Conceptul de instruire (proiectare) asistata de calculator (pentru clasa a X a B)

Utilizarea calculatorului in procesul de invatamant devine o necesitate in conditiile dezvoltarii accelerate a tehnologiei informatiei. Pentru noile generatii de elevi si studenti, deja obisnuiti cu avalansa de informatii multimedia, conceptul de asistare a procesului de invatamant cu calculatorul este o cerinta intrinseca.

Calculatorul este perceput pe rand, ca o jucarie, o unealta, o resursa de informatii.

            A intrat deja in obisnuinta zilnica utilizarea calculatorului, pentru comunicare, informare, instruire.Conceptul de asistare a procesului de invatamant cu calculatorul include:

            -predarea unor lectii de comunicare de cunostinte;

-aplicarea, consolidarea, sistematizarea noilor cunostinte;

-verificarea automata a unei lectii sau a unui grup de lectii.

Numita de unii ca “inovatia tehnologica cea mai importanta a pedagogiei moderne”, instruirea asistata de calculator (IAC) contribuie la eficienta instruirii, este un rezultat al introducerii treptate a informatizarii in invatamant.

            Interactiunea elev-calculator permite diversificarea strategiei didactice, facilitand accesul elevului la informatii mai ample, mai logic organizate, structurate variat, prezentate in modalitati diferite de vizualizare. De fapt, nu calculatorul in sine ca obiect fizic, ingloband  chiar configuratie multimedia, produce efecte pedagogice imediate, ci calitatea programelor create si vehiculate corespunzator, a produselor informatice, integrate dupa criterii de eficienta metodica in activitatile de instruire.

            Modernizarea pedagogica implica deci, existenta echipamentelor hardware (calculator), a software-lui (programelor) si a capacitatii de adaptare a lor, de receptare si valorificare in mediul instructional.

2.1. 1.Tehnologia in procesul de invatamant

Pe langa hardware si software, tehnologia inseamna si alte resurse de informare, inafara de profesor ca furnizor de cunostiinte. Comunicarea cu specialisti, acces la biblioteci virtuale, articole stiintifice sunt posibilitati ce se ofera celui ce vrea sa se informeze, prin utilizarea facilitatilor oferite de legatura la reteaua globala, “INTERNET” si a aplicatiilor specifice acesteia.

2.1.2. Elevii in centrul propriei lor invatari si tehnologii

            Scoala trebuie sa tina pasul cu tehnologia, sa inteleaga si sa anticipeze impactul asupra modului de invatare. Calculatoarele au fost incorporate in programele educationale oferindu-le celor ce se instruiesc o libertate si flexibilitate mai mare dar si individualitate in clasa. Folosirea Internetului de catre elevi a fost o idee care a prins repede. Afinitatea naturala dintre elevi/studenti si Internet a dat nastere mai multor proiecte orientate inspre elevi, initiate de elevi, conduse de elevi.

Invatarea care pune accentul pe participarea elevilor reprezinta un tip de instruire care ii da elevului un rol activ in procesul de invatare. Elevii, participanti activi, isi imprima ritmul propriu si propriile strategii. Modalitatea de invatare este individualizata nu standardizata.

Invatarea care il situeaza pe elev in rol central, asociaza invatarea focalizata pe particularitatile fiecarui individ (ereditate, experienta, perspective, pregatire, talente, capacitati si nevoi) cu focalizarea pe predare, impartasire a cunostintelor respective (cea mai buna informatie ce se furnizeaza, stimularea motivatiei, invatarii si acumularii de cunostinte de catre toti elevii).

 

2.1.3. Consecinte pedagogice ale IAC

Acomodarea inca din scoala cu tehnica de calcul influenteaza formarea intelectuala a elevilor, prin:

            -Stimularea interesului fata de nou. Legea de baza ce guverneaza educatia asistata de calculator o reprezinta implicarea interactiva a elevului in actiunea de prezentare de cunostinte, captaindu-i atentia subiectului si eliminand riscul plictiselii sau rutinei.

            -Stimularea imaginatiei. De la jocurile pe calculator care dezvolta abilitati de utilizare, imaginatie si viteza de reactie intr-o prezentare grafica atractiva, maturizandu-se elevul, studentul incepe sa foloseasca calculatorul sa creeze propriile produse soft.

            -Dezvoltarea unei gandiri logice. Descompunerea unei teme in etape de elaborare organizate secvential, organizarea logica a rationamentului reprezinta demersuri cognitive ce aduc castig in profunzimea si rapiditatea judecarii unei probleme.

            -Simularea pe ecran a unor fenomene si procese, altfel costisitor de reprodus in laborator, ajuta la intelegerea acestora.

            -Optimizarea randamentului predarii prin exemplificari multiple

-Formarea intelectuala a tinerei generatii prin autoeducatie

            -Cerinte pentru realizarea IAC:

                        a)dotarea cu echipament;

                        b)profesorul trebuie sa aiba si cunostinte de informatica

            -Elevul invata in ritm propriu, fara emotii si stres care sa-i modifice comportamentul

            -Aprecierea obiectiva a rezultatelor si progreselor obtinute

2.1.4. Notiuni, concepte utilizate in IAC

Sistemul IAC (Instruire Asistata de Calculator) este un mediu integrat hardware-softwaredestinat interactiunii dintre posesorii unui sistem de cunostinte si destinatarii acestuia, in vederea asimilarii active de informatie insotita de achizitionarea de noi operatii si deprinderi.

Softul educational(SE) este un produs program special proiectat pentru a fi utilizat in procesul de invatare.

 

Courseware este un pachet care cuprinde un soft educational, documentatia necesara (indicatii metodice si descrierea tipului de hard pe care poate fi implementat) si eventual alte resurse materiale (fise de lucru, exercitii propuse, etc).

Trasaturile generale ale softului educational:

            -este conceput pentru a invata

            -trebuie sa asigure interactiunea flexibila elev-computer sau computer-profesor

            -se adapteaza in functie de caracteristicile individuale ale utilizatorului.

Clasificarea softului educational dupa functia pedagogica specifica in cadrul unui proces de instruire:

a)Prezentarea interactiva de noi cunostinte (Computer Based Learning) presupune utilizarea nemijlocita a calculatorului in procesul predarii si a lectiilor de laborator. Materialul de invatat se prezinta pe baza unui anumit tip de interactiune. Dupa cum aceasta interactiune este condusa de calculator sau de elev, vorbim de un dialog tutorial sau de o investigare (interogare, cautare).

Tutorul-preia una din functiile profesorului si poate fi proiectat astfel:

                        -precizeaza una sau mai multe secvente de informatii;

                        -solicita elevului sa raspunda la o intrbare, sa rezolve un exercitiu;

                        -prezinta aprecierea raspunsului si trece la o alta secventa in functie de raspunsul elevului.

            Materialul poate fi impartit pe capitole care sa nu solicite o concentrare mai mare de 10-15 minute. Prin diverse meniuri se pot furniza informatii adiacente.

            Softul de investigare reprezinta o forma evoluata de interactiune instructionala, in care elevului nu i se ofera informatiile ca atare ci un mediu prin care elevul sa poata extrage informatiile care il intereseaza pentru rezolvarea unei anumite sarcini. Drumul parcurs este determinat si de gradul de initiere al celui care invata.

            b) Exersarea asistata de calculator (Computer Assisted Training) cand subiectului i se pun la dispozitie programe specializate care-l ajuta sa fixeze cunostintele si sa capete deprinderi specifice prin seturi de sarcini repetitive, urmate de aprecierea raspunsului elevului.

            Exercitiile pot fi - propuse intr-o ordine prestabilita sau in mod aleator sau pot fi generate in timpul sesiunii de lucru.

            c) Verificarea asistata de calculator (Computer Assisted Testing) presupune existenta unor programe capabile sa testeze nivelul de insusire a cunostintelor prin evaluarea raspunsurilor. O interfata grafica prietenoasa va afisa mesaje corespunzatoare interpretarii raspunsului. Programele de testare pot fi incluse in lectia curenta sau in lectii recapitulative.

            Modul de construire a unui test depinde de numarul de chestiuni de test (care se stabilesc in functie de timpul de administrare si de nivelul de scolarizare) si de numarul de concepte, procedee a caror insusire va fi verificata.

            d) Simulare. Un soft de simulare permite realizarea controlata a unui fenomen sau sistem real prin intermediul unui model care are un comportament analog. Astfel de programe ofera posibilitatea observarii modelului in care se schimba comportamentul sistemului in functie de modificarile operate (schimbarea parametrilor, conditiilor) ceeea ce faciliteaza intelegerea fenomenului si nu implica riscurile si cheltuiala fenomenuli real.

Trebuie retinut faptul ca prin raspandirea si diversificarea IAC rolul dacalului va suferi modificari. Profesorul se va degreva treptat de activitatea de rutina, dar sarcinile lui se amplifica prin faptul ca va trebui sa realizeze programe sau sa  elaboreze proiecte de programe si sa le adapteze la cerintele procesului educativ Procesul educational se va descentraliza, transformandu-se dintr-un sistem centrat pe profesor, intr-unul centrat pe subiecti. Dar, oricat de complete ar fi programele, profesorul ramane masina perfecta de invatat.

2.2.                       Varsta scolara in cauza : 16 ani

Ø                 Caracterizare generala

In aceasta etapa de viata, adolescentul trebuie sa realizeze o sarcina majora: aceea de a isi crea o identitate stabila si de a deveni un adult matur, complet si productiv . Pe masura ce isi dezvolta o constiinta de sine clara, experimenteaza diferite roluri si se adapteaza la schimbarile pe care le traieste, adolescentul realizeaza o serie de pasi in aceasta directie, pasi care reprezinta ei insisi sarcini importante ale dezvoltarii. Practic, aceste asa-numite „sarcini ale dezvoltarii” reprezinta definitia pe care cultura si societatea in care traim le dau termenului de „dezvoltare normala” caracteristica unor diferite momente ale vietii.

Pentru adolescenta este vorba despre:

Dezvoltarea de noi relatii sociale, in special cu ceilati baieti si fete care fac parte din aceeasi generatie, relatii mai mature, bazate pe intimitate, incredere si respect fata de alte persoane.

Adolescentii invata treptat, experimentand, sa interactioneze cu ceilalti intr-o maniera mai apropiata de cea adultilor. De retinut este si faptul ca maturitatea fizica joaca un rol important in relatiile cu egalii: adolescentii care se maturizeaza mai lent (sau mai rapid) decat ceilati vor fi eliminati din grupul de covarstnici si vor intra in grupuri cu nivel similar de maturitate fizica si relationala.

Dezvoltarea rolului social de barbat, respectiv femeie. In aceasta etapa adolescentii dezvolta o definitie proprie cu privire la ce inseamna a fi „barbat” sau „femeie”.

Majoritatea adolescentilor tind sa se conformeze la rolurile de sex masculin sau feminin impuse de contextul cultural in care traiesc si se dezvolta (de exemplu, in cultura europeana, barbatul este vazut ca fiind puternic, activ, inteligent, independent, iar femeia este de cele mai multe ori caracterizata ca fiind delicata, lipsita de forta (fizica), afectoasa, pasiva, cu toate ca in ultimii ani aceste roluri tind sa fie tot mai putin clar conturate).  Acest fenomen global de uniformizare care tinde sa ia din ce in ce mai multa amploare, legata de rolul femeii si a barbatului in societate, ne pune pe ganduri. Faptul ca rolurile tind sa fie mai putin clar conturate duce la confuzie. De-a lungul istoriei, societatea a fost condusa de barbati, iar femeii i s-a stabilit  de catre acestia un rol clar definit. Nevoia femeii de a nu mai fi vazuta ca fiind “slaba”, a dus la emanciparea ei, sub forma independentei materiale, si a functiilor castigate in domeniul politicii/conducerii diverselor forme de institutii. Intr-un fel, femeia a dorit, inconstient, sa fie ca barbatul. Grija de familie si de casa – asa zisa cratita-  sunt considerate de catre unii oameni a fi devenit peiorative. Aceasta emancipare in societate i-a dat sansa de a se dezvolta intelectual, de a avea acces la o educatie potrivita, de a avea prilejul alegerii pentru propria persoana.

Insa, implicatiile psihologice – cu exceptia partii feminine ce alege o meserie spre care are inclinatie, dar fara a face din ea un scop – derivate din aceasta sunt: isi impune sa devina o femeie de succes asemanatoare barbatului, isi impune sa aiba o cariera de aceeasi valoare ca a barbatului, isi fixeaza ca tinta obtinerea unor venituri materiale cu orice pret pentru a concura in acest sens cu partenerul de viata. Toate acestea au un pret ce urmeaza a fi platit in scurt timp: femeia isi pierde calitatile naturale feminine – protectoare in familie, dragastoasa, sensibila – pierzandu-se in final pe sine. Ea nu va mai putea face diferenta intre rolul de barbat si cel de femeie, intre raceala sentimentelor necesare afacerilor si caldura sufleteasca proprie feminitatii, rezultand o bulversare completa in atitudinea si comportamentul ei zilnic. Desi crede ca poate gestiona atat cariera cat si viata de familie, dezamagirile personale nu se vor lasa mult asteptate).

Acceptarea modului in care arata (infatisarea fizica). Pubertatea si viteza schimbarilor fizice care au loc in adolescenta prezinta variatii inter-individuale puternice. Cat de dificil (sau usor) ii este adolescentului sa faca fata acestor schimbari depinde si de masura in care el reuseste sa se incadreze in sabloanele determinate cultural (stereotipuri) bine definite, ale „corpului perfect”.

Castigarea independentei emotionale in relatie cu parinti si a unui nou statut in cadrul familiei. in cursul dezvoltarii lor, copii internalizeaza valorile si atitudinile parintilor. Adolescentul este pus in situatia de a redefini toate acestea, dezvoltand treptat sentimentul increderii in sine, in propriile valori, judecati si sentimente. Pentru ambele parti, aceasta trecere este mai lina atunci cand parintii si adolescentul reusesc sa ajunga la un acord privind acordarea unui nivel de autonomie mutual acceptabil care se va amplifica treptat.

Pregatirea pentru casatorie si viata de familie. Maturizarea sexuala si emotionala reprezinta un element de baza pentru realizarea acestei sarcini de dezvoltare extrem de dificila si care, de cele mai multe ori, continua si la varsta adulta.

Pregatirea pentru cariera profesionala. In societatea actuala, adolescentul este considerat adult atunci cand ea sau el devine independent si din punct de vedere financiar. Cum astazi, independenta financiara si cariera profesionala sunt interdependente, rezolvarea aceastei sarcini este in unele cazuri extrem de dificila. Avand in vedere ca piata muncii este continua schimbare, ca solicitarile in

ceea ce priveste nivelul de educatie si competentele profesionale sunt tot mai inalte, practic, daca in unele cazuri independenta financiara poate fi obtinuta la sfarsitul adolescentei, in multe cazuri ea apare cel mai probabil, in prima etapa a perioadei adulte.

Dezvoltarea simtului etic si a unui sistem de valori propriu.

Dezvoltarea unui sistem de credinte si valori, a unei ideologii care sa ghideze comportamentul in diferite contexte si situatii reprezinta unul dintre cele mai importante aspecte ale dezvoltarii adolescentului, cu determinari profunde pentru cursul dezvoltarii sale ulterioare.

Dorinta de a dezvolta un comportament social responsabil. Familia reprezinta primul cadru in care copiii se definesc pe ei si lumea in care traiesc. Definirea unui status si a rolului social pe care il ocupa in cadrul comunitatii din care fac parte, dincolo de contextul familiei de origine, reprezinta o realizare importanta pentru adolescenti si tineri.

Consecutiv, capacitatea de autonomie emotionala, decizionala si comportamentala in contextul unei lumi tot mai largi, care  depaseste cu mult cadrul familiei restranse, permite adolescentului sa defineasca si sa se angajeze in noi roluri sociale.

Ø                 Profilul psihologic din punct de vedere al achizitiilor disciplinei

Inteligenţa. Se remarcă o polarizare a nivelului intelectual, determinată

de cauze multiple: fie un nivel deficitar (cu intelect de limită), fie un nivel ridicat (cu coeficient

de inteligenţă peste medie sau superior).  La această vârstă, normalitatea impune o masivă reorganizare intelectuală, care să conducă în final la formarea concepţiei despre lume şi viaţă.

Temperamentul. Pendularea între introversie şi extraversie creează aparenta instabilitate

temperamentală care îşi pune amprenta pe toate actele de conduită: impulsivitatea, entuziasmul

debordant urmat de inhibiţie şi apatie prelungită, explozia de energie şi de afect, care se consumă

ducând la epuizare, indispoziţie. Aceste manifestări contradictorii îşi au sursa primară în

efervescenţa transformărilor hormonale şi a unor sisteme (circulator, osos, muscular) şi dau

naştere uneori la conduite deviante, cu aspecte infracţionale. În post-adolescenţă se stabilizează

trăsăturile temperamentale individuale.

Aptitudinile. În plan aptitudinal, adolescentul  posedă toată gama de înzestrări:

simple-complexe, generale-specifice. Cultivate inegal sau deloc, acestea se află în germene şi îl

ajută să îşi valorifice înclinaţiile native. Frecvent adolescenţii dovedesc aptitudini sportive, artistice, de integrare în grupul social restrâns, în care pot ocupa chiar statutul de lider.

Posesia acestor aptitudini îi asigură dobândirea independenţei, autonomiei personale, prin asumarea de responsabilităţi (în plan social, comunitar sau în plan marginal, subgrupal, în cazul devianţei).

Fiind deseori lipsit de orientare/consiliere şcolară şi profesională adecvată, unii  adolescenti

nu conştientizează posibilităţile lui aptitudinale.

Caracterul reprezintă portretul psihic global al personalităţii, reflectând relaţiile pe care

subiectul le întreţine cu lumea şi valorile după care el se conduce. La structurarea caracterului

contribuie atât trebuinţele, convingerile şi sentimentele superioare, cât şi concepţia despre lume şi

viaţă a subiectului.

Ø     Specificul formarii notiunilor disciplinei “ Comunicarea profesionala” la grupa de varsta 16 ani

Managementul este o functie profesionala care înseamana a conduce, într-un context dat, un grup de persoane care au de atins un obiectiv comun, în conformitate cu finalitatile organizatiei din care fac parte.  Sa explicitam, pe rând, elementele cheie ale acestei definitii genera.  Functie profesionala = o activitate profesionala practica pentru exercitarea careia sunt necesare cunostinte si abilitati specifice, tehnice si relationale. In raport cu alte functii si profesii, functia manageriala are doua caracteristici proprii: Se exercita cu si asupra altor persoane (colegi, colaboratori, superiori ierarhic), deci nu este o meserie solitara; Se învata nu numai în scoala, fie ea universitate de management, ci mai ales în contact cu terenul, cu practica  De aceea, obiectivele unei formari manageriale - fapt valabil si pentru acest curs de formare la distanta -sunt:

·        a-l ajuta pe cursant sa dobândeasca si sa-si îmbunatateasca cunostintele, tehnicile de lucru si competentele relationale;

·        a-l determina pe cursant sa constientizeze si sa valorizeze propria experienta practica.

     A conduce = termen generic care desemneaza diferitele stiluri de management, dar care înseamna, indiferent de stil, a avea responsabilitatea unei echipe care trebuie sa atinga obiective comune.  Intr-un context dat -se refera la doua aspecte:- conditiile economice, sociale, politice specifice, cu constrângeri si oportunitati- caracteristicile culturale, mentalitatile, traditiile, specificul institutiei sau al serviciului public din care face parte     Obiectiv comun, în conformitate cu finalitatile organizatiei

     Toata dificultatea functiei manageriale se poate sintetiza in urmatoarea propozitie:

     "Pentru a atinge un obiectiv, trebuie mai întâi sa îl ai".

     Daca într-o organizatie obiectivele nu sunt întotdeauna clar definite, sau daca sunt definite doar la nivelul ansamblului organizatiei, si nu si la nivelul fiecarui subansamblu în parte, este absolut necesar ca obiectivele sa fie explicitate într-o maniera operationala.

 Din perspectiva "orizonturilor" pe care le abordeaza, managementul contine doua domenii:

     MANAGEMENTUL STRATEGIC: domeniul de activitate care proiecteaza si pregateste evolutia organizatiei (actiune pe termen mediu si lung

     MANAGEMENTUL OPERATIONAL: domeniul de activitate care asigura functionarea cotidiana a organizatiei (actiune pe termen scurt)     Adresându-se oamenilor, dar în aceeasi masura preocupându-se de resursele, metodele si instrumentele de lucru care pot fi antrenate pentru atingerea obiectivelor organizatiei, managementul are doua componente disctincte, dar nedisociabile:

     MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

     MANAGEMENTUL MIJLOACELOR     Intersectând domeniile si componentele, rezulta cele patru zone ale managementului:

     Managementul strategic al resurselor umane, care înseamna stimularea eficientei profesionale a membrilor echipei prin conducerea procesului de schimbare a serviciului, dezvoltarea unei politici de comunicare interna, gestiunea strategica a competentelor

     Managementul strategic al mijloacelor, respectiv definirea optiunilor strategice legate de structura organizatiei, parteneri, instrumente strategice de analiza a contextului si de planificare, etc.

     Managementul operational al resurselor umane, care reprezinta managementul relational (animarea echipelor, conducerea reuniunilor de lucru, negociere, gestiunea timpului, comunicarea cotidiana)

     Managementul operational al mijloacelor, care poate fi denumit managementul instrumental si care se refera la decizie, delegare, descrierea functiilor pentru fiecare componenta a serviciului public, coordonarea proiectelor etc.

     In concluzie, orice manager trebuie sa îsi asume sarcini operationale si strategice.

     In cazul managerilor de nivel 1 (ex: sefi de centre de plasament, sefi de servicii etc -care conduc o echipa în care nu mai exista si alte nivele interne de conducere) sarcinile acestora sunt preponderent operationale, pe când în cazul managerilor de nivel 2 (acei manageri care au în

subordine manageri de nivelul 1 -este cazul directorilor directiilor judetene pentru protectia copilului) dimensiunea strategica este necesar sa fie mult mai dezvoltata.

 

Ø                 Aptitudini specifice disciplinei prin prisma motivatiei pentru invatare

Aptitudini interpersonale şi de comunicare: se refera la abilitatea de a comunica uşor cu alte persoane prin mijloace scrise, verbale, şi/sau vizuale ori non-verbale. Capacitatea de a interacţiona cu alte persoane şi a lucra în echipă.

Aptitudini de comunicare:

Capacitatea de a scrie clar şi corect, şi a manifesta aptitudini de comunicare orală

Dovada capacităţii de a gândi şi exprima gânduri logic

Aptitudini interpersonale  / de colaborare:

Demostrarea de bune aptitudini interpersonale prin crearea de oportunităţi pentru realizarea comunicării şi a schimbului de cunoştinţe, idei şi experienţe proprii cu alte persoane

Căutarea ajutorului din partea celorlalţi şi disponibilitate spre a considera şi a acţiona în

 baza ajutorului oferit

Respectul faţă de sine şi faţă de cei din jur:

Acceptă şi preţuieşte egalitatea şi singularitatea celor din jur

Tratează cu cei din jur într-un mod atent şi respectuos

Imparţialitate :

Accentul asupra faptelor, problemelor şi soluţiilor este menţinut atunci când se rezolvă

probleme delicate din punct de vedere emoţional

Realizarea unei viziuni echilibrate a perspectivelor conflictuale

 

3.      Metodologia predarii- invatarii-evaluarii la disciplina “ Comunicarea profesionala”

3.1.                        Invatarea prin jocuri distractive

 

     Prin joc elevul isi afirma personalitatea, calitatile sale psihice, voinat, inteligenat, gandirea.Este cunoscut faptul ca la inceperea scolaritatii, organele de simt ale copilului sunt dezvoltate sub aspect anatomo-morfologic paroape la nivelul adutului. Micul scolar are acceasi capacitate ca si adultul de a primi informatii, dar posibilitatea de prelucrare a datelor este mai putin

dezvoltata la el, datorita printre altele si faptului ca spre deosebire de adultacesta nu beneficiaza de o experienta anterioar suficienta si nici de un limbaj corespunzator. In schimb la aceasta varsta copilul manifesta o curioziotate senzoriala care constituie un sprijin pretios pentru desfasurarea activitatii instructiv- educative.3

Prin joc se pot exercita cele mai complexe si mai importanter influenta formative si se inregistreaza seria de transformari cantitative si calitative necesare, potivit conditiilor interne sau externe necesare executiei lui. In folosirea jocului cu scolarii mici se reflecta scoala, lumea si viata si reflexul lor cognitiv si moral. Se asigura totodata adaptarea copilului la munca scolara, dar si accesibilizarea unor cunostinte mai aride sai mai abstracte , ori consolidarea acestora, introducandu-l treptat pe copil in practica invatarii si a muncii in genere.

Tipuri de joc şi momentele în care le putem folosi în cadrul unei lecţii:

a) Pentru „spart gheaţa” un joc de genul ”întrebări pentru aflarea adevărului” ar putea înlătura barierele în comunicare, i-ar putea face chiar şi pe cei mai timizi sau mai puţin pregătiţi elevi să participe. Acest joc este eficient atât la clasele de liceu, cât şi la clasele de gimnaziu, pentru elevii de nivel mediu şi avansat pentru că încurajează interactivitatea. Profesorul va alege un „voluntar” care va fi cel interogat. Colegii îi vor adresa întrebări în legătură cu ceea ce a făcut el, de exemplu la sfârşit de săptămână, cu o zi în urmă, folosind întrebări cu răspuns limitat „Da”, „Nu”. Exemple: „Ai fost ieri la cumpărături?”, sau „Te-ai uitat ieri la televizor?” Este important ca această activitate să se desfăşoare într-un ritm alert şi să nu dureze mai mult de zece minute. Profesorul va corecta eventualele greşeli de gramatică sau de pronunţie ale elevilor, dar nu va interveni pe parcursul desfăşurării acestei activităţi. O altă variantă a acestui joc didactic este „Cuvântul misterios”. Profesorul va scrie pe tablă un cuvânt legat de vocabularul predat la clasă într-o oră anterioară. Un elev va sta cu spatele la tablă şi va adresa colegilor întrebări pentru a afla cuvântul. Întrebările trebuie să fie cât mai variate. Dacă elevul numeşte cuvântul de pe tablă, el va avea dreptul de a scie alt cuvânt, care să fie descoperit de un alt coleg desemnat.

b) Pentru îmbunătăţirea vocabularului putem folosi un joc numit „Trage oblonul”. Elevii vor fi împărţiţi pe echipe de câte patru. Fiecare echipă va primi câte opt fişe conţinând opt „ferestre”. Pe jumătate de „fereastră” este scrisă o jumătate de proverb sau expresie (Oblonul închis). Elevii vor primi şi partea cealaltă pe bucăţele mici de hârtie. Ei trebuie să potrivească respectivele cuvinte astfel încât „oblonul” care cuprinde toate cuvintele proverbului, sau expresiei să fie  închis. Profesorul va avea rolul de a juriza munca elevilor şi de a desemna echipa câştigătoare, adică cea care va „închide” obloanele, va găsi proverbele sau expresiile enunţate în cel mai scurt timp. Această echipă va da o „pedeapsă” echipei perdante.

c) „Jumătate de Rebus”. Acest joc funcţionează astfel: Elevii lucrează pe perechi. Profesorul le va propune un rebus completat parţial. Unul dintre elevi va avea o jumătate de rebus, iar celălalt a doua parte. Nu vor exista indicii pentru aflarea cuvântului. Elevii vor formula, pe rând, propriile explicaţii, respectiv definiţii astfel încât fiecare dintre ei să poată completa rebusul. Acest joc încurajează dezvoltarea vocabularului şi exprimarea liberă, dar poate fi folosit şi pentru recapitularea vocabularului la sfârşitul unei unităţi de învăţare. Trebuie să menţionez faptul că această metodă este foarte potrivită în cazul elevilor de nivel avansat, deoarece ei pot formula definiţii mai ample, ajutându-se şi de vocabularul acumulat.

d) „Povestea” - o activitate antrenantă care încurajează creativitatea elevilor şi dezvoltă lucrul în echipă. Se poate folosi atât la clasele de gimnaziu, cât şi la cele de liceu. Elevii vor fi împărţiţi în patru grupe. Fiecare grupă va scrie pe o foaie de hârtie câte patru sau cinci cuvinte, care au sau nu legătură între ele. Fiecare foaie va merge la cealaltă grupă, adică foaia de la grupa întâi va merge la grupa a doua, cea de la a doua la a treia şi aşa mai departe. Fiecare echipă va trebui să alcătuiască o poveste folosind cuvintele respective, respectând regulile gramaticale, nu neapărat şi pe cele logice! Se pot compune poveşti amuzante sau science fiction - creativitatea nu are limite! O altă variantă a acestui joc este scrierea unei poezii folosind cuvintele propuse. Paragrafele vor fi notate pe foi tip flip-chart şi apoi vor fi prezentate colegilor de un purtator de cuvânt al fiecărei grupe. Profesorul va avea rolul de evaluator al activităţii elevilor, evidenţiind cele mai bune idei.

3.2.                        Invatarea prin teste logice

      Testarea, in educatie si psihologie, reprezinta o incercare de a masura cunostiintele, inteligenta sau alte caracteristici ale unei persoane. Exista mai multe tipuri de teste. Profesorii testeaza capacitatea de invatare a elevilor. De asemenea, ei dau teste elevilor pentru a evalua cat de bine au invatat acestia un anumit subiect. Unele teste ajuta oamenii sa isi aleaga o cariera, iar altele ii ajuta sa isi inteleaga propria personalitate.

1.     TESTUL KOBL - DESCOPERITI-VA STILUL DE INVATARE

Fiecare prefera, uneori inconstient, o anumita modalitate de a învata – o preferinta care s-a dezvoltat de-a lungul anilor si care nu se mentine, obligatoriu, toata viata.

Ce stil preferati dumneavoastra? Acest test va va arata.

Ø      Alegeti din fiecare grup de cuvinte, cuvântul care va place cel mai mult si notati-l 929e47j cu nota cea mai mare: 4

Ø      Alegeti apoi cuvântul care va place cel mai putin si notati-l 929e47j cu nota cea mai mica: 1

Ø      Notati celelalte doua cuvinte cu 2 si respectiv 3

Ø      Pentru a alege cât mai bine conceptele care va caracterizeaza încercati sa va imaginati o situatie concreta, pe care o cunoasteti de când erati elev : „Altadata eram tare la …”

Ø      Completati testul cât mai repede, fara a reflecta prea mult. Urmati-va intuitia! Cinci minute ar trebui sa fie suficiente.

Ø      Nu exista raspunsuri bune sau rele

a. selectiv          _______________

b. investigator   _______________

c. implicat          _______________

d. practic           _______________

a. receptiv         _______________

b. obiectiv         _______________

c. analitic           _______________

d. imartial          _______________

a. senzitiv          _______________

b. contemplativ  _______________

c. care reflecta   _______________

d. activ               _______________

a. acceptat          _______________

b. asumându-si unele riscuri_______________

c. estimând         _______________

d. constient         _______________

a. intuitiv            _______________

b. productiv        _______________

c. logic                _______________

d. investigator     _______________

a. abstract          _______________

b. contemplativ   _______________

c. concret            _______________

d. activ                _______________

a. orientat spre prezent __________

b. meditativ         _______________

c. orientat spre viitor _______________

d. pragmatic       _______________

a. experienta       _______________

b. perceptie          _______________

c. conceptualizare _______________

d. actiune             _______________

a. perseverent     _______________

b. retinut              _______________

c. rational          _______________

d. responsabil     _______________

Calcularea punctajului:

- Notati punctele celor noua grupuri de cuvinte pe lista de mai jos. Acolo unde este marcat cu x nu notati nimic.

  a b c d

1 X   X  

2   X   X

3        

4   X   X

5   X   x

6 X   X  

7     X  

8        

9 X      

Total        

-         Se aduna punctajele pe fiecare coloana

-         Se reprezinta cele patru punctaje pe axele cercului învatarii, unind apoi cele patru puncte pentru a obtine un patrulater. Se poate vedea astfel care este stilul de învatare preferat.

INTERPRETAREA PUNCTAJULUI

Ø      Punctaj ridicat al coloanelor a si b

Sunteti o persoana care învata cel mai bine din experiente concrete si din reflectarea asupra acestora. Ambivalenta nu va pune probleme. Aveti imaginatie si va place sa participati la sedintele de brainstorming. Excelati în gasirea ieilor si solutiilor creative. Sunteti sensibil si va preocupa oamenii :observatorul.

Ø      Punctaj ridicat al coloanelor a si d

Sunteti o persoana care învata cel mai bine combinând experientele concrete cu experiente personale. Va place sa actionati, sa realizati proiecte si va atrag experientele noi. Va simtiti bine printre alti oameni. Rezolvati instinctiv problemele. Uneori lasati impresia ca sunteti nerabdator si ca vreti sa va impuneti proiectele : omul de actiune.

Ø      Punctaj ridicat al coloanelor d si c

Sunteti o persoana care învata cel mai bine combinând modelele teoretice cu experiente personale. Sunteti mereu în cautarea solutiei unice. Preferati un proces de învatare care are un început si un sfârsit evidente. Incercati sa rezolvati problemele cu ajutorul teoriei. Va place sa cunoasteti avantajele conceptelor abstracte : pragmaticul.

Ø      Punctaj ridicat al coloanelor b si c

Sunteti o persoana care învata cel mai bine combinând teoria cu gândirea. Va place sa concepeti modele teoretice. Va place sa va explicati observatiile într-un mod univoc. Utilitatea practica nu va intereseaza chiar asa de mult, dar va preocupa gândirea logica: gânditorul

3.3.                        Rezolvarea de probleme prin mijloace formative

 

 

Mijloacele de învăţământ reprezintă un element component al strategiilor didactice ce asigură un fundament intuitiv sau sugestiv pentru actul predării. Aceste instrumente de lucru ale cadrului didactic contribuie astfel la atingerea finalităţilor informative şi formative şi îl sprijină în respectarea normativelor impuse de teoria didactică (vezi Principii didactice). Mijloacele de învăţământ deţin atât valenţe formative, cât mai ales informative.

Elementele care conferă valenţe formative şi informative oricărui mijloc de învăţământ, adaptate după R. Glaser (1972), sunt:

-          gradul de motivare a elevilor şi configuraţia sistemului lor cognitiv, respectiv ansamblul de cunoştinţe, competenţe, abilităţi intelectuale şi practice necesare asimilării noului

-          inteligenţa generală a elevilor, modul de abordare al învăţării, tipul de învăţare adoptat şi capacitatea lor de învăţare

-          modalitatea concretă de proiectare a curriculumului şcolar, de structurare şi sistematizare a programelor de învăţare, natura, logica, relevanţa şi structurarea cunoştinţelor, competenţelor şi abilităţilor intelectuale li practice care vor fi însuşite, măsura în care ele satisfac interesele şi nevoile elevilor

-          măsura în care se reuşeşte îmbinarea organică a activităţii de predare a profesorului cu activitatea de învăţare a elevilor, respectiv asigurarea caracterului activ şi complementar al activităţii de predare-învăţare (de exemplu antrenarea elevilor în construirea de modele şi în deducerea/descoperirea noului cu ajutorul acestora, oprirea temporară a unei demonstraţii didactice

pentru realizarea de comentarii, aprecieri, evaluări, pentru identificarea şi notarea de către elevi a aspectelor esenţiale ş.a.)

-          măsura în care se reuşeşte verificarea/controlarea activităţii intelectuale şi practice a elevilor, a repetiţiei şi a exersării noilor achiziţii intelectuale şi practice, asigurarea feed.backului formativ şi sumativ (apud. M.Ionescu, V.Chiş, 2001, p.164).

-

Dacă putem vorbi despre un potenţial pedagogic pe care îl deţin mijloacele de învăţământ, acesta este cel care permite valorificarea lor în orice formă de activitate instructiv-educativă/educaţională formală sau nonformală şi, sprijină eforturile profesorului în atingerea tuturor tipurilor de obiective ale activităţilor didactice:

-          informare, comunicare/transmitere de cunoştinţe

-          descoperire de noi cunoştinţe

-          ilustrare şi demonstrare a unor adevăruri

-          formare de noţiuni

-          formare de abilităţi (priceperi şi deprinderi) intelectuale şi/sau practice

-          fixare/consolidare/aplicare/exersare de achiziţii-cunoştinţe teoretice şi practice, competenţe şi abilităţi intelectuale şi practice

-          recapitulare de cunoştinţe teoretice şi practice, competenţe şi abilităţi intelectuale şi practice

-          verificare şi evaluare de cunoştinţe teoretice şi practice, competenţe şi abilităţi intelectuale şi practice etc.

Secvenţele de instruire bazate pe utilizarea mijloacelor de învăţământ, pot fi proiectate şi realizate în orice etapă a activităţilor educaţionale cu caracter teoretic, practic sau teoretico-practic şi făcând apel la toate tipurile activităţii didactice (frontale, grupale, individuale sau combinate). Eficienţa secvenţelor de instruire bazate pe utilizarea mijloacelor de învăţământ este condiţionată de considerarea lor ca elemente integrate organic în structura activităţii instructiv-educative (şi nu ca elemente exterioare activităţii didactice). Din punct de vedere metodic, mijloacele de învăţământ se pot utiliza în orice etapă a activităţilor didactice, funcţie de scopul urmărit:

-          la începutul activităţii didactice-în acest caz ele având rol de introducere într-o anumită temă, de sensibilizare a elevilor, de stimulare a interesului acestora, de creare a unor stări emoţionale favorabile învăţării, de captare şi menţinere a atenţiei, de creare a unei viziuni de ansamblu asupra anumitor conţinuturi, de reactualizare a unor cunoştinţe şi/sau priceperi şi deprinderi intelectuale şi practice de lucru etc.

-          în anumite secvenţe de instruire sau pe tot parcursul activităţii didactice – în acest caz ele având rol de informare, comunicare de date, explicare de cunoştinţe, ilustrare de adevăruri,

evidenţiere de caracteristic ale obiectelor, fenomenelor, proceselor, de menţinere a atenţiei elevilor etc.

-          la sfârşitul activităţii didactice – în acest caz ele având rol în realizarea sintezei cunoştinţelor, în fixarea şi consolidarea lor, în ilustrarea, concretizarea sau completarea conţinuturilor predate, în corectarea eventualelor reprezentări greşite ale elevilor, în extinderea cunoştinţelor, în corelarea lor, în integrarea noilor cunoştinţe în sistemul cognitiv al elevilor etc.

Sugestiile oferite de o recentă lucrare de pedagogie editată la Cluj-Napoca, pentru alegerea mijloacelor de învăţământ, se circumscrie criteriului tipologiei stimulilor prezentaţi:

crt.Tipuri de stimuli prezentaţi Opţiuni pentru mijloace de învăţământ

Cuvinte tipărite Tablă, manuale, cărţi, afişe, planşe, tabele, scheme, fotografii, modele figurative şi simbolice, instruire programată

Cuvinte rostite Mesajul verbal al profesorului, înregistrări audio – casete, benzi de magnetofon, discuri pentru pick-up, compact discuri

Imagini fixe însoţite de cuvinte rostite Diapozitive şi diapozitive cu înregistrări, calculatoare electronice, CD-uri

Reflectarea în imagini şi obiecte a conţinuturilor teoretice

Desene animate, imagini animate pe calculatoare electronice, jocuri didactice electrotehnice şi electronice, simulatoare didactice, dispozitive, aparate, instalaţii, modele materiale

Mişcare, cuvinte rostite şi alte sunete Demonstraţii experimentale, filme didactice, televiziune, calculatoare electronice, compact discuri, înregistrări multimedia, Internet

Esenţială apare însă problema valorificării, deci a utilizării acestor “instrumente auxiliare predării”, pornind de la funcţiile pe care acestea le îndeplinesc în teoria şi practica didactică. Pentru a selecta mijloacele de învăţământ în vederea organizării şi desfăşurării activităţilor didactice, pentru a le identifica şi valorifica eficient avantajele, este necesar să se cunoască funcţiile pe care ele le îndeplinesc. Iată, spre studiu, una dintre formele sub care apar precizate aceste roluri sau funcţii:

Funcţia stimulativă (de motivaţie a învăţării) este asigurată de modul de concepere şi realizare a mijloacelor de învăţământ, de modalitatea de oferire a informaţiilor, de activitatea care li se solicită elevilor, de gradul de participare al elevilor pe care ele îl determină etc. Această funcţie constă în dezvoltarea motivaţiei interne a elevilor pentru studiu, în trezirea interesului şi a curiozităţii acestora.

Funcţia formativ-educativă se referă la faptul că utilizarea lor presupune exersarea capacităţilor operaţionale ale gândirii – de analiză, sinteză, comparaţie, abstractizare, generalizare, precum şi stimularea şi dezvoltarea curiozităţii epistemice şi a intereselor de cunoaştere ale elevilor

Funcţia informativă (de comunicare) este datorată faptului că mijloacele de învăţământ (în special cele audiovizuale) oferă în mod direct un volum de informaţii despre obiectele, faptele, fenomenele, procesele şi evenimentele studiate.

Funcţia ilustrativ-demonstrativă se realizează atunci când mijloacele de învăţământ sunt valorificate ca substitute ale realităţii, ca auxiliare didactice elaborate intenţionat pentru a înlocui obiectele, fenomenele, procesele etc. originale şi pentru a le reprezenta atunci când acestea nu pot fi cunoscute altfel sau când este nevoie să fie mai bine observate, analizate şi studiate de către elevi.

Funcţia de investigare experimentală şi de formare a abilităţilor intelectuale şi practice se realizează în situaţiile de instruire în care anumite mijloace de învăţământ sunt valorificate de elevi în realizarea de experimentări mintale sau practice, prilejuri cu care ei îşi formează şi exersează priceperi şi deprinderi intelectuale şi practice.

Funcţia ergonomică (de raţionalizare a eforturilor profesorilor şi elevilor şi a investiţiei de timp în diferitele secvenţe de instruire) este legată de posibilităţile unor mijloace de învăţământ de:

-          raţionalizare a eforturilor depuse de elevi în activitatea de învăţare, raţionalozare, respectiv diminuare a volumului de timp acordat (şi necesar) învăţării şi de asumare a unor ritmuri de lucru corespunzătoare particularităţilor de vârstă şi individuale ale elevilor.

-          raţionalizare a eforturilor depuse de profesori în activitatea didactică de predare, raţionalizare, respectiv diminuare a volumului de timp necesar realizării diferitelor etape ale activităţilor didactice, prin reducerea ponderii acţiunilor repetitive, de rutină şi prin creşterea ponderii acţiunilor de organizare, conducere, ghidare şi îndrumare a activităţii elevilor.

Funcţia substitutivă datorată facilităţilor oferite de unele mijloace de învăţământ care permit instruirea elevilor aflaţi la distanţe mari: radioul, televiziunea, calculatoarele electronice, reţelele de calculatoare, Internetul ş.a.

Funcţia de evaluare se datorează valenţei pe care o posedă unele mijloace de învăţământ, de apreciere a rezultatelor şcolare, respectiv a nivelului de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi intelectuale şi practice.

Funcţia estetică se referă la faptul că prin utilizarea unor mijloace de învăţământ, elevii sunt puşi în contact cu valorile cultural-artistice, morale şi sociale şi, astfel, se poate contribui la dezvoltarea capacităţii de receptare, înţelegere şi apreciere a frumosului.

10.  Funcţia de orientare a intereselor profesionale ale elevilor se realizează mai ales prin intermediul mijloacelor audio-vizuale (diapozitive, diafilme, filme didactice, emisiuni de televiziune, demonstraţii pe computere, înregistrări pe compact discuri etc.) care pot oferi informaţii în legătură cu anumite profesiuni, însoţite de imagini şi, eventual, de comentarii etc. (după Muşata Bocoş, lucr.cit, p. 169-170)

3.4.                        Metode de invatare prin cooperare

         1. MOZAICUL este o metoda de invatare , care se bazeaza pe distribuirea sarcinilor de invatare unor grupuri de elevi , astfel ca , in urma colaborarii, fiecare elev sa aiba intreaga schema de invatare . Numararea elevilor si impartirea lor pe grupe dupa un algoritm specific este foarte importanta . Elevii vor fi grupati in 4 grupuri initiale de cate 4 elevi , fiecarui elev din gmp atribuindu-se cate un numar de la 1 la 4. Urmeaza reasezarea elevilor in sala : toti elevii cu numarul 1 , vor forma un grup de experti ; acelasi lucru se intampla pentru elevii cu celelalte numere , obtinandu-se astfel, patru grupuri de experti . Elevii din grupurile de experti au sarcina" de a invata cat mai bine, partea din materialul de studiu, care le-a fost atribuita pentru a o preda colegilor lor din grupurile initiale . Pentru aceasta , elevii vor discuta problemele si informatiile cele mai importante si se vor gandi la o modalitate de a le prezenta , partea pregatita de ei, colegilor din grupul initial. Profesorul poate interveni, oferind consultanta ele 323b18d vilor , in momente de impas . Dupa indeplinirea sarcinilor de lucru , din fiecare grup de experti, elevii specializati fiecare intr-o anumita parte a lectiei, revin in grupurile initiale si predau colegilor lor partea pregatita ( cu ceilalti experti ) . In fiecare grup initial , vom avea 4 elevi specializati , fiecare intr-o parte diferita a lectiei si fiecare dintre acestiaya preda partea lui . Astfel, fiecarui elev li revine responsabilitatea predarii si invatarii de la colegi. Este important, ca evaluarea sau verificarea sa acopere toata lectia .                                                                 

•Mozaicul de baza

Pasul 1: Formati grupurile cooperative si dati-le materialul de lucru în cadrul fiecarui grup cooperativ, membrilor li se va da un alt material pe care sa-l învete si sa-l prezinte celorlalti (de exemplu, primul primeste prima pagina, al doilea pagina a doua etc).

Pasul 2: Grupurile de experti studiaza si îsi pregatesc prezentarile

Grupurile de experti se formeaza din elevii care au de pregatit acelasi material (toti cei cu pagina 1, toti cei cu pagina 2 etc). Expertii citesc si studiaza materialul împreuna, în grupurile lor, gândesc modalitati eficiente de predare a materialului si modalitati de a verifica întelegerea materialului de catre colegii din grupul cooperativ.

Pasul 3: Elevii se întorc în grupurile cooperative pentru a preda si a verifica

Fiecare elev se întoarce în grupul sau. Fiecare membru al acestui grup îsi va prezenta, pe rând,materialul în fata celorlalti. Obiectivul echipei este ca toti membrii sa învete tot materialul prezentat.

Pasul 4: Raspunderea individuala si de grup

Grupurile sunt responsabile de însusirea întregului material de catre toti membrii. Elevilor li se poate cere sa demonstreze ca au învatat în mai multe feluri (de exemplu, printr-un test, prin raspunsuri orale la întrebari, printr-o prezentare a materialului predat de colegi).

• Mozaicul (II)

Aceasta lectie demonstrativa prezinta o tehnica foarte raspândita de învatare prin cooperare:variatiunea strategiei de predare „mozaic" (Slavin, 1990). Diferenta fata de mozaicul prezentat anterior este ca activitatea aceasta este mai îndeaproape dirijata.

DEMONSTRAŢIE

                1.       Pregatirea scenei:

Explicati ca se va desfasura o activitate de învatare prin colaborare numita „Mozaic II". Subiectul

lectiei va fi porumbul. Fiecare va trebui sa învete toata lectia, dar fiecare va deveni expert în una dinpartile lectiei, pe care o va preda celorlalti.

2. Grupati-i pe elevi în grupuri „casa" de patru-cinci membri.

3. Lectura textului:

Distribuiti exemplare din textul ce urmeaza a fi studiat tuturor elevilor. Distribuiti, de asemenea,fiecarui membru al grupului o alta fisa de expert, astfel încât maximum doua persoane dintr-un grup sa aiba aceeasi fisa. Aceste fise contin întrebari care ghideaza lectura textului de catre expert. Fisele sunt diferite pentru ca, mai târziu, fiecare persoana va trebui sa-i ajute pe ceilalti membri ai grupului „casa" sa învete acele lucruri din text care apar pe fisa sa. Dati-le tuturor 20 de minute pentru a citi textul. Toata lumea citeste textul integral, acordând însa atentie sporita partilor în care se afla raspunsurile la întrebarile de pe fisa individuala. Daca unii termina mai repede, pot sa-si noteze raspunsurile la aceste întrebari.

4.       Studiul textului în grupuri de experti:

Pregatiti patru mese separate pentru cele patru grupuri de experti. Daca un grup este mai mare de sase, împartiti-l în doua. Stabiliti un moderator al discutiilor pentru fiecare grup. Reamintiti-le regulile:

a)   Toata lumea participa. Nimeni nu domina.

b)  Grupul cade de acord asupra sensului întrebarii sau asupra a ceea ce li se cere sa facaînainte de a raspunde.

c)   Când nu li se pare clar ceea ce s-a spus, reformuleaza cu propriile cuvinte pentru a fi sigurica au înteles.

d)  Toata lumea se ocupa de acelasi lucru.

 

Grupurile de experti vor avea douazeci de minute la dispozitie pentru a discuta întrebarile si pentru a stabili raspunsurile. Probabil au identificat deja locurile din text unde se afla raspunsurile, acum trebuind sa-si noteze raspunsurile pe care gruput le formuleaza.

Profesorul circula printre grupuri pentru a le ajuta sa se concentreze pe sarcina de lucru si sa le dea eventuale lamuriri.

5.        Expertii predau textul grupurilor „casa":

Când s-a încheiat timpul de studiu, cereti elevilor sa se întoarca la grupurile „casa". Aici fiecare va prezenta, în aproximativ cinci minute, ce a învatat în grupul de experti. Sarcina expertului nu este doar de a „raporta", ci si de a pune întrebari si de a raspunde la întrebari, pâna este sigur ca toata lumea a învatat partea sa de text.

6.        Evaluarea procesului:

Cereti fiecarei persoane sa scrie cu ce a contribuit la discutie si cum ar fi putut sa se desfasoare mai bine activitatea.

•Scheme mozaic

Structurile cooperative mozaic (e.g. Johnson, Johnson & Holubec, 1993; Kagan, 1992) secaracterizeaza prin faptul ca, într-un grup cooperativ, fiecare dintre colegi devine expert în anumiteaspecte ale subiectului studiat. De exemplu, daca un grup cooperativ studiaza subiectul „Culturajaponeza", unul dintre membri poate deveni expert în „valori traditionale", altul expert în „structuriguvernamentale", iar al treilea expert în „problemele actuale". Dupa dobândirea cunostintelor „deexpert" în domeniul atribuit, fiecare dintre colegi, pe: rând, îi învata pe ceilalti. Scopul grupului cooperativ este ca fiecare membru sa stapâneasca toate aspectele subiectului general.

Înainte de prezentarea si predarea "în fata grupului cooperativ, elevii se aduna în grupurile expert, compuse din indivizi din diferite grupuri cooperative care au primit acelasi subdomeniu (de exemplu,doi elevi din grupuri diferite care studiaza „probleme actuale se vor întâlni ca parteneri experti însubdomeniul lor). Împreuna, partenerii, experti studiaza.subdomeniul, si discuta metode eficiente de a preda informatiile cele mai importante la întoarcerea fiecaruia în grupul sau, cooperativ. Dupa ce predarea si verificarea se desfasoara în grupurile cooperativei, se evalueaza stapânirea individuala a subiectului (de exemplu, elevii raspund la întrebari adresate întregii clase, dau examene scrise sau deseneaza individual „harti ale conceptelor"): Structural, procesul.„mozaic" este reprezentat astfel:

     

    Grupuri cooperative                       Grupuri expert                     Grupuri cooperative

(distribuirea materialelor)      (învatare si pregatire)          (predare si verificare)    

• Variatiuni pe tema mozaicului

Grupurile cooperativele întâlnesc si fiecare  membru  primeste altceva de învatat. Perechile de pregatire se întâlnesc si elevii care au  acelasi subdomeniu ,citesc si se pregatesc împreuna. Perechile de repetitie se formeaza pentru repetitii si definitivarea prezentarilor de subdomeniu si pentru schimb suplimentar de idei.

Grupurile cooperative se reîntâlnesc si membrii îsi prezinta pe rând subdomeniul în fata grupului.

Nivelul cunostintelor se evalueaza prin discutii finale cu toata clasa, întrebari, examen individual,prezentari în fata clasei etc.

2. TURUL GALERIEI

1.În grupuri de trei sau patru, elevii lucreaza întâi la o problema care se poate materializa într-unprodus (o diagrama, de exemplu), pe cât posibil pretându-se la abordari variate.

2.Produsele sunt expuse pe peretii clasei.

3.La semnalul profesorului, grupurile se rotesc prin clasa, pentru a examina si a discuta fiecareprodus. Îsi iau notite si pot face comentarii pe hârtiile expuse.

4.Dupa turul galeriei, grupurile îsi reexamineaza propriile produse prin comparatie cu celelalte si citesc comentariile facute pe produsul lor.

 

 

a)             Aplica : ce poti face cu el ? Cum poate fi folosit ?

b)           Argumenteaza pro sau contra si enumera o serie de motive , care vin in sprijinul afirmatiei tale .

Prin brainstorming , participantii pot identifica idei novatoare pe care le pot apoi include intr-un paragraf sau doua referitoare la tema respectiva .

4.            Forma finala a scrierii este impartasita intregului grup .

5.            Lucrarea in forma finala poate fi desfasurata pe tabla

 3. BRAINSTORMING ( "brain " =creier ; "storm "== furtuna) e un asalt de idei ,o stare de intensa activitate imaginativa . Prin folosirea acestei metode se solicita participarea activa a elevilor , se dezvolta capacitatea de a trai anumite situatii , de a le analiza, de a lua decizii pentru alegerea solutiilor optime si se exerseaza atitudinea creativa si exprimarea personalitatii . De asemenea, metoda da posibilitate persoanelor sa-si exprime parerile , ideile , punctele de vedere despre un anume subiect , in ideea ca toate pot fi valoroase, importante , bune.                                                                                                                                                          

Etapele metodei:                                                                                                                                                                                                              

1 Se alege tema si se anunta sarcina de lucru ; grupuri de 10 persoane.

2Se solicita exprimarea rapida , in fraze scurte si concrete , fara cenzura , a tuturor ideilor , fie ele chiar traznite , neobisnuite absurde , fanteziste , asa cum vin ele in minte , legate de rezolvarea unei situatii -problema conturate. .Nimeni nu are voie sa faca observatii negative. In acest caz , functioneaza principiul " cantitatea genereaza calitatea ".

           Totul se inregistreaza in scris , pe tabla , flipchart ,video, reportofon.

      Se lasa o pauza de 15 min. , uneori chiar o zi , pentru " asezarea ideilor "emise si receptionate .

            Se reiau pe rand ideile emise , iar grupul gaseste criterii de grupare a lor pe categorii -simboluri, cuvinte-cheie , imagini care reprezinta posibile criterii                                                                                                   

 6.   Are loc dezbaterea ideilor , evaluarea , argumentarea , contraargumentarea , analiza critica (in aceasta etapa este posibila).Se selecteaza ideile originale sau cele mai aproape de solutii fezabile pentru problema pusa in discutie .

7.    Se afiseaza ideile fiecarui subgrup , in forme cat mai variate si originale : cuvinte , propozitii ,colaje ,imagini, desene, cantece, joe de rol , pentru a fi cunoscute de ceilalti

                                                                             

3.5.                        Metode de stimulare a creativitatii

      Se consideră că fiecare individ normal (Q.I. > 90) dispune de un nivel minim al creativităţii şi are posibilitatea să realizeze o îmbunătăţire în activitatea sa, o inovaţie sau invenţie. De aceea, pentru sporirea numărului inventatorilor este nevoie de asigurarea unor condiţii favorabile pentru dezvoltarea creativităţii. Metodele de stimulare a creativităţii au fost împărţite în cele destinate personalităţii creatoare şi cele destinate produsului creator.Prima categorie a metodelor cuprinde, la rândul său, două subcategorii principale: - metode sugestive, ce au ca scop dezvoltarea potenţialului creator (sugestoterapia, sofrologia, controlul mental Silva, hipno-terapia)  - metode psihoterapeutice (terapiile individuale, de grup, terapiile de valorificare a calităţilor ambianţei fizice şi interpersonale, metode de relaxare).Efectele acestor metode asupra creativităţii sunt: eliberarea creativităţii blocate, păstrarea în formă optimă, fără fluctuaţii, a creativităţii.

Metodele destinate produsului creator sunt de două categorii, de asemenea, imaginative şi raţionale.

a.Metode imaginative:Brainstorming-ul este cel mai des folosit ca metodă de stimulare a creativităţii de grup, foarte util în producţie, elaborată de Osborn în 1935 şi pleacă de la două principii esenţiale: amânarea judecăţii pentru a putea căuta soluţii; este necesară o productivitate imaginativă cât mai mare pentru a se ajunge la soluţii viabile.Sinectica, spre deosebire de metoda precedentă, este o metodă calitativă, fiind elaborată o singură soluţie ce va fi ajustată ulterior, bazându-se pe două principii esenţiale: transformarea straniului (necunoscutului) în familiar (cunoscut); transformarea familiarului în straniu, permiţând o distanţare de problemă şi abordarea ei dintr-o perspectivă neuzuală. Metoda a fost elaborată de W.J. Gordon în 1944;Metoda Philips 6-6 presupune reunirea a 30-50 persoane cu specialităţi diferite, din care se formează grupe de 6 persoane, fiecare cu un lider, care va prezenta un raport asupra discuţiilor

purtate în 6 minute;Metoda Panel se desfăşoară într-un grup de 5-7 persoane, cu competenţe în domeniul respectiv, discuţie ce se poartă în faţa unui auditoriu care intervine prin intermediul unor cartonaşe care conţin întrebări, informaţii;Metoda 6-3-5 presupune organizarea de grupuri de 6 persoane, ce trec soluţiile pe o foaie cu trei coloane ce circulă pe la fiecare, după 5 minute;Metoda Delphi este o metodă prin care un grup de experţi completează un chestionar, într-un timp stabilit; chestionarele sunt apoi colectate şi se retransmit aceloraşi persoane, dar însoţite şi de răspunsurile celorlalţi participanţi pentru o retuşare şi ajutare a acestora;Metoda Frisco are ca principală caracteristică atribuirea unor roluri de către moderator (tradiţionalul, exuberantul, pesimistul, optimistul).

b.Metodele raţionale (analitice) cel mai des utilizate sunt:- metoda listelor, elaborată de R. Crawford, în 1931 şi presupune descompunerea fiecărei probleme în elementele sale componente şi îmbunătăţirea fiecărei componente în parte;- metodele matriceale presupun trecerea pe orizontală şi pe verticală a variabilelor ce urmează a fi asociate şi combinate.

3.6.                        Metode de evaluare

Ø                 Proiectul,  referatul

Proiectul ca instrument de evaluare:

se desfăşoară pe o perioadă de timp de câteva zile sau câteva săptămâni;

începe în clasă prin precizarea temei, definirea şi înţelegerea sarcinilor de lucru, continuă în clasă şi acasă şi se încheie în clasă prin prezentarea unui raport despre rezultatul obţinut şi expunerea produsului realizat;

poate lua forma unei sarcini de lucru individuale sau de grup;

trebuie organizat riguros în etape, ca orice muncă de cercetare;

facilitează transferul de cunoştinţe prin conexiuni interdisciplinare;

Metoda proiectului presupune parcurgerea unor paşi, de la pregătirea acestuia, la evaluare:

1. Pregătirea proiectului- învăţătorul împreună cu elevii vor decide câteva repere care se pot formula prin întrebări ce pot dirija dimensiunea evaluativă;

a) pe ce se va centra demersul evaluativ: - pe produs final?- pe proces?- pe ambele?

b) ce rol va avea învăţătorul: - consilier permanent al elevului?

- doar evaluator final?- coordonator al întregii activităţi?

c) care este statutul resurselor implicate în derularea proiectului:- sunt puse de la început la dispoziţia elevului?- sunt identificate pe parcurs?- sunt comune pentru toţi elevii?

d) există o anumită structură: - propusă?- impusă de învăţător?- aleasă de elevi?

e) există nişte caracteristici ale produsului final obligatorii pentru toţi elevii?

2. Stabilirea ariei de interes şi a tematicii proiectului - discutată şi negociată între învăţător şi elevi (Trebuie să fie adecvată relevanţei scopului şi obiectivelor pe care proiectul şi le propune din perspectiva specificului disciplinei respective).

3. Stabilirea premiselor iniţiale, cadrul conceptual, metodologic, datele generale ale investigaţiei, tipul de informaţii de care au nevoie. Elevul poate să-şi stabilească un set de întrebări esenţiale care vor fixa elementele cheie ale proiectului.

4. Identificarea şi selectarea resurselor materiale (altele decât cele date suport).

5. Precizarea elementelor de conţinut ale proiectului (pentru prezentarea în scris sau orală)- Pagina de titlu (tema, autorii/autorul, clasa, şcoala, perioada de elaborare)- Cuprinsul (titlurile capitolelor, subcapitolelor, subtemelor, etc.)- Argumentul- Dezvoltarea elementelor de conţinut (pliante, postere, diagrame, citate, desene, cântece)- Concluzii (elemente de referinţă desprinse din studiul temei) - Bibliografia- Anexa (toate materialele importante rezultate)

4.      Modernizarea invatamantului

4.1.                       Adaptarea invatamantului la cerintele actuale

       Schimbarea de anvergură a şcolii, în acord cu evoluţiile societăţii contemporane, presupune inovări si redimensionări la nivel de macro şi microsistem. În noua perspectivă, o nouă ierarhie a obiectivelor urmărite şi regândirea situaţiilor de învăţare vor fi integrate unor noi modalităţi de structurare a conţinuturilor, de combinare a metodelor, procedeelor şi mijloacelor de predare – învăţare, evaluare, cât şi a modalităţilor de organizare şi desfăşurare a proceselor pedagogice. Inovarea autentică a şcolii, corelată cu prospectiva dezvoltării sociale, este interdependentă cu reprezentarea educaţiei viitorului. Între componentele care fundamentează acţiunea de perfecţionare a activităţii instructiv-educative, instruirea diferenţiată se conturează cu destulă pregnanţă. În lumina “Declaraţiei drepturilor omului“ (O.N.U. 1948) “fiinţele umane au

drepturi şi sanse egale de dezvoltare şi manifestare”. Dar este cunoscut faptul că fiinţele umane nu se nasc egal înzestrate cu posibilităţi psihofizice şi că nu au condiţii identice de dezvoltare si manifestare.

Fiecare om se naşte şi se dezvoltă astfel încât ajunge să aibă unele particularităţi psihofizice, mai ales psihice, deosebite, particulare care alcătuiesc individualitatea fiecăruia. Pedagogia contemporană admite atât existenţa unor particularităţi psihologice individuale ce deosebesc în mod evident, persoanele de altele, cât şi existenţa unor particularităţi individuale relativ comune unor grupe de persoane. Din această perspectivă a apărut tratarea diferenţiată a elevilor în raport cu particularităţile lor de vârstă şi individuale.

Ce presupune însă tratarea diferenţiată? Precizări terminologice În lucrările de pedagogie generală tratarea diferenţiată este considerată componenta esenţială a unor principii didactice sau condiţie a realizării lor sau este chiar ridicată la rang de principiu distinct. Astfel că, după Ioan Bontaş, “principiul individualizării şi diferenţierii învăţării exprimă necesitatea adaptarii dinamice a încărcăturii cognitive şi acţionale a conţinuturilor şi strategiilor instructiv – educative atât la particularităţile psihofizice ale fiecărui elev, cât şi la particularităţile diferenţiate, relativ comune unor grupe de elevi, în vederea dezvoltării lor integrale ca personalitate şi profesionalitate” Marin Stoica numeşte acest principiu,“al diferenţierii procesului de instruire”. Acesta presupune ca procesul de predare – învăţare să se desfaşoare în ritmul de muncă al elevilor printr-o tratare diferenţiată urmărind dezvoltarea la elevi atât a aptitudinilor şcolare, cât şi a aptitudinilor specifice (tehnice, matematice, sportive, literar – artistice, organizaţionale, etc.

) În “Dicţionarul de termeni pedagogici ” tratarea diferenţiaţă este integrată principiului individualizării învăţământului. Acest principiu face posibilă tratarea diferenţiată şi diversificarea învăţământului în general asigurând rolul conducător al educaţiei în formarea personalităţii. În condiţiile actuale problema tratării diferenţiate este abordată într-o perspectivă mai largă, fiind pusă în relaţie nemijlocită cu sporirea eficienţei nu numai pedagogice, ci şi sociale, a sistemului de învăţământ.

Sporirea eficienţei învăţământului vizează, în ultimă instanţă, integrarea rapidă, uşoară în viaţa şi activitatea socială. O asemenea integrare este rezultatul îmbinării organice şi echilibrate a intereselor generale ale societăţii cu cele personale , astfel încât fiecare individ să se realizeze în activitatea social – utilă la nivel maxim al posibilităţilor sale. Ca urmare , pregătirea elevilor este privită din ce în ce mai mult nu numai strict din punctul de vedere al necesităţilor economice , ci din perspectiva amplă a dezvoltării personalităţii fiecărui elev.

E deosebit de important faptul că sarcina educaţiei şi instrucţiei trebuie să fie transformarea individualităţilor în personalităţi care să corespundă idealului educativ al societăţii noastre. Tratarea diferenţiată înseamnă, în esenţă, adaptarea învăţământului la particularităţile psihofizice ale copilului, influenţa instructiv – educativă a acestuia în conformitate cu individualitatea sa, înlesnindu-i pregătirea la nivelul posibilităţilor şi intereselor, creându-i, în ultimă instanţă, o ambianţă favorabilă în cel mai înalt grad pentru formarea personalităţii în ansamblu. În acest sens ignorarea trăsăturilor individuale, datorită unei atitudini nivelatoare pedagogice echivaleaza cu un

“act de miopie educativă” (V.

Filipescu) şi, dimpotrivă, înţelegerea caracteristicilor individului, a reacţiei lui într-o anumită împrejurare este extrem de importantă pentru a putea prevedea şi influenţa comportarea sa. În viziunea didacticii moderne, tratarea diferenţiată este inclusă între modalităţile principale de perfecţionare a lecţiei. În acest sens, A.

Chircev considera că teza fundamentală care deschide câmp larg de afirmare tendinţelor novatoare ale teoriei pedagogice şi practicii şcolare este aceea de a centra întreg sistemul de învăţământ pe elevul însuşi. Schimbarea amintită include şi tratare diferenţiată alături de celelalte modalităţi. (trecerea de la educativ la formativ , reevaluarea relaţiei profesor-elev şi predare-învăţare etc. Este de înţeles că finalităţile acţiunii de învăţare, nivelurile pe care si le propune să le realizeze, devenind categoria fundamentală a teoriei contemporane asupra educaţiei să exercite funcţia sa de reglare a formelor, a metodelor de predare – învăţare, de desfăşurare a activităţii scolare. Dacă odinioară, valorile umane se apreciau în funcţie de fondul de cunoştinţe acumulate, societatea actuală solicită în primul rând spirit de investigaţie, aptitudinea de a se instrui continuu, capacităţi creatoare.

În acest context, sarcina primordiala a şcolii constă în a-l învăţa pe elev cum să se instruiască şi să-i cultive nevoia de educaţie permanentă. De aceea, eficienţa acţiunii pedagogie se apreciază tot mai mult în funcţie de valoarea ei formativă, de măsura în care elevii şi-au format deprinderile de muncă necesare şi capacitatea de a le adapta la condiţii schimbătoare. Corelat cu obiectivele pedagogice, impactul asupra învăţământului actual, în perspectiva instruirii adaptive, se relevă asupra motivaţiei învăţării.

În legatură cu aceasta , ca şi alţi pedagogi , Husen explică rezultatele nesatisfăcătoare ale şcolii tradiţionale prin aceea că procesul de instruire se bazează pe două premise nemărturisite: a) elevul învaţă pentru a evita o serie de neplăceri (note mici , dezaprobarea profesorului şi a familiei , repetenţia , etc.) b) profesorul este factorul hotărâtor , cel care asigură “mişcarea” elevului , acesta fiind un simplu receptor de cunoştinţe. Asociind la această constatare datele psihologiei referitoare la capacitatea de dezvoltare psihică a copiilor, îndeosebi ideea lui Bruner, potrivit căreia problema pedagogică ce se pune în legătură cu asimilarea unui conţinut nu este dacă elevul poate sau nu să-l înveţe, ci aceea a modului în care trebuie să se desfăşoare acest proces; se ajunge la concluzia că învăţarea trebuie să pornească de la însuşirile proprii elevului.

Sarcina principală a activităţii şcolare constă în crearea unor condiţii care să contribuie în cea mai mare măsură la o învăţare eficientă din partea fiecărui elev. Pentru aceasta este necesar ca învăţarea să nu fie întemeiată pe motivări exterioare , ci să se desfăsoare sub impulsuri interioare , factorul hotărâtor de stimulare constituindu-l însăşi activitatea de învăţare , modul în care aceasta este organizată şi se desfăşoară. Unele mutaţii produse chiar în evoluţia sistemelor şcolare reclamă cu necesitate o instruire diversificată şi diferenţiată.

Reforma învăţămăntului pune în termeni noi problema adaptării activităţii didactice în conţinut, forme de organizare, metode la capacităţile elevilor determinată de inegala aptitudine a copiilor de a satisface exigenţele de învăţare în acelaşi grad. Diversitatea posibilităţilor elevilor, determinată de

mulţi factori – dispoziţiile native, influenţa mediului socio-cultural, instruirea dobândită pe trepte anterioare de învăţământ etc. Nu este proprie doar primei perioade de şcolaritate ea aparând mai evidentă pe următoarele trepte ale sistemului şcolar.

Tratare identică a unor situaţii diferenţiate ar duce la adâncirea inegalităţilor dintre elevi şi nu ar oferi condiţii favorabile pentru reuşita şcolară a tutror elevilor. Ca urmare, deosebirilor privind capacităţile elevilor trebuie să le corespundă o diferenţiere a activităţilor şcolare. În cadrul unui proces de instruire diferenţiat elevii nu mai sunt supuşi , în bloc , aceloraşi cerinţe , ci se poate opera o selectare a volumului şi gradului de complexitate a cunoştinţelor , a metodelor întrebuinţate , în concordanţă cu grupe de interese şi capacităţi.

 

4.2.                        Lista elevilor cu rezultatele evaluarii

5.      Calculatorul ca mijloc de invatamant

5.1.                        Consideratii generale

   Folosind calculatorul în activitatea instructiv-educativă contribuim la schimbări majore în ceea ce priveşte strategiile de lucru cu elevii, se reînnoiesc tehnicile de predare şi de învăţare, modificând radical rolul învăţătorului.Calculatorul nu este utilizat pentru a înlocui activitatea de predare a cadrului didactic, ci pentru a veni tocmai în sprijinul predării, ajutându-l astfel să-şi îndeplinească mai bine funcţia sa didactică fundamentală.Prioritatea învăţământului o constituie informatizarea, softul educaţional, reprezentat de programele informatice special dimensionate în perspectiva predării unor teme specifice, ceea ce reprezintă o necesitate evidentă presupusă de această prioritate.

            Programul de calculator poate deveni un suport important pentru o predare eficientă.

            De ceva vreme, învăţământul românesc a venit în întâmpinarea dorinţei elevilor de a şti să utilizeze calculatorul. În acest sens şi în şcoala noastră sunt oferite condiţii pentru ca elevii să cunoască activitatea cu calculatorul în cadrul orelor speciale pentru această disciplină.

            În activitatea pe care o desfăşor, ca învăţător-educator la clasa a III-a, am utilizat calculatorul (de fapt un laptop) cu diferite ocazii.La orele de Formare a autonomiei personale, când am discutat despre ,,obiecte de toaletă’’ şi mai precis la ,,obiectele folosite pentru spălatul dinţilor’’, le-am oferit o scurtă prezentare Power Point ce a fost intuită, discutată, comentată şi, după aceea, au fost stabilite regulile de păstrare a curăţeniei dinţilor.

            Astfel de imagini le-am prezentat pe laptop şi la activităţile despre ,,obiecte de îmbrăcăminte’’ şi ,,obiecte de încălţăminte’’.Pentru ca percepţia să fie făcută folosind cât mai mulţi analizatori, când a fost necesar, am folosit şi imagini însoţite de sonor. Un exemplu elocvent îl reprezintă imaginile de toamnă ce au fost însoţite de cântecul pus pe versurile poeziei ,,Toamna’’ de Octavian Goga. Copiii au fost încântaţi, iar după prezentare am purtat discuţii privind imaginile urmărite şi, făcând legătura cu observaţiile făcute în natură, am stabilit concluzii privind aspectele specifice toamnei. La activităţile de Stimulare cognitivă au urmărit prezentări cu legume şi fructe

specifice anotimpului toamna. Pentru evaluarea cunoştinţelor am pregătit fişe pe calculator ce presupuneau colorarea numai a legumelor sau a fructelor de toamnă. Pentru a mări gradul de dificultate, le-am cerut să scrie cifra corespunzătoare numărului de legume sau fructe de un anumit fel, realizând caracterul interdisciplinar al activităţilor.

            Trebuie menţionat faptul că, în cazul activităţilor de terapie educaţională complexă şi integrată pe care le desfăşor ca învăţător-educator, se realizează o întrepătrundere a cunoştiinţelor din domenii diferite, interdisciplinaritatea fiind atributul specific acestor tipuri de activităţi. Şi pentru a da o notă aparte acestor activităţi am căutat să atrag elevii prin mijloace de învăţământ diferite dar, calculatorul a fost cel care i-a cucerit în totalitate.

            Deseori le-am prezentat filme artistice (,,Amintiri din copilărie’’) sau de desene animate ce reprezintă poveşti deja cunoscute de elevi. În acest fel, filmele au constituit o dovadă a veridicităţii celor transmise prin conţinutul poveştilor, contribuind prin cuvânt, culoare, mişcare la atragerea şi activizarea elevilor, precum şi la fixarea pentru mult timp a poveştilor.

Cum nivelul de cunoştiinţe al elevilor este redus comparativ cu cel al elevilor din şcoala de masă, ei încă nu au învăţat toate literele, folosim calculatorul şi pentru jocuri ce presupun completarea unor silabe cunoscute, pentru despărţirea în silabe a cuvintelor uşoare, dar şi pentru a citi propoziţii în limita cunoştinţelor însuşite.

Am folosit şi jocuri cu un conţinut preponderent matematic, ce au constat în reprezentarea unor obiecte (figuri geometrice, flori, mingi, jucării, păsări) ce trebuiau numărate şi comparate între ele.

Multe alte jocuri desfăşurate pe calculator au avut ca suport figurile geometrice, ocazie cu care am recapitulat şi fixat cunoştiinţele referitoare la forma şi culoarea figurilor geometrice.

Deoarece am început operaţii de adunare cu 1 şi 2 în concentrul 0–10, deja am încercat reprezentarea unor probleme prin imagini pentru a realiza caracterul concret al acestor operaţii. Deşi este foarte greu pentru început, sunt convinsă că, lucrând cu calculatorul în acest fel, şansa ca elevii să înţeleagă problemele este mare.                                                                                                                                                                    

În cadrul activităţilor ce presupun învăţarea unor cântece am folosit CD player unde, pe CD am avut înregistrat cântecul, l-am audiat model, am analizat conţinutul versurilor şi, după ce l-am învăţat, în încheiere, am cântat împreună cu înregistrarea. Bucuria lor a fost mare când au constatat că pot cânta împreună cu înregistrarea.Ţinând cont de faptul că lucrez cu un număr redus de elevi, deoarece ei prezintă cerinţe educative speciale, folosirea laptop-ului îmi uşurează foarte mult munca, ajutându-mă în activitatea de predare-învăţare. Acest tip de activităţi sunt foarte atractive pentru elevi şi asigură o participare activă a acestora pe tot parcursul activităţii.

            Având în vedere noile tendinţe în metodologia didactică, se urmăreşte realizarea unei instrumentalizări optime a acesteia prin integrarea unor mijloace de învăţământ adecvate care au un aport autentic în eficientizarea predării-învăţării.

5.2.                        Clasificarea mijlocelor de invatamant

         1. mijloace intuitive, care cuprind:

- obiectele naturale sau originale (ierbare, insectare, preparate microscopice, aparate, unelte, dispozitive, instrumente);

- obiecte confecţionate în scopuri didactice care reproduc sau reconstituie obiecte sau fenomene reale evidenţiind trăsăturile caracteristice ale acestora (machete, mulaje, corpuri geometrice etc);

- substituenţi imagistici: planşe, hărţi, scheme, diapozitive, diafilme, folii pentru retroproiector, filme, înregistrări audio sau video etc.;

2. mijloace logico–raţionale: simboluri şi complexe de simboluri (formule matematice, note muzicale, textul scris). În acest context, manualul este un mijloc de învăţământ.

B. Mijloace de exersare şi formare, necesare formării priceperilor şi deprinderilor sau cultivării capacităţilor creatoare. Din această categorie fac parte: truse, aparate, instalaţii de laborator; scule, instalaţii, maşini–unelte de atelier; aparate sportive; instrumente muzicale; simulatoare etc.

C. Mijloace de raţionalizare a timpului şcolar, din care fac parte şabloane, ştampile, maşini de multiplicat.

D. Mijloace de evaluare a performanţelor şcolare, care cuprind: seturi de teste, maşini sau instalaţii complexe pentru verificări, etc.

Mijloacele de învăţământ dispun de un însemnat potenţial pedagogic. Dimensiunile acestui potenţial pedagogic pot fi conturate prin evidenţierea funcţiilor pe care aceste mijloace le pot îndeplini în activitatea instructiv–educaţională

5.3.                        Instruire asistata de calculator

     Instruirea programată ramificată – premisă a instruirii asistate de calculator).

În anii 1950, B.F.Skinner şi Norman Crowder,teoreticieni americani,au emis idei despre instruirea programată, aceştia fiind consideraţi pionierii modernelor tehnici de instruire cu ajutorul calculatorului.

Principiile instruirii programate au fost aplicate într-o metodă de instruire numită sistem de învăţare personalizată.

Se diferenţiază mai multe nivele de asimilare a calculatorului în învăţămînt :

-Nivelul iniţierii şi acomodării (ciclul primar şi gimnazial) ;-Nivelul aprofundării şi exersării (ciclul liceal) ;-Nivelul dezvoltării de aplicaţii cu grad înalt de complexitate (ciclurile universitar şi

postuniversitar)

În literatura de specialitate se disting două moduri, nu neapărat exclusive de intervenţie a computerului în instruire :

Direct – cînd computerul îndeplineşte principala sarcină a profesorului, adică predarea ;Indirect – computerul funcţionează ca manager al instruirii.

Intervenţia directă a computerului se poate face printr-un soft educaţional şi este descrisă de termenul Instruire Asistată de Calculator, IAC.Intervenţia indirectă constă în utilizarea computerului pentru controlul şi planificarea instruirii în care calculatorul preia o parte din sarcinile profesorului :

Prezintă elevului obiectivele de atins şi părţile componente ale cursului ;Atribuie sarcini de lucru specifice din manualul sau caietul de lucru asociat cursului respectiv ;Atribuie secvenţe IAC pentru diverse teme ;Administrează teste pentru a determina progresul elevului în raport cu directivele prestabilite ;Înregistrează şi raportează rezultatele obţinute la teste pentru elev sau profesor ;Prescrie, în funcţie de rezultatele la un test diagnostic, ce secvenţă va studia în continuare un anumit elev.

Posibilităţile mediilor bazate pe computer în ceea ce priveşte tratamentul, înregistrarea şi regăsirea informaţiei vor determina introducerea în practica pedagogică a situaţiilor în care elevul va dobîndi cunoştinţe şi competenţe în mod autonom, în conformitate cu interesele şi aspiraţiile proprii, prin intermediul unor instrumente informatice.

1.2.3. Program de instruire şi autoinstruire

Aceste programe de soft educaţional pun la dispoziţia elevului respectiv studentului material informativ fragmentat în module de dimensiuni mici respectiv 1 – 2 pagini ecran.

Prezentarea materialului informativ cuprinde definiţii, teoreme, exemplificări prin aplicaţie ale acestor probleme. Utilizarea computerului facilitează însoţirea materialului informativ de reprezentări grafice sugestive şi elocvente prntru tema pusă în discuţie.

Fiecare dintre modulele informaţionale presupune însuşirea de către elev sau student a unor concepte sau noţiuni şi a modului de utilizare a acestora în rezolvarea unor probleme complexe.

Pentru a asigura fiecăruia cunoştinţele acumulate, crearea deprinderilor de utilizare a acestora în rezolvarea unor probleme inedite şi pentru a oferi elevului posibilitatea feedback-ului, ca principiu esenţial al autoreglării, adică a aprecierii nivelului de însuşire a cunoştinţelor de soft educaţional, pun la dispoziţia elevului module de autoevaluare. Acestea vor cuprinde teste grilă cu întrebări tip alegere, completare, răspuns numeric, Da sau Nu, adevărat – fals, problemă, răspuns scurt.

Prin rezolvarea testelor de autoevaluare se oferă elevului două categorii de confirmări :

1. precizarea calităţii răspunsului (corect sau incorect) şi explicaţii suplimentare pentru situaţiile în care răspunsurile sunt incorecte ;2. programele de autoinstruire cuprind în cadrul acestor module de evaluare şi trimiteri la module informaţionale a căror parcurgere este menită să clarifice cunoştinţele necesare obţinerii răspunsurilor corecte.

Prin urmare, programele de autoinstruire se pot defini ca fiind succesiuni de module informaţionale de evaluare şi de autoevaluare ce asigură parcurgerea, însuşirea, fixarea şi evaluarea gradului de acumulare a cunoştinţelor la o anumită disciplină sau într-un anumit domeniu.

6.      Integrarea calculatorului in procesul de invatamant

6.1.                       Variante de lectii impuse de folosirea calculatorului

     Sisteme expert educaţionale  Un nivel superior în utilizarea calculatorului electronic în procesul de instruire îl constituie sistemele de asistenţă inteligentă a învăţării. Acestea sunt capabile de comportament similar cu cel al cadrului didactic, dovedind o flexibilitate deosebită în derularea procesului de autoinstruire.

Sistemele expert educaţionale sunt capabile nu numai să prezinte conţinuturi ca atare, ci să organizeze activităţi de autoinstruire ţinînd cont de o serie de indicatori pedagogici cum ar fi : ritmul de lucru specific persoanei de instruit, numărul de erori comise în rezolvarea de sarcini, viteza de reacţie, gradul de dificultate solicitat de utilizator sau pe care sistemul şi-l stabileşte singur.

În ideea de a oferi calculatoare dedicate cu precădereactivităţi de instruire şi autoinstruire asistată de calculator, au fost implementate astfel de sisteme expert şi în felul acesta,pe lîngă componentele consacrate ale unui sistem de calcul electronic, cum ar fi ,,hardware’’ sau ,,software’’,a apărut şi o alta, şi anume, ,,coursware’’,aceasta din urmă fiind destinată elaborării de lecţii prin asistenţa calculatorului.

Aşa după cum preciza Ion Radu , sunt utilizate cu succes astfel de sisteme expert în domeniul matematicii (pot urmări rezolvarea de probleme de către un rezolvator uman, copiind pas cu pas soluţia acestuia şi comparînd-o cu una optimă, fiind capabile să avertizeze pe utilizator în situaţia în care soluţia acestuia este una ,,paralelă’’ cu cea optimă), al limbilor străine ş.a.

Un sistem expert educaţional presupune existenţa a patru module distincte ce compun produsul informatic şi anume : 

1. modulul de interfaţă – care asigură intermedierea relaţiei dintre elev şi sistemul expert ;2. modulul expert – care conţine probleme de specialitate din domeniul în care se aplică instruirea, el este cel care generează probleme şi are memorate modalităţile de rezolvare, cu precizarea setului de reguli corespunzătoare fiecărei faze a rezolvării. Pentru fiecare problemă posibil de generat,

modulul expert cuprinde arborele de rezolvare al problemei pe calea optimă. 

Calea de rezolvare a problemei aleasă de cel instruit este copiată pas cu pas şi comparată cu cea existentă în memoria calculatorului. Se identifică astfele regula neoptimă ce apare, eventual, în rezolvarea problemei şi se dau rezolvatorului informaţiile necesare pentru înlocuirea acestei reguli cu una optimă. Programul de asistenţă nu dă soluţii gata-făcute, ci probleme ajutătoare, conţinuturi intermediare, de sprijin. În felul acesta cel instruit este ghidat în rezolvarea problemei.

3. modulul profil-elev, reţine o serie de informaţii, legate de ritmul de lucru, numărul de reguli utilizate care nu sunt optime în rezolvarea problemei etc.4. modulul pedagogic, cuprinde o colecţie de precepte didactice selectate din lucrări de metodologie a predării, didactică, teoria învăţării, care sunt utilizate de către sistemul expert în timpul procesului de instruire ť .

1.3. Definirea instruirii asistate de calculator ca alternativă a didacticii informaţionale

o Instruirea şi autoinstruirea asistată de calculator se referă la utilizarea calculatorului în procesul de învăţămînt, în scopuri didactice ;o Introducerea calculatorului presupune : o linie didactică bine precizată, cu orientări pedagogice, psihologice şi metodice, cadre didactice cu pregătire necesară.

Condiţii pentru difuziunea instruirii asistate de calculator în practica şcolară :

o Adaptarea educaţiei la necesităţile actuale şi de perspectivă ale societăţii ;o Îmbogăţirea şi modernizarea permanentă a sistemului metodelor de învăţămînt ;o Realizarea de progrese în domeniul informaticii, al calculatoarelor şi al tehnologiilor de comunicare.

Necesitatea existenţei unui program de instruire:

o Este un produs pedagogic, rezultatul programării pedagogice ;o Programul de instruire urmează să fie transpus într-un program-computer, care reprezintă un program informatic :Produsele informatice (care sunt produse intelectuale) sunt numite software;Aparatura electronică este numită hardware;Elaborarea lecţiilor şi a celorlalte forme de organizare a activităţii este numită curseware.

7.      Interpretarea rezultatelor

 

8.      Concluzii

        Învatarea cu ajutorul calculatorului este o metoda didactica activa si moderna. Instruirea asistata de calculator reprezinta din punct de vedere pedagogic, un mod de organizare a procesului

instructiv-educativ,promovat în ultimele doua decenii, atât, în tarile dezvoltate, cât si în unele în curs de dezvoltare, într-un ritm considerabil. Ea este o activitate deosebit de complexa, integrând, pe lânga resursele umane implicate (cadre didactice si elevi) si resurse materiale deosebite(prezenta unui computer si a altor tehnologii informationale si de comunicare). Instruirea asistata de calculator da posibilitatea cadrelor didactice sa devina moderatori, ghizi, animatori, observatori ai procesului instructiv-educativ, evaluatori, dar le ofera si elevilor posibilitatea reala de a se autoeduca, autoforma si autoevalua. Eficienta calculatorului în procesul didactic este data de capacitatea acestuia de a furniza rapid si fara eroare un volum mare de cunostinte, ca si de posibilitatea de a individualiza învatarea. Calculatorul este cel care se adapteaza la ritmul individual al elevului, îi furnizeaza solutii ajutatoare în functie de natura greselilor, asigurând prin aceasta succesul majoritatii elevilor. Utilizarea lui la întâmplare, fara obiectiv precis sau numai pentru obiective simple ale învatarii, nu la momentul si în locul potrivit, combinatia metodica poate duce la rezultate nesatisfacatoare.

 

 

10. Bibliografie

1. http://www.consultanta-psihologica.com/adolescenta-stadiul-premergator-varstei-adulte/

2.http://www.scribd.com/doc/33218567/COMUNICAREA-PEDAGOGICA-UN-MIJLOC-EFECTIV-DE-FORMARE-PROFESIONALA%E2%80%9D

3. R. Mihailovici, “Dezvoltarea gandirii independente si a aptitudinilor investigatoare a alevilor mici la lectie prin jocuri si exercitii de artimetica, “Revista de pedagogie nr.10

4. M. Enache, M. Munteanu, “Jocuri didactice”, Editura PortoFranco, Galati, 1998,

5. Myles Jane , Language Games Elementary-Intermediate, Mary Glasgow Magazines.Hadfield Jill,  Intermediate Communication Games, Addison Wesley Longman Ltd, 1996.