ANUL II(1 Marne 1868 1 Martie 1869).

Redactoru: Jacob Negruzsi.

IASSI 1869.

TIPOGRAFIA SOCIETATII JUNIMEA.

t4

on?\..,)

4

_

7,0

0.---(a4Cacz

No. 4. Anul IL Tassi, 15 Apriie 1868.

CONITORBIRI LITERARE.

Apare la 1 V 15 a Renard luni.Abonamentul pe unu anu in RoinInia liberit unu galbenu; in Austria 4 ii. Abonamentele se facu in Iassi la Tipografia

Societilth Junimea; in Bucuresci la librKria Soccec & Comp.

SUMARIII.i

Primbliiri, de D. I. Negruzzi.Reflectiuni asupra prelectiunilor D-lui T. Maiorescu de

D. C. Brae liae.

PO ESTI:

Pruncucigastil (trad. din Schiller) de D. N. Schelitti.Primavara, de D. N. Ganea.

Ammciuri.

PRITIBLARL,

I.

Nu sciu, iubite cetitoru, dad, faci partedin acei oameni cari, cand intreprindu o ca-latorie, isi prelucreaza unu itenerariu asade minutlosu, incrtt sciu dinainte toate lo-curile ce au se visiteze, momentele cand aus'ajunga, cat oru O. se opreasca, cand oru saplece si ce au sa, vada. Acestu modu de ca-latorie mie nu-mi convine. Tot merge dupamasina si neasceptatul si necunoscutul nu-tiproduce nici o surprindere. Eu unul calatorescu

fail, scopu nici telu §i lasu capriciului si intam-

plarii libertatea sa m6 maie unde voru vol.Asa me &earn de catva timpu in mml

din cele mai mari orase a Germaniei si-mi

puneam neincetat intrebarea imde ar fi bineA m6 ducu, fara a putè lila o hotthire, panintr'o saia mi-a venitu in gandu ca nu fuse-sem niciodata in Englitera ; ca aceasta esteo tara frumoasa si m'am hotaritu sa m6 por-nescu a doua di in Englitera. Sculandu-me

Anse' dimineata, mi.-am adus aminte de unufrumosu castelu asedatu in imprejurimile ca-

.4.,,-,

pitalei in care me aflam si am socotitu ca ar fio crima de a me pornl, fail a-lu visith : M'amsuitu deci in drumul de feru si oprindu-me

la una din cele ante statiuni, mi-am indrep-tatu pasul spre castelu. Timpul era posomo-ritu. Mara de mine se coborise anca trei per-soane unu domnu betranu, o doamna betranasi o domnisoara t6n6ra. I-am lasatu sa meargainainte si-i urmam in tacere. Acestu marsuona t) jumatate de oarA, pang, la poarta par-cului ce incunjura castelul. Intrandu pe poar-ta, domnul celu betranu imi adresa cuve'ntul,intrebandu-m6 dad si eu am de gandu savisitezu castelul. Respunsul meu fiindu afir-mativu, mi-a propusu sa mergemu impreuna.Am primitu propunerea cu multamire si amapucatu truspatru una din aide. In timpulmarsului amu vorbitu antei despre vremecare ar fi pututu sa fie mai placuta, apoi des-

50 PRIMBLARL

pre monotonia plopilor din marginea alelei,

de la plopi am ajunsu a vorbi despre alp, co-paci, de la ace§tia la paduri §rde la padurila vënatu. Baranul m'intreba dac . sunt v6-natoru. Lam respunsu ca-mi place aceastapetrecere foarte mult. Elu imi Ese ca, v6-

natal a fost totdeauna pasiunea sa 0 incepu-r6mu a ne povestl istorii 0 intamplari dev6natoare.

Vbiltorii fie chiar oaminii cei mai one§ti0 mai consciintio§i, sunt toti minciuno§i.De aceea cu tot respectul ce aveam de perulalbu alu noului meu cunoscutu, nu credeam ju-matate din toate cele ce-mi spuneä; pe dealta parte ans6 §i eu fara mustrarg de cu-getu, puneam in sama, venatoarelor mele,

toate istoriele intamplate la amici sau cu-noscuti de-ai mei 0.... pentru ce a§u tap-dui ? ... chiar unele care le cetisem prin carti.De 0 a minti. este o imoralitate, eu in convor-biri amu obiceiul sa infrumusetezu istoriele

adeverate ce povestescu, §i sa le mai impo-dobescu cu ate ceva de la mine, and credua prin aceasta istoria devine mai interesan-O.% i oare n'am dreptate ? Lucrul princi-palu nu este ca cea ce auE sa. fie adev6rat,dar ca se petreci cateva momente placute.

Ce-ti pasa, iubite cetitoru, dad, cele ce aisa. cetesci in paginele urmetoare sunt toateadeverate 0 ce-mi face mie dad, le vei credesau nu ? Total imi este ca sa-ti procuru ca-teva momente de multamire, precum le sim-tescu 0 eu scriindu aceste randuri.

Preschimbandu istoriile noastre, ajunseremu

la unu micu locu din gradina, peste care

trebuià sa, trecemu cu luntrea pentra ca sa,ajungemu la poarta castelului. Cand amu in-tratu in luntre, eram atat de intimu cu tova-

ra,§ul men ca §i and amu fi fostu vechi cu-noscuti, Nimica nu era deci mai naturalcleat, sa. ne spunemu unul aituia eine sun-temu. Bëtranul se numik H... 0 era colo-nelu retrasu de mai multi ani din armata ;doamna cea Varga, era sotia lui 0 domni-§oara era unica lor fiica. Eu m6 numescu...dar e de prisosu sa mai spunu cine Bunt, fi-indca m6 cunosci, iubite cetitoru, de nu

persoana, cel putin de nume.Aflandu colonelul de ce nationalitate7sunt,

incepa a-mi pune mii de intrebari despre

tara mea. Ve lasu sa ganditi, dad, vorbindude tara mai aveam nevoie, 0 vorbindu deoameni nu aveam nevoie deimfrumusetari. Co-lonelul era inca,ntatu de descrierile mele 0,intrandu in castelu veEi cu Were de re'ucurmandu-se conversatiunea noastrL Unu 1)6-tranu pazitoru ne conduse dintr'o sala in

alta §i prin turnuri 0 prin subteranuri. Pestetotu locul erau mobile tablouri 0 arme vechi;ici era turnul unde se inchideau cavalerii vi-novati ; colo camera unde i supunea la tor-ture; de pe o fereastr a. se vedea intr'o mica

ograda e§afotul unde cei condemnati i§i aflaupedeapsa; pa§indu peste o scara intrai intr'oBala de banchetu unde cavalerii victorio§i ui-tau in placeri ostenelele resboaielor. In vre-me ce calauzul ne spun* eu observam so-

tia 0 fiica colonelului. Doamna H. trecusepeste jumatatea vietei §1 perul seu negru era,presuratu de multe vice sure. In fata sa searata a§1 o bunatate 0 privirea sa era atatde simpatica, incat esercita a supra mea onespusa, atragere. Domni§oara putek sa fiede 19 sau 20 de ani, era alba la fata §i ochii0 Oral seu erau negri. Deosebindu-se, 1ns6

de cele mai multe brunete, a carora privire

PRIMBLARI. 61

este vioae, espresiunea fisionomiei sale era

serioasa §i tacuta. Ea nu luase parte cunici unu cuvgntu la conversatiunea noastra

qi-mi Ora ca asculta cu multa distractiunecuvintele calauzului. De §i observa .in aparen-

ta, cu luare aminte curiositatile castélului,

imi parea ca ochii nu erau fidela espresiune agandurilor cari trebue s fi fostu departe

de locul unde ne gasiamu. 0 a§a tacere,seriositate la o copila de virsta ei me intrigh.Care puteh fi causa lor i care era obiectulce preocupa unu sufletu atat de tgngru ? A-propiindu-me de domnipara Maria,astfeliu senumia,incepui a-i spune ate imi trecurg prinminte despre cavalerii ce locuiau in acelu cas-telu cu sute de ani in urma. Ond suntbine dispusu sunt, cum se slice bunu de gu-r. spunu vrute §i nevrute fail a lua samaduel vorbele mele intereseaza sau nu. Acestnfatalu obiceiu ilu am din copilarie i tre-bue sa fie inascutu, cati cu toata bunavointan'am pututu sa mg lepadu de dgnsul. Candam spiritu, lucru ce mi se intampla aleodata i sunt in societate cu persoane care

preferu sa asculte in locu de a vorbi, mi s'aintamplatu s. vorbescu eu singurn toga, vre-mea i s'audu pe ascultatorii mei cliandu inmomentul despartirii a au petrecutu de mi-nune. Cand ansg n'am spiritu, lucru ce mise intampla foarte des, precum poate §i tieate odata, iubite cetitoru, i sunt dispusu de avorbi §i mg aflu in societate cu persoane cI-rora le place pe langa a asculth sa §i vor-

beasca, atunci suferu i facu .toata societateasufere grozave torture. Abiè incepe vo

unul sa spuie, simtescu unu neastgmpgru §i

unu dora iresistibilu sa spunu i eu. Cand

neastgmperul e pre mare §i nu me potu rab-

da, intrerupu pc vorbitoru i cu unu glasu maitare catu sä atragu atentiunea ascultatorilormei asupra celor ce le spunn eu. Duca ce-lalaltu e obstinatu O. tine mantul istoria

elu tonul mai sus. Cu toate acesteeu nu me dau ci ilu inadup cu o voace §imai puternia. In asemine casuri, and sedespartesce societatea, de §i n'am auclitu nici-odata, sunt siguru ca nime nu ;lice ea a pe-trecutu de minune. Aceasta mancarime delimba mi-a jucatu odata o festa pe care n'oiuuita-o. Eram invitatu dar vgdu ca medepartezu de la naratiunea mea. Cu parerede reu mg vgdu silitu, iubite cetitoru, a nu-tispune ce mi s'a intamplatu de §i sunt siguruca ti-ar face mare placere. Am sa-ti-o spunuc'o alta, ocasiune.

Spuneam deci vrute i nevrute frumoasei

domnipare, despre cavalerii care locuise Cu

sute de ani in urma in castelul unde ne af-lamu. Stint pe lume istorii mai frumoase decat acele ale cavalerilor ? Eu unul nu cnnoscumai interesante in conversatiuni ca domni-pare, ci cu toate aceste, nu vedeam nici

unit surisu pe buzele sale. Ea mg asculth intacere i cu atentiune ca i and acu fi vor-bitu despre lucruri serioase. Aceasta seriosi-tate imi WA, tot curagiul. Din doue una, amganditu, sau nu sunt en intr'o gi de bunadispunere sau" gandurile sale sunt departeea m'asculta numai din politeta. In aman-douu casurile e mai bine sa tacu ci am a-cutu. Calauzul 'nostru ne conduse atunci, in-teo galerie de tablouri. Am fostu totdeaunamare amatoru de tablouri §i mg uitam eninteresu pe truspatru paretii. Nu mai putinuinteresu aveau c cei trei tovaraci ai mei. Cu to-ii priveamu ci admiramn in Were fail a

0

sa,

ridica §i

i

si

a-si

si

,52 PRIMBLXRI.

rostl unu euvgntu. Acum tovarg§ii mei de-venise mai serio0 Inca, i mi se Ora eaochii lor se evitau i eg v6du unu noru in-tunecandu frumoasa frunte a tenerei domni-

pan. Care poate fi causa acestui nouru?m'am intrebatu in mine. Intrebarea mea &useremase fttr respunsu.

Sunteti amatoare de tablouri, domni-

§oarg ? am gisu eu.! foarte mult.

Aici con vorbirea noastra se terming,.E§indu din castelu, ne suire'mu intr'o bangne preumblar6mu pe lacu. Soarele se co-

borih i arborii intindeau umbre urie§e pe

nivelul apei. In jurul nostru se preumblau

lebede care ridicandu lungele lor ggturi, ne

priveau cu curiositate. Taceamu cu totii 0 nuse aulia de en lovirile regulate a vgslelor§i cantecul de sarg, alu paserilor din copaci.Vasla§ul se uith dinaintea lui, colonelul ur-

marià fumul siggrei sale, betrgna doamng se uita,

la fiica sa care i§i ridicase privirile spre nouri.Ve'puidu a§a m'am uitatu §i eu la nouH.

Nourii se mi§cau cu rapejune intrecendu-se

unii pe alVi; and doi nouH se intreciecniau,se flied o luptg, de egteva secunde, pan ceamestecandu-se nu mai formau decgt o sin-gurg figura gigantica. Acestu spectaculu imiinferbinth inchipuirea. In gandul meu vc-deam luntrea fragidg in care pluteamu isbin-du-se de o stand 0 sfaramandu-se in mii debueni. Colonelul mai aproape de malu scapg,singuru; vasla§ul scapape mural i eu ridicandu

din unde pe tgara domni§oarg o depuneam

le§inata in brgele pgrintilor sei cari o i cre-

4use perdutg. Ochii sei Ins6 se deschiduea gi indreaptg duios spre mine, neput6ndu

a-mi multaml altfeliu. In p,ceasta singurg pri-

vire teteam gns6 o eternitate de fericire. Ast-feliu iI luase inchipuirea mea sborul, anddeodata barca isbindu-se de unu ce virtosu,se opri. 0 secunda creclui ca suntemu per-duti . . . . Nu te inspaimanta, amabila ceti-toare ! Barca ajunsese 0 se oprise la maluluncle trebuia sa ne coborimu.

0 jumatate de oarg mai tar4iu §edeamu

intr'unu vagonu de drumu de feru i ne in-torceamu in capitala din care plecasemu.

Ajunsu a casg, me afundgi in cugetgri.

Familia Colonelului H. trebue sa fie lovitgde vo nenorocire, gandeam eu, cad pentruce domnesce intrg den0i o a§a seriositate?

mai ales cum o fata a§a, frumoasa in acareia fa lucia tot focul teneretei, nu gustaplacerile virstei sale ? 0 fata frumoasa de 19ani intr'o grading ! Se poate oferi ochilor uauspectaculu mai plgcutu ? In mijlocul verdetei0 a .florllor ea nu poate fi de cat veselg §ivoioasg. Verdeata i desceapta in inimg o spe-ranta vaga §i dulce, §i florile cu mii de co-loH i reflecta miile de gandiri ce vinu, se

mi§ca 0 se strecoarg prin mintea sa. Intrefrumuseta i mirosul florilor ea se afla in ade-veratul sea elementu. Pentru ce fiica Colo-

nelului nu simtise nici o placere in parculcastelului i pentru ce cand ne primblamupe lacu privirea sa se ridicase spre nouH ?Une'rg Inca, ea trebue sa fi sinititu vo du-rere. Inchipuirea mea inceph atunci a-§i creaunu romantu intregu : Unu teneru ofiOru oiubia de mult. Elu era nepotu alu Colone-lului i venia, adesa in casa sa. In cur6nduea lu g. sama ca verul seu, cand vorbia cu

(Musa era tulburatu i ea ochii sei o pri-

§i

§i

O

Bi

PRIMBLARI. 53

viau cu dont. Rale le amorului strabatur6 §i ininima ei §i privirile lor duioase se schimbar6grabnic in dulci vorbiri. Parintii vedeau cuplacere fericirea copiilor §i incurElndu se serba

logodna. Dar t6ne'ru1 ofiteru era de unu ca-racteru nestatornicu. Elu se inamora de oalta, visitele lui incetar6 §i peste catva timpumireasa lui primi o scrisoare prin care i sevesti in terminele cele mai cuviincioase ca

toate au fostu o gluma, cit sunt inruditi, caintre rude nu poate sa fie amoru §i ca prinurmare ar fi o nefericire pentru amandoi

tlaca s'aru inso/I.Ba nu! mi-am disu, pentru-ce ofiterul ar fi nestatornicu ? Nu! Nu-i-elu de vina, ci o soarte fatala : In sara cands'a serbatu logo dna, suveranul terei declath res-

boiu §i mirele fu silitu sa plece in batalie.

La cea antei intalnire cu inimical, mirele

ceht mai bravu din to/i ofi/erii, fitch minuni:.elu se lupta ca unu erou, luâ cu mana luitrei strtndarturi, rani pe unul din comandantiidmmanilor, care in urma acestei fapte ince-peau a se retrage. Umlrul erou, obositu de

.atiitea bravure §i ve'd6ndu ca camaradii sei

sant invingaori, i§i indreptâ gandul spre sine§i vedea cum generalul i resplatesce bravuracu lauda §i onori §i cum ilu privia cu dra-goste dulcea lui mireasa, cand unu glonte .

celu de pe urma ce sburase din rangurile

inimice . . . .

Eata pentru ce domnipara Maria era se-Hoag.

Dar pentru ce am ganditu mai departe,

soartea sa fi fostu ma de fatala pen-

tru t6n6ra fata ? Soartea nu face atata r6ucum facu oamenii. Parintii trebue sa fie

causa nenorocirii sale: Elu, unu t6n6ru ar-tistu cu mare talentu, dar fitrit avere, o v6-

intr'o sarit la teatru. Ochii lor se in-

tainir6, peste pu/inu se intalnire" in persoana. . . dar parintii care ambitionau pentru unicalor fiica o positiune stralucita, cu atata maimult ca aveau o stare insemnata, htndu sama,despre ceea ce se petrece, l'au gonitu din

casa acoperindu-lu cu mustrari. Elu s'a re-trasu in tacere, lovitu in simprea sa ca §iin amorul sea propriu i s'a hotaritu sa de-vie unu mare artistu, ea ans6 . . . . Dar nicima, nu se poate, mi-am ;Hsu, caci parintiiparu a fi oameni cu minte care nu sant in

stare sa nenoroceasca pe fiica lor, trebue darsa fie altfeliu . . . . §i incepeam a-mi crol

alte istorii una mai fantastica cleat alta,

and deodatit mi-am adusu Ominte ca dom-nipara Maria nici nu fusese trista. N'ampututu sa m6 oprescu de a nu ride de mine in-su-mi : Fiindca am ve'dutu o fata care dinintamplare era serioasa intr'o di, mi-am gan-ditu ca, este trista, §i fiindca este trista, ea

trebue 0, fie nenorocita §i fiindca este neno-rocita, trebue ca sa fie la mijlocu unu ar-tistu saracu, parintii inumani i .unu ofiteru ca-

dutu in batalie, toate aceste pentru ca n'a cu-lesu flori §i ca s'a uitatu la nouH!

Rid6ndu de aceste inchipuiri, m'am hota-ritu sa nu mai facu roman/uri. Cu toateaceste mi-am propusu sa /hat promisiuneace dadusem Colonelului la despartire i sa-ifacu a doua di o visita.

Adoua i gasii pe amandoi parintii i pedomni§oara intr'unu micu salonu, destul deelegantu i impodobitu cu multe tablouri. Co-

.

lonelul cetia o gazeta ; muma era ocupata

cu lucru de mama i domnipara desemnh.Dupa ce preschimbar6mu mai multe cu-

vinte despre partida ce facusemu, m ui-

gis

54 PRIMBLARI.MD

tai la desemnul domnisoarei. Ea copia cudestulu talentu de pe o aquarelg cataractulRhinului de langg Schaffahusen. Intrerum-p6ndu unu complimentu ce-i fgceam asupratalentului seu am si acestu nenorocitu obi-ceiu m6 intreba, dacg am v6dutu vo dataacestu vestitu cataractu. I-am respunsu cg nu.Atunci Colonelul, incepit aLmi 016 unu dis-cursu intregu asupra ilui, spuindu-mi de lace ingitime cade apa, cgt e de largu ilthinul,ce efectu face asupra visitatorului etc., etc.Dupg ce sfirsi descrierea pe care am ui-tat'o trei minute mai tgrdiu, ne-amu pusu sa.privimu tablourile. Colonelul era nu numaiamatoru, dar si cunosatoru cgci mica sa ga-lerie se compuneh din piese foarte frumoase.Din toate, facus6 mai cu samg unu taMou,multu efectu asupra mea. Elu representh peunu frumosu t6n6ru blondu care punea. unuinelu pe degitul gingasu a unei fete. Ea serazema pe bratul seu, pleandu ochii sel injos in vreme ce elu o privia, cu nesfirsitu

amoru. Scena era asa dé frumoasg incat multgvreme nu-mi putui despartl ochii de d6nsa.

De cine este tabloul ? intrebli pe Co-lonelu.

,De unu pictoru t6n6ru. Tabloul a fostnpremiatu la cea de pe urmg espositiune de

tablouri din orasul nostru.In acestu albumu, se aflg fotografia lui,

dise muma. Mario, fii bung, deschide albu-mul si aratg portretul D-lui . . . .

Domnisoara increti fruntea si intorc6ndufilele cu grabg, se opri la portretul celu depe urmg.

Acesta este portretul, imi dise ea.Ggsescu cg are o fisionomig genialg, nu-i

asa ?

Domnisoara nu respunse.Si elu trgesce in acestu orasu ? urmgi

eu, adresändu-m6 cgtrg domnisoarg.

Nu sciu unde trgesce.' Mi se pare ON muma, di, a plecatu

de cgtva timpu. Ilu cunoascemu foarte bine.Pe and trgià aici, elu venia, adesa la noi,dar, se vede c'a simtitu necesitatea 0, fie incontactu cu pictori strgini si, ca toti artistii,cautg in teri strgine impresiuni noue si nouematerii de studiu.

Cu cat puneam intrebgri asupra pictoru-lui care imi insufla interesu, cu ant respun-surile erau mai scurte. Mai cu samg domni-soara imi pgra cg ar dori sg se schimbe con-versatiunea. Simtindu aceasta, vorbii despreallele, apoi lugi dioa bung de la familiaColonelului. Colonelul imi strinse mama cumultg aldurg, m6 ruga sg, nu-lu uitu si-mihi promisiunea cl voiu vent sg-i v6du decate ori intImplarea m'ar aduce prin orasul

lor. Despg4indu-m6 de plgcuta famine, n'ampututu sg-mi oprescu ggndurile de-a nu seintoarce la t6n6rul pictoru, pe care se pgrea,cg-lu stimau asa de mult si despre care vor-biau asa de putin Portretul seu asedatu pecea de pe urmg filg a albumului domnisoa-

rei; respunsurile sale scurte; fruntea sa incre-0.tg, toate aceste dgdur6 iar aripi inchipui-rei mele care, dupg obiceiul seu, flutura intretotu feliul de presupuneri. E de prisosu sk,ti le mai spunu, iubite cetitoru, fiindcg,

nu ti-ar ajuta intru nimicu a afla adev6ru1,cum nu m'au ajutatu nici pe mine. Vr6ndu,nevr6ndu, am trebuitu sg m6 hotgrescu a re-nign6 in depling necunoscintg a causei serio-sitatii domnisoarei care ans6 imi pgreh a fiin raportu cu portretul t6n6rului pictoru. 0

PRIMBLIRLREFLECTIUNI FILOSOFICE.

data aceasta hotarire luat, imi indreptai

gandul spre allele si intrebandu-m6 in ce

lug, am sa me ducu, imi venl ideea s vi-

sitezu cataractul Rhinului 'de la Schaffhausenpe care ilu vO4usem desemnatu de D-soara H.

Pearl Englitera, traeasca Rhinul ! i ple-cal spre lacul de Constanta.

Ce omu inconstantu! vei 4ice iubit ceti-

toare. Nu tagaduescu ca acesta este o gre-pia a caracterului meu, dar din aceasta; causame duceam la Constanta.

Cu drumul de feru cu vaporul se call-toresce rapede. Nu tina mult i ajunsei lalacul de Constanta, peste care trecui ra-pede i dupa vo cateva oare eram in Svi-

era la Schaffhausen. Nu departe de acestuorasu este vestitul cataractu alu Rhinului,a carui grandiosu aspectu imi lua mai multeoare. Catitractul Rhinului este . . . foarte fru-mosu. De nu l'ai visitatu and, iubite ceti-

toru, iti dau consiliul sa te duci sa-lu ve4i.(Va urma).

lacob Negruzzi

REFLECTIUNIasupra prelectiunilor populare tinute de D. Titu

Maiorescu in Universitatea din Iassi.

(Urmare.)

Dupg, ce am esaminatu inteliginta si pa-siunea sub punctul de vedere fisiologicu si amconfrontatu aceste elemente sufletesci cu fac-tele istoriei si ale consciintei, venimu acumla partea psichologica a prelectiunilor D. Ma-iorescu.

Vomu traduce materialismul inaintea tri-bunalului sciintei spre a-lu convinge de eroare,

vom probh cit sufletul sau principiul vi-talu, nu este resultatul combinatiunii animale,

ci o "substanta reala care prin presenta ei,imprima organelor toate miscarile din carese compunu functiunile lor.

Frenologia ne esplica prin sistemul protu-berantelor ca impresiunile se transmitu si seasap, in crieri, centru cerebralu ; sensualis-mul presupune ca fenomenele morale fiinduca i fenomenele fisice, unu resultatu alu or-ganismului omenescu, materia este principiulsau causa generatrice a facultatilor morale.Dupa dnii puterea inteliginte cugeta in cri-eH, precum foga digestiva digera in ttomachu.Filosofii-medici esplica cunoscinta partei mo-rale a omului prin perceptiunea intra-cra-niana ; aparatul encefalicu este organul inte-ligintei i alu instinctului. Psichologii, esplicacunoscinta moralului prin esistenta animei,prin sinatim6ntu1 de sine. Cei anteiu convinsica factele psichologice nu au subiectul lor pro-priu, Sustinu ca Oe nu sunt dectit o nuantaa fenomenelor organice. Psichologii din con-tra, sustinu ca fara teoria factelor animei, nuputemu aye o inteliginta esacta a factelormorale ale naturei omenesci. Nosce te ipsum,este dupa acestia, espresiunea i principiul aori ce filosofie i intelepciune. Psichologia nurespinge nici una din esplicatiunile date defilosofia medicala, intru cat acestea nu depa-sescu limitele competentei sale ; ea concepe

admite raportul posibilu a fortei spiritualecu partile masei encefalice. Spiritualistul nuimpeded, pe fisiologu de a merge cat de departein domeniul observatiunii fisice; elu nu in-tervine decat asupra punctului unde fisiolo-gistii marturisescu inii ca esistI obscuritatespre a aduce lumina ce ne dau consciinta

reflectiunea.Unii din Psichologistii moderni s'au incer-

catu a fractionh viata, dandu o parte siste-mului nervosu, o parte aparatului muscularu

o alta parte tesaturei celularie ; celui an-teiu au datu simtibilitatea, celui alu doileamobilitatea sau facultatea contractila i celei atreia proprietatea tonica. Cu aceasta frumoasadistributiune ei credu ca vor putè pune inperfecta miscare rotagiele orologiului lor, faraa se gandi ca le lipsesce resortul principale,resortul inteliginte care este independentu deaceste facultati. Dupa ce au stabilitu fortavitala ca principiu animatore, fisiologistii de-

i

To

ci

ci

56 REFLECT= FILOSOFICE.

monstra a ea este esenpalminte inteligenta,chiar si in acele din animale la care naturaa desvoltatu mai putin facultatile intelec-tuale.

Noi putemu opune acestor teorii fisiolo-gice mai multe ratiuni convingtoare.

Factele Animei sunt observabile: aceastanu o putemu nega fad, a adè absurdi-

; Ams6 dad, aceste facte sunt susceptibilede observapune, ele uu sunt susceptibile deesperinientatiune; cu alte cuvinte, noi nu avemuunu laboratoriu i instrumente prin care saputemu trata Anima precum fisiciitii trateaza subiectul cercetarilor bor. Cu toateaceste, nu putemu glice ca sciinta sufletuluieste redusa la o simpla contemplatiune, canu are si ea esperienta la dispositiunea sa.Noi putemu esperimenta asupra noi insinesi asupra altora: teatrul, tribunalele, scrie-rile, afacerile, toate variatiunile destinatei,toate vicisitudinile esistentei noastre, suntatatea ocasiuni de a ne supune incercarilorempirismului, de a ne pune in jocu faculta-ple si a desvel virtualitatea fecundl a acti-vitatii noastre; chiar i educatiunea ce estealta cleat o esperimentapune continua ? Ani-ma este una, indivisibila, i imateriala; eaeste unita in esercitiul facultatilor ei cu oa-re-care condipuni fisiologice i vitale, nu da-toresce tims6 acestor conditiuni facultafile sale;ea este o forta iu armonie, in sinergie, cualte forte care au i ele in organismu func-punile i proprietltile bor.

Sufletul se poate nega ca substantaesista ipotese in acestu sensu ; an-

s6 Eul, acea substanta individuala careare consciinta propriei sale esistente, niciunu sistemu nu s'a incercatu and a-i con-testa realitatea; aceasta ar fi pre absurdu.Eata dar bine stabilitu in principiu, ca inomu esista o forta activa care este centrultuturor factelor ce modifica esistenta sa. A-ceasta forta nu poate fi nici compusa, nicimultipla in activitatea ei, cu alte cuvinte, nuesista unu Eu pentru a simp, unul pentrua cugetà, altul pentru a voi, de atatea oriunu eu cate sunt facultatile ce atesta consci-inta ; elu se diversifica iu mii de moduri,fad, perde unitatea. Esista facte ce niciunu simtu nu ne atesta : aceste suut pasiu-

nile, cugetarile i actele vointei. Asa s. e..noi nu putemu ved6, nici pipal, nici au4l bu-curia sau durerea ; noi percepemu aceste facte-prin unu simtu diferitu de celelalte, unu simtuintimu de inteliginta pura care vegheaza ne-incetatu in noi insine spre a ne informa detot ce . se petrece acolo ; acesta este consci-inla. Acelu ce voesce ansë a se ocuph cu ase-mene operapuni ale consciintei, trebue sa in-vinga mai antei instinctul sau obiceiul careatrage neincetatu spiritul seu spre obiecteleesterioare si-lu distrage de la factele reve-late consciintei; va trebui sa adoarma simtu-rile sale, sa amorteasca impresiunile ce se pro-ducu asupra-i, fad, oare-cum violentaspre a puth prelungl aceasta somnolenta ar-tificiala a simtibilitatii organice fara de carenu se poate deda unei bune observatiuni in-terioare.

Asa dar, osebit de acele cinci simturiprincipale care ne punu in raportu cu lumeaesterioara, mai esista i alte organe interi-oare conducRoare de sensatiune si agenp devointa a droru functiune este de a da locula nisce impresiuni foarte distincte si multi-

Noi credemu ca in mijlocul multimeiacestor condudtori ai sensapunii si agenpai yointei, unu singuru si acelasu lucru, unusinguru c acelasu Eu percepe sensatiunile,emite vointa din toate parple i prin maimulte cai ; acestu eu nu se poate multiplicanici divide, caci nu esista unu eu pentru vgclu,unul pentru auclu, altul pentru odoratu etc.etc.; nu esista decat unu singur eu pentrutoate simturile, o singura personalitate careordona. 0 unitate perfecta serva la totul deprincipiu si de pnta. Aceasta unitate nu sepoate asimila cu pretinsa unitate ce aflamuin materie si care nu este cleat o agrega-pune de parti, o figura si unu simbolu aluadev6ratei unitlp. Personalitatea aceasta nuse poate fractiona, trebue sit o negamu cu de-sevirsire sau sa o recunoascemu in deplina eiintegritate. Ne s'ar putè grist; obiecta ad,cum dar aceasta unitate spirituala se punein raportu cu pluralitatea organelor? Res-punsul la aceasta obiecpune este cMar inideea ce trebue sa ne facemu despre naturaei. Ea multiplica actele si efectele puteriisale si le distribue cu 0 activitate variata in

si chimi-

spiri-tuala,

sa-si

ple.

tate

REFLECTIUNI FILOSOFICE. 67

diferite directiuni, ea Ansg nu se multiplied,remdne ideriticd in toatg, substanta ei, fdrg,a-si fractiond personalitatea. In noi esistddar unu ce care, WI a avea nici una dincalitätile inateriei, contine in sine unitatea,activitatea, simtibilitatea si vointa, adecd, aceace numimu anima sau sufletu.

Sufletul nu este din inceputu o fortd inesercitiul liberatii sale ; ea incepe prin a fifatald si dupd Iimpu numai si esperientd par-vine a se posede, a se contine, a se recu-noasce, a deliberd, a vol si a-si esecutd vo-inta. Limitele acestei schite nu ne. permitusd esamindmu aci cum aceasta fortd dotatd,de consciintg, petrece in mijlocul organismu-lui, cum isi desvglesce activitatea si concurd,impreund cu alte puteri a respAndi in elumiscarea si animatiunea, cum ea posede aceaputere de mobilitate, de difusiune si de ubi-quitate succesiva de a se observd si controldin propriile sale fenomene. Dupd aceasta vinesimtibilitatea sau pasiunea a cdreia conditiunifisologice trebue sd le recunoascemu, consta-andu caracterul, miscarea si obiceiurile ei, dupdstarea normald sau patologicd, a vietei.

Este nettiglduit cd intre raporturile ceunescu organele si Anima esistd o preschim-bare continud .de impresiuni si de impulsiunidin care resultd fenomentle de sAngtate saude maladie, intru cdt aceastd preschimbareeste regulatd, sau neregulatd, normald sauanormall. Delirul, spre esemplu, éste o de-ranjare a intelegintei si a instinctului deter-minatd, prin cause care producu o iritatiunecerebrald si o perturbatiune in facultdtile mo-rale ale omului. In ap stare, sufletul nu semai cunoasce, nu se mai guvernd, nu maiare libertatea sa. Totul urmeazd aci cursulfatalu alu impresiunnor saV prin violenta cau-selor esterioare. Pe cdtu timpu conservAmtt usulratiunii, adecd suntemu capabili de a privi lu-crurile cu acelu gradu de libertate care nepermite a le considerd sub diferitele lor ra-porturi, depinde totdeauna de la noi de aevitd, rationamente false. Delirul singuru saudementia ne aruned si ne retine in ilusiunifatale ; in acea stare deplorabild nu e consci-inta nici perceptiunea care ne insalä, ci fal-sele conclusiuni ce tragemu din simtimintelesi sensatiunile noastre, ear falsitatea acestor

Cony Lit. No. 4.

conclusiuni provine din acea a noi nu maiavemu spiritul astfeliu precum ni l'a datunatura. Eatd ce poate opune filosofia simtu-lui comune scepticismului sensualistu carefondeazd pe starea de deliru a omului unuargumentu puternicu in contra spiritualitatiifactelor consciintei, WI a mai aye trebu-intd a-lu combate prin espunerea unei teoriisavante a sciintei psichologice. Judecdndu dardespre Anima prin consciintd, nei o recunoas-cemu ca esentialminte activd; ea se miscdand simte, and cugetd, and voesce; nici-oclatd nu o gdsimu in stare de adevCratdinertie, pasivitatea ei nu este decal proprietateade a prirni impresiuni. Chiar si and in urma-rea unor dispositiuni organice, anima arveni a perde cunoscinta §i directiunea ac-telor sale, chiar si atunci ea nu inceteazdde a se m4ca in ascunsu : ea std gata a re-lug, posesiunea si usul facultAtilor sale, in-datd ce dispare obstaculul ce o retina inca-tusatd si a renasce pe deplinu la simtimentusi libertate. Simtibilitatea, ratiunea, liberta-tea, eatd dar elementele constitutive ale per-sonalitiltii omului. Actele ratiunii ca si alesensatiunii nu sunt fart raportu catrd per-sonalitate ; noi credemu cd mai inainte de acugeth si a simti in libertate, sufletul trebuesd, aibd proprietatea cugetdrii si a simtimen-lui, cu alte cuvinte, mai inainte de a semised ca fortd 'libel* trebue ca ea sd semisce cu o inteligintd si o pasiune care seesercitd fatalminte. Cu faptul libertatii estedar strdnsu legatd si calitatea de persoand,de agentu mofalu si prin &mare datoria siputerea, obligatiunea si dreptul, responsabi-litatea si inviolabilitatea. Ridicd omului li-bertatea si nu-i mai renigne nimicu ; elu vavietui ca plAnta sau animalul fard obliga-Iiune nici sanctiune.

0 altd, stare anormald a sufletului omi-nescu este idea sinuciderci. Esistd in lumeoameni cari sunt predestinati a murl; via-ta nu este facutd pentru dgnsii. Astfeliueste Werther despre care ipsusi Goethe carel'a creatu, a disu cti : reul este fArd, reme-din, cdci unu insectu omoritoru a impunsuin floarea sa juneta lui Werther. Acestu in-sectu omoritoru nu este alt ceva decdt step-ticismul sau spiritul de dubiu. Fénélon in

58 REFLECTILTNI FILOSOFICE.

Scrisorile sale spirituale, desceapta pe acestesuflete neliniscite si esaltate a lash, sa se alineputin spiritul lor Requiescite pusillum."

Pentru ca omul sa villa la ideea sinuci-derii, so cere unu esercitith oare care alu in-teligent,ei i o fermentatiune a pasiunilor.Oamenii cari n'au studiatu recurgu rare-oriin durerile lor la sinucidere, i pentru aceastasinuciderile sunt mai frequente la popoarelecivilisate cleat la cele neculte, teea ce de-monstra ca ideea sinuciderii nu vine omuluide la natura, ci de la reflectiune.

In timpii moderni, sinuciderile sunt toateesaltate, melancolice i pline de manie incontra societatii. In teatrul anticu a G-reci-lor; sinuciderea nu este niciodata tratatg,ca, o cestiune de filosofie sau de dreptu natu-ralu, ci este tobleauna efhctul unei pasfuniviolente; ea nu are unu caracteru sententiosunici declamatoru; acestu gustu singularu alumortii se observa mai cu samg, in literaturaenglesa, in eroii lui Shackspeare.

Pupa noi, oamenii coprinsi de demonul sin-uciderii sunt nisce suflete malade si agitatece credu ca apartinu intre cei alesi, careIns6 nu au nici macar energia animelor de

Gaud aceasta simtibilitate maladivadomina anima omului, ea ilu impinge la moarte.Sensus carnis mors est, sensus vero spiritusvita et pax" a disu St. Paul. Se sinucidecine-va nu numai din simtim6ntu1 onoarei,din amoru, ci i dinteo vanitate impacienta,thu capriciu, prin imitatiune si din causa spe-rantelor

Spre a se fer) dar de aceasta maladieomul are trebuinta de speranta. Speranta,adica credinta in viitoru, este nutrimentulsufletului.

Dumnedeu nu ne-a creatu, pentru a nenutri de visurile chimerice ale imaginatiunii,de toate aberatiunile spiritului omenescu, cipentru a munci. La toate cugetarile, la toatesimtimintele noastre, Dumnedeu ne-a impusuactiunea ca o necesitate. Conditiunea omuluipe panAntu este dar munca i laboarea, earnu contemplatiunea i reveria.

Porta vietei face esentialminte parte dingenin. Vedi pe Omer, pe Dante, pe Tasso,pe Milton, nenorocirile nu au lipsitu acestor bar-bati de geniu, l cu toate aceste au traitu pentru

ca aveau in ei forta care-i facea, sa supoartesuferintele vieei. Dumnedeu nu le-a datugeniul ca unu parfumu care se evaporg, in-data ce se sgudue vasul ce-lu contine, ci caunu viaticu generosu care sustine pe omu incursul indelungatului peregrinagiu al vietei.Cum, tu a-i in tine o cugetare diving, si ne-muritoare, si nu scii sit suferi necasurile vi-etei, despretul nerodilor, reutatea calomniato-rilor, receala indiferentilor ! Cum ! tu inergicu capul ridicatu spre ceru, i te plitngi catreandu, unu insectu ascunsu in earba, ti-amuscatu piciorul !

Sinuciderea este si ea unu fructu al ma-terialismului deguisatu sub frumosul nume desinatibilitate. Spre a ne feri dar de a ceastadispositiune maladiva a sufletului trebue sarecurgemu la preceptele saneloase a le reli-giunii si a le moralei crestine care ne inva-ta ca moartea nu este pentru omu o enigmamisterioasa, care facelldu-ne sa iubimu viata,ne face tot odata sit iubimu datoriile noastre

fimu pacienti i statornici. Simtibilita-tea maladiva, din contra, inspirandu-ne des-gustul vieei, ne inspira totodata desgustu

pentru datoriile noastre, i ne face sa iu-bimu inertia, asceptandu neantul.

SI vedemu acum care sunt legileKant este celu mai mare metafisicu a tim-pului modernu. Morala, estetica i teodicea luinu potu fi pelrunse de acelu ce n'a apro-fundatu resultatele psichologiei sale. Sco-pul doctrinei lui Kant este de a ficsa valoa-rea cunoscintelor omenesci. Lock vede inconsciinta numai elementul empiricu ; Kantdescopere doue elemente, adeca elementulmaterialu §i elementul formalu sau rationalu :celu anteu vine din afara, celu alu doileachiar de la spiritu. Din concursul acestorudoue elemente resulta cunoscinta; unu elementuaposteriori, §i altul a priori. Critica ratiunii pu-re lasandu unu ce arbitrariu in generalitati-le ce propune, isbutesce si ea la unu scepti-cismu absolutu.

Dupg, noi, ratiunea ate absolutg, i save-rana, dar nu in numele personalitatii omu-lui, care nu o constitue nici o consacra ci oprimesce numai i o simte in sine ; ea ince-teaza de a fi suverang, i absoluta indata ceia earacterul unei ratiuni personale si private.

randu.

§i sit

ratiunii.

indfilate.

REFLECTIUNI FILOSOFICE. 59

Din momentul ce omul in consciinta sa, dice:mi se pare, eu cugetu" elu nu are o ideeadev6rat rationala, ci o opiniune individuala,unu simtimentu, unu votu ; elu judeca ca in-dividu, ear nu ca ratiune, ca sciinta. Criteriumadeveului nu sta nici in opiniunile individu-ale, nici in testimoniul oamenilor, ci in esen-ta si puritatea primitiva a ratiunii, in fac-tul instantaneu dar realu alu perceptiuneispontanea a adeveului, in adancimea consci-intei ominesci.

SI recunoascemu darn ca psichologia seafla in capul tutulor sciintelor morale, eaeste suverana lor comuna ; ca consciinta estefacultatea generatrice a tuturor fenomenelormorale. Totdeauna si in totul inteligentaeste principiul §i ratiunea determinanta a eser-citiului simtibilitatii ; credinta filosofica, ca sicredinta teologica, are misterele sale, revelaiunea sa intima i imediata, ear nu esteri-

oarl si traditionala.Materialismul ca si panteismul este o doc-

trina antiprogresiva si retrograda. Spre a neconvinge despre aceasta, nu avemu decat a e-samina resultatele materialismului ce domniitin Francia sub directoriu §i in epoca imperi-

putina credinta a spiritelor in lucrurilemorale, coruptiunea consciintelor sau a lorservilitate, conduita brutala a guvernului, in-tennu cuvgntu materialismul in arte, in poe-sie, in hteratura, in totul, dispretul religiu-nii. Materialismul a fostu implantatu de Vol-taire din Englitera in Francia §i perfectionatude Condillac cu o industrie logica admirabila.

Se cultivamu daru i noi sciinta filosofiei,sa urmImu cu sange rece investigatiunilenoastre sciintifice, Ans fiirlt simpatie niciinteresu pentru vre o secta, pentru vre unupartitu. Societatea noa stilt are astadi tre-buinta de o restauratiune morali, de o doe-thuii filosofica care, substituindu in consciintatutora principiile sale, in locul credinteistinse, sii readuca in suflete moralitatea sisperanta.

Noi vedemu in cunostinta vietei si a su-fletului unu a inceputu cunoscintei lui Dum-nedeu si in studiul lui Dumnedeu cunoscintavietei si a animei universale. In Deo vivimuset sumss. Adeveul este ca epoca in care neaflamu nu e propice meditatiunilor filosofice.

lilosofia nu infloresce in mijlocul agitatiu-nilor, ea cere pacea cabinetului. Psichologulca i naturalistul i fisicul, nu poate observhand atmosfera este inourata si intunecoa-sa ; elu trebue sa simta in jurul seu acea sta-bilitate de institutiuui, acea concordanta deopiniuni si de vointi, acele dispositiuni sim-patice atat de necesarie cugetarii.

Dupa ce am consideratu omul ca individumoralu, sa-lu esaminam acum in raporturilesale cu celelalte fiinte, aceste raporturi iluunescu I, cu natura ; II, cu seminii sei ; III.cu providenta. De aici decurgu trei regulede actiune care au de obiectu binee in or-dinea fisica, sociala i religioasa.

Binele in ordinea fisica, sta in a lucra prinarte sau industrie, dupa legile universalmintestabilite.

In ordinea sociala, binele se reduce in ge-nere la macsima de a nu pune obstaculu ladestinata altuia, ci de a o secunda; a fi justusi milostivu. Aplicatu in toate consecintelesale, elu se iutinde in infinit si este sorgin-tea legilor care imbratosaza toate raporturileominesci.

Incat se atinge de ordinea religioasa, ose-bitu de ceea ce datorimu fapturilor din causaCreatorului, binele sub punctul de vederereligiosu, consta in a inalta, sufletul nostruspre Dumnedeu cu credintI i amoru, a in-vock gratiile sale divine, a ne increde pro-videntei sale, alu considera ca tipul binelui,idealul ordinei.

Binele nu este dar decat activitatea in le-gitima sa desvoltare, ear fericirea nu poatefi alto, decal binele sinatitu de consciinta. Infaptu, nor credem, ca nu e posibilu omuluia fi in realitate virtuosu fail a fi ferice,precum nici a fi ferice fart a fi virtuosu. Da-cii virtuosu este uneori infelice aceasta seintampla pentruca, fiindu muritoru, elu este su-pusu pe de o parte aflictiunilor comune specieisale si pe de alta parte suferintelor care-isunt personale. Vedemu gms6 adeseori pe celureu prosperandu, cum se esplica aceastlanomalie ? Credeti ca Dumnedeu nu acordafang scopu favoarele sale celor ; elu 6isupune cercarii prin chiar aceste favoare.SI nu invidiamu prosperitatea de care se bu-curt celu reu; caci dad, simte oare care satis-

omul

all:

60 REFLECTIIINI FILOSOFICE.

factiune §i placeri esterioate, cia sufere amar dedispretul consciintei sale, de temt rile ce-i tur-burg liniscea sufletului, de remuicarile ce-lusfd§ie. Mai de preferatu este liniscea sufle-teased ce aduce cu sine simtimentulcu toate miseriele vietei, decat fericirea celui r6u.

Esista in adevèru §i suflete atilt de depra-vate i monstruoase, incat s starue in cri-menele lor fara durere nici mustrare de cu-getu. La a§a casu, trebue s presupunemua aceste suflete au perdutu simtul morale,cá ele nu au consciinta faptelor lor.

Viata omului este o educatiune continuacare se intinde asupra tuturor facultati-lor, care cuprinde toate relatiunile sale.Conditiunile esentiale ale acestei educatiunisunt amorul biueiui §i imperiul de sine. Cand.amorul binelui este luminatu §i sinceru, elucomunica, inimei ideea §i gustul virtuii, adecaa tuturor actiunilor frumoase §i oneste. Ave'ndumai nainte de toate consciinp, omul trebuesa se' depringa a se cunoasce pe sine prino confesiune intima §i o esaminare atentiva

impartiala a actiunilor sale ; sa observecu scrupulositate tot ce se petrece insufictulseu spre a pastra in elu totu ce e bunu, §ia corige tot ce e r 6u. Astfeliu numai eln vaimprimd activitatii sale o directiune in adeve'ruuman i va pute implini en demuitate mi-siunea sa providentiala.

Daca ar trebui s fimu filosofi spre a dis-tinge bineln de re'u, §i a no pronuncia intreEpicuru §i Zenon, intre Bacon i Cartcsius,intre Spinoza §i Kant spre a ne cunoasce da-toria, morala ar fi atatu de straina afaceri-lor lumei ca i sciintele matematice, i omulonestu s'ar forma tot asa de greu ca §i unnmare geometru. Din fericire ansg, spre binelepublicu i onoarea consciintei omenesci, toataconspiratiunea pasiunilor §i a sofismelor cadeinaintea unui simtu necoruptibilu nascutu inomul celu mai simplu care este consciinta §icare distinge binele de reu, care contine insine o regula de apreciatiune morala pc careelu nu o datoresce nici catechismulu, nici co-dicelui penal, nici filosofiei. Aceste toate nusunt cleat interpretari §i espresiuni diverseale consciintei geniului ominescu. Simtul co-munu care este spiritul de conciliatiune ur-marindu adevaul ori unde-lu afld, combatelidu

pretutindene minciuna i sofismul, pregatescein tacere unu tratatu de pace intre toate sis-temele. Omul rationabilu nu apartine la nicio scoala, la nici o secta, la nici unu partitu.

Morala spiritualismului este morala devo-tamentului §i a abnegatdunii, ceea cc formea-za inimele marete, caracterele generoase ; moralamaterialismului este din contra acea a pla-cerii §i a interesului. Arta cre§tina estespiritualista §i ideala ea §i credintele cc es-prima; arta materialismului este entusiastade tot ce e realu §i uriciosu, literatura cifrenetic i desfranata. Morala spiritualismu-lui ne conduce natuplminte Ia solutiunea ma-relui problemu alu nemuririi sufletului careeste adevërata sorginte a virtutii §i a feri-cirei sociale.

Sciinta psichologica a stabilitu de priucipiunestramutatu ca omul este o fiinta morala,simpla §i identica, prin urmare imateriala,neperisabila, nesupusa descompunerii. Desi aceasta nu este o proba directa, este ans6o presumptiune puternica de imortalitate §i deo viata fiitoare. Destinata privilegiata a omu-lui intre celealte fiinte, raportul seu cu D-cleua caruia atribute 6i sunt atatea garantii deordine, de bunatate §i de justitie ; facultatilesale proprie care ceru unu timpu indelungatuspre a se desvolth §i o alta viata spre aespia pe cea de acum, sau spreresplata, presimtimCmtul unui viitoru care con-vine mai bine activitatii sale, toate acesteaprobeaza veritatea dogmului inteodata filoso-ficu i religiosu a nemuririi sufletului omi-nescu. Sau negati pe D-(leu §i impreuna cu D-cleuordinea, ratiunea §i justitia, s'au admiteti casufletul ominescu, aceasta forta morala, nueste destinata a inceth d'a esiste in momen-tul chiar and este mai dispusu inaltànatura §i a se apropid de Creatoru care esteidealul creaturei, precum i aceasta nu estedecat tipul imperfectu alu Creatorului; §i vi-ce-versa, dad, omul, nesocotindu legea sa pro-prie, necredinciosu §i violatoru datoriei salea muritu dupit o viata rea i culpabild, fitritcainta, totul este oare sfir§itu pentra densulindata ce a pusu pleiorul in mornAntu, sprea seaph de veri-ce justitie, de veri-ce espi-atiune legitima ? In a§a ipotesa, uncle ar fiordinea normalk armonia naturala intre

virtutii,

primi

REFLECTIUNI FILOSOFICE. 61

£uIp i pedeapsa, intre meritu i recom-pensa ? A presupune ca providenta cereas-ta ca principiu alu ordinei, ca idealulbinelui, ar lasa ru1 nepedepsitu, nu ar fioare a presupune c D-i,leu nu este intimnimicu mai presus de omu ? Importa s ob-servamu aci ca a pedepsi, nu prin manie si re-sin4im6ntu, ci prin ratiune i amoru, in scopude a readuce la bine, este unu actu de inaltamilostivire, o virtute divina ; impunitatea, dincontra, adeca abandonarea culpabilului in ca-lea sa retacita, in funesta sa impenitenta, arfi unu semnu de parasire i o monstruoasanepasare, ar fi de a perde pe acestu nenoro-citu peutru eternitate, in locu de a- i deschideprin espiatiune, unu viitoriu de speranta si defericire.

A staqi ne aflarnu intr'o epoca in care dom-nesce iudividualismul celu mai esageratumai cumplitu. Dreptul fie caruia individude -a cugeta dupa placul su, da nascere na-turalmente la o diversitate infinita de o-piniuni care au aceeasi valoare una ca si alta,d'aci urmeaza c neesisthndu o credinta.comun'a,aceasta stare de individualismu in care neaflanau este totodata i o stare cumplita deanarchic intelectuala.

Unu altu simptomu caracteristicu alu stareinoastre actuale este scepticismul de faptu decare sant coprinse toate spiritele i lipsa decredinta morala. D'aci resulta o reactiune, omiscare instinctiva i generala spre totu cee contraru celor ce an fostu in trecutu. Ge-neratiunea presenta simte unu dispreta pro-fundu in privinta trecutului. Trecutul estepentru dOnsa simbolul eroarei; tot adev6ruIeste, in viitoru. Junimea de astacJi se credesuperioara oamenilor de esperienta i chiarparintilor sei. Noi nu avemu in presentu nicio idee, nici credinta ficsa, nu avem altucalauzu i conduc6toru cleat autoritatea noas-tra individuala. Aceasta nu este o acusatiunece adresamu generatiunii actuale, ci consta-tarea unui simptomu socialu generalmintesiratitu i recunoscutu.

Amorul schimbttrii este o alta circumstan-caracteristict a situatiunii intelectuale in

care ne aflamu. Ceea ce ne lipsesce dar in mo-mentul presentu suntu veritatile morale pro-prie are'n-nol individul j societatea. Singura

noastra speranta este in viitoru, i pentruaceasta noi primimu cu entusiasma ori ce nou-tate, confundandu totu cc e nou cu ceea ceface obiectul secretu i necunoscutu a dorin-telor noastre si crelendu ca totu ce e nonva ave proprietatea de a satisface acestedorinti ale inimei_ noastre.

Este Ins6 de observatu cit acea ce ne lip-sesce nu este o schimbare materiala, ci ve-ritatile morale si religioase dupa care sufle-tul nostru aspirii. Causa r6u1ui nu este niciin guvernu, nici in legi, nici in organi-satiunea sociadtii, ci in insusi starea mora-la a spiritelor. Pe catu timpu nu se va da osolutiune cestiunelor morale in numele aro-ra sa se poata organiza societatea, ne vomuinve-rti necontenitu in acelasu cercu viciosusi in aceeasi neputinta. Solutiunea proble-mului politicu este dar credinta religioasamorala ; aci sta tot secretul situatiunii noastre.SI nu ne facemu ilusiune. Noi ne bucuramuastacli de toate libertatile popoarelor celormai civilisite, i cu toate aceste nu suntemumult mai inaintati decat in trecutu. Liber-

publice nu sunt decat garantii i mij-loace spre a ajunge la scOpul sociale.

De nu vomu fonda nici acum pe tere'mulcuratitu de Constitutiune institutiuni liberesi tan, culpa nu va fi a institutiunilor, ci aoaminilor chiarnati a le aplich.

Celu antëiu lucru ce avemu a face, estede a calmh spiritul nostril si a ne feri deorce conceptiuni chimerice, de ori ce incer-cari nesocotite care prin a lor neisbutire nuproducu alta decat scepticismul in spirite

descuragiarea in suflete. Cele ce se intam-pit astaqi la noi nu sunt decat fasele nece-Bare ale -unei legi a umanitatii. Sit ne ferimunu mai putin si de acele temeri i sperantepasionate, de acele uri furioase ce ne inspi-ra spiritul de partitu i micele evenimentecare resaru pe fie care qi in jurul nostru sine turburt inteligenta i sufletul.

Organisatiunea unei societati nit se impro-viza; ea nu poate fi decat fructul unui timpuindelungatu si nu depinde nici de la institu-Vuni, nici de la legi, nici chiar de la vointaoaminilor d'a-lu produce mai inainte de timpu.Istoria este fact spre a ,atestà cat de incetse opera asemene reforme.

§i

ta

Utile

§i

0

62 REFLECTIUNI FILOSOFICE. MESH.

Eata dar mijlocul d'a ave spiritul nostruliniscitu in aceastd epoca de fermentathnede agitare. Nu e nimene dintre noi careconsultrtndu inima i bunul seu simtu, sd. nu-sipoata trag d. unu sistemu de conduita conformcu preceptele religiunii si ale moraleiscaph ratiunea i caracterul de cataclismulgeneralu ce ne amenintO, cad pentru aseme-ne circumstante ne-a datu o ratiunepentru a judech i o vointa pentru a vol.

Cat pentru pairie care este obiectul celumai preciosu alu ingrijirii noastre, esista unumijlocu de a-i face sa inteleaga adeveratasituatiune in care se afld ea ; unde este secre-tul r6ului ce o apasd, care este binele la caretrebue sa aspire si care sunt meepele prin carepoate sa ajungrt la tinta sa, in mijlocul uneisocietAti incredule i sceptice: acestu mijlocueste credinta i principiul ordinei.

Clnd spiritele neculte sunt espuse apa-rare la toate idelle bune st. rele, salutarefuneste, nu esista decat unu singurude salvare; acesta este lumina. Tot omuldar care intelege astaqi situatiunea in carese alb, tam, are o misiane patriotica de im-plinitu, aceea d'a combate din toate puterilesale scepticismul ce domina in spirite, i d'arespOndi luminele in poporu.

Dad vomu crede in totu momentul ca avemua face naufrangere, ca ne anropiemu de o ca-tastrofa, nu va mai fi peatru noi nici pace,nici munch, nici reflectiune, nici planu deconduitä, nici desvoltare de caractern natio-nalu, nu vomu fi deal o frump, gonita impre-Una cu multe alte fru* de vgntul soarteicare sufla i trece!

(Fine.) C. Eraclide.

PRUNCUC1GA$A.(trad. din Schiller).

Asculta cum resuna, cum cloputul vestesceCA oara mult fatale, de-acuma a sunatu ISA mergemu! dar sA mergemu! a soarta-ap voesce,La locul unde legea sA moru m'a condemnatu.

Primesce-o lume Ana aceastA sgrutareultimele lacrimi, i tot ce am iubitu,

OtrAvuri tale sorbeam cu desfgtare,De-acuma n'am nimica cu tine d'impartitu.

Ve lasu plAceri sublime! Me depArtezn de soare,SA schimbu aceastA viatA pe-unu negro, tristu

mormentu,Ve lasu ani de junetA! Ilusii rApitoare,Cu care fete june adese ori s'incAntu!Ve lasu, ye men d'acuma o visuri aurite IAngeri, paradisuri, sublime fantazii,Vai! ati peritu pre iute ca florile rApiteDe venturi, de fortune, de mare s kWh!

Eram frumos gAtitA eu flori i cu cordeleinocentei valuri pe mine fluturau,

Cu rose parfumate, cu mii de floriceleA mele bade blonde pe-atuuci s'impodobeau.Vai mie ! Eu de-acuma sunt iadului jertfita,

haina inocentei tot portu pe senul meu,Dar ahl in locu de rose, podoabA stralucilA,Me invelesce moartea cu negrul valu al seu!

SA plAngeti toate'n ce n-ati cg4lu in vinarLa care-al inocentei dulci rose inflorescu,La care-a datu natura puterea cea divinitSit poatl sit resistA la ori ce iubescu.Ah! am simtitu in sufletu a omului iubire,Si ea a fostu calAul, ce vecinic m'a perdutu!Cand eu l'aut strAnsu in brate cu-atAta fericire,Atuncea a Luisei virt ate-a dispArutu.

De sigur:cA pe alta de-acuma elu iubesce,iutatu pe mine, o §erpe 'nveninatu!

Elu poate-acum cu densa petrece §i glumesce,CAnd eu me ducu la moarte c'unu sufletu desperatu!Cu-alu fetei peru se joacg, Firp brate elu o strange

soarbe sArutarea ce'i dA iubita sa,Child de pe truchiul mortei, alu meu ferbinte sangeIn juru stropindupAmentul, din trupu-mi va saltàL

Ori uncle tu in lume te-ai duce'n departareEtern sl te goniascA al mortii palidu choru,

clopotelor vuetu f}i trista lor cAntareL'al teu atilu sg, sune, sA sune'ngrozitor!

si

§i

D-deu

§imediu

iP )1S1J.1

§i

§i

i

§i:m'a

k;i

fang

jurtetni,

c

POESII. 63

cand din gura dulce amantei adorataVor isvorl suspine §i antice d'amoruAtunci sä te sträpunga, pe tine de indataA iadului durere eu focu-i arcletoru!

Ha, trädatoru! nici jalea, nici chinnrile grele.i nici a me ru§ine, tu n-ai pututu simti ?N'ai milk de copilul sub senurile mele,Aceea ce pe tigru, pe len poate 'nbliimp.lDar elu intinde panza, §i pleaca peste valuri

eu privescu la d6nsul cu lacrimi §i cu doru,Soptesce bland la fete, ce stau pe-al Seinei maluriC'o voace intristata unu Ah! in§alatoru.

La senu-mi sta copilul, ilu leganu lin pe braceIn pace §i'n odihna, respira liniscit,

ca o rosa. june §i plina de dulceataElu imi suride mie c'unu zimbetu fericitu.

'a sale träseture §i. dulcea-i cautareMi-aducu aminte mie al seu chipu adoratu,

intre-amorul mumei §i cruda desperareSe BIM al mu sufletu de chinuri sbuciumatu.

Me 'ntreaba, unde-i tata? Cu voacea sa iubita,,Val sou euvCntu e tresnitu, e tunetu glasul seu,.i unde e barbatul femee ratacita,Imi strig' orice atom& a sufletului men !Elu altu copilu dismearda §1 care tata-i (lice,Zadarnic tu orfane pe dOnsul vei cata,Ah! ai sa blastemi oara in care-am fost ferice,Cand numele de bastarthi te va desonora!

0 1 A ta muma poarta in senul seu durereSta singura in lume in care a iubitu,.'aspira ingtata spre viata §i placere,Pe care tu copile l'ai stinsu, l'ai otravitu!Ah! blanda ta suflare §'a tale §oapte lineDin timpuri fericite unu snveniru trezescu!Frnmoasa ta zimbire §'a ochilor lumineCa §i sageata mortei pe mine me lovescu.

Infernul simtu in sufletu, cand nu te vëdu pe tineInfernul and te vede al men ochiu tulburatu,Ah a ta sarutare, ce-i groaza pentru mine,_Era pe a sa buza unu dulce sarutatu.

S'inalta juramantu-i tunandu din groap'afara!Etern, etern sperjurul zugruma, ee-am iubitu!

-alu Hydrei lanturi grele pe mine ma'nfa§oark'omorul plin de groaza atuncea s'a'nplinitu!

Etern sa te goneasca, pe drumuri departateA resbunarii umbre, ea ventul furiosu,Sa te ajunga ele cu mane inghetate,SI te treziasca groznic din ori ce visa frumosu !

pintre blande stele, crud are O. luciascaPrivirea cea de moarte a pruncului ucisu,

'in haina sa de sange, elu a sg, te goniasca,Elu a sa, te alunge- din sfantul paradisu!

Priviti-lu la picioare-mi, e mortu, e fara viata!Cu mintea tulburata de spaima §i de plansuPrivescu la crudu-i sange, la palida sa fata,

simtu ca cu-a sa viata §i viata mea s'a stinsu.A lumei legi me chiama cu-o voace'ngrozitoare,Dar ce en simtu in mine e mai ingrozitoru,

vesel al meu sufletu de-acuma vra sa moara,Se stang'-a sa durere §i chinul arptoru!

Ah! poate sus in ceruri tu vei afla iertare,Te iarta §i. victima pe care ai tradatu,Pamentului lasu ura §i cruda desperare,Sa salte de-acum focul prin lemnul a§eq.atu!Felice, mult feHce,! scrisori de dulce visuri,De juraminte pline le arde-unu focu cumplitu!

sarutari arclinde le salta para'n ceruri,Pa care'n asta lume atata am iubitu!

0! nu vencredeti fete in dulcea tenereta,. i nici in juramëntul, ce face unu barbatu,

Virtutea am perdut'o prin a mea frumuseta,Murindu, aruncu pe dènsa blastemu infrico§atu ICe vèdu ? Curgu lacrimi, lacrimi? ahl §i calaul

plange!Degraba puneti vëlul pe ochi, pe fata mea,Calaule o floare, unn crinu nu poti tu frange ?Calau, ca moartea palidu, ealau nu tremura!

N. Schelitti.

Si

Si

Si

64 POESII. ANIINCIITRI.

PRIMA VARA.

Primavara vine earaPeste plaiuri se coboarft,Si la suflu-i Inuit iubituEar natur'a inverditu.

Mii de flori resaru la soarePe-a cimpielor covoare,Mii de glasuri ciripescuTainic in vAzdulau ksopteseu

Frunda'n codru se frAmAntA,Duios clocarlia cAntA,

treditu ca dintr'unuEar amorul a surisu.

Salta inima re'nvieUit'a iernei vijelie,Lasl-ti manta de dureri,URA, uitA ce-a fostu ieri,

CAci natura buna mamAEar la viatA ne rechiama

ei zimbetu iubitoruCa i rada de la diori

Cu ampia ce'nverdesceSufietul re'ntineresce.Fugiti griji, fugiti nevoiV6 topiti cu a iernei sloi!

§i voi crude suvenireCe-ati mundtu a um gAndireSburati iute pe-acestu v6ntuDincolo pe altu pAmëntu.

A naturei voace junAViu in mine adi resunASi-mi dit doru, doru de trAitu,Cad am AncA de iubitu.

.N. Ganea.

ANUNCIURI.

BIBLIOGRAFIE.Au esitu de sub tiparu si se ail de Tkular la biuroul Tipografiei Sod-

etatii Junimea din Iassi, la libriiria D-lor Soc Ike & Comp. in Bacuresci, pre-cum si in cele mai multe libritrii:

OTHELLO.Drama in chid acte

de

SHAKSPERE,tradueit de

P. P. Carp.

Pretnl 2 lei 50 bald..(Editiunea SoeietAtii Junimea.)

POEMSDE

Michel D. Korné.

JASSY, 1868.Imprimerie de la Société Junimea.

Prix 4 francs.

Redactoru respundaoru: lacob Negruzzi. Tipografla Societatii Junimea.

visa