult im ei con t inu

fun ction eze , dar acu m in m od de zo rga niz at 51* ràstu rna t,

i m p l i c a i n a c e a s t à f u n c t i o n a l i t a t e r à s t u r n a t à § i p e

chinuindu-I §i tor turàndu- l .

Dec i , d in aces t punc t de vedere , in jugarea omulu

aspe ctul exter io r a l unui vie tu i tor ira t ion al $i t rans form a

func j ii lor lu i na tura le in pa t im i , “ ha ine le de p ie le” , con s t i

"pedeapsa" pe ca re insa l i drepta tea c rea t ie i o aduce asu

om ului . Din acest m otiv, càutànd p làcerea , omul gàse§te dure

càutànd v ia tà gàse$te m oar tea . S tudi ind pe S fàntul M axim

vàzu t cum se intàm plà aceasta , Sfàntul C ab asi la ne expi icà §

ce. n9*

Pedeapsa pe ca re drepta tea ne indupleca tà a c rea t i

aduce asupra omului ar f i ve§nicà , ìnvafà Cabasi la , dacà n

in t e rven i d r ep ta t ea -bunà ta t e a l u i Dumnezeu sa indredrepta tea c reape i t r ansformànd cu iubi re de oameni in m



“ Rana, insà , dure rea §i m oar tea au fos t nàsc oci te d in tru Incep ut

ìm p o t r iv a p àca tu lu i . . . P en t r u aceas t a i n d a t à d u p à p àca t

Dum nezeu a ingàdu i t m oar tea §i du re rea , nu aducànd o osàndà

asupra unuia care a pàcàtu i t , c i mai degrabà ofer ind un leac

un uia ca re s-a ìm bo lnà vit” . 121

Cele de mai sus fac l impede fap tu l cà in recintateci

imitara a “hainelor de piele" irebuie sci distinge m dauci

aspecte, iar aces t pu nct are pentru tema noa strà o impor tanza

deosebità $i decisiva. Eie sunt. am spune. o reali tate dublà, ca

acele tab lour i care au impr im at pe e ie do uà v eder i §i oda tà cu

mi$carea pr iv i toru lu i se ara ta cànd una cànd a l ta , una care p ro v o acà sp a im à §i a lta v ese lie . 122 La fo rm a resp in g à to are pe

care ac rea t -oo m ul o fensànd pe D um nezeu $i r àn indu-se pe sine

ìns i t i , l a aceas ta “mascà h idoasa" dupà Sfàn tu l Gr igo r ie de

N y ssa !2?. D um nezeu. fo lo s in d u -se d e a c e la § i m ate ria l, ad au g à

pe cea de a d o u a^ i astfe l c reazà aspectu l poz itiv al 4ih a in e lo rd e

p ie le " . Pe de o parte, ‘Míamele de p ie le " su n t rezu lta tu l na tu rai

a l pàcatu lu i , rep rez in tào in tune care a “ch ipulu i lu i D um neze u”

in om. o càdere d in s tarea conformà natur i i , const i tu ind inacela^i t im p. o “o fen sa ”. “o sàn dà ” $i o “ran a” ; pe de alta parte,

e i e r ep r ez in t à u n “ l eac” §¡ o b in e cu v à n ta r e , co n s t i tu i e

o posibil í tate nou a pe ca re o dà D um nezeu om uiu i ca sà poa tà

sup ravietui in m oarte. din m om ent ce a pierdu t viata, $i mai ales

ca sà supravietu iascà c orect , sà a jungà in punctu l de a regàs i m ai

deplinà viata $i forma mai frumoasà a naturii lui in Hristos.

ìnain tea unei asemenea manifes tàr i concrete a aces tu i

mis ter negrài t a l milos t iv ir i i dumnezeie§t i , Sfàntu l Aposto l

Pa velràm àne ràpi t in adorare: “O. adàncul bo gàt ie i ,in teIepciuni i

§i cuno$t in te i lui D um nezeu. C àt de nepàtrunse sunt jud ec àt i le

Lui $i ne§tiute càile L ui!” (Rom . 11 ,33) .

U nele exem ple vor face sà devinà mai conc ret adev àru l

<\cestQ\realitâtidublea ‘ 'hainelor de piele ' '. Çi îm p reu nà cu ea ,

4. Dimensiunile antropocosmol

pologice §i~ ’i auble a

39



sa dev inà ma i d a r §i ma i con cre t con t inu tu l ìnsu j i a l “ ha ine l

d e p iè le ” .

1. U lt im ul efe ct natu rai al càd eri i §i ce a

p e d eap sà a lu i es te , cum am v àzu t, moar tea [ho thànatos] . D

indatà , ìnsà , ce a apàru t mo ar tea in i s tor ie , D um nezeu , Caru

ìi apa r t ine in ce le din urm ào rice in i tia t ivà , o folose§te cum v r

E1 $i prin in treb uin tarea ei diferi tà i -a sch im ba t radica i natur

ingàd uind ca om ul sa imb race via ta biologica , rod al pàcatulu

EI a intors moartea, §i ea rod al pàcatului , impotriva vie

b io lo g ic e $i a s tfe l p rin m o a r te e s te o m o rà t nu o m u l,stricaciunea [he phtora] care-l invàluie. Moar tea d i s t ru

inchisoarea vie ti i in s t r icàc iuneiaro m uL aba nd on ànd st r icàc iun

i m p r e u n à c u m o a r t e a $i c e e a c e a p r i m i t d e la e a , e s

el iberat . ,24*

Se aratà astfel marea minime a intelepciunii , iubiri i

p u te rii lui D u m n ezeu . D iavo lu l il adem ene§ te pe om $

pràbu§e§te in p rà p as tia s tr ic à c iu n ii, unde il t in e leg at im p re u

cu moartea . Dum nezeu, ingàdu ind mo artea , o ìn toarce im potr i

s t r icàc iun i i $i im po tr iva cauzei s t r icàc iun i i , pàcatul , pun

capàt atàt st r icàciunii càt §i pàcatului . Limiteazà in acest f

ins al i ràul $i re lat iv ize az àc àd er ea ,25\ Plani li Lui ini tial priv i t

la viata ve$niea §i fericità in EI a omului, ràmàne intac

E xp licànd ac est m ister al in f ini tei m ilost ivir i divine , Sfin

Pàr int i invatà cà D um nezeu a sup or ta t §i ingà du i t m oar tea “

ràu l sa nu cìevinà nem uritor " (Sfàn tul G rigor ie T eologu l) . n

p riv in d de la a ce as tà in à ltim e m o artea , o r id icu lizeazà : “

stàm , deci , cu vi tej ie , ràzà nd de m oa rte” . 126

Pe de a l tà par te , pr in càdere , d iavolul a urmàri t

supunà pe om crea t ie i mater ia le . § i aceasta s-a ìn tàmpl

ìmbràcàndu-1 cu aspe ctul exter ior m ater ia l i ra t ional . M ai mu

cu m oartea a urm àri t sà-1 facà sà disp arà in m aterie . §i

ap aren tà ace asta s-a §i ìn tàm pla t de vrem e ce in m orm ànt t rup

se descompune redànd pàmàntu lu i e l emente le cons t i tu t ive

ca re le-a lua t din el. 127 “A ce asta s-a u ne ltit cu v icle§u g

semànàtorul pàcatului . . . ca sà facà sà disparà lucrur i le l

40



Dumnezeu $i sa dcsfacà cele ce au fos t a lcàtui te spre tacere

(sp re ex ist e n tà )” . 128

Interven ind, insà, ?i in aces t pun ct cu m area ei disc red e,

in te lepc iunea lu i Dumnezeu ìmbogà te§ te mi§ca rea pas ivà

(pà t im itoare) a ingrop àri i cu un elem ent , am spu ne, act iv , $i in

aces t mod o trans form à. M oar tea devine modul in care t rupul

om enesc in tra in ce le m ai d inàuntru a le pàm àntu lu i , a jung e in

ad àn curi lecre at iei . Pr in m oaite omul at inge l im itele universului ,

de vin e ae r §i apà $i lum ina, m aterie §i en erg ie, un elem en t al

spa t iu lu i . “Tàràna se in toarce in pàmant , p recum era” , z ice

Eclezias tul (12, 7) . Dar insal i “ tàràna” nu e numai mater ie . Ea

are deasupra ei in mod adevàrat $i real “rat iunea” §i “forma”

(specia) om uluL cum ar spune S fàntu l M axim. A s t fe l , p recum

am v àzu t .c rea t ia m ater ia là care a im bracai imp reunà cu corupt ia

ei in mod organic pe om este imbracata acum, am spune, din

interio r, iarà$i in m od o rgan ic, gra d e ce luila lt asp ec t al real itati i

duble pe care o cons t i tu ie aceea$i moar te , cu un nou e lement

care, ca t rup al om ului , es te pr im itor al nes tr icàciu nii . De aceea .odatà cu in v ierea f ina là a t rup ur i lor pe care o va aduce la a do ua

V enire a Lui . H r is tos va aduce $i t rans form area universu lu i ca

'“pàm ant nou " §i “c er nou ” . “A tunc i . .. nes tr icà cioa sà se va arata

bunàcu vi in ta ( c reatiei). pentru c à va prim i im pu ri nestricacioase,

$i ea s e va s ch im ba la ch ip in tru ma i b ine” . I2l> ce ru l $i

pàm àn tu l §i ìn treaga crea tie se va s tràm u ta la n es tric àc iu n e

impreunà cu im pu r ile noas n e \ 130

T ransf igurarea esha tologicà a universului nu ec u p utintà

sa se real izeze magic sau mecanic, pr in s impla act iune a l inei

pu teri ex te rio a re - pen tru cà D um nezeu nu rea lize azà n im ic in

a c e s t m o d - c i d in i n t e r i o r , o r g a n i c §i n a t u r a i , p o r n i n d d e

la o m . 13,4

2 . Am m ent ionat mai sus ca pent ru Sfantu l G r igor ie de

N y ssa , om ul tru p esc sau b io log ic in ju g a t cu “aspectu l e x te rio r

¡ ra t ional ’9es te ce l p ec are S f .A po s to l Pavel il num e§te “om ul ce l

vec hi” 32 pentru ca Sfantul G rigorie ca racter ize az a ha inele de



A ces t “ cu g e t " S f .A posto ! Pavel îl v ede dom nind în om u

vech i , t rupe sc , “vând ut sub pác a t” (R o m .7, 15), ca “ le

p àc a tu lu i" , e x is tâ n d în “ m àd u la re le” lu i, “ în rob in d u -I” cdou a na tura , de care nu poate sá se e l ibe reze : “c ine mà va iz

de trupul m orti i ace steia ?” (R om .7, 23 -2 4). 1340

A p os to lu l Pavel nu f o lo seç t e ,de s igu r , exp r es i aG en

“haine de p íe le” , dar invasa tu ra Pâr in t i lo r despre con t in

aces te i expres i i nu cons t i tu ie a l tceva decâ t o expüci ta

învàtà tu ri i Sân tu lu i Apos to! Pavel desp re s ta rea de du pa ca

a om u lu i . "H a in e l e de p i e l e " , v i a ja i r a ti ona l à , împ à t im

m oar tâ . sun t eu ade vâra t “cug etu l t rup u lu i” (R om .8, “v ie tu i rea dupa t rup” care duce la moar te (Rom.8 , 12-

“ legea pàca tu lu i çi a m or t ii ” de care ne e l ibereazà “ l

Duhului v iet i i în Hr is tos l isus” (Rom.8, 2) . 135 p

Legea D uhulu i a ven i t eu Hr is tos , l egea pàca tu lu i p rov ine

cèd ere çi lucreazà , dupà Sf . Ioan D am asch in , “pr in pa

irationa là a sufle tulu i” . 136 între eie stà L eg ea iuda lcà d e

Sfântul A postol Pavel s -a vàzut s i l it , precum se çtie, sà se oc

intens.E l d i s t ing e L egea iudaicà a tâ t de legea pàc a tu lu i c

de L egea D uhu lu i , numind - o “duhovn iceascà” ( Rom.7 ,

“Lege a Duhulu i numeçte a ic i . . . pe Duhul” , exp l icà Sf . I

H r isos tom . “ Fi indcà aça cum nu m eçte lege a pà ca tu lu i pàca

aça numeçte lege a Duhulu i pe D uhul . M àcar cà , ch iar çi Le

lu i M oise a num i t-o aça z icând : “càc i ç t im cà lege a

du hov nicea scà” . Deci care es te d i fe ren te? M ul tà çi in f in

p en tru cà a cee a es te du h ov n iceascà , ia r a c e a s ta le ge a D u h... una a fos t datà num ai de D uhul , acea sta a da t d in b elçug c

p e D uhu l c e lo r ce o p rim esc” . 137

M ergând m ai adânc , A pos to lu l pune în t r ebarea : “ D

ce es te Legea?” Çi r àspunde cu mare conciz ie : “Ea a

a d à u g a t à p e n tru c âlcàrile de lege p ânà când e r a s â v inà s àm

càreia i s -a dat fagàduinta” (Gal .3 , 19) . FaptuI cà “a

adà ug atà” indicà carac terul ei ulter ior çi nu prim ordial , tem po

C à a fos t adàug atà “pen t ru cà lcàr i le de lege” nu ar f i g reuîn te les da cá am cons idera d rep t cà lcàr i de lege mú l te le pà



de dupà cadere sau chiar pacatil i stramo§esc insu§i. In acest

punct se pune, in sà , o in treb a re m ult m ai im p ortan tà in g en e re

§i decisiva pentru tema noastrà : nu cumva exista vreo re la t ie

in tre Legea care a fost data - "adàugatà" - iudei lor $ i " legea

p àca tu lu i" ca re a fost c rea ta ca s ta re in om d u pa cad ere?

Ràspunsul nu este u$or. Un indiciu ¡I oferà oarecum

pasaju l cu care se in ch e ie m area ce rce ta re pe ca re o face

A postolu l in E pisto la I càtre C orin teni cu pr iv ire la ìnvierea

m ort i lor (15 , 55-58) . El ìncepe cu ìn trebarea: “ D ar va spune

cineva: cum invie m ort i i? cu ce t rup v or ve ni?1' In co ntinu are

explica cum cà “se seamànà trup suf le tesc" $ i “ ìnviazà t rup

duhovnicesc"; se spr ì j ina pe creat ie $ i recreat ie : “facutu-s-a

om ul cel d in tà i , A dam , suf le t viu , iar Adam cel de pe urm à duh

facà to rde v ia tà” ; as igu ràc à p r in inv ie rea m or t ilo r se va rea l iza

“cuv àntul care a fost scr is : m oartea a fost ìngh it ita de b iru in tà .

U nde- ti este , moa rte , boldul tau? U nde- ti este , iadule , b iru in tà?"

$i sfàr$e$te cu pasajul care ne intereseazà: “acuì mortii este

pàcatu l, iar puterea pàcatului este L eg ed ' . Aici n egre§it vorbe$te

despre L egea iudaicà . Dar cum d evine L egea pe care a dat-o

Dumnezeu pu te re a pàca tu lu i? Poa te cà poz i t ia pasa ju lu i .

aso cierea lu i cu m oartea §i invierea . cu pr imul Adam de la care

a pro v en it m o a r tea $i cu Al D o ilea ca re n im ic e te “a c u f1m o r ti i,

pàca tu l, sà lu m in eze p asa ju l. Poate cà L eg ea rep rez in tà p u te rea

pàca tu lu i pen tru cà ìn tr-u n an u m it fel ì§i a re ràd àc in ile ei in

pàcat, p en tru cà e s te d a tà om ului in s ta rea d e p àca t §i are

legàturà cu starea aceasta tocmai ca sà poatà s-o indrepte .C u a c e s t i n | e l e s , L e g e a c a r e “ a f o s t a d à u g a t à "

[prostithetai] dup à càde re ca un “po gorà m ànt11[syn katàba sis] ,38\

am p utea spu ne cà e ste un alt aspect, /?oz/7/v, al legii pàc atu lui

care const i tu ie de càd erea om ului §i are o cal i ta te pur negativa.

“Ce vom spune? Este Legea pàca t? Sà nu f ie ! Dar nu am

cun oscu t pàcatu l de càt numai pr in Le ge 11 (R om .7,7 ) . Al doilea

aspect , ce l poz i tiv , a l real i tà t ii , Le gea ca re “a fo st ad àu ga tà’1de

Dumnezeu, i l lumineazà pe pr imul, “ legea pàcatu lu i” , § i- lìnfati§eazà n ega tiv, ca sà p oa tà astfel sà-1 in d re p te .139 N u ar fi



legca pác atu lui , dac á nu ar ave a o relat ie in tern a cu ea, da cá n

çi-ar avea radac i n i le Ei în ea. în t r -un a s t fel d e c ^ z , L egea p ec ar

a da t -o D um nezeu ar fi nedreap ta . a r lucra m od ex ter io r

cons t rângàtor , ç i Dumnezeu nu lucreazà n ic iodatà nedrep t .

în aceas tà per spec t iva pu tem în te leg^ lup ta pe care o

duce A po stolul , çi care e atât de ¡imp ede ref lec tatâ în E pis tolel

lu i catre Ro m ani çi G alateni , ca sà arate în a c e ta t i t ii tip cele dou

as p ec tea le ac e le iaç i rea lit âç i. Legea es te “s fa r la ” (R om .7 , 12)

d ar reprezintâ çi un “ b les ten f ' (G ai .3 , 13). An) fos t e l ibe rat i d# A *

Lege (cf .R om .7,6). H r is tos Içi dà sàngele Sàu ca sà ne râscum per

din ea (cf .G al .4 , 5 ) l4ü, da r sà nu se cread a cà pr in cred inta în

H ristos nim icim Legea, "s à nu fie! ci întàriin L eg ea' ’ (Ro m .3, 31 )

Legea ex is tà "pàn à când va ven i sàm ânta c are ja ¡ s - a da

fagàdu in ta” (Rom . 7 ,7 ) , dar iub i rea pe care o aduce Cel f agàdui

nu este o abo l i r e c i o "p l in i re a Leg i i” (R om . l3 , 10). "§ t im câ

Legea e bunà”, dar "nu e pusà pentru cel drept . c i pentru ce

fâràdelege çi ràzv ràt i ti , pentru cei ne cre din cie l i pàc àtoçi . . .”

(I T im . l , 8 -9), ad icà es te des t ina tà ce lo r în c^ re ft inc t ioneaz à

legea pàc atului . S igur es te cà scopu l Legi i es te H r is tos , "càc

sfârçitul ( felul) Leg ii este H ristos” (R om . 10, 4) . c ara cte rul e

es te pur pregàt i tor , “as t fel cà Legea ne-a fos t pedagog càtre

H risto s” (G al .3 , 24 ). 141

Vom spune , dec i , cà Legea e da tà - “a d^u aa tà” - ca f iece

om in mod pe rsonal çi societatea ca în t reg sà sup rav ietuias cà

m oral în starea d e càd ere M2; co ntin ua li ei este f o l os it or, po zitiv

din m om entul ce echi l ibreaz à legea pàc atului , m a¡ m ult , s fânt

din mo m ent ce duc e la H r is tos , d a r cà v a f i d e p e n d d é fin itiv ç

ea împreunà eu legea pàcatului în Hr is tos , s*u mai exact , în

vrem e ce legea pàca tului va fi n im ici tà , ea vaft "¡mp lin itâ ", va

f i t ransform atà în lubire . în v iata cea nou à în Hr is tos .

Pentru c à iubirea, ca "p l in ire a L egi i” (R om . 13, 10)

depàçeç te h o tare le Leg i i, ea con duce pe om în spa t iu l l ibe r tà r i

unde nu existà nici o îngràdire çi nici o l imita, afafà de însuçi

cont inutul l iber tàr i , Liber tatea, iaràçi , care ca ar tnonizare çi

acord per sonal dep l in a l oam eni lo r eu D um nezeu , es te opusu l

i n d e p e n d e n t in d iv id u a le , a r e c a ç i c o n t in u i a l ç j to c m a i i u b ir ea



$i functioneazà ca iubire. Libertatea $i iubirea sunt functii $i

stari ale om ului care au acela§i contin ut. Iu birea este l ibertatea.

D eace ea . l ibe r ta tea lup tàd ar pr ive^ te cu iubi re Legea ,4' \§ ic u

iubire o largente , face t ransp aren te l im ite le e i ,o tran sf ig u rea zà .

‘"A dev àrul nu su p rim à tip u rile , ci le face mai ev id en te" . 144

Etosul l ibertàti i este l imitai de legàturile iubirii .

P rin u r m a re , c a “ h a i n à d e p i e l e ' \ Legea este bunà $i

p re tio asà . rep rez in tà un d ar al lui D um nezeu facu t o m u lu i. D ar

Iubi rea ìn l ibe r ia te es te deasu pra L eg i i .“ S in gu ràea , propr iu-z is

vorb ind . in fa ti§eazà pe on i ca f i ind du pà ch ipu l Ce lu i ce 1-az id i t

pe e l... conv ingànd vo in ta in d iv id ua la [gnòme] sa um ble potr ivi t

f iri i , ne revo ltànd u-se nic ide cu m ìm po triva ratiun ii f ir i i‘\ I4>

3. Am vàzu t cà in co nfo nn ita te cu natura sa dina inte de

cadere , omul avea drep t scop sa conc entreze intru s ine toate ce le

sensibi le $i . aducàndu-Ie la Dumnezeu, sa uneascà creat ia cu

C re a tom i e i. A c e a s ta a r f ia du s to ta li z a r e a un ive r sa l à / c t f/o / /c < 7 /

in Du m nezeu $i a omu lui ìnsu§i in toa te dim ens iuni le lui ,

inc lus iv d imens iunea genu lu i , d in m om ent ce in t re d iv iz iuni le

pe ca re , d up à S fàntu l M ax im , el tre b u ia sa le depà$eascà $i pe

care le-a depà§i t in ce le din urmà Hris tos , se cupr inde $i

diviziimea sexelor.

Am vàzut de ja cum om ul , r à s turnànd m i§careaconform

naturii afu n cp ilor lui psihosom atice, s-a \x\vob\tplàcerii f hedó ne]

contrare natur i i §i cum. neìnceta te i càutàr i de cà tre om a

p làcerii, d rep ta tea n atu rii ii o pu ne n e co n ten it $i pe b unà d re p ta te

durerea [odyne] . Sfàntul M axim vo rbe$te pe larg desp re cercul

vic ios care se creazà in acest mod $i in care este ferecat

p àcàto su l. E un cere ab su rd §i a d u c à to r de m oarte p en tru cà pe

càt de insis tent va càuta c ineva plàcerea pe a tà t de intens va

gu sta durerea care in ce le din urm à va culm ina in m oar te . 'kDe

aceea , pentru p làcerea in trodusà in mod co ntrar ra t iuni i in f ire

ca un adaos, s-a introd us in schim b du rerea con form à r a tiu n ii" .14(1

O m ul ìnsà, vàzàn d cà f iecare p làcere e urm atà de dure re, wi$ i

avea ìntregul imbold spre plàcere §i intreaga fugà din fa{a

durer i i , pentru una luptànd din toatà puterea sa iar pe a l ta



combàtànd-o cu toa tâ râvna , socot ind - luc ru ca rc e ra

nep ut in tà - ca pr in t r-o as t fe l de m etodâ sa in t roducá o d is t

între e ie , ia r pr in iubirea de s ine sà a ibà uni tà cu s¡ne nu

p là ce re a fi rii farà n ic i o e x p e r ie n tà a d u re rii. ign orànd

faptul cà nu este cu put intà sà exis te vreodatà piacere

d u re re , càci ìn p làc ere a fost a m e st e c a t chinili d ure ri i*’- 147

A ceas tà rea l ita te n ouà pe ca re a c rea t-o pàca tu l , a

aso c ie rea pàcà toasà p làce re -dure re . “ D um nezeu a fo los i t-

m i los t iv i r e dupà c a de re c a sà dà ru ia sc à ne a m ulu i om íne se -

cum pr in Lege a dà ru i t e tica - sup ravie tu i rea b io logic i - aceiaç i miçcare a dél imitât decisiv f i a n im icit dç fin iti

H ristos citât p làcerea ccit $ i d u rerea .^

Ina in te ìnsà de a ved ea ìn de ta l iu aceas tà in te rv e

m i los t ivà a lu i D um nezeu, e ne cesa r sà ne recvnintiit1 s ino

in v i ta tu ra unan ima $i ca teg or icà a Pâr inti lor p otr i v i^ cà

ina in te de cad ere nu e ra nev oie pen t ru ìnm ul t irea oa i tien i lo

càsàtor ie , a fa cum cun oaftem reali tatea ei astàzi.

Ser ie Sfántu l loan H r isos tom: “ D upà ce a fos t p làsmacela (Adam), a ràmas in paradis ç i nu era nic i un rn

(ratiune) al càsàtoriei; a avut nevoie sà i se facà $i uf1ajuto

i s-a fàcut . dar nic i aça càs àto r ia nu p àrea a f i ne ces afà . . . p

ìm preu nàrii , zam islire , dureri $i naçteri , §i orice fel de s tr ic àc

erau izg on ite din su flete le ace lo ra ” . 148

A cest tex t ne adu ce am inte , l i te ra lm ente chiaf* de a

in ca re S fàntu l G r igor ie a l N ysse i de te rm inà . cum am vàzu

e lem e n te c ons t i tu t ive ale “ ha ine lo r de p ie le “ “ ìm pre l ,na ruzâm isl irea’\ “na$terea5’,ç .a . înv àtà tura ce lor do i P àr int1coin

çi exp l icà de ce , vorb ind mai sus desp re càsà tor ie , am sub l i

fraza “a§a cum cun oaç tem r ea litate a ei astàzi*’. C en tru

greu ta te in aceste texte , c rede m , cad e in m od real pe ìm P reun

zàm isl ir i , durer i , nasiere §i ce le la l te fe lur i de s t r icàc iun e car

fost adâ ug ate ca niç te 6Miaine de p ie le ' *om ului d up à cad ere

însem na ex act ina inte de cade re acel “§i se va lipi de fem ei

$i vo r f i am and oi un trup*’ (F a c .2 ,24 ), la ce form à $i c a lí tatunire , adicà de càsà tor ie , con du cea , nu o §t im. pentru C& nu



T rupu l exista. ex istau §i barbatil i $i fem eia, f ieca re cu

co nfo rm ala lui ps ihosom at icà spec i fica . S igur insà es te , cum

confirmà in multe texte a le sa le Sfàntul Hrisostom (ca sa

ràmànem laace la$ i Pà r in te )cào am en i i ce i - in tà i -z id i ti “nu e rau

supu§i nevoi lor t r u p u r i l o f 149 de$i aveau t rup , nu aveau nev oie

de “ nim ic din cele tr u p e § tr , 150 “p etrece au in rai ca ni§te inge rì

farà a fi aprin§i de p oftà, §i farà a fi ased iati d e alte p atim i” . l?l

Din acela§i motiv nu cunoa§tem ilici modul de realizare al

poruncii date proto pàrintilor: ' ‘create ti $i va in m u ltit ir (F ac. 1 ,28 ).

Sf .Maxim vorbe§te in genera i despre o "credere $i inmulf ire

sp i r itua là" a neamu lui om enesc . ]>2S f in t i iPà r in t i se l im i teaz à laa pre c iza fap tu lcà wigenur i le

compr ic i" : atract ia piacerl i , unirea trupeasc à $i na siere a

biologica nu exis tau inainte de càdere . Pentru cà , insà , scopu l

lor nu era de a da un ràspun s la o intrebare ce preo cup à m intea ,

ei au refuz at sà su stinà afirm ativ orice fel de pozitie relativ a la

a c e a s t à te m à . A v e m a ic i o a p l i c a r e a a p o f a t is m u l u i in

antropologie . Intenda Pàr int i lor era de a crea pr in refuzur i

con t inui acea s tare dina m icà in care nu este ìngàd uit om ului sà

se insta leze intr -un punct oarecare inainte de Dumnezeu, c i

sà-1 ìmpingà farà odihnà spre Scopul lui .

In aceastà perspect ivà consideràm cà t rebuie c i t i tà $i

con t inu area textului Sfàntul Ioan H risostom: " . . . Du pà ce nu a

ascul ta t de Dumnezeu §i s-a facut pàmànt $i tà rànà , omul a

p ierdut im p reu n à cu a c e a p e trece re fe ric ità §i fru m u se te a

fecior ie i. D upà ce , a jung ànd rob i t i, au dezb ràcat ace astà l ia inà

imp àràteascà§i au pàràsi t lum eacerea scà , au pr im it s t r icàciun ea

m ort ii , $i blestemu l, §i du rerea , $i via tach inu i tà , a tun ci o d atà cu

acestea a fost introdusà $i càsàtoria. . . Vezi de unde $i-a luat

obàr§ia càsàtor ia , de unde s-a arà ta t a f i necesarà? . . . F i indcà

acolo u nde este mo ar te , acolo e §i càsà tor ia , iar aco lo unde nu

este aceea , nu urm eazà nic i aceasta . .. Càci ce fe l de càsà tor ie ,

spune-mi, a dat na§tere lui Adam, §i ce fel de dureri Evei?. . .

M iriade de mir iade de inger ì l iturghisesc lui D um nezeu . .. §i nic i

unul din e i nu a de ven i t ing er ca urma§ a l a l tora , nici din n a$ terf

nici din dureri sau zàm islire. Deci cu atàt mai m ult i-a facut pe



oarvneni farà càsàtorie. . . Dar çi acuit i nu puterea càsàto

a *c à tu ieç te nea m ul nostru , c i cuvâ ntu l D om nului cel ce a z i

'a ìnc ep ut : “ creçte ti çi và înm ult i ti çi umplet i pàm àntu l" .

ìn t r ebarea : cum se va fi ìnm ul t it neamul om enesc , oare nu

act ;e creat ionale ca a le lu i Adam çi Eva, Sfântu l Hr isos

ra^ pu nd e in m od ca racte r ist ic: kiN u p ot sà zie nici aça nici al

P e n t ru cà D u m n ezeu n u av ea n e v o ie de cà s à to r i e ca

îniYiulteascà pe oa m en ii de pe pâ m an t" LM. Iar interp retà nd l

d i i i Genezà : “ $ i A dam a cun oscu t -o pe E va , fem eia lu i", se

“ 1^ am in te cànd a avu t loc aceas ta : dupà neascu l ta re , d

caderea d in paradis ; a tunci au ìnceput ç i ce le a le ìmpreun

C ^ci ìnain te de nea scul tare e i im itau o v ia tà îngere ascà ç i nu

vc*rba de nici un fel de ìm p re u n ar e P 155

In locul m ultor mà rturii çi locuri f ragm en tare,

Preferat sà prezentàm in ìn treg im e ìnvàtà tura unui S fânt , ç

a 'es pe unul d in cei mai iubi tor i de cameni ç i mai comun

dintre sf inti i iubitor i de oameni çi comunitar i ai Bise

l a s t r e , c a s à a p a r à a s t f e l la m o d u l r e pr ez e n ta ti v ata t c a t e g o

iv a fà tu ri i lor câ t çi etos ul ei. 156*

Pentru cà ìnvàtà tura potr iv i t càre ia càsàtor ia . aça

*1cuno açtem real i ta tea as tàzi, e un fen om en po ster ior càd er

evì reprezin tà un e lem ent al real i tàp i b iform e a “ ha ine lo

P íe le“ , nu ìn seam nà o d i sp re tu i r e genera là n ic i o depre

° r icà t de m ica a e i . d in m om ent ce cee a ce sub un aspec t

ìh tr -adevàr un efect a l pàcatu lu i . sub a l tu l es te schimba

dum nez eu ìn t r-o b inecuv àn ta re , ìn tr -o " ta inamare ’ care ,

A posto lu l Pa vel , ara tà unirea lui H r is tos cu B iser ica , luccare- l pre înch ipuie ç i re la t ia , an ter ioarà c àder i i d in tre A d

t v a . “Taina ace asta ma re este; iar eu vorbesc despre H r

Si despre Bise rica " (Efes.5. 32) .

A ceas tà p oz i tie a Ap os to lu lu i o rche s t r a tà in ce le

i 'elurite m od uri in lite ratu ra p atris ticà 157 e ba za çi a rân d

ha

i se riceç ti aC u n u n ie i .158 lnsà vâ rç i r ea ac es te i ta ine ve se l i t

l ì iser ica inv ocà po zi t iv tóate b inec uv ântàr i le çi doreç te m

tó a te b u c u r i il e l u m ii a c e s t e i a ç i a l e c e l e i v i i to'B in ecu v ân teazà - i p e e i , D o am n e D u m n ezeu l n o s t r u , cu



b in ecu v an ta t pe A vraam $i p c Sara .. . D a-le lo r ro d u l p an tece lu i,

na§teri bune, buna in te lege re sufle teas ca §i trup easc a. Inalta- i

ca pe cedr i i Libanulu i , ca pe o v i ta cu tu lp ina buna. Da- le

samanta de grane ca . avand d in e le indeajuns , sa pr isoseasca

spre tot lucrul bun $i bineplacut Tie, §i sa vada pe fii fiilor lor

ca ni?te vlastare de m aslin in juru l m esei lor . $i bine plac an d

inain teaT a, sa s t ra luc ea sc ac a n i$ te lum inatori in cer . in t ru Tine

Domnul nostru" .

De aceea , in acela$i mod una nim $i categ oric in ca re au

form ulat inv atatu ra de spre ca sato rie de mai sus. Sfintii D arinti

nurnesc ere t ic i §i ^a fu r ise sc ” , ad ica ta ie d in Biser ica , ca pe

n i§te m adu lare ca re se ga sesc prin voi nta lor de pa rtea d iavo I u 1u i.

pe cei ce o san desc ca sa to ria ca fu n d p a c a t.,5% D iav o lu l, ca re a

in$elat pr im a oara pe om §i 1-a ind ep artat de D um neze u, lucru

care a avut drept efect dezbracarea ve§mantu lu i luminat a l

fecioriei , este acum cel care, schimbandu-$i tactica, urrnare§te

cu invatatura eretica dup a care casa toria ar fi pacat, sa - l 1ipseasca

$i de ve§m antul sfan t al casa toriei cu care 1-a im br^c at in

con t inuare in ch ip m i los tiv D um ne ze u . s

Dupa aces te c lar i f icar i ne putem in toarce la cercul v ic ios p lacere-durere [hedone-odyne j.

In te rve ne d tocmai in aces t ce re , D um nezeu a in to r s cu

iubire de oameni p la cerea in scopul reprod uce rii sp^ciei $i

astfel a limitat-o §i imblanzit-o §i, mai cli seama, ¡-a dat

p o s ib ilita tea depa$irii ei p re facan d -o d in scop in m ijloc . *>i

exis ta efect iv exe m ple in care p lacere a es te dcpa$i ta , cum e s te

insoj i rea fer ic i ta a lu i loachim $i a Anei u nd eeo pi lu l lor nu a fos t

un copil al placerii, ci al rugaciunii.Lucrare a iubir i i de sine [phi laut iaf . p lacerea es te

depa§ ita in ca satorie pentru ca, in ca zu rile in care iubirea de sine

cedeaza locul iubir i i agapice, sa se transfigureze in placere $i

b ucurie sp ir itu a ls . “ A i f em eie , a i c o p ii, s c rie S fan tu l H riso stom .

cee g a leaz aace as t a p l ace re? ... C ac i ce e m a i d u lce d eca t p r un c ii ,

spune-mi, ce e mai dulce decat femeia , pentru cel ce vrea sa

tra iasca in cum patare? . . . N im ic nu e mai d ulce d eca t prunci i §i

femeia, dac a vrei sa traie§ti cu viin cio s.” 160 D om nul a im bra ca t

49



p làc e re a cu ve§m àntu l po z itiv al b u cu rie i fi nu este l ipsi t

sem ni f ica tie faptul cà a facut ìncepu tul m inun i lor Sa le tocm

la o nuntà , prefacánd apa in vin, ca sa nu Tntrerupà bucu

oameni lo r .

Pr in aceea§i mineare iubi toare de oam eni , D um neze

modera t fi durereo pe care o c reeazà s t r i càc iu ne a §i m oar t

d in m om ent ce na§ te rea de cop ii e s te “cea m a i m are m àngà i

in fa fa m ort i r 161. Pentru c àintr-ad ev àr, serie S fántul H risosto

“moartea este un ràu inexorabi l” I62. “De aceea. adaugà iub i to ru l de oameni Dumnezeu supr imand de ìnda t à f i de

inceput masca infr ico$à toare a mort i i , a dàrui t succes iun

cop i ilor , sugerànd - a r putea spune c inev a - pr in ac eas ta o icoa

a inv ierii §i rànd uind in ico no m ia Sa ca in locul ce lor ce cad

se r id ic e a ltii .” 163

Aceas t a ca sà zdrobeascà i n i n t reg ime fi p làcerea

du rerea pr in N a lte rc a D om nului ca re s -a rea l iza t nu num ai f

p iacere §i d u re re , ci fi pr in t r -o ìnno i re radica la a l egi lor la c pacatili a supus n a tu ra , cu a lte c u v in te p rin tr-o zàm is lire * fa

de sàm àn tà" f i o n a$tere "faràstr icàciune ”, 164 fa rà s à d istr u

fe cio ria M aicii L ui ,65.

F i indc à Dom nu l a a v u t o fa c e r e (ve n ir e la v ia tà ) r a d i

diferi tà de fa c e re a [gé nes i s jb io log icà cun oscu tà ce se nume

«a^e re [gennés i s ] . E l a fos t l i be r de t óa t e l imi t e l e b io log

p o s te rio a re càd e rii $i, in m od sig u r, §i d e m o arte . Pe aces

le -a pr im i t de b un à voie pr in na§ te rea sa rea là - l iberà oarecu

f i in afar a legii fac eri i p os terio are c àd eri i 166, ad icà l iberà

“zàm is li rea pr in sàm àntà $i na^te rea pr in s t r icàc iu ne , pe c

na tura f i le-a atras d up à càlca rea p o ru n c if’ 167 - ca sà

zdrobeascà . “Face rea p r in p l àce re d in Adam” pr in ca re

ex t inden eam ulom enesc , exp l icàSfàn tu l M axim, t ir an i za na t

aducàn d-o cu d rep t a te “ hranà m or t ii ” . D a r “na§ te rea dup à tr

f i pen t ru i ub i rea de oameni a Domnulu i a l uc ra i supr imaam belor , a p làceri i d in Adam f i a m ort ii pent ru A dam , §te rgà



In gen erai , prin ace st al t m ot i de fac er e a l Lui , Dom imi

nu ninnai cà a readus na tura umana la s ta rea e i d ina inte de

cad ere , dar a §i intregit-o. Sco pu l pe care 1-a avu t Ad am , adicà

sà 4‘scu ture in in t regim ed in na tura prm afec t iuneaa totnepat im a$à

d in ju ru l virtutii du m ne zeie §ti", di\ i / iu n ea o m u lu i in sex e l6<). 1-

a du s la ca pà t El, ca sa reai izeze $i sa arate 1iberà d e p rop rietàri le

mascul in i tà t i i § i femini tà t i i ^rapunea" adàncà $i adevàra tà a

na turii um an a co m u nà §i un itala in ce le do uà sex e. 1701

§i pentru ca sa de vin à cu ade vàra t om , Dom imi a da t un

alt ìnceput natu ri i um ane , “ incepu tu l linei a doua face r i " ’ .

adicà na$terea spiri tualà prin Botez u, care nu e numai o

e l iberare de co nsec inte le pà ca tului s t ràm o§esc , ci §i o rea l izare

pen tru fieca re c red in c io s a o p e re i pe ca re nu e re a liza t-o A dam .

Omul cel dintài z idi t a fost fà c u t dupà ch ipu l lu i Dumne /eu .

exp l icàS fàn tu l M axim l72, cu sco pu lde ase w ay /ecu vo ia lu i d in

D um nezeu pr in D uhul Sfàn t , ca as t fe l sa f ie 4bace)a$i om fapturà

a lui D um nezeu §i du m nez eu pr in D uhul dup à ha r .1' Ac eas ta nu

se putea rea l iza decà t p r in na$te rea p r in D uhul a omulu i

con lucrànd l iber cu "pu terea de s ine mi§càtoare $i ne de spo t icà”ce exis ta in mod naturai in el .

D a r p r i m u l o m a s c h i m b a t 4'n a § t e r e a f a c u t à d e

D u m n e z e u , d u m n e z e i a s c à $i n e m a t e r ia l à ” v c u “ n a § t e r e a

mater ia là , pà t ima§à , sc iava $ i supusà neces i tà t i i , involuntarà

din im pu ri” . Pe acea sta din u rmà, ‘4in care e ra forta osàn dei

noas t re” , a pr imi t -o ca un bun $i iubi tor de cam eni C el s ingur

l iber § i fa rà de pàca t - cu o s ingurà exceppe , cum am vàzut .

“s àm àn ta” §i “s tricà ciu n ea ” 173 - §i astfe l, de zle gà nd pe ntru noi

in El Insu§i legà tur i le e i , “n e-a dàrui t nou à , ce lor ce c redem in

num ele Lu i , pu te read e a ne face p rin na^tereadupd D uh$idupà

vointà copii ai lui Dumnezeu in loc de fi i a i t rupului $i

s à n g e l u i 174

Sfàntul M axim , a le càrui teze le -am p rezen ta t de ja m ai

sus , ina in teazà in an a l ize m ai profunde §i form uleazà ad evàrur i

m ul t mai ina l te , a tà t cu p r iv i re la s ta rea om ului ina inte de cadere

cà t § i la rea l i ta tea b io logicà de dupà cadere in care s -a gàs i t

om ul , p recum §i la na tu ra um ana rec rea ta §i inno i ta in H r i stos ,

51



§i in care, dupà cum af i rmà Apostolul $ i anal izeazà pe larg

Sfàn tu l M axim , “nu mai e par te bàrbàteascà §i par te f em eiascà(Gala ten i 3 , 28) . Dar aces te adevàrur i depà$esc pos ib i l i t a t i l e

no astre §i de ace ea ne l im itàm aici num ai la a ind ica ci t i torulu

ca re va voi sa le ca ute , und e anu m e sa le gà sea scà . I7S*

Din ce le ce am spu s dev ine as t f e l s igur cà S f in t i i Pàr in t

nu ez i tà ca ìn t r e d imens iun i le mai la rg ì conform natur i i in

care-1 plaseazà pe om ca f i in tà teo logica , in t re obàr$ia lu i d ivin

?i scopul sàu teocentr ic , sa propovàduiascà farà ocol cel ma

m are scandal pen t ru log icaom ulu i b io log ie , sa r às toam e punctuf u n d a m e n t a l d e a u t o d e t e r m i n a r e d e c a r e a c e s t a d i s p u n e

nci$terea lui b i o l o g i c a . S u r p a r e a $ i d e s f a c e r e a - s a u

“de zb ràca rea" - 176*ha ine lor de piele sau , m ai exa ct , a infat i§àr i

lo r un ice pe c are a c rea t -o pàca tu l , e ìn t r - adev àr t reap ta p r im

§i ind ispensab i là pen t ru ca om ul sa f ie condu s spre o v ia tà in

care sa nu mai f ie robi t s t r icàciuni i , c i care sa poar te incà de

ac um in ea sem ne le inv ierii. i77<

C oncre t , in aceas tà per spe ct ivà , na$ terea b io log ica nues te con dam natà , c i dev ine in te leasà §i p r im i tà a§a cum o vre

D um nezezu , ad i cà d r ep t ma r e le da r a l facerii [génesis] (v enir i

la ex is ten tà) . Bazàndu-se pe aceas ta § i va lor i f icànd-o corec t

omul poate sa f ie condus d in nou spre adevàra ta nasier

[gennésis] p r in D uh u ì , sa imbrace ex is ten ta sa b io log ica cu

existenta fer icità §i ve§ nicà in Hristos , ,78*a stfel c a fie ca re om

sa dev inà pr in vo in{a sa ceea ce n-a v ru t sa dev inà Adam

“fòpturà a lui D um nezeu dup à na tura , dar fiu a l lu i D um nezeu§i dumnezeu pr in Duhul dupà har”, § i , as t fel , pàcatul sà f i

depà$i t in oceanul iubir i i d ivine §i sà se arate faptul cà mare

t ragedie a pàca tu lu i es te in r ea l i ta te o màruntà in tàmplare in

t imp.

Sca ndalu l p e care-1 creazà in log ica noa s t rà inch isà i

cad r e l e p o s t e r g a r e càde r ii ì nv à | à tu r a Pà r in t il o r desp r e na$ te re

b io lo g icà e m ai m are d e c à t a c e la al p ro p o v à d u ir ii in v ie ri

t rupur i lo r , d in moment ce e mai u§or ca c ineva sà accep tinv ierea t r anspu nàn d-o in v i ito r, de cà t sà o ìn t r epr ind à a ic i §



b io lo g ic e - o m o rà n d m àd u la re le ce le d e pe pàm àn t, a r sp u n e

A po stolul P a v e l l7Q*- §i invi ind , adicà t ransf ig uràn d pr in D uhu l

in Hris tos , pe cea pozi t ivà . Dar farà aceastà faptuire omul nu

poate sa se e lib ereze .

Din acela§i motiv, Sf int i i Pàr int i care au cunoscut

p u te rea ìnv ierii $i au trà it lib e rta tea f iilo r lui D u m n ezeu , nu

ez i tà sa formu leze in iub i rea lor de oam eni ac eas tà ìnvà tà turà ,

de§i la pr ima vedere ea pare durà $i asprà . O fac ca sa ara te

o m u l u i a d e v à r a ta s a n a tu r a m à r e ti al u i r e a là i n D u m n e z e u . § i

ca sà le ara te in a ce ta t i t im p §i cà i le care du e la aceasta . Pentru

cà aceastà ìnvàtà turà de mai sus face evidentà §i semnifìcatia

ontologica radica là pe care o are pen tru om Bo tezul §i intreag a

via tà sacramenta là , ascet icà §i spir i tua là a Biser ic i i . Tóate

aces tea nu reprez in tà e leme nte adàuga te na tur ii om ului pe ca re

poti sà le ai sau nu , d u p à p re fe rin tà , ci e ie eo n s titu ie in s a li

coeziunea exis tente i lui conforme natur i i .

§i f i indc à ac es ta e cara cteru l lor , ele pot §i trans form a,

a§a cum vom v edea m ai ana l i tic in s tudiu l un nà tor , ex is ten te

b io log icà , na§ terea b io lo g icà , tó a te d im e n s iu n ile $i fu n c tiile

vie^ii biolo gice §i, intài de tóate, d im en siu ne a càsà toriei . w In

ta ina càsàtor ie i . iubirea care ii face pe ce i doi oam eni sà trà iasc à

imp reunà , se ìncun un eazà cu Iubi rea agap icà ca re unente ce le

tre i Persoane a le Prea Sf inte i Tre im i - "s e ìncu nu nea zà robul lui

D uninezeu . .. cu roaba lui D um nezeu. . . in N um ele T atà lui §i a l

Fiului §i al Sfán tului D uh ” - §i astfel fam ilia care se crea zà n u

este o rea l i ta te s implu biologicà , o inst i tut ie socia là , o unire

ex is tent ia là psiho logicà sau erot icà , c i, inf ini t m ai mult , o cé lula

a B isericii, adicà m àd ula re cu adev àrat §i realm en te vii §i sf inte

a le preasfàntulu i Tru p a l lui H ris tos .

4 . D ezorgan iza rea pe ca re o c reazà in om pàca tu l a adus

oda tà cu ea $ i dezorganiza rea lumi i . Dupà Niki ta S the ta tos ,

c reànd pe om dupà ch ipul Impàra tu lu i veacur i lor , Dumnezeu

l-a facut " im pà rat al z id ir i r §i u l-a facut sà a ibe in s ine ìnsu§i

ra d u n ile, n atu rile §i cu no ^tin ta tutu ro r ce lo r ce su n t” 18ft. Era,

l icc i inevitab il ca d ezorgan iza rea om ului sà adu cà sc ind area



‘"ratiunilor" çi ‘"naturilo!" ce lor ce su nt. ad icà dezorganiz

$i a crea tiei.A

In d im ens iune a e i an t rop o log ica care ne in te re

aici, ìn trea gà aceastà sch im ba re care s-a facu t in creat i

reda tà de Sfan tuI Gr igor ie Pa lama cu exp res ia in tens expr

'"am fos t s ta rn u ta t i ( cu locuin ta )* ': “ f i ind cà p en t rue l (p àca

imbracai hainele de piele . . . ç i am fost s tarnutat i (cu locu

casa) în lum ea acea sta vrem elnicà çi p ier i toare (ca cea ra)

fost osàndi t i sa t rà im o viatà cu multe sufcr in t i ç i m

n ecazu ri .” 181a

In aces t c i tâ t se face a luz ie d a rà la dimensi

cosmologica a ha ine lor de p ie le. Ina in te de càd ere , cosm

era, aça cum am vàzut , uni t pr in re la t ie cu omul. Pr in

miçcarea mater ie i îç i urma in mod naturai d irecpa spre Sc

ei. Era çi ea sp ir i tua ls pr in om. D ar calcare a porunc i i de

Adam a facu t ca m içcarea m ater ie i sà dera ieze . Din m om

in care relatia m ateriei cu trupu l om ului çi prin el spre su f

spre Dumnezeu s-a ràsturnat , mater ia s-a inclus in s ine

m içcarea e i a dev en i t oarb â çi ra ta tà . M ater ia l i ta tea e acea

in care mater ia e carac te r iza tà in exc lus iv i ta te numa

elementele e i , in care e l ipsi tà de a tracpa sau miçcarea e i

spir it . In càd erea om ului exista çi o cad ere a mater ie i în

A st fe l , inch ide rea omulu i in m ater ia l ita te a sch im bat cosm

*kbun foar te" in tr -un ul "p ier i tor" iar om ul ca re a im b

m ater ia l i ta tea t rà ieçte in cosm os pr in m ater ia l ita te , adicà

“ ha ine le de p ie le* ' , “ o v ia fà cu m ul te suferin ti çi cu m

necazur i .” Faptul cà '"am fost s tarnutat i” nu inseamnà,

urmare, o schimbare de loc - pentru cà de a l t fe l ç i inain

cade re omul se gàsea in lume - c iò schimbare de relat i

as tàzi , când ç tim cà po zp ia es te p re tu t ind en i o co m b in a

relat ii , putem in^elege mai b ine acea stà no t iune.

L a a l p P à r in p g à s im ç i m a i d a r e x p u s à a c

d im ensiune a ha ine lor de p ie le .Sfàntul loan Hrisostom inva tà cà ina in te de càd



ìnsà dupà aceea au deveni t necesare din pr ic ina neput inte i

noastre; §i acestea §i toate acelea. . . toatà mult imea celorlal tenevoi . F i indcà toa te acestea le -a in t rodus in via tà , t ràgàn du -le

imp reunà cu s ine , m oar tea .” 18:* “ H aine le de p ie l e* sun t

ve §m à n tu l c u c a re om ul ì n f run t à m oa r t e a . P u te m sà l e i n t e l e ge m

ca org anizarea n ouà a vie t i i omene§ t i, ca ni§te m etode no i , ca o

a l ta ha inà , am spu ne , coresp unz à toa re $i ind i spensab i là pen t ru

a in f run ta co n d i t i l e d i fe r it e in ca re s -aa f l a t dup à cadere p iane ta

noastrà.

Pent ru a descr ie pr izoniera tul omului in c i rcular i ta lea

farà ie§ire §i coru ptà a m aterial i tàt i i , SfàntuI Grigorie de N yssa

folose$te imaginea ce lor ce “ t rà iesc ìn t r -o moarà" ' : “cu ochi i

acop er i ti tragem in cere la m oara vie t ii . ve$nic incon juràn d §i

stràbàtànd prin lucruri asem ànà toare §i intorcà nd u-n e la acelea$i

lucruri . Acest ocol periodic in cere, i t i z ie , este: pofta §i

sàturarea, somnul §i veghea, gol irea §i umplerea. Ve§nic de la

acelea la acestea §i de la acestea la acelea, §i iarà§i la acestea,

$i n ic iodatà nu incetàm mersul in cere / ' § i t recànd acum de la

p e rcep tia b io lo g ica la cea ex is te n tia là : “ B in en u m e § te S o lo m on

via ta acea sta “ butoi spa r i §i casa s t rà in à’ V ezi cum ì§i toarn à

in ea oam eni i ono rur i le , pu terea , s lava §i toa te ce le asem ene a?

Dar ceea ce se toarnà se scurge §i nu ràmàne ìnàuntru . Càci

ràvna pent ru s lavà , pu tere §i on orur i es te ac ti và into tde au na , dar

bu to iu l po fte i ràm àn e n e u m p lu t.” 183

SfàntuI Grigorie Teologul, pe de a ltà par te , cu con ciz ia

care carac ter izeazà cuvàntul sàu, ser ie cu refer i re la omul

dinain te de càdere cà d uce a o “via tà s imp là (nem e$te$ugi tà) §i

farà nic i un aco peràm ànt §i a rm urà; càc i a§a se càd ea sà f ie ce l

(zid it) din tru ìn ce p u t.” 184

Iar f i losoful s fànt Maxim Màrturis i torul ana l i zànd

locul de mai sus din Grigor ie Teologul , lumineazà cu §i mai

m a re c la r i ta t e te m a no a s t rà . O m ul ì n tà i c r e a t t rà i a f a r à

me§te$uguri, ser ie , pen t ru cà “bu na co nst i tu t ie na tura là da tà lu i

f i int ial” nu se r isipise §i astfel nu se gà sea in acele nev oi p entru

a cà ror in f run ta re avem as tàz i nevoie de t ehn ic i . “Nu avea

nevo ie nic i de ve§m ànt” din cauz a nep àt imir i i care era in e l §i



care-1 t inca depar te de rubine, dar § i pentru cà nu era s

a tunc i ìnghe tu r i lo r§ icà ldur i lo rexces ive pen t rua càro r in f runoam enii au cre at §i nàsco ci t cáse le ?i hainele . Pe d e a l ta p

con t inua Sfán tu l M axim, as tàzi om ul se mi§cà f íe in j

imp res i ilo r am àgi toare pe care i le c reazà in lumea ex te r i

p a tim ile ¡ragio nale de d ragu l iub irii d e p iacere ; fie in j

me§te§uguri lor pentru ìnfruntarea necesi tà t i lor v i ta le , f i

ju ru l ra tiu n ilo r n a tu ra le a le c e lo r ce su n t de d ragu l in v à tà t

N im ic d in ac es tea in sà nu a trà g ea pe om in a in te d e c ad

p en tru cà e ra d ea su p ra tu tu ro r aces to ra . In tr-ad ev à r , ‘ne pà tim itorp rin ha r ”, om ul ìn ta i -z id i t nu avea v reo lega

cu inch ipu i r i le ( fan tez i i le ) amàgi toare pe care le c reazà

p làcere p a tim ile ; fiin d “l ipsit de rtevoi”, era l iber de fo lo

obligator ie a me§te§uguri lor § i tehnici lor pentru ìnfrunt

nev o i lo rex is ten te i ;§ i f i ind “infelept’\ seg àsead easu p ra§ t i i

celo r ce sunt a càrei càu tare reclam à studiu §i invasatura . N

nu se in terpunea in tre om §i Dumnezeu care sà- l obl ige

cerceteze, care sà r id ice un obstaco l in calea m i$càri i de iul ibere sp re D um nezeu §i in ca lea ìn rud i r ii cu Du m nezeu pe

o c reazà aceas tà m i§care. De aceea , es te nu m it de ìnvà jà

nost ru “go l pen t ru s impl i ta te” , pen t ru cà se gàsea deas

or icàrei càutàr i naturale ; $i pentru cà t rà ia farà me§te§ugu

unul “curat de or ice v ia tà care are nevoie de me$te§ugur

pen tru cà nu av ea n ic i un aco p eràm àn t §i n ic i un o b s taco l

ceva , f i indcà e ra l iber de o r ice im ple t i re pà tima§à a s im fu

cu lucru r i le s imt i te ( sens ib i le ) . Aces to ra a fos t supus drep tate “ ul ter ior , cánd a preferat in locul existente i p len a

dev inà go l de tóa te a jungánd mai p re jos decà t ce le mai p r

de c a re e ra p rin fi re .,? 185

In acest text , func^üle centra le a le v ie t i i cunos

nouà, adicà cele ce pr ivesc càu tarea satisfactii lor, invà fa

[cu ltura] ?i activitateaprofesionalà, sun t determ inate cu c lar

ca f en o men e p o s te r io a re càd e r i i , ad icà d rep t eo n t in u

“ ha ine lo r de p ie le? '. F unc t i i le in cau zà ?i ce le ce decu rg

aces tea sun t e fec te a le ràs tumàr i i pe ca re le -a adus pàc



învâtâtura [cultura] §i munca, m ai concre t , rep rez in tâ

o îngroçare, o expres ie $i o fu nc ion are îm brâca tâ în m ater ia l ita tea î n s u ç i ri lo r n a tu r a le o ri g in a re p e c a r e l e a v e a o m u l c a ç i “ c h ip

a l lu i D um nezeu ” , mai exac t a înfelepciunii $i suveranitât i i .

Aceste însuçir i , corect în trebuinja te , aveau drept scop sà-1

condu cà pe om, çi îm pre un âcu e l lum ea , la Dum nezeu . D ar p rin

p âcat e le au fo s t în ch ise în tr-u n c ircu it b io lo g ie co ru p t, s-au

în gro ça t çi t ran s fo rm a t în “ h a in e d e p ie le” .

A ce laç i lucru es te va lab i l, ca sâ mai dàm un exem plu ,

çi în ce priveçte profunda común inné na turalâ a persoa nelor dinainte de câdere (§ t im câ o d imensiune fundaménta la a

“ ch ip u lu i lui Du m n ezeu ” în o m es te aceea cà o mu l e s t e în

acelaçi t im p perso anâ §i natura) , co m ún iune care prin càde rea

omului la treapta de individ s-a str icat §i sfâçiat, iar ca sà

sup ravieju iascâ com ún itar , oam eni i au av ut în con tinua re nevo ie

de o o rgan izare ex te r ioarà , ad icâ de cetate [polis] çi, prin

ex tens iune , de po lítica . x

C ult ivarea is tovi toare apâm ântulu i , profesi ile , § t iin |e le ,ar te le f rum oase, po l í tica , tóate a ct iv i tâ t ile ç i funcj i i le pr in care

omul v iep i ieç te în aceas tâ lum e, rep rez in tâ con t inu tu l “ ha ine lo r

d e p ie le” § i po a rtâ ca ra c teru ld u b lu [b i -fo rm ] de care am vorb i t

mai sus. Pe de o par te , e le sunt consecinfâ a pâcatu lu i ç i

reprez in tào degradare a d imensiun i lo r “ ch ipu lu i lui D um nezeu”

în om .y Pe de a l tâ par te , e le su nt efecte a le in terven tie i în |e lep te

çi milost ive a lu i Dumnezeu §i const i tu ie noul veçmânt gra[ îe

câruia oamenii v iefuiesc în noile condif i i pe care le-a créâtcàderea .

Du mn ezeu n -a în g âd u i t sâ d i sp a rà sau sà se co ru p â

in teg ra l în su ç i r i le “ ch ip u lu i lu i D u m n ez eu ” în o m. I87*

In te rven ind în p rocesu l co ruper i i , le -a transfo rm at în “ ha ine de

p ie le” §i astfe l a facu t ca e le sâ f i e cele care oferâ om u lu i

supraviefuirea. Atr ibu ind ac t iv lu i Dumnezeu d i fe ren j ie rea

p o s te rio a râ càd e rii a s tà rii o m ulu i §i a c o n d ijiilo r v ie |i i lui,

Sfan tu l loan H r isos tom înva tà cà D um nezeu nu 1-a l ips i t pe omde în t reaga pu te re pe care aces ta o avea a sup ra lumii, c i “ i -a mai



indispensabi le pent ru conservarea lu i , ia r omul poate exerc i t

o pu tere çi asup ra ce lor la l te , ca çi în gen era l asu pra p àm àntulu

cu tehnici le pe care le dezvoltà grat ie rat iuni i pe care i -a dat-

la origini Dumnezeu çi de care nu 1-a privât integral dup

cadere . Cu tehnic i le care se dezvol tà progresiv de-a lungu

t im pulu i dupa cadere “se gospo dâreçte con st itutia lu m ii” [h

tou k ósm ou sÿ stasis o iko no m eitai] .189*

D ar nu num ai a tà t . In tervent ia lu i Dum nezeu este ìnc9

çi mai poz i t iva çi face ca în su ç iri le 4‘chipu lui lui D um ne zeu ’ ’ i

om pe care le -a t ransformat , fa rà sa le schimbe in esenta , i

“ ha ine le de p ie le” , sa poa tà fo ios i omulu i nu num ai pen t r

simpla supraviepiire , c i ç i ca mij loace p e calea lu i noua spr

D um nezeu. Pr in aceea cà nu-ç i gàse sc ìm pl ini rea in lume, po f t

ç i c à u t a r e a sa t i s f a c t ii lo r î l c à l à uz e sc i a r à ç i pe om ul ìn t e le p t sp r

càutarea s ingurului lucru bun. “Mai mul t decàt or ice a l tceva

serie Sfân tul G rigo rie T eolog ul , çi aces t lucru 1-a urzi t C uv àntuA

m eçteçugar çi Inte lepciun ea cea mai p resus de or ice m inte , ca s

firn bat jocori t i in cele vàzute ce se fac çi prefac In cele mafeluri te chip uri , care o iau în sus çi în jo s çi aleargà , alu ne cà ç

fug ... cas a vedem nes ta rea çi neorân duia la lo rç i sàm ergem spr

cele vi i to are .” ]9ÜInsàçi càu tarea p àcà toas à a p làce ri lor -ca re

expres ia nega t ivà a “pu te r i i ” da te de Dumnezeu l a începu

suf le tului de a s imt i “plàcere , adicà dor inta pot r ivi t ra t iuni i

m inti i dupà D um neze u’' - 191 co nt inué sà con t inà e lem entu

poz itiv o rig in a r çi d e p in d e de om sà în to a rcà m içcarea ei ia ràç

spre bínele real , sà faeà uz de ea pozit iv, ç i nu negativ.Lucrul e valabi l ç i pentru învàtàturà, muncà, çt i intà

ar te le frum oase , p ol i ticà . Fun cp i le aces tea pot çi sunt chem at

sà Fie folosi te ca mij loace noi prin care omul sà-çi exerci t

suv erani ta tea sa asu pra lum ii iar a tunci când e l trà ieç te eu h aru

lui Du m nezeu , sà-1 t ransm ità pe acesta ç i lum i i, sà t ran sf igu rez

condi t i le de via tà ç i , cent rându-se pe s ine însuçi ç i cent rân

con di t ii le de via tà çi lum ea (cosm osu l) pe Hris tos , nu num ai s

repare ruptur i le c rea te de pàcat la tóa te nive le le , dar ç i sac t iveze prac t ic în i s tor ie uni f icarea diviz iuni lor anter ioar

àd i i f i î El î l H i



Aceas ta e marea opera l a care sunt chemate sä s lu jeascä ,

dinco lo de s im pla as igura re a suprav ietui r i i, cun oaçterea um ana,

munca, t ehnica , po l i t i ca § i ce le la l t e funer i a le v iep i de dupa

càdere .



C. Consecintele teologici “Chipului l Dumnezeu” §i a “hainelor depiele”

asupra relatiei Bisericà-lume

A

Invasa tura pa t ri s tica desp re chipul lui D um nezeu i

§i ha ine le de pie le pe care am v àzut -o pà nà acum , oferà , c re

dinco lo de o in |e lege re or tod ox a a om ului , §i baza pe care

p u tea sp rijin i te o lo g ia o rto d o x a sp re a a ju ta e fec tiv l

con temporanà . Poz i t i a t eo log ic i o r todoxe fa j a de lum

def ine§te d in ce le de mai sus ca un a rad icai crit ica §i in a c

t imp radicai p ozi t ivà .

Te olog ia o r todo xa e s t e chem atà de la incepu t sa c

§ isà co ndam nefarà conces ii au tonomia pe tóate plan uri le

tóate fórm ele ei. S tudi ind dim ensiu nea a ntropo logica a pàca

am vàzut cum autonomia es te sursa § i cont inutul pàca t

p en tru cà e a rep rez in tà o fa ls if ic a re a adevà ru lu i om u l

am putare §i inch idere a lu i in b iologie . A cuza acea sta dev

mai mare a tunc i cànd omul im braca i in “ ha ine le de p ie l

auton om izeaza in consec in{à §i pe e ie . In acest caz , “ ha ine

p ie le ’ ’ se p rez in tà n um ai sub in fa ti§area lo r negativa, fim cjio

du pà S fantul A postol Pavel ca §i “cug et al càm i i” §i cond

mod i revers ib i l spre moar te . Pent ru z i le le noast re ac

inseam nà cà auton om izarea legi i, a sexual i tà t i i, 2 tehn olo po liti c ii , e tc ., a m e n in |à sa co n d u ca u m an ita tea la o au toca tas

m ora là , po l i ti ca §i ch ia r b io log ica . Te o log ia c r e t in a t rebu

p ro p o v àd u iascà cu in ten s ita te ac e s t ad ev àr, p en tru cà e f

e s t e ceasu l de pe u rmà .

1 D ar ca sà f acà aceas ta , t eo log ia c re§ tinà con tem po

trebu ie sà-§i regàseasc à au tent ic i ta tea ev ang hel icà §i pa t r i

C uvàn tul sàu es te cu nep ut in jà sà f ie ascu l ta t de cà t re or icar

decen t ac tua l , a tunc i cànd ace s t cuvàn t p rez in tà pàca tu ls im plà nesup un ere fa jà de ni§te po run ci exter ioare sau , §



ràu, ca nesup une re fafà de o s i tuat ie so cia là sau p ol i t ica inst itui tà .

Fals i f icarea invàtà tur i i bibl ice §i patr is t ice de càtreteologia creat ina , ini t ia l occidenta là , a luat propor t i i §i a avut

j\

consecin^e dureroase . In anumite condi t i i generale §i sub a l te

influente , conc ept ia po t r iv i t cà re ia na tura or ig inara a lu i Adam

era to t una cu a l cà tu i r ea sa b io log ica cà r e i a Dumnezeu i - a

a d à u g a t c a d a r s u p r a n a t u r a l h a ru l, i -a c o n d u s p e u n ii c e rc e tà to r i

se rio§i a i a u te n t ic i tà ^ om ului la resping erea lu i D u m n ez eu .192

C on sec in te s im i la re a avut §i axiom a lu i A ug ust in du pà

care 4isi hom o non pe r i ise t , Fi l ius hom inis non v en isset” [dacà

om ul nu ar fl pier i t, Fiul om ului n -ar fi v e n i t ] . ,9V A ces t fapt L-

a pr ins pe H ris tos §i, pr in ex tensiun e, via ta creat ina , real i tà t i le

B iser ic i i, Ta ine le , c re d i la , e tc ., ca ìn t r -o cursà in l im i te le pe

care le de term ina pàcatul . Hr is tos nu este in aceastà pe rsp ect iva

atà t C reatom i $i Rec api tula torul a tóate , Alfa §i O m ega de care

vorbe§te Scr ip tura , c i exc lus iv R àscum pàrà torul de pàca t . V ia ta

c rea t ina nu es te conceputà a tá t ca o rea l iza re a des t inuiui

or ig inar al lui A dam , ca o transf igura re d inam ica a om ului §i a

lum ii §i ca un i re cu D um nezeu, c i ca s im plà evi ta re a pà ca tu lu i .

T ainele nu sun t o realizare aici §i acum a Im pàràtiei lui D um ne zeu

$i o m anifestare a e i, c i s im ple obl igat i i re l igioase sau m ij loac e

pen tru cà§ tigarea h a ru lu i. Acclami lu cru su n t §i fap te le b u n e §i

c r ed i l a . I n ace s t mod insà l imi t e l e se ì ngus t eazà pànà l a

axf ixiere . Biser ica ui tà de legatura e i ontologica cu lumea $i

cosmosul . l a r lumea , nemaivàzànd autent ic i ta tea e i va lor iza tàin B iser ica , vorbe§te de instrà inare §i rup e leg atura cu ea .

Teo log ia “ ch ipu lu i lu i D um nezeu §i a ha ine lo r de

p ie le ” depà§e§te ace s te d ificu ltà fi ?i a ite le a se m àn à to a re §i

p o a te a ju ta r ea lm en te lu m ea. P r iv in d o m u l§ ilu m e a c a “ ic o a n e ’\

ea c inste§te a tà t icoa na càt §i m ater ia lul care rep rezintà ico an a.

Cànd m ate ria lu l cau ta sa se autonom izeze , sa nu m ai rep rez in te

arhet ipul c i pe s ine insu§i , ea nu ezi tà sa de clare cà pr in ac ea stà

acquine m ate ria lu l se autod is tm ge . Co nd am nà radica l p rac t icaautono m izàri i, da r con t inu à sa iub eascà m ate ria lu l t rau m at iza t



de p ie le" . C ins te§ te “ ha ine le de p ie le" : càsà to r ia , §t iin

po litica , teh n ica , e tc ..3fa rà sa ez ite a-i in fo rm a pe o am en iau tonomizarea lo r a .duce cu s ine conso l idarea def in i t iva

pàcatu lu i $i p ie rzan ia¿om ului. P rin a c e as tà ju d e c a tà §i e v a lu

s im ultanà a lumii , teo log ia ràm àne f idelà invà tà tur i i b ib l ice

p a tr is tic e d e sp re c a ra c te ru l d u b lu , b i-fo rm al “ h a in e lo r

p ie le " .

Aceastà pozì i t ie a t rad i t ic i noas tre are o semnif ica

spec ia là pen t ru lum ea ac tua là . Ea a ra tà pe de o par te cà f ap

de a -§ i pune speran ta iexc lus iv in " h a in e le de p ie le " in o r icm od de exp resie a loa*, rep rez intà pen tru om nu num ai un lu

zad arnic §i o u top ia, d ar $i o tragic à ero are. 2 Pe ntru

au to n o m iza t e , “ h a in e l e d e p i e l e " f u n c t io n eazà in s en s i nv eA

In fapt, nu este un Uucru intàm plàto r , ci natura i $i ine vita

p en tru a cea s tà o rd in e p erv ertità a lu cru rilo r, c a rev o lte le s in c

p en tru lib é rta te sà c o n d u c à d o a r la a se rv ire , c a d e z v o lta re a m

a p roduc t ie i sà conducà la abunden tà , ca pàs t r a rea pàc i i

r ec lam e spo r i r ea inann àr i lo r , ad icàp regà t i read eràzb o i . Cond

de s tudiu l co rect a l aces to r fenom ene, socio log i lum inat i

a ju n s s à av an s eze co n c lu z i a cà p r o b lem a u m an i t à r i i n z il

noas t re e una m ora là , mar i econom is ti sà a f írm e cà e vo rba

o p rob lem à de au to re t inere de la consum sau de in f rànare ,

m ar i f ilosof i sà deci are cà ace as ta e o pro blem à onto logicà

au farà ind o ia làd rep ta te , da r tóa te aces tepo z i t ii sun t in su f ic ien

Pentru Sfànta S cr ip tu m §i Pàr in t i i o r todoc§i , cen tru l prob lem

e credinta in D um neseu , cu a l te c uvin te dacá om i tí i$ ipu ne s

nu scopul sau in D umnezeu.

Dacà scopu l omulu i es te pus in c rea t ie pe un p

in fe r io r (p rosper i ta tea ) sau super io r (o rd inea mora là ) , m

mult , dacà ex is ten£a omului e ìn^eleasà ca ex is tànd doar

in te r io ru l lumi i , im pasu l es te inev i tab il d in m om ent ce m i§ca

sau evo lu t ia sp re nec rea t es te in t r e rup tà §i e lem en tu l d e i fo

d in na tu ra um anà es te am puta i, om ul f iind l im i ta i la o ex is te

doar in in te r io ru l lun t ii . In ace s tcaz , pu te r ilecare -1 m i§cà pe

§i lumea sunt dezor ien ta te , se c iocnesc ìn tre e ie § i se d is t r

Din aces t mot iv , d in iub ire pen t ru om, teo log ia o r todox à s im



nev oiasà f ie rad ica la $i fa rà conces i i ìnco nda m nareaau tonom ie i.

Pe de al ta parte , insà, aceea§i iubire face teologia

or tod ox à sa se s itueze pozitiv fata d e 1urne cu accecai rad icai itale

l ips i tàde concesi i §i in ace st punc t . Pe ntru cà lum ea e o crea t ie

a lu i D um nezeu §i ch ia r §i “ ha ine le de p ie l e ' \ a spec tu l lo r

poz itiv secund , su n t o b in ecu v à n ta re §i un d a r al lu i D um nezeu .

Sfantul loan H risostom este de ose bi t de l impede §i insis ta

a s u p r a a c e ste i te m e . V o r b in d d e s p r e t em a c o n c r e ta a

m e$te$uguri Ior ( tehn ic i lor) , a$a cum am vàzut d e ja , e l inva tà càdu pà ca dere tehn ic i le se dezv ol tà p rogresiv pe p à m àn t .194 Iar in

aceas tà evo lut ie so cia là §i § t iin ti ficà , cum am spune astàz i , ved e

funct ionànd §i dezv ol tàndu -se po zi tiv pu terea cu care a ìnzest ra t

D um nezeu na tura um ana . “V ez i pu{ in , i ub i tu le , cum se

gospodàre§te const i tu t ia lumi i , $ i f iecare a fost facut de

intelep ciun ea lui Dum neze u sà dità in t 'ire, inven tator al unui

nie$te§ug oarecare, $i a$a s-au introdus in viatà ocupati i le

me§te§uguri lor . F i indcà ce l d intà i (om) a af la t pe pàmàntm un ca, cel de du pà el pàstori tul , a l tul cre§terea vi telo r iar altul

m uz ica , al tu l p re luc ra rea b ronzulu i , i a r aces ta (N oe) din

invàtàtura sàdi tà in f ir e a nàscoci t cu ltiv ar ea v itei d e vie ” . 195

In a l tà om ilie a sa e l vede ca pac i ta tea na tura là a om ului

de a supune $i foiosi puteri le naturi i i rat ionale ca un dar $i o

b inecu vàn ta re a lu i D um nezeu . C alu I, spun e , e m ai rap id d e c à t

om ul . D ar or icà t de rapid ar fi , e l nu poate a lerga m ai m ul t de

douà sute de s tadi i pe z i . Omul insà , schimbànd ca i i , poate

p arcu rge m ai m u lt d e d o u à m ii de stad ii . “ A stfe l incà t, c o n ch id e

el , ceea ce ace luia i i oferà rapidi ta tea , ac estuia i-o oferà m ul t

mai mult , in exces, rat iunea §i tehnica. . . Nici un vietui tor

nec uv àntà tor nu poate in juga un a ltul in folosul sàu, dar om ul

le supun e pe toa te $i prin tehn ica feluri tà datà lu i de Dum nezeu

subjugà or ice animai iconomiei lucrur i lor care- i convine ce l

mai bine lui .” l%*N eind oielnic in p relun girea aces tei invà fàturi ,

am spune astàz i cà un da r a l lu i Du m nezeu este $i tehn ica care

intoarce in folosul “ iconom iei care-i co nv ine lui cel mai m ult”

forta aburului a electrici tàt i i sau a atomului



R es im t im in co n t inuu team à in fa ta rea l izàr i lo r § ti

con t emporane , a ene rg i e i a t omice de exemplu , cum t eres im feau inul ti crem ini in vrem ea lui G al i le i , pentru cà ve

sch im bànd u-se o imag ine de term inata a lumi i in care se s im

asigurat i . Dar Sfingi care nu-^i puneau nàdejdea lor in ni

imag ine a lumii §i in nici o form a co nc reta de civi l izat ie , n

teme au . D impo t rivà , se bucurau §i s l àveau peD um nez eu pe

noi le t ehn ic i p r in care o am eni i gospodàresc in m i jlocul n

nevoi a le f iecàrei epoci co nstitutia lum ii lor. 197

M ai mu l t, exp l icàn d ca r t ea F ace r i i , S fán tu l

H risos tom ser ie cà Dum nezeu “§i-a aràtat excesu l iubi r ii sa

oa m en i” ?i prin aceea cà "a pus la d isp oz i t ia lu i (a om ului cà

m últele 198 §i ne nu m àra tele ce lelal te s pe cii(de a nim ale)

vorba de no i le funef i i cu care a inzes t ra t Dumnezeu pe o

care a pàcà tu i t, de aspec tu l poz i tiv a l ‘ ‘h a in e lo rde p ie le” .

ìnsà p r ive? te , ad icà desc h ide-p och i i , vez i” , ins i st à a l tund

"si pe cele ce innoa tà in adàn cul a pe lor §i pe cele ce zb oa

main ine ($ i pu t e r i l e cosmice t e re s t r e s i ce l e mar ine

subm arine, am spune a s tàzi ) {i le-a supus pr in tehn icà S tàpàn

T oa te a ces tea sun t p r ic in i de s làv ire aC rea toru lu i : “S à ràm àn

a§adar. spunàn d ac es tea , adm irànd gr i j a Lui §i u im i t

intclepc iune a, iubirea de oam eni §i pro nia Sa p entru n oi .”

Desigur , a ic i se pune $i ràmàne cu acuí tate perma

cri t icà p rob lem a irUrebuin tàri i ' hainelor de pie le ' Pen t r

aceea§i real i ta te , b iologicu l no st ru cu tóate d im ensiun i

funct i i le lu i , poate , pr in in tervenga l iber tàr i noast re , s

p rez in te in fleca re m om en t fie a sp ec tu l sàu negativ , fíe

poz itiv .

Dar§i a tunci cànd prez intàaspe ctul lor negat iv , “ hai

de p iele ” nu sun t de aj uns farà 1i be r tatea noast rà . In con t inu

textului despre tehnici pe care 1-am ci ta i , Sfàntul Hrisos

af i rm à cà No e “ a sàdi t v ie s i a bàut d in v in s i s-a im bàtat . A s

p en tru cà a fo s t co n su m at in ex ces , pes te m àsu rà , le

d jà i i i l à àtàt i i i à i f l i t d i



p oa te va spurie c in eva : din ce p r ic in à a fo st ad u sa la v ia tà o

p la n tà a d u cà to a re d e a tà te a re le ? ” ràsp u n de : “ Nu vo rb i, o m ule ,in mod s implis t despre ce le surveni te . Fiindcà ìlici pianta nu

este rea, ìlici virtul, ci ìntrebuintareapeste nevoi... Deci , cànd

vezi ìn t rebu in tarea v inulu i- 'nu a t r ibu i to tu l v inulu i , f i indcà la

ràu se trece pr in l ibera alegere a vointei s tr icate. $i , astfel .

gànde§te- te unde s-a facut folositor vinul §i ìnfr ico§eazà-te,

omule . Càci p r in e l se sàvàr$e§te ìnsà?i condi ta màntu ir i i

n o a s t r e [ E u h a r i s t i a ] ; §tiu a c e a s t a c e i d e j a i n i t ia t i [ in

c r e § t in i s m ] . ” :o°Sfàntul e categorie in declaratia lui - care ar avea

negre§it multe aplicapi $i in zilele noastre - cà vit icultura $i

p rodusu l e i s u n t lucruri bu ne iar p e rico lu l c rea t d e ìn treb u in ta rea

lor rea nu provine de la eie insele, ci de la alegerea l iberà a

voin te i omulu i . Aceas tà pozi t ie comunà § i fundamentalà a

Pà r inp loro exp r im à lafe l dec atego r ic $i Sfàn tu l Ioan Dam aschin :

“N u fà rea m ater ia , càci nu e 1ips i tàde c ins te . Pentru cà nu ex is tà

n imic de nec ins te ca re sà f i e f acu t de Dumnezeu . Aces ta e

gan dul m anihei lor . S inguru l lucru de necins te da r care nu § i-a

avu t cauz a lu i in D um neze u . c i es te o gàseln ifà a noas trà prin

ìnc l ina reas i aba te rea l ibe rà a vo in te i de lace ea ce es tecon fo rm

natur i i spre ceea ce es te c on trar natur i i, es te pàc atu l .” :01

D ar in tex tu l de m ai sus Sfàn tu l loan Hr isos tom m erge

§i m ai depar te . V inul care "a vàtàm at s tàr i i lu i N oe ” nu e do ar

un “ leac a l desc ura jàr i i” § i “fac tor creator de sàn àta te” c i , m ai

mult , es te ce l p r in care se ce lebreazà “conditici màntuirii

noa stre" dum nezeiasca Èu haris tie. Nu e l ipsit de legàturà cu

tema noas t r à sà sub l in iem fap tu l cà pe baza aces tu i màre t

p rin c ip iu p a tris tic , d u p à ca re lumea reprezintà un mijloc de

unire a noastrà cu Dumnezeu, s-a clàdit viafa l i turgica a

B iser ic i i . ìn “A gh iasm atar” gàs im ràndu ie l i pen tru ìnsàm àntat ,

p en tru p rim ele ro ade , p e n tru ìn ce p u tu l unei m unc i, pen tru to a te

b u c u riile $i tr is te tile v ie p i om ene?ti. T o a te fu n c tiile v iep i sun t

a s u m a t e d e B i se r ic à § i, s f in p t e , f u a c p o n e a z à corect: a j u t à v i a f a

omulu i , fip len a r: depà^esc l im ete lespapu lu i § i t im pu lu icon cre t§i il in i |i az àp eo m ìn in f in i t , ad icà sun t ridicate lara ng de Taine.



A r trebu i sa insistàm in m od a na li t ic $i pe larg in s tud

ìn trebu in tà ri i co rec te §i p lenare a “ ha ine lo r de p ie le” . C eeaar conduce ac eas tà inv es t iga le p rea depar te de t em a ei concre

N e vom m àrg in i sa ne refe rim a ic i la fap tu l c à in p e rsp e c t

p a tr is tic a ìntrebuin\area co rec t à e s t e d e t e rmin a t a i n m

fundamenta l de principiul màsuriì . “Ceea ce es te mai m

decàt e nevoie, e de prisos $i nefolosi tor; a pune incàlt

incàl tàminte lor e pes te nevoie , càci te impiedicà la umbla

serie Sfàntul H riso sto m .202

Pe de a l t à par te , exp l ic it a rea p lenarà a “ ha ine lo r p ie le ” se face p rin ì n à lta rea lor la ran g u l desimfiriduhovnice$

adicà pr in t ransf ig urare a lor in fu n efii ale trupului lui Hrist

Te m ele “s im tu r i lo r duhovn ice§ ti” [pneum atikès ais théseis]

“sàlà§luiri i lui Hristos” [enoikesis Christoù] in n oi , trec ute

ved erea de teo log ia contem poranà , reprezin tà , cu toate aces t

axe ale invàfàturi i patris t ice. De la Origen. Capadocieni

M acarie Egip teanul , e le t rec dezvol ta te la M axim M àrtur is i tor

ìoan Dam aschil i, S im eonN oui Teolog , G rigorie Palam a,N icoCabas i l a $ i a jung la Nicod im Aghio r i tu l . Po t r iv i t aces

invà^àturi, sàlà§luind u-se in om, H ristos un ente cu sim pjri le

funcj i i ie t rupulu i Sàu propriu fe lur i te le s imtur i $ i func

p s ih o so m atice a le om u lu i $i astfe l u ltim eie dev in sim ju ri

fune pi ale Trup ului celui inviai al lui Hristos, adicà duhov nice

$i nem uritoare. 203 De acee a, S fàntul G rigorie de N yss a c

vorbe§te a tà t de mul t despre ve§màntul de dupà càdere

“ ha ine lo r de p ie le” , a junge sà spunà cà in no ua rea l it a te pe co creazà Hristos, E1 ìnsu?i devine §i reprezintà in cele d

u r m à v e § m à n t u l c e l n o u a l o m u l u i : “ I i s u s , z ic e , e

v e5m àn tu l” 204‘.

R e ìn to rcàndu-ne la t ema noa s t rà concre ta , pu tem acu

recap i tu la §i con cluziona. Invàfàtura pa t r is tica despre “ chip

lui D u m n e z e u ” §i “ h a in e le d e p i e l e ” r e p r e z in t à med

contactului O rtodoxieiculumeaco ntemporanà , f i indcàpermi

sau , mai mul t , ob l igà gàndicea teo logica sà se s i tueze pozi

fa |à de om §i c iv i l iza t ie . Rezul ta te le § t i in{ei contemporan

l i l ih l i i i i l t h i i i à tà i l f i l f



nu sunt lucruri re le sau doar admis ib i le , e le sunt bune $ i

p re tio ase la m o dul p o z itiv . Insa e fo rtu l zad arn ic al au to n o m ie ianom is te le ins t rà ine azà ap roap e n e in t re rup t , le v inde pe un b l id

de t inte stricàciunii ?i diavolului . $i astfel , in loc sa slujeascà

om ulu i in re a l iza r la scopu lu i sàu . op ere le om ulu i se rvesc

diavo lului in opera de d is t ruge re a om ului $i a lumii.

In ace s t pun ct se rev eleazà semn i f icatia cen trala pe care

o a r e p o cà in ta [metánoia] §i asceza [àskesisj nu ninnai pentru

om , ci $i pentru istor ie §i civ ilizatie . A ceste ac te §i m elod e

duhovnice§t i reprezin tà lupta pr in care credincio$i i omoarà inei §i in operele lor au tono m ia anom istà , unicul e lem ent ràu §i

repugnan t - “ pen t ru cà toa tà c rea tu ra lu i Dum nezeu e bunà $i

n imic nu e de respins daca se ia cu mulfumire” (I Tim.4, 4) -

res taurea zà om ul $¡ op erele lu i in frum usetea lor or ig ina ra ,

in torc ogl inda spre soarele cel adevàrat § i creat i i le omului se

lumineazà §i se fac vii.

Aceastà metodà l i turgica , ascet ica $ i euharis t icà au

aplicat-o Pàrinti i Biserici i §i au salvai astfel marile creati i alecivil izatiei epo cii lor. Prin acea stà m eto dà a fost bo tez atà §i

ìncre§t inatà , de exemplu. gàndirea greacà ant ica § i a fos t

t ransf igu ratà in tr-o exp res ie a A dev àrului d iv in t ransc en de nt $i

inacces ib i l . Termeni i admirabi l i a i f i losofic i ant ice au fos t

t rans f igu ra^ farà a fi schim bafi - ex pres i i le au ràm as acelea$i :

Logos, Eikon, A rch etyp on . T rias. etc. - §i au co nsti tuit ve§m àntul

c rea t a l A devàru lu i necrea t . Ceea ce inseam nà cà au dev en i t

incorup t ib i li in t r -un asem ene a g rad incà t B iserica noas t rà c redecà dogm ele sun t nesc h im bab i le , ca ? i t rupur i le S f in t ilo r .

Aceste u l t ime s i tuàri ce reprezin tà roadele naturale a le unei

an t ropo log i i adevàfa te , ad icà h r i s tocen t r ice . ne conduc sp re

opera p r inc ipa là a t eo log ic i o r todoxe con temporane .

O pera acea s ta , se poa te spune . nu cons tà d in acee a ca

teo log i isàsec on forrne zec u inv es t iga t ia$ t i in t i f icàsa u ac t iv i ta tea

p o liticà , ch ip u rile c a sa se intàreascà, nici din efortul de a

ràs tum a rezu l ta te le a ces to ra pe baza une i invà tà tu r i p re t insev an g h e l i ce § i p a t r i s t i ce . Ev an g h e l i a n e i n v a t à cà l u p t a



luptà in cadrele pe care le creazà §t i inta , pol i t ica §i celed imen s iun i a le “ ha ine lor de p i e l e " , p en t ru cà acest e cadr

sunt re le pr in na tu ra lor , c i “ im p ot r iva ince pà tor i i lor , im po

p u te rilo r, im p o triv a s tà p à n ito rilo r lum ii in tu n e r ic u lu i ace

veac” (Efes.6, 12), impotriva diavolului §i pàcatului .

T eo log ia o r todox a , am indràzn i sa spunem , t rebu

deo sebe ascà duh ur i le . Ea a re drept scop sa e l iberez e ce es te

in roa de l e inve s t iga t ii lo r§ t ii n t if i ce , a le dezvo l tà r ii t ehno log

e tc . d in autonomia anomis tà care e aservi rea lor corupt iediavolului , unicul pàcat ; sà-1 a là ture adevàrului e i unive

(ca tol ic ) - pent ru cà aces tui adev àr ii apar t ine pr in insa l i na

sa: “ tóate ca te se spun bine §i ffum os la tot i su nt a le no ast r

cre§ tinilor” 205 - §i in ac es t m od, ro bin d o rice gà nd in ascu lt

lui H ristos (l i C or. 10, 5), sà-I u m ple de slav a C hip ulu i ,

t ransf igureze §i màntuiascà . “ Ia r noi to t i ogl indind cu

descope r i t à s l ava Domnulu i ne t r ans formàm in ch ipu l ac

din s lavà in s lavà ca de la D uhul D om nu lui” ( II Co r .3 , 18

A r fi r e a l m e n t e foa r te u ti l c a te o l og i a o r tod

contemporanà sà re f l ec t eze cum § i ce anume poa te a s

te o l o g i a D u m n e z e u -O m u lu i d in f ilo s o f ia c o n t e m p o

(fi los ofia m aterie i , a idei i , a vie t i i , a ese njei , a ex is tent

f i infei ) , cum §i ce anu m e din c o nc luzi i le pre fioase a le $ti

p sih o lo g ie i p o a te in teg ra e x p e rie n ta v ie tii sac ram e n ta l

asce t ice in s in teza e i, cum §i ce anum e din c úre nte le so c ioloc o n t e m p o r a n e p o a t e v a l o r if ic a d i m e n s iu n e a e c l e s ia

an t ropolog ie i o r todo xe , e t c . 206

O a sem en ea lucrare ìnsà e 1im ped e cà depà§e§te 1im

aces tui s tudiu . Aic i am avut scopul l imi ta i de a a rà ta pe

p arte cà aceas tà o p e rà p o a te §i se im pune sà se facà , ia r p e d e

sà de t e rm inàm fu nd am enta l un ic pe ca re acea s t à ope rà se p

sp i ji n i. “F i indcà n imen i nu p oa t e pun e a l t à t em e l ie d ecà

p u sà de ja , ca re e s te Iisu s H ris to s” (I C o r.3 , 11).



NOTE

a) . loan Damaschin, De spre cele douá vo infi in H ristos

30;

P.G.95, 168 B: “ In cate moduri se spune expresia“ dupá chip” ? Dupáfaptul cá omul are ratiune, intelectualitate §i libértate; dupá faptul cámintea omului na§te cuvánt §i emite duh; dupá calitatea de stápán aomului” ... 8*)

b) . Epifanie al Ciprului, Panarion 70; P.G.42,344 B: “ Pe deo parte se crede cá chipul lui Dumnezeu este ín om, iar pe de alta cáacesta este mai degrabá in tot omul §i nu pur §i simplu.” Revelatoaree continuarea pasajului: “ Unde anume este sau unde se pline§te chipul

lui Dumnezeu in om este cunoscut numai de Dumnezeu Ínsu$i Cel carea dat prin har omului existenta sa “ dupá chip” .”

c) . Grigorie Teologul, Cuvántarea 45 la Sfintele Pa$ti 7;P.G.36, 632 AB: “Aceasta vránd sá o arate Logosul me§te§ugar,creeazá $i un vietuitor alcátuit din amándouá fírile, din cea nevázutá$i cea vázutá, pe om; §i luánd de la materia care exista deja dinainte

*

trupul $i sádind in el suflare de la Sine Insu$i... a a$ezat pe pámánt cao alta lume mare in mic, un alt inger, inchinátor amestecat, vázátor al

creaturii vázute §i initiat in cea inteligibilá, ímpárat al celor de pepámánt §i fácut impárat de sus... vietuitor cu gospodária sa aici §istrámutat altundeva §i, ca §i capát al tainei, indumnezeit prin ínclinareasa spre Dumnezeu.” Vezi textul integral mai jos. [Anexa II].

d) . Grigorie al Nyssei, De spre constitufia om ului 8; P.G.44,145 B: “ De aceea a fost omul zidi t ultimul dupá plante §i anímale,natura inaintánd in mod succe siv ca pe o ca le sp re ceea ce e

desávár^it.” 36*)e) . Atanasie cel Mare, Impotriva Arienilor II, 67; P.G.26,

289 C: “ Fiindcá dacá s-ar fi fácut om fiind creaturá, omul ar ñ rámas

69



cum §i era, ne fìind u n ii cu Dum nezeu. Caci cum s-ar fi unit el, cre

fiind, prin creaturà cu Creatorul?" §i mai jos in acela§i t“ nu s-ar fi indumnezeit omul unit cu o creaturà, dacà Fiul n-ar

Dumnezeu adevàrat” (II, 70; P.G.26, 296 A).A

f ) . Invàtand cà natura umanà $i cea divinà se

unesc in mod real, nestorianismul ajungea sà admità cà omul se

apropia de infinit dar nu sà se §i imbrace in el. Invers, privi

mantuire a omului resorbtia lui de càtre Dumnezeu, monofiz

ajungea sà predice disparita §i nu màntuirea omului. Lupta Pà

impotriva ereziilor a avut un continui nu numai teologie antropologie. A fost o luptà pentru asigurarea scopului final

consecintà. a màretiei omului.

g) . Vezi, de exemplu, Metodie de Olimp. A

despre ¡riviere 1,39 (BEPES 18, p. 129): “De unde sä purcedem

cercetànd cele aflate in mainile noastre dovedind suficient cà ha

de p iele nu sunt trupu rile...”

h) . Care era $i atuncì “ pàinea care se coboa

viatà lumii” 75*)i) . Grigorie de Nyssa, D espre con stitufia o m

192 B: “ Fiindcà, transferate in viata omeneascà cele prin care

asiguratà viata irationalà spre conservarea ei au devenit patim

j ) . Explicànd pasajul tkcei ce sunt in trup nu

Dumnezeu” (Rom.8. 8), Siantul Ioan Hrisostom serie: fclAici tr

inscamnà carpiti, niei pinta corpului, ci viata carnalà $i lum

piina de desfatare §i nebunie. $i care il face pe tot omul carne

Interpretare la Epistola càtre Romani, om. 13, 7; P.G.60, 517.k) . 1 Cor.2, 14: 3, 3: Efes.4, 22; Rom.8

Hrisostom, Interpretare la Ep istola càtre Rom ani, om. 13, 7; P

517, unde explicä Rom.8.8: fclFiindcà a$a cum cei inaripati in duh

duhovnicesc $i trupul, a§a §i cei ce fug de aceasta facàndu-s

pantecelui $i piacer ii, fa c trup $ i süße tu L nu transformànd

acestuia, ci pierzànd nobletea lui."

l) . “ Cuvantul desemneazà o tumurà opusà nat

cum se ràstoarnà un vehicul cu rotile in sus, $i, de aceea, o alterA

distrugere. Intorcàndu-§i intreaga sa activitate in opozitie fa



pofte, piaceri contrare naturii. Sunt forme de mideare alterate §i

violente.” Nota a pàr.prof.D.Stâniloae la: Maximou Homojogetou,P h i l o s o p h ik a k a i th e o l o g i k a e r ó t é m a t a (Epi tas pegàs 4), Athena,

1978, p.249.a

m) In acest punct sà ne ìngàduie cititorul un comentariu

personal. Stràduindu-nesàne apropiem textele de mai sus ale Sfàntului

Maxim am traversât o aspra încercare. A fost cu neputintà sà fle

epuizat continuali lor $i sà ràmànem pe linia acestui eseu care totuçi

decurge limpede din aceste texte. Dificultatea se datoreazà faptului cà

discursul marelui dascàl al Bisericii e atàt de dens $i de plurivalent insemnificatii încât simti cà fiecare expresie a lui te duce la dreapta §i

la stanga, sus §i jos, te trage in acela§i t imp in douà-trei direepi, iti cere '

sà te miçti în aceeaçi clipà pe douà-trei planuri. De aceea rugàm pe

cititor sà nu se bazeze pe prezentarea noastrà, ci sà studieze textele

însàçi pe care toemai din acest motiv le citàm “ in extenso” la sfârçitul

càrpi. Se va vedea in eie cum cosmologia lui Platon §i antropologia lui

Aristotel, ale càror ecouri sunt evidente, sunt îmblânzite, sfërâmate ca

sisteme, iar elementele adevàrate pe care le contin, unificate, ajutà laevidenperea relatiei adevàrate care existà ìntre cele sensibile §i

radunile lor, ìntre materie §i formà, etc. Toemai aceste elemente sunt

folosite de Sfàntul Maxim ca §i categorii, sau, mai exact, ca realità ti,

ca sà zideascà cu aceste pietre podul care unente creatul cu necreatul.

Iar acest pod, aratà limpede Sfàntul Maxim, este în poterà §i poate fi

§i ìn realitate, omul. Personal nu am întâlnit o descriere mai exactà a

legàturii omului cu Dumnezeu §i cu lumea, o mai mare pretuire §i o mai

ìnaltà apreciere a omului.A

Incàpâfânate in realismul lor aceste texte lumineazà multe

alte realitàp. De exem plu, legàtura puterii volitive a omului cu simpil

olfactiv pe care am omis-o ìn prezentarea care am fàcut-o mai sus,

aratà de ce tehnica rugàciunii min{ii, dar §i tehn icile ascetice ale altor

tradipi, acordà atàta importantà ritmului respirapei. Sfàntul Maxim

oferà un fundament antropologie rugàciunii minpi. Atari dimensiuni

ale discursului Sfàntului, cititorul le va gàsi în multele lui texte.

n) . Grigorie Teo logul, Cuvàntul 45: la Sfintele Pa§ti 8;P.G.36, 633 A: om ul “ajunge un exilât §i ìmbracà hainele de piele...



nu fie nemuritor. §i pedeapsa devine iubire de oameni. Fiindcä a

sunt convins, pedepse§te Dumnezeu/ ’

o) . Explicänd locul acesta, Sf.Ioan HrisostomApostolul nu vorbe§te aici despre trup in genere, ci despre “ t

päcatului,

adicä despre trupul muritor,

cel supus mortii... (de

trupul muritor, sugerànd, ceea ce a zis in multe ränduri, cä aceas

face plecänd de la partea pätimitoare prin care a ajuns u§or de ap

pentru päcat” (Interpretare la Epistola catre Romani, om. 1

P.G.60, 512). 134

p) . “Cugetul trupului inseamná aici gänd

ingro§at, cel cäzut in cele ale vietii §i in fapte rele’' (loan HrisosInterpretare la E p isto la catre Rom ani, om. 13,6; P.G.60,5 16). 1

r) . “ Daca un episcop, presbiter sau diacon s

catalogul (cinul) preotesc se abtine de la cäsätorie... nu pentru infre

ci din scärbä, uitänd cä tóate sunt bune foarte §i cä Dumnezeu 1-a

pe om bärbat $i femeie, §i blasfemiind ar defóima astfel creatia, f

se indrepte, fie sä se cateriseascä §i sä se azvarle afarà din Bise

Asemenea§i laicul.” (canonul 51 apostolic).

s) . Nu este inútil sä insistäm incä putin asuPärintii au scris pagini strälucite pe tema relatiilor dintre bärb

femeie nu numai in plan dogmatic-ontologic, ci §i practic-pas

arätänd astfel cä ei cunóse tóate dimensiunile temei. Däm d

exemplu fragmente dintr-un text al Sfäntului loan Hrisostom in

Sfäntul, dovedind o adäncä cunoa$tere a omului $i a caracterului s

al relatiilor familiale, sfötuie§te sotul cum sä se comporte §i c

cuvinte sä vorbeascä cu so{ia lui.

“Cuvinte de iubire sä-i spui... Eu dintre tóate prefer iu

ta §i nimic nu-mi este atät de chinuitor §i nepläeut decät sä mä gä

departe de tine. §i daeä ar trebui sä las tóate §i sä devin mai särac d

Iov, §i daeä m-a§ afla in cele mai mari primejdii, a§ suferi orice,

imi sunt suportabile, cät imi e§ti de dragä. §i copiii imi sunt d

intrueät simpatizezi cu mine... Poate iti va spune: Niciodatä nu

cheltuit din cele ale tale, am §i eu ale mele pe care mi le-au dat pà

mei. Atunci spune-i: Ce spui, frumoasa mea? Mai ai ale tale?

cuvant poate fi mai räu decät acesta? Nu mai ai un trup al täu, d

bani? Nu mai suntemdouä trupuri dupà nuntà ci amdevenit unu



mai avem douà averi, ci una... Tóate ale mele sunt ale tale §i eu sunt

al tàu, fata mea. Aceasta ma sfatuie§te Pavel zicand cà bàrbatu! nu mai

este stàpàn pe trupul sàu, ci femeia. $i dacà nu eu mai am putere asupratrupului meu, ci tu, cu atat mai mult ai tài sunt §i banii... Niciodatà sa

nu-i vorbe§ti ei josnic, ci cu cinste §i iubire multa. S-o cinste$ti §i sà

nu simtà nevoia sa gàseascà cinstire de la aldi; nu va fi nevoie sa caute

laúdele altuia daca le are pe ale tale. Sa o preferì dintre tóate pentru

frumusetea §i cumintenia ei, §i sà o lauzi. Sà-i arati cà iti face piacere

compania ei §i cà preferì sà ràmài in casa ca sà fii cu ea, decàt sà

hàlàduie$ti prin piatà. Sà o preferì tuturor prietenilor §i copi ilor pe care

ti-i va da §i pe ace$tia sà-i iube§ti din pricina ei” (Interpretare la

Ep isto la catré Efeseni, om. 20, 5; P.G.62, 146-148).

t ) . Maxim Màrturisitorul, Raspunsuri catre T a las ie\ \ P.G.90,

436 A: “ Fiindcà (Hristos) a unit pe om suprimànd tainic in duhul

diferenta m ire b arba i §i fem eie

§i restabilind in amàndoi rafiunea

natura Uberà de proprietàtile introduse prin patimi.”

u) . Acest lucru e naturai. Pentru cà, a§a cum “ viata dupà

piacere a lui Adam s-a fàcut mamá a mordi §i stricàciunii, a§a §i

moartea Domnului ca unul ce era liber de plàcerea lui Adam, s-a facuttatà pentru Adam, al vietii vernice” (Raspunsuri catre Talaste

61;

P.G.90, 632 D).v) . “pentru faptul de a fi preferat in locul bunurilor spirituale

incà neevidente, desfàtarea $i evidenta senzualà.”

w) . Citind acest paragraf, poate cà cititorul se va intreba:

desfiintàm, deci, càsàtoria? Ràspunsul e evident. Pentru numele lui

Dumnezeu. Dar nu o desfiintàm, ci, din contrà o reabilitàm - mai cu

seamà intr-o epocà cum este a noastrà in care càsàtoria traverseazà o

astfel de crizà tocmai fiindcà fundaméntele ei sunt desconsiderate.

Desfiintàm, deci, càsàtoria? Sà nu fie, ar spune Sf.Ap.Pavel, ci ìntàrim

càsàtoria!

5i ca sà devinà limpede faptul cà in aceastà viziune patristica

càsàtoria e restabilità §i in ea se dezleagà §i cele mai intime probleme

morale, ca de exemplu problema na$terii de prunci §i scopul relatiilor

sexuale, citàm trei pasaje din Sfàntul loan Hrisostom ca sà fie limpede

pentru cititorul atent marea semnificatie eliberatoare $i restauratoare

a càsàtoriei: “ Fiindcà douà sunt lucrurile pentru care s-a introdus73



cäsätoria: ca sä ne cumintim $i ca sä devenim pärinti; dintre ace

douä, prim a e pretextul cum infenieì, càci deoarece a intrat pof

intrat §i cäsätoria retezänd lipsa de mäsurä” (E is to D ia tas po rn

3; P.G.51,213). “Pentru cä la început, cum spuneam, (cäsätoria)

aceste la bazä douä supozitii; mai apoi, însâ, umplându-se pâm

§i marea §i toatä lumea locuitä (sä se remarce cà aceasta o scr

secolul al V-lea), mai ràmâne un singur pretext al ei: suprim

neînfrânârii $i desfrânàrii” (Despre feciorie 19, 1; P.G.48, 5

uPofta nu e pacai, dar când cade în lipsä de moderatie nevrân

rämänä în interiorul legii cäsätoriilor, ci calcä $i femei sträine, atlucrul devine adulter, dar nu contrapoftei c i contra laco m ieiaces

(Interpretare la Epistola câtre Romani, om 13, 1; P.G.60, 508)

x) . Acelaçi carácter îl are diviziunea neamul

semintii (triburi) $i natiuni. 186*)

y). Grigorie al Nyssei, Tâlcu ir e la F e r ie ir i 3; P.G.44,

AB: “ Chipul lui Dumnezeu al celui ceresc s-a fëcut pâmântesc; c

a fost rânduit sä impäräteascä s-a fàcut rob; ceea ce a fost créât

nemurire s-a stricat çi s-a supus mordi... ceea ce era lipsit de stàpliber acum este dominai de atât de multe $i atât de mari rele...

atunci când dom ina, fle ca re din patim i le aflate în n oi, dev in stâp

ale celui înrobit de ele çi, luând ca un tiran, citadela (acrop

sufletului prin cei rai aflap sub poruñea lui îi face râi §i pe cei sup

z) . Sfântul loan Hrisostom era aspru fa{ä de

desconsiderând lucrarea duhovniceascâ, î§i puneau toatä gri

nâdejdea în lucruri le lume§ti: “Acum, în cele ale viepi flecare este

tâios decât o sabie, §i cei ce practicà me§te§ugurile §i cei ce aeponföcänd fapte politice; dar în cele necesare §i duhovnice§ti suntem

zâbavnici decât top, folosindu-ne de lucruri secundare ca de lu

propriu-zise, iar pe cele pe care ar trebui sä le avem ca mai nece

decât tóate lucrurile socotindu-le cä sunt lucruri secunda(Interpretare la Ev an gh elia dupa loa n, om. 30, 3; P.G.59, 175continuarea studiului nostru ne vom sprijini intensiv pe Sfântul Hrisostom ca sä evidentiem caracterul pozit iv al “ hainelor de pi

(tehnicilor, muncii, etc.). Este însâ necesar ca cititorul sä aibpermanerà în vedere faptui cä ceea ce se spune mai jos este co

i ä i á di d l 1 ä



II

VIATA SPIRITUALÀ A OMULUI INHRISTOS

S t u d i u a s u p r a a n t r o p o l o g i e i

h r i s to l o g i c e a lu i N i c o l a e C a b a s i la

Int reaga op era a lui N icolae C aba s i la se re fera la via ta

spiritualà. Interesul exc ep po na l al textelo r acestui m istic bizantin

s ta in aceea cà e ie nu se preocupà . ca major i t a tea t ex te lor

p a tris tice s im ila re , cu d e sc r ie re a s ta d iilo r v ie tii sp iritu a le §i

anal iza metodelor $i mi j loacelor pr in care se t rà ie§te aceas ta-

po càin tà , ascezà , cu rà tire , etc. - c i p re su p u n àn d cu n o scu te to a te

aces te lucrur i, s tud iazà insà§i n atura e i .In fapt , cerc etàn d sensu l viet ii sacram entale, eu ha ris t ice

$i ascetice (in lucràrile lui: D espre v ia fa in H ristos $i Tàlcuire la dum nezeiasca Li turghie ) , sensul evlavie i fa ta de Fecioara

Mar i a (omiliile mariologice) $i sensul vietii unor Sfinti ¡lustri ,

al unor sàrbàtori cen trale ale B iserici i§i al uno rfun cti i im portante

ale vie t ii socia le (cele la l te om ili i) , Cab as i la prez intà con s t i tut ia

hr is tologicà §i ec leziologicà a vie t i i spi r i tuale a omului . Din

aceas tà pe r s pec ti và co n t r i b u t i l u i la teo log i a o r todo xà con s tain fap tu l cà e l prom ove azà ho tà rà t antropologia hris tologicà .

A st fe l, un s tudiu a nal i t ic ac tual a l inv àtà tur i i m is ticului

b izan tin a r p u tea a v ea d rep t titlu : Viata spiritua là a o m ului in Hris tos, dupà N ico lae C abasila ( cont r ibut ie l a an t ropologia

or todoxà in Hr i s tos ) . Ca s t ruc turà a aces tu ia a r putea f i

urm àtoarele capi tole : 1. Pre m izele vietii spirituale (màntu i rea

in Hristos) 2. N a tura vie tii sp irituale (via ta in Hris tos) 3 .

Tràirea vie tii spiritu ale ( h r is ti fì c a rea om ulu i p r in com uniuneacu H ristos) 4. Roadele v ie tii sp irituale ( trans form area in t rupul



de “h aine de p ie le” . A stfe l , a tunci càn d v ine epuizarea f iz iolo

§i se ìncheie c ic lul biologie a l organismului uman, t ru

inceteaz à a m ai asim ila hran a §i aeri li pr in care se su s in e in v

càzutà in s t r icàciune, nu mai are fot ta de a sust ine omul

m oa ré . A ceas ta e mo a r tea n a tu ra l a . c

Devine ast fe l l impede cà t re i sunt lucruri le ca

separà pe om de Dum nezeu reprezen tànd to t a ta tea obs taco

calea vie t ii sp ir ituale : fir ea, p a ca titi §i moartea [he phy si

hamart ía kai he thánatos] .

Pe tóate acestea , ìnsà , “ le-a desfi infa t unul dupà a

M àntui toru l : ace ea (f i rea ) impàr tà§indu-Se de um ani ta te , a

(pàcatul) murind pe Cruce, iar ul t imul z id, t i ranía morpi

seos cu totul afarà din naturà invi ind” (572 CD). $i as

wipie dicile fi ind inlàtu rate, nim ic nu mai im pie dic à D uh ul S

sa se reverse asup ra a to t t rupu l” (572 C ) .

Modul in ca re Hr is tos a invins aces te t re i obs tac

precum $i sem n ifica tia acestei b iru in jep en tru arà tarea a devà

naturi , a adevàrate i vie t i §i a dimensiuni lor rea le a le omu

sunt s tudia te d e C abas i la in t r-un m od pen e t rant §i ex t raordi

Prin na§terea “ fe r ic i tu lu i t rup" a l Dom nului se pe t

unirea ce lor douà na turi “d is tanta te” pànà a tunci ; se de sfi int

distanta , deoarece Ipos tasul común “supr imà d is tanta d i

divini ta te §i umani ta te , f i ind un termen común f iecàre i nat

(572 B); suprim à §i diferenta na tu ri lor , deoa rece prin na§ t

Sa H ris tos “ a arm on izat cu E1 Insu§i tot neam ul no stru” (681Unirea ipos ta t icà replàmàde§te omul in t regindu- i ex is t

iconica d ina in te de càdere . De aceea , zàmis l i rea “ fe r ic i t

t rup” a l Domnului inaugureazà noua onto logie a omulu

H r is tos r ep rez in t à de fap t nà scà to ru l um an i t à r i c e le i no i.

Prin viata Sa sfàntà, pr in activitatea Sa iubitoar

oameni §i minunile Sale m ai presus d e f ìre D u m n e z e u - O►

I i s u s r e v e l e a z à l u m i i p e Du m n e z e u , d e o a r e c e Du m n e

act iveazà §i , in acela§i t imp, manifesta adevàrata natuom ului , fi ind cà tóa te fap te le Lu i se rea l izeazS pr in in te rm e



t rup a l Dom nului sun t zdro bi te pàcatu l ç i puterea pe ca re o arc

d i a v o lu l a s u p r a o m u l u i,n a t u r a u m a n â e s t e e li b e ra t â d e v r à jm â ç i afa ta de Dum nezeu ç i de aserv i rea e i d iavolu lu i , es te v indecatâ ,

r e s t au ra t a î n f ru mu s e t ea e i o r i g in a rá , î n d rep t a t à . R ân i l e

D om nulu i dev in v indec àr i le e i [traumata - ¡amata | . “Càci de

când (H ris tos) a urc at pe Cruc e, a m ûri t çi a invia t, de a tunci a

fos t ins t itu ità l iber ta tea o am eni lor çi re co ns t i tu te înfa t içarea çi

f rumusetea lor’?(537 C).

Prin 7m >/ereaferici tului t rup al Do m nului , natura um ana

es te e l iberatà de aserv i rea e i s tr icàciuni i ç im ort i i . Pr in naçtereaSa, Domnul a luat asupra Sa ç i s t r icàciunea care a început eu

Adam pentru care aces ia a çi mû ri t (680 B ); m oartea Lui nu es te

m imai o con secin tà a C ru d i , c i reprezin tà çi efectu l u l t im al

In t rupàr ii . Insà coborân d cu n atura um ana pe care a luat-o çi pr in

intermediul ei pànà la moarte, Cuvàntul 1-a ìnnoit çi l -a facut

nes t r icàcios pe om. Aça cum pe Cruce natura umanà a fos t

cu ràp tà de paca i p r in sànge le D om nulu i , aça în M orm ànt p r in

làsarea pe pàmànt a 6 ihainelor de p ie le’’ , ad icà a morta l i tà t i i[nekrótes], a fa st curât i ta ìn m od organic §i de mo rtal ita t e

[ thnetó tes] . P entru cà pr in îngrop area S a de tre i z ile , Do m nul a

làsat pe pàm ànt dator ia lui Adam , ceea ce e l a luat de pe pàm ànt

p rin càd erea lu i, a d icà “ tru p escu l care ìn tu n ecà (e c ran ea zà )”

(493 B), “ hainele de p ie le? com pozipa §i s t ructura lu i b io logica .

§ i re tum ànd -o ca pe o “s ta tu ie” zdro bi tà §i s t r ica tà (540 C), aA

ìnviat-o nouà, spiri tualâ çi nestricàcioasà. Prin Inviere, t rupul

realm ente um an al lui I isus a dev en it çi s-a aràta t‘'trup nem uritor ”

(6 45 D ) çi ‘ sp i r i tua l" (645 C), l iber de l imitat i i le spapului çi

t im pului , înzes t ra t ìn m od naturai cu s im pri ç i funep i sp i r i tuale

n o i. “ N a t u r a e ra a t r a s a d i n t r u î n c e p u t s p re n e m u r i re , d a r

a a t in s -o ab ia mu l t m ai tâ rz iu ìn trupu l M àn tu i to ru lu i , pe ca re

înviindu-l El Insuçi din mor^i la viata cea adevàratà, l -a facut

pen tru n eam ul n o stru un co n d u cà to r sp re n em u rire” (68 0 C ).

As t f e l , f e r i c i t u l t r u p i n v i a i a l Do mn u lu i i n ca re

funef ioneazà noi le s im(i r i sp i r i tuale d iv ino-umane, vederea

s p i r i t u a l â , g u s t a r e a s p i r i t u a l â , e t c . , d e v i n e n o u l

“ d l” ( “ t ” ) l i tà i F i it l t i i t l



D o m n u l u i r e p r e z i n t à r e a l iz a r e a §i m a n i f e s ta r e a o m

desàvà r§i t, a D uninezeu-O m ului. “O m ul adevà ra t $i desà v

atàt in m o du rile de viatà c àt §i in cele lal te 1-a arà tat cel din

s ingur M àntu i to ru l ” (680 C).

D ar “T rupul Fe r i c it ” [MakariaSàrx ] a l D om nului

tocmai B iserica. P r in ven i rea Duhulu i “Trupul Domnu

[KyriakònSòma] s -a a rà ta t caB iser icà§ i reprez intà in con t in

spat iul in care se t rà ie$te de càt re credincio§i noua v

spir i tualà §i in care m àn tuirea devine con cretà . In ace st orga

a l t rupu lu i Dom nulu i v ia t a Du hov niceascà a Capu lu i a jun

m àd ulare §i le face vi i . In acest sens, creat ia B iseric i i rep re

a dou a p rem iza a v ie ti i spi r itua le §i Biser ica con s t itu ie a

d imensiune a màntui r i i . Hr i s tos nu es te un s implu e l ibe

care, du p àe l ibera re , ii lasà pe oam eni s ingur i , incredintàn d

invasatura lui ìnte leap tà . Int r-un m od m ult mai radica

creea zà pen tru e i un nou sp at iu de via{à. lar ace st spat iu e

t rupul Sàu.FaptuI ca omul sa cunoasca pe Dumnezeu §i

coordoneze vointa sa cu voia lui D um nezeu rep rez intà a

p rem iza a v ie tii sp ir itu a le §i a tre ia d im en siu n e a m àn t

Cu noa§ terea lui D um nezeu lum ineazà pe om iar iubi rea il

viu. Prin cu no a§terea drea ptà §i iub irea l iberà om ul p oate

ìna l te in H ris tos de la “du pà ch ip” , la Chip, ca sà a jun gà a

la Asemànare .

2. Natura vietii spirituale: Viata in Hrist

C abas i la s tud i azà ma i amplu ad evà ra t a na tura a om

ana l i zànd natu ra viefii spirituale.

Viata omului d i fe rà m mod radica i de via ta ce lorv i e tu i toa re de pe pàm ànt . P là sm ui t du pà ch ipu l lu i D um ne



pe c a re ind iv iz ii in ze s tra ti o c re e a z à in in te rio ru l lo r. Pe ac es t

p ian , v ia ta p oa te fi “ in te rio a rà ” , ca v iz iu n e a u nu i a r tis t sau

fi losof , sau se poate num i ‘‘sp ir i tuala ”, in sen sul cà este ac t ivatà

p rin fu nc tiile sup erioa re , “ n e m a te ria le ” , ale o rg an ism u lu i um an:

i n t e l e c t u l , s e n t im e n t u l , f a n t e z i a . ì n s à o a s e m e n e a v ia t a

‘‘ inter ioarà” sau “spir i tualà”, farà a f i una ingust t rupeascà, e

ne gre ; i t b io log ica , cu toatà bog àt ia §i m àret ia pe care le-a v ru t

sa le inc hidà in eie C rea tom i §i cu acelea§i l im ite biolog ice.

Or icàt de dezvol ta tà ar f i , lumea suf le teascà a omulu i , a tunci

cànd funct ionea zà au tonom , nu poate sà a jun gà la rea l i ta tea lu i

D um nezeu §i sà t rà iascà v ia ta D uhulu i . Viafa aceas ta nu arelegàturà cu v ia ta sp i r ituale c reatina .

Pe de a l tà par te , omul avànd nedezràdàcjnatà in e l

c o n v in ta c rea tu ra li ta t ii lu i poa te c rea o lume ca re sà i a in se r io s

ex istente lui D um nezeu, care sà f ieo rgan izatà de legi ?i d ispozi t ii

in vederea lu i Dumnezeu . Viata pe aces t p ian se nume§te

“re l ig ioas à” . Insà , dat f i ind cà e a es te d oa r o rgan izatà in

ved erea lui D um nnezeu §i nu es te ìncà §i un i tà cu Dum nezeu ,

i l ic i aceas ta nu poate sa f ie numi tà v ia ta sp i r i tualà . Via ta

spir i tualà nu e o viatà de legi $i d ispozi t i i , ci o viafà de

ìmpàrtà§ire, de iubire §i dragoste, de amestec §i contopire cu

D u mn e z e u .

A lada r , pe or icà t de ìna l te t rep te a le v ie ti i “ in ter ioare” ,

“sp i r i tuale” sau “re l ig ioase” s -ar inàl ta omul , e l nu se poate

considera cu adevàrat un om sp i r i tual ; Aposto lu l Pavel i l

im m et te in mo d adecv at “su f le tesc (ps ih ic)” (I C or .2 ,14). Pr iv it

sub aspec t on to log ie , aceas t a ì n seamnà cà nu es t e i nca om

depl in § i adevàrat , toemai pen t ru cà un i rea cu Dumnezeu nu e

un elem ent supraadàu gat , ci const i tuieomul; reprezintà dem en ti li

fundamental a l ex is ten te i lu i . Ca sà f ie om, aces ta t rebu ie sà

dev inà ceea ce a fos t p làsm ui t sà fie.

Omul , sus t ine cu c lar i ta te Cabasi la , a fos t p làsmui t

dupà chipul lui H ristos. H r is to s es te C e l r ea lm en te “m ai -in tà i -

nàsc ut dec àt toatà zidire a” (C ol . 1, 15), arhet ipu l ; i scop ul lu i

Adam (680 AB) . Na tu ra umanà a fo s t c rea t a dupà ch ipu l l u i

I li is tos, ca Lo gosul sà p oa tà lua din ea pe M aica Sa §i sà intre81



c a o m ì n lu m e ( T h 1 5 0-1 5 2), c a D u m n e z e u s a d ev in a r ea lm e n te

Dumnezeu-Om ç i omul sa devina rea lmente , dupa har ç i

participare, el în suçi dum nezeu-om . A c e s ta e s te o m u l eu a dev àra t

realizat.

Ada m a fos t “m od ela i” na turai a l desc en de nti lor lui

Prin naç te rea lor b io logica , oam eni i po ar tà înfa t iça rea ad am icà ,

forma çi viafa adam icâ , func t ii le bio log icep siho -som atice . Pr in

în t ruparea , îngroparea ç i înv ie rea Lui , Cuvântu l c rea tor a

rem od elâ t çi récréâ t în e l “m od elul” adam ic , a créât un nou

“m od el " spir itua l de om. A fos t noul A dam , noul n àscà tor a l

um an i tà r i , Pa r im ele veaculu i v ii tor (541 A) . “U nul (Ada m ) a

introdus v ia ta ned esàvâ rç i tâ , care are nev oie de zeci de mii de

1ucru ri aj utàto are, iar A ltu 1(H ristos) s-a facu t oam en i lor p ar inte

a l nemurir i i” (680 C) .

Via ta prezentà e asemâna tâ de Cabas i la eu “v ia ta

obsc urà çi noc turnà ” pe ca re o t rà ieç te em br ionul în p ântece le

m atern pregà t indu -se pent ru naç te rea sa . “A ça cum pânà când

embrionul este în via ta întunecoasà ç i nopta t icà , na tura î l

p regâteçte p en tru v ia ta în lum ina çi îl p làsm uieç te Iuând d rep t

canon v ia ta pe ca re urm eazà sà o pr im eascà , to t aça se în tâm plà

çi cu Sf int i i . . . Pe omul inter ior ç i nou, créâ t dupa Dumnezeu

(Ef. 3, 16; 4, 24), lumea aceasta î l naçte în dureri çi , odatâ

p lâ sm u it çi fo rm a t a ic i, se naçte d e sà v ârç it în lu m ea c e a

desàvârç i tà çi ne îm bà t rân i toa re . .. A ceas ta es te ceea ce sp unea

Pavel g ala teni lor scr i ind: “C opilaç i i m ei . pe care- i n asc iaràç i în

d u r e r i , p â n à c e H r is t o s v a lu a c h i p în v o i ” ( G a l . 4 , 1 9 ).A

“(496 BC) . “ Inceputu l v ie t i i v i i toa re” se gàseç te în v ia ta

aceasta. Aici are loc "dâruirea mâdu larelor §isim tiri lor n oi"

çi “pr eg âtire ap en tru viefuirea de acolo $ i acea s ta pregà t i re

nu se poa te face decâ t încorpo rându -ne în H r is tos , p r im ind v ia ta

Lui prop r ie çi prop r i ile Lui s im pri ç i fun ep i . “Fi ind cà e aça , cum

nu es te eu put inpi pent ru c ineva sà t rà iascà aceas tâ v ia tà

omeneascâ fa rà sà pr imeascà s impar i le lu i Adam ç i pu te r i le

omeneçt i necesare pentru a vie tui , în acelaç i mod nu te pot i

apropia viu de acea lume fer ic i tà , daeâ nu eç t i pregàt i t pentru

a c e a s t a p r i n v i a j a l ui H r is t o s çi n u eç t i m o d e l â t d u p à



ch ip u l L u i" (541 A ) d. A ceas tà poz i ti e ev iden t iazá f ap tu l c à

omul adevà ra t se nevate prin na$terea in Hristos , ca na§terea

b io lo g ica rep rez in tà p re g à tire a na§terii re a le ín H ris to s. U ltim a

e cu m ult m ai inal tà , f i ind cà il na§te pe om la ex isten te §i via ta

uni tà cu Dumnezeu rea l izàndu-1 as t fe l ca om adevàra t . Am

ìntà ln i t aceas tà ìnvà tà tu rà la Sfàntu l M axim M àr tur is itoru l .

N ico lae C abasila o repetà in sistánd índeosebi pe ea §i m otivànd-o .a •

In na^te rea n a tu ra là ; se r ie e l , nàscà torul dà cop i lu lu i

sàu “samanta” § i “ inceputul v ie t i i” , da r in cont inuare v ia ta

f iecàrei persoane diferent iazà copilul de nàscàtor i in loc sà- iuneascà , in vrem e ce in na§te rea sp i r i tua là H r is tos dà omului

via ta Lui §i via ta aceasta a lui Hris tos e via ta cea nouà §i

adev àra tà a om ului . In na§te rea na tura là nàscà torul dà copi lu lu i

p o s ib ilita tea de a-§ i c rea o ch i §i m àd u la re asem en e a c e lo r a le

sa le , in vrem e ce in na§te rea sp i r itua là H r is tos d à om ului p ropr ii

Sài ochi §i propr i i le Lui màdulare . Na§terea naturalà e o

separa t ie a mamei de co pi l , na§te rea sp i r i tua làe o un i re con t inua

ia r dacà omul se separà de Hr is tos moaré . “Sànge le pr in ca retrà im acum este sàngele lui Hris tos §i t rupul nostru este t rupul

lui Hristos.. . comune ne sunt m àdularele § i com una ne e v ia ta ”

A ceas tà poses iun e s im ul tanà a ace lora§i m àdu la re §i a ace le ia^ i

v iet i c reazà com uniun ea r ea là . Pen t ru cà nu ex i s t à com uniune9

a tunc i cànd “ f lecare d in doi a re ceva : acum il a re unu l ia r acum

ce là la i t . ” Aceas ta “a r insemna a nu avea comuniune c i ma i

deg rabà a avea d is tantà . .. a§a cum nu poa te f i c inev a colo ca ta r

cu c inev a pr in faptul cà locuie^te in aceea§i locu intà da rlocuie§te in ea dup à ace la .” C om un iunea cu nàsc à tor i i na tura l i

e d o a r o i c o a n à a c o m u n i u n i i; c o m u n i u n e a r e a là e c o m u n i u n e a

cu H r is tos “cu Care t rup , sàng e , m àdu la re §i tóa te ce le la l te su nt

p u ru rea co m u n e .” H ris to s nu n e -a d a t v ia ta ca sà se sep a re in

continuare de noi . ca aceia (pàr int i i ) , c i “este prezent §i uni t

p u ru rea ; §i fa c e v iu §i c onstitu ie (pe om) p r in in sa li fa p tu l cà e

prezen t” (6 0 0 A - 6 0 4 A ) . c

A re loc as t fe l u im i toarea s in tezà ca re face ca om ul sàf ie perso an à deo seb ità §i l iberà §i, in acela§i tim p, m àd ular de



H ris tos . “ Fi indcà nu ex is tà n imic de care sf in t ii sa a ibà ne

§i El sa nu fie aceasta pentru ei. Fiindcà §i na§te, $i crea

hràne§te, este §i lum ina §i re sp ira le , se face pe S ine Insu§i

pen tru ei, ii lum ineazà ia rà ji prin El Insu§i $i le dà sà-L v ad

El Insu$i. Fiind h ràn itor este §i hranà. El este cel ce o ferà p à

vieji i $i tot El ceea ce se oferà; este viatà pentru cei vii

p e n tru c e i ce r e s p i r à , h ra n à p e n tru c e i c e v o r sà im b

c e v a ” (5 00 C D ) .f

Inmod pa ra l e l ,ì nna§ te reana tu ra Iàpà r in t iidaucop iun organism cap abi l sà t rà iascà aceastà v ia tà m uri toare , in

ce in na$terea spir itualà H ris tos creazà in om un nou orga

spiritual prin care om ul tràie§te viata spiri tualà , ochi spiri

$i urechi spiri tuale. Iar acest organism, care e tocmai omu

nou §i care, ca unul spiri tual , nu e supus str icàciunii

suprav ie tui dupà m oarte ?i va l ine exis tenta um anà vie in

ve$nicà . Dacà nu avem acest organism §i aceste s in ipr i , c

och i , in t reabà Cabas i la , vom vedea soare le d rep tà t i i ca r

s t ràbic i in veacul v i i tor? Cu m ne vom im pat tac i la M asa ca

va f i pusà inainte? In acest caz exis tenta umanà va f i mo

“mort i § i nenorocip vom locui in acea lume fer ic i tà” (496

$i ca sà su blin ieze §i mai intens rea li tatea legàtur

Hris tos cu credinciosul . ser ie cà acestà unire depà§e§te o

al tà unire pe care am putea-o conc epe §i cà nu es te cu pu t in

ea sà fie redatà cu un s ingu r exem plu. De aceea , Scr ipfolose§te in aceta t i t imp mai multe exemple . Legatura

Hris tos cu credinciosul e mai mare decàt cea pe care o ar

loc ui torc u locuinta lu i, v ia cu m làdi ta e i , bàrba tul cu fem e

càsàtor ie , capul cu m àdu lare le t rupului . Ul t im ul lucru ad ev

evident la M art in i care au prefera t sà-§i p iardà cap ete le dec

Hris tos . In t imp ce Apostolul Pavel , prm aceea cà dore

dev inà ana tema ca sà se p reamàreascà Hr is tos , a a rà ta

adevàratul credincios e mult mai uni t cu Hris tos decàt cu

ì §i (500 A)



[amorphia , aphaneia , agnosia] . Aceas tà tezà e demnà de o

aten t ie specialà. A bo rdàn d lucruri le din un gh iul de ved ere al lui

Dum nezeu , Cab as i la nu ez i tà sa sus t inàcà Dum nezeu “cunoa§ te pe ce le p rop rii L u i" , a d icà T a tà l cunoa§ te pe F iul §i ceea ce

ap art ine A cestuia. C eea ce nu este in H ristos ‘ ‘nu este vàdit, nici

cunoscut lu i Dumnezeu" . Dar ceea ce nu es te cunoscut lu i

D um nezeu e nec un oscu t la mod ul obiec t iv , nu exis tà in

adevàr . “Ceca ce nu d evine evident pentru A cela in lumina nu

existà pe de-a intregul nici in ad evàr " (525 BC).

Pr in B otez , M irung ere . E uh ar is t ie $i res tu l v ie ti i

spi r i tua le ne incorpo ràm in H r is tos , pr imim exis tenta cres tina .

ad icà hristoce ntr icà §i hris to m orfa , precum §i form a §i viaja _

coresp unz àtoare . In ace s t mod, “Ta tà l gàse$te pe fe te le noas t re

insal i form a(ch ipul) Fiului” Sàu §i“ recunoa§te in noi m àdularele

Celui Unul Nàscut” a l Sàu (600 B) . Ast fe l , f i ind “cunoscut i

Celui ce cunoa^te cele propri i ale Lui” (525 B), ie$im din

^tergere $i ui tare la ne -ui tare, la ad evà r [a- léth eia ] .O m ul,“' f i ind

ìnainte intuneric, devine luminà, p r im e v e subzisten tà fiin d

inainte nim ic; es te im prop r ia t §i ìnf ia t de Du m nezeu f iind dus

din temnita $i din sclavia extremà $i a§ezat pe un scaun

ìmpàrà tesc” (532 A) .T i t lu l lucràr i i fundamenta le a lu i Cabas i la nu es te

in tàmp là tor . P ent ru teologu l b izant in , v ia ta spi r i tua là e tocmai

viata in Hristos sau viata lui Hristos in noi . Esenta viet i i

spi r i tua le es te redatà cu c lar i ta te de exp res ia A postolului Pavel

“nu mai t ràiesc eu, ci Hristos t ràie$te in mine" (Gal .2, 20),

a tunci cànd o infe legem “ad l it te ram ".

Din ce le de m ai sus dev ine l imp ede faptul cà adevàrul

om ului co ns tà in de i form i ta tea sau mai exact in hr is tomo rf ism ul

[christoeideia] §ihristocen trismu l lui. In con secin tà, antrop olog iaor tod ox à t rebuie sà-§i cau te a lcà tui rea in ce pr ive§te subs tanfa ,

dar §i me toda §i forma, in pe rspect i va an tropo logiei hris tologice.

H r is to l o g i a c re § t in à o r t o d o x à e s t e p r o p r iu - z i s o

“ te a n tr o po lo g ie ” .

85



3. Tràirea vietii spirituale: hristificarea

omului prin comuniunea cu Hristos

Din moment ce om adevàrat e ornul in Hristos §i v

spir i tualà e v ia ta in H ristos, t rà i rea ui t im ei nu se po ate rea

decá t in un i rea § i comuniunea omulu i cu Hr is tos , comun

ca re in p l en i tud inea e i se nume§ te in t r ad i t i a o r todmáumwQZQWt [th éosis] §i care , du pà C ab asi la , are drept cont

antropologie al ei hris ti ficarea [ch ris top oiesis f \ In pr im

cinci ca pito lea le lucràrii saie^D espre viata in / / r à / a s ” ,C a b a

explica (dupà F.Ap. 17, 28) faptul cà unirea $i comuni

om ului cu H ristos se reai izeazà cu “existenta ” [ tòein ai] om

cu mi^carea [k inesis] care act iveazà existenta; cu viata [z

respectiv, cu cuno$tinfa §i cu vointa lui. “ A Fi un it cu H r

este cu put in tà pentru io t i cei ce t rec pr in tóate càte a t rH r i s t o s , §i s u f e r à t ó a t e $i d e v i n t ó a t e c à i e a s u f e r

d e v e n i t E P ( 52 1 A ).

Prin B otez , insa l i “existen ta" b io log ica a omulu

im p á r t a n te in mod r ea i de m oar tea §i ìnv ie rea lui Hr i

Bo tezul reprezintà l i tera lm ente o nou à na§tere in H ristos

acest sens, o nou à creat ie a om ului . Insà aceas tà nouà creat i

se face din nimic, n ic i, cum s-a in tàm plat la pr imu l om, plec

de la v ia |a b iologicà preexistentà , c i p lecànd de la exist b io lo g icà um anà p reex is ten tà .

A§a cum am vàzut deja , in afara lu i Hristos, exist

b io lo g icà um anà , om ul b io log ie nu a re n ic i “ ìn fati§are?,>

“n um e”, ci este o i4m ater ie” am orfa . C and ajung in top i to

expl icà antropologul b izant in , aurul § i arama se curat

difer i te le impuri tàf i §i cánd sunt túrn ate in form e iau form

podoabà, de m onedà sau de s ta tu ie , dev in ceea ce u rm a

dev inà §i abia a tunci iau §i num ele care indicà ce este f lecare

ele Anter ior eie aveau numele gener ic al mater ie i in



f i ja r a ch ip” §i iese afarà “p urtànd chip ul" f ru m osa l lui H ris tos .

“Suntem modelat i $i imprimati $i viata noastrà amorfa $i

ned ef ini tà pr im eóte o form a §¡ o def in i re” (525 A, 537 D). N a tura om ulu i ia forma, cu al te cuvinte consti tut ia §i

funct i i le natur i i umane ìndumnezei te a lui Hris tos . Pentru cà

p rin In tru p a rea Sa, H ris to s nu s-a m àrg in it sa aducà in lu m e

lumina, “ci a pregà ti t f i o c h r (care sa o vada) , n-a revàrsat

num ai mi ru l dum neze i r ii “ci a d at f i s in i t i rea ” (care sà-i s im tà

mireasma), adicà a creat in organismul uman pe care $i l -a

a s u m a t acele d im en s iuni f i funct i i noi prin ca re om u I sà-§i p oa tà

im prop r ia v ia ta d um neze iascà . P r in Bo tez f leca re c redine ios seunente §i-§i face ale sale simtirile §i functiile trupului lui

H ristos. “B aia sfàntà un ente pe cei spalaci in ea cu in sa li aceste

simtiri $i puteri” (537 D). Astfel , “ie§ind din apà purtàm in

suf le te le no as t re pe Insu§i M àntui toruI n os t ru pe cap, pe ochi ,

in ch ia r màrunta ie le noas t re , pe tóa te màdula re le , cura t de

p àcat, izb àv it d e to a tà s tr ic àc iu n ea , a§a cum a i n v ia i, a fost v àzut

de ucenici §i s-a inàltat , §i cum va veni iarà§i sa cearà inapoi

aceas tà comoarà” (517 D) .A ce as tà“con ec ta re" ' §i “ t rans form are” in con sec in tà a

dimensiuni lor $i funct i i lor biologice a le omului in funef i i a le

t rupului lui Hris tos nu se face cu d is trug erea p r im elor , ci pr in

t ransf igu rarea lor. H ris tos , expl ica Cab as i la , int rà ìn noi in m od

reai , t rupesc , pr in funct i i le biologice “pr in care int roducànd

aerul $i hrana a jutàm la via ta t rup ulu i" (520 A). I§i face a le S ale

(“ ìmpropr iazà”) aces te func t i i , s e ames tecà fa rà confuz ie dar

reai in tóate facul tadle noas t re ps ihosomat ice (520 A) §i pr in

aceas tà ta inicà amestecare natura la , sub inf luenza act ivà a

t rupului Sà uìnv ia t ,t ransform à, rem odeleazà$iÌnnoie?tefuncJ ii le

noas t re ps ihosomat ice fàcàndu- le fu n e fii ale p ropriu lu i Sàu

trup. “F i ind cà fór jele m ai mar i nu ìngàd uie ca fór je le mai m ic i

sà ràm ànà in e ie insele , c i a tunci cànd ìntà lne§te focu l , fierul nu

mai are nimic din fier , dar, §i pàmàntul §i apa, atunci cànd

p rim esc fo cu l, sch im b à p ro p rie tà jile lo r cu cele a le fo cu lu i. Ia r

dacá la for te omo gene ce le m ai mar i ac jioneazà asu pra ce lor mai

mic i , ce t rebuie sà gàndim despre acea for jà suprana tura là?

87



Este , deci , eviden t cà pe de o parte H ris tos se revarsà §i am es

cu noi, iar pe de a l ta parte cà ne sch im bà $i ne prefac e pe nA

E1 Insu§i, ca o p icàturà m ica de apà v àrsatà in t r-un ocean in

de mir” (593 C ). “A m estecàn du -se §i topind u-se as t fe l pe

Insu§i in noi intru toate , face din noi p rop riul Sàu trup §i de

pen tru noi c e ea ce este capu l pen tru m à d u la re ” (5 2 0

“Fi indcà sufle t § i t rup § i toate puter i le lor devin dein

spiri tuale, p entru cà se am estec à su flet cu suflet , t rup cu tr

sànge cu sànge. $ i ce rezul tà de a ic i? Cele mai bune § i

p u te rn ice d o m in à asu p ra ce lo r m ai m ici, §i ce le dum n ezeasupra celor om en ej t i ; §i cum spune P aveI desp re ìnv

“m uri torui es te abso rbi t de v iatà” (II C o r.5 ,4) §i a l tunde va

mai t rà iesc eu , c i H ristos t rà ie§te in m ine” (G al .2 ,20 )?’ (584

A ceas tà u l t im à f razà a A pos to lu lu i, cà re ia C abas

dà o greutate deosebi tà , aratà cà rena§terea $ i remodel

omului in Botez nu es te numai o remodelare a naturi i om

a dim en siun ilor $i fun cti i lor lui naturale , ci o renasiere

persoa nei um ane. E xistenfa um anà in integ raii tatea ei , natu

persoanà , e ste re in n o ità §i in ac es t sens recrea tà . O m ul ren

spir itual “nu din sàng iuiri .. . n ic i d in voin tà bà rbàteascà , c

D u m n ezeu Du h u l S fàn t” (6 01 D) . P rin i n c o rp o ra l a in H r

existenta biologicà ì§i gàse§te adevàratul ei ipostas spiri t

N a tu ra um an à c reatà , in care se c o n stitu ie p e rs

um anà de n ein teles in afara naturi i uma ne, es te ipo stazia

Hristos, gàsindu-§i astfel adevàrul , autentici tatea, sànàtat

fun cp on are a ei core ctà §i plen arà la infinit. Prin aceea§i mi§

p erso an a um an à c rea tà in ca re d ev in e c o n c re tà n a tu ra um an

neinfeles in afara persoanei , es te ipostaziatà in Hris tos

gàse§te “sub zis tenta” ad evà ratà §i ve§nicà “po tr iv i t lu i H ri

[katà C hristón hypo stènai ] , ca re e un ica “sub z is ten tà” de

de om. (533 D). Astfel , Hris tos devine pentru om l i teralm

(“in adevàr” § i nu cum “spune proverbul despre pr i

f o l o s i n d u - s e d e h i p e r b o l à ” ) u n “ a l t e l i n s u § i ” [ à ll o s a u

(665 A). '

Bo tezu l a re o fu n e re m ul tip là . Curà te§ te omu

p àca tele p e rso n a le il e lib ereazà de lan tu rile pe ca re le -a



neamului omenesc pàca tu l pro topàr in t i lor , da r , încâ ç i mai

radical , i l ipostaziazâ in Hristos , even iment ca re e cau za tu tu rorce lor la l te bunur i pe ca re le dàruie Ta ina . Botezul reprez in tà

p en tru om un eveniment ontologie care ii remodeleazci çi îi

întregeçte existenta creata. De aceea , e l reprez in tà punc tu l de

p ieca re s ta to rn ic a l o ricà re i ab o rd àri o rto d o x e a o n to lo g ie i

om ului . § i de acee a e l con s t itu ie “ ràdà c ina ” , “ izvorul” çi

“pos tamentul” v ie t i i sp i r i tua le .

O m ul ca re a p r im i t în Bo tez noua ex i s t en ta în H r is tos

içi gàseçte no ua m ineare çi ac t ivare a existen^ei dup a H ristos înT a i n a M irului. “A stfe l , ce i ce au fost co ns t i tuid spir i tual çi s-au

nàscu t în ac es t m od t rebuie sa câç t ige çi o lucrare (activitate)

p o triv ità une i a stfe l de n aç teri, çi o miçcare corespunzâtoare.

A c e a s ta o p o a t e (s à v â r ç i )î n n o i c e l e b ra r e a p r ea d u m n e z e i e s cu l u i

M ir” . (569 A).

Cabas i la expl icà modul în ca re se rea l izeazà aceas tâ

a c t iv a r e . E l u n e ç t e s tr â n s d i m e n s i u n e a h r is t o l o g i c à çiA A

p n e v m a to lo g icàa Iconom iei dum nezeieç ti. In a in ted e In tru pareaC uvân tu lu i , se r ie e l, D um nezeu “e ra un M ir ce r àm ânea a supra

A A

Lui Insuç i. ” Insà pr in asum area na tur ii om eneç t i , “M irul” s -a

vàrsa t d in Lo gos în e a çi ast fe l s -a pre facu t în “u ng ere” . “D ar

dup a ce s -a co n s t i tu i t f e r ic i tu l t rup care a pr imi t toa tà p l inà ta tea

dum neze i r i i. .. a tunc i m iru l vàrsa t pes te ea es te ç i se num eçte pe

drep t cuvân t unge re [chrisma]” (569 C - 572 A) . Pr in In t ruparea

Sa . C uvân tu l a mi runs u m ani ta t ea eu D um neze i r ea Lu i .

PreasfantuI Duh in t rà as tfe l acum în um ani ta te nu ca laîn t îia c rea tie , ci pe rson a l . “F i ind cà a tunc i , z ice , a su f la t suf la re

de v ia tà , ia r acum ne com unica D uhu l Lu i .” E Cel ce m içcâ çi

face v iu trupu l fe r ic i t a l Dom nului çi se revarsà pes te to t om ul

récréâ t , cent râ t pe Hr is tos . “Càc i a t r imis , z ice Dumnezeu pe

Duhul Fiu 1ui Sàu în inim ile noastre care s triga “A va!” “P àr in te!”

(Ga l . 4 , 6 ) (617 B) . Ta ina Mi ru lu i r ep rez in tà C inc izec imea

f iecàrui om con cre t .

în acea s tà T a inà , D uhul ac t iveazà ç i v iv i f icà func( i ile

om ului ìn H r istos . “Face ac t ive ene rgi i le sp i r itua le , la unu l pe



f iecâruia pent ru ta ina" (569 A) . E vo rba de darur i le (har i sm el

D uh ulu i ,ca re înpr im e le ti rnpur i c reç t inesed àdeau c red inc ioç i l

bo tezati p rin p u n e re a m â in ilo r A p o s to li lo r ia ra c u m prin S fân t

M ir , da rur i p rin c a re se o rgan izeazà cu m inea re dum neze ia s

Biserica . E vorba iaràçi de vi r tut i le care reprezintà reflexe

raze lor du m neze ieç t i, road e le lucrâr i lor D uh ului Care vine

om prin Taina. A stfe l d aru ri le , ca çi vi r tut i le , po t fi înte lese c

m odu lnou transfigurai in care fu nc tione azà sim turi le çi fun cti i

p s ih o so m a tice a le o m u lu i, c é n tra te în H ris to s çi m içca te D uh u l . “ V i rtu t i dum ne z e ie ç ti çi m a i p r e s u s de l e üe a o m e n e a s c

jk _

D um nezeu Insuçi f i i n d Ce! ce le p u n e in m ineare" (576 B) .

D um nezeiasca E uharistie e s te v ia ta în în t reaga

p lin à ta te . ' 'D u p a M ir ven im la M a s â ,aceastaesteccipâtulvieti

c e l o r c a r e a u a j u n s l a e a ne m a i li p s indu - le n i m i c pe n tru fe r ic ir

càuta tà” (581 A) . Pent ru cà a ic i nu ne împàr tàç im numai

moartea ç i învierea lui Hris tos f i ind ast fe l recreat i , nic i n

p rim im d o a r m içcarea ex is ten te i n o as tre no i. în d u m n eze ia s

Euharis t ie sunt recapi túla te ç i înt regi te tóate , f i indcâ “ni A A A

dàruie Insuçi Cel Inviat . . . Insuçi BinefacatoruI, templul însu

pe care e în tem e ia t tô t c ic lu l h a ru r i lo f ’ (581 A ).

Ciclu a l haruri lor numeçte Cabasi la c ic lul l i turgie

sacram enta l , în t reaga co n s t i tuée çi v ia ta a B iseric ii ca Tru p

lui Hris tos . $i exact Trupul lui Hris tos , mai exact Hris tos

întreg, Cu vân tul eu t rupu l pe C are 1-a luat çi tóa te fap tele pe ca

le-a facut , es te ç i se oferà în Euharis t ie . “ Fiindcâ nu /%

im pà rtàfim de ceva din El, ci de El Insuçi " (58 4 D ) . De acee

E uh aris t ia “o ferà desàv ârçi rea çi a ce lorla l te T ain e '’ (585 B

E uh arist ia e centrul çi izvorul viet i i sp iri tuale în Hristo

A ici unirea eu H ris tos e înt rea g a çi de pl inà. E ste transfigura i

hristificat în t reg omul , în tóate d im en siuni le lu i, cu tóa

s im pi r i le çi fu n c t i il e lu i ps iho so m at i ce un i té eu H r i s t

p rin tr-o u n iré p ro fu n d à . “ F iin d câ a c ea s ta e s te n u n ta cea m uc â n t atà în im n e , în c a r e M i re l e P r e a S f â n t i a c a m i re a s à f e c i o a



m àret ia ta inelor ! Ce d ev ine m in tea noas t rà cànd a fos t lua tà ìn

s t àpàn i r e de min tea dumneze iascà ! Ce dev ine vo in t a noas t r à

ìnvàlu i tà de vo in ta dumnezeiascà! Ce dev ine tàràna noas t rà* *cànd a fost b irui tà de foci l i acela!” (585 A).

A ceas tà h r i s t i ficare a om ulu i nu es te o impres ie pe care

§i-o creazà credinciosul despre sine însu§i . Omul nu este ca ?i

cum ar deveni màdular a l lu i Hr is tos , ci devine ìn mod reai

aceas ta . Cabas i la aduce ca exemplu pe Pavel ìn care tóa te

func | i il eom ene §t ¡ au fos t t ransform ate ìn f u n ct i ia le lui H r is tos .

‘"F iind cà zice: “ ave m m inte a lui H ristos" (11 C or. 2, 16) §i:

P e re t i o dova dà cà H ristos vorbeç te ìn mine" (I l Co r. 13, 3), §i:“và iubesc in màruntaiele lu i l isus Hristos" (I Cor.7 , 40) . . . § i ,

concen t rând tóate : “Nu mai t rà iesc eu , c i Hr is tos t rà ieç te in

m ine” (G al .2 . 20)” (585 A) .

C a b a s i l a în c e a r c à c u î n d r à z n e a l à o d e s c r ie r e ç i e x p li ca re

f i z i o l o g i c à a a c e s t e i t r a n s f o r m à r i p e c a r e o n u m e ç t e §i

" t r a n s f o r m a r e ” [metaskeué\ (716 A) . In terpre tànd pasaju l

scr ip tur is t ic : “cel ce M à m ànà ncà va trà i p r in M ine” ( loan 6 ,

57) , admi te fap tu l cà omul , ca ex is ten tà super ioarà , poate sàas imi leze pàinea . v inu l § i o r ice a l tceva mànàncà. Dar aces te

mâncàrur i , sub l in iazà e l insp i râ t $ i de Sfan tu l Maxim, nu au

viatà de la eie însele §i , in consecintà, nu pot da viatà. Dau

impres ia cà o ferà v ia tà , pen t ru cà e ie conservà prov izor iu

t rupul , ìnsà in rea l i ta te o ferà o s implà suprav ie tu i re supusà

str icàciun i i $i or ie nta tà sp re m oarte. Dar pàinea E uh arist iei ,

H ristos, con t inuà el , e realm en te vie §i astfel ea poa te sà ofere

in ad ev àr v ia tà . M ai m ul t, ca a bso lu t t ransc end ent cum es te , nu

El se p reface a tunci cànd Se oferà ca h ranà om ulu i , ci il p reface

pe om in ceea ce e s te El în suç i. “ H rana se tra n s fo rm a [p re face ,

metabòl iciJ in cel ce o m àn àn cà ; peç tele, pà ine a §i oric e alt

a l im en t se tr ans fo rm à în sànge om enesc . Aic i ì n sà se î n t âm p là

in întregim e con trar iul . F i ind cà însà§i pà inea viet ii m içcà pe cel

ce se hràne çte çi-1 sch im bà §i t rans form à (prefa ce ) in ea însà çi”

(597 AB) . Ast fe l , omul se t ransformà in màdular efec t iv a l

t rupului lu i H ristos care este h ràn i t §i facut viu de Cap. “ Fi indc à

cele a le capulu i cu nec es i ta te cobo arà la t rup” (520 A) . A ceas tà91



ana l izà face evide ntà l it e ra l ita tea f raze lo r paul ine de mai

E i e i n d i c à c u c l a r i t a t e a x u l c e n t r a i a l a n t r o p o l olui C aba si la . 8

Dar dum neze ia sca Eu ha r is ti e ar e çi o sem ni f ì cape

generala, cosmica. Transform a nu num ai omul , ci çi d im ens iu

universulu i . Ea reprez in tâ dupà Cabas i la rea l i ta tea u l t

“ t e luT ce lo r ce sun t , s copu l v i ep i de pe pàmànt ç i conpn

viepi ce reç ti , t r ansf igura rea i s tor ie i. Tim pul E uh ar i s tie i un

t recutul , prezen tul çi v i i torul , m ani fes tac i ac t iveazà in m od

veçnicia in real i ta tea cot idianà. Spat iul Euhar is t ie i e spa

Impàràpei , patr ia reala a creçt ini lor .

C aad un a reac red in c ioç i lo r în ju ru l A l ta ru lu i , Eu ha r

reprezintâ reconst i tuirea vetre i s t ràvechi a paradisului . C

com uniun e dep l inà a c redinc ioç i lor cu D um nezeu ç i ìn t reol

e a d e s à v â r ç e ç te a c e a v a t rà , u n i fi c a a b s o l u t u m a n i t

f acân d-o Trup a l lu i H r is tos . C a je r t f a çi o f r andà , c reazà d in

re lap a d ina in te de cadere a omului cu c rea t ia çi o desàvârçe

C rea tu r i le ca r e r eprez in t â b og àpa o m ulu i sun t o fe r it e cu iu

lu i D um nezeu. A st fe l , c rea pa dev ine med iul pr in ca re om u

unente cu D um nezeu . M ate r ia se um ple de D uhul çi v

spi r i tua là fun cp on eaz à in Li turghie ne ìn t re rup t §i dep l in . T

aces tea se fac pent ru cà E uharistia este H ristos C a re r eprez

trecutul , prezentul $i vi i torul Sf inplor , t recutul , prezentu

vii torul reai al lumii.

A ta t c a ce l ebra re , c à t §i ca ac pu ne de t r anssub s t ana pâinii §i a vinului în Trupul çi Sângele lui Hristos, dar §

împâr tàci re a credincioçi lor cu acest T rup çi Sân ge, d um nezei

Euhar i s t ie recon stituie $i actualizeazâ în pre zen t ceea ce a f

H r is tos ìn t r ecu t pen t ru m ântui rea oam eni lor , naç te rea , v

patim a, ìn v ie rea , ìnàl^ area, r ev àrsa rea D u hulu i. “ V re m ea a c e

(a Eu ha r is t ie i ) ì nseam nà v remea aceea ( a I conom ie i) ” (452

A s t f e l , c e l e b r a r e a E u h a r i s t i e i f a c e p e n t r u n o i p r e z

ev en im entele t recu te çi vi i toare a le Is tor ie i sf inte a m ân tui p a rtic ip a re a n o a s trà la ea ne sco a te a fa rà d in p a rcu rsu l c irc



Trupul is tor ie al lui l isus, aça cum a trait , a mûrit çi a

invia i , cum s trà luceçte p ream àr i t la drea pta T atà lu i , se gaseóte

in mod real pe s fân ta M asà çi se o fe rà c red inc ioç i lo r ca C ina de

ta ina . h C inànd, credinc ioçi i devin m àdulare a le t rupu lu i Lui çi

prin aceas ta co n tem p o ran i ai Iisu su lu i is to rie çi pàrtaçi in ca de

pe acum ai b u n u rilo r v iito a re . A cest tru p eu h a ris tic e tru pu l

Biser ic i i , t rupul credincioçi lor , mântu irea creapei , s lava lu i

D u m n e z e u ç i a o a m e n i lo r , l ib e r t a t e a , b u c u r i a çi h r a n a

Sf in t i lor . Ca Euhar is t ie , comuniune, ca c inà , ca t rup a l lu i

H r is tos çi t rup a l credincioç i lor , ace s t Trup , e ade vàratu l Spat iu

çi T i m p a l B i s e r i c i i , in E l v i e t u i m , ne m i ç c à m ç i

sun tem (c f.F .A p . 17, 2 8 ) . 1

In Taine Dumnezeu oferà to tu l ç i nu se mai poate

adàu ga n im ic în p lus . Es te ìn sà nec esar ca om ul sa c ins teascà

p rin conlucrcirea [ synerg ia] lu i personalà comoara pe care a

p rim it-o în T a in e . “ F iin d cà aça cum se p e trece in luc ru rile

( rea l i tàp ie ) insele , to t aça cei ce au p r im it v ia ta nu se cade sà se

m ul tume ascà cu ace as ta çi sà doarm à ca ç i cum ar avea to tu l, ci

t r ebu ie sa caute f i cele prin care pàzim (pâstrâm) aceasta

viafà” (641 A ) .J

D ar omul es te în m od fundam en ta l ceea ce gàn def te f i

ceea ce vrea. Açadar , nu e cu put infà sà se socoteascà uni t cu

H ristos farà ca fu ne pile sup erio are ale lui sà f íe unite cu El. In

ac est caz, el este “c o pil” ^i tcm àd ula r’' al lui H ristos, din m om ent

ce se cum inecà cu Trupu l §i Sànge le Lu i , da r “co p i l b lam ab i l”

çi ‘‘m àd ular m ort5' (641 D). D in con trà, atun ci cân d g àn direa lui

e unità cu gà nd irea lui Hristos $i voinfa lui ac ord atà cu voinfalui H ristos, e Tírese ca a ce stora sà le urm eze o m ul ìntreg §i un irea

es te a tunc i dep l inà . M odu lu i in ca re om ul poa te , va lo r i f icànd

nafterea , m i$ care a çi viata ce se gàs esc în Ta ine, sà lucreze ca

sà a t ingà h r i s ti f ica rea mintii çi a voinfei lu i, Ca ba si la ì i ded ica

ul t ím ele dou à cap i to le a le lucràr i i lui “D espre viafa in H ristos

Presupunànd cunoscu tà metoda asce t ica a cu râp r i i ç i

unif icàrii minfii, C ab asi la nu ins is tà asup ra e i , c i îç i îndre aptâ

efor tu l sàu spre a ara ta cà Hr is tos es te s ingurul A dev àr ç i câ Eles te în acord cu natura noas trà ç i , p r in urmare , e fo los i tor ç i



necesar sa medi tàm a supra Lui.

M ai cu seam à m edi ta ti a asupra fap te lor Iconom ie idumnezeie$t i , ser ie e l , umple mintea omului de màret ia § i

frum use tea lui Hristos §i nu o lasà sa fie atrasà de ràu. Pen tru

cà , cum mai pu tem merge spre ràu a tunci cànd am in te les

“drago stea n ebun à ” [to'n maniko'n érota] (64 8 A ) cu car e n e-a

iubit Du m neze u, pan a acolo incàt sa vinà la noi . sà-$i ìm prop rieze

m izeri i le vieti i no astre. su ferinta n oa strà, sa se go leasc à Tn noi

sa se am estece cu noi , sa ne facà tem pie §i m àdu lare ale Lui?

Celàlal t aspect a l medi tat ic i asupra celor facute deDu m nezeu pen t ru noi e m edi ta t ia "dem nitàt ii naturi i noastre ”

(652 A) . M àdulare le noas t re , exp l icà C abas i l a , sun t m àdulare

ale lui Hris tos . “C apu lui aces tor m àdu lare se inch ina H eruvim ii

p ic io a re le aces tea , m ain ile aces tea a tà m à de acea in im à.. . C e

lucru mai s fant ar putea exis ta decàt t rupul aces ta cu care

Hr i s t o s s - a con top i t ma i p resus decà t o r i ce conc rescen t à

naturala”?. . . Cum sà ne mai folos im ochi i la cele ce nu se

cuvin?. . . Nu ne vom mai mi§ca picioarele , nu ne vom maiTntinde mainile spre ce este ràu” (648 B - 649 A).

A ceas tà s t a re a v ie t ii e cu pu t in tà sà o tinem “dacà avem

activ in suflet cuvà ?itul[Sc ripturii]privitor la acestea. cà ad icà

acestea sunt màdulare ale lu i Hris tos , sunt s f in te §i poartà ca

ni§te vase sàngele lu i Hris tos” (648 C). Fraza aceas ta aratà

l im pede cà nici in ac es t punct C aba si la nu vorbe§te sent im enta

sau metaforic. Sub l irismul expresi i lor lui §i sub imaginile pe

ca re le folose$te se gàse§te tem elia solida a noii an trop olo gii inHristos. Ca sà ìntemeieze §i mai mult pozifia sa, in acela§i

capi tol e l expl icà faptul cà omul a fos t creat de la incepu

“pentru omul cel nou (Hristos). §i mintea $i pofi ta au fos

a lcà tu i te pen t ru A cela . Am pr imi t ra t iune ca sà cunoa§tem pe

Hris tos ; poftà ca sà alergàm spre Acela; memorie , ca sà-1

pu rtàm pe A cela ; pen tru cà E l ln su§i a fo st a rhe tipu l [m odelu l]

pen tru ce le c re a te ” (680 A ). T o cm ai de aceea , “ prin na tu ra , p rin

vointà §i pr in gànduri le sale omul nàzuie§te spre Hris tos nunumai din pricina divini tàt i i Lui , care e finta [télos] a toate, c



a§ternutul tuturor dragoste lor omene§ti , El este desfa tarea

gàndurilor .* ' Faptul de a íntoarce f ie iubirea, f ie gàndireano astrà spre or ice a l t lucru care nu este in H ris tos rep rezintà o

“d evierea d a rà de la ce le a$ezate la baza , in sub -stra tul n a tur i i”

noastre . Aceasta pentru cà Hris tos este sub-stratul [“hypó-

thesis"] [sau Cihypó-stasis‘*-ul] gàndurilor noastre (681 B).

Cum am re la ta t de ja , Cabasi la nu descr ie o forma sau

alta de viatà spir i tualà, nici un stadiu sau altul al ei . Vrea sa

evident ieze ìnsà temeiul ontologie común tuturor formelor §i

tuturor s tadi i lor , fundamentul ontologie a l “contemplaj ie i” lacare a jung, dupà un lung drum de curà j i re §i concentrare

interioarà, isiha$tii . M intea curà jità§i u nifica ta poate sa vad a pe

Dumnezeu §i sa se odihneascà in EI , pentru cà El este “sub-

stra tul" desàvàr§i t a l gàn du r i lor om ului .

Dar, in acela§i t imp, aratà cà pe acela$i principiu

ontolog ie se poate intem eia o curà t i re §i o t ransf igu rare a m inji i

p o sib ile de rea liza t p ro g resiv - prin c o n c e n tra re a g àn d u rilo r

asupra lui H r is tos $i a su p ra ac e ea c e z ide§te Trupu l lu i H r is tos,ca si asup ra m od urilor in care f leca re po ate fi zid it ca Tru p al lui

Hristos - de catre ioti credincio$ii din lume conducàndu- i la

p lin à ta tea v ie tii sp ir itu a le . El p ropune, a s tfe l, un m od de v ia ja

spir i tua là corespunzàtor oamenilor epoci i lui §i extrem de

actual astàzi.

Existà, spune el, felurite conditi i de viaja §i, prin

urmare, d iverse form e de vir tute. A ltfel se tràie$te viaja spir i tualà

de ce i “ce se oc up à de t reb ur i le p ol i tice co m un e (ob§te§ti )” $i de“cei ce ì$i fac treb urile lor pro prii” , altfel de cei ce nu §i-au luat

nici o obligatie dupà Botez, $i altfel de cei ce au fagàduit sa

tràiascà in “feciorie §i sà nu aibà nimic. . . §i a càror viaja e

solitarà .” E xistà ìnsà, “o datorie com una tuturor celor chemafi

cu num ele de la Hristos (crest in i lory ' (641 B) . la r aceasta este ,

in punctul con cret pe care-l studiem aici, co nc entrare a gànd urilor

asup ra lui H ristos , con cen trare ce devine in tegra la in rugàciune.

Nu e s te ind isp en sab il, ex p lic à C ab a s ila , c a c in e v a sà segàseascà in con dit ii spec ia le ca sà se roage: “P entru rug àciuni



càci nu exis ta locur i u nde sa nu f ie pre zen t (H ris tos) , nic i n

p oa te sa nu f ie ìm p reu n à cu noi, ca U nul ce es te p en tru

ce-L cauta m ai aproape decà t in ima lor .” Nu e n evo ie sa

ìnà l ta t pe culm i de s f in tenie , “ f iindcà nu -L chem àm pe S tàp

ca sa ne inco ron eze ” . De aceea , to t i au n evoie de rug àc iune

“cei rài3' pe ntru cà “C el che m at este b un :’ (681 BC ). T ain e

rugàc iun easun t ca lea com una tu tu ro r , con t inu tu l común tu t

form elor de via^à spiri tualà .

Pr in rug àciun e, gàn du r i le om ului §i lucru r i le pe cavize azà aces tea : persoane , luc rur i, s tà r i, not iuni , sun tofe r i t

Hris tos iar Hris tos este chemat sà vinà in mij locu! lor . C

dacà nu a junge lacon tem pla t ie , rugàc iun eacà làuze$ te gànd u

§i con t inutul lor la Du m nezeu , lum ineazà m intea §i tóa te cel

ca re le ìn te lege mintea cu lumina lu i Dumnezeu conduc

astfe l omul la adevàr . De aceea, in acord cu intreaga t ra

p a tris ticà , ru g àc iu n e a o fe rà cu no a$ terea rea là §i a r ta ru g àc i

reprez intà ad ev àrata $t iintà §i f i loso f ie .C om un iunea ins is tentà §i co nt inuà a om ului cu m i

lu i Dum nezeu p r in rug àc iunea m int ii , o con du ce pe aceas t

vadà rea l i ta tea d in unghiul de vedere a l lu i Dumnezeu

ra( ioneze in acord cu mintea lui Hris tos .

C à n d d e v i n e in t e g r al à, c o m u n i u n e a r e p r e z i n

transf igurare §i hr is t i f icare p rac t icàa m int i i §i oferà cunoa$t

suprema. T a tà l r ecunoa$te in m intea noas t rà mintea F iu lu i

$i noi , prin m intea Fiului , a jun gem sà cuno a§tem pe Tatà l , l

ca re , dupà Evanghe i i s tu l loan, r eprez in tà cont inutul v

vernice : “ A ceas ta es te v ia ta ve§nicà , ca sà te cuno ascà pe T

singurul Dumnezeu adevàrat §i pe l isus Hris tos pe care

t r im is” ( loan 17, 3) .

A sem ànà toa re e un i rea §i com uniunea cu H r is tos p

voinfà. V ointa , exp l icà C abas i la , se expr im à §i se ac tua l iz

p rin p o ftà , d o r in tà sau co ncu p iscen ^à [epithymia ] . Dar p

om ului nu es te sa t i s facutà de n imic d in ce le c rea te . O r ice l

bun a r face o m u l p o fta m in tii il im p in g e m ai d ep a rte “t



dep ar te $i cau ta ce^a ce nu e de fa ta , d isp re tuind (pr iv ind d e sus)

ce le ce sun t mereu de fa ta (p rezen te )” . A ceas ta nu se in tám plá pen tru cà b ín ele pcjftit e in fin it ia r p o fta o m u lu i, facu lta te a

vointei §i a pofteí |u¡ e márgini ta; daca ar f i a§a, márgini tul

n-ar putea càuta inf ìo i tu l. D im potr ivà , se in tàm plà a§a pen t ru cà

$i po fta om ului ‘*este d ispu sà §i a lcà tui tà sp re ac ea infin í ta te '’ .

$ i aceas tà funcp e ps ih icà a om ulu i “nucunoa§ te botar ”, pen tru

cà D um ne zeu C reato 111*“$i-apotrivit-o, [ada ptat-o] L ui Insidi...

ca num ai in El ìn su d s a ne putern bucura de intreaga piacere ”

(708 B C ).1V edern ca 5* a *ci se apl ica prin cipiu l fun dam ental a lc r e a úe i om u l ui d up ^c h i pu l l ui Dum ne z e u . V o i n t a om ul u i t inde

spre Binele infini ta pentru cà a§a a fost creata de la ìnceput .

A ceas tà t end in tà r e f re z in tà un e l ement con s t itu t iv a l ex i st en je i

ei . Ace sta e funclam en tul Pe care se sp ri j inà inv àtàtu ra lui

N ico lae C ab a sila d^s Pre h ris tif ic a re a vo in te i.

A c e a s tà o b s e r v a P e o n t o lo g i c a e c o m p l e ta t à d e

an tropo logu l bizan**11 cu a do ua care se plase azà, am s pu ne

astàz i , in spaf iu l a t i t ropologie i fenomenologice . Vointa , se r ie

e l , e in om putere^ cent ra là de mineare . “Tóate a le noast re

urm eazà vointei §i ir»erg aco lo un de ea le duc e” . V ointa o rienteazà

atàt pornir i le t rupu' t i i càt §i mi§carea gànduri lor , dar §i orice

ac t iune $i, in genere , or ice lucru o m enesc . “$ i , in genera i , vointa

con du ce §i poar tà to t ceea ce ne pr ive§te §i, da ca ea e rep nu tà

undev a , tóa te su nt tenute aco lo” (721 C) .

Dar , cont iPua e l , s in te t izànd ce le douà observa t i i de

mai sus $i conclu^*onand, omul pofte§te sa t ràiascà ferici t .

Trà ie$te §i exis tà sà- i n ieargà bine , pen t ru o “ex is tenta bu nà ”

[tò eù einai]. Toa*e rni$càr i le suf le tu lui sàu cautà exis tenja

adevà ra tà §i f e rin it à. “V rem ex i s t en ta pen t ru ex i s ten ta bu nà"

(709 C ) . In con sec i11 pen t ru cà ‘‘ex i s t en ta” um anà adev à ra tà

se gaseóte , dupà cu m am vàzut , in H ris tos , ce i a càror vo inta “a

fost rápi ta pàn à la £a pà t de H ris tos §i e a l ìp i ta do ar de E l , incà t

tóa te cá te vor § i ¡^besc §i cautà sunt Acela” , ace ia gàsesc in

H ristos rea l iza rla *or integralà , adev àra tà §i fer icire a lor realà

(721 C).^

in aceastà p erspe c t ivà , v ia ta spi r i tua là se rev e leazà ca



o v ia tà o r ien ta ta nu numai dupà l eg i ex ter ioare omulu i , c i

e x i g e n t a e x i s t e n t ia l à r a d i c a l à a o m u l u i p r in c a r e a c e s t a n à z u i e §

dupà fer ic i re . Viata spi r i tualà are o semnif icat ie $ i u t i l i ta

suprema pen t ru om, pen t ru cà ea conduce de l a “ex i s ten tà”

“ ex i s ten tà bunà” . C ont inu tu l e i nu es te e t ic , a§a cum fo los im

m ul te o r i astàz i ace s t t e rm en , sau soc io log ie , sau o r icare a l

p e r ife r ie , c i unu l o n to lo g ie . D a c à n -a r f i a§a, H ris to s n -a r f ic e

esen t ia l pen t ru om , “un icu l lucru nec esa r” . § i B iser ica c rea ti

n-ar f i adevàrul universal a l omului § i a l lumii , c i o expre

rel ig ioasà a da telo r sociale §i a celo r ce t in de viziun ea lumiide civi l izat ie , propri i unui popor sau al tu ia .

Via ta sp i r i tua là se mai reve leazà ca dezvol ta rea

actual izarea depl inà a facul tà t i lor § i funct i i lor omului . In

prive$ te v o in ta , pe c a re o s tu d iem a ic i, C a b a s ila se r ie ,

sent im entul dep l in al real ità t ii efec t ive, cà omu l a fos t creat

cau te binele ce-§i are izvorul lui in D um neze u. In afara b inel

vo inta , aces t sen zo r §i org an al fer ic i ri i, es te sup usà n ec esi tà

§i funct ione azà su b nive lul e i sau alàtu rea cu el , a$a cum atuncànd nu ex i s tà lumina , och iu l , o rganul veder i i , func t ionea

defici tar . O chiul o m ului a fos t crea i pentru lum inà §i vo inta

p en tru bine. O ch iu l farà lu m in à §i v o in ta fa rà b ine se g à sesc

afara natur i i lor § i funct ioneazà deviant , pe làngà natu

“ Fi indcà n ic i vo in ta nu p oate sà t rà iascà §i sà f ie ac t ivà d ec

ràm ànànd in H r i stos , pen t ru cà to t b ine le es te aco lo , a§a cu

ochiu l nu poate face ce le a le sa le dac à nu se fo lose§ te de lum in

(721 C) . “Pe nt ru cà och iu l a fos t facu t as t fe l ca sà se bucu re lum inà, auzul de auzi re , §i fìecare org an p en tru Iucrul potr iv

ad ap tat lu i; iarpo f tasu j le tu lu inàzu ie§ te num aispreHris tos .

aceasta es te §i a^temutul § i odihna ei , pentru cà E l S ing ur e

b in e le §i a d ev àru l §i o ric e a lt lucru v re d n ic de iubire [èros

(561 A).

C hem area lui H r i s tos , invafa teo logu l nos tru , a tingà

un a l t aspec t a l aces te i t eme, se adreseazà tu turor oameni lo

independent de semin t ie sau neam, vàrs tà sau profes iun pozifie so c ia là , in d e p e n d e n t de fap tu l d a c à trà ie§ te in “p u s ti



“sa nu ne Iupturn, [rà zbo i] cu vointa lui Hr is to s" (641 C).

Ràspunsu l l a aceas ta chemare cons t i tu ie con t inu tu l v ie t i i

spi r i tua le in p r im ul e i s tadiu . In s tadi i le t ina ie ch em area este :“sa civem com uni une d e voin ta c u D um nezeu ” (701 C ). m Cu

toatà diferente de grad, in tóate etapele viet i i spir i tuale §i in

tóa te fó rmele e i con t inu tu l e s t e ace ta t i : comuniunea 'vo in te i

om ene§t i cu vointa lu i Hris tos .

Dat f iind cà v o in ta jo ac à un rol a tà t de im portant in via ta

s p i r i t u a l D um ne z eu c a u t a sà -§ i im prop r ie z e a c e a s ta func t ie a

om ulu i inain tea oricà rei alte ia. EI a cre at cerili $i pà m àn tul §i

soarele, toatà frumusetea lumii vàzute §i nevàzute, §i ì i arataom ulu i, cum \f \ a ra ta indrà go st i ti i ha ine le lor, in te lepciun ea $i

f rum usetea Lui “ca sà po atà sàdi in e i drag ostea [ ton érota j d e

El". §i atunci cand o m ul, in loc sà i se dàruie, a fugit de pa rte de

EI, D um nezeu a lua t f irea om ene ascà §i a sup or ta t zec i de m i i

de rele “ca sà-l lege de Sine pe cel iubi t [ ton erómeno n] ... ca

sà-1 into arc à la Sine §i sà in d u ple ce v o inta lui'". $i nu s-a lim itat

la aceasta , c i S-a da t pe S ine ìnsu§i pre t de ràscumpàrare pe

Cruce , ca sà cumpere de l a om voin ta lu i , pen t ru cà numai p lecàn d de la e a p o a te sà-i o fe re fe ric ire a . “ F iin d cà EI era s tàp àn

p es te tó a te c e le la lte , d a r nu a v ea p u te re a su p ra in treg ii no astre

f in ” . Am fugi t de EI cu v oia no ast rà l iberà . “D e acee a pe tóa te

le-a facut ca sà o a t ragà la S ine . F i ind cà deo arece cà uta v ointa .

n-a facut nimic ca sà o const ràngà , n ic i n-a ràpi t -o . c i a

cum pàra t -o .” Ast fe l, f ap tu l de a -L pr imi pe H r is tos ca M àntu i to r

are (pent ru c redinc ios) aceea§i sem nif icaf ie cu ace la de a-1 ofer i

la modul absolut § i in tegra i vointa lu i . Vointa ce lui màntui tnu- i mai apar t ine lui, c i M àntui torului . A ces taeste , in terpre teazà

C aba si la , sensul cuv inte lor Ap ostolului P avel : “ nu mai suntef i

a i vo§t ri , càc i a{i fostcu m pàra f i cu pref” (I C o r .6 ,20) . Transferid

[he m etaphorà[ v oinfei de la noi la Hristos constituie m àntuirea

( 6 5 7 C , 6 8 8 B C , 71 7 B C D ) . n

Integra i izarea com un iuni i vointe i om ene§t i cu H ris tos ,

hristificarea vointei, reprez intà cont inutul v ief i i spi r i tua le in

stadiul e i ce l mai ìna l t, ea fun cf ionea zà ca iubire [agà pe] §i se

nume§te s f in\enie[hagiótes] . Sfantul se vrea “n u pe s ine insu§i,

99



ci pe Acela . . . Se lasà pe s ine însuçi ç i i ese spre Dumnezeu eu

toatà vo in ta lu i. Iç i u i tà sâràcia sa ç i ràm âne eu gura cà sca tà în

fafa Celu i bogat . . . F i indcà puterea iubi r i i ç t ie sa faeà propr i i

ce lor ce iube sc cele a le celor ¡ubi ti . Da r Fiindcà puterea voin te

çi poftei la sf int i se chel tuie toatà în Dumnezeu, ei I I socotesc

num ai pe El a f i ace l bine, çi nici t rup n ici suflet . . . nici al tce va

din cele conaturale çi propri i naturi i . . . nu-i mai pot desfata, ci

ca uni i ce au ieçi t od atà din ei înçiçi çi çi -au t rans férâ t al tun de va

via ta çi toa tà pofta lor, se igno ra pe ei înçiçi .” (708 D - 709 A )

A st fel, Sf în ti i se bu cu rà de ce se buc urà H r is tos , se în t r i s t rea zà

de ce se în t r i s tea zà H r istos , ex pr im a çi actual izeaz à în i s tor ie

voia lui Hristos. Vorbesc ca niçte guri ale lui Hristos çi aratà

adevàrul . Lucreazà ca maini a le lu i Hr is tos ç i fac minuni .

Ràm ânerea in iub ire î nseam nà ràm ânerea în Dum nezeu

“C àci ce l ce r àm âne în iub i re , se z ice , în D um nezeu ràm âne ç

D um neze u în e i” ( I Ioan 4 , 16)” (721 A ) . A nt ropo logu l nost ru

m istic ne invada cà ad ev àrata v iatà sp i r itualâ e iubi rea , toem a

p en tru cà D u m n ezeu e s te Iu b ire [Agape], “ Ia r daeà v i a fa e

p u te rea care m içcà c e le v ii, c e a ltc ev a d e c â t iu b irea în sàç i a r g àsc ineva cà es t e ceea ce- i miçcà pe oameni i v i i eu adevàra t , a

càro r Dum nezeu es t e D um nezeu l v i i lo r çi nu a l m or t il o r , iub i re

care nu num ai cà- i duc e çi- i poa r tà , da r îi çi scoate eu uçu r in tà

din e i înçiçi çi as t fe l poa te aep on a m ul t m ai m ul t asu pra lor dec â

toa t à v i a ta , î ncâ t dev ine m ai pu tem icà asupra lo r de câ t v i a ta

càc i î i conv inge sà d i sp re tu i ascà v i a t a , nu numai pe cea

curgàtoare , c i ç i pe cea s tà tà toare . D eci ce a ltceva s-a r pu tea

num i m ai eu dreptate viafâ decât iubirea [agape]?” (7 2 5 C D )Din aces t e mot ive , r ezu m àC ab as i l a ,p r in Voin ta om ulu

se creazà çi se sâlàçlu ieçte în aceasta v iata fer ic i tà , ad icà

fer ic i r ea s t a tom icà , s t ab i l à çi dep l inà . “D acà vom dezv o l ta

(exp l i c i t a ) vo in t a ce lu i ce t r à i eç t e dupà Dumnezeu , vom gàs i

s t rà luc ind în ea v i a t a f e r i c it à” (689 A) .

Ce le de m ai sus fac év iden t fap tu l cà toem ai com uniunea

eu Hr i s tos î nno ieç t e omul . E xisten fa nouà , energia , viata

cunoçtinfa çi voinfa lu i nouà , în t r eg o rgan i smu l h r i s tom ort rans f igura i cu s imtur i l e sp i r i t ua l e ç i daru r i l e Duhu lu i care



reprez in tà no i le m odur i de fun c t ionare a le lu i , con s t itu ie nou l

om In Hr is tos . Toa te aces tea po t a lcà tu i , c redem, cap i to le

fundamenta le a le une i an t ropo log i i h r i s to iog ice o r todoxe .

4. Roadele vietii spirituale:Transfigurarea creatiei in trupul lui Hristos

ca Bisericà

V ita l izarea §i inn o i rea pe care o o fe rào m u lu i D uhu l lu i

D um nezeu se ex tinde l a in t reaga c r eat ie . C aba s i laco m ple teazà

an t ropo log ia sa h r is to log icà cu o invà tà tu rà adm i rab i là desp re

caracterul hristocentric pe care-1 are creatici in intregul ei ,

a tunci cànd este ìnàl ta tà la rangul de Trup al lu i Hristos.

Am và zu t in p r imu l s tud iu d in ac eas tà car te invasa tura

Pàr in t i lo r despre re la t ia o rgan ica ce ex is tà In t re om § i res tu l

c rea t ie i . Omul es te un “ ine l de lega tura a l ìn t reg i i c reap i”

(P .G.88 , 320 A) , a re “ in s ine toa te par t i le In t regu lu i” (BEPES

18,160.4).

D upà C abas i la , f r àn tu ra de c r ea ti e pe ca re a a sum at -o

prin ìn tru p a rea S a L o g o s u l n -a e lib e ra t-o n u m ai de s tr icà c iu n e ,

ci a §i sch im ba t-o radicai . In ea s-a real izat scop ul p en tru care• A —

a fost crea ta lum ea de la incep ut ; pr in In trup are cre atu ra lu i

I )um neze u a deven i t T rup al C uv àntu lui , § i-a gàs i t “subzistenfa '"

ei ipostat icà , extracreaturalà .

A c e a s t à f r à m à n t à t u r à o m e n e a s c à a s u m a t à , T r u p u l

D om nu lu i, f unc t ioneazà in co n t inu a re pen t ru in t reaga c r ea f ie

ca “mi runge re” [chrisma] (572 A ) . Se in tàm plà , exp l icà to t

C abas i la , ceea ce se in tàm plà in cazu l unu i vas ce conf ine mir .

C ànd , ìn t r-un fel oarecare pere t i i vasu lu i se t ransform à in m ir,

a tunc i , in [oc sà séparé m im i de a tm osfera d in ju r , e l con t r ibu ie*

la revàrsarea lu i in ea . “ In ace la§ i m od, d up à ce na tura no as t ràe indum neze i tà in tr upu l M àn tu i to ru lu i , nu ma i ex i s t à n imic



pe In suçi D u m n e z e u , z id u le s te u c u m m ir ” (572 A ). A stfel . cee

ce separa pe om de Dumnezeu, acum î l uneçte eu El . Mirunsànatura creata a deveni t purtàtoare a Dumnezeir i i , Trup al lu

Hristos, natura hrist if icatâ. B ¡serica. Çi ceea ce se al toieçte î

cont inuare în Trupul Domnului se preschimbà în mod real î

Trup al lui Hristos, devine Bisericà. iSiserica e creatici altoii

p e H risto s ^ï fa cu ta vie de Duhul.

M isterul orig ina r çi suprem al credil i tei n oa stre este

dupa Apos to lu l Pave l , Hr i s t o s , î n t rupa rea ç i i conomi i l

dumneze ieç ti p r i nc a reC uv ân tu l am ân tu i t l um ea( I T im. 3 ,16Dup a m is ticul b izan t in . ace s t M is ter in i tia l care es te H ris tos , s

ext inde, dev ine con cret çi actual în t im p în Ta inele pr in care

organizatà çi t rà ieçte Biser icà. Cabasi la invaia câ exis ta

identitate interioarà între trupul istorie al lui Iisus çi cel a

B iserici i, între luc ràri le trupu lui con cre t al Do m nului çi cele al

Ta inelor . T aine le prelung esc în mod real fun ct i i leac elu i trup

oferà cu ade và rat v iata lu i. “Cele sàvâ rçi te (celeb rate) l iturgi

sunt o ini t iere [mystagogia ] în misterul acestei înomeniri D om nului .” (392 D). De aceea. B iser icà e creata , orga nizatà

e vie pr in T aine. “ B iser icà e însem na tà în T aine, nu ca î

s imboale , c i a§a cum (sunt însemnate) màdularele în in imà §

ram uri le în ràd âcin à çi, du pà cum zicea D om nul , ca m (adi te le î

v i ta . Fi indcâ aici nu e numai o comuni tate de nume sau

ana log ie de asemànare , ci o identi tate a re a li tât ir ( 452 CD )

Mi$carea es te dublà . H ristos se pre lungeçte în tim

prin lucrarea D uhu lu i iar lume aeste asumata. H ris tos se ext indasumând l umea . B i se r i ca n ue s t eo rea l i ta t e s t ati ca . Ea rep rez in t

o miçcare, o dinamicà t ransf igurator ie . E nunta neîncetatà î

spatiu $i t im p a C rea toru lui çi a cre aturi i Lui . In aces t am este

farà contopire a natur i i create cu cea necreatà , creap’a s

retopeçte în trupu l D om nului , se realcàtuieçte sac ram ental , es

transfiguratà, devine çi e vie ca Trup al lui Hristos.

M odul în care se rea l izeazà aceas tà t rans f igurare sun

Tainele , f i indcà ele reprezintâ , aça cum am vàzut , toema

p re lun g irea In trup à rii §i a fa p te lo r m â n tu ito a re a le D om nu lu



adicà invasa tura lu i despre ceea ce am putea num i o cosmo logie

hristocentrica , cu a l t e cuv in te inv i t a tu r a de spre c r ea la cea

nou a, lumea in întreg ul e i t ransf ig uratà , organ izatà çi vie ca

T rup a l lui Hris tos.

D ar ìnv àtà tura lui C abasi la despre T aine e foar te di fer ità

de cea pe care a avut-o teo log ia scolast ica , care le def inente ca

ce lebrà r i vàzu te ce com un ica harul nevàzut al lui D um nezeu çi

l imiteazà num àrul lor la çapte .

C ab as i la cons ide ra drept Ta ina cen t ra la Eu har is t ia ca re

re-pre-zintà , adicà face din nou prezen tà in m od actual in f lecare

spa t iu çi t im p co ncre t Icono m ia M àntui toru lu i , çi, de asem enea

Botezul çi M irungerea ca re cond uc om ul la Eu har is tie . D ar d in

aceas ta d in urmà decurg o munirne de ce lebrà r i s f in te ca re

îmbrà j içeazà in t reaga v ia tà ç i tóa te d imensiuni le omului in

lume. Se creazà astfe l un no u m od de via tà çi o no uà organ izare

a re la j i i lor oa m en ilor intre e i , cu D um nezeu çi cu lum ea, o no uà

organizare in H r is tos a com uniun i i oam eni lor çi a lumi i . Via ja

nouà pe ca re o dàruieç te H r is tos se num eçte dupà C abas i la v ia ja

sacramentalà . lar púnete le din t imp çi spat iu in care via ja

dum neze iascà o în tâ lneç te pe cea om eneascà ç i o t rans i f igureazà

- evenimentul ìn sine al întâlnirii çi transfiguràrii precum çi

acj iuni le , adicà r i tur i le sau procedeele pr in care se real izeazà

t ransf igurarea - se num esc Ta ine .

Pe de alta parte, du pà scolastici, în T aine ex istà elem entul

exter ior , sem nele p ercep ute sen sibi l , ç i, dis t inc tà de e ie , f i inja

T aine lor care e harul divin nev àzut . Pen tru Ca ba si la çi in

genera i pent ru t radi j ia pa t r i s t icà or todoxà , aceas tà separa j ie

este inexistentà . In B otez , preotul sf injeçte mai întâ i apa ç i om ulA

se boteazà ìn tr -o apà s f in j ità . In du m neze iasca E uha r is t ie p à inea

çi vinul devin realm en te Trup ul ç i Sàn gele lui H ris tos. In

Mirungere c redinc iosul es te uns cu untde lemn sf in j i t . Trupul

omului ç i , ìn consecinjà , omul nu poate f i conceput decàt

ìntr -o legàturà organicà cu restul creaj ie i .

I n aceas tà pe r spec t iva Cabas i l a ìnva jà cà Ta ine le

reprezintà “p o a rta ” çi (,caléa” p r in ca re v ia ja lu i Dumnezeu

vine in creaj ie o izbàveçte de p àc at çi de m oarte o face vie çi



o s f i n i t e . “ A c e a s ta c al e a t ra s a t- o D o m n u l v e n in d la n oi çi

acea s tà poar tà a desch is -o ven ind în lum e. Çi mergând la Tatà ln -a r âbda t sa o înch idà , c i de la A cela r ev ine la oam eni , sau mai

degrabà es te prezent pururea, es te çi va f i cu noi pentru

to tdeauna . . . Açadar , aceas ta nu es te a l tceva decâ t casa lui

D um neze u çi po ar ta ce rulu i” (Fa cere 28, 17)” (504 C D ). Çi:

“P r in aceste T aine ca pr in niçte feres t re in t ra in lum ea ac ea sta

în tuneca tà soare le d rep tâ t i i ç i omoarà v ia ta corespunzâtoare

lumii acesteia çi învie pe cea supralumeascà; ç i b i ruie lumea

Lumina lumi i . . . aducând în trup m ur i to r ç i curg à tor v ia tas ta tom icà çi nem ur i toare” (504 B C) . C ele doua expres i i pe care

le-am sub l in ia t în pasa ju l de m ai sus ind ica conce p t ia pe care o

are Cab as i la desp re lum ea m ântu ità , care e s te “ca sa” çi “ t rup”

a l lui D um nezeu . I a r T aine le sun t “ feres t r e le” p rin care So are le

Drep tâ t i i lumineazà “Casa” , a i te re te p r in care v ia ta Capulu i

face v iu “Trup ul .”

Uni rea dep l inà a c rea tu lu i ç i necrea tu lu i în Taine

“biruie” l imitele spat iu lui ç i t impului farà sà le zdrobeascà, ç ile o ferâ no i d im ens iun i . Crea f ia r econ s t i tu i tà sacram enta i , care

se nu m eçte Biser icâ, are noi d im en siuni , noi funef i i çi o nou a

viafà: d im ens iuni le , funcf i i le çi v iata trupu lui D om nului Celui

înv ia t. T oate po t acum sà se co ns t i tu ie çi sà tr à iascà în c rea t ie

în t r -un mod nou , n ic i numai omenesc , n ic i numai exc lus iv

dumnezeiesc, c i d ivino-uman. Este créât spaf iu l l i turgie çi

t impul l i turgie . In acest spat iu çi t imp l i turgie se real izeaza

am es tecu l f a rà con fuz ie a l v ie ti i pàm ânteç ti eu ce a cereasc à , a lis tor ici cu vern icia . “ Unu l es te t rupul lui Hr is tos . .. un ul t rupu l

credinc ioçi lor .. . iar în aces t t rup nu in troduc e dis tan te n ici

t im pul n ic i spa t iu l” °“C el ce a ven i t la no i ne-a açeza t îm preun â

cu inger i i, ne-a rân du i t în corul acelora ” (413 A ) . U nirea acea sta

es te a tâ t de r ad ica la ç i dep l inà cà nu readuc e num ai c reaf ia l a

s ta rea de d ina in te de cadere a “v e t re i” p arad isu lu i , ci c reaz à o

noua va t râ ç i un nou parad is , mul t mai îna l t decâ t p r imul :

Biser icâ . Lumea nu mai e doar o casa a omulu i , ci casa a . D um nezeului C elui viu ( 409 B) . D umnezeu Car e î na in t e de



un loc créâ t în care sà ràm ân â ç i un sà laç (Th 144). A stfe l , în

c rea t ie se gàseç te nu num ai a l ta ru l la ca re es te adora t D um nezeu,

c i Dumnezeu însuç i , i a r umani t a t ea dev ine fa m ilie a lu i

D um nezeu. Tran sform area e înc à çi m ai profundà . B ise r icâ nu

e num ai C asà çi Fam ilie , ci Trup a lu i Dumnezeu.

în aceas tà nouâ s ta re oameni i t rà iesc eu v ia{a iubi r i i

(725 D), în l iber ta te ç i bucur ie , având simtirea lui Dumnezeu

(561 D), vàzând ç i pr imind slava ç i s t rà lucirea Lui (564 B) .

Sf int i i , aceçt i fii a i T atà lui , m âd ularele ç i pr ie teni i F iului ,

iconomii ç i moçteni tor i i Case i , pr imesc raza “Domnului , ca re

este Duhul” ç i o ref lectâ act iv. “Vrei sà- t i arà t aceasta?”

î n t r e a b à S f â n tu l H r is o s t o m p e ca re -1 c i t e a z à C a b a s i la .

“G ândeç te - te la Pave l a le cà ru i ha ine lucrau (m inuni) , la Pe t ruA

a càru i um brà avea pu te re .. . Pur tau chipul Im pàra tu lu i çi e rau

scânte ie r i le lu i neapropia te” (564 C) . Noul mod de v ia tà a l

oam enilor , nou 1etos creçt in, este un e tosde i formsauhr i s tomorf

[ theoe idés e chr is toe idés] mai exact un etos teocentric çi

hristocentric.

De fapt , sf intenia nu are a i t izvor a l e i decât pe

D um nezeu . “ In ace st m od li se întâm plà sf inf i lor faptul de a fi

fer ic it i çi sfint i : din pr ic in a C elui fe r ic i t uni t eu e i .. . Fi ind cà de

acas à , de la ei înçiç i , de la na tura ç i râvn a om ene ascà. . . nu s-a

facu t nic i unul , c i e i sun t sfinf i din pr ic ina C elui Sfân t çi drept i

çi în te lep p d in p r ic ina Ce lu i d rep t çi s fant un i t eu e i” (613 A ) .

O r ice v i r tu te a om ului a re o va loare rea là în m àsura în ca re es te

vi r tu te a lu i Hr is tos , p ent ru cà n um ai ceea ce es te inco rporâ t în

Hr is tos , ç i es te pr in urmare lucru duhovnicesc (“nàscut d in

D uh ul” ) , poa te sàd ep àçe asc à l im i te le b io logice a le s t ricàc iuni i

çi m ort i i, sà f ie viu çi sà a ibâ valo are rea là pen tru veçn icie (61 6

D) . “F i j i mi los t iv i nu eu mi là omeneascà , c i precum es te

m i los t ivT atà l vos tru . Çi iub ip-v àu ni i pea l f ii precum v-am iub i t

eu pe v oi . ” C redinc ioç i i sunt chemaf i sa iubea scà “eu iubi rea eu

care iubea Pavel : “ în m àru ntaie le lui I isus H ristos.” Çi sà a ib à

“pacea lu i Hr is tos” ç i iubi rea eu care “ iubea Ta tà l pe F iu l . ”

P e n t ru c à , a ç a c u m n a ç t e re a e s t e “ u n a d u m n e z e i a s c à

f i à ” tôt tf l “ i i f i d i t i fi l f i i t t



cele lalte sun t noi §i spir i tu ale’’ (616 A).

“Toate acestea” se referà la difer i te le dimensiuni $i

funcf ii a le om ului . A ceste funct i i sunt chem ate sa f iecu rà t i te §i

sà se schimbe, sa se umple de Duhul lui Dumnezeu §i sa

func t ioneze in t r-un mod no u, in aco rd cu fun cti i le trupului lui

Hris to s. Aceasta insà nu se va face pr in abandonarea lor , c i

p rin tr-u n p ro ces c o n c re t de sch im b are §i tra n s fig u ra re care

unente lucrarea om ului cu harul lui Du m neze u. i;M àsl inul cel

b u r ì \ ad icà exis ten ta $i viafa nouà pe ca re o dà H ris tos , a l toie§te

prin T ain e §i p rin ìn tre ag a lup tà sp ir itu a là a o m u lu i, “m àslin u l

sà lba t ic” , ad icà ex is ten ta b io logicà $i a lcà tu i reap s iho so m at icà

a omu lui. § i rodul ce l nou , noul mod de ex is ten ta , e s te modul

m àsl inulu i bun (592 C) .

Par intele, d e exem plu , ca rena nte b io logie copi lu l , e s te

che m at sà-l nascà §i spir i tua l in Biser icà . Pa tem ita tea sp ir i tua là

con du ce la “sc op ul” e i, dà valo are ve§nicà §i co nf in ut spir itua l

ne stricàcio s patfemitàf ii biolo gice §i in ac est s en s o transfig urea zà.

In mod s imi la r , p rocesul cont inuu de innoire grafie

cà ru ia se ment ine v iu organismul b io logie uman - Tnnoi rea

celule lor care {ine viu t rupul §i cea a t rà ir i lor care nu permit

lumii sen t im enta le , in te lec tua le §i ps ih ice a om ului sà adoarm à

sau sà moarà - se intrege§te §i t ransf igureazà radicai pr in

rena§te rea rea là a Bo tezulu i ca re o fe rà om ului v ia fa sp i r itua là

du rabi là §i nestr icàcioa sà .

Iubirea in t re doi oam eni ca re - i cond uce la càsàtorie §i

care, oricàt de ad ev àratà ar f i, e supusà , ca un a creata, str icàciun ii,

p r im e v e p u te re p rin T a in a C u n u n ie i §i se là rge§ te la in fin it, se

e t e m iz e a z à , s e sc h im b à r a d ic a i , se t r a ns fo rm à f à r à sà se

des ì i infeze ìn t r -o d im ens iune a iub i r ii pe ca re o a re D um nezeu

p en tru lum e. U n ire a b à rb a tu lu i $i a fem eii se a lto ie§ te pe m area

ta inà a unir i i lui Hris tos cu lumea, ta in à care ina lfà lum ea - §i

fam i lia nouà ca re se c reeazà - la t r eapta d e B ise ricà .

In ace la§ i mod, dupà cum expl icà teo logul nos t ru in

lucràr i le cu co nf inu t socia l , dreptatea c a r e gu ve m e a z à r e l af ii le

in tre oam eni §i organ izeazà v ia fa soc ia là es te chem atà sà devinà

rea lmen te e fec t iva sà se t ransform e in t r o d repta te de i form à



adicà in t r-o dreptate care ref lectà § i actual izeazà in societa te

d r e p t a te a l u i D u m n e z e u , a c e a a rm o n i e su p r e m à in c a re

Dumnezeu a creat la ìnceput § i a recreat in Hris tos lumea.

Din exem ple le de m ai sus dev ine ev iden t fap tu l cà tóa te

dim ens iuni le $i fun ct i i le v ie t ii sun t chem ate $i pot sà f ie

t ransf igúrate in Hris tos .

Mai dev ine ev iden t aceea cà viata spiri tualà nu este o

fuga de lume, cát o transfig urare a ei. N u es te o sch imbare de

loe [tópo s], ci de m od [trópo s], de ex isten tà $i de v iatà. “ In ace st

mod , se r ie Cabas i la , v ie tu im in Dumnezeu : s t ràmutàndu-ne

v ia ta de l a lum ea noas t rà vàzu tà la cea nev àzu tà , nu sch imbànd

locul, ci viata §i vietu irea. F iindc à nu noi ne-am m i§cat sau urca t

la D um ne zeu , ci El a ve nit §i a cob or àt la noi . . . E1 s-a ap lec at pe

p àm àn t §i a g às it ch ip u l (n o s tru ) ... 1-a r id ica t §i 1-a o p r it d in

rà tàc i re , ne-a facu t cere t t i , nu s t ràmutàndu-ne de a ic i , c i

ràm anànd no i pe pàm ànt ; a pus in no i v ia ta d in cer nu ducànd u-

ne la cer , c i aplecànd §i coborànd la noi centr i le” (504 AB).

A ces t d u b lu ad e v à r n e co n d u ce la co n c lu z i a cà in s t a rea

nouà a lucru r i lo r c rea tà pe pàm ànt p r im Taine , c red inc io§ i i po t

sà t rà iascà p l inà tatea v iet i i sp i r i tuale fa r à sà se recla m e p en tru

aceas ta cond i ta ex t e r ioare spec ia le . V ia fa l it u rg i cà §i

sacram enta là a B iseric ii e a lcà tu i tà as t fe l ìnc à t sà t rans f igureze

toemai aces te condif i i .

N u es te n e a p à ra t in d isp en sab il p en tru c red in c io s ca el

sà -$ i abandoneze p ro fes iunea , se r ie Cabas i la : “Fap tu l de a

p rac tica §i d e a te fo iosi d e m e$te$uguri n u e cev a in fe rio r §i nu

ex is ta n ic i o p ied icà sp re o r ice fe l de ocupat ie . Genera lu l sà

com and e, agricu l torul sà cul t ive pà m àntul , me§te§ugarul sà-$i

facà lucruri le lu i , §i n im eni s à nu se l ipsea scà d in ace s te m ot ive

de ce le facu te de e l” (657 D) . Tóa te d imens iun i le v ie t i i .

p ro fe s io n a là , a rtis ticà , in te lec tu a là , §i o rica re a ltà funefie din

cele ce con st i tu ie , cum am và zut , “h ainele de p iele” , po t §i sunt

chem ate sà se a l to iascà pe v ia fa sacram enta là ?i a tunc i e ie dev in

nu num ai s im ple “facu l tàf i (pute r i ) pentru a t ra i” , c i , m ul t mai

mult , Msimfiri §i fun ct i i spiri tuale” care , in loc sà imp ied ice ,

a ju tà v iafa spir i tualà ? i , mai mul t , devin mij loace prin care



cred incio§ ii asumà § i inco rporeazà cosm osu l inB iser icà . As t fe

viata ¡stor ica se altoie§te pe H ristos §i devin e §i ea trup al Lu

In aces t punct de vedere se ev ident iazà mis iunea socia là

m area fo r tà t rans f igu ra toare a O r todox ie i :

“ Fi ind cà nu e nec esar sa te re t rag i la capat il i lum ii, n i

sa m ànàn ci vreo m anca re neobi§nu i tà , n ic i sà- ti sch im bi hain

nici sà-{i s tr ici sànàtatea, nici sa ìndràzne^ti vreun alt luc

ìndràznet” (657 D - 660 A) . Faptu l de a te ìndepàr ta

soc ietatea oam eni lor a trai o “v iata sol i tai à ?*e un m od de via

sub l im, dar nu r ep rez in tà o p remizà § i o cond i t ie esen ta la

v iep i sp i r i tua le ; c red inc iosu l nu es te p r iva i de n imic dac

ràm ànànd in lume, t rà ie§ te in p i inàta tea v ie t i i sacram entale . C

toatà deo seb irea in forma, cont inutu l esen t ia l al v ie p i sp ir i tua

e s t e r i i n ac es t ed o u àc azu r i a cela$ i: p a r t i c ip a r ea r ea l à laC r u c

$i Invierea lu i Hr is tos , ad icà m oa r tea realà a om ului fap i

pàcat, in v ie rea lu i c a m à d u ta ra i T ru p u lu i lu i H ris to s§ i u m p le r

de Prea sfàntu l Duh care oferà v ia{a sp iri tualà .

P r e z e n t a r e a c o n c r e t a $ i s u b t i l à a a c e s t u i a d e v

reprezin tà marea contr ibut ie a lu i Cabasi la la v ia ta § i teo log b ise r icea scà a seco lu lu i al X lV -le a ca §i in g en e re la is to

t eo lo g ic i c r ea t in e . ì n v à t à tu r a l u i a co n t r ib u i i d ec i s iv

r esp ingerea § i r às tumarea r ad ica là a acuze lo r in te lec tua l i l

um anis t i a i epo ci i la adresa m ona hi lor . Pr imii pr iveau ca

càdere g roso lanà in m ate r ia l it a te e fo r tu l m ona h i lo r de a a jun

§i la unirea a t rupulu i cu Dumnezeu. Cabasi la a arà ta t cà

num ai trupu l , a tunci cànd fun cp i le lui au fos t insànàto§ i te pr

asceza t rupea scà ? i um plu te de D uhu l , poa te sà se un eascà D um nez eu, ci ch iar §i viata in lum e §i Tnsà§i lum ea, atun ci cà

e r es tau ra tà func j ia e i euha r i s ticà - “pen t ru cà toa tà c rea tu r

b un à §i nu e x is tà n im ic d e lep àd a t d a cà se ia cu m ul{um ir

( I Tim. 4 ,4) - § i se umple pr in Taine de Duhul , poate sà

uneascà cu Dumnezeu § i sà se t r ans fo rme in Trup a l Lu

a lcà tu ind B ise r icà .

N ic o la e C a b a s ila s e p la seazà lim p ed e p e lin ia S fàn tu

G rigor ie Pala m a §i a in treg i i t rad ip i b ib l ice § i patr is t ice . E

arà ta t cu c la r i ta te cà to t c rea tu l es te chemat § i poa te sà

108



uneascà cu D um nezeu l n ec rea t, cu con d i t ia ca aces t a sà r e fuze

in tegra i , pànà la moar te , au tonomia care cons t i tu ie nuc leu l § i

cauza g ene ra toa re a pàca tu lu i . E l a ev ide n f i a t ìn c o n d i t i l e

co nc re te a le seco lu lu i a l X IV-Iea , am pl i f icàn d opera Sfàn tu lu i

G r igor ie Pa lama, adevàru l o r todox çi a con t r ibu i t laconda m narea

u m a n i s m u l u i e r e ti c a le p o c i i lu i. D a r a a r à t a t c u a c e e a ç i c l a r i ta t e

cà a tunc i cànd se leapàdà de au tono m ia io r, intreg cre atu l çi, ìn

mod concret , tóate fórmele ç i funct i i le v ie t i i pot sà se uneascà

p rin T a in e eu D u m n ezeu . Cu ac es t u ltim p u n c t al în v à tà tu rii,

p rin c a re a a su m a t çi tr a n s f ig u râ t c à u tà r i le a u te n tic e a le

um aniç t i lo r seco lu lu i a l X IV- lea , e l a pus ba ze le teo log ice a le

unui um anism teocentric.A

ln paralel , pr in faptul cà a aràta t cà p l inàtatea viet i i

spir i tuale poate f i t rà i tà ç i in lume çi a evident ia t moduri le

fund am énta le a le ac es to r t rà i ri , e l a de ve n i t un p ion ier în opera

sa adm irab i là de a cana l iza m area renaç te re i s ihas tà a seco lu lu i

al X IV - lea în lume, ca renac ie re a vietiil i turgiceçisacramentale. A créâ t as tfe l b aze le pen t ru o sp i r i tua l ita te soc ia là o r todox à .

Aceas tà operà , a càre i semnif ica t ie pen t ru z i ie le noas t re es te

ev iden tà , e n eces ar sà fie con t inu a tà .

D ar la fel de p re t ioasà e înv à tà tu ra lu i Cab as i la despre

noua organizare pe care o dobândeçîe lumea a tunc i când se

t ransform à în B isericà , ca çi despre p rob lem a con cre tà çi c r i t icà

a org aniza ra insedi. A ces te puñete a le înv à tà tu r i i lu i C ab as i la

e nece sar sà f ie sem nala te în con t inuare . R econstitu irea lum ii în B isericà se ob t ine p r in là rg i rea

ç i r eo rgan iza rea l i t u rg icà a d imens iun i lo r fundamén ta le ca r e

def ínese lumea , respec t iv a t impulu i ç i a spapulu i .

Sàrbà tor i le b iser iceç t i r i s ip i te de-a lungul unu i an

r e p r e z i n t à a s e m e n e a c e n t r e c a r e o r g a n i z e a z à î n t r - o n o u à

d i m e n s i u n e t impuL Paç t i l e , Naç te r ea Domnu lu i , Adormi rea

Maici i Domnului § i cele la l te sàrbàtor i , cu postur i le § i s lu jbele

lo r , dau t impulu i o nouà or ien ta re § i d imensiune . Fàrà a f i

desf i in ta t t im pu l crea tu ra l p lan cu m odu l lu i spéc i f ie es te



cicl i t i sàptàniànal §i zi lnic al Laudelor biserice§ti . Aceast

transfigurare a t impului se real izeazà §i se manifesta pri

excelenfà a$a cum am re la ta t ceva mai pe la rg mai sus , i

dumneze iasca Euhar i s t i e in ca re cu lmineazà tóa te s lu jbe le

p o stu rile §i sà rb à to rile .

In mod s im i la r se ob tine n oua organ iza re a spatiulu

care se rea l izeazà pr in excelentà in dumnezeiasca Euhar is t i

da r nu se epu izeazà acolo tocm ai pen t ru cà Eu har is t ia insà§i n

se epu izeazà in ce lebrarea dum inica là . Car t ie rul unde oam en

i$i pe t rec via ta de z i cu z i supusà c on di t ionàr i lor , se schim batunci cànd este org aniza t ca paro hie in ju ru l b iser ic i i , i

ìm preun à cu el se schim bà §i v ia ta oam eni lor . d in m om ent ce

Bi se r i cà oameni i nu se ca rac te r i zeazà pr in insu§i r i l e l

soc iologice (bogat i , sàrac i , cul t ivad, anal fabet i , e tc . ) , c i s

cunóse dup a n um ele lor de bo tez §i sunt chem at i sà trà iascà c

fra ti . In ace ta t i mod poate sà se sch im be o p rovincie a tunc i càn

este organiza tà ca episcop ie biser iceascà §i poate sà se schim b

$i intreaga lume locuità , a tunci càn d v rea sà tràias cà §i abordeze p roblem ele ei in acord cu m odelul S inodului A postol

§i a l ce lor Ecumenice , adicà pr in ref lec tarea in común asup

tu turorprob lem elor sub insuf i a rea D uh ulu i :“P àru tu-s -aDuh ul

Sfà nt §i no uà ” (F. Ap. 15,28). D ar ch iar $i cele m ai m àru nte gr

omene$t i : const ruc t ia unei case , deschiderea unui magazi

semànarea unui ogor se schimbà a tunci cànd credincio$i i

leagà c o n t i e n i de B i se ri cà p rin s f in ti rea lor . Casa , m agaz in

ogorul , nu sunt numai s imple f ràntur i a le spat iului cunoscnouà, ci devin ce lule a le organism ului b iser icesc in care om

poate sà t rà ia sc à v ia ja ce reascà in fin ità , fa rà sà r e sp in g à c ad re

concre te a le vie t i i pàmànte$t i . Acest alt cont inui f i a l

organizare a con di t i iior cuno scute in care se rostogole§te via

omeneascà e mare le dar a l Biser ic i i facut lumi i . La aceas

t ransform are cheam à H r is tos lumea .

D ar Biser icà , in ca l i ta tea e i de com uni ta te co nc re tà

oam eni, ca organ ism và zu t in sp at iu $i t imp , are ?i in ea insà

axe de organizare m ai concrete. A ces te axe co ncre te , in ju r

à t i l à i §i d l tà i t



sac ramenta lá , sunt dupa Cabas i la t r e i :A

Intái de tóate e Sfántul Jert felnic (Al ta r ) ca re es te

s ingurul lucru d in ín t reaga c rea t ie , a fa rá de oam eni , ca re se unge

cu Sfántu l M ir. la r S fántu l M ir, cum spun e D ionis ie Areop agi tu l

§i repetá Cabasi la , “ introduce pe Hris tos” (633 C) . Astfe l ín

creat ie exis ta un punct sensibi l concre t ín care este s igurá §i

s tab i lá prezenta sac ramenta lá a Crea toru lu i . Din aces t mot iv

je r tfe ln ic u l re p re z in tá “ o b á r$ ia ( in c e p u tu l) . ..o r ic á re ic e le b rá r i”

(625 A ) . P r in M irunge reaceas tá p ia t ráa fo s t iná l ta tá j i r eprez in tá

¡n cont inuare íntr -adevár $i ín mod rea l mána lui Hris tos care

sus t ine , de sa vá h e n te §i o f e r á T a in e le . “ Je r t fe ln i c e le im i ta m á na

Domnului $ i de la aceas tá masa s f in t i tá n i se ofe rá pá inea ca

T rup a l lui H ris tos $i bem Sá ng ele Lui ca din insá§i M ána

A celu ia” (577 D - 580 A ) . Pe a l tar (sau an t im is , care t iñe locul

un eo r i) e prez ent §i ac t iv sac ram en ta l H ris tos . D e aceea a l tarul

es te “ cel ce s f infe§te da ru l” (580 A B) .

D ar a l tarul es te íntem eia t §i sf in t i t d&Episcop. In t reaga

ce lebra re a s f in t ir i i b i se r ic ii , a§a cum o ana l izeazá C ab as i la ín

capitolul V al lucrárii “D esp re viata ín Hristos , a re drep t scop

sá indice fap tu l cá mode lu l a l ta ru lu i e Episcopul “pent ru cá

templu a l lu i Dum nezeu §i je r t fe ln ic cu adev ára t d in t re tóa te

c e le vá z u te poa te sá fie num a i f ir e a o a m e n i lo r ” (629 A B C ) . A§a

cum ar t is tul are pr im ul ín m intea lui ceea ce creazá , tot a§a §i

Episcopul , je r t fe ln icu l in suf le t i t a l lui D um nezeu, in tipá re§te

pe p ia trá c e e a ce este el in su§ i. M ai m u lt, e l “ p a rfu m ea z á m a sa

cu miresme de a le noas t re , cu v in § i mie re : u l t imul produce

d e s f a t a r e i a r p r i m u l a j u t á v i e p i ” , a s t f e l c a , í n a i n t e d e

dum neze iescul M ir ca re “ in t roduce pe H r is tos” , sá in t roducá ín

M a sá “ tóa te c el e o m e n e ? t f (633 A B ) . Pe n t ru c á num a i o m a sa

rea lm ente om eneasc á poa te deven i a l ta r a l lu i Du m nezeu. $ i ín

a c e s t punc t de v ine e v ide n tá d im e ns iune a a n t ropo lóg ic a $ i

cosm ológ ica a ec les io logie i lui N icolae Cab as i la .

A t r e i a d im e n s iune fun da m e n ta lá a o rga n iz á r ii lum i i

t ransform ate ín B iser icá su nt Sfinfii. De ac eea ín s luj ba sf in pr i i ,

d á M i §i E i i t i t lá d tá § t l



sa aibà §i materia supusà acestei puteri , càci a§a ea poate f

act iva mai eficient , cum sunt focul $i lumina trecànd pri

corpu r i le po t r ivi te” (636 A). Dar “nim ic nu este mai inru di t c

T ainele lui Hris tos dec àt M art ini care au in com ún cu H risto

$i trup ul §i sà ng ele §i felul m orp i §i tóa te ce lelalte, ca U nu l ca r

este cu ei $i cànd erau vi i , dar §i atunci cànd s-au sàvàr§i t di

viatà . . . f i ind a m estec at §i uni t cu tàràn a lor” (636 B).

Din ce le de ma i sus dev ine l im pede cà , dupà C abas i la

exista o relat ie interioarà intre ai tar , episcop $i sf intenie. §

aceastà re la t ie este centrul §i confinutul lor común: Hristo

A §acum ai tam i “este l i sus ” (580 A ), to t a§a §i a rhiereul rea i car

sàvar§e§te Euh arist ia este Hristos: “H ristos este Cel ce sàvàr§e§

aceas tà luc ra re s fan tà” (477 A) . Dar§ i M oa§ te leSf in t ilo rpo ar t

efect iv in ele pe Hristos §i reprezintà oarecum celelal te tain

d in m om ent ce , “daca se poa te gàs i ceva d in c e le vàzu te ca re s

cont inà pe M àntu i to ru l , aces tea sun t aces te osem in te" (636 B

A ces te i re i axe , in ju ru l cà rora se cons t i tu ie o rgan iza re

§i uni tatea Biserici i , nu se pot separa intre eie . Episcopul arnev oie de ai ta r §i de sfil it i, a i tam i de ep iscop §i moa§te, sf lnt

de episcop §i ai tar . Fiecare din acestea t rei ì$i gàse$te pl inire

in celàlal t §i este determinai de celàlal t . Eie reprezintà t r

co nd ipi , t re i p rem ize care sfàr§esc in dum nezeiasca Euh arist

in care se rea l izeazà $i se reveleazà in plen i tud inea lor adevàru

§i unitatea Bisericii . D acá una d in cele trei l ipse^te nu s e p o a

servarci Euharistia.

T u l b u r a re a e c h ilib r u lu i , a c c e n t u a l a u n i l a te r a là a u n edin acestea t re i , duce la sc indarea uni tà t i i § i dezorganizar

viet i i biserice§ù §i , inevitabi l , la scindarea §i dezorganizar

Biserici i ca Trup al lui Hristos. Multe din erezi i le §i schisme

ce se observà in Biser icà se da toreazà aceste i tu lburàr i , ca

m ul te din di f icul tàple pe care le ìn tàmp inà az i Biser icà O rtodox

insà§i in real izarea pl inàtàpi uni tàpi §i organizàri i e i vàzute

D ar in p erspect iva ec lesiologicà unive rsa là (ca tol icà

lu i C a b a s i l a , p e r s p e c t i v à in a c e la $ i t im p h r i s t o l o g i c

p n ev m ato lo g icà §i c o sm o log icà , e posib il sà gàsim so lu p a lo r

l t l t b l l f l d i t i l ì f tà tà



Biser ica . Problème care au legàturà nu numai cu uni ta tea ç i

organizarea e i , c i ç i cu act ivi ta tea pastora là ç i misiunea e i , cu

rela t ia cu lum ea, cu efor tul de de term inare a unei trà i r i ac túa le

a vieti i ascetice, m orale, etc. Din m om ent ce, açac um accen tueazà

insis tent C aba si la , Biser ica e lum ea t rans form atà in T rup a l lui

Hr is tos § i f acutà v ie de Duhul , problemele Bise r ic i i nu sunt

chest iuni interne a le unei comunitàr i ìnchise , c i pr in însàçi

natura lor , sunt problemele const i tupei , uni tà t i i ç i viepi lumii .

Es t e ev iden t cà N ico lae Cabas i l a cheamà ce r ce t a r ea

ec le s io log icà ç i t eo log icà a z i l e lo r noas t r e sa depàçeascà

carac te rul i s tor ico- f ì lo log ic ìngus t , con fes ion a l çi jur id ic -

can on ic, sa lase çcoli le çi sâ iasà in orizon tul de sch is al Icon om iei

du m nezeieçt i , adicà a l lucràr i i pe care o fac e “ pân à acum ” T a tà l,

ca sa t r ansforme pr in Duhul lumea - ç i propr ia noas t rà lume

actú ala - ìn Trup a l Fiului Sàu.

5. Trupul cosmic al Màntuitorului Hristos :transformarea eshatologicà a universului

A ceas tà ec les io logie a lu i C abas i la , da r §i ant rop olog ia

$i intreaga lui invasatura despre viafa spir i tualà sunt luminate

in te r ior de V eni rea a$tepta tà a D om nului .

§ t im cà Logosu l a i ndum neze i t na tu r a um ana pe ca r e a

asum at-o §i cà Fe r ic itul Tru p care s-a zàm isl it de la Duhu l Sfan t

§i F ec ioa ra M aria este izv orul ?i spafiul tràir i i viefi i spir i tuale.

De asem enea , am vàzu t cà pà inea E uh ar i st ie i e cu ad evàra t §i in

m od rea i T rupu l D om nului ? i cà in aces t T rup lum ea se al to ie§te

$i se trans form à in B iser icà pr in T aine. int re ag a invà{àturà a lui

Cabas i l a s f à r§e§ te in aceea cà ace s t Trup , ad i cà Trupu l

l isus-ului is tor ie care este Pàine a Eu ha r is t ie i $i toto da tà Trupu l

Bise r ic i i, va s t rà luc i l a a Do ua V eni re cam are le t rup cosmic a l

M àntuitorului H ristos



va ara ta a tun ci tu tu ror och i lo r pe nor i §i va a rà ta s t rà luc i rea

de la ràsàr i t §i pàn à la apus in t r -o cl ip i tà , ase m ene a unui f i i lgerRaza d um ne zei r i i in care t rà iesc s f in t ii incà d in acea s tà v ia

nu- i va pa ras i . D imp otr ivà, cànd se va aràta H r is tos , a tunci “

fàràna aceasta ( t rupur i le moar te ale sf in t i lor ) ì§ i va arà

f rum usetea , cànd va apare f i ind m àdu lar al ace le i s tr à luc i ri ,

va po t riv i cu So are le §i va em i te o r azà com unà cu e l” . Trup ur i

S f in t ilo r vo r st rà luc i cu lum ina T rupu lu i Ac elu ia (624 AB )

U rm àn d A pos to lu lu i Pavel , m is ticu l b izan t in nume§

ìnv ie r ea ce a de ob§ te de la a D oua V en i r e “ r à p i r e '\ “F i indvom fi ràpidi, z ice, pe nor i in ìn tàm pin area D om nului in vàzd u

(1 T es .4 ,1 7) . De aceea, Do m nul i -a num it pe sfingi “vu l tur

“C àci u nd e va f i stà rvu l aco lo se vor aduna vu l tu r i i” (M ate i 2

28) . Ce ea c e se ìn tàm plà cu g reu tà t il e ma r i, care , a tunci cànd

rup legàtur i le ce le f in sus - in terpreteazà Cabasi la - cad

p u te re p e p à m à n t, se v a ìn tàm p là §i cu tru p u r ile S fin tilo r ca

“a tunci cà n d se va a rà ta l iber ta tea lo r, se vor avàn ta cu un e l

i rezis t ib i l sp re H r is tos , pur tate spre locul lor” (624 C) . Tru pinviai a l Creatorului in t rupat va s t ràluci ca § i central reai

a t racf ie i co sm ice care le va a tr age la s ine pe tóa te .

F ieca re om i§i va regàs i a tunci t rupu l sàu . “ R eunind

se cu c ap ul , oase le , m àdu larele §i pa r l ile t rup ului vor reconst i

“ in teg r i ta tea” um anà. Cev a s imilar se va p etrece ?i cu M àntui to

H r is tos , C ap ul com ún a l tu tu ror” . D e ab ia va s tr à luc i Cap ul

nor i i cerului , § i “màdularele lu i se vor lua de peste to t” ca

a lcà tu iascà as t f e l Trupul Lu i mare (624 BC) .

D ar m àdu la re l e T r upu lu i co sm ic vo r fi pe r soane .

ace ea , §i T ru p u l va f i , in acela§i tim p, F am ilie , Eu har is t ie , C

“C àci a ràtà nd u -se S tàpànu l , E1 va f i ìncon j i fràt de corul robi

lui cei b u n i §i, s tràluc ind A cela, vo r stràluc i §i ei . C e priveli§

Sà vez i p e nor i m ul fime m are de lum inàtor i, oam eni r id icaci

zbo r s à p r à zn u iasc à un p r azn ic f a r à pu t in f à de a semàn ar e , pop

de du m nez e i i n j u r a l lu i D um nezeu , f rumo§ i in j u r a l C e

f ram os , c as n ic i in ju ra l S tàpà nulu i” (649 B C ) . Sf in f ii vor f i

veacu l v i i to r “dum nezei ìnconjurànd pe Du m nezeu §i mo§teni t

l l l S l §i ì à àfi d § i i à àf i E l” (520



D u r n n e z e u - O m u l v a s t r à l u c i c a " D u m n ez eu i n m i j l o cu l

' inmriezeilor”, ca un cor ifeu f rum os cond ucând coru l f rumo s alSf in t i lo r : “C or i feu f rum os a l unu i co r frum os” (624 B) .

I m a g i n e a a m in t e ç te A p o c a l ip s a , a c e a s tâ n o u a

cosm ogo nie (na$tere a lumii) în M ântuitorul H ristos: “Strälucind,

fd co bo arà pe pâm ânt d in cer , i a r pâm ântu l r id icà a l j i so ri pen t ru

Soarele Dreptât i i . Çi tóate se umplu de lumina”. (649 q )



NO T E

a) . Operele lui Cabasila De spre V íala in Hristos $

D um ne zeieçtiiLiturgh iisunt publícate (în original grec) înPatrologi

lui M igne, tomul 150, coloanele493-726, respectiv 368-492, editie care trimitem mai jos indicând în parantezà numai numarul coloane

$i sectiunea ei. O m iliile m ariale au fost editate în seria “Epi tàs pigás

nr.2, a Editurii Apostoliki Diakonia, cu titlul He Theometor , la car

trimitem eu prescurtarea Th §i indicarea în parantezà a paginii. Pentr

celelalte opere ale lui Cabasila, ca §i pentru viata, locul lui în sec.XI

çi importala lui, vezi P.Nellas, Prolegom ena e is tén meléten Niko lâo

tou Kabásila , Athena, 1968.

b) . “ Pâcatul era viu $i era cu neputinjä sä ne ràsa

adeväratä” (513 D)

c) . Dincolo de închiderea ìn stricàciune, pàcatu

dimensiuni. Este ,,b o a lâ ,' pentru om, “a n a r h i e” pentru creale

"aservire(m robire) diavolului, “ocarù ” $i "vrajmâçie ” împotriva l

Dumnezeu. Tóate acestea, ca $i modurile concrete ìn care Hristos

izbàvit umanitatea de eie se gàsesc expuse pe-larg ìn cartea noastrà. H

peri dikaióseos tou anthrópou didaskalia Nikolàou tou Kabásila

Peiraieus, 1975.

d) . “ în generai însà ce pot sä faeä pentru noi

(Tainelor)?. Ne pregätesc pentru viaja viitorare. Fiindca eie sun

pu terile vea cului viitor de care vorbeçte P a v e r. (688 D).

e) Când citäm în continuare ìn pasaje din Cabasila facem

trimiterea direct la sfôrçitul lor.

f) . Däm §i continuarea pasajului: “ El este Cel prin

umbla, El este §i calea, §i tot El §i oprirea $i capätul cäii. Suntem

mádulare, El este cap; trebuie sä luptäm, §i El luptä împreunâ cu no

pentru cei ce se dist ing în luptä este arbritru; de biruim, îndatâ El însu$este cununa. Astfel de pretutindeni El ne întoarce spre El însuçi §i n



lasà mintea noastrà sà ia seama la nimic din celelalte, nici sà se

indràgosteascà de ceva din cele ce sunt. Càci chiar dacà ne mi$càmpofta ìntr-acolo, El o opre§te §i potole$te; §i dacá o indreptàm acolo,

El este iarà§i aici; §i dacà e altundeva, Ei ocupà §i aceastà cale §¡ pune

màna pe cei ce o au. “Dacà mà voi inàlta la cer, tu acolo e§ti, zice

(Psalmistul), dacàcobor in iad, tu acolo e§ti" (Ps. 138,8)” (580 D - 501

A).

g) . Cabasila staruie mult asupra faptului cà expresiile biblice

care vorbesc despre unirea omului cu Hristos nu sunt simple asemànàri,

ci au un continui reai. Face continuu lungi analize ale acestor expresii,

mai cu seamà ìn legàturà cu dumnezeiasca Euharistie. Dàm drept

exemplu analiza pe care o face la versetul Epistolei càtre Evrei “ a

Carni casa suntem noi" (3.7) in legàturà cu versetul Evangheliei dupà

loan “ cel ce mànàncà T rupul Meu §i bea Sàngele Meu ràmàne in Mine

$i Eu in ei” (6, 56). Dumnezeiasca Euharistie, serie, e cea care “ ne

sàlà§Iuie$te in Hristos §i sàlà$luie§te pe Hristos in noi... astfel incàt f i

locuim f i suntem locuiti fi ne facem un duh cu EP\

§i atunci càndHristos ràmàne in noi ca in locuinta Lui, ce lucru ne mai poate lipsi §i

pe care sà nu-1 avem, ce bine ne mai poate scàpa? Cànd, iarà$i, noi

locuim in Hristos ca ìn casa noastrà, ce mai putem dori sà avem §i nu

avem deja? “ Este $i locuitor §i locuintà. Fericiti suntem de o asemenea

iocuintà, fericiti cà ne-am fàcut locuinjà (unui asemenea locui tor)” .

Ce altceva putem sà mai vrem “ cànd El este atàt de unit cu noi,

pàtrunde tóate ale noastre, detine tóate cele dinlàuntrul nostru §i este

$i ìn jurul nostru?" Nici un ràu exterior nu ne mai poate afla, pentru càHristos ne invàluie ca o casà atunci cànd acesta ne urmàre$te, dupà

cum ne curàte§te §i de orice ràu interior din moment ce locuie$te in noi

$i umple cu E1 ìnsu§i toatà existenta noastrà (584 BCD).

h) . Cànd **este sàvàr§ità $i incheiatà toatà lucrarea sfàntà...

marea victimà sfàntà junghiatà pentru lume se vede zàcand pe sfànta

masà. Càci pàinea, trupului Domnului nu este chip... ci insufi Trupul

preasfánt a! Stapànului, care a primit tóate suferintele, ocàrile §i

batjocurile, trupul ràstignit §i injunghiat, care a dat lui Pontiu Pilatmàrturia cu bunà, cel pàlmuit, ìncununat cu spini, scuipat, adàpat cu



Sfànt, nàscut de Prea Stanta Fecioarà, ingropat, inviat a treia zi, inàlt

la ceruri §i care $ade de-a dreapta Tatàlui” (425 CD).i ) . Cum e §i firesc, in acest eseu nu facem decàt o

mult prea sinopticà §i o interpretare la fel de sinopticà a invàfàturi i l

Cabasila. Suntem constràn§i sà làsàm deoparte puñete important

cum e acela cà dumnezeiasca Euharistie reprezintà continutul reai

Im p á rá fie i eshatologice. Vom avea o intelegere mult mai adàncà

ceea ce se intàmplà in dumnezeiasca Euharistie, dar §i a ceea ce esA

Impàràfia Cerurilor, daca avem in vedere pasajele de mai jos: “ Cee

ce fácea desfátarea $i fericirea celor de acolo, fíe paradis, fie sànuri alui Avraam, fie locuri lipsite de intristare §i suferintà, luminate c

verdeatà $i de odihnà sufletelor, fie insali impàràtia, nu era nim

altceva decàt acest Potir $i aceastà Pàine” (461 D). $i: “ S

aràtat cà toatà odihna sufletelor §i toatà ràsplata virtutii, mic

§i mare, nu sunt nimic altceva decàt aceastà Pàine §i ace

Potir... De aceea, Domnul nume§te desfàtarea sfintilor in veac

viitor “ cinà” : ca sà arate cà acolo nu existà nimic mai mu

decàt aceastà masà” (465 AB). j ) . De altfel, insà§i Tainele nu lucreazà farà c

omului: “ In douà moduri se zice cà lucreazà harul in cinstitele daru

intr-un mod in care acestea sunt sfintite, iar in altul in care harul s

sfintere prin ele. Pe primul, faptul cà harul lucreazà in sfintele daru

nu-1 poate impiedica nici unul din relele omene§ti; al doilea insà a

l ip s à $i d e rà v n a m a s t r a . De aceea este §i ìmpiedicat de u§uràtate

noastrà. Càci harul ne sfinfe§te prin sfintele daruri dacà ne-a

apropiat cum se cuvine de sfintenie, dacà insà cade in oamenepregàtiti, nu aduce nici un folos $i sà a§eazà in noi o vàtàma

inmiità’’ (444 D - 445 A). O dezvoltare pe larg a acestei teme concrea

in cartea mea, H e p e r id ik a ió s e o s .. . p. 137-158. Ingenerai despretem

conlucràrii (sinergici) care define un loc centrai la Cabasila §i desp

care el face únele din cele mai pàtrunzàtoare observati i care au exist

vreodatà, vezi omiliile mariale din H e T h eo m eto r.

k) . “Fiindcà atunci cànd aceste lucruri au reu$it

eie mintea §i sà ocupe sufletul, nu e u§or pentru el sà-§i intoarcà gàndspre altceva §i sà-§i stràmute pofta altundeva, atàt de frumoase §i d



màretia lor iar afectiunea care-1 atrage spre eie e prea mare pentru a

mai càdea in ganduri omene§ti. Fiindcà a§acum la oameni, afectiuneaìi face pe cei indràgostiti sa iasà din ei in$i§i atunci cànd covàr$e§te

inimile §i devine mai mare decàt cei ce o privesc, in acela§i mod

dragostea pentru oameni 1-a golit, (de$ertat) pe Dumnezeu (Fil.2,6).

Fiindcà EI nu cheamà la Sine pe robul pe care 1-a iubit ràmànànd pe

locul Sàu, ci coboarà EI insu$i in càutarea lui; Cei bogat vine la cei

sàrac §i apropiindu-se í§i declara El insu$i donai sàu $i cautà acela§i

lucru; respins nu se retrage; ocàràt nu se infurie; prigonit se a$eazà la

porti; face tóate ca sà arate cine iube$te: ia asupra sa suferintele $imoaré” (644 D - 645 A).

l) . Astfel, inainte de Hristos nu putea nimeni sà fie fericit,

*'fiindcà lucrul dorit [io pothoùmenon]nu era nicàieri. Dar ''pentru

cei care L-au gustai pe Mántuitorul, este prezent ìnsà$i acest lucru

dorit pentru care dragostea [èros]omeneascà a fost facutà de la

inceput ca dupà un canon $i un hotar, ca o visterie deajuns de mare §i

de larga sà poatà prim i pe Dumnezeu" (560 D).

m) . Gn òme ìnseamnà aici ^vointà” (boulese).

n) . Folosirea expresiei deosebit de intense “a c u m p à r a ”

(agoràio) de càtre Pavel §i Cabasila, expresia "nu sunteti a i v o fir ii”

precum §i expresia paralela “rob i a i lu i Dumnezeu ” potpàrea exagérate

$i aspre pentru cititorul contemporan. Nu avem aici posibilitatea de ne

ìntinde la o analiza mai adancà a lor. Trimitem pe citi torul care dore$te

sà vadà cum prin aceste expresi i este evidentiat binele suprem a l

libertàri, cum conceptia ortodoxà despre mantuire e identicà cu

corectarea in om a libertàri lui §i cum in procesul màntuirii, inteles

adecvat, functioneazà libertatea, la textele insedi lui Cabasila sau la

cartea noastrà He peri dikaióseos... p.137-168, mai ales p.l 17-125:

Eliberarea.

o) , loan Hrisostom, O m ilia la "in aceasta ve(i cun oa fie ” 6,

P.G.56, 277.



. .

4 ; v 2 ^ W

CADRELE ANTROPOLOGICE §1

COSMOLOGICE ALE UNIRII CU

DUMNEZEU

S t u d i u a s u p r a r d n d u i e l i i C a n o n u l u i M a r e

1. Cadrele cosmologice

I I I .

“Joi in a cincea sàptàm ànà din Sfàntul f i M arele Post

se toacà la al pa trulea ceas din noapte. § i adu nàn du-se iot i in

bisericd, preo tul dà binecuvàntarea f i se incepe Utrenia dupà

rànduialà. D up à cei fa se P salmi, se cantàl A liluia fi troparele

Treimice ale glasului de rand f i se c i tef te ca tisma a op ta din

Psalt ire. D upà care s e citefte Viata C uvioasei M aria Eg ipteanca

indouàstàri . Apoi, dup àP salm ul50, incepem inda tàsacà ntàm

Canonul Mare, care se zice rar , cu glas umil i t f i cu inimà

infràntà, fà c à n d la f iec ar e tropar càie irei m etanii f i z icànd

“Miluief te-mà, Dumnezeule , m iluief te-m à!”.

Aces te indrumàr i a le T r iodu lu i despre fe lu l cum se

cuvine a canta Canon ul M are nu descr iu p ur §i s implu cad re l

tipicon ale, ci cadrele m ai generale, cosmologice §i antropologic

in care se sàvàr§e§te aces t oficiu 1iturgic. Indrum àri le t ipico na le

p recizeazà a n u m ite c onditii in c a re ru g àciu n ea p oate fi a dev àratàrodnicà §i cu efec t , §i anum e ca dre le in care o m ul p oate sa s

conc entreze in D um nezeu, sa se al ipeascà cu s tàruintà §i ostene al

de El, sa curàteascà, lumineze §i restaureze, sa ofere §i s

uneascà cu D um nezeu d ime ns iun i le ex i s tenfe i s a le : m in te

vointà , sen t im ent , s im t ire , t rup.

Sc ularea la ceasul a l pa t rulea din no apte - adicà in jur u

m iezu lu ino pp i -adu na rea in B ise r icà , b inecuvàn ta rea p reo tu lu i

ce i §ase Psa lmi , a càror c i t i re s imbol izeazà vremea ce le i de-dou a Yfcniri /d e aCeéà in b iser icà dom ne§te un ìn tu ner ic §i



Iini§te absoluta) dupa care urmeaza indatá imnul crea(: iei §i

u im i rea fa ta de D um nezeu C el in Tre im e - Al i lu ia $i tropare le

Tre imice - p recum § i c i t i rea Psa l t i r i i care p regate le ca o

t rámbi ta de lup ta pe c red inc io§ i pen t ru indelungata lup ta

noc tu rna , sun t p r im e le e l em en te ca re , r econs t i t u id t im pu l

curgàtor §i spatiul , creaza al te condit i i , la fel de reale ca $i

acelea, § i in care poate avea loe lucrarea pr in excelentà a

omulu i : rugac iunea .

A ceste co nd iti i de baza ale oricarei utrenii sun t precÍzatein cont inuare mai pe larg in legatura cu cont inutul special ? i

scopul concre t a l Denie i Canonulu i Mare . Se c i t e§ te Via ta

C uvioase i M ar ia Eg ip teanca pen t ru a de ta§a m in tea §i vo in ta

cred incio§i lor de iub irea fata de lume §i a le càlàuzi pe urm ele

p a § iIo rC u v io a se i,in in im a p u s tie i,in in im a m is te ru lu ip o c a in te i.

A stfel pre gati t i , credincio§ii róstese in picioare P salm ul

50, Psalm ul poc aintei , §i incep ind atá cursa m aratón a Can onu lui

M are l a care e chem at sa ia par te om ul in t reg : “ Vino, ticaloase suflete, impre uná cu trupu l tan, /d e te m arturise§te Ziditoru lui

a tóate / §i te depárteaza acum de n ebu nia [ irat iona litatea] dinainte , / $ i adu lu i Dum nezeu lacr imi de poc aintá " (I, 2).

“Suf le tu l” a t rage ‘ ‘ t rupul” d ina in te p regàt i t cu pos tu l § i

p riv eg h erea la in ch in a c iu n e n e in tre ru p ta - tre i m etan ii pen tru

f lecare din ce le 300 de t rop are ale C ano nului - §i la l'¡acrimi,, din in ima, pen t ru ca rugaciunea sa dev inà “m árturis ire " din

adànc , s t r igà t a l ex i s tenfe i umane dupa “rationalitatea" ei p ie rdu tá .

Un a l t da t care d escr ie cadre te pe c à t de no i pe a tá t de

reale in care se savár§e§te acest oficiu l i turgie, §i anume noile dimens iuni pe care le iau spaf iu l $i t im pul re co ns t i tu í , sunt

p e rso a n e le e fe c tiv a c tiv e in a c tiu n e a c u ltic à , in a fa rà de

credincio§i .A A

Intái de tóate es te D um nezeu C el in Treim e. In jurul

t ronulu i Sàu se s t ràng cred inc io? i i. N oa ptea care cu ìn tuner icu l$i tàce rea ei face nem i§cate s im pri le trupe?t i , “A l iluia”, troparele



inaintea Lui: “ Tic s tr igc àn tare ac ea m are /cea in tre it cantata

/ in tru ce id in in à ltim e " ( IV,28) . Sco pul ec a , s tràn§i in B iser icà ,

credincio§i i sa se regàseascà in Casa Tatàlu i , iar lumea sa se

schimbe prin pocàintà $i rugàciune $i sa redevinà in Bisericà,

Vechea Vat rà .

Prezentà act iv pr in excelentà e a doua Persoanci a

Sfintei Traimi cu e f ìc ien ta pe care am pu tea-o numi f iz ic à , din

momentul in care segment i l i creat d in lumea noast rà pe care

l-a asum at §i La facu t infinita facàndu-I T rupu l Sàu, e B isericà

in care spa pu l $i t i inpu l no stru ì$i gà sesc noi dim en siun i, ce neingàduie sa sàvàr§im act iuni le cul t ice in genere . Adunarea

credincio§i!or dev ine l iteralm ente T rupul lui H ristos . H ristos

es te Casa noast rà .

Dar C uvà ntul in t rupat , Dom nul nost ru I isus Hris tos

es te p rezent §i cu o ef ic ientà nem ijloci tà , existentialà. Ei este

Ràscum pàrà to ru l iub i to r de oam eni , M ire le ràs t ign i t ca re ba te

cu iub irea lui la inim ile cred incio ^ilor §i ch eam à la o tain icà

un ire de iub ire . A§a cum o percepem deru làndu -se t ropar dupàt ropar , t esà tu raCanon ulu i M areface ev ide n t fap tu lcàru gàc iunea

credincio§i lor nu es te un m onolog, c i o voce a unui d ia log ca re

are loc in adàncuri le ta in ice a le exis tentelor umane.

Prezentà apoi cu o ef ic ientà specialà e Prea Sfànta

Fec ioarà Maria. Trupu l e i propriu e t rupul D um nezeu -om ului

B isericà. M aria e “ Nàscati ta re d e D u m n eze u '. In ea s-a rea liza

m area minune ca “U nitidin Treime” sà se facà ceea ce suntem

noi. Ea es teU §a$ i S cara ce unen te ceru l $i pà m àn tuL care creaz àin l im itele spatiului §i t imp ului nostru o ruptu rà m àn tuitoa re §

co b o a ràd eac u m in lu m t “cele m aipresus de lume”: “ Làudàm u

te, bine te cuvàntàm . / inchindmu-ne t ie , Nàscàtoare de

D um nezeu J c d a izà m islitp e Unui d in Treim ea cea nedespdrtitd

/ p e Unui Fiu $i D um nezeu; / $i insuti ne-ai d eschis nouà celo

de pe pa ntani / cele cerett i . " (VII, 22).

Prea Sfàn ta Fec ioarà e $ i màngàie toarea p l inà d

a f e c p u n e a c r e d i n c io $ i l o ri n v r e m e a a r i d à a p o s t u lu i ,a p à r à t o a r elor in lupta cea de toatà no aptea a rug àciuni i , càlàuz i toarea l

H i t i j l i t t à t d f l t



a pe o m ireasà la un irea lui ta inic à eu M irele H ristos. E a e

rezen tà de la în cep u tu l çi p ân à la sfâ rç itu l s lu jb e i: C red in c io ç iiia logheazà eu ea , ca ç i eu Hristos.

Mai e prezentà încà ç i Cuvioasa Maria Egipteanca.

t i r e a v ie ti i ei n-a re simp lul scop de a em oziona c redinc ioç i i .

a are o fu nctie m ult mai p rofu nd à çi mai rea là în cadrul s lu jbei.

redincioçi i or todoeçi ç t iu bine câ sàrbàtoarea unui sfânt nu e

s im plà c ins t ire adu sà S fântu lu i sau o rem em orare a v ief ii lu i

àcutà în scopuri pur didact ice . Ea este mult mai mult : o

a r t i c ip a i rea là la v ia ta , lu p te le , b iru in ta çi s lav a lu i. A stfe l,i t irea vie tii lui se face p en tru a-1 adu ce în m od ad ev àrat çi real

n m ij loc ul n ostru pe S fânt , eu toa tà via ta çi lupte le lui; de aceea

n parale l cu a cea sta se face o l i tanie ç i se pun într -un loc viz ibi l

in toate pàr t i le , moaçtele lui or i , când acestea l ipsesc , icoana

a, ia r c redinc ioç i i sunt m im iti d in un tde lem nu l m oaç te lor sau

coanei Sfântului . Cit i rea vie t i i Sfântului e un act liturgie. Se

ace adicà într -un alt t imp, cel l i turgie ç i creazà, împreunà eu

oate ce le ia l te de m en te t ip icon a le , un ait spapu - li tu rg ic .In acest spat iu nou ç i t imp nou, acte le sàvârçi te ç i

u vin te le rost ite , au a l te dim ens iuni ç i rap or tu r i , au a l t co ntinu i

>i o altà rodnicie. Astfel, citirea li turgicà a vietii Cuvioasei

M ar ia E gip teanc ao face prezentà în tr -un m od ta in ic în adun area

redincioçi lor pe Cuvioasa însàçi , pentru a- i însof i ç i lupta

mpreunà eu e i lupta pocàinte i ç i a rugâciunii . De aceea, la

fâ rç i tu l f iecàre i cântà r i (ode) a C anon ului exis tà dou à t ropare

rin ca re c red in c io ç ii i se ad re sea zâ : "C elp e care F ai iubit ç i Fai dorï t Ma icâ. / p e a le C ârui u rm e ai m ers , / A cesta te-a a fla t si ti -a d at po câin tà / ca unui s ingur D um nezeu mi lostiv

comp âî im i tor]/ Pe care roagâ- l neînceta t , / s a ne izbâveascâ

de pa t imi ç i de prim ejdi i ç i pe noi

În acelaçi mo d ta inic e prezen t §iSfântulAndrei , cel ce

a compus Canonul . Bise r icà a incorporâ t în Canonul sâu , la

fârçi tul f iecàrei ode , câte un trop ar care se ad rese azâ în specia l

Sfântu lu i . D es igur , ce rce ta rea ç t i in t i f icà ca re vrea sà s tudieze

Canonul în mod çt i inpf ic lasà deopar te aces te t ropare ca



lui A ndre i C ritean ul çi de a o p lasa în istoria 1iteraturii biz an t

în acelaçi fel , çti inta teolog icà se s tràduieçte sa gàse ascà n otiu

de t eo logie ca re se ascund în sec t iunea au ten t ica a C anon u

Pent ru ç t i in tà , confuz ia epoc i lor ce ca rac te r i zeazà t e

imno logic e s t ranie ç i neperm isâ .

Dar pent ru Bise r i cà nu ex i s t a confuz ie . în S inax

care se c í tente la f lecare u t renie dup a oda a çasea çi care ex p

cauza . cont inu tul çi scopul adu nàr i i l iturgice , Biser icà exp

ce es te Can on ul M are , care e autom i lui , pen t ru ce a fos t l

de v ia taC uv ioase i M ar ia E gip teanca sc r isà în secolu l al V II

deS of ronie ,pa t r ia rhul Ie rusa limulu i, ç idà îng ene ra l in form a

is tor ice pe care ea le socoteçte cà sunt necesare . D ar B ise

t rà ieç te ç i se miçcà înt r -o profunzime diacronica care con

dar depâçeçte cu m ul t t im pul un id im ens iona l dé l im i tâ

inform at i l e i s to r ice . îna cea s tà profunz ime d iac ronica d ive r

puñete ale tim p u lu i is to rie se în tâ ln e sc çi astfe l nu e d

s t raniu ca Sf .A nd rei , a rhiep iscop a l C rete i ín secolul a l V II

çi com po zi tor a l C ano nu lui M are , sà f ie prezent de f lecare când Biser icà sàvârçeçte aces t Canon ç i sà- i in i f ieze a

credincioçi în lucrarea ta inicà a rugà ciuni i ç i pocàinfe i . Sau

sà o spunem al tfe l , pr in acea s tâ ac t iun e l iturgica , ca çi în t

celelalte actiuni bisericeçti, credin cioçii pàtrun d în însuçi adâ

t impului , în care , dupa profunda expres ie a Epis tole i c

Diognet b , “vremur ile se ad u n a ' în Biser icà , Trupul

Hristos , acest ai t spat iu, devin contemporani çi casnic

Sfantului An drei , a i C uvioasei M aria , a i tu turo r Sf int i loA A

Prea Ferici tei Fecioare, ai lui Hris tos Insuçi . In aceste

dimensiuni pe care le dobândeçte spat iul ç i t impul no

cunoscut , pe rsoane le se adâncesc çi p re lungesc , s e nem àrgi

farà sà-ç i piardà ipos tasul lor concre t ç i , mai cu seamà

adâncesc ç i p re lungesc cu vin te le çi evenimen te le , d in m om

ce semnif icapa lor se îmbogàteçte inf ini t .

A s tà z i a v em d i fi c u l t à p în a î n f e le g e p r o f u

ra t ional i ta te a ac te lor biser iceçt i (Taine , s lujbe , c ic lur

s à rbà t o r i , r ugà c i une , a s c e z à , poc à i n t à ) pe n t ru c à s un

î mpi e d i c a f i de c onc e p t a n i d i me ns i ona l à p l a nà pe c a



avem asupra sp apu lu i §i t im pu lu i . D ar inB isericà dom ina o a lta

cosmologie. Aceas tà concept ie d i fe r i tà a supra spapulu i $ i

l imp ului o exp r im à pic tura §i arh i tec tura b izant ina §i pe acea sta

o presupune $i imno graf ia bizant ina . An sam blur i learhi tec tura le ,

i c o a n e l e ,ìmneìe ( “A stàz is-aspàn zura tpe lem n. . . V V en i fi sàn e

ràstignim impreunà cu El. .. ” e tc) nu sunt f iguri de l imbaj sau

hiperbo le a le unei fan tez i i ìnzestra te , ci exp r im à o rea l ita te ; tot

a§a cum na§te rea cea nouà pe ca re o dà ru ie$ te Botezul ,

cu m ineca rea cu Tru pu l §i Sàng ele lui H ris tos care are loc in

du m neze iasca Eu har is t ie nu sunt me tafore , c i rea l i tà ti . Dacà nu

luàm in ser ios cad re le cosm olog ice §i an tropo logice difer i te in

care tràie§te §i se mi§cà Biserica, e cu neputintà sà intelegem

arta bizan tinà, tex tele b iblice, p atr istice §i l iturgice . a§a cum e

imposibil sà intelegem ragionaiitatea §i realitatea pe care le

include in el m odul con cret in care e constit i! ità viata b isericeascà*

ca reorg anizare §i prefa cere ac t ivà , decis ivà §i m àn tui toa re a

il imensiunilor §i functii lor màrginite ale lumii create §i ale

cxis tente i umane create .

In ace astà alta p erspect i và , ec lesiologicà , in ca re creat ia

c inàl ta tà la ran gd e m ister, gàsindu-§i ad icà in H ris tos armonia

ei profunda , ade\>àratele dim éns iuni §i fun ctio na litatea ei

p lenarà , pu tem inteleg e cà, a§a cum 1-a scris co m po zitoru l lui

>i-I sàvàr§e§te ne co nten i t Biser ica , Cano nul M are este d ifer i td e

un tex t i i te ra r pe ca re f i lo logia academicà contemporanà i l

poate ana liza cu m e to d e le e i sau de un te x t in c a re §tiinta

teo logica a r pu tea càu ta not iuni teo logice . M ai exac t , am p utea

spune cà es te un tex t Iit erar in depl inà ta tea lu i, d in m om ent ce

prin p ro fu n d a lui a rm o n ie , p rin d im e n s iu n ile lu i ad e v àra te -

cxt inse la inf ini t - §i de pl ina lui func t ional i ta te divin o-u m an à -

e l exp r im à §i a jutà pe om sà pà trund à in acel tim p §i spat iu a le

càror dimén siuni p ar t iculare le bànuie$te sau spre care pr ive§te

si pe care se luptà sà le exprime adevàrata artà . $i este un text

teologie in de pl inà ta tea lui, din m om ent ce in e l gàn direa , ar ta ,

in fo rm a la i s to r i c à , f unc t ion à nd c a rugà c iune , ì§ i gà se sc

ndevàra te le d iméns iuni § i funcpona l i ta tea lor depl inà , devin



schim bare aç i rem odelarea lui însu§i çi am ed iului înco njura to

E u n t e x tt e o l o g i c în d e p l i n â ta t e a lu i f ii n d c â n u e s t e u n c o m e n t a r$ti int if ic , c i un oficiu l i turgie bisericesc, adicà o act iune ca

schimbä §i mântuieçte pe om §i lumea.ä ___

In aces t spa t iu- t imp nou a l Biser ic i i domnesc a

amintiri , p ersoanele ç i even im ente le Is tor ic i St in te a M ântui r

D u p à S i n a x a r, s f â n tu l c o m p o z i to r a l C a n o n u l u i M a re “aaleât

câii tul de fa ta culegân d f i s trângâ nd toatâ is toria Vechiulu

N oului Testa m ent de la A dam $i pâ n â la Ina i(area lui Hrist

f i p ro povâdu irea A posto lilor

Se ç tie cä pentru t radi tia or todox â l in ia Ada m -H ris t

definente adevärul is toriei , continutul mai profund $i scop

devenir i i i s tor ice . As t fe l , de la Gen eza la A po cal ipsâ S t in te

Scr ip tur i reprez inta pentru B iser icäca r tea s fântà a lumii toem

pen tru cä ea c o n tin e etapele centrale ale acestei deven

istorice m ai pro fund e .

La aces t f lux adânc care cond uce de la începu tur i pâ

la Sfârçi t, credincio$ii t lecârei epo ci ra po rteazâ c ele ale lor

ale lumii lor as tfel încâ t , cufu nd ând u-le ïn acesta , grefà nd u p e ax u l cen tra l, s ä le t ran sfé ré d in e fem er (d in ‘ f ir e a curgätoa

a t impu lu i” VI, 12) in stabilitate, din limitele ìnguste

cotidianului ç i epocii în ceea ce în Hris tos are vernicia

inf in i tu l . Aceas tà s t râmutare ( textul o numeçte ,tre c e r

Ckdiâ b as is '’) repre zin ta nu cleul po câin tei §i unul d in sc op ur

centrale ale lucrului c i t i r i i Scripturi lor $i a rugaciunii .

T oa te aces tea " le -apotr iv it [arm onizat] foar te frum

f i cu m uli m efieçug C el întru S fin ii P ârin te le nostru Andr

arhiepiscopul C rete i " în Canonul cel Mare al sàu.

Invocând m em oria lu i So lom on care ‘fàcû nd v ic leç

inaintea Iui D um ne zeu /s-a depârtat de E l ' ’ ( V II, 10), p äc ät o

încâ ne pocai t es te cä läuz i t sä conçt ient izeze faptul cä , ram ânâ

departe de Dumnezeu, îç i are via{a “asemànata ’ stric äc iu n

Prezentând noaptea în t reagâ u§a Impärä t ie i descha

dup a Intrup area lui Hris tos çi pe tâ lhari $i de sfrân ate grab ind

se räspu nzä nd ch em ärii lui I isus , sä 1‘râpeascà ’ ’ Im p är äp a p

schimbarea radica la , pr in “ p re fa c ere a ” pocâîntei , acesta

126



in tare§te pe cei §ovàielnici ca, pàràs ind ezi tarea, sa vinà in

spat iu l unde pacatoc i se t rans forma in s t ìn t i :

"Hristos s-a fà c u t orni chem ànd la p o cà in tà p e ta lhari

$ipe desfràn teJSa flete, pocàie$te-te, / cà s-a deschis acum u$a*

Im paratici / §i o rápese in ain te /fa r ise ii, vam ejii §i desfràntii

/ p re fà càn du -fi via ta p r in pocà in tà ( IX, 6)

lar pe credinciosul pregàt i t i l aruncà dintr-o data in

co rn i m ar i lo r rug à to r i a i D om nulu i , f acàndu-1 s a s t r ige

unindu-§i glasul lui impreunà cu ei :“Ca tàlharul s tr ig J ie: pomene$te-mày/ ca P etrup làng

cu amar A Iartà-m à , M àntuitorule , strigca$ivam e$ul/, làcrim ez

ca $i desfrànatCL / Prime$ te-mi tànguirea, ca o ar ecà nd p e cea

a Cananeencei ” (V i l i , 14)

In ace s t m od, am int i r ile i s tor ic i s t ìn te devin v i i .

Evenimente le mantu i r i i devin ac túa le in cred inc io$i i care se

m a n t u i e s c a s t à z i . $ i a c t u a l i t a t e a i n c a r e s u n t r e i n v i a t e

even im ente le m antu i r ii se d i la ta , cup r inde ne cup r insu l , sparge b a rie re le sp a tiu lu i §i a le t im p u lu i, se p re lu nge$ te §i adànce§ te la

infinit .

A c e a s t à p r e fa c e r e sa u sc h im b a re a m in tii sa u

transfigurare a datelor naturale (fizice), sau or icum a l tfe l am

vrea sa o numim, §i care conduce spre omul cel nou §i spre

crea t ia cea n ouà in H r istos este m àntuirea. Ea se rea l izeazà in»

mod fundamenta l in dumnezeiasca Euhar is t ie unde crea tu l ,

impàr tà$ indu-se depl in cu necrea tu l , devine inf in i t $ i se

ìndumnezeie§te §i const i tuie continutul §i scopul intregi i viet i

b iserice$ti sac ram e n ta le $i asce tice : al T a in e lo r, sà rb à to rilo r,

s lujbelor , rugàciunii , postului , pr ivegheri i .

A ceas tà proced ura , pe care t rad i t ia or todo xa apos to l ica

$i patr is t icà a f ixat-o cu o profunda cunoa§tere a alcàtuir i i

p s ih o s o m a tic e a o m u lu i§ ia re la t ii lo ro m u lu ic u lum ea, a re d re p t

prem ize c ad re le c o sm olo g ice §i an tropo log ice , care sun t to tod a tà

cadrele obàr§iei §i scopului creapei , precum §i acelea pe care

le a cre at e$ecul om ulu i in a §i ating e sc op ul ca §i intrare a



lumii §¡ a om ului , ca §i cad ere §i cà làuz ire a u m a n ità r i , caA A A

Intrupare a lui Dumnezeu, Ràst ignire, Inviere $i Inàl tare a

Dumnezeu-Omulu i , ca ven i re a Duhulu i § i ca a§ tep tare a

impa ratic i eshato log ice .

Tóa te aces t ea nu sunt po zi t ii me tafìz ice pe care ornili

r t rebu ie sa le accep te ca sa ev i te o pede apsa oarec are sau ca sa

i se dàruiascà màntuirea, ci evenim ente istorice. E le def ínese

coordonatele in care au fost create §i in care s-aj j af lat dupà

cad ere $i se regà sesc in H ristos om ul §i lum ea. D in acest m otiv ,a

ele def ínese adevàrata natura a omulu i . adevàru l i s to r ieL In

afara acestora, creat ia e contrarà naturi numai in eie ea ì§igaseóte natural i tatea $i ìnainteazà spre desàvàr^ire.

In a c e s t e c a d r e c o s m o l o g i c e §i a n t r o p o l o g i c e e

const i tu i tà ìn t reaga v ia tà a Biser ic i i . Pe e le le p resupun tóate

acte le b iser ice^ t i , inc lus iv Canonul Mare . Cu tóate aces tea ,

avàndu- le ca premizà pe tóate , f lecare d in e ie (aces te ac te)

ramane $ i in cadre def in i te d is t incte , corespunzàtor scopulu i

special § i funct iei lu i terapeut ice §i de desavàr^ire concrete.

Si tuata in centrul celor 40 de zi le ale Póstului Mare. Denia

Ca nonulu i M are urmàre$ te sà-1 a ju te p eo m sà-§i con$t ien t izeze

tragismul condit ici contrare in care se gaseóte prin pàcat §i

sà-i ìn tàreascà hotàràrea §i lupta de ìntoarcere la condit ia

co nform àna tur i id inain te de cadere , cu m a fos t facu tàdesàvàr§ ita

in H r is tos. De aceea cadrete coresp unz àtoare aces tu i scop sun t

mai ev iden te in Canonul Mare . Sa ìncercàm sà le descr iem in

cont inuare .

2. Cadrele antropologice de ìnainte decadere

Condi t ia omulu i conforma natur i i e def in i ta in ch ip

fundam ental de s tarea lu i d inain te de cadere: “Fà cand viu Intu ì

Olarul, /a ip u s in m ine/ trup $i oase. /su f la re viatà " (1 ,10).

D àru ind om ulu i ex is t en te , C rea tom i o inzes t reazà ( “a i p u s i n

m ine ”) t rupe§te ( “carne, trup $i oa se ") §i suflete§te ( “suflare128



viatâ ”) . Aces te doua dimensiuni a le omului care leagà

rso an a u m anàd c d im ensiun ea m ateria là $i sp iritu a là a c rea tie i,c din om o recapituiare a universului §i un microcosm.

Persoa na um ana co ns t i tui tà na tura i in c rea tie . omu l in

tegrita tea lui, ì$i are on tolog ia in Du m nezeu, f i ind cà ep làsm u it

pà cli ipul lui D um nezeu . O nto log ia lui e iconica. Içi gàse$te

tegri ta tea , arm onia, frum usetea. fer ic irea in D um nezeu. H arul

D um nezeu - ad icà iub irea. viata . s lava, cu un cu v àn t energi ile

create a le lui Dumnezeu - este conferi i §i ìntre tesut cu

is tenta conforma cu Dumnezeu $i a lcà tui rea omului . El

prez intà ‘‘co n n i cel ìnchipui t de D um neze u' (II a 19),

veçmâniul d intâ i/pe care l-a tesutdintru inceput PlasmuiloruI

a 7), ‘ ' frumuseteaChipului ” (II a 21 ), 4' f rumuseteateaintà i -

d ità " ( l ì a,l 0), “întâii-nâscuti ai frutnu seli i dintâi ' '. A st fe l,

m ul gu sta in Parad is “des fâtarea imp aratici vernice " (1,3 ), are

vredn icie împ ârâ teascâ " (IV , 15), “dia de m a si porfirei " ( IV ,

5). este "bogats idrept ”, 44im po var atde bo ga tiesido bitoa ce ”.V, 15).

T rebuie sa avem In ved ere faptul cà M are le C anon a l

fàntului A ndre i C r iteanul nu e un text ca tehe t ic pentru ana l iza

exegeza. El este un ac t l i turgie §i ca a tare e de st inâ t sa adu cà

m inte de s ta rea din care a cazu t om ul p entru ca tot c redine iosu l

conçtientizeze tragismul m care se gàse§te acum §i sa

rim eascà p u te re pen tru lup ta p o cà in te i. C o n c iz ia versu lu i

oetic a ra ta c a o sà g e a tà a scu (ità cad ru l d in a in te de cadere ,

es igu r §i cu a ju torul c a teheze i pe care o oferà a tà tea a l te texte

a tris tice a c à ro r cu n oa§ tere e p resu p u sà ìn ac tu l cu ltic . A stfel,

ersu ri le pe care toem ai le-am citâ t vin sa recreeze cu clar i ta te

n c redinc ios invasa tura cunoscutà a Biser ic i i despre c rearea

m ului “d up àch ipu l lui D um nez eu’1prezenta tà , in m od ana l i tic ,

a una fund am enta là , in pr im ul s tudiu din aceas tà car te . Can onul

Mare reprezintà ca act l i turgie , o tra ire §i aplicare concreta acestei ìnv àtàturi. Pe de alta parte, el ajutâ h otàrà tor la ìntelege rea



3. Cadrele maceràrii

C alca rea porunc i i de cà t re Adam cu ca re c red inc iosu

iden tif ica §i pro pria lui cad ere ( “rà vn ind sà in trec in ca der ep

A dam cel ìn tà i-z id it", 1 ,3) e o schimbare de bunà voie

drumului sau, mai radica i , o schimbare de obiec t iv .

Punàndu-se ca scop §i capàt a l sàu pe s ine insu

( “disumi ido l m-am fà c u t" IV,26) , omul rupe in mod arbi t r

r e l a t i a s a i c o n i c à §i m i § c a r e a lu i s p r e D u m n e z e u ,

autonomizeazà , se autoi imi teazà la spat iui § i t impul crea t

na tura lu i c rea ta , càzand ca un efec t na tura i in foam ea spi r i tua l

fo a m e a de D um nezeu te-a cuprin s ” (1 ,21 ), ‘ c unoscandu-m

go l de D umnezeu ” (1,3).

T rà ind nu v ia ta lu i D um nezeu , ci “ pr in f i rea pro pr ie

, e l es te condu s in mod n aturai spre m oar te . P ierdere a cent rul

ex trac rea t d ezo rga n i zeaz à alcàtu i rea I u i ps iho so m aticà. “ C hi p

lu i Dumnezeu” se ìn tunecà , “asemànarea” se p resch imbà

neasem ànare , p ierzandu-§i “ve§màntul inchipuit de Dum nezeu

om ul imb raca “hain ele d e / ? /e fe”,d in t r -of i in ta t eo log ica d ecad

ìnt r -una biologica .

Cadre le ant ropologice in care are foc acest proces d

dezorganiza re § i descompunere apa r cu c l a r i t a t e in Canonu

M are $i le vom v ede a indatà in co nt inu are . M ai in tà i , insà ,

necesa r sa de te rminàm cadru l ma i g enera i in ca re se p laseaz pàcatu l.

E un fap t ca rac te r i s t i c cà toa te ve rbe le ca re expr im

lucrarea pàcatului sau d ef inesc co nse cinte le lu i se referà , de

un capai la a l tu l a l Can onu lui M are , nu la D um neze u c i la o

§i, in m area lor m ajor i ta te , nu au un ca rac ter jur id ic , c i na tura

“A m priv it; am fo s t am àgit , am cazut, am calcai (porunca

m-am intunecat; m-am innegrit , m-am intinat, m-am strica

m-am pier du t; am fo s t rànit , m -am vàtàmat, m -am lovi t, m -aumplut de leprà; m-am intinat; am fost tàràt; am ruptve§m ànt



dintài ; cu lutul m-am amestecat ; m-am cufundai in nord;

bogàtia sufletului chel tuind cu ràtàciri le m ele; m-am fà c u i cu bunà $ti intà u cigaj su f letului; de pia cer i ani fa s t tard i; viu

fà c à n d trupul; am im bracai ha ina cea ruptà ; za c gol; m a

ruf inez; f làm ànze sc

D ar §i in verbele c are au c arác ter ju r id ic pà t rund

nem ij loci t precizàr i sem nif icat ive: “Pàcàtui t -am . g r e f t- a m , $i

nm calcai po ruñe a Ta; / cà ¡ntru pa cate am fast adus . f i am

adàugat ràni lor mele rana" (VIH, 1). Sau: “Dintru acestea

m-am jud eca t , dintru acestea m-am osànd i t . / eu. ticàlosul, de propria-m i con$tUnta, /decóit c are n im ic n u e ste m ai pu tern ie ".

(IV, 5).

Acela$i continu i il au sub stant íve le folos i te: “gàndur i

amàgitoare; pof tà irat ionalà; màncare irat ionalà. mancare

otravita; viatà intimità: va i uri le càd erilor; ¡acom iapa timilò r;

turbarea pa tim ilòr; intunecim ea p atim ilòr; remile su fletului §i

ale im p u ta i; ràniri; và tàm àri; ardere; m alie itine. ” etc. d

Inf luenzat i de doct r ina occ identa le despre pacat i l i

or iginar , s i tuàm de ob icei pàcatul inc ad reju r id ice . il consideran!

c a o n e a s c u l ta r e f a t a d e p o r u n c i le lui D u m n e z e u , ia r u r m à r i le l ui

d rep t pedepse a le lu i D um nezeu . Insà pen t ru t r a d i t a b ib l ica f\

p a tris tic a o rto dox a, ca d re te p àcatu lu i stràm o§esc §i a le fiecàru i

pàcat sun t in p rin c ip a l na tu ra le . C ànd om ul i^i in ch id e ochii

dinaintea luminii , se gàse§te in ìntuneric . Cànd i§i pierde

cent ru l , se dezorganizeazà . Cànd se ìndepàr teazà de v ia tà ,

moaré . Porunci le lu i Dumnezeu nu sunt amenin tàr i a le unei

ped epse ce em ana de la o a u to rita te a f la ta in a fara om ulu i. E ie

c i rcumscr iu in tegr i ta tea ex is ten te i umane. Boala , durerea ,

m oar tea , care urm eaz àcà lcàr i i leg i lorsan áta j i j nu sunt pedepse

care vin de la ni§te legi , c i reprez intà con secin tele n aturale ale

cà lcàr i i (porunci i ). Cre a tom i ràu lu i nu este D um nezeu , ci om ul .

Aces t adevàr are o semnif ica t ie fundaménta la . F i indcà as t fe l

pàcà to su l se p la se a z à in a in te a lu i D u m n ezeu nu c àu tà n dràspunder ic ica responsab i l , i a r ca leapocà in te i r àmànedesch i sà .



ìn toarcere , s t ràmutarea in spat iu l lu i Dumnezeu care ad

od atà cu in sanato?¡rea, res tau rare a §i pre fac ere a e xis te

umane, eonst i tuie nucleul pocàinfei ?i cont inutul int regi i l

spi r i tua le - §i a luptei pe care o duce c red incio su l la sàvàr§

C a n o n u l u i M a r e.A

In aces te cadre genera le a le re la t i e i Dumnezeu-om

p la s e a z à §i e v o lu t ia p e c a re o u r m e a z à p à c à to s u

dezorgan iza rea ? i m acera rea ( zd rob i rea [syntribé]) lu i dep

de Dumnezeu . Cu o u imi toare cunoa?tere a ab i su lu i suf le t

om enesc §i a a lcà tu i r ii com po zi te , ps iho -som at ice , a omsunt descr i se in Canonul Mare cadre le maceràr i i . Le

p re z e n ta in co n tin u a re , re am in tin d d in nou fap tu l c à M

Ca non nu face anal ize ci o ferà po s ib i l it àp de t rà i re . M ul t

p u n c te le de m ai j o s sun t ex p u se a n a litic in a lte u n ita ti a le c

noas t re . N -a fos t insà pos ib i l sa l e om i tem a ici farà sa deform

imag inea cad re lo r in ca re ne chea m à sa ne p l asàm ca s a t

duhovnice§te s lu jba Canonulu i Mare . In Biser icà , spa t i

v ie t ii , ex i s tà re pe r ib i le inevi tab i le ce c arac ter izeazà v ia taD epar te de Du m nezeu ?i farà v iafa Lui , sufletul cau

se ìn t ref inà (hràne ascà ) s torcànd (exp loatàn d) t rupu l . A s t f

nasc p a t im i le suf le te? ti : mai co rec t , facu l tà t i le ne pàt im i

a le suf le tu lu i - care rep rez in tà in om desc hider i l e ace s tu ia

Dumnezeul necrea t , receptacole le in care facu l tàf i l e ps

p rim esc ha ru l lu i D um n ezeu c a re h rà n e? te §i face v iu

in t reg - se transform à, pr in sub ord on area lo r t rupulu i , in pa

pàtim a§e, as tfe l in c à t v ia ta su fle tu lu i p à c à to s d e v in e iub ir p ia cere [ph i ledonia] . Pu ls iun i le iub i toare de p làce re m is tu

epu izeazà funcf i il e suf le tu lu i . tlF àcàn du-m i chip din l ips

ch ip a pa t imi lor / pr in porn ir ile iub i toare de p làcere / m

s tr ica t f rumuse tea min f i i”. c (I l a , 20) .

Trupul, la ràn du l lu i, neg às ind v ia ta in suf le t , se in to

spre c ele din afa rà §i de vine cap t iv , cum era §i f i resc, in m a

se inchide in c i rcu lar i t a tea s t r i càc iuni i . As t fe l apar pa t

t rupe§t i iub i toare de p làcere pr in care o m ul se lup tà sà s

v ia ta §i buc ur ie d in m ate r ief .Tocm ai pen t ru cà pat im i le tru



l rà ie?te in pat im i a jun ge sà c on sidere m ater ia ca izvor al v ie t ii

s i sà in locuiascà pe Dumnezeu cu ea. Idolat r ia e consecin ta

mevi tabi là a iubi r i i de p làcere: " Ingràm àditu-ti-a i, su f ie te,

arimele , / inàltàndu-t i pat im ile cu ur ad un i / $ i inm ultind cele

dezgustàtoare ” 8 (V II, 16).^ A

In aces t m od ordinea n aturii e ràsturnatà. In t im p ce in

' larea co nform à na tur ii m ater ia ì? i gàse ?te com po zi t ia §i

Iunct ional ita tea ce a m ai inal tà in organ ism ul u m an, in a le càru i

i l i inensiuni ps ih ice se deschide spre Dumnezeul necreat , in

. larea cont rarà natur i i, p r in re sp ing ev a §i rupe rea de D um nezeu,

a i l le tu l sesu pu ne t rupu lu ih? iaces t am ater ie i . A ceas t à r às tum are

con duc e pe om la o ‘ 'viata iubitoare de m aterie $i de cà jtig

ce const i tuie un "lant greu" pent ru om, f i indcà reprezin tà o

aservire §i o incarcerare a lui in datele sufocante ale creat ici

m a t e r ia l e .1

A ceastà pr im à ràs turnare es te inso ptà de o a l ta la fel de

radicalà . T rad i tia b ib l icà ? i pa t r is t icà or todo xà co nside rà drept

ccntru al orga nizàri i psih os om atice ?i al viet i i om ulu i , drep t

organ in care se real izeazà t rece rea ta in icà a ps ih iculu i insom atic ?i a som aticulu i in psihic: inima. Acest organ nu are

numai o funct ie somat icà , c i ? i una ps ih icà . Dupà invàtàtura

b ib li cà ?i p a tris ticà , in in im à se in s ta leazà in trep à tru n zà n d u -se

reciproc funcpi le psihice ?i din ea tà?nesc lucràri le sufletului .

Inimà se nu m e?te in acela?i t im p izvorul vief ii t rupu lui §i centrul

suf le tu lu i . De ace ea in in imà, ace s t cen t ru profund al persoanei

co nc ien te, libere ?i rat ion ale, i l intàlne?te, dup à t ra d i ta ortodox à,

Dumnezeu pe om.Cànd voinfa l iberà a omului I I respinge pe Dumnezeu

?i om ul dev ine din chip al lui Du m nez eu, idol al lui insu?i , dup à

Can onul M are in ima se invà r to?e azà ?i se ‘ ' in tàre f te” iar

uni ta tea funcf i i lor ps ihosomat ice “se frà n g e ", p erson al i ta teà

se scindeazà . F unc t ii le som at ice care nu sun t hràn i te de h arul lui

Dumnezeu decad la rangul de s imple funct i i b io logice. Iar

funct i i le sufletului , l ipsi te de harul divin, se sclerozeazà §i

ingroa?à, fun ct ion ea zà sub n ivelul lor §i, hràn i te fi ind de p àcat ,se n i tore de la func t ion al i ta tea lor co rectà §i se deform eazà.



Vointa, care in funct ional i ta tea e i spi r i tua là ac t ivea

l ibertatea §i iubirea, se intoarce prin pacai spre poftà ,

inro be §te ei §i “na$te arog anta ”. M in tea , ca re in om ul confor

natur i i reprez intà ansamblul funct i i lor cogni t ive §i cent r

uni tà t i r lor , ochiul suf le tului , lumina ra t iuni i umane dei form

c a re l um i ne a z à § i o r i e n t e a z à om ul , p r i n i nde pà r t a r e a

Du m nezeu fu nc t ioneazà ca s im plà ìn te lege re d i scurs ivà . A s tf

cunoa$terea care in funct ional i ta tea e i conforma natur i i es

c om un i une a de p l i nà ì n i ub i r e a c u no sc à t o ru l u i cu ce l c unosc u

devine in s tarea cont rarà na tur i i o s implà observat ie , adicà

concen t rare de inform aci despreo biec tul cuno scut $io pre lucra

ragionala a lor . Continutul minti i , gàndur i le, abandonàndu-

cen t rul ra t ion al , se invà r t in jur u l lumi i exter ioare $i-l fac pe o

sà-§i p ia rd à rea l i t a t ea , sàd ev inà ab se n td in e l ìnsu$i $i sàv àn e

in afara existen tei sale idol i i l ipsi t i de sub zisten tà ai lui insuA

In aceastà a lcà tui re §i funct ional i ta te de dupà cader

fu n c tiile som atice $ ip s ih ice ale om ului sun t nu m i te de t rad i

b ib lic a §i p a tr is tic a "ba ine d e p ie le ”. A uto l im i ta rea om ulu i

spat iul c rea t "a c usut " neam ulu i om enesc aces te ‘ba ine

p ie le ?' in Iocul ve§m àn tu lu i nepà tim a§ te su t de har: “Cusut

mi-a baine d e p ie le / pàc atul $i mie / dezbràcàndu-mà

vejmà ntul tesut de Dum nezeu " ( I l a 12).

A cest ve$m ànt psihosom at ic a l persoanei de du pà càde

po ate , d es ig u r, redeven i sp iritu a l p rin a sc ez a §i v ia tà sp iritu a

pen tru ca om ul sà v ie tu ia sc à cu v ia ta d iv inà . D ar p o a te sà se

de te r io reze devenind "hainà imp estritatà §i sàng eratà ru$in

/ p rin curgerea v ietii de p ia cer i " (I l a 1 4 ) j

In t r- à de v à r , và nz à n d “ce lo r d e a l t n ea m ” ( a d i

p asiu n ilo r p à c à to a se ) ìn tà ii-n àscu ti ai lib ertà tii sa le , voin

poa te deven i "pornire nestatornicà ’ ’ i “irottona la \ t(làcom

iubitoare de piacere ” , poa te sà se supu nà plàcer i i la mod

abs olut §i sà se p reschim be in iubi re de plàcere .A

I n stare a d e p àcàto§en ie avan satà, m intea “se am este

cu Iutul”, d e v i ne “tàrànà”, se c ufu nd à in m ater ia l i ta te §i,

vrem e ce ii p lace sà se ara te “gr àito ar e d e ce le ina ile ”, dev i



p atim ile iub itoare de p iace re , gàndurile sunt ac t ivate ca actep àcà to ase care ranesc o m u l. C à§ tigànd d rep t co n tin u i al lo r

p àcatu l, e ie devin " p a tin ia te ” §i “ucigage", credinciosul le

s im tecan i§ t e t a lha r i ca r e - i va t am aex i s t en ta : “ Eu sun t c e l càzut

intre tàlharii /gàn durilor m ele; /c u tolul sunt acum remit de e ie/

$i m -am umplut de tu b e ” ( I, 1 4 )k

Sufletul “zg àl tài t " in ace st fel, din care porne$te puru rea

p àca tu l, s tric a §i trupul. Templu l Duhulu i dev ine “loc de

descindere al ìntinaciun ilor im p es ti ' \ Farmecul t rupului

om enesc, m ult iple le po sibi l ità t i de com un icare pe care le oferà

trupul persoanei umane, sunt arse §i dis t ruse de iubirea de

p iacere , tru p u l $i om ul im p reu n à cu e l, dev in e "risipà a

desfrànà rii impàtimite

Cànd omul se supun e in ìntregim e pàcatului este condu s

pana la u ltim ele lim ite a le au to m acerà rii. Prin vo ia §i a leg erea

lui liberà el poate sà-§i ucidà " c o n s u n t a " sà-$i om oa re in

cont inuare “cupietre ’’tru p u l $i sà-^i " u c i d à " mintea . "Cuvo ie

m-am fà c u t uciga$ al con$tiintei sufletulu i " (1, 7). “C ui te-a i

asemànat, muli pàc àtoase su fieie, / deceit lui C ain §i lui Lam eh

ac e tuia , /uc igànd u-l i cu p ie tre trupul p r in fap te re le / § i

omoràndu-ti m intea pr in pornir i le ce le fa rà de minte " (II, 62 ).

S i tua tà in s lu jba C anon ului M are , aceas tà descr ie re a

d r u m u l u i p e c a r e l - a u r m a t p à c à t o s u l in m a c e r a r e a $i

descom pun erea lui depa r te de D um nezeu, descr ie re ca re nu are

un scop teoret ic , ci vi ta l, fun ct ionea zà in m od o rganic , ca un act

sà-i zicem drameitic. Pr ivind cadrete lui macerate de pàcat ,

credinciosu l con§ t ient izeazà t ragism ul con di t ic i lui pàcàtoase .

in B isericà, in fata tron ulu i lui D um nez eu §i avà nd in ju ru l sàu

corul stràlu cit al Sfinti lor , sim te cà nici el nu are ha inà de nun tà,

cà este gol. Se ru§ineazà, se crispe azà , se intr isteazà , piàn ge $i

se tàng uie. Tànguire ca re s t ràba te toa te ode le Can onu lui - “De

nude voi incepe a pià ng e /faptele vietii mele c elei ticàloase?

Ce inceput voi pun e Hristose, / acestei languiri de acum ?”

(1 1 ) tà §i t l d t i l t l i l it i E b



curàt i re la izbàvire numai cei ce par t ic ipa direct la e l .

Cu ce a la l tà vedere pe ca re o dàru ie om ului pe rspec t ive l

noi a le Biser ic i i, a le spat iului e i restructu râ t ìn care ca p e o scen

se con cent reazà v ia ta $i se ce lebrea zà t rece rea de la trag ism l

izbàvire , credin ciosu l pr iveçte abisul rea i a l pâc atului . Ìnfe leg

câ nu e vorba de o s implà în tunecare mora là , c i de o cader

genera la . la r pàca tu l nu cons ta d in mai mul te sau mai put in

fapte pàcàtoase , c i dintr -o pierdere tota là a vief i i . Este

d i spa r i t i e e f ec t ivà conç t i en t i z a tà de om ca absen jà a lu

D um neze u, a ce lo r la l te persoa ne, a lui însuçi , a lucrur i lor , ca

ab sen ta ìn gene rai a scopu lui §i sensu lui , §i pr in ex tensiun e, c

sol i tudine §i agonie . Indic i i a le acestui fapt sunt expres

core spunzà toa re a le Canon u lu i Mare : “ p u stiu sunt; fa r à cop

f i nom ad; v iatâ m u tila ; v iata sàracà; îm povârat; defertâc iun

f i zâdârn icie; tu lburare f i valuri in tr eite; po top f i scufu ndare

adóne nepatruns; prâpast ie a pâm ântu/ui; abis; f lâcâr i le l ipse

de m inte (nebuniei); incend iu; a rfità a sufletului; fur tu n a

intunecime; disperare V ia ta om ului nu se l im iteazà a tà t l

ìncàlcàr i concrete luate in par te . ContinutuI e i mai profund §

tragismu l e i reai se m anifesta in de§ er tàciunea, abs urd i ta tea

i ra t ional i ta tea care o caracter izeaza .

D escr ie rea cea mai pà t run zà toare a pàcà tosulu i e da t

ìn parabo la f iului r is ipi tor §i de sfrânat . El nu a decàz ut num a

din punc t de vedere mora l , c i e depar te de casa pàr in teascà

p ie rd u t de la fa ta lu i D u m n ezeu , cu fu n d a t in ìn tu n e ric §i u ita re

nu se uità la el nici cei ce 1-a toem it cu sim brie, nici p rietenii lu

ilici p orcii , e pierd ut §i pe ntru el ìnsu§ i, e l i teralm en te un f iu a

p ie rzan ie i. R e în to a rcerea lu i la e x i s t e r a e c a rac te riz a tà i

p a rab o la prin ex p re s ia p ro fun d sem n ifica tiv à : “venindu-fi i

si ne

Aceas tâ re în toarcere la ex is tenta conç t ientà e pr imu

act a l m àntuir i i, pun ctul de pun ere in m i§care . Spre acest pu nc

de p iecare , ìna in te de or ice a l tceva , il condu ce pe om C anon uMare .

I l l l l i i d h id i f di i l



pera con cre ta a po câ in te i sau a pre facer ii , ad icà a însànà toç i ri i,

estaurarli §i des àvâ rçirii lui. R ealiz area ac este i op ere o reprezintà

ntoarcerea .

Sa ìncercàm ìn con t inu are sa desc r iem cadre le in ca re

i tueazà Canonul Mare aceas tà opera .

4. Cadrele ìntoarcerii

Cànd omul devine conç t ient de exis tenta lu i , ex is tao sib ilita te a c a el sà nu g à sea scà in s in e §i in ju ru l lu i d ecà t

i d u l , d a r p o a t e s à a u d a c i g l a s u l lui D u m n e ze u ch e m à n d u -1 d in

ele mai in ter ioare lui de câ t e l însuçi , sà-§i adu cà astfe l am inte

e ta tà l ui ta t §i sà f ie cupr ins de nosta lgia casei pâr inteçt i

pàràsite . U n d ru m d uce la d isp e ra re §i ab su rd ita te , c e là la lt

ncepe cu p lânsul p l in de n àde jde , p lànsul facà tor -de-bu cur ie ,

i se terminà cu vesel ia unir i i cu Dumnezeu. In pr imul caz se

gâseç te omul ca reni màrgineç te exis tenta la l imi te le c rea t ie i ,a re § i -a ìnchis de bunàvoie d imensiuni le lu i ca re t indeau

p lecànd d in n a tu ra lui, sp re D u m n ezeu , a d icà o m ul au tono m izat.

n cei de-a l do i lea caz se gàse§te om ul care §i-a t inu t , mai m ult

au m ai pu{in, faptul n -are in ul t im à instan tà m are im portantà ,

x i s t e r a sa mace ra tà de sch i sà sp re Dumnezeu . Ì ncepu tu l § i

cme l ia màn tu ir ii e ìn toa rce r ea om ulu i l a Dum nezeu .

Pàcà tosul ca re se ìn toarce la Dumnezeu s imte ìna in te

de toate nevoia de a invoca mila $i a jutorul Lui . Inje lege càingu r es te nep ut inc ios sà se aprop ie de El . Im plorarea [ ikes ia] ,

deci , caracter izeazà in mod centra i ìnceputul , dar §i ìntregul

mers a l om ului spre po cà in tâ §i m àntui re : “Pe m ine c ei ce zac

rupi, M àntuito rule, ìna in teap ortilo r T a le / sa nu m a lepezi. .. ”

I, 13). "Sà nu intr i cu m ine la jud ec atâ , / u$a Ta deschide- mi-o m ie ” (II, a 2 6). “Am pàcàtuiU m iluiefte-m à ” (V I, a 1) , La

l ine vin, tàm adu ie$te-m à ”. Pà cate le s un t mari, “càci nimeni

d in ce i d in A dam / n - apàc à tu i t ca mine ” (II , a 24 ), da r iub ireale oam eni a lui D um neze u e §i m ai mare: “sa vedem, s a vede m



(II . b a Sf .Andrei) . Astfel , omul indràzne§te sa implore cu

incredere: “Ridica de la mine p o v a rà / pà catulu i cea inculata

/ $i c a un M ilostiv dà -m i / ie rta re gre$a le lo r ” (I , 24: triadica).

“M ilnien tefàp tura Ta, Milostive, /in d u rà -te de Iucru l m àin ilo r

tale ” ( VI b, 14). “Tu e$t iPàstorul Cel bun, /ca u tà-m à p e mine

oaia / cea ràtàci tà / .>/ nu ma trece cu vederea” (III a 6).

''Fa-ma oaie / in pà fun ea oi lor Tale " (V ili , 19). “Tu e$ti

dulcele Iisus, / Tu e$ti Zid itorul meu, / intru Tine m a vo i

indrepta ” (III a 7).

Dar opera m àntu i r ii nu es te sàvàr§ i tà ex clu s iv de haru l

lu i D um nezeu . Ea reclam a conlucrarea [ synergas ia] om ulu i ,o conlucrare resp onsa bi là , conc reta $i ho tàrà tà . Pàcà tosu l care

vrea sa se m àn tu iasc àe ch em at sa rea i izeze in e l, p rin v indecarea

p re m e rg à to a re §i re c o n s ti tu ir e a fu n c t i i lo r lu i p s ih ic e , o

“revenire ”[an ad rom é], o in toarce re la in teg ri tatea lui icon ica,

la sànàtatea lui §i, in acela§i t imp, sa realizeze o “ap rop iere ”

[prosagogé] a lu i insu§i de Dumnezeu.

“ A p ro p ie rea” de Dumnezeu e ind ispensab i là f i indcà

m àntu i rea , ad icà desàvàr$ i rea la in f in i t a om ulu i §i do bàn di rea

acele i fer ic i r i a tà t de mar i incàt sa depà§eascà moar tea , e

im posib il de realiz at in spatiul deta^à ri i §i rene gà rii (apo staz iei).

In acest spa pu pàc àtosul se sim te ca §i “drahm a imp àràteascà "

p ierd u tà . D e m n ita te a lu i ca om e n e so co tità . C e ea ce el e s te , face

§i are e lucru putin, stricàcios, de^ert . De aceea, el i§i intoarce

oc liii §i pa§ii sp re " p à m à n t u l m o d e r i m i ”, ca utà sà se “mute ” in

acel pàm ànt , sà dev inà ,ca§ i Avraam , “ p r ib e a g”: “ D in p à m à n tu l

Hara n, a d icà d in p à ca tf ie$i 1 / suflete al m eu $i / vino in

p à m à n tu l ce izvorà$te de-a p u ru rea nestricàciu n e ” (III b 6).

N u e v o rb a de o s trà m u ta re s p a ia la . F ilga d in “So do m a

$i Gomora” e o fugà de "j lacàra arzàtoare a toatà po fta

nebun eascà (irat ionalà) ” (III b 15). M àn tuire a se cà§t igà jo s pe

pàm àn t, in tru p §i e o m à n tu ire nu nu m ai a d u h u lu i, ci §i a

t rupulu i , o m àntu i re a suf le tu lu i care dev ine m àntu i re a v ie^i i.

I nC a n o n u I M a r e i n tà l n im e x p r e s ia f o a r te s e m n i f ic a t iv à “scapà

viala”.

P r i m a tr e a p t à a “r e v e n i r l i“ §i “a p r o p i e r i i ” e 138



*

unoa$terea de sine [autog no sia] : “ In toarce-te , pocàie $te-te ,

escoperà cele ascunse ” (V il i , 19).T r e b u i e s ä a d u c e m la lu m i n a n ti n u m a i fa p t e le p ä c ä t o a s e

cunse , pe care pàcàtosul le de c larà in Ta ina M àr tur is i ri i ca sà

a ier tarea. c i §i cauzele ascunse ale aces tor fapte, ràutàt i le ,

a tim ile , fo ca re le din ca re se nasc fap te p àcà to ase : "cele

scunse ale inimii mele / le-am m àrturisit Tie, Judecà tòru l

M eu ” (VII, 2).

A tunci cänd sun t prec iza te focare le p rofunde §i ascunse

en eratoare d e rele , e posibi l ca e ie sà Fie vind eca te in continu are

r in tr-o c o n d u ità c o re sp u n z à to a re . E p itim iile pe care le p rescriu

f in te le can oan e nu sunt pedepse , c i ja loa ne le unei condu i te

rapeut ice .

A doua treap tà e fà p tu irea [praxis]. Ca faptuire e

on s idera tà in m od fundam enta l asceza pr in care sunt curà t i te

i v i n d e c a t e f e l u r i t e l e f u n c t i i a l e o m u l u i . C r e d i n c i o s u l

mblanze^ te pr in ea “po rniri le nestatornice ale p là ce ri lo r ' \

espinge “turbarea p at imi lor ”, “love fte cu p u m n i i” feluriti i

r à jm a $ i: i u b i r e a d e p l à c e r e , e g o i s m u l , p a t i m i le ; b i r u i e

4gà nd ur ile a m à g ito a re ”, "se desface de pacai”; iese din

nebunia [irationali tatea] dinainte ” , a jun ge la “c u r a j ” §i la

"tarla vo in fe i”; 44se stàpàn e$ te ' \ dev in e 44süßet bàrbàtesc”.

r in sàràcia de bunàvoie, post , pr iveghere §i celelal te pract ici

s ce t i ce , t rupu l t a i e dependen t lu i in rob i toa re f a tà de pàca t ,

à$ tigà in d e p e n d e n t^ libe ria te f atà de Iumeam ate ri a là , regàs indn paralel §i relat iaco rectà fatàd esu flet§ i , as tfel , pr in interm ediul

rupului , legàtura lui naturalà cu creat ia mater ialà poate sà-§i

xe rc i te d in nou s lu j i rea p reoteascà , p rofe t icà $i im pàrà tea scà

n lume.

C a fap tu i re su nt cons ide ra te §i fap te le bun e a le iub i ri i

n ora fatà de a lti i §i paza porun cilor: “cautàpà m àntulm o$tenirii,

lo cuie$te in el cu bunà leg iu ire ” (VI a 10): Buna ränduialä e

ea care-1 conduce pe om sà se depàr teze de “fa p te le cele ntinate ” §i sà fìe con du s spre 4 fa p te le cele dum nezeie$ti ” prin



e§ecuriie inevi tabi le dàruiesc om ului o “inimàpurureazdrobità ”

§i o “sàrà cie duhovniceascà. ” C red inciosu l p r ive§ te nep ut in ta

lui $i marile primejdii pe care le infranta, “cúrsele §i gropile

ràtàcirii ", §i “inaila ca u n zid " efortul lu i , t reap tà cu treap tà,

"cu fr ica dumnezeiascá. " I m b r a c a “m od estia" § i “eviavia " ce

reprezin tà “temelia neclintità" a scàr i i ce duce la cer . O pera

acea s ta e o opera a vointei care i l invada astfel pe om ìnce tul cu

TncetuI prin paza porunci lor sa se punà in acord cu voia lui

Dum nezeu ca re v rea tocm ai m àn tu i rea om ulu i.

A treia treaptà , pará le la in t im p cu ce a de-a doua , es te

cuno$tinta [gn ósisj . L ucra rea voinfei e dir i jatà §i sp ri j in i tà de

lucrarea min$i i. Trezirea fu nc pi lo r in telectua le §i ràsp un sul lor

la chemarea lu i Dumnezeu inseamnà ìnceputu l “urcu§ulu i” § i

“ap ropien i" : “sco alà m intea la intoarce re " (V ili , 1).

Lucra rea cu rà t i r i i gàndur i lo r p r in ca re funcponeazà

min tea , l uc ra re ce cons t i t u i e o d imens iune fundamén ta l a a

intoarceri i om ului la sàn àtatea §i in tegri tatea lui, ce re un efort

aspru.

Gàndurile t rebu ie sa inceteze a m ai servi pof telor .Càn d sunt in rob i te pof te lor , e ie au drep t lucrare sa nàscoce ascà

m odur i de sa t i s facere a p of te lor . § i cu c àt sun t mai acu te §i mai

p à tru nz à to are , cu a tà t m ai desàvàr$ ite m od u ri de sa tis fa ce re a

p o fte lo rn à sc o c e sc ,ìm p o d o b in d §i fa c à n d d e sà v à r§ itrà u l: “Turn

aiiscod itsàzide§ ti , suflete, /§ i intà ritur às àfa ci/p ofte lor tale. "

( I l b 7 ). A devàrata re la t ie a gàn dur i lo r fa^à de pof te e ace ea ca

p rim ele sa le d iri je z e pe c e le la lte sp re c e e a ce e ad e v àra t §i, p rin

urmare, §i bun §i frumos.

Trebu ie ìn sà ca gà ndur i le sa se elibereze de inrobirea

lorlucrurilor. C àt t im p sun t in rob i te aces tora , e ie nu vàd sensu l

§ i scopul lo r , sérvese o dezvol tare oarbà in care omul dev ine

sclav , ìmbold indu-1 la p len i tud inea sàràc àcioas à a sa t i s facer i i

p o fte lo r lu i. G à n d u rile su n t ch em ate sa lu m ineze lu c ru rile , sa

aduc à la lum ina sensur i le aces tora , sà le exp l ic iteze §i o rdon eze

arh i tec ton ic , in aco rd cu natura lo r ade vàratà , ad icà in a cord cu

scop ul p e care li 1-a da t C reatorul lor.

In màsura in care gàndur i le se e l ibereazà de pof te § i

140



lucrur i , e ie se curätesc $ i se concentreazä in minte . Omul sein toarce la s ine ìnsu§ i. M in tea guve m eaza in co n t inuare in m od

rat ional v ia{a§i fapte le om ului . G asindu-§i centru l lor, funct i i le

p s ih o so m a tice a le o m u lu i in c e te az à sä se m ai lup te in tre e ie ,

om ul se u nif icä §i se s im plif ica .

In p a ra le l , m in tea r eco n s t i tu i t ä §i lu m in a tà p r in

rugäciune, poate sä depä§eascä li tera §i sä ajungä la spirit i l i

legi i, sä se hrä ne asc ä din ade väru l de v iatä pu rtato r al cuvä ntu lui

d u mn eze ie sc : “bea apa le g i i /c ea cursa din s toarcerea l i terei " (VI b 8). O m ul poate astfe i sä decr ip teze ad evärul asc uns in e l

insu§i §i in lume, $i sà devinà “ iubi tor al in te lepciuni i \ A

Indem nul pe care-1 dà Ca non ul M are este : "pu ne-fi in flam bare

(ad icä s t ränge ca h ranä) intelepciunea".

In ace st fe i, insänäto§ irea in i t ia lä §i schim barea m intii ,

p o cä in ta , a ju n g e sä d ev in ä “c u n o f t i n t a ' [epìgnosis] . Omul

cunoa§te adevärul lucrurilor, gande^te drept, intelege $i, prin

uimare, abordeazà real i ta tea d in unghiul de vedere a l lu iI )um nezeu in a Cärui lum inä strä luc ej te §i m intea care in je lege

si real i ta tea in te leasä . Aceastä nouä in te legere § i abordare a

realità^ii se nume§te credin(a [pistisj .

Fun c t ii le ps ihosom at ice a le om ulu i cu rä t ite de fap tu i re

si lum inate de cun o§ tin |ä pr im esc in e ie harul lui D um nezeu §i

lunct ion eazä in tr -un m od n ou. Lo cul p läcer i i il ia incetu l cu

ìncetul bucuria. L ibertatea, ind ependen ta de egoism, se m anifestä

ca iub i re pe m äsurä ce om ul ina in teazä . P a t im i le se e l ibereazàde im pät imire , func po nea zä ca func t ii p ur na tu ra le ; pe mäsura

un iri i cu D um nezeu e ie se sub l im eazä in v i r tu t i , ca sä a jungä pe

irepte le ìnain ta te a le sf in tenie i , a tunci cànd u nirea cu D um nezeu

atinge deplinäta tea , la s im pri §i fun cpo nàr i sp ir i tuale . Om ul

iese din intuneric, se aratä l‘ f i u a l lu m in ii '\ cä§t igä haina de

nuntä , ara tà “fru m us ete a d orità a m iresei ”.

A st fe l s -au c rea t p rem ize le pen t ru ce l de -a l p a tr u le a ji

ad mai ina l t s tad iu a l v i ep i sp i r i tu a le , c o n t e m p l a d a f i nepàtimirea [ theor ia kai apatheia] . M intea curä ptä §i lum inatà



ce le nevàzu te . C on tem pla t i f t r eap tacea m a i îna l t àacuno ç t in t e

e ìnsot i tà de nep àt imirea care se a f là la ant ipo dul pas iona l ita t i

d in m om ent ce este suprem a ac t iv i ta te , t reap ta cea mai ìna l tà

faptuirii : “nepâ tim ire cereascâ ai câ çtigat / privi vietuirea ce

m a i m a l ta p e p â m a n t ” (VI , a M arie i Eg ipteanca) .

C r e d i n c i o su l c a r e a p r i m i t d a r u l du m ne z e i e sc a

n e p à t im i r ii §i c o n t e m p l a t i c i , f a r à s a f i p à r à s i t t r u p u l $

p à m â n tu l n, t rà ieç te ìn tr-un m od ce resc : 44vielu ire netr upea sc

ducà ndin t rup " ( IV a M arie i E gipteanc a) , lucru care a ra ta cà e

lasâ în ur ina sa preo cup area de ce ea ce e vrem elnic §i s t r icàc ios

C a neg utà torul care a descop er i t m àrgàr i ta rul ce l de mu l t prê

el vind e toate ca sa caute cu "dragaste ne as emana i a " lucru l ce

mai mare §i unie “care tre b i d e n t e “Privegheaza, suf ie te a

meu, fa - te m ai bufi, / ca sa c àf t igi fdptuirea ìmpreuna c

cunoçtin ia; /c a sa te fac i m inte vâzâtoare de Dum nezeu / $ i s

ajungi in contemplai ie no rul cel neapus /$ i sa te fac i negutato

de lueruri m ari ’ (IV , 9).

Aceas tà însânà toç i re $ i r econs t i tu i re p rogres ivà om ului, a lecà re i cad re le -am vàzut mai sus . a re loc ìn t r -un cadru

cosmologie mai la rg . ce l p e care D umn ezeu l -a creai pr in

veti irea Lu i in cr éât ie.

Am vàzut m prima sect iune a studiului de fatà cum in

Bisericà se reconst i tuie §i se ìnnoiesc dimensiuni le naturi i

spa t iu l §i t im pul , cum func t ion eazà ìn tr -un m od nou am int ir i l

i s tor ic i , ç .a .m.d. Aceastà t ransformare se rea l izeazà f i indc

Biser icà e t rupul Dumnezeu-Omului in care Hris tos a ìnnoilegi le ,adicàfunct ional i ta teanatur i i : “Celces-anascut innoieçte

legi le f ir i i" $i "se b irniente ràn du iala f i r i i " ( IV, 21, a

N àscà to a re i) .

D ar Hris tos înnoieç te in Trupul Sâu çi fun c | iona l i ta tea

con cre tà a om ului . E l a c rea i nu num ai s t ruc tur i le cosm olog ice

ci §i cele antropologice. A transformat facul tàt i le vi ta le ale

omului ìn funct i i sp i r i tua le , s imtur i le na tura le in s imtur

duhovniceç t i . “ Im brâca t-a frâ m àn tâ tu ra m ea / C el ce a z id i

veacurile " §i "a unit cu Sine f ir e a oam enilor " (V, 22, a

N à àt i) P i tà i t i i t à



pe c a re a a su m a t-o , v ia ta lu i D u m n e z e u , a in n o it-o §i

spi r i tual izat -o . P r in T aine §i asce zá credincio§ i i se grefe azá in

na tu rau m aná aD um nez eu -O m ulu i , iau v i a ta$ i func t iona l it a tea

e¡ §i se m ántuiesc. A l toi re aín H ristos rep rez intác on t inu tul real

si intregul scop al viet i i biserice§ti sacraméntale $i ascetice.

Sfantul devine “asemánare a lui Hristos Ganonu l M are

n u m e r e a c e a stá a lto i re “ ier ta re ”, i ngádu in t á , con locu i re

[synchóresis ] .

Pr iv i t á d in perspec t iva an t ropológ ica , mántu i rea se

num e§ tep re face re, s ch im ba rea m in tii [me tapoíesis. metcmoia],

(pocá in tá). D ar t rans form area o m ulu i e cu pu t in tá da tor it á

un i r i i , con - locu i r i i [syn-chore s i s] , i n g á d u i r i i a l á t u r i d e

I )um ne zeu c are se real izea zá in spa tiul [choros] care es te t rupul

lui H ris tos : B iserica. Inf luen tat i de con cep t ia jur íd ica d espre

mántu i re , cons iderám ier ta rea , ingáduin tá [synchóresis] ca o

s implá lasare a pácatelor de$i ea es te ceva mul t mai larg .

Ie rt area , l ásarea pá ca te lor se rea l i zeazá f i ind cá in con - locu i rea ,

ingáduintá lu i Dumnezeu, oceanul bunátát i i dumnezeie§t i face

sá dispará. § terge pácatele omene§t i . In real i ta tea ei depl iná

deci , ier tarea e co n-Iocu ire , e “comuniune cu H r is tos" §i

"comun iunea Impárátiei lui H ristos

5. Deznodámántul Dramei

A $acum am sub l in ia t , ca ac t li tu rg ic , C anonu l M are nu

face anal ize. El i l p laseazá pe credincios in cadrele mántui r i i .

Real izarea lucrár i i mántui r i i depá§e§te ceasul of icier i i lu i .

D escoper i rea ce lor ascun se se face v i s t ie r i e a concen t rár ii de

sine §¡ márturisiri i ; insánáto§irea §i reconsti tuirea vointei §i

m inti i se real izeazá pr in a scez a de zi cu zi ca re schim bá int reaga

via tá ; co n tem plaba §i nepát im i rea se vor rea l i za in rugác iune a*

neince ta tá . Tex tu l im nolog ic o ferá e lem ente d in tóa te ace s tea .da r n-am soc ot i t ju s t sá depá§im l im í tele pe care im nograful le



om in spatiul un de se po t real iza tó ate ace s tea , $7 spa tiul este

H ristos [kai ho cho ros e inai ho Ch r is tós] .

La m i jlocu l ce lo r 40 de z i le a le P os tu lu i M are unde e

p lasa tä , D enia C an o n u lu i M are il ch e am ä pe c red in c io s sä-§i

a l to iascä v ia ta sp ir i tuale p e drumu l lu i Hr is tos spre Go lgota §iA

spre Inviere , drum pe care se cond ens eaz ä des t inul um ani tàr i i.

Spuneam mai sus cä M are le C anon e o d rama. $ i se §tie

cä in tóate dram ele adev ärate dezn odä m äntul v ine d in v i i tor . In

cazul de fa ta , deznodämäntul v ine pr in Invierea lu i Hr is tos

p en tru ca re c red in c io§ ii se p reg ä te sc to t in te rv a iu l c e lo r 40 de

z i le a l e P o s t u lu i M a r e ; p ri n I n v i e r e a c a r e d e s f i in t e a z ä

s tr icäciune a, care ad uce om ului §i unive rsu lu i v ia ta lu i cea nou ä

§i noile lui dimensiuni deschise la inf init .

D ar aceas tä nouä r ea l i ta te e p rezen ta tä de acum in f a ta

c red inc io§ i lo r p r in t r -o d ram ä m es ian icä . p ro fe t ia h r i s to log icä a

lu i I sa ia , cu a cärei c i t i re se inche ie D enia Ca non ulu i M are.*

In f inalul lungii pr ivegheri , in mijlocul cuväntului

p ro fe tic räsu nä cairn §i m äret, ca so are le ce räsa re , g lasu l lu i

Dumnezeu Tatäl Care t r imite pe Fiu l Säu in lume § i ves ten te

lucrur i le mar i pe care le va real iza A cesta :

“Te-am da ica legàmàn t a lpoporu lu i M euspre lumina

neam urilor, c a sci desc hizi ochii orbitar . sa sco ti din lega turi pe

cei legati f d in casa inchisori ipe cei ce $ed in in tuneric ... cele

dintru inceput, lata le-ati auzit , $/ aitele no i p e care vi le

vestesc... Ve sele$te-tep ustie $i sa tele ei in car e are sà!a$ Ked arsä inalte glas. S ä chiu ie de veselie ce i ce locuiesc P etra §i de pe

varfurile m untilor sä strige. Sä de a slavä lui Dum nezeu $i sà

vesteascä virtuf i le Lui in ostroave. Domnul , D um nezeu l

pu te rilo r , va ie$i $i va fa c e ràzboi, va atàta ràvna Sa, va striga

impotriva vräjmafila r cu putere.. . § i voi duce p e orbi pe

dru m uripe care nu le cunóse §ipe po teci pe care nu le § tiu vor

merge. Le voi face inlunericul luminò iarce le povàrnite netede.

Cuvintele acestea le vo iface §i nu le voi trece cu vede rea ’ (Is a ia42 , 6-7 .9 .11-13 .16) .



NOTE

“ ’¿ f a t i uvd'- ,v„ e» **$«.. •> iv^vity< ?i»»ì \u .

•

* ) Informati i despre chestiuniie istorice §i filologice legateile Canonul Mare - pe care noi le-am làsat deoparte - cititorul interesat

le poate gàsi in studiul detaliat al lui P.Christou, H o M é g a s K a n ò n

A n d réo u to iì K ré te s , Thessalonike, 1952. Vezi §i art icolul: “Andréas

ho Krétes5’ “ T h re sk eu tik e k a i E t h i k é E n k y k l o p a i d e i a ' \ t.Il, col.674-

693, mai ales 689-690. §i: L e G r a n d C a n o n d e S .A n d r e d e C re te ,

introduction de Teveque Pierre, presentation de Andre Fyri llas, Paris,

1979.

[Cu exceptia celor càte douà “triode” , glas 8, care prefateazà

Odele IV, Vi l i §i IX §i, respectiv, a troparelor Cuvioasei Maria

l ’gipteanca §i a Sfantului Andrei Criteanul (introduse de stihurile

“Cuvioasà Maicà Marie...” $i, respectiv: “Cuvioase Pàrinte Andreie,

i oagà-te lui Dumnezeu pentru noi” ), restul “ troparelor” (=strofelor) pe

glas 6 apartin Sfantului Andrei Criteanul, dupà cum urmeazà: oda l:

25 de strofe; oda 2, in douà serii a §i b : 29+19 strofe; oda 3, in douà

scrii a §i b : 9+19; oda 4 : 29 strofe; oda 5: 23 de strofe; oda 6 in douà

scrii a $i b : 17+16 strofe; oda 7:22 de strofe; oda 8:22 de strofe §i oda

9: 27 de strofe, in total, deci 250 de strofe + cele 11 strofe-model sau

“ irmoase” nenumerotate = 261 de strofe. Referintele din text §i din

note la Canonul Mare din “Triod” se fac, deci, astfel: oda cu cif re

romane, seria cu a §i b , strofa cu litere arabe. (Nota traducàtorului)].

a) . “Cà tu e$ti mistagog preales al pocàinfei” (III, a Sf. Andrei

Criteanul).

b) . E p is to la c a f re D io g n e t , XII, 9.

c) .Expresie a Sf.Macarie Egipteanul, Omi l i i d u h o vn i ce$ t i

XII, 2; P.G.34, 557 B.

d) Citàm aici mai pe larg unele strofe: “ P i e r d u t u - m i - a m



frumusefea cea intuì zid ita /fi podoaba mea; / fi acum zac gol f ma

ruftnez. " ( H a l l ) , “fngropat-am frumusefea cea dintài a chipului, / ¡Vfàntuitorule. cu patini ile; / dar ca pe o drahmà oarecare, / càutàndu-

mà, a§a ma aflà. " (II a 21 ) . “ ìmpodobitu-mi-am stantia trupului/ cu

imbracamintea pesirifa a gàndurilor celor de rubine / $i sunt osàndit ”

(II a 18). "Rànitu-m-am, vàtamatu-m-am, / iuta sagefile vràjmaculiti

/ au stràpuns sufletul meu $i trupul./ lata rande, bubele fi arsurile /

arata vàtàmàrile / patimilor mele cele de bunci voie ” (II a 9).

" Int unecat-am chipul Tau /fi am strieal por unta Ta;/toatàfrumusefea

m i s-a innegri t / f cu patini ile /m i s-a stinsJdelia, Màntuitorule./Dar, milostivindu-Te . dà-mi / bucurie precum cónta David. ” (VII 18).

e). "ìnt unecatu-m i-am frumusefea sufletului / cu piacer ile

poftelor, / f i cu tomi toatà mintea fàrànà mi-am fàcut. (II a 6).

« f)- "Córnurile cele de porc §i càldàrile / f bucatele cele

egiptenefi / mai vàrio s decàt cele ceretti / le-ai volt, süßete al meu ”

(VI a 7).

g) . “Uràciunea” §i “dezgustarea” indicä idolii. [

9, 27; 12, l §i Matei 24, 15; n.tr.]

h) . 1Supus-ai trupului tàu/vrednicia ta cea nerobità ' ’(VII, 9)i ) . “Càzut-am in plictiseala patimilor / f in str

materialnicà; / f i din acestea acum vràjma$ul ma batjocorefe " ( H a i 6) .

j ) . “Mintea s-a rànit, trupul s-a slàbànogit, / dubit

cuvàntul a slàbit, / viafa s-a omoràl, / sfàrfitu l este la u$à. ” (IX, 1).

k) . "Gàndul cel pàtimas in trup, aràtàndu-mi, /

inlelegàtoare, in locul celei irupefi, / cele plàcute, / mà hrànefe

pururea cu mancare otràvità. " (I, 5).

l ) . Vezi §i Condacul: “Suflete al meu, suflete al mePentru ce dormi?.. . ”

m ). "... càci fa rà osteneli nicifaptuirea/nici contemplafia nu

se va sótvàrf, sußete. " (IV, 8).

n). “ Nunta eins ti tà est e / $i patul neintinat / cà Hristos pe

amàndouà mai inaiate le-a binecicvàntat/ la nunta din Cana... ” (IX, 12).

146



I V

TEXTE PATRISTICE

L F rag m en tdininv àtàtura ^/rà^ /al Lyonului(sec.II)despre

crcarea lui Adam ca $i chip al lui Dum nezeu “in stare de pruncie” ?i in

dmm spre desàvàrjire §i despre recapitularea tuturo r in Hristos Adam

ccl nou.

IL Concentrare a invà{aturii creatine despre om. Din aces t text

¿il SfGrigorie Teologai (sec.IV) am luat titlul càrtii $i la el revenim

Constant, ile direct fie indirect, in analizele §i interpretàrile pe care alti

Pàrinti le-au dat formulelor lui lapidare.

III. Unul din textele fìmdamentale in care S f Grigorie al

Nyssei (sec.IV) formuleaza invasatura lui despre“ chipul lui Dum nezeu’'

$i “hainele de piele" nu ca simple “teme teologice”, ci inseratà organic

in ansamblul vietii duhovnicejti.

IV. 1. Invà àtura S f Maxim Màrturisitorul (sec.VII) despre

cele cinci diviziuni a e creatiei, despre om ca “inel de legatura naturai”

.1toate cu menirea de a le unifica, despre folosirea “contrarà naturii” de

catre Adam a “puterii lui naturale” $i despre cadere, §i despre Hristos

care a “implinit ceea ce a hotàràt Dumnezeu pentru om” unificànd

diviziunile, etc.

2. Invàfàtura antropologica fundam entalà a Sf.Maxrm pe caream prezentat-o in primul studiu.

3. Ràspuns la ìntrebarea privitoare la relatia dintre najterea

biologica §i cea spiritualà. In princ ipal pe acest text se bazeazà secjiunea

despre càsàtorie din primul Studiu. Sa fie pus in legatura §i cu fragmentele

din Sf.Maxim citate in textul Sf.Nicodim, reprodus mai jos.

V . TextuI fundam entaIdin“Viatain Hristos” incare5^/V/co/ae

(abasila (sec.XIV) prezintà pe Hristos ca arhetip al omului $i

indumnezeirea ca unire cu H ristos. Alte texte similare in “ Om iliile”

mariologice ale aceluiaji.VI. “Apologia” Sf.Nicodim Aghioritul (sec. XVIII), despre a

S i ifi i bi i f à



1. Sfàntul Irineu al Lyonului

R e s p in g e r e f i r à s tu r n a r e a g n o z e i c u n u m e

m i n c i n o s *

1. Daca ínsa a r spune cineva: nu putea Dumnezeu sa arateom desàvàr§it de la incepu t? sa §tie cà la Dum nezeu Care este puru

Acela$i $i nenàscut, tóate sun t cu putintà in ce-L prívente pe El, dar c

create, inirucàt au avut un inceput ulterior genezei lor, trebuie sa

lipsite de aceste insubri ale Fàcàtorului lor, fiindcà nu ar putea

nenàscute cele nàscute mai recent. Deci intrucàt nu sunt n enàscute

ace eas un tji lipsite de desàvàr§ire. Iarintrucàtsu ntrece nte(ulterioa

in aceea sun t §i ca ni$te “prunci” $i neobi$nui{i §i farà exerci jiu in c

ce privejte conduita desàvàr§ità. Càci a$a cum marna poate o

pruncului ei hranà ta re desàvàr^ità, dar el nu poate sà prim eascàaceamàncare prea vàrstnicà pentru el, a§a $i Dumnezeu ar fi putut of

omului de la inceput desàvàr§irea, dar omului ii era cu neputin^à s

primeascà, càci era p runc. D e aceea §i Domnul nostru care a venit la

in vremile de pe urmà recapitulànd in El tóate (Efes.l, 10), n-a ve

cum ar fi putut El, ci cum puteam noi sà-L vedem. Pentru cà El pu

veni la noi in slava Lui nestricàcioasà, dar noi n-am fi putut nicic

suferi màrefia slavei Lui. De aceea, Pàinea cea de sàvà rjità a Tatàlu

s-a oferit pe Sine Insu§i nouà, ca unor prunci, ca lapte, lucru ca re a f

venirea Lui la noi ca om; pentru ca hrànifi fiind ca de la sànul trupu

Sàu §i obi§nuindu-ne prin aceastà alàptare, sà màncàm $i sà b

Cuvàntul lui Dumnezeu, sà putem avea in noi in§ine Pàinea

desàvar$ità Care e Duhul Tatàlui.

2. De aceea zice Pavel Corinten ilor: “V-am dat sà be{i lapte

hranà tare, càci nu o putea^i sup orta” (1 C or.3 ,2), adicà: a{i fost invà

despre venirea Domnului ca om dar Duhul Tatàlui meu se odihne

peste voi din cauza slàbic iu nii voastre... D ec i, a$a cum Apostolu l pu

sà le dea hranà tare, dar aceia nu puteau sà o primeascà..., a§aDum nezeu putea sà dea omului desàv àrjirea, dar aceia, abia facut,



putea sä o primeascä sau, chiar primind-o, sä o cuprindä, sau, chiarcuprinzand-o, sä o retinä. De aceea, desävär$it fund, Fiul lui Dumnezeu

»-a facut prune impreunä cu omul, cuprinzändu-se astfei, nu pentruSine Insu§i ci pentru pruncia omului, ca sä-L poatä cuprinde omul...

3.... Prin aceastä ränduialä §i prin astfei de potriviri$i o astfeide conduitä, omul näscut $i pläsmuit devine dupä chipul $i asemänareaDumnezeului nenäscut, Tatäl binevoind $i poruncind, Fiul faptuind §icreänd, Duhul hränind §i faeänd sä creascä, iar omul progresänd incet•ji venind astfei la desävär$ire, adicä aproape de Dumnezeul Nenäscut.I iindcäCelNenäscutedesävär§it§i El este Dumnezeu. Secädea, deci,ca mai intäi omul sä fie tacut, §i, facut, sä creascä, iar crescänd sä devinä

bärbat, iar facut bärbat sä se inmulteascä, §i inmulpndu-se sä seintäreascä, iar intärit sä se preamäreascä, iar preamärit sä vadä peStäpänul Lui. Pentru cä Dumnezeu e Cel ce va fi väzut, iar vederea luiDumnezeu oferä nestricäciunea, iar nestricäciunea ne face sä fimaproape de Dumnezeu.

149



2. Sfântul Grigorie Teologul

Cuvântarea a 45-a la Sfìntele Pa$ti*

7.... V rând ,deci, C uvântul m eçteçugarsâ arate çi un vietuito

alcâtuit din amândouà, adicâ din natura nevâzutà çi vàzutà, creazà p

om. Çi luând de la materia care préexista trupul, iar de la Sine Insuç

açe zând îne lsufla rea (pe care Cuvântul Scripturii o §tieca fiind sufletu

întelegàtor, înzestrat cu minte çi chipul lui Dumnezeu), il pune p

pâmant ca o alta lume mare in cea mica, ca un alt ìnger, inchinàto

amestecat [al lui Dumnezeu], vàzàtor al creatici vàzu te çi initiât in ce

intei igibilà, ìmpàrat al celor de pe pâm antçi împârà tit de sus, pâmântes

çi ceresc, vrem elnic çi nem uritor, vàzut çi nevàzu t dar ìnteles cu mintea

la mijloc ìntre màretie çi umilintà, acelaçi duh çi trup: duh pentru ha

çi trup pentru ìnàltarea lui; una ca sa ràmânà çi sà màreascà p

Binefàcàtorul, iar alta ca sà sufere, çi suferind sâ-çi aducâ aminte çi s

fie pedepsit când e prins de ambitia màretiei: vietuitor (animal) ràndu

prin iconom ie aici , dar stràmutat altundeva. iar drept capàt al ta ine

ìndumnezeit prin inclinarea spie Dumnezeu...

8. Pe acesta l-a açezat in paradis (oricare ar fi acest paradis

cinstindu-l cu libertatea , pentru ca binele sà fie al lui prin alegere nu ma

putin decat al Celui ce i-a o fe rit semintele lui, ca çi cultivator de p iant

nemuritoare, adicà al gândurilor dumnezeieçti celor mai simple ç

desàvârçite, gol prin simplitatea lui neartificialà çi farà nici u

acoperàm ànt sau protectie [armà]; fiindcà aça se càdea sà fie omul

început. Çi i-a dat ca materie libertàri o lege. Legea era o porunc

privitoare la ce plante trebuie sà ia çi sà guste çi de care nu trebuie s

se atingà. Ultima era pomul cunoçtintei care n-a fost fëcut dintr

început ràu, nici n-a fost oprit din pizmà (sà nu-çi malte aici limbil

luptàtorii ìmpotriva lui Dumnezeu, nici sà imite çarpele), ci era bu

dacà se gusta din el la vremea potrività (cà pianta aceasta era

* ) P.G. 36, 632 A-63 6A (Ace laç i text se gàseçte çi în Cuvântarea a 38



con tem plale , ca §i con tem pla la mea, la care era sigur accesul numaicelor desàvàr?iti in deprinderile !or), dar nu era bun pentru cei mai

simpli ?i lacomi in dorinta lor, a§a cum nici hrana desàvàr$ità nu este

folositoare pruncilor $i celor ce au nevoie de lapte. Dar dupà ce prin

pizm a diavo lulu i $i amàgirea fem eii pe care aceasta a pàtit-o ca una mai

vuI nerabi là §i pe care a propus-o §i bàrbatului, ca una mai convingàtoare

(vai, de slàbiciunea mea! càci a mea este slàbiciunea protopàrintelui),

,i uitat de porunca datà ?i a fost biruit de acea micà gustare. §i pentru

làutatea lui a fost surghiunit departe $i de pomul vietii §i de rai $i de

I )umnezeu, §i a imbràcat hainele de piele, care se referà poate la trupulingro§at; muritor §i opac; §i atunci i$i cunoa§te pentru intàia datà

i u$inea proprie §i se ascunde de Dumnezeu. C à li g a de aici §i moartea

care taie pàcatul, ca ràul sà nu fie nemuritor. §i astfel pedeapsa devine

iubire de oam eni, càci a$a pedepse§te, cred, Dum nezeu.

9. Povàtuit, pedepsit §i edu cat mai ìntài in multe feluri pentru

multele pàcate pe care le-a vlàstàrit ràdàcina ràului din diferite principii

>i in diferite tim puri, prin cuvànt, prin Iege, prin prooroci, prin taceri

de bine, prin amenintàii. prin ràni, prin ape, prin foc $i incendii, prin

làzboaie, prin victorii, prin infràngeri, prin semne din eer, din aer, de pe pàmànt $i de pe mare, semne facute de bàrbari, de ce tàti, de neamuri,

prin sch im bàri nesperateacàrorscoperasàzdrobeascà r àu l-in cele din

urmà a fost nevoie de un leac mai putemic... Acesta a fost Insu§i

( uvàntul lui Dumnezeu, Cel m aiin ain ted ev ec i,Cel nevàzut,necuprins,

nelrupesc, obàr§ia din obàr?ie, lumina din luminà, izvorul vietii §i al

nem uririi,m ulajularhetipului, pecetea nem ica ta, icoananeschimbatà,

d efin ita $i ratiunea Tatàlui, care vine la chipul Lui §i poartà trup pen tru

trupul meu §i seam estecàc u u nsu fletinz estratc um inte pentru sufletul

tneu, §i curàtind prin asem ànàto r asemànàtorul, se face ìntru totul om,.darà de pàcat. Zàmislindu-se din Fecioara curàjità cu sufletul ?i cu

trupul de Duhul (ftin dcà se càdea $i sà cinstea scà na§terea §i sà prefere

fecioria), a venit Dum nezeu ìm preu nàcu trupul asumat, unul singur din

douà lucruri potri vnice, din trup $i din duh, dintre care unul aìndumnezeit

iarcelàlaltafostindumnezeit.O,mixturànouà!0,amestecareuimitoare!

Cel ce este, devine $i Cel necreat se creeazà iar Cel necuprins se

cuprinde; prin intennediul sufletului inzestrat cu minte ce mediazà

intre dum nezeire ?i grosimea trupului, Cel bogat sàràce$te: sàràce§te cu

trupul meu, ca eu sà mà imbogàtesc cu dumnezeirea Lui. Cel plin segolette, càci segole?te pentru putin de slava Lui, caeu sàm àim pàrtà jesc



din jurul meu? M-am facut párta? de chip ?i nu 1-am pázit; iar El se facepárta? latrupul meuca?i chipul sá-1 mántuiascá?i trupul sá-l nemureascá.

Comunicá o a doua comuniune, mult mai uimitoare decaí prima; pe cát

odinioará ne-a facut párta?i la ce e mai bun, pe atát se face acum párta?la ceea ce e mai ráu. lar acest lucru e mai dumnezeiesc decaí primul,desigur celor ce au o intelegere mai inaltá.

Í52



3. Sfántul Grigorie al Nyssei

espre fec io rie , ep ís to la indem nátoare la vía la de

virtute*

12. Acest viefuitor [animal] racional §i gánditor, omul, operaimitatie a naturii divine puré... n-a avut ¡n el insu§i dupa fire, nici

existánd impreuná cu el la prima genezá, pasional itatea §i mortalitatea.

ndcá nu era cu putintá sá fie pástratá ratiunea [definida] chipului,ca frumusetea reflectatá in chip ar fi fost contraía arhetipului. Darima a fost introdusá in el ulterior, dupa prima creafie, §i a fostrodusá astfel: omul era, precum s-a zis, chip [icoaná] §i asemánare

uterii care impáráfe§te tóate cele ce sunt... guvernándu-se prin voia

oprie spre ceea ce i se parea a fi bine §¡ alegánd líber ceea ce ii placea.zastrul care domina acum umanul l-aimbráti§atel insu§i debunávoied dus de amágire, el insuji facándu-se inventatorul ráutátii, nu

sind-o pe aceasta facutá de Dumnezeu. Cáci Dumnezeu n-a facutartea, ci intr-un anume fel omul s-a facut creator §i ziditor al ráului.

ndcá, a§a cum impártá§irea de lumina soarelui e comuna tuturor

or in care e prezentjí puterea de a vedea, dar, dacá vrea cineva, poate,chizándu-§i ochii, sá ajungá in afara perceperii luminii..., cáci nu

ate desfiinta facultatea sa vizualá prin inchiderea pleoapelor, atuncinecesítate suspendarea vederii devine un act al intunecárii ei

nstituit voluntar in om prin nevedere; sau, a§a cum, dacá cinevanstruie§te o casá fórá a face nici o deschizáturá care sá ingáduie

minii sá pátrundá ináuntru, atunci cu necesítate acela va trái inuneric, incuind de buná voie razelor intrarea in casá, a§a §i primuí omfituit din pámánt sau mai degrabá cel ce a náscut rául in om, avea interea lui de pretutindeni zácánd in firea lui frumosul §i bínele, dar in

odvoluntar a inventat de la sine insu§¡ cele contrare f irii, creánd prinoarcereasade la virtute, din alegere liberá, experienja ráului. Pentru



bunâ çi niciuna nu este de lepàdat, çi tóate câte le-a facut Domnul s

“bune foarte’' (Fac.l , 31). Dar pentru cà în modul rostit mai succesiunea pàcàtuirii a intrat în viaja oamenilor corupând-o çi plecâde la un mie punct s-a vàrsat în om ìntr-un infinit de ràutate, chiarii ac

frumusete deiformà a sufletului facutà dupa imitarea prototipului s înnegrit ca un fier de rugina raului çi nu §i-a mai pàstrat grafia chipupropriu ei prin tire, ci ea s-a transformat în urâtenia pàcatului. De aceomul, acest lucru “mare çi precios” cum e numit de Scriptu(Pilde 20, 6), a càzut din demnitatea [vrednicia] lui proprie, aça cpàjesc cei ce alunecând se umplu de noroi çi, mànjindu-çi chipul

fina, devin de nerecunoscut chiar çi pentru cei apropian lor. Açaacela, câzând in noroiul pàcatului, a pierdut faptul de a mai fi ch[icoanà] a Dumnezeului Celui nestricàcios çi a Imbracai în loculchipul stricàcios çi argilos al pàcatului pe care Cuvântu! Scripturii sfëtuieçte sà-1 dàm jos spàlându-I cu apa curatà a viejuiri i (Is.l , 1pentru ca, desfiintând acest val pàmântesc, sà se arate iaràçi frumusejsufletului. lar depunerea çi lepàdarea a ceea ce este stràin este revenirla ceea ce este propriu lui dupà fire, lucru care nu poate fi altfel dobândecât faeându-se iaràçi aça cum a fost créât la început...

... Deci daca acesta este înfelesul gàsiri i a ceea ce se càurestaurarea [apokatástasis] chipului dumnezeiesc acoperit acum

întinàciunea trupului în starea lui originará, însemna sà devenim cece a fost omul cei întâi plàsmuit în prima lui viatà. Deci, ce era aceEra gol de veçmântul adàugat ulterior al “hainelor de piele” , privindUidràznealà fata lui Dumnezeu. Nu judeca încà frumosul prin gustaçi vedere, ci se desfata numai de Domnul çi pentru aceasta trebuia sà foloseascà de ajutorul dat lui, aça cum însemneazà dumnezeiasScripturà remarcând cà n-a cunoscut-o (pe Eva) înainte de a fi izgon

din rai çi înainte ca aceasta sà fi fost osânditâ, pentru pàcatul pe ca1-a sàvârçit làsându-se amàgità, la pedeapsa durerilor (naçterii) (Fac18; 4,1). Açadar prin aceastà succesiune (de evenimente) am ajunsafara raiului, excluçi de acolo împreunà eu protopàrintele nostru, acum tot prin aceasta ne este eu putintà ca, stràbàtând-o în sens invesà ne reîntoarcem la fericirea originará. Care e aceastà succesiun ìnceputul câderii 1-a facut plàcerea lucratà prin amàgire. Dupà capatimii plàcerii i-au urmat ruçinea çi frica, çi faptul de a nu mai îndràzsà fie ei (protopàrinfii) în ochif Creatorului, çi ascunderea lor s

frunze çi în umbrà; dupà acestea ei au fost acoperiti eu haine de pieÇi astfel au fost trimiçi farà casà în acest tinut plin de boli çi ostenea

154



in care a fost invéntala cásátoria ca mángáiere pentru moarte.

Deci, dacá vrem sá ne desfacem de cele de aici $i sá fimimpreuná cu Hristos (Fil. 1,23), se cuvine sá incepem iará§i de la ult imaetapa a desfacerii; ca $i cei care, instráinándu-se de ai lor, vránd sá semtoarcá de unde au fost impin$i, mai intái párásesc locul in care auajuns ultima data. Deci, pentru cá ultima etapá a separárii de paradisulvietii e casátoria, ratiunea sugereazá celor ce vor sá se desfacá de tóate;i sá fie cu Hristos, sá páráseascá mai intái aceastá ultima etapá:casátoria, apoi sá se retragá de mizeriile legate de pámánt §i in care afost intors omul dupa cáderea in pácat. Pe langa aceasta, trebuie sá iasá

din inveli§urile cárnii dezbrácánd “ hainele de piele5', adicá cugetultrupului $i lepádándu-se de tóate cele ascunse ale ru§inii. Nu maitrebuie sá se lase umbriti de smochinul acestei vieti amare, ci azvárlindtóate acoperámintele din frunzele trecátoare ale acestei vieti, sá vináiará$i in ochii Creatorului, sá lepede amágirea ce vine prin gustare $¡vedere, nemaiavánd sfatuitor párpele cel veninos, ci numai poruñea luiI )umnezeu. §¡ aceasta inseamná a se atinge numai de bine §i a respingegustarea lucrurilor rele, cáci'de acolo §i-au luat succesiunea cele rele:din faptul de a nu voi sá nu $tim ce este rául. De aceea, protopárintilorli s-a ¡nterzis faptul de a lúa cunojtintá impreuná cu bínele §i de celecontrare lui, ci ei trebuiau sá se abtiná de la cunoa§terea binelui §¡ ai áului (Fac.2,9) §i sá rodeascá bínele curat, neamestecat §i nepárta? laráu. Lucru care nu este nimic altceva, dupá rationamentul meu, decála li numai cu Dumnezeu, a te bucura neincetat §i continuu de aceastádesfatare §i a nu amesteca nicidecum in aceastá desfatare cele ce tragspre cele opuse. §i dacá e sá indráznim a zice a§a, poate cá a$a va fi rápitcineva din nou din aceastá lume care zace in cel ráu (l loan 5,19) in raiul

in care fiind rápit §i Pavel a auzit §i vázut cele negráite ?i nevázute carenu se cuvine omul a le grái (II Cor. 12,4).



4. Sfàntul Maxim Màrturisitorul

4 .1 . A m b i g u a 4 3 *)

Sfintii - care au primit cele mai multe din tainele dumnezeie§ti dela cei ce au fost urmàtori ?i slujitori ai Cuvàntului §i. deci, au fost initiatinemijlocit in cunojtinta lucrurilor, intrucàt le-a fost transmisà in chipsuccesiv prin cei dinaintea lor - spun ca in subástenla tuturor celor create

se disting cinci diviziuni [diairéseis]. Cea dintài din acestea spun cà e ceacare divide firea creata in generai, care a primit existente prin facere[genezà], de firea necreatà. Càci ei spun cà Dumnezeu a facut din bunàtatestraiucitoarea ordine a tuturor lucrurilor; de aceea nu-i este acesteia de lasine vàdit ce $i cuín este. Aceastà ne$fiintà care distinge creatura deDumnezeu o considera semnul deosebirii. Dar ce este aceea ce distingeacestea intreolaltà in chip naturai, incàt niciodatà nu primesc unirea ìntr-ofiintà, neputànd primi una §i aceea$i ratiune, au làsat-o nespusà. A douadiviziune e cea prin care toatà firea care a luat existente de la Dumnezeu se

divide in inteligibilà §i in sensibilà. A treia e cea prin care firea sensibilà sedivide in cer §i pàmànt. A patra e cea prin care pàmàntul se divide in rai $ilumea locuità. $i a cincea e cea prin care omul care e peste tóate, ca unlaborator[ergastérion] ce fine §i leagà tóate la un loe§i medi ind[mesiteùon]prin sine in chip naturai intre tóate extremiteple tuturor diviziunilor, fiindintrodus intre fapturi prin facerea de bunàtate, se divide in masculin §ifeminin. Fiindcà el are in chip naturai prin insu§irea pàrplor sale de a fi inrelatie cu tóate extremitàtile puterea de unire prin medierile intre tóateextremitàtile. Prin aceastà putere completàndu-se modul crearii prin cauzàa celor divizate, omul avea sà facà aràtatà prin sine marea tainà a tintei

dumnezeie?ti: unirea armonioasàintreeleaextremitàtilordin fapturi, unirece ìnainteazà in sus $i pe rànd de la cele ¡mediate la cele mai indepàrtate §ide la cele mai dejos la cele mai inalte, avàndu-§i capàtul in Dumnezeu.Pentru aceasta El a introdus intre fapturi drept cei din urmà pe om, ca olegàturà naturalà[uhysikós syridestrios] ce mij locete prin partile sale intreextremitàtile universului $i aduce in sine la unitate cele despàrtite dupà fireprintr-o mare distantà. Aceasta, pentru ca omul, prin unirea prin care tóatele adunà la Dumnezeu ca la Cauzatorul lor, incepànd mai intài de la

*)P .G .91 , 1304D - 1312 B (P .S.B .80. p.260-266; traducererevizuità).

156



iviziunea sa proprie §i ìnaintànd apoi prin cele de la mijloc, pe rànd §i

rcptat, sa ia in Dumnezeu, in Care nu e di viziune, prin unirea cu El, sfarjituln eujului inalt sàvàr$it prin toate. Aceasta o face ìntrucàt scuturà mai ìntàie u totul din fi re, prin afecpunea atotnepàtima§à fata de virtuteadumnezeiascà,nsu$irea de masculin §i feminin, care dupà ratiunea initialà nu era legata deplanul lui Dumnezeu cu privire la facerea omului. Prin aceasta se arataci seface, potrivit cu intenda dumnezeiascà, numai om, nedivizat prin numelede masculin §i feminin, conform cu ratiuneadupàcareafostcreatlainceput,neimpàrtit in sectiunile in care este acum, datorita cuno$tintei desàvàr$itei ratiunii sale, dupà care, precum am zis, a fost creai. Apoi unind, prin

virtutea sa sfantà, raiul $i lumea locuità, face pàmàntul unul, ca sa nu maifie pentru el divizat dupà diferenta pàrplor omului, ci mai vàrtos adunat,intrucàt omul nu mai suferà nici o ispitire spre vreunadin parlile lui. Dupàaceea unind cernì §i pàmàntul, pentru identitatea viefii sale cu ingerii prinv iitute pe càt e cu putinpi oamenilor, face creatia sensibi là0 identitate unica>i indi vizibilà, nedi vizatà pentru el spatial prin distante, ca unul ce a devenitu$or cu duhul §i neretinut la pàmànt de nici 0 povarà a trupului $incimpiedicat in urcu§ul spre ceruri. Aceasta, datorità desàvàrjiteiindivizibilitàp a mintii, care se silente sincer spre Dumnezeu §i-?i face cu

in(elepciune drumul inàltàrii spre El in mod treptat, ca pe 0 cale de ob§te,de la ceea ce a atins la ceea ce urmeazà. Apoi unind, pe làngà acestea, celei ntel igibile §i cele sensibile prin desàvàr§ita egalitate cu ingerì i in cuno§tintà,face intreaga creapune 0 singurà creatiune, nedivizatà pentru el din punctde vedere al cunoa§terii §i al necunoa§terii. Càci a dobàndit 0 §tiin^acunoscàtoare [gnosticà] a rapunilor din lucruri, liberà de orice lipsuriintocmai cu a ingerilor, prin care, venind revàrsarea nesfar$it de damica ainjelepciunii adevàrate, se dàruie$te drept urmare celor vrednici nemijlocitsi in chip curat cuno§tinpi de neinteles §i de netàlmàcit despre Dumnezeu.In sfar§it, dupà toate acestea unind prin iubire firea creatà cu cea necreatà(0 ! minune a iubirii de oameni a lui Dumnezeu fatà de noi), le arata una §iaceea§i prin posesiunea harului ca putere habitualà, ìntrepàtrunzàndu-sehwr ichorésas] intreg §i in chip integrai cu Dumnezeu intreg $i devenit totcc este §i Dumnezeu, afarà de identitatea dupà fiintà. El II are pe Dumnezeu ì nsu§i intregin lpcul sàu insu§i i§i agonise§te ca premiu atotunic al urcu$ul uipc Dumnezeu Insu§i ca tinta finalà a mi§càrii celor ce se mi§cà §i castabilitate neclintità §i nemicata a celor purtate spre El, §i ca0 granirà §i

margine nehotàmicità51' nesfar§ita a toatà granita §i regula§i legea, ratiunea$i mintea §i firea.

D à f t t i à l ij t i hi t i i



jurul Celui nemiçcat, ca obàrçie proprie (adicâ în jurul lui Dumnezeu),

s-a miçcat, de bunâvoie, contrar firii çi farà de minte, în jurul celor de suel, peste care a fost pus de Dumnezeu sà stàpâneascà, abuzând de puterenaturala data lui de creatiune spre unirea celor divizate, ca mai vârtos divida cele unite. Primejduindu-se astfel, putin a lipsit ca sà se strâmuiaràçi, în chipjalnic, în neexistentà. De aceea “ se înnoiesc firile” çi, în chminunat, Cel eu totul nemiçcat dupa fire Se miçcà nemiçcat, ca sà zie açmai presus de fire, în jurul a ceea ce se miçcà prin fire; çi Dumnezeu Se faom, ca sà mântuiascà pe omul cel pierdut. Unind astfel prin Sine insupartile naturale sfamiate ale firii universale in totalitatea ei çi radun

generale manifestate ìn pàrti, prin care se înfaptuieçte unirea celor divizat împlineçte marele sfat al lui Dumnezeu çi Tatàl, recapituland toate in Sin ìn Care au fostcreateceledincerçiceledepepàmânt.Incepând astfel uniregenerala a tuturor in Sine de la diviziunea din noi, Se face om, avànd pentnoi, ca noi, toate ale noastre farà nici o lipsà, afarà de pàcat, neavànd nevonicidecum spre aceasta de rànduiala conjugalà naturalà. Prin acestsocotesc cà a arâtat totodatà câ poate exista çi alt mod preçtiut de Dumnezepentru ìnmultireaoamenilor, dacà primul om pàzea poruncaçi nu secobola animalitate, abuzànd de puterile sale. Astfel, a depârtat diferenta

diviziunea firii dupà masculin çi féminin. decare,cum am spus, omul nu fi avut poate numaidecàt nevoie, càci cele farà de care era poate cu putinomului sà fi existât nu e necesar sa persiste pururea. (pentru cà4*ìn Hristospune Apostolul, nu e nici masculin, nici féminin"). Dupà aceea sfintinlumeanoastràlocuitàprinvietuireaSacaom,dupàmoarteintràneìmpiedicin rai, cum a fagàduit ìn chip nemincinos tàlharului: *4Astàzi vei fi cu Min ìn rai ' 1. Apoi, deoarece Iumea noastrà locuità nu mai era pentru El deosebide rai, dupà ìnvierea din morti, S-a arâtat iaràçi în ea petrecând ìmpreunà cucenicii. Prin aceasta a arâtat cà pàmântul e unul çi divizat ìn el insuçi

pàstrând liberà ratiunea potrivit càreia existà diviziunea rezultatà ddiferenta. Pe urmà, prin ìnàlfarea la cer a unit cernì cu pàmântul, càci printrarea cu acest trup pàmàtesc, de o fire çi de o esentà cu noi, ìn cer, a aràtcà toatà firea sensibilà e una ìn ratiunea ei mai generala, çtergând astfel ìsine nota diviziunii care o sectiona. Apoi, pe làngàaceasta, stràbàtand prtoate cinurile ingerenti dumnezeieçti çi inteligibile din cer. cu sufletul çi ctrupul, adicà cu firea noastrà desàvârçità, a unit cele sensibile ?i ceinteligibile, aràtand ìn Sine cu totul nedivizatà §i nedezbinatà convergenspre unitate a ìntregii creatiuni in ratiunea ei atotorigjnarà çi atotgeneralà

$i în sfarçit, dupà toate acestea, ajunge la Dumnezeu însuçi, cu umanitateSa, înfatiçându-Se adicà pentru noi, precum s-a scris, in fata lui Dumneze



>i Tata!, ca om, El, Care nu poate sá Se desparta niciodatá in nici un modde Dumnezeu. Astfel a ímplinit, ca om, cu fapta §i cu adevárul, prin

.iscultarea neclintitá, tóate cate ca Dumnezeu le-a ránduit de mai inainte ElInsuji sá se faca, realizánd tot sfatul lui Dumnezeu $i Tatál in favoareanoastrá, care am zádámicit prin reaua intrebuintare puterea ce ni s-a dat dela inceput, in chip natural, spre aceasta. Mai intái ne-a unit pe noi cu noiindine in Sine, prin inláturarea diferentei dupa masculin $i feminin, §i in loede bárbafl §i femei, in care se observa mai ales modul diviziunii, ne-a arátatnumai oameni in sens propriu §¡ adevárat, modelati cu totul dupa El §ipmtánd nevátámat §i cu totul neintinat chipul Lui, neatins in nici un mod

de vreo trásáturá astricáciunii; §i impreunácu noi $i pentru noi a imbráti§atprin cele de la mijloc, ca párti ale Lui, toatá creatiunea 51' a unit in jurul Luimtre ele in chip indisolubil raiul §i lumea locuitá, cerul §i pámántul, celesensibile $¡ cele inteligibile, ca unul ce avea simtire, suflet j i minte ca noi.( áci insu§indu-§¡ prin flecare din acestea, ca prin ni§te párti, extremitateaimuditácu flecare in modul amintit, a recapitulat lóate in Sine. Prin aceastaa arátat cá toatá creatiunea este una, ca un alt om, implinindu-se princonvergente pártilor intre ele $i inclinánd spre ea insá§i in totalitateaexistentei ei prin notiunea unicá, simplá, indefinita §i nediferentiatá a

ereatiunii din nimic, in baza cáreia toatá creatiunea poate primi una $iaceea§¡ratiunecu totul indistinctácaunace are faptulca^nu era'?mai vechidecát acela “ este” .

4 . 2 . A m b i g u a 21 *)

§i iará§i, precum lumea sensibilá este, prin fire, indrumátoareclementaráacelorcincisimturi,cázándsubele§i cáláuzindsprein elegerea

ei, a?a §i lumea ¡nteligibilá a virtutilor cázánd sub puterile sufletului leindrumeaza pe acestea spre Duh, conducándu-le spre unitate prin faptul cále face sá semine numai in jurul Aceluia, §i sásesprijinepepercep iile Lui.Dar chiar simturile trupului, dupá ratiunea mai dumnezeiascá adeevatá lor,spun unii cá sunt indrumátoarele elementare ale puterilor sufletului,adaptándu-le treptat spre faptuirea [virtutilor], prin perceperile ratiunilordin lucruri, prin care ca prin ni§te litere, cei ce prívese intins spre adevárcitesc pe Dumnezeu-Cuvántul. De aceea, unii au $i numit simturile icoane

ale puterilor suflete§ti; cáci flecare simtire cu organul ei, adicá cu simjul, erezervatá, dupá fire, in mod principal, potrivit unei ratiuni mai tainice, unei



puterì asufletului. A$a,spuncàsimtireavàzului sluje$te puterii intelegàtoareadicàmintii;ceaaauzului,puteriirationalesaucuvàntului;ceaamirosuluputerii irascibile; cea a gustului, puterii poftitoare; cea a pipàitului, putervitale. §i simplu, ca sa spun mai dar, vederea sau ochiul e icoana mintiauzul sau urechea, a cuvàntului (radumi); mirosul sau nasul e icoaniutimii; gustili, a poitei; pipàitul, a vietii. Sufletul e purtat §i condus dacestea, prin puterile sale, dupà legea lui Dumnezeu, Care tóate le-a facuintelept, in chip variai, ìndreptate spìe cele sensibile; §i daca se folose$tbine de simturi prin puterile sale, culegànd ratiunile de tot felul allucrurilor, §i muta in sine tot ce se vede, in care se ascunde Dumnezeu, p

Care 11propovàduie§te in tacere, creeazà $i el prin libera alegere in cugetaro lume prea fmmoasà $i spiritualà. In scopul acesta unente intre eie cepatm viituti generale, ca pe ni§te demente spre ìnchegarea lumii ce salcàtuie§tedin eie in chip inteligibil prin Duh. lar flecare virtutesena§te pri ìmpletirea unei puteri a sufletului cu simturile. Astfel, prudenta, diluci-area cunoscàtoare $i priceputà a puterii intelegàtoare §i ragionale, estinimpletirecusimtireavàzului§iaauzuIui,apIicatàIacelesensibilepropracestora; curajul, din impletirea iutimii cu mirosul sau cu nasul, in carsalàjluie^te,cum spun unii,duhul irascibil§i aplicarealucrariicerezultàdi

aceastà imbinare in modegai (tara aprinderi §i potoliri) ladomeniul sensibcorespunzatoncumpàtarea, din intrebuintareamoderatàaputerii poftitoarunite cu simtirea gustului, in aplicarea la domeniul sensibil propriudreptatea, din distribuireaordonatà§i armonioasà a puterii vitale in acpuneprin simtul pipàitului in toate§¡ injurul tuturorcelor sensibile. lar din acestpatru viituti generale invaia sa realizeze prin sintezà douà §i mai generaleintelepciunea §i biàndetea; intelepciunea, ca margine ultima a celor ce pofi cunoscute, iar blànde(ea, a celor ce trebuie tàcute. De pildà, din prudent§i dreptate realizeaza intelepciunea, care e cauza sustinàtoare a cuno§tin|e

de aceea ea e, precum am spus, capàtul celor ce pot fi cunoscute. Iar din cura$i cumpàtare, biàndetea, care nu e altceva decàt desavàrjita nemi$care iutimii §ipoftei spre celecontrarefirii;peaceasta unii aunumit-onepàtimir§i de aceea ea e tinta finalà a faptuirii. Iar pe acestea le concentreazà iara§in viitutea cea mai generala dintre tóate, adicà in iubire, care face sa iasà disine cele ce sunt din ea, le aduce la sine pe cele ce sunt prin ea §i le unificainsinepeceleceauinceputs-aumi$cat§isfar$escinea,§ieindumnezeitoarin chip diferit pentru tóate. Astfel, mijcàndu-se sufletul cu intelepciune $lucrànd conform ratiunii dumnezeie$ti desavài ite, prin care este ?i s-

facut, pe cele sensibile le percepe cu folos prin simturi, insu?indu-§duhovnice§te ratiunile din eie, iar simfurile insele, rationalizate de ma



inainte prin abundenta ratiunii, le folosejte ca pe ni§te vehicule rationate aleputerilorsale; puterile, laràndul lor, te unente cu virtutile, iarpesineinsuji,

prin virtuti, cu radunile mai dumnezeiejti din ele. lar radunile maidumnezeie§ti ale virtutilor il unesccu intelesul duhovnicesc ascuns nevàzutin eie. §i intelesul duhovnicesc al ratiunilor mai dumnezeie?ti din virtuti,inlàturànd toatà afectiune a [relatia] naturala §i voità ce o are sufletul fatade cele prezente, il preda intreg §i simplu lui Dumnezeu intreg; iarDumnezeu, imbràti§andu-I cu totul impreunà cu trupul concrescut, il facein mod proporzionai asemenea Lui, a§a incàt prin intreg sufletul sa Se poatàiràta necircumscris intreg Cel cai e dupa fu e nu se arata din Sinenicidecumnici unei fapturi.

4.3.Ambigua 42 *)

Cu ce scop $i din ce cauzà a legat invaiatomi na§terea dinbotez de Intrupare (càci aceasta mai ràmàne sa fie cercetatà din tema defa(à), voi spune pe scurt, a§a precum am aflat. Spun cei ce tàlcuiescmistic cuvintele dumnezeie§ti $i le cinstesc precum se cuvine cucontemplaci mai inalte, cà omul a fost facut la inceput dupà chipul lui

I )umnezeu ca sa se nasca cu voinja din Duh §i sa primeascà asemànareaadausà lui prin pàzirea poruncii dumnezeie$ti-aceasta ca sa fie acela$iom fapturà a lui Dumnezeu dupà fire ?i fui al lui Dumnezeu §idumnezeu prin Duh dupà har. Càci nu era cu putintà ca omul creat sàse arate altfel fiu al lui Dumnezeu §i dumnezeu prin ìndumnezeirea dinhar, daca nu se nà§tea mai inainte cu voin{a din Duh, datorità puteriide-sine-mi§càtoare §i liberà aflatà in el prin fire. Aceasta na§tereimaterialà indumnezeitoare §i dumnezeiascà pàràsind-o primul om,prin aceeacà aales in locul bunàtàplor gàndite [inteligibile] §i nearàtate

pc cele plàcute §i aràtate simprii [sensibile], Dumnezeu 1-a osànditdupà cuviinfà sà aibà o na§tere involuntarà, materiata §i pieritoare. Càcia socotit cà e drept ca cel ce a ales de bunàvoie in locul celor mai bunepc cele mai rele sà schimbe na§terea liberà, nepàti mi toare, voità §icuratà cu cea pàtima§à, roabà §i silità, dupà asemànarea dobitoacelornecuvàntàtoare $i farà minte §i sà primeascà in locul cinstei celeiimpreunà cu Dumnezeu §i dumnezeie§ti §i negràite, necinstita alipirede materie, impreunà cu animatele cete farà de minte. De aceastànaltere voind Cuvàntul, Care a creat f irea oamenilor, sà elibereze pe om

i sà-1 readucà te fericirea dumnezeiascà, Se face cu adevàrat om dintre•) P.G.91, 1345 C - 1349 A (P.S.B.80, p.294-297).



oameni §i Se na§te trupe§te farà de pacai pentru om $i Se boteazàsuportànd, Cel ce e Dumnezeu dupa fiintà §i Fiul lui Dumnezeu dupà

fire, de bunàvoie pentru noi, na$terea spre infiere duhovniceascà, spredesfiinfarea najterii din trupuri. A$adar, Fiul $i Cuvàntul, Care ne-afacut pe noi $i e singur impreunà - Dumnezeu $i impreunà-slàvit-cu-Tatàl $i cu Duhul, Se face pentru noi cu adevàrat om ca noi, din noi, $iSe na$te trupe$te farà de pàcat §i primeve sà suporte pentru noi, Cel cee prin fire Dumnezeu, na§terea din botez spre infierea duhovniceascà.De aceea socotesc cà a legat invàtàtorul na$terea din botez de Intruparespre a intelege na§terea din botez ca desfiintare a na§terii din trupuri §ica dezlegare de ea. Càci ceea ce a pàràsit Adam (na$terea din Duh spre ìndumnezeire) de bunàvoie, fiind osàndit sà se nascà trupe§te spre

stricàciune, a restabilit Acesta, facàndu-Se de bunàvoie om, ca un bun$i de-oameni-iubitor. Càci S-a a§ezat sub grecala noastrà. osàndindu-Se cu voia pe Sine Insu§i impreunà cu noi El, Cel singur liber §i farà depàcat. §i primind sà suporte na$terea noastrà din trupuri, in care stàteaputerea osàndci noastre, a restabilit tainic na§terea noastrà in Duh. §idezlegándin Sine, pentru noi, legàturile na§terii trupe§ti, ne-adat nouà,celor ce crcdem in numele Lui, putere prin na$terea cu voia in Duh, sàne facem fii ai lui Dumnezeu in loc de fii ai trupului §i ai sàngelui. Decimai intài a avut loc la Domnul intruparea §i na§terea trupeascà dinpricina osandirii mele §i apoi a urmat na$terea pàsàsità de noi, prin

botez, in Duh, pentru màntuirea $i rechemarea, sau, mai limpede spus,pentru recrearea mea. Astfel, Dumnezeu a unit ratiunea existenfei mele§i rafiunea existenfei bune §i a inlàturat sectionarea $i distanta acestoraprodusà de mine $i prin acestea m-a pus in infelepciune in mijcare spreratiunea existentei vernice. Aceastà ratiune nu-i mai lasa pe oameni sàfie purtafi ?i sà se poarte farà voie, càci iconomia purtàrii lor vàzute iasfar$it cu marea §i objteasca ìnviere, care na$te pe om spre nemurireintr-o existenfà neschimbatà. Fiindcà pentru om a luat firea celorvàzute, existenfa devenirii prin facere, ?i impreunà cu el va lua prin harnestricàciunea dupà voinfà. Dar de voiti, sà recapitulàm infelesul celor

spuse, reamintindu-le pe scurt. Avem na§terea din trup aMàntuitoruluinostru, despàrfità numai prin cugetare in ratiunea primordialà a firii §iin aceea care existà acum in noi, in care a $i murit; ?i iarà§i, in ratiuneafacerii cea dupà fire §i modui na$terii; apoi, in modul diferit al faceriidupà fiinfà a sufletului ?i a trupului; pe làngà acestea, in zàmislirea faràde sàmàntà §i in na$terea farà de stricàciune. Deci và apartine vouà, caunor judecàtori drepfi, sà aprobafi, din opiniile expuse, pe cea maibunà.

162



5. Sfàntul Nicolae Cabasila

De vita in C hristo VI*)

Fiindcà pentru Ornili cel nou a fost alcàtuità firea omului, iar

ntea §i pofta au fost fàcute spre Acela. Am primit. aladar, gàndire ca

L cunoa$tem pe Hristos, pofta ca sà alergàm spre El. memorie ca sà-Lrtàm pe El. fiindcà El a fost Arhetipul nostru atunci cand am fost creali.

ndcà nu Adam cel vechi este modelul celui Nou. ci Adam cel Nou esteodelul celui vechi. Chiar dacà se spune cà Adam cel Nou s-a facut dupà

emànarea celui vechi. aceasta s-a fàcut pentru stricàciunea pe care acela

ni{iat-o iar Acesta a mo$tenit-o. pentru ca sà desfiinteze prin leacurileate in El neputinta firii §i. dupà cum spune Pavel, ‘'muntomi sà fie

sorbit de viatà” (Il Cor.5.4). incàt din pricina firii insedi. Adam cel vechiputea fi model pentu noi care-1 cunoa§tem pe el mai intài. dar pentru

Dumnezeu] Cel ce are inaintea ochilor tóate inainte de a fi eie. cel vechite imitatie celui de-al doilea: a fost plàsmuit dupà infati$area $i dupàpul Aceluia. darmi a§i ràmasa$asau,maicurànd,afostimpinsspreacel

p, dar nu 1-aatins. De aceea. acela [cel vechi] a primit Legea. dar Acestael Nou] a pàzit-o. celui vechi i s-a cerut ascultarea. dar a implinit-o celou... cel dintài a introdus viaja nedesàvàr$ità sau care are lipsà de zeci de

i de ajutoare, cel de-al doilea s-a fàcut pentru oameni tatà al nemuririi.

e la inceput firea a fost impinsà spre nemurire. dar a atins-o abia in tmpul

àntuitomlui pe care inviindu-l Acesta din morji spre viaja ve§nicà, avenit conducàtor spre nemurire pentru neamul [omenesc]. §i ca sà spunul: omul adevàrat §i desàvàr§it atàt in modurile de comportare càt i in

ajà $i in tóate celelalte 1-a aràtat, primul §i singuml, Màntuitoml.

Iar dacà aceasta e adevàrata definire a omului spre care privind

umnezeu 1-a fàcut pe om ultimul. vreau sà spun viaja nefalsificatà. cu unp curat de stricàciune i o vointà liberà de orice pàcat - fiindcà abia atunci

ate fi desàvàr$it cànd Cel ce 1-a creat pe el va lucra in el tot ceea ce a

cotit cà e necesar. pentru cà $i frumusejea unei statui e restabilità abiaatà cu ultima manà a artistului -, deci, dacá cel dintài avea nevoie incà



a impàrtà§it $i oamenilor desàvàr$irea lui §i $i-a potrivit [armonizat] luintreg neamul omenesc, cum atunci cel de-al doilea n-afost modelul ce

dintài, $i cum nu trebuie socotit càcel de-al doilea a fost arhetipul iar

dintài a fost facut dupà el? Fiindcà ar fi dintre lucrurile cele mai absura crede cà acelea care sunt ce sunt mai desàvàr$ite decát tóate sunt impin

spi e cele nedesàvàr$ite, cà cele rele sunt modele pentru cele mai bune $orbii trebuie sà conduca pe cei ce vàd. Fiindcà n-ar fi drept ca acelea sa

admírate pentru cà sunt anterioare in timp, ci trebuie crezut cà sunt princ

ale celomedesàvàr$ite pentru cà eie sunt desàvarjite. gàndindu-ne la fapcà multe din lucrurile create spre folosul omului au fost facute inaintea

iar omul care este canonul tuturor acestora a venit pe pamant cel din urmdintre tóate. ' ñ:.>.n\n } jf ,\ . j & M l r iu t& i& tsii n&

Fie. Aladar, pentru tóate acestea $i prin fire §i prin vointà $i pgànduri omul nàzuie$te spre Hristos, nu numai pentru divinitatea Lui, c

e scopul tuturor Iucruri lor, ci din pricinaceleilalte firi a Lui [fireaomeneasc

El este a$temutul dragostelor [erosurilor] omene$ti, El este §i desfètargànduri lor, iar a iubi sau a te gàndi la orice altceva afarà de El este un pà

evident fatà de singurul lucru de lipsà $i o abatere de la fundaméntalzate dintru inceput la baza firii [noastre]. Dar ca sà putem avea purumeditada noastrà la EI $i sà putem fi in flecare clipà prin§i in aceastà ràvsà-L chemàm in tot ceasul sà fie El subiectul gándurilor [noastre]. pentru a-L chema nu e nevoie nici de locuri special pregàtite pen

rugàciune, nici de strigàte. Fiindcà nu existà loe unde sa nu fie El de fa

nici nu poate sà nu fie impreunà cu noi. ca unul ce pentru cei ce-L cautmai aproape decát insà$i inima lor(Ps.l44, 18). Prin urmare, trebuie

credem cà acelea pe care lecerem inrugàciunilenóastre vor primi ràspu§i sà nu ne indoim de aceasta pentru cà suntem rài in comportarea noastci sà indràznim intrucàt Cel invocat este bun... Fiindcà nu-L chemàm

Stàpànul ca sà ne incununeze, nici ca sà ne acorde vreo altà favo

asemànàtoare, ci ca sà ne miluiascà... Sà-L chemàm. deci, pe Dumnezeucu limba $i cu voinfa §i cu gàndurile, pentru ca peste tóate cele in care a

pàcàtuit sà aplicàm singurul leac mantuitor: ucàci nu existà alt nume in ctrebuie sà ne màntuirrf (F.Ap.4, 12).

Pentru tóate acestea va fi de ajuns - pentru cà ea ne va da vigoa[tensiune] ràvnei noastre §i va smulge u$uràtatea ce paralizeazà sufle

t Pài i tà $t d à t i i l i (P 103 5) §i



m.mca ¡n tot chipul. Fácándu-ne?deci, lucrare continuu Ciña aceasta, sá ne

pft/.imde foamete; §i. pentru ca sá nu ne facem sufletul neputincios $i mai

ráu decát tóate. re(inándu-ne mai mult decát se cuvine de la Masá subprctextul de a nu ne apropia prea mult de Sfintele Taine. venind la preoti

pentru pácate. sá bem Sángele cel curátitor. Negre$it nu ne vom face

u-sponsabili de pácate atát de mari íncát sá fim exclu$i de la Sfánta Masá.

dacá ne vom hráni cu aceste gánduri. Fiindcá. a§a cum nu este din cele

Ingáduite sá indrázneascá la cele sfinte cineva care a pácátuit de moarte. a§a

i u j este potrívit ca aceia ce nu bolesc de astfel de lucruri sá fugá de Paine.

165



ó.Sfàntul N icodim Agh ioritul

A pologie pen tru insem narea p u sà in cartea

"Ràzboiul n ev àz u t” despre Doam na noastrà

N ascà toarea de Dum nezeu *)

Fiindcà oarecari invàdi care se indeletnicesc indeosebi csfànta teologie citind insemnarea pe care o am despre Doamna noastr

de-Dumnezeu-Nàscàtoarea in cartea recent tipàrità a “ Ràzboiulunevàzut’1 sunt nedumeriji de: 1 . cum am zis cà dacà, presupunànipotetic cà top oamenii $i celelalte creaturi ar fi devenit rele, singurDoamna de-Dumnezeu-Nàscàtoare ar fi fost de ajuns sa mulpimeascpe Dumnezeu? §i 2. cum am zis cà toatà lumea inteligibilà $i sensibil[spiritualà §i materialà] s-a facut pentru acest scop, adicà pentrDoamna de-Dumnezeu-Nàscàtoarea, $i iarà§i Doamna-de-DumnezeNascàtoarea s-a facut pentru Domnul nostru lisus Hristos? fiindcà, zieunii sunt nedumeriti despre acestea, dau aici un ràspuns [$i o aparareapologoumai] pe scurt spre solutionarea nedumeririlor [aporiilor] Io

... La punctul 2.ràspund cà nu numai toatà lumea inteligibil$i sensibilà s-a facut pentru acest scop, adicà pentru Doamna deDumnezeu-Nàscàtoarea, iar Doamna de-Dumnezeu-Nàscàtoarea s-facut pentru Domnul nostru lisus Hristos, cum arata aceasta dar §limpede inteleptul $i preateologicul Iosif Vrienios care zice cuvànt dcuvànt a$a: “ §i ca sà vorbesc concentra^ intreg scopul §i al lumacesteia,al tuturor elementelor$i speciilor ìntregii creat ici al intregulu

gen timan $i al tuturor seminpilor lui, al tuturor veacurilor §i al tuturovremurilor este pe de o parte floarea: Stàpàna de-DumnezeuNàscàtoarea, iar pe de altà parte preafrumosul ei rod (zie aceasta dupumanitate): Fiul Acesteia Cel Unul Nàscut (Cuv.2 la Bunavestirevol.2, p. 143). Nu ràspund ìnsà zicànd numai aceasta, ci, pe làngacestea, spun cà toatà lumea inteligibilà §i sensibilà a fost precunoscut§i prehotàràtà din veac pentru acest scop. De unde se vede aceasta? Dicele ce se vor spune in continuare. Fiindcà dumnezeie§tile Scripturi damàrturie cà taina Iconomiei in trup a lui Dumnezeu Cuvàntul

ìnceputul tuturor càilor Domnului, cà ea este mai ìntài decàt tóatcreaturile $i cà a fost prehotàràtà inaintea prehotàràrii tuturor celo



sunt: ‘‘Domnul m-a zidit inceput al càilor Lui, spre lucrimi e Lui",inainte de veac m-a ìntemeiat pe mine" (Prov.8, 22.23); ‘‘Care este

chip al Dumnezeului nevàzut, mai întâi nàscut decàt toatà zidirea"(Col.l i 15). (Vezi, cà nu a spus aici simplu decat “ zidirea”, ci decàttoatà zidirea” , adicà $i cea inteligibilà çi cea sensibilà): §i aceasta: “pe

cei pe care i-a precunoscut, pe aceçtîa i-a §i prehotàràt sa fi e con fornichipului (icoanei) Fiului Sàu, casa fie El ïntâi - nàscut ìntre multi frati"(Rom.8, 29).

Cu dumnezeie$tile Scripturi conglàsuiesc §i multi dindumnezeie$tii Pàrinti, care tâlcuind ziceri le de mai sus (“ Domnul m-azidit...” $i “ intài-nàscut decàt toatà zidirea” ), zie cà acestea se ìntelegdespre I isus Hristos, nu dupà di vin ¡tate, fi indeà, întrucât este Dumnezeu,ca Unul ce este de-o-fiinta $i impreunà-ve§nic cu Tatal, nici nu a fost / iditde Dumnezeu. nici nu e cea dintàidintre zidiri cum blasfemia Arie,ci se intelege dupà umanitatea Lui, pe care, adicà, Dumnezeu aprecunoscut-o ìnaintea oricàrui alt lucru ca inceput al hotàràrilor Luidumnezeieçti §i vernice ca fiind cea dintài dintre tóate lapturile;Pàrintii aceçtia sunt Marele Atanasie (Contra Arienilor. cuv.lll §i IV),Chirii al Alexandriei (Tezaurele IV, 4, 6 $i 8) $i dumnezeiesculAugustin (cartea I despre Treime).

Iarcà prehotàràrealui Hristos e inceputul prehotàràrii tuturorcclor màntuiti dà màrturie Apostolul care zice mai sus: ‘"pe ace§tia i-aprehotàràt sà fie conform chipului [icoanei] Fiului sàu" $i mârturiseçte ìmpreunà cu el $i Oikoumenios care tàlcuie§te aceasta zicere: “ ceea ceeste Fiul lui Dumnezeu dupà fire in ìntrupare (adicà, sfànt §i farà depàcat) aceasta s-au facut§i ei dupàhar, iar chip [icoanà] a lui Dumnezeunume§te ico nomi a çi trupul Lui de aici". Cà acest chip [icoanà] esteacesta ca fiind viata in sfintire $i petrecerea farà de prihanà fata de oricelucru I-a tàlcuit §i Chirii al Alexandrei citai de Oikoumenios, $i

Koresios care expune mai larg aceasta dogmà in cartea despre prehotàràre| predestinare]. - •

Zice ìnsà çi de Dumnezeu-purtàtorul Maxim despredumnezeiasca Ìntrupare in cei de-al 60-Iea ràspuns la nedumeririlebiblice ale lui Talasie acestea: '‘Aceasta este taina cea mare $i ascunsà,acesta e sfârçitul fericit pentru care s-au alcàtuit tóate, acesta e scopuldumnezeiesc gàndit inainte de inceputul fiintelor, pe care definindu-Ispunem cà este un sfàrçit mai-dinainte cugetat, pentru care sunt tóate,iar el pentru nici unul. Spre acest sfârçit privind a adus Dumnezeu 1aexistentà fiinta tuturor celor ce sunt. Acesta este capàtul proniei $i a

167



celor premiate dupà care la Dumnezeu este recapitularea tuturor celorfacute de El. Aceasta este taina care circumscrie tóate veacurile $i aratàsfatul cel mare al lui Dumnezeu cel suprainfinit §i care preexistà deinfinite ori inf init inaintea veacurilor, sfat al càrui Vestitor f inger] s-afacut Insu§i Cuvàntul lui Dumnezeu facàndu-se om dupà fiinfà §i, dacàne este ingàduit a zice, facànd descopent insali adàncul cel mai làuntrical Bunàtàfii Tatàlui §i aràtànd in El sfar§itul pentru care §i-au luat cuintelepciune inceputul existentei cele facute” . Auzi cum pentru aceastàtainà au fost precunoscute, prehotàràte $i s-au facut tóate, iar ea n-a fostprecunoscutà, prehotàràtà $i nici nu s-a facut pentru nici un sfar$it f{el]?

Aproape acelea$i lucruri cu de-Dumnezeu-purtàtoruI Maxim

le teologhisele $i marele Grigorie [Palama] al Tesalonicului care inCuvàntarea la Lumini [Botez] zice cuvànt de cuvànt acestea: “ SpunandTatàl despre Cel ce se boteza dupà trup: “ Acesta este Fiul Meu CelIubit intru care bine am voit” , a aràtat cà tóate celelalte cele facute prinProfeti, legiuirile, fagàduinjele, infierile erau nedesàvar§ite §i nu s-auspus $i sàvàr§it dupà voin{a inipalà a lui Dumnezeu, ci priveau spresfar$itul de acum §i chiar §i acelea au fost desàvàr§ite prin ceea ce s-asàvàr§it acum. §i ce vorbesc de legiuiri le, fagàduinteie §i infierile prinProooroci? Fiindcà §i ìntemeierea dintru inceput a lumii privea spre

Acesta, adicà spre Cel Care ca Fiu al Omului se boteza jos iarde sus eramàrturisit ca unic Fiu iubit al lui Dumnezeu, pentru Care $i prin Caresunt tóate, dupà cum spune Apostolul. Ajadar, $i aducerea la existentàdintru inceput a omului plàsmuit dupà chipul lui Dumnezeu s-a fàcutpentru El, ca sà poatà cuprinde càndva Arhetipul. §i legea datà deDumnezeu in rai era pentru El; càci nu 1-ar fi pus Cel ce 1-a pus acolo,dacá era sà ràmanà cu totul nedesàvarjit. §i cele zise §i facute deDumnezeu dupà el, aproape tóate s-au facut pentru El. De nu va zicecineva bine cà $i tóate cele mai presus de lume, adica firile §i cetele

ingerenti $i rànduielile de acolo tind de la bun inceput spre acest {el:iconomia divino-umanà [teandricà] càreia i-au slujit de la inceput $ipànà la sfàr$it. Càci ilbunàvoire” este aici voia lui Dumnezeu iniziala,bunà §i desàvàr ità, iar Acesta este Singurul “ intru care a binevoit” , seodihne$te §i i§i gàsejte plàcerea in chip desàvàr§it Tatàl: Sfetnicul Luiminunat, ìngerul Sfatului Sàu celui mare, Care-1 aude §i gràiejte de laÌnsà§i Tatàl Lui dàruind viafà celor ce-1 ascultà” . Auzi, deci, cà de aceeaI-a fàcut Dumnezeu pe om dupà chipul Sàu, ca sà poatà cuprindeArhetipul prin Intrupare? De aceea 1-a creat Dumnezeu pe om ca inel

de legàturà al lumii inteligibile $i sensibile, ca recapitulare §i epilog al168



tuturor creaturilor, cu scopul ca, unindu-se cu El, sa se uneascà cu tóateereaturile $i sa recapituleze in Hristos cele ceretti ?i cele pàmànte§tL

cum zice Pavel, $i sà devinà Creator $i creatura intr-un singur ¡postas,dupà cum zice §i de Dumnezeu-purtàtorul Maxim, lar cà Intruparealui Dumnezeu era necesarà dà màrturie dumnezeiescul Chirii alAlexandrei (in cap. 17 al Comentariului la Evanghelia dupà Matei)....Dar $i sfinptul Augustin zice in “ Enchiridion” (cap.26) cà de aceeaa luat trup Dumnezeu, casàfericeascàsufletul§itrupulomului:sufletulprin divinitatea Lui, trupul prin umanitatea Lui.

§i las aici deoparte a mai spune aceea cà $i cetele ìngeriloraveau nevoie de iconomia in trup, nu numai ca prin ea sà-$i ia

neschimbabilitatea, fiindca dupà pàrerea multor teologi inainte deaceasta incà nu o aveau, ci ca prin aceasta sà se facà §i mai incàpàtori$i sà se bucure in consecinfà de luminàrie $i tainele tearhice. De aceeaa zis infeleptul Teodoret cà, dupà Intrupare Ingerii vàd pe Dumnezeunu in asemànarea slavei ca mai inainte, ci in acoperàmàntul viu §iadevàrat al trupului, $i de aceea Pavel a spus cà Hristos (dupà umanitate)c cap peste tóate” . Sau, cum serie dumnezeiescul leronim: “ cap pesteintreaga Bisericà a Ìngerilor $i a oamenilor” (Ef . 1,22). Zice $i DionisieAreopagitul despre ingerì acestea: “ ìnvrednicindu-se de comuniunealui Iisus, ei nu-§i mai imprimà asemànarea teurgicà ca o forma inasemànàri sfinte plàsmuite, ci se apropie de El cu adevàrat intr-oimpàrtà$ireprimàacunoa§teriiluminilorLuiteurgice” (Despre ierarhiileceretti cap.7). Zice $i Sfantul Isaac:” ìnainte de venirea in trup a luiHristos nu le era cu putin{a (ìngerilor) sà intre dupà putere la acestetaine, dar de cànd s-a intrupat Logosul li s-a deschis u§a in Iisus”(Cuv.84),

Incà $i sfin itul propoveduitor Miniat zice aceasta foartelimpede la DuminicadinainteaNa§terii lui Hristos: “Taina cea mare aIconomiei in trup, a$a cum este opera cea mai sublimà, nobilà $idesàvàr$ità a in^elepciunii §i puterii creatoare dumnezeie§ti, a§a a fostprecugetatàji precunoscutà de mirtea care tóate lepoartàa lui Dumnezeumai inainte de orice altceva. inainte de a prehotàri creapa, fie a ìngerilor, fie a oamenilor, fie a oricàrei alte creaturi, Dumnezeu aprehotàràt in sfatul Lui cel ve§nic intruparea Cuvàntului dumnezeiesc.De aceea, in dumnezeie$tile Scripturi intruparea Cuvàntului luiDumnezeu se nume$te: “ ìnceput al càilor Domnului” iar ìnsu§i Cuvàntul

dumnezeiesc intrupat e numit Umai-intài-nàscut decàt toatà zidirea” .Iar in continuare, gràind cele ce le-am spus mai sus, adaugà: “ Dupà



cuviintà a fost prehotàràtà inaintea tuturor lucrurilor Lui Iconomia intrup, pentru cà, zie sfintii teologi, cel mai muli dintre tpate lucrurile luiDumnezeu aduce slava lui Dumnezeu Iconomia in trup. Toti oameniiimpreunà, toti ingerii laolaltà nu ajung sà dea atàta slava lui Dumnezeucàt ii dà singur Cuvántul ìntrupat Dumnezeu-omul Care, vorbinddespre aceasta cu Tatàl Sàu Cel farà de inceput, zice: “ Eu te-ampreamàrit pe pàmànf \ lar daca, dupa acest ìntelept dascàl taina íntrupari ia fost precunoscutà §i prehctàràtà inainte de orice alta creatura, urmeazàcà ea este (elul pentru care au foat precunoscute $i prehotàràte tóate

creaturile, ca únele preacunoscute §i preahotàràte dupà acela.Dar §i Gheorghios Koresios in Aporiile asupra Iconomiei in

trup zice cà Hristos este numit tei [sfàr$it] al.lucrurilor lui Dumnezeudupà Chirii al Alexandriei §i alti Invàtàtori. lar dacá Hristos este numittei [sfarai]) al lucrurilor lui Dumnezeu dupà umanitate, iar dupàAristotel (cartea a VH-a a Metafizicii) $i top metafizicienii mai vechi§i mai noi Jelul [scopul] oricàrui lucru este mai intài in teorie §i incunoa$tere iar mai apoi in practica §¡ realizare, uimeazà cà $i Hristosdupà umanitate in care este tei [sfàrjitul] lucrurilor lui Dumnezeu, a

fost mai intài precunoscut §i gànditteoretiede Dumnezeu, $i ulteriorafost facut in fapt, fiindcà dupà filosofi tóate cele medii sunt specificatede [elul [scopul] care preexistà in minte. Apoi taina Iconomiei in trupeste denumità de Isaia sfatul cel vechi al lui Dumnezeu, càci zice:“ Doamne, Dumnezeule, te voi slavi, voi cànta numele Tàu, cà ai facutlucruri minunate, sfat vechi $i adevàraf ' (Is.25,1). “Vechi" se nume$teca originar §i mai intài decát tóate celelalte sfaturi ale lui Dumnezeu;iar dacá ar fi fost un alt sfat precunoscut inaintea acestuia, nu ar mai fifost numit vechi, ci mai degrabà kimai nou” §i “ urmàtor” . :

Voi spune insà un cuvànt $i mai inalt $i mai adànc.Trei lucrurise gàsesc in Dumnezeu: fiinfà, ipostas §i energie: energia e exterioarà,ipostasul e mai interior, iar fiinta are interioritate maximà; càci spunemarele Vasilie: “energiile lui Dumnezeu pogoarà la noi, dar fiinta luiràmàne neapropiatà". In conformitate cu acestea trei, Dumnezeu a avutdin veac trei relatii generale: Tatàl a avut ca relatie sà aibà comuniunedupà fiinta cu Fiul cel de-o-fiinfàsi DuhuI Sfant: pe Unul nàscàndu-Liar pe Celàìalt purcezàndu-L din veac; càci dacà Dumnezeu ar fi ràmas

cu totul arelafional $i absolut, n-ar fi avut Fiu, nici Duh Sfant, nicin-ar fi impàrtà§it Acestora fiinta Lui, pentru cà dupà fiinta cele trei suntFi l t l à ibà i d à i t it t



timp; càci, neavànd un ¡postas propriu, umanitatea Lui s-a impàrtà§it de

ipostasul Fiului care i I-a comunicat $i in care §i-a primit existentà.I)umnezeu (§i mai cu seamà Duhul Sfant, Care dupà Koresios $i ceilaltiteologi, reprezintà prin excelentà energia comuna a fericitei Treimi) a.ivut din veac ca relape sa intre in comuniune dupà energie cu tóateeelelalte creaturi, drept pentru care a precunoscut o relatie §i a prehotàràtsà se facà tóate creaturile inteligibile §i sensibile; deoarece creaturile seimpàrtà§esc numai de energia §i puterea lui Dumnezeu, iar nu deipostas sau flintà $i fire, ca únele ce-§i primesc existenta in puterea §ienergia divinà. Acestea, deci, fiind precunoscute, fiindcà ipostasul e

mai interior decàt energia, urmeazà cà relatia dupà ipostas e maiinterioarà decàt relatia dupà energie; iar dacà e a§a, atunci §i pre tiintasi prehotàràrea lui Dumnezeu Cuvàntul dupà relapa ipostasului e maiinterioarà decàt pre?tiin|a $i predeterminarea celorlalte creaturi dupàlelatiaenergiei. lar dacà precinta umanitàri lui Hristosemai interioarà,e evident cà dupà ordine aceasta e anterioarà §i cauzà a pre§tiin(eiereaturilor; pentru cà §i ipostasul divin pe care se sprijinà relapa §ipre$tiin{a umanitàpi este, dupà top teologii, cauzà a energiei divine pecare energie se sprijinà relapa ?i precinta tuturor ereaturilor.

De cele spuse legàm $i faptul cà aproape cu acelea§i numesublime $i vrednice de Dumnezeu cu care teologhisele mai sus deDumnezeu purtàtorul Maxim taina Iconomiei in trup, cu aceea§i laudàAndrei Criteanul, divinul intre melozi $i pàtrunzàtorul ìntre teologi, §isubstratul de viajà ìncepàtor $i de Dumnezeu primitor aINàscàtoarei deDumnezeu ca un organ $i un intermediar farà mijlocire §i o impreunà-cauzà foarte necesarà farà de care nu s-ar f i realizat aceasta tainà. Cumaltfel, decàt cape o Maicà a lui Dumnezeu Cuvàntul ìntrupat? Fiindcàa$a teologhisele despre ea in cel de-al doilea cuvànt din cele irei laAdormiré: “ Prin urmare, trupulNàscàtoarei de Dumnezeu e de-via{à-

incepàtor primind de la Dumnezeire: plinàtatea ìncepàtoare de viatà,inchipuirea asemànàtoare a frumusepi originare, materia preaarmonioasà a dumnezeie$tii ìntrupàri; lumea mare in cea micà a Celuice a adus la existen lumea din cele ce nu erau. Acesta este capàtultestamentelor pe care le-a a§ezat pentru noi Dumnezeu; aceasta earàtarea adàncurilor ascunse ale dumnezeie$tii necuprinderi; acesta escopul gàndit inainte de veci de Fàcàtorul veacuri lor; aceasta e cununaproorociri lor dumnezeie$ti; acesta e sfatul negràit §i supranecunoscutal purtàrii de grija celei mai inainte farà de inceput pentru om,” §i

eelelalte. Iar dacàNàscàtoarea de Dumnezeu e numità de acest teolog

171



scop mai inainte gàndit al lui Dumnezeu, iar, definind acest scop mainainte gàndit, de Dumnezeu purtàtorul Maxim a zis cà este un {e(sfàr$it) mai inainte gàndit, urmeazà cà n-ar fi neverosimil daca §Nàscàtoarea de Dumnezeu ar fi numità fel (sfar$it) mai inainte gàndspre care privind Dumnezeu a adus la existentà fiin{ele existen^eloadicà lumea inteligibilà§i sensibilà. Màcar cà elul(sfar?itul)acesta epentru felul (sfar$itul) cel mai de pe urmà al tuturor, adicà pentrInomenirea lui Dumnezeu Cuvántul cea mai inainte hotàràtà de a sface nemijlocit dintr-insa. Fiindcà aceasta se arata din implinire(scopului). Càci prin Nàscàtoarea de Dumnezeu lumea inteligibilà Ingerilor s-a invrednicit de neschimbabilitate iar lumea sensibilà oamenilor de cunoa$terea lui Dumnezeu precum dà màrturie vestit

ìntre teologi $i invà| àtori Iosif Vrienios care zice (in Cuvántul al II-leJaNa$tereaNàscàtoarei de Dumnezeu): Alt cer insuflept §i cuvàntàtoa fàcut (Dumnezeu), ca prin aceasta sà-i punà in rànduialà $i pe oamespre cunoa§terea Lui §i pe ingeri i, care n-au càzut “ sprneschimbabilitate.’ ’ (vol.III, p. 15). §i acuma DoamnaNàscàtoarea dDumnezeu ca pe o maicà a lui Dumnezeu fiind nemijlocit dupDumnezeu §i depàjind neasemànat nu numai pe oameni ci §i insàcetele cele dintài §i mai inalte ale ingerilor, Heruvimii ?i Serafimimparte prin sine bogàpa tuturor darurilor §i luminàri lor care vin de Dumnezeu tuturor, ingerilor§i oamenilor, cum cugetàin común intreagBisericà a lui Hristos.

(...) De ce a spus mai sus de Dumnezeu purtàtorul Maxim cpentru tainadumnezeie§tii intrupàri s-au fàcuttóatecreaturile, iareans-a fàcut pentru nici un {el (sfarjit), de vreme ce dumnezeie§tilScripturi $i ceilalfi Pàrinp de Dumnezeu purtàtori vestesc deschis caceastà tainà s-a fàcut pentru replàmàdirea ?i màntuirea oamenilor? Mse pare fiindcà, dupà metafizicieni, únele sunt numai mijloace iar nscopuri, iar áltele sunt §i mijloace ?i au ?i scopurile in eie, adicà pentrcele infermare sunt scopuri iar pentru cele superioare mijloace; daexistà $i únele care sunt numai scopuri §i nu mijloace, care se numes§i scopuri ale scopurilor, ca fiind superioare tuturor. De aceeade-Dumnezeu-purtàtorul Maxim teologhisele aici cà taina intrupàrlui Dumnezeu Cuvántul e numai scop iar nu mijloc, ca fiind cea ma

ìnaltà §i sublimà dintre tóate operele sfintei Treimi §i scopul cel mainalt al tuturor scopurilor, pentru care sunt tóate iar el pentru nici unuPentru cà ce e mai inalt decàt unirea dupà ¡postas a Creatorului $



pentru replàsmuirea$i màntuirea oamenilor. §i, ca sa vorbim generai,

taina dumnezeie§tii Intrupàri e ìnceput §i sfar§it, principiu §i scop, altuturor creaturilor, inteligibile, sensibile $i mixte. E inceput al tuturorcreaturilor, pentru cà prejtiinta $i prehotàràrea acestei taine s-a facutinceput §i cauzà a pre§tiin^ei, prehotàràrii §i creàrii tuturor creaturilor,dupà acel: “ DomnuI m-a zydit inceput al càilor Lui, spre lucruriie Lui”$i “ Mai-intài-nàscutdecàt toatà zidirea” zise despreFiul $i Cuvàntulca om, precum am zis mai sus. Zice insà §i de-Dumnezeu-purtàtoruIMaxim in cea de-a 60-a solufie la aporiile scripturistice ale lui Talasie:“ pentru Hristos, adicà pentru taina lui Hristos au luat inceputul §i

sfàrjitul existentei tóate veacurile $i cele din aceste veacurL Fiindcà afost mai ìnaintegànditào unirea veacurilor, a limitatului$inelimitatului,a màsurii §i imensului, a finituluì §i infinitului, a creatorului §i creatului,a stabilitàtn 5¡ mi$càrii, care s-a fècut aràtàndu-se in Hristos in vremilede pe urmà, dànd o implinire pre§tiinfei lui Dumnezeu prin ea insali.”

Dar aceastà taina s-a facut $i mijloc, pentru cà a dàruitimplinire pre$tiin| ei lui Dumnezeu, cum a spus mai inaintedumnezeiescul Maxim; adàruitneschimbabil itateingerilor$inemi$carespre ràu, cum am spus mai sus dupà dumnezeiescul Grigorie al

Tesalonicului, dupà Iosif Vrienios $i dupà Nikita; iar aceastàneschimbabilitate a ingerilor Grigorie Teologul in Cuvàntul la Pa§ti anumit-o fflàntuire a lumii nevàzute. Dar §i dumnezeiescul Maximspunea cà taina ìntrupàrii a fost prehotàràtà “ ca in jurul a ceea ce estecu totul nemi§cat dupà fiintà sà se-stabilizeze (opreascà) cele mi§careprin fire, ie§ind din mijcarea spre eie insele §i spre aitele” , undescoliastul lui Maxim spune cà “ prin unirea cu Dumnezeu tóate seprefac spre neschimbabilitate” ; a dàruit oamenilor dezlegareapàcatuluistràmojesc, dàruire a harului dumnezeiesc, nestricàciune, nemurire,

neschimbabilitate, màntuire $i alte zeci de mii de lucruri bune.Este insà aceastà tainà §i scop ({el, sfar§it), intrucàt s-a facut

pentru ingerì $i oameni §i pentru intreaga zidire, desàvàrjire §i ìndumnezeire, slavà $i fericire; §i intrucàt s-a facut recapitulare a celorcerejti §i pàmàntejti ?i unire dupà i postas a Creatorului §i creaturilor §islavà a Tatàlui farà de inceput Care este preamàrit nu de simple creaturi,ci de Insà$i Fiul §i Cuvàntul Lui dupà fi in{à care poartà firea oamenilor.Acest scop este cel mai inalt dintre tóate, dupà care nu exista alt Jel maiinalt, pentru care sunt tóate iar el nu este pentru nici unul, dupà cum

spunea iarà§i dumnezeiescul Maxim. “ Ca in numele lui Iisus, ziceAposto! ul, sà se piece tot genunchiul, al celor ceretti, al celor pàmànte§ti



$i al celor de dedesubt, §i toatà limba sà màrturiseascà cà Domnul este

HsusHristos.”De ce? §i pentru ce? “ ìntru slava lui Dumnezeu Tatàl” (Fil.2, 10-11).

Din cele spuse oricine poate concluziona cà taina ìntrupàriitrebuia sà se facà in mod indispensabil, in primul rànd pentru cà aceastàtainà era voinfa inif ialà a lui Dumnezeu, cum am spus dupà Grigorie alTesalonicului, avànd drept cauzà primara a punerii lui in mi§carebunàtatea infinità, fiinpalà §i suprabunà a lui Dumnezeu sau, maidegrabà,insu$i adàncul cel mai interior al bunàtàpi Tatàlui cum spuneadumnezeiescul Maxim; iar in al doilea rànd pentru cà era necesar

tuturor creaturilor inteligibile §i sensibile, ca inceput, mijloc $i sfar?ital lor, dupà cum s-a aràtat.

Aceste purine lucruri sunt destule, socot, ca ràspuns judecàtorilor §i cititorilor priceputi ai insemnàrii mele sus zise despreDoamna de Dumnezeu Nàscàtoarea, pe care ii rog sà nu ma defaimefarà rost; càci n-am scris aceasta acolo dupà pàrerea j i opinia meaproprie, ci urmànd opiniei teologilor sus-zi§i. lar daca unii mi§cati deimpàtimire (care mà rog sà nu fie) mà acuza, sà acuze mai degrabà pede Dumnezeu purtàtorul Maxim, pe Grigorie (Palama) al Tesalonicului,

pe marele Andrei §i pe ceilalfi, de la care am cer§it eu aceasta opinie.

!



V

NOTE

1. Vezi H.Willms, Eikon: E ine begriffsgeschichtl iche

Untersuchung zum Platonism us. 1. P h ilo von A lexan d reia mit einer

I inleitungüberPlatonunddieZwischenzeit,Münster, 1935.G.Kittel,

theologisches Wörterbuch zum Neuen Testament, 2, p.386-387.

P.Aubi, L'im ag e de l'oeu vre de Platon, “ Recherches de science

religieuse” 41 (1953), p.348-379. H.Merki, “ Ebenbildl ichkeit ” ,

Re allexikon fü r Antike und Christentum 4, 1959, p.459-479.

2. Fa cere 1,26-27; Infe lepciun ea lui Solomon 7,24-28. Vezi

k l..Schmidt, Hom o Im ago D e i im Alten und Neuen Testament, înira n o s-Ja h r bu ch 15, 1947, p.149-195. L.Kohler, D ie Grund stelle

der Im ag o-De i-Leh re Gn. 1, 26, “Theologische Zeitschrift” 4 (1948),

p. 16-22. H.H.Rowley, The Fa ith o f Israe l, London, 1956, p.74-98.

I .1. Stamm, D ie Gotteseben bildlichkeit des M enschen im A .T , Zürich,

1959. J.Jervell, Im ago D ei.G en 1, 26 im Spätjudentum, in der G no sis

und in den paulinischen Briefen, Göttingen, 1960. V.Vellas, H o

ànthropos kata' ten P a laia n Diatheken , Athena, 1966. N.Bratsiotis,

A nth ro pologia tes P a la ia s D iath ékes. I.

Ho ànthropos hos theion

demiourgema, Athena, 1967.

3. Vezi H.Willms, mai sus. J.Giblet,/ , 'homme im age de D ieu

dans les commentaires littéraux de Philon d'Alexandrie, “ Studia

I lellenistica” 5 (1948), p.93-118.I.D.Karavidôpoulos, H e p e r l T h e o u

kai anthrôpou didaskalia Philônos tou Alexandréos (extras din

I heologia” , Atena, 1966, p.33-53). S.Agouridis, Ph ilon ho lou da ios

(extras din “ Gregorios ho Palamâs” , Tesaloniki, 1967).

4. Vezi Sf.Ioan Hrisostom, L a E v r e i 2, 2-3; P.G.63, 22-23.( T.G. Kittel, Theologisches Wörterbuch zum Neuen Testament, 2,



I.D.Karavidopoulos, “Eikó n Theo u " ka i “ka t ' e i kô n a " T h e o ù p a r a tô

A p o s t ó l o P a u lo . H a i C h r i s t o l o g i k a i b à s e i s t e s P a u l e io u

a n t r o p o l o g í a s . Thessaloniki, 1964.

5. Vezi VI.Lossky, E s sa i s u r la th é o lo g ie m y s tiq u e d e

l ' E g l i s e d ' O r i e n t , Paris, 1944, p. 109-129 §i A l 'im a g e e t a la

r e s s e m b l a n c e d e D i e u, Paris, 1967, p. 123-137.

6 . Este évident cà, de§i e fundaméntala, tema “c h i p u l u f ' nu

poate epuiza dátele antropologiei ortodoxe. Alte teme, cum sunt de

exemplu: “ a s e m â n a r e a ” , l i î n r u d i r e a ' \ “ h a r u l” , “ i n f i e r e d \

î n d u m n e i e i r e à ” [homoiosis, syngeneia, cháris, hyothesia, théosis]

oferà dimensiuni complementare §i întregesc perspectiva ortodoxà.

7. * ) Sf.Grigorie al Nyssei, D e sp re c o n s titu fia o m u lu i

natura omului scapà considéra^ ilorteoretice” (e“ atheôretos” )P.G.44,

153 D - 156 B. în spécial 156 AB: “ A$adar, f iindcà una din însuçirile

considérate în jurul naturii divine e incomprehensibilitatea fiintei, eu

ne ces í ta te ç i în aceasta c h i p u l a r e i m i t a d a a r h e ti p u lu i . Fiindcà daeà

natura chipului ar putea fl cuprinsà dar prototipul ar Fi mai presus de

cuprindere, contrarietatea acestor calitàp considérate a r d e m o n s tr a

ca r á c t e r u l i lu z o r iu a l ch i p u l u i . Dar pentru cà natura conformà mintii

noastre care este dupà chipul Creatorului scapà cunoçtintei, ea are o

asemànare exactà fatà de cea superioarà, gravând prin caracterul ei

incognoscibil în sine natura incomprehensibilà” . Vezi R.Leys, L im a g e

d e D i eu ch ez S. G r ég o i r e d e N ys se . E s q u i s s e d ' u n e d o c tr in e . Bruxel les-

Paris, 1951, p.77-78.

8. * ) Vezi H.C.Graef , L 'im a g e d e D ieu e t la s tr u c tu re

ch ez l es Peres grecs , “ La Vie Spirituelle” (Supplément), 22 (1952),

p.33 1-339. P.Camelot, L a th é o lo g ie d e l 'im a g e d e D ie u . “ Revue des

sciences philosophiques et theologiques” 40 (1956), p.443-471.

G. W.H.Lampe. A G re e k P a tr is tic L ex iko n , Oxford, 1968, p.410-416,

mai aies p.413-414. în anumite cazuri Pàrintii folosesc formule

categorice §i care se exclud únele pe áltele. Aceasta se datoreazà

faptului cà au în faja lor §i combat o erezie concretà. Vezi Origen, L a

F a c e r e , P.G. 12,96: “chipul nu este în trup, ci în sufletul rational.” Aici

Origen combate pe unii care limitau chipul la trup “ între care este $i

Meliton, care a làsat scrieri despre faptul cà Dumnezeu e corporal”

(P.G. 12, 95). Vezi mai jos $i nota 18.



9. O.Cullmann, Die Christologie des Neuen Testaments,

Ubingen, 1958, p. 152.10. Vezi I.D.Karavidöpoulos, Herm eneutikon hypömnema

a ten pros Kolossaeis epistoTen tou Ap.Paûlou, uEpistemonike

pctéris Th eo log ike s Schôles Panepistemiou Thessalon ikes” 13

1969), p.383-49 2,aici §i bib liografiaactu aläre feritoare laacesttex t.

Vntru alte texte fundamentale pe aceastä temä, ca Rom.8, 29; II

or.4 ,4 ; Ev r.l, 3; I In.3,2; ve zi G .Kittel, Theologisches Wörterbuch

um Neuen Testament, 2, p.393-396.

11. A. Orbe, A ntropolo gia d i San Ireneo , Madrid, 1969. Eeterson, L'homme image de Dieu chez Saint lrénée “ La V ie

pirituelle, 100 (19 59 ) p.584-594. A . M ayer, Das Bild (Jottes im

enschen nach Clem ens von A lexand rien, Rom ae 1942. C. Mondesert,

ocabulaire de Clém ent d'Alexand rie : le mot "Jog i kô s". Recherches

e science religie use ", 42 (195 4) p. 528-265. H. Crouzel, Théologie

e l'im ag e de D ieu chez ü rig é n e , Paris, 1956. R. Bernard, L 'im age de

ieu d'après saint Athanase, Paris 1952. J. Roldanus, Le Christ etm

horn me dan s la théo logie d ‘ A th anase d'A lexandrie . Etude de la

onjonction de sa conception de l'homme avec sa christologie,

eiden, 1968. B.J. Schoemann. E ikôn in den Schriften des hl.

thanasius, “ Scholastica” , 18( 1943 )p.31-53,175-200. l.Moutsoula,

U•sârko sis tou Lôgo u k a i he théosis tou anthrôpou kata ten didaska lian

regoriou tou Nysses, Athena. 1965. J. Daniélou. Platonisme et

héologie m ystique. D octrine sp iritu elle de saint G rég o ire de Nysse,

ou ve lle édition, Paris, 1954, a. 48-60. R. Gille t, L'hommedivinisateur

osmique dans la pensée de saint Grégoire de Nysse, “ Stud¡a

hitristica” 6, Berlin, 1962, p.62-83. B .G .Ladner, The Ph iloso ph ical

nthropology o fSa int Grego ry o fN yssa ,11Dum barton Oaks Papers ’ ?.

2 (195 8) p. 59-94. R: Leys, L'im age de D ieu chez Saint G régo ire de

ysse. Es q uisse d'une do ctrine, Bruxelles-Paris, 1951. A. Lieske, D ie

heologie der Christusmystik Gregors von Nyssa . “ Zeitschrift für

atholische Theologie, 70 (1948) p. 49-93, 129-168. 315-340. H.

Merki, Ho m oiosis Theo, Von der platon ische n An glcichu ng an Gott

ur Gottähnlichkeit bei G reg or von Ny ssa , Freiburg i.B., 1952. T.J.

Mückle, The Doctrine o fSt. G reg ory o f N yssa on M an as the Im age

f G o d “ M ed ieval Studies” 7 (1945 ) p 55-84 J W Burghardt The



Im a g e o f G o d in M a n a cco rd ing to C y r i l o f A lexan d ria , Woodstock,

Maryland, 1957. R.W. Jenkinson, The Im age an d the Liken ess o f G o d

in M an in the Eighteen Lectures on the Credo o f C y r i l o f Jeru sa lem

“ Ephemerides Theologices Lovanienses, 40 (1964) p. 48-71. E.

Montmasson, L'homm e crée à l'im age de D ieu d'apres Théodoret de

Cy ret Pro co ped e G a z a ., “ Echosd'Orient” 14 (191 l )p .334-339,15

(1912) p. 154-162. L. Thunberg, Microcosm and Mediator. The

Th eo log ical Anthropology o f M axim us the Confessor, Lund, 1965.

J .J . Mearty, The Im age o f G o d in M an a cco rd in g to the D o ctrin e o f

saint John Dam ascene, Manilla, 1954. D. Cairns, The Im a g e o f G o d

in M an, London, 1953. P. Camelot, L a théologie de l ’im age de D ieu ,

“ Revue des sciences philosophiques et théologiques” , 40 (1956), p.

443-471. C.H. Graef, L'im ag e de D ieu et la structure de l'âm e chez les

Pères grecs, “ La vie Spiri tuelle” (Supplément), 22 (1952) p.331-

339, J.Kirchmeyer, ’ ’Grecque (Eglise)” , înD ictio n n aire de spiritualité,

t .6 (1967), col.808-872, mai aies 812-822. B.G. Ladner, “ Eikôn” în

Re allexikon fü r A ntike und Christentum , 4 (1954), p. 777-789. VI.

Lossky, A l'im age et â la re ssem blance de D ie u , Paris, 1967. M.Lot-

Borodine, La déification de l'homme, Paris, 1970. A. Slomkovski,

L'etat p rim itif de l'homm e dans la tradition de l'E g lise avant S.

A ugustin , Strassbourg-Paris, 1928. B. Zenkovsky, Da s Bi ld v o m

M e n s c h e n i n d e r O s t k i r c h e . G r u n d l a g e n d e r o r t h o d o x e n

Anth ro pologie, Stuttgart, 1951, Ioannis Romandis, To propatorikon

hamartema, Athena, 1957. A. Michel, “ Image” în D iction na ire de la

Theologie Catholique, tables generales, fase. 9 (1960), col. 2181-2186, aici $i bibliografia compléta.

12. Origen, Contra lui Celsus 6, 63; P.G. 11, 1393.

13. Sf.Ioan Hrisostom, L a C o lo s e n i, om.8, 2; P.G.62, 353.

Vezi $i Sf.Atanasie cel Mare, Co ntra E l i n i lo r 2; P.G.25, 8: “vede

chipul Tatälui, pe Dumnezeu Cuväntul dupä a cärui chip am fost

föcuti.”

14. Vezi P.Bratsiotis, To Gen. 1,26ente orthö do xo theologia,

“Orthodoxia” 27 (1952), p.359-375, mai ales p.361-364.15. Vezi de exemplu P.N.Trembelas, Dogmatike tes



A

16. Sf.Atanasie cel Mare, Cuvânt despre [ntruparea

cuvântului3yP.G.25,101 B 5 1104CD:“ FiindcàDumnezeununumai

cil ne-a fëcut din cele ce nu sunt, ci prin harul Cuvântului ne-a dàruit

>i sâ vietuim dupà Dumnezeu” . Sau, acela$i, Contra E l in i lor 2.

P.G.25, 5 C - 8 C: Vezi R.Bemard, L'im age de Dieu d ’apres

S A thanase, Paris, 1952, p.21-56, 91 - 126T

17. Clement Alexandrinul, P e d a g o g u l 2; P.G.8, 497

B.cf.Fac.l ; 27-31.

18. * ) Sf.Grigorie al Nyssei, De spre constitutia o m vlui 4;

P.G.44, 136 BC: “ Pentru cà sufletul aratà partea împàràteascà §i

inâltatà de sine, separatà §i departe de umilinta simplitàtii prin aceeanu are stàpân $i e liber, guvemându-se suveran (autocrat) prin

vointele proprii. Càci a cui altuia dacà nu a unui împàrat e acest lucru?

Pc lângâ acestea, faptul cà a fost fàcut chip al naturii care are putere

peste toate nu e nimic altceva decât aceea cà de la bu n inceput natura

a fost creata imp ârâteasd". Acelaçi, Despref e d o n e 12; P.G.46, 369

BC. Vezi R.Leys, op.cit.(supra, nota 7.* ), p.71-72. Cf: Sf.Ioan

llrisostom. CàtreStageirion 1,2; P.G.47,427: “(Dumnezeu) a hotàrât

;à Fie pâmant ceea ce este $i în ceruri. Fiindcà acel *‘sâ facem om dupàchipul $i asemànarea noastrà" nu e nim ic altceva decât câ $ i lu i i-afo st

data stâpânirea asupra celor de pe pàmântC Vezi $i Th.Zissis,

Anthropos k a i kôsm os en te o ikonom îa tou Th eo u kata ton hiero n

Chrysôstomon. Thessalonike, 1971, p.76-78. Pentru atribuirea mai

generalà în çcoaia antiohianà a“ chipulur’ suveranitàtii omului asupra

creapei, (de exemplu, Diodor al Tarsului, La Fa cer e I, 26; P.G.33,

1564-1565), vezi C.Cornitescu, Ho anthropismos katà ton hieron

Chrysôstomon, Tessalonike, 1971, p.49.

19. Sf.Grigorie al Nyssei, Despre fecio rie 12; P.G.46, 369BC. Cf.R.Leys, op.cit., p.72-75 §i J.Gaith, L a conception de la liberté

chez Grégoire de Nysse, Paris, 1953, p.40-46. Vezi §i Sf.Maxim

Màrturisitorul, Disputa eu Pyrrhus, P.G.91,304 C: “ Dacà omul a fost

fàcut dupà chipul Dumnezeirii celei fericite §i supraesentiale, iar

natura divinà e liberà, urmeazà cà $i omul, care e chipul ei adevârat,

este liber prin natura [autexousios tynchânei phÿsei]. Sf.Ioan

Damaschin, Expunere exactâ a dreptei c re d ile 2, 12; P.G.94, 920.

20. Teodoret al Cyrului, L a F a c e re întrebarea 20; P.G.80,179



109 B unde se gâseçte acest text din Teodor al Mopsuestiei.

21. Anastasie Sinaitul (?), L a crearea om ului “dupa chip ",

P.G.89, 1148 D - 1149 A: Cf.çi 1161 C. Sf.Grigorie Palama (?),A

Prosopopeea , P.G. 150,1361 B. “ Indemnat de doctrina despre naturâ

a Scripturii a$ afirma câ nici numai sufletul, nici numai trupul se

numesc om, ci amândoua împreunâ. care (întreg) se spune câ a fost

fäcut de Dumnezeu dupä chipul Säu.” Despre patemitatea acestei

scrieri atribuitâ lui Mihail Akominates, vezi J.Meyendorf f, Introduction

a ¡ ’étude de S. G rég o ire Pa lam as, Paris, 1959, p.335 nota 17.22. Aceastä pozifie o prezintâ çi suspne drept centru al

“ chipului lui Dumnezeu'' în om Vl.Lossky, Theologie mystique de

¡ ’É g lise d 'Grient, Paris, 1944, p. 109-129 unde se pot citi $i textele

patristice cele mai caracteristice.

23. Vezi de exemplu J.Mouroux, Sen s chrétien de l ’homme,

Paris, 1947. Igor Caruso, Psychanâlysis kai synthesis tes hypàrxeos,

(sché sis m etaxy psy cho log ikes an alÿseos k ai axion tes zoes), metaph.

A.Karadoni, Ethena, 1953. P.Teilhard de Chardin, Le phénomène humain, Paris, 1955. M .Barthélémy - Madaule, La personne et le

dram e hum ain chez Te ilb ar d de Ch ardin. Paris, 1967. J.E.Jarque, F o i

en V homme, Paris, 1970. Olivier Clément, Q uestions su r l ’homme,

Paris, 1972. Pierre-P.Grasse, Toi, ce petit D ie u ! E ss a i sur l ’histoire

naturelle de / ’homme, Paris, 1971. B.Häring, Pe rspec tive chrétienne

po ur une m edicine humaine, Paris, 1975. Cl. Très montant, L a mystique

chrétienn e et l av en ir de l ’homme, Paris, 1977.

24. Sf.Atanasie cel Mare. Con tra A r ie n ilo r 2, 78; P.G.26,312 BC.

25. Cf.Sf.Grigorie Teologul, Cuvântare aAS , 7; P.G.36,632

AB. Sf.Grigorie al Nyssei, De spre con stitufia om ului 4\ P.G.44, 136.

Sf.Ioan Hrisostom, Câ tre Stag eirion 1, 2; P.G.47, 427.

26. Sf.Ioan Hrisostom, L a F a c e r e , hom.5, 4; P.G.56, 475:

“ Ce este “chipul” ?... Dumnezeu este drept. Deci, dacâ facem dreptate...

dacâ suntem iubitori de oameni, milostivi, suntem chip al lui

Dumnezeu.”

27 Sf Nicolae Cabasila D espre viafà în H ristos 2; P G 150



visterie atâtde mare $i atât de largà încât sàpoatà primi pe Dumnezeu...

pentru cà setea sufletelor omene$ti are lipsà de o apà infinità, iar lumeaaceasta màrginità cum ar putea-o satisface?”

28. Vezi Sf.Grigorie al Nyssei, D e sp re co n s t itu f ia o m u lu i

16 , P.G.44. 177 D - 180 A. Pentru istoria termenului “ microcosm” ,

vezi R.Allers, M ic ro co sm o s f r o m A n a x im a n d r o s to P a ra ce lsu s ,

“Tradi tio” 2 (1944), p.319-407.

29. * ) Expresia e a Sfantului Vasile cel Mare, Vezi Sf.Grigorie

leologul, C u v a n t fu n e b r u l a m a r c ia V a silie , P.G.36,560 A: “ nu sufàr

a adora vreo creaturà, ca unul ce sunt creatura dar a m p r i m i t p o r u n c a

sa f i n d u m n e z e u . T h eo u te k t is m a ty n c h ó n o n k a i th e ò s e ln a i

k e k e l e u s m é n o s ] ”

30. Sf.Maxim Màrturisitorul, M y s ta g o g ia 4, P.G.97,672 B:

“Omul e o bisericà tainicà ca unul ce face sà stràluceascà virtuos prin

irup ca printr-un naos (templu) partea practicà a sufletului) prin

lucrarile poruncilor potrivit dfi lozofiei morale” ... Vezi tot acolo

cap.6, 684 A: “ iar printr-o contemplale anagogica zicea cà Bisericà

e un om spiritual, i a r o m u l o B i s e r i c à t a in i cà . [ m y s t ik é n d e E k k l e si a n

ton ó n t h r o p o n ] . "

31. Sf.Simeon Noul Teolog, A l 4 - lea C u v â n t e ti c , “ Sources

chrétiennes” 129, Paris, 1967, p.64.

32. Sf.Grigorie al Nyssei, D e sp re c o n s t itu fia o m u lu i 16,

P.G.44, 180 A.

33. Pentru istoria mai veche a problemei, vezi: E.Des Places,

S y g g e n e i a . L a p a r e n t e d e l ’h o m m e a D i e u d ’H o m è r e a la p a t r is t iq u e ,

Paris, 1964.

34. Sf.Ioan Damaschin, E x p u n e r e e x a c tà a d re p te i c re d in fe

I, 13: P.G.94, 853 C.

35. G.Florovsky, Tvar i t varno s t (Creafie $i creaturalitate),

“ Pravoslavnaia Misi ” (“ St.Serge” , Paris), 1928, p. 176-212, mai aies

p. 179-181. Cf.Sf.Atanasie cel Mare, C o n t ra A r i e n i lo r 1,20; P.G.26,

col. 53; 1,21, col.56; III, 60, col.448. Sf.Macarie Egipteanul, Omi l i i

d u h o v n i c e f t i 49, 4; P.G.34, 816.

36. * ) In aceea$i lucrare, 148 C: “ Prin urmare, cum e dealtfel

vcrosimil, n a t u r a îçi face urcu§ul ca p r in n iç te trep te .. . urcànd de la

cele mai mici la ceea ce este desàvârçit. întreg textul: 145 B - 148 C.

181



Cf P.Christou, T o a n t h r ô p i n o p l é r o m a k a t a t e n d i d a sk a l ia n G r e g o r io u

t o u N y s se s , “ Kleronomia” 4 (1972), p.41-42. Sf.Atanasie cel Mare,C o n t r a A r i e n i l o r II, 19; P.G.26, 188 B. Sf.Nicodim Aghioritul,

H e o r to d rô m io n , Venetia, 1836, p.20: “ A§a cum Dumnezeu 1-a ales pe

Avraam din neamul caldeilor... a$a §i pe Adam $ i l -a r e z e r v a t p e n t r u*

E l Jnsuçi d in in tr e a g a z id ir e .”

37. Sf.loan Damaschin, A l tre ile a c u v â n t c o n tr a c e lo r c e

d e f a i m â s f i n t e le i c o a n e 26; P.G.94, 1348 AB.

38. Gregoriou tou Palamâ S y n g r â m m a t a , ekd.P.Christou,

t.ll, Tessaloniki, 1969, p.255, 356-357, 440.39. Sf.Nicodim Aghioritul, A p o lo g ie p e n tr u in se m n a r e a

f â c u tâ in c a r te a “ R â z b o i u l n e v â z u t " d e s p r e D o a m n a n o a s t r â d e

D u m n e ze u N a sc â to a re a , in S y m b o u le û t ik o n e n c h e ir id io n , é to i p e r i

p h y la k e s to n p e n te a is th e se o n , ekd.S.N.Schoinas, Volos, 1958,p.207.

Text publicat în acest volum mai sus în secjiunea IV de “ Texte

Patristice” .

40. Sf.Nicolae Cabasila, D e s p r e v ia ta în H r is to s 3, P.G. 150,

572 B.41. Sf.Grigorie al Nyssei, M a re le c u v â n t c a te h e tic 5, P.G.45,

21 CD.

42. Sf.Nicolae Cabasila, D e sp re v ia fa în H r is to s 6, P.G. 150,680 A.

43. Ib id em , 6, col.681 AB.

44. Ib id em , 6, col.681 A.

45. Sf loan Damaschin, C u v â n t l a s m o c h i n u l u s c a t ç i p a r a b o l a

v i f e i 2; P.G.96, 580 A.46. Sf.Nicolae Cabasila, D e sp re v ia fa în H r is to s 2, P.G. 150,

560 D.

47. Sf.Grigorie Palama, O m i li e l a L u m i n i, ed.S.Oikonomos,

Athena, 1861, p.259.

48. Sf. Maxim Màrturisitorul, R â sp u n su r i câ tre Talas ie d e sp re

d i fe r it e l o c u r i o b s c u r e d i n d u m n e z e i a s c a S c r i p t u r â 60; P.G.90, 621

A.

49. Sf.Nicolae Cabasila, H e T h eo m é to r . T re is th e o m é te r ik e s

h o m i l i e s , ed.P.Nellas (Epi tas pegâs. Eklekta paterika keimena 2),



malizà profiindà a temei în A p o lo g ia Sf.Nicodim Aghioritul, redatà

mai sus în secpunea IV din acest volum.50. * ) Cf.Sf.Maxim Màrturisitorul, A m b ig u a s a u d e s p r e lo cu ri

o b s c u r e d in S f i n t i i D io n i s i e f i G r igor ie , P.G.9I, 1097 C: “ca sà nu

.ijungà departe de Dumnezeu omul înstràinat de El se càdea c a s a s e

i n tr o d u c a u n a lt ... m o d . .. m a i u im i to r $i p o t r i v i t c e /o r d u m n e z e i e f t i

d e c â t p r im u l , pe cât ceea ce este mai presus de tire e mai înalt decât

ceca ce este conform f irii.”51. *) Sf.Maxim Màrturisitorul, Ib id e m , col. 1097 D. Cf §i

1092 BC, 1280 ABC, 1308 C-1309 A. $i R a s p u n s u r ic a tr e T a l a s i e l l ,P.G.90, 317 B-320 C çi 620 C-621 C.

E cunoscutà pozitia pe care a formulat-o primul Rupert von

I )eutz (sec.XI l) §i pe care a dezvoltat-o Duns Scotus (sec.X111) dupà

tare Cuvântul s-ar fi facut om independent de pàcatul lui Adam. Se

cimose deasemenea lungile discupi pe care aceastà pozitie le-a

provocai in Occident (vezi prezentarea lor sinopticà în G. Florovsky,

C'ur D eus homo? M obi lu l în t rup ar i i inTh é m a ta O r to d ô x o u Th e o lo g ta s ,

Athena, 1973, p.33-42). Mulp studiosi occidentali ai Pàrintilor (cfd.ex.: H.U. von Balthasar, L itu r g ie c o sm iq u e . M a x im e le C o n fesseu r ,

Paris, 1947, p.205) ca §i teologi ortodoeçi (cf G.Florovsky, op .c i t . p.38;

N. Nissiotis, Pr o le g o m e n a e i s t h e o lo g i / c è n g n o s io lo g ia n , Athenai,

1965, p.67. A. Theodorou, C u r D e u s H o m o ? A p r o y p ó th e to s e

c m p r o y p ó t e to s e n a n t h r ó p e s is to u T h e o u L ó g o u , Athena, 1974) dupa

investigatii serioase §i valoroase lor sà se gàseascâ eu toate acestea în

impas în efortul par de a corela învà^àtura Pàrintilor despre s f a tu l m a i

S na in te d e v e c i a l u i D u m n e z e u d e a u n i p r i n i p o s ta s u l C u v â n t u l u i

n a t u r a u m a n a c u c e a d i v i n a cu doctrina citatà mai sus a lui Duns

Scotus. în cele din urmà, ìn climatul pe care 1-au créât discutine

occidentale, se admite cà pentru tradipa ortodoxà aceasta n-a fost

clarif icatà, cà e o “teologumenà” .

Credem, ìnsà, cà ìntre problematica lui Duns Scotus §i

invà{àtura Pàrintilor nu existà nici o relape realà. Pàrintii nu vorbesc

despre o chestiune teoreticà, despre ce s-ar fi fi întâmplat dacà n-ar fi

cà/ .ut Adam. Nici nu se referà la o temà teologicà, care a fost scopullui Dumnezeu Cuvântul?, càci cum este cu putintà ca Dumnezeu Cel



A

creala? Invà^àtura Pàrintilor e numai antropologicà $i cosmologicse reterà la scopul creatici $i al lumii. Sf. Maxim e dar atunci ca

ìnva| à càscopul lumii afast §i este imirea dupa ipostas cu Dumneze

precizànd cà s-a schimbat doar modul de realizare a acestui scop. D

aceastà schimbare de mod nu schimbà scopul. lar dupà Pàrin

esential, e scopul.A

In aceastà nota nu vrem sà discutàm chestiunea, ci numai

dàm o explicare elementará a faptului de ce nu o prezentàm ca

“ teologumena \ ci in mod categoric ca o ìnvàtàturà a Pàrintilor, cnu are absolut nici o legàturà cu opinia lui Duns Scotus. Nàdàjduim

reluàm intr-un studiu viitor ìntreagachestiune. fiindcà e foarte actua

reprezintà o premizà fundamental a creçtinismului, iar ìntelegerea

eronatàconduce la o ìntelegere§i tràire eronatàa credintei evanghel

§i patristice. Insistenta Sf.Nicodim Aghioritul ìn densul textul peca

1publicàm in sectiunea IV din acest volum e un fapt caracteristic

mai jos nota 193).

52. Vezi I.Romandis,Tbprotopaterikònhamàrtema,

Athe1957, p. 113-140. E.Peterson, L ’homme image de Dieu chez sa

¡renée, “ Vie spirituelle’' 100 (1959) p.584-594.A. Benoit, Sa

!rénée. Introduction a l ’étude de sa théologie, Paris 1960, p.227-23

A . Orbe, Antropologia di san Ireneo, Madrid 1969. A.Theodoróu,

peri anakephalaióseos didaskalia tou Eirenaiou, Athena 197

H.Lassiat, Promotion de l homme en Jésus-Christ d apres ¡rénée

Lyon. Paris, 1977,acela$i:¿ 'anthropologie d'Irénée, “Nouvel le rev

théologique” 100 (1978), 3,p.399-4l7. §i textul reprezentativ d

Sf.Irineu reprodus mai sus în sectiunea IV din acest volum.

53. Sf.Nicolae Cabasila, Despre viafa in Hristos, 2,P.G. 150,533

54 * ) T eologia Epistolei I Corinteni ( 11,1 -16) e caracteristi

Cap al femeii e bàrbatul, cap al bàrbatului e Hristos, capul lui Hrist

e Dumnezeu. Linia e continuà. Dacà ar exista undeva o sectionare a

s-ar crea o întrerupere a comuniunii, o lipsà de plinàtate.

55. Sf.Nicolae Cabasila, Despre viafa in Hristos 4, P.G. 150,604

56. Sf.Vasile cel Mare, La Nalterca lui Hristos 6, P.G. 31, 1473

57. Sf.Grigorie TeologuI, Cuvântul I la Sf.Pa^ti pen

zâbavà 4 P G 35 397 B



IVG.90, 692 B.59 . Sf.Maxim Màrturisitorul, Ambigua, P.G.91, 1084 q

60. “Divinisation” (patristique grecque) în Dictionnaire de

spiritualité , t*3, col.1376-1389.6 1 . Pe cât $tim, pânà în acest moment învàtâtura patrjstjcà

privitoarela“ hainele de piele” n-afoststudiatàîn întregimeaei, ¡ntre

lucrârile partiale citàm: E.Stephanou, Lacoéxistence initiale du orj)S

,7 de l'ame d apres S.Grégoire de Nysse et S. Maxime le Confe.\scur

! chos L ’O rient” 31 ( 1932)p.304-315. J.W.Mc.Garry,5/ .Gregoryoj

Nvss a and Adam's Body; "‘Thought'’ 10 (1935-1936). p. $ | _94J.Quasten, A Pythagorean Idea in Jerome “American Jour^a| 0f

Philology” 73 (l 942). p.207-215. Acela§i Theodore o f'Mopsue$naon

the Exorcis™ o f the Cilicium, “ Harvard Theological Revie\ y” 35

(1942). p.209-2 i 9. E. Peterson, Pour une théologie du vet<zmeni

I von. 1944. W.Burhardt, Cyrill o f Alexandria on Wool and hinen,

I raditio" 2 (1944). p.484-486. J.Daniélou, Platonisme e tthê^\0gie

mystique. Essai sur la doctrine spirituelle de S.Gregoire de Nysse,

Paris, 1953- p.48-60. G.Ladner, The Philosophical Anthropology Qf

S.Gregory o f Nyssa, “ Dumbarton Oaks Papers” 12 (1958) p-59-94.

mai ales p.88-89. H.Moutsoula, Hesdrkosis tou Logou kai he théosis

tou anthrôpou katà tèn didaskalian Gregorîou tou Nysses, Athena,

1965.p.87-96. L.Thunberg, Microcosm and Mediator. The Theoi0gjcai

Anthropology o f Maximus the Confessor, Lund, 1965, p. 1^9-164.

J.Daniélou. Les tuniques de peau chez Grégoire de Nysse, în G ¡aube,

Geisl. Geschichte. Festschrift fu r E.Benz, Leiden. 1967, p.3 5 5 . 3 5 7

C.Skouteris.Svnépeiaitesptôseos kailoutronpalingenesias, Athena,

1973, p.67-68. M.Orphanos, He psyche kai to sôma tou anthrôpou katà ton Didymon Alexandréa Tessalonike, 1974, p.9<t-l02.

A.Radoslavievic, To mystérion tes soterias kata ton hagon Mqx[mori

ton Homologéten, Athena, 1975, p.59-60. Ch.Bernard, Th^0i0gie

symbolique, Paris 1978, p.207-210. Nu ne ocupàm aici de ^ceastâ

temà a$a cum 0 abordeazà fîlosofii necreçtini. Referinte la ac^tia se

fac în lucrârile citate mai sus.

62. Facere 2,25-3,24. Cf.Sf.Grigorie al Nyssei, Marekcuvânt

Catehetic 8, P.G.45,33 C. Despre rugâciunea domneascâ 5, P.q .44,1184 C. J.Daniélou, Platonisme et théologie mystique, p.58^59



63. Sf.Grigorie al Nyssei; La Ecleziasi 1: P.G.44, 624 B.

64. Cf. H.F . Ellenberger, A la découvert de l ’Inconscient, V i 1leurbane. 1974. Cl .T resmontant.Sciences de l univers et problèmes

métaphysiques, Paris, 1976. Vezi mai sus nota 23.

65. Cf. J.Daniélou, Les tuniques de peau...{supra, nota 61),

p.355. K.Skouteris, Synépeiai tes ptôseos... {supra, nota 61), p.62.

M.Orphanos, He psychékai tò sòma... {supra, nota 61 ), p.94 nota 1.

66 . * ) Origen, La Facere 3,2: P.G. 12, 101 A: “ însà ce

înseamnà hainele de piele? Pentru cà este lucru extrem nesàbuit §i

bàbesc çi nedemn de Dumnezeu a crede cà Dumnezeu a fëcut haine...

ca un curelar... jupuind pieile unor animale... Iaràçi: aspune càhainele

de piele nu sunt altceva decât trupurile e pe de o parte ceva verosímil

$i putând îmbràtiça un oarecare consimtàmânt, deçi nu este $iceva ciar

sau adevârat. Càci dacá hainele de piele sunt came $i oase, cum a zis

atunci înainte de ele Adam: “ Aceasta e os din oasele mele $i carne din

carnea mea?' ?”

67. * ) Cf. Metodie din Olimp, Aglaofon sau despre inviere

1,39 (textul se gàseçte $i la Epifanie al Ciprului, Panarion (64,23,

P.G.41,1105 C). Epifanie al Ciprului, Panarion 64,4; P.G.41, 1077.leronim. Contra Johannem Hierosolymitanum 7, P.L.23, 360 BC.

Mai multe informatii la A.Guillaumont, Les “Kephalaia gnostica”

d Evagre le Pontique et l ‘histoire de l'Origenisme chez le Grecs et les

Syriens (Patristica Soborniensia), Paris. 1962, p.89-90. Aceçti Pàrinfi

atribuie ciar lui Origen opinia eronatà cà el ar considera drept haine

de piele trupul: “ faptul cà le-a fëcut haine de piele $i i-a îmbràcat eu

ele, zice el, este trupul” . (Epifanie. P.G.41,1077 B). Cu tóate acestea,

ei folosesc argumentul pe care l-a relatai primul Origen: “ acesta esteos din oasele mele $i came din carnea mea” (vezi supra nota 66),

precum $i opinia cà ‘ ‘hainele de piele” sunt “necroza” intratà în trup

dupà càdere pe care o menjioneazà Origen {La Facere 3,2; P.G. 12,

101 B). Poate cà în acest punct Origen sà fi fost victima restului

opiniilor lui eronate. Concepfia lui exactà despre hainele de piele

ràmâne sà fie cercetatà. Cf. A.Guillamont, op.cit, p.109 nota 131 §i

L.Thunberg, Microcsm and Mediator, p. 159

68 . Sf.Epifanie al Ciprului, Panarion64,18; P.G.41,1197 D.Vezi Sf.Grigorie Teologul, Cuvântarea 45 la Sfìntele Paçti, P.G.36,



80. Sf.GrigoriealNyssei. Despre suflet $ i intiere 18, P.G.46

I48C-149 A.81. Sf.Grigorie al Nyssei, Despre constituya omului 1

P.G.44, 192 BC.

82. Sf.Grigorie al Nyssei, Cuvànt la cei adormiti. P.G.46

524 D.

83. Sf.GrigoriealNyssei. TàlcuirelaRugaciuneadomneasc

5, P.G.44. 1184 B.

84. Ibidem.

85. Sf.Grigorie al Nyssei, Cuvánt la cei adormid,

P.G.46524 D

86 . I b id e m , 532 C.

87. * ) Sf.Grigorie al Nyssei, Despre suflet $i inviere, P.G.46

108 A. Aceste expresii $i áltele similare ìi fac aproape pe to

cercetàtorii sfantului Grigorie, dacá nu sà identifice, atunci màcar s

lege unilateral “ hainele de piele” de trupul de dupà cadere al omulu

ignorând faptul cà Sf.Grigorie exprima prin categoria “ hainelor d

piele” , întreg veçmântul psihomatic al omului de dupà cadere. Cf . d

ex.: - G.B. Ladner, The Philosophical Anthropology o fSt.Grigory' o

Nyssa (supra, nota 61 ). p.88. “ Hainele de piele sunt o anumità calitat

a naturii noastre corporale ce decurge din cadere, diferità de cea

omului ideal al primei creati i” . Aceastà formula care redâdimensiune

trupeascà [somatica] a hainelor de piele ignora ìn chip desàvar$

dimensiunea lor sufleteascà [psihicà].

88 .Sf.Grigorie al Nyssei, Despre suflet $i inviere, P.G.44

108 A. Cf Cuvànt la cei adormifi. P.G.46, 532 C. Cuvàntfunebru l

Meletie,

P.G.46, 861 B. C.Skouteris, Synépeiai tes ptóseos...,p.61.

89. * ) Sf.Grigorie al Nyssei, Tàlcuire la viafa lui Moise

P.G.44,388 D. “ Cei ce vrea sà fie preot al lui Dumnezeu'* este chema

ìn acest text “ sà reducá prin curàfia viefii tóate ocupa\iile artificial

ale vie fir $i “ sà-§i remodeleze aceastà fire trupeascà” (adicà ìntreag

fire a omului care s-a fòcut trupeascà, nu zice: trup). O percepti

corespunzàtoare a acestei remodelàri a omului o creazà imnologi

Bisericii noastre, ìn principal ceaprivitoare la Martiri $i Cuvioçi (vez

de ex. “ Slava” de la vecemia Sfintei Eufimia, 12 iulie).90. * ) Sf.Grigorie al Nyssei, Tàlcuire la CântareaCântàrilo



11, P.G.44, 1005 A. Aici Sf.Grigorie descrie cum Mireasa Cântàrii

dczbrâcând mai întâi “ acea hainà de piele pe care a îmbràcat-o dupà

pftcat” , ' 1v e ç m â n t u lc a r n a i a l o m u l u i c e l v e c h P \ îmbracà“ hainacreatà

de Dumnezeu d in c u vio çie §i d r e p t a t e Aceastà hainà nouà, explicà

Siàntul Pàrinte, e “ haina Domnului în chipul soarelui... cum a aràtat-

o |>emuntele Schimbàrii la Fatà” . Acest text a fost intens discutât. Vezi

( .Skouteris, op .c i t , p.34.64. Cercetàtori i considera “haina Domnului

strâlucitoare ca soarele” fiind trupul Lui, de$i expresia iar indica mai

degrabà slava necreatü a Dumnezeirii care a învàluit din interior pe

Domnul. Faptule évident $iîn imnologiasàrbàtorii Schimbàrii laFatà.

(Canon, oda 9: Hristos a "luat ca hainà lumina §i slava” ).

Discupeacreatde asemeneachestiuneadependenteiexpresiei

in chipul soarelui” [helioeidés] de expresia corespunzàtoare pe care

0 folose$te $i Plotin. Sf.Grigorie cunoaçte desigur pe Platon $i-l

folose$te, dar aici are în vedere relatarea Evangheliei despre Schimbarea

la Fatà.

91. Sf.Grigorie al Nyssei, T â l c u ir e la C à n t a r e a C â n t ü r il o r

1I, P.G.44, 1004 D - 1005 A.

92. Sf.Grigorie al Nyssei, D e s p r e fe c io r ie 12, P.G.46,376 B:dezbrâcând “ hainele de piele” , adicà “ c u g e t u l c â r n i P \

93. E caracterizarea obiçnuità pe care o atribuie imnologia

veçmântului omului dinainte de càdere: “Cu hainà de Dumnezeu

jesutà m-ai îmbràcat, Mântuitorule” Oda 6 a Canonului Duminicii

Brânzei din 7>'/ W(Vezi Roman Melodul, Condac la Teofanie, icos2).

Si în aceastà mai jos carte studiul despre Canonul Mare. Pentru

condita generala a omului înainte de càdere despre Sf.Grigorie al

Nyssei, vezi: J.Gaith, L a c o n c e p tio n d e la l ib e r té c h e z G ré g o ire d e

N ysse, Paris, 1953,p.52, §.u.

94. Sf.loan Hrisostom, L a F a ce re 15,4; P.G.53 123 §i 16,5,

col. 131. Vezi E.Peterson, P o u r u n e t h é o l o g i e d u v e t e m e n t , Lyon,

1944, 8-9 unde se fac §i trimiteri la Irineu, Ambrozie, Augustin.

95. Sf.Grigorie al Nyssei, C u v â n t l a c e i a d o r m i p , P.G.46,

521 D.

96. Sf.Grigorie Teologai,Cuvân tul 45 laSf .Pcqti 8; P.G.36,632 C.

97. Sf.Maxim Màrturisitorul, A m b ig u a , P.G.91, 1353 AB.98. Sf.Grigorie al Nyssei, L a in g r ip p i l e P sa lm ilo r 2,6;



P.G.44, 508 BC. Expresia “ s-a amestecat cu noroiul, a dezertat la

$arpe"' am inserat-o dintr-un alt text al Sf.Grigorie al Nyssei, Tâlcuire

la Rugâciunea Domneasca 5, P.G.44,1184 C.

99. Sf.Maxim Márturisitorul, Ambigua, P.G.91, 1097 C.

100. Ibidem , 1193 D.

101. *) Ibidem, 1304 D - 1308 C. Opera aceasta pe

facut-o Adam a realizat-o Hristos. Vezi continuarea textului, 1308 C

- 1313 B. Textul e publicat integral mai sus în acest volum.

CfRàspunsuri catre Talaste 48; P.G.90, 436 AB. Un rezumat al

învàtàturii Sf.Maxim despre cele cincidiviziunialecrea{iei$idepà$irea

lor, vezi la Vl.Lossky, Théologie Mystique de l'Eglise d ’Orient, Paris,

1944, p. 103-105. O analizà extinsà a acestei învàtàturi în legàturàcu

celelalte puñete corelative la ea din teologia maximianà, la L.Thunberg,

Microcosm and Mediator. The Theological A nthropology o f Maximus

the Confessor , Lund, 1965, p.351-459.

102. Sf.Maxim Márturisitorul, Ambigua, P.G.91, 1248 A -

1249 C. Textul întreg publicat mai sus în acest volum.

103.*)Ibidem, 1248 A - 1249 C. Acest text important n-a fost

valorificat nici remarcat de cercetarea teologicà maximianà. Nici

chiar de L.Thunberg, de§i era central pentru tema lui. Cf.çi 1193 C -

1196 B. 113 C.

104.Ibidem, 1092 C.

105. Ibidem, 1305 A.

106. Ibidem, 1305 B.

107. Ibidem, 1308 C.

108. Ibidem, 11I2C.

109. Ibidem, 1112 AC.110. Sf.Maxim Márturisitorul, Ràspunsuri catre Talaste,

P.G.90, 253 CD.

111. Pentru acest adevàr central al tradipei patristice, vezi

Sf.Vasile cel Mare, OmiliecâDumnezeunuesteautorulrâului, P.G.31,

329 A - 353 A.

112. Sf.Maxim Márturisitorul,ScoliilaNumeleDivineA, 33,

P.G.4, 305 D.

113. Sf.Dionisie Areopagitul, Despre Numele Divine 4,20, P.G.3,

717C



114. Sf.Maxim Màrturisitorul, Ambigua, P.G.91, 1097 CD.

115. Sf.Grigorie al Nyssei, Marele Cuvànt catehetic 8,

P.G.45, 33CD.

116. Sf. Nicolae Cabasila, Despre viata in Hristos 1, P.G.150,

508 A.

117. Ib idem , 516 BC: “ Fiindcàde cearf i vrednic §i ce arpàti

un sclav neru§inat care zdrobe$te icoana impàràteascà $i o ocàrà$te

ntr-un asemenea grad?”

118. Ibidem, 516 B.

119. * ) Cabasila a dezvoltat aceastà ìnvàtàturà - subliniind in

special §i prezentànd intr-un intreg organic elementele care existau intraditia patristica mai veche - din cauza marilor sisteme soteriologice

create din sec.al X I-lea pànà in sec.al XlV-leain Occident, in principal

din cauza teoriei satisfactiei a lui Anselm. Ceea ce anterior circula

sporadic ca element germinativ in traditia patristica a fost folosit de

Cabasila ca sa formuleze o ìnvàtàturà concreta. Vezi analitic aceastà

ìnvàtàturà, modul cum s-a format §i relatia ei cu teoria satisfactiei, la

P.Nellas, He peri dikaióseos tou anthrópou didaskalia Nikolàou tou

Kabàsila, Peiraeus, 1975.120. Expresia e a lui Cabasila, o p . c i t 516 B.

121. Ibidem, 513 C. Fàrà analizele lui Cabasila, acela$i lucru

il invatà de exemplu Sf.Ioan Hrisostom, La “im brattatipePriscila ",

P.G.51,194: “ Aceasta pare a fi pedeapsà §i osàndà... insà cu adevàrat

e o povàtuire §i o cumintire §i un leac al rànilor fàcute de pàcat.” O

analizà antropologica a modului cum efectele dreptàtii traumatizate a

creatici sunt folosite educativ de Dumnezeu spre vindecarea omului,

vezi la Sf.Maxim, Ambigua, P.G.91, 1104 A - 1105 A.122. Sf.Grigorie de Nyssa folose§te ca sa exprime o alta

realitate imaginea “ formelor sculptate in digl if ’ pe care “ arti§tii care

le realizeazà le fac ca sa uimeascà pe cei care dau peste eie, gravànd

intr-un singur cap douà figuri.” Despre constitufia omului 18, P.G.44,

192 C.

123. Sf.Grigorie al Nyssei, ibidem , 193 C.

124. * ) Metodie din Olimp, Aglaofon sau despre inviere 1,

18: “ Hainele de piele le-a facut (Dumnezeu) imbràcàndu-l parcà (peom) in mortai itate [ nekróteti] pentru ca prin desfacerea trupului sa



moarà in el tot r à u l Cf.acela§i, Symposionul celor zece

fecioare 2; Sf.Irineu, Conira E reziilor 3, 23, 5-6; Sf.Grigorieal Nyssei, Tàlcuire la Càntarea Càntàr ilor 12, P.G.44, 1020 B

“ Prin moarte sufletul se scoalà din moarte (càci dacà n-ar muri

ar ràmàne pentru totdeauna mort...), iar prin moarte ajunge la

vi api lepàdànd toatà necroza .”

125. * )Cf.Sf.Maxim Màrturisitorul, Ràspunsuri càtre Talasi

61, P.G.90, 633 D: Hristos “ pàtimind a ràsturnat f irea mortii, care nu

mai este in el osàndà a firii, ci in chip vàdit a morpi” In acela§i mod

“ ràstoamà” firea mortii §i Sfinpi. Ibidem, 637 A. Astfel, cum serieSf.Ioan Hrisostom, “ prin amàndouà acestea (prin moarte $i eh in

Dumnezeu) a suprimat pàcatul $i a fàcut ca muma lor sà piarà ucisà de

copili ei.” ( La Statui 5, 4; P.G.49, 75).

126. Sf.Ioan Hrisostom, La Evrei 4, P.G.63, 42. Vez

I.Romanidis, To protopatorikon hàmartema, Athena. 1957

p. 145-155.

127. Sf.Grigorie al Nyssei, Marelecuvantcatehetic 8, P.G.45

33 D: “ Se dezleagà sensibilul... dezlegare insà este desfacerea iarà$

in elementul lumii din care am fost constituiti.”

128. Sf. Maxim Màrturisitorul, Ràspunsuricàtre Talasie

62, P.G.90, 633 BC: “ Fiindcà acest lucru a fost me$te§ugit de

sàmàn(a pàcatului ca sà facà sà disparà lucrurile lui Dumnezeu

§i sà descompunà cele constituite spre facere [genezà]...

(pàcatul) impingànd spre desfacere prin moarte natura celor

fàcute.“ Cf. §i 63, scolia 1, 641B.

129. Sf.Ioan Hrisostom, Càtre Teodor 1,11; P.G.47, 291.

130. Sf.Ioan Hrisostom, LaGalatenió , 3; P.G.61,679. Vezi

acela$i, La Romani 14, 5; P.G.60, 530: “ fiindcà se elibereazà, zice

[creapa] de robia stricàciunii, adicà nu va mai Fi stricàcioasà ci va

urma chipului bun [eumorphia] al trupului Sàu."

131. * ) La aceastà pozitie conduce, cred, afarà de c

sus,$iìnvàtàturaSf.MaximMàrturisitoruldespreomca “inelnaturai’

[physikós syndesmos] $i “atelier [ergasterion] care confine toate ” in

care se depà$esc cele cinci diviziuni. Vezi, textul intreg in sec{iunea

IV a acestui volum. Cf. Sf.Marcu Eugenicul, Despre inviere,

ed A Schmmemann “Theologia” 22 (1951) p 53 60 mai ales p 56



57. Sf.Nicolae Cabasila, Rugaciune la Domnulnostru Hsus Hristos in

I ‘. Nel las. Prolegomenaeis ten meléten Nikolâou tou Kabdsila, Athena,1968. p.58-59. J.Daniélou, La Resurrection. Paris, 1969, p.95-98.

K. Rahner, Le chrétien et la mort, Paris, 1969, p.20-21.37-38, 71-

72. Cel interesat în aceastà tema sà studieze §i cap.27 din tratatul

Sf.Grigorie al Nyssei, Despreconst itutiaomului, P.G.44,225 A - 229

A: “ cà este eu putintà ca trupul omenesc care se desface în elementele

universului sà-$i salveze iarà$i din ceea ce este comun ceea ce este

propriu fiecàruia.,,

132. Vezi supra nota 54.133. Vezi supra nota 53 çi 92.

134. Vezi în general pentru cele zise în acest paragraf

intreagà omilia a 13-a a Sf.Hrisostom La Romani eu titlul: “ Çtim cà

logea e duhovniceascà, eu însâ sunt trupesc, lucrat de pàcat” . P.G.60.

507-524, mai aies 512-513,515-517.

135. * ) Nu încercàm în acest studiu sa arâtàm, folosind

inotoda §tiintificà analitica, identitatea învàtàturii care exista la Pàrinpi

t are folosesc termenul ‘'haine de piele" $i cei care vorbesc numai de

continutul ei - mortalitate, împàtimire, iraponalitate, etc. - fàrà sà

foloseascà însuçi termenul. N-am considérât cà printr-o asemenea

metodà am ajuta scopul acestui studiu - al càrpi în general - care e mai

degrabâ acela de a face vie $i aduce în zilele noastre învàtàtura

Pàrintilor,maidegrabâdecâtdeaoanaliza istorie $i filosofie. Aceasta

c valabil §i pentru punctul concret al relatiei termenului paulin

"cugetulcàrnii "eucel mozaic “haine depiele[dermùtinoichitônes] ”.

Dincolo de formularea limpede a Sf.Grigorie al Nyssei §i interpretarea

mediatà, dar la fel de darà a Sf.Hrisostom, credem cà cititorului eu

criterii ortodoxe nu-i va fi greu sà vadà sub deosebirea termenilor

identitatea învàtàturii.

136. Sf.Ioan Damaschin, Expunere exactâ a drepteicredinfe

4, 22; P.G.94, 1200 B.

137. Sf.Ioan Hrisostom, La Romani 13,4; P.G.60,513. Vezi,

acelaçi, La II Corinteni 6 , 2; P.G.61, 438.

138. * ) Sf.Ioan Hrisostom, La Romani 13, 4; P.G.60, 512:

Prin Lege “au fost rânduite asemenea lucruri câte era eu putintà sà fie

realizate §i stàpânind pàcatul Fiindcà ea nu tràgea pe oameni spre o



vietuire extremà, ci le ingàduia sà se bucure de bani, nu-i impiedica sà

aibe mai multe femei, §i sà se foloseascà de desfàtare cu màsurà;

aceasta era p o g o r à m à n tu l , incàt chiar lucruri mai mici pe care legeanaturala le interzicea legea scrisà le cerea/ ’ Vezi §i acela§i, D e sp re

f e c io r ie 16, P.G.48, 545. Sf.Grigorie Teologul, Cu\>àntarea 45 la

S f P a $ t i 12, P.G.36, 640 B: “ Pentru aceasta ni s-a dat Legea spre

ajutor, caun fel de zid despàrtitor intTe Dumnezeu §i idoli, de la ace§tia

abàtàndu-ne §i spre E1 ducàndu-ne. Ea i n g à d u i e pupn la inceput, ca sà

ia mai mult la sfar§it.”

139. Desigur, aceasta aduce §i o reaprmdere a pàcatului §

consecinta pedepsirii lui. Acestea sunt dimensiuni asupra càroraApostolul insistà, dar pe care nu le putem studia aici, pentru cà nu se

referà nemij locit ia tema noastrà. Mai pe larg ne ocupàm de tema Legi

in studiul: H e e n C h r is to d ik a ió s is to u a n th r ó p o u k a ta tó n A p o s tó lo n

P a u l o n , in C h a r i s té r i a e is t im e n to u M e t r o p o l it o u G é r o n t o s

C h a l k e d ó n o s M e l i t ó n o s , Thessalonike, 1977, p.379-400.

140. Vezi: “ Ràscumpàratu-ne-ai pe noi din blestemul Legi

cu scump sàngele Tàu...” (T r i o d , Rànduiala Sfintelor Patimi)

141. Vezi Sf.loan Hrisostom, L a G a la te n i 3 , 5; P.G.61,655142. E ca o dietà medicalà care preserie bolnavului nu hrana

deplinà a omului sànàtos, ci cea care-i permite sà supravietuiascà §i sà

§i recà§tige sànàtatea. Vezi Sf.loan Hrisostom, D e sp re f e c io r ie 16

P.G.48, 545-546.

143. * ) Sf.loan Hrisostom, L a R o m a n i 12, 6 ; P.

“ Din acestea aratà §i superioritatea harului fatà de lege;su pe r ior ita tea ,

n u l u p t a

144. Sf.Chirii al Alexandriei, T à l c u i r e l a R o m a n i , P.G.74

780 D.$i 801 B - 804 A.

145. Sf.Maxim Màrturisitorul, E p i s to l a I I c à tr e Io a n

C u b i c u l a r u l, d e s p r e i u b ir e , P.G.91, 396 C.

146: Sf.Maxim Màrturisitorul, R à s p u n s u r ic à tr e T a la s ie 6 1

P.G.90, 628 B.

147. I b id e m , 256 A $i q.61, 629 D - 632 A.

148. Sf.loan Hrisostom, D e sp r e fe c io r ie 14; P.G.48, 543.

149. Acela§i, L a F a c e re 18,4; P.G.53,153 §i 16,A1, col. 126.

150. I b id e m , 16, 4; P.G.53, 130.

194



151. Ib id e m , 15, 4; col. 123.

152. Sf.Maxim Màrturisitorul, A m b ig u a , P.G.91, 1341 C.

153. * ) In aceastà perspectiva se lumineazàoarecum, credem,

douà puñete difícil de interprétât ìn legàturà cu constituya omului §i

care au fost intens discútate de teologii de profesie. E vorba de opinia

pe care o exprimà Sf.Grigorie al Nyssei referitor la: a). a§a-numitul

“o m p r i m o r d i a l ", adicà la “p r i m a c r e a t i e ” a omului în care nu a

existât diviziunea în sexe, §i b). a$a-numita “creale secundà” în care

dupa expresia Sf.Grigorie (D e s p r e c o n s t it u y a o m u l u i 16; P.G.44,185

A) diviziunea în sexe “ a fost me§te$ugità ca un adaos” [ “epe tech né the“]

încà înainte de càdere eu scopul de a exista o posibilítate de ínmulji re

a neamului omenesc dupa càderea pe care Dumnezeu a prevàzut-o, în

vreme ce init ial oamenii s-ar fi înmultit “ în modul în care au crescut

ajungând multime ingerii” ( ib id , 17, col. 189 CD). Pentru discutía în

jurul acestor teme $i bibliografie mai amplà, vezi I.Moutsoúla, H e

s ú r k o s i s t o u L ó g o u k a i h e t h é o si s to u a n t h r ô p o u k a t a té n d i d a s k a li a n

t o u G re g o r io u t o u N y s se s, Athéna, 1965, p.63-96. E.Corsini, P l é r ô m er

h u m a i n e t p l é r o m e c o s m i q u e c h e z G r é g o ir e d e N y s s e în: E c r itu re e t

c u l tu re p h i l o so p h iq u e d a n s l a p e n sé e d e G ré g o ir e d e N y s se ed. M. Harl,

Leiden, 1971, p.l 11-126. P.Christou, T ó a n t h r ô p i n o n p l é r o m a k a t a

t é n d i d a s k a l i a n t o u G r e g o r i o u N y s s e s , “ Kleronomia” 4 (1972), 1,

p.41-62. L.Thunberg, M ic ro c o sm a n d M ed ia to r . T he T h e o lo g ic a l

A n th ro p o lo g y o f M a x im u s th è C o n fe s so r , Lund, 1965, p .l 55-163.

F.Floeri, L e se n s d e la “d iv is io n d e s se x e s ” c h e z G ré g o ire d e N y sse ,

“ Révue des Sciences Religieuses” 27 (1953), p.l05-111.

Ar fi inútil sa extindem discutía luând în considerare §iopiniile altor Pàrinti, ca de exemplu opinia lui Metodie din Olimp pe

care acesta o foloseçte ca argument pentru faptul cà nu este eu putintà

ca trupul sà reprezinte “ hainele de piele” , din moment de diviziunea

in “ masculin §i féminin” §i “ alipirea (bàrbatului) de femeie ca sa fie cei

doi într-un singur trup” se referà la starea dinainte de càdere ( A g l a o f o n

sa u d e sp re î n v i e re 38). Deasemenea, opinia sf.Ioan Hrisostom cà

dupà càdere Dumnezeu a “ transformat spre folos” trupul omenesc-

care era “ la început mai frumos §i mai bun decât cel de acum” (L a

S t a t u ì 11 4; P G49 125) E caracteristic faptul cà Sf Hrisostom nu



“transformare ” [metaskevés], çi faptul cà în aceeaçi omilie, descriind

functiile omului, serie cà lacrimile sunt o functie posterioarà càderii

(ibidem, 1 1,3;P.G.49,122), lucru care îçi are desigurcorespondentele

lui. Aluzii la dimensiunea procesului naturai al acestei transformàri

am vàzut deja mai sus când am prezentat o sec{iune din învàtàtura

Sf.Maxim Màrturisitorul. în perspectiva acestuia din urmà cineva ar

putea pune în discute opinia: nu cumva întrega functionalitate a

organismului psihosomatic al omului era înainte de càdere realà dar

spiritualà, mai concret, fôrà plàcerea care dezorienteazà, ràstoamà çi

în acest sens transformà funcfíonalitatea psihosomaticà a omului. Ar

fl util sà fie luate în considerare aici çi interpretadle patristice la

Galateni 3, 28, adicà la faptul diviziunii genului uman în masculin çi

féminin çi a depàçirii ei în Hristos, pe care le-am citât mai sus la nota

170.A •

Insà tóate opiniile de mai sus ale Pàrintilor - çi acest punct

credem cà este fundamental, literalmente déterminant pentru întelegerea

gândirii patristice - nu constituie pentru Pàrinp teze pozitive, ci mai

degrabà aluzii care în ultimà analizà reprezintà negafii ale oricârei

teze clare fi definitive. Çi aceasta pentru cà orice tezà în acest domeniuar risca sà interpreteze omul, aceastà fiintà teologicà prin natura ei,

utilizând numai categoriile biologice, în vreme ce pentru Pàrinji omul

este înteles mereu iconic, lucru care înseamnà cà, pentru a fi întelese

corect, tezele patristice trebuie situate în cadrele a ceea ce numeam un

apofatism antropologie. Cadmi general sigur crezut pretutindeni,

întotdeauna çi de càtre toti çi în care au ràmas întotdeauna Pàrinçii în

investigatine lor îl redà lapidar Sfloan Damaschin: “ Dar çtiind

Dumnezeu, Cel ce pe tóate le çtie înainte de a se face, în preçtiinta Luicà omul va càdea în pàcat çi va fi osândit la moarte, 1-a fàcut pe om

masculin çi féminin çi i-a poruncit sà creascà çi sà se înmulteascà”

( Expunere exacta a dreptei credinfe 4, 24; P.G.94, 1208 D).

Cele de mai sus ajung, credem, sà lumineze, pe cât e eu

putintà în limitele unei note, púnetele difícil de interprétât rezultate

mai înainte din învàtàtura Sf.Grigorie a Nyssei. în cartea pe care am

mentionat-o, E.Corsini caracterizeazà drept “ enigmaticà” opinia

Sf.Grigorie despre uomul primordial " çi “creafiasecunda ”, çi observà

cà întelegerea çi conjugarea ei armonicà cu celelalte dimensiuni ale



vàtàturii Sfântului episcop al Nyssei constituie o problemà pentru

fi care au cercetat filosofía çi doctrina lui misticà. Observaba ejustà.aptul se explicà, credem, prin aceea cà opinia în cauzà nu e un

àspuns la o aporie intelectualà ci la una misticà, cu alte cuvinte este

viziune apofaticà prin natura ei çi cu un continui soteriologic care

zeazà în ultimà analizà sà evite primejdia închistàrii într-o pozitie

atafaticà oarecare.

Acelaçi lucru îl face Sf.Grigorie çi în ce priveçte ultimul

unct al axei Creatie - Càdere - Mântuire în Bisericà - Eshaton, unde

inge, cum se çtie, tema apocatastazei dar fôrà sà dea un ràspunsefínitiv (vezi J.Daniélou, L 'apocatastase chez S. Grégoire de Nysse

Recherches des Science Religieuse” 30,1940, p.328-347. A.J.Phillips,

he Eschatology ofSt. Gregory ofNyssa, Oxford, 1963). Explicând pe

arg etapele intermediare, el face aluzii apofatice, foarte utile pentru

ata spiritualà. çi la cele douà extreme. Ceea ce uneçte ìnceputul cu

fôrçitul este, cum am vàzut în prima parte a acestui studiu, Hristos

are este Chipul [Icoana)]Tatàlui çi realizarea desàvârçità a omului ca

chip [icoanâ].

De aceea, dintre tóate interpretàrile opiniilor

f.Grigorie al Nyssei privitoare la “omul primordial” çi “creafia

ecunda” fôcute pânà astàzi cea mai fericità credem cà este cea a lui

Daniélou care dà acestui punct al doctrinei Nyssanului, chiar daeà

ôrà sà insiste cum ar trebui, o interpretare hristologicà (Platonisme et

héologie mystique, p.52-53, 56 sq çi 167 sq).

154. Sf.Ioan Hrisostom, Desprefeciorie

14-17; P.G.48,544-546.

155. Acelaçi, La Facere,om: 18,4;P.G.53, 153.Cf.çiom. 15,, col.123-124.156. * ) Sf.Ioan Hrisostom a fost caracterizat cu o expresie

ericità “ apàràtor al càsàtoriei çi apostol al fecioriei” (A.Moulard,Jean Chrysostome, le défensseur du mariage et Tâpotre de la

irginité,

Paris, 1923). Citàm çi învàtàtura Sf.Ioan Damaschin, pentruà ea rezumà çi în acest punct învàtàtura patristicà: “Creçteti çi vàmnult it ’r nu aratà înmultirea prin unire conjugalà. Pentru cà Dumnezeuutea sà înmulteascà çi într-un alt mod neamul omenesc, dacá acesta

r fi pàzit pânà la sfarçit poruñea” ( Expunere exacta a dreptei credinfe

24; P G94 1208 B) în general asupra acestei teme: D S Bailey



Ch.Vantsos, Ho gàmos kai he proetoimasiu ex untou epópseos

orlhodóxonpoimantike's, Athena, 1977, p.33-107.157. Vezi de exemplu Sf.Ioan Hrisostom. ¡.a Coloseni,

om. 12, 5; P.G.62, 387; orti. 12, 6-7, col.387-390. La EJèseni, om.20;P.G.62,135-150. Vezi T h. Z i s s i s, .4nihropos kai kósmos ente oikonomia

ton Theou katù tón hieron Chrvsóstomon, Thessalonike, 1971,p. 144-145.

158. “ Dumnezeule Cól \ c$nic. Care adùni la un loc pe celeimpartite... cel ce li-ai logodit Bisericà dintre meamuri...”( Evhologhion)

159. Cf .can.l , 4, 9. 10, 14 ale Sinodului din Gangra.Cf.G.Kapsanis, He poimantikè diakonia katà toìis hieroùs kanónas,

Peiraeus, 1976, p.l 75-184. §i Ch.Vantsos (supra, nota 156),p.35-41.160. Sf.Ioan Hrisostom, La Matei, om.38, 6 ; P.G.57, 428.161. / 6/ de/w,om.48,3; P.G.57,490. Cf.Sf.Grigorie de Nyssa,

Despre feciorie 12; P.G.44, 376 A.162. Sf.Ioan Hrisostom, ibidem.

163. Sf.Ioan Hrisostom, LaFacere, om. 18,4; P.G.53,154.vezianaliza acestei teze ìn om.17, 7; col. 143-144.

164. Sf.Maxim Màrturisitorul, Ambigua, P.G.91, 1341 C -1349 A.

165. Ibidem, col. 1276 A.166. Vezi descrierea çi analiza mai profundà a acestei legi la

Sf.Maxim Màrturisitorul, Raspunsuri càtre Talasie 21 ; P.G.90, 312C-313 A.$iq.61,633 B. Sau, Ambigua, P.G.91, 1276 AC. 1316 A -1317 C. 1345 D - 1348 A.

167. Acetati, Ambigua, P.G.91, 1341 C. Cf.Ràspunsuri

càtre Talasie 61 ; P.G.90, 632 B.168. Raspunsuri càtre Talasie 61 ; P.G.90, 632 D.$i 644 D,

sau q.21; 313 BC.169. Ambigua, P.G.91, 1305 CD. §i continuarea pasajului:

“ astfel încât sa se arate §i sà se facà dupà intenda divinà numai om,nedivizat prin apelativul de masculin §i féminin, dupà a càrui ratiunea fost facut initial neìmpàrtit de diviziunile care sunt acum princunoa§terea desàvâr§ità a ratiunii dupa care exista.

170. * ) Vezi Sf.Maxim Màrturisitorul, Ambigua,

1309 AB. Larugàciunea "Tatàlnostru ”, P.G.90,889 C - 892 A, pasajimportant. Cf.I.H.Dalmais, Un traite de théologie contemplative: le

t i d P t N t d S M i l C f “ Revue



d'ascetique et de mystique1' 29 (1953), p. 132-139 159 (aici §i

bibliografía). Vezi$i Sf.GrigorieTeologul,Ctfvd/ 7 /£7rea 7,23; P.G.35,785 C: “ ca sä nu mai firn masculin §i feminin... ci säpurtäm in noi

numai carácter ul divin prin cari $i pentru care am fa st fö cu fi”

Evagrie, Cápete gnostice 1,63; P.G.40,1237 B. Clement Alexandrinul,Stromate 3, 13 §i. pentru pozitia generalä a lui Clement fatä de sex §icäsätorie $i 6, 12, F.Quatemberg, Die christliche Lebenshaltung des

Klemens von Alexandrien nach seinen Paedagogus, Wien, 1946,p. 137-140. iar pentru pozitia lui Clement fatä de institutia

subintroduselor din Biserica veche, D.S.Bailey op.cit.(supra, nota156). p.33 sq.171. Sf.Maxim Märturisitorul, Cätre Talasie 61; P.G.90,

632 A.

172. Prezentäm aici pasajul din Ambigua, P.G.91, 1345 D -

1348 C.

173. Intervenga noasträ in pasajul maximian citat.174. Ambigua, P.G.91, 1345 D - 1348 C.175. *) Cf .P.G.90,253 C- 256 B. 312 B - 313 D. 628 A - 645

C. P.G.91. 1195 D - 1196 b. 1273 D-1276 D. 1304 D - 1305 A. 1308D - 1309 A. 1313 CD. 1316 A - 1321 d. 1340 B - 1341 C. 1345 C -1349 A. Dupä cät am putut sä ne däm seama, cea mai metodicä lucrareauxiliará in abordareatextelorSfäntului Maxim ecartea lui L.Thunberg,Aficrocosm and Mediator. The Theological A nthropologyof Maxim us Confessor, Lund. 1965, aici p.395-405. Insäcredem indispensabil sänu se bazeze cineva numai pe analizele lui L.Thunberg, ci sä recurgäa textele maximiene ínsele. Cea mai bunä introducere teologicä Tngändirea Sf.Maxim §i cea mai credibilá prezentare a Tnvätäturii lui o

gäsim la pär.D.Stäniloae Tn introducerea $i comentariile lui extinse lacditiile: Maximou Homologétou. Mystágogía ( Epí tas pigás / ),Athena, 1973 §i Maximou Homologétou, Philosophikakaítheologika

erotémata (Epi tas pégas 4), Athena, 1978.176. * ) Corespondenta cu Tnvätätura biblicä e evidentá:

“dezbracándpe omul cel vechi" (Col.3, 9).177. *)u$i imbracándpe cel nou §i reinnoit spre recunoa§terea

chipului Creatorului Sau, unde nu mai e nici Elin nici Iudeu, nici táiere

mprejur nici netäiere, nici barbar nici seit, nici sclav nici om liber ci tóate $i in toti Hristos (Col.3, 10-11).178 *) “Cáfi in Hristos v a(i botezat in Hristos v afi fi



11 9 * ) “ O m o r àfì , d ec i, m o d u l a re ie c e le pàm ante§ t i .. . lepàdati$i voi toate'’ (Col.3, 5-8).

180. Sf.Nichita Stithatul, C a p e t e 3,10; P.G. 120,957 D - 980 A.181. Sf.Grigorie Palama, O m i l i a 31; P.G.151, 388 C.182. * ) Sf.Ioan Hrisostom, D e s p r e fe c io r ie 15, P.G.

Vezi acela$i P.G.63, 474 B: “ Vezi cum nimic din viata prezentà nu esimbol al celei de dincolo? Nici mc§te§uguri, nici comert, niciconstructii, nici ve§minte, nici incàltàminte, nici acoperi$, nici masà,nici ostenealà, nici ìntristare. nici moarte, nici vreuna din celelaltepàtimiri nu vor fi acolo, ci luminate vor fi vestibulele §i stràlucitoareportile de intrare." L a I C o r in te n i, om.17,3; P.G.61,143: “ càci Adam

n-avea nevoie nici de hainà, nici de hranà, nici de altceva din celefabricate astfel.’1 D e sp re f e c io r ie 14; P.G.48, 544. L a F a cere , om. 16,1-5; P.G.53, 126-131. in alte locuri, insà (ca de exemplu L a S ta tu i 19,1; P.G.49, 188; L a I I C o r in te n i, om.15, 3; P.G.61, 506), Sf.IoanHrisostom vorbe§te despre un fel de muncà §i unele me§te§uguri pecare Adam le exercita in rai ìnainte de càdere. Din càte §tiu cea maibunà cercetare a acestei aparente contradictii se gàse$te intr-un studiuaflat in curs de editare §i pe care autorul a binevoit sà ni -1 punà ladispozitie. I.Lappas, H e p e r i e r g a s ia s d id a s k a l ia lo à n n o u to u

C h r y s o s t ò m o u (Analékta Vlatàdon), cap.lll, 2. Pentru o solutie anoastrà proprie la antiteza aparentà in cauzà cf.mai jos nota 189.*).

183. Sf.Grigorie al Nyssei, L a P la k illa : P.G.46, 888 D. 889 A.184: Sf.Grigorie Teologai, C u v à n t a re a 4 5 I a S f P a $ t i 8;

P.G.36, 632 C.185. Sf.Maxim Màrturisitorul, A m b ig u a ^ P.G.91, 1352 B -

1356 A.186. * ) Sf.Grigorie Teologul, C u v à n t a r e a 7,23; P.G

C: “ca sà devenim toti una in Hristos... ca sà nu mai firn masculin §i

feminin, barbar, scit, rob, om liber, care sunt se rrin e d i s t i n t i v e aletrupului, ci sà purtàm in noi inaine numai caracterul divin prin care §ispi e care am fost facut, làsàndu-ne pànà intr-atàtmodelafi §i imprimalide el, incàt sà firn cunoscuti numai prin el.” Cf.Evagrie, C a p e t e

g n o s t i c e 7, 63; P.G.40, 1237.187. * ) Sf. Epifanie al Salaminiei, P a n a r i o n 70; P.G

B: “ fiindcà omul n - a p i e r d u t c h ip u l , c i F a f a c u t h id o s ìntinàndu-se culucruri indiferente $i cu pàcate necuviincioase.” Cf.Sf.Grigorie alNyssei, L a F e r ic ir i, P.G.44,1272 A §i D e s p r e fe c io r ie 12, P.G.46,373

C. 188. Sf.Ioan Hrisostom, L a P sa lm u l 5 0 , 7; P.G.55,118. L a S ta tu i

200



,4-5; P.G.49, 124-126.

189. * ) Sf.Ioan Hrisostom, La Facere, om.29, 3; P.G.55.4-265. sau om.20, 2; col. 168. In aceastà perspectivä, credem. sese§te räspunsul la contradictia aparentä citatä la Sf.Hrisostom cuvire la proveniente me§te§ugurilor. (c f.supra, nota 182.*). Hainelepiele nu sunt fôrà legàturàcu facultàtile iconice ale omului dinaintecàdere. Eie reprezintà o functionare a lor ìngro§atà, cufundatà in

aterialitate. în rai omul avea de sàvàr§it un lucru, iar sàvârçireaestui lucru constituia un fei de me§te§ug (tehnicä), desigur unul care

ea o altà calitate §i pe care omul o exercita la un alt nivel §i ìntr-oä directe. Semnificativ e faptul cä Sf.Hrisostom vorbeçte despreeastä lucrare §i acest me§te$ug dinainte de cadere referindu-se inncipal la monahi (La Statui 19, 1; P.G.49, 188. La Matei, om.68 ,P.G.58, 643) a câror scop este de a face drumul invers celui al luiam, de a-§i curati hainele de piele §i de a-$i Ìnàlta fiinctiile existenteila rangul de functii iconice conform firii dinainte de cadere.

190. Sf.Grigorie Teologul, Cuvàntarea 14 despre iubireade

aci, 20; P.G.35, 884 AB. Cf.Sf.Grigorie al Nyssei, Cafre cei ce

ng, P.G.46,524 BD §i excelenta analizäa acestui text la J. Daniélou,s Tuniques de peau (supra, nota 61), p.359-362.

191. Sf.Maxim Màrturisitorul, Catre Talasie 61; P.G.90,8 A.

192. Cf.J.Danielou, Platonisme et théologie mystique,

58-59: “Astfel ajungem la o conceptie despre om foarte diferità, baar inversa celei a teologici occidentale. în aceasta ni se prezintà un “naturar' càruia i se supraadaugà harul; riscul acestei conceptii

e cel al unui umanism închis, care exclude supranaturalul. înrspectivä lui Grigorie e in vers: primordial e “ chipul lui Dumnezeu” ,ul “ natural” e supraadàugat.” (cf.§i p.50).

193. * ) Augustin, Enchiridion sive de fide, spe et char il aie

I , 27 - IX, 29. Cf.J.Rivière, La dogme de la Rédemption chez

A ugustin, Paris, 1933. T. J. van Bavel, Recherches sur la christologie

S.Augustin, Fribourg, 1954. P.Berg^uer, Der Jacobusbrief bei

gustinus und die damit verbundenen Probleme der Rechtfertigung,

en, 1962. Este dar cä teza lui Duns Scotus (vezi supra,

nota 51 .* )prezintä antipodul acestei teze a Fer.Augustin. Nu vom intra aici încuriagradului incarepozipa lui DunsScotusreprezintàoconsecintä



Eroarea aceasta conduce fie la o depreciere a lumii (in cazul in carelumea se gäse$te, ca radical neputincioasä, la dispozitia exclusive $i

absolutä a lui Dumnezeu) fie la supraevaluarea ei (in cazul in carelumea este consideratä cä are posibilitatea de a impune lui Dumnezeuintruparea). In continuarea textului nostru arätäm, foarte pe scuri,consecintele deprecierii. Un fruct inevitabil al supraevaluarii este,credem, o conceptie secularizatà atat a Intrupàrii (o hristologiegeneralizatà) càt §i a lui Dumnezeu Ìnsu§i. Vezi: G.Vahanian, The

D ea th o f G od. T he C u ltu re o f o u r P o s t-C h r is tia n E ra , New York,1961. P.M.van Buren, T he S e cu l a r M e a n in g o f the Gospe l , New York,1963. J.A.T.Robinson, H o n e s t to G od , London, 1963. D.Soelle,

S t e ll v er tr e tu n g . E i n K a p i te l T h e o l o g ie n a c h d e m “T o d e G o t t e s ” Stuttgart, 1965. Th.J.Altizer, T h e G o s p e l o f C h r is ti a n A t h e is m ,

Philadelphia, 1966. Acela$i, T o w a r d s a N e w C r i s ti a n i ty , New York,1967, etc.

194. Mai exact ar fi trebuit sä spunem: tehnicile a§a cum lecunoa$tem astäzi. Vezi s u p r a nota 189.*).

195. Sf.Ioan Hrisostom, L a F a cere , om.29, 3; P.G.53, 264.$i om.20, 2, col. 168.

196. Sf.Ioan Hrisostom, L a S ta tu i, 11,4; P.G.49, 124.

197. Acela§i, L a F a c e r e , om.29, 3; P.G.53, 264. L a M atei, om.49, 4; P.G.58, 501: “ constituind viata noasträ” prin tehnici.

198. Ib id em , om.27, 1; P.G.53, 240. Sf.Ioan Hrisostominsistä pe larg asupra acestui adevär. Cf.Th.Zissis, Á n th r o p o s k a i

k ó s m o s e n t e o i k o n o m í a t o u T h e o u k a t a ( o n h i e r o n C h r y s o s t o m ,

Thessalonike, 1971, p. 133-188.199. Sf.Ioan Hrisostom, L a P s a lm u l 5 0 , 8; P.G.55, 119.200. Acela§i, L a F a cere , om.29, 3; P.G.53, 264-265.201. Sf.Ioan Damaschin, C o n t r a c e l o r c e d e f a i m a S f i n t e le

I c o a n e 1, 16; P.G.94, 1245 C. Cf.Sf.Maxim Màrturisitorul, C a p e t e

despre iub i re III, 4; P.G.90, 1017 CD: “ nu mäncärurile suntrele, cilácomia; nici facerea de copii, ci desfrànarea; nici banii, ci iubirea dearginti, nici slava, ci slava de§artä. lar dacá e a§a, nu existà nimic ràuin cel ce sunt, afarà de abuzul lor.”

202. Sf.Ioan Hrisostom, L a S ta tu i 2, 5; P.G.49, 42. L a I I

Corinteni , om.19,3; P. G . 6 I , 534. Th.Zissis, op.c i t . {supra , nota 198),p.151-161. ‘ V ;

203. * ) Mersul naturai al cercetärii pe care o facem ieseu ar fi in consecin(ä ca dupà prima parte ( ‘ 'c h i p a l lu i D u m n e z e u ' )

202



ceade-adoua( ‘ b a i n e d e p i e l e ' ') sàstudiem reindreptarea ‘ ‘hainelor

piele*’ $i readucerea lor la rangul de functii ale “ chipului” , ca $iregirea lor prin transformarea lor in simturi §i f u n c t i i a le T ru p u lu i

H ris tos , lucru care se realizeazà prin ascezà, rugàciune $i Taine. Ardeci, naturai sà studiem marile texte patristice ale "s i m t u r i l o r

i r i t u a l e ” §i " s à là $ l u ir ii l u i H r i s t o s ” inom. Dupà care ar veni studiaimei hainelor de piele ca punti ale Bisericii spre realitatea lumii.ndcà aceastà din urmàchestiune e criticà §i urgentà in zilele noastró,ocupàm de ea aici. ìn urmàtoarele douà studii ale acestei cat ti vom

udia celelalte douà teme in douà locuri concrete ale traditici.udierea lor sinteticà in intreaga traditie ortodoxà in modul in care amudiat temele “chipului” §i ‘‘hainelor de piele” ramane incà de facut.

204. * ) Sf.Grigorie al Nyssei, Tà lcu ir e la C àn tarea C an tar ilor,

m.1l: P.G.44, 1005 A. Acela^i, L a P la k illa , P.G.46, 889 C: “ Aibràcat pe Hristos. Acesta este haina cea cu adevàrat impàràteascàcinstità.” Cele de mai sus ne conduc la observatia esentialà càeapta intrebuintare a hainelor de piele singurà e insuficientà.ilizarea lorcorectà§i deplinàeatunci càndeainaltà viatapurumanàviata divino-umanà §i conduce spre Impàràtia lui Dumnezeu. Cele

une au drept scop sà ne conducà spre cele cu adevàrat bune. In aceastàerspectivà e necesar sà notàm cà S f . Joan Hr i sos tom completeazàvàtàtura despre me§te$uguri pe care am vàzut-o mai sus cueterminarea limitelor pe care le au tehnicile. Acest al doilea aspectinvàtàturii hrisostomice trebuie luat serios in considerale pentru o

orectà intelegere a primului (cf.I.Lappas, s u p r a , nota 182.*).205. Iustin Martirul §i Filosoful, A p o lo g ia a d o u a p e n tru

emlini 13; P.G.6, 465 C.206. Eforturi pentru o abordare specialà a anumitor teme in

ceastà perspectivà am fécut in studiile noastre: O r t h o d o x i a k a i

l i t ik é . T re is b ib l ik é s p r o h y p o th é s e i s , in volumul: M a r ty r ia

r t h o d o x i a s , Athena, 1971. A n t h r o p o s k a i T h e à n th r o p o s ,Kleronomia” 3 (1971), p.l 11-124. H o i n e o i k a i ta p r o b lé m a ta tès

r thodox ias , Athena. 1971 (extras). H e p é tr a to u T à p h o u (sch ó lio s te

o s o p ik e b io se te s A n a s tà s e o s to u S o té ro s ) , in C h r i s t i a n i k o n

y m p ó s i o n , Athena, 1972 (extras). H e H a g ia k a i M e g à le S y n o d o s tes

r th o d ó x o u E k k le s ia s . S k é p s e i s g i à m i a t h e o l o g i k é k a i p r o e t o i m a s i a



c h r i s t i a n i k e d i d a s k a l î a k a i t o m â t h e m a t e s t h e r e s k e u t i k ô n , Athéna,1977 (extras). S a c e r d o c e r o y a l. E s s a i s u r l e p r o b l è m e d u la ic a t,

“ Kleronomia” 8 (1976), p. 149-162. L e s c h ré tie n s d a n s un m o n d e e n

créa t ion , “ Contacts” 99 ( 1977), p. 198-217. L ’E g lis e d a n s u n m o n d e

en m u ta t ion , “Contacts” 103 ( 1978), p.231-236. T à d y t i k à t e c h o l o g i k à

p la is ia tê s z o ë s k a i h e O r th o d o x e E kk le s ïa , “ Epopteia” 38 (1978),

p.713-719.



CUPRINS

“ indumnezeirea" omului, P.Nellas§i conflictul

antropologiilor V- XL1Guvànt ìnainte al autorului ' ’ 1

I -CHIP (ICOANÀ) A LUI DUMNEZEU” $i “HAINE DEPIELE'* .Oinvestigarle ínjur ul u norp uñete centrale ale invàfàturii

Pàrinfilor despre om §i despre relatia B isericà-lume. 5A. -Chip al lui Dumnezeu**

1. Omul, chip al Arhetipului: -chip alChipului" 72. Arhetipul omului. Logosul intrupat 16

B. “Hainele de piele * 241. Continutuiantropologie centrai 252. Transformarea puteriior “chipului" de ìnainte de càderejn “haine de piele” .- 313. Caracterul dublu al “hainelor de piele”. 364. Dimensiurlile aritròpologice §i cosmologieale realitàtii dublé a “hainelor de piele”. 39

C. Consecintele teologici “ Chipului lui Dumnezeu” $ia “hainelor de piele” asupra relapei Bisericà-lume 60Note 69

II. VIAJA SPIRITUALÀ A OMULUI IN HRISTOS. Studiu

asupra antropologiei hristocentrice a lui NicolaeCabasila. 751. Premisele viepi spirituale: MantuireainHristos. 762. Natura vietii spirituale: Viafa in Hristos. 80

3. Tràireavie{ii spirituale: hristificarea omuluiprin comuniunea cu Hristos. 864 Roadele vietii spirituale: transfigurarea



5. TrupuI cosmic a! MântuitoruluiHristos: transfigurarea eshatologicà auniversului.Note

III. CADRELE ANTROPOLOGICE ÇI COSMOLOGICEALE UNI RII CU DUMNEZEU. S t u d i u a s u p r a r â n d u i e li i

C a n o n u l u i M ar e .L Cadrele cosmologice.2. Cadrele antropologice de înainte decàdere.3. Cadrele macerârii.4. Cadrele întoarcerii.5. Deznodâmântul dramei.

NoteIV. TEXTE PATRISTICE

1. Sf.Irineu al Lionului, A dversus Haere se s,

IV, 38, 1-3.• - T-: Oratio 45, 7-9.

- ' •• s 3-. Sf(3rig©rie'aÎN\ i6sei, De virg inita te 12 13." •*- ' *4. Si.Maxim Màrtnrisitorul.Àmbigua 43; 21:42.

• f V * 4*5.>Sf.NiçoteerCabasüa, De vila in Christo VI.6. Sf.Nicodim Aghioritul. Apolo gia V.

V NOTE" ' " * *

Editura ' D Œ I I S I S

Emile Zola nr. 3tel. 069/ 412796

2400, SIBIU



Ti p à r i t l a :

S.fl.L.

Ct NTUM VIR ILCC 11

tels C69/ 41 17 36 23CC, SIBILI



colectia DOGMATICA

(panayotis nellas) omul, animal indumnezeit. o antropologie ortodoxa 2

Documents