MODELUL DE INSTRUIRE SOCIOCENTRIC

Modelul sociocentric propus de C.Rogers, acordă un credit acţiunii în grup a elevilor capabili să genereze interese şi competiţie, reia într-o formă mai relaxată, principiile pedagogiilor naţionaliste şi comuniste, a sistemelor de educaţie care exagerau importanţa colectivului.

Deşi urmăresc în primul rând apariţia unor fenomene de masă, suficient de consistente din punct de vedere psihoemoţional, modelele sociocentrice propuse de Rogers, punând accentul pe dezvoltarea liberă, vizează adaptarea reciprocă a elevilor în procesul de instruire, formarea deprinderii de autoconducere, prin adoptarea unor strategii individuale vizând însă performanţa şi succesul social.

Un sistem de interpretare al instruirii şi evaluării este cel sociocentric, care porneşte de la interacţiunile sociale, fără să se îndepărteze prea mult de principiile constructivismului, susţinând că instruirea şi învăţarea au ca sursă principală relaţiile interpersonale şi mai ales interacţiunile elevilor cu profesorii, părinţii, membrii comunităţii, simbolurile şi valorile cultuale. (Meat, 1934 şi Pieron, 1973).

În cadrul acestei teorii, elementul principal al instruirii este învăţarea socială bazată pe asimilarea unor modele, trăirea unor emoţii care permit colaborarea interpersonală şi integrarea socială. „În consecinţă, accentul se pune pe facilitarea sociogenezei cunoaşterii individuale, acordându-se atenţie organizării în mod preponderent a condiţiilor sociale în care evoluează învăţarea, pe promovarea învăţării interdependente şi utilizarea unor metode interactive, adecvate provocării şi stingerii unor conflicte socio-cognitive, a unor metode de învăţare prin cooperare şi competiţie” (Ioan Cerghit – “Sisteme alternative şi complementare de instruire”).

Acest model sociocentric prezinta atat avantaje cat si dezavantaje in ceea ce priveste procesul de invatare a elevilor. Un avantaj al il poate constitui competitia, pentru a-i stimula pe elevi sa-si actualizeze la maxim propriul potential, atat prin imbinarea competitiei individuale cat si utilitarea celei grupale, pentru a preveni

1

individualismul, egoismul sau necooperarea. Competita, intr-o atmosfera incurajatoare si suportiva din partea colegilor si profesorilor, poate stimula elevii si ajuta la castigarea increderii in sine sau in rezolvarea dificultatilor intampinate.

Un alt avantaj il constituie invatarea prin cooperare ajutand la interdependenţa socială. Această teorie sugerează că interdependenta socială apare atunci când oamenii au obiective comune şi când rezultatele fiecărui individ influenţează acţiunile celorlalţi. Prin această teorie se mai susţine că interacţiunea dintre oameni este esenţială pentru supravieţuire. In mediul educaţional, aceste ipoteze se referă la interdependenţa socială născută din eforturile elevilor de a lega şi dezvolta relaţii pozitive sau de a-şi schimba comportamentul psihologic şi de a demonstra competenţe sociale. Prin aceasta metoda ei incearca sa se afirme si sunt pusi in diferite situatii in care isi expun punctul de vedere, acest lucru ajutand la comunicarea interpersonala. (Deutsch 1949; Johnson 1989).

Dezbaterile pot fi un al treilea avantaj deoarece ajuta la construirea unor argumente solide si sustinerea ideilor in care elevii cred. Apoi pot invata ca intotdeauna un subiect va fi sustinut de argumente pro si contra sau puncte tari si puncte slabe. Invata de mici prin aceste interactiuni ca intotdeauna exista mai multe posibilitati sau fete ale unei probleme sau situatii.

Fiecare model de instruire prezinta si dezavantaje, iar daca am discutat putin despre dezbateri si argumentele pro si contra, pot adauga ca modelul sociocentric se bazeaza pe echipele care se creaza intre elevi, iar acest lucru duce la uniformizarea unui punct de vedere. Asadar chiar daca nu este impartasita ideea de toate persoanele din grup, acestea trebuie sa se supuna deciziei luate de cele mai multe persoane din echipa.

O alta problema ar fi ca atata timp cat se formeaza grupuri, se intampla sa fie in acelasi grup persoane care sustin o idee sau persoane care nu sunt de acord cu ea. Din pacate, in acest caz este imposibila individualizarea elevilor, deoarece trebuie sa ajunga la o solutie comuna. Se va alege solutia multumitoare pentru majoritatea, chiar daca nu este impartasita de toata lumea.

Acest model este limitat deoarece de cele mai multe ori nu ofera posibilitatea de exprimare a tuturor celor implicati, aceasta fiind o necesitate a stimularii competentelor sociale in scoala. Aceasta ar putea pune accent pe educatia pozitiva si anume imbunatatirea stimei de sine a elevilor prin castiguri sau laude individuale.

2