NOVELEDE

DUILIU ZAMFIRESCU.

.BUCURESCIEDITURA SOCEC Comp.

Caloa Victoriel No. 7

1888.

PRETUL 5 LEI.

.

A

LIBR4RIEI &"

NOVELEDE

DUILIU ZAMFIRESCU.

BUCURESCI

EDITURA SOCEC & Comp.

Ca lea Victoriel No. 7.

1888.

LIBRARIEI

Din stabilimentul grafic:

SOCECt. & TECLUStrada Berzi, 96.

[26,566]

Societatea romaneasca contempo-rana are, 'Dena acum, doue manifestatiiputernice in proza literaturei propriuzisa : stratul cel mare al teranului, peSlavici , stratul mahalalelor si al ora-§elelor de provincie, pe Caragiali.

Nu §citl daca in succedarea acestordol autori este o paralela con§cie cu stra-turile pe cars le reprezinta literaturalor, sail daca nu cum-va ei yin unuldupe altul fail voe-le §i numai pentru-cadesvoltarea straturilor s'a urmat asa§i nu alt-fel, §i deci §i manifestantiifor tot ast-fel trebuiati sa se urmeze.Nu sciu, cu alte cuvinte, daca litera-tura lui Caragiali nu a trebuit, fatal,sa vie dupe a lui Slavici, si acum nu

r4SrigArc*LCak3..._

4

§tiu iar dace, literature care va venidupe a lui Caragiali nu va fi,. fatal, astratului corespunzator, stratul de dea-supra.

In privinta aka zisei Elocutiuni re-torice, cred ca sarcina lui Slavici §i alui Caragiali a fost mai upara, de catva fi a celor ce se vor incerca sa stu-dieze stratul din urma.

Teranul, cand iii esprima impresiele,are la indemana limba lui bogata §i vi-guroasa, pe care nici moda nici impreju-rarile trecatoare nu au schimbat'o. Marginaul care se duce la Inion i polita-iul cu pamatru de steaguri, scalcie neo-logismele V le amesteca cu provincialisme §i barbarisme suparatoare. Sufle-tete, el este fiinta cea mai ibrida §imai false. Dar caracterul lui constatocmai in aceasta lipsa de caracter§i un om cu talent cu cat l'o lasa maiin elementul lui, cu atata are sal,isbuteasca mai bine.

Dar pentru stratul de care ne ocu-pam noi?

J

Ca sa intelegem §i mai bine aceastaintrebare, se luarn buna-oars, pe Dadi-ana din Sub-Prefectul. In viata realaaceasta fiinta aleasa cad pentru minearta sta tocmai in alegerea adevern-lui vorbe§te, in generalitatea cazu-rilor, mai numal frantuze§te, §i chiarcand o vorbi romane§te , vorbe§te olimba a§a de pestrita, in cat, litera-rice§te, ea e neexistenta. Trebuesa o dal ast-fel? saA trebue sä nu toocupl de felul acesta de femel, foartefine §i foarte interesante, ci sa a§-tepti pent, ce timpul §i o cultura maiintinsa le va impune limba lor? Iaca-taintrebarea.

Cred c, trae§te, exceptional, chiarin clasa Dadianel, §i, mai jos, in clagaLocotenentului Sterie, o many de familil,care, cetind literature, romaneasca i

avend o cultura generala cu mult maiintinsa, all aluns sa formeze o limbausuala curata, ba chiar elegant t. Nue oare acesta drumul pe care trebu sapunem novela i romanul nostru ?

A stkl, cand cite§t1 literatura roma-neasca din ultimii 50 de ani, CostachiNegruzzi, printre top contemporanii lui,to minuneaza cu limba curata §i sta-tornica ce o vorbe§te, §i or care pa-gina. din Pcicatele tineretif or din $o-bieski la Monastirea Heamtului parescrisa ieri. 0 intarire puternica a acesteiparerl a dat'o d-nul Burada in Cronicasa muzicalci a orapltei Iasi. Pe candtoti ceilalti critici al timpului intre-buinteaza cuvinte ca politie, poftoreVe,talant a., Costachi Negruzzi scrie unarticol foarte curtenitor, in Albina Ro-maneasca , despre un concert dat decelebra Eleonora Neumann, la anul 1839,adica acuma 50 de ani, §i al jura caacest articol e scris azi, de un bunscriitor. Costachi Negruzzi a mers, prinurmare, cel putin cu 50 de and inainteageneratiel sale, §1 a mers just, fiind-ca,limba lui de la 39, cand nu era nimicformat, este absolut limba noastra dela 88, cand tot mai e ceva, literari-ce§te vorbind. statornic.

6

7

Deci, in aceasta privire, cred ca esteo nazuinta dreapta, de a incerca o formaliterary pentru schimbul de gandiri §ide simtiri mai alese, cari pent, aci sefaceat in limba streina sail intr'o ro-maneasca pe care literatura cu nici unpret n'o putea primi.

D. Z.

4}r

A

NOAPTE BUNA

NOAPTE BUNA

Se ridicase din spre resarit lunaplink.... De sus §i pana jos, intre cersi pament, se desfa§ura o trimba delumina prietenoasa, care par'ca voiasa acopere lumea cu un cort caldicel,spre a o feri de recoarea noptii §i a-iaduce visuri de vara.

Hirsova se odihnea, cu casele salealbe, in malul Dunarii, ca un pelican debalta, in stuf, de inarginea lacului. In re-saritul lunei, minarele subiratice i§i in-tindeau gatul peste acoperipri, catandpar'ca sa se uite in umbra ulielor an-guste. Prin targ nu se mai zarea ni-

CsfgWiriRez

12 NOAPTE BUNA

meni. La cafeneaua lui Mehemeda sefacea Ana, pucin sgomot, fiindca sosiserade cu vreme ni§te barcagii greci, canpuneat la randuiala un butoia§ cu mas-tica. Nu treca mult insa §i hogea, intacerea noptii, se auzl urland ruga-ciunea de seara, din vi rful unei mi-narele. Mehemeda dete pe greci afar,§i Hirsova adorml...

E un nespus farmec a fi de§teptcand dorm turcii, §i mai cu seam, far-mecul e mare, cand turcii dorm peapa, ca la Hirsova.

Pe luciul Dunarii, luna a§terne undrum de argint, in sclipirea cAruia aicrede Ca tremura toate stelele cerului,daca pe ele nu le-ar fi sties steaua ceamare a noptii. Un praf scanteietor seprinde de fiecare cretitura de val §i seduce in jos, spre a sufla cu argint toataapa, pang, in marginea malului drept,a carui umbra trage un chenar negrud'alungul Dunarei, pang. hei!... departe,spre Borcea.

In adapostul ce-1 alcatuesc stancele

NOAPTE BUNA 13

cele mari, numite canarale, din dreapta§i din stinga Hirsovei, stau ancoratecateva ciamuri turce§ti, un caic de bu-cate, vre-o done barci grece§ti §i un§ir intreg de lotci lipovene§ti, cari, trasejumetate pe uscat, au aerul unor tra-suri a§ezate la rand. Umbra catargu-rilor §i a franghiilor se intinde pantin departare, scriind pe suprafata stra-lucitoare a apei o horbota incalcita ,

care se mi§ca, pe rotunjitura valurilor,ca o dantela neagra pe un sin plin.

Pe una din aceste canarale treceain seara aceea pre§edintele tribunaluluidin Hirsova, venind din satul Varo§,o mahala locuita numai de Romani, lagazda sa.

Pre§edintele tribunalului de ocol dinHirsova era un baiat ca de treizeci §icativa de ani, nalt, smead la fata, §i

voinic. Despre frumuseta... el era mul-tumit de densa, §i femeile asemeni, §ideci §i not asemeni.

Adus in Hirsova din Bucure§ti, unclefusese slujba§ toata vi4a lui, se poate

14 NOAPTE 3111aNA

lesne intelege ca-i era urit. Ministruljustitiei de pe atunci auzise ca domnuljude de la sectia III-a e cam slobod lagura dupa ce'l poftise in mai multergnduri, prin prieteni, sa-§i mai puestreja ocarilor, sfir§ise prin a-1 inaintala rangul de pre§edinte de tribunal inDo brogea.

Omul nu era reu de la fire, darsemang, cu acea nenumerata multimede tineri -romanI, cari rid, cu causasau fan. causa, de toata lumea, faccurte in Bucure§ti la intreaga suflarefemeeasca, trecend prin toate rangu-rile : dela fetele de magazin, pang, la,cele mai inalte doamne. Specia nostrafusese amorezat de mai multe on §itotdeauna cu o convingere ce-i faceaonoare. Atata avea bun numai, ca nuLinea mult la furie. Cand it apuca ,se trudea ca un mucenic pang, prin-dea de rostul afacerii, §i deacolo, incateva zile, da inapoi ca o pia demunte. De altfel era foarte galant. Nuremesese teatru, concert, cafenea, ba-

§i,

NOAPTE EDNA 15

luri in care sa nu straluceasca cu ba-nalitatea sa.

§i acest cretin sa fie luat din mij-locul nimicurilor bucure§tene, cu carese indeletnicise de mic copil, spre a fidus in Dobrogea ... crud lucru

Spre a nu ponegri insa magistra-tura veacului in fata posteritatii, tre-bue sa spunem §i ceea ce avea bun.

Domnul pre§edinte al tribunaluluide ocol Hirsova, cu tot dispretul luipentru ceilalti oameni, nu se iubea pesine prea mult. Cand nu mai avea decine sa rich, o lua bini§or spre ma-lul apei §i acolo se a§eza pe o grind,de catarg, ce sta trantita in nisip deani intregi, qi se pierdea pe ganduri ...In cursul molatic al apei, urmarea roto-coalele ce le facea spuma, pana ce nule mai videa cu ochii §i, in mijlocullor, arunca cate tm crAmpeiu din On-dul fara socoteala ce-1 stapanea, par'caar fi vrut sa i-1 duca valul credinciospana in apele Marl, spre a i-1 inecain imensitate. Gaud soarele apunea, §i

16 NOAPTE BUNA.

apunea totdeauna in Dunare, globul luide our vopsea creasta alburie a undeicu un ro§ de purpura, atat de viu §ide curat, in cat sufletul, primind prinochiu impresia armoniei din afara, radiacaldura colorii printr'o rata de buna-tate duioasa, adimenitoare.

Atunci, inteadever, pre§edintele tri-bunalului era omul cel mai blandmai simplu de pe pament. Saadac,erul lui, ,enea, deabia calcand pe nisi-pul cel moale, §1-1 de§tepta din visuri,spre a-i aduce aminte ca-1 a§teapta pran-zul. Aici vorba pranz este mai multun eufemism, fiindca toata masa se re-ducea la un pahar cu mastica §i la ofriptura de oae.

In seara despre care se vorbe§te lainceputul acestei istorisiri, pre§edinteletribunalului iii avea cuvintele lui pu-ternice pentru care trecea pe deasupracanarelei celei inalte. Intorcendu-se decu vreme, tot pe acela§ drum, de laVaro§, zarise pe culmea delului, in o-

i

u§i-

NOAPTE BONA. 17

grada Cadiului, o femee, care pdrea afi tenera, stand in capul unei prispe,in picioare, cu mana dreapta intinsain sus, dealungul unui stalp ce legastrea§ina de prispg, §i cu obrazul re-zemat de 'nand. Pre§edintele o luasecam la o parte din drum, spre a o puteavide §i mai bine. Ea parea ca se uittunde-va, departe, in zarea nesfiqita aalbastrului ceresc, §i, ca o pasere a te-rilor calde smulsd, de aripi, cd,uta cuochii drumul libertgtii pe care venise.

A§a cum o videa el de departe, ise parea cd, trebue sa, fie foarte fru-moasa. Ca avea sd-i placa §i deaproape,nici ca mai era vorba. Lasa ca maiantai era femee, §i, ca atare, avea totdreptul sd turbure mintea unui ma-gistrat, dar apoi era §i turcoaica, 0 ca-litate pe care dinsul n'o cunoscuse Arica,printre multele feluritele calitati cestudiase la secsul protivnic noun.

Ea era imbracatd, pang la brau, cuo bunda de catifea neagra, cu co4urirescroite, cari lasau sd, se vadd pe de-

26,566. 2

qi

18 NOAPTE BIINA

desupt o ca,mapta de borangic, gal-bena, ca lamaia, de la brau in jos purtani§te §alvari vi§inii, largi cat o roche,§i tocmai jos strin§i imprejurul glesnei,ca §alvarii barbate§ti. In picioare, pa-puci de fir §i de catifea. Capul nu i-1putuse videa destul de bine, fiindcaera departe. arise insa un obraz ro-tund §i alb ca laptele, un per castaniu§i lucios ca matasa porumbului, taiatscurt imprejurul gatului §i . .. ce-i tre-buia mai mult !

Acestea erau cuvintele, foarte pu-ternice, pentru cari pre§edintele tribu-nalului trecea peste canaraoa cea inalta,seara, pe luna, cand hogea canta, dinverful minarelei, rugaciunea de noapte.

** *

E bine sä se tie ca dona Dulcineadin Toboso, care avusese onorul de apune pe drumuri pe nobilul stapan allui Panca, nu se gasea in conditiunimai bune decat sus citata fiica de Cadiu :Ca Baca, dona Dulcinea avusese aka de

NOAPTE BUNA 19

mare parte pe lume, de ce n'ar fi avuti fata Cadiului darul de a nelini§ti su-

fietul unui pre§edinte de tribunal, candeste §tiut ca pre§edintii sunt mai putinnobili &cat cavalerii retacitori, §i eaturcoaicele au mai mai acelea§i drepturifata cu zeul Cupido, ca §i spaniolele?...

De aceea sa, nu mire pe nimenifaptul ca pre§edintele, intorcendu-se a-casa, se intinse pe pat §i se puse sagandeasca la fata Cadiului. Lamuririlece le luase asupra ei, de cu ziva, itintareau §i mai mutt in convingereaca trebue sa viseze la densa.

A doua zi, cum e§1 din casa, se dusede dete o tarcoala pe langa locuintaCadiului. Cadiul §edea in vale, in dosulconacului. Ni§te ziduri inalte, de piatra,imprejmuiaa ograda ca o cetate. Maide departe, de pe deal, se putea videain curtea lui doue randuri de case, cala toti turcii cu dare de maul: un randpentru barbati §i altul pentru femei,despaqite printr'un zid mijlociu. Se uitael sa vada cum ar face s'o poata zarl

20 DIOAPTE BtYNA

mai deaproape. De la conac, care erasingura casa cu doue randuri in Hir-§ova, s'ar fi putut lesne privi in curteaCadiului, dar conacul par'ca era afu-risit : n'avea nici o fereastra spre nord ;din intamplare insa, pe acoperi§ era ocubea care da spre partea aceea. Cumo vezii, pre§edintele se rapezi pe sea-rile conacului intr'o fuggy,, §i o rezema,drept in pod. In adever, dupe, cubease videa toata curtea Cadiului.

Fiica-sa sta pe o saltea ce era in-tinsa pe prispa, §i curatea ni§te sul-fina. Cand o vezu pre§edintele, deabiamai respira de mi§cat ce era. In jurulei nu se mai simtea nimeni.

N'aveai nevoe s'o cuno§ti deaproapeca sa intelegi numai-decat parasireadesevir§ita in care traia. Obicinuintade a fi in totdeauna singur, inlesne§temintii omului o putere rail de a sedeparta de realitatea imediata §i a tralintr'o lume, in parte fantasmagorica,in parte ins, real, prin forta cu careinchipuirea infati§eaza imaginile.

NOAPTE BUNA. 21

Cu capul plecat pe genunchi, ea ru-pea crangile de sulfing, cu ni§te degetesubtiri §i lene§e, §i era atat de cufun-data in indeletnicirea aceasta, ca par'caar fi urmarit pe foile tufei tine §tie cepoveste de harem, cu imperati cruzi§i sultane omorite, sail ar fi citit ver-surile dulci ale lui Hafiz, amorezatulde luna de pe Ruknabad.

C %nd i§i ridica ochii de pe sulfina,se uita la cubea fail de nici o sur-prindere. El, de teama sä n'o goneasca,se dete rapede la o parte, spre a seascunde §i, numai dupd inchipuica ea nu se mai uita, i§i scoase earcapul la iveala. Acuma insa it pandeaea, cu un surfs jumetate de femee, ju-metate de demon, care facu pe pre§e-dinte sa se ascunda mai repede ca lainceput. Stand el insa pitit, se gandiin sine: daca ea, turcoaica fiind, mevede §1 nu fuge, asta insemneaza

§i iube§te sau atunci nu-i fata.Cadiului.

ce-si

cama

22 NOAPTE BIINA

Lui i se pa,rea ca, fata Cadiului eneaporat datoare sa, iubeasca, pe prep-dintele tribunalului !

Daca, acuma, cand oiu mai esiisi zise el voiu prinde-o tot uitan-du-se la mine, o si salut !

Astfel imbArbatat, isi scoase earcapul pe cubea si, fiindca ea, in adevar,se uita tot spre el, isi duse mama dreaptaspre inima. si se indol de mijloc pAna.sa se loveasa cu nasul de acoperis.

La acest semn ea isi ridica manala gura, si dupe, aceea la frunte, spremultumire. In miscarea ce MI, mrt-neca larga, a cOmasei fugi la vale, des-golind ast-fel un brat alb si un cot plinsi rotund.

Presedintele numai stia de bucurie,si, fiindca, din instructiile ce adesea erasnit sii fact, in sedinte, ii remasese inminte intrebarea turceasca, C21272 to nu-me§ti, puse amendou6 marine la gura,si-i zise cum putu :

Ismenizi band bahagainiz.Ea pufnl deodata, de ris si fugi ina-

NOAPTE PUMA 23

untru. Bietul pre§edinte, de teama sanu fi spus vreo prostie, i§i repeta jutein gand tot repertoriul turcesc, §i, spremarea lui mirare, se convinse ca zisesefoarte bine, ba chiar gasi ca vorbiseArea frumos, fiindca frasa era, dupacum it asigurase dragomanul tribuna-lului, de om nobil.

Dupa cate-va minute ea e§1 din nouin pragul u§ei, deabia stapanindu-se deris, §i, ridicand un deget la guru,, ii faciesewn sa tad,. Dupa aceea, punend ca§i densul amendoue manile imprejurulgurii §i ridicandu-se in verful picioa-relor, ii zise:

_Ake handin ... si fugl spre a nuse mai intoarce.

Mai stete pre§edintele, doar o e§1s'o mai vada, dar nu mai avit parte.

Adouazi, la noue ciasuri, era la post.Venea lumea cu hartii de legalizat, cujelburi, cu procese, domnul prep-dinte era in pod.

In ziva aceea §i in zilele urmatoareo vazu regulat §i urma a-i face tot

24 NOAPTE BUNA

felul de semne de dragoste, la care earOspundea cum putea, dar totdeaunabine-voitor.

Azi cu una, mane cu alta, prep-dintele ajunsese de nu se mai &ideala nimic decat la fata Cadiului. 0 chemasi AE2e si era at ,t de dragalase si desingura sermana fatal

Vremea insa incepuse sa se camstrice si vOntul vajiia prin podurile ca-selor cu atata invier§unare, incat ti-ar fivenit greu sa -1 infrunti, chiar fiind pre-pdinte de tribunal si amorezat de Alp.Dunarea incepuse sa-si sbirleasca valu-rile sale incretite, si pescarii isi muta-serO corturile pe celalt mal, spre a batemai bine cotul stancelor. Cega veneape Dunare nevoe mare, si cu densa ceidintai sloi incepeau sä se iveasca, caniste. pete alte pe fata inchisa a apei.Cadiul, ca cel mai betran si mai mareboer din oral, sta de fata in toti laprimele incercari de pescuire si adeseadormea noaptea prin corturi, ca oncesimplu luntras. Presedintele indata ce

NO APTE BTINA 0-a

Oa de lucrul acesta, i§i puse in gandsa vaza pe _AW la donsa acasa.

Dar cum ?De cum sosise in Hirsova, facuse cu-

no§tinta cu o grecoaica betrana, de lacare ceruse adesea povee in impreju-rani de asemenea natura. Trimise deo chema numai cleat, §i-i expuse stareasufletului sell §i gandul ce avea de aintra la A22e, cu orice pret. Betrana itasculta in -Were. Dupa ce ispravl, eaii zise scurt :

Tii mult la viata?Da de ce me intrebi?... Fire§te

ca tiu.Atunci sa stam acasa.Ce! crezi ca ma tern de Cadiu?

Mai intai trebue sa §tii ca. ei n'au drep-tul sa poarte arme. §i apoi sail spun:in mai Inuit sa ved pe Ike cleat

chiar sa traesc.A !... a§a se schimba vorba. Daca

nu to temi de nimic, atunci diseara,pe la opt ciasuri, sa fii gata.

Pana seara el i§i fact' tot felul de

26 NOAPTE BONA

planuri, unele mai ciudate decat altele:sa sara peste ziduri, sä se lase dupaacoperipl conacului in curte sau sa seis orbe§te dupa baba.

Cam pe la opt ciasuri bOtrana intrala densul, aducend sub brat o legatura.Cum Intl, in casa, vent spre el miste-rios §i-i zise sa lase perdelele , apoiscoase din legatura o pareche de §al-vari femee§ti §i un §al negru.

Imbraca-te d-le, zise ea pre§edin-telui, care invertea in mana, stingaeiu,viitoarele sale haine de amorez.

Dete el sä se imbrace, dar §alvariiscuqi deabea ii trecea peste genunchi,lasand sä se vada pantalonii §1 cismelede barbat, fOrte compromitetoare pen-tru o situatie ca aceea. Dar, cu aju-torul intunerecului, lucrul putea trece.

Dupa ce se inveli pe cap cu §alulnegru §i-§i ascunse cu multa ingrijiremustatile, ei plecare. Pe drum grecoaicaii spuse ca fata Cadiului nu §ade sin-gura, ci ca locue§te in a§a zisul haremcu o mat* a sa, oarba, care are obi-

NOAPTE BlJNA. 27

ceiul de a pipal hainele tuturor cadi-nelor, care intrd la AI ,s6, spre a nu sestrecura si vre-un barbat.

Bine, afurisito, ii zise el, tocmaiaici imi spui?

Grecoaica incepa a ride.Dumneata, d-le, nu cuno§ti fe-

meile, zise ea. Daca Al to iube§te,va gdsi mijlocul sa te primeascd. As-tazi e Vineri, i ei impart pomand intoate Vinerile la femei sarace. Chiardaca frate-seu o fi acasa, not o sa in-tram pe dinaintea lui ...

Cum I are §i un frate?Vezi bine ca are. Dar §i daca

are? ... Eu intru mai in toate zilelela AEO pe sub nasul lui, numai... maitrage-ti §alvarii in jos, ca prea se \Tedpantalonii.

Preedintele ajunse ca vai de el lapoarta Cadiului. Baba intra intai, Vii,

apucand pe pre§edinte de mana, se li-pire amendoi de zid §i o luara bini§orspre curtea de a doua. Canii erau totiin targ la placintarie. Deschisere i a

28 NOAPTE BIWA.

doua portita §i, de §i era cam intune-rec, el puta recunoa§te casa cu prispape care o vedea de pe cubea.

Indata ce se apropiare de scara, Akele e§i inainte.

Iuz surmeghe gheletim, zise be-trana.

Teechiur iderim, ii multumi ea,pe cand se uita cam curioasa , prinslabul intuneric al serii, la pre§edinte.El se apropie de dinsa §i, dupa ce-i fact'o metanie 'Ana la pament, ii apuca omina §i o saruta, luanduli in acela0timp ciar§aful cel negru de pe cap. A-tunci numai, ea it recunoscii. Dreptonce respuns dete un tipet inabu§it ifugi inauntru. Dupe, cate-va secundereaparii, rizend sa moara de imbrO.ca-mintea lui, §i apuca pe grecoaica demama spre a o duce inauntru, la ma-tu0,-sa. El, ne§tiind ce face, se luadupa ele §i vezu in dreptul salitei, intr'oodae goals, o femee intinsa pe douesaltele, una peste alta, care piptia cumainile hainele grecoaici. Neaparat, tre-

NOA.PTE BUNA 29

buia sa,-1 ajunga, randul ri pe el I Iivenea par'cil, sa fug, sau sa, dea cuceva in cap Well de pe saltea. In a-dever, dupa ce barana i§i ispravi ope-ratia cu grecoaica, Ai vent la el §i-1apuca, de maned, spre a-1 duce inainteamatup-si. El nu mai §tia ce face, mai cucu seam, Ca ea ridea mereu. Nu simteacd risul era singura ei scapare din pu-ternica mi§care sufleteasca, de care eracuprins6. Se duse dupa, donsa MA con-§tiinta, de ce-o sa, i se intample, dar,tocmai cand era sa.-1 dea pe maimbabei, .Ake ii lua, §alul cu care fuseseinNurat pe cap, se invell repede ea,§i, punendu-se in genunchi inaintea ba-bei, ii presenta, bratele s'o pipae.

Dupa, aceasta, operatie se retrase delang betrana, §i inceptt sa-i vorbeasca,rapede... Grecoaica spuse prepdinteluica-i turna n4te minciuni groaznice. IIindruga, ca, femeea cea de a ddua, adicti,el, era o biata sermana., bolnava deameteala, (turcii au un respect nemar-ginit pentru aceasti£ boala), care da. in

30 NOAPTE BIINi

carti grozav de bine, §i-i urita §i-i

urital... spunea ea babei, ca-i vine samoara de ris.

El se uita la densa cu o adeverata,in crem enire.

Inauntru ardea, pe o masa joasacu trei picioare, un opait de tinicheain forma. de cinzec, a carui fe§tila im-pra§tia mai molt fum de cat lumina.AIs ,edea in genunchi Tanga betranaturcoiaica §i vorbea cu vioiciune. Chipulei, alb §i rotund, prindea a se luminade o multumire launtrica, care i se zu-gravea pe obraji, in ni§te dungi sub-

trandafirii. Gura, mica §1 insetatade viata, rostea vorbele cu o inlesnirerara. Buzele tremurau, par'ca ar fi fostin totdeauna manioase, insa ochii, magi.i adanci in deob§te, se faceau mititei§i luau o expresie de inuktumire nes-pusa, cand ridea. Peru], taiat scurt im-prejurul gatului, cadea §i-i inveluia obra-zul, de cate on se pleca spre matu§a-sa.Cu o mi§care de cap, mandra §i uoara,ea it arunca peste spate, urmand a is-

. ..

tiri,

NO APTE BUNA 31

torisi betranei povestea ce i-o alcatuiaatunci.

Dupa ce ispravi de vorbit cu ma-tu§a-sa, se scula de jos §i e§l pe V,facend semn pre§edindelui sä vie dupadensa. Trecure amendoi in singura o-daie ce mai era in casa.

Launtrul era luminat de un poli-candru cu candele, dupa, moda turceasca.In fund, un horn de soba, care res-pundea drept afara, adapostea cativacarbuni de vreascuri, ear in jurul hor-nului, pe ni§te policioare de lemn lu-crat, sta tot tacamul de cafea. Langafoc erau trase doue pufuri joase, unullanga altul, pe care se putea cine-vafoarte bine intinde, §i, in colo, toatacasa un divan. Par*, acoperiti cuscoarte §i cu crengi de sulfina, dauodaii un aer de monastire.

Indata ce intrare inauntru, ea strinseperdelele de la ferestre §i veni la el.Pre§edintele dete navala s'o apuce detalie.

Ghinzel sin, ii zise el pe turce§te.

32 NOAPTE BUNA

Teochiur iclerim Effendim, ii res-punse ea, luandu-i mana de dupa, talie§i uitandu-se la el, cu nite ochi adanci§i turburatori de minte.

Ghiuzel sin, mai repeta el odata,incercand s'o sarute §i nesarutandu-i&cat mana cu care ea-i astupase gura.Apoi mai vru sa mai spue ceva; darce ? Nu mai §tiea o boaba turce§te.Ghiuzel stn, sevgheliu-sin, mai indrugael ... §i apoi o rupse pe romane§te cemai incoace 'n col°, imi e§ti Braga, na!

§i incepa s'o sarute pe per, pemini, pe gat, ca un nebun. Ea selupta cat-va timp, pana-ce, biruita deosteneala §1 de placere, incepa sa semoaie, ca o ceara incalzita, in bratelelui §i cazu jos.

Era o indepartare desavirOta a ca-lauzei celei drepte : judecat'a, §i oparasire de buravoia a femeei in bra-tele unui virtej de patina, pe care-1simtea resculandu-se in sangele ei, la-

corn , fiindca fusese hranit numai dea§teptare, §i arzetor, pentru ca era trier.

NOAPTE BIINA. 33

Atunci el se pleca langa de nsa §i'ncepil din nou s'o sarute, sa mai§tie bine ce face, beat de mirosul ce-1re spandea untul de roze cu care eraparfumata ea ; s'o strige incet pe nume;sa, se lipeasca de densa ; sa-i mangaeperul §i obrazut ear ea nu se de§-tepta. Cam ingrijat atunci, se scula delanga de nsa spre a chema pe grecoaica.Ale sari deodata la el, it apuca de manA,it intoarse inapoi §i-1 puse sa stea langade nsa la foc.

Nu vorbea nimic, dar in chipul cumse uita la el, cum ii stringea mana,era ingramadita o viata intreaga, de a§-teptare, o comoara de tinerete, o ui-tare de sine care ar fi dus'o pang, amurl in ciasul acela...

Allah!.... zise ea, oftand §i ridi-and ochii spre cer.

Dupa cateva secunde, grocoaica intrala den§ii §i le aduse aminte ca staucam de mult. In fata betranei ea sescula numai dent in picioare. Prep-dintele ruga pe be trana spue tot

26,566. 3

fare

sa-i

.34 NOAPTB BITNA.

feliul de vorbe bune ce-i vineat in minte.Ea nu zicea nimica, ci numai sta reze-matg, de pgrete, galbeng ca o acne decearg,. and e§l el, rosti in urma luiaceste cuvinte, aproape plangend:

Allaha isimarladim...§i cazu ear pe sofa, cu fata in jos,

plangond... El deabea ingang, :Noapte bung...

II.

Dar fiindcg, in lume se invertesctoate, betrane §i tinere, lucrurile, im-prejurul aceleia0 osii : durerea, i

Iiindcg, sub fie-care geang, care se in-chide ca sg ajute gurii sg ridgy., tremurao lacrima, fericirea, bgtond la u§eaAipi, venea numai s'o in§ele, dupg cumde altminteri face intotdauna.

In inlantuirea intgmplgtoare a im-prejurarilor vietei noastre se pare cg,este o lege, care apasg pe aspiraiu-nile unor suflete alese, e§ite din intu-neric, §i, ca o rigla, rade §i reduce a-

NOAPTE BUNTgJ

vi nturile for pana la nivelul traiunicorn un.

A10 era o faptura pe care firea oalcatuise oarecum in viitor, cad puseseintr'onsa darurile sufleteV ale prun-cului din a cincea sau a §asea gene-ratie a Cadiului.

Traita in obiceiurile parintilor soi,fara sa poata ceti, deci fait sa gan-deasca cleat dupa cum o povatuia sim-plitatea sa inchisa in cei patru 'Antiai odaii, cu o singura bunk, prietena :singuratatea; bucurandu-se de o sana-tate care nu lasa niciodata nervilor oprea mare stapanire asupra-i; cu unchip curat §i niqte linii rotunde, care,on de cateori se uita in oglinda, lasauochilor o impresie de armonie, Akecrescuse cum create floarea de nufer,alba §i singura, pe luciul tacut al lacu-.rilor, urcandu-se cu sufletul deasupraalorsei, tot atat de mult cat se ridicablanda Hoare mai presus de frunze.

Traise ca ti va ani, cat fusese maimica, la o matu§a a sa in Constanta.

S.

36 NOAPTE BIINI

Aid, marea senina pusese par'ca in su-fletul ei un fel de lini§te statornica iun nehotarit dor de ceva mai mareinca de cat marea, de ideal, ear ma-rea furioasa un fel de deprindere de aprivi traiul drept in fata, fara frica, obronzare a caracterului in imprejuraridureroase §i o iubire a primejdiei.

Nimic in viata ei nu venise panaatunci sa intunece zilele albe ce i leda soarele. Inclinarea ei cea mai ye-dita era singuratatea, i de acolo con-templatiunea, dar o contemplatiune ero-ica, care infrunta deadreptul proble-mele cerului, cautand sail talmaceasca,cum, spre pada, carol era in toate se-rile deasupra capului i clqca cu puila resarit, sau de ce luna avea cateo-data un fel de aer de a se gandl ,

par'ca ar fi fost insufletita ? Nimic insasuferitor nu se arata in acest traiu.

De cum pre§edintele se amesteca inviata ei mai de aproape, sufletul in-ceta de a se mai reversa asupra lucru-rilor din afara §i se resfranse asupra

NOAPTE BUNA 37

lui insu§i. Dupa, intaia for intalnire, AiI eincepu sä nu doarmti,. Visa fel de fel delucruri, netalmacite mintii, sub staparnirea carora suferea §i se bucura tot-deodata. Cand se scula dimineata, i§iaducea aminte de ceea ce visase ca deni§te lucruri povestite de cine-va §i ui-tate, cari ii erau dragi. Cine i le spu-sese?... Ziva incepuse s5, fie nelini§titl.Matup ei, oarba, ii istorisea, ca §i mai'nainte, pove§ti din resboaile Turcilorcu Ru§ii, dar ea nu se mai mira §inici nu mai striga de mitnie and babaajungea la Diebici Zabalcanski. Betranaatunci se oprea din istorisit §i intreba:

Dormi, Ake ?Ea respundea incet:

Nu dorm; spune.Betrana ear incepea sa spuie, §i

ea ear se ducea cu .mintea dupa celeganduri.

Daa amorul nu ne-ar fura, putinate putin, toata puterea de a lucra amintii noastre, spre a ne-o atintl,§tirea-ne, atra un singur punct: ceeace

fart

38 NOAPTE DUNI

iubim, de multe on .omul, cu oare-care stapanire pe sine, s'ar opri chiarla 'nceput. Dar tot ce na§te amorul innot este reflex; tot ceeace simtim deladensul alearga inaintea con§tiintei desine, §i cu cat suntem mai depart*de ceeace iubim, cu atata ne simtimmai mult atra§i.

S'ar fi gandit vreodata mama AI ei,and incet o mica in leagan, ca soartaei va fi aceeai cu a pre§edintelui? Unanascuta, in gradinele Adrianopolului, inCara rozelor, altul pe malul Dam-bovitei, pareau meniti a nu se intalniniciodata. Si, cu toate astea, intam-plarea ii strinse pe amandoi in acela§loc, ear amorul ii apropiia unul de al-tul. Cu cat era mai departe dela ea lael §i cu cat sufletele for se asemOnaumai putin, cu atat densa era mai multatrasa.

In adever, pre§edintele nu semanade loc cu Azi,§6. El era, dupe, cum s'aputut videa pan aci, un om cu totulde pe pament, nici prea vesel nici prea

NOAPTE BUNA 89

trist, bland and n'avea de ce sa fieMu, poetic cateodata, prosaic §i batjo-coritor mai in totdauna, facend curtela toate femeile §i placendu-i, mai pre-sus de toate, sa traiasca bine.

Cand e§i dela Ake, emotiunea din-tr'insul pricinuita de donsa till foarteputin, §i, deabia ajuns la portita Ca-diului, incepuse deja sa se gandeascacum o sa istoriseasca el prietenilor dinBucureti aceasta noun §i ciudata biru-intl. ce o catigase asupra femeilor.

In zilele ce urmare, el incerca s'omai vada, fiindca-i placea, dar Ca-diul se intorsese dela pescuit §i lucrulmergea mai grew. Trecii o Vinere lamijloc i nu se duse; mai trecu and,una §i tot nu se duse. §i-apoi, da-ca-ar fi vrut sail marturiseasca binepecatul, ii era §i cam frica. Cand se&Idea in urma la chipul indraznet cucare intrase la A10, par'ca-i venea sase mustre singur de primejdia la carese expusese.

40 NOAPTE 33.17N3

Afar/ se facuse frig de tot. Pe cu-bea nici vorba nu era sa se mai urce.

Cine mai sta pe vremea astaafar, 1 i§i zicea el.

Ea ins sta mai toata ziva afara,pe prispa, , in bataia ventului, nadaj-duind c poate lui sa-i mai vie dor s'ovada, §i atunci ea sa nu se brodeasca,a fi in casa. Se gatea Ake ca nici-odath. Bunda cea cu fir lat o puneascum in toate zilele §i verful unghiilor0-1 ingrijea ca o doamna, mare, facen-dull ni§te noite roze, in forma de semi-luna, de par'ca era in totdauna patatape mani de sange.

Ea it a§tepta cu incredere. In inimaei simtea ceva foarte pierdut, carepar'cari spunea ca, el tine de un altneam de oameni: al indragostitilor deden0, dar it iubea a§a de mult, case supara singura pe ea insa§i candgandea astfel ; §i atunci, ca un fel deertare catra, el, i§i concentra toata a-mintirea spre imaginea lui, §i indatace-o vedea, se rapezea spre ea sa i-o

NOAPTE BONI 41

sarute, ear fata i se lumina de bucurie§i de bunatate.

Zile le insa, treceau astfel pentruAke, tesute din a§teptare §i singuratate.

Iarna sosise cu totul §i zapada aco-perea intreg pamentul. Dunarea aduceamunti intregi de sloi §i-i gramadea spreTulcea , unde incepuse sa se prinda.Canaralele cele nalte stau in mal, caun greban sur, atinend bu§teni de sloican se isbeau de colturile stincei, sfa-ramandu-se cu sgomot. Nu mai traianimic pe apa,. Dintr'un drum mare, Du-narea se prefacuse intr'o ghetarie mi§ca-toare, care facea reu viderii.

Ake nu mai e§ea din casa. Mangalulardea toata zioa langa densa , dogo-rindu-i obraji, ear degetele u umblaulene§e pe clapele unei harmonice ce t-oadusese fratele sell de la Braila, isbu-tind sa scoata ni§te sunete ciudate §icateodata foarte atingetoare. Cand i se

* **

42 NOAPTE BIINA

ura cu musica, se intindea pe divan,indoindu-se in jurul carbunilor ca otigresa, §i visa.

..410 slabise §i se schimbase. Maicu seamy de cateva zile in urma, decand auzise ca pre§edintele se duce,incremenise cu totul.

E1, in adever, pleca. Dobrogea fu-sese pentru densul un loc de surghiun,din care cautase intotdeauna sa scape.

Legatura, sau mai bine intamplarealui cu fata Cadiului, nu era de naturasä-1 impiedice de-a pleca la cea d'intaiocasie, §i, in adever, de cum primi de-pepa de la minister, se §i hotarl sg,se dud,.

Intr'un tOrg ca Hir§ova, in dellociasuri toata lumea §tia despre mutareapre§edintelui. G-recoaica, cu care mer-sese la AV, afla §i ea §tirea §i se dusenumai cleat sa, spue fetei.

Cam catra inceputul lui Ianuariu,sania po§tei e§ea intr'o seam din Hir-§ova, pe la noue ciasuri, merg6nd la

NOAPTE BUM& 43

Garlici, Daeni, Satul-nou §i Mein, sprea ajunge la Ghecet, punctul prin carese trece pe malul sting al apei, laBraila.

Luna se ridica din rasarit, impra-§tiind pe luciul de zapada o luminaostenita, care a§ternea langa fiece lucruo umbra lunga §i greoaie. Pe intinsulcampului nu se zareau decat morile devent din jurul ormului ce pareau caqsere de sub coaja alba a pamentului,ca ni§te namile de noapte, intinzendbratele for matahaloase spre a se in-china la luna. -

In sania de pqta erau patru in§i :vizitiul, sentinela, conductorul §i pre-§edintele.

E§isere tocmai de marginea ora-§ului, cand, dintre mori, se ivire doueumbre care faceau semn vizitiului säse opreasca. Acesta se supuse.

Umbrele erau doue femei. Una re-mase ceva mai departe ; cealalta seapropiia de pre§edinte §i-i spuse ceva

44 NOAPTE 3317NA

Meet. El sari jos numai decat §i seduse la cea de a doua.

Erau : AI §i grecoaica.Cu un §al mare pe densa §i numai

in pantofi, ea tremura pe zapada deaproape un cias , a§teptand sania sätreaca, ca sä-1 mai poata videa. Numaiatata voise, §1 repeta grecoaicei de ne-numerate on sa-i spue ca n'ar fi in-draznit altfel sa-1 opreasca de la drum,dace, n'ar fi §tiut ea pleaca pentrutotdeauna

Vorbind astfel, tremura , din cappang, in picioare, de frig §i de fried....Lui i se facu mill §i, desfacendu-§i pul-pana blanei celei mari cu care era im-bracat, o lipi de donsul, invelind-o §iascunzend-o toata sub §uba

Stete cu ea in brate astfel vre -ocateva minute. Atata se lipise de den-sul, cu cap, cu piept, cu toata fiintaei, ca nu-i venea s'o mai departeze deel. In cele din urma trebui sa, plece.

El ruga pe baba sa-i spue tot ce

NOAPTE BUNA 45

se pricepa : ca are sa se mai intoarca,c o sA, se gAndeascl, la densa, §i multe...

0 saruta §i se departa. Pe andinsA, se despartea de ea, i se parii citaude, in romane§te, doue cuvinte ziseincet §i temator :

Noapte bunk,

LOCOTENENTUL STERIE

LOCOTENENTUL STERIE

I.

Venise toamna, cu aerul ei de soila unor orfani , blajina , calda §i

voitoare de bine lumii. In straturilealbastrei bolte se cufundau dungi un-ghiulare de cucoare, atat de sus §i desubtiri , ca pareau ca ni§te desenuriarabe, incrustate intr'o imensa piatrade lazulita. Un fel de pace in aer, se-nina §i far de nici o adiere de vont,inlesnea par'ca din greutatea ce nestii pe piept din chiar propriul nostrutraiu. Lumea umbla pe ulite, upara,cu o smerenie neprefacuta, indreptan-du-se spre biserica S-tul Ion.

26,666. 4

F-It_4A-W47-4S

50 LOCIOTENENTITL STEELE

Niciodata tirgul Focpni nu vezuseatata lume mergend sä se roage. Dintoate partile soseau trasuri, §i negus-tori, §i tarani, §i saraci, fiecare cu ateo luminarica in 'nand, spre a fi fats,la parastasul ce se facea celor mortiin resboiu.

Cu cincisprezece zile inainte, se da-duse asaltul de la G-rivita, in careputnenii murisere cu duiumul. Primariahotarise parastasul, §i lumea venea sase roage, care pentru zilele unui copil,care pentru ale unui frate, care pentruale prietenilor, §i chiar cei ce nu aveaupe nimeni la resboiu, veneau, adu0 deo putere nepriceputa, mai mare §i maiporuncitoare de cat a intereselor, pu-terea primejdiei. Simtea tot omul cazilele acelea nu se asemenau cu toatecelelalte ale vietii sale : moartea aruncape ele un fel de aghiasma, cu adeveratsfanta. Toate fruntile erau deopotrivacuprinse de ganduri. In afara de dorulfiecaruia pentru ai sei, se desprindeadin toate sufletele o grip, comuna,

LOCOTENENTIM EITERIE 51

care, cu cat cre§tea mai mult, cu atatase subtiliza. In unghiul inalt §i nevezutin care se intalneau toate aceste pre-ocupatii, o singurg vorbg parea cgleagg. totul: tara. Nimeni n'o rostea,dar intreaga suflare romgneasca pal-eaca o intelege, §i, astfel inteleasg, ea numai avea nimic din banalitatea §i adese-ori chiar ridiculul ce o insotqte. Ceirema§i acasg, nu mai trgiau decat princei dui peste Dungre. Toate coardeleamutiserg §i de una singurg se prin-deau degetele nergbdgtoare : resboiul.Se citea, se lucra, se trgia palpitand.Un fapt intamplat era istorisit in miide feluri. Un obuz turceso vezut de laFocpni, lua proportiile unei nenorocirinationale. Un soldat cazut in asaltfacea sg Ong o multime de lumestrain, lui §i devenea numai decat erou.

Pe drept sau pe nedrept, tot cevenea de la resboiu era vezut intreitde mare.

Biserica era prin urmare pling, depoporani. Fel de fel de oameni se in-

52 LOCOTENENTIIL STERIE

ghesuiau, dand navala unii peste altii,spre a se apropia mai mult de prefect,langa care stau cei doi trei militarice mai remasesera in ora§. Deabia itiputeai trage sufletul. Atata era inghe-suiala de mare, ca preotul, e§ind cudarurile, nu se putea inverti de la ou§6, la alta a altarului.

§i in aceasta involm4eala se videalucru de mirare in strana din

stinga , dandu-se lumea cu sfiala la.

o-parte §i lasand locul liber imprejurula catorva persoane, cari staff grama-dite una alta, par'ca, ar fi foststraine sau le-ar fi fost frica de cineva.Erau : cateva fete imbricate in negru, odoamna, care §edea jos in strana, dease-menea in negru, §i un locotenent deartilerie, in genunchi, cu amendou6 ma-nile cu capul rezemate de garda sabief.

Nu se poate spune cat de ating6-tori erau aceti oameni, a caror durere'Area cercuita in roata ce o faceauintre don§ii, de fric,g par'ca sa nu semai imparta§easca §i la altii ; acea

tang,

1

si

LOCOTENENTIIL ?MERTZ 53

femee care i§i ridica ochii cu despe-rare spre coltul ce incheia catapeteazma§i in care Isus era zugravit ridicndu-se la cer; ofiterul care i§i ascundeacapul in mani spre a nu i se videaochii plgn§i ; cele trei fete care i§i

§tergeau lacrimile pe furi§ §i se plecauspre mama lor, ruggnd-o Meet :

Mama, te ruggm : nu mai plunge 1..te rog mamal..

Mai la spatele lor, un betrgn, cugulerul cama§ii in negru, invertea inmany o palgriuta veche, tremurand dintot trupul §i incercand din cand in candsu zicg §i el :

Smarando , da nu mai plungebre... fii femee...

Toti ace§ti cre§tini laolaltg alcatuiaufamilia d-lui Sterie.

Cine nu §tie in cute feluri deose-bite se joaca drama vietii prin unghiu-rile acestei lumi §i cum adeseori in-tfine§ti, in curgerea intimplgrilor, Omeni,pe MO, care treci nepasator, fara ma-

54 LOCOTENENTIIL BTERIE

car sg banue§ti cg cu den§ii umblgpe ulna o lume intreaga de necazuri§i suferinte.

Familia d-lui Sterie era una din tr'acele nenumerate adungri de sufletenevinovate, care trgesc prin provincielenoastre, cu ru§ine de oameni, teamgde Dumpezeu, credintg in bine , careluptg cu desperare contra neaverii, nä-zuind totdeauna catra o stare mai in-floritoare , care n'are alt ideal cleatde all putea tine Meth la invgtAturgsau a aduna, dupg puteri, zestre fete-lor , in sfir§it o familie ca aceea dincare am e§it not cu totii, cei ce nu necoborim din cruciati sau din cavaleriide Malta.

D. Sterie avea doi bgeti §i trei fete.Era o adeveratg epopee istorisirea

luptelor lui pentru ali putea tine bgetiila Iali sau la Bucure§ti ca sg invete.Dintr'o viiparg ce o avea la Odobetii alte doue-trei negustorii ce mai in-

virtea intr'un mod onorabil, el trebuiasg trimitg bani bgetilor, sa tie fetele

LOCOTENENTITL STERIE 55

in pension , sa dual, toatg rinduialacasei deopotrivt cu lumea, iar pentrudinsul, Dumnezeu §tie dacg avea intotdeauna palton la vreme, dacg numanta mai mult pe drumuri decgtacasg, dug era mai mult stapgn peciasurile lui de odihng decat un cal depo§tg. Atgta noroc avea, Ca bletii e§iaubuni. Unul intrase in §coala military,de la Ia§i, altul trecuse bacalaureatul§i intrase in cea de la Bucure§ti, §i

cand la Pate on la Craciun ii videape amendoi ccasa, unul cu vipuca ro-§ie, iar celalt cu vipura galbena lahaine, unul Inca copil, iar celalt dejaom, stand in jurul mesei, mode§ti §iveseli, lui ii cre§tea inima §1, cu gla-sul cam inecat de emotiune, zicea lung :

Ah !.. dacg, ar vrea Dumnezeusa trgesc... nurnai pang ye voiu videa§i pe voi ofiteri !...

Tral betranul pang sa -i vada ofiteri,ba trai chiar mai mult decgt atat.

Cel mare, Dumitru, era o fire deom stangace, putin vorbaret, cam ti-

56 LOCOTENENTIIL !MERTZ

mid §i pentru aceasta nu tocmai po-trivit cu milit 'aria, dar foarte rabdator§1 foarte bun. Celalalt era ceva maivioiu, cam §trengar chiar, invetandtocmai atat cat sä nu fie dat afar, dinbursa §i gandindu-se cu o voluptatenespusa la zioa in care se va face ofiter.

Dumitru e'ise din §coala militaraprintre cei dintai §1 avu astfel dreptulsa-§i aleaga arma. El alegerea §i-o fa-cuse de mult. Pompierii, fiind organi-zati ca artileri§ti, donsul se gandise cubucurie sa vie ofiter la pompierii dinFoc§ani, ca, cu mijloul acesta, sa nuparaseasca nici arma care-i placea §inici sa se lase de ideea pe care 0 mangtia de mult : de a sta la un loc cuparintii. Astfel §i-. fact.

Frate-seu, care e§1 ofiter cu vre-otrei ani in urma, stapanit §i el deacelea§i ganduri, cera sä fie trecut inregimentul al X-lea de dorobanti,astfel Ca, in 1877, and se declare, res-boiul, ei erau amendoi in Foc§ani, unullocotenent, celalalt sublocotenent, im-

LOCOTENENTIIL BTERIE 57

paqindu-0 0 unul §i altul leafa cu ceide acasa i traind aproape fericiti, faraalts, ambitie cleat ali vedea de treaba,0 a aduce inlesnire familiei, care, inin schimb, ii ingrijea 0-i alinta ca peni§te feti-frumo0.

Ba, pentru Dumitru, incepusere ailui, partea femeeasca mai cu seama,cu toate tu§ele .1i matu§ele, sa se gan-deasca cu dinadinsul la insuratoare.El mergea adesea in casa fostului pre-fect Costin, ale carei doue fete eraude maritat. Cea mai mare, cu firea eidulce §i cu chipul cald §i tener, separea ca atrage cu deosebire pe loco-tenent. Parintii ei, de§i aveau oarecarinazuinte de boieri mari, erau fortedispui a se lasa sa fie induplecati derugaciunile StereVlor i treaba era pejumetate la tale, cand tocmai is-bucni resboiul.

De indata ce Ru0i trecure in Ba-sarabia, toate proiectele §i toata liniteaacestor douo familii se duse.

Cel mic dintre frati fu numai decat

58 LOCOTENENTIIL BTERIE

chemat in concentrare. Mama lui, de-atunci, numai avii un cias lini§tit.

In cele cate-va luni ce urmara de-clararii resboiului, intamplarile curser6cu o repeziciune rare, pentru toatalumea. Pentru cei interesaci inse, elese urmau ca ni§te adeverate trasnete,unele mai teribile decat altele : infran-gerea de la inceput, vorbele carise auzeau de retragerea oastei noastrespre munti, trecerea Dunarii,intaiele incaerari ale RomAnilor cuTurcii §i, in cele din urma, evenimentulcel groaznic, care faca sä treaca, ca unfior rece prin toate inimele : ucidereaprimului soldat roman.

Cand se dete asaltul Grivitei, la 30August, sufletele la not erau deja sus.Fats, cu fiecare om sta acum o idee,mare, alba, infrico§ata, care ptrea a-1atinti §i a-1 stringe in sforile sale dia-fane §i in veci nesfaramate : moartea.Era ceva curios §i mandru de observat,cum nivelul simtirilor se ridicase; cummilostenia incepuse sit cuprinda ohiar

LOCOTENENTIM I3TERIE 59

unele inimi cu totul reci §i nepasa-toare , cum glumele se faceau mai pu-tine §i mai cu mesura. Parea ca apasaceva pe aerul ce-1 respiram, pe credin-tele noastre, pe fericirea ce o aveamdintr'o alta causa. Totul traia cu otinta comuna, §i, dace, ai fi indraznitsa, rizi mai mult sau sail lunge§tipra,nzul mai peste obiceiu, indata segasea cineva care sa-ti zica :

Noi petrecem, §1 aia colo mor 1..§i la aceasta vorba, toata lumea

devenea deodata gravy, sau se sculade la masa pe tacutele.

§i, cu toate astea, cand vent §tireade numerul qi mai cu seamy de nu-mele mortilor, treca ca un vont denenorocire prin mintile tuturor. Maiales cei ce aveau cate un copil sauate o ruda peste Dunare, tremuraude groaza, numai la ideea ca ar puteasa-i citeasca numele printre al morti-lor sau ranitilor.

Cand sosi vestea ca sublocotenen-tul Sterie a cazut in primele rinduri,

60 LOCOTENENTIIL STERIE

nu se mai pomenea despre alta in Foc-§ani cleat despre asta. Familia lui aflanumai decat, fiindcg, gazetele, cu aceabrutalitate a cioclilor can '§i cautahrana in moarte, dau numele milita-rilor uci§i fart nici o paza, ba, la tre-buinta, inventau chiar unele spre a faceziarul mai interesant.

Mama §i surorile lui erau, se 'nte-lege, cele mai nenorocite. Ele plangeaude dimineata pang sears, cautand sase ascunda una de altar betranul fulovit parca cu o barns, peste suflet,caci de unde era and, tare §i puteaalerga pans aci, se mule deodata, ca§i cum un resort s'ar fi rupt intr'ensul.Fetele it luaro de 'liana §i-1 dusera Ma-intea oglinzii, spre a-i potrivi gulerulnegru la gat. El se lasa sa-1 invorteascacum vreat ele, trecenduli din vremein vreme o batiste, mare peste frunte§i peste ochi.

Cel remas insa cu desavar§ire mutde durere, in fata mortii sublocotenen-tului, fu fratele seu.

LOCOTENENTIIL STERIE 61

Aceastl fire cam stAngace §i camrece dupl cum 'Area, 'Astra inteensao comoara, nesecata de bunAtate §i demill Neputend lesne sl se emotionezesau 0, reverse in afara prin lacritnitruda sufletului, durerea i se strecurapana in cele mai din16.untru straturiale firii.

Crescut cu frate-sou din leagan §idesebit, prin natura lui grava, de aceluilalt, vesell, §i vioaie, §i acumin urml invqati a tral amendoi, agAndi impreura, a judeca lumea §i fap-tele ei cu aceia§i mesurl care era tot-dauna a celui mare §i la care cel micse supunea numai, luAnd'o adesea inris, Dumitru avea pentru frate-seuo dragoste de adevOrat pArinte. Toatenebuniile §i istorisirile galante ale celuimic, cel mare le dra.muia §i le analizacu bunatatea unui duhovnic. Cand sub-locotenentul se prea aprindea pentruvreo cantlreatA, locotenentul it lua nu-mai cleat la socoteli, cu acea rad, deli-catetA pe care in general numai femeile

62 LOCOTENENTI7L STERIE

o au, cautand sg nu'l raneasca intrunimic, dar daramandu-i unul ate unultoate proiectele absurde ce le facea,suflAnd in toate ilusiile lui, ca in ni§tepetale de fiori, strinse de o mama ne-ghibace spre a alcgtui o floare neadeve-rata, mustrandu-1 Mt reutate, povg-tuindu-1 fara sg se laude sau sg se deape densul drept pildg, §tiind insfir§itsig fie un bun prieten, un parinte.

lad, cine era §i de ce plangea acestneam de oameni, imprejurul caruia lu-mea din bisericg se da intr'o parte curespect.

II.

In not se ascunde, afund, un felde con§tiinta a zgdgrniciei lumfi ace§tia,pe care in viata de toate zilele o ing-bu§esc nimicurile cu care ne inplam,dar care se de§teaptg and moartea s'a-propie, fiindcg, reducend lumea la ade-verata ei valoare : simturile noastre,cand acestea sunt aproape de sfir§it,

LOCOTENENTITL STERIE 63

din chiar ele result, prevestirea c seva stinge o lume : acea a individuluice sufere.

§i, largind cercul de judecata, avemand, aceasta notiune atunci cand murimprin altii, cand, cu alte cuvinte, ince-teaza de a vibra in not o intreagaserie de impresiuni primite de la uncineva care singur avea darul de a nile produce.

Dumitru, prin moartea fratelui sell,se deslipise de lume cu o parte insem-nata dintr'nsul. Lacrimile §i suferintafamiliei sale incepusero a-i face reu eutot dinadinsul. §i ceea ce'l atingea §1mai mult era faptul ca mama lui ba-gase de seamy lucrul acesta §i , decateori it videa, cauta sa-§i ascunda du-rerea. Ii pares §i roil §i bine in acela§timp. Cateodata insa judeca purtareaei ca un fel de lipsa de considerarefats, cu densul.

Da plangi §i cu mine !... parca-ivenea sa-i zica. Ce, eu n'am inima? nusimt §1 eu ca §i voi?

64 LOCIOTENENTIIL STZRIE

Ceea ce era mai ciudat ins,, erafaptul Ca incepuse sa se cam desgus-teze de cazarma. Entusiasmul vremu-rilor trecute se dusese. Mergea la slujbaca orice cinovnic de rand, fara sa pulenici cea mai mica tragere de inima.Cine ar mai fi recunoscut in militarulcare-§i tragea pap cu greu dupa den-sul, pe tenerul artilerist de altadata,mandru si sigur de calea pe care seducea ? 0 sila nebiruita it stapanea inceea ce trebuea fad,. Era mult maibucuros putea sa nu fact, nimic.Incotro apuca se mira de golul ce in-sotea scenele cele alts, data atat de po-pulate ale vietei. I se parea o

noun s'a ivit in creerul lui, cuajutorul careia videa lumea in adeve-rata ei valoare, goala §1 indiferenta su-fletului, a§a precum este.

De s'ar fi dus acasa, da peste du-rerea muta §i rabdatoare a mumeisale, care-i sfaia inima; de mergea laslujba, intalnea figurile pompierilor sei§i pe a uritului; la cafenea auzea ace-

sacant

ca lu-mina

LOCOTENENTIIL STERIE 65

lemi istorisiri din rosboiu, marite §ifalsificate §i se simtea prilejul acelei4atenpi, plina de o mila revoltatoare,din partea publicului §i a prietenilor.Se gandea sa, ceara a fi trimis pesteDunare. §i acest lucru l'ar fi facutMIA mult entusiasm, dar cel putinprinteensul scapa de uritul care-I a-pucase cu atata putere la Focani. Candirisa ili aducea aminte de mama-sa, iiera mill numai cat se gandea ca sa-ispuie vorba aceasta.

Astfel trecure vre-o trei septomanidupe, parastasul de care se vorbe§tela inceputul acestei istorisiri. Lumeaplecase mai toata pe la vii §i nu mairomasesere in targ decat negustora§ii§i parte din functionari.

Familia d-lui Sterie, din causa ne-norocirii ce i se intamplase, nu se dusein toamna aceea la cules.

Dumitru, intr'o zi, zise sa-i puie§eaua pe cal §i pleca spre vii, singur.

Natura, care, in nestramutata eiindiferenta fata cu simtimentele noa-

26.566. 6

66 LOCIOTENENTIIL STEHIE

stre, remane totdeauna aceia§i, se im-pure adeseori sufletului omenesc toe-mai pentru ca ea sta mai presus §imai senina decat patimele noastre zil-nice. Ce-i past, codrului de o suferinta!Seva harnica a pamontului i 'se ureain ramuri i-1 impodobe§te cu frunze,supuindu-se unei legi de armonie uni-versall, pentru care resunetul uneidureri singuratice nu poate fi decatun acord mai mult.

Fara sä se gandeasca, locotenentulsimtl ceva a§a par'cg, i s'ar fi floutdimineata in suflet, o dimineata po-lara, care urmeaza dupa §ase luni denoapte. Se simtea furat de raza caldaa soarelui ce alerga inainte-i pe fatabronzata a campiei, §i un oftat u§orii umplt pieptul. Merg6nd, par'ca, semai u§ura de povara ce o ducea cudensul.

Mai departe drumul incept a sepierde printre ograzi de vii, cu gardurinalte §i copaci roditori. Prune le, im-brumate de toamng., trageau la pamont

LOCOTENENTIIL STEWS 67

pomii ; vita se intindea coardg, pe ha-ragi, infati§and soarelui strugurii ceiplini; pe la unele ogrAzi mai mici in-cepuse chiar culesul, i lumea umblavesela §i harnica dupg ciubgr. Toataaceastg, priveli§te, indiferentg pentruun ochiu obosit, dar placutg §i atrage-toare pentru unul toner, lasa o vieinipresie asupra locotenentului.

Cum mergea astfel, la pas, zari dedeparte trasura d-lui Costin, care ve-nea spre ora§. In trgsurg era numaiAna singura. Vizitiul se oprl, ca dupgobiceiu and se intglnea cu cineva, §ilocotenentul veni la trasurg, dupg ceMsg. calul in paza unui 9m.

Ne intalnim pentru intgia oars, infato, cu Ana ; dar despre densa nu sepoate spune mai nimic deosebit. Era,ceeace sunt multe femei : o fats, bung,blanda, care putea sg. devie o mumg. §imai bung, una din acele tulpini a unuineam de oameni one§ti, careia nici inve-tatura nici bunele exemple nu-i lipseau.Avea pentru locotenent un soiu de ad-

5'

68 . LOCOTENENTUL STERIE

miratie tacuta, calda, care-o facea sa ise umple ochii de o cea0, neinteleasa,§i, mai ales de cand it simtea atat denenorocit, ea era cu totul mi§cata,vorbindu-i.

Locotenentului, vezend-o, i se part_acum pentru intaia§i data frumoasa.Itazemat de aripa trasurei, ii pastramana intr'ale lui catva timp, uitandu-sein ochii ei cu induio§area celui neno-rocit, care gase§te un prieten.

Pe nesimtite, omul acesta, atat denep4sator de el, incepea sa simta ne-voie de a avea un punct in lume pecare sa-§i razeme gandurile §i dorurile.De cand frate-seu murise, nehotarireain sentimentele inimei lui devenise maimare §i, acum, cand se 'ntalni cu Ana,par'ca s'ar fi intalnit cu ceeace ho-tara despre densul: acesta era punc-tul de reazam 1

In convorbirea lor, ea ii spuse Ca,fiind la vie, n'a mai auzit de multvorbindu-se de resboiu, dar ca, tre-

LOCOTENENTIIL EITNRIE 69

and prin Odobesti a cumperat, o Ro-manie-liberg".

Iat-o, zise ea; inteensa se ziceca se va face o noun, chemare a arti-leriei teritoriale...

§i-i intinse gazeta, aretandu-i silocul unde sta scris lucrul acesta. Du-mitru apuca gazeta rapede si ceti.Era exact. Dupa ce ceti i-o 'ntinse'napoi, dar miscarea cu care i-o da,avea ceva din incetinela si stangaciaomului preocupat. Ea baga de seams,si-i zise:

Cred ca ar fi drept ca dumneatasg remai in Focsani... mai suet si altiofiteri, nu?

tiu si eu, zise el cam incet.i dupg cgtva timp se despartire.

El, mergend in sus, gandi Arica laAna, si, prin acea ciudatg legatura deidei pe care ne-o aduce legatura decuvinte, de la Ana gandul ii alunecgla gazeta, si de acolo la concentrare sila resboiu.

A!.. era prea de tot! E dator un

70 LOCOTENENTIIL EITERIE

om tarii sale sacrificii, dar nu pent, amuri toti fratii dintr'un neam. Dar ia-ra§, i§i zicea el, poate sa nu mor; laartilerie mor foarte putini ... §'apoipoate nu me concentreaza pe mine...

Cu aceste ganduri ajunse la vie.Aici lucrurile erau triste. 0 destra-

balare strapica imparatea in curtealor, cea altadata, socotita §i ingrijita.Chelarul facea ce vrea. Vinul cules,mai mult it turna in el §i 'n rudelelui decat in poloboace. Cladariile atar-nau de coarda, desmatate §i ameste-cate cu tot felul de struguri. Iti eramai mare jalea sa vezi gospodaria in-treaga, la,sata pe mana unor zanatici.

Lui i se fact o scarba nespusa.Deabia a§tepta sa i se odihneasca ca-lul putin, §i pleca inapoi.

Cum ajunse acasa, vrol sa se ducanumai decat la casarma. N'apuca insasa intre bine in odaie, ca mama-sa seinfatip lui, tiind in mana o hartie.Era galbena §i, imbracata in negrucum se afla, parea an'. §1 mai gal-

LOOOTBNENTIIL EITERIE 71

bend. El i-o lug, din 'Tiara fait, sa zicanimic §i o ceti. Era ordinul de che-mare: a doua zi trebuia sa plece cubateria. Aeza hartia la loc §i, failsa se gandeasca ce face, i.i rezemacapul de mani §i, cu totul, de masa.Trecure cateva minute astfel. Cand seridica, mama. -sa era tot inaintea lui,fart, sa indrazneasca a zice un singurcuvent =car; lacrimile numai ii cur-geau in doue §iroaie mari, cari i seinodau in Barba. El e§i din odaie §ibarana e§i dupa densul. In sail eadeabia puta sa ingane aceasta intre-bare:

Vrei sa to duci §i tu, dragulmamei?

Da ce vrei sä fac? zise el camrastit.

Tocmai atunci intra sorb, -sa ceamai mare.

Sa-ti dai dimisia, respunse eacu siguranta. Ce, nu ne-ajunge cat amfacut pentru Cara?

72 LOOOTENENTIIL Ell'ERIE

Vorbeti §i to ca copiii. Se poateuna ca asta? respunse Dumitru.

Va sa zica vrei sa to duci, itintreba mama lui din nou. Atunci mienu-mi mai remane decat sa pun mit-nile pe piept §i sa me culc.

El, ca sä scape de ele, treca in altilodaie. Sora-sa vent dupa densul.

Crede-me, nene, am vorbit cutoata lumea. A intrebat tata pe toti§i i-a spus ca poti sa-ti dai dimisia,daca vrea sa ve dud, pe amenduoi samuriti. Tot ora§ul e indignat §i-ti dadreptate. Asta nu s'a mai auzit : doifrati de la o casal...

§i se aterna fata de bratul lui, ru-gandu-se cu acea §iretenie dulce a co-pilului care se tie iubit...

A fost §i Ana pe aici, adaogaea, ca un advocat care-§i pastreaza ar-gumentul cel mai puternic la urma,a fost §i a zis ca, trebue sa -ti dai di-misia neaparat. Cine-a mai vezut unaca asta: doi fraV!.. i biata mama,dragi. Ilene! ..

L 0 OOTENENTIM El TERM 73

El se desfact de bratul ei §i volsa easy,. In poarta se intalni piept inpiept cu Costin, care, indatti, ce-1 vezti,it lua de brat §i-1 intoarse inapoi. Pa-rea ca conspirau cu totii. Acesta, in-trat cu el singur in odaie, se puse sa-iarate situatia a§a cum se infati§ea.Daca, fereasca Dumnezeu, ar fi fostomorit in resboiu, cine era sa maiinprijeasca de familia lui? §i chiar dacan'ar mull, credea el Ca ma-sa putea satraiasca, a§a slaba cum era §i purtan-du-i mereu grija? §i de ce se te-mea el? Onoarea military? Dar, orcui ar fi indraznit sa-i zica o singuravorba mtcar, putea sa-i respunda, cufruntea senina, ca familia lui §i-a pla-tit birul de singe, iar a el, personal,intre onoarea militareasca. §i onoareaomeneasca, care nu-i da voie sä lasepe drumuri doi betrani neputincio§i §itrei fete, el a ales pe cea din urma.Rugs, starul, fagadul Costin atat debine §i de mult, incat ii furl, un dascurt i fricos. Atunci fan a-i mai

74 LOCOTENENT1TL EITERIES

lasa time sa, se gandeasca, ii presentao hartie pe care locotenentul i§i scrisedimisia. Dupa, aceea se urcare amen-doi in trasura §i pornir6 la coman-dantul pietii spre a i-o da. Aci seoprire la poarta, §i locotenentul se dusesingur inlauntru. Se urea pe scara, caun hot care merge sa omoare, tremu-rand §i galben. Mid ajunse la u§a co-mandantului, i se batea inima in pieptcu atata putere, ca la un moment ise parii ca nu mai are aer sa, respire.Vol sa, ridice bratul spre a bate laV, dar nu putii. Atunci it apucao frica groaznica, ca s'a paralizat §i oporni la fuga inapoi. Nu se oprl decattocmai la trasura lui Costin, unde v6ziica bratele tot i se mi§cau.

Ei, ai dat-o? it intreba acestamultumit.

N'am dat-o... Mi-a fost ru§ine...El .. ce copil e§ti I Hai cu mine

inapoi IIl apuca de brat §i pornire amen-

doi pe acela§ drum, ajungend de asta-

LOOOTENENTIIL BTERIE 75

data 'Ana la comandantul pietei §i

dandu-i dimisia...

Trecuse de la acest fapt vreo luna§i jumetate.

Familia d-lui Sterie traia oarecumlini§tita. Fostul locotenent se imbra-case in haine civile §1 petrecea foarteretras. Ingrijea de treburile parinte§ti,cari erau acum toate pe mama lui §i,ca §i mai nainte, vorbea rar §i sim-plu. Costin voia sa se tie de cuvent§i sa-i dea pe Ana. El inst pretextadoliul familiei §i ruga sa se lase pemai tarziu nunta. Vedea pe fatl, des§i parea totdeauna multumit c'o vede.Lumea toata se 'ntelnea cu densul §i-1saluta, ii vorbea fart, cel mai mic semnde' dispret, ba, dincontra, cu respect.Cei de-acasa ins, simteau ca, e ceva infirea lui adanca care-1 roade zi cu zi.Mama-sa mai cu seama, care-§i aveaodaia zid in zid cu a fostului locotenent,

76 LOCIOTENENTUL STERIE

istorisea fetelor in fiecare dimineatgca a auzit pe Miticg plimbandu-se maitoata noaptea prin cask, CA el stg maimult cu lampa aprinsg §i nu §tiu cetot scrie, CA in cutare noapte a to itde cu seara pang dimineata...

Ele it observau cgte§i patru, i,

fart, sA bage el de seams, it tineauseara pang pe la 1 sau 2 dupg mie-zul noptii, spre a-1 osteni §i a-i scurtadin veghe-re. Intr'o zi, mama-sa, ye-zendu-1 atat de trist §i de singur inmijlocul lor, ii zise rugandu-se de el :

Doamne, mama, de ce nu maie§i §i to la cafenea; mai intalne§ti doioameni , mai schimbi o vorba... Ia,cat iti pare, tot to mai iei,

Bine zici , zeu adaose el.

SA es !Era un fapt positiv, ca nu mai

avea vointa. Facea tot ce-i ziceau st-rorile sau mama -sa, fara sg discute.

E§1, in adevCr. Se duse la cafeneaunde avea obiceiu sg meargg §i maiin ainte.

LOCOTENENTIM EITERIE 77

Aci era o gramada de lume careistorisea §i judeca mereu cele din res-boiu. Unul, care se credea mai pehli-van, plangea soarta bietilor soldai carisufereau din pricina neroziilor adminis-tratiei gi a vitregiei guvernului ; un al-tul trantea zarul de table racnind in-tr'o neinteleasa:

Una-patru; du§es, sa nu daidubla Ca mai mancat fript; epiec, bra-vo, nene Iancule!..

Un al treilea citea Resboiul" ingura mare, comentand fiece fraza dupacum it taia capul §i uitandu-se pe dea-supra ochelarilor spre a videa efectulce-1 producea.

Stale se strecura, pe langa toti §ise duse in odaia unde era biliardul.Aici, un ofiter de intendants, cu gre-fierul tribunalului jucau chegle.

Oflterul era unul din acei oameni,fara nurner in lumea aceasta, care ha-maesc toata zioa §i verzi §i uscate,fara nici o seama de ce spun. Cumveza pe Sterie :

limbs,

78 LOOOTENENTIIL STEM IL

E he !.. buna vremea, neical..Bunk, ziva, ii respunse acesta.Da bine, nene, ne dadu§i cin-

stea pe ocara, bat- o Dumnezeu detreaba!

Cum ?.. intreba Sterie incruntat.Ei, asta-i acuma: mai faci pe

afurisitul. Turcii ne omoara, §i d-ta cudimisia in protap la divizie. Bravotreabal...

Primprejurul biliardului mai eraucativa guru, easel, care incepure a ridecu hohot. Ofiterul vezend ca are suc-ces urma:

Zi .... cat era pace, treburilemergeau bine: leafa, leafa, sabia ho-doronca tronca pe ulite, §i cat ventpustiul de r6sboiu, la dimisie , neneSterie! ..

Fostul locotenent sta ca de stanca.Pupa. cateva minute dupa ce tacuseofiterul, el se mi§ca din loc, rostindincet §i lung:

A§a-i.... qi e§1.

LOOOTERENTIIL 8TERIE 79

Adoa zi and intro, femeea sl-ifaca focul, fostul locotenent era cazutin mijlocul (AO, intr'un lac de sange.

Se impucase.

CONU ALECU ZAGANESCU

26,566. 6

CONU ALECU ZAGANESCU

Buhaenii era o mo§ioara de munte,pe malul Ramnei, intre cele doue judete:a Slam-Ramnicului i a Putnei. Drumulce ducea la sat, mergea, parte pe prun-dul Oriel, parte pe malul ei, intre douecoaste groaznic de inalte i de s6lba-tece, pana, se'nfunda intr'un parete destincl, seroasa. Pe maluri, umbra eradeapururea stopana drumului ; nucii §igarnetele stufoase se lasau a lene spreapp,, slujind gaitelor de popas, pe candplopii inalti i nervoi iV tremuraufrunzelnhvezduhul curat al muntilor,stand la linie ca rite caraule credin-cioase.

6

84 CONIT ALEOLT ZAGANESCII

Satului Oi ziceau Buhcieni, pentruclin apropiere de densul erau isvoareleRe.mnei, unde se adapau cerbii. Seara,pe la sfintitul soarelui, vara, se auzeadin sat o buhelaM, o bombaniturl surds,.de resuna valea pana sere Gura-Caliti.Si poate bietii buhaineni n'ar fi vrut.se, li se traga numele tocmai dela ni§te-boi cornorati, dar dace, gura lumei e-a dracului.... Cei dela Gura-Caliti or delaResvad, cum auzeau seara mugetul bu-hailor de la isvoare iti incepeau glu-mele :

Ian auzi bre, cum genre Nea Stoica..Me, saracu, parca i-a fe,cut muierea treicopii deodatal...

Si a§a trageau bietii oameni ponosurboilor.

De alt fel buhainenii erau frumqi-ne-voe mare ! Pqte intregi de primprejurveneat flacaii se, peteasca fetele din Bu-heeni, §i la mariti§ul for nici ce, se po-menea de zestre, a zestrea §i-o stringeomul, dar chipul e dela Dumnezeu.

Drept e insa Ca buhainenii nici rut

CONE ALEOU ZAGANESCII R5

prea erau avuti. Ce bruma munceat vara,deabia deabia ajungea de gull pana lavremea urzicilor §i a §teviei. Dapoi §ice sa munce§ti!... ca de venea vara oburn mai deasa, spala ale corhane depare, nu mai fusese aratura pe ele de°and lumea.

Noroc numai ca nu le prea trebuiaumulte. Doue trei of §i o vaca, maini§te doage la padure, mai ni§te Liparidin garla §i'ncolo, slava domnului, sareaera in sting,, malaiul la tirg §i baniila negustor.

Stepanul tuturor acestora, sau maibine boierul cum ei ziceau teraniiprin ironie era Coconul Alecu Zaga-nescu.

Natura lasa cateodata, a§a, de-o pe-trecere, suflete fara §art, care se ducpe lume cum se duce o roata, fara osiepotrivita , pe drumul Baraganului: isa§a, parc'ar fi beats.

Conu Alecu Zaganescu era acil omcam de vre-o 45 de ani. La trup sealcatuia precum urmeaza : nalt, uscativ,

86 CONE ALE017 ZIGANESOU

barbos, purtgnd deapururea un swime§it de soare, al cgrui buzunar delapiept, fiind in dreapta, dovedea ca eraintors; cu o palgrie moale, de fetru fi zi-cea el cu mandrie; cu o umbrelg imensgruptg, soioasg, din care e§eau cover-gele tapupte, ca ni§te dinti de piep-tene ggsit in gunoiu. Aceasta umbrelaera cunoscutg la 10 po§te departe deBuhgeni, fiindcg, Conu Alecu Zaggnescuavea o manie, foarte nevinovata dealtminteri, dar foarte nefolositoare : a-

ceea de-a fi avocat. In vecia veaculuiera pe dremuri, alerggnd dela o jude-cgtorie de ocol la alta. Cu cine se'n-tglnea, se oprea sg, stea de vorbg.

Ce mai foci, Coane Alecule?Ce sg fac fratioare, is cu pro-

cesele astea.Ai multe, ai ?Slava domnului, tot sunt.

§i indata to intreba de ce se maisung in politick, ca nu cum-va sg,-1 in-trebi d-ta de lucruri mai pamente§ti§i mai personale, bung-oarg : ctt po-

CONTI ALEOU ZIGANESCIII 87

rumb ai Mout anul asta Coane Alecule ?fiindcO atunci iV respundea cu o vg-dita silg : tot am fdcut frate, §1 casg to impiedece de a-I mai descoasemai departe, adgoga : ear cat desprepret, zOu nu §tiu cu cat l'am vendut,sa'ntreb pe coana Marghiolita. CoanaMarghiolita era sorb, -sa.

Politica forma a doua hrana a vietiisale. Cat aparuse Binele Public, avea§i densul o programa (fiind-ca lesne sepoate pricepe Ca un om ca Conu Alecunu se ocupa de neinsemnat'a politic& lo-call), sau mai bine avea ce sg'nvete pe derost ; de cand incetase Binele Public, numai §tia esact ce sä spunk. CA liberalii fu-sesere lass de Dumnezil pentru neno-rocirea acestei taxi, nu mai incapeavorbg ; dar §i asta mai trebuia variata.Dintre jurnalele cestelalte nu prea bgteacu nici maul. Cand venea la Ramnic,se uita peste toate cu rgcealg §i sepunea sg tragg cu urechia la cei cevorbeau politica in cafenea : ca Europase duce dracului ; ca Bismark e un.

88 CONTI ALEC17 ZIGANESCII

§iret §1 jumatate; ca... Ala, cum ei zice,de, Boulanger, e un clachior, or unfarsior §i ca tot la nap-brat este pol-imperial. Atunci Conu Alecu se alipeabini§or de eel ce i se pgrea mai pehli-van i -1 intreba in taina:

Da Vernescu cu cine merge ?Vernescu?... cu opozitia.Da unde mai scrie el ?E§ti inapoi, Coane Alecule. Ver-

nescu scrie la Romania, da facem otablA?

De indata ce se convinse Ca d.Vernescu scrie la _Romania incept ainvata revistele acestui ziar pe de rost.

Patima lui pentru acest bArbat seexplica printr'o pretinsa legatura derudenie, pe care avea aerul de-a o tineascunsa. Singurul om caruia i-o des-tainuia era capitanul Ciupagea, §efulpunctul ui.

La suflet era nu se poate mai buncre§tin.

and ai fi intalnit vara vreun norde praf rostogolindu-se de-a lungul dru-

CONti ALE017 ZAGINICEICIT 89

mului, erai sigur ca'n mijlocul lui tre-bue sä fie Conu Alecu. Cu doi cai surf,botrani §i statuti, el se tardia toata zioa decolo colo, cufundat intr'o bri§cg hodo-rogita, al carui co§ de nuele era spart.Privind pe stapan, cocarjat §i cu capulpe piept ; pe vizitiu, adormit §i plecatinainte ; gloabele dela trasurA dihainate§i blegi, iti pareau cu totii nascutispre a trece prin lumea aceasta strinsunqi, ca ni§te suflete pribege, care simtnevoia de-a se ajuta reciproc. Caii nue§eau din trei trei pentru nimic in lu-mea asta.

Conu Alecu Zaganescu locuia in ca-sele parinte§ti dela Buhaeni, pe o cor-liana, de pe malul Ramnei. De§i depiatrA, casele, ca §i trasura, §i trasura ca §i stapanul, se tineau pe pi-cioare printr'un fel de buna-vointa av6nturilor, cari treceau pe l nga, elefail a le supera. Aci traia Conu Alecu,

avea drept tovara§e a singuatgiisale pe Coana Marghiolita, sara-sa maimare.

pi

90 CONII ALEC11 ZAGINESCII

Coana Marghiolita era aidoma ConuAlecu, doar ca in locul surtucului purtarochie qi in locul barbei ni§te dunginemiloase ale verstei, din care e§a icii colo cate un smoc de per, resucit qi

surghiunit de Coana Marghiolitan'ar fi tinut de barba dumisale. Acuma...de ce-or fi fost ei, unul catra* altul,Conu Alecu §i Coana Marghiolita, dum-nezeu §tie.

Dar cand Conu Alecu n'avea procese,Coana Marghiolita Linea locul tuturorjudecatorilor de ocol ai judetului Ram-nicu-Surat, care nu trebue uitat a aretrei pl i §i patru plaiuri. Coana Mar-ghiolita deabia §tia sa citeasca, §i cutoate astea inghitea pe fie-care zi catecincisprezece coloane din Binele public,se'ntelege, cand Conu Alecu n'aveaprocese. Caci in zilele cand avea, nul'ar fi tinut acasa nici inundatiile, niciviforul, nici nenorocirile... Dis de dimi-neata se scula, da o raita pe la grajd,se mai sucea prin curte, pana se de-s-

par'ca,

CONII ALECU ZIGINES013 91

tepta sorb, -sa, §i atunci se da pe Mug(Musa :

Coana Marghiolito, is vezi matade ciaiu mai repede, ca azi am o opo-zie la Cucu.

Se'ntelege ca opozitia era fa.cutil, departea adversa, ca,ci Conu Alecu de cardpribegea pe drumuri intre cele dou6judete: a Slam-Ramnicului §i a Putnei,nu lipsise o singura, data dela ceea cenumea el datorie. De aceea nu ingrijeamai de loc de petecul de mo§ie ce-1avea la Buhleni. Adeveratul proprietarera Coana Marghiolita.

Cam acesta era Conu Alecu Zaga-nescu.

Era intr'o zi, dupa pranz, pe la in-ceputul lui Septemvrie. Soarele cadeapiezi§ in geamlicul stravechiu al caselordela Buhaeni, incalzind launtrul betran§1 rece al salei §i dand un ton de viatanoun, tuturor vechiturilor din launtru.In fund, spre resarit, un pat nemi§-

92 CONE ALECII ZAGANESOIT

cator, acoperit cu o nemarginita saltea§i cu scoarte , facea fata unei mesegrele de stejar, peste care sta deapurureaintinsa o pinza de casa, alba qi groasit.In capatul celalt al cerdacului era ocanapea de nuc, incrustata cu fel defel de bibiluri, ale carui droturi e§eauca bulgarii in urma plugului. Nimenidecat pisicile n'avea curagiul sa-i in-frunte glodurile. De un parete sta a-ternata o cuva cu un mierloiu, ear dealtul o cadra e§ita de soare, care vrea,draga doamne, sa infati§eze pe Adam§i Eva isgoniti din raiu. Sub cu§ca mier-loiului era o masuta alba de lemn, pecare sta deapururea o cutioara mas-linie, de marimea unei riFite, care nuera altceva decat profesorul merloiulni.Coana Marghiolita intorcea in toate zi-lele musica, care canta de cinci-spre-zece on pe rand marseilleza, iar mier-loiul o rupea §i el de la inceput :

Allons enfants de la patriedar la intorsetura de la pa-tri-e-e i§i datotdeauna in teapa, luand'o peste camp.

CON° ALECII ZiaiNESC17 93

In zioa aceea Conu Alecu §i cApi-

tanul Ciupagea jucau amendoi, unul de-omargine a mesei §i celalt de cealalta,tablele, ear Coana Marghiolita umpleaun co§ de perng cu puf. Conu Alecumustruluia zarul in mangy, cate cinciminute, uitandu-se la pietre printre ni§teochelari strimbi, care-1 stringeau dengri, facendu-1 sa vorbeascg fonfait :

SA to fereascg dumnezeu, Ciu-pagio, sg dau un epiec ca, e§ti mart.

Ba ca sa zici Coane Alecule , Ai

mai da math §i un dubeg.Epiec, dubeg, Conu Alecu invertea

zarul in mangy,, and, uitandu-se la gearn,zari potcapul popei care urea scarilegata sa intre.

Na, imi ese popa inainte! mi-aiscapat, capitane.

i pe and zicea vorbele astea se uitala popg, care cauta clanta u§ei la titinA.

Ear s'a imbatat popa Vasile; fiibung, Coang Marghiolito, §i deschide-imath.

Se scull, Coana Marghiolita, plinA.

94 CONII ALECII ZiGiNES017

de puf ca un haham jidovesc, §i seduse sg deschidd popei, dar care nu-ifu mirarea cand vezii pe popa intrandin launtru cu o traista de cal in gat.

Dar asta 1 zise betrana mirata.Popa, nici una nici doue, scoase

traista din gat; o puse matandind jos ;cotrobal printeensa cu mAna nesigura .

a unui betiv §i scoase din lduntru unfel de mototol de peteca, invelit int'obasma popeasca galbend-verde. Indatace-1 scoase, ii puse jos, desvelindu-1 debasma, §i zise deabia resufland :

Eacatd ispraval...In acela§ tim, §i ca o protes-

tatie a nabu§elei de pang aci, un tipetpetrunzetor §i rotund e§1 de sub pe-tece, ear Coana Marghiolita facia unpas inapoi, incremenfta, pe cand ConuAlecu se intinsese cat era de lung pestemasa, ca sä se asigure de forma dila-niei care chiuia cu atata indemanare.Numai capitanul remase rece.

Popa incept' indata sg se boceasca:Ia to uita, Coana Marghiolito,

OCN17 ALECII ZAGANESCII 95

ce mi-a pastrat Dumnezeu pentru be-tranete !... Aoleo !.. Coane Alecule 1... dece nu ti-a fost mild. de casa mea sami-o necinste§ti a§a !... in§elatfata... atata copila am avut §i eu §imi-ai mancat-o friptal... Pedepsi-te-arDumnezeu, Coane Alecule Aoleo !Aoleo

Bietu Conu Alecu schimbase §apteranduri de fete, pang, sa, se opreascapopa, §i vorbele nu-i e§eau din gat cuniciun pret.

Parinte... se'ncerca el sa zica,eu?... Coane, Marghiolito !... Eu, frati-oare ?

Popa vrol sa'nceapd, din nou :Dapoi §tiu ca eu nu! Nu ti-a

fost mild, Coane Alecule...Atunci c pitanul, suparat, se ridica,

de pe scaun, nalt §i poruncitor :Destul parinte ispravelte odata!

Te-ai imbgtat far de ru§ine §i umblipe la wle oamenilor cu copilul incarca...Ia-ti copilul §i dute de to culca 1

Popa ca orice om beat, se ,supuse

I

96 CONIT ALECIII BAGANESOU

fail voe vorbelor poruncitoare ale cti-pitanului, §i, apucand pruncul in brate,it ghemul din nou in desaga i e0. Pescari era cAt p'aci s'alunece.

Vai de mine, iacIt1-1 cade cucopilu 'n brate, zise Coana Marghio-lip.; §i se repezl dupe, dansul sWi. a-jute sa se dea jos.

Nu ye temeti de nimic, zise di-pitanul celor doi frati, cari stau incre-menii, privindu-se unul pe altul,popa e beat mort : a venit §i pe lamine §1 am pus soldatii sal dea afar,.Este adeverat ca fica -sa a nascut, darce ne pasa noue!

'Uri*? intreba Coana Mar-ghiolita. Parea o fats, de ispravA.

Ei, de isprava, da §tii mata...addoga, capitanul, subliniind intentiavorbei cu o mi§care de §iret.

In urma popei se incerca capitanuls5, mai spue glume, s5, ridgy, de popa §ide fiica-sa, dar nu §tiu de ce parca nuavea sarea de totdeauna. Tipetele co-pilului le remA,sese in auz, atat Coanei

CONII ALECII ISIGANE13017 07

Marghiolitei cat §i fratelui sou. Vrureei sa mai joace tablele, dar Conu Alecumuta tot anapoda. Capitanul sin* caamendoi fratii intrasere fiecare in a-fundul firii sale, §i pentru densul numai remasese decat acea tremurare a-parenta a cuviintei i a obiceiului. A-tunci i§i lua chipiul §i e§1. Conu Alecuvrol, ca intotdauna, sag insoteasca panala poarta. Aci era o mititica baratcade scanduri, unde sta noaptea caraula.Cu cat se apropiau de poarta cu atatali se parea ca and sgomot in parteaaceea, Vii, in adever, trecend pe WTIbaratca, pricepura ca sgomotul veneadeacolo. Popa lepadase pruncul. Capi-tanul incept' a ride.

Trimete-i-1 acasa, Coane Alecule,nu fii copil.

Conu Alecu insa o lua la fuggy, ina-poi in curte §i urca scarile gafaind.

Marghiolito, gre§1 el a zice, CoanaMarghiolito, is vino, vino ; popa ne-alasat... ne-a lasat... ni l'a lasat la u§a...

Coaoa Marghiolita coborl iute scara26.566. 7

98 CONU ALECIT ZACFANEEICIT

plina de fulgi, §i alerga la poarta, ur-matd de frate-seu. In adever copilultipa in ghereta, acoperit pe ochi cubasmaua popei. Ea-i lua basmaua depe obraz §i se uita la el de aproape.Copilul era zdrav6n §i frumos, cu niteochi verzi, cu o gurita mititica i har-flied, care tipa cat patru trebuia samandnce cat §apte.

Ptiu, batd-te norocu de copil ! eizise Coana Marghiolita, sarutandu'l peobraz, pe and Conu Alecu se uita pesteumerii ei cu o privire minunata a-

proape aproape duioasa.Copilul, de indata ce simti pe cineva

langd donsul, tacii ca prin farmec.Vezi dumneata tincu cum te-a

cunoscut, zite Conu Alecu. Ei comedie!...§i dupd aceea se barzilul el sd, a-

pere bunele moravuri:Sa-1 trimitem numai decat acasa

Coana Marghiolito. Ce vrea sa zica asta I..auzi popa dracului !...

Coana Marghiolita insd luase copilulin brake §i se uita la el, vorbindu-i

§i

1i

CONIT ALEC17 ELGANE8017 99

intr'o limbg molcomg §i pasAreasca, pecare chiar copii de doue zile par a ointelege.

Ba eu zic, Coane Alecule, sä-1 ducem.deocamdata inguntru.

Dupg aceea uitandu -se in ochii luilung §i cu bunatate:

Leit poleit !...El incepa a ride cu hohot §i atin-

gendu-i bratul cuBatg-te, Coana Marghiolito, ca mi-

nunatg mai e§ti cateodatg !Poate ca avea §i el oarecare drep-

turi la ris, dad, nu egale cu ale capi-tanului, totu§ ca valoarea for proprie.

Apoi urma a se tine dupg densa pang-ce urcare scgrile §i prin casg pang a§ezacopilul intr'o scufundaturg a canapelei.*Se'nvertea Conu Alecu prin cerdac-de niciun scop, intreband pe sorb, -salucruri farg §ir :

Poate i-e sete, CoanO. Marghio-lito... Ce-o sg-i faci... Om §i om...

. Ia mai bine zi lui badea Avram sgpue caii la briqca...

7*

mana :

fare.

100 CONTI ALZ017 ZA.GINEE101J

Sa-i pue, Could Marghiolito.§i sd, se ducd, la Gura-Caliti, sa

aduca pe Rada Tunsului ; sl-i spue c'ochem eu sd, vie cu copilul pand la noi.

Badea Avram era vizitiu lui ConuAlecu. E destul sd, spunem ca semenacu uneltele carierii sale : era rupt catrdsura §i domol ca gloabele. Para slinhame caii trecii un cias. In vremeaaceasta Conu Alecu se duse de vreozece on sd mai vada copilul, §i de cdteon se'ntorcea zicea vizitiului:

Hai, bade Avrame, hai 1Eaca gata, boerule.

Cand fu in adever gata, Conu Alecuse strecura §i el in trasura, dar tocmaila grajd, ca sa nu'l vadd sora -sa, §1pornird la Gura-Caliti. Dupd vreo treiciasuri se intoarsere cu Rada Tunsului§i cu copilul ei.

Cand intrare induntru, Coana Mar-ghiolita cutreera cerdacu in lung §i'nlat, cu bdiatul in brate, care tipa catlua gura.

Haide, Rado, ca ne-a sosit un

ii

00N17 KLE017 ZiGANE8017 101

mosafir. Copilul Radei, auzind pe ce-lalt tipand, se puse §i el pe plans, a§ac5, era o larmd in casa venea sd-tiiei lumea in cap.

Aoleo L.. strigabietul Conu Alecu,astupandu'§i urechile, ce-i asta?

De indata insa ce Rada ii dete sinulsa se hraneascd, copilul cel gdsit tacit§i se puse pe supt. Conu Alecu se a-propie cu fried §i pentru intaia dataputt sa-1 vadd bine.

Vezi dumneata , al era foamesaracu. Dupd aceea i§i permise salatingd cu degetul pe obraz §i sd i vor-beasca. Copilul lasa sinul femeei §i a-apuca cu gura degetul lui Conu Alecu.

Coand Marghiolita, zise el rizendtinenduli degetul cu mana stinga,

m'a muscat diavolul de m'a prapadit.Ca doar n'o fi puiu de veveritd,

Coane Alecule, Oi zise sora-sa, sä se'lased cu dinti.

El ridea cu o nespusa pldcere.Ba te-i pomeni ! urma el, cum

e nascut diavolul cu noroc... §i sdravan

deli

pi

102 OONII ALEC17 ZAGANEEICII

§i sa,natos... Sal facem militar, CoanaMarghiolito, ca, prea e chipeV

Ba aia-i vorbal... ca sf -mi duca.baiatul din targ in targ 0 din casarmain casarma, OM mi l'o prinde turciila Plevna...

Pentru Coana Marghiolita toata is-toria, trecuta, §i viitoare, se incheia laPlevna.

Ori advocat sal facem. Ba zeu,cum VIA el de tare, chiar advocat seface, zise Conu Alecu.

§i-i leit boierul, se simti datoaresa adaoge §i Rada.

Aia-i treaba mea. Ce-oiu vreaeu, aia se face baiatul, adaoga foarteserios Coana Marghiolita.

Bine, Coana Marghiolito, zisefrate-su, a§a este: fa math ce-i vreadintr'ensul...

i'nsfar§it noul mosafir incaleca, toc-mai ca uncheplul lui Sevah din 0 mie§i una de nopti, pe gatul parintilor soiadoptivi, incat ace§tia nu se mai ocupaude nimic decat de el. Ii detere o doica,

CONU ALE= ZAGANESOU 103

sanatoasa §i sdravena, delapura-Calitei;it botezara cu pompa §i saltanat ; iiaduse Conu Alecu leagan dela Wartandin Focpni, care era cel mai nobil ne-gustor din oraple imprejmuitoare ; eiimpleti Coana Marghiolita scufite §i bo-to§ei de Ina tigae ; tot facure pentruel, iar el, in schimb, da ni§te tipetedeli lua auzul. Conu Alecu zicea atunciCa baiatul pledeaza, pentruca el totpastra speranta ascunsa Ca advocat osa se faca. Afara de tipetele sale, co-pilul daduse anca ceva caselor dela Bu-haeni. De unde p6na aci cerdacul eraputred §i betran, de cand venise co-pilul, intinerise. Par'ca chiar lucrurilese gatisere de serbatoare i erau maivesele. Maid se de§tepta copilul dinsomn §1 incepea sa gunguneasca singurin leagan, mierloiul se simtea obligatsa-i respunda cu marseilleza, pe care oinvertea bine pana la patri-e e, dar de-acolo o lua peste camp. Neintelegeremare se ivea intre doica §i mierloiuand acestuia ii venea pofta sa'§i stu-

104 OONIT ALECIII ZIGINES017

dieze partitura tocmai cand aceea voias'adoarmg copilul. Doica se supora.

Arzg-te focul lighioang, stai tu,ca-ti dau eu marsolezd acuma 1...

§i indatg lua un Binele-Public §i-iinvelea cujca de jur imprejur, a§a cg,bietul antgret nu mai videa nimic, §ide ciuda se punea §i el sg sparga.tia cu ciocul.

Se intelege Ca mierloiul i§i perdusedin importanta de cand venise copilul,§i causa lui nu mai era aparata de ni-meni fatg cu supremul jude : Coana Mar-ghiolita.

Chestiune mare fusese la botezuldiavolului, cum ei zicea Conu Alecu.El ar fi vrut dea un nume de ommare, de erou, de musicant... I se in-verteau prin cap tot prapgdenii ca Ca-esar, Licurg, Napoleon, Washington.

Licurg Zciganescu, bung-oarg, arfi foarte minunat, Coana Marghiolito ;ha, ce zici ?

Ia taci omule, respundea bunulsimt al sora-sei; ni§te nume mai ome-

liar-

sl-i

CONII ALECti ZiGINEBOU 105

ne§ti nu gase§ti? zicem Iorgit bunit-oara.

Doamne fere§te ! striga ConuAlecu. Dupe, aceea, intre dinti, cuventael: vezi asta-i ca, nu vrea sa,-1 faca. ad-advocat.... §ti eu ce nume sa,-i pun...nume de om, nu de fleac!

Ia asculta, fratioare, eu zic sa-ipunem numele lui Alecsandru Mache-don ; Alecsandru sa-i zicem. 0 s. -1 cheme§i pe el ca pe tatal

Ha? zise Conu Alecu, holbandni§te ochi maxi, zicem adica...

Alecu, Alecu; on Alecuta. Ale-cup, dragul mamei, zise Coana Mar-ghiolita, ducendu-se spre leaganul co-pilului. Conu Alecu repeta §i el cu mul-tumire :

ce e drept, nu e urit.§i insfir§it it botezare Alecuta.Astfel cresolii copilul viu §i saratos,

luminand zilele parintilor sei cu o raza,de bucurie necunoscuta de ei panA a-tunci. Conu Alecu Zaganescu se mailasase de procese §i i se intimpla acuma

sa-i

4

sell.

sa-i

Alecuta...

log CONII ALECIT ZIGANESCIT

§i lui sä fact, opositie. Ii era drag stistea acasd, mai cu seamy de cand bd-iatul incepuse sa se tie copacel §i saarticuleze cele doue silabe to -tcl. Toata,ziva umbla cu el prin cerdac, ducen-du-I de subsuori, on it purta in bratepe la cu§ca mierloiului iarna, §i varaprin curte, pe la cal; §i alerga cu den-sul Conu Alecu par'ca ar fi fost el in-su§i numai de 20 de ani. Gaud ba-iatul putt sä lege doue vorbe una Tangaalta, doica §i cu Coana Marghiolita itinvetara sa spue cum se nume§te, §icand veni Conu Alecu o data de la unproces, i-1 deterd in brate §i Coana Mar-ghiolita it intreba :

Ia spune to mamei cum tochiama ?

Copilul respunse cam peltic darfoarte lamurit:

Alecuta Zaganescu.Conu Alecu incept a ride §i a plange

tot deodatd, stringendu'l in brate salinabu§e. Dupe, aceea se scotoci printeate buzunarele cautand sd-i dea ceva,

OONIT ALEOIT sAGANEscu 107

dar negasind nimic, se aseza jos, cucopilul pe brake, §i descheinduli ca-ma§a la gat, isi scoase din sin o crucealba de sidef, pe care o atarna la gatulcopilulut

Eu o am de la mama; tu, mi-cube, s'o ai dela mine, ca sa fii cu no-roc. Apoi saruta gatul moale §i albal baiatului §i, in locul unde saruta,facu cu maim dreapta cruce, cu gaudca sa departeze boalele dela densul.

Astfel cresca copilul, sanatos si iubit,'Ana se face de vre-o trei ani.

Intr'o zi de Septemvrie, cam peacela§ time pe cand cu trei tomni Ma-into, popa Vasile venise la Conu Alecucu baiatul in desagg, intr'o Dumi-ne65 dimineata, trasura §efului de punctse opri in fata scarii de piatra, §i ca-pitanul Ciupagea se cobori, numai fir§i zarpale de sus pang jos. Era inmare tinuta de parade,, cu toate supli-mentele uniformei sale.

Dupg ce se sub sus, saruta mama

108 CONII ALEOIT ZA&ANBBOU

Coani Marghiolitei §i intinzend manalui Conti Alecu, zise cu un aer solemn :

Iubite amice, da-mi voie s. -tifac cunoscut un mare eveniment dinviata mea : me insor.... cu doamna Ma-ria Vasilescu adaoga cu oarecare sfi-ala, fiica preotului Vasile.... de aicidin sat.

Conu Alecu it saruta, cu adeveratadragoste.

Bravo capitate, zise el; imi parefoarte bine.

Vezi, dumneata, Coane Aleculetrebuea s'o fac ; sunt trei ani de candme tot gandesc... 0 viata are omul....Tot hirbar, hirbar...

Da mai incape vorba, frate...sa-ti spuiu drept, adaoga

pitanul, imi era ru§ine §i de dumnea-voastra, care ati fost a§a de buni...

Da ce se potrive§te, se grabl saprotesteze Conu Alecu, fart, sa §tietocmai pentru ce.

Ba zeu, urma capitanul, ati pri-mit un copil in cask, care ve era cu

i cit-

OONII ALEOLI ZAGINESCII 109

totul strain... pe and eu l'am isgonit,eu, care... de, aveam datorii catre el...Dar v'asigur ca voiu §ti sa me pia-tesc...

Aci se opri capitanul, privind la ConuAlecu, care incremenise cu gura intre-deschisa spre a rosti o vorba ce cunici un pret nu se urnea de pe bu-zele lui.

Voiam chiar sa ye rog sa-mifaceti o socoteala... de ce ye sunt da-tor... urma capitanul.

Dator !... isbuti sa articuleze ConuAlecu ; nu ne e§ti dator nimic. Pentruce se, ne fii dator ?

Bine, Coane Alecule, zise capita-nul, om bun ai fost intotdauna, dar nuprimesc... copilul e al nostru §i trebuesa-1 cre§tem not : eu §i nevasta mea.

Copilul striga Conu Alecu,care copil?.... de ce copil vorbe§ti?....Ia sa nu mai glumim, capitane.

Dine, dace, vrei ; da eu nu glu-mese de loc ; baiatul e al meu ; in toatecasurile e al ma-sti.

110 CONII ALE017 ZAGANESCII

Asculta, capitane, zise Conu Alecufacend un pas prin odae §1 cautand säse lini§teasca, ai venit sa-mi veste§tio bucurie, on s me mahne§ti?... pen-tru spuiu drept ca, me mahne§tivorbindu-mi astfel.

A§a este, Coane Alecule, dar isgande§te §1 d-ta la o mama nenorocitg,care nu §i-a vezut copilul niciodatg...

Da d-ta, capitane, de ce nu to -aigandit ? D-neaei n'are cleat sä vie savada baiatul and o pofti.

Dar eu?§i d-ta. Dar dumitale ce-ti pasa?...Vra sä zica, copilul nostru sa ni-1

cre§ti d-ta, ha?...Eu im cresc copilul meu.

Capitanul Ciupagea se cam infier-bentase la vorba §i ca sa nu se iu-teasel mai mult, incepa a ride, darcu mutate :

Iarta-me , Coane Alecule vedca nu prea pricepi lucrurile. Mai intai,ca fapt, nu este adeverat ca copilul eal d-tale ; despre asta nimeni nu poate

call

OONII ALE01:1 ZAGANBEICII 111

sa te asigure mai bine decat mamalui. Dupa aceea uiti ca, staruind a credeca e§ti tatal copilului femeei mele, me

Eu te las sa te gande§ti, ada-oga cu oarecare violenta. Sarut manyCoana Marghiolito ! §i e§l.

In urma acestei scene, pe cat de ne-prevezuta pe atat de dureroasa pentruei, cei doi fraV remasera ca de piatra.Coana Marghiolita rupse tacerea ceadintai:

Bine, fratioare, a§a sa fie?Conu Alecu se ro§1 mer §i ne§tiind

unde fixeze privirea, clipea des,des, par'ca ar fi suferit de ochi. Elera un om cu desavir§ire fait vointa§1 poate tocmai deaceea foarte bun §ifoarte milostiv. §tia bine Ca copilul nuera al lui, dar la drept nici nu preapricepea ce vrea sa zica a fi un copilal cuiva. Sfios, ne§tiutor de o multimede lucruri lume§ti, cu sufletul cinstit§i cioturi, fusese incapab)l sa in-§ele pe fata popei, data n'ar fi §tiutdinainte ce se intimplase cu densa, qi

insulti.

sali

fail

112 CONIT ALZOIT ZAGANESCIT

cand sorb, -sa luase copilul in brate §i-izise ca-i seamana, fusese incapabil dea-i spune verde : nu se poate sa-mi se-mene, fiindca nu-i al meu. In umbrade indoiala, ce relatiile lui cu fata popeide mai acum cativa ani ei permiteausa alba, i§i ascundea siguranta nepa-ternitatii, cum ili ascunde un strutcapul in nisip. Mai departe, candcopilul se Meuse mai maricel 0-1 luasecu bratele lui albe §i mititele de gat,lui i se paruse el .dincolo de aceastamultumire nu mai e nimic. NimeniOra atunci nu crescuse langa el ; ni-meni nu-i inveselise viata, greoaie §ipribeaga dupa judecati; nimeni nu-izisese tata. §i cand acest copil se li-

pise de el, ca un vlastar tenor de ha-haragul ce-1 sprijina, ce-i mai pasa luidaca un alt individ i§i recorise seteavietii, §i intimplarea inchegase din fap-tul aceluia zilele fiintei pe care o in-fiase el?... Copilul era al lui §i s'a is-pravit.

Cam asemenea ganduri umblau prin

CION17 ALE017 ZAGANESCU 113

mintea lui Conu Alecu, °and baiatulintra in cash,, urcand scara ca un ied,§i veni drept la el, spre a-i incgleca pegenunchiu §i a-I face cal. Copilul sim-tea par'crt cat e de drag lui tata-seu,§i de aceea i tata-seu ei era lui maidrag decgt toti ceilalti ai casei.

Printr'o inriurire insa pe care o pro-duc totdeauna impresiunile puterniceasupra noastra, lui Conu Alecu i separt' pentru prima oara ca bgiatul sea-mana cu capitanul Ciupagea, §i, faravoia lui, i§i intoarse ochii de la el §ise duse spre cuca mierloiului. Copilulit apuca de pulpana surtucului stri-gandu-1 :

Tats, taticule... calu...§i cum el n'auzea, baiatul se inco-

lataci pe piciorul lui oli-1 pupa pe ge-nunchiu, chemandu-1 mereu. Coana Mar-ghiolita, simtind ce se petrecea in fra-tele sou, se scula §i lug, baiatul in br4e.

Dupa cgteva minute, Conu Alecuse intoarse spre ei : ochii Oi erau plinide lacrami. Coanei liarghiol4a i se mu-

26,566 8

114 CONE ALEOU ZIGANEEICII

iare §i ei genele, §i, pe cand el intindeamanile sä is baiatul, ea it saruta, udan-du-1 cu plansul obosiWor sei ochi.

Gandeam ca nu mai sunt, ba-ta-le pustia lacrami, zise ea, punendbaiatul jos. Apoi, venind langa frate-seu, care sta rezeniat de masa :

Nu mai plange fratioare §i spu-ne'mi adeverat e ?

Conu Alecu dete trist din cap.Atunci trebue sd le dam copilul.

Dumneata ce zici?Da eu §tiu, soro ? respunse Conu

Alecu, ridicand din umeri.§i tacure amendoi. Copilul, simtind

par'ca c% se petreceau lucruri serioaseimprejurul lui, se p use lini§tit sa, se joacecu pietrele dela table.

Cei doi frati se mai sfatuire §i ho-tarira impreuna, ca, era o nelegiuire amai tine copilul la den§ii.

N'a vrut dumnezeu cu noi... n'avrut I

§i cand capitanul, peste cateva zile,vent impreuna, cu logodnica sa la domii,

CONU ALEOU ZAGANESCU 115

Coana Marghiol4a le spuse Ca pot sa-§iis copilul. Conu Alecu nu era acasa.

§i timpul, care mereu curge, cursemai departe...

La Buhaeni casele stau acum sin-guratice in malul Ramnei, batute iarnade vergile ventului, de§teptate prima-vara de cantecul cucului, mangaiate §iincalzite toamna de blandele raze dinsoare, deapururi cu garla alaturi.Zidite cu totul din piatra §i vechi capamentul, lespedele for se intrupasereuna intr'alta §i se inveselire intr'o poj-ghita mohorita, panza vremii, care in-tindea pe ele un fel de umbra a unortimpuri trecute. Lang, case, un §ir de°al de gard, tupilate §i sparte; maiin fund o velnita de rachiu ; la spa telelor, intr'alta curte, ni§te le§i cazute,

apoi cele doua magi gradini, in cari.dudaele parloagele crescusere mainalte decat pomurara §i piersicii.

Aici traiau, cu desavir§ire singuri,urma§ii Zagane§tilor, afundandu-se din

§i

_§i

,§i

116 CONII ALEOU ZIGANZEICII

ce in ce mai mult in adancul lini§teimuntilor. Slugile se dusesere toate;numai badea, Avram mai remasese.

Conu Alecu e§ea acum foarte rar.De uncle era lung slab, se facuse §imai lung §i mai slab. Chipu-i incepusea lua fata pamentului, macar ca toataziva sta in soare cu cosorul in manysä curate piersicii de uscaturi. 0 pustiede tuse, pe care o avea de rnult, itintetise §i mai tare.

De vreun an de cand plecase co-pilul la 'Minnie cu parintii sai, nu semai vorbise in cask, la Buhaeni, des-pre densul, printr'un fel de intelegeremutt, dintre frate §i sora. Lui ConuAlecu insa ei era dor nevoie mare debaiat. Fiindca din causa tusei avea noap-tea friguri, foarte rar dormea i toatavremea aceea o petrecea visand saugandindu-se la el. A doua zi ins,, candda cu ochii de lumina, ei era frica saupar'ca ru§ine sa istoriseasca sorb, -seigandurile de cu noaptea.

Intr'o sears, pe cand se sbatea in

i

CONII AL201:1 SAQANBBCII 117

pat de nesomn, i se Ora aude inodaia sorb, -sei de alaturi vorba. Minunat,se scull, §i se duse la densa. Bata lau§ä, dar nu i se respunse; vorba insacontinua; bate inca °data., aceea§i tä-cere. Atunci intra.

Coma Marghiolita, rezematit pe uncot, cu pieptu-i uscat desvelit mai tot,cu o pareche de ochelari cu drugi, prin§iin vitele rare ale perului, cetea Ro-mania in gura mare. and auzi u§eadeschizendu-se i§i intrerupse lectura,uitandu-se pe deasupra ochelarilor lafrate-seu, care intra incet §i mirat.

Da ce soro, n'ai adormit anca?o intreba Conu Alecu.

Ia me rog asculta, colea, CoaneAlecule, data ai mai auzit a§a posna.Pupa aceea incepu a ceti, rar §i cugre§eli:

Ispravile .unui magar. Maga-rul, carele pe la not este un dobitocdomestic, in America trae§te in tur-me selbatece, fugind de om. Nu maide mult deOt in luna trecuta, d. Fo-

ca

118 001+717 ALE= ZiaiNESC17

otby, un cetacean onorabil din tinutulKentuky, patria acestor magari, a avutsä sus 0e o luptg tiranica cu un etalonincruciat cu zebru, fost al d-lui Footby,i pe care stgpanul sou, voind a-1 aduce

la grajd, nu l'a mai putut prinde cle-at impucandu-1, dupg ce inggarul mu§-case pe d. Footby din diferite locuricompromitetoare. Avis celor ce seslujesc cu asemenea dobitoace".

Sg zicem lui badea Avram sgse pazeasca de magar, adaose CoanaMarghiolita, ca moralg a celor de maisus.

Al nostru e betran, zise ConuAlecu, a§ezandu-se pe marginea patului§i oftgnd.

Sorg-sa, apropiind jurnalul de lumi-nare, se pregatea se urmeze cu cetirea,faptelor diverse :

Cum se inmultese curacatitele...Ia mai lasg politica, soro, §i

spune-mi mie ce e cand visezi rgndu-nele ?

Te dorete cine-va, zise sorb, -sa,

OONII ALEC17 ZAGANE8C7ff 119

vroind sä afle cu orice pret cum seimultesc caracatitele.

Asculta, Coma Marghiolito, sävezi ce-am visat : se facea par'cl o ran-dunica venise la not in cerdac §i-§i M-euse cuibul langa grinda cea mare... Cesa fie oare?...

Ce sä fie !... is to dorete ci-neva.

. Cine sa me doreasca?... zise ConuAlecu dand din cap; eu n'am pe ni-meni sa me doreasca... Doar poate ba-iatul..., dad, nu m'o fi uitat. Dupa a-ceea, uitandu-se in dosul jurnalului ce-1cetea sora-sa, adaose cu vocea inecatade lacrami : tare mi-e dor de baiat,Coana Marghiolita.

Sorb, -sa nu-i raspunse nimic. Ea 'A-rea ca nu mai suferea de nimic. Atatamai ingropase. saraca §i atata i se rup-sese unul cate unul toate firele inimei,ca, acuma remasese ca un fel de gan-dac bland care-§i mica instinctele delamancare pang, la swim §i deacolo me-

120 CONII ALECII ZAGINESCII

reu spre nesimtirea apropiatA ce se gd.seste sub aripa caldd a pdmentului.

Conu Alecu insa nu putea SA-1 uite.Nu iubise pe nimeni §i nu trdise pen-tru nimeni decat cu forta initial, pe tareo primise dela mama, -sa ndscendu-se :dela propriele sale puteri nu'§i luasenici un avent perSonal : sorb, -sa era so-

rd-sa ; parintii, cat trdisere, de aseme-nea ; bdiatul insA era altceva... Bdiatulei era drag, par'ca §i-ar fi Wit o manda lui, a lui Conu Alecu Zaganescu, inpament, §i ar fi a§teptato sA creased§i sd se facd cm...

tocmai bdiatul se dusese...A doua zi, dimineata, zise lui badea

Avram sa puie caii la br*ti, i plecala Ramnic.

Era o zi duioasa de toanind incare lumina intro, paid §i prin porii pa-mentului, incalzind totul... Conu Alecutrase la han la Lupan §i e§1 numai

pe ulitA, ludnd drumul spre casacdpitanului Ciupagea. Ora§ul era saracdar vesel. Fie-care umbla dupe, treaba

,

de-

al

CONII ALE= ZIGIN813017 121

lui cu tragere de ininal, fiindca in anulacela se facusere bucate bune.

Conu Alecu fiz si el inriurit de mul-tumirea ob§teasca §i prinse a zimbi lagandul ca-§i va vide indata baiatul. In-tr'adever, dupg, vreo cinci minute, a-junse la locuinta capitanului.

Fiind porpe deschise , curtea seputea vide toata.

In mijlocul curtii, jos, in nisip, bã-iatul se juca lini§tit cu o cutioarg, delemn, intorcend spatele care Candit vezil Conu Alecu, ei veni sg, se re-peadg, la el sa,-1 is in brate. Dar, casä se bucure §i mai mult de aceastaplacere, 01 bini§or pe nisipul moale,pang, ajunse la spatele lui, §i atunci iiauzl mormaind intre dinti primele noteale mierloiului din marseilleza : allonsenfants de la patrie, pang, la pa-tri-e-e,undo, intocmat ca mierloiul, o lua all-turi cu drumul. Atata ei fu de mild§i de drag copilul, ca, indoind un ge-nunchiu, se pleca pang, la el §i-1 luain brate, sarutandu-1 de mii de mi.

ulita.

122 002111 ALECIT ZAGANEEIC17

Matti], apucat pe la spate farg veste,se sperie §i cauta, sg se smulga dinbratele care-1 stringeau cu atata putere.Cand se intoarse §i dete cu ochii decapul selbatec al lui Conu Alecu, sesperie §i mai tare, §i o lug la fuggy,spre bun-Mile, plgngend.

II uitase.Cand veza Conu Alecu Ca bgiatul

l'a uitat §i -i e Meg de densul, simtlala ceva par'ca ar fi avut o inecaturain piept §i o istovealg a puterilor, §i,in loc sa se mai urce sus sa intrebede capitan, o lug inapoi spre han. Cumajunse acl, fit apucat de o tuna stra-nica §i se bolnavi...

Dupg ce se facti bine, peste vreotrei zile, culese pe badea Avram dincarciumele vecine, §i o lug, inapcA pedrumul Ramnei, singur §i neajit, pre-cum §i venise...

''0`;°:e

SUB-PREFECTUL

SUB-PREFECTUL

Targu§orul Vlddenii era a§ezat injosul Cricovului, pe intinsul mosiei cuacela§ nume, tacut, simplu §i statornicintr'o nota de tristete, pe care nimicin lume nu i-o putea schimba. Dinonce parte ai fi venit cu diligenta, nuputeai niciodata ghici, scoborind pripo-rul Cricovului, ca ai sa dai de un tar-gulet, mai mutt sau mai putin locuit,care se lauda pe sine fail mosura zi-cendui Comund-urbanci. Strins intoate pantile de dealuri, dormita inalbia apei, uitat de lume ca un schim-

r(4Q( '1?(.124,FIVAeik:115k.:1St.

I.

126 SUB-PREFECTUL

nic, §i, cu toate ca primarul tia binecd-§i reparase casa de curend, ear con-siliul comunal botezase bietele uliti cupomposul nume de strade, nimic nu seschimbase din obrazul ce-1 avusese cucincizeci de ani mai nainte, i era maresiguranta, pentru conservatorii tirgului,ea §i peste cincizeci de ani tot asa erasa remaie generatielor viitoare. Piriultrecea la vale, caletor lard satin, totinganand cu fiecare cretitura nu ;itiuce neispravita vorba, pe care remaneas'o urmeze cretitura viitoare ; aka catirgul parea totdeauna preocupat, §i

par'ca sta plecat pe app, sa, asculte po-vestea ce-o aducea unda alba din niunti.De aceea, card sosea diligenta de doueon pe sept6mana, oamenii e§eau in uptindei, mirati, iar vitele intorceau capulsere mosafir, cu acea privire untde-lemnie §i proasta, care porne§te dintoti ochii maxi §i fara viata. Atunci,la han la Voinea se facea oarecaremi§care. Judecatorul de pace, cu aju-torul pomojnicul subprefecturei,sOu,

SU13-PREFECTUL 127

doi trei spanzurati de advocati, carechibzuiau procesele locului, luau pe te-legrafist en asalt :

Ia vezi nene Dimiule eu n'amceva...

Amice Dimiule, dami corespon-denta...

Jurnalele mete, frate Dimiule.Ear fratele Dimiu i,i lua un fel de

piper in nari, de-1 videai cat de coloca e omul situatiei in acele momente.Daca, avea pe cineva ciuda, atunci isiresbuna :

Lasa-me in pace, domnule ! N'ainimica ! Sau chiar daca ai, Weapta sati 1 aduca factorul la domiciliu.

Daca i se facea vreun neajuns intrecele doua zile de sosire ale diligentii,it auzeai mariind intre

Lasg, ca td-oiu arata eu end oo veni diligenta.,.

In scurt, sosirea po§tei era un eve-niment, prevezut i Veptat cu nerab-dare, care ajunsese aproape de se ser-batorea. In zilele acelea autoritatile erau

dinti :

128 StIB-PREFECTUL

inchise, sau mai bine se mutau la hanla Voinea. In cerdacul hanului ce dape strada primea pomojniculjelbele ; in cerdac se impartea dreptateade catre domnul jude ; in cerdac se in-trunea sfatul comunei ; cerdacul era pa-latul administrativ al locului. La vre-mea mesii se deschideau poftele... carevin pustiile lant pofta de mancareaduce pe cea de bait; cea de beut pecea de vorba, §i Romanu'i Roman : potisa-i deslegi limba fora sa n'o dea nitelSi prin politick? Apoi cand ajungeaula, paragraful asta, da doamne bine !...

Dar afara de aceste zile ale sosireitargu§orul Vladenii era dea-

pururea somnoros.

In momentul in care incepe aceastaistorisire, diligenta sosea in Vladeni a-ducend cetatenilor mai sus pomeniti,ha chiar §i celor nepomeniti, doue §tiriinenite ai nelinisti pe multi vreme: 1)prefectul incunopinta pe pomojnic cain locul vacant de sub-prefect se nu-

Ploellti

:

(liligentii,

EIU33PREFECTUL 129

raise domnul Alexandru Dumitrescu,licentiat in drept; 2) proprietarul mosiei Vladeni, domnu Maxentian, faceacunoscut primarului §i alror doi-treifrunta§i din targ ca se insurase Ia Parissi, dupa catva timp, avea s se'ntoarca,cu nevasta la Inc*.

Aceste doue §tiri, cu totul deosebite,furg, desbaute i scuturate in cerdaculcafenelei cu toata, competinta publicului§tiut. Trebue sg, spunem ins,, cu ne-partinire, ca, vestea cea dintai ii mi§cAmai mult. Cine era acest Dumitrescu,licentiat in drept, care primea sg, viesub-prefect la Vladeni? Era un prostea, primea. Ba, era un om prea cuminte...Trebue sa, fie vreun cucona§, on vreobaccea. Ce fel de licentiat care nu seface procuror ?

Acuma sg, to videm nene Mi-tache, ei ziceau pomojnicului, cum ais'o duci cu licentiatu!...

Ia prea bine... Eu §tiu ce §tiu :apa trece pietrele rennin.

0 fi !... dar se duc curcanii dra-26.566 9

130 131:113-PREFECTI7L

cului.... Licentiatii aVa sunt cam aiciorilor !

bland suge de la doue oi,respunse pomojnicul, care avea maniaproverbelor.

i astfel le trecea vremea in cerda-cul lui Voinea, a§teptO.nd sa le vie noulsub-prefect. Despre partea Insuratoriiproprietarului nu se face pomenire, fl-indca le era frict sa nu scape vre-unulvre-o vorba §i s'o afle strigoiul, cumei zicea lumea.

Maxentian era in partea locului unfel de pa§e, care invartea judetul cumei placea lui, alegea prefectil da a-fara, numea deputati, stringea mereula avere §i traia ca un baron, bogatbine inteles. Legenda ei punea pe -soco-teala cateva fapte urite : a§a, bunaoara,nu se prea §tia de ce murise nevastalui cea dint ai §i unde ei era fata ce-i

remasese de la densa ; apoi se opteaca la castel (caci vechia cash, a pro-prietatii fusese prefacuta intr'un palatcu turnuri) se petrec orgii groaznice,

lllielul

ai -i

BUB-PREFECTLIL 181

la care nu lua parte nimeni decgt nitefemei ce soseau dela gall i Maxen-ianu cu vechilul lui; apoi avea obiceiu

de impura vitele straine ce le prindeape proprietatile sale, lucru care virisespaima §i deteptase ura in terani; dace,pe laneg toate acestea vom adaoga caera la chip om roiu, f,ra pic de sangein obraz, lesne vom pricepe de ce-izicea lurnea strigoiul.

Se intelege dela sine, ca noul sub-prefect nu le §tia toate acestea. El seintorsese de vreo cate-va luni din Paris,cu diploma in buzunar, §i a§tepta caguvernul sa fact, apel la destoinicia §iinvetatura lui. Fiecarui toner i se pareca Cara e incantata de sosirea lui §iintr'insul i§i pune toata nedejdea. Iluziae puternica pang la scara ministerului.Aci incepe a face cunqtinta obrazuluirealitatii, personificata deocamdata, inmutra unui aprod galonat, care res-punde cu obraznicie : domnu ministrunu-i singur I " §i cand domnu ministrue singur, tot nu-i singur, fiindca are alg-

122 SIJB-PREFECTUL

turi un pomelnic de postulanti, carese mareste cu numele noului tenor,.viitor stalp de tarn.

Cand ye va veni randul, cu pla-cere, domnul men : sunteti al saizecisi §asilea....

Adica : a§teapta murgule iarba verde;flindca sistemul pomelnicului este tem-perat de acela al intercalatielor.

Pune-I mai la inceput, e baiatbun.

Calitatea baiatului std, intr'un bile-.tel plin de blagoslovenie...

Ei, §i apoi asta-i lumea. Noroc ca.intre afectele stenice, cari reprezinta,expansiunea §i puterea, e pusa si spe-rar0.

Si sub-prefectul nostru era vinjos insperare.

Pe cand se intarea el in acest nobilsentiment, intro, intr'o zi la densulun aprod, soios dealtminteri dar vesel,care -1 ruga s, pofteasca la ministerul deinterne din ordinul domnului ministru.

Era in anul acela ministru de interne

SUB-PREPECTUL 133

un om cu minte si cu previdere, ca-ruia ei intrase in cap sa imbunata-teasca soarta teranului, incepand cuimbunatatirea administratiei. Avend cre-dinta Ca tineretea este virsta in care ome-nirea este mai bunk, §i mai harnica, sehotarise sä pue langa vatra plugarului,ca administreze, oameni tineri §i

luminati. Experienta, care in asemeneaimprejurri este soya dreapta cu §ti-inta furti§agului, putea sa, vie cat maitarziu, nu era nici 0 suparare.Daca a edit bine sau reu, asta e o altAchestiune, de care nu ne interesam.Faptul e ca, intre altii, ministrul chemasi pe Dumitrescu nostru §i-i vorbi lung§i drept; fa.cii s, vibreze intr'insul coardaiubirei de tail, aratandu-i uncle mergemdace, starea de astazi a taranului vacontinua ; it incanta incurca a§a debine, incat .acolo, pe loc, fara multaforma se facit sub-prefect...

Ii dete, spre a'l multuml, sub-pre.fectura pe care o vrea el: aceea a Via-denilor, unde avea §i o sfoara de mo§ie.

sa-1

§i-1

134 81773-PREFECTUL

i iata cum se facti sub-prefect, sprea veni sa traiasca la Vladeni, cu cm-stitele obrazuri de mai sus, cu stri-goiul §i cu alte chipuri asemenea...

II.

Trecusere vre-o doue luni de la so-sirea noului sub-prefect in Vladeni §ilumea nu se schimbase de loc. Tactulsub-prefecturei era ceva mai insufleOtcleat inainte. Pomojnicul, archivarul,copitii §i vata§eii erau mai omeno§icu lumea, fiindca le era frica de sub-prefect, care se pusese de-a binele safaca din tactul sell o autoritate. Tärä-nimea incepuse sa vie la Vladeni cucredin0 ca, e cineva care sa-i asculte.Advocatii prin urmare ii erau deja du§-mani §i vichilul de la curtea boiereascatrecea pe Tanga el fail sa-§i scoata§apca : sewn reu.

Ce-i pas insa sub-prefectului? Nu-ispusese ministru sa fie harnic §i sa

SIIII-PREFEC ruL 135

alba, incredere intr'insul? Harnic era ssiincredere avea destuld.

Dar cine uita, imprejurdrile nepre-vOzute, uita o parte insemnata dinviaa omeneasca.

Ocupat cu trebile zilnice, sub-pre-fectul vezii intr'o dimineqd oprindu-seinaintea tactului o trasurica cu doi caimici, in care erau trei persoane, foartenepotrivite una cu alta. Trasura erau§oard,, subtirica, lucratd numai in ciel,cu roatele mari §i fundul numai in ca-tifea. Capra fiind inapoi, trebuia samdie stapanul, §i 'n adever stapanul §imanh, iar in coada trasurei sta o slugdgalonatd §i injobenata, ca ()rice lacheude casa mare. Stapanii insa erau foarteciudati. In dreapta, o femee tenera ,

eleganta, cu o palarie de paie dreapta,aproape barbateasca, Linea haturile cusiguranta unui gentleman rider, man gai ncu capatul biciului gatul incordat al tailor;in stinga, se Linea, cam plecat pe ge-nunchi, un cioban cu cdciula turcaneascain cap, cu bata in mina, soios §i har-

136 SUB-PREFECTUL

'pups lucru mare; la picioarele lor,intins1 pe covorul trasurei, sta triintitao oaie. N'apucase bine sa se opreascatrAsura, sub-prefectul auzi pe ciobanstrigand in gura mare :

Hai cu mine cucoana, la jude-cata, sA videm eu pe ce dreptate omoridumneata ghitele oamenilor, ha ? sipui pe desmatatu asta de ciocoiu sä mebata, ha ?

i nici una nici alta, fiindca veneape partea ceelalta a trasurei, incalecapeste haturile intinse, lug, cue manyoaia, iar cu cealalta apuca pe femeede brat, zicendu-i cam rastit :

Da drumu hAturilor si hai enmine la pomojnic.

Tenera femee se supuse rizend,halaiul intro, in nauntru. Lucrurile a-cestea se urmare aka de rapede, incatsub-prefectul de abia avb vreme saeasy inaintea jeluitorilor. Cum it veziiciobanu, trantl oaia la pament, careera cu picioarele rupte, i incept' sase vaite, cu accentul transilvanean :

si

isi

si

SUB-PREFECTUL 37

Uite, domnutule, cum mi-au ucismioara, vai maica meal... Ce me faceu acu ?... Ce spui jupanului diseara lamulsatoare?... §i me i bati ha?...

Sii trecU maneca pe fata, deacur-mezi§ul careia se videa o dung, roia,cum it ajunsese sfircul biciului din fuga.

Nu, bade, zise vinovata, devenind deodata serioasa, n'am dat eu :vizitiul a greit... Iti vom

Ca nu-mi trebue plata ! adaogaciobanul restit.

Iti vom da o oaie de la carte...Ca nu-mi trebue oaie...

Atata era de indirjit i de mojic,meat sub-prefectul i. i perdu linWea.Dete un scaun femeei i apoi se in-toarse la el.

Vorbete cum se cade, c'apoischimbam politico, ii zise restit. Ce

pretentii ai ? Ce ceri ?Ca sa-mi dea mioara la loc.De ce vorbeV peste camp? Asta

§tii bine ca nu se poate. Dupa, aceea

plats...

138 1317BPREFECTUL

se adresa caprarului de vataei : catface o oaie Dumitre ?

De, boierule, zise caprarul, scar-pinandu-se dupa ureche §i lovind oaiacu piciorul, o mioara ca asta sä totfaca o jumetat' de pol... dad, o face...a§a-i mai Stane, intreba el pe unalt vat4el.

De la ce stana e§ti mai cre§tine?intreba sub-prefectul din nou pe cioban.

De la jupan DAu.Foarte bine. Am sa merg eu cu

dumneata la jupan Dutu sa-i spun in-timplarea, ca sa nu to mustre. Acuma,iata zece franci pentru oaie §i dute cuDumnezeu. §i viri mana in buzunarspre a plan ciobanului.

Tenera feinee se scula iute de pescaun :

Ye rog, ii zise cu bunatate ;n'am bani cu mine.

El nu-i respunse nimic, ci numaiapropiindu-se de densa ii spuse.incet :

Permite-ti-mi adaug and,

§i

--

sa-i

SUB-PREPECTI7L 139

zece, pentru dunga de pe obraz. Face,ye asigur.

Ye rog, zise ea.Iaca i pentru superarea dumitale,

bade. Dupe, aceea e§ind afara, zise vi-zitiului ca sä-1 auda toti vata§eii :

Sa nu mai dai altadata cu biciulin oameni , ca pui de-ti trage 25 laspete, ai inteles ?

Tiganul se cam foia pe capra, fa-

cendu-se ca, nu poate tine caii.Durnitre , adauga sub-prefectul

intrand in nauntru, to duci impreunacu Stan §i sa insotiti pe doamna panaunde va avea trebuinta de voi.

Doamna remasese pe scaun cam in-cremenita de rata pe care o luasera,lucrurile, numai card auzi pe sub-prefect, se scula, ii multumi u§or dincap §i

Aceasta forma cam rece lasa inimpresiile tenerului o urma greoaiecum iti lasa arrnonia unei orchestre decoarde care se sfir§ete cu notele stri-gatoare ale unui instrument de ararna.

sa

§i

est.

140 SUB-PREFECTUL

Dar sufletul tener se scald, maibucuros in praful de our al amintirilorginga§e decat in negura celor triste.

Capul cel alb §i rotund al imprici-natei se zugravea pe paginele jelbelorsub-prefectului §i resarea intre filele dedosar cu acea putere cu care intilne§tidiscul soarelui in toate lucrurile, candai privit mult la el.

De cunoscut n'o cuno§tea, dar cambanuia el cine sä fie. Auzise vorbin-du-se de intoarcerea proprietarului §i

a femeii sale din Paris, de porecla ce-ida lumea numindu-1 strigoiu, darhalal de strigoiu cu a§a strigoaica!avea ni§te ochi alba§tri inchi§i, ca vir-furile de liliac cand ploua, §i opotrivita, surizetoare, din acelea ce vor-besc inainte de a se deschide §i unarc de sprinceana, de par'ca-1 gre§ise fireapuffin mai lung, ca sa coprinda in ca-drul lui toata marimeacand intorcea §i cealalta fill, galbena adosarului, o videa toata, nalta si mla-dioasa ca o mature, verde, cu mijloce-

§i

guru,

ochiului.

;

EMB-PREFECTUL 141

lul plapand §i sinul plin §i ridicat u§orca de un suspin...

Ei, §i de geaba schimba dosarul,ca in toate tot pe ea o cetea ! Ar fiputut sä rescoleascA arubiva intreagA,de la unirea Principatelor, §i n'ar fi

glsit nici o pricinA, mai trainia, lastudiu dectt pricina cu ochii alba§tri.Atunci voi sa fadi, o reactie asupra lui-insu§ §i sung, clopotelul :

SA vie domnu archivar.Imediat apart' in pragul u§ei antica

persoana a acestui dernnitar, combinatadin ni§te organe grozav de purtate :ochii stini, nasul incalecat de ochelari,mustatile arse de tigare, obrajii lucratia jour de versat §i vre-o trei vice deper ce soseau pe teasta capului tocmaidin regiunile occipitale.

Panaitache, is da-mi dosarul toc-melilor agricole.

Aceasta era piesa de rezistenta, de-dalul, cum s'ar zice, in care se rata-ceau toti sub-prefectii.

Se pose el pe cercetat dosarul toc-

142 SUB-PREFECTIIL

melilor, dar, hotarit, acesta era un do-sar teribil Me rog, dace, de atateamari de ani se gramadeau contractepeste contracte... §i oamenii nu le exe-cutau niciodata... §i... vi... i erau fratea§a de tainici §i de farisei ochii aceia,

zeu, iii venea sa zici cu poetul :

Sunt urnezi infioratoriiDe lingusjri, de viclenii.

In vremea asta se'ntorsese Dumitruvata§elul §i cu celalalt to varal al seu.Sub-prefectul it chema numaidecat la el.

D'apoi, cum e Dumitre ?Cum sa, fie cocoane... bine.Ce mai e nou ?Ce sa fie... bine.

Par'ca era afurisit. Nu vrea cu niciun prey sä dea in partia vorbei, §i

sub-prefectul War fi vrut sa-1 descoase.Dumitru ins,, cu acea temere a taxa-nului, care nu vrea niciodata sa, in-ceapa el, chiar Gaud are ceva de spus,a§tepta. Sub-prefectul se hotari.

ca,

SUB-PREFECTUL 143

Pang, unde v'ati dus dupa tra-sura ?

Apoi... is pang, mai in malulgad ei.

Atat ?Ordonati ?Numai pana la garla ? De ce

n'ati dus'o pana, acasa ?Apoi... ne-a poruncit dumneaei

sa ne intoarcem ; ea zicea sa nu afleboieru, ca-i foc de cioban.

Sub-prefectul se lega de vorba va-ta§elului.

Mai Dumitre, cum sa se fi in-timplat oare sa dea cu trasura pesteoaie ?

Ba ca se prea poate, manta -le-argalbeaza de of ; ca-i vita proasta, boie-rule : se duce oarba de mal §i n'ai ce-iface. Eu zic ca oile treceau §oseauadeacurmeziu §i ele nu se feresc ; caiide iuti iuti, is to mir cum a apucat-ope vre-una roata §i i-a retezat picioa-rele, ca's plapande bata-le viva, lor...

144 1317B-PREFECTUL

Se poate, zise sub-prefectul peganduri. Bine Dumitre, dute.

Caprarul de vata§ei se duse, i sub-prefectul, remas din nou singer, urmaa se gandi eara§ la dinsa.

Gaud e§i ca sä se duca acasA, seintilni in scary cu un om Ware, careii inmana o scrisoare. Doamna Maxen-ian ii multumea pentru serviciul ce

i-1 facuse §i-i inapoia banii dati cioba-nului. Scrisoarea era rece §i demna,dar slovele acelea, lungi §i cam lene§e,aveau par'ca parfumul manei care lescrisese. §i urma §i un post-scriptum' 1..

Inima sub-prefectului se mica maicu putere la cetirea acestui supliment,care, la drept vorbind, era mai insem-nat cleat chiar scrisoarea. In suplimentera rugat sä comploteze cu densa sprea nu afla barbatul sou intimplarea cuoaia, caci altfel era vai de bietul cio-ban ! In josul postscriptumului era nu-mele intreg : Dadiana Maxentianu.

Dadiana...

SUB-PREFECTUL 145

Numele era frumos, dar parea luatdin romanele evului de mijloc. 'macdt de mult se potrivea cu chipul ei:o chema Dadiana, §i a§a, §i trebuia s'otheme. Se mira chiar cA nu §tiuse maidinainte lucrul acesta. Cdt de multiasemanare era intre ovalul obrazuluiDadianei §i intre numele ei... De ce oarela unele fiinte, intimplarea. se supuneesteticei §i ultra in liniele armoniei forpersonale? Cand o botezase muma-sa,nu stia ca fata o sd creased a§a depotrivitd, de rotunda si de armonizatd.Si vorba rotunda vine aici de bunavoiaei; cdci s'ar putea sd, se numeasca Da-diana o femee uscata §i unghiulara ?

Se urea in trasura, cu scrisoareain mAna, §i se duse cu ea desfacutd pegenunchiu pend acasa.

Acasa it mtepta Dumitru vdtArlul,cu masa pusd. Acest Dumitru dove-nise incetu cu incetu un fel de nevoicpentru sub-prefect. Il intelegea intr'omultime de lucruri sluja cu inde-nianare si cu bundvointd.

26,566. 10

§i'l

146 SUB-PREFECTTIL

Am spur ca sub-prefectul isi areamosioara, remasa dela mature -sa, incealalta, margine a Vladenilor. Casa be-tranei o pastrase asa cum era : cu so-frageria ei goala, cu policioare prinziduri ; cu scoartele de tarn, intinse printoate odaile; cu mirosul deosebit allucrurilor vechi si curate; cu sofauacea de cit galben... Numai intr'o odaieisi pusese un pat de campanie, carese intindea si se stringea dupe vole;niste rafturi albe de lem in care isivirise cartile; o masa mare cu fel defel de pipe si de unelte de vinatoare,si'n cole... pace. Ba intr'un unghiu erauvre-o trei susanale, niste harabale depusci si de iatagane, gasite in casa be-tranei, dela unchlu-seu, si pusca lui. 0adeverata camera, de soldat in lager.

Inainte de a se pone la masa, sub-prefectu isi lua o carte din rafturi,obiceiu de student de a mancit cu ziarulalaturi. Dar in toate imprejurarile vietiinu ne plat aceleasi lucruri , maimulti nu ne multumesc aceleasi multu-

SUB-PREFECTUL 147

miri. Intrand cu scrisoarea Dadianei inbuzunar, lasa jurnalele si se duse, prin.tr'un fel de indemn firesc, catra unvolum legat cu scoarte cenusii de panza.Turghenieff it chema parca catra densu,sub aripa calda a geniului set' senin,si cu acest vechiti prieten mama in pace,cuff ndandu-se in simtirile aceluia, caintr'ale sale proprii. Nu mai era laVladeni, ci la Francfort, in cofetariafostului tenor ,5"pice bubio, iar Dadianase asemana intocmai cu iubita roman-cierului rus. Printr'o inlocuire ciudatasi printr'o puternica aprindere a fan-taziei, lumea de acum si lumea de a-tunci se amestecara asa de bine, Meattopira o atmosfera noue din aerile vechi,in care sub-prefectul se pierdu cu de-saversire, mai cu seama cand, dupamasa, se intinse cu tigara in mina pesulurile moi ale divanului...

Cand veni Dumitru sa-i spuie Catrasura asteapta, it gasi cu ochii tin-titi in podele. Ce videa?... Ce vede o-chiul Marinarului in panza spatiului?

10

148 81.113-PREPECTUL

duse la sub prefecture, §i se pusepe lucru. Impresia ce-i remasese de laDadiana era prea puternica pentru cacelelalte s'o poata acoperi deodata. Dartimpul e ca o garla de munte care a-duce nisip §i neteze§te toate albiele....Azi una, maine alta, §i nimicurile umplugolul sufletului. De sigur ca i-ar fi re-mas capul Dadianei ca o aducere a-minte, ca o fericit1 aducere aminte,dar numai atat, dace, alte intimplarinu l'ar fi purtat din nou in calea ei.

La vre-o septemana dupe, cele po-vestite mai sus, pe cand deabia sosisela sub prefecture,, plin de praf §i os-tenit, in urma unei cercatari ce facuseprin comunele pla§ei sale, intra pomoj-nicu la densu §i-i spuse, c'un fel deaer misterios, in care se amesteca odungy subtire de ironie, ce,

77a aflat

boeru despre istoria cu ciobanu §i i-atras o sfanta de bataie de l'a lasatmai mort..."

Cunoa§tem pe Mitache i u§or ni-1putem inchipui, conform proverbului lui,

Se

SUB-PREFECTUL 149

credincios mai mult lai Maxentian, careera piatra, decat §efului seu, care era apa.

La §tirea aceasta ins,, sub-prefectulse infuria a§a de grozav §i a§a de tarebatu cu pumnul in mask, in cat conuMitache isi lasa linia de ironie la o parte.

A !.. mi§elul ! striga sub-prefectul,dupe, ce am catat sa cocolo§esc lucru-rile §i sa platesc rana de pe obrazulomului cu bani, apoi acuma it mai §ibate !... Las ca vorbim not !... Dupaaceea Bete porunca sa nu deshame caii,§i adresandu-se lui Mitachi :

Domnule pomojnic, hai cu mine !Pe drum, Mitache se Meuse numa

cat un iepure de mic. Sub-prefectul ta-cea, dar i1 simteai cat de colo ca eplin de indignare. El se gandea cumsa urmeze mai bine, ca pedeapsa sävie sigura §i dreapta. Si, din gaud ingand, ajunse pana la intimplarea cuoaia, dela care purcedea toata istoria.Cand i§i aduse aminte de asta, tresarl,parca s'ar fi de§teptat din som. Seputea sa dea pe Maxentian in judecata

150 SUB-PREFECTTIL

si sä nu amestece si pe femeea lui?i ea, la drept vorbind, nu era vino-

vata decat ca nu stiuse sa tie caii, ser-mana. Doar nu ea (Muse cu biciul inom ea nu era in stare sä fact, ast-felde lucruri. Cand are cine-va niste ochiasa de frumosi, cu o asa de ]im-pede privire, e cu neputinta sa nualba suflet!...

i asa, incetul cu incetul, indignatialui contra lui Maxentian se preface inmild pentru donsa, incat, cand ajunserela japan Dutu, hotarirea de a da in ju-decata pe bataus se micsorase grozay.Dar, printr'o reactiune fireasca, carese face in toate naturele oneste,au constiinta ca au fost un momentnedrepte, sub-prefectul, care stia ca nuurmase ca un functionar cinstit, candsilise pe cioban sä se multumeasca nu-mai cu banii ce-i da niste boeri pentruclunga de singe de pe obraz, se hotarlde astadata sa nu mai fie slab. Ast-fel, antra in curtea Dutului.

Pe o sarica asternuta pe pamentul

,

cand

SUB-PREFECTUL 131

jilav dintr'un cosar, sta intins ciobanul,cu ochii ingropati in orbite, cu guraintredeschisA in afara, cu fata, vonta,legat pe la urechi cu niste foi de pa-tlagina, ear prin prejurul gurei cu ra-muri subtiri de rosmarin, ca mortii; im-prejurul lui un roiu de muscute decamp tineau un fel de ison superator,mutandu-se dela cap la picioare, siinapoi, faro sa le goneasca nimeni.Se apropiare cu totdi de densu si badeaDutu it scutura de maneca :

Mai Inane mai, scoalal...Un gemat surd, Ca un vaet dure-

ros, esi din pieptul bolnavului.Scoala mai Inane, c'a venit domnu

sub-prefect sa to vada... scoala mai !Bolnavul isi veni un moment in

simtiri, si, cu toata durerea ce se videoca sufere, card auzi de domnu sub-prefect, se'ncerca sa'si ridice capul dejos... dar nu puta.

S, iertati, boerule, ca nu poate,zise badea Dutu cu cuviinta. Dupa a-ceea ridica, tolul cu care era acoperit

152 SUB-PREFECTITI,

bolnavul si arata ranile ce avea. Minasting, aterna pe piept in jos, sgarcitasi galbena ca de ceara, cu margini vi-nete ca de cangrena. Mai sus de cotse videau doue urine rosiatice, pe unde-1strinsese franghia.

Pustiiu de virtej! zise badeaDutu: l'a strins pana esit ochiidin cap.

La viderea acestui corp omenesc,chinuit intr'un mod atat de selbatec,sub-prefectul simti un nod de indig-nare urcandui-se in gat, si fart, voiei se urnplure ochii de lacrimi.

In viata mea n'am vazut asa lu-cru! Pentru o as,emenea, fapta, nu e-xista pedeapsa...

Cerii un condeiu si hartie ca sa-siincheie procesul verbal.

Sa iertati, domnule, zise badeaDutu, el nu face lacramatie.

Cum nu face reclamatie? intrebasub-prefectul mirat.

Apoi, ]a ce sa, mai faca ?... stieel ca tot una e... Cu boieru nostru nu

tall

8UB- PREFECTUL 153

se poate pure nimeni. l'a §imultumit... i-a trimis prin vichil ni§teparale... Ca nu to teme domnule, itfacem not sanatos, adaoga, vezend pesub-prefect ca remasese locului incre-menit.

In acest timp pomojnicu prinse pri-legiu §i zise sub-prefectului:

In materie de batae, dace, paci-entul nu face reclametie...

Da-mi pace, ii respunse acestasuparat. Haidem dupa doctor mai bine...

Pomojnicul nu simtea insa ca, inaceasta hotarire a sub-prefectului intrto cauza straina. E§ind, mai intreb o-

data, ca de datorie:Va se zica, nu vrea reclame...Nu, domnule, nu...

i apoi, adaoga sub-prefectul,voiu veni sa-1 intreb pe el, personal,card va fi in stare sa-mi respunda.

Sa poftiti.Sub-prefectul se dete jos §i-§i

drumul spre tact, printr'o padure Tara§i betrana, ce era in apropiere de stana

se's

lug,

154 SUB-PREFECTITL

Dutului. Pomojnicu se duse cu trasuras caute pe doctorul p1 ,ii.

Ajuns la tact, se inchise in cameralui i se intinse pe canapea, cu o du-rere de cap nespusa, §i o mare nelini§te.Siniea eara:ji fusese nedrept, dar deastadata de o nedreptate strigatoare.

Tocmai Medea a ya, cand auzi clo-potele unui potalion ce venea deladeal i vOzit pe fereastrt o trasura cupatru cai, ce se opri in fal,a tactului.Numai decat lumea pe incepts sase mi§ce, funcOonarii sarire de pe lalocurile lor vata§eii se a§ezare la. linie

dupe, cateva minute, intra Panai-tache archivarul, deabia sufland :

Ve rog, domnule sub-prefect,ye pofte§te boierul pana la trasura.

Graba §i emotiunea se impartas,escfoarte iute. Sub-prefectul sari de pecanapea aproape fara voia lui §i erasa §i porneasca, spre u§e, cand tocmaiauzi vorba boierul'. Se stapani catputts §i opri pe archivar, care voia saalerge inapoi la trasura.

ca

afara

;

§i,

SUB-PREPECTUL 155

Dute de-i spune ca tine aretreaba cu mine me gasete in biurou.

Archivarul se cam codex.Asa sa-i spui, m'ai inteles!Prea bine, zise bietul archivar,

care se simtea impoverat de aceastagrozava sarcina.

In cele cite -va minute de atep-tare ce urmare, sub-prefectul simtl cauraste pe acest om din toate puterilelui. In sfir§it u§a se deschise, izbitade parete, §i un om gras, potrivit lastatura, cu cautatura posomorita darvie, intra in launtru. Acesta era stri-goiul de sigur. 0 fata bronzie, failsinge; o barba rara, de un roTa tul-bure; o frunte ingusta... El era.

Stetera amendoi cateva secunde,privindu-se drept in ochi. Maxentianrupse eel dintai tacerea.

11I'am supus la poruncile dum-neavoastra, domnule sub-prefect, ziseel indesat, §i am venit.

Sub-prefectul dete u§or din cap,

156 81711-PREFECTUL

fail a respunde nimic i remase in pi-cioare.

Am sa me plang contra sate-nilor... urma Maxentian. Nu vor saiasa la secera... conform invoelilor. In-voelile mele cu den§ii sent... §i aci voisä inceapt povestea socotelilor lui cu

Sub-prefectul it opri.De prisos... Punqi tot ce voiti

sa-mi spuneti mie pe hartie...Eu? it intrerupse Maxentian cu

graba.Dumneavoastra.Eu, sa fac jalba in scrisDa, da, intari sub-prefectul.

Aci Maxentian fad" o strimbaturade milli uitandu-se la el, §i, mai galbencleat era din fire, adaoga:

Nu me cuno§ti... Ai sa invetisa, me cuno§ti...

i e0, lasand pe sub-prefect singur,in picioare...

taranii.

I...

SUB-PREFECTUL 157

Era pe vremea coasei, in cea din-tai Duminica ce urma dupe, intimplareade mai sus.

Se ridica soarele, toner §1 prielnic,in vezduhul rece al diminetei, potrun-zend, ca ochiul unui flecau frumos, toateinimele. Ciocarlia de Baragan plutia inundele aerului, tipand a munca ; pitpa-lacul de§tepta lanul de meiu cu glasulsou molcom §i intrerupt ; graurii pes-triti treceau in bande sgomotoase spreapa, pe cand barza, cinstita §i har-nica tovara§e a plugarului, umbla ele-ganta §1 melancolica prin faneata, ye-nond broa§tele, rimele §i gu§terii. Dinpalele fanului cosit se inalta catra soavetamaia campului, ear mai 'nainte lanulde grin desfa§ura ochiului panza aurita, aspicurilor. De marginea drumului, unpervaz de flori de camp alcatuia cadrulholdelor, intretaind monotonia verdeluicu vapselele stinse dar a§a de dulciale corolelor ion. Sulfina, trista §i par-

158 SUB-PREFECTUL

fumata, ca o veduve tenera ; cicoarea,albastra ca cerul ; mazarichea, sprin-tenri ca o glum,; macul, subtirateenalt ca un hidalgo ; ghizdeiul, laptelecucului, garofita selbateca, cimbrul, si-minocul, romanita, toate crqteau unala umbra alteia, scotend capul la drum,ca nite blande §i curioase copile cesunt.

Cu pu§ca in spate, sub-prefectul seducea pe drum inainte, inseninat derecoarea diminetii, §i se tot ducea mereu,tinendu'§i eainele alaturi. Dna, ai fi

vrut sa urmezi calea apucata de el,

ajungeai... la Maxentian. Dar neavenddreptul s, ne coborim in con§tiinteleoamenilor, nu putem banui nimic. Seducea la venat...

Ne mai putendu-§i tine cainele, intrtintr'o faneata, pe cositura, §i se au-zira in urma lui cate-va descarcaturide pu§ca...

Pe card qise din cositura §i dasein drum, ca sd. mearga mai departe,la o cotiturti, printre porumu, iii vezu

§i

SUB-PREFECTITI, 159

calea taiata de un front de calareti, cariveneau la pas, vorbind si rizind in guramare. La viderea sub-prefectului ta-cure toti, privindu-1 cu ochi minunati.El isi scoase palaria toata lumea iimultumi, si ast-fel trecure: el la dealsi

ei la vale.Erau poate vre-o douesprezece per-

soane, barbati si femei. Sub-prefectulrecunoscu pe Prefect, pe Maxentian sipe Dadiana.

De cand n'o mai vezuse !Ca un aparat de fotografie, ochiul

lui prinse imagina intreaga a tinereifemei, si se duse la deal uitandu-se ladonsa parca i-ar fi stat tot inainte. Cuchipul cam inclinat spre dreapta, ea setinea pe cal cu acea elegant, calda,pe care o da cresterea unit, cu fru-musetea formelor. Mana stanga sta ri-dicata pana in dreptul sinului, stapa-nind prin friu voiciunea murgului pecare umbla. Ochii priveau coama ca-lului, ear gura zimbea usor, la vorbelece i le spunea prefectul , un curtezan

160 SII33-PREPECTIIL

rescopt dar :Inca placut. Cand intalni pesub-prefect, atat de pe neWeptate, sero§i pe vezutele, incat prefectul se opridin vorba tint privirea pe obrazulei, ceeace o face sa se ro§easca §i maitare. Nu indraznea sa-§i ridice ochii depe coama calului, dar, fiindca tacereaprefectului se prelungea, cauta saci in-cordeze toata vointa in privire §i iizise cu oarecare lini§te :

Ce-i?...Ved ca vorbele mele to fac sa

rop§ti, ii zise el ironic.Ingrijesteti-le, ii respunse ea.

Prefectul insa, lup betran, dete u§ordin cap zimbind, intoarse privireasere Maxentian. Acesta avea aerul caface carte unei doamne pe care o in-sotea, dar ochii lui nu paraseau nici-odata pe Dadiana. In minutul acelaera pa]id ca un mort. Prefectul i§i inutaearasi privirea pe chipul Dadianei, aicavil obraji se decolorau putin cate pu-tin, §i apoi se uita in lungul spatiului,gandindu-se cum adesea cate un nimic

§i-§i

§i-§i

SUB-PREFECTUL 161

ridica panza tainelor celor mai adanci.Societatea i§i urma drumul mai de-parte.

Sub-prefectul rataci pe camp Anamulta vreme §i numai la masa ventacasa. Era dus pe ganduri. Prefectulacela nu prea era om hazliu, dar on§i cum... parca i-ar fl venit mai la'n-demana sag §tie pe alte tarimuri. Dupamasa se culca, §i dorml greu. Lucruriledin lumea real, se prezentau, isolat,cu formele for propri ; dar, lipsind a-

mintirea, ele n'aveau raporturi intredensele, §i astfel, se combinau intr'unchip cu desaver§ire ciudat. Era, buna-oara Dadiana, §i prefectu, §i caii, si oprepelita lovita in aripa pe care o a-lergase o gramada, dar fart, armoniarealitatii.

Mai intr'un tarziu prin ultimele stra-turi ale somnului, simti mirosul dulceal unui manunchiu de flori de camp,pe care-1 adusese cu el, §i ast-fel, ner-vul care adormise cel din urma se de§-tepta cel dintai, chemandul-1 la viata.

26,566 11

162 SUB-PREPECTITL

Se scull aduse aminte de cio-banul batut. Se gandi sa se duct sa-1vada. Stana lui Dutu find aproape decaste], de care era despartita prin pa-durea rant i betrana de care am vor-bit, se apropia de Dadiana. Devil pantacolo era o bucata bunt, se duse pejos. Era un senin frumos de seart, cusoarele care la apus se muia intr'omare de purpura, pe citnd la resaritluna, anemia, §i sfiioast, sta ca o

rotocoalt de hartie pe fundul satinatal cerului albastru. Ctnd ajunse laDutu de abia mai era putina lumina.Ciobanu se afla mult mai bine, delimina stinga ii remanea aproape para-lizata. Il gasi tot acolo unde it lasasecu cate-va zile mai 'nainte, singur,incerctnd st -i lege rana cu patlagina.Se chinuia sa tie cu dintii un capet alpetecii, iar pe celalat vroia sa-1 inoade,§i nu izbutea.

Sub-prefectu, fara vorba, iii lastpaltria, puse un genunchiu in pament

desfacend rana, ctuta s'o lege po-

§i-§i

§i,

SUB-PREPECTUL 163

trivit, ca sa sugrume maim 0nici sa lase aerul sa patrunda. Pe candsta ast-fel, auzi in curte o voce curate,,care ridea cu o nespusa, pofta, 0 inurma, cateva sarutari, care pocneati cuacel sgomot gras cu care §i saruta ma-mele tinere copii, §i, aproape in acela§timp, se ivi sub §opronul ciobanuluiDadiana, tinend in brake un copil de-alDutului, §i mai in urma Dutuleasa in-sa0. Ea §tia ca, sub-prefectul e acolo0 se 'Area ca vine cu copilul in bratetocmai ca sa, aiba mai multe obrazuriprin prejurul ei. Cand vOza pe sub-prefect in genunchi, la pament, langabolnav, se oprl la cativa pa§i §i lasameet copilul din brate... El se sculade jos §i o salute, din cap, Mil a-i in-tinde mina; ea insa it sill sä i-o in-tinda scutura voinice§te, fail sepoata zice o vorba, dar vorbind atatde puternic prin mangaerea ce adaosecealalta m,n, cu care acoperise pe asub-prefectului. Lui i se turburare parcamintile...

11

nul

§i-1

164 SUB-PREFECTUL

S'a fa,cut b.ne, nu'i aka ? ziseea cu o inmuiere de glas duioasa, carevorbete mai mult decat toate marturi-sirile.

Acuma e bine de tot, respunsesub prefectul. Sunt foarte multumit.

Dar eu!... zise ea cu grabs.Dupa aceea mersere de se mezare

pe prispa casei, uitandu-se cum se urn-plea curtea de vite, cari intrau sa seculce. Copilul pe care-1 tinuse in brateDadiana, venise iar i l ng densa, re-zemandu-i capul balan i cret de ge-nunchile ei. Risers, putin cu el, i dupaaceea ea se scula.

Trebue sa me duc, zise rizind,ca stt nu simta ca am fugit... Am ogramada de lume, pe care am lasat-oin gradina,, sperand ca fie-care, ocupatiunii de altii, n'au sa bage de seamalipsa mea... comptez pe egoismul ome-nesc.

Sub-prefectul §i cu Dadiana se vi-deau acum numai pentru a treia oars.Dar data faptul, in inchegarea lui reala,

.

SUB-PREFECTUL 165

se intimplase rar, cat de des se intim-plase el in mintile lor... Si cat traimin noi, adesea e mai real si mai puternicdecat cat traim in afara.

Sub-prefectul se sculase §i el §i seindreptau impreuna spre poarta. Dinpoarta se videa, la lumina lunei, cumse deschidea drumul prin padure, largsi drept.

Pe aici mergei la caste] ? in-treba el cu oarecare indoiala.

Da, fiindca e molt mai aproape...Nu stiai acest drum ? A e adeverat,zise tot ea cu grabs, dumneaveastranu cunoa§teti nici un drum care ducela mine.

El se uita la densa cu parere dereu §i rosti o banalitate oarecare.

Vorbind insa astfel , ajunsere a-

proape in marginea padurei, §i fiindcaea tacea, parindu-i parch, reu de ob-servatia ce i-o facuse, el ii zise cusfiala.:

Drumul meu este in partea cea-lalta ; afar, numai dace, inn permitqi

166 SUB-PRE FECTUL

sä ve insotesc is marginea cram-gului...

Vorbind, se opri locului. Ea paritca, se gande§te o secunda, dar, rapede,iii treca o mica, haina ce o avea cudensa din maim dreapta in cea stanga§i-1 lua de brat.

Cu chipul asta poate sa, invetidruinul... i iute, ca cum ar fi voit sa,nu-i lase impresia mai lunge a acesteivorbe, incepit a istorisi de glumele so-cietatii, de petrecerile mosafirilor sei,de o multime de nimicuri, in care seamesteca des numele prefectului,

§tie cat de reu facea tovara-plui ei de drum. Dar, Ca in totdeaunasand vorbe§ti singur, intr'o tacere preamare, ajungi de te asculti to insuli,§i vocea to te mi§ca mai molt cleat aaltora. El, taand, simtea ca glasul eiincepea sa, tremure , sand deodata oopri :

Sit! ii zise stringend-o Meet debrat, imi pare ca and pe cineva prinpadure. Ea se opri deodata i se inalta

pang,

fora sa

SUB-PREFECTITL 107

in virful picioarelor, parca, ar fi voitsa, vada mai afund in linia drumului.El, din potriva, se last jos, uitandu-separca, pe sub panza umbrelor.

De sigur, e cineva... Deabia ved...dar nu me

Dupe, aceea se duse rapede pesi cazu tot la pAment, ure-chea de marginea drumului.

Sigur !...Tot atunci aduse echoul padurei un

resunet de glas.Sunt ei, zise Dadiana, pe cand

el se scula, eram apucam-dul earai de brat it sill sa. inclineputin spre stinga, in pAdure.

Trebue lasAm sa. treaca, ziseea. se afundare mai inauntru.

In pAdure, pamentul, acoperit cufrunze, era male. Vitele de mure ii co-prindeaa pana la genunchi, ramurile,dese pe unele locuri, ii umbrea de luna.Lipiti unul de altul ei ascultau... Res-pirarea for deabia se auzea §i bratullui drept, lipit de inima ei, o simtea

in§el...iarbit

lipinduli

sigura... §i

sa-ii

§i

168 SUB-PREFECTUL

cum batea cu putere. Linitea era ne-tarmuita. Cand §i Mud se rupea citeun gatej din crengile uscate, §i pica curesunet, sau Cate un chiot de pe lastand venea stins i prelung. Prin ra-ri§tea copacilor petrundea luna, lesandrotocoale de lumina fosforica pe frun-zipl de inure.

Dadiana, plecata putin inainte, (lutasä petrunda cu viderea OM la drum.El se uita la drum, dar se uita maimult la densa. 0 raza de luna, furi§atAde sus, cadea pe gatul ei cu atata far-mec, incet, cum sta lipita de donsu, fuluat de .vraja calda a amorului lipiaura de raza tradatoare... Ea nici nuse mi§ca. INIana singura, care apucasepe a lui, ii respundea incet, tainic, tre-murand pana sus...

Si spue cine ce va vrea. Nu e sim-tire care sä intre in forma omeneascacu o mai mare invoire a tuturor fa-cultatilor noastre suflete§ti, deceit almo-nd, §i nu e in acelas time duman mai

si-si

SUB-PREFECTUL 169

neimpacat §i nimicire mai desavOr§itaa celorlalte facultati decat tot el.

Lumea de acasa dela Dadiana trectila vale; dar ar fi putut acum sa treacainapoi la deal §i iar la vale, ca pentruea ar fi fost ca cum nici n'a trecut.

negreVt, trebuire sä piece deacolo. Brat de brat §i facend parca osingura faptura, se dusere la deal pedrum. Inainte de-a e§i din padure seintilnira cu un om. Era unul singer,deci nu putea fi din compania celor-laqi; §i-apoi acum chiar de ar fi fost...Omul trecii pe langa ei, privindu-i bine.Sub-prefectul simti pe Dadiana Ca sestringe mai mult de densu, parca i-arfi cerut s'o apare.

Omul asta nu-mi e prieten, ziseea, clupa ce trecure.

Cine e? intreba el.Vichilul nostru.

Noaptea cea dintai care urmeazaunei asemene aprinderi suflete§ti esteisvorul celor mai bizare si mai nein-telese simVri, care ridica sfera noa-

§i,

170 SUB-PREFECTUL

stra launtricA, o umfla, o umple,s revarsa in visuri ciudate, in chin §iinsomnie, in pagini scrise i chiar inlacrimi.

La castel, se stinsesere luminile unadupe, alta §i numai dela fereastra Da-dianei pleca o lung, raze galbemi, carestralAtea straturile intunerecului, 0,nain deOrtare...

Jos, sub scara cea mare, in biu-roul intendentului, canaturile ferestrelorerau strinse cu ingrijire. Doi oameni,Maxentian §i cu credinciosul set' vichilaveau de lucru. Maxentian se plimba inlungul odaii, cu mAnele la spate, ta-cut, pe cand vichilul sta in picioare,rezemat de stalpul u ei, a0-,eptancl curespect sci, binevoiascA stApanul a-i spuneo vorbA. Nu se auzea decAt pasul a-pilsat al lui Maxentian din cand incand pocnetul lampei. Trist, un greerdWept suna a tacere, deprins cu paiilui Maxentian ca cu un ciasornic deperete. Acesta se oprea caeodata infata vichilului §i, preocupat, it apuca

Ong,

§!

SUB-PREFECTUL 171

de cate un nasture al hainei, parca arfi vrut sa-1 faca atent... 5i nu-i spuneanimic. Insfirsit, dupe, mai multi, vreme,se apropia de fotoliu §i, lovind u§orcu capatul condeiului in biurou, intreba,pe vichil :

Va se zica es,ti sigur?Vai de mine, cucoane! dupa ce

i-am vezut cu ochii mei !...Foarte bine...

0 lunga tacere urma iara§ acesteiintrebari. Maxenpn isi rezemase capulpe mani §i parea dus intr'o lunga al-catuire cu mintea. Vichilul, obicinuit,astepta. Deodata stapanul so ridica dejos, aprins la fata §i rinjind ca o sea-farlie de mort, si, izbind cu condeiul

sä gaureasca postavul de pe masa,striga din fundul gatului:

Am sa-i mananc!...Vichilul, care era un vechiu laq de

cai, se gasea mai bine in aceasta at-mosteri aprinsa, decat in cea lini§titade pen' aci. El holbase ochi magi, gataparca, sa se repead pe prada.

pant

172 BUB-PHEFECTUL

Sa nu-ti iasa o vorba din gura,ii adaoga, stapanul, mai inteles? Candvei videa pe mi elul acela pe aici, sato faci ca. ti-e drag. Pe dansa sa, n'omai urmaresti !... Bute !

Dupa aceea, pe cand vichilul eea,el, amenintand cu degetul portretulDadianei :

Lasa ca ti-i trimit eu unde lefade bine !...

i cu aceasta sentinta e§l§i se dusesä se culce.

IV.

A doua zi, foarte de dimineata, sub-prefectul primi de la Dadiana o scri-soare.

Era o pagina calda, plina de tine-rete, de durere, de speranta. Ii spuneacum nu dormise toata noaptea, gan-dindu-se la el §i dorindu-1; cum bar-batul ei ii facuse o scena groaznica,amenintand-o c'o va impu§ca daca vadovedi ca ceea ce-i spusese vichilul e

STJE-PREFECTUL 173

adeverat. I1 ruga s'o iubeasca §i sa sepazeasca de curse ; sa alba increderein ea sä nu-i scrie decat printr'unom foarte sigur, fiindca slugile erautoate cumperate. Insfir§it, tot ce capulcel aprins al unei femei care iube§tepoate sa spuie, tot era in scrisoareaaceea.

Sub-prefectul o ceti dela prima li-tera OM la cea din urma, dintr'o data,cum ai bea un pahar de apa rece §ilimpede cand ti-e sete, §i, plin de fiintaei, ii respunse, descarcanduli tot su-fletul in foile albe ale hartiei. Natu-rele mai concentrate scriu mai lung §imai cu patina cleat cele expansive.Ii spunea cu salbataciune tot ce simteapentru donsa ; ii propunea vandamo§ioara §i s'o is cu densu in lume,ca sa n'o mai vada decat ochii lui §iochii celor nepasatori ; ii marturisea cae nenorocit fiindca e gelos; era gelosde barbatul ei, de prefect, de toi ti-nerii sari ii sarutau mama, §i navea

§i

sa -gi

174 SUB-PREFECTUL

nici o putere ca sa o ascunda vide-rilor lor...

A doua zi Dadiana ii respunse, lungca si densu, pe aceias,i scurta dar e-terna tern a dragostei. Ca i in scri-soarea dintai, ii repeta sa se pazeasca,caci i se pArea c plicul lui fusese des-chis. Ii fagaduia ca la cea dintai lips,a Mrbatului seri va veni sa-1 vada.

Lucrurile urmare ast-fel vre-o doueseptemani, cu scrisori in toate zilelesi din cand in cand cu intilniri. Desprepartea lui Maxentian se parea ca e li-ni§te, §i ar fi fost in adeverdaca densul nu era ros de gelozie. 0ruga in toate scrisorile §i on de cuteon o videa sa. departeze pe prefectdin cash,, lucru la care ea respundea,atat din putind cochetarie femeeascacat ,i din cauza absurditatii banuelii,rizind. De altminteri prefectul pareaca se instalase la Maxentian pentrutoata vara.

Intr'o zi, pe la sfiritul lui Tulle,sub-prefectul se pomeni cu Maxentian

fericiti,

SUB-PREFECTUL 175

la donsu a casa. Cdnd it veza de pe fe-reastrd, i se pdrii ca nu-i mai bateinima de loc, a§a de tare era mi§cat.

arunca rapede oehii pe arme ca savada unde e revolverul, §i-1 priori. Lisa,spre marea lui mirare, Maxentian intraplin de cuviinta §i de sfiiciune, §i-1 ludde nrand cu bundtate. Ii spuse c'a venitsa-i multumeascd de un mare serviciuce i-a facut, §i-i povesti de intimplareacu ciobanu, addogdndu-i ca dacd n'arfi fost el, care sd potoleasca lucrurile,afacerea era sd devie publica §i... inziva de azi, cu jurnalele astea... n'aicap sa mai dai o palm, unui om ".

Sub-prefectul era foarte multumit deintorsatura pe care o luau lucrurile §iretina pe Maxentian sa, mai stea devorbd. Acesta Lisa curs liber grijilorsale, vorbi prietenete, se arata cu to-tul sub o altd lature decat aceea subcare era cunoscut, §i pleat vroind säis pe sub-prefect cu once pret la mask.Sub-prefectul, cu toata dorinta ce aveade a se apropia de Dadiana §i de a'i

Iii

176 SIIII-PREFECTUL

aparea astfel ca un om foarte ghibaciu,§tifi sa se opreasca §i nu primi invi-tatia decat pentru Dumineca viitoare,in care restimp se duse vada, dupacuviinta. Dumineca, Maxentian veni exe-cutie pe capul lui vrend ne-vrend la densul.

Gasi pe Dadiana in mijlocul uneisocietati intregi, care venea Duminecala Vladeni din toate partile terii, atrasade frumuseta locului §i de insemna-tatea politica a lui Maxentian. Fu in-cantat de a o videa sub forma aceasta,eleganta, simpla, mandra, complicate,la suflet ca toate femeile care §tiu sätraiasca in lume, §i numai cateodata,cand vreunul din domni §i in specialprefectul sta cu densa mai lung dede vorba, it apuca un fel de descura-jare de parca-i venea sa fuga din mij-locul lor. Pupa masa, Dadiana seapropia de el i, dupa ce yorbira taremai multe banalitati, ii spuse incet caa izbutit insfirit sal aduca.

A m facut tot ce mi-a stat prin

sa-i

§1-1 lua

SUB-PREFECTUL 177

putinta, ca sa to poti asigura prin dum-neata insu-ti, ce rol are prefectul incasa asta.

i trecfi mai departe. El remasecam nedumerit §i chiar poate cam ne-multumit. Credea ca fusese me§ter §i§i Ca venirea lui era sa-i product, osurprindere placuta... §i cand colo, eait adusese. Fiind, ca toti oamenii amo-rezati, foarte susceptibil i foarte per-sonal, aceasta it supara in loc facaplacere, §i, sceptic asupra scopului pen-tru care it adusese, vorba Dadianei maimult it intarl in banueli, dealt sa-1 li-

ni§teasca.Lucrurile se urmare ast-fel and, vre-o

luny de zile, el iubind'o §i chinuindu-se,ea iubindu-1 rizind de densul. Ma-xentian trecea in toate zilele pe la sub-prefectura, §i sta regulat cate un teassau doue de vorba cu sub-prefectul.Afaceri, politica, glume, de toate vor-beau, §i incetul cu incetul, sub-prefectuputt' sa se asigure de de§teptaciuneafireasca a acestui om §i sa-§i explice

..

26,566.. 12

§i

sad

178 BIJB-PREFECTIII,

ast-fel Malta situatie ce Linea in socie-tate. Ba ii descoperi chiar un fond deputernica, §i dreapta, filosofie a acesteilumi, cu o mare inclinare catra a iertape dumanii sei din cand in candcetea in ochii lui vii o urma, de me-lancolie §i in zimbet o dung, de bu-natate.

Cine §tie, i§i zicea cate-odata.singur, de ate o fi ros §i acest om...Si atunci ii parea reu cu tot dinadinsulcar] in§ea.

Intr'o zi, Maxentian, din vorba, invorba,, zise sub-prefectului :

Domnule Dumitrescu, ne cu-

noa§tem amendoi foarte bine §i, cre-de-me, te stimez foarte mult. Vreausa,-ti fac o propunere, care poate sate multumeasca, §i pe dumneata §i sa-mifad, §i treburile mele : n'ai priml safii numit prefect la, Muscel ? E loculvacant §i-ti cunosc principiile politice...

Sub-prefectul se uita la el cu ne-domerire. Para, tocmai acum i§i ex-

;

SUB-PREFECTUL 179

plica toata purtarea lui Maxentian :vroia sa-1 goneasca deacolo.

Multumesc, zise el cu oarecarereutate, nu primesc.-

Frate, adAoga Maxentian, sa-tispui drept : eu nici nu m'am gandit laasta. Imi e§ti prea bun prieten §i euprea singur ca sä caut sä to departezde noi, dar... mi s'a perut ca pentruviitorul dumitale Dadiana avea drep-tate... Dar dace, nu prime§ti sa, nu maivorbim.

Si, in adever, schimbara vorba. Sub-prefectul respundea preocupat. A !... vasA zica Dadiana Meuse propunerea, casg remaie singura cu prefectul !...

DupA ce pled, Maxentian, el remasepe ganduri, in prada unui virtej de du-rere. Era oare cu putinta ca atAta reu-tate §i atata prefacetorie sa, insoteasalatatea gratii i atata bunatate !aduse aminte de toate romanele §i toatepiesele in care femeia era zugravitaca un monstru de minciuni §i de pre-facetorie...

12`

180 SUB-PREFECTUL

Se duse acasa §i se puse sa-i scrieo scrisoare plina de insulte §i de in-vinuiri. Umplu vre-o patru foi §i is-call, apasand condeiul cu reutate pehartie. Excitat §i aprins pana la exces,receti scrisoarea §i i se parii ca nu-ispusese tot ce voia. 0 rupse §i se a-puca sa scrie alta ; dar, in neputintade versa focul pe hartie, aruncacondeiul §i luanduli capul in mani serezema de masa, apasandu-§i bulbul o-chilor inchi i cu pumnul, ca sa n'o maivada, sau sa-i striveasca imagina innerv. Dupa aceea se scull, §i se plimbaprin casa cu pas maxi. Era mai binesa nu-i scrie nimic §i sa se stapaneasca,sä nu-i spue nimic, ca sa vada panaunde merge miplia sufletului omenesc.

Dorms ca vai de el §i a doua zi seduse la tact disdedimineata. Dupa pranzMaxentian veni sa-1 vada ca in toatezilele. Si el era preocupat. Cum intrainauntru, se tranti pe un scaun, faraa zice un cuvent. Sub-prefectul scriea.

Un moment, §i sunt liber, zise el.

a-§i

SUB-PREPECTUL IS1

Maxentian se uita lung la densul,cu o privire piezi§e §i rea.

Se vede ca §i dumneata, ca §imine, n'ai dormit.

N'am prea dormit, respunse sub-prefectul ispravind ; da ce ai ?

Ce am eu, zise Maxentian du-cendu-§i manele la cap, e groaznic...Nuli doresc niciodata sa, to afli in ase-menea imprejurare. Dupa aceea ridi-candu-se cu furie de pe scaun, sbarlitca o hien5, blestema cu pumnii in aer :

A!... femee mizerabilal..Apoi, potolindu-se putin, veni §i se

a§eza cu cotele pe biurou in fata sub-prefectului.

Me insealal... zise el apasat, Da-diana me in§ala!

Sub-prefectul se Meuse galben sise sculase putin cote putin in picioare.Se apropia sfir§itul.

Si ce vrei dela mine? zise elmeet §i tremurandu-i glasul.

Iarta-me; nu voiu nimic, dartrebuia sa spuiti cuiva, ca muriam. In-

182 SUE - PREPECTUL

adaoga el, scandandu -i cuvintele,sa te in§ele o femee pe care ocu un amic !... Prefectul este amiculmeu din copilarie... Ah ! §i nu am pu-tere sa-i ucid pe amendoi.

Cazii cu capul pe masa, pare farasä mai §tie ce face. Apoi se ridica u§or,cu ochii injectati de sange.

Ce me inveti sä fac ? intrebael, bland ca un copil.

Domnule Maxentian, poate tein§eli...

Nu me in§el, respunse el cu si-guranta. Am aici dovada, adaoga, ba-tenduli buzunarul cu mana. Eat'o !...

Si, in adever, scoase un niic bilet,a carei hartie parea cam veche, scrisde mana Dadianei, in care nu eraudecat doue linii :

Vino diseara sa-ti dau cuventul meu.Te Wept pana la zece ore Da-diana."

Se vor intalni diseara, la zeceore in gradina, Adaoga Maxentian. Ei§tiu ca eu trebue sa plec peste un cias.

telegi,iube§ti!...

SUB-P REPECTUL 183

.Ajuta-me, zise el dupa o mica pauza;inv4a-me ce sa fac...

Sub-prefectul nici nu-1 mai asculta.Se uita, crunt, pe fereastra, muncin-du-§i degetele dela mana dreapta, pecare le stringea mereu in pumn.Pupa cateva secunde se intoarse catradensul §i, palid, ii respunse :

Nu §tiu ce sa faci, dar dispunede mine.

Maxentian se scula rapede de pescaun §i-i strinse mana cu putere.

Peste un teas eu trebue sa plec.Da-mi voie sa viu la dumneata sa staupang deseara. Apoi to rog sa me in-sote§ti la mine acasa, ca sa vezi in-famia... A !... zise el e§ind, sunt deplans !

In urma lui, sub-prefectul pleca a-casa. Parea lini§tit §i limpede la gan-duri, de§i, in adevar, randurile scrise deDadiana ii ardeau mintea.

Petrecii restul zilei singur, umbland,fara, ros, pe la grajd, pe la finarie, prin

184 SUBPREFECTUL

gradina. Maxentian ii ceruse voie sase culce.

Pe la opt ceasuri se urcare amen-doi in trasura. Inainte de a pleca, Ma-xentian se cauta in buzunar, §i sco-tend un revolver, se uita la el case asigure ca-1 are. Sub-prefectul sepipai i el pe deasupra buzunarului...Pe la noue ceasuri ajunsere is castel§i intrare in gradina pe o portita dos-nica. Mersere incet, pe la umbra, penain aproprierea unei band.

Luna trecea prin raritea unor noricenu§ii, luminand gradina ca un felinarprafuit. Adia uprel ventul, ca in nop-tile de August, tamaind aerul cu par-fumul celor din urma rozete din brazde.Era racoare. Sub-prefectul tremura cao frunza. A.teptarea, gtndurile, ventuit inghetasere. Peste vre-o jumetate deteas se auzl in fundul aleii o voce ri-zind, §i indata, se desinara pe nisipulalb doue umbre, cari inaintau sprebanca. Erau Dadiana §i prefectul. Ei ve-

sa

SIIB-PR EFECTIIL 185

neau la brat, vorbind parch, incet §iplecati unul spre

Maxentian indata ce-i zari, apuc pesub-prefect de mana:

Ei sent ! zise el inabu§it, §i'nacela§ timp sub-prefectul auzi : tac ! cä-zand coco§ul revolverului, far, casa piece lovitura.

Imediat §i ca §i cum Maxentian arfi continuat sa, traga, o detunature pu-ternica urma si o secunda nu se v0,zanimic in norul de fum. Cand insa selimpezi drumul, doue racnete se auziredin umbra pomilor §i'n acela§ time doi oa-meni e§ire alergand... Dadiana cazuse.

Maxentian §i prefectul strangeatl pesub-prefect de gat cat ce puteau, ce-rend ajutor ca sä puie mana pe omo-ritor. El ins, se scutura de amCndoi, a-lerga pana la densa, care zacea intinsA lapament §i cazii cu bratele pe capul ei :

Nu murl.. ii zise ca un nebun.Nu-i nimic, rosti gura ei incet,

to -am iubit mult.... foarte mult.

altul...

insa

STRABUNII NOSTRI

STRAI3UNI1 NOSTRI

ANUL 104 PUPA CHRIST.

CARTEA I. PADUREA BERSOVIA

CAP. I.

Pe riul Streiul, altadata Sargetiu,care §i astazi curge pe MO vechia ca-pitala a Dacilor Zarniizegethusa, astaziGraditea , se intindeau surde paduride goroni, de fagi, de paltini §i de gar-neata, printre can numai piciorul sprin-tenului muntean putea strabate.

Pe o intindere ca de cincisprezecepogoane §i mai bine, in inima padurii,sta tabarita oastea dace.. La departariaproape regulate, darvarii, sub porun-

190 EITRABIINIf N0qTRI

cile Regelui, dasere cateo proa§ca prinhagiul nepetruns §i scosesere cu maremunca radocinele din pament, spre aface astfel lumini§uri, in can se ada-posteau taberele la vreme de resboiu.

In fund, oamenii poporului sau os-ta§ii de rand, comatii, cu capetele goale,cu piepturile desfacute peroase, cupletele pe umeri, se exercitau la ma-nuirea armelor. Cutite lungi, infipte inmanere de lemn or de corn de vita,taioase, intepatoare on intoarse la yid;spada subtirateca a caloretilor; sabiascurta cu douO tai§uri; pumnalul drept ;lancia lunga ; sulita ; arcul , tacaneau7isbindu-se de scuturi, on se §tirbeauunele de altele, insotite de scrinireadintilor, de urlete §i grele blasteme pecapul Romanilor. Unii se luptau cudreapta §i se aparau cu stinga ; altiiatacau cu stanga i cu dreapta tineauscutul ; altii ear se duceau orbe§te, ti-nend cote o falca de zimbru sau decal deasupra capului §i dand cu topo-rul ca cu o barda. Scuturile for aveau

Si

STRABUNIi NOSTRI 191

forma oval, si la cei mai chiaburi eraudecorate cu alte scuturi mai mici (peltes),cu arabescuri si simboluri siderale, pre-cum : semiluna, stele, coroane cu raze,etc. Nobilii se deosebeau de osta§i prinaceea ca cei mai multi purtau un felde caciule indoite, un soiu de Bonetfrigian mai greoiu, de la can erau nu-miti de catra Romani. Ei nuse bateau cu armele de piept, ci trageaudin arcuri, purtand pe umerul stingtolba sagetilor, on aruncau cu land,on cu prastii. Diregetorii cei marl aistatului, din care se alegeau totedauna13 boieri-r4, erau in preajma Regelui,cautand sa-i asculte poruncile.

Toata, armata era impartita in cinciregiuni sau cinci corpuri, dupa cumerau §i despartamintele teritoriale, sifie-care corp in trei divisiuni, dupa nu-merul triburiior, asa incat erau pestetot cincisprezece divisiuni, dupa celecincisprezece triburi mai mail. Loculpe care-1 ocupau ei in tabard, cores-pundea cu locul cel tineau, in frill

pilophores

192 STRABTINII NOFRI

lungi, de la Munti spre Dun Are, pepementul Daciei. Ast-fel, spre Nord,lipite de tuiurile oastei, veneau celetrei triburi mai selbatice : Anartii, Te-urktii i Cistobacii, cu tarabostul lor,vajnicul Bcirhalci, din orapl Porolisoncare avea sub dinsul alti trei oficerinobili, .efi de trib ; indata dupe, den.V,in linia a doua, veneau : Prendavensii,Patachensii i Cauchensii, care soseaude prin cetAtile Napoca (Clujul), Pata-cisa (Turda) §i de pe la gurile Nistrului§i ale DunArii, sub comanda tarabos-tului ilucapar; apoi, Befit, Burindensii§i Cotensii, de prin oraple Sermizirga(Cicman), Apula (Alba-Iulia) §i din cAm-pie, de la Gura-Siretului, sub comandalui Scorylo, print care avusese un sti1-mo§' in tronul Daciei ; dupA dmp, inmijlol taberii, veneau Albochensii, Potu-latensii §i Sinsii, cei mai numero§i §imai bogati, din ora§ele Zarmizegethusa(Graditea), Arciddava (probabil Slatina),de pe valea Argeului, sub ordinile luiDiige, fratele mai mic al Regelui, care

STRABUNI/ NOSTRI 193

si avea ca cea mai inalta misie pazabalaurului oastei, si ca atare era gene-ralisim, si insfirsit Saldensii, Keia-gesii §i Piefigii, de prin cethtile Tterna(Orsova), Drobeta (Turnu-Severin), Ti-

biscu (probabil Karansebesul), de pe lagura Tisei, de pe Jiu si de pe Olt, ye-teranii si eroii armatei, pusi deadreptulsub comanda lui Decidar, propriul fiual Regelui.

Fiecare trib avea si cate un Bu-dala, un fel de nebun idiot, vecinicflamand care sbiera cat putea, si laresboiu soldaVi sbierau dupe, el.

In mijlocul acelui loc se ridica omovila de teste dusmane, ear din earesarea o prajina lunga, in virful Ca-reia filfia draco sau steagul armatei da-me. Dintr'un ciot de lemn, astfel cio-plit incat sa park, e o gura de di-hanie, se intindea trupul balaurului,alcatuit din stofe cu fel de fel de co-lori, care tremura in vent si se inco-vaea ca un carpe. Dragonele Regelui

26,566 13

ca

194 STRABIINII NOSTILI

avea capul de bronz sau de argint §icorpul de lemn u§or, inveluit in stofa.Ctnd se repezeau Dacii la atac, stega-rul, 'un urim cat Goliat, biziia printrebuze on suera printre din de se 'A-rea c chiar balaurul fluera. In jurullui se gramadeau muntenii fanatici, a-lergand cu cutitele in vent, cu pletelesaltarete in jurul capului, cu opinci demistret in picioare, on descultd, ca sänu carecumva sä punt mina duma-nul pe steag. Balaurul regesc fluerasingur.

In dreapta si in stinga movilei dincare esea ciraco, ardeau doue ruguri §istau infipte cute trei sulite, fiindca sepregatea o slujba bisericeasca.

Dincoace de ost4, mai spre fataluminiplui, se ridica un foi§or de ra-muri, pe patru stejari, in care stau 13fecioare, cu Dochia, fiica Domnului, al-catuind coral.

Jur imprejurul campului acestuiaerau tabarite cotigi cu boi, ori, la unii,cu bouri, sprintene §i uprele, care la

STRABUNII NOS PRI 195

loc §es tranteau tepui la carambii incarcau ca in vremea cea buna.

Tot jurul taberii era insemnat prinprajini lungi, ascutite, in cari putre-zeau s1ngerate capetele frumoase alelegionarilor romani.

Caci Decebal era selbatic...Eata-1.In co4u1 din stinga, la o parte, se

\Ted doi bolovani de cremene, restur-nap unul peste altul a§a incat sa for-meze ca un tron, ear la picioarele ionun trunchiu de stejar trantit jos. Pestebolovani §i stejar sunt intinse trei pieide urs negru.

Decebal, cu plete lungi pe spate,ras in frunte, cu done coroane de frunzepe 'pe cap : una de our batuta cu gra-nate, alta de stejar, infipta in cealalta,std, pe tronul de bolovani, cufundat inganduri. Mana dreapta a prins, hala-ciuga, lunga, lui barb, i sprijine ca-pul intr'insa. Br4u1, vinjos, e gol panala umer, caci intr'un minut de mAnie§i-a spintecat maneca came§i de in moale

13

196 STRABUNII NOFRI

de Pergam §i a inodat-o tocmai sus.E om matur, mare la status, earn, cusprancene stufoase §i crud ]a privire.

Imprejurul lui tac toti. Buzduganul,remas in tronul Daciei din neam inneam, e de corn de cerb, cu o roto-coala in cap, cat e osul din frunteadobitocului, scris cu feluri de chipuri§i tintuit sere maner cu pietre. E greuca de fier. El sta. trantit la picioareletronului, pe pielea de urs, i impar-te§te pe din doue scaunul Daciei custapanul

De la Burebiste, caruia i l'a adusdar un pustnic dintr'o pe§tera, a ino-tat de multe on in creer de du§mansau chiar de dac, cand Domnul eramanios. Sub Duras se mai muiase. Dara vrut Zalmolcse sä-1 puie in manalui Decebal, §i de atunci e bine. Ni-meni nu are dreptul sa-1 atinga, decatRegele Daciei.

La dreapta Domnului, sta fiul souDecidav, toner crunt §i sOlbatic ca §iparintele seu, dar fara mintea aceluia.

sell.

STRABIINII N0qTRI 197

In fata lui, inteleptul preot Vezinas, omadanc in ale §tiintei timpului, cetitorpe stele §i initiat de invetatii din Fri-gia in misterele cultului Soarelui ; el

impreun cu Decebal §i cu buzduganulaceluia, ocarnmeau trebile Daciei. Laspatele lui Vezinas, 12 preotl castrati,pkitori ai Cultulei Sulei, imbrAcati instofe grele de Fergana §i pDirieti, su-natori din fluere §i trimbite. In stangaDomnului, 13 boeri maxi, cu Dilge, fra-tele set', ra§i in frunte, imbracati: uniicu zale metalice urzite din inele de fier,altii cu pieptare de bronz ca ale legio-narilor romani, sau acoperiti cu solzistralucitori, §i purtand htngA, din§ii scu-turile. Aceasta imbrAcaminte o aveauinsa numai ofiterii Cali tineau de fa-milia regalA sau Cali erau §efi de tri-buri. Ei se numeau in general Zarabi,ear nobilii ceilalti se numeau Tarabnli.In spatele tronului, 13 femei cu copii,cari din porunca erau aduse acolo, §inu indrzneau sa, se arate ochiului sta-panitorului. .

198 13TRABUNII NO3TRI

Deodata se auzi printre frunze glasdulce de fecioare, ridicAndu-se in vez-dub OM la soare. Corul din foirrcanta biruintele dace, chema sprijinullui Zalmolcse si aducea laude lui De-cebal, sfirind fiecare strofa a acesteicantilene cu :

Cal6tor peste hotare,Ventule, abateii drumul,CA to spulberA ca fumulCu o singurt oftare.

Caci acum Domnul ofta !... De canddaduse piept cu Traian, par'ca i sefrnsese cerbicea, capul mai mult sprepiept cata, de unde inainte sta vinjospe umeri ca o buturugA de munte, §icand acum se ridica in sus, era tur-bure, crunt i negru.

Pe cand corul canta, Vezinas strigade trei on pe Decebal:

Doamne, Doamne, Doamne...Dar Domnul era dus pe ganduri.

Atunci Vezinas it atinse u§or pe umer.El tresni, intinse mana alaturi sä§i

STRABIINII NOSTRI 199

apace buzduganul, dar buzduganul eratrantit la picioarele tronului.

Preot al naibei, zise Domnulcrunt, ai noroc ca, e§ti tu. Piei dino chimi !...

Dar Vezinas, in loc sa asculte, in-tinse manile inainte, lipi palma depalma, be ridica in sus spre soare, lelasa ear in jos §i plecat spre Decebalzise :

Asculta muiere !...Decebal ridica ochii scanteietori de

la pamOnt §i-§i smulse barba. Vezinasurma!

Sa se duca doi drumeti pe lu-mea cealalta ca sa intrebe pe Zalmolcse,daca vom putea ispiti pe Longin.

Domnul facii semn din mana casa se duca.

Indata multimea din juru-i se detela o parte, §i se vezure popii alergandsa arunce in sulitele infipte in pa meritdoi soldati tineri. Dar, deodata, Dom-nul se scula in picioare §i striga:

200 STRABITNII NO9TRI

SUS !... In locul ostailor sa, setrimeata la Zalmolcse doi popi.

Legea lui Zalmolcse vrea douisoldati, zise Vezinas fan, a se mi§ca.

Ei, preot al dracuilli! strigaDecebal furios. Mie imi trebuesc fie-cAii !...

A§a vrea legea, zise Vezinas totnemicat.

Eu schimb legea !... rAcni De-cebal.

Atunci Vezinas, care §tia card poateinfrange porunca stapanului, intinse ma-nile din nou spre soave, le stranse lapiept, cAzii pe brand, cu capul in ta-rAna, §i se ruga... Decebal se remeza.Corul cants.

Vezinas se scula de la pamanttransfigurat. Zalmolcse se milostivisesa -i vada Ondurile §i-i poruncise säardA, de vie pe cea mai -Lenora §i maifrumoasa fecioarA din cor , fat a. cuLonginus.

S'o arda,!... se rasti Regele. Apoi

STHABTJNII NOVTHI 201

adaoga maraind printre dint)." fetelenu-mi fac trebuinta."

se detere porunci sa vie Lon-ginus.

In acele timpuri de marire roman',cel mai puternic i mai vestit om dinmonarchie, dupe, insu Imperatul, eranobilul cavaler Cassiu Longin.

Nascut ca Traian in provinciaspaniola Brutium, el crescuse in cas-tre alaturi de viitorul ImpOrat i in-vatase a-1 iubl §i a onora inaltele vir-tuti, blandetea de caracter §i talentelemarelui sou amic, care, cand fit che-mat de sOrta sa, is franele lumii, isiaduse aminte ca prietenia noue estecu atat mai false, cu cat omul se ureamai sus §i ca un vechiu i bun pieteneste ca o a doua con§tiinta a noastra.Astfel Longin se apropie de trepteletronului, §i nimeni, nici chiar Impera-teasa Plotina, nici ruda sa Eliu Adrian,

§i

§i

202 EITRABIINII NOFRI

guvernatorul provinciei Siriei, care maipe urm0, avea urmeze la tron, niciunul nu se bucura de o mai intreagaincredere §i o mai calda. prietenie dinpartea imperatului ca Longin, §i apoiinvetatul architect Apollodor din Da-masc.

Cavalerul ins, o §i merita.Desinteresat, sobru, bun cu cei

demn cu cei maxi, amicul Imperatuluiera una din cele mai nobile figuri aleacelor timpuri, in cari, dupe pilda im-pOratului, parea ca virtutile republi-cane rent scuser6 mai splendide Ana,.

De trei ani deja, de la intaiul res-boiu cu Dacii, Longin insotea pe Tra-ian la Ilunare, §i nu fusese zi, nu fu-sese minut, in acest greu §i obositorresboiu, in care sa, nu-si expue viatapentru a apitra pe a stApgmului §i a-micului sou. Deaceea acesta it §i onoraatt.

Cand regele Dacilor, Decebal, sesupuse pentru prima oars, la anul 102,

sa-i

mid,

STRABUNII NOFRI 203

Longin fa acela care, in numele Im-peratului, impuse conditiunile de pace.

Dar n'apucase bine sa se departezeImparatul, si Decebal, nu numai ca nurase intariturile de lem si pament aleZarmizegethusei, Pelendavei si Pata-visei, nu numai ea nu dete prinsii ina-poi, dar anca se apuca, cu still-0 lor,sa-si Lea intarituri de zid, sa-si pregateasca castre de aparare ca Romaniisi sa macelareasca legionarii remasi casa execute conditiunile de pace.

Cand se intoarse a doua oars, Traian,Longin era de la sine generalisim aloastelor, caci el invatase in parte silimba Baca, si locurile si naravurile lor;dar, din prima ciocnire, furia romanaveza ca de asta data avea sa lupte cuun leu hotarit sa-si apere pustiul panala picatura de sange, ba, mai mult, cuun leu care invatase sireteniile oame-nilor minunat de bine, si le intorceaacum in contra-le.

Dupa intaia ciocnire, Romanii Main-tara pana aproape de Zarmizegethusa:

204 STRABIINII NOSTRI

Decebal cerii un armistitiu i trimisepe nobilii Barhal bi Scorylo, care inso-teau pe fiul seu Decidav, sa solicite de laTraian trimiterea unui om de incredere,care sa cunoasch limba sa desbathcu el, in persoana, conditiile de pace.

Marinimia lui Traian nu-1 facii sabanueasca un minut macar ca regeledac ii intindea o cursa, i dupt cumel libera pe Decidav cu boierii sal, totasemenea credea ca Longin va fi cin-

stit §i liberat de Decebal.Dar Decebal urma altfel: vezand ca

Traian ii trimitea pe cel mai mare §imai iubit general al sou, crew ca §i-agasit scaparea intr'o fapta urita, §i numai dete drumul lui Longin.

Data cum aphrea acum Romanulin poiana din padure, nalt, mandru,falnic...

De cand venise, traia intr'un fel deleash de scanduri, pe un picior de ste-jar, un fel de porumbar, ca toate locu-intele Dacilor de la tarn, de unde nuse da jos de cat cand vroia sA se plimbe.

§i

STRADTINII NOtITRI 205

Mai intai Decebal it trimise in Zarmi-zegethusa, ca pe deoparte sä sperie peTraian, ear pe de alta s t incinte peLongin clan tot feliul de serbatori incinstea lui... Dar cine avea inima deserbatori ! De catava vreme it adusereear in tabard,.

Longin venea pe o carare din pa-dure, urmat de un singur sclav al sell,un cubiculariu, §i de patru soldati daci.Chipul lui mandru §i barbatesc, se ofi-lise de nelinis,te. Cu perul tras pe frunte,cu ochiul trist, venea Meet spre De-cebal, purtand sus pe piept armuraheraldica, toga scurta, sandalul slabpe picior, §i, cu toata repulsiunea cei-o inspira Decebal, ajuns inaintea lui,intinse spada de lemn ce-o Linea inmany §i o pleca in jos, in semn deinchinare. Toti ceilalti se daser6 la oparte. Decebal ridica capul.

Ce vrei? it intreba rastit.Ce vrei to cu mine? respunse

Romanul lini§tit.

206 STRAB1TNII NOSTRI

Decebal iii aduse aminte de vorbalui Vezinas :

Porunca lui Zalmolcse, adaogael mai bland. Apoi, fara a se uita, faciesemn sa se aduca jertfa, §i indata slu-jitorii se raped la frunzar §i dupa cite -vaminute, Dochia, tinuta de doi preoti

urmata de alti doi, inainteaza spreei... Corul fetelor vine in urma.

Cum din poveti a resrit numeleei §i a ajuns pana la noi, a§a dintrefemei se inaltase ea pana la marireaunei zine. Mae, cu ochii marl, veneaintre cei doi preoti, ca lung intre doinuori negri, §i venea privind speriatainainte-i, par'ca ar fi fost rupta din-tr'un basm. Cu perul aternat pe spate§i amestecat cu bice de argint si tor-turi de roze, ea strabatea mulpeacurtenilor, galbena ca ins:10 frica, ne-tiind pentru ce o duc la rug, dar

totui mergend cu statornicie. Candprivirile ei intalnire pe ale Romanului,o uoara stralucire i se aprinse in ochi,

§i

STRABUNII N 0 riSTRI 207

i pe obrazul alb resari deodata ca orort a sufletului. Il cunostea. In gra,-dinele palatului Zarmiz-Edanului, candLongin, prins, se odihnea sub mare,tiinuci, vezuse chipul tinerei fete... si a-cum o recunoscn si el.

Dar preotii se pregateau s'o urcepe rug, ca de acolo s'o arunce in teapa.

Longin le Mal semn se stea, apoivorbi lui Decebal:

Daca, zici to ca esti stapanitoral vezduhurilor Sl apelor carpatine,esti om ear nu esti flail, implinestedorinta unui dusman pe eare l'ai in-

e1at...

Spune ce vrei, respunse Dece-bal, fara a se supera, dar fail a ridicacapul.

Darueste-mi zilele jertfei.La aceste cuvinte, Regele deschise

ochii magi, se ridica iute de pe bolo-vani si se apropie de Longin :

Ale tale cunt, zise el indesat,dar spune !...

Aceasta vorna i se repetase de ne-

§i

-

208 STRABIINII NOSTRI

numerate ori. Decebal ii cerea sa-i des-tainuiasca secretele armatei romane §isa -i spue cum se putea ajunge noapteapana la Imperatul Traian.

La aceasta noun intrebare Longinisi lasa ochii in pament §i amuti. Re-gele se tranti din nou jos §i, suparat,striga :

SA se sfirpasca ()data cu ru-gurile!

Preotii incepure a urea pe Dochiape gramada de lemne. Longin, nepu-tendu-§i stapani mania, se apropie detot de tron §i zise mai la urechea Re-gel ui :

-- Ai imbetranit cane, §i vei murica un cane! Zeii nu iarta sa ingropide vie atata frumusete. Ridica-ti ceatade pe ochi si uita-te!

Fara voie, Decebal isi intoarse pri-virile spre locul tepelor, §i vezend pefiica-sa, sari de pe tron cu buzduganulin mama §i opri pe preoti. Apoi apucape Dochia de brat §i, ducend'o OMin fata lui Longin, o tranti la pament:

STRABIINII NOFRI 209

Imi pare reu... rinji el. Inchi-nä-te la du§man, muiere, ca ti-a scapatzilele.

ii intoarse privirile. Longin o ri-dica de jos §i o incredinya preotilor ,

can o recondusere §i o lasare singurain frunzar. Ca un soare ce se Wtainapoi peste munti, ochii ei catare lungla el peste umerii popilor, §i cA,nd §i-imuie in jos §i pleca, soarta ei se ho-tArise...

Furiosul rege apuca pe Longin debrat §i 'ncepa a-i vorbi, ca prins despasmuri:

Tii minte pe Burebiste? El afost Rege dac. El a batut pe impe-ratul vostru Metian cu generalii lui. Ela Mout din Dacia o tail mare §i glo-rioasd... Pe mine, mo vezi? Bu suntRege, aka -i? Am bAtut pe Bastarni, ambAtut pe Burt, pe Boi, pe Geti, chiarpe voi v'am bAtut! Am batut pe Sabin§i l'am ucis ; am bAtut pe Puscu §i l'amucis am scApat Zarmizegethusa demina lui lit/ianus... V'am batut de

26,566 14

;

210 STRABUNII NOFRI

patru ori, si m'ati batut o data., o sin-gull data! Ei!... si pentru aceasta sin-guilt data, as vre sa ye crap capul inbuckti, as vre sa, impung cu virful su-litei in ochii Imperatului vostru !... Tro-nul meu este el cel mai mandru subsoare? Eu, sunt Rege?

Longin dete lung din cap :Tu esti Rege, dar tronul tell

nu este cel mai mandru sub soare.Este ! Ei, acest tron ti-1 dau tie.

Eu me scol sa sezi to dace, -mi veispune ce Wind are Traian cu mine.

Eu am venit sa incheiu pace.Nu ti-e rusine, Rege?

Dar Regele Decebal nu se mai sta.-panea. Ca o vulpe sangerata dar inch,sireata, voea sa musce, si se umilea,se tira la picioarele lui Longin.

Eats, nobilimea mea, zise el, ui-tandu-se roata in juru-i, fecioarele dace,mamele dace yin la picioarele tale. Zica vrei!

i pana sa se desmeteceasca Longindin furia de vorbe a Regelui, cele 12

,

STRABITNII NOS rRi 211

fecioare (afara de Dochia) cazure in ge-nunchi la picioarele lui. Ele erau im-bracate: cu haina upara, de MA alba§i subtire, cu maneci, §i lunga pana 'npament, cutata, deschisa, putin la gat§i strinsa la mijloc cu colan. Pe dea-supra o manta colorata, fall maned,scurta §i cu talie. Unele, dupa portaltribului, aveau pe cap mahrama, sub-tire, altele nu aveau. Erau acolo :Andrada, Bricena, Dada, Surata, Co-

9nosicena §i alte fiice de nobili. Bricenalui Barhala, copila alba §i nesarutata,gral lui Longin, cu palmele lipite cade rugaciune :

E§ti mandru ca stejarul §i naltca muntii, fie-ti mild de Dacia scap'o!"

Decebal, care sta la o parte, crunt,tresarea din cand in cand :

Nu sa scape Dacia, racnI el.Dacia o scap eu, dar sa scoata ochiicanilor !

Longin le ruga sa se ridice de josle vorbi cu glas bland, ca un roman

curtenitor ce era :14

§i

§i

212 STRABIINII NO8TRI

Am venit st incheiu pace. Dacaa vinde Roma pentru rozele voastre,ce s'ar face ele in mAnele unui trA-dator ?...

S'ar vesteji, zise fart sA se gAn-deascA Bricena.

S'ar vesteji repetA Longin.Inapoi cu muerile, striga, De-

cebal, pe care toata aceasta invirtirede iretlicuri, la care'I supusese Ye-zinas, it bolnAvea.

Dar §i Longin se de§tepta cateodatadin lungile ganduri ce-1 apucau, §i, pecand Decebal facea un pas sere fe-cioare, el i se puse in cale, nalt i li-

ni§tit, intinzend Spada de lemn ce purtatotdeauna in mAna :

Deci, Retie, sA darami zidurileArchidavei, Buridavei, Patavisei §i Zar-mizegethusei...

Mai de grabA va cadea capullui Traian §i al teu, de pe umerii lor,decAt o scAndurA din Preajma Zarmi-zegethusei, zise Regele selbatic.

SA dai inapoi Romei...

1

STRABIINII NOTPRI 213

Dar tocmai atunci, cei 13 preoti seapropiare §i cazure la picioarele luiLongin, afara de Vezinas, care, r'Onlasdrept, intinse 'Winne in vent §i chemaputerea lui Zalmolcse asupra lui Longin,dace va avea ganduri bone pentru Daci,ear daca nu, it afurisi. Apoi se intoarsecatra boeri §i le facts semis sa vie.

Boerii cazure §i ei in genunchi, a-fara de doi, cu barbele albe, care tre-cure la dreapta §i la stinga lui Ve-zinas. Acesta vorbi:

Romane, ai cunoscut pe Bure-biste, Mei el ti-a batut neamul.

Tocmai de aceea Traian vreasa ye is pe toti §erbi, respunse Longin.

Zi ca nu! striga, Decebal.Dupe, Burebiste, urma Vezinas,

Burebiste, biciul Tatalui, Zalmolcse achemat s domneasca peste Daci peDuras, dar mana lui inteleapta i-a luatbusduganul, caci era muere, §i l'a datstapanului nostru Decebal.

La vorbele acestea fecioarele cantare..Astazi, Lima Vezinas, gloriosul

214 BTRABIJNII NOSTRI

nostru stapanitor, leul muntilor, groazaduvnanilor, Decebal, se duce de build-voia lui, dupe, ce a ridicat Dacia lamarire. El iti (la tronul tie, Longine,dace, vei jura sä bati pe Traian!...

Betrane, zise Longin, ai vezutvreodata Istrul curgand sere apus, on_Nitta fugend la munte?...

In acest minut preotii §i boerii sedau la o parte, si cele 13 voduve cucopii se apropie de Longin §i-i cad §iele in genunchi, sarutandu-i picioarele.Copii se prind de el, unii goi §i sprin-teni, altii plangend. La aceasta prive-lite Decebal i§i intoarce capul. Unadin femei, ca §i. fecioara din cor, in-tinse manile §i-i vorbi:

Ne-am lasat le§ile pustii; ne-amlasat ogoarele intele,nite. Ne-au muritpasarile, ne-au murit juncii, ne-au mu-rit barbatii, §i am venit cu prunciila tine, marite stapane, sa ne plecamcapetele in pulberea picioarelor tale:ajuta-ne!

La aceasta videre sOlbateca,, dar

STRAIIIINII NOFRI 215

care ar fl induio§at i pietrile, inimaRomanului se mi§ca. El i§i pleca minacu incetul pe capul unui copil §i, trist,remase pe ganduri. Departe, in fundul

veza drumul Spaniel unde eracrescut, i§i vezu copilaria, vaza umbraRomei, imensa, colosala... Vii, in acea ta-cere de a§teptare, mina i se ridica depe capul copilului, i cu ea intinsa,rostl profetic:

Romal... Romal...Apoi desfacendu-se din gramada fe-

meilor, se apropie de Decebal:Nu se poate, Rege! Vrei pace ?

Sunt venit aici sa incheiu cu tine pace.Tu m'ai chemat, nu Roma m'a trimis.Pregate§te-ti topoarele sa-ti darami tur-nurile Archidavei, Drobetei, Patavisei,Zarmizirgei §i Zarmizegethusei ! Chia-

ma-ti boerii plaiurilor i zi-le sa tri-meata gonaci dupe, me§terii cei maxizidari, ca sa-i dai Romei indarat ! Stringe§erbii ce ai luat legioanelor noastre,da-i Romei indarat ! Strange armeleaquilele ce ai luat flamurilor noastre §i

mintii,

§1

§i

216 STRABIJNII NO3TRI

da-le Romei indarat! Desgroapali auruldin albiele apelor si adu-1 Romei. Leaga-tichica, tae-ti-o, i trimite-o Romei ! In-toarce-ti busduganul in jos, moae-ti ge-nunchile, i cazi inaintea Romei !...

Decebal, cu busduganul sub bratulsting si cu pumnul drept sub barbs,asculta... Dupe catva timp, iii intoarsefata de la Longin i pleca incet spretuiurile oastei, lasandu-1 singur. 0 datacu el se mi§care toti cei de fata. Lacativa pa i Regele se opri:

Te las sa to gande§ti, zise el,i plecfi cu toti curtenii spre partea

cealalta a padurii, unde ii era locul depopas. .Toata ostaimea se indrepta in-tr'acolo, parasind cu totul pe Longin,care, chiar dad, ar fi vrut sa fuga,n'avea incotro, fiindca se ratacea.

Peste un cias apunea soarele. Ra-zele sale lungi strabateau prin frun-

tremurator al mesteacanilor, ater-nand, de plasele straverzii cu care pa-zipl

STRIBUNII NO9TRI 217

injinii tesure tot vezduhul dintre trun-chiuri, o pulbere de lumina aproaperece, ca cea de lama,. Era Nuse auzeau dealt bubaii de la cotigi mu-gind prin codru, la pa§une, or sem-nalele de caste sunand unele din cor-nuri resucite, altele din tuburi si bu-ciume, altele din scanduri uscate destejari in care se lovea cu ciocane delemn.

Longin se a§eza pe trunchiul dela picioarele tronului lui Decebal, pecand cubiculariul sou sta la o parte,Veptand sari zica stapanul o vorba.Sermanul Roman , dad, acum faceaserviciul unui sclav pe Tanga Longin,el de nascut era nascut om Tiber §inumera in a patra armata consulara,in legiunea Ruliana Ca liastatus sau pe-destra. Fusese dat de Imporatul peking, Longinus, ca unul ce se deosi-bise in lupta dintai cu Dacii.

Din locul uncle §edeau ei, se videa,printr'un gat de limpezi, fundul ta-berei dace.

lini§te.

218 STRA.BTINII NOFRI

Hei, Picene, Picene, scumpA-ilibertatea !... zise Longin cu durere.

Scumpa, stapAne... Dar putemsá fugim...

Nu putem, respunse Longin. Maiintti nu putem, fiindca nu voiu sa, fug;si apoi nu putem, fiindca nu putem...Numai-decht te-ai rataci prin paduri,si selbatecii acestia te-ar ajunge de peurma...

Ca necazul, zise soldatul.Hei, Picene, dar ce deosebire!...

is priveste-i, zise Longin, aratand cumana sere tabarA...

In cite patru armatele Impera-tului, in 40,000 de oameni pedestrime,n'ai gasi nici unul, stApane, asa de ne-putincios...

Nu zice vorba mare, Picene....Sunt selbateci si goi, dar nu sunt ne-putinciosi. Pielea to poate isi aduce a-minte...

Nimic, zise soldatul cu djsprq.Nu au ajuns AnM selbatecii sä m'a-tin

STRABUNII NOFRI 21 9

Esti mandru, Picene, si ma bu-cur... dar Imporatul ar trebul sa atace!'zise Longin cu oarecare putere, urman-du-si un alt gand... Din ce legiune mi-aispus ca esti ? intreba el din nou pesoldat.

Din a patra armata consularaLegiunea Ruliana, sau a XXII-a impe-rials; Despartementul al doilea; Mani-pula treia Centurionul Papiriu Cursor

Papiriu Cursor... din gintea ma-relui Cursor? intreba Longin.

Nu stiu, stapane, dar uite-izise el aratand departe, in tabara: Maniiinfernului n'ar fi mai hazi !... Eaca sisteagul lor, adaoga, el dand din cap,ce departe e de vexilariul nostru !...

Dar suet tineri... si noi imbe-tranim... Oare sa, mai videm noi Romavreodata, Picene ?...

0 s'o videm, stapane, zise sol-datul plecand ochii in pament.

Tu vrei sa me imbarbatezi, darnici to nu crezi... Picene, cine ne-ar da

;

220 STRABIINII NOSTRI

un graunte de otrava ne-ar face unmare bine...

pe cand ei vorbeau, se auzl pefrunzele uscate fa find pasul cuiva. A-mondoi se intoarsera deodata.

Cu grija i cu temere venea Dochia,usoara ca o caprioara i albA ca o zinc.Inveluita toata intr'o stofa subtire dePergam, ale carei colturi, tivite cu pur-pull de Tyr, se prindeau de umeri cupaftale zimtuite, si cu piciorul priesin coturn de lemn de cedru, ea ina-inta sfloasa catra Longin, care se scu-lase in picioare i o astepta. Dupa ro-se* ce i se videa in fats §i dupanesiguranta portului, lesne se puteapricepe Ca se petrecuse o lupta marein sufletul ei : sa vie... sa nu vie... CandDecebal i cu ai sei plecare spre parteadimpotriva a padurii, ea remesese sin-gull in foisorul de stejar, i cand vezape Longin la cativa pasi, numai cusluga sa si atat de trist, nu se putilstapanl, i dorul de a-i arata ca nu-1uita, birui frica i rusinea,

i

si vend..

STRABIVN II NOITRI 221

llldiindui trupul usurel, ca un erin,se apropie de el, se rosi ca rozele dinperu-I i, apucand mina lui Longin,i-o sA,ruta si apoi lipi de frunte.Dupa aceea remase inaintea lui, cu ochiiin pAment.

Longin se uita la ea, ca un om des-teptat dintr'un vis unit la lumina zilei.

Zeii nu mint, zise el. Cand amplecat, augurii mi-au spus cit voiu in-

§i mie randunica din pesteraZbrandurei mi-a spus ca voiurespunse Dochia.

A gresit randunica, ii tale vorbaLongin.

CA voiu murl fatit, adaoga ea,ridicand ochii spre el.

Amendoi acesti oameni titcure,in tacerea lor, gandurile amenduroraisi giiseau sprijinul cel mai puternic.Necunoscetoare precum era ea de omulVme de-ale mestesugirii sufletuluiroman, ii venea pe buze sit -i spuna cai-a bAtut inima tare cand l'a vezut,

tined.

murl...,

§i

§i

222 STRABIINII NOFRI

i-ar fi spus-o daca ar fi tiut cum. Earel, Romanul, trecut prin popinele §ibane Romei, remasese mut in rata a-cestei curate fecioare dace, care venisesit -i spuna ceva §i nu §tia cum sa-ispuna.

Ce-mi ceri?... Cere-mi ce vrei,sa-ti dau... zise Dochia.

Ce cer ? n'am ce, respunseLongin. Tu e ti daca, eu pentru tinesunt duman.

Cere se ruga ea, cu ochiiumezi.

Noroc pentru tine, fecioara, ziseRomanul dupa o pauza.

Asta nu sta in puterile mele,respunse ea. Mania noastra cea de colo,adauga, uitandu-se in vezduh, tine no-rocul.

El insa Ora a-§i aduce aminte deceva, §i deodata, facend un pas catredonsa :

Vrei sa-ti cer... Imi jurivei da?

sa-ti

ca-mi

STRABUNI/ NO9TRI 223

Tot ce sta in puterile mele, res-punse ea cu vointa.

Da-mi... sa-mi dai otrava, is-pravi el cu greu.

Ea fad" un pas inapoi sl ridicandcapul se uita crunt la el.

Sa-ti dau otrava... intreba ealung; vrei sali dau otrava? Dardace, n'am ?

Vorbele ii eseau greu din guru, sicadeau aptsat in auzul lui.

Dace, n'ai... zeii saii dea zilebune, respunse Longin.

Nu, spun minciuni, am...i deodata cazn in genunchi, Cu ca-

pul pe piept, cu virful degetelor uniteinainte si indreptate catra, Longin insemn de iertare, si remase ast-fel intacere, pa,na se auzire tiuiturile si tram-bitele popilor din tabard, care aratauca Decebal se intorcea.

La acest semnal ea se scula deo-data si fugl ca o umbra in foisorul dincare venise.

Longin se repezi la soldat si apu-

224 BTRABUNII NOFRI

cilndu -1 de mAna, ii striga cu o selba-tecA veselie :

Suntem scApati !...

IV.

Alaiul se intorcea, cu Decebal in

frunte. Cum dete cu ochii de Longin,Regele it intreba :

Te-ai gandit?Wain gandit.Prime§ti?Nu primesc.Nu? intreba, regele sup ,rat. Sa

vie §erbii, porunci el, §i apoi sea§eza, pe pieile de urs.

0 mi§care de frig, se face in toticei de fata., fiindca de astadata Dom-nul parea de tot turbure. Cu un pi-cior rezemat de un bVean ear custingul intins, ca de umezealit in eiolan,tinea busduganul de coach si invirteaochii aprin§i de mAnie pe intreaga a-dunare.

Nu trecil mult §i dintr'un colt de

STRIBIINII 225

padure se ivire vre-o 20 de legionari,ferecati cu funii de teiu. Abatuti §islabi la chip, ei intrau drepti i yen-jo§i. Dacii can ii insoteau le facureseen sa ingenuchie, dar ei, in fataLongin, remasere in picioare. Atuncipazitorii ion, cu ghionturi in cap §i lo-vituri de ciomag peste fluere, ii siliresa cada la pament.

Vorbiti! striga Decebal, ruga-ti-ve pentru zilele voastre sa-mi spuna,tainele lor...

Unul dintre legionari , lovit tarepeste fluere, se incearca sa zica, luiLongin :

Stapane, fie -ti milk...Dar indata vecinul lui se scula pe

un picior §i gill verde :Stapane, not o sa murim ; lasa

sa murim : pentru asta am i venit sane batem cu Dacii, dar voi sä

§i sa biruiti! Traiasca, Romal...Dar n'apucase sk zica vorba din

urma, ca fluera deodata prin vCzduhgroasnicul busdugan §i sburatul in bu-

26,566. 15

NOtTIL

lus

tra-it'

226 STRABIINII

cati capul legionarului care vorbise.Trupul lui caza greu la pament, lasandlac de sange in juru-i. Era tacere cain templu. Decebal, in picioare pe trun-chiul de copac, fulgera in juru-i ca unnor aprins. Barba lui tremura, luata,ca de vijelie, dintii clantaneau i cuspume la gull:

Uncle e§ti mi§elule ? racni el.Unde e muierea care i-a schingiuit §inu le-a taiat urechile §i nu le-a scosochii?...

Din randurile pazitorilor e i un dacmarunt §i vanjos, cu privirea de furiesperiata, , vezend soarta ce-1 a§tepta.

Pe busdugan nimeni n'avea dreptulsä puna mana. Atunci Decebal facho saritura de pe bu§tean, i, cu ungroasnic pumn in fata, ii muta falca,din falca.

Cane I... ranji el, §i venl de seapza din nou pe peile de urs.

Pe pazitor it podidl sangele.La aceasta scenes salbateca, care se

petrech cat te-ai §terge pe frunte, Lon-

worm

STRIBUNII NOFRI 227

gin sin* ca ura in el nu mai aveamargini §i se uita la busduganul dejos cu un adeverat ochiu de §arpe fla-mand. i cu cat ura mai mult pe De-cebal, cu atat ii fa mai mild de Roma-nul mort de Dacul plin de sange.

Atunci, sub stapanirea unei puter-nice porniri, apuca un capet al to-gei, mu§ca cu dintii tivitura de pur-pura §i, rupond un petec, se 'ndrepta.spre legionari §i pazitorii for §i le zise:

Legati-l.De cum sta in tron, Decebal, auzind

aceasta vorba, se repezt la busdugani venind in fata lui Longin :

SA, me lege pe mine !...Dar baga de sama Longin nici

nu se uita la el, ci incerca a rupe altpetec spre a oprl sangele ranitului.

Atunci... maim i se lasa incet dea-lungul trupului; arma ucizetoare ii caza ;i§i pleca capul, ru§inat §i umilit, cacifaptele drepte au mai mult resunet insufletul unui om crud decat al altuia ;

15'

ca

pi

ispi

228 STRABUNII NOFRI

i§i mua cununa din cap, o arunca jos§i cu un picior pe densa :

Du sunt un gade ; to e§ti unom. Pace, Romane!

Si ii intinse maim. Longin se uita,cu marire la el §i maim lui, §i vroindsa, tread, pe MO 1.insul :

Spal-o intai, -IA zise, §i apoi in-tinde-o.

Dar curtenii toti ii e§ire in tale §i-1oprire. Decebal se uita la dinsul cu as-prime.

Ia-o cat o in intinsa; cand oiustringe-o, o string cu zilele tale in ea.

Lui Longin ii trecil ca un fulgerprin minte ca nu are inca otrava fa-gaduita, §i cu scarba intinse mana.

Pace, zise Decebal.Pace, intari Longin cu jumetate

glas. Jura!Jur sA-rni putrezeasca dreapta

ca foile goronilor toama.Ca vei implini conditiile de pace?Ca le voiu implini.Toate?

STRABTJNII NOFRI 229

Toate.Jura-te pe Zalmolcse.Me jur.Pace !Pace !

230 sTRABuNn NOrRI

CARTEA I I

MUNTELE KOGEONULUI

CAP. V.

La o po§ta §i mai bine de Zarmi-gethusa, la deal, in creerii muntilor,albia Streiului curge pe o rips, neagraca o gull de iad, care, la o franturade deal, se surpa de o data §i se des-parte in doue ramuri, amendoue incin-gond temelia unui virf gola§, ce seduce in sus, ca un dinte. Ape le Stre-iului, ajungond aci, se prevalesc intr'opulbere umeda i stralucitoare, carecolcae pana in fund §i se preface in-tr'un clabuc inchis, a carui viltori ga-urese pamentul pana in inima.

Nici fiarele padurii, nici paserile ce-rului nu indrasnesc sä se apropie deacest loc, vecinic muncit. Vulturii stra-ini, rataciti pe aceste plaiuri, se ridica

STRABIINII NCSTRI 231

sus in naltul vezduhului, §i ochiul forstrabatator cauta sa, petrunda, intune-recul ripei.

Acesta este muntele Kogeonului.In acest loc, pe _nest virf de munte

Dacii §i-au pus locuinta Tatalui, caci,dupa tainele lui Zalmolcse §i Sabazius,el sta, intre pament §i cer, ear Mamastd, in vezduh §i in pament, §i amendoilegati se pierd in marirea Soarelui, careeste isvorul luminei §i caldurei, ince-putul vietei.

Ast-fel ascuns §i desfacut in doue,cultul Soarelui avea nenumerati slu-jitori.

'Cultul Tatalui, Jupiter-Sabazius, nuavea decat acest unul §1 singur loc derugaciune §i un unit mare preot, careins, era ajutat §i representat de o fa-langa intreaga de preqi mai mici. Din-sul era capul bisericei; poseda adan-cile invataturi grece§ti pe care be pri-mea din Ephes o data cu teologia fri-giana i§i paistra sexul §i, dupe, cre-dinte, se inrudea cu Zalmolcse §i De-

232 STRABTJNII NOSTRI

ceneu, predecesorul sou la pontificat,care fusese in urma facut zeu. El im-partea aproape pe din doue domniaasupra Dacilor, atat prin traditie, cat§i prin numerul de cuno§tinte ce avea,relativ cu mult niai intinse de cat aleRegelui.

Cultul Mamei, representat prin zeitaSula , care, impreuna cu Tatdl, alca-tuiau simbolul Soarelui sau Mama ceamare, avea o multime de slujitori §idiferite nume, dupe localitti. Preotiicare o serveau formau o sect, aparte,de cetitori pe stele, vrtjitori, auguri,cad trebueau neaperat sa fie castrati,

cu capul, barba, mustatile i sprin-cenele rase. Romanii ar fi fost foartemirati daca li s'ar fi spus in acel time,ea ei, rasa nobila §i civilisata, aveaualtare i adorau pe zeita frigiana Cibele,care nu este alta decat Sula dacica,adict Mama cea mare.

Apoi, in al doilea rang, Dacii se in-chinau zeului Men (lung) §i unui Martespecial, sau zeu al resboaielor, pe care-1

STRABTJNII NOSTRI 233

credeau originar i chiar nascut inDacia; apoi unei zeite blande §i fecundepe care o numeau Apa sau Apa.

Cultul acesteia, care era vechiu laorientali, la Daci era foarte popular.Ei aveau obiceiu, inainte de-a merge laresboiu, sä se coboare, chiar din locuridepartate, la Dunare, sa bea api,se spele §i sa jure ca nu se vor in-toarce inapoi pang, n'or omorl pe totidu§manii. Tot astfel se explica ca lamai toate imbucaturile riurilor in Du-nare era cate un opid dac. Locul de-venea de doue on important : ca punctstrategic §i ca fiind aparat de zei.

Insfi4t, erau alte divinitati locale,ca Turmascada, Sar»?ando, etc. §i laSaldensi §i Piefigi o divinitate local,importanta, pe care Romanii ne-a trans-mis-o sub numele de Jupiter Commas,protectorul Cernei i al Mehedintuluide asttzi.

In resarirea diminetei, Vezinas co-bora ripa cea ad -anca, ca tocmai a-

sa

234 EsTRABtrrui NOSTRI

proape de fundul ei s'o tread,, pe opunte Augusta ce sta in bataia stropi-lor Streiului. Aceasta trecere primej-dioasa, era virita indestul de adanc,pentru ca pulberea lichida sa, atingatrupul celui ce mergea pe Kogeon, §iastfel sä-1 purifice, prin puterea §i blan-detea zeitei Apa.

In zioa aceea, Regele §i intreaga sa fa-milie aveau sä vie sa se roage pe munte.

Dupe, un urcu§ greu, de un cias §imai bine, Vezinas ajunse pe virful Ko-geonului. Pe toata inaltimea lui, dindepartare in departare, traiau pustniciuitati de ani, in ni§te morminte gau-rite in munte, in forma de chilli. Ace-§tia aveau sfanta sarcina de a ajuta peVezinas la implinirea slujbei.

Sus, pe virful Kogeonului, era al-tarul. Intr'o poiana ca de un pogon seurea ceva mai sus creasta muntelui, §1in virful crestei era infipta o birnamare de lemn, cioplita din eel maimandru §i mai nalt stejar. Cioturile luierau lasate cu ingrijire ca sa se poata

STRABIINII NOSTRI 235

cineva sul pe el, §i tocmai in virf sedespartea o furca cu trei dinti, in mij-locul careia se putea sta cu inlesnire.Aci se facea rugaciunile cele magi lasoare, §i in acel virf postise toti pon-tificii in zilele grele ale Dacilor. Toatabirna, de sus panel jos, era arse, cu di-ferite semne de fer. Astfel, se distin-gea bine urn2a de cal sau potcoava,simbolul cavalerilor cal tori ; cornurilesau Luna nouit, pentru ajutorarea plu-garilor ; mici ei:2.)i de cask, protectoriimormintelor; vase emblematice de lacele 15 triburi, §i capete strimbe sisucite, can representau pe Zaln2olcse,pe Sabazius §i pe Deceneus. Toate a-ceste sapAturi se impleteceau in spiralaunui imens balaur ce se lasa de la virfspre temelie §i a carui cap de lup,lucrat tot de aur, cu ochii de arginti§i casca gura pe un bVean de piatrace sta lipit de basa stejarului. Aici, peaceasta piatra, se intindea cartea sfantaa Dacilor, un papirus frigian, scrisaintr'o limbA aproape neinteleasa.

236 STRABIINII NOTTRI

De erau cumpotati §i desprquitoride moarte, Dacii datorau aceasta inmare parte religiunii lor. Crezend innemurirea sufletului cu un fanatismneegalat de alte popoare, ei considerauviata ca o intarziere trecetoare pe lu-mea asta, facenduli o tinta deapururidorita din viata viitoare : deaceea §irnergeau la moarte cu atata nepasare.Cumpatarea §i abtinerea de la camein timpuri anumite era poruncita cuasprime. Respectul datorit §efului fa-

miliei se impunea prin moravuri §i sementinea prin religie. Iubirea parintilorpentru copii §i grija ce trebuea sa bepoarte, semn de radicare morala, eratraditionala, i cand imperatul Traianhotarl sa se scrie pe piatra luptele saleuria§e cu ace§ti selbateci, nu uita sapunk, pe Tanga fiecare mama daca, cateun copil de mans.

Dar daca acasta religiune, care ri-dica sufletul Dacului pana la extase,facea din fiecare om un erou, ea puneain sufletul celui biruit o prea mare su-

STRABIINII NOSTRI 237

punere la starea deacum, aceasta fiindconsiderata, dupt cum s'a spus, ca de-sarta si trecOtoare. Ceeace facea erois-mul for intr'o stare, aducea peirea incealalta.

VI.

Mid ajunse pe inaltimea muntelui,deadreapta si deastinga trunchiului depiatra pustnicii aprinsesere , pe celedoue capace de bronz cu zimti, ce seridicau pe doue scaunele, nalte in pi-cioare, rasina de brad §i rAdacini us-cate de ierburi, precum mantic, 1) dra-cila, 2) mozula. Vezinas sufla binisordeasupra carbunilor spre a curata fu-mul, prinse mai multe rotocoale ingura, §i apoi, intorcendu-se cu fata sprecer, le dote drumul in vezduh, spresoare. Dupe, aceea ingenunchie inainteapietrei, pe care sta invalatucita cartea

1) Zmeura.2) Dracila.3) Cimbru.

233 STRABITNII li °VTR/

pergamentala ; intinse manile inainte,deasupra ei ; i§i rezema capul pe lun-gul brqelor, §i se rugs, in Were, caZalmolcse sa-i dea putere a deschidecartea tainelor... Caci exista credintaadanca, ca altul, afara de unsul §i ur-ma§ul lui Deceneus, nu putea deschidepergamentul, i ca chiar acesta nu l'arfi putut deschide dace, n'ar fi vrut Zal-molcse. Dupe, catva time, ridica capul,sufla deasupra pergamentului, §i-1 des-facii...

Era stralucita §i lunga puntea pecare se duceau gandurile pontifului,caci, dupe, fiecare porunca ce citea,ochii lui remaneau maxi, extatici, infiptiin palele de lumina ale aerului, §i o-mul, ghemuit cum sta, se mic§ora, earcapul lui se rotunjea par'ca tot maimult, cre§tea, devenea univers, primindprin ochi, clarul de la Tateil §i gandu-rile de la Zalmolcse §i Deceneu, §i,

greu, cadea incarcat de puterea lumineipe piatra.

STRABIINII NOSTRI 239

Dar, deodata se auzi sgomot prinpoiana...

Decebal sosise.Neindraznind sa se sue pe altar, el

remase in picioare, cu statura-i obici-nuita, adica bratul sting sub cel drept,ear cel drept ridicat spre gura spri-jinind capul.

4epta el catva timp, dar vezendCa Vezinas nu se intoarce, it striga :

Zivindide !...1) Zivindide !...Vezinas nu-1 auzi.

Parinte ! striga Decebal ceva maitare.

Vezinas tot nu-1 auzi.Popo ! racn1 Decebal , ce ?

n'auzi ?Vezinas iii ridica capul de pe biblie,intoarse spre Domn, se uita la el

fara sa-1 vada, §i ear caza in ruga-ciune.

Atunci Regele, superat, se urea pealtar cu pasul hotarit; dar, or cat era

1) Nume care se da nobililor Traci.

i

...

§i-1

240 STRABIINII 110§TIII

el de rece i putin mistic, la videreaacelui om atat de petruns, se fact'sfios, §i, atingendul deabia pe umer :

Hei?... it intreba.Vezinas ridica capul de pe perga-

ment §i Mai un semn puternic de ne-gatiune, lucru care nu multumi peRege, caci el adaoga :

Da spune odata! Ce urea Zal-molcse? Me iarta?...

Zalmolcse nu iarta niciodata pecei ce-§i calca juramentul, zise Vezinas.

Nu l'ai rugat destul, coada, detopor ce e§ti to !

De ce ai jurat ? intreba Vezinascu glasul inasprit. Numai muierea jura.Barbatul da cu spada !

Acuma venise randul Regelui sataca. El i§i luase statura, obicinuita §ise uita in pament.

Zalmolcse nu-ti da inapoi jura-mentul, adaoga Vezinas, cleat dadt-tivei strapunge mana dreapta cu un cutit§i vei tine-o 13 zile sucita ]a spate.

STRIBIJNII NO9TRI 241

Bine, zise regele mulumit, stra-punge-o imi remAne mina stangA.

Dar pentru Longinus... de cete-ai jurat sA-1 dai inapoi calci ju-ramontul ? intrebA preotul.

Aici nu te-amesteca, Zivindide,zise Regele lung, cA me superi !...jurat, adaogA el cu putere, fiindcA mi-edor sa-mi resbun §i flindcA Dacia a§avrea !... Tu ceri sA-mi strapung dreapta,pentru ca. de bunAvoe am jurat pedinsa, §i mi-am cilcat jurAmentul,dar ui i sA mi-o deslegi ca sa-mi potcalca juramentul pe care l'am Mcut denevoe. SA te rogi... zise el mai blAnd,sA te rogi... i Zalmolcse are sa, meerte... trebue sA me erte ! intarl cu omicare poruncitoare. Acuma coboarAde pe altar §i vino jos!

Ei coborire incet, Decebal cu neas-temper in suflet, Vezinas calm. Regeleit duse panA pe marginea Kogeonului,pe prApastie, din care se inal0, sgo-motul surd al apei Ca un glas din altAlume.

20.503 1 6

!

§i-ti

M'am

242 EITHABIINII NOSTRI

Am un gand... un gand negru!zise Regele cu hotarire. Roaga-te pen-tru acesta mai bine sa me erte Zal-molcse.

Ce este? intreba Vezinas.Tu §tii Ca am doi copii : un

baiat §i o fats.Pe Decidav §i pe Dochia.Au sa vie indata, zise grabit

Regele. M'am hotarit. Am s'o jertfesc.Am jertfit-o !

Zalmolcse a cerut-o ; ti-am spusc'a cerut-o, respunse Vezinas multumit.Faci bine stapane. S'o ardem !

Pe cine sa arzi? intreba Regelecu manie. Pe Dochia? Fti nebun sluga!Ti s'a 'ncovrigat mintea !

Dupa aceea porni furios prin poianala vale. Apoi deodata se intoarse.

Asculta !... Canele, it tii, e cane,§i eu sunt om. Canele §i-ar apara

caeii. Eu voiu sa-mi dau copii in guralupului, dar... Ca sa-1 ucid ! Voiu säarunc pe Dochia in bratele

STRABUNII NOSTRI 243

i par'ca-i fu ru§ine sa urmeze. Ve-zinas i§i mui,e privirile in pament.

Faci reu, zise el.Ba fac bine ! intari Decebal.

Voiu sa-mi resbun.Vezinas tact', i Decebal, framentat

de indoealg, de manie, simp trebu-inta de a fi imbolbit, muscat de ceva.El apuca pe Vezinas de mina §i-1 scu-tura cu putere :

Tu n'auzi ca vreau sa-mi resbun !Nu pricepi ca daca, voiu afla cum staoastea romand §i unde se ascunde...cerbul, me scol asupra lui §i-i vir jun-ghiul intre coarne?... Ori to e§ti popanebun i te-ai prostit?...

§i cand tocmai Vezinas, lini§tit, vreasa-i respunda, Regele ii facii sewn sataca :

Vine, zise el.

VII.

In adever, in muchea dealului searata Dochia, imbracata ca mai inainte,

16*

§i

244 ST N Orin

dar de astadata cu mahrama alba pecap, ro§ie de osteneala drumului §i ur-mata de fratele seu Decidav, care §iel, ca tatal seta, purta acum caciula denobil.

Ea nici nu se uita la Vezinas §i

Decebal, ci se duse de-a dreptul la altar,se urea sus, ca una ce era fecioarazeitei Sula, se lipi cu fruntea de pieatrai remase astfel mai mult timp. Fra-

tele sOu o a§tepta jos, in aceea§i sta-ture ca Decebal, obicinuita Dacilor.

Cand iii ridica ea capul de pe pieatra,Vezinas era alaturi.

Zalmolcse sa-ti vaza gandurile,o binecuventa el. Ne chiania stapanul.

Ea nu zise nimic, treca inaintecat4 trei, ajunsere Tanga Rege.

Decebal se a§ezase jos, pe o stancade pe ripa, cu picioarele aternand ingol. Dochia a§tepta.

Tu nu vrei sa stai lAnga mine,fata, zise el cat puta de bland, fiindcatie 1 i-e frica de prapastie. E neagra

§i,

STRABUNII NOSTR1 245

nu-i asa? si adanca, cat vezduhul intorspe dos. Vino mai aproape si uita-te.

Dochia mai face un pas cu frica. Elurma:

mi-e drag. Ea seamana cumine, si daca as sari acuma intr'insa,nu m'ar durea.

Dochia ridica spre el ochii ei marl,earl acum erau umezi de inn.

Dupa o tacere de cateva minute elurma:

Dochio, ce-ai zice tu, daca unlancer cam nebun... bunaoara BudulauaCistobacilor, ar intra in vizunia uneiursoaice cu pui?

De bunavoia lui? intreba Dochia,care cunostea parabolele tatalui sou sistiea ca el nu glumeste niciodata.

De bunavoea lui, intari Decebal.As zice ca ar face bine sal ma-

nance.Nu-i asa? intreba repede De-

cebal. Dar daca, lancea ar fi lung siomul voinic, urma el, si n'ar putO sa-1mance, ce s'ar intimpla?

Mie

246 STRARUNIf NO9TRI

Ursoaica ar fl ucisa , respunsefara intorseturi Dochia.

aisa?... o intreba regele maiaspru. Dar puii ? apasa el.

Ea intelegea acum si stete catvala indoeala.

Ar muri IMO, mama lor, res-punse.

Nu! striga Decebal, ar mucadin carnea omului ! Dochio, adaoga elrepede, sculandu-se de jos §i virindu-sein sufletul ei, to nu ure§ti pe Romani !...

Ea fact' un pas inapoi §i cu o rliscare indignata :

intreba ea lung.§i era atata putere in aceasta sim-

pla vorba, incat Decebal recunoscit nu-mai decat ca aceasta femee avea san-gele lui in vine, §i mandru §i bu-curos ii response:

Asa este, fata. Tu esti flica measi nu poti sä nu-i uresti. Eu m'am camaprins fiindca me doare ! rinji mai de-parte. MO doare ! Cajun au intrat incasele noastre, in templele noastre, in

N??..

STRABIINII NOFRI 247

inima Daciei. Ti voiu ucide sau... voiumud eu!

Ea a§tepta, uitandu-se speriata la el.Tu e ti fiica mea, ii adaoga el

bland, luandu-i-o mama_ §i stai cu minelanga tron, intari mai aspru.

Ce trebue sa, fac? intreba Dochianemi§cata.

Se pui foc... unui §erb, lui Lon-gin, respunse Decebal cu greu.

E herb? intreba ea cu liotarire.E cane, ii respunse tatalE §erb ? intreba ea anca odata.E cane ! iti zic. N'auzi! se rastl

el, land drumul manei ce o Linea.Ea pleca ochii in pament §i un mo-

ment de grea Were apasa pe toti.Dochia ridica ochii §i intreba:

Se cade sa, pui foc acelui ceti-a scapat zilele?

Nu ti le-a scapat el, ci Zal-molcse, zise Vezinas.

Decebal se uita la ea cu manic. Darapoi, ca §i cum o hotarire noun ar filuat cleodata, i§i imblanzl glasul §i ii zise:

seu.

248 STBABITNII NO3TRI

Dochio, to e§ti copila mea,trebue sa m'ajuti. Nu vei pure foc.Un om care te scapa de la moarte,chiar cand e cane, nu mai e cane,vorbl Regele. Dar trebue sa m'ajuti.

Ce sa fac? Intreba Dochia cu onelin4te groaznica. Apoi deodata, cu ungaud nou i luminos, adaoga : Doamne,otrava!

Va sa, zica it ure§ti? Ai vreasa i dai otrava?

Ea facts sewn Ca da. Atunci Regelebucuros §i cu incredere se apropie deea din nou zise :

Nu otrava. Deocamdata trebuesa aflam de la dinsul cum sta oastearomans si unde-i Traian. El tie -ti vaspune daca vei vrea. Femeea e porumbde scapare. Ai ochii mari i frumos,i.E§ti zinc. Mama cea mare te vede §ite apara. El iti va spune. Ajuta-meDochio !...

Si vorbele curgeau din gura luipar'cO. ar f fost pins de friguri.

Domnul gafaea, Veptand respun-

§i

Ii-i

STRABTJNII NOSTRI 249

sul ei ca pe a unui oracol. Insfirit,dupa, o scurta gandire, Dochia respunseincet de tot:

Primesc porunca, Doamne.obrajii i se ro§ire, par'ca ar fi

mintit sau ar fi auzit o insulta.Domnul, vesel, se indrepta rapede

spre fiul sou.Vei merge chiar asta seam §i

to vei ascunde in grading palatuluiZarmiz-Edanului, ii zise el, la scaunulde langa petera, spre a veghea asu-pra surorii tale. Romanul va vem. Veiasculta, §i de nu va spune nimic, itvei ucide !

La aceste vorbe, Dochia incrementcu ochii tinta pe fratele sou.

Pricep, respunse Deciday.Atunci ea fad" un pas catra Rege,

care tocmai se gatea sä piece.Doamne, o rugaminte : Am zis

ca me due, §i me due, dar... singura.Nu se poate, hotari Decebal de-

venit ear Domnul Daciei, selbatec siporuncitor. Nu se poate. E§ti muiere...

i

250 BTRABUNII NO6THI

Du -te, de to roaga Tata lui pentru is-banda.

i pleca, urmat de Vezinas.Cand Dochia remase numai cu fra-

tele set], lucl o raza de speranta inochiul ei, si, bland, se apropie de el cumanele unite :

Tu auzi mai lesne, inima ti sedeschide mai upr, ii zise ea. Tu stiffbine Ca eu urasc pe Romani... Nu §tii ?it intreba cu neastomper, §i fiindca elnu respundea, ea urma: Ca 0 tine suntDaca, si ca orice Daca, nu mi-e frica...Voi vreti sa ins;elati, adaoga ea cu pu-tere, sa inselam, pentru a scapa Dacia.Dar eu sunt femee.... §i mie nu-mitrebue marturi!

El se uita la ea cu reutate. In cal-dura gandurilor ei, ea nu-i intelese cu-getul, ruga mai de aproape:

Crede-me, imi va trebui säspuiu... lucruri... neadeverate, sg, mint,si sunt femee... repete ea and, odata.

El i0 ridica capul rapede in sus:

§i-1

STRABUNII NOSTRI 931

Minti! Acuma minti, femee ti-caloasa! Tu-ti insali neamul. Vrei sämergi singura la roman, fiindca... ro-manul ti-e drag ! A !... gema el ca ofiara, Regele nu §tie nimica ; eu insato -am inteles. Vrei spui secretelenoastre ; vrei sa to vinzi du§manilorOrli tale. Am sä viu §i am sal ucid !...

Dochia isi Maltase fruntea, §i erapar'ca mai nalta decat era.

IV aduc aminte ca vorbe§ti fiiceiRegelui. Cine ti-a dat dreptul sa crezica voiu fi tradotoarea neamului meu,chiar Baca mi-ar fi drag.

La aceasta vorba insa, Decidav i§iesi din minti, §i, tulbure ca un nebun,se repezi la gatul ei. Intr'o secunda eafa la pament, in genunchi, ear el cuun pumn in aer, stand gata s'o sfarame.

0 vorba sa null mai easy dinspurcata gura, ca uit ca-mi e§ti sora !..

Dupa aceea se intoarse de la eacu scarba, §i aratandu-i altarul cu de-getul, se cobori de pe Kogeon.

sa-i

252 STRABIINII NO9TRI

VIII.

Incremenita in genunchi, cu manelefrante de urn, ea i§i ridica capul.

Inaintea ei, la cativa pa i, ripa nea-gra §i adanca deschidea altarul eterni-

Acolo era pacea deapoi.Se sculn, Mai un pas §i se uita

in ea. Vuetul apei se inalta catra ra-zele soarelui, ca o plongere. Era par'caun semn.

Dochia i§i intoarse privirile umedecatre Tatccl, §i el ii terse lacrimile,ii trimise o papta calda la ureche,pentru cea dintai data simti ea marireafara inceput §i fara sfirit a celui desus, fiindca pentru data gandulei se simti legat de al altuia, §i inima

Intr'o desperate §i selbaca mi§care,intinse ea bratele in vezduh, uni ma-nile §i gemil :

Ajuta-m6!...

tatii...

li

itaiali

ii bath...

STRABIINII NOURI 233

CARTEA III

GRADINA PALATULUI ZARMIZEDANULUI

CAP. IX.

Noaptea venise de mult...Palatul cel mare al Regelui era a-

ezat in mijlocul capitalei sale, care eainsai era inconjurata de codri. Cioplitjumetate in piatra, jumetate in lemn,turnurile 111 resareau din mijlocul uneiadeverate paduri de brazi §i intreceau,cu virfurile lor, cele mai inalte sfircuriale pomilor.

In aceste timpuri, un drum mare,lucrat dupa arta romans, ducea, cumulte cotituri §i bariere, la Zarmize-gethusa, dupa ce se invirtea de maimulte on in jurul capitalei, prin veci-nice ptduri. Alte drumuri mai mici, in-guste deabia incapeau cotigele, erau Cu-

234 STRABlJNII NO9TRI

noscute numai de locuitori, si se intal-neau §i se incruci§au prin vagannilemuntelui, ca ni§te urme de rima.

Dace, ai fi luat calea cea mare, caretia Streiul de mai multe on ajun-creaib in zidurile Zarmizegethusei la ul-timul vad al apei, care intradins n'a-yea nici o punte pe el, spre a punecapitala mai u§or in stare de aparare.Zidurile Zarmizegethusei, care inainteerau numai de lep§e de stejar, incepu-sere, de pe vremea lui Burebiste §iDeceneus, sa se ridice din bolovani §ivar, cu §anturi adanci.

In launtrul cetetii nu erau decatdone sau trei ulii maxi, pe care segramadea lumea. Aici se intilneau negustorii timpului. In baratce magi descandura, sau in midi bolte de peatra§1 de pament ars, sau sub corturi depiele de camila, negutatorii de imbra-caminte §i de Well femee§ti i§i intin-deau tarabele lor. Stole bogate, co-voare, carti §i doctorii din Pergam,gugiumanuri de Pergam §i Ephes pen-

STRAIIIINII NOFRI 235

tru nobilimea barbateasca, piei maigroase de Halchedon, bOciere, conciuri,pieptare, colane, verigi de urechi, paf-tale de Tyr §i de Sidon pentru femei,erau vendute de straini, i in particularde Greci. Apoi aurarie §i bronzarie, lu-crata in Asia mica; fierArie, groasa §isubtire lucrata in tail; armurieri pen-tru nobili §i popor, cari vindeau.coarnede cerb de facut manere la cutite §i

busdugane, coarne de bou pentru an-cud, scuturi de piele groasa de bivol,land de fier, cremene §i amnare §i in-sfir§it tot ce se cade sa tie un arse-nal dac.

Pe a doua ulitA insemnata se intin-deau dughenele de abagii, blanari, te-setori, vopsitori, vinzend lucruri deCara, precum : sarica mitoasa, itarii, tes-timelele, lava vapsita, opincile, piepteniide corn, cari toate stau scoase maimult in drum decat sub acoperement§i foarte adesea erau atirnate prin pomiice cre§teau, ca din apa, pana §i substre§ene.

956 STRABIJNII NOSTRI

Pe a treia WO, care ducea in tir-gul vitelor, se intindeau carciumele §ibacaniile, foarte cercetate pe vremuri.Pe tarabele scoase scoase in mijloculdrumului, sarea, pe§tele afumat, stru-gurii, faina de meiu, oalele, castroanele,causile, lingurele, tralau intr'o infra-tire cu adeverat patriarchAt, ear laun-trul carciumei sau al bordeiului erabine udat pe jos §i servea de altar luiBachus §i celor doue menade .Mimallonesi Clodone, pe can Dacii le adorau cuplacere, aducendu-le fertfa, peste jertfa.De la Deceneus insa, care poruncise sa,se scoata toate viile din Dada, parteaaceasta da inapoi. Acum traeau maibine bacaniile. Aci, untul de nuca sau°loin], vi inele uscate, radacinele dePolpom §i radi :icici 21, smeura pastratain vin vechiu, brinza de of §i de vaci,stau alaturi de fructele tarilor calde ceputeau suferi lungul drum de mare,precum erau maslinele, smochinele, hur-

1) Marar; 2) Ochiul boului.

STRABIINII NOSTRI 257

malele, ro§covele, venite din Tyr §i

Sidon, crap feniciene foarte comerciale,ale caror corabii, chiar dup, cuceririlelui Alexandru eel Mare §i ale lui Pom-peiu, erau tot cele mai agere din ma-rile Levantului.

Afar, de aceste trei per comerciale,mai era, un fund, tirgul de vite §i deherestrea §i apoi quartaluri populatecu case de cetateni avuti i de preoti,§I altele sarace, cu bordeie, case ridi-cate intr'un par ca la sate, chilli, etc.

In general forma locuhlelor era sim-pla, cu un singur cat, de peatra saude birne, §i erau caracteristice prininaltele for invelitori aproape cilindrice§i tuguiate. Erau §i unele cu doue ca-turi : eel dintaiu de peatra celalt descandura. Palatele erau cu trei §i chiarcu mai mulle randuri, cu turnuri nalte,cu fel de fel de adaose §i treine cio-plite, caci in timplarie §tieau foartemulte. Peste tot gradini maxi, locurivirane §i cimele din belpg. Templed ea sem eni

26,566 17

si

258 STRABUNII NO3TRI

In mijlocul tuturor acestora se Maltamarele palat al Regelui : Zariniz-Edanui.

Pus intr'o gradina de brazi, el erade jur imprejur inconjurat cu plopi sub -tiri lungueti, la radecina carora, peo urzeala de scanduri, se intindea lau-rusca si edera cu o rare, imbelsugare.

Toate esirile palatului dau in aceastagradina.

Tot ce arta timpului stiuse sa alca-tueasca mai mandru si mai nasdravanse desfasura aci cu prison. Cararile sicararuile erau asternute cu nisip rosu,merunt si moale, scos de sub albiaStreiului si bataturit pe un fund decella% ca iarba sä nu incolteasca nici-°data pe ele. In dreapta si in stinga,se urmau, schimbandu-se, palcuri debrazi, prinse in jururi de lemn-cainescca in ni§te vase verzi, si brazde intregide crini, care de margini erau strinsede sate un rand de stinjinei. Apoi, penenumeratele pirae ce veneau din muntiivecini si din apa Streiului, treceau puntide lemn acoperite de colo pant colo

si

STRABIINII NOSTRI 259

de edera, i pe micele lacuri ce for-mau cre§tea nuferul cu priinta, ridicandcapul galben spre crangile de rasura,ce cadeau incarcate de flori spre fataapei. In fundurile gradinei tr1iau liberecapre selbatece, cocoi §i gaini de munte,cocori, bibilici (meleagridele), oimi, etc.i pe lacuri tot poporul baltilor duna-

rene : lebede, cucove, baghite, pescari etc.Aici traise Longin, card fusese pentruintaia data adus in Zarmizegethusa,mirat §i incantat de splendorile acestuiraiu, i aici avea sa reintilneasca peDochia, care-i fagaduise sa-i aduca o-trava, seara, dupa resarirea lunei, langapetera.

X.

Noaptea venire de mult, §i lunalumina, rece i ganditoare, turnurileZarmizegethusei. Alba ca de marmura,ea sosea pe cerul Daciei dintr'o depar-tare polara, in care gheturile pareaua-i fi sorbit toata caldura.

17'

260 STRABIINII NO§TR/

Era ceasul de odihna al naturei.Intreaga fire munteneasca adormise, i

imparatia lini§tei adusese un fel de so-lemnitate de pustiu, care oprea aventulin inima §i graiul pe buze. Umbrelese ascundeau pe dupa lucruri sa nu leprinda lumina §i apele deabea mai sunauin albiile for prunduite. Nu adia yen-tul, nu pica frunza. La rani intervalecate o lebada pe lacuri tresarind, i§i

scotea capul de sub aripa §i, intinzan-duli gatul, tipa... Un fior lung treceaprin vietatile de§teptate §i curend ea-ra§ totul reintra in tacere.

Singura, Dochia apart' la o cotitura,de drum, in bataea lunei, mergend cupasul incet §i sfiindu-se par'ca, sa nude§tepte firul de iarba ce-1 atingea cuhaina. Era invaluita toata in cuta uneiteseturi de canepa subtire §i fir pe care§i-o stringea pe umeri, ca sa, n'o pe-trunda umezeala serii. Ea se oprea a-proape la fiecare pas §i asculta...

Pornise intradins mai de vreme, casa fie inaintea for la pe§tera ; dar i§i

STEtABIINII NOFIII 261

cuno§tea fratele : de sigur, el era acolocu molt inaintea ei. Ajunse insflr§itunde trebuia sa ajunga. Celalalt nuvenise.

Atunci se a§eza pe scaun §i a§-tepta.

Privi la hind §i luna se uita adancin ochii ei, cu privirea ei clara deastru. Zeul Men era zeul tainelor,in senina lui simbolizare it intelegea§i-i era mai drag dent chiar Soarele.

In sufletul Dochiei era o picla ne-strabatuta de minte. Uric, pe un om§i-1 iubea. Iubea pe altul §i-1 ura. Fu-sese scapata de la moarte de un strain0 ea it atragea in gura mortii. Longin§i Deciday...

ca 0 cum ai lasa lumina uneifacie m intunerecul nepetruns al ripeiKogeonului §i ai vedea chinul apelortorturate, a§a raza lunei petrunse insufletul ei §i i-1 lumina.

A !... ii fu frica.Dar cand se apropie desnodamentul

on carei tragedii omene§ti, inima, prin-

§i

Si

262 STRABIINII NOSTRI

tr'o ultimo, licarire de viata, prinde unfel de seninatate momentana §i hota-reste intr'o secunda ceeace n'a intelessi n'a hotarit ani intregi. Atunci, dela o vorba la o crimp, nu mai e tran-sitie.

Era fata de selbatec, §i era selba-teca ea insa§i, dar daca §i selbatecii auinima §i iubesc, e cu at mai nedreptsa, le strimbi firea intorgendu-o cu fataspre patrie.

Patria e mare, i omul e o mamade lut, dar el aide pentru ce aide.

acum i se limpezi pentru intaiadata §i i se desgardina capul Roma-nului din tesetura stranie de fapte intu-necate. In el i pin el traia. §i i sefacu de o data cald in mince §i unfluid strabatator de viata ii trecti dinfirele perului pana in talpi, strinsebratele mai tare de ea. Neinteleasavraja a amorului, care petrunde ()datapun oil ce inima de om §i o face in-chipuita de sine, 0,6 ceeace tremuraacolo este vointa altuia, schimba jude-

§i-§i

Si

91RABUNI1 IIOSTR/ 263

cata despre lucruri, supunend-o acelei

Ast-fel, Decidav, fratele ei, sbirulcare-o ingenuchiase sub amenintareapumnalului lui, ii paru un vierme ti-ritor, §i pe deasupra lui, in spatiuri,luci ceva care semana... cu luna buna-oara, §i era Longin.

Si ast-fel tot mai tare se insenina,§i traia in naua ei simtire de o minute,toata durata anilor din urma.

Ceva se mi§cft in spatele ei, sprepe§tera. Era desigur, Deciday.

Atunci sari ca deteptata dintr'o a-dormire de zeita. Realul lucrurilor tiefirul destins al patimei sale §i ear vezaturbure cad veza drept.

Luna era tot sus i tot senina.Ah, §i atunci ce adeverata mare

ii apera invatatura din cartea credinteicare zicea ca viata este un nimica du-reros, §i ca dincolo de acest nimicaeste scaparea...

se opri gandul intr'o bathe pu-ternica de inima, cad ii auzise pasul.

I

simtiri.

si

264 STRABUNII NOSTRI

Era in adever Longin. El veni dreptla dinsa. Parea agitat.

Ai adus-o nu-i a§a ? ii zise el,intinzen d mA na.

Ce s'aduc ? intreba ea, zimbindca o floare ce se deschide.

Longin tact' i se uita la dinsalung. Ea privl o secunda inapoi i§i in-toarse capul repede:

E greu sa to intreb, dar tii samori? ii zise ea cu sflala.

El dete trist din cap.Cuno§ti vreun mijloc de-a me

face sa traiesc?Libertatea poate, zise ea Meet

§i cu temere.A, dal... Dar ar trebui sa fug,

adauga mai pe urma cu descurajare.De ce sa fugi? Pori deveni liber

fara sa fugi, zise Dochia rar §i cugreutate.

Cum ? o intreba el repede, a-

propiindu-se de ea.Spune... isbutl ea sä articuleze.

La aceasta vorba brutala §i nea§-

STRABITNII NOSTRI 265

teptata, Longin idea un pas inapoi §i

trist, par'ca i-ar fi sburat din sufletultima §i cea mai dulce iluzie, ii ziseincet :

i tu?...Dar n'apuca s'o intrebe bine, §i o

auzi isbucnind de-odata intr'un hohotde plans dureros, sfi§ietor, care resunain tacerea noptii ca o lunga, notade jale.

0 nu!... nu.... putu ea sa zica.vroind sa, se scoale in picioare §i ea-

zend ear pe banca.Longin remesese unde era, uitan-

duse la dinsa, §i, iqelegend ce luptaputernica se petrecea in ea, i§i simtisufletul plin de mild §i vroi sa se a-

propie de dinsa. Ea insa sari deodatain sus, §i, aparandul cu mana, striga.

Fugi!...In acela§ timp fiul Regelui e§ise ca

din pament inaintea lor. Fa a lui rinjea§i in maim dreapta stringea praseleleunui pumnal, al carui tai§ lucea la lu-mina lunei.

266 STRABIINII NOSTRI

Longin Mai cgiva pa§i inapoi §ise opri cu spatele de trunchiul unuiarbore. Fiul Regelui inainta pe furi§ca o vulpe, r injind mereu ca Risul demunte.

Atunci ochii Romanului vezura ogroasnica fapta : in urma lui Decidavvenea, upara, sora-sa, i cand acestafu la cativa pa§i, gata sa se repeadaasupra lui, mina ei caza, teribila, §iun junghiu puternic intra papa in mailerintre spetele tinarului el se doborigreoiu la pament.

Un minut ea remise in picioarela lumina de luna, nalt, puternica,manioasa, ca zeita resbunarii. Apoi,rupenduli un §ir de margele ce purtala gat :

In cea de la mijloc, zise §i fugi.

STRABITNII NOBTRI 267

CARTEA IV. CELE DE-APOI.

CAP XI.

In zioa urmatoare, in tabArA, toateapeteniele triburilor erau strinse injurul Regelui in consiliu : venise unnou sol de la Romani, care cerea res-punsul din urma al lui Decebal §i li-

berarea lui Longin.Toti Zarabil: Diige, Scorylo,

Mucapar §i betranii ctpitani aiveteranilor : tarabostul Tiernei, al Dro-betei §i Tibiscului, precum §i §efii deprin localitate, capii Albokensilor §i aSinsilor, impreunA cu preqii cei magi,erau de fata. Avea sa se hotarascain acea zi de soarta lui Longin §1 poatechiar de soarta Dacilor.

Era o lumiWi, de dimineata, rece,§i un aer tare de munti, era ocare mareatA de deteptare, sunete

Rar-hala,

mi1-

268 EITRAIWNII NOrIII

de cornuri, renchezhi de cai, tilincesgomotoase, zarva §i larma ca in mi-ce tabard. Domnul §i toti curtenii a§-teptau resarirea soarelui, a carui

inainte-mergetoare incepea sa go-neasca ceata noptii.

Decebal i§i tragea mana uor prinbarba.

Tot n'a venit? intreba el pefratele sett Diige.

Nu, doamne, n'a venit anca.Decebal tacit §i a§tepta, eara§. Cele

dintai verfuri de raze incepeau sa sca-pete dincoace de dunga orizontului. Ne-rabdarea §i mirarea cuprindeat pe Rege.Pupa catva timp, el intreba din nou,suparat :

Tot n'a venit?Nu anca, respunse sfios Diige.

Atunci Regele se scula in picioare.Barba la! striga el.

Indata e§1 din rangurile nobililorun om bine legat, potrivit la statura,imbracat cu pieptar de arama §i se pi-roni tapan in fata Regelui.

lu-mina

--

STRAHUNII NOSTRI 269

dai bataie la spate ca sal

inveti sa, umble ! porunci el. Apoi pa,§1inainte pe o carare de padure, urmatde intreaga curte, care remasese incre-menita, de porunca ce o dedese Regelelui Barhala de-a bate pe fiul seu De-ciday.

Se indreptare cu totii spre apa Stre-iului. In resarirea Soarelui se spalarecu totii pe ochi, unii mai aproape §i

altii mai departe de Rege, §i fiindcanu se mai putea duce la Dunare, M-cure juramentul cel mare sa nu se in-toarca nici unul acasa pana n'or ucidepe toti &IF-mull patriei. Apoi reintraraeara§ in tabard,.

Curtea intreaga sinitea ca Regele emandru de noul sol ce-1 trimitea Tra-ian, dar it vedea nelini§tit din pricina]ipsei lui Deciday. Curtenii nu cuno§teaucausa acestei nelini ti, cad ei nu stiautocmeala care se urmase intre Rege §icopii sei, cu privire la Longin,lui Decebal ii trebuia neap 'arat sa afle,

Sa-i

§i

270 STRABITNII NOSTRI

inainte de-a vorbi cu solul lui Traian,dace, Longin a destainuit ceva sau nu.

In culmea neastamperului, Regelechema pe Vezinas si pe fratele souDiige si trecure intr'o poenita dealaturi,dupe, ce Barhala, cu cati-va calareti cis-tobaci, se asezara de paza.

Zivindide, zise regele apucandpe Vezinas de sfoara cu care acestaisi lega haina la gat, ce crezi ?...

Eu, doamne, cred ca, nu a spusnimic.

Crezi?... zise Regele iritat.Asa imi pare, respunse Vezinas.

Acest Roman era mai bine sä fie Dac :stie multe §i spune Mine.

pumnul in gull popo, sinu vorbi dacl te-ai pacatosit, ii res-punse Regele.

dupa aceea pleca de langa el sise apropie de Diige, incet si pe gan-dui. Dar abia ajunse langa el, in-toarse spatele numai decat, farazice nici un cuvent. Apoi se oprl inpoiana, singur, si Ora a se gandi. Fra-

Virg, -ti

§i-i

Si

a-i

STRABUNII NO§TRI 271

tele seu era §iret §i nu-1 iubea. Vezinasera singurul bArbat in fata aruia su-metia regeasca se potolea. Deaceea Re-gele, dupA cateva minute de gandire,se apropie ear de preot i, nesigur, cumaim pe haina acestuia, ii zise incet :

Imi pare ca am facut o§tiu, respunse Vezinas.Cum §tii? intreba Regele restit.

Dad, §tiai de ce nu mai oprit?...Fiindca, Zalmolcse m'a facut nu-

mai pops, nu m'a facut Rege.Ei, te-ai prostit I... zise Regele

restit. §i vol sa piece, dar eara§ se opol.Fiul meu e cam iute... it va, fi

omorit dac5, nu va fi spus nimic.§i va fi facut un lucru reu §i zä-

darnic.Ba va fi facut bine ! striga, De-

cebal suparat.Vezinas se uita la el cu mils. Toti

cuno§teau pe Decebal, dar nimeni nu-1intelegea mai bine ca betranul preot.Decebal era adesea cainos §i nedrept ;ucidea §i spAnzura fara muM chibzu-

grqala.

272 STEAM:TRU NO§TRI

inta. Dar... inaintea ochilor lui alergaumbra cea mare a Patriei! Era facutdin acea schija de oameni care de viise ingroapa pang in brau in pamentulce i-a nascut §i crescut, cari traesc §i'nor cu o singura Klee intre timple :Cara ! Preotul it intelelegea : era strinsbietul leu in lanturile nevoii, i se sba-tea sa. scape. Supararile §i grijele itfacusere mai reu decat in adever era...Si preotul vent binior Tanga Rege §i-ioptl la ureche :

Putem, Doamne, afla prin chiarLonginus...

zise Regele, uitandu-§imania, putem...

SA se trimita oameni dupa el.Daca va fi adus viu e semn ca a spus.

Dar daca nu va ven1 ? intrebeRegele posomorit.

E semn Atunci voin chema,pe Dochia §i ea ne va spune.

A§a este, sa-i cheme, sa-i chemepe amendoi, sa vie §i fiicamea. Bar-hala! striga Regele catra comandantul

Aga...

STRABITNII NOSTRI 273

Cistobacilor, ss to duci la tirg sä aducipe roman, mai inteles? §i totodata sadai stire corului fecioarelor ca and IA-gat de same, lipsa lui de la rugaciuneade dimineata. Mergi!

Comandantul Cistobacilor, insa, re-mase pe loc.

Mergi ! am zis, striga Regele.Barhala cad' pe brand.

Ce vrei sa-mi spui ? Ti-ai ales reutimpul. Spune rapede.

Romanul, Doamne, e aici. Coruldeasemenea a venit.

E aici? Vra ss zica e viu? Vrasa zica, a spus? intreba Regele nerab-dator. Dupa, aceea.se iutoarse iute UltraVezinas :

Parinte, a spus! e al men !Ma voiu duce eu singur §i-1 voiu ucide !

Apoi se intoarse catre soave invio-rat §i mares :

A Tats!... dami zile §i putere !...Si fara a mai asculta nici o vorba

pornl §i reintra in tabara.

26,566 18

Cainele

274 STRABUNII ls. OSTB I

XII.

Curtea intreaga fu mirata cand veztipe ilege mergend atat de sprinten §i

de voios, §i mai cu sama cand it auziporuncmd sa se aduca scaunul regaldin cort §i sa se pue alaturi cu tronulde bolovani.

Inadever servii implinire porunca.Deasupra jiltului, Decebal dete ordinsä se intinda, un acoperi§ de piele, celmai frumos §i mai inflorat ce-1 avea intabard §i apoi poruncl sa vie Lon-ginus.

Toti cei de fata erau minunati deceeace avea sa se intimple. Di se a§e-zare in rand, dupa rang, ca 'n zile deserbatori.

Dupa cat-va timp se ivl §i Lon-ginus.

Romanul inainta acuma nalt, cufata posomorita, dar cu barbatie instatura. In urma celor intimplate decu sail, el se a§tepta la §treang saula tapa ; deaceea i§i tinea mana pe cin-

El PR ABUNII NO3TRI 273

getoare, sub care i§i ascunsese bobulde otravA, si ideia apropiatei morti iiintarise par'ca mai mult. Yen' pang indreptul lui Decebal facil o inclinaredin cap, atat de semeata ca par'ca el.ar fi fost Regele §i celalt Longin.

Ce-ai hotarit cu mine ? intrebael pe Rege.

Decebal in loc de a-i respunde, ii

arata cu mina scaunul, §i indata doi-curteni Ware pe Longin de subtioriurcare pe unica treapta a tronului, si-lindu-1 sä §aza. Picen, cubiculariulremase alaturi in picioare. Decebal facedin nou un semn; curtenii se darn lao parte i Longin puta zari sosind dinfundul taberi trei cavaleri Romani. Inimalui bath mai cu putere, dorurile §i spe-ranta lui se intrupau par'ca in aceletrei piepturi de osta§, i cand se a-propiare mai mult, Longin se scula cutotul in picioare §i striga :

Sura !... Locinius Sura !... i vol

sa, piece spre ei. Pazitorii insa it o-_prire. El caza ear pe scaun, §i cu ma-

18

§i-i

§i-1

s6u,

276 STRABIINTI mopTRx

nile strinse una de alta, zise aproapein Wind :

Multumesc Zeilor ochii meiii mai vezure odata!

Erau in adever trei Romani, cei dinurma trimisi ai lul Traian : Tribunulmilitar Sura cu centurionii A. IuliusCandidus §i P. Julius Quad ratus.

Decebal zise talmaciului intrebece doresc.

Poftim pace i senin DomnieiTale, gral Sura. Augustul nostru Im-perat ne-a trimis la curtea DomnieiTale sr intrebam pe hotarite: pace onresboiu?

Pace, pace, respunse Decebal;eata cum trim cu fratele vostru, a-adauga el cu §iretenie; aratand pe Lon-gin. Va fi pace nu ye temqi.

Noi trebue sa implinim ordineauguste. Te intreaba Imperatul ce ceriDomnia Ta ca sa ne dai pe Longin.

Eu, ce cer ?... intreba Regele scu-landu-se deodata in sus, cer sa-mi dati

c t

STRABITNIT NO3TRI 277

tara 'napoi !... striga, fara a se maistapani.

Dar umbra lui Vezinas i se ivi infats, aspra, si Domnul se aseza din noujos. El schimba cat puta tonul si zise:

Eu... nu cer nimica. CavalerulLongin ye v'a aduce peste opt zilepacea !...

Cavalerul insa, galben, tremurandde manie, se sculase pe scaun in pi-cioare si deabea incapea sub acoperisullui. El striga cat ce puta:

Sural... Licinius Sural... nu tocunosc! Tu nu vii in numele lui TraianAugust! Imperatul nu se micsoreaza!El nu cere pace!... Du-te de-i spune caeu am murit!...

iute ca fulgerul dusedreapta la gun), si inghiti otrava ce i-oditduse Dochia. Apoi, sovaind, intinsebratul catra cubiculariul seu, care serapez1 la mana, o saruta, o musca, ca

soarba ultimele picaturi ce mai re-masesere in ghioaca sparta. Cavalerul

i§i mana

sa

cazu.

Si

278 STRABUNII NOSTRI

Jute, toti din toate partile alergar6la el. Decebal ii dete la o parte §i, caun nebun, it apnea de gat, parc'ar fivoit sag impedice de-a inghip otrava.Mina murindului se incleta de hainaRegelui, ear gura deabea rostl, cu vi-nete buze:

Fiul ten... eu... en... l'am ucis!...par'ca ar fi invocat o marturie

vezduhului, tocmai atunci un pazitoral palatului, strabatii multimea, treciisperios printre pasnici i se apropiiide Rege.

Doamne, fiul Mariei Tale s'agasit mort in grading palatului!...

Deodatt Domnul se sculA in pi-cioare, selbatec, cu ochii marl, sange-rati, §i ca un lup vrol sa se rapeadacatre trimi. ii Romani lor.

Ucideti-i !... racni el §i se im-ipletici, se invirti intro parte i cazu jos.

In cite -va minute solii romani furyfacuti bucati.

Toata nobilimea se gramadi in ju-rul Regelui, criutand sa-1 mite sa-1 de --

§i

STRABUNII NOSTRI 279

tepte. Dupa multe greutati Regele i§ivent in simtiri. El se scula pe un ge-nunchiu, vroi sa, ridice buzduganul dea-lAturi §i deabea isbuti sa zicA :

Sa murim ! SA murim cu totii!...Dar se parea cA numai avea pu-

tere. Capul ii cad,' pe piept, lacramileii venire in °chi, §i acest Caine, down§i tatA, plAnse §i deabea gral :

S'a ispravit !... s'a dus §i celdin urma Rege al Daciei!

Apoi ca §i cum i-ar fi remas o ul-tima speranta in greutatea durerii lui,gral:

SA vie fiicA-mea.Servitorii alergara la frunzar, uncle

era corul, i dupe, cAte-va minute sevezu Dochia inaintand sere tata-seu,galbena ca ceara, cu privirea ratacitaca de nebuna, cu buzele tremurand...Ea remase in picioare, privind fart, avide, auzind fara a intelege, ear be-trenul Rege se sculA de jos, o strinsela pieptul lui, §i-i §optl incet :

FatA !... a venit ciasul din urmal...

280 STRABUNII N OSTRI

0 sa mor, o murim. FatA, sa meingrropi la un loc cu totii... cu fiul meu...cu ai mei... caci poate.... poate nedeteptAm. vre-odata... §i sa fim im-preuna !...

sa

sä

SPRE MARE

SPRE MARE

AMICULUI NIEU T. G. DJUVARA.

Manuscris strain:,,Me mir si eu ea incep sa scriu.

N'am scris de cand sunt si poate nicin'am Bandit mai mult. Cu toate ace-stea am avut de multe on unele ideidestul de limpezi asupra acestei ome-niri inealeite si intristatoare, si, maimult decat atat, am priceput in tot-deauna en o rara inlesnire durerea.

Eu sunt un om stins. File partedin acea mare tabard a tinerilor, care,lipsqi de o dreapta mesura in inflori-rea puterilor vieii, m'am lipit de im-prejurari, fara ca sä am puterea de

284 SERE MARE

ale mana eu, ci find deapururea ma-nat §i stapanit de ele. Deaceea n'amajuns la nimic. Sunt §i voiu marl unom de rand, fara ca eel putin sa ficapatat vreun title academic. Eu, ladrept, nici nu prea tineam la. asta,dar o spun fiindca voesc sa me judeccu nepartinire. Am remas prin ur-mare student, dar nu student ca ceidin romanele franceze, ci student deBucure§ti, un fel de nimic,pit de mahalaoa Antimului, care mu-cezesc in archivele Curtii de Conturi,fara ca sa am cu toate astea cea maimica tragere de inima catra aritmetica.

Am cetit molt i asta me Si maitine; dar am cetit fara socoteala: aten'am mai rescolit prin biblioteca Sta-tului §i de cateori, cand me hotaramsa-mi tree examenele, nu me pome-neam la mijlocul lui Faust, end sesuna clopotelul de e§ire, fara ca sa fideschis macar pe Demolombe; de citeon nu uitam toate din juru-mi §i, ce-tind pe Jocelyn, me pomeneam cu ochii

adica: li-

SPRE MARE 28;}

pe cer, taind cu gandul, in spatiul ce-Iincadra fereastra, voile §i muntii bietuluicalugar !...*Pentruca eu tot mai cetesc peLamartine. Moda n'am urmat-o nici inimbracaminte, necum in gusturile mele-literare.

De felul meu sunt de la tarn. Petata nu l'am apucat, fiindca a muritpe cand nu mi se intiparea nimic inminte, caci altfel nu l'a§ fi uitat nicio-data. Mama a trait pana mai acumcinci ani §i a murit cu durerea in su-flet de-a me videa remanend un omde rand. §tiu eu bine. 0 cunotearnca §i pe mine insumi. Era o femeede§teapta i harnica , care vroia samunceasca ca sa me inlesneasca sainvat. Insa simteam ea avea o nedu-merire mare in privinta carierei mete.Ar fi dorit sa invat dreptul, ca sa a-jung sus de tot, fiindca imi zicea ea,am cap. Mama, nu e ? . . Pe de alta.parte insa avea un fel de simpatie as-cunsa, pentru tot ce era istorisire fan-tastica, vers resunator sau drama atin-

286 SPRE MARE

getoare. Firea ei cea adeverata o puneain randul oamenilor ale 0. tiu cum,on de cateori venea la Bucureti, in-tra prin Coate librariile si cumpera totce se tiparea in romanWe. Atata limb,§tia sermana. Pe G-r. Alexandrescu, peBolintineanu, pe Costachi Negruzzi §imai in urniti, pe Alecsandri ii cunosteaaproape pe derost. Eu, ctnd mergeamvara, acasa §i vream sa-mi aduc a-

minte de cate ceva, me duceam ladensa rizond :

Mama, is deschide-ti almana-chul si spune-mi cum incepe bunaoarafabula Toporul §i Padurea. Iar eanumai cleat :Minuni in vremea noastrA nu ved a se mai face,Dar ca vorbeau °data lemne si dobitoaceNu rOmane 'ndoiala... etc.

Astfel ca patima mea pentru cetitcred ca mi-a remas de la mama.

Cea dintai §i cea mai adeveratadurere a mea a fost moartea ei. Tra-iam in Bucurqti intr'un haitic de stu-den0 botrani, cu care cutreeram ma-

SPRE MARE 2'37

halale, cafenelele §i balurile mascate.Nu me gandeam la nimic, dar absolutla nimic. N'aveam nici un fel de simtimont pentru lumea din a fara, si ceadin mine dormita, sau poate nu areafiinta. Stain in ulita Antimului, man-cam la un armean in ulicioara St. Ni-colae i jucam tablele la Strobel. A-

yearn o multime de prieteni, deli nu-icautain. Din fire nu prea sunt vorba-reto si cand un om nu mi s'o potrivinu-i pot lega trei cuvinte la un loc.

Npartea maica-mei me gasi in a-ceste imprejurari.

Nu pot bine cunoaste ce s'a petre-cut in mine cand m'am dat jos acasa,la Valeni-de-Munte, si am vezut pemama intinsa in mijlocul odaei, gal-bena si supta de adierea mortii. Stiunumai ca par'ca s'ar fi rupt un zagazcare imi imprejmuea inima si o galgaialade tremurare mi se urea in gat de meineca. Inghiteam cat ce puteam farasä dovedesc a-mi opri nodul ce mestringea de gat. Cand luai basmaoa

288 SPRE MARE

dela gura, bagai de seamy ca era plinade sange. Cineva me duse intr'o odaiealaturi, unde me sill sa me cult. Eramai presus de puterile mele sa staulinistit, §i par'ca sangele ce imi venisein gura me descarcase putin de greu-tatea care me apasa. Venii din nou inodaia unde era maica-mea moarta sime podidi un plans MO, seamen. Sim-team bine Ca cu densa piere singuraiiinta care me iubise cu cea mai in-treaga si mai calda desinteresare. 0dusera la groapa i, dupa ce caza ternape sicriul ei, ne intoarserem acasa ta-cuti i singuri: eu, proprietara mosieipe care o Linea mama cu arenda, fataei i satul intreg.

Sezui la tail, atunci vre-o done lunide zile, sub cuventul de a-mi regulamostenirea, fiindca mama imi lasa ceva,dar in adevCr sezui fara sa facMare le meu cusur a fost in totdeaunalenea. Aci insa stam de mild. Me a-pucase un fel de parere de rOu puter-nica ca nu-i facusem niciodata placerea

nimic.

BPRE MARE 289

de-a sta, o vacant, intreaga cu densa.Me rugase de atatea ori!... Pe fiecarezi descopeream prin casa i prin liartiile ei chipul cum se gandea vecinicla mine, cum se scula dimineata cucugetul de a-mi athioga un grauntemai must la avere, cum se culca gan-dindu-se sa-mi scrie §i sa-mi trimeataadouazi cate ceva de ale imbracamin-tei sau de ale mancarii...

Atatea invatai §i trail in acestedoue luni de lini§te i de singuratate,ca me reintorsei la Bucure§ti aproapealt om. Parasii cu desevir§ire cafeneaoai prietenii. Imi luai o casa mai buni-

cica §i comandai tot felul de carti dedrept. Vre-o cateva luni de zile nu e0in ora§, hotarit sa-mi tree examenele,spre a implinl astfel dorinta maica-meicel putin dupe, moartea ei, daca n'ofacusem cat fusese in viata. Me §i in-scrisei la examen, fiindca it pregatisemdestul de bine §i a§teptam numai sa-mihotareasca zioa spre a-I trece.

Nu: §tiu daca alta, lume o fi tot26.565 19

290 SERE MARE

astfel, dar eu n'am putut niciodata sainfrunt, cu catig pentru mine, o dis-cutie cu oameni straini. Chipurile ne-cunoscute cu care intru in vorba meintimideaza. Ap ca, deli inscris laexamen, cand veni zioa sa-1 tree, fugiidin Bucureti. Deatunci nici nu m'ammai gandit la jurisprudent..

In cinci am de zile am caletoritfoarte mult. Am fost in caletorille meleadeseaori multumit, dar deapururea,rece, §i chiar cu risicul de a intrebu-inta un cuvent greu, nenorocit. Pentruca, nu e un nonsens de-a zice cacineva poate fi nenorocit §i multumitin acelaj timp. Linia vietii noastre areatatea cotituri singuratice, incat fiecaredin ele poate ascunde cateo umbraisolata, deli in intreaga ei lungime epustie.

E greu sa me judec singur, dareyed ca nu sunt un om reu. Mai cuseama de la moartea maica-mei, m'aminvatat sa iert foarte mult §i, desi

BPRE MARE 2g1

adeseaori simt c t lumea me in§ala,cand pot sa fac binele, it fac...

Cu toate astea viata e grozav detrista §i de ostenitoare, iar oameniinespus de triviali. Eu am astazi a-proape 33 de ani, si pot jura cit n'amcunoscut o singura femee care sa a-jungil idealul ce a resarit in minteamea nu §tiu de unde, ca o hula ceresare tarzie, dar blanda §i alba, in-tr'o noapte tacuta si posomorita. Poateca §1 neindrazneala mea m'a impiede-cat de-a cunoa§te bine femeile. Poate...

Dar de sigur, cand cineva nu enascut pentru a fl don Juan, §i poatechiar cand e, adeyerata mangaere asufletului o gase§te tot in lumea ideala.Voiu sa 'nteleg prin aceasta ca im-presiile noastre cele trainice §i fara denici un fel de amestec ordinar nu neYin decat dela arta. Eu nu vreau catu§de putin sä me falesc, dar cant a-proape din toate instrumentele. Cantdin toate slab, dar din toate isbutescsa produc efecte care sa me mince, §i

19*

292 SERE MARE

mai Cu seamy me multumesc citera,un instrument putin respandit, darpoate tocmai pentru asta foarte atin-getor. L'am auzit pentru intaia datain Alpii Styriei, intr'un catun dimpre-jurul Insbruckului, cantat de un taranpe o masa de lemn, noaptea, dinainteacasei. ATa de duios mi s'a parut, atatde vorbitoare §i de dureroase vibraucoardele, incat ai fi zis ca sunt intinsepe un piept omenesc care sufere. Seinaltau notele, plangend, in tacereamonumentala a noptilor alpeV ; se ur-man, topindu-se, una intr'alta; se man-gaiau impreun, par'ca ar fi facut uncor de glasuri blonde care veneau saplanga dimpreuna cu dorul celui cecanta.

Deatunci m'am apucat de citera§i am isbutit 'Jana la un oarecarepunct s'o 'nvat.

Spun asta, pentruca se leaga cuistorisirea ce are sä urmeze.

Dupa moartea maica-mei, precurnam mai spus, cinci ani de-a radul m'am

SPRE MARE 293

dus in strainatate. Niciodata nu m'amcautat de nimic, fiindca de ceeace su-feream eu nu e doctorie: imi era unit.§i nu m'am plans la nimeni. Cine arevreme asculte aiurarile, cand um-bli, mananci si caqi din citera, si candmai ales n'ai o singura fiinta in lumecare sa se nelinisteasca de insomniilesi uritul teu? Anul trecut, catraprimavara, m'a cam superat o mana,si doctorul, in treacet, m'a povatuit sa,me duc vara la Lacu-Sarat. Am zim-bit §'am tacut. Durerea insa repetan-du-se, se repeta si povata:

Trebue sa, te duci neaparat laLacu-Sarat sau la Mehadia, §i eu te-a§povatui sä te duci mai bine la Lacul-Sarat, fiindca e a§a §i altminteri, imiindruga el o multime de cuvinte, pen-cru care trebuea sa me duc la Lacul-&rat.

Cand me gandii cat era sa, fie deunit si de selbatec acesl loc, care, dupe,cum mi se spunea, n'avea fir de muntesau de vale pe alaturea, imi venea

sa-ti

294 SPRE MARE

sa-mi uit durerea de mangy, §i s'o por-nese incolo, prin lumea large.. Dar doc-torul me cicalea mereu:

Dute la Lacul-Sarat, daca vreisa to faci bine.

Me hotarii insfir§it sa me due laLacul-Sarat.

Am ajuns sa cred ca nu e nimicin lume, care sa impresioneze pe omin prea mult bine sau Area mult reu,cand sufletul ajunge sä se desfaca derealitatea imediata §i sa, pluteasca in-tr'o alta atmosfera. Intr'adever, so-shad la Lac, lucrurile mi se infati§aredestul de triste, dar cu puterea la carespuneam ca am ajuns de a nu melasa primelor impresii, imi facui sin-gur indreptare, punendu-me pe drumulcel mai sigur al lecuirii: baile regulate§1 credinta ca ele imi vor fi prielnice.A istorisl tot ce era in Lacel-Sarat imipare de prisos, pentruca nu era nimicvrednic de luat in bagare de seama.0 multime de lume din Bucure§ti, pecare o cuno§team Si o prea cuno§team,

SPRE MARE 99,3

deapururea nemultumita de bai si debirturi; cateva capete straine WA deimportanta; vre-o doue trei tarafuride lautari; soare, praf sau ploae, no-roiu si miros displacut dela Lac. Tata,in scurte cuvinte, la ce se reduceaperspectiva unei luni intregi din viatamea. Spre petrecere aveam cu minepe Jocelyn, pe Don Quijotte, citera siuritul.

La lac se dau in toate Joile si Du-minicele si adeseaori celelalte zile,baluri. Vorba bal este mai mult o fi-gura, fiindca de fapt era o adunare detot felul de lume, strinsa intr'o san-drama, in care praful, amestecat cufeder-weiss si cu miros de lac si cuparfumul doamnelor, lasa o impresiegrozav de ciudata.

In prima seara in care intrai in-,tr'unul din aceste baluri, observand,printr'o miscue natural, a barbatului,capetele de femei ce erau inauntru,recunoscui, nu far' de mirare, pe foa-sta, stapana a mosiei ce o tinuse mai-

§i'n

296 SPRE MARE

dt-mea multi, vreme, insotita de fiica-sa. Eu credeam c ele nici nu-§i maiaduc aminte de mine sau nu vroiausa-§i mai aducA aminte, de vreme cele intilnisem, in restimp de cinci ani,de vre-o cateva on min Bucure§ti §itrecusem pe MAIO densele, facendu-mea, nu le cunosc. Acesta este, un atpecat pe care-1 am. Dar a cui e vina,dacA figurile straine care se uita lamine me nelini§tesc?.. i apoi ea traiaintr'o lame in care eu nici nu vream§i nici nu Area puteam sa intru. Fuiins6 foarte mirat, §1, ca sa, spuiu drept,imi Met' plAcere cand d-ra Matilda, ju-crind cadrilul, imi zise in treadtt:

Buna-seara, domnule Haralamb.Eu inganai un bunk, -seara sfios §i

me puseiu s'o privesc mai bine, a§-teptand minutul dind trebuea sä seopreasca.

Cine n'a vezut femei, §i femei fru-moase? Toata, lumen le cauta pentrua,temelia esteticei fiind chiar ochiul o-menesc, subiectele cari yin s, turbure,

a

SPRE MARE 29T

prin comparatie, notiunea obiectiva afrumosului din noi, ne devin simpa-tice. Dar cine a vezut femei care n'aunimic din regulele primite ale frumo-sului, §i can cu toate astea plat, a-trag la densele ca ni§te primejdii ?()are ochiul meu este bolnav §i uritulmi-a stins puterea de-a pricepe li-

niile ?Nu pot spune nimic cu hotarire.

numai dupe, ce s'a oprit dinjoc, m'am apropiat de densa i am in-ceput sa vorbim.

0 fl sau n'o fi ceva dincolo de o-chiul fisic, on viata omeneasca punein privire acea scaparare a sufletuluicare n'are decat fiinta ce o are cal-dura in orice raze, de lumina?... Ex-plice cine va putea.

Cand insa incepa a vorbi fixape mine ochii negri, a carol- privirepornea cam de sub geana de sus, mise Ora ca prin lumina for se intindedela ea la mine o punte stravezie, pecare gAndurile noastre, de demult prie-

§tiu 0,

§i-§i

298 BPRE MARE

tene, se recuno§teau. Cand mai vorbi-sem eu cu densa ?

Imi spuse cum m'a intilnit delamoartea maid -mei de mai multe onprin Bucurep §i a vezut Cu parere dereu ca am o nespusa indemanare dea-mi uita prietenii.

Prietenii de nenorociri fiindcanot tineam grozav de mutt la d-naHaralamb, imi adaoga sunt mai a-devenati decat ceilalti prieteni. MC

in§el ?Dupe, aceea sculandu-se, cu o mis

cane indemanatica, imi lua bratul si n-16

duse dinaintea mumei ei.Vino A, te present sau mai

bine sa te represent mamei.Aci desthisei §i eu gura:

1 u sunt comedie.Si nici eu actor, imi zise repede.

Dar, oricum, dace, nu e§ti comedie, d-tapoti fi drama, adaose cu o foarte uparanuanta de luare in ris.

MC infatl§a si mamei sale, §i dupaaceea se duse sa joace. Banana era un

SPRE MARE 299

spirit luminat §i bine deprins. Vorbeacu discretie §i cu bland*. Incerca,me fact, §i pe mine se vorbesc, dar nuisbutl. Mi-am marturisit pecatul; nu suntin stare sa, leg doue cuvinte cu oa-menii pe cari nu-i cunos. Vecina ei deallituri ii spuse nu §tiu ce, cä se in-toarse spre densa, §i en putui st pri-vesc in ticna pe Matilda, care juca. Erafoarte mult inconjuratA de tineri. Totise grAbeau s, -i faca cite un serviciusi deabia until o lAsa, cit indata, altulo §i lua la vals. Ea prtrea ci, joacA cuplitcere.

N'am jucat niciodata, cleat numaicitnd eram toner de tot, in baluri mas-cate, cu femei necunoscute, de care nume lipeam. In lumea cealaltA insa n'amputut pricepe lucrul acesta decitt intr'osingura imprejurare: cand perechea carejoacit este alcittuitit dintr'un om §i din-tr'o femee care se iubesc. Alt-fel mise pare o destrabalare, ocrotita de so-cietate i adese on chiar impusit. Cuce incredere iii intindea bunaoara Ma-

sa

soo SERE MARE

tilda brutal ei rotund §i aristocratic peumarul celui dintaiu natarau, caruia iivenea chef sa, joace, §i cu ce drept a-cesta venea sad prinda mijlocul in bra-tele lui strimbe §i indraznete?

Dar ea, cat de elegant i0 purtatrupul dupa masura valsului i ce fru-mos ii alunecau picioarele, deabia atin-ganp pamentul!... Am stat acolo cavreo jumetate de cias, cat a tinutsica, urmarind-o cu ochii prin toatecolturile, 'Dana m'am pomenit ca meapnea o nespusa parere de reu ca nu§tiu §i eu jucal...

Nimicuri !... zisei sculandu-me,maimutarii

0 doamne! Astazi cand stau re3eme gandesc, cine poate hotari des-

pre nimicurile sau adeverurile cari neating sufletul? Ce este §i ce nu estecu putinta? Dan, suet oameni can plangde durerea de a nu fost priviV intr'oseam, de o femee iubita, sau daca ostrangere de many in fuga unui valse in stare sa to fad, fericit, asta

mu-

!...

§i

SPRE MARE 301

dovedete c t aceste nimicuri ating inimaomului ; §i tot ce ne atinge, tot ce neface sa, suferim sunt lucruri grozav deserioase...

Dupa ce musica inceta, Matilda venilanga mama-sa prin urmare langamine. De mult ce jucase se'nro§ise. Prinmijlocul obrajilor ii alergau nite dungisubtiri ca de opal, call, in aprindereachipului ei, ii dau aerul unei fapturiinspirate, din alts, lume. Din pricinacaldurei i. i mi§case perul de pe ochila o parte i fruntea albs, i rotundase i VI, luminand chipul ca o idee cu-rata. Anca °data : nu era frumoasa,cu toate astea ca de frumoasa parea

Cum vi se pare balul, domnule-Haralamb?

Destul de frumos... Ceva camamestecat.

Nu-i a§a? E§ti silita sä joci cutoata lumea §i sa faci tot felul de cu-notinte.

Cunopntele de la bai nu sunt

§i

§i

302 SPRE MARE

asa de trainice, zisei eu cam pe furls,uitandu-me la densa.

Atata e norocul, imi respunsecu simplitate si fara cea mai mica in-tentie.

Insa sarpele ispitei me muca deinima §i me faces lungesc vorba camanapoda, eu, care altadata nu vorbeamnici cat trebuia.

Ap este, zisei cam intepat, cu-notintele dela bai nu trebue sa tra-iasca.

Ea se intoarse rapede §i se uita lamine cu mirare. Pe buze ii treca ozimbire upara si aproape nebagata inseama, care se rosti ca judecata ceamai aspra asupra-mi.

Domnule Haralamb, s ye spun :cunos,tintele pe cari dorim not sa lefacem si cunoVntele pe cari dorescaltii sä ni 13 faca sunt doue lucruri deo-sebite...

Mi se parb ca urea sa, mai zicaceva, dar tocmai atunci vent un domnsi o ruga sa loace cadrilul cu densul.

SPRE MARE

Multumesc domnule, l'am dat.Dupa cateva minute vent un

care se duse cu acelas respuns ; dupaacesta un altul, si asa vre-o patru larand. Eu taceam si tacea si ea. Candincepa cadrilul, bagai de seamy ca nuvine nimeni s'o is la joc. Fara voiamea me sculai in picioare si privii prinlume la intarziatul cavaler al Matildei.Cine era acest selbatec?

Ea intelese se vede gandul meu cacirid ea.

Cautati pe cineva, me intreba.Pe nimeni, dar ved ca nu

vine...Cavalerul meu? Nu exista. Am

fost silita sa spun un neadever ca sascap de a mai juca. Sunt asa de oste-nital... Au sa se cite toti la mine des-tul de urit, dar ce-mi pasa! Imi parereu numai c'am spas minciuni.

Eu urmai de a tacea. Ea asemeni.Ce ciudat incep simtirile inimei noas-

tre! Mi se part" ca Matilda a priceputca eu nu doream sa joace si deaceea

803

altul,

304 BPRE MARE

a intrebuintat aceasta §iretenie, §1 par'cain mintea mea se faca senin §i cald,§i o bunatate fara margini imi umplasufletul. Tocmai dupe, ce. am trecutprin aceasta imprejurare a vietii, amputut pricepe ca, suet o fire cam exa-gerata, care sufer de toate nimicurile§i le string in mine. Aceasta intam-plare ca Matilda nu vrol sa joace ca-

drilul, putea sa, fie in mintea ei §i

cred chiar ca era cu totul nevino-vata de suferinta mea; fiindca toateaceste simtiri multumitoare treceau Cao nalucire prin obosita mea fiinta §isfir§eau prin a mica fundul negru §itulbure pe care carg zilele mele.

Dupe ce se odihni, muma ei ii pusehaina pe umeri, pe care ea §i-o prinseincetinel, cu intarziere, §i amendouC sesculare sa piece. Matilda imi intinsemana. I-o luai cu graba §i aproape i-oacoperii in mana mea, atat de mica §ide blanda era. Intr'o secunda inima mise pare ca a fost de o data oprita deceva, §i ca plamanii inghetasere in mine.

SPRE MARE 305

Ea e§1 incet precum se ;i imbraca,§i'n urma, e§ii §i eu.

II.

Am spus la inceputul acestei isto-risiri ca, n'am incercat sa scriu nieio-data in viata mea. Nu este adeverat.N'am scris niciodata un lucru intreg,i, mai cu deosebire, n'am pastrat ni-

mic din incercarile mele, dar foarteadeseori am umplut pagini intregi deaiurari, am facut versuri, am plansin randuri nebune pe foile albe ale unuibiet caiet, care s'a dus fila, cu fila in foc...

Pentruca, cum se poate sa fie ade-veratele mele siintiri ceeace scriu eu,cand condeiul trebue sä le stringy invorbe, §i cand simtirile mele ;tiu foarteCa nu se pot turna in forme.

cu toate acestea am inegrit ;ieu hartie, pentru ca mi se pare ca este,mai presus de puterea noastra de avol, o ripa adanca, care ne atrage catredensa cu o adeverata furie : aceea a

26,566. 20

Si

306 SERE MARE

destainuirilor. Dar dace, te-ai intrebabine : ce destainuiri ? singur nu ti-aipute respunde, caci cand ele trebue salege in frase, simti numai decat ce dia-fane sunt §i cat de greu le poi prindefiinta. Sunt multele i neimplinitele do-ruri ale sufletului, cari, ca atatea

cazute din ciocul unor paseridin alte lumi, incoltesc straine §i sin-guratice in noi, prinzend radacina §i

chinuindu-se. Sunt aventurile catra unideal ametitor de departat, carora vial ade toate zilele le uda aripele. Sunt ne-bunii visuri, care-ti asurzesc mintea§i-ti umplu pieptul, pe cat nu to gan-de§ti a le spune, dar care fug ca ori-zontul dinainte-ne, de indata ce vrei ale prinde §i ale lamurl §i altora.

Cum me intorsei acasa, dupa bal,aceste ganduri me apucare §i vrui sascriu. Nu putui atunci. Trei zile dupaaceea imi simteam mana Inca calda dea Matildei §i cand inchideam ochii o

aveam acolea, inaintea mea, vie in-treaga. Un moment nu-mi ven1 in minte

se-minte,

si

si

SERE MARE 307

ca deabia atunci o cunoscusem, cd pu--team sa me ins,a1 asupra ei, ca ean'avea poate nici o asemenare cu ide-alul meu. Este drept insg, ca in acestLimp Matilda era mai mult forma ome-neasca, in care se intrupau dorurile melenehotarite, decat femeea care avea saaprinda in mine patima cea mai dure-roasa §i mai hotarita despre ea.

In cele trei zile ce urmare me in-cercai de mai multe on sg, scriu.

e rabdatoare.In a treia sear, facui versuri.

Yersuri !...

Bine-ai vent fecioarit cu pasi mAreti falnici I

Cap ten , de femee pe umeri de statue;Atat iti std, de bine cu ochii maxi si jalnici,Cu sangele ce'n fat& s6lbatec ti se sueCa deai fi plans cand Iuda it tintuia de glesneMantuitorul lumii ar fi murit mai lesne.

Acest inceput mi se Ora greoiusilit. Nu era ceeace simteam eu. Facuihartia bulz §i-o aruncai.

20*

Har-tia

pi

308 SERE MARE

Alta foaie :

Te-a zamislit blanda naturaCa pe-o floare de pe plaiu:Din carminul rozei de MaiuTi-a zugravit, rotuda, guraTar din albastrul de cicdareTi-a 'nduiosat privirea vie,Asa 6', bine nu se stieDe esti femee sau esti Hoare.

La brau te'a strans ca pe-un manunchiuDe ramuri tinere de crin*i nu stiu ce ti-a pus in sinSi dela sin pftn'la genunchi,Ca par'ca-ai fl un vis croitDupa gandirea mea nebuna,Cu sufletul ca alba lung,Cu trupul cald si linistit.

In trista mea singuratate.Au resarit colo si coloVidenii cu cap de Apollo

ochii Mini de bunatate :Dar data to ai sti anumeCat farmec e'n faptura ta,Ai face aripi sburaCaci prea esti singura in lume!

Aci se opri condeiul. Ceti de la in-

SPRE MARE 309

ceput ceeace scrisesem, §i cu atata furie§tersei paging de sus §i pang jos came stropii de cerneala pans §1 pe obraz.0 svirlii §i pe aceasta. Eram aproapeindignat pe versuri. Pentruca vorbacicoare mi se paruse originals, facusemochii Matildei alba§tri ! Eram nebun.Dup. cateva minute cautai pe jos mo-totolul de hartie, fiindca par'ca-mi pla-cuse un rand. Il gasii §i-mi remase inminte:

La briu to -a strins Ca pe-un manunchiuDe ramure tinere de crin...

Para, semana cu Matilda. Darinsfir§it toate acestea nu spuneau nimicdin sufletul meu. Ce poate vorba !... In-chipuiasca-§i cine-va o imensa pinza deborangic, pe care cati-va nebuni ar vrois'o fixseze cu bolduri de termurile mariispre a lua conturul valurilor agitate.E cu putinta ?...

Atunci inii luai palaria §i e§it. Erao noapte lini§tita. La bai dormea toatalumea §i in vezduhul cald singura luna

310 BPRE MARE

se urea, cu chipul ei plin §i incremenit,pared ar fi fost o nebuna de noapte,care ar fi intrat intr'un nemarginit tin-trim. Fare sa me gandesc me indreptaispre casa in care §edea Matilda. Eraun §ireag de alai joase, intinse pe uncoridor lung Angust, in zidurile ca,-rora luna cadea cu lumina ei de facliegalbena. In capetul balconului vezui dedeparte o umbra, care sta razemata deparmaclic. Cu cat me apropiam, cu a-tata inima imi batea mai tare. Dar dacaar fi fost ea ? N'o vezusem de treizile.

'Era ea. Cum me apropiam incet peiarba moale a drumului, nu me auzea.§i a fi putut sa fac §i sgomot, ca, potes'ar fi uitat la mine fara sa me cu-noasca, atat era de cufundata in inte-legere cu luna. Cand ajunsei in dreptulei, me oprii §i, spre atrage luareaaminte, intrebuintai vechiul mijloc alcurtenilor : to ii. Ea i§i strinse §alul pedCnsa §i se trase cam inlaturi. Eu nu

§i

a'i

SERE MARE 311

pan ce sa fac : sa m'apropii de ea,on sa, stau pe loc ca sä n'o speriiu?

Insfir§it o simtii ca me recunoa§te-Buna seara, ii zisei.Buna seara, imi respunse cam

incet.Nu v'ati culcat and.? adaugai

ca §i donsa.Nu... Era luna a§a de frumoasa...

Am elit un moment s'o privesc...E foarte frumoasa luna...

§i nu mai §tiam ce sä mai zic maideparte. Tremuram tot, cu glas, cu pi-cioare, cu inima. Densa intelese incur-catura mea §i se incerca se vede sarupa, farmecul ce-1 simtea ea, are asu-pra-mi. Vroi sä intre in casa ; dar, dupace facie un pas spre u0,, se intoarsepana la marginea balconului §i se camintinse spre mine ca s'o pot auzi:

Mane §tii ca, not vrem sa neducem la stand. Mergi §i dumneta? Eo societate intreaga : d-na X, Y, etc.§i infra o multime de nume. Eubagai de seamy ca pentru intaia data

312 BPRE MARE

imi zicea in loc de stiti §i dum-veata in loc de d-voastrel.

Merg, cum nu. E departe stana?Nu : o jumetate de cias pe jos.

§i vorbind, me apropiasem de totde balcon.

Ce tacere frumoasa! adaogai.Par'ca suntem la tarn.

Apoi la Cara §i suntem ; afaradoar cd ne culcam mai tarziu.

Cand neDa ce, dumneata nu to culci

totdeauna?Nu prea pot dorml. Si ce reu e!

Ea tacit un moment.Pricep. Nici eu nu Area dorm

totdeauna, imi zise. Dar asta seam voiucauta sd me odihnesc, ca sa pot maineumbla. Noapte bunk. §i imi intinsemana.

Noapte bunk, ii ziseiu, luandu-imina §i intarziind de a-i o lasa. Ce

pecat de lung asta! Cdta taind are inlumina ei...

;tii

culcam...

EIPRE MARE 313

Du-te, du-te, imi zise mai meetsi tremurand, du-te, ca sa, poti maineumbla.

Me due, ii respunsei stins detot, pe cand fora s, -mi dau bine seamyde ce fac, ii lipisem mana de pieptulmeu si io ascunsesem cu amendouemanile mele.

Atunci o simtii aproape de tot, vor-bindu-mi cu o asa de dulce staruinta,ca parch imi topia inima de induio-sare.

Te rog... du-te...Me dusei, fara sa mai zic nimic.

Cand imi intorsei privirile, dupa cqivapasi, o vezui rezemata, de zid si as-cunzendusi fata cu amandoe

Dupa ce ea intro, inlauntru, eu meduseiu acasa. Luna bltea in geamurilemele cu o lung, si ganditoare raze, se-nina, luminandu-mi odaia. Langa call-

condeiu sta citera, cu coardelestralucind in razele lunei.

Ifni era pieptul atat de plin de ba-taile inimei si ochii aproape inecati de

manile.

mar fi

314 SERE MARE

lacrimi, ca trebuia sau sa plang, sausa me reintorc inapoi i sa me intindpe pament, sub u§a ei, ca sa me simtaca sunt langa, dansa. In nevoia meade a face ceva, luai masa in brate, oscosei afara pe prispa, impreuna cuscaunul de lemn ce era alaturi, §i mepusei sa cant.

Ce putere extraordinary o fi tre-cend in degetele noastre cand suferim,nu-mi pot da seama. §tiu numai calacrimile i toata durerea mea le planseinstrumentul, de ale carui coarde imiprindeam degetele ca un desperat, facandu -le sa traiasca §i sa simta cu mine.Ele imi respundeau, intelegendu-me §ivibrand duioase in adancul luminei deluny... A 1... citera me intelegea! Incutia ei puteam sa-mi gasesc simtirilemele. Erau ale mele. Lemnul §i sirmame cunosteau mai bine dent condeiul.Ceea ce nu putusem sa spurn cu unul,cu celalalt spuneam perfect.

Fara vointa mea se desprinse decoarde o melodie simply, acele cateva

SPRE MARE 315

note cunoscute sub numele de Trdu-merei, pe care Schumann pare ca le-aextras din visul dureros al unei noptide yard... Cantai, cantai, exaltandu-me,dar totdeodata perzend notiunea du-rerii mele personale i intrand oarecumintr'o bolta de impresiuni, in cari eulmeu intristat se pulveriza, impraVin-du-se in vezduh.

Se facea aproape zioa cand incetai§i me culcai. Dormii adanc §i nu medusei la stand, fiindca deschiseit o-

chii tocmai la amiaza zi. Me sculai os-tenit §i statui pe marginea patului,cautand sa-mi adun mintile obosite. Cegreu dormisem !"

Acura sunt lini§tit i me gandescla cele intamplate ca la ni§te visuridulci. Au trecut toate L.. Toate trec i

se uita in lumea asta.Dar oricat sunt de linipt, spun

316 SPRE MARE

drept ca me rni§ca i acum aceastapagina din viata mea.

Adouazi, catra seam, e§ind prinvezui pe Matilda in acela§i loc in careo intalnisem noaptea ce urmase. Lacitea i mama ei lucra. Me slmtii datorsä me apropii de densele ca sä le zicbung ziva. Matilda me primi cam rece.Pe cand eu vorbeam cu betrana, densai§i urma cetitul. Gandii in mine caaproape o necuviinta ceea ce facea,dar, ca once om caruia ii este drag unlucru, me simteam gata s'o iert, dacami-ar fi aratat cea mai mica intentiede-a vol sa me raneasca. Ea insa ceteacu o lini§te nespusa. Cand plecai imiintinse mana cu buuatate §i se uita lamine lung. Nu rosti insa nici un cu-vent.

Dupa ce pranzii cam in silk, o porniiin sus pe marginea apei. Cerul, carpitici §i cob de noun, se videa tot inluciul negru al lacului. Luna nu resa-rise inca, §i spre apus, cea din urmaviata a soarelui se zugravea pe scobo-

WU,

SERE MARE 317

risul ceresc intr'o coloare stravezie deargint, pe a carui panza cumpeneledela puturi i rarii pomi ce se iveaupe intinderea campului se desinau mi-nunat de bine. Me dusei departe pemarginea unui lan de orz, pana ce per-dui din auz sgomotele lautarilor delabirt. Pacea campiei imi era draga. Miilede fiinte, care traesc in siguratatea er-burilor, i§i destainuiau neinteleasa forviata in felurimi de sunete §i de tiri-ituri bizare, care alcatuiati ca un singurglas, ce se inalta, pierzendu-se in vez-duhul lin al noptii. Ostenit, me intinseipe pament, cu fata la cer.

Mare i nespusa este taina ce seintinde deasupra noastra fara de dru-muri §i fail de hotare. Inlauntrul ei,bulgarii aprin§i par atatea tinte de di-amant cu care o mana, nevezuta ar fipries draperia noptil de bolta tarielor,iar calea robilor stropitura unei imensebidinele de zugrav muiata in lumina.Cat e de sus §i de adanc ! §i cat de multme atrage !... Pe ce carari se duc nevi-

318 SERE MARE

novatele stele care cad, §i ce legAturd,este intre ele §i noi, de tresdrim cindele pier in intuneric ? Cine tine cannaatator lumi de o spaimantAtoare de-partare ?...

Totdeauna mi-a parut sou ca n'aminvetat astronomia, dar n'am nici unmijloc de-a indrepta ceeace nu s'a fd-cut la vreme. M'am gandit ins, foartedes §i foarte serios sPi. me fac marinas.Intre mare §i cer este o strinsd prie-tenie §i, intre amendoue, omul trebuesa, fie cu totul altfel : mai putin iubitorde sine §i mai adeverat.

In adancul noptii se auzi deodataun glas ratacit de fluer, care imi co-bori mintea ca un fulger din naltul ce-rului la pdment. G-Andii mai intdi caera vreun cioban caletor, care i§i into-vard§ia uritul cu viersul fagului. Ye-zend ins, ca sunetul nici cre§tea, nicidescre§tea, imi vent in minte cd poatefara sä §tiu am luat drumul stanei. A-tunci rapede me sculai §i pornii sprepartea aceea, spre a intreba pe ciobani

SPRE MARE 319

dace, a fost de cu vreme lume dinLacul-Sarat pe la den§ii. In adever, lacate-va sute de pa§i de mine, vezulfocul arzOnd dinaintea colibel, §i o la-ture omeneasca luminata de flactravreascurilor. Nu'mi vent catu§ de pu-tin in minte c puteam fi necinstititde caini sau huiduit de ciobani. §i sevede c §tie Dumnezeu de §tirea rata-

caci nimic de felul acesta numi se intampla. Baciul imi respunse,cu vorba lui domoala §i lini§tita, ca afost destula lume.

Nu §tiam cum s'o intorc mai bineca sä fac pe cioban sa-mi spue ca ce felde lume fusese pela stand. Par'ca imiera frica sa nu ghiceasca ca scopul meuera de-a afla ceva despre Matilda. Fusese§i densa ? Era vesela, era trista?Baciul da din umeri cu nepasare.

In cele din urma plecai, ducend cumine descurajarea care insote§te, inasemenea imprejurari, pe toti oameniinehotariti. Ce-aveam de Mcut? Undeera s'o mai ved, ca spun ca toata

citilor,

sa-i

320 SPICE MARE

noaptea ce trecuse nu inchisesem ochii§i ca, adormind tocmai despre ziurt, mede§teptasem tarziu de tot i ostenit ?

Intrai acasa aproape putere.Dormea toata lumea ca un singur capsomnoros. Nimic nu mai da semn deviata. Rar cite un latrat de caine seinalta tanguitor in noaptea tacuta ,

respunzend unei caraule, care gemeaanc i mai rar, de marginea satului.

Aprinsei luminarea ca sa me des-brae. Fui foarte mirat vezend pe masao scrisoare, fiindca, plecand din Bucu-re§ti, intr'adins nu-mi lasasem adresa,ca sa nu fiiu urmarit de indiscretiaprietenilor §i a gazetarilor. Era unadin acele stupide

1revoltatoare pof-

tiri la nunta, care iii vin a§a, ca dincer : domnul §i doamna C. C. Ionescuau onoarea a ye face cunoscuta casa,-toria fiicei for Mariuca cu domnu StanBran, etc." Ce vinovat eram eu, instarea sufleteasca in care me gaseam,sa §tiu ca domnu Ionescu iii maritape Mariuca cu un domn oarecare ?

fart

SERE MARE 321

Habar n'aveam de Ionescu si de fiica-sa, si de ginere-seu, si de toti nebuniidin lume care se hotarau sä inmul-teasca genul omenesc !

0 svirlii sa nu se vada si meculcai.

0 septernana de-a randul am vezutpe Matilda in toate zilele, fara a-i vorbi.Ce se petrecea in sufletul ineu cand ointilneam, n'am putut niciodata binepricepe. tiu numai ca on de cite ono zaream, mi se parea un moment Came innec, simteam asa ce va par'ca n'a-veam destul aer imprejurul meu,trebuea o putere de urias ca sa-milinistesc Wane inimei si sa-mi scotpalaria cand treceam pe densa.

Intr'o zi, facusem tocmai o lung,primblare pe camp, dup, o baie rece,si intram in sat, cand, la cotitura uneiulite, me intalnii cu densa fata in fats.Atata era de neasteptata aceasta in-talnire, incat se vede ca-mi schimbafigura cu totul si me pironl in loc.Fie ca, densa intelese aceasta, fie ca

26,566 21

..

§i-mi

langa

322 SPRE MARE

vroia sa-mi spue ceva, o vezui veninddrept la mine cu mana intinsa §i ri-zend.

Buna dimineata, imi zise; ce temai fad? e o vednicie de cand nute-a mai vezut nimeni. Dupe, aceea seoprl §i se uita lung la mine.

Da ce ai? Ar zice cineva Cate-ai intalnit cu vreun urs... sau poatenu Wi bine?

Insfir§it putui §i eu sä ingan douevorbe:

Nici una, nici alta : sunt nu-mai ostenit.

tii, imi zise, Ca mama a tri-mis sa intrebe de d-ta ; mai intai fiindcadorea sa te vada §i apoi fiindca amhotarit sä mergem diseara la Dunare.

E cam nor ; nu cred sa, ye pu-teti duce.

Pupa cat se vede nu prea e§tiiubitor de astfel de petreceri.

Dimpotriva, me grabii a Fes-punde, sunt gata sa plec.

Vedeam in aceasta preumblare sin-

SPRE MARE 323

gurul mijloc de-a me apropia de densamai mult, de-a o vide mai indelungsi mai in pace, §i pusei prea multagraba in respunsul meu. Ea pleca ochiiin jos. Nite vine subtirele de rovata,ca cele ce tree prin foaia macului sel-batec , i se urcare in obraz. Dupacateva secunde de tacere, se uita dinnon la mine cu oarecare staruinta :

E§ti tot atat de gata de-a mergeca si acum cateva zile, la stana? imizise, intinzendu-mi mana.

Nu Vu de ce, on de cate on mis'a parut ca am prea multa dreptate,fata cu un om care se indoe§te demine, n'am putut sa-I fac sa 'nteleagaprin vorbe ca am dreptate.

Luai mana Matildei cu oarecaresfiiciune §i me multumii a clatinadin cap.

Daca asa crezi... ce sa-ti fac?Eu nu cred nimic, imi zise de-

partandu-se. Cine poate petrundedurile omene§ti...

Ne despartirem. Dupa cativa pa§i21*

gam

324 SPRE MARE

a§a, imi parea de reu ca nu-i vorbisemmai mult, Ca parca-mi venea sa me'ntorc inapoi dupa densa. Natura afu-risita, imi ziceam in mine, par'ca itipune cineva calu§ul in gura, de nu.

vrei sa vorbqi ! i indata incepui ame gandl cum ar fi facut un om cuminte §i cu Vinta de fume mai mitacleat mine: cum ar fi pornit cu densala primblare §i i-ar fi explicat Ca nuputuse sa, vie la stand din pricina uneiinsomnii, a carei cauza era ea, Ma-tilda; cum ar fi strecurat cu ghibacie-cateva vorbe prin care s'o faca sa, in-teleaga ca sufere pentru densa, caiube§te, etc. Inchipuirea mea, blaste-mata mea inchipuire, care e atata de-harnica la nimicuri, se puse pe lucru,§i pe cand eu mergeam intr'o parte.si Matilda intr'alta, me vezui in mintealaturi de densa, pe camp, tinendu-ibratul cald sub bratul meu §i spunen-du-i toate cele de mai sus.

A§a mersei pana acasa. Intrand inodae, gasii un bilet dela muma Matil-

SPRE MARE 325

dei, prin care eram instiintat Ca inzioa aceea o societate de mai multidomni si doamne vroiau sa faca olunga primblare la Dunare §i erampoftit si eu sä viu. Era cat p'aci sarespond ca nu pot merge, dar imi luairapede de seamy si scrisei doue ran-dull de multumire, fagaduind totodataca voiu vent.

Intr'adever, la trei ciasuri toatalumea era strinsa pe un moidan dinmijlocul satului. Plecarem in liniste,apucand drumul movilei, care mergeprintre done lanuri de meiu, pang, dain sosea.

La inceput erau temeri de ploae,dar incetul cu incetul lumea se impartiin mid palcuri de cote patru sau cinciinsi Si, odata firul vorbei apucat, ni-meni nu se mai gandi la nori. Ma-tilda mergea inaintea mea, insotita deun colonel betran, si de un alt domn,pe care-1 videam intotdeauna grozavde harnic pe Mug, densa. Eu veneamin urma, intr'un grup de done domni-

326 BPRE MARE

scare si doi militari, si asa se ti-neau mai multe siruri de domni si dedoamne , cari vorbeau de ceeace letrasnea prin minte.

La movila de pe sosea ne opriroincateva minute. Eram in mijlocul cam-pului. Cat vedea ochiul imprejur, hol-dele se intindeau, in fasii aurii si verzi,ca si cum ar fi fost aternate de lun-gul soselei, care trecea pe dinainteanoastra, ca o sfoara alba ce 'Area Caleaga cele doue capete ale orizontului.Spre resarit muntii Macinului se iveausprinteni din bruma sura, a vezduhului,

in poalele for curgOnd Dunarea,dintre copaci resareau panzele cele maide sus ale corabiilor, care pareau ai-doma niste fluturi ce se jucau pe crea-sta pomilor.

Dupe, un cias si jumetate de drumajunserem la satul din malul

E curios cum apele maxi producefecte puternice asupra omului. Toataaceasta societate vesela si vorbaretata,cti ca prin farmec cand dete cu o-

§i,

Dunarii...

SPRE MARE 327

chii de luciul maret al Dunarii. Unmoment se parii cA, intinderea apeivorbe§te fiecarui in parte despre ceeace avea mai ascuns §i mai dulce insuflet, §i, chiar pentru cei ce nu aveaunimic, ochiul, atins de noutatea prive-li§tei, sta tintit pe lungul fluviului.

ToatA lumea se a§ezase pe o grinda,ce era trantita sus pe mal §i privea.Colonelul, entusiasmat de panorama cese desfavra inainte-i, me NA de brat§i, scoborindune incetirr pana in mar-ginea apei, incepfi a-mi istorisi o dra-goste a lui dela Venetia. Eu eram rab-dator §i, cu toate cA cei de sus nechemau mereu, colonelul ameninta sa,nu mai isprAveascA, data un tunet pu-ternic n'ar fi isbucnit din ni§te norigro0 ce veneau despre mare. Atuncine urcarCm rapede pe mal. Matilda stasingura tocmai la capul grinzei §i seuita, cu desaviqire pierduta de ceilalti,in susul Dunarii. Eu am crezut in tot-deauna Ca ceeace este mai alone innoi, corespunde tocmai cu ceeace este

328 SERE MARE

mai departat §i mai mare cleat noi.Din nenorocire avusesem dreptate

cand proorocisem dimineata ca in zioaaceea era sä ploaie. Norii se grama-deau din ce in ce mai ameninWori.Printre noi unii glumeau §i rideau, darcei mai multi pareau ingrijati. Se tineun sfat de cei ce se credeau mai in-telepti daca trebue sa mai a§teptamin sat sau sa plecam fora intarziere.Se hot M1 sa plectim pana, nu ne ajungeploaia, §i colonelul alcAtui o coloanade drum, de cite doi-doi, care sa poatamai lesne tine piept vremei celei rele.Incepu pr in a se pune la cale pe den-sul, §i Isbutl minunat, caci se dete decavaler al Matildei; pe ceilalti ii im-parti cum se pricepa; dar cand ajunsela muma Matildei se uita bine imprejursit vada cine e mai demo de o aseme-nea slujba §i nu gas1 pe nimeni sevede, caci stricft prima tocinealafact' o alta, in care donsul da bratulbetrttnei iar pentru Matilda me hotaripe mine. Noroc ca erau mai multi

§i

SPRE MARE 329

bPirbati deck femei. Pe cei stingheriii puse sa tie adapost de laturea doam-nelor pe care le banuia el mai subrede.Astfel, procesiunea porni.

Lesne se poate pricepe ca ordineaaceasta nu tint' nici cinci minute. Ceimai sprinteni o luare, fireste, inainte,si cei cari stricare cei dintai coloanafuram noi, eu si Matilda.

Ah doamne! ce usor me simteamsi cum binecuventam in mine intam-plarea aceasta. Me uitam la nori curecunostinta unui felah din desert sitremuram de frica sa nu care cumvasa iasa iar soarele. 0 purtam mai multpe sus §i-i alegeam cararile cele mainetede si mai moi. Ea isi rezema bra-tul cu toata greutatea lui de mine sicauta sa-si potriveasca mersul dupa almeu. Ne mana inainte o putere maimare decat a noastra. Nu ziceam ni-mic nici unul nici altul si am fi mersastfel pana la marginea painentului,fart a gill o vorba, data n'ar fi ince-

320 SPRE MARE

put sa cada ni§te picaturi maxi deploaie, care incurcau cu totul situatia.

Ploua, zise ea.Nu-i nimic, ii rOspunsei; daca

ne vom grabl, in zece minute suntemla movila. Sau... poate ai ostenit?

Nu-mi rospunse nimic, ci numai osimtii ca-mi stringe bratul mai taresub al ei, par'ca ar fi voit sa-mi arateprin aceasta cata, incredere ayes inmine. Acum ins, incepuse i ventul.Ploaia ne venea piezi in obraz §i lo-vea cu destula putere. In drumul nos-tru era o coliba de jitar. Ii propusei,daca era ostenita, remanem acolo.Ea nu primi. Atunci imi desfacui fu-larul ce-1 purtam impotriva prafului,§i-i acoperii capul, legand basmaoa pedersupra palariei, ca sa nu i-o is yen-tul. Ne uitarem in urma: ceilalti nicinu se mai videau.

Ploaia se'ntetea din ce in ce §i ful-gerele taiau prin vezduh fel de fel descrijilaturi. Dela o vreme mi se OraCa tremura.

sa

BPRE MARE 331

Ti-e frica? o 'ntrebai.Ea se 'ncerca s1 zimbeasct.

Mi-e cam frig, imi zise.Nu puteam sA, fac nimic alta decAt

sa, desbrac haina §i sä i-o pun pe u-meni. Nu §tiu insa de ce lucrul acestaimi Ora trivial. Ii luai mana §i i-ostrinsei intr'a mea, a§a Ca par'ca asfi voit s'o incalzesc toata din dra-goste.

Ploua, imi zise la un moment,plouA uric, §i cu toate astea e frumos!...

Praful se muiase de tot §i se pre-Meuse intr'un fel de noroiu negru,destul de displacut. Ii vedeam verfulpiciorului subtire cum se infundh inUna si mi-era mai mare groaza sä nureceasca. Insfir§it dupe, vre-o jumetatede cias ajunserem la carciuma de pe§osea. ativa drumeti, apucati ca §inot de vreme rea, ne priveau cu ni§teochi minunati, par'ca s'ar fi a§teptatsã le lamurim din ce nour picam.

Dusei pe Matilda in odaia cArciu-maritii, care parea a fi o femee sprin-

332 ERRE MARE

tend, §i curata, §i o rugai cu staruintasa-§i schimbe imbracamintea cu a ei.Eu insumi me uscai cum putui de no-roiu §i de ploaie, §1 cerui hangiului,sa, trimeata, pe cineva calare pang, inbai , ca sa vesteasca pe primar sätrimeata, toate trasurile ate se aflauacolo din Braila.

Lucrul se, urma astfel, dar pang, savie trasurile tree& destula vreme. Ceidin urma nu mai soseau §i ploaia nusta de loc. Dupe, catva timp, nelini§tit,intrebai pe femee de Matilda. Imi spuseca, §ade la fereastra foarte ingrijata §ica a intrebat-o dace, eu am plecat. 0rugai sa-i spue ca n'am plecat §i ca,

am trimis un om la bai dupe, trasuri.Totodata ii cerui vole s'o ved. Meprink.

Cand intraiu inauntru, ea se uitape fereastra, in bataia ploei. Era im-bracata cu o polcuta de stamba §i cuo rochie tot asemenea, largi, lungi §ibatatoare la ochi. Cum me vezt" in-cept' a ride:

SPRE MARE 333

Iti plac, as cum sunt?Mie imi placi orcum ai fi, ii

zisei.Tocmai dupa ce-mi e§1 vorba din

guru bagai de seam, ce mult spuse-sem §i m simtii rqnd de indras-neala. Dar nu §tiu ce era in aer, §i

in ochii ei, §i in inima mea, ca mesimteam cu un curaj stranic. Ii apu-cai m nile §i i le sarutai de nenume-rate ori, incercand sari spun ceva, darnereu§ind decat a-i ingana numele. Easta in picioare, inainte-mi, tremurand§i lasandu-§i manele prada gurii mele.Nu cum, polcuta hangitei era in-cheiata in ni§te nasturi rani de tot,aka ca la cea mai mica mi§care a bra-telor ea se desfacea, lasand sa se vadaverfurile dantelelor i inceputul sinu-lui. Se vede ca-mi pierdui mintea, saume schimbai in cateva secunde cu de-savir§ire, caci ii apucai millocul inbrate, cate nenumerate sarutari ur-mare in intunerecul odaii, cine maipoate spune. Eram stapanul ei cu o

§tiu

qi

334 SPRE MARE

nearmurita putere, §i a§ fi putut s'oucid sub perne sau sd-i indbu§ gurasarutand -o o vecinicie intreaga, ca n'arfi zis nimic. Numai bratele ii staustrinse de gatul meu, §i de cate onvroiam sä me mi§c, simteam dulceafor putere cum me tinea lipit dedensa.

Cine are destul viers in limba casa poata spume cantecul farm, fiinta cevibreaza in toatd faptura omului careiube§te, cand este fericit? cine poateprinde fiinta acestei fericiri, caci eaare mai intotdauna un soiu de gust aldurerii sau ceva asemenea cu recoareape care ar un om care viseazacand aripa mor ii ar trece pe dea-supra-i.

Me urcasem in trasura ca sa meduc dupe, cei intarzi4i, §i farmecul Ma-tildei me stapdnea anca. Da ce spuneu! Astazi, cand ea imi e straina §idepArtata, §i dried, cand aducerea a-

minte is lucrurile mai de departe §iajung cu gandul la carciuma de pe §o-

Si

SPRE MARE 335

sea, me simt, eu, omul stins §i isto-vit, sub puterea ademenitoare al far-mecului Matildei §i me mica §i acum !..

Ceilalti, prin§i de furtuna cam inmarginea satului, se intorsesere cu totiiinapoi. Ii adunai de prin toate colibele§i pornirem spre NIL Pe Matilda o urcasem in trasura, o invelisem bine sio trimisesem acasa, intr'adins singura,ca sa nu dam loc la vorbe!..

IV.

deacum ce sa, mai spuiu?..A douazi toata lumea me insura

cu Matilda. Lucrul acesta imi faceagrozav de Mu. Mi s, prea ca toatadragostea mea e pe mainele for §i eami -o intorceau pe toate fetele, ca peo marfa, spre a o cerceta daca e decumperat sau de lepadat.

Mai steterem la bai vre-o zece zile.In cele trei zile dela inceput merseiregulat sa ved pe Matilda. Era cambolnava §i nu esea din cash,. De cate

i

336 SERE MARE

on remaneam singuri me chema langascaunul ei i incepea sa vorbeasca deun viitor fericit ce ne astepta, de lungicaletorii ce era sa, facem impreund, demultumirea ei m'a intalnit, fiindcazicea ca me cunoscuse de mult, deviitorul meu, etc.

A patra zi, venind s'o ved, esl ofemee spuse c, doamnele nu suntacasa. Me prinse mirarea si me duceamcam trist spre birt, and me intalniifata in fata cu colonelul, prietenul lor.Acesta cum me veza me apuca debrat si me lug, la o parte.

Mon cher, imi zise cu un aerprotector §i misterios, imi pare bineca te intalnesc. Te cautam. Ia spu-ne-mi ce ai de gaud cu insuratoarea ?Ar trebul sa te cam grabesti, fiindcafata e compromise, iti spun eu.

Me iertati; nu pricep. Care fata?inganai eu.

A! §trengarule!.. ai noroc. Fatabuna, mai! i pe urina unde pui caare si vre-o doue mii de galbeni venit.

ca

§i-mi

SPEtt MAR 337

Pentru data auzeam ca Ma-tilda e bogata.

Ia spunemi, urma colonelul, aifacut vreun demare

N'am facut nimic absolut.Mai bine. Ia asculta: me auto-

risezi pe mine sa vorbesc betranei?Atata me indigna propunerea a-

ceasta, incat era p'aci sari intorc spa-tele §i sal las. Cu ce drept se inte-resa acest domn de afeqiunile mole ?Cine-i spusese ca eu voesc sa, iau peMatilda, sau ca ea vrea sa me is pemine?

Nu to autorisez de loc, ii ziseicam restit.

El se uita la mine lung i fd' ostrambatura din gura care parea a zice:E nebun saracu! Pupa aceea ne despar irem cu oarecare receala.

Ajungond acasa incepui sä ved caavea dreptate colonelul. Eu nu trime-sesem Matildei decat cateva couri curoze care §tiam ca i fac placere. Candme gandii insa la numerul cle IliMi-

26.5GG 22

intr,ia

838 EPEE MARE

curl §i de banalitati can incunjura ca-satoria, me apuca o curata descura-,jare. Stiam bine 0, nu puteam sa nu lefac daca vroiam ca Matilda sä fie amea. Atunci imi vent in minte sa-iscriu ei §i sa-i spui ca-mi era maidraga decat lumina care-mi da viata,ca nu puteam tral fara densa, Ca orugam sa aiba, incredere in mine §i säplecam amendoi prin taxi straine, undesä ne cununam simplu §i fara sgomot.Ii mai lamuream o multime de lucruri,§i'n cele din urma, o rugam sa-mi res-punda. Sfir§eam spunendu-i ca plec laBraila ca sa-i aduc roze.

Trimesei scrisoarea i pornii nu-mai decat la Braila. Mi-aduc aminteca am umblat o zi intreaga, cautandtot ce inflorea mai frumos §i mai par-fumat pe malul Dunarii. Seara m'amintors cu un cod plin, §i l'am §i tri-mes Matildei. Mi l'a adus insa, inapoisub cuvent ca doamnele se culcasere.Me uitai la ciasornic: era aproape zece.Intarziasem prey mult.

SPRE MARE 339

A douazi de dimineata, it trimiseiiar §i iar mi-1 aduse inapoi, de asta-data spunendu-mi cd nu vroia sá-1 pri-measca. Atunci imi luai palaria §i modusei eu insumi sa \red pe Matilda.

Care nu-mi fli insa mirarea cardin camerele for gash ni§te chipuri ne-cunoscute. Intrebai pe un domn de nu-mele mamei Matildei §i-mi spuse ca aplecat.

Remasei deocamdata ametit, par'cam'ar fi lovit cineva cu un lemn pestecap.

A plecat.... zisei lung §i far.glas.

Dupa aceea o pornii in fuga, ne§ti-ind ce fac, la colonel sa-1 intreb. Colo-nelul imi spuse cu receala ca scrisoareamea fusese primita de muma Matildei,care, la citirea ei, zise Ca trebuia sa,

fiu nebun, ca in adever au plecat, §inu §tia unde, caci nu vrusesera sa,-i

spue, dar i§i da el cu parerea Ca auplecat cu stop de a e§l. din lard. Tot-odata incepn a-mi face morala, ca am

340 SERE MARE

compromis fata, ca nu l'am ascultat,ca asa mi se cuvine, etc. Nu stiu cumi-oiu fi parut eu lui, dar el mie imiimi Ora foarte prost. Il lasai in platadomnului §i pornii acasa. Trimisei dupabirje ca sa plec numai decat la gara,§i intrai sa-mi strang lucrurile de prinodae.

N'am incercat §i nu .cred sa mai re-simt niciodata impresia de singuratatepe care am sintit-o intre cei patru pa-reti ai carnerei mele. Asa mi se parealumea de pustie, ca-mi venea par'ca same inchid in lada ce sta dinaintea meadeschisa, ca intr'un sicriu. Stransei totde pe masa si cand luai un mic voalce-mi remasese dela Matilda, it duseila gara fara voia mea. Parfumul luiimi puse in simtiri o falsa presenta aei §i, cuprins de o mild nespusa, melasai pe scaun, lipindu'mi voalul de o-braz, cu capul in maini, me podidiun plans fail seamen.... Plecai la Brailain goana tailor. Nu stiam unde se du-sesere, dar vream sa me due sä le

gi,

SPRE MARE 341

caut pang in funclul pamentului. Traseidrept la gars. Trenul plecase demultsi numai era altul decat tocmai la 11seara. Eram shit sa astept, si eramatat de descurajat !...

Esii in oras si dadui drumul birjei.Mergend singur pe Ulitele Brailei meintalnii c'un vechiu prieten, care, ye-zendu-me in ce hal eram, ava buna-tatea si delicateta de a nu me intrebace aveam. El imi propuse sä mergemprin port, fiindca tocmai pleca un vaporal companiei franceze Fraicinet , eelmai mare ce urcase Dunarea pang laBraila.

In adever, vaporul era superb. Fa-curem cunostinta cu capitanul, care nepropuse sa ne is cu densul la Marsilia.Prietenul meu rise. Eu insa it luai laoparte sil dadui in mama, toate pa-ralele ce aveam, cu rugaminte de ase duce sa mi le schimbe in our , eupe de alta parte me dusei si-mi scoseiun pasport, si peste un cias vaporulisi ridica ancora spre a pleca in lume.

342 EPEE MARE

Ce. se miFase in mine nu §tiu, darsimteam bine Ca aveam nevoie de a-taia spatiul in lungul departarii lui sprea inghiti aer, aer...

Unde to opre§ti ? me intreba,cApitanul frantuze§te.

Nu §tiu.Unde mergi?Unde vrei.

i astfel vasul iii intoarse virful injosul Dunarii §i plecanm spre mare,pe cand ochii mei plini de lacrimi de-abia mai videau pe prietenul care depe mal imi zicea :

Adio...."Aici se isprave§te manuscrisul.

I N E.

CART LITERARE

DIN EDITURA LIBRARIEII SOCECU & Co.

Alexandrescu G. M., Poesil: Me-ditatil, Fabule etc 11

2075

Alexandri, Teatru 4 vol. brocatelegate . 25 -

- Poesil, vol. III separat brosat . 4legat . 6 -

- Brea, &Innate . . . . . . 8legat . 10 -

- Bonnets de is comtesse, comedic 1 50- Despot Vod6, legend5, brocata.

legatal .410 -

- Fontana Blanduziel, piesil, broc. 4legatit . 6 -- Ostacll rt&ctri ...... . 40

Amante Brutto, Ovidin in exil, tradde Dthuna Bruzzesi . 2

Aricesou C. 13., Florl de la Tucnad 80Ateneul Roman, Couferinte publice,

14 filsciore a 1 -- in volume a 5 fasciOre . . . 4

Aurelian P. S., Economia Ruralil,mill 1881, 1882, 1883, it 20

Bolintineanu D., Poesil 2 vol. broc 1216 -legate .

- Stefan cel Mare 1

Traianida, PoemilBuctititris. modernii, Carte de bu-

cate, ilustratit; bro9 6legatil . 8

Convorbirl Literare, /thou. anual 20Cugler-Matilda, Poesil 4D'Hogguer, Baron. InformatiunT a-

supra DobrogelDito §i Idem (M. S. Regina Rom. si

D-na M. K ) Astra. Roman . .Eminescu M , Poesil, bros. . . .

legate . .

Exner, Cheia pentruvechT in

transformareamgaurilor noel, etc. .

Filoxera mijloceie de a odupil Girard

Fondesou I. C., Basme, ()rata, etcGene N., Novele, 3 vol. edit novaGhica loan, ConvorbirT economise,

3 volume edit noun 11 60Ghica loan, ScrisorT catre Vasile

Alexandri, edit. mutt 6

1

649

1

26

50

Ghica & Sturdza, Ajutorul comers.,agricult. §1 al inginer. Greta. cimemo.. tutor Orilor. . . . 15

Herter,Ispirescu

Bursa si operatiunile eY . 1P., Legende, Basmele Rom

1 vol. forte 6Kiajna, Causeries dune mire . . 2 60Kremnitz M., numaen Skitzen. (1st

orig. rout trad. in 1. germanit) 5Lachovary G. I. Regatul RominieT

MO en cele- l'alte regale . . 2Maiorescu T., Critice 6Marian G. I Dupil despartenie,

Pleat in 3 acte 2 50Melehisedek, Carte de rugaclunY cu

iconite colorate(chromolit.). . . 10Mica Biblioteca, Bust. pentru co-

oil, seria I 46Seria 11, III ci IV a

Negruzzi Conat., Opere cpl. 3 volbrogate 16

20legate .Negruzzi Iacob, Poesil, 1 vol. bros 4

legat . . 6 -- CopiiT de pe nature . . . . . S

Gdobeecti A., Moti . . 2 -Opere complecte 3 vol 30

Rapirea. Bucovinel, dupe documautentice 1

Rocques A., Lecons et xuodeles delitterat. francaise 5

Schoppenhauer, Monde comme vo-tr.lonte et representation, 2 vol.

de I. A. Cantacuzino . 25

Shakespeare W. Macbeth, trad. deCarp 2

Slav ici I., Novele din popor, broptlegal .

Stauceanu Dr., Vademecum anato-mic 10

Staanelli, Liturgica biseric . . 5Sylva Carmen. (III. S. Regina Rom )

Bate la use 2Novele . . .

Ureche V. A., Elocinta Romaua 85Zamiirescu Duiliu. Novele . . 5

46

Boerescu B., Codicele Romilne, con-titillate de C. Boereacu Qi Vlachuti,1859-1885, 4 vol. Imo§ 54

'eget . 60Codice penal el de proc. crimin

ed. enc. 3

INA Philemon, Cure de drept co-merclal 8

Radoiu, Codicele de Comercid eelnon, anotat s

Bratianu colonel, Conferinte asn-pra cator-va precepte mi/itare. . 150

Budisteann colonel, Carteadatoriile din regl. militare. 50

Corlatescu ciipitan, Conferiute asu-pra TacticeT cu planse

Stabilimentul grafic Socec

Minist. de Resboih. ServiciulCavaleriel

In-terior alServiciul in Campanie al Infantlegal

Vasiliu colonel, Citirea chart, topManual/11 Oficerulul Inferior .

Teclu. Bucuresci. 26,566.

I 60

21

5

7

.vie ei 111-

midi, 1

.

.

qi Curcani.-

.

.

aolda-

--

..

=

. .

&