DECORAT CU ORDINUL „MERITUL CULTURAL” ÎN GRAD DE CAVALER

Observatorul militarFONDAT LA 23 IULIE 1859

ANUL XXV NR. 3 (1.339) 20 – 26 IANUARIE 2016 24 PAGINI 1,20 LEI EDITOR:

MINISTERUL AP~R~RII NA}IONALEOBSERVATORULMILITAR

www.presamil.ro

MAPN.RO

www.mapn.ro

24 IANUARIE – ZIUA UNIRII PRINCIPATELOR ROM@NE

16-17

Foto

: sub

loco

tene

nt C

orne

lia B

ădin

Aripi româneşti, pământ angolez

10

6-7

Împătimiţii forţelor speciale

Luna aceasta, s-au împlinit 35 de ani de la înce-perea misiunii Sirius prin care militarii români au

înfiinţat prima şcoală militară de aviaţie din Angola. Provocările îi ambiţionează pe militarii din forţele pentru

operaţii speciale. Luptători curajoşi şi bine pregătiţi în exerciţii naţionale şi internaţionale.

Miercuri, 13 ianuarie, a avut loc deschiderea anului de instrucţie 2016 în toate unităţile Armatei României.

Început de an nou, de instrucţie, cu valori şi ţinte de urmat pentru fiecare, cu un standard al performanţelor atinse

anul trecut, cu evaluări subiective şi obiective, privind parcurgerea graduală a altor paşi care să certifice un 2016 ca reper al împlinirilor. Evident, scopuri propuse mereu de fiecare structură.

5

AZIMUTINSTRUCŢIE

ARTĂ

INSTRUIRE ÎN LABORATORUL DE INFANTERIE

12-13

Octavian Ursulescu:

Eu sper că vom face un festival mare de romanţe

şi unul de muzică uşoară, în colaborare cu armata!

Un nou început sub zodia riscului

Observatorul militar Nr. 3 / 20 – 26 ianuarie 2016 2

EVENIMENTu Vizită. O delegaţie a Şcolii Navale din Brest, Franţa,

a efectuat, în zilele de 14 şi 15 ianuarie, o vizită la Acade-mia Navală Mircea cel Bătrân. Căpitan-comandorul Jean-Luis d’Arbaumond şi căpitanul Cedric Rannou au fost întâmpinaţi de prorectorul pentru relaţii internaţionale, comandor Octavian Tărăbuţă. Pe durata întrevederii, au fost analizate perspectivele de dezvoltare a relaţiilor de colaborare în domeniul educaţional şi cercetării ştiinţifice

între cele două instituţii militare de învăţământ. Vineri, 15 ianuarie, delegaţia franceză a vizitat Nava-şcoală Mircea şi Centrul de Pregătire Marinărească şi Sporturi Nautice. Activitatea contribuie la extinderea relaţiilor de bună cooperare între cele două instituţii de învăţământ de marină şi se înscrie în obiectivele de internaţionalizare a Academiei Navale Mircea cel Bătrân. (Mihaela Zaboldoni)u Calificări la etapa naţională a olimpiade-

lor şcolare. Elevii Colegiului Naţional Militar Mihai Viteazul din Alba Iulia, ai Colegiul Naţional Militar Dimitrie Cantemir din Breaza şi ai Colegiului Naţional Militar Ştefan cel Mare din Câmpulung Moldovenesc au obţinut, recent, numeroase premii la Olimpiada Lectura ca abilitate de viaţă şi Olimpiada de Lingvistică, faza judeţeană. Cele două olimpiade sunt menite să dezvolte elevilor capacităţilor creatoare, să le valorifice pasiunea pentru lectură, abili-tăţile comprehensive, de analiză şi interpretare a textelor literare, nonliterare, modale, precum şi raţionamentul logic sau descifrarea codurilor lingvistice.

La Alba Iulia, elevii îndrumaţi de profesoarele Teodora Dăncilă, Cosmina Mircea şi Simona Mureşan au obţinut rezultate deosebit de frumoase, trei dintre ei calificându-se la etapa naţională a acestor olimpiade. La Olimpiada Lectura ca abilitate de viaţă, palmaresul s-a îmbogăţit cu mai multe premii şi menţiuni: eleva fruntaş Bianca Balea s-a clasat pe locul I, calificându-se la etapa naţională, iar eleva caporal Ioana Argatu a obţinut premiul III. La aceeaşi disciplină s-au obţinut şi patru menţiuni: elevele fruntaş Cristina Geică şi Maria Câmpean, eleva Ioana Tomoiagă şi elevul plutonier-major Cosmin Creţu. Şi Olimpiada de Lingvistică a adus două calificări la etapa naţională: elevul Andrei Rodilă, locul I la etapa judeţeană, cu cel mai mare punctaj la secţiunea de performanţă, şi elevul sergent-major Nicuşor Ştiucă, clasat pe locul al II-lea. Performanţe deosebite au avut şi colegii lor, Gabriel Oprea, clasat pe locul al III-lea, şi Iza Sava, care a a obţinut menţiune.

La Breaza, opt elevi cantemirişti au reuşit să câştige distincţii importante la faza judeţeană a Olimpiadei Lec-tura ca abilitate de viaţă: un premiu I (elev fruntaş Silviu Stanciu), trei premii II (elevii Andrei Graur, elev Elena Bianca Sandu, elev caporal Iulia Maria Condruz) un pre-miu III (elev Elena-Denisa Sandu) şi trei menţiuni (elevii Alexandra Bobolocu, Robert Barbu şi Ovidiu Burcea). În reuşita lor, cantemiriştii au fost îndrumaţi de profesoarele Steliana Mihaela Lambru, Bianca Stanciu şi Irina Floştoiu. O performanţă deosebită a obţinut-o şi elevul fruntaş Răzvan Cristea din Colegiul Naţional Militar Dimitrie Cantemir, care s-a calificat la faza naţională a Olimpiadei de Lingvistică. Spre performanţa obţinută a fost îndrumat de profesoara Steliana Mihaela Lambru.

Şi în acest an, elevii de la Câmpulung Moldovenesc au obţinut rezultate meritorii la faza judeţeană a celor două olimpiade. Astfel, Olimpiada de Lingvistică a adus elevului Andrei Savin, din clasa a X-a, îndrumat de profe-sorul de limba română Iulian Negură şi de profesoara de matematică Mădălina Duminică, premiul I şi calificarea la faza naţională. Punctaje bune au obţinut şi elevii Eduard Covasniciuc, din clasa a XI-a (premiul III) şi Adina-Maria Vaman, din clasa a X-a (menţiune).

La Olimpiada Lectura ca abilitate de viaţă, două eleve au obţinut premiul II: Paula-Cristina Urdea (cla-sa a IX-a), îndrumată de profesoara Mihaela Pintilei şi Maria-Sabina Calisevici (clasa a XI-a), îndrumată de profesoara Maria Romaga. De asemenea, elevele Adina-Maria Vaman (clasa a X-a) şi Irena Nistor (clasa a IX-a) au obţinut premiul III, respectiv menţiune. Felicitări elevilor şi succes în continuare! (Simona Mureşan, Graţiela Mihăescu, Maria Romaga)

GARNIZOANA ROMÂNIA

FOTOGRAFIA SĂPTĂMÂNII

uPiatra Fântânele. În perioada 18-22 ianuarie, în poligonul

temporar de instrucţie situat în vecinătatea localităţii

Piatra Fântânele, judeţul Bistriţa-Năsăud, se desfăşoară Concursurile aplicativ-militare

de iarnă, etapa finală pe Forţele Terestre. La startul competiţiei

s-au aliniat 10 loturi sportive, însumând peste 200 de militari,

care îşi dispută întâietatea în cadrul a trei probe: biatlon,

ştafetă şi patrulă. Ca şi în alţi ani, gazda întrecerii este Batalionul

817 Artilerie Petru Rareş din garnizoana Prundu Bârgăului,

care asigură toate condiţiile militarilor participanţi la

activitate.(Locotenent-colonel Florin Apăfăian)

DIXI !

Riscurile care planează asupra existenţei umane sunt războiul nuclear, încălzirea globală şi rezultatele ingineriei genetice.

Loco

tene

nt L

uca

Cosm

a

Stephen HawkingAstrofizician

Ministrul apărării naţionale, Mihnea Motoc, s-a întâlnit luni, 18 ianuarie,

cu Victoria Nuland, asistentul secretarului de stat al Statelor Unite ale Americii pentru Afaceri europene şi eurasiatice.

În cadrul discuţiilor, au fost abordate aspecte referitoare la cooperarea militară bilaterală, apreciată drept consistentă şi pragmatică atât în cadrul proiectelor stra-tegice dezvoltate în ţară, cât şi în teatrele de operaţii. Ministrul Motoc a subliniat importanţa Parteneriatului Strategic pen-tru secolul XXI dintre România şi SUA, pe dimensiunea cooperării militare, în cadrul arhitecturii de securitate angajată de ţara noastră.

Au fost luate în discuţie, de asemenea, evoluţiile de securitate regională, inclusiv cele din Zona Mării Negre. Oficialul român a apreciat că păstrarea ritmului de implemen-tare a Planului de acţiune pentru creşterea capacităţii operaţionale a NATO (Readiness Action Plan/RAP) reprezintă o prioritate în efortul aliat de adaptare la noile realităţi din mediul de securitate global. În context, au fost evidenţiate eforturile depuse de ţara

Cooperare româno-americană

noastră pentru îndeplinirea tuturor obligaţiilor asumate la nivel naţional în cadrul RAP, până la momentul Summitului de la Varşovia. Ministrul Motoc a subliniat consensul la nivelul tuturor forţelor politice naţionale cu privire la necesita-tea modernizării forţelor armate ale României şi întărirea capacităţii operaţionale a acestora, ex-primat în cadrul acordului naţional care prevede alocarea unui nivel minim de două procente din PIB pentru bugetul Apărării pentru o perioadă de zece ani, începând cu 2017.

Ministrul apărării naţionale a reamintit fap-tul că, în anul 2015, au fost atinse două repere importante pe relaţia România - NATO, prin înfiinţarea, la Bucureşti, a celor două structuri aliate - Unitatea de integrare a forţelor NATO (NFIU), respectiv Comandamentul Diviziei Mul-tinaţionale Sud-Est.

În pregătirea politică şi conceptuală a Sum-mitului aliat de la Varşovia, la care se aşteaptă să fie abordate măsuri de adaptare pe termen lung a organizaţiei, a fost evidenţiată contri-buţia României, exprimată, printre altele, prin găzduirea, în luna aprilie 2016, unei reuniuni a directorilor responsabili cu politicile de apărare din ţările aliate. n

Pregătiţi pentru AfganistanLa sediul Batalionului 265 Poliţie Militară din Bucureşti a

avut loc vineri, 15 ianuarie, ceremonia de plecare în teatrul de operaţii din Afganistan a trei structuri care vor executa

misiuni de instruire, asistenţă şi mentorizare a armatei af-gane, astfel: detaşamentul International Military Police (IMP), detaşamentul Army Institutional Advisori Team (AIAT) şi echipa Train, Advice and Assist Command -   North (TAAC-N). La eveni-ment au participat comandantul Brigăzii 10 Geniu, colonelul Gheorghe Soare, reprezentantul Comandamentului Forţelor Întrunite, colonel Marian Almăjanu, militari din Batalionul 265 Poliţie Militară şi membrii familiilor militarilor care urmează să plece în misiune.

În următoarele şase luni veţi contribui la realizarea obiec-tivelor de instruire, iar seriozitatea şi profesionalismul cu care v-aţi pregătit pe întreaga perioadă mă îndreptăţeşte să cred că nivelul de performanţă profesional pe care l-aţi atins va fi una-nim recunoscut în întregul mediu militar internaţional în care vă veţi desfăşura activitatea, a afirmat colonelul Soare cu această ocazie. Ceremonia s-a încheiat cu defilarea detaşamentelor care vor pleca în Afganistan. nFo

to: A

lexa

ndru

Pîn

tea

3Observatorul militarNr. 3 / 20 – 26 ianuarie 2016

GARNIZOANA ROMÂNIA

Foto

: Eug

en M

ihai

u Programul de Internship al Guvernului se va derula şi în 2016! În perioada 22 iulie-22 septembrie, se va desfăşura cea de-a patra ediţie a Programului oficial de Internship al Guvernului, care se adresează studenţilor şi tinerilor absolvenţi români cu vârste de până la 25 de ani. Programul are ca obiectiv implicarea tinerilor performanţi în activităţile Executivului, pentru dobândi-rea de către aceştia a experienţei şi cunoştinţelor prac-tice. 150 de stagiari vor fi recrutaţi la Palatul Victoria, în ministere şi în celelalte instituţii participante la program. Dincolo de activitatea zilnică în cadrul administraţiei centrale, stagiarii vor avea ocazia să participe la discuţii şi mese rotunde în prezenţa unor înalţi oficiali ai statu-lui român, precum şi la traininguri şi workshopuri tema-tice. Pe durata programului, stagiarii vor fi plătiţi cu o bursă menită să contribuie la amortizarea costurilor de subzistenţă în cele două luni ale stagiului. Lansarea oficială a programului va avea loc la 15 februarie, iar în-scrierile se vor face online până la 15 mai. u Ziua Culturii Naţionale. Ziua naşterii poetului

Mihai Eminescu, 15 ianuarie, este marcată, începând din 2011, în fiecare an, ca Zi a Culturii Naţionale. Vineri, 15 ianuarie la Academia Forţelor Terestre Nicolae Bălcescu, dr. Cosmin Roman a prezentat studenţilor şi cadrelor didactice şi militare Viaţa şi opera marelui poet naţional Mihai Eminescu. Manifestările au continuat în faţa statuii poetului Mihai Eminescu din parcul Sub Arini, unde AFT, în colaborare cu Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român Astra, autorităţile publice locale, Universitatea Lucian Blaga şi cu sprijinul altor instituţii de învăţământ universitar şi preuniversitar din Sibiu au organizat momentul Întâlnire cu Mihai Emi-nescu, ce a cuprins recitaluri de poezie, pe fundalul sonor asigurat de muzica militară a academiei.

Şcoala de Aplicaţie pentru Unităţi Sprijin de Luptă General Eremia Grigorescu a organizat joi, 14 ianuarie, în colaborare cu Universitatea Lucian Blaga, Asociaţiunea Astra şi Teatrul Naţional Radu Stanca din Sibiu simpozionul

omagial cu tema 166 de ani de Eminescu şi Ziua Culturii Naţi-onale. Seria comunicărilor ştiinţifice a fost deschisă de prof. univ. dr. Mirela Cornelia Ocinic de la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, cu lucrarea O perspectivă asupra istoriei în poezia lui Mihai Eminescu. Comandantul şcolii, colonel prof. univ. dr. Alexandru Rizescu, a prezentat comunica-rea ştiinţifică Mihai Eminescu – poet naţional şi unificator de conştiinţă naţională, iar prof. univ. dr. Acu Dumitru, cadrul didactic al Universităţii Lucian Blaga şi preşedinte al Asociaţiunii Astra Sibiu, lucrarea intitulată Eminescu şi asociaţiunea „Astra”. În încheierea simpozionului, actori de la Teatrul Naţional Radu Stanca din Sibiu au susţinut un recital de poezie.

Tot joi, 14 ianuarie, la Colegiul Naţional Militar Mihai Viteazul din Alba Iulia, în cadrul proiectului educativ Nu-mai poetul, au fost organizate activităţi culturale menite să omagieze 166 de ani de la naşterea Luceafărului poeziei româneşti. În sala de lectură a colegiului, elevi pasionaţi de literatură, profesori de specialitate şi invitatul special, criticul şi profesorul de litere conf. univ. dr. Diana Câmpan, de la Universitatea 1 Decembrie 1918 Alba Iulia, s-au reunit într-o şezătoarea literară, înscriind astfel o nouă filă în cartea sacră a culturii autohtone, din care transpare fiorul românismului.

Tot cu acest prilej, Cercul Militar Sibiu a organizat un simpozion la care au participat membrii filialei judeţene Sibiu General Ilie Şteflea a ANCMRR, precum şi ai cercurilor literare George Topârceanu, Cenaclul de la Păltiniş, Nicolaus Olahus al umoriştilor sibieni, şi iubitori ai operei Luceafă-rului poeziei româneşti. De asemenea, Muzica Militară a Forţelor Navale a susţinut un program special de muzică românească veche şi muzică de fanfară, în cadrul proiec-tului Eu aleg România!, organizat la Teatrul Naţional de Operă şi Balet Oleg Danovski de Studioul Regional Radio Constanţa. (Colonel (r) Victor Neghină, locotenent-colonel Corneliu Pavel, căpitan Ovidiu Oltean, Cosmina Maria Mircea)

Secretarul de stat pentru politica de apărare şi planificare, Valeriu Nicuţ,

l-a primit luni, 18 ianuarie, la sediul insti-tuţiei, pe Damon Wilson, vicepreşedinte al Atlantic Council.

Pe timpul întâlnirii s-a realizat un schimb de opinii privind realităţile

Vicepreşedintele Atlantic Council, primit la Ministerul Apărării Naţionale

geopolitice din regiunea Mării Negre, precum şi evoluţiile de securitate şi impactul acestora asupra spaţiului transatlantic.

În contextul pregătirii Summitului de la Varşovia, oficialul român a sublini-at rolul esenţial al SUA în consolidarea

flancului estic al Alianţei, în general, şi a securităţii ţării noastre, în special, cu accent pe cadrul oferit de Declaraţia Comună privind Parteneriatul Strategic pentru Secolul XXI dintre România şi SUA în dezvoltarea cooperării în do-meniul apărării. n

Ceremonie la Budapesta

În cadrul unei ceremonii care a avut loc joi, 14 ianuarie, la Budapesta, România

a preluat de la Ungaria preşedinţia anu-ală a Grupului Director al Batalionului multinaţional de geniu Tisa, iniţiativă regională la care mai participă Slovacia şi Ucraina.

Ţara noastră va deţine preşedinţia pe durata anului 2016, urmând să organize-ze mai multe reuniuni la nivel de experţi şi ale Grupului Director, dar şi exerciţiul multinaţional Blonde Avalanche 2016, la care vor participa structuri de geniu din cele patru state membre. Printre priori-tăţile României, la preşedinţia Grupului Director, se numără creşterea vizibilităţii iniţiativei şi promovarea politicii uşilor deschise pentru atragerea unor noi membri şi continuarea demersurilor pentru extinderea zonei de responsa-bilitate a Batalionului multinaţional de geniu Tisa. De asemenea, se urmăreşte îmbunătăţirea procedurilor de operare în scopul realizării unei mai bune coor-donări în cadrul iniţiativei şi organizarea, în condiţii optime, a exerciţiului Blonde Avalanche 2016.

La ceremonia din Ungaria a luat par-te o delegaţie a Statului Major General, condusă de generalul-maior Cristinel Cernea, locţiitorul pentru operaţii şi instrucţie al şefului SMG. n

Workshop al Agenţiei Spaţiale Române

Locotenent Valentin Rupa-Mic

La sediul Ministerului Educaţiei Naţio-nale şi Cercetării Ştiinţifice a avut loc

joi, 14 ianuarie, un workshop cu tema Servicii Oferite de Sistemele de Radionavi-gaţie prin Satelit (GNSS) şi de Sistemele de Supraveghere şi Urmărire Spaţială (SST). Activitatea, organizată de Agenţia Spa-ţială Română (ROSA), a reunit atât repre-zentanţi ai structurilor sistemului naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, cât şi ai autorităţilor care pot fi beneficiare ale serviciilor oferite de GNSS.

Evenimentul a oferit informaţii des-pre programul de lucru al Grupului Interinstituţional pentru Cercetare, Dezvoltare şi Inovare în domeniul Se-curităţii (GI – CDIS), a cărui activitate de secretariat este asigurată de ROSA, cu privire la implementarea proiectelor

specifice instituţiilor europene din care face parte Agenţia. Prezentările, pregă-tite şi susţinute de Vlad Olteanu, Cosmin Nistor şi Mircea Cernat, s-au axat atât pe programele Galileo şi EGNOS, cât şi pe legislaţia Uniunii Europene cu privire la implementarea acestora.

La evenimentul organizat de ROSA au participat reprezentanţi ai instituţiilor din sistemul naţional de ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi ai ministe-relor şi autorităţilor cu atribuţii în dome-niul sistemelor de navigaţie prin satelit, beneficiari ai acestor servicii. Secretarul de stat Tudor Prisecaru, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare, a subliniat importan-ţa stabilirii unor termene cât mai rapide de implementare a protocolului interin-stituţional pentru cercetare, dezvoltare şi inovare în domeniul securităţii. n

Foto

: Eug

en M

ihai

Observatorul militar4 Nr. 3 / 20 – 26 ianuarie 2016

General-maior (ret) Viorel Cosma

Generalul-maior (ret), veteran de război, Virgil Dobrin a fost înaintat în gradul de general-locotenent. În gradul de general-maior au fost înain-taţi: generalii de brigadă (ret), veterani de război, Eugen-Viorel Cosma, Stan Niţu şi Ilarion Olan. Contraamiralul de flotilă (ret), veteran de răz-boi, Mircea Caragea a fost înaintat în gradul de contraamiral, iar colonei-lor (ret), veterani de război, Haralampie Câcina, Constantin Năstase, Ioan Pană, Gheorghe Rogoz, Bucur Scarlat şi Traian Silimon li s-a acordat gradul de general de brigadă. La gradul de contraamiral de flotilă a fost avansat comandorul (ret), veteran de război, Mihail Chiriţă.Generalul-maior (ret) Dumitru-Dorin Prunariu a fost înaintat în gradul de general-locotenent. În gradul de general-maior au fost înaintaţi generalii de brigadă (ret) Ilie Dragomir şi Neculai Matei, iar coloneilor (ret) Dumitru Băluţă, Gheorghe Enea, Constantin Găman, Corvin Gheorman, Florea Necula, Dumitru Onişor, Ştefan Pop, Ioan Stan şi Petre Ştefan li s-a acordat gradul de general de brigadă.

Imnul naţional este trăit cu aceeaşi emoţie de militarii în activitate şi de veterani.

Ziua Culturii Naţionale celebrată în Sala Mihai Eminescu.

Întâlnirea prezentului cu trecutul, într-un moment de preţuire a dăruirii faţă de ţară.

Foto

: Val

entin

Cio

bîrc

ăFo

to: P

etric

ă M

ihal

ache

Foto

: Val

entin

Cio

bîrc

ă

Veterani, operă şi poeziePalatul Cercului Militar Naţional este, de mai bine de un secol, locul care adună sub acelaşi acoperiş istoria, reprezentată de cei care au contribuit la scrierea ei – veteranii de război – şi cultura, prin concer-tele şi spectacolele pe care le găzduieşte.

Plutonier Alina Crişanalina.crisan@presamil.ro

EVENIMENT

Pentru noi, veteranii din cel de Al Doilea Război Mondial, ajunşi la vârste nonagenare, avansările în grad nu urmăresc valori materi-ale, ci doar recompense morale. Structura spirituală a veteranilor de război, indiferent de vârstă şi profesiune, se hrăneşte pe ultima sută de metri a vieţii cotidiene din respectul şi dragostea de neam pe care încercăm să le promovăm mai ales la generaţia tânără. Idealul nostru se reduce la sentimentul patriotic pe care încer-căm să-l transmitem urmaşilor.

Fie că este vorba despre o ce-remonie de înaintare în grad, la care sunt invitaţi şi artişti de

seamă ai scenei româneşti, sau des-pre celebrarea naşterii lui Eminescu, la care sunt invitaţi şi şefii instituţiilor de cultură din armată, rezultatul este acelaşi. Lucru demonstrat, din nou, de instituţia centrală de cultură a armatei române, la sfârşitul săptă-mânii trecute.

Joi, 14 ianuarie, la Sala de Marmură a Palatului Cercului Militar Naţional, a avut loc o ceremonie de înaintare în gradul următor a unor generali şi ofiţeri în retragere. La activitate au participat ministrul apărării naţionale, Mihnea Motoc, secretarul de stat pentru relaţia cu Parlamentul, informare publică şi creşterea calităţii vieţii perso-nalului, Otilia Sava, şeful Statului Major General, general-locotenent Nicolae Ciucă, şeful Statului Major al Forţelor Navale, contraamiral Alexandru Mîrşu, comandantul Comandamentului Logistic Întrunit, general-locotenent Cătălin Zisu, şi preşedintele Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război, general de armată (ret) Marin Dragnea.

Prin decret prezidenţial, la propu-nerea ministrului apărării naţionale, s-a acordat gradul de general sau contraamiral pentru şapte colonei şi comandori, veterani de război, precum şi pentru nouă colonei în retragere. De asemenea, cinci gene-rali şi contraamirali, veterani de război, şi trei generali în retragere au fost înaintaţi în gradul următor. În semn de preţuire pentru sacrificiile făcute de veteranii de război, în cadrul ceremoniei de avansare a fost lansat albumul 2015 Anul Veteranilor, în care sunt prezentate toate eveni-mentele organizate în cinstea Eroilor României. A urmat, apoi, un program artistic oferit invitaţilor de prim-solişti ai Teatrului de Operetă şi Musical Ion Dacian. Soprana Doina Scripcaru şi tenorul Florin Budnaru au încântat audienţa cu arii din operete cunoscu-te şi îndrăgite de publicul românesc.

Evenimentul s-a încheiat cu un duet al celor doi, pe aria Bertei din opereta lui Gherase Dendrino,

îl făcuse general de brigadă, tot în secret. Aşteptam acum să vină şi steaua a doua, că au trecut ani. Şi iată că minunea s-a înfăptuit şi MApN-ul nu a mai aşteptat centenarul, înche-ie, zâmbind, muzicologul.

Seria evenimentelor de la Palatul Cercului Militar Naţional a continuat şi a doua zi. Vineri, 15 ia-nuarie, Ziua Culturii Naţionale a fost celebrată la Sala Mihai Eminescu. De asemenea, militarii au fost prezenţi la datorie.

Evenimentul a fost deschis de colonelul Cristian Leonard Dorca, director al Cercului Militar Naţional, cu câteva cuvinte referitoare la primul documentar despre viaţa lui Eminescu, film care a rulat, pe fundal, pe toată durata activităţii. Opera şi rolul poetului în cultura românească au fost discutate, pe rând, de invitaţi: Florentin Popescu, eminescolog, Valentin Tănase, di-rectorul Studioului de Arte Plastice al Armatei, Liviu Vişan, preşedin-tele Societăţii Scriitorilor Militari, generalul-maior (r) Mihail Ionescu, directorul ISPAIM, şi poetul George Canache. Apoi, versurile lui Mihai Eminescu au fost cântate de actorul Ion Marinescu Ţurlă şi violoncelistul Adrian Naidin.

De amenajarea acestei încăperi, dedicată marelui nostru poet, s-a ocupat Valentin Tănase, directo-rul Studioului de Arte Plastice al Armatei. El a decorat pereţii cu portrete făcute după singurele patru fotografii cu Eminescu. Am pornit la alcătuirea acestei săli, privind-o ca un fel de sanctuar al poetului, explică pic-torul. Pentru un artist este foarte greu să îl facă pe Eminescu după aceste

câteva repere, pentru că el este alcătuit, în primul rând, din cuvinte şi din nişte esenţe astrale care nu pot fi realizate într-o singură imagine statică.

Printre invitaţii la activitate s-au aflat şi Adrian Pandea, direc-torul Editurii Militare, generalul

(ret) Petru Moţiu, veteran de război, pictor şi scriitor, profesoa-ra de vioară Mihaela Tomescu, mama celebrului violonist Alexandru Tomescu, şefi ai insti-tuţiilor de cultură din armată şi colaboratori. n

Lăsaţi-mă să cânt, scrisă pe versurile semnate de generalul-maior (ret) Viorel Cosma, profesor, muzicolog, lexicograf şi critic muzical, coautor al libretului operetei. Lucrarea nu a fost aleasă întâmplător. Viorel Cosma s-a aflat pe lista celor înain-taţi în grad la această ceremonie.

Noi, bătrânii, înaintarăm până acum în secret. Nu am avut parte de prea multe festivităţi. Mie, de pildă, mi s-a cerut, în urmă cu vreo jumătate de secol, să aduc livretul militar la Casa Oştirii, să vadă câte decoraţii am primit pe front. Surpriză însă: au observat că figuram cu acelaşi grad, de locotenent-major, de 48 de ani şi m-au avansat rapid, în secret, la... căpitan, povesteşte veteranul de război Viorel Cosma. De atunci, aştepta mereu să îi ceară la raport livretul de militar, dar zadarnic. Asta până într-o seară, în 2006, când a aflat dintr-un ziar că preşedintele

Observatorul militar 5Nr. 3 / 20 – 26 ianuarie 2016

INSTRUCŢIE

Împătimiţii forţelor speciale

Plutonier-major Alina-Sonia Raicusonia.raicu@presamil.ro

Provocările fiecărei zile de instrucţie îi ambiţionează pe militarii din forţele pentru operaţii speciale.

Batalionul 620 Operaţii Speciale Băneasa-Otopeni din Buzău este o structură

înfiinţată acum patru ani, în urma transformării Batalionului 60 Para-şutişti Băneasa-Otopeni, o unitate etalon în paraşutismul militar românesc. În tot acest timp, mi-litarii săi s-au afirmat ca luptători extraordinar de curajoşi şi de bine pregătiţi în exerciţii naţionale şi internaţionale sau prin participări-le la misiunile externe.

Siguranţa de sine şi capacitatea de a forma echipe ce acţionează rapid, bazându-se pe încrederea în celălalt sunt atribute ce îi caracte-rizează. Dar peste toate acestea, principala lor calitate este aceea de a înfrunta orice pericol în orice situaţie s-ar afla. Mii de ore de in-strucţie în medii greu de imaginat, ani în care mintea şi trupul s-au călit pentru a face faţă misiunilor. Depun permanent un efort de voinţă, pentru ei, în primul rând, apoi pentru structura din care fac parte.

Plutonierul adjutant-principal Neculai Barbu este în sistemul militar din 1991. A fost martor şi a participat la transformările ce au avut loc, de-a lungul anilor, în structura din care făcea parte. A fost

Suntem dedicaţi şi con-taminaţi cu acest microb al forţelor speciale. Cine nu l-a avut, l-a căpătat în timp. Pe unii îi sperie cursul de calificare, unde procentul de promovare este de 25-30%, însă odată ce ai reuşit, rămâi o viaţă întreagă. Asta pentru că nu eşti un oarecare, ci un om pe care se bazează alţii.

Atributul nostru este lucrul în echipă şi orice obiectiv se realizează prin efortul întregului colectiv al batalionului. Succesul este garantat de numeroşi factori, printre care şi suportul subunităţilor de sprijin.

Locotenent-colonel Dănuţ Voineagu, şef de stat major

Colonel Constantin Nicolaescu, comandantul Batalionului

620 Operaţii Speciale Băneasa-Otopeni

cercetaş şi a trecut la operaţii speci-ale atunci când această noţiune era încă necunoscută multor militari. În prezent este subofiţer de comandă şi răspunde, printre altele, de selec-ţia şi pregătirea celor ce au încadrat sau abia au păşit în acest domeniu.

Am o experienţă de mai bine de 11 ani în această unitate, în domeniul operaţiilor speciale, ca

subofiţer profesionist în structurile de cercetare şi operaţii speciale. Am fost selecţionat în 2003 şi aşa am intrat în forţele speciale. Din 2014 am fost încadrat în acest batalion. Este nevo-ie de un efort de voinţă şi de dorinţa de a reuşi în orice moment, indiferent de cât de greu este. Nu este uşor, însă este important să treci peste obsta-cole. Dacă reuşeşti, privind în urmă, realizezi că au fost doar paşi fireşti de urmat, spune subofiţerul.

Despre el mai trebuie spus că, după ce a făcut parte din comisiile de selecţie, în 2006, atunci când forţele speciale au început să plece în teatrele de operaţii, a revenit în cadrul structurii, fiind unul dintre subofiţerii cu experienţa şi pregăti-rea necesare într-o misiune externă.

Participarea la o misiune externă completează cariera noastră. Este unul dintre obiective. Militarii trebuie selecţionaţi, pregătiţi şi antrenaţi pentru îndeplinirea misiunilor şi pentru a se întoarce acasă toţi. Forţele speciale presupun un spectru larg de misiuni. Nu avem nevoie de aventurieri, ci de oameni echilibraţi, care se pot integra şi acţiona într-o echipă. De aceea, paşii ce trebuie urmaţi până la afirmarea ca militar din forţele speciale sunt foarte importanţi. Însă lucrurile bune li se întâmplă celor care ştiu să aştepte, a mai adăugat Neculai Barbu.

Sublocotenentul Ş. T. şi-a schimbat cursul carierei înainte de a fi încadrat ca

tanchist. Avusese gândul de a face parte dintr-o unitate de operaţii speciale încă de când se afla la Academia Forţelor Teres-tre de la Sibiu, însă hotărârea a fost luată la Piteşti, unde se afla la o pregătire, de şase luni, în arma tancuri.

Eram deja ofiţer, absolvisem academia şi, după acest modul, urma să primesc repartiţia. Atunci au venit reprezentanţi ai Brigăzii 6 Operaţii Speciale Mihai Viteazul de la Târgu Mureş şi ne-au prezentat programul şi numărul de locuri, disponibile în 2014. Erau două locuri şi m-am înscris, mai ales că mă mai gândisem să urmez acest drum. Am fost mai mulţi ofiţeri înscrişi, însă am reuşit alături de un coleg de la geniu. Este o speciali-zare diferită, în primul rând pentru că ai posibilitatea să faci mult mai multe. Poţi fi paraşutist, scafandru, cercetaş, alpinist. Sunt mulţumit de alegerea făcută. Aşa am un plus faţă de colegii mei, în primul rând la C.V. Am urmat o sumedenie de cursuri specifice domeniului meu, într-un timp relativ scurt, relaţio-nând şi cu militari din alte armate, iar în toată această perioadă am avut timp şi pentru viaţa persona-lă, a precizat ofiţerul.

Discutând cu aceşti militari am aflat la câte renunţă pentru această carieră. În primul rând, la timpul petrecut lângă familie. Însă, aşa cum spune şi coman-dantul Batalionului 620 Operaţii Speciale Băneasa-Otopeni, co-

lonelul Constantin Nicolaescu, toate acestea se compensează prin mulţumirea de a fi peste ceilalţi militari şi de a face parte dintr-o unitate de elită. Nu vor recunoaşte niciodată că şi ei îmbătrânesc, însă susţin că este permanent nevoie de energia şi dăruirea celor tineri.

Acest batalion este parte componentă a Brigăzii 6 Operaţii Speciale de la Târgu Mureş. Am crescut alături de această struc-tură, învăţând, pe parcurs, să fim cine suntem acum. Nu avem o viaţă uşoară, fiind mult mai mult implicaţi în activităţi decât alţi militari. Chiar dacă nu suntem plecaţi în teatrele de operaţii, lipsim de acasă mai mult de ju-mătate de an. Sunt activităţi ris-cante şi epuizante, însă motiva-ţia noastră este aceea că facem parte din această categorie de forţă. Lucrăm cu echipamente de

ultimă generaţie, beneficiind de tot ce e nou în armata română. Suntem pregătiţi să acţionăm în orice mediu, iar un om bine pregătit este demn de toată încrederea, a spus colone-lul Constantin Nicolaescu. n

Observatorul militar6 Nr. 3 / 20 – 26 ianuarie 2016

INSTRUCŢIE

Un nou început sub zodia risculuiMiercuri, 13 ianuarie, a avut loc deschiderea anului de instrucţie 2016 în toate unităţile Armatei României.

Început de an nou, de instrucţie, cu valori şi ţinte de urmat pen-tru fiecare, cu un standard al performanţelor atinse anul trecut, cu evaluări subiective şi obiective, privind parcurgerea graduală

a altor paşi care să certifice un 2016 ca reper al împlinirilor. Evident, scopuri propuse mereu de fiecare structură. Ştim că în spatele performanţei stau, în principal, managementul militar, în ceea ce ne priveşte, şi alocarea resursei pentru a atinge standardele pro-puse. Au fost vremuri şi mai grele, cu resurse limitate, iar în ecuaţia pregătire-performanţă au contat, de multe ori, ambiţia, statutul,

calitatea pregătirii la rece, cu mici sau mai mari comandanţi care au animat spiritul subunităţilor şi al unităţilor de orice tip.

Profesionalismul, astăzi, îşi spune cuvântul. Militari hotărâţi, de la soldat la general, mulţi trecuţi prin focul teatrelor de operaţii, alţii cu dorinţa de performanţă în carieră, mulţi perseverenţi în pregătire, alţii cu binoclul pe motivaţie, au trecut la o nouă etapă de pregătire într-un context în care e multă agitaţie în exteriorul ţării. Discursurile comandanţilor de divizii, ale celor de la unele brigăzi şi batalioane (similare) s-au raportat la un an 2015 prolific în instrucţie, cu exerciţii de anvergură în teren. A crescut capacitatea operaţională, la care se adăugă dotările cu tehnologie militară, experienţa acumulată în poligoane de infanterişti sau tanchişti, la manşa aeronavelor, la timona navelor, la ecranele radiolocatorişti-lor, la tehnica de comunicaţii şi informatică utilă tuturor celorlalţi, prin riscurile geniştilor, pionierilor, specialiştilor EOD sau ale celor de la apărare CBRN. Însuşi termenul de paraşutist are un echiva-lent în zodia riscului. Temerarii vânători de munte au luat cu asalt, fie şi pentru destindere, pantele provocatoare pentru schi. E unul dintre bunele lor sezoane de pregătire, inclusiv pentru cercetaşi

Cunoaşterea şi executarea ochirii la aruncătorul AG-9, într-o unitate a Brigăzii 18 Infanterie.

TIMIŞOARA

GHIMBAV

Traiectoriile precise în munţi se obţin cu numeroase exerciţii la obuzierele cal. 122 mm din Batalionul 206 Artilerie.

PREDEAL

Chiar şi Bucegii încep anul de instrucţie cu îndrăzneţii Batalionului 21 Vânători de Munte.

FETEŞTIArtileriştii antiaerieni şi-au ocupat posturile pentru luarea la însoţire a ţintelor.

Briefing la începutul unui nou an de zbor la Baza 95 Aeriană.

Într-o formaţie inedită, comandantul Brigăzii 81 Mecanizată, colonel Iulian Berdilă, îşi prezintă camarazii alături de care debutează în noul an de instrucţie.

Regele Ferdinand este gata pentru un nou an în care, prin pregătire, să-şi confirme valoarea.

Loco

tene

nt-c

olon

el D

anie

l Pîrv

u

Plut

onie

r Cos

tel P

reda

Loco

tene

nt M

ircea

Ald

a

Plut

onie

r Crin

a Cr

isto

for

Loco

tene

nt-c

olon

el F

lorin

Apă

făia

n

Observatorul militar 7Nr. 3 / 20 – 26 ianuarie 2016

Un nou început sub zodia risculuiLocotenent-colonel Viorel Amzărescu

viorel.amzărescu@presamil.ro

sau pentru cei din forţele pentru operaţii speciale pe care, acum ceva vreme, i-am găsit antrenându-se în plin sezon de zăpadă, la exerciţii de scufundări în Marea Neagră. Artileriştii şi rachetiştii an-tiaerieni, precum şi cei care îi deservesc continuu, greu sunt răpiţi din ture pentru sedinţele reluate de pregătire militară generală sau de specialitate. N-am putea să-i uităm pe artilerişti, cu performan-tele sisteme moderne de lovire, cu tehnologie de excepţie, sau pe cei care încă mai bat calculatorul cu creionul şi gândul, îngropaţi în pământ, iarna sau vara, în sprijinul forţelor de la sol sau în teatrele de operaţii.

Nu a fost o trecere în revistă a armelor sau a importanţei acestora. Unităţile au început anul de instrucţie cu planuri noi, deşi în mare parte e vorba de actualizare. De la pistolar sau servant până la pilot sau comandant de brigadă, de la operator în cabinele tehnicii AA sau comandant de grup de cercetare până la solicitan-tele funcţii de şef de stat major ori comandant de serviciu de luptă navigaţie pe o navă şi de la orice ochitor sau mecanic conductor de tanc, TAB, VAMTAC etc. până la oricare maistru militar de la atelie-

rul tehnic sau subofiţer ori ofiţer de stat major, toţi, prin efort bine conjugat, contribuie incontestabil, an de an, la acele standarde care, frecvent, ne fac să păstrăm un sentiment de mândrie că facem parte din Armata României.

Nu de puţine ori, militarii noştri au fost lăudaţi şi, cinstit vor-bind, realizările au venit din stăruinţa în pregătire şi din experienţa acumulată, prin factori care au surclasat şi complementat într-o anumită măsură dimensiunea tehnologiei avansate. Se cuvine, în acest context, să amintim că, implicit, componenta logistică debutează anual în pregătire, înzestrare, repliere ori coordonare în funcţie de cerinţele operaţionale ale luptătorilor amintiţi anterior.

Doar ca argument, şeful Statului Major al Forţelor Terestre, general-maior Dumitru Scarlat, prezenta un succint bilanţ al anului de instrucţie 2015, axat pe importanţa nivelului de instruire atins, datorat, în principal, celor 67 de exerciţii majore, din care 17 naţi-onale şi 50 multinaţionale (26 desfăşurate în România şi 24 în stră-inătate). Plecând de la aceste repere, cu sau fără crize în exteriorul ţării, aşteptările militarilor pentru 2016 înseamnă speranţe pentru menţinerea standardelor, obţinerea certificărilor, a dotărilor de excepţie, precum şi pentru un sistem motivaţional mai bun. n

CONSTANŢA

BACĂU

BISTRIŢA

Furnicile albastre de la hangar au trecut deja la explorarea motorului.

CONSTANŢA

Pe Mărăşeşti, artileriştii au oră de exploatare la rece a armamentului.

Cercetaşii CBRN din Brigada 81 Mecanizată exersează marcarea unui teren contaminat.

Regele Ferdinand este gata pentru un nou an în care, prin pregătire, să-şi confirme valoarea.

Plut

onie

r Crin

a Cr

isto

for

Mai

stru

mili

tar p

rinci

pal R

elu

Teod

or

Mai

stru

mili

tar p

rinci

pal R

elu

Teod

or

Loco

tene

nt-c

olon

el F

lorin

Apă

făia

n

Observatorul militar8 Nr. 3 / 20 – 26 ianuarie 2016

Misiunile unui poliţist militar sunt multe şi pline de respon-sabilitate. Am aflat câteva secrete despre acestea de la câţi-va conducători auto încadraţi la plutonul de poliţie militară al Brigăzii 15 Mecanizată Podu Înalt.

CARIERE ÎN UNIFORMĂ

lucian.irimia@presamil.roPlutonier-adjutant Lucian Irimia

Foto: Lucian Irimia

Aţi văzut de multe ori pe dru-murile ţării coloane militare. Unii tratează cu respect

indicaţiile poliţiştilor militari ce le însoţesc, alţii... din contră. Nu este o misiune uşoară pentru ei. Anul trecut s-au desfăşurat multe aplicaţii, iar militarii au fost angre-naţi din plin în aceste acţiuni. O unitate ieşea din poligon, alta intra. Şoselele patriei sunt aşa cum sunt, iar participanţii la trafic, la fel. Aşa că e lesne de priceput că răbdarea, îndemânarea, profesionalismul poliţiştilor militari au fost puse la grea încercare pentru a-şi putea îndeplini misiunile cu succes, fără incidente în trafic.

Am aflat ce înseamnă să fii şofer pe maşinile de poliţie militară de la trei gradaţi profesionişti din cadrul plutonului ce aparţine Brigăzii 15 Mecanizată Podu Înalt. Zona lor de responsabilitate este nord-estul ţării, dar au însoţit transporturi cam peste tot în ţară. Poligoanele mari le ştiu aproape pe de rost. La sfârşitul anului 2015, au primit în dotare autoturisme noi, ceea ce le creează acum o stare de linişte, de siguranţă. Maşinile primite sunt dotate conform regulamentelor, arată foarte bine şi impun respect în trafic.

Caporal Mihai Caşcaval

Caporal Gigi Ciocan

Caporal Vasile Burghelea

Ţinem mult de maşini. Avem mare grijă de ele. Am pus suflet în fiecare maşină pe care am avut-o în primire, chiar dacă aveau ceva ani vechime. Poate de aceea au rezistat atâţia ani. Acum este altceva, la cele noi avem inclusiv aer condiţionat. Eu zic că am ajuns la o normalitate.

Caporalul Mihai Caşcaval este şofer la plutonul de poliţie milita-ră din cadrul companiei sprijin a Brigăzii 15 Mecanizată Podu Înalt. Lucrează în armată din 1995 şi a făcut parte din Batalionul 151 Infanterie Lupii Negri. A participat la misiuni în Angola (1996-1997), Afganistan (2005) şi Irak (2008). În cadrul subunităţii, este din anul 2008, iar pe funcţia actuală din 2010. Este căsătorit şi are doi copii. Familia a conştientizat meseria ta-tălui. Pentru Mihai şi ai lui, nu a fost uşor cu atâtea misiuni şi plecări de acasă, dar el consideră că atunci când pui suflet este altceva.

Trecerea de la infanterie la poliţie militară a fost uşoară. Am avut de învăţat, dar nu au fost probleme. Mi-a plăcut această specialitate, mi-am dorit să vin aici, a spus capo-ralul Caşcaval.

A participat la toate aplicaţiile cu unităţile brigăzii. A fost în toate poligoanele unde s-au instruit militarii moldoveni. De multe ori, a venit dintr-o misiune şi a plecat în alta. Are la activ peste 100.000 de kilometri parcurşi cu maşini militare, Dacii şi ARO. A avut misi-uni în care a parcurs chiar şi 2.000 de kilometri. A început pe un ARO 243 D cu ceva ani vechime. Problema nu era maşina în sine, ci calitatea pieselor de schimb. La sfârşitul anului trecut a primit o Dacia Duster.

Cu maşinile vechi, eram un pic stresat la drum. Pregăteam minuţios misiunea, verificam autovehiculul tot timpul, era ca un bibelou. Ştiam că trebuie să am mare grijă, ca să nu am probleme pe traseu. Cu Dusterul este altceva, a afirmat Mihai.

Caporalul Vasile Burghelea a venit în armată exact de la înfiin-ţarea plutonului, în anul 2002. A îndeplinit stagiul militar la pază pentru obiective speciale, în urma unor cursuri în domeniu. Consideră că partea cea mai frumoasă la specialitatea sa de poliţie militară este reprezentată de multitudinea şi complexitatea de misiuni execu-tate. A îndeplinit trei misiuni, toate în Afganistan, din care două pe poliţie militară. Crede că aspectul

Cu toate că fiecare unitate are specificul ei, căutăm să comunicăm cât mai bine şi să ne îndeplinim misiunile ordonate. Maşinile actu-ale ne ajută mult mai mult. Sunt mai bune în trafic şi, de ce nu, chiar impun respectul cuvenit, a declarat Vasile.

Caporalul Gigi Ciocan, iniţial pistolar, apoi şofer, este în cadrul plutonului din 2005. A terminat un liceu cu specific auto, ceea ce îl ajută în profesie. A venit la poliţie militară fiindcă aici erau locuri libere. Cu timpul a început să-i placă ceea ce face şi nu s-a mai mutat. Noile maşini sosite sunt un mare pas înainte pentru toţi şoferii plutonului. El mai are în primire un ARO 243 D, de care are mare grijă, aşa cum a avut de toate maşinile pe care le-a condus. Până acum nu a avut niciodată probleme cu autoturismele în misiuni. Doar câteodată, cu cele din coloana pe care o însoţea.

Îmi place mult meseria mea de şofer. Este adevărat că sunt mult timp plecat de acasă, dar acesta este serviciul. Sunt luni mai grele, altele mai uşoare. De maşini avem mare grijă. Mai bine repar în cazarmă, unde am ce îmi trebuie, în loc să se întâmple ceva pe drum. În misiunile noastre depindem mult de maşini şi de aceea le întreţinem foarte bine, a zis caporalul Ciocan. n

O speranţă devenită realitate

cel mai dificil ţine de responsabi-litatea ce apăsă pe umerii lor, mai ales când asigură protecţia unei coloane cu materiale periculoase sau tehnică de luptă. Prima maşină militară pe care a avut-o în primire a fost o Dacia 1310 din 1992. Prin multitudinea de misiuni, a ajuns să-i ştie cam pe toţi şoferii din bri-gadă şi unităţile subordonate, stilul de condus al fiecăruia, precum şi maşinile lor.

Observatorul militar 9FEMINA

Nr. 3 / 20 – 26 ianuarie 2016

De Mărţişor, în misiunea din Afganistan, în 2007 (prima din dreapta).

Plutonierul-major Mădălina Liţan (prima din dreapta) împreună cu militari din Batalionul 210 Sprijin din Forţele Aeriene le-au oferit daruri copiilor de la Centrul Sfântul Marcellin Champagnat.

Teodora şi Emilia, cele două minuni din viaţa Mădălinei.

Foto

: Mar

ius M

ihai

Foto

: Pet

rică

Mih

alac

he

Plutonierul-major Mădălina Liţan spune că cea mai bună decizie, în plan profesional, a

fost să îmbrace uniforma militară. Consider că a fost o şansă oferită de destin. Suntem trei fraţi, eu sunt mijlo-cia, şi toţi suntem militari. Fratele cel mic a dat startul, iar rigoarea armatei a fost cea care i-a făcut să se îndrep-te, cu tot sufletul, către acest dome-niu. Din 2010, ocupă funcţia de sub-ofiţer de stat major, în cadrul Biroului Investigaţii Evenimente de Aviaţie, din Statul Major al Forţelor Aeriene. Este o muncă frumoasă, spune ea, dar uneori dureroasă, pentru că toate evenimentele grave, – catastrofele avi-atice militare, – se gestionează aici. În această secţie se investighează toate evenimentele de acest fel, împreună cu comisia care se formează la nivel de stat major. Munca mea se rezumă la elaborarea de documente, nu par-ticip direct la investigarea evenimen-telor, acesta este rolul comisiei. Dar toate informaţiile trec prin mâna mea, iar uneori, luând contact cu tragedii, n-au cum să nu mă afecteze. Cele mai multe sunt incidente minore, cum ar fi o vopsea sărită la o aripă. Îmi place să mă implic, să cunosc şi să aprofundez, iar munca pe care o fac acum chiar mi se potriveşte. Secretul din spatele acestor vorbe este, pentru Mădălina, colectivul în care lucrează, toate cele-lalte venind de la sine. Vin cu plăcere la muncă, iar atunci şi rezultatele se văd.

A ajuns în acest punct al carierei după o serie de experienţe care au marcat-o atât ca om, cât şi ca militar. În perioada decembrie 2006 - iunie 2007, a participat la o misiune în Afganistan, fiind una din cele mai mari dorinţe ale ei. A fost destul de dificil să plec în acea misiune. Pe atunci eram şef arhivă medicală, în cadrul Spitalului Universitar de Urgenţă Militar Central Dr. Carol Davila, iar în teatrul de operaţii am lucrat ca ajutor

A văzut cât de mult valorează viaţa unui om în cele şase luni petrecute în Afganistan. A realizat cât de uşor se poate muri pe masa de operaţie, dând naştere celui de-al doilea copil. Iar toate astea i-au arătat că viaţa este frumoasă aşa cum ţi-o faci tu, dăruind şi altora din puţinul tău.

Plutonier-major Mădălina Liţan

În teatrul de operaţii am văzut cât de uşor se poate muri, iar asta mi-a schimbat perspectiva asupra vieţii, odată întoarsă în ţară.

Oricât am încercat să înţeleg situaţia acelor mame care îşi abandonează copiii, nu reuşesc. Sunt mamă şi un asemenea gest mi se pare inadmisibil. Copiilor le trebuie foarte puţin să fie fericiţi.

documente clasificate. Odată ajunsă acolo, am conştientizat ce mi se întâm-plă după primele două săptămâni, când a avut loc un atac aerian, a căzut o bombă în afara bazei. La vremea aceea nu eram căsătorită, dar logod-nicul meu a fost împreună cu mine în misiune, fiindu-mi şef. S-au sprijinit unul pe celălalt, iar acest lucru le-a dat curaj. La întoarcerea în ţară, s-au căsătorit. Într-o misiune externă, ca femeie, dacă ştii să-ţi impui respectul faţă de ceilalţi, lucrurile merg aşa cum trebuie, ţine să precizeze subofiţerul, care ar repeta, oricând, experienţa mi-siunii, singurul lucru care o opreşte în ţară fiind cele două fetiţe ale ei, de trei şi şase ani. Am două fetiţe de care nu aş putea sta departe atât de mult timp. Eu cred că fiecare copil îşi alege părintele, aşa a fost şi în cazul meu, iar legătura dintre noi este una inexplicabilă.

Deşi experienţa din teatrul de operaţii a făcut-o să vadă viaţa cu alţi ochi, la întoarcerea în ţară a fost ne-voie să ia contact direct cu moartea pentru a aprecia, cu adevărat, ceea ce are. Am trecut prin cel mai greu moment la naşterea celui de-al doilea copil. Dintr-o greşeală a medicului care mi-a făcut prima cezariană am ajuns, la cea de-a doua sarcină, să dezvolt, odată cu copilul, o tumoră foarte

mare, care ne-a pus viaţa în pericol atât mie, cât şi copilului. Operaţia a durat peste opt ore, a fost asistată de 11 medici, a făcut de două ori stop cardio-respirator şi a primit sânge de la mai multe spitale din Bucureşti. Fetiţa s-a născut cu un defect al piciorului stâng şi cu ceva întârzieri de dezvoltare. Am luptat foarte mult pentru recuperarea ei, am făcut hidro-terapie, în momentul acesta copilul fiind recuperat perfect. Acest copil, atât de încercat, a fost o minune, s-a scris o lucrare de medicină pe acest caz, mai existând încă şase situaţii ase-mănătoare în lume. Acum povesteşte detaşată despre experienţa cumplită prin care a trecut în urmă cu trei ani. Este pozitivă, fericită că are o familie frumoasă şi doi copii sănătoşi. Nu se gândeşte cu resentimente la medi-cul care a greşit, a învăţat să ia, din tot ce îi oferă viaţa, numai lucrurile frumoase. A fost o lecţie de viaţă, mai mult decât misiunea în Afganistan. Acolo am văzut trupuri sfârtecate, război, bombe, teamă, panică. Dar după experienţa mea personală,

mi-am dat seama că viaţa e atât de preţi-oasă şi că fiecare secundă contează. Viaţa e frumoasă aşa cum ştii tu să ţi-o faci.

În urmă cu câteva luni, Mădălina Liţan a decis să ofere şi altora din binele ei. A ajuns, printr-o conjunc-tură, la Centrul Sfântul Marcellin Champagnat, din Bucureşti, ca volun-tar. În centru a găsit în jur de 40 de copii, de toate vârstele, care căutau atenţie şi dragoste. Am simţit că am primit a doua şansă la viaţă, că am re-născut odată cu copilul meu, şi am vrut să ajut, drept mulţumire. Copiii aveau nevoie de afecţiune, iar eu simţeam că mai am ceva de oferit, ceva din suflet. Cei mici vor cu orice preţ să-ţi atragă atenţia, cei mari sunt mai reţinuţi, dar au nevoie de o vorbă de încurajare, de un sfat. Se duce cât de des poate, îi ajută la lecţii, se joacă alături de cei mici, le ascultă poveştile. Şi-a propus să le fie aproape atât cât îi permite munca şi familia, dar cu siguranţă nu-i va abandona, pentru că acei copii au trecut deja prin abandonul din partea familiei, iar ea încă mai are multă dragoste de dăruit. n

Locotenent Andreea Motocandreea.motoc@presamil.ro

Viaţa e aşa cum ţi-o faci tu

Observatorul militar10 Nr. 3 / 20 – 26 ianuarie 2016

Comandorul (ret) Marin Necula

Comandorul (ret) Marin Necula în timpul cursului de aparate de zbor, martie 1982, Negage.

O parte din aeronavele de fabricaţie românească achiziţionate de Şcoala militară de aviaţie din Angola.

Ora de măsuri electrice.

Trei generaţii de aparatişti de zbor: colonel Scepchin Edgar, comandor (ret) Marin Necula şi grupa F-208.

Aripi româneşti, pământ angolezLuna aceasta, s-au împlinit 35 de ani de la înce-perea misiunii Sirius prin care militarii români au înfiinţat prima şcoală militară de aviaţie din Angola.

Plutonier Alina Crişanalina.crisan@presamil.ro

AZIMUT

A rămas o urmă de regret în sufletul foştilor camarazi din Grupul român de aviaţie „Sirius”, puţini cât mai suntem încă trăi-tori, că osteneala din acele vremuri îndepărtate nu a fost răsplătită cu acordarea titlului onorific de veteran. Aviatorii români au lăsat urme adânci şi de neşters în sufletele angolezilor.

În 1980, în plin război civil, ango-lezii aveau nevoie de o şcoală militară de aviaţie, însă nu aveau

specialişti care să o înfiinţeze. S-a organizat o licitaţie internaţională şi a câştigat România. Avantajul nostru principal, ca ţară, în urma acestei misiuni, a fost că am vândut 24 de aeronave, pentru a se folosi în şcoala respectivă: 12 avioane IAR-823, şase elicoptere IAR-316B şi şase BN-2, toate de fabricaţie românească. Privită prin ochii co-mandorului (ret) Marin Necula, care pe atunci lucra la Şcoala Militară de Ofiţeri de Aviaţie Aurel Vlaicu, de la Boboc, misiunea îşi schimbă însemnătatea şi scopul. Trece de la un contract economic la o acţiune umanitară.

Povestea a început în vara lui 1980, când m-am trezit trecut pe o listă pentru a participa la nucleul de înfiinţare a Şcolii de aviaţie din Angola, îşi începe comandorul istorisirea. Din vara lui `80 şi până în ianuarie `81 au avut o perioadă de instruire. Am fost încadrat pe funcţia de lector-şef la catedra tehnică. Ia-ţi programele, caută materialele... nu puteai să pleci câine surd la vână-toare. Multe de făcut, timpul scurt. La sfârşitul lui ianuarie 1981, am plecat. Echipa a fost formată din 150 de oameni, militari şi civili. Se numea Grupul român de aviaţie „Sirius” şi era sub comanda generalului Aurel Niculescu, care ne-a părăsit anul trecut, în primăvară, la 91 de ani.

Au ajuns la Luanda şi au stat o noapte la ambasadă, toţi înghesu-iţi, prin curte, pe unde aveau loc. A doua zi, au pornit spre Negage. Am aterizat noaptea. Era o căldură insuportabilă, mare diferenţă faţă de gerul nostru din ianuarie. Ne era şi frică să punem mâna pe ceva, să nu luăm microbi. Vă închipuiţi, oameni care ieşeau pentru prima oară din ţară, ajunşi în Africa. Nu era conforta-bilă situaţia. Conform contractului, cazarea ar fi trebuit să fie de lux, cu radio, cadă, aragaz, frigider, tot ce-ţi trece prin minte. Nu era nimic. Blocurile în care stăteau erau parţial văruite. În cameră aveau doar pat. Începutul a fost foarte complicat. Ne-am amenajat singuri.

A primit spre formare 14 elevi, grupa F 208, la specializarea tehni-că, aparatiştii de bord. La 11 februa-

rie a început cursul. Preda patru discipline: aparate de bord, instala-ţii electrice de bord şi automatizări, electrotehnică şi maşini electrice şi măsuri electrice. Prea mult pentru unul singur. Nu aveai timp să sufli. Pe lângă asta, conform contractului, la fiecare curs predat, trebuia să îi dai fiecărui elev planul tău concept pentru lecţia respectivă, în portu-gheză, bineînţeles. Vă daţi seama, era o muncă de Sisif. Seara făceam lecţiile în româneşte, venea transla-torul şi le traduceam în portugheză, le multiplicam ca, a doua zi, să dau fiecăruia, la începerea cursului, ceea ce predam în ziua respectivă. Era greu şi condiţiile nu ajutau. Mult timp a scris lecţiile pe geaman-tan, la lumina unui petromax. Nu aveam masă, iar lumina la bloc era cu program. Petromaxul este un felinar care merge cu petrol. Lumină face, dar scoate şi un pic de gaze.

Elevii erau toţi cu liceul făcut, pe la vreo 20 de ani. Foarte dotaţi intelectual şi foarte interesaţi. Nu mai scăpai de întrebările lor, veneau după tine şi în pauză. M-am înţeles excepţional cu ei. Pentru ca proiec-tul să fie un succes şi şcoala să con-tinue să funcţioneze după cei doi ani de contract cu România, insti-tuţia funcţiona cu statul în oglindă. Fiecare român avea un omolog an-golez. Astfel, după plecarea noas-tră, ei preluau activitatea. Orele se făceau cu translator. Lucram cu Dan Caragea, unul din translatorii foarte buni. Într-o zi de aprilie, din primul an, după pauza dintre orele de curs, a dispărut Caragea. Eu, ca să nu îi fac probleme, am intrat la clasă fără el. Şi am văzut că merge, mă înţelegeam cu elevii. Din ziua aceea, nu am mai luat translator cu mine la cursuri. Mai făceam greşeli, de acorduri sau stâlceam cuvinte, şi mă corectau în cor băieţii.

Românii erau plătiţi de ango-lezi. Îmi aduc aminte, semnam pe stat pentru 4.000 de dolari, dar nu îi încasam. Luam, pe zi, cam 16 dolari. Un pic mai mult de 500 de dolari, când era luna de 31 de zile. Restul îl primea statul român. Pentru masă, venea un avion lunar care aducea alimente, din România. O dată, nu a venit. Şi pe piaţa locală era criză de făină, aşa că au stat o lună fără pâine. Am mai avut ceva rezerve de biscuiţi de război, cum le ziceam noi, dar s-au terminat şi ei. O lună complicată... Românii au fost foarte bine primiţi de populaţia civilă din

Angola. Cum trăiau în sărăcie lucie, militarii noştri îi ajutau cum puteau. Întotdeauna, când mergeau în oraş, puneau ceva în buzunar şi pentru copilaşi.

Nu a fost o misiune simplă. Se auzeau împuşcături noaptea, câţiva militari au luat malarie, a avut loc şi o catastrofă aeriană. Au murit atunci şi instructorul român şi studentul. Nu s-a simţit vreo tea-mă printre cursanţi după incident. Moartea era un lucru firesc pentru ei. Şeful secţiei de învăţământ era sculp-tor amator şi le-a făcut un mic mo-nument celor doi, dintr-o pală de la elicea avionului. Mulţi piloţii formaţi atunci, după primul an, au plecat la război, n-au mai apucat să termine. Era o mare criză de personal.

Misiunea a durat doi ani. În de-cembrie `82 s-a încheiat. A fost vor-ba să se prelungească contractul, dar părţile nu s-au înţeles financiar. Am întrerupt brusc misiunea. Am plecat în ideea că ne vom întoarce şi am lăsat multe bagaje acolo. Marin Necula, însă, a păstrat legătura cu cei din grupa lui. Povesteau orice în scrisori şi niciodată nu lipsea un mulţumesc pentru cel care le-a pus meseria în mână. În `96-`97,

comandorul a mers la Lubango cu prima misiune românească ONU. Atunci, a organizat şi o reuniune cu grupa F 208. Trecuseră 15 ani de când se văzuseră ultima dată. Mulţi erau la baza aeriană de la Luanda, unii ieşiseră din sistem, trecuseră pe parte civilă. Au ieşit de multe ori împreună. S-au întâlnit şi cu familiile, a fost la ei acasă. Când poţi să faci bine, să nu stai pe gânduri. Să te implici cu sufletul şi să-ţi faci meseria cum trebuie, să nu te încurci cu jumătăţi de măsură. M-am ataşat

foarte mult de copiii aceştia. Într-un timp, nu prea mai învăţau şi i-a luat la întrebări. I-au spus că baza nu mai avea mâncare să le dea, nu mai mâncaseră de câteva zile. Le-a împărţit Necula toate rezervele lui. Altădată, a dispărut un cursant. Nu mai venea la ore. Am întrebat şi am aflat că este bolnav. Am mers la el şi i-am dus dulceţuri şi biscuiţi, atât aveam. Ei au simţit că m-am lipit de ei şi se străduiau să nu mă dezamă-gească… O experienţă pe care nu o să o regret niciodată. n

Observatorul militar 11Nr. 3 / 20 – 26 ianuarie 2016

VĂ INTERESEAZĂ!

Reglementări privind cazarea în spaţiile MApN

Irina-Mihaela Nedelcuirina.nedelcu@presamil.ro

Revenim asupra Ordinului ministrului apărării naţionale nr. M. 120/2015, cu precizări referitoa-re la utilizarea cabanelor militare şi a sanatoriilor care fac parte din fondul construit al MApN.

Cazarea în cabane militare

Şefii/comandanţii structurilor centrale/categoriilor de forţe/comandamentelor, care au în subordine unităţile militare deţinătoare de cabane militare, stabilesc care sunt cabanele destinate numai pentru procesul de instruire şi cele utilizate atât pentru instrucţie, cât şi pentru refacerea capacităţii de luptă/muncă sau pentru activităţi recreative şi sportive.

Cabanele militare se utilizează gratuit de personalul armatei care execută activităţi de instrucţie sau alte activi-tăţi care sunt în legătură cu acestea – asigurare logistică, control şi altele asemenea –, precum şi de personalul care deserveşte locaţia, prevăzut în statele de organizare, în afara celui care dispune de locuinţă în zonă.

Cadrele militare în activitate şi soldaţii şi gradaţii profe-sionişti din MApN care beneficiază de concediu de odihnă suplimentar, ca urmare a participării în afara graniţelor ţării la misiuni de apărare colectivă, în sprijinul păcii, de asistenţă umanitară, tip coaliţie sau individuale, au dreptul, pe durata acestui concediu, la folosirea gratuită a spaţiilor din cabanele militare utilizate pentru refacerea capacităţii de luptă/muncă.

Elevii şi studenţii din instituţiile militare de învăţă-mânt pot fi recompensaţi pentru performanţele şcolare şi universitare, pentru rezultatele remarcabile în educaţia şi formarea lor profesională sau în activităţi culturale şi sportive, cu folosirea gratuită a spaţiilor din cabanele mili-tare utilizate pentru refacerea capacităţii de luptă/muncă. În acest caz, cheltuielile se suportă de unităţile militare organizatoare.

Spaţiile din cabanele militare se utilizează, în limita locurilor disponibile, cu suportarea a 10% din valoarea tarifului, de următoarele categorii de persoane: l cadre militare în activitate şi familiile acestora; l soldaţi şi gra-daţi profesionişti, precum şi familiile acestora; l personal civil din MApN; l veterani şi văduve de război; l cadre militare în rezervă şi în retragere, pensionari militari şi fami-liile acestora; l personalul armatei rănit, invalid, cel care a dobândit afecţiuni fizice, însoţitorii invalizilor de gradul I şi urmaşii personalului armatei decedat în urma participării la acţiuni militare.

Utilizarea spaţiilor din cabanele militare se face şi de către alte persoane din afara MApN, în limita locurilor disponibile, cu suportarea integrală a tarifului.

Cererile pentru utilizarea spaţiilor din cabanele militare se înaintează astfel: l pentru personalul MApN, către coman-dantul/şeful unităţii militare în care sunt încadraţi; l pentru pensionarii militari, către centrele militare judeţene şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi centrele militare zonale, individual sau prin structurile asociative din care fac parte; l pentru elevii şi studenţii recompensaţi potrivit legii, către comandanţii/şefii instituţiilor militare de învăţământ/coman-danţii/şefii eşaloanelor superioare.

Cazarea în

sanatorii

Sanatoriile, ca unităţi sanitare cu funcţiune recu-peratorie şi de tratament, sunt subordonate structurii desemnate de ministrul apărării naţionale.

Spaţiile sanatoriilor se utilizează de asiguraţii Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti şi asiguraţii Casei Naţionale de Pensii, pe baza contrac-telor încheiate cu acestea.

Spaţiile din sanatorii se utilizează, în limita locurilor disponibile, cu suportarea tarifelor, de aceleaşi catego-rii de persoane menţionate la cabanele militare.

Cadrele militare în activitate, soldaţii şi gradaţii profesionişti din MApN care beneficiază de concediu de odihnă suplimentar, ca urmare a participării în afara graniţelor ţării la misi-uni de apărare colectivă în sprijinul păcii, de asistenţă umanitară, tip coaliţie, sau individuale, au dreptul, pe durata acestui concediu, la folosirea gratuită a spaţiilor din sanatorii. Cheltuielile, în acest caz, se suportă de unităţile militare organiza-toare/trimiţătoare.

Cererile se înaintează astfel: r pentru cadrele mi-litare în activitate, soldaţii şi gradaţii profesionişti şi personalul civil din MApN, către comandantul/şeful unităţii militare în care sunt încadraţi; rpentru pensionarii militari, către centrele militare judeţene şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi centrele mili-tare zonale, individual sau prin structurile asociative din care fac parte.

Situaţiile numerice, întocmite pe baza cererilor privind utilizarea cabanelor militare şi sanatoriilor, defalcate pe module, serii şi categorii de confort, se înaintează ierarhic şi se centralizează de eşaloanele superioare şi structurile aso-ciative ale cadrelor militare în rezervă şi în retragere şi ale veteranilor de război, astfel încât, până la data de 5 decembrie a anului în curs, pentru anul următor, acestea să ajungă la unitatea militară deţinătoare. Anual, în perioada 10-20 decembrie, unitatea militară deţină-toare comunică structurilor centrale şi asociaţiilor solicitante numărul locurilor aprobate, iar acestea, până la data de 30 decembrie, comunică persoanelor solici-tante modul de soluţionare a cererilor. Comandanţii/şefii unităţilor militare deţinătoare sau persoanele delegate de aceştia aprobă utilizarea ocazională a spaţiilor în cabane militare şi sanatorii, pe durate ce nu depăşesc 7 zile, în limita locurilor disponibile, cu posibilitatea prelungirii acestei perioade.

Comandamentul logistic întrunit (CLÎ) coordonează activitatea căminelor militare de garnizoană şi cabanelor militare situate în localităţile atestate ca staţiuni turistice de interes naţional. În acest sens, CLÎ are următoarele atribuţii: u formulează, împreună cu Direcţia domenii şi infrastructuri şi categoriile de forţe, propuneri de modificare şi/sau completare a cadrului normativ specific acestui domeniu; u execută, împreună cu Direcţia domenii şi infrastructuri şi categoriile de forţe/comandamente, activităţi de control privind gradul de ocupare şi respectarea reglementărilor în domeniu; u verifică periodic încadrarea în categoriile de confort stabilite; u centralizează şi transmite, în vederea publicării în Buletinul Informativ al Armatei, anual, până la data de 1 martie pentru următoarea perioadă de 12 luni, spaţiile disponibile, defalcate pe module, serii şi categorii, tarifele, adresele şi numerele de telefon ale acestora, precum şi ale structurilor militare care le gestionează; u avizează numărul de locuri, tarifele, schimbarea destinaţiei unor spaţii, precum şi procesele-verbale pentru schimbarea ca-tegoriei de confort. Pentru perioada sărbătorilor de iarnă, comandanţii/şefii unităţilor militare deţinătoare care administrează căminele militare de garnizoană, situate în localităţile atestate ca staţiuni turistice de interes naţional, şi cabanele militare emit precizări privind modul de solicitare şi criteriile de atribuire a locurilor şi le transmit ierarhic, în vederea publicării în Buletinul Informativ al Armatei şi Observatorul militar, precum şi pe reţeaua de date privată a Ministerului Apărării Naţionale, până la data de 30 septembrie a anului în curs.

Repartizarea nominală a spaţiilor din căminele militare de garnizoană situate în locali-tăţile atestate ca staţiuni turistice de interes naţional, cabanele militare şi sanatoriile MApN se face conform punctajului obţinut de fiecare persoană care a înaintat raport comandantului/şefului unităţii militare care are în subordine respectiva locaţie, înce-pând cu cel care cumulează cele mai multe puncte, în ordinea descrescătoare a puncta-jului, astfel: n pentru persoanele care nu au beneficiat în anul anterior: + 3 p; pentru persoanele care nu au beneficiat în ultimii 2 ani: + 6 p; n pentru persoanele care au beneficiat în anul anterior: - 1 p; n pentru persoanele cu funcţii de conducere: + 1 p; n pentru fiecare copil aflat legal în întreţinere: + 1 p; n pentru persoanele căsătorite: + 1 p; n pentru persoanele din unităţile operaţionalizate: + 1 p; n pentru cadrele militare în rezervă şi în retragere: - 2 p; n pentru vechime în serviciu de până la 10 ani inclusiv: + 3 p; n pentru vechime în serviciu de până la 20 de ani inclusiv: + 2 p; n pentru vechime în serviciu de până la 30 de ani inclusiv: + 1 p; n pentru cadrele militare care au participat la misiuni în teatrele de operaţii cu o durată cumulată mai mare de 6 luni: + 1 p.

Observatorul militar12 Nr. 3 / 20 – 26 ianuarie 2016

FOTOREPORTAJ

Instruire în laboratorul de infanterieÎn pofida vremii capricioase de la început de an, mi-litarii din Batali-onul 2 Infanterie Călugăreni s-au in-struit la Cincu pen-tru o nouă misiune în Afganistan.

În 1995, militarii Batalionului 2 Infanterie Călugăreni au răspuns cu Am înţeles! la primirea misiunii de menţinere a păcii UNAVEM III, în Angola. Ei aveau să scrie istorie,

făcând parte din prima unitate combatantă română care a participat la operaţii militare în afara ţării de după cel de Al Doilea Război Mondial.

Douăzeci de ani mai târziu, iată aceeaşi unitate pregă-tindu-se în Centrul de Instruire pentru Luptă al Forţelor Terestre (CILFT) din localitatea Cincu pentru participa-rea la cea de a noua operaţie într-un teatru de război, în cadrul misiunii NATO Resolute Support. Operaţia de stabilitate la care va lua parte batalionul, începând cu luna februarie, în provincia Kandahar, din Afganistan, presu-pune o strânsă cooperare între toate eşaloanele, precum şi o bună cunoaştere a modurilor de acţiune la posibilele incidente care pot apărea pe timpul patrulărilor, trans-porturilor sau executării serviciului la punctele de acces. Astfel, antrenamentele din CILFT se desfăşoară în condiţii asemănătoare celor din teatrul de operaţii. Acestea includ executarea patrulărilor pe jos sau îmbarcat, modul de acţi-une la găsirea unui dispozitiv exploziv improvizat, reacţia la contactul cu inamicul, modul de acordare a primului ajutor pe câmpul de luptă, modul de solicitare a evacuării medicale sau operaţiunile executate la controalele per-

sonalului cu atribuţii la check-point sau main gate (puncte de control). Întrucât exerciţiul desfăşurat de Batalionul 2 Infanterie, în perioada 8-22 ianuarie, este unul de tip CAX (Computer Assisted Exercise), toate activităţile din teren vor fi atent monitorizate din TOC (Tactical Operations Center), astfel încât conlucrarea dintre comandament şi forţele din teren este permanent asigurată.

Pe de altă parte, o importanţă deosebită în desfăşura-rea acţiunilor militare pe câmpul de luptă o are spiritul de adaptare la situaţii neprevăzute, în special al celor cu funcţii de comandă. Această trăsătură a liderului este antrenată cu ajutorul experienţei acumulate din teatrul de operaţii de un observator-controlor (OC), care este un cadru militar (parte din rotaţia anterioară celor care urmează să fie dislocaţi în teatru) însărcinat cu crearea diferitelor scenarii care pot apărea la executarea unei misiuni în zona de conflict. Aces-te situaţii create de OC nu sunt cunoscute dinainte de co-mandantul plutonului care execută activitatea în teren, iar modul acestuia de acţiune este atent observat şi, la nevoie, corectat de către cel proaspăt revenit din teatru. n

Ultimele instructaje înainte de executarea misiunii.

Zonă asigurată!

Briefing pentru pregătirea unei misiuni.

Pluton în patrulare îmbarcat în TAB-uri.

Militar top-cover.

Control la main-gate.

Observatorul militar 13Nr. 3 / 20 – 26 ianuarie 2016

Instruire în laboratorul de infanterieLocotenent Valentin Rupa-Mic

Foto: locotenent Valentin Rupa-Mic, maistru militar clasa I Iulian Cadulencu

Trasarea sarcinilor pentru asigurarea zonei la debarcarea din tehnică.

Pătrunderea în clădire sub acoperirea cu foc.

Pluton de infanterie îmbarcat în VAMTAC-uri.

Primul ajutor acordat unui rănit, sub siguranţa nemijlocită a camarazilor.

Am mare încredere în ei (militarii care urmează să participe în teatrul de operaţii – n.r.) că îşi vor îndeplini misiunea cu succes, iar eu voi face tot posibilul să-i sprijin, să fiu alături de ei atunci când au nevoie. Familiile trebuie să aibă încredere în capacitatea noastră de a duce la bun sfârşit misiunea, astfel încât să ne întoarcem cu toţii acasă.

Locotenent-colonel Ovidiu Lungu

Observatorul militar Nr. 3 / 20 – 26 ianuarie 2016 14

China a dezvăluit recent unele decizii de modificare a armatei sale, care im-

plică inclusiv înfiinţarea unor noi structuri. Preşedintele chinez, Xi Jinping, a descris schimbările ca fiind o decizie politică ma-joră către realizarea unei armate puternice.

Înfiinţarea unor noi unităţi, care vine după confirmarea intenţiilor de a construi un al doilea portavion, trebuie analizată în contextul intensificării activităţilor chineze în Marea Chinei de Sud şi de Est, unde exis-tă dispute teritoriale cu vecinii. Încă din noiembrie anul trecut Beijingul anunţa o serie de schimbări menite să întărească controlul partidului asupra Armatei chineze de Eliberare. Reformele anunţate includ înfiinţarea unei noi unităţi care va coordona şi conduce arse-nalul convenţional şi nuclear de rachete strategice, denumită Rocket Force, a unui coman-dament general al trupelor terestre, precum şi a unei unităţi de sprijin de luptă pentru trupele combatante, conform agenţiei chineze Xinhua. Preşedintele chinez, care este şi comandant suprem al forţelor armate, anunţase anterior că intenţionează o reducere a personalului militar cu 300.000, efectivele totale ajungând astfel la aproximativ două mi-lioane de oameni.

Comisia Militară Centrală, prezidată de Xi Jinping, a dat publicităţii recent un docu-ment cadru privind viziunea ţării asupra unei armate moderne până în anul 2020. Un pur-tător de cuvânt al Ministerului Apărării din China a declarat, pe de altă parte, că politica şi strategia nucleară nu se modifică. Analiştii apreciază că o perioadă lungă de timp China nu a avut interese majore peste hotare, iar dezvoltarea unor astfel de interese necesită şi un proces de modernizare a tuturor categoriilor de forţe ale armatei. n

Germania intenţionează să disloce un avion de supraveghere aeriană la o bază din Turcia în cadrul eforturilor NATO de a descuraja agresiunile venite din regiunea

Siriei, conform UPI. Această decizie vine după ce Germania şi-a retras sistemele de apărare aeriană Patriot din Turcia, unde au rămas astfel numai cele spaniole.

Conform unei scrisori trimise către Bundestag (Camera inferioară a Parla mentului german), guvernul subliniază planul de a disloca temporar un avion de supraveghe-re a spaţiului aerian, de la baza aeriană Geilenkirchen la baza Konya, din Turcia, şi de a participa la dislocarea unui avion AWACS NATO la aceeaşi bază. Germania contribuie cu 30% din personalul militar NATO care deserveşte avioanele AWACS din baza de la Geilenkirchen.

Un oficial NATO de la Bruxelles a declarat că măsurile suplimentare de sprijini-re a Turciei vor include, pe lângă dislocarea mai multor mijloace navale în regiune,

şi o sporire a prezenţei avioanelor de supraveghere AWACS, dar şi o înmulţire a misiunilor de poliţie aeriană în estul Mării Mediterane. Recent, Germania a aprobat pri-ma misiune externă a trupelor sale prin includerea a 1.200 de mi-litari în forţele internaţionale care luptă împotriva Statului Islamic. n

Vicecancelarul german Sigmar Gabriel a atras atenţia Arabiei Saudite că

Berlinul ar putea revizui politica de exporturi militare către această ţară, conform AFP. În acelaşi context, ofici-alul german a sfătuit Arabia Saudită să reia legăturile diplomatice cu Iranul, relaţii rupte în urma atacului protes-tatarilor asupra ambasadei saudite la Teheran pe fondul executării de către Arabia Saudită a 47 de credincioşi şiiţi.

Sigmar Gabriel (foto), care este şi ministru al economiei, a subliniat necesitatea reanaliză-rii, într-un mod mai atent, a exportului de echipamente defensive pe care Germania îl făcea către Arabia Saudită, adăugând că decizia de a nu livra tancuri şi puşti de asalt către saudiţi a fost, se pare, una corectă. Deşi a avut rezerve în a exporta armament ofensiv, Germania a livrat anul trecut Arabiei Saudite echipamente militare defensive în valoare de peste 200 de milioane de euro. Aceste exporturi au inclus vase de patrulare, vehicule de teren, echipamente pentru realimentare aeriană, drone şi piese de schimb pentru avioane de luptă şi vehicule blindate.

Purtătorul de cuvânt al cancelarului german Angela Merkel, Steffen Seibert, a îndem-nat Riadul să restabilească legăturile diplomatice cu Iranul, subliniind că relaţia dintre cele două state este extrem de importantă pentru rezolvarea crizelor din Siria şi Yemen şi pentru stabilitatea întregii regiuni. Întrebat despre sancţiunile plănuite în privinţa expor-tului, el a spus că este în interesul Germaniei să menţină legăturile cu Arabia Saudită, ţara sa fiind dedicată menţinerii unei relaţii constructive cu aceasta. n

LUMEA DE AZI

Pagină realizată de Silvia Mircea

Pagina „Lumea de azi” utilizează informaţii preluate de la agenţii de presă şi din publicaţii de specialitate care apar în întreaga lume.

Decizii europene privind apărarea antirachetă

O serie de state europene intenţionează să achiziţio-neze sisteme moderne de apărare antirachetă, con-form unui material publicat de defensenews.com.

Germania şi Polonia au luat deja decizia de a-şi procura noi sisteme de apărare antirachetă. Germania a optat pentru sistemele construite de Lockheed Martin şi filiala MBDA din Germania, pe când Polonia a ales

sistemul Patriot, produs de Raytheon. Niciuna dintre ţări nu a finalizat încă ne-gocierile, dar se aşteaptă ca semnarea contractelor să se realizeze în acest an.

Polonia a anunţat că intenţionează să achiziţioneze sistemul Patriot încă din primăvara anului trecut. Planul era pentru cumpărarea sistemului în confi-guraţia actuală, urmând ca apoi să fie achiziţionate şi radare de nouă genera-ţie, păstrând însă o configuraţie deschisă a sistemului pentru a putea permite integrarea ulterioară a unor diferite tipuri de interceptori. Negocierile dintre Polonia şi guvernul SUA, demarate pentru cumpărarea a două baterii de ra-chete Patriot, ar urma a fi finalizate anul acesta. Procedurile au fost grăbite de partea poloneză, în contextul escaladării tensiunilor cu Rusia. Totodată, şi ce-rinţele au fost schimbate în timp, în sensul că Polonia doreşte să achiziţioneze numai sisteme de rachete deja testate. În acest context, autorităţile poloneze au decis să nu aştepte pentru un produs de nouă generaţie, ci să achiziţioneze un sistem care ar putea fi operaţional până în 2019. Ulterior se vor achiziţiona încă două baterii, dotate inclusiv cu un radar capabil să detecteze ameninţă-rile la 360 de grade, şi un sistem de comandă şi control care va fi operaţional în 2022. Intenţiile sunt ca până în 2025 să fie procurate alte patru sisteme, iar cele existente să fie modernizate. Noul guvern instalat la Varşovia începe să transmită însă semnale că nu este foarte mulţumit cu deciziile luate de fostul guvern afirmând, prin vocea noului ministru al apărării, că faţă de momentul demarării negocierilor condiţiile s-au schimbat.

Germania a anunţat, la mijlocul anului trecut, decizia sa de a continua dez-voltarea sistemului MEADS, construit în cooperare cu SUA şi Italia, în ciuda deci-ziei guvernului SUA de a nu mai achiziţiona acest tip de sistem. MEADS urma să înlocuiască sistemele de rachete Patriot pe care Germania le are deja în dotare, dar acest lucru nu se aşteaptă a fi făcut mai devreme de anul 2030. Pe de altă parte, directorul programului MEADS afirmă că sistemul este gata în proporţie de 85%, urmând a fi finalizat în următorii patru sau cinci ani de la semnarea contractului.

Turcia a reuşit să şocheze comunitatea industriei constructoare de sisteme antirachetă când a decis să achiziţioneze un astfel de sistem de producţie chi-neză, care nu era interoperabil cu sistemele NATO. Treptat însă, după ce a fost ţinta mai multor critici din partea NATO, Turcia a renunţat la alegerea sa iniţi-ală, dar anul trecut a anulat şi programul de înzestrare cu sisteme antirachetă bugetat iniţial cu 3,4 miliarde de dolari. În prezent, Turcia încearcă dezvoltarea unui astfel de sistem în industria proprie. Timp de mai mulţi ani, Turcia a tre-buit să se bazeze pe sprijinul altor state în privinţa apărării antirachetă pentru a-şi securiza graniţa cu Siria. Rând pe rând, SUA, Olanda, Spania şi Germania au dislocat baterii de rachete Patriot pentru a asigura apărarea la graniţa de sud. Recent, SUA, Olanda şi Germania şi-au retras bateriile Patriot din Turcia, sub motivaţia necesităţii modernizării acestora. Au rămas pe teren bateriile din Spania, iar Italia intenţionează să trimită în sprijinul Turciei un sistem propriu denumit SAMP/T. În acest context este probabil ca Turcia să achiziţioneze unul dintre sistemele existente pe piaţă până la dezvoltarea propriilor sisteme.

Olanda era un client tentant pentru producătorii sistemului MEADS, dar ministrul olandez al apărării a declarat recent că ţara sa îşi permite deocam-dată doar să modernizeze sistemele Patriot aflate deja în dotarea armatei sale. Autorităţile olandeze consideră că achiziţionarea unui nou sistem este prea costisitoare, mai ales în condiţiile în care şi cel existent trebuie menţinut în stare de operativitate până în 2040.

Deşi Italia a fost în parteneriat cu SUA şi Germania pentru construcţia siste-mului MEADS, era clar că nu îşi permite să continue dezvoltarea programului de una singură. Autorităţile italiene au aşteptat să vadă dacă Germania va deci-de să continue acest program înainte de a lua o hotărâre în acest sens.

Mai multe state europene care nu au un buget suficient de robust pentru a-şi procura singure sisteme complete de apărare antirachetă şi-au exprimat intenţia de a fi parte la sistemul NATO AMD (Allied Missile Defense). n

Avertismentele Germaniei pentru Arabia Saudită

Avioane aliate tip AWACS în Turcia

Restructurarea armatei chineze

Sistemele Patriot există deja în dotarea a 13 state din lume, multe dintre acestea dorind modernizări sau achiziţia altora noi, iar deciziile ce vor fi luate anul acesta vor proiecta probabil o tendinţă în dotarea sta-telor membre NATO cu astfel de sisteme.

Observatorul militar 15Nr. 3 / 20 – 26 ianuarie 2016

SĂNĂTATE

Elena Davidelena.david@presamil.ro

Terapii orientale

Sensei Gabriel Dutchevici a traversat veritabile încercări iniţiatice, fizice şi morale ce i-au modificat progre-siv condiţionarea sa raţionalistă, adoptând un alt mod de gândire şi de raţionament.

Medic kinetoterapeut, Gabriel Dutchevici maestru în arte marţiale, şi-a deschis un centru de medicină complementară ce oferă o combinaţie unică de terapii alternative, care, aplicate, ajută la redobândirea şi menţinerea unei stări de sănătate fizică, mentală şi emoţională mai bună, dar mai ales la o creştere a imunităţii şi, implicit, a calităţii vieţii.

Care sunt deosebirile esenţiale între terapiile alternative orientale şi cele occidentale?Medicina alopată occidentală lucrează

strict la nivel de diagnostic, neţinând cont de faptul că orice boală are şi o cauză emoţională şi care, de fapt, stă la originea suferinţei. Eu am studiat cinci ani Shiatsu (un stil de masaj fondat în Japonia) la Paris şi acolo am descoperit abordarea orientală a bolilor. Un diagnostic pus după metoda orientală este complet diferit de ce se întâmplă aici, în Occident. Acolo se analizează cele 12 pulsuri cardiace din cele 12 meridiane energetice, se procedează la o anamneză care începe cu descrieri din perioada intrauterină, dacă au fost probleme în timpul sarcinii sau la naştere, cum au venit pe lume, natural sau prin ce-zariană, înainte sau după termen, obiceiuri alimentare, stare emoţională dominantă, şocuri emoţionale suferite în copilărie sau ca adult, toate acestea se leagă de suferin-ţa pacientului. În concluzie, trebuie găsită adevărata cauză care, de cele mai multe ori, este emoţională şi numai tratată ca întreg - fizic, psihic şi emoţional se obţin rezultate bune. Manifestările acesteia apar la nivel energetic cam cu o lună sau două înainte de a se manifesta la nivel fizic.

Când şi de ce aţi îmbrăţişat această filozofie şi mai ales aceste practici? Cred că fiecare dintre noi se naşte cu

o misiune şi, pentru ea, cu un dar, însă pe parcursul vieţii unii îl găsesc, alţii nu. Eu sunt un norocos că l-am găsit, poate şi pentru faptul că întotdeauna am plecat de la gândul că vreau să fac bine oamenilor.

Aici, sunt pionier în artele marţiale, în culturism – am înfiinţat trei federaţii în Ro-mânia. La sensibilităţi semăn cu mama, un spirit înalt, iar eu sunt un melanj între un neamţ şi un polonez. Mama era nemţoaică şi a fost colegă de clasă cu regele Mihai, iar bunica era croitoreasa Casei regale.

Aici, în clinica dumneavoastră, orga-nizaţi cursuri, seminare, iniţieri. Aveţi discipoli care vă urmează? În toate cele bune şi de folos e bine să

laşi ceva în urmă. E bine să împărtăşeşti cu ceilalţi ceea ce ştii, să le arăţi acea uşă, acea posibilitate existentă pe care o pot găsi,

cunoaşte şi vedea. Îmi place să fiu profesor. Am predat arte marţiale şi, de ani buni, asta fac, am format deja o comunitate ca o familie.

Ce terapii şi practici aplicaţi aici?Folosim tehnici orien tale şi tehnici de

recuperare, între care există o strânsă legă-tură: reiki, terapie cranio-sacrală, atingere cuantică, matrice energetică, koho-shiatsu, goshin-taiso, reflexoterapie, kinetoterapie, ma saj. În plus, as trologia chineză, care nu dă greş nicio dată, ne ajută să personalizăm tehnicile necesare în tra ta ment. Pentru fiecare pacient, în funcţie de afec ţiunea de care suferă şi de stadiul ei, hotărâm ce sche mă de tra tament i se potriveşte mai bine şi cum urmea ză s-o aplicăm, astfel încât terapia să fie eficientă şi rezul tatele să se vadă cât mai repede.

Apelez şi la medicina cuantică – un nou şi revoluţionar concept în domeniul medical. Acum lucrez la o metodă, drept cea mai eficientă cale de a ajunge la un re-zultat. Organizez şi cursuri de autoapărare.

Ce afecţiuni trataţi ?Tratez de la o simplă durere de mă-

sea până la durerile oncologice. Palierul oncologic este dificil de abordat, dar eu nu am avut niciodată nici un fel de probleme. Nu există vreo boală care să nu răspundă la terapia complexă pe care o aplicăm paci-enţilor. Cele mai rapide rezultate se văd la durerile pricinuite de di verse afecţiuni

ne relaxăm, să ne golim mintea de toate problemele de peste zi, ca dimineaţa să o luăm de la capăt cu mintea limpede. Dacă am putea să facem aici puţină ordine, viaţa multora dintre noi ar fi alta. Metodele de vindecare sunt multe. Una ar fi meditaţia, pentru cei interesaţi şi cu destulă voinţă se poate. Eu mai scriu sau desenez, alte două variante de a mă rupe de cotidian şi a mă

Am şi predat arte marţiale la Regimentul 30 Gardă (astăzi, brigadă), unde mergeam de două-trei ori pe săptămână şi lucram cu locotenenţi care, la rândul lor, dădeau lecţii de autoapărare soldaţilor. Am colaborat ani buni cu o altă publicaţie militară, Frontiera, unde, am sem-nat o rubrică de pregătire militară şi de arte marţiale. Şi acum păstrez scrisori de la militarii cu care am corespondat şi care, în timp, mi-au devenit discipoli în arte marţiale.

ale coloanei vertebrale: cifoze, sco lioze, hernie de disc (suntem singurii din Europa care putem introduce discul la loc, printr-o metodă terapeutică ori ginală, descoperită de noi, pe care dorim s-o brevetăm). La herniile de disc, luăm în calcul vârsta paci-entului, greutatea lui, dacă face vreo formă de mişcare organi zată. Rata succesului la acest diagnostic este de 98%! Comparând un RMN de la începutul tratamentului cu unul de la final, se observă rezultate spec-ta culoase.

Tratez şi animalele. De la pantere şi tigri la cele de companie. Aşa am cunoscut nişte protagonişti ai circului din Rusia, cărora le-am tratat nişte feline. Ei au făcut apoi nişte cursuri de reiki aici şi acum se descurcă singuri.

Cei care încep un tratament aici trebuie să-şi schimbe oarecum stilul de viaţă?Unii înţeleg şi partea aceasta, dar destul

de mulţi nu. Le sugerez să urmeze calea de mijloc atât în ce priveşte nutriţia, cât şi odihna, dar mai ales mişcarea. Nu cultiv nici maniera vegană, dar nici cea carnivoră. Pledez pentru moderaţie.

Unde greşesc cei mai mulţi din pacienţi?Cred că răul vine de la cât şi ce gân-

dim şi de la stresul exagerat. Nu ştim să

relaxa. Sugerez celor care vor să asculte că seara, înainte de a se culca efectiv, să facă o retrospectivă a zilei ce tocmai a trecut, cu bunele şi relele ei şi să constate cât de buni sau nu au fost. E bine să faci acest lucru, pentru tine personal, pentru evoluţia ta pe verticală. Încet, încet începi să realizezi ceva mai multe, dar mai ales să nu repeţi greşelile. De mirare e faptul că, pe cât de uşoară e metoda, pe atât de puţini o practică. Trăiesc pentru alţii, mai puţin sau deloc pentru ei însăşi.

Cum alegeţi terapia care se potri-veşte mai bine pacientului din faţa dumneavoastră?Aleg în funcţie de ce simt eu în momen-

tul respectiv. Sunt pacienţi la care îmbin mai multe proceduri, din mai multe prac-tici şi metode. Alături de mine mai lucrează alţi cinci specialişti.

Nu plătesc procedurile cei cu boli incu-rabile, copiii, iar pensionarii au reducere.

Ştiu că aţi avut o colaborare şi cu armata. A existat vreun motiv anume care v-a determinat să faceţi acest lucru?În familie am avut persoane care au

lucrat în mediul militar. Mi-ar fi plăcut să îmbrăţişez această profesie, dar am realizat la timp că, pentru mine, rigorile de aici sunt prea multe. n

El a redat speranţa şi a adus vindecarea pentru persoane aflate în situaţii pentru care metodele din medicina ştiinţifică ajunseseră într-un impas. Maestru de reiki, kinetoterapeut, specialist în Shiatsu şi maestru în artele marţiale, Gabriel Dutchevici a reuşit să rezolve cazuri care păreau fără rezolvare.

Dr. Laurian Traian Arghişan, Bucureşti

Gabriel Dutchevici

captezi atenţia. Asta a fost şansa mea, probabil că eram între puţinii şi acum continui cu aceleaşi preocupări, dar cu apariţii mai rare la televiziune, de fieca-re dată e vorba de manifestări filmate de televiziuni, preiau manifestările festivaliere pe care le prezint, dar prac-tic nu mai am de foarte multă vreme o emisiune proprie în televiziune. De ce? Pentru că nu mi s-a propus.

Aş vrea să rămânem în timp şi, pentru că până acum nu am găsit nici un răspuns pe această temă, întreb: cum era în armată?Nu am făcut armata, dar am cola-

borat foarte mult cu armata…

La sfârşitul anului trecut aţi prezentat spectacolul închinat veteranilor de război. Cum v-aţi simţit in mediul militar? Cum se vede armata de pe scena de pe care prezintă Octavian Ursulescu?Am fost foarte onorat să prezint

acest spectacol, încărcat de emoţie, alături de veterani de război, veterani din teatrele de operaţii, i-am văzut şi în uniforme, oameni speciali, oameni care şi-au riscat viaţa. Pe scenă însă am mulţi prieteni muzicieni: dirijorul Aurel Gheorghiţă, fratele lui, Nae Gheorghiţă, Şeful Secţiei de muzicologie la Uni-unea Compozitorilor şi Muzicologi-lor, unde şi eu sunt membru, apoi Valentin Neacşu, inspectorul pentru Muzicile Militare în MApN. Armata este un lucru foarte bun, unde fiecare ştie ce are de făcut. Mi-a plăcut foarte mult organizarea, faptul că sala a fost plină, că a fost şi prim-ministrul Cioloş şi alţi invitaţi de vază. Nu mai zic de faptul că am primit Emblema de merit – Partener pentru apărare din partea ministrului apărării naţionale, Mihnea Motoc, şi m-am reîntânit cu plăcere cu artişti de vază. E un lucru esenţial pentru un prezentator, să ai pe cine

coarnele arcuite. A fost singura mea legătură cu Cerbul de Aur, deşi multă lume zice: „Vă ştiu de la Cerbul de Aur!” Nu are rost să le mai spun…

Prezentaţi atât de multe spec-tacole şi erau atât de frumoase, încât tot ce era spectacol era aso-ciat cu dumneavoastră. Într-un fel, nu sunt de condamnat!Eu sunt onorat şi spun că românul

are ureche muzicală, dacă nu după chip, măcar după voce tot mă recu-noaşte. Într-adevăr, până în ’89, am prezentat foarte mult, asta este, era o singură televiziune, eu eram prezenta-tor profesionist, nimeni nu s-a ocupat serios de această profesiune. Este o ipostază scenică pentru care trebuie să te pregăteşti separat. Şi nimeni nu o făcuse. Sigur, sunt mai mulţi oameni care o fac, dar nici acum nu sunt unii care să se specializeze pe spectacol. Una e să prezinţi televiziune, una e să citeşti de pe prompter şi alta e să prezinţi un spectacol cu public, când tot timpul trebuie să fii pe fază, să ştii să vorbeşti liber, să cunoşti toţi artiştii, să fii pe fază pentru pauzele neprogra-mate. Se instalează o formaţie, ai zece minute de pauză şi un public de zece mii de spectatori. Trebuie să ştii să le

unde se ţinuseră primele patru ediţii. Deci, în Piaţa Mare, seara, era festivalul şi noi eram după-amiază, în direct, de la cinci la şapte. A fost mult mai legată această săptămână de ceea ce a în-semnat Cerbul de Aur, pentru că acolo au venit mulţi invitaţi, printre care Jacques Hustin, Thérèse Steinmetz, George Sbârcea şi Valeriu Lazarov (care a fost regizor la primele două ediţii), mulţi dintre cei care reprezen-tau istoria festivalului. Deci, am refăcut cumva identitatea acestei manifestări. Era o expoziţie mare foto în foaier, a fost şi Armand Crintea, cel care a reali-zat trofeul festivalului, cerbul acela cu

cântecului, în perioada aceea când erau doar două ore de program seara, un sfert din program ne aparţinea, în care strecuram şi multă muzică străină pe care o copiam şi noi de pe video-casete, de unde puteam le aduceam, Steaua fără nume, Şlagăre în devenire, emisiuni emblematice ale Televiziunii Române, până când au început dru-murile să ni se despartă de Televiziu-nea Română, prin ’97 am prezentat ultima oară Festivalul de la Mamaia, realizat chiar de Titus Munteanu.

Ştiu că aţi prezentat 13 ediţii la Mamaia, dar multă lume vă asociază cu Cerbul de Aur, deşi nu l-aţi prezentat niciodată şi v-aţi fi dorit. Nu întâmplător aţi început cu Cerbul de Aur. În sufletul dumneavoastră cred că Cerbul de Aur are o rezonanţă puternică.E una din neîmplinirile unei cariere

destul de reuşite, aş spune eu. Nu înţeleg de ce, chiar oameni cu care colaborasem la televiziune şi la al căror succes am contribuit şi eu, prin ceea ce făceam, când au devenit lideri la Cerbul de Aur au avut alte opţiuni de prezentare şi îndrăznesc să spun nu cele mai fericite întotdeauna, au fost şi manechine şi actori necunoscuţi, au adus şi un DJ din străinătate, un spani-ol care vă daţi seama că nu ştia nimic. Au fost prezentatori de ştiri, comen-tatori sportivi, deci puţini care să facă acea prezentare profesionistă cum merita acest festival. O singură dată am fost la Cerbul de Aur, dar nu pe scena principală, se împlineau 40 de ani de la prima ediţie, în 2008, şi Ioana Bogdan, de la Televiziunea Română, a organizat un Club sentimental, pe scena tradiţională, la Teatrul Dramatic,

Rodriguez, de la Caterina Caselli, Gigli-ola Cinquetti. Cu Julio Iglesias am fost foarte bun prieten, cu Jacques Hustin, câştigătorul primei ediţii. Chiar am avut o inspiraţie, l-am simpatizat, era băiat tânăr şi i-am zis că o să câştige. Şi chiar a câştigat. Am ţinut legătura pe urmă, a tot făcut turnee în România. M-am văzut cu mulţi dintre ei, pentru că aşa era atunci, celebritatea adusă de festival, de primele ediţii, atunci chiar era un unicat, nu veneau artişti străini în România. Mulţi erau invitaţi în anii următori pentru concerte, pentru recitaluri, pe unele le-am şi prezentat sau ne-am văzut în culise. Acesta a fost începutul meu legat de muzica uşoară, în paralel fiind debutul la radio, care a avut loc tot atunci, în 1969, în emisiunea celebră a regreta-tului Cornel Chiriac, Metronom, ceea ce pentru mine sigur că e o carte de vizită remarcabilă, să debutezi alături de Cornel Chiriac, care mi-a şi devenit prieten. Păstrez şi acum vederea pe care mi-a trimis-o din Viena. Au urmat anii de la Europa Liberă şi l-am pierdut din vedere, el a plecat din ţară. Eu am continuat cu emisiunile la radio, acolo m-am întâlnit cu Titus Munteanu, care şi el era începător în ale televiziunii, era încă asistent la Conservator, la clasa de flaut, puţină lume ştie asta. Există încă înregistrări multe, unele alături de Richard Oschanitzky, în care el apare ca flautist. Şi începuse să cola-boreze, să facă divertisment la televi-ziune, m-a văzut la radio, mi-a zis: n-ai vrea să colaborăm, să fim împreună? Şi s-a sudat un cuplu care, zic eu, a făcut lucruri foarte bune în televiziune, pe lângă emisiunile de varietăţi, festiva-luri de la Mamaia, am făcut emisiuni memorabile, cum a fost Meridianele

Domnule Ursulescu, puţini ştiu că aţi terminat Politehnica, aţi fost olimpic naţional la matema-tică şi aţi ajuns ziarist, critic mu-zical, prezentator de spectacole. Atunci, de regulă, cine termina inginerie, era inginer. Cum s-a întâmplat?Aproape că sună aşa: dom’le ce ai

fost şi uite ce ai ajuns, ce băiat puteai fi! Dar asta este viaţa. Eu, fiind olimpic la matematică, am obţinut locul II la nivel naţional. Acestea sunt cele două mândrii ale mele, nu spectacolele. Că am pe perete diploma semnată de academicianul Grigore Moisil, dânsul mi-a şi înmânat premiul, la Cotroceni se întâmpla. Atunci era Palatul Naţi-onal al Copiilor, al pionierilor, acolo a fost festivitatea. Şi că am fost căpitanul echipei de baschet a Liceului Dimitrie Cantemir. Nu cel de la Breaza, cel din Bucureşti. Acestea sunt mândriile adevărate. Şi că am fost campion republican, trebuie să caut medaliile. Am avut tricoul cu tricolorul şi se cam prăfuise, ce mi-a trebuit să-l duc la Nufărul, anul trecut şi, fiind vopseaua veche, nu se mai vedea nimic. Cea mai mare greşeală. Voiam să-l pun într-o ramă, că era o mândrie.

Fiind cu matematica, era curentul acela, toţi la Politehnică. Am dat şi la Electrotehnică, am intrat fără proble-me. Aveam un turneu de baschet şi, ştiind profesorul Simionescu că sunt olimpic, l-am rugat să pot să dau exa-men cu o zi mai devreme. N-a fost o problemă, am luat 10. Apoi am plecat cu echipa de baschet în Bulgaria. Între timp, mama a aflat că am intrat.

Cu muzica, a fost o pasiune. Şi eu şi fratele meu am fost pasionaţi de muzică şi, încet-încet, devenind colaboratori la ziarul Scânteia tineretu-lui, am început acolo să-mi impun şi această pasiune pentru muzică. Şi am realizat, în timpul primelor festivaluri Cerbul de Aur de la Braşov, o pagină dedicată festivalului. În primul an, stăteam la aeroportul Băneasa – nu exista Otopeni încă. Veneau acolo toţi artiştii şi eu, cu fotograful Cucu, foto-grafiam, făceam interviuri şi a doua zi apărea pagina Actualitatea pentru Tineret, cu toţi participanţii la festival.

Aţi rămas chiar prieten cu unii din repertoriul internaţional, celebri atunci, în epocă.Da, am rămas prieten şi am şi co-

laborat, am corespondat, am multe scrisori de la celebrităţi, de la Amália

Observatorul militar Nr. 3 / 20 – 26 ianuarie 201616

Alături de îndrăgita artistă Corina Chiriac.

ARTĂ

Eu sper că vom face un festival mare de romanţe

şi unul de muzică uşoară, în colaborare cu armata!

Octavian Ursulescu:

Până în 1989, am colaborat foarte mult cu Ansamblul Doina al Armatei, multe spectacole la Sala Polivalentă. Erau arhipline sălile, 6-7.000 de spectatori. Monci era un organizator extraordinar, s-a prăpădit. Mă suna: Domnule Ursulescu, haideţi să mai facem un spectacol. Ţin minte şi acum. Corul bărbătesc, când începea să cânte, era cutremurător.

Foto

: Silv

iu C

ovac

i

semnatara serialului şi m-a întrebat: Domnule Ursulescu, de ce nu vă duceţi să conspectaţi dosarul dumneavoastră? Şi i-am spus că nu avea niciun rost. Nu mă interesează, doamnă. Probabil o să găsesc acolo prieteni, colegi, poate chiar rude. Bănuiesc că aceste turnătorii erau şi plătite. Îmi dădeam seama ce fel de oameni pot lua în considerare astfel de turnătorii. Poate că din această ca-uză nu am primit nici viza pentru Oc-cident. Vreau să vă spun că am ajuns până la Ştefan Andrei. Eram prieten cu Violeta Andrei şi cu băiatul lor. Dacă ministrul de externe a încercat să obţi-nă viza pentru mine şi mi-a spus că nu a reuşit, vă daţi seama ce încondeiat eram! Am fost şi la Suzana Gâdea, care era ministrul culturii şi i-am spus că voiam să merg la un festival, dar am avut acelaşi rezultat.

Aş vrea să rămân la prezentato-rul Octavian Ursulescu şi la apa-riţiile dumneavoastră pe scenă. Ca profesionist, după ce aţi acu-mulat foarte multă experienţă, vă mai stăpânesc emoţiile sau este doar o meserie, fiind foarte bine documentat despre cei pe care urmează să-l prezentaţi? Cum este în forul dumnevoastră interior? Spectatorii vă văd im-penetrabil, vesel, fără tresăriri. Cum este, de fapt, Octavian Ursulescu? Este foarte bine, zic eu, atât timp

cât nu am fost eliminat în totalitate, eliminat ca alţi dinozauri, cum s-a spus atât de urât şi de agresiv la adresa cântăreţilor de muzică uşoară mai vârstnici. Poate şi eu sunt, pentru unii, un dinozaur al prezentării, dar nu este deloc umilitor. Dinozaurii au fost animale frumoase, puternice, sper că şi noi suntem la fel. Pe de altă parte, sunt solidar cu generaţia soliştilor de muzică uşoară, cu care practic am crescut. Eu am prezentat la Mamaia, pentru prima dată, în 1983. Cu câţiva ani înainte, începusem să prezint cu Titus Munteanu câteva emisiuni. Am crescut cu ei, le-am acordat premii, am fost cu ei în străinătate şi mă doare să văd că, la ora actuală, sunt foarte rar chemaţi în spectacole. La

mă întreba, odată, de ce nu scriu o carte. N-am să scriu niciodată o carte de acest fel, pentru că ar însemna să nu spun tot ce ştiu, ar fi o carte incompletă. Noi ne cunoaştem, cu bune şi rele. O viaţă pe care nu are rost să o dezvălui. Acum văd că sunt tot felul de cărţi cu dezvăluiri. Mie nu-mi plac. Artistul trebuie să rămână în ochii spectatorului aşa cum este pe scenă. Nu contează cum este în viaţa particulară şi ce face. Treaba lui. Dacă aduci asemenea dezvăluiri mi se pare că încerci să ştirbeşti din aura pe care artiştii extraordinari o au.

Ţin minte celebra păţanie când am crezut că îmi voi sfârşi cariera în televiziune, la Festivalul de la Mamaia. Nicolae Ceauşescu era la Neptun, unde ţinea unul din celebrele sale discursuri legate de cultură şi care se transmitea în direct la televiziune. Noi, cu festivalul, eram înregistraţi şi se dădea festivalul, puricat, vizionat, peste câteva zile. Se transmitea prin releu. Cine ştie ce interferenţă a fost în releul de la Mamaia cu transmisiunea directă de la Neptun, eu nu ştiu, că eram pe scenă, dar cum am ajuns la hotel au început telefoanele să sune. Am aflat o chestie care m-a năucit: în timp ce vorbea Ceauşescu, la un moment dat, am apărut eu. Nu ştiu pentru câte secunde, am apărut eu, vesel, prezentând la Mamaia. Vă daţi seama, imediat m-au sunat Titus Mun-teanu, Dumitru Moroşanu, Octavian Iordăchescu, erau disperaţi toţi. Eu, ca să fiu sincer, n-am fost niciodată angajat la televiziune sau la radio, deci, pe undeva, ce puteau să-mi facă? Dar, oricum, n-a fost plăcut. Noroc că, aşa cum au fost mulţi secretari de partid şi la propagandă, probabil (parcă era Petru Enache atunci secretar), au muşamalizat, mai ales că se pare că această interferenţă a fost doar pe zona Dobrogei. Nu în toată ţara, nu şi la Bucureşti, că atunci chiar că vedea toată lumea şi aveam probleme. Şi am prezentat festivalul în continuare, dar oricum am rămas aşa, şi-mi pare rău că nu se înregistra atunci, aş fi vrut să am această înregistrare, s-o ţin în colecţia mea. Eu oricum nu l-am cunoscut pe Ceauşescu, n-am dat mâna cu el, nici cu Elena Ceauşescu. Oricum, n-am fost un preferat al regimului, deşi poate părea paradoxal, cât prezentam n-am avut viză pentru Occident, până în ’89 mi s-a refuzat cu obstinaţie. Am şi

prezenta. În afară de Muzica Repre-zentativă – cea mai bună formaţie de suflători din ţară, extraordinară, corul naţional de cameră Madrigal – Marin Constantin, virtuozul violonist Eugen Sârbu, venit special de la Londra, cu pianista Carmina Sârbu, sora sa, copiii admirabili de la Opera Comică pentru Copii – unică în lume, condusă de so-prana Felicia Filip, pentru că de multe ori sunt convins că şi părinţii, ca şi cei care sunt departe de ţară se gândesc la copiii lor, iar aceşti copii talentaţi au adus o notă de optimism, o lumină, o speranţă pentru toţi cei care sunt în armată. Cu plăcere amintesc de nais-tul Nicolae Voiculescu şi actorul Dan Puric. Un spectacol cu valori de ne-contestat, reunite sub bagheta regizo-rală a binecunoscutului Cristian Mihă-ilescu. Pentru mine a fost o onoare şi o bucurie să fiu alături de asemenea artişti. Emoţia ni s-a transmis tuturor, mai ales că lângă mine, ca laureat me-daliat, a fost veteranul muzicologiei româneşti, maestrul Viorel Cosma, 93 de ani, omul de la care avem atâtea de învăţat cu toţii. Eu nu am decât trei cărţi publicate. Trebuie să mă grăbesc, pentru că dânsul a semnat 108 cărţi până acum. Nu cred că o să mă pot apropia vreodată. Un om extraordinar, general în retragere.

Până în 1989, am colaborat foarte mult cu Ansamblul Doina al Armatei, multe spectacole la Sala Polivalentă. Erau arhipline sălile, 6-7.000 de specta-tori. Monci era un organizator extraor-dinar, s-a prăpădit. Mă suna: domnule Ursulescu, haideţi să mai facem un spectacol. Ţin minte şi acum. Corul bărbătesc, când începea să cânte, era cutremurător. Apoi, diverşi artişti, muzică uşoară. Şi îmi aduc aminte că au fost şapte sau opt asemenea spec-tacole. După câteva am fost primiţi la conducerea ministerului, nu mai spun că i-am cunoscut pe toţi marii dirijori şi generali care erau în fruntea activităţii artistice la armată (Dinu Stelian şi alţii pe care i-am cunoscut bine şi cu care am legat o colaborare foarte strânsă). Deci, iată, acum, cu spectacolul de la Opera Naţională Română, din Bucu-reşti, am reînnodat o colaborare cu armata. Sper să fie fructuoasă.

Mulţi sunt interesaţi de culisele spectacolelor. Dumneavoastră ce păţanii năstruşnice aveţi?Probabil că pe cele mai interesante

nu o să le pot spune niciodată. Cineva

radio şi la televiziune aproape că nu mai apar. Aşa încât, de vreo doi-trei ani, m-am implicat în două proiecte majore legate de această lume atât de adevărată, de artiştii aceştia care nu fac playback, care cântă, care editează discuri şi înregistrează melodii. Ei nu trăiesc din amintiri, cum şi-ar putea închipui alţii. Un proiect se numeşte Şlagărele României, iar celălalt Ultimul romantic. Alături de Marina Voica, Alexandru Jula, Gabriel Dorobanţu, Mihai Constantinescu, Stela Enache, Marina Florea, Ileana Şipoteanu, Da-niel Iordăchioaie Adrian Daminescu sau Carmen Trandafir am făcut multe spectacole în ţară şi am observat, spre bucuria mea, recunosc, cu câtă dragoste îi primeşte publicul şi cât de mult au oamenii nevoie de cântecele lor şi de amintirile lor. Nu numai eu am crescut cu ei, ci şi publicul. Spectatorii îşi regăsesc iubirile, tristeţile şi bucurii-le prin piesele pe care le ascultă.

În egală măsură, de vreo doi-trei ani, am început să fiu chemat la festivaluri de romanţe. Probabil că am îmbătrânit (râde). Înainte nu mă chemau. Acum, probabil, au spus: S-a copt Ursulescu, e bun pentru romanţe, hai să îl chemăm. Am prezentat ulti-mele două ediţii ale celebrei Crizante-me de aur, de la Târgovişte, un festival extraordinar. Şi de vreo trei ani prezint un alt mare festival de romanţe, la Zlatna, Te aştept pe acelaşi drum, in memoriam Valer Ponoran. Şi în acest domeniu m-am întâlnit cu oameni care merită mai mult, pentru că ro-manţa este un gen specific românesc şi noi, din păcate, suntem invadaţi de influenţe muzicale occidentale, care nu se potrivesc deloc cu sensibilitatea şi cu sufletul românesc. Romanţa, ca şi muzica uşoară, ţine piept tot mai greu, pentru că nu este susţinută. Eu sper că de acum încolo vom face un festival mare de romanţe şi unul de muzică uşoară, în colaborare cu armata, să arătăm că aceste genuri nu mor şi ne reprezintă pe noi ca români. n

împlinit visul de a ajunge la festivalul de la Sanremo, imediat după Revolu-ţie, în februarie ’90, îmi aduc aminte, a fost şi Titus Munteanu atunci, am fost foarte fericiţi amândoi să participăm la un festival la care visasem, mai ales că se transmitea în România, dacă vă aduceţi aminte, se transmitea festiva-lul aşa cum s-au transmis foarte multe. Sigur, ar mai fi episoade ciudate, unul, de exemplu, legat de judeţul meu natal, judeţul Mureş. N-o să vă vină să credeţi, dar nu degeaba se spune că nimeni nu-i profet în ţara lui. Eu n-am fost niciodată invitat în judeţul Mureş de oficialităţi, de prefectură, de Consi-liul Judeţean, primăriile Târgu Mureş, Reghin, deşi sunt născut lângă Re-ghin, la Târnăveni, Luduş, Sighişoara, niciodată. Sunt însă invitat la mine, la Chiher, unde sunt cetăţean de onoare, comuna Chiheru de Jos, în fiecare toamnă, în septembrie, unde prezint Zilele Chiherului. Sunt foarte fericit alături de ţăranii mei, de oamenii pe care îi cunosc de mic.

Şi un episod trist din cariera mea, care putea să sfârşească atunci, în acel moment, la sfârşitul anilor ’70, am acasă revista, dar vă spun că nici acum nu pot să o citesc. Am fost atacat în Flacăra, condusă de Adrian Păunescu, de un cântăreţ la muzicuţă, Cornel Ionescu, fiindcă, spunea el, aş fi duş-man al poporului, că propag muzica occidentală, că nu mă interesează valorile naţionale, tipicul denunţ de tip comunist. Am fost suspendat imediat: radio, televiziune, spectacole, doi ani făceam naveta între Secţia de presă a PCR şi Securitate. Am avut noroc că în fruntea revistei Contemporanul, unde avusesem o rubrică de muzică uşoară, era un om extraordinar, Constantin Mitea, care era şi consilier al lui Ceau-şescu. Şi l-am rugat, iar el încet-încet a reuşit să mă reintroducă în presă şi televiziune. Sunt foarte mulţi oameni care apar acum în chip de dizidenţi, dar care înainte de Revoluţie plecau în Occident când voiau, dovadă că şi cel care m-a atacat a plecat, la scurtă vre-me, în Germania, unde stă şi acum. Eu mă întreb, el cum a putut pleca, iar eu nu? Dar eu eram duşmanul poporului. Şi ca să închei acest capitol, de această dată într-o notă amuzantă, la un mo-ment dat, acum şapte-opt ani, în Eve-nimentul zilei, a apărut un serial care se chema Televiziunea şi Securitatea, a fost un serial, unde am văzut în facsimil

Observatorul militar 17Nr. 3 / 20 – 26 ianuarie 2016

Actorul Florin Piersic, alături de Octavian Ursulescu.

George Nicolescu şi Octavian Ursulescu.

Interviu realizat de maior Constantin Mireanu

două turnătorii ce mă priveau, la Secu-ritate. Una spunea că eu voiam să fug în timpul Festivalului de la Mamaia cu barca în Turcia. Parcă mă şi vedeam la vâsle, fugind... (râde). În primul rând, nu aveam de ce să fug, pentru că îmi era bine, ăsta este adevărul. Şi alta că eu, de la televiziune, plecam în şuşe, făcând rost de certificate medicale. O altă aberaţie, pentru că eu, nefiind angajat, nu aveam cui să prezint certificate şi mergeam în spectacole când voiam. După un timp, m-a sunat

acum acasă plicurile, n-o să renunţ la ele. Când primeai răspunsul negativ de la Paşapoarte, trimiteau nişte plicuri albastre din hârtie ordinară, aşa, cred că era un timbru de 10 bani. Dacă primeai aprobare, venea o carte poştală, cred că era 35 de bani, şi pe ea scria Vă rugăm să vă prezentaţi, Nicolae Iorga, nr. Când era nu, venea hârtiuţă bătută la maşină, Cererea dumneavoastră nu s-a aprobat. Eram invitat la festivaluri muzicale, dar nu vo-iam să plec turist. Abia în 1990 mi-am

Foto

: Silv

iu C

ovac

i

Intrarea pe bază de înscriere la telefon: 021.313.86.80, int. 136, 156 sau e-mail: cultu-ra@cmn.ro.

Interferenţe culturale – Gânduri duhov-niceşti

Joi, 21 ianuarie, ora 17.15, la Sala Ştefan cel Mare şi Sfânt, va avea loc expunerea cu tema: Sacroterapie în lumea contemporană, susţinută de preot Niculae Constantin.

Intrarea este liberă.

EXPOZIŢII Galeria Artelor.Expoziţia de pictură Anotimpuri interioare

a artistului plastic Mihai Criste, deschisă în perioada 18 ianuarie-4 februarie.

Sala Foaier şi Sala Rondă. Salonul de iarnă al Asociaţiei Artiştilor

Plastici din Bucureşti, deschis în perioada 18-31 ianuarie.

Expoziţiile pot fi vizitate zilnic, între orele 11.00-19.00. Intrarea este liberă.

Informaţii: www.cmn.ro; www.facebook.com/cmn.ro. n

Observatorul militar18CULTURĂ

Nr. 3 / 20 – 26 ianuarie 2016

Substantivul comun neutru „nod” se referă în primul rând la încrucişarea strânsă a două obiecte flexibi-le, fie ele panglici, şuviţe, fire, sfori, sau la împletirea

strânsă a capetelor aceleiaşi panglici, şuviţe, sfori sau ale aceluiaşi fir („Larousse”, cnrtl.fr/lexicographie): „multe ti-puri de noduri ce pot fi folosite la legarea şireturilor pan-tofilor” (gadgetnews.ro). Această semnificaţie se extinde asupra locului unde se intersectează două sau mai multe căi: „Comuna Deda este cunoscută în ţară şi ca nod de cale ferată destul de important” (cuvantul-liber.ro); „nod rutier […] construit în dreptul localităţii Gherghiţa în urma unui investiţii” (ziarulevenimentul.ro).

Lexicografia academică română combină cele două definiţii din lexicografia franceză, lexicologii români con-siderând că „nodul” ar fi „loc”: „loc în care se leagă două fire, două sfori, două fâşii de pânză etc. ca să se ţină strâns împreună; loc în lungul sau la capătul unui fir, al unei sfori, al unei fâşii de pânză etc. unde s-a făcut un ochi prin care s-a petrecut unul dintre capete şi s-a strâns tare; legătu-ră obţinută astfel” („Dicţionarul explicativ al limbii româ-ne”, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Academia Română, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2012 / DEX).

I se alătură acestui substantiv, potrivit obiectului fle-xibil care este „înnodat”, atribute specifice, astfel încât se poate ca nodul să fie „simplu”, „dublu”, „strâns”, „larg”, „de cravată”, „de perle”, „al ţesătorului”, „marinăresc”, „chirurgi-cal”. La batistă, se face nod ca semn de aducere aminte.

LIMBA ROMÂNĂ ESTE PATRIA MEA.NICHITA STĂNESCU

Aurelia Năstaseaurelianastase@yahoo.fr

O lucrare ştiinţifică de referinţă

Şcheianu, Dumitru,Teoria semnalelor,

Matrix Rom, Bucureşti, 2015

Ion F. Buricescu, Pe margini de prăpastie.

Însemnări din războiul pentru întregire,

f.a.pag. 43

Colonel (r) dr. ing. Alexandru Mihalcea

Metaforic, „nodul” se pune în gât sau se simte în piept, uneori ca simptom al unei boli, alteori, sufletesc: „Vladimir Găitan: «Am un nod în gât pentru că mă despart de un per-sonaj»” (protv.ro); „auzind trăsura, simţeam acum un nod în capul pieptului” (Gabriela Adameşteanu, „O dimineaţă pier-dută”, Polirom, 2008, books.google.ro).

Alt „nod”, substantiv omonim, este cel care se referă la protuberanţa observabilă pe tulpinile unor plante. Prin ana-logie, sunt „noduroase” şi membrele omeneşti: „omul acesta,

care străbate aurul holdelor, miresmele florilor şi jocul flutu-rilor cu lumina. Picioarele lui noduroase şi gâtuite […]” (Iosif N. Theodorescu/Tudor Arghezi, „Scrisori către învăţători” „Facla” 34, 20 aug. 1911, apud crispedia.ro).

Din suprapunerea semnificaţiei nodului vegetal şi a celei a nodului făcut de mâna omului se obţine figura ironică a „nodului în papură”: „Ce punea satul în nedumerire, şi mai vârtos p-ale ce căta nod în papură, e când apuca lumea-n cap şi trecea nouă hotare!” (Barbu Delavrancea, „Sultănica”, IV, books.google.ro); „Se poate obiecta că […] luase o anumită

distanţă faţă de îndrăznelile tinereţii […], însă ar fi doar o căutare a nodului în papură” (romlit.ro).

Utilizat la propriu sau la figurat, „nodul” este asociat cu predicate numeroase, căci el „se face”, „se strânge”, „se slă-beşte”, „se deznoadă”, „se desface”. Acţiunile la care se referă aceste predicate sunt deseori dificile, fiind echivalente cu probleme de rezolvat.

Ce este de făcut cu un „nod gordian”, acel nod legendar de la jugul carului care îi aparţinea regelui Frigiei, Gordius, pe care Alexandru Macedon l-a tăiat cu sabia? Această combinaţie de cuvinte se referă la o problemă dificilă care, în aparenţă, este de nerezolvat (DEX, cnrtl.fr/definition): „Atât teza cât şi antiteza găsind dovezi deopotrivă de tari, se făcea apel la tăierea nodurilor gordiene prin formule dogmatice” (Lucian Blaga, „Dogma şi transcendentul”, în „Trilogia cunoaşterii”, Humanitas, 2013); „poetul recurge adesea, exasperat, la formule tautologice, […] ca printr-o tăiere brutală a nodului gordian” (Nicolae Balotă, „Opera lui Tudor Arghezi”, books.google.ro).

După modelul legendar aşadar, un asemenea nod „se taie”, iar dificultatea se depăşeşte energic, cu o acţiu-ne promptă (cnrtl.fr/definition) sau cu „un mijloc extrem” (DEX). Unii nu ţin însă seama de înţelesurile clasice şi lasă fantezia să combine cuvintele după criterii numai de ei ştiute: „Pentru mulţi bărbaţi legatul cravatei sau, altfel spus, nodul la cravată, poate fi o adevărată provocare, un nod gordian cotidian” (sfaturipractice.ro). n

LA PRIMA LECTURĂCARTEA DE ALTĂDATĂ

Progresul ştiinţific şi tehnologic contemporan – proces amplu de transformări fără precedent în istoria societăţii – corespunde unui complex de modificări calitati-ve, prioritar în sferele ştiinţei şi tehnicii, cu implicaţii dintre cele mai profunde în

activitatea umană. Poate fi dedusă ideea potrivit căreia dinamica evoluţiei ştiinţifice şi tehnologice, în special în domeniul informaţional, determină mutaţii semnificative în plan structural, dar şi în plan funcţional, direct proporţionale cu elementele de referin-ţă. Unul dintre acestea, cel al procesării şi transmiterii informaţiei, impune derularea unui proces de integrare intrinsecă, menit să asigure sinergia sistemului respectiv, iar pe de altă parte presupune aplicarea unei strategii globale, specifice unui management inte-grat al semnalelor purtătoare de informaţie.

Este contextul general în care colonelul (r) prof. dr. ing. Dumitru Şcheianu – repu-tat specialist în domeniu, cu o activitate didactică şi de cercetare recunoscută – pro-pune tuturor celor interesaţi monografia Teoria semnalelor, după ce, cu mai bine de un deceniu şi jumătate în urmă, specialiştii au beneficiat de volumul, elaborat de acelaşi autor, Compendiu de teoria semnalelor în locaţie (Bucureşti, Editura ALDO, 1998). În ţara noastră au fost publicate relativ puţine lucrări care să trateze, în mod distinct, teoria sem-nalelor, un domeniu complex, caracterizat prin interdisciplinaritate, cu aplicaţii multi-ple, pentru a căror dezvoltare este necesară cooperarea specialiştilor din diferite sfere de activitate (electronică şi telecomunicaţii, domeniul militar, medicină, biologie etc.).

Este rolul acestor specialişti – ingineri şi cercetători, biologi, medici, toţi cei interesaţi de aprofundarea paradigmelor moderne ale domeniului – să găsească modalităţi eficiente pentru dezvoltarea teoriei semnalelor, în întreaga sa complexitate sau pe subdomeniile componente, lărgind totodată gama aplicaţiilor acesteia. De altfel, ca un argument re-feritor la caracterul complex al volumului elaborat de Dumitru Şcheianu, menţionez nu-mai faptul că anumite aspecte tratate în lucrare (de pildă, Modele probabilistice ale sem-nalelor, Prelucrarea semnalelor, Semnalele în telecomunicaţiile mass media, Semnalele în locaţie, Compatibilitatea electromagnetică, Semnalele în lupta radioelectronică, Semnale şi date în biosisteme ş.a.) pot sau ar putea ele însele constitui subiecte distincte care să fie dezvoltate în lucrări de sine stătătoare, fundamentate din punct de vedere teoretic, aspect remarcabil, ce contribuie fără îndoială la ridicarea nivelului ştiinţific al demersului întreprins de către autor.

Sunt relevate acele elemente ale teoriei semnalelor, al căror grad de generalizare le conferă un timp de valabilitate îndelungat, o aplicabilitate largă şi perspective de dez-voltare foarte probabile, inclusiv în domeniul militar.

Un număr de patru anexe creează un cadru ştiinţific adecvat, care vine direct în sprijinul cititorilor interesaţi să parcurgă şi să aprofundeze conceptele ce constituie obiectul dez-voltării în cadrul acestui volum. De asemenea, o bogată şi reprezentativă bibliografie de specialitate – din care nu lipsesc lucrările ştiinţifice elaborate de autor, brevetele de inven-ţie ale acestuia, dar şi enumerarea contractelor de cercetare-proiectare la a căror finalizare autorul a participat inclusiv în funcţia, echivalentă, de director de program – constituie un material util de studiu pentru toţi cei pasionaţi ori numai interesaţi de teoria semnalelor. n

Noduri

„Sfaturi”21 noiembrie 1916. Ne strecurăm printre

şirurile lungi de vagoane, care-şi aşteaptă rân-dul spre a apuca drumul pribegiei şi intrăm în oraş printr-o poartă, deschisă în ulucile negre şi înalte ce mărginesc linia ferată. Vrem să gă-sim o cârciumă de unde să ne luăm provizie de mâncare, dar mai ales de tutun. Pe un zid se vede o publicaţie mare, iar în jurul ei lumea nevoiaşă, cu feţe posomorâte, cu acea lumi-nă ştearsă pusă în ochi de nesiguranţa vieţii. E o proclamaţie a generalului Mustaţă, care, în calitate de prefect al poliţiei, dă cetăţenilor sfaturi de cum au să se poarte când vor intra trupele inamice în Bucureşti. Citim cu ochi mari, simţind parcă cum un cuţit tăios ni se înfige şi pătrunde adânc în inimi: „La intrarea armatelor imperiale germane în Bucureşti, cetăţenii sunt obligaţi să păstreze o atitudine

liniştită”… Urmează apoi imperios, solemn: „Se vor ţine luminile aprinse; uşile vor fi deschise; se va da găzduire soldaţilor, punându-li-se to-tul la dispoziţie” şi altele de acest fel. E, în sfârşit, o pregătire minuţioasă pentru ceremonia de înmormântare a Capitalei Ţării Româneşti.

Aşadar, nu mai e nicio speranţă! Suntem învinşi, deşi pe front aveam impresia că vom fi biruitori. Dar ce puteam şti noi din colţul de teren răscolit de obuze, plouat de gloan-ţe, unde ne-am zvârcolit în zadar? Frontul e mare şi o spărtură făcută într-o parte aduce prăbuşirea restului. n

Cercul Militar NaţionalSpectacol ocazionat de sărbă-

torirea Zilei Unirii Principatelor Române

Miercuri, 20 ianuarie, ora 18.00, la Sala de Spectacole, va avea loc Spectacolul muzical susţinut de Ansamblul Artistic al Armatei. Solişti: Carla Olteanu, Hortensia

Romaniţan, Lorena Istrate, Emilia Dorobanţu, Norica Enache, Oana Sîrbu, Nicoleta Ciobanu, Valentina Voinea, Iulia Dumitrache, Gabi Manea. Conducerea muzicală: Stelian Ungureanu. Prezintă: Adeline Pater.

Observatorul militar 19ARMA CONDEIULUI

Nr. 3 / 20 – 26 ianuarie 2016

PE LOC, REPAUS!

DREPTUL LA ZÂMBET

Oamenii lipsiţi de imaginaţie se observă uşor: ei repetă ori greşelile pe care le-au făcut altădată, ori greşelile făcute de alţii.

Când schimbarea bate la uşa ta, nu te purta cu ea de parcă ar fi un musafir nedorit. • Trezirea la realitate a unui lider in-tervine atunci când înţelege că, în activitatea curentă, nu

există soluţii universale. • După ce sunt acceptate de către o colec­tivitate, toate adevărurile sunt privite, ulterior, ca nişte simple tru-isme, ca nişte lucruri evidente, banale... • Să ne uităm în jur: a afirma ceva este mult mai uşor şi mai operativ de făcut decât să negi, să contrazici ceva. Pentru a fi constructiv, pentru asta mai este nevoie şi de argumente. • Ezitarea este una dintre principalele cauze ale înfrângerilor militare. Acest lucru este valabil de la soldat la co-mandant şi de la cel mai mic eşalon până la cele mai mari armate. • Lucrul bine făcut nu mulţumeşte, întotdeauna, pe toată lumea. De exemplu, pe cei care îşi câştigă traiul din reparatul lucrurilor stri-cate. • Încercaţi să trăiţi o perioadă de timp departe de oameni şi de lumea asta haotică, nebună, dezlănţuită, scăpată parcă de sub con-trol. Veţi înţelege, după aceea, ce înseamnă cu adevărat frumuseţea şi valoarea fiinţei umane. • Adevărul gol­goluţ nu este pe placul tu-turor. Pentru că lumea este convinsă că sunt unele nuduri mai fru-moase şi mai interesante. • Uneori, îmi pare rău că am vorbit, alteori, că am tăcut. Dar numărul regretelor că am vorbit este mai mare decât cel al regretelor că am tăcut. • Oamenii lipsiţi de imaginaţie se observă uşor: ei repetă ori greşelile pe care le­au făcut altădată, ori greşelile făcute de alţii. • O persoană este moartă atunci când nimeni nu vorbeşte despre ea, când nimeni nu şi-o aminteşte. Cu multe astfel de persoane ne întâlnim şi în viaţa de zi cu zi. • După fiecare etapă temporală a viitorului există un viitor. Există viitor după viitor. Este modul meu de a gândi anti apocaliptic. • Capacitatea de socializare a oamenilor, ca reprezentanţi ai zoologiei, lasă de dorit. Pentru că, în afară de câteva animale de companie – pe care tot noi le­am botezat ca atare –, ce animale, plante sau alte vietăţi au dorit să se asocieze cu oamenii?! • Începerea aventurii care poate duce la descoperirea unei lumi noi este condiţionată de un lucru esenţial: desprinderea de lumea veche. • Să ne imaginăm o clipă că, în lume, umorul ar fi făcut pe seama animalelor şi plantelor, de exemplu, şi nu pe seama oamenilor. Atunci, nu numai că omenirea ar începe să se plictisească, dar există şi riscul de a se prosti. • Bătrâneţea este acea vârstă a omului, în care îi este dor de ispitele de altădată. • Anotimpul izgonirii din rai a fost toamna. Atunci putem vorbi despre mere care să fi fost deja coapte. • Oricât de mult timp am avea la dispoziţie, în planificarea sa nu trebuie să se regăsească, să fie luat în calcul ca element sau detaliu distinct, şi un timp de pierdut. • Pentru un licurici, un om cu un chibrit în mână este un demiurg. • Războiul este plin de greşeli. Important este ca inamicul să facă mai multe. • Lumea nu se împarte doar în şoimi şi porumbei. Mai sunt şi ciori, şi gaiţe, şi papagali, şi fazani... n

Desen realizat de locotenent-colonel (r) Cristi Vecerdea - Criv

General-maior (r) dr. Maricel D. Popa

Comandor Alexandru Leauaalexandru.leaua@presamil.ro

Căpitan Constantin Pişteaconstantin.pistea@presamil.ro

Pacientul pe care nu-l cunoaşte nimeni

La sfârşitul anului trecut, am fost la conferinţa Future of media, pentru a doua oară în istoria mea de slujbaş al literelor, ca să văd cum se schimbă

media. Dacă doar se întoarce, ca un pacient chinuit, de pe o parte pe alta, dacă o mai vizitează vreo asistentă pentru injecţia cu vitamine, ori dacă nu cumva s­a stins speranţa şi a fost chemat preotul.

Ca şi la prima mea participare, am rămas cu mul-te informaţii – conferinţa e cool, deci dacă aveţi vreun blog sau lucraţi în presă, încercaţi să mergeţi data vi-itoare. Din sacul de chestiuni remarcabile cu care am plecat de acolo, am ales să dau mai departe două.

Îl ştiţi pe George Buhnici, nu? Tipul care prezintă telefoane şi tabletele la TV. Zice: A scris vreodată cineva la un ziar? Din acela tipărit? Eram pe net când a ridicat întrebarea la fileu şi mi­am zis că n­are rost să semna-lez, că doar sunt atâţia alţii care... Nimeni. Ştiţi ce e aia nimeni? Din câteva suflete, n­a ridicat unul baioneta. Văzând o aşa nefăcută, am zis că n­are rost. Şi mi­am lăsat baioneta în toc. Oricum, concluzia era limpede, chiar dacă se putea să nu fi fost singurul deghizat. Iar tipul şi cei din jurul lui au zâmbit cu subînţeles. Eram, la o adică, la o conferinţă despre media şi parcă ziarele

Dacă nici la anul nu ridică nimeni mâna, o s-o fac eu.

tipărite sunt media, iar nimeni din sală nu scrisese la vreunul. Cum ar veni un La ţigănci fără ţigănci? Semn că, semn că... Doamne, ce e de înţeles din aşa ceva? Mă tot gândesc la asta de câteva săptămâni, mi­am zis că poate sub şocul artificiilor de Revelion o să am vreo revelaţie, dar încă nu s­a întâmplat nimic. Sau poate mă alint şi-mi place să cred că nu văd realitatea, că de fapt pacientul e mort, dar l-am iubit atât de tare, încât mintea mea nu poate să accepte aşa ceva.

Pe Lucian Mândruţă sigur îl cunoaşte toată lumea. E în media din decembrie 1989, când a publicat într­un ziar al facultăţii. Acum, a vorbit (şi) despre impactul postărilor sale de Facebook şi a făcut menţiunea că standardul său este de zece distribuiri şi o sută de like­uri pe minut. Dacă textul său nu strânge aceste cifre, se gândeşte să îl reformuleze. Când s­a sesizat un curajos din mulţimea acreditaţilor, a spus că, de fapt, el nu scrie pentru like-uri şi distribuiri, însă până la urmă cam la asta s­a rezumat discuţia. Şi cam aici s­au înghesuit ideile conferinţei: totul e o cosmetizare care să arate bine pe internet. Eventual, ceva utilitate, prin aplicaţii care să ţină omul aproape de produs, însă valoarea conţinutului mi s-a părut că este trecută la şi altele.

Conţinutul este prea puţin important. Contează titlul, online­ul, rapiditatea, sclipiciul. Şi concluzia lui George Buhnici: Ziarul tipărit este, îmi pare rău să spun, mort în coteţ. Deşi încă nu pot să cred, bine că ştiu unde să­l găsesc. Dacă nici la anul nu ridică nimeni mâna, o s-o fac eu, chiar şi cu riscul de a părea ridicol. n

Generalul Iarnă a lovit din nou!

A nins vârtos. S­au închis iar drumu-rile, autostrăzile

noastre multe. S­au anulat zborurile sau au avut întârzieri mari. Despre tre-nuri, ce să mai vorbim, iar s-au rătăcit prin nămeţii Bărăganului. Au fost sis-tate şi cursele navelor pe Dunăre – şi încă nu s­au format sloiurile! Până şi şcolile s-au închis, dar asta a fost bucuria copiilor. S­au animat derdeluşurile!

Iar a venit iarna, dintr­o dată, să ne zăpăcească! E drept că ne-a cam păsuit până acum, cu excepţia unei reprize scurte, după trecerea dintre ani. Când a apărut, ne-a lovit iar în moalele capului. Abia începusem şi noi, liniştiţi, anul de instrucţie. Cu ceva motorină abia urnisem şenilatele, de-am animat un pic atmosfera prin po-ligoane şi tancodromuri. Abia am dezlegat navele de la cheu şi, pac, ne-a luat iar, ca întotdeauna, pe nepregătite, prin surprin-dere! Acum, gata, tot ce aveam de făcut am lăsat la o parte şi, vorba ceea: hai-deţi cu toţii, băieţi, puneţi mâna pe lopeţi!

Avem un déjà­vu: cad nămeţii, viscolul aşază troienele. Autorităţile sunt paralizate, ca de obicei. Firmele de deszăpezire, plătite cu bani grei, nu mişcă un deget şi toată lumea se uită, cu mare nă-

dejde, cu izbăvire parcă, spre armată. Cu toţii strigă disperaţi, în cor: să vină soldaţii, să dea la lopată! Şi, ca de fiecare dată, insti-tuţie serioasă, demnă de încrederea şi simpatia de care se bucură, armata nu a ezitat nici măcar un mo-ment să intervină pentru a scoate oamenii din necaz! Mai cu camioane, mai cu autogredere, nu ştiu dacă şi cu mult entuziasm, dar sigur cu multă dăruire şi determinare, militarii noş-tri au acţionat eficient în zonele afectate.

Nu ştiu cum se face, dar parcă nici utilaje po-trivite pentru dat zăpada nu prea mai sunt. Nu orice tractor sau camion, cărora le pui un plug în faţă, pot curăţa un drum înzăpezit. Multe din agregatele au-torităţilor locale pornite la intervenţie au rămas blocate, ele însele, printre nămeţi.

Când ajungi să scoţi însă şenilatele blindate, să transporte apă şi alimente sau să ducă la maternitate vreo gravidă ori la spital vreun suferind, dintr-un sat izolat, totul devine dramatic. Până la urmă, în lupta cu stihiile natu-rii, salvarea fiecărei vieţi devine prioritară. Dacă se mai şi scot oameni rămaşi blocaţi în maşini acoperite de omăt, pe drumurile închise, senzaţionalul ia proporţii greu de bănuit.

Se umplu imediat televizi-unile de breiching niuz-uri, apar tot felul de băgători în seamă care îşi dau cu părerea despre consis-tenţa fulgului de nea sau impactul ţurţurilor de la streaşină asupra scăfârliei contribuabililor... Ce mai, un adevărat spectacol apocaliptic!

Cumva sastisit de toa-tă această tevatură, pro-dusă până la urmă de o banală cădere de zăpadă, e drept un pic mai consis-tentă decât în alte dăţi şi spulberată de câteva zile de viscol, nu ai cum să nu te duci cu gândul la sărma-nii veterani de război, care au luptat în Stepa Calmucă sau la Stalingrad. Cum au dat piept pe front cu ade-văratul General Iarnă, la fel ca oştile lui Napoleon. Sau, mai apoi, prin Munţii Tatra, cu geruri, viscol şi nămeţi şi un inamic îndârjit peste măsură.

Păi, noi, ce facem acum? Doar ne văităm că a căzut un pic de zăpadă? Doar e iarnă! Nu trebuie să vină avioane, rachete sau tancuri, bate un pic Crivăţul, cad doi-trei fulgi, dă gerul şi gata, totul se blochează, drumuri, căi ferate, oraşe şi sate...

Pentru că, nu­i aşa, din gura sobei, de lângă calo-rifer sau din aşternuturile calde, e cel mai uşor să dai mereu vina pe Generalul Iarnă! n

Se umplu imediat tele-viziunile de breiching niuz-uri, apar tot fe-lul de băgători în seamă care îşi dau cu părerea despre consistenţa fulgului de nea sau impactul ţurţurilor de la streaşină asupra scăfârliei con-tribuabililor...

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Personalul Secţiei pentru le-gătura cu forţele armate străi-ne din Departamentul pentru politica de apărare şi planificare este alături de maiorul Marius Rofel şi îşi exprimă profundul regret pentru durerea pricinuită de trecerea în nefiinţă a mamei acestuia. Dumnezeu să o odih-nească în pace!

Biroul Executiv al Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Răz-boi, preşedintele, general (ret) Marin Dragnea, sunt alături de generalul-maior (ret) Neculai Pruteanu, preşedintele filialei judeţului Neamţ, şi-i împărtă-şesc durerea provocată de tre-cerea la cele veşnice a iubitei sale soţii, EUGENIA. Adresăm sincere condoleanţe îndoliatei familii şi îl rugăm pe Tatăl Ce-resc să o aşeze în rândul drep-

de electrician autorizat, con-form prevederilor legale.

Depunerea dosarelor de participare este în perioada 22.01- 29.01.2016. Probele se desfăşoară astfel: proba scri-să – teoretică pe 22.02.2016, ora 9:30; proba practică – pe 29.02.2016, ora 9:30; interviul – pe 7.03.2016, ora 9:30. Doritorii se pot adresa la secretariatul comisiei de concurs, telefon 021/315 98 95/ 96, interior 110 sau 322.

DECESEPersonalul Serviciului Istoric al Armatei îşi exprimă întrea-ga compasiune şi este alături de colega lor, Ioana Enache, în aceste momente grele, pricinuite de trecerea în eter-nitate a tatălui său, STOICA ION. Transmitem sincere con-doleanţe şi întreaga noastră compasiune familiei îndoliate.

ţilor, aşa cum a fost întreaga ei viaţă, devotată, harnică şi ge-neroasă. Dumnezeu să o odih-nească în pace!

Membrii Biroului Permanent ai Filialei ANCMRR Sector 6 Bucureşti sunt alături de plu-tonier-adjutant principal (r) Jan Gheorghe şi îşi exprimă compasiunea cu prilejul trece-rii în nefiinţă a tatălui acestuia, GHEORGHE NICOLAE. Condole-anţe familiei îndurerate! Dum-nezeu să-l odihnească în pace!

În prag de Anul Nou, coman-dorul (ret) aviator DUMITRICĂ SAMSON şi-a luat zborul către Eternitate, după o scurtă, dar grea suferinţă. Absolvent al Şcolii Militare de Ofiţeri de Avi-aţie Naviganţi Focşani, promo-ţia august 1953, a fost, pe rând, pilot şi, după absolvirea Aca-demiei Militare, cadru didactic (profesor) în Şcoala Militară de

Aviaţie Aurel Vlaicu, şef de stat major de regiment şi de divi-zie aviaţie – de la înfiinţarea acesteia (1972) până la trece-rea în rezervă. În toate aceste trepte parcurse în activitate, ca ofiţer activ, a fost apreciat cu rezultate excepţionale. A fost iubit, stimat şi respectat de toţi cei ce l-au cunoscut şi i-au fost aproape, datorită calităţilor sale etice şi morale deosebite. Şi-a iubit şi stimat familia, căreia i-a fost sprijin devotat până în ultimele clipe ale vieţii. Ca fost coleg şi pri-eten apropiat, alături de toţi cei care l-au cunoscut şi l-au apreciat, îmi exprim profundul regret pentru plecarea dintre noi, prea devreme, a celui ce a fost cdor (ret) Dumitrică Sam-son şi exprim întreaga compa-siune şi sincere condoleanţe familiei îndurerate! Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Comandor (r) Titus Voicu

0244/340550, int. 120 sau 171 sau la sediul UM 02525 Breaza, strada Republicii, nr. 75, locali-tatea Breaza.

UM 01802 Moara Vlăsiei, jud. Ilfov, organizează concurs pen-tru postul de muncitor calificat IV- I, tr. III (electrician), la sediul unităţii, în perioada 22.02-7.03.2016. Data limită până la care se pot depune dosarele de concurs este 29.01.2016, ora 9.30.

Cerinţele necesare ocupă-rii postului sunt: să fie absol-vent al liceului cu diplomă de bacalaureat; să fie absolvent al unei şcoli cu specialitatea elec-trician întreţinere, cu atestat legal vizat de instituţia de pro-fil prevăzută de legislaţia în vi-goare, pentru instalaţii electri-ce de joasă şi medie tensiune (ENEL/ Ministerul Muncii); să aibă cel puţin doi ani vechime în câmpul muncii, în activitatea

FUNCŢII SCOASELA CONCURS UM 02525 Breaza organizea-ză concurs pentru ocuparea postului vacant de muncitor calificat IV – I (electrician în-treţinere şi reparaţii), pe data de 15.02.2016 ora 9.00 (data primei probe de concurs), la sediul UM 02525 Breaza. Prin-cipalele cerinţe ale postului sunt îndeplinirea atribuţiilor funcţiei de electrician.

Data limită până la care se pot depune dosarele de concurs este 5.02.2016, ora 15.00. Detalii privind condiţii-le generale şi specifice pentru ocuparea postului, tipul pro-belor de concurs, locul şi ora desfăşurării acestora, tematica şi bibliografia de concurs se pot obţine de la secretarul co-misiei de concurs, locotenent- colonel Adrian Dumitru, telefon

Observatorul militar Nr. 3 / 20 – 26 ianuarie 2016 20

IMPACT

Caporalul clasa a III-a Marin Butcaru, aflat acum în misiune în Afganistan, are o problemă medicală cu unul dintre copii, mai precis cu fetiţa sa cea mare, Rodica-Elena, în vârstă de 10 ani. Elena a fost diagnosticată cu un sindrom care îi afectează capacitatea de dezvoltare, pentru care se impune un ajutor constant şi peste măsura posibilităţilor celor doi părinţi. Din acest punct de vedere, la ni-velul ENS s-a convenit să i se acorde tot ajutorul camaraderesc de care se dispune şi să-i sesizeze pe toţi aceia care doresc să-l ajute. Astfel, în ajutorul

acestei familii minunate puteţi completa Cererea privind destinaţia sumei reprezentând până la 2% din impozitul anual pe venituri din salarii şi asimi-late salariilor – Formularul 230, prin care să îi fie redirecţionat 2% din impozitul aferent veniturilor dumneavoastră. Totodată, familia Butcaru are şi un cont în lei, deschis pe asociaţia constituită pentru ajutorarea copilului lor, Asociaţia Să-i dăm o speran-ţă Elenei: RO42RZBR0000060015755735. Pentru încurajări sau sfaturi utile, există şi un blog: http://damielenusa.blogspot.com/. n

ANUNŢ UMANITAR

Selecţie pentru admitere la cursul de iniţiere scafandru

Aţi văzut îngeri cu umeri vişinii? Salon naţional cu participare internaţionalăDe mai mult de 150 de ani, culoarea bor-

deaux este specifică nu doar licorii bahice din regiunea omonimă din Franţa, ci şi slujito-rilor lui Hipocrat care activează pe câmpurile de bătălie sau în spatele frontului. În armata Ţării Româneşti din a doua jumătate a seco-lului al IX-lea, culoarea respectivă – neaoş denumită vişiniu – a devenit simbolul purtat de pionierii specialităţii militare introduse la iniţiativa lui Carol Davila. Cine are timp şi spirit de observaţie, remarcă faptul că multe dintre străzile Capitalei poartă numele unor eroi de război sau personalităţi care au activat în medicina militară, aproape ca număr de cel al străzilor ce poartă nume de conducători de oşti. În zilele noastre, majoritatea perso-nalităţilor din medicina militară activează pe frontul nevăzut al ocrotirii sănătăţii semenilor şi, de cele mai multe ori, nu observăm direct munca acestora şi nici măcar culoarea epole-ţilor de pe umerii lor.

Din curiozitate, am păşit zilele trecute în proaspăt rejuvenata clădire numită Casa Oştirii, de la numărul 26 al străzii Cobălcescu, undeva în apropierea Parcului Cişmigiu. Am pătruns astfel în locaţia unde, de câteva dece-nii, îşi desfăşoară activitatea Centrul Medical de Diagnostic şi Tratament al Armatei Acade-mician Ştefan Milcu. Neavând un plan anume, am ales să încep cu un sector central şi, fiind-că această clădire are patru etaje, am urcat la etajul 2, şi mi-am propus să vorbesc cu un purtător de halat alb. Primul purtător de halat alb întâlnit a fost … o purtătoare de halat alb, în persoana doctorului Cecilia-Ileana Bărbu-lescu, medic primar în specialitatea medicină de laborator, aflată la finalul unei zile pline de recoltări, prelucrări şi determinări ale parame-trilor biologici pentru peste 100 de pacienţi. De la dumneaei am aflat, pentru început, po-sibilităţile de azi ale laboratorului de analize de la Cobălcescu, comparativ cu ce se putea face, tot aici, în urmă cu şapte-opt ani.

În decembrie 2008, când am plecat pentru a doua oară în misiune în Irak, am lăsat un laborator şi un sistem de lucru pe care le folosi-sem de la angajarea mea în policlinică, adică în urmă cu 17 ani. În anul 2009, când m-am întors din misiune, totul era nou. Şi aparatura de labo-rator, dar şi modul de lucru. Cu ceva asemănă-

tor lucrasem şi în laboratorul spitalului militar american. Am fost plăcut surprinsă atunci să constat că lucram la standarde asemănătoare cu americanii, a afirmat doctorul Bărbulescu. Faptul că, în fiecare dimineaţă, holul de la etajul 2, unde este situat laboratorul de ana-lize medicale este supraaglomerat, dar, spre surprinderea mea, nu am auzit pe nimeni să se plângă, spune suficiente lucruri despre oamenii care lucrează aici. De colectivul pasi-onat de munca în laborator, care presupune nu doar calificare corespunzătoare, ci şi coezi-une, determinare, atenţie, eficienţă, pentru ca rezultatele obţinute să fie foarte bune. În aşa fel încât personalul laboratorului să mulţu-mească pe toată lumea, pentru a evita posibi-lele disfuncţionalităţi care ar putea apărea în relaţia medic – pacient – laborator.

La această stare de fapt concură şi noua înfăţişare a laboratorului de analize ce repre-zintă un salt calitativ incomparabil faţă de ve-chiul amplasament, după spusele doctorului Cecilia-Ileana Bărbulescu: Avem circuite cores-punzătoare şi multe camere, astfel încât putem respecta cerinţele organismului de acreditare RENAR. Există chiar şi aparate de aer condiţio-nat care menţin temperatura optimă de func-ţionare a analizoarelor atunci când afară sunt temperaturi foarte crescute sau foarte scăzute.

Tot de la interlocutoare mea am aflat câte-va secrete ce ţin de buna funcţionare a labora-torului. Printre altele o foarte bună comunicare interdisciplinară cu medicii clinicieni, cu biroul de achiziţii şi, cel mai important, cu comandantul policlinicii, care s-a implicat şi se implică cu multă responsabilitate în activitatea instituţiei.

La plecare din policlinică, m-am intersec-tat cu foarte mulţi pacienţi care urcau spre laborator pentru a-şi prelua rezultatele unor analize. Mă gândeam că poate ei nu vor şti niciodată câtă dăruire, cât profesionalism şi câte tehnologii sunt necesare pentru a oferi datele noastre biochimice şi a ajuta să ne re-căpătăm sănătatea. Pot afirma că medicii de laborator (sau aşa cum zicea doamna doctor, echipa din laborator) sunt şi ei nişte îngeri care veghează în felul lor la starea noastră de bine. Aceşti îngeri au, în loc de aripi albe, umeri vişinii. n

Colonel Mircea Berechet

Sublocotenent Anamaria Scarlat Foto: Nicuşor Comănescu

Prima ediţie a Salonului Naţional cu Participare

Internaţională a Inovării şi Cercetării Ştiinţifice Studen-ţeşti, Cadet INOVA’16, se va desfăşura la Academia For-ţelor Terestre Nicolae Bălces-cu din Sibiu, în perioada 14-16 aprilie 2016. Evenimentul se află sub înaltul patronaj al Forumului Inventatorilor Români (FIR).

Evenimentul Cadet INOVA ’16 este gândit ca o oportunitate pentru tinerii cercetători (studenţi, stu-denţi masteranzi, studenţi doctoranzi, cercetători post-doctorali cu vârsta maximă de 35 ani) de a-şi prezenta rezultatele cercetărilor şi inovaţiilor realizate sub for-mă de prototipuri, machete, prezentare computerizată de tehnici sau procedee în-soţite de postere şi de a rea-liza parteneriate ştiinţifice în vederea identificării de nişe de cercetare, tehnologice şi industriale.

Domenii: Mediul şi con-trolul poluării. Energie verde, ecologie, monitorizarea şi protecţia mediului; Energie şi surse de energie neconvenţi-onale; Securitate, protecţie, salvare – antiterorism, dez-astre şi accidente; Transport terestru, maritim şi aerian; Chimie; Metalurgie şi ştiinţa materialelor; Aeronautică şi securitatea navigaţiei aerie-ne; Automobile şi securitate rutieră; Mecanică. Organe de maşini. Mecanisme. Materia-le; Electrotehnică, electronică şi energetică; Radiocomu-nicaţii; Robotică, roboetică; Tehnologii foto-audio-video; Tehnologia informaţiei şi informatică; Artă grafică şi arhitectură; Medicină şi factori umani. Farmacie şi cosmetică; Bio-securitate alimentară; Bi-ologie, agronomie şi horticul-tură; Sport, timp liber, cultură, metode didactice; Diverse.

Participanţii vor trebui să descarce de pe site-ul manifestării Formularul de înregistrare Cadet INOVA’16.doc, care va fi completat conform instrucţiunilor din model şi Instrucţiuni redac-tare poster Cadet INOVA’16.doc, document orientativ pentru realizarea posterului de prezentare. Comitetul de organizare, prin secretariatul desemnat al salonului, va informa participantul cu

privire la primirea şi validarea cercetării ce urmează a fi prezentată în cadrul manifes-tării, cât şi detalii privitoare la aspectele organizatorice (program, informări ale ju-riului cu privire la descrierea cercetării în formularul de-pus, respingerea/acceptarea în cadrul salonului de cerce-tare a contribuţiei, acordarea de medalii, diplome şi cupe în cadrul festivităţii de pre-miere, alte activităţi asociate salonului). Primul formular va fi transmis până la data menţionată pe adresa: cadetinova@gmail.com.

Termene: primirea For-mularului de înregistrare: 4.01.2016-11.03.2016; trans-miterea către participanţi a deciziei comitetului de juri-zare de acceptare/respingere a contribuţiei depuse: 5 zile de la data primirii Formula-rului de înregistrare; ame-najarea în cadrul salonului a produselor şi exponatelor participanţilor: 14.04.2016.

Contact: conf. univ. dr. ing. dipl. Silviu Mihai Petri-şor, preşedintele Salonului Cadet INOVA ’16, Academia Forţelor Terestre Nicolae Bălcescu Sibiu, Adresa: str. Revoluţiei, nr. 3-5, Sibiu, Cod poştal: 550170, tel.: +40-269-432990/int. 1217 sau +40-724-819180. Site: www.armyacademy.ro. n

Centrul de Scafandri din Constanţa organi-zează, în perioada 25-29 ianuarie, selecţia pen-tru admiterea la cursul de iniţiere scafandru, planificat a se desfăşura în perioada 29 februa-rie-22 aprilie, la Constanţa. Selecţia cuprinde o evaluare psihologică, probe fizice, vizită medi-cală şi teste de hiperbarism (barofuncţie şi to-leranţă la oxigen). La curs se pot înscrie persoa-nele cu vârsta cuprinsă între 18 şi 40 de ani, care sunt absolvente de liceu şi îşi doresc o carieră în domeniul scafandreriei. La finalul cursului, absolvenţii vor primi un certificat de absolvire cu antetul Ministerului Educaţiei Naţionale şi

Cercetării Ştiinţifice şi cel al Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, care le permite posesorilor exerci-tarea profesiei de scafandru în ţările Uniunii Europene. Centrul de Scafandri funcţionează ca instituţie unică de formare profesională a scafandrilor pe teritoriul României. Detalii su-plimentare privind metodologia de admitere la acest curs sunt disponibile pe site-ul instituţiei www.centruldescafandri.ro în secţiunea Cursuri de scafandri – Formare profesională. Cererile de înscriere se pot trimite prin email la adresa: centruldescafandri@navy.ro. n

Balanţă (23 septembrie-22 octombrie): Plecaţi tot mai des în călătorii scurte pentru a vă destresa. Consi-

deraţi că timpul lucrează în defavoarea dumneavoastră şi în-cercaţi să daţi frâu liber dorinţelor care ţin de relaţia de cuplu. La serviciu veţi reuşi să faceţi faţă volumului mare de muncă.

Scorpion (23 octombrie-21 noiembrie): Începeţi săptămâna în formă, desluşind aspectele încurcate

din documentele cu care lucraţi. Puneţi la punct toate nelă-muririle care ţin de comunicarea cu colegii.

Săgetător (22 noiembrie-20 decembrie): Sprijinul dumneavoastră este foarte important pentru colabo-

ratori. Aveţi de îndeplinit unele sarcini gospodăreşti, care vă ocupă o mare parte din timp. Săptămâna aduce cu ea veşti îmbucurătoare în privinţa stării de sănătate a cuiva drag.

Capricorn (21 decembrie-19 ianuarie): Programul încărcat de la locul de muncă este un motiv de stres

pentru dumneavoastră. La întâlnirile de familie, sunteţi per-soana cheie care are ultimul cuvânt de spus. Vă necăjesc lipsurile materiale acumulate în ultimele săptămâni.

Vărsător (20 ianuarie-18 februarie): Sensibilitatea dumneavoastră ajunge la apogeu. Căutaţi să vă apă-

raţi de criticile colegilor de serviciu. Când vă simţiţi nedrep-tăţit, reacţionaţi impulsiv, căutând să vă spuneţi părerea.

Peşti (19 februarie-20 martie): Relaţia sentimen-tală joacă un rol foarte important în prezentul dum-

neavoastră. Scoateţi la iveală sensibilităţi care îi impresi-onează pe cei cu care intraţi în contact. n

Berbec (21 martie-20 aprilie): Puneţi la punct câte-va aspecte care ţin de comunicarea la serviciu. Vă asu-

maţi sarcini grele pentru a degreva pe altcineva. În relaţia cu persoana iubită vreţi să contribuiţi la decizii care îşi vor găsi soluţionarea pe termen lung.

Taur (21 aprilie-20 mai): Simţiţi că unele aspecte le-gate de locul de muncă nu vă satisfac, drept pentru

care optaţi pentru o schimbare radicală. Primiţi ajutor fi-nanciar din partea unui apropiat şi achitaţi plăţile restante.

Gemeni (21 mai-21 iunie): Vă orientaţi către proble-mele de natură personală, deoarece consideraţi că

rezolvarea eficientă a acestora va aduce echilibru pe toate planurile.

Rac (22 iunie-22 iulie): Creativitatea de care daţi do-vadă vă ajută să păstraţi aproape oamenii talentaţi şi

să demaraţi împreună cu aceştia activităţi de anvergură. Sunteţi mulţumit de rezultatele pe care le vedeţi în relaţia cu familia.

Leu (23 iulie-22 august): Intraţi în forţă în săptămâ-na care urmează, având în vedere documentele pe

care nu le-aţi finalizat. Vă aşteaptă surprize mari din partea persoanei iubite, care doreşte să vă ajute într-o situaţie de-licată.

Fecioară (23 august-22 septembrie): Nedreptăţile care vi se întâmplă din partea unui coleg de la servi-

ciu vă afectează activitatea profesională. Puneţi accent pe relaţia afectivă de unde vă extrageţi mulţumirea şi liniştea.

CEZARI, SAH, OMAT, DOMNI, NIT, SEF, IT, DR, SUI, PN, U, SOL, CRAI, CAPITANI, L, ALO, AGENTI, TIRAN, ATAC, OC, MANZ, RI, REGATE, MIT.

CORECTUR~

Oprina Melcioiu

DIFUZARE

Plutonier-adjutant Rodica Dinc`,

Ionel Tudor,

Costel B`lan, Anelia Pricop,

tel. 021/322.82.87 int. 160.

ÎN LUMINA ASTRELOR

Plutonier Elena-Irina Spilcăirina.spilca@presamil.ro

Observatorul militar 21

CALEIDOSCOP

Nr. 3 / 20 – 26 ianuarie 2016

|nchiderea edi]iei – luni,

ora 16.00

REDACTOR-{EF ADJUNCT

Colonel Gheorghe Vi[an,

tel. 021/322.82.87, int. 120.

REDACTOR-{EF ADJUNCT

PERIODICE

Colonel

George Cosmin Lum\n r̀oiu,

tel. 021/322.82.87, int. 108.

SECRETAR DE REDAC}IE

Locotenent-colonel Viorel Amz`rescu,

tel. 021/322.82.87 int. 124.

REDACTORI

C`pitan Constantin Pi[tea,

c`pitan Cornelia Mih`il`,

c`pitan Bogdan Oproiu,

locotenent Andreea Motoc,

plutonier-adjutant Lucian Irimia,

Irina-Mihaela Nedelcu,

Silvia Mircea, Elena David

Taxele po[tale – achitate conform aprob`rii D.G.P.T.C nr.137/8598-1980.

Tiparul executat la GRUPUL DE PRES~ ROM@N

FOTOREPORTAJ

Plutonier-adjutant

Eugen Mihai, Petric` Mihalache

TEHNO REDACTARE

COMPUTERIZAT~

Maria-Ioana Gal,

plutonier-major C`t`lin Ovreiu

DIRECTOR Colonel Ion Ciontea

REDACTOR-{EF

Colonel Florin {perlea

tel. 021/322.66.34,

e-mail: florin.sperlea@presamil.ro

Responsabil de num`r:

C`pitan Bogdan Oproiu

ADRESA REDAC}IEI:

Bucure[ti, Bulevardul Unirii,

nr. 57, bloc E4, sector 3,

O.P. 4, C.P. 4-159, Cod 741382

Tel./fax 021/322.83.88

© M i n i s te r u l Ap ă ră r i i N aţ i o n a l e „Reproducerea de scurte extra se este permisă în condi ţiile prevă zute de art. 33 din Legea nr. 8/1996 privind drep tul de autor şi drep turile conexe.”

ABONAMENTE tel. 021.322.82.87, int. 160

Cont:RO56TREZ 70320360150XXXXX

ISSN1223-3641. 145

C. 105/2016

Ţeluri

Încercuire (9,2,6,2,7,2,6)Colonel (r) Teodor Amzoi

CRIPTOGRAFIE

Dezlegare la criptografia Impetuozitate (10,2,8,2,5) din Observatorul militar nr. 2/2016

Dezlegare la careul Conducători din Observatorul militar nr. 2 /2016

COGITO

Nicolae Iorga

TRUSTUL DE PRES~

AL MINISTERULUI

AP~R~RII

NA}IONALE

observatorul.militar@presamil.ro

www.facebook.com/OBSERVATORULMILITAR

tpa@presamil.ro

www.presamil.ro w

w

w

Foto

: loc

oten

ent-

colo

nel E

duar

d Bo

rhan

Pentru oase rezistenteColonel (ret) ing. Petre G. NicolaeCaută la cine te preţuieşte cât de curată ţi-e inima, nu cât de înalt

este gândul.Pentru a avea oase sănătoase şi puternice, se reco-

mandă o dietă bogată în calciu şi vitamina D, acesta fiind secretul. Calciul fortifică oasele şi dantura, în timp ce vitamina D îmbunătăţeşte absorbţia calciului şi creşterea oaselor. Sunt nutrienţi importanţi atât în copilărie, cât şi la bătrâneţe. Prezenţa lor în corp previne apariţia fracturilor şi a osteoporozei (fragilitatea oaselor). Adulţii de până la 50 de ani trebuie să consume zilnic 1000 mg de calciu şi 200 de unităţi de vitamina D, iar persoanele de peste 50 de ani au nevoie de 1200 mg de calciu şi între 400 şi 500 de unităţi de vitamina D. Sursele alimentare pentru cele două amintite sunt produsele lactate: iaurt, lapte, brânză etc. O cană de lapte conţine 30% din doza zilnică de cal-ciu, iar dacă este îmbogăţit cu vitamina D, oferă beneficii duble pentru sănătatea oaselor. O felie de brânză conţine mai mult de 30% din doza zilnică de calciu, aşa că se cere moderaţie. Un alt aliment care conţine aceşti nutrienţi importanţi este spanacul, care asigură doza zilnică de calciu. O cană de spanac conţine 25% din doza zilnică de calciu necesară organismului, plus fibre, fier şi vitamina A. Varza este plină de calciu; o cană conţine 25% din doza zilnică de calciu. Sardinele, aceşti peşti mici, conţin calciu şi vitamina D şi au un gust delicios. Tonul este o sursă de vitamina D, o conservă de peşte de 85 de grame conţinând 154 de unităţi de vitamina D. Cerealele conţin până la 25% din doza zilnică de vitamina D. n

Orizontal: 1) Orientare spre ţintă. 2) A trage la mal – Înclinat spre bine. 3) Scop – Protector sus pus. 4) Fon-dul păcii – Un fel de a ajunge la fix. 5) Dare de seamă în trecut – Îţi arată drumul – Vârf de performanţă. 6) Masă festivă – E un punct de orientare. 7) Drum uşor de urcat – Oameni de trea-bă. 8) Precizat la o orientare cu buso-la – Agent de legătură. 9) Lumea de la ţară – A se abate de la linia dreaptă. 10) Călăuzitoare pe cer – Căi de circulaţie.

Flancurile au înaintat cu avânt.

Colonel Nicolae Laurenţiu Popa

Vertical:1) Ghid pe litoral – Termen de cumpănire. 2) Ţintuit. 3) Trage la coş – Unităţi de tran-sport în armată. 4) Cadru de apli-caţii la geniu. 5) Sună! – Salvat la centru! – Etalon de valoare. 6) Ţel. 7) Ţintă – Omul indicat în popor – Scurtă întrebare. 8) Circulă cu motocicleta – Element de protec-ţie la tamponare. 9) Ţel – Dorinţe arzătoare. 10) Unu la cub – A trage la ţintă. n

Observatorul militar22

FINANCIAR

Nr. 3 / 20 – 26 ianuarie 2016

Radar economicuInflaţie negativă în 2015. Preţurile de

consum au crescut cu 0,11% luna trecută, faţă de noiembrie, însă inflaţia anuală în 2015 a fost de -0,93%, potrivit Institutului Naţional de Statistică (INS). În anul precedent, mărfurile ali-mentare s-au ieftinit cu 6,2%, pe fondul redu-cerii TVA la 9%, în timp ce mărfurile nealimen-tare şi serviciile s-au scumpit cu 1,95%, respec-tiv cu 2,41%. La categoria mărfuri alimentare, în 2015, cel mai mult au crescut preţurile la cartofi (+20,31%), legume şi conserve de legume (+7,62%) şi produse de franzelărie (+7,40%), la polul opus situându-se mălaiul (-12,68), laptele (-11,43%) şi conservele din carne (-11,23%). În topul scumpirilor la mărfuri nealimentare s-au aflat gazele (+7,46%), tutunul, ţigările (+6,17%) şi energia electrică (+5,16%), iar cele mai mari scăderi de preţuri s-au consemnat la medica-mente (-3,90%), articole medicale (-3,67%) şi combustibili (-2,34%). uPrecizări cu privire la plata impozite­

lor şi taxelor locale. În scopul unei informări corecte a cetăţenilor, Ministerul Finanţelor Publice face, într-un comunicat de presă, următoarele precizări: Persoanele fizice care, din 31 decembrie 2015, au în proprietate clădiri nerezidenţiale sau clădiri cu destinaţie mixtă au obligaţia să depună o declaraţie, până la data de 31 martie 2016, conform Modelului 2016 - ITL aprobat prin ordinul comun MFP/MDRAP nr.4087/2069, din 22 decembrie 2015, publicat în MO nr.972/29.12.2015. Aşadar, nu toate per­soanele fizice trebuie să depună această declaraţie! În privinţa terenului de sub casă, MFP menţionează că acesta se impozitează în funcţie de rangul localităţii şi zona în care se găseşte imobilul, conform art.465, alin.2, din Legea nr.227/2015, privind Codul Fiscal. Impozitul este cel aferent terenului cu construcţie.uRitm accentuat de creştere pentru

investiţiile străine directe. Investiţiile directe

ale nerezidenţilor au cres-cut cu 761 de milioane de euro în primele 11 luni ale anului anterior, comparativ cu perioada similară din 2014, şi au ajuns la 2,883 mili-arde de euro, arată datele publicate de Banca Naţională a României (BNR). Participaţiile la capital (inclusiv profitul reinvestit net estimat) au fost de 2,973 miliarde de euro, iar creditele intragrup au în-registrat valoarea negativă de 90 de milioane de euro (net). Anul de vârf al investiţiilor străine directe în România a fost 2008, când s-a înregis-trat un nivel de 9,49 miliarde de euro.uConsumul naţional de energie elec­

trică, în urcare. În perioada ianuarie-noiem-brie 2015, în ritm anual, consumul final de ener-gie electrică a crescut cu 5,9%, ajungând la 48 TWh, informează INS. În acelaşi timp, resursele de energie primară au crescut cu 2,4%, până la 30 de milioane de tone echivalent petrol (tep), iar cele de energie electrică au urcat cu 8,3%, până la 63,1 TWh. De asemenea, producţia internă de gaze naturale a scăzut cu 1,2%, în timp ce importurile au fost mai mici cu 67,2%. Totodată, consumul de cărbune net a crescut

cu 5,4%, cel de ţiţei a fost mai mic cu 0,5%, iar importurile de produse petroliere au sporit cu 27,1%. Iluminatul public a înregistrat o creştere cu 35,7%, iar consumul populaţiei a avansat cu 4,3%. Şi exportul de de energie electrică s-a ma-jorat, cu 2,3 TWh, până la 9,4 TWh. n

Pagină realizată de colonel Gheorghe Vişan

Leul s-a apreciat cu 2% faţă de lira sterlină

În perioada 8-15 ianuarie, moneda naţională a re-zistat cu bine turbulenţelor de pe pieţele financiare.

În ritm săptămânal, leul a înregistrat o

depreciere uşoară faţă de euro, însă s-a întărit compara-tiv cu dolarul ameri-can, francul elveţian şi lira sterlină. La cursul afişat de BNR, vinerea trecu-tă, un franc elveţian valora 4,1428 lei, iar o liră sterlină 5,9636 lei, în scădere cu 2,12 bani (0,50%), respectiv cu 12,35 bani (2,02%). Pe de altă parte, după o scumpire majoră în prima săptămână a anului, de 3,8%, preţul gramului de aur a fost cotat de BNR, în 15 ianuarie, la 144,5471 lei, în creştere cu 2% faţă de sfârşitul anului trecut. Pe plan internaţional, pari-tatea euro/dolar s-a menţinut în jurul nivelului de 1,09. n

În martie, 2008, piaţa imobiliară din România înregistra mo-mentul ei de vârf, preţul mediu

cerut pentru locuinţele vechi şi noi din întreaga ţară atingând nivelul maxim de 2.058 de euro/mp. După o pierdere majoră, de 50%, până în decembrie 2010, au ur-mat patru ani de scăderi de mai mică amploare la nivelul indicelui imobiliare.ro. Iată că 2015 aduce revirimentul mult aşteptat al pieţii imobiliare, acelaşi indice arătând că preţul mediu solicitat pentru

Potrivit indicelui imobiliare.ro, preţul mediu solicitat pentru apartamen-tele scoase la vânzare la nivel naţional a crescut cu 6,7%, în 2015.

Indicele imobiliare.ro reprezintă o medie a preţului solicitat, exprimat în euro pe metru pătrat util pentru apartamentele de vânzare situate în blo-curi de apartamente, cu destinaţie rezidenţială, pe baza anunţurilor publi-cate pe www.imobiliare.ro de agenţiile imobiliare şi proprietari.

apartamentele scoase la vânzare, în România, a crescut cu 6,7% (60 de euro), la 951 euro/mp. Mai mult, surprinzător sau nu, scumpirea semnificativă a apartamentelor de la Cluj-Napoca, faţă de Capitală (9,7%, comparativ cu 0,3%), de anul trecut, a dus preţul mediu al locuinţelor în oraşul transilvănean

la 1.117 euro/mp, cu 48 de euro mai mult decât în Bucureşti (1.069 de euro/mp). De altfel, aici s-a păstrat tendinţa din 2014, de scumpire a apartamentelor vechi (+1,3%, până la 1.024 euro/mp) şi ieftinire a celor noi (-6,6%, la 1.070 euro/mp). În topul scăderilor din Bucureşti (înregistrate numai pe segmentul rezidenţial nou), în ul-timul an, se află apartamentele cu patru şi mai multe camere, preţul acestora depreciindu-se cu 11,5% (135 de euro/mp), până la 1.040 de euro/mp util, urmate de garso-niere, valoarea acestora diminuân-du-se cu 11,1%, la 962 de euro/mp util, în timp ce apartamentele cu trei camere au pierdut 6,2% (75

de euro/mp), ajungând la 1.133 de euro/mp util. Pe segmentul apartamentelor vechi, creşterile au fost cuprinse între 1,2%, la aparta-mentele cu două camere (1.066 de euro/mp util), şi 3,0% (920 de euro/mp util), cazul locuinţelor cu patru şi mai multe camere. În oraşul de la poalele Feleacului, atât casele noi, cât şi cele vechi au consemnat scumpiri accentuate, de 8,8% (la 1.093 de euro/mp), respectiv de 12,2% (la 1.150 de euro/mp). Conform indicelui imobiliare.ro, creşterile cele mai ridicate le-au avut apartamentele vechi cu două şi trei camere (ambele cu 12,5%), până la nivelul de 1.193 de euro/mp, respec-tiv 1.123 de euro/mp. Timişoara a reuşit, totuşi, să devanseze Cluj-Napoca, la capitolul creşteri, costul imobilelor urcând aici cu 11,0%, la 940 de euro/mp. Segmentul rezidenţial vechi a consemnat un

Preţul locuinţelor – prima creştere de

după 2008plus de 12,3% (940 de euro/mp), în timp ce locuinţele noi au avansat cu 5,6%, la 942 de euro/mp. Cele mai căutate locuinţe din Timişoara par a fi garsonierele vechi, dacă e să ne luăm după preţul mediu al acestora (1.014 de euro/mp), cu mult peste al celorlalte apar-tamente de aici. Tot garsonierele vechi conduc în topul preţurilor şi în Constanţa (934 de euro/mp) şi Braşov (903 euro/mp), după aprecieri anuale de 8,4% şi 5,7%. La nivelul preţului mediu, locuinţele din primul oraş au câştigat 7,1% (917 euro/mp), iar cele de sub Tâmpa 4,4% (878 de euro/mp). În Braşov, preţul apartamentelor noi a urmat tendinţa celor din Capitală, scăzând cu cu 3,1%, în timp ce ritmul cel mai ridicat de creştere l-a avut apartamentele vechi cu trei camere (+8,0%, la 876 de euro/mp). n

Observatorul militar 23Nr. 3 / 20 – 26 ianuarie 2016

SPORT

Steaua a îngheţat

Dunărea

Steaua Rangers a revenit în forţă în campionatul na-ţional de hochei pe gheaţă, după ce a beneficiat de o pauză aşteptată, cu ocazia sărbătorilor de iarnă.

Horia Zamfir

în economia clasamentului. De asemenea, din punct de vedere moral, echipa noastră a demonstrat că este cel puţin la acelaşi nivel cu liderul campionatului. Marcatorii stelişti ai primei manşe au fost Marius Măr-cuş, Denys Zabludovsky, Mihail Georgescu, Pavlo Borisenko şi Anton Butochnov.

Forma bună a echipei militare s-a con-firmat din plin în cea de-a doua întâlnire. Până la un punct, meciul doi a părut o copie a primului, prin prisma scorului. Dar, de la 2-0 pentru Steaua în prima repriză, evoluţia partidei a fost total schimbată. A urmat un galop de sănătate al echipei roş-albastre, scorul atingând la un moment dat dimensiuni nebănuite. 7-0 a arătat tabela în repriza a treia, chiar dacă aspectul partidei s-a păstrat destul de echilibrat. Replica gălăţenilor s-a concretizat printr-un gol de onoare marcat în ultima repriză, însă steliştii au restabilit diferenţa de şapte reuşite, printr-o execuţie spectaculoasă a lui Denys Zabludovsky, consfinţind astfel cea mai drastică înfrângere a campioanei en-titre.

Cei care au străpuns apărarea gălăţeni-lor şi l-au învins pe experimentatul portar Viorel Radu au fost Mihail Georgescu, Artem Bondariev, Denys Zabludovsky

(fiecare cu câte două reuşite), Marius Mărcuş şi Anton Butochnov.

Din punct de vedere statistic, în cele două întâlniri, Steaua Rangers a câştigat cinci din cele şase reprize şi, dacă în primul meci raportul şuturilor pe poartă a fost mai echilibrat, 27-21 în favoarea gălăţenilor, în a doua manşă, roş-albaştrii au trimis pucul spre plasa adversă de 31 de ori, în vreme ce adversarii au încercat doar de 14 ori să puncteze în poarta apărată de Vlad Săndulescu.

Dubla întâlnire dintre finalistele se-zonului trecut a marcat şi un eveniment emoţionant – retragerea oficială a lui Cătălin Geru –, un hocheist de excepţie, care a făcut carieră la Steaua. În ultimii ani, Geru a schimbat tricoul roş-albastru al echipei militare cu cel roş-albastru al Dunării Galaţi, însă aprecierea şi respectul a rămas pentru totdeauna între foştii coe-chipieri. La retragerea hocheistului de 46 de ani, ambele echipe l-au aplaudat şi l-au felicitat pentru cariera fantastică de 37 de ani, dorindu-i să pornească pe un nou drum, la fel de strălucitor. n

După încălzirea cu Sportul Studenţesc, concretizată cu şase puncte acumu-late în clasament, în urma victoriilor

cu 15-0 şi 20-2, primul examen al noului an se anunţa a fi dubla cu CSM Dunărea Galaţi, echipa campioană şi liderul la zi al confrun-tării interne.

Deplasarea în fieful campioanei a fost onorată de echipa militară cum se cuvine.

Steaua Rangers a reuşit să se mobili-zeze pentru acest eveniment important, poate decisiv în structura clasamentului şi a configurării tabelului ce asigură accesul

Dominaţie stelistă la campionatele naţionale de floretă

Floretiştii juniori de la Steaua au început în forţă noul an, punând monopol pe prima

treaptă a podiumului la Campi-onatele Naţionale. După ce, la feminin individual, stelista Maria Boldor a cucerit pentru al treilea an consecutiv titlul de campioană naţională, învingând-o în finală pe Mălina Călugăreanu, colega sa de club, scor 15-14, iar CSA Steaua 1 Bucureşti (Maria Boldor, Mălina Călugăreanu şi Anca Săveanu) a cucerit un nou titlu în proba pe echipe, în zilele de 13 şi 14 ianuarie a venit rândul băieţilor să confirme forma bună în care se află. Astfel, în proba individuală masculină, doi stelişti au urcat pe podium. Silviu Roxana Ghioroaie

în play-off. Finalistele din sezonul trecut au făcut spectacol pe patinoarul din Galaţi în cele două meciuri frumoase, cu goluri multe şi evoluţii ale scorului surprinzătoare.

Prima partidă a început cu o repriză în care roş-albaştrii au reuşit să-şi concreti-zeze jocul bun printr-un avantaj pe tabelă de două goluri. Apoi, balanţa s-a echilibrat între cele două părţi, cu o repriză secundă favorabilă gălăţenilor, care au întors scorul la 4-3. Finalul celor 60 de minute au găsit cele două combatante la egalitate, 5-5. Gazdele au intrat în prelungiri beneficiind de superioritate numerică, în urma elimi-nării, destul de uşor acordate în ultimul minut regulamentar de joc, atacantului stelist Mihail Georgescu. În aceste condiţii, Dunărea a marcat golul decisiv, dar pentru că victoria a fost obţinută în extra-time, Steaua Ranger a obţinut un punct valoros

Roşu şi-a adjudecat titlul de campi-on naţional, în vreme ce Alexandru Pîrva a obţinut medalia de bronz. La echipe, CSA Steaua 1 Bucureşti, compusă din Silviu Roşu, Cristian Cândescu şi Alexandru Pîrva, a încheiat cu succes seria victoriilor steliste la Campionatul Naţional de floretă dedicat juniorilor. În semifinale, CSA Steaua 1 a trecut de CSTA Bucureşti cu scorul de 45-26. În finală, băieţii s-au duelat cu cei de la CS Satu Mare, pe care i-au învins cu scorul de 45-23, cu-cerind titlul de campioni naţionali – un început de an perfect pentru floretiştii antrenaţi de Petre Ducu şi Florin Gheorghe. n

De la stânga la dreapta, Silviu Roşu, Alexandra Pârva şi Cristian Cândescu.

Observatorul militar24 Nr. 3 / 20 – 26 ianuarie 2016

INTERVIU

Ce reprezintă Palatul de la Ruginoasa pentru istoria noastră?

Cu mult înainte de anul 1800, Ruginoasa era una din cele mai frumoase moşii boiereşti din Moldova, întrecând prin întindere şi bogăţii Stânca Roznovanului, de lângă Iaşi, şi Paşcanii Cantacuzinu-lui. Palatul, care astăzi adăposteşte Muzeul Memorial Al.I. Cuza, a fost construit în primul deceniu al seco-lului al XIX-lea de vistiernicul Săn-dulache Sturdza, care a comandat arhitectului vienez Johan Freiwald ridicarea unei luxoase reşedinţe pe locul vechii case boiereşti a strămoşilor săi.

Mihail Kogălniceanu, prietenul lui Alexandru Ioan Cuza, a spus la înmormântarea domnului Unirii la Ruginoasa că cea mai frumoasă pagină din istoria românilor a fost perioada Domnitorului Unirii. Această declaraţie ne trimite către acest loc, care a fost proprietatea privată a acestuia. Este un loc plin de istorie şi cred că dorinţa sa de a fi îngropat aici spune multe şi explică importanţa acestui palat. Alexandru Ioan Cuza a iubit liniştea şi tihna Ruginoasei. Domnitorul a fost înmormântat în anul 1873 aici, dar în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, în 1944, oseminte-le sale au fost mutate la Curtea de Argeş şi apoi la Biserica Trei Ierarhi din Iaşi, unde se află şi astăzi.

Este foarte important şi necesar ca publicul larg să cunoască istoria palatului, a familiilor care au locuit cândva aici, poveştile fericite sau triste, eleganţa, rafinamentul şi bunul gust al celor de odinioară.

În fiecare an, la fiecare 24 Ianuarie, de Ziua Unirii Principa-telor Române, locuitorii comunei Ruginoasa şi nu numai vin aici şi se identifică cu istoria acestui loc. Poate nu întâmplător, zilele comu-nei sunt în această perioadă.

De ce trebuie vizitat acest mo-nument şi ce atrage la el?Anul trecut am avut aproxima-

tiv 19.000 de vizitatori. Palatul şi împrejurimile atrag, în primul rând, datorită istoriei acestor locuri, importanţei lor şi a oamenilor de vază ce au trăit aici. Când intri pe poarta muzeului simţi vibraţia istoriei, datorită obiectelor impor-tante ce au aparţinut familiei Cuza şi se află expuse aici. În 2013, când

Simona Ionescu, muzeograf, coordonator al Muzeului Memorial Alexandru Ioan Cuza, Ruginoasa:

Palatul de la Ruginoasa a însemnat

legătura directă între Cuza şi popor

Simona Ionescu este profesor muzeograf la Muzeul Memorial Alexandru Ioan Cuza din Ruginoasa. S-a născut la 10 aprilie 1972, în localitatea Paşcani, judeţul Iaşi. A absolvit Facultatea de Isto-rie a Universităţii din Suceava, deţine un master în Patrimoniu şi Turism Cultural la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi. Din 1999, coordonează şi administrează Muzeul Memorial Alexandru Ioan Cuza de la Ruginoasa.

s-a redeschis muzeul am reuşit să recreăm atmosfera acelor vremuri. De asemenea, atrage prin arhitec-tura frumoasă a clădirilor.

Din dorinţa de a transforma spaţiul muzeal într-unul accesibil tuturor categoriilor de public s-au introdus noi funcţiuni şi elemente interactive, info-touch-ul, plas-me multi-touch, proiecţii video. Acestea îşi propun să suplimen-teze informaţia vizuală. În acord cu noile cerinţe, modalitatea de prezentare a informaţiilor din fiecare încăpere s-a concretizat în diagrame de sală. Vizitatorul va intra în contact pentru prima oară, urmând circuitul expoziţional cu o serie de elemente noi, printre care amintim proiecţia holografică a domnitorului Cuza care îl înfăţişea-ză pe acesta în mărime naturală rostind câteva din celebrele sale discursuri.

Suntem vizitaţi atât de grupuri de tineri, cât şi de vârstnici. Elevii vin aici tot timpul, nu numai în ca-drul programului Şcoala altfel. Ne bucură că cei tineri sunt interesaţi de epoca lui Cuza, de realizările acelor vremuri şi a valorilor umane ce au creat România modernă. Cele mai multe întrebări ce îmi sunt adresate se referă la omul Alexandru Ioan Cuza. Aici, la muze-ul memorial, ei îl descoperă atât ca domnitor, cât şi ca persoană.

Este adevărat că a fost de puţine ori la Ruginoasa în timpul domniei şi nu pentru că nu i-ar fi plăcut, ci din cauza programului încărcat de la Bucureşti. Îi plăcea cum era primit de oamenii locului, cu tot fastul şi respectul cuvenit. Venea aici însoţit de prietenii săi devotaţi, Kogălniceanu, Negri, Alecsandri.

De ce este important Palatul de la Ruginoasa pentru epoca domnitorului Alexandru Ioan Cuza?Chiar dacă a domnit doar şapte

ani, Alexandru Ioan Cuza a reuşit, prin reformele sale, să pună bazele României moderne. În anul 1862, palatul a fost cumpărat de Alexan-dru Ioan Cuza. La Ruginoasa, odată cu venirea noului proprietar, pare că începe o nouă viaţă, tăcerea şi moartea cedând locul farmecului şi splendorii.

Castelul luxos, cu mobilier scump adus din străinătate, era

plin de lume, de viaţă şi de veselie, în special în timpul verii, când bo-ierii stăteau la ţară, sau iarna când veneau la vânătoare. Ruginoasa era paradisul Elenei Cuza, soţia domnitorului, o personalitate extraordinară, ce şi-a lăsat puternic amprenta aici. A fost Prima Doam-nă a României moderne. A înfiat, a crescut, educat cei doi copii ai lui Alexandru Ioan Cuza. L-a sprijinit, l-a iubit şi l-a înţeles pe Domnul Unirii.

Elena Cuza îi scria adesea mamei sale că numai aici se simte fericită şi bine dispusă. Nu se mai sătura de farmecul acelei minunate aşezări de la ţară, care o încânta şi o vrăjea la tot pasul. Aici, doamna Elena a crescut cu mult drag pe cei doi copii ai lui Cuza: prinţii Alexandru şi Dimitrie. Din anul 1890 şi până în anul 1900, palatul şi moşia Ruginoasa au revenit prin-ţesei Maria Moruzzi, soţia prinţului Alexandru.

Palatul este situat în centrul co-munei şi Cuza a avut contact direct cu ţăranii. Ştim că domnitorului îi plăcea să se îmbrace în haine modeste şi mergea prin sate. Era interesat cum trăia ţăranul român, ce dorea acesta de la clasa politică. De fiecare dată când venea aici primea în audienţă locuitori din zonă. Palatul de la Ruginoasa a însemnat, poate, legătura directă între Cuza şi popor.

După cum se ştie, domnitorul Al. I. Cuza a murit în exil, la Heidel-berg, în Germania, în anul 1873. Potrivit unor mărturii, ultima sa dorinţă a fost aceea de a fi înmor-mântat la Ruginoasa, acolo unde îşi regăsise, pentru scurta vreme, liniş-tea sufletească, alături de doamna Elena. Trupul neînsufleţit al domni-torului a fost adus şi înmormântat la Ruginoasa, lângă biserică. Pe lângă oficialităţi, oamenii simpli au fost prezenţi în număr foarte mare pentru a conduce pe ultimul drum pe Domnul Unirii. În 1907, cu ocazia ultimei sale vizite la Ruginoasa, doamna Elena a mutat osemintele într-o criptă special amenajată, în biserică. Piatra de mormânt origina-lă, din marmură albă, de Carrara, a fost depusă tot acolo.

Care sunt cele mai dificile, dar şi cele mai frumoase momente din istoria acestui monument?

Unul dintre cele mai grele mo-mente ale palatului cred că a fost în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, când a fost bombardat. Prin această zonă, în 1944, a fost linia frontului. Palatul a fost grav avariat şi chiar distrus parţial. În 1969 a început renovarea sa, iar în 1982 s-a dat pentru prima dată în circuitul muzeistic. Palatul şi-a recăpătat strălucirea arhitectu-rală şi farmecul specific după ce a fost restaurat şi amenajat ca Muzeu Memorial Alexandru Ioan Cuza. Este lăudabil acest lucru, cu toate că s-a realizat cu posibilităţile anilor ’80.

Din 1982 până în 2008, când a început a doua restaurare, românii au început să-l cunoască mai bine pe Cuza. A doua restaurare a fost terminată în 2013, când s-a reuşit şi reamenajarea interioară, conform planurilor iniţiale. S-a reuşit trans-formarea într-o bijuterie istorică a Moldovei. Echipa de specialişti s-a inspirat dintr-un deviz al doamnei Elena Cuza, din 1863, găsit la arhi-ve, pe baza căruia s-au ghidat în organizarea încăperilor din palat.

Ştiu că în expoziţia perma-nentă aveţi câteva exponate importante.Unic este locul şi palatul în sine.

Importante şi deosebite sunt piesele ce au aparţinut familiei Cuza. Avem ocaua lui Cuza, piese de mobilier, comandate de doamna Elena la Paris, în 1863, setul de tacâmuri originale, acte. Avem şi piese în cus-todii de la alte muzee sau achiziţii mai recente. De asemenea, pentru prima dată, vizitatorul va putea admira, în curtea Palatului de la Ruginoasa, două piese de excepţie, trăsura, replică după original şi sania, piesa originală restaurată, care au aparţinut domnitorului, expuse într-o modalitate modernă.

Ce activităţi importante desfăşuraţi aici de-a lungul anului?În fiecare an, avem câteva

expoziţii dedicate fiecărei etape

din istorie, inclusiv de comemora-rea doamnei Elena Cuza, sufletul acestui palat. Ea fost cea care a trăit cel mai mult aici şi şi-a pus amprenta asupra acestui loc. În acest sens, organizăm activităţi diferite în fiecare an, lansări de cărţi, organizăm seri de muzică de cameră, toate aceste lucruri pentru a veni în întâmpinarea publicului doritor de frumos. Să nu mai vorbim de activităţile de la 24 Ianuarie şi concursurile de istorie pentru elevi. De asemenea, am dezvoltat cercuri de muzeo-grafi cu copiii, pe care încercăm să îi atragem şi să le inoculăm dragostea pentru istoria noastră. Sper ca istoria să nu devină doar un obiect printre celelalte atunci când copiii învaţă la şcoală.

Cum vedeţi viitorul acestui monument şi ce proiecte de viitor aveţi?În primul rând, ne dorim să

avem cât mai mulţi vizitatori care să ne treacă pragul şi sunt sigură că nu o să regrete acest lucru. Ne dorim o popularizare mai mare, pentru că sunt multe locuri în această ţară care nu sunt cunoscute şi prezentate aşa cum trebuie. Suntem în trend cu tot ce înseamnă new media, ne găsiţi pe pagina noastră de facebook: Muzeul Memorial Alexandru Ioan Cuza din Ruginoasa-Official şi pe site-urile Complexului Muzeal Naţional Moldova: http://www.muzeul-moldova.ro şi http://www.palatulculturii.ro.

Am primit de multe ori telefoa-ne pentru a primi grupuri de vizi-tatori în afara orelor de program şi am răspuns pozitiv de fiecare dată. Suntem pe drumul ce leagă Iaşiul de Paşcani, în centrul comunei Ruginoasa. Există loc de parcare, inclusiv pentru autocare, vizavi de intrarea în palat. Vă aşteptăm cu drag pentru a vă prezenta una dintre cele mai frumoase pagini ale istoriei moderne. n

Interviu realizat de plutonier-adjutant Lucian Irimia