logistic

7/16/2019 Logistic

http://slidepdf.com/reader/full/logistic-5634f74825389 1/132

GHEORGHE MINCULETE

ELEMENTE DE MANAGEMENT

AL SPRIJINULUI LOGISTIC

EDITURA UNIVERSITĂŢII NAŢIONALE DE APĂRARE

BUCUREŞTI - 2005

7/16/2019 Logistic


Coperta: Elena Pleşanu

© Toate drepturile asupra prezentei ediţii

sunt rezervate Universităţii Naţionale de Apărare

• Responsabilitatea privind con ţ inutul lucr ării revine în totalitate autorului

ISBN 973-663-221-0

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiMINCULETE, GHEORGHE

Elemente de management al sprijinului logistic/Gheorghe Minculete – Bucureşti: Editura Universităţii

Naţionale de Apărare, 2005Bibliogr.ISBN 973-663-221-0

65.012.4:355.41

7/16/2019 Logistic


Motto: „Victoria va fi a celui care va avea ultimul scud”

Bernardino de Mendoza

7/16/2019 Logistic


CUPRINS

PREFAŢĂ ................................................................................................................. 7

ARGUMENT ............................................................................................................ 9

Capitolul 1: DETERMINĂRI ALE MANAGEMENTULUI SPRIJINULUI

LOGISTIC .......................................................................................... 11

1.1. Procesul de management al sprijinului logistic ................................................... 11

1.2. Sistemul de management al sprijinului logistic .................................................. 12

1.3. Locul, rolul şi importanţa managementului sprijinului logistic în cadrul

managementului operaţional ............................................................................... 151.4. Unele abordări privind modernizarea şi eficientizarea sistemului logistic

al armatei cu implicaţii manageriale ................................................................... 21

Capitolul 2: FUNCŢIILE MANAGEMENTULUI SPRIJINULUI

LOGISTIC .......................................................................................... 29

2.1. Planificarea sprijinului logistic ............................................................................ 30

2.1.1. Unele consideraţii privind determinarea planificării ................................. 302.1.2. Factorii care influenţează planificarea sprijinului logistic ........................ 37

2.1.3. Cerinţele planificării sprijinului logistic ................................................... 44

2.1.4. Etapele planificării sprijinului logistic ...................................................... 48

2.2. Organizarea sprijinului logistic ........................................................................... 65

2.3. Comanda în procesul de realizare a sprijinului logistic ...................................... 70

2.4. Coordonarea realizării sprijinului logistic ........................................................... 73

2.5. Controlul şi evaluarea realizării obiectivelor sprijinului logistic ........................ 76

Capitolul 3: SISTEMUL DECIZIONAL AL SPRIJINULUI LOGISTIC ......... 81

3.1. Conceptul de decizie a sprijinului logistic .......................................................... 81

3.2. Procesul decizional al sprijinului logistic. Actul decizional ............................... 83

3.3. Determinări ale deciziei sprijinului logistic în acţiunile militare ........................ 89

7/16/2019 Logistic


Capitolul 4: SISTEMUL INFORMAŢIONAL AL SPRIJINULUI

LOGISTIC .......................................................................................... 96

4.1. Abordări teoretice privind sistemul informaţional organizaţional ...................... 97

4.2. Conceptul de sistem informaţional în asigurarea sprijinului logistic ............................. 100

4.3. Unele abordări ale sistemului informatic logistic ............................................... 103

4.4. Componentele sistemului informaţional al sprijinului logistic ........................... 108

4.5. Detalii privind perfecţionarea sistemului informaţional al

sprijinului logistic specific for ţei operaţionale .................................................... 114

ÎN LOC DE ÎNCHEIERE ....................................................................................... 121

ANEXE ...................................................................................................................... 123 Nr. 1 Cerinţe pentru realizarea anexei „sprijin logistic”

la planul şi ordinul de operaţii ................................................................... 123

Nr. 2 Terminologia privind comanda şi controlul .............................................. 131

BIBLIOGRAFIE ...................................................................................................... 133

7/16/2019 Logistic


PREFAŢĂ

Dezvoltarea societăţii, noul conţinut al relaţiilor dintre state, mutaţiile tot mai

mari înregistrate în domeniul ştiinţelor, experienţa din gândirea şi practica militar ă, noua

fizionomie a r ăzboiului, caracteristicile şi cerinţele mereu moderne ale confruntării

armate sunt principalii factori care pun o amprentă, din ce în ce mai evidentă, pe

tendinţele şi evoluţia managementului operaţional şi cel a sprijinului logistic.

Fenomenul militar, în viitor, capătă o complexitate tot mai mare, pe de o parte,

datorită mutaţiilor care se produc în dimensiunea componentelor sale (politice,

economice, sociologice, informaţionale, de violenţă etc.), iar pe de altă parte, datorită faptului că el coexistă şi în interiorul stărilor de pace.

Actualmente, interesul naţional de asigurare a propriei securităţi se interferează

şi subordonează obiectivelor Alianţei Nord-Atlantice. În acest sens, modernizarea

structurală şi funcţională a organismelor statutului şi a economiei, în vederea

transpunerii în practică a programelor vizând securitatea naţională a ţării, necesită

standarde aplicabile în concordanţă cu strategiile Alianţei şi ale Uniunii Europene, avândîn vedere elementele de specificitate şi caracteristicile r ăzboiului modern.

Particularităţile managementului acţiunii militare şi, implicit, a managementului

sprijinului logistic se înscriu în concepţia de transformare a NATO, care este una

profundă, de filozofie şi fizionomie, ce vizează creşterea capacităţii de reacţie rapidă şi

adecvată, promovarea operaţiilor bazate pe efecte, realizarea şi materializarea unor

strategii preemptive şi a unor structuri de for ţe foarte eficiente care să corespundă

acestora.

Posibilii adversari, într-un viitor conflict armat, vor căuta să utilizeze căi

proactive şi modalităţi specifice r ăzboiului asimetric, pentru a ataca for ţele armate şi a

limita ori diminua capacitatea de acţiune a acestora, exploatând punctele lor vulnerabile.

7/16/2019 Logistic


În contextul menţionat, teoria şi practicile manageriale adecvate sistemului

logistic al for ţelor moderne, ale începutului noului mileniu, trebuie să fie la fel de

flexibile, agile şi adaptabile ca şi structurile cărora le proiectează şi realizează sprijinul.

În viitor, managementul sprijinului logistic va determina concentrarea logistică

pe efortul acţional al for ţei operaţionale. În acest sens, managementul va permite

realizarea sinergiei mecanismelor informaţionale, de mentenanţă, transport, asistenţă etc.

pentru a asigura un r ăspuns imediat în caz de criză şi de conflict, a urmări şi a putea

schimba rapid destinaţia cantităţilor de materiale şi a mijloacelor necesare, chiar şi pe

timpul transportului acestora, a livra beneficiarilor necesarul de echipamente, adaptat

situaţiei concrete, şi a asigura susţinerea for ţei constituite pentru obţinerea succesului

acţiunii militare.Implementarea sistemelor informaţionale perfecţionate şi ale modernizării

tehnologice determină, la rândul lor, concretizarea noilor concepte, precum

managementul rapid în logistica bazată pe reţea, modularitatea, distribuţia pe câmpul de

luptă, ceea ce contribuie la configurarea conţinutului concentr ării logistice. Efectul

cumulativ va consta într-o arhitectur ă logistică nouă, caracterizată de transparenţă faţă

de utilizatori, cu o capacitate reală de a asigura fluxuri directe spre aceştia în teatrul(zona) de operaţii.

Autorul nu-şi propune să trateze exhaustiv nici unul dintre aspectele abordate, ci

doar să creeze o imagine credibilă în abordarea managementului sprijinului logistic.

Acest demers se înscrie pe linia realizării interoperabilităţii conceptuale şi evidenţierii

aplicabilităţii tehnicilor şi procedurilor manageriale NATO în domeniul sprijinului

logistic.

General de brigadă prof. univ. dr.

VIOREL BUŢA

7/16/2019 Logistic


ARGUMENT

Abordarea managerială a sprijinului logistic adecvat unei for ţe necesită relevarea

îmbinării, în condiţiile dictate de noile exigenţe ale acţiunii militare, a funcţiilor managementului şi a sistemelor organizatoric, decizional şi informaţional pentru

proiectarea şi realizarea efectivă a susţinerii efortului operaţional.

Tratarea managerială a sprijinului logistic este evidenţiată de doctrinele şi

manualele NATO în domeniu, ceea ce demonstrează că utilizarea funcţiilor şi sistemelor

de management specifice racordează în mod adecvat logistica cu domeniile sale

funcţionale la obiectivele for ţei, pentru satisfacerea întocmai a cerinţelor operaţionale.

Prin înţelegerea mecanismului decizional logistic la nivelul unei for ţe (grupare

operaţională care are caracter acţional întrunit sau care este constituită la nivelul unei categorii de

for ţe; mari unităţi; unităţi din for ţele terestre aeriene şi navale) se uşurează procesul în sine, sub

aspect acţional, la nivelul sistemelor de comandă şi de execuţie ale sprijinului logistic.

În viitorul apropiat se va pune un accent deosebit pe eficientizarea

managementului sprijinului logistic, prin dezvoltarea sistemelor proprii de conducere şi

perfecţionare a procesului de luare a deciziei la nivelul managementului for ţelor

operaţionale, care să se relaţioneze şi să se integreze, în mod eficient, cu sistemele

informaţionale şi cu cele de comandă şi control ale structurilor luptătoare, pentru

atingerea obiectivelor acţiunii militare.

Lucrarea se adresează ofiţerilor de conducere logistică, ofiţerilor de stat major,

ofiţerilor studenţi şi cursanţilor pentru a-i ajuta să acţioneze cât mai eficient în procesele

de management operaţional şi al sprijinului logistic aferente acţiunii militare.Provocarea pe care o lansăm cititorilor este, aşadar, de a utiliza informaţiile

prezentate în activităţile teoretice şi practice, de a face observaţii în vederea aducerii

unor eventuale corecţii lucr ării.

Iunie 2005 Autorul

7/16/2019 Logistic


CAPITOLUL 1

DETERMINĂRI ALE MANAGEMENTULUI SPRIJINULUI LOGISTIC

Motto: " Managementul nu va fi niciodat ă o ştiin ţă exact ă , deoarece criteriul calit ăţ ii lui va fiîntotdeauna succesul practic...”

P. Drucker

1.1. Procesul de management al sprijinului logistic

În contextul actual, procesele de management specifice sprijinului logistic capătă

noi valenţe, generând o abordare modernă, ca urmare a creării condiţiilor de realizare a

obiectivelor de interoperabilitate cu structurile militare occidentale.

După opinia noastr ă, managementul sprijinului logistic rezidă în realizarea

proceselor şi relaţiilor manageriale specifice, în cadrul operaţional adecvat, în vederea

îndeplinirii misiunilor logisticii for ţei.

Potrivit aprecierii noastre, managementul sprijinului logistic, la nivel operaţional,

reprezintă procesul complex şi continuu prin care se urmăreşte realizarea obiectivelor

specifice, ca urmare a utilizării eficeiente a potenţialului uman, material şi financiar ladispoziţia for ţei. Totodată, sub aspect conceptual, managementul sprijinului logistic

reprezintă ştiinţa şi arta de a conduce oamenii ale căror funcţii sunt diferite şi

specializate, dar care cooperează pentru a atinge obiectivele operaţionale fixate.

Concretizarea managementului sprijinului logistic presupune realizarea, în mod

obligatoriu, a procesului de management specific, integrat celui operaţional.

Astfel, din punctul nostru de vedere, procesul de management al sprijinului logistic seexplică prin acţiunea sistemului conducător asupra sistemului condus, ca urmare a

materializării ansamblului activităţilor de planificare, organizare, comandă, coordonare şi

control-evaluare exercitate de către logisticieni, în vederea stabilirii şi realizării obiectivelor

specifice (de aprovizionare, transport, mentenanţă, asistenţă, asigurare etc.). Toate aceste

acţiuni reflectă, de fapt, funcţiile sau atributele managementului aplicat în domeniul sprijinului

7/16/2019 Logistic


logistic care, îndeplinite în mod eficient, determină îndeplinirea misiunilor logisticii în situaţii

de criză sau de conflict armat. Prin explicarea fiecărei funcţii în parte, precum şi prin analiza

tuturor în ansamblu, avem imaginea completă a procesului de management al sprijinului

logistic.

În cadrul proceselor de management se delimitează mai multe componente

principale cărora le corespund funcţiile conducerii - planificarea, organizarea, comanda,

coordonarea şi control-evaluarea. Acestea alcătuiesc şi conţinutul procesului tipic de

management logistic.

Procesul specific de management al sprijinului logistic se poate restructura, în

funcţie de modul în care sunt concepute şi exercitate atributele sale, în trei faze sau etape

principale:¾ Faza previzional ă - caracterizată prin preponderenţa planificării, este axată pe

anticiparea de modalităţi, metode, soluţii necesare proiectării sprijinului logistic, potrivit

cerinţelor determinate de complexitatea operaţiei ce urmează a fi desf ăşurată.

¾ Faza de opera ţ ionalizare - se caracterizează prin organizarea, comanda şi

coordonarea personalului angajat la realizarea obiectivelor cuprinse în anexele “sprijin

logistic” la planul şi ordinul de operaţie.¾ Faza de comensurare şi interpretare a rezultatelor - se caracterizează prin

preponderenţa exercitării funcţiei de control-evaluare, având în vedere obiectivele

sprijinului logistic şi criteriile stabilite în prima fază.

1.2. Sistemul de management al sprijinului logistic

Sistemul de management al sprijinului logistic reprezintă ansamblul elementelor

cu caracter decizional, organizatoric, informaţional, motivaţional, al metodologiei şi

tehnicilor specifice prin intermediul cărora se exercită procesele şi relaţiile de

management în vederea realizării misiunilor logisticii în situaţie de criză şi la r ăzboi.

7/16/2019 Logistic


Sistemul de management al sprijinului logistic cuprinde mai multe componente

(ca sisteme de sine stătătoare), care se deosebesc în funcţie de natura şi caracteristicile

acestora, astfel:

• sistemul organizatoric;

• sistemul informaţional;

• sistemul decizional;

• sistemul metodelor şi tehnicilor de management;

• alte elemente de management.

În figura 1.2. este evidenţiată relaţionarea sistemelor decizional, informaţional şi

de execuţie în cadrul managementului sprijinului logistic.*

Fig. 1.2. Relaţionarea sistemelor decizional, informaţional şi de execuţie în cadrul managementuluisprijinului logistic

* şeful structurii de conducere (comandă) a sprijinului logistic termen care va fi utilizat, în continuare, în lucrare.

SISTEMULINFORMAŢIONAL

DOCUMENTE DECONDUCERE A

SPRIJINULUILOGISTIC

INFORMAŢII

CIRCUITEINFORMAŢIONALE

FLUXURIINFORMAŢIONALE

PROCEDURI ŞI MIJLOACE DEPRELUCRARE A

INFORMAŢIILOR

• PLANURI• PROGRAME• CERERI• SITUAŢII• RAPOARTE• HĂR ŢI• ETC.

OFIŢERII DE PLANIFICARE LOGISTICĂ

OFIŢERII DEOFIŢERII DE CONDUCERE LOGISTICĂ

SISTEMULDECIZIONAL

ŞEFUL COMPARTIMENTULUILOGISTIC*

SISTEMULDE EXECUŢIE

MANAGEMENTUL SPRIJINULUILOGISTIC

decizii ordine ordine

decizii

decizii

ordine

7/16/2019 Logistic


Sistemul organizatoric reprezintă o componentă a sistemului de management al

sprijinului logistic şi cuprinde ansamblul elementelor de natur ă organizatorică ce asigur ă

cadrul, divizarea, combinarea şi funcţionalitatea proceselor de muncă în vederea

realizării obiectivelor de susţinere a operaţiei.

Sistemul informa ţ ional al sprijinului logistic desemnează totalitatea datelor,

informaţiilor, circuitelor informaţionale, fluxurilor informaţionale, procedurilor şi

mijloacelor de tratare a informaţiilor existente între structurile de conducere logistică şi

marile unităţi, unităţi, subunităţi şi formaţiuni de sprijin logistic ce au drept scop

asigurarea suportului informaţional necesar pentru previzionarea şi îndeplinirea

misiunilor de sprijin logistic.

Sistemul informaţional al sprijinului logistic îndeplineşte, în principal, treifuncţii:

a) func ţ ia decizional ă – care asigur ă ansamblul informaţiilor pentru iniţierea,

fundamentarea şi adoptarea deciziilor de conducere a sprijinului logistic;

b) func ţ ia opera ţ ional ă – care constă în asigurarea personalului cu ansamblul

informaţiilor necesare realizării mulţimii de acţiuni implicate în executarea atribuţiilor

funcţionale ce le revin;c) func ţ ia de documentare – care vizează furnizarea de informaţii a căror

valorificare, în interesul structurilor de decizie logistică şi marilor unităţi, unităţilor,

subunităţilor şi formaţiunilor de execuţie a sprijinului logistic, condiţionează sensibil, în

perioadele de pregătire, desf ăşurare şi încheiere a acţiunilor militare, eficienţa eforturilor

specifice (de aprovizionare, mentenanţă, asistenţă etc.).

Sistemul decizional constă în ansamblul deciziilor adoptate şi aplicate în cadrul

structurilor de conducere (comandă), şi a celor de execuţie a sprijinului logistic.

Sistemul decizional al managementului sprijinului logistic îndeplineşte două

funcţii principale:

a) direcţionarea activităţilor specifice proceselor decizionale pentru proiectarea şi

planificare sprijinului logistic necesar for ţei;

7/16/2019 Logistic


b) declanşarea acţiunilor personalului de conducere şi de execuţie a sprijinului logistic

din structurile for ţei, pentru îndeplinirea misiunilor specifice, potrivit cerinţelor acţiunii militare.

Sistemul metodelor şi tehnicilor de management sau metodologic–managerial ,

prin funcţiile specifice, evidenţiază:

a) asigurarea suportului metodologic pentru exercitarea ansamblului proceselor şi

relaţiilor de management al sprijinului logistic;

b) fundamentarea ştiinţifică a muncii de management;

c) dezvoltarea potenţialului personalului managerial şi de execuţie din sistemul

logistic al for ţei.

1.3. Locul, rolul şi importanţa managementului sprijinului logistic în cadrulmanagementului operaţional

În cadrul managementului operaţional al for ţei, un loc important îl ocupă

sistemul de comandă, acesta fiind un element de structur ă al dispozitivului. Sistemul de

comandă al acţiunilor de luptă se realizează astfel încât să asigure continuitatea

exercitării actului de conducere şi menţinerea unei legături permanente cu eşalonul

superior, for ţele din subordine, vecinii, cu cei cu care se cooperează şi cu organeleadministraţiei publice locale din zona de responsabilitate.

La rândul lui, sistemul de comandă se compune din structuri de decizie,

opera ţ ionale, informa ţ ionale, de securitate şi de sprijin logistic.1

Comandamentul este elementul de structur ă organizat pentru exercitarea actului

de conducere a acţiunilor militare, în general.

Sistemul logistic al for ţ ei

Pe timpul derulării fazelor operaţiei, structura logistică* a for ţei cuprinde: şeful

structurii logistice; compartimentul planificare logistică; compartimentul conducere

logistică; compartimentul coordonarea mişcării.

1 F.T.-1, Doctrina opera ţ iilor for ţ elor terestre, Bucureşti, 2004, p. 33.* structura logistică – structura de conducere (comandă) a sprijinului logistic – termen care va fi utilizat, în continuare, înlucrare.

7/16/2019 Logistic


Structura logistică desf ăşoar ă, pe timpul acţiunilor de luptă, activităţi specifice

funcţiilor managementului sprijinului logistic, care se concretizează prin realizarea

asigur ării financiare, aprovizionării, transporturilor, mentenanţei, infrastructurii,

asistenţei medicale, serviciilor de campanie. Structura logistică funcţionează ca sistem

de conducere a sprijinului logistic şi reprezintă componenta specializată a

comandamentului for ţei care îl asistă pe comandant în rezolvarea problemelor de

logistică pe timpul acţiunilor de luptă. Potrivit prevederilor reglementărilor în vigoare

„ sistemul logistic al for ţ ei este constituit din structurile de comand ă , structurile de

execu ţ ie proprii şi cele ale e şaloanelor subordonate, elementele de infrastructur ă sau

cele cu care se cooperează (colaborează ), precum şi din rela ţ iile func ţ ionale dintre

acestea”2. Structura de conducere este reprezentată de şeful structurii logistice şi

compartimentele din subordine, care decid, ordonă şi controlează modul de realizare a

sprijinului logistic, pentru îndeplinirea misiunii, potrivit competenţelor stabilite.

Structura de execuţie a sprijinului logistic este reprezentată, în funcţie de mărimea

for ţei operaţionale, de brigada logistică, batalionul logistic (similar) sau de subunitatea de

stat major şi deservire. Acestea se regăsesc în sistemul de comandă-execuţie. În concluzie,structura de execuţie este formată din elemente specializate în asigurarea condiţiilor

materiale necesare desf ăşur ării actului de management al sprijinului logistic.

Rela ţ ii func ţ ionale

Relaţiile funcţionale sunt raporturile care se stabilesc în interiorul structurii

logistice de conducere, între compartimentele subordonate, prin personalul de

specialitate al acestora, şi, totodată, raporturile dintre structura de conducere logistică a

grupării operaţionale sau a marii unităţi tactice şi structurile de execuţie a sprijinului

logistic subordonate.

O importanţă major ă pentru organizarea şi realizarea unui management eficient

al sprijinului logistic la nivelul for ţei o reprezintă stabilirea unor relaţii funcţionale

2 Ibidem

7/16/2019 Logistic


adecvate care să funcţioneze eficient în ambele sensuri, atât pe verticală, cât şi pe

orizontală.

Exercitarea oportună a conducerii sprijinului logistic necesită realizarea unui

sistem de relaţii viabil, uşor adaptabil, care să-i asigure continuitatea funcţionării în toate

situaţiile.3

Structura de conducere a sprijinului logistic al for ţei care poate fi: J-4; G-4; A-4;

S-4; N-4*, se va relaţiona direct cu componentele (structurile) de specialitate din cadrul

Comandamentului Logistic Întrunit, Bazelor Logistice Teritoriale, Brigăzii Logistice,

pentru realizarea nivelului superior de concepţie şi planificare a sprijinului logistic al

acţiunilor militare.

Dispunerea personalului din cadrul structurii de conducere a sprijinului logisticva fi decisă de comandantul for ţei care desf ăşoar ă operaţia, în funcţie de misiunile ce

trebuie îndeplinite şi de resursele avute la dispoziţie. Structura logistică a for ţei exercită

actul de management al sprijinului logistic pe timpul pregătirii şi ducerii operaţiilor din

punctul de comandă.

De aici logisticienii realizează legăturile necesare cu eşalonul superior, cu şefii

structurilor logistice ale marilor unităţi şi unităţilor subordonate, cu for ţele cu care secooperează şi cu vecinii. Totodată, se asigur ă legăturile necesare cu organele administraţiei

publice locale, cu sursele de aprovizionare şi unităţile prestatoare de servicii.

Pentru automatizarea conducerii sprijinului logistic, structurile logistice de la

nivelul for ţei operaţionale şi de la marile unităţi şi unităţi subordonate sunt dotate cu

computere pentru prelucrarea adecvată a informaţiilor specifice, în vederea elabor ării şi

transmiterii mai rapide a ordinelor, datelor şi informaţiilor de specialitate.

Rolul managementului sprijinului logistic

Pentru a descrie rolul managementului sprijinului logistic al for ţei în operaţie

trebuie să precizăm că acesta se exercită continuu, încă din timp de pace, dezvoltându-se

3 S.M.G./P.F.-4, Doctrina pentru sprijinul logistic al opera ţ iilor întrunite, Bucureşti, 2003, p. 49.* G-4 este pentru gruparea de for ţe – nivel divizie

7/16/2019 Logistic


potrivit dimensiunilor conflictului. În acest scop, managementul sprijinului logistic

trebuie să fie precis şi oportun.

Există o corelaţie între managementul logistic pe timp de pace şi cel la r ăzboi

(managementul sprijinului logistic), prin faptul că primul îl determină, într-un anume

mod, pe cel de-al doilea, în sensul că eficienţa măsurilor şi activităţilor care vizează

apărarea naţională marchează în mod hotărâtor, pozitiv sau negativ, desf ăşurarea

acţiunilor militare.

Astfel, pe timp de pace, managementul logistic are menirea de a asigura

înzestrarea şi dotarea structurilor militare cu armament, tehnică, echipament, hrană,

precum şi pregătirea sub toate aspectele a for ţelor armate ale ţării, menţinându-le

permanent un nivel ridicat al capacităţii de luptă, pentru a fi în măsur ă ca, pe bazadeciziei organelor constituţionale, să treacă la îndeplinirea misiunilor stabilite.

Pe timpul pregătirii şi ducerii acţiunilor militare, rolul managementului

sprijinului logistic al for ţei constă în realizarea stocurilor pe clase de materiale, în cadrul

structurilor de logistică subordonate, destinate asigur ării sprijinului logistic for ţelor

luptătoare. Necesitatea sprijinului logistic decurge din nevoia maximizării efortului pe

anumite direcţii, care se apreciază ca hotărâtor în economia acţiunilor de luptă.În cadrul sistemului logistic, rolul managementului sprijinului logistic al for ţei

este relevat de următoarele obiective:

• diagnosticarea sistemului logistic: situaţia existentului în bunuri materiale

la structurile for ţei şi situaţia capacităţilor operaţionale la dispoziţie;

• planificarea resurselor materiale şi financiare: aprovizionarea pe clase de

materiale, cu tehnică şi echipamente, şi plata achiziţiilor şi rechiziţiilor de

bunuri materiale;

• planificarea, organizarea şi desf ăşurarea activităţilor pentru: executarea

transporturilor; aprovizionarea for ţelor; deplasarea personalului,

mijloacelor de luptă şi materialelor; evacuarea bolnavilor, r ăniţilor şi a

tehnicii deteriorate;

7/16/2019 Logistic


• organizarea şi desf ăşurarea activităţilor de mentenanţă: evacuarea tehnicii

deteriorate; executarea lucr ărilor de reparaţii pentru repunerea tehnicii în

stare de funcţionare; executarea întreţinerilor tehnice; predarea tehnicii

indisponibile la eşalonul superior;

• planificarea şi asigurarea facilităţilor de infrastructur ă: cazarea trupelor;

deplasarea, protecţia for ţelor şi populaţiei civile, a bunurilor materiale şi a

valorilor patrimoniului cultural naţional;

• planificarea şi realizarea asistenţei medicale: asigurarea de servicii de

medicină preventivă, servicii stomatologice; aprovizionarea cu

medicamente şi materiale sanitar-farmaceutice; asistenţa sanitar-veterinar ă;

evacuarea medicală a r ăniţilor şi bolnavilor; protecţia medicală împotriva

armelor de distrugere în masă (chimice, bacteriologice, radiologice şi

nucleare) (ADMCBRN);

• organizarea serviciilor de campanie: hr ănirea şi asigurarea cu apă potabilă;

îmbăierea efectivelor şi spălatul lenjeriei; igiena sanitar ă; activităţi

funerare; asigurarea for ţei de muncă pentru manipulări de materiale;

protecţia mediului şi lucr ări diverse în folosul trupelor. Importan ţ a managementului sprijinului logistic

Importanţa managementului sprijinului logistic al for ţei în operaţie este dată de

realizarea dimensionării şi corelării optime a fluxului de informaţii, bunuri şi persoane,

în vederea asigur ării for ţelor cu tot ceea ce le este necesar la momentul potrivit şi la

locul indicat. Pentru ca activităţile să se desf ăşoare cu rapiditate şi în deplină siguranţă,

sistemul informaţional logistic trebuie să fie viabil, coerent, să funcţioneze atât pe

verticală, cât şi pe orizontală, în orice situaţie.

Pentru realizarea propriu-zisă a managementului centralizat şi integrat pe cele

cinci clase de materiale, în armata României se va utiliza ,,Sistemul informatic logistic-

AILS”. Apreciem că acesta va fi de o importanţă deosebită pentru structurile for ţei,

deoarece va asigura: transmiterea mai rapidă a datelor de la structurile logistice

7/16/2019 Logistic


subordonate, realizarea controlului automat al activităţilor de distribuţie a materialelor

din depozite şi primirea acestora la mari unităţi şi unităţi; accesul structurii de conducere

a sprijinului logistic al for ţei la datele privind nivelul stocurilor la toate marile unităţi şi

unităţile subordonate; controlul automat al stocurilor şi asigurarea informaţiilor necesare

completării acestora prin redistribuire sau achiziţii; managementul echipamentelor,

mentenanţei, al distribuţiilor şi al achiziţiilor.

O importanţă deosebită în asigurarea managementului sprijinului logistic al for ţei

în operaţie o are funcţia de planificare pentru realizarea suprapunerii efortului logistic

peste efortul operaţional - în planificarea şi derularea acţiunilor de luptă.

Am putea spune că logistica va acţiona ca un multiplicator de for ţă, ca un

rezervor de bunuri materiale şi servicii, care, în orice moment şi în orice condiţii, să revitalizeze for ţele luptătoare. Deci, sprijinul logistic trebuie să fie în deplină

concordanţă cu necesităţile for ţelor proprii, mai cu seamă la nivel tactic. De aici rezultă

necesitatea de funcţionare sincronizată a întregului proces de management al sprijinului

logistic, care să evidenţieze claritate şi precizie în derulare.

Importanţa managementului sprijinului logistic al for ţei în operaţie este dată şi de

factorii care influenţează în mod decisiv sprijinul logistic. Astfel, şeful structurii deconducere logistică, trebuie să ţină seama în exercitarea comenzii de următorii factori:

• scopul sprijinului – se refer ă la tipurile (felurile) şi nivelurile de sprijin ce

trebuie asigurate for ţei (trupelor), acesta diferind în funcţie de tipul

operaţiei, timpul de pregătire, durata şederii în zona de operaţii (teatru şi

fazele acţiunii militare);

• re ţ elele de distribu ţ ie – sistemul de comunicaţii şi informatică, componenta

fizică (fabrici, depozite, drumuri, căi ferate, aeroporturi, poduri, clădiri etc.)

şi resursele (oameni, materiale, maşini) ce acţionează în cadrul sau în afara

câmpurilor fizice;

• sursele de sprijin – pot apar ţine Ministerului Apăr ării Naţionale, naţiunii

gazdă sau pot fi intercategorii de for ţe, neguvernamentale, multinaţionale;

7/16/2019 Logistic


• disponibilitatea materialelor – se realizează prin stocuri şi reaprovizionări

şi are un rol decisiv în asigurarea continuităţii;

• modularitatea – creşte posibilităţile de comandă şi control pentru acţiuni pe

spaţii largi şi asigur ă elemente de sprijin interschimbabile, expandabile şi

adaptabile la cerinţele misiunii şi condiţiile concrete.4

Managementul sprijinului logistic este un proces continuu, ciclic, care se execută

de la primirea misiunii până la luarea deciziei şi, ulterior, pe tot parcursul desf ăşur ării

acţiunilor de luptă, până la încheierea activităţilor, şi o perioadă chiar după încheierea

acestora.

Rezultă că organelor de conducere (comandă) a sprijinului logistic le revin

misiuni deosebit de complexe în pregătirea şi ducerea acţiunilor de luptă. Pentru

realizarea lor în cele mai bune condiţii, se cere din partea acestora o temeinică pregătire,

competenţă, spirit de r ăspundere, multă iniţiativă şi perseverenţă.

1.4. Unele abordări privind modernizarea şi eficientizarea sistemului logistic

al armatei cu implicaţii manageriale

Responsabilit ăţ i şi obiectiveLogistica militar ă naţională, la nivel strategic, operativ şi tactic, acoper ă un spectru

larg de funcţiuni şi procese intercondiţionate, determinate de cerinţele conflictelor moderne.

Modernizarea şi eficientizarea logisticii militare necesită realizarea unor structuri

de logistică de tip modular, flexibil şi manevrier, cu o capacitate mare de reacţie pentru

sprijinul oportun al marilor unităţi şi unităţilor luptătoare din compunerea unei for ţe

operaţionale cu toate clasele de tehnică şi materiale, în condiţiile realizării interoperabilităţii

conceptuale şi funcţionale cu sistemele logistice ale ţărilor aliate.

În sensul modernizării logisticii, în mai 2001, organismul de specialitate al

Alianţei a remis documentul „Politica NATO de cooperare în logistică” (C-M 44) care

4 F.T.-1, Doctrina opera ţ iilor for ţ elor terestre, Bucureşti, 2004, p. 365.

7/16/2019 Logistic


evidenţiază că ţările membre au o responsabilitate colectivă în logistică. De aici rezultă

că statele sunt responsabile de echiparea şi înzestrarea for ţelor ce le apar ţin şi de

furnizarea resurselor necesare, iar cooperarea, standardizarea şi multinaţionalitatea în

logistică vor permite realizarea eficienţei şi eficacităţii scontate a acţiunilor Alianţei.

Această politică, promovată cu precădere de logisticienii din cadrul Cartierului General

NATO, ilustrează, în mod adecvat, orientarea de dezvoltare a multinaţionalităţii în

logistică.

Înscriindu-se în sfera menţionată, Conferinţa Înalţilor Responsabili pentru

Logistică ai NATO (SNLC) a aprobat documentul „Viziunea şi obiectivele logistice ale

NATO, pe perioada 2003 – 2008”, care statuează principalele obiective pe linie logistică

pe care Alianţa ar trebui să le atingă până în anul 2008, evidenţiind astfel tendinţele şidomeniile de bază avute în vedere de autorităţile Organizaţiei, pentru a putea fi

dezvoltate în următorii ani.

Pentru a se renunţa la concepţia potrivit căreia logistica este o problemă exclusiv

naţională, la sfâr şitul anului 2003 a fost elaborat documentul „Principii şi politici în

logistică”, M.C. 319/2, care aduce o mutaţie major ă , statuând multinaţionalitatea ca unul

dintre principiile destul de importante în funcţionarea logisticii Alianţei.Exigenţele impuse de obiectivele transformării Alianţei, pe termen scurt, mediu

şi lung, în procesele de generare, regenerare şi susţinere a for ţelor, implică o serie de

transformări majore care vizează atingerea unor cerinţe de eficienţă la nivelul

domeniilor funcţionale ale sprijinului logistic (figura 1.3.).

În procesul de pregătire, operaţionalizare şi susţinere a for ţelor se remarcă

necesitatea realizării principalelor obiective logistice care reflectă asigurarea capacităţii

de dislocare rapidă a for ţelor, sprijinul logistic al for ţelor operaţionale care îndeplinesc

misiuni în afara teritoriului naţional, asigurarea facilităţilor naţiunii gazdă (HNS),

implementarea sistemului aliat de dislocare, mişcare şi transport (A.D.A.M.S.) şi, nu în

ultimul rând, extinderea şi perfecţionarea activităţii de externalizare a serviciilor

specifice.

7/16/2019 Logistic


Combinaţia dintre avansul tehnologic şi dezvoltarea ştiinţifică a creat acele

tendinţe privind evoluţia strategiei şi planificării apăr ării, orientate spre: avansul

tehnologiei în domeniul senzorilor, procesării informaţiei, preciziei de ochire, precum şi

o largă interacţiune între domeniul comercial şi cel militar.

Cerin ţ e de eficien ţă

Pentru modernizarea şi eficientizarea acţiunilor militare, inclusiv de natur ă

logistică, sunt materializate trei concepte operaţionale fundamentale: r ăzboiul bazat pe

reţea, operaţiile centrate pe efecte şi operaţiile decisive rapide. În acest scop apar

următoarele cerinţe: implementarea noilor capacităţi de susţinere, de dislocare, programe

de cercetare-dezvoltare, programe de achiziţii etc.

Ameninţările asimetrice, cauzate în special de proliferarea şi dezvoltareareţelelor teroriste, a crimei organizate transfrontaliere, precum şi a acţiunilor de incitare

la extremism, separatism sau xenofobie, impun cerinţe noi de eficienţă pentru sistemul

logistic operaţional, după cum se poate vedea în figura 1.3. Modernitatea şi eficienţa

sistemului logistic operaţional se pot concretiza prin cerinţele de mobilitate, flexibilitate,

modularitate, continuitate şi promptitudine.

În condiţiile actuale, sistemele logistice operaţionale se află în faţa noilor provocări de natur ă complexă, la care trebuie să r ăspundă cât mai eficient şi, de

asemenea, să fie în permanentă transformare, pentru a se putea adapta rapid la noile

condiţii ce apar ca urmare a evoluţiilor erei informaţionale.

Cerinţele r ăzboiului bazat pe reţea (RBR) impune proiectarea rapidă, a for ţelor

participante la acţiuni, în orice zonă a globului, probabil cu o parte a for ţelor de reacţie,

cu o durată de notificare mai mică decât în prezent.

Acest aspect determină consecinţe importante asupra conceperii capacităţilor de

transport strategic, care vor trebui să aibă următoarele dimensiuni:

• concentrarea eforturilor pe transportul strategic prin dezvoltarea

capacităţilor de transport aerian şi naval;

7/16/2019 Logistic


Cerinţe de

eficienţă ale

sistemuluilogistic

operaţional

• integrarea şi sincronizarea capabili– tăţilor pentru pregătirea şi realizareaoportună a deplasării;

• capacitatea continuă de mişcare,repoziţionare în teatru sau zona de

operaţii.

• organizarea structurilor logistice, pentru a putea fi dimensionate în

raport cu teatrul (zona) de operaţii şi

specificul misiunilor de luptă;

• realizarea adecvată a liniilor de

sprijin logistic.

• o structur ă modular ă cu entităţispecifice funcţiilor logistice(aprovizionare, transport,

mentenanţă, asistenţă medicală etc.),contribuie decisiv la creşterea

eficienţei sprijinului logistic

• sistemul logistic trebuie să asigure

sprijinul în orice condiţii, continuu şi pe întreaga durată de ducere a

acţiunilor militare, pe baza unei

planificări riguroase.

flexibilitatea

mobilitatea

modularitatea

continuitatea

• for ţele de sprijin logistic trebuie să poată să acţioneze prompt, cucapabilităţile necesare, pentru a se

dispune în raioane apropiate de cele

ale structurilor pe care le deservesc,în vederea îndeplinirii misiunilor specifice.

promptitudinea

Fig. 1.3. Cerinţe ale sistemului logistic operaţional

7/16/2019 Logistic


• realizarea aranjamentelor cu companiile naţionale civile pentru sporirea

capacităţii de transport strategic, într-un singur drum al for ţelor de reacţie, în maximum

30 de zile de la notificare;

• realizarea unor înţelegeri multinaţionale privind folosirea, în comun sau în

completare, a unor capacităţi de transport strategic naval;

• achiziţia platformelor de transport auto al containerelor şi echipamentelor

grele, precum şi achiziţia instalaţiilor de încărcare-descărcare a acestora.

Potrivit aprecierii specialiştilor, intensificarea cooper ării în logistică va

determina dezvoltarea unităţilor logistice multinaţionale integrate, care se va realiza prin

crearea unor structuri militare, în urma înţelegerii dintre două sau mai multe ţări, care

sunt de acord să furnizeze capacităţi logistice, sub controlul operaţional al unui

comandant NATO, pentru sprijinul logistic al unei for ţe multinaţionale.

Pe baza principiului economiei de resurse, mijloace şi efort, Alianţa va dezvolta

activităţile de creare a unor capacităţi comune de sprijin logistic, la nivelul teatrului

(zonei) de operaţii. În acest scop, consider ăm că ţara noastr ă trebuie să fie capabilă să

contribuie la efortul multinaţional solicitat cu capabilităţi de aprovizionare, transport

aerian şi terestru, mentenanţă şi asistenţă (sprijin şi evacuare) medicală, care să se poată interrelaţiona, în conformitate cu conceptul de RBR, cu for ţele Alianţei, în cadrul unei

reţele unice, apte să capteze şi să transmită informaţia, în timp real, dar şi să acţioneze

imediat, cu efecte şi la parametrii comparabili şi comuni.

Domenii de ac ţ iune. Programe în derulare

Pentru modernizarea şi eficientizarea sistemului logistic al armatei sunt în

derulare, la nivelul Direcţiei Logistice, programe, pe următoarele domenii de acţiune:

interoperabilitatea în domeniul logistic; planificarea strategică şi schimbul de date în

domeniul logistic; sprijinul naţiunii gazdă (HNS); capacitatea de dislocare a for ţelor;

măsuri de accelerare a integr ării în NATO, din punct de vedere logistic.

Dintre programele majore, aflate în curs de derulare, putem evidenţia: asumarea

preşedinţiei Grupului de lucru permanent al exper ţilor din domeniul logistic;

7/16/2019 Logistic


implementarea standardelor şi doctrinelor NATO din domeniul logistic; Programul de

implementare a sistemului de codificare NATO; faza a doua de implementare a

Sistemului Informatic Logistic (AILS); Planul de integrare în cadrul sistemului de

planificare şi raportare logistică NATO, prin utilizarea pachetului software LOGFASS

(LOGREP, ADAMS, ACROSS); Planul de implementare a conceptului carburantului

unic; elaborarea Catalogului HNS şi a Concepţiei privind acordarea de către România a

Sprijinului Naţiunii Gazdă (HNS); asumarea rolului de Naţiune–Lider în cadrul

proiectului de constituire a Unităţii Multinaţionale Integrate de Geniu (Engineering

MILU), acţiune de pionierat în logistica multinaţională şi de mesaj politic favorabil,

deosebit de apreciat de oficialii Alianţei; dezvoltarea aranjamentelor stand-by cu

companiile naţionale de transport în vederea acoperirii necesarului de mijloace tehnice pentru realizarea dislocării strategice.

Previziuni func ţ ionale

Potrivit prevederilor „Viziunii strategice – 2010, Armata României”, în viitorul

apropiat, se preconizează constituirea unei For ţe Naţionale Înalt Operaţionalizate polivalente,

capabilă să facă faţă atât unor provocări previzibile, cât şi unora greu de anticipat, ce include

capacităţi militare convenţionale dar şi neconvenţionale şi, mai ales, asimetrice, atât în cadrul

Alianţei, cât şi pe teritoriul naţional.

În conformitate cu acordurile şi reglementările în domeniu, pentru ca for ţa

menţionată să desf ăşoare misiuni specifice de lungă durată, în teatrul (zona) de operaţii

se impune necesitatea existenţei unei capacităţi de autosusţinere de cel puţin 30 de zile,

f ăr ă întrerupere.

Derularea, în ritm susţinut, a sprijinului logistic presupune elaborarea şi aplicareade proceduri standard de operare, care reprezintă cheia succesului operaţional, în

condiţiile în care apare necesitatea desf ăşur ării simultane a operaţiilor logistice atât de

dislocare, cât şi de susţinere în teatru (zona de operaţii).

7/16/2019 Logistic


Pentru realizarea obiectivelor amintite, generate de restructurarea for ţelor (pentru

a deveni mai flexibile, modulare, cu înaltă mobilitate, rapid dislocabile), se impune ca

sprijinul logistic să fie deplin integrat concepţiei operaţiei şi planului de manevr ă. În

acest sens, se impune realizarea unor direcţii fundamentale de eficientizare a funcţionării

sistemului logistic, astfel:

¾ modernizarea managementului sistemului logistic prin utilizarea adecvată a

echipamentelor şi programelor informatice specifice, pentru generarea fluxurilor

informaţionale, în timp real, necesare coordonării exercitării comenzii for ţelor logistice

subordonate; atât în prezent, cât şi în viitorul imediat are loc informatizarea unitar ă a

întregului sistem logistic, prin Sistemul Automatizat de Informatizare a Logisticii

(AILS), care va oferi baza de date privind existentul şi mişcarea de echipamente şimateriale, vizibilă pentru toţi utilizatorii, prin gestionarea centralizată a cererilor, şi,

totodată, se lucrează la realizarea unui sistem informatic pentru coordonarea şi controlul

mişcării care, ulterior, va fi încorporat în AILS;

¾ realizarea modularităţii, care să permită modificarea structurilor de sprijin

logistic pe baza cerinţelor esenţiale ale misiunii, în vederea sporirii mobilităţii,

organizării utilizării resurselor şi realizării unui număr mai mic de operaţii logistice;¾ standardizarea la toate nivelurile, inclusiv dotarea cu acelaşi tip de tehnică

(de luptă: blindată sau neblindată; de transport etc.) pentru toate tipurile de subunităţi,

este elementul ce va contribui la îmbunătăţirea sprijinului logistic;

¾ asigurarea capabilităţii logistice necesare va trebui să se bazeze pe

realizarea stocurilor iniţiale la standarde de calitate, care vor însoţi structurile for ţei, iar

o mare parte dintre ele pot fi prepoziţionate strategic, în scopul asigur ării unui ritm înalt

de desf ăşurare în teatru (zona de operaţii); în funţie de rapiditatea derulării acţiunilor,

stocurile vor trebui să suporte şi repoziţionări rapide, acestea putând fi mult mai bine

realizate prin crearea acelui sistem de senzori, specific r ăzboiului bazat pe reţea, care să

permită atât vizualizarea permanentă a nevoilor de sprijin logistic, mişcarea continuă a

resurselor, cât şi previzionarea deplasărilor ulterioare către zonele de interes;

7/16/2019 Logistic


¾ realizarea unor platforme multivalente, posibil de proiectat în orice teatru

(zonă) de operaţii prin utilizarea vectorilor aerieni din dotare, care să faciliteze

transportul trupelor şi al materialelor, uşurând în acelaşi timp operarea şi mentenanţa;

¾ eficientizarea transporturilor, inclusiv prin dotarea cu mijloace auto

performante, care să permită transportul tehnicii de luptă şi al altor materiale în acelaşi

timp sau succesiv pe aceiaşi platformă;

¾ restrângerea lucr ărilor de mentenanţă numai pentru echipamentele din

organica marilor unităţi şi unităţilor;

¾ accelerarea demersurilor pentru externalizarea lucr ărilor de mentenanţă,

îndeosebi la echipamentele care vor r ămâne în dotare şi după anul 2007;

¾ alocarea prioritar ă a resurselor disponibilizate pentru mentenanţa echipamentelor apar ţinând unităţilor declarate a fi contribuţie a României la pachetul de for ţe NATO;

¾ asigurarea tratamentului medical, a evacuării medicale operaţionale, a

infrastructurii specifice, în orice condiţii.

Pe baza celor prezentate putem conchide că, în ansamblu, un sistem logistic

modern şi eficient permite un management adecvat pe baza: unui nivel înalt de

înţelegere a situaţiei operaţionale din punctul de vedere al sprijinului logistic; notificăriiîn vederea constituirii oportune şi utilizării adecvate a elementului de sprijin naţional;

prepoziţionării capacităţilor logistice în teatrul (zona) de operaţii; folosirii sistemului de

contracte pentru achiziţii de produse şi servicii, în special în cazul operaţiilor de lungă

durată; extinderii realizării eficace a reaprovizionării prin mijloace terestre, navale, şi

aeriene; implementării modularităţii logistice; conducerii eficiente la toate nivelurile

sistemului logistic.

7/16/2019 Logistic


CAPITOLUL 2

FUNCŢIILE MANAGEMENTULUI SPRIJINULUI LOGISTIC

Motto: " A conduce înseamnă a prevedea şia planifica, a organiza, a comanda,a coordona şi a controla”

Henri Fayol

În opinia noastr ă, funcţiile managementului sprijinului logistic au un caracter

tipic operaţional, ele având menirea de a proiecta şi realiza acţiunile specifice pentru

suprapunerea efortului material* peste efortul tactic.

Spre deosebire de funcţiile managementului logisticii din timp de pace, funcţiilemanagementului sprijinului logistic implică situaţii de aplicare adecvate etapelor operaţiei, cu

diverse constrângeri, integrate unor procese ciclice, care se deosebesc prin acţiunile de

planificare, organizare, comandă, coordonare, control şi evaluare efectuate (figura 2).

Fig. 2. Funcţiile managementului sprijinului logistic

* inclusiv a efortului de mentenanţă, de infrastructur ă, de asistenţă medicală etc.

Managementul sprijinuluilogistic

Funcţii manageriale

Planificarea Organizarea Comanda Coordonarea Control-evaluarea

Obiective

Realizarea sprijinuluilogistic aşteptat

7/16/2019 Logistic


În cadrul oricărui proces de management al sprijinului logistic, fiecare dintre

funcţiile menţionate asigur ă îndeplinirea anumitor sarcini, iar toate, în mod integrator,

asigur ă atingerea tuturor direcţiilor fixate.

2.1. Planificarea sprijinului logistic

2.1.1. Unele considera ţ ii privind determinarea planificării

În r ăzboiul modern, logisticii îi revine o mare parte din ansamblul de activităţi şi

măsuri ce se execută de către structurile luptătoare în vederea pregătirii şi derulării cu

succes a acţiunii militare. În aceste condiţii, punctul de plecare în realizarea sprijinului

logistic îl constituie planificarea – funcţie esenţială a managementului specific.

Sub aspect conceptual, planificarea sprijinului logistic reprezintă un procescomplex care se bazează pe cunoaşterea continuă a situaţiei operativ-tactice şi logistice,

şi care se realizează de organele specializate ale for ţei, în vederea asigur ării gradului de

suport logistic optim, necesar îndeplinirii misiunii.

Mutaţiile produse în concepţia şi organizarea fiecărui eşalon evidenţiază

adaptarea funcţiilor şi misiunilor logisticii la schimbare. În noul cadru funcţional,

planificarea se constituie ca o funcţie esenţială a managementului sprijinului logistic,care evidenţiază acel proces coordonat al compartimentului logistic (birou, secţie etc.)

pentru detalierea şi gestionarea tuturor activităţilor specifice, înainte şi pe timpul

derulării acţiunii militare. Toate aceste activităţi planificate trebuie să genereze fluxuri

continue de informaţii, însoţite de fluxuri fizice de informaţii, în ambele sensuri, între

eşaloanele logistice (superioare şi inferioare) participante la atingerea obiectivelor

proprii, în pregătirea şi desf ăşurarea operaţiei.

Planificarea sprijinului logistic reprezintă, cu alte cuvinte, un proces dat de

ansamblul activităţilor prevăzute a fi desf ăşurate într-o succesiune logică şi care au ca scop

întocmirea şi exploatarea informaţiilor din anexa „sprijin logistic” la planul de operaţie,

potrivit tipului şi caracterului acţiunii militare ce trebuie desf ăşurate (figura 2.1.1. a.)

7/16/2019 Logistic


Fig. 2.1.1.a. Planificarea ca funcţie a managementului sprijinului logistic*

Complexitatea activităţilor de sprijin logistic impune realizarea unei planificări

flexibile pentru îndeplinirea, în condiţii optime, a misiunilor specifice, de către

structurile de conducere şi de execuţie a sprijinului logistic din organica for ţelor.

Prin planificare, activitatea de management al sprijinului logistic evidenţiază,

indiferent de structurile operaţionale la care se desf ăşoar ă, conturarea efortului for ţelor

de logistică implicate în sprijinul îndeplinirii scopului şi obiectivelor acţiunii militare,

astfel încât să fie obţinute efecte optime pe baza randamentului maxim al tuturor

resurselor la dispoziţie.

* Manualul pentru organizarea de stat major şi opera ţ ii întrunite ale for ţ elor armate, Bucureşti, 2004, p.265, (Anexa nr. 25); Instruc ţ iuni pentru planificarea opera ţ ional ă (Guidelines for Operational Planning – GOP), NATO, ianuarie, 2001, p. 72.

MANAGEMENTUL SPRIJINULUI LOGISTIC

INIŢIEREAPLANIFICĂRIISPRIJINULUI

LOGISTIC

ELABORAREACONCEPŢIEISPRIJINULUI

LOGISTIC

SELECŢIA VARIANTEIOPTIME DE ACŢIUNE DIN

PUNCT DE VEDERE ALSPRIJINULUI LOGISTIC

PLANIFICAREAPROPRIU-ZISĂ A

SPRIJINULUI LOGISTICPE DOMENII

FUNCŢIONALE

ANEXA „SPRIJIN LOGISTIC” LAPLANUL DE OPERAŢIE*

ANEXA „SPRIJIN LOGISTIC” LAORDINUL DE OPERAŢIE*

FUNCŢII MANAGERIALE

PLANIFICAREA SPRIJINULUI LOGISTIC

7/16/2019 Logistic


Planificarea sprijinului logistic reprezintă suportul fundamentării şi concretizării

deciziei aferente (de sprijin logistic) şi se realizează în cadrul procesului decizional specific.

Aceasta permite optimizarea calităţii activităţilor decizionale în procesul de pregătire şi de

acordare a sprijinului logistic, prin adoptarea unui comportament decizional efectiv de către

logisticieni, care să exprime capabilitatea dată de principiul raţionalităţii de a corela şi ordona

succesiv activităţile proprii pe domeniile funcţionale ale sprijinului logistic.

Procesul elabor ării anexei „sprijin logistic” la planul operaţie implică informaţii

corecte şi convingătoare despre cursul acţiunilor militare viitoare, în vederea proiectării

şi definitivării cu claritate a elementelor de conţinut. Este adevărat că schimbările survenite

pe plan operaţional sunt o stare de fapt, dar procesul decizional pentru planificarea sprijinului

logistic este tot atât de important ca şi planificarea operaţiei în sine. El for ţează managementulsprijinului logistic să găsească soluţiile adecvate, privind modul de realizare a optimului în toate

detaliile, şi să stabilească toate acţiunile necesare de asigurare (transport, mentenanţă, asistenţă etc.)

pentru obţinerea succesului. În figura 2.1.1. b. evidenţiem faptul că succesul acţiunii militare este

dat de reuşita planificării prin concretizarea eficace a prevederilor anexei „sprijin logistic” la

planul de operaţie în vederea realizării obiectivelor fixate.

Fig. 2.1.1.b. Importanţa planificării sprijinului logistic în operaţie

informaţii

scop

obiectiv fundamental

determină

urmăreşte feed-back Sistemul decizional al sprijinului logistic al for ţei

Succesul acţiunii militare

Reuşita planificării sprijinului logistic Derularea eficace a planului operaţiei

Realizarea sprijinului logistic adecvat

Îndeplinirea misiunii for ţei

prevede

condiţii

7/16/2019 Logistic


Obţinerea succesului în acordarea sprijinului logistic, ca urmare a desf ăşur ării

activităţilor de management specific, presupune desf ăşurarea unui proces dinamic,

orientat spre un scop, care coincide întotdeauna cu misiunea pe care o are de îndeplinit

for ţa operaţională. În acest sens, perioada de planificare a sprijinului logistic variază în

funcţie de mai multe determinante, cum ar fi: timpul stabilit pentru pregătirea şi

îndeplinirea misiunilor; locul şi rolul structurilor militare angajate; suportul logistic

existent; condiţiile de anotimp şi stare a vremii.

Indiferent de succesiunea operaţiunilor militare, planificarea sprijinului logistic

trebuie întocmită pentru a fi pe deplin aplicabilă atât la nivelul for ţei, cât şi la specificul

fiecărei structuri luptătoare subordonate. Aşadar, se impune corelarea corespunzătoare a

planificărilor de sprijin logistic întocmite în cadrul sistemului conducător al operaţiei cucele elaborate la nivelul sistemului operaţional condus.

În situaţia participării unor for ţe româneşti la misiuni de menţinere a păcii,

planificarea va include acele detalii care vizează, în principal: proiectarea sprijinului

logistic necesar for ţelor participante, potrivit opţiunii de angajare; prevederea timpului

necesar pentru disponibilizarea şi primirea resurselor (materiale şi financiare) pe timpul

pregătirii misiunii şi în perioada desf ăşur ării acesteia; capacitatea de transport pentru personal, tehnică, materiale în zona de îndeplinire a misiunii: interoperabilitatea tehnicii

şi a aprovizionării produselor şi materialelor.

Mecanismul de realizare a planificării sprijinului logistic vizează ansamblul

activităţilor care au loc în cadrul procesului decizional logistic al operaţiei. Prin prisma

acestor activităţi sunt analizate variantele decizionale propuse, din care va fi selectată

alternativa optimă.

Având în vedere eşalonul la care se elaborează, consider ăm că planificarea

sprijinului logistic se întocmeşte astfel: pe o perioadă îndelungată de timp (de la o lună

la un an), ceea ce înseamnă că se întocmeşte la nivel strategic; pe o perioadă redusă de

timp (de la una la trei zile până la o lună), fiind concepută la eşaloanele operative şi

7/16/2019 Logistic


tactice. Acest (din urmă) tip de planificare se mai numeşte şi operaţională, fiindcă

necesită preocupări pentru problemele curente ale sprijinului logistic.

În situaţii de criză şi conflict armat, anexa „sprijin logistic” la planul de operaţie

(ca rezultat al planificării sprijinului logistic) reprezintă, prin conţinut, un instrument

managerial ce ofer ă cadrul general pentru derularea viitoare a acţiunilor militare, acţiuni

care se înscriu în concepţia planificării de ansamblu a misiunilor primite de către for ţă.

Prin modalitatea lor de previziune şi analiză, organele de conducere logistică

trebuie să aibă în vedere un anumit grad de flexibilitate în realizarea planificării

sprijinului logistic. La nivel operaţional, flexibilitatea planificării sprijinului logistic se

refer ă la varietatea (efectivă şi potenţială) de asigurare materială, mentenanţă şi asistenţă

medicală, ţinând seama de intensitatea acţiunilor militare, care sunt proiectate într-ooptică de eficienţă ce trebuie atinsă prin optimizarea gradului de sprijin logistic.

Pentru aplicare, planificarea sprijinului logistic determină, la rândul ei, o suită de

procese, acte decizionale şi decizii pentru realizarea, în condiţii de eficienţă, a tuturor

activităţilor de logistică proiectate.

Fiind concepută din timp de pace, pentru etapele iniţiale ale situaţiilor de criză

sau r ăzboi, planificarea sprijinului logistic va fi apoi continuată în etapele dislocării,angajării şi redislocării for ţelor. În funcţie de eşalon şi complexitatea operaţiei în

elaborarea procesului planificării se disting puncte tari şi puncte slabe. Astfel, dinamica

efectivelor luptătoare, tehnica, nivelul stocurilor, deplasările, situaţiile ce impun sprijin

logistic imediat ş.a. sunt repere predominante sau punctele tari ale planificării. Pot exista

însă şi puncte slabe, manifestate, de regulă, ca urmare a: necorelării ritmurilor acţiunilor

cu posibilităţile logistice ale structurilor militare; imposibilităţii completării oportune a

resurselor materiale necesare, datorate rupturilor de stoc din cauze obiective (surse de

aprovizionare limitate, posibilităţi reduse pentru realizarea transporturilor, capacităţi

reduse de depozitare/păstrare, acţiunile adversarului ş.a.).

Planificarea sprijinului logistic, indiferent de forma acţiunilor de luptă, reprezintă

un proces intelectual elaborat şi realizat de compartimentul logistic, pentru asigurarea

7/16/2019 Logistic


gradului de suport logistic optim, în vederea îndeplinirii misiunilor for ţei, şi este o

secvenţă a planificării operaţiei, desf ăşurându-se concomitent cu activitatea celorlalte

compartimente ale statului major.5

Pentru îndeplinirea misiunilor deduse de comandant (în situaţia planificării

deliberate), structura de conducere logistică a for ţei trebuie să identifice, pe timpul

planificării sprijinului logistic, toate resursele necesare îndeplinirii misiunilor deduse.

Scopul planificării sprijinului logistic este de a elabora anexa „sprijin logistic” la

planul şi la ordinul de operaţie – destinate să genereze susţinerea logistică necesar ă

for ţei pentru îndeplinirea misiunii de luptă.

Planificarea sprijinului logistic pentru o for ţăpoate fi realizată, fie pentru toate structurile

din compunerea acesteia, în mod simultan, fie succesiv, pe fiecare componentă în parte.Pentru elaborarea planificării proprii, potrivit complexităţii operaţiei, structura de

conducere a sprijinului logistic a for ţei, împreună cu celelalte compartimente ale statului

major, identifică: elementele fundamentale ale planificării operaţiilor; centrele de

greutate ale grupării de for ţe; punctele decisive; zona de interes, abordările directe şi

indirecte ale inamicului; direcţiile de efort; punctele critice probabile ale acţiunii;

secvenţele acţiunii şi succesiunea acestora; manevrele ce se vor impune a fi executate;consumurile de materiale, for ţele şi mijloacele; costurile financiare; ritmul; momentele

de pauză operativă; ruperile de ritm; dispersarea prin manevre şi reconcentrarea for ţelor;

timpul necesar; activităţile de sprijin logistic specifice fiecărei faze a acţiunii (luptei).

Activitatea complexă de sprijin logistic trebuie să ţină seama de:

• concentrarea efortului logistic pentru crearea centrului de greutate

determinat sau menţinerea sprijinului logistic maxim al for ţelor destinate pentru

eforturi majore;

• analizarea, din punct de vedere al sprijinului logistic, a tuturor punctelor

decisive identificate şi evidenţierea resurselor logistice la dispoziţie;

5 S.M.G./P.F.-4, Doctrina pentru sprijinul logistic al opera ţ iilor întrunite, p. 27.

7/16/2019 Logistic


• analiza, din punct de vedere logistic, a momentului în care for ţele pot

ajunge în punctele critice şi identificarea posibilităţilor de evitare a

ajungerii în aceste puncte;

• realizarea cursivităţii în acordarea sprijinului logistic, în funcţie de

secvenţele operaţiei şi determinarea necesarului de for ţe, mijloace şi

materiale;

• estimarea costurilor, consumurilor şi pierderilor în for ţe şi mijloace.6

Planificarea sprijinului logistic la nivelul for ţei, se realizează pentru:

• generarea, respectiv regenerarea for ţelor;

• deplasarea şi mişcarea în zona de operaţii a marilor unităţi şi unităţilor;

• transportul tehnicii şi materialelor necesare completării stocului trupelor la

marile unităţi şi unităţile din structura for ţei.

Planificatorii sprijinului logistic trebuie să identifice problemele esenţiale,

potrivit obiectivelor care trebuie concretizate prin planul de acţiune, având în vedere

următoarele elemente considerate: cerinţele pentru dezvoltarea for ţei; asigurarea cu

materiale şi servicii esenţiale; blocajele care pot apare în circulaţia pe axele de

reaprovizionare, evacuare şi reparare; planificarea şi coordonarea mişcării; reaprovizionareatrupelor; agenţii economici din zona de responsabilitate logistică, ce pot deveni surse de

reaprovizionare sau de prestări servicii pentru for ţă.

Detaliile coprinse în anexele ,,sprijin logistic” la planul şi la ordinul de operaţie,

atât pentru for ţă, cât şi pentru structurile ei, trebuie să asigure:

• concentrarea sprijinului logistic pe direcţiile de efort;

• definitivarea clar ă a activităţilor de sprijin logistic care conduc la obţinerea

succesului;

• realizarea unităţii de efort a tuturor for ţelor de logistică.

6 Ibidem

7/16/2019 Logistic


2.1.2. Factorii care influen ţ eaz ă planificarea sprijinului logistic

Procesul de planificare al operaţiilor, pe teritoriul naţional, este, de regulă,

acelaşi ca şi pentru o operaţie multinaţională desf ăşurată în afara teritoriului naţional şi

nu difer ă foarte mult faţă de procesul general de planificare.

Particularităţile pe care acesta le presupune, rezidă în principal din caracterul

integrat al acţiunilor şi desf ăşurarea acestei activităţi de către un comandament

operaţional, desemnat să conducă acţiunile militare.

Luarea în discuţie a interdependenţei şi influenţei factorilor care interrelaţionează

acţiunile militare şi, implicit, sprijinul logistic, precum şi amprenta acestora asupra

planificării, este o activitate laborioasă şi inepuizabilă.Planificarea sprijinului logistic pentru o for ţă operaţională, se află într-o strânsă

relaţie de interdependenţă cu planificarea operaţiei şi se execută în scopul multiplicării

puterii de luptă a structurilor acesteia. Prin urmare, planificarea sprijinului logistic

trebuie să se bazeze pe un spectru larg de informaţii referitoare la zona de operaţii şi

ameninţările specifice pe care şi for ţele de logistică trebuie să le ia în consideraţie şi să

le analizeze.Ca păr ţi inseparabile ale luptei armate, operaţiile şi logistica sunt complementare

şi interdependente. În cadrul etapelor de planificare, pregătire şi executare a operaţiilor

desf ăşurate de către for ţă, este necesar ă integrarea eforturilor planificatorilor operaţiei şi

a logisticienilor, precum şi interesele comenzii.

Însuşirea concepţiei comandantului, privind operaţiile viitoare şi luarea măsurilor

preliminare pentru sprijinul logistic al for ţei, va asigura echilibrul dintre nivelul

cerinţelor pentru executarea misiunilor şi gradul de suport logistic.

Planificarea sprijinului logistic şi acţiunile care derivă din aceasta trebuie să fie

multilaterale, în acord cu scopul misiunii, pe deplin integrate în toate fazele procesului

de planificare a operaţiei.

7/16/2019 Logistic


Considerentele planificării sprijinului logistic îl ajută pe comandant să facă

precizări privind modul de îndeplinire a misiunilor şi să evalueze caracterul adecvat al

acţiunilor şi fezabilitatea planurilor de operaţii.

Obiectivul fundamental al planificării sprijinului logistic este de a realiza concepţia de

sprijin logistic, pe care se bazează anexa ,,sprijin logistic” la planul şi la ordinul de operaţie,

destinată să genereze o acţiune prin care să se realizeze gradul de suport logistic aprobat.

Timpul avut la dispoziţie pentru planificarea sprijinului logistic al operaţiei

viitoare este variabil, ceea ce impune desf ăşurarea activităţii de planificare înaintea

declanşării operaţiei sau chiar pe timpul desf ăşur ării celei curente.

Planificarea sprijinului logistic este responsabilitatea compartimentelor logistice ale for ţei

participante la operaţii şi este menită să asigure for ţele cu tot ceea ce le este necesar pentrususţinerea ritmurilor preliminare ale operaţiilor, pe perioadele estimate şi la intensitatea dorită.

Din categoria factorilor care influenţează procesul decizional de planificare, fac

parte: experienţa în activităţile practice de sprijin logistic; procedurile de operare

standard; standardizarea logistică; mărimea eşalonului militar; dimensiunea sprijinului

logistic; intensitatea acţiunilor militare.

Schematic, aceşti factori sunt reprezentaţi astfel:

Fig. 2.1.2. Factori de influenţă în planificarea sprijinului logistic

PLANIFICAREASPRIJINULUI LOGISTIC

Intensitatea acţiunilor militare

Dimensiunea sprijinuluilogistic

Standardizarealogistică

Mărimea eşalonuluimilitar

Procedurile de operarestandard

Experienţa în activităţilede sprijin logistic

7/16/2019 Logistic


Din analiza fiecărui factor trebuie să rezulte deducţii, iar din respectivele deducţii

trebuie să rezulte sarcinile concrete ale sprijinului logistic. Aceste sarcini nu trebuie să

r ămână doar sub forma declarativă şi lăsate a fi rezolvate la sfâr şitul procesului de

planificare. Unele dintre sarcini pot fi luate în considerare imediat după ce au fost

definite de către unele componente ale structurii de planificare şi conducere a sprijinului

logistic, altele pot fi distribuite spre rezolvare unor unităţi de profil (organe ale

administraţiei publice locale).

Principalul factor care trebuie luat în calcul pentru realizarea interoperabilităţii

operaţionale îl reprezintă procedurile de operare standard . Aceste proceduri se refer ă

la metodele de lucru ale statelor majore, la procedeele de ducere a acţiunilor de luptă şi

la documentele de conducere şi raportare (inclusiv cele logistice).Procedurile de operare standard (POS) sunt proprii atât alianţelor, coaliţiilor, cât

şi for ţelor direct constituite de către alte organizaţii internaţionale de securitate, pentru

rezolvarea unor situaţii de criză sau conflict.

O definiţie a procedurilor de operare standard ar putea fi:"…un set de ac ţ iuni care

acoper ă acele tr ă sături standard bine definite, f ăr ă a se pierde din vedere eficacitatea

misiunilor, procedurile fiind aplicabile deliberat, dacă nu se ordonă altfel…"

7

Standardizarea, în opinia specialiştilor NATO, este procesul de dezvoltare a

conceptelor, doctrinelor, procedurilor şi proiectelor pentru a atinge şi menţine cele mai

înalte şi eficiente niveluri de compatibilitate, interoperabilitate şi utilizarea comună în

domeniul informaţiilor şi conducerii, operaţional, tehnic şi logistic.

Procedurile de operare standard au ca bază de întocmire STANAG-urile, care

sunt acorduri de standardizare pe domenii. Acestea nu circulă direct la utilizatori, dar

conţinutul lor este inclus în instrucţiunile şi regulamentele naţionale.

La nivelul for ţei, se poate întocmi un set de proceduri de operare standard, pentru

un anume tip de operaţie sau pentru toată perioada de desf ăşurare a operaţiilor militare,

care trebuie adus la cunoştinţa tuturor for ţelor, inclusiv celor de logistică, şi care trebuie

7 AAP-6, Glosar NATO cu termeni şi defini ţ ii, Bruxelles, 2001, pag. 70.

7/16/2019 Logistic


respectat de către toţi participanţii la acţiunile militare. Elementele esenţiale ale

procedurilor de operare standard se transmit comandamentelor for ţelor subordonate prin

directiva de planificare, fiind incluse de către acestea în propriile lor proceduri de

operare standard.

Procedurile de acţiune standard uşurează atât conducerea operaţiilor, cât şi

organizarea şi desf ăşurarea sprijinului logistic, având în vedere nevoile de cooperare şi

coordonare impuse de structura for ţei.

În practica operaţiilor militare, folosirea procedurilor de operare standard

reprezintă: o condiţie esenţială pentru realizarea unităţii de efort, în vederea eficientizării

conducerii; fluidizarea activităţilor din statele majore multinaţionale; uşurarea coordonării

tutror for ţelor, în vederea obţinerii rezultatului optim; îndeplinirea scopurilor propuse. Standardizarea reprezintă un mijloc prin care for ţa îşi poate dezvolta capacitatea sa de

acţiune, prin marile unităţi şi unităţile din structura sa.

Standardizarea, în domeniul logistic, capătă o valoare suplimentar ă în momentul în

care planificarea sprijinului logistic se realizează pentru for ţele ce participă la acţiuni militare în

cadrul Alianţei, în afara teritoriului naţional. Aceasta reprezintă o demonstraţie elocventă a

cooper ării şi solidarităţii naţiunilor membre ale Alianţei Nord-Atlantice. Deşi standardizarea încadrul Alianţei este o chestiune de voinţă şi nu un scop în sine, statele membre tind să ajungă la

cel mai înalt nivel posibil de standardizare.

Standardizarea în domeniul sprijinului logistic include funcţii de compatibilitate,

interoperabilitate şi platforme comune. Consider ăm că studiul standardizării problemelor

de interoperabilitate în domeniul sprijinului logistic trebuie îndreptat îndeosebi în

direcţia rezolvării anumitor neajunsuri, apărute pe timpul desf ăşur ării diferitelor acţiuni

militare ale for ţelor încă din timp de pace, astfel încât, pe timpul desf ăşur ării operaţiilor

militare, acestea să fie reduse la minimum dacă nu pot fi eliminate.

Standardizarea se impune ca un factor cheie în definirea şi proiectarea căilor şi

modalităţilor de acţiune, în toate problemele ce privesc sprijinul logistic, în operaţiile

desf ăşurate de for ţa operaţională.

7/16/2019 Logistic


Prin realizarea standardizării în domeniul logistic se urmăreşte creşterea

eficacităţii marilor unităţi şi unităţilor care intr ă în compunerea for ţei. Această finalitate

are componente interactive atât din punct de vedere militar, cât şi economic.

Realizarea cu succes a sprijinului logistic, pentru marile unităţi şi unităţi care

intr ă în compunerea for ţei, depinde foarte mult de experien ţ a în activit ăţ ile de sprijin

logistic a structurilor de specialitate angrenate în acţiunile militare.

Cunoaşterea modalităţilor de operare standard, pentru diferite forme ale

acţiunilor militare, de către structurile de logistică, asigur ă în propor ţie covâr şitoare

succesul unei operaţii. Pregătirea marilor unităţi şi unităţilor de execuţie a sprijinului

logistic se planifică şi se realizează încă din timp de pace prin diverse forme de pregătire

militar ă.Ceea ce contează însă sunt activităţile reale desf ăşurate într-o zonă sau teatru de

operaţii, unde se evidenţiază într-adevăr capabilităţile, atât din partea personalului, cât şi

cele specifice echipamentelor din înzestrarea structurilor de execuţie a sprijinului

logistic. În acest sens, apreciem că este necesar ca pe lângă antrenarea reală a unor

subunităţi de logistică (cele care fac parte din structura batalioanelor de infanterie din

Afganistan şi Irak) să fie f ăcute demersurile necesare astfel încât şi structuri logistice denivel batalion sau chiar brigadă logistică să poată lua parte la acţiuni militare în afara

teritoriului naţional, unde toate activităţile practice capătă o altă valoare. Tot în această

direcţie ar trebui valorificată experienţa cadrelor de logistică ce au luat parte la misiuni

multinaţionale sub egida ONU, NATO sau OSCE, fie că aceştia au fost observatori sau

au f ăcut parte din comandamente de for ţe. Ar fi extrem de benefic, în primul rând,

pentru armata noastr ă şi, în al doilea rând, pentru cei care vor fi puşi să îndeplinească practic

misiunile cuprinse în domeniile funcţionale ale sprijinului logistic.

Modalitatea de constituire a for ţei defineşte mărimea eşalonului militar, care

influenţează foarte mult planificarea sprijinului logistic, precum şi posibilităţile reale de

acordare a acestuia de către structurile specializate.

7/16/2019 Logistic


Planificarea realizării stocurilor de materiale, a utilizării mijloacele de transport,

a dimensionării structurilor de logistică, trebuie să fie operabilă astfel încât să se poată

asigura, în timpul oportun şi la momentul decisiv, sprijinul logistic necesar trupelor.

Altfel spus, influenţa acestui factor în planificarea sprijinului logistic creşte direct

propor ţional cu dimensiunile for ţei.

Intensitatea ac ţ iunilor militare impune flexibilitate în proiectarea şi realizarea

planificării sprijinului logistic necesar marilor unităţi şi unităţilor din structura for ţei. În

operaţia ofensivă, consumurile de materiale, îndeosebi muniţie, carburanţi-lubrifianţi şi

materiale de geniu, se măresc în special datorită ritmului crescut de ducere a acţiunilor

militare, a distanţelor mai mari pe care se execută acţiunile militare (spre deosebire de

operaţia de apărare), precum şi datorită distrugerilor provocate de inamicul care se apăr ă pe poziţii pregătite din timp, cu for ţele eşalonate în adâncimea dispozitivului operativ.

Acţiunile inamicului asupra trupelor proprii, executate cu aviaţia, armamentul de

înaltă precizie, mijloacele incendiare, grupurile de cercetare-diversiune, provoacă

pierderi în personal, materiale, mijloace de transport, precum şi distrugeri pe axele de

reaprovizionare, evacuare şi reparare. Toate acestea creează greutăţi mari pentru

compartimentele logistice, în planificarea şi realizarea sprijinului logistic, cu implicaţiinotabile în îndeplinirea misiunilor de luptă încredinţate marilor unităţi şi unităţilor din

structura for ţei. De aceea, este necesar să se planifice măsuri responsabile de asigurare a

acţiunilor şi protecţia marii unităţi, unităţilor şi subunităţilor de logistică, astfel încât

acestea să fie menţinute în permanentă stare de funcţionalitate, pentru a putea interveni

rapid în completarea stocurilor, realizarea mentenanţei şi desf ăşurarea celorlalte activităţi de

sprijin logistic în folosul structurilor din compunerea for ţei.

În funcţie de intensitatea acţiunilor militare, planificarea şi dimensionarea

sprijinului logistic acordat trupelor din compunerea unei for ţe operaţionale poate creşte

sau descreşte exponenţial. Interoperabilitatea crescută a for ţelor de logistică, procedurile

de operare standard bine puse la punct şi cunoscute îndeajuns, mobilitatea mărită şi

7/16/2019 Logistic


capacitatea crescută de transport sunt numai câteva dintre cerinţele specifice logisticii

opera ţ ionale ale unei for ţ e care ac ţ ionează la nivel tactic sau operativ.

Factorii principali de influenţă în planificarea sprijinului logistic pot fi analizaţi

şi pe baza unor elemente determinate, cum ar fi: destinaţia, distanţa, durata şi cererea de

sprijin logistic a operaţiei.

Destina ţ ia este un termen operaţional-strategic şi mai puţin tactic, şi are o

utilitate limitată în proiectarea sprijinului logistic, potrivit caracteristicilor acţiunilor

unei for ţe.

Distan ţ a este dată de locul de desf ăşurare a operaţiei; mediul în care are loc

operaţia; necesităţile de sprijin logistic ale structurilor luptătoare. Distanţa are legătur ă

directă cu liniile de comunicaţie ce se stabilesc înainte şi după desf ăşurarea operaţiei. Ease relaţionează cu existenţa liniilor de comunicaţii din zona sau teatrul de operaţie şi cu

structura resurselor logistice ce pot fi transportate pe acestea.

Destinaţia şi distanţa definesc liniile de sprijin logistic, timpul şi viteza de

dislocare şi reacţie, executarea pe etape a operaţiei etc. Raioanele de dispunere ale marii

unităţi, unităţilor şi subunităţilor de logistică se stabilesc, de asemenea, în funcţie de

destinaţie şi de lungimea liniilor de comunicaţii, precum şi de dificultatea în menţinereaacestora. Atunci când for ţa operaţională primeşte mari unităţi şi unităţi din zone de

operaţii adiacente, trebuie luată în calcul, de către organele de planificare şi conducere a

sprijinului logistic, prepozi ţ ionarea unor elemente de sprijin logistic, care să le sprijine

pe timpul deplasării până la intrarea în zona de responsabilitate logistică a for ţei.

Durata presupune luarea în considerare a frecvenţei cererilor potrivit duratei

operaţiilor, ceea ce va determina volumul materialelor necesare. Durata determină, de

pildă, necesitatea înlocuirii unor echipamente, timpul de r ămânere în zona de operaţii al

efectivelor, resurselor şi necesitatea efectuării unor evacuări logistice. Durata poate fi

luată în consideraţie având în vedere atât timpul avut la dispoziţie pentru pregătirea

operaţiei, cât şi perioada de timp în care for ţele vor trebui să se autosusţină logistic.

7/16/2019 Logistic


Cererea de sprijin logistic a opera ţ iei rezultă din intenţia comandantului. Ea este

o însumare a cererilor regulate, a cererilor ciclice şi a cererilor pentru situaţii

neprevăzute.

Modalitatea în care logisticienii de la nivelul for ţei planifică sprijinul logistic ce

trebuie acordat structurilor subordonate, luând în calcul influenţa factorilor menţionaţi,

contribuie la succesul sau insuccesul unei operaţii, cu atât mai mult cu cât rolul şi

importanţa acestora poate creşte sau descreşte în funcţie de misiunile stabilite pentru a fi

îndeplinite. În această idee, consider ăm că ar trebui amintit aici modul deficitar de

planificare a acţiunilor militare desf ăşurate în Irak de trupele americane, unde, datorită

neluării în calcul de către organele de planificare logistică a tuturor factorilor de inflenţă,

ofensiva marilor unităţi şi unităţilor a trebuit să fie oprită pentru câteva zile din cauzalungirii excesive a liniilor de sprijin logistic şi a imposibilităţii logisticii de a efectua

reaprovizionarea trupelor.

2.1.3. Cerin ţ ele planificării sprijinului logistic

Indiferent de spaţiul prevăzut pentru desf ăşurarea acţiunilor de luptă sau de

dimensiunea for ţelor implicate, planificarea sprijinului logistic se realizează în cadrulunui proces decizional specific la nivel tactic, operativ şi strategic. Ea urmăreşte

asigurarea for ţelor luptătoare cu tot ceea ce le este necesar şi se desf ăşoar ă concomitent

cu planificarea acţiunilor militare, vizând suprapunerea efortului logistic peste efortul

trupelor. În acelaşi timp, ea urmăreşte integrarea eforturilor tuturor for ţelor de logistică,

coordonarea eficientă a acestora, precum şi simplificarea activităţilor.

În procesul planificării sprijinului logistic al for ţei, trebuie avute în vedere toatedomeniile funcţionale ale sprijinului logistic, datele iniţiale la dispoziţie, concepţia de

desf ăşurare a operaţiei, dar mai ales modificările ce pot interveni în desf ăşurarea

acţiunilor militare, datorită, în special, intenţiilor inamicului. Acesta va viza capacităţile

de sprijin logistic, în special cele privind stocurile de materiale, posibilităţile de transport

7/16/2019 Logistic


şi de mentenanţă, viabilitatea căilor de comunicaţie, precum şi facilităţile logistice

existente în zona de desf ăşurare a acţiunilor de luptă.

Planificarea sprijinului logistic al for ţei trebuie să fie: realizată pentru toate

domeniile funcţionale ale sprijinului logistic; elaborată pentru toate etapele şi fazele operaţiei;

corelată cu planificarea operaţiei; fundamentată integrator şi accesibilă tuturor structurilor

din compunerea for ţei în orice moment al desf ăşur ării operaţiei.

Planificarea sprijinului logistic trebuie finalizată înaintea introducerii for ţelor în

acţiune şi realizată în detaliu, f ăr ă a afecta simplitatea în execuţie. De asemenea, ea

trebuie realizată pentru cel puţin două cursuri ale acţiunilor de luptă, uşor aplicabilă şi

flexibilă, fundamentată pe date şi calcule reale şi capabilă să identifice problemele

esenţiale, pentru concretizare în anexele ,,sprijin logistic” la planul şi la ordinul de operaţie.În acelaşi timp, ea trebuie să r ăspundă necesităţii înlănţuirii capabilităţilor-cheie pentru

multiplicarea for ţei şi trebuie adaptată misiunilor, timpului la dispoziţie, condiţiilor de

anotimp şi stare a vremii, şi să fie axată preponderent pe nevoile oamenilor - nu în

detrimentul tehnicii - deoarece oamenii reprezintă punctul central al planurilor

operaţionale.8

Pentru îndeplinirea misiunilor for ţei trebuie avut în vedere ca planificareasprijinului logistic să fie realizată în deplină concordanţă cu planificarea operaţiei, şi de

aceea este foarte important ca organele de planificare şi conducere a sprijinului logistic

să fie implicate în acest amplu proces încă de la începutul operaţiei, deoarece nu trebuie

uitat, în nici un moment, că situaţia concretă a sprijinului logistic poate avea un efect

profund asupra planului operaţiei ce va fi adoptat.

Pe timpul procesului de planificare, una dintre cerinţele care obligă organele de

planificare şi conducere a sprijinului logistic la o analiză foarte atentă trebuie să fie

apropierea de for ţele luptătoare a marii unităţi şi unităţilor (subunităţilor) de sprijin

logistic. Acestea trebuie să fie în măsur ă să asigure un sprijin logistic constant pentru

marile unităţi, unităţile din compunerea for ţei, care sunt angajate în acţiunile militare. În


7/16/2019 Logistic


acest sens este necesar ca ele să urmărească să-şi îndeplinească misiunile cât mai

aproape posibil de for ţele pe care le sprijină. Însă, dacă acestea sunt angajate prea

aproape, există riscul unor pierderi mai mari, datorită acţiunilor mijloacelor de foc ale

inamicului, şi astfel activitatea lor să fie încetinită, şi chiar întreruptă.

Consumurile mari de materiale, atât pe timpul desf ăşur ării acţiunilor ofensive,

cât şi pe cel al apăr ării for ţei, conduc la realizarea unui înalt nivel al reaprovizionării. De

aceea, consider ăm că este necesar ca pe timpul planificării sprijinului logistic să fie luată

în calcul prepozi ţ ionarea stocurilor de materiale, a resurselor de întreţinere şi reparaţii,

precum şi a facilităţilor medicale din zona de responsabilitate logistică. Din aceste surse

vor putea fi reaprovizionate şi sprijinite marile unităţi şi unităţile for ţei în primele zile de

luptă. Cererile mari de muniţie, pentru desf ăşurarea operaţiilor, necesită capacităţiconsiderabile de transport şi manevr ă, ceea ce impune ca stocurile de muniţie să fie

amplasate cât mai înaintat posibil. La planificarea transportului stocurilor de carburanţi

este necesar ca acestea să fie aduse cât mai aproape posibil de zona de responsabilitate

logistică. De aceea se vor lua în calcul toate capacităţile de transport avute la dispoziţie:

conducte, mijloace de transport pe calea ferată, mijloace petroliere, vase care navighează

pe râuri şi canale navigabile, din apele interioare sau internaţionale, precum şi mijloaceutilizabile pe calea aerului.

Operaţiile de transport trebuie atent planificate, executate şi supravegheate. Este

necesar ă planificarea protecţiei convoaielor, astfel încât acestea să fie scoase de sub

efectele loviturilor executate de inamic. În acest sens, este important de urmărit ca

resursele de transport aerian să fie planificate a fi utilizate îndeosebi pentru sprijinul

reaprovizionărilor şi evacuărilor medicale - în special de rol 3.

În planificarea mentenanţei, compartimentele (birourile) de planificare şi

conducere a sprijinului logistic trebuie să urmărească ca activităţile specifice acestui

domeniu de sprijin logistic să fie desf ăşurate cât mai înaintat posibil. Planificarea

judicioasă a acestor activităţi, pe timpul acţiunilor de luptă ale for ţei, are importanţă, în

special, pentru prelungirea vieţii echipamentelor şi limitarea nevoilor de completare.

7/16/2019 Logistic


O altă cerinţă, care trebuie respectată pe deplin în elaborarea planificării

sprijinului logistic al for ţei, o reprezintă modalitatea de planificare a sprijinului medical.

Astfel, personalul medical şi unităţile (subunităţile) medicale de sprijin trebuie să

asigure tratamentul iniţial şi de specialitate (ROL 1, 2 şi 3), iar acele cazuri care necesită

îngrijire continuă sau intervenţie chirurgicală imediată vor trebui evacuate către spitalele

de zonă interioar ă.

Planificarea modalităţilor de refacere (regenerare) a capacităţii operaţionale,

adecvate marilor unităţi şi unităţilor (subunităţilor) de sprijin logistic din compunerea

for ţei, trebuie realizată cu deplină responsabilitate. În acest sens, sunt necesare pentru

refacere resurse special alocate.

Eficacitatea oricărui sistem de sprijin logistic va depinde de: transmiterea şiraportarea în timp oportun a ordinelor şi informaţiilor; stabilirea unor procedee bine

definite de lucru; existenţa unor canale de comunicaţii adecvate; existenţa unor legături

funcţionale între compartimentele (birourile) sprijinului logistic; înţelegerea clar ă a

conţinutului anexelor ,,sprijin logistic” la planul şi ordinul de operaţie ale for ţei.

Pentru planificarea sprijinului logistic al operaţiei ce va fi desf ăşurată de o for ţă,

structura de conducere a sprijinului logistic trebuie să r ăspundă la următoarele întrebări

9

:- care este gradul de suport logistic ce trebuie realizat?

- cum trebuie folosite resursele aflate la dispoziţie?

- ce acţiuni de sprijin logistic trebuie desf ăşurate şi în ce succesiune?

- în ce mod vor fi constituite liniile de sprijin logistic?

- care sunt riscurile din punct de vedere al sprijinului logistic şi dacă acestea pot fi

asumate?

Anexele ,,sprijin logistic” la ordinele de operaţie vor fi astfel concepute încât să

permită eventuale modificări, cu impact minim asupra sprijinului logistic de ansamblu.

Aceste modificări pot apărea ca urmare a schimbărilor survenite în ritmul şi desf ăşurarea

acţiunilor de luptă ale for ţei sau a mutaţiilor survenite în lanţul de sprijin logistic,


7/16/2019 Logistic


privind extinderea nevoilor de transport, modificarea consumurilor zilnice, datorită

fluctuaţiilor de ritm şi intensitate a acţiunilor militare, distrugerilor, extinderii capacităţii

punctelor de îmbarcare-debarcare, a zonelor de concentrare a tehnicii şi personalului.

Este foarte important ca, în planurile ce vor fi întocmite, anticiparea sprijinului logistic

să fie luată în calcul, în funcţie de previziunile operaţionale.

Planificarea sprijinului logistic trebuie să r ăspundă necesităţii adoptării unor măsuri

de urgenţă sau a soluţiilor de conjunctur ă. Totuşi, acceptarea acestor măsuri presupune

costuri suplimentare, cu implicaţii asupra desf ăşur ării ulterioare a acţiunilor de luptă.

Pe timpul planificării sprijinului logistic al operaţiilor este necesar să se acorde

timp suficient atât planificării desf ăşur ării for ţelor, cât şi planificării întrebuinţării

acestora în operaţii.Planificarea sprijinului logistic adecvat poate oferi o imagine de ansamblu a

resurselor disponibile, la un moment dat, şi pentru o perioadă determinată, astfel încât

comandanţii ierarhici să anticipeze cu acurateţe posibilităţile reale de ducere a

operaţiilor de către for ţă, intensitatea şi amploarea acestora.

Conflictele militare actuale se caracterizează prin eforturi concentrate, care

implică sisteme de arme sofisticate ce necesită un sprijin logistic pe măsur ă, deosebit decostisitoare. De aceea, o planificare eficientă a modului de utilizare a resurselor şi

materialelor din sursele la dispoziţie poate asigura îndeplinirea misiunilor primite,

concomitent cu reducerea costurilor.

2.1.4. Etapele planificării sprijinului logistic

Planificarea sprijinului logistic pentru for ţa operaţională reprezintă un proces complex

şi continuu la care trebuie să participe întregul personal din cadrul structurii de conducere a

sprijinului logistic (compartiment, birou, secţie) şi, în mod deosebit, personalul care încadrează

biroul (compartimentul) de planificare a sprijinului logistic. Acest proces constituie o secvenţă

a planificării operaţiilor desf ăşurate de for ţă şi se desf ăşoar ă concomitent cu activitatea

celorlalte structuri (compartimente, birouri, secţii) ale statului major.

7/16/2019 Logistic


Planificarea sprijinului logistic are drept scop să stabilească modalitatea de

asigurare a for ţelor luptătoare, cu tot ceea ce acestea au nevoie pentru îndeplinirea

misiunilor, şi să identifice toate resursele disponibile acestui scop. Finalitatea procesului

îl constituie elaborarea anexei „sprijin logistic” la planul de operaţie, document

principal, care stă la baza conducerii întregului proces de sprijin logistic al for ţei.

Având în vedere cele două metode de planificare a sprijinului logistic, fie în mod

simultan, fie succesiv, pe mari unităţi şi unităţi ale for ţei, şi ţinând cont de faptul că

timpul este întotdeauna insuficient, cel puţin în astfel de situaţii, apreciem că cea mai

eficientă metodă de lucru la nivelul for ţei va fi planificarea sprijinului logistic simultan

la mai multe eşaloane.

Planificarea sprijinului logistic se desf ăşoar ă în următoarele etape:• ini ţ ierea planificării logistice (însuşirea misiunii, elaborarea problemelor

principale ale planificării, orientarea personalului din subordine implicat în

planificarea sprijinului logistic);

• elaborarea concep ţ iei sprijinului logistic (analiza situaţiei logistice,

estimarea logistică şi executarea recunoaşterilor de logistică);

• elaborarea anexei ,,sprijin logistic” la planul de opera ţ ie (conceperea şielaborarea, aplicarea, reanalizarea, revederea sau reevaluarea anexei ,,sprijin

logistic” la planul de operaţie).

Schematic, etapele planificării sprijinului logistic s-ar putea reprezenta ca în

tabelul 1.

Iniţierea procesului decizional de planificare a sprijinului logistic s-ar putea

declanşa în două situaţii:

• ca urmare a orientării f ăcute de comandantul for ţei (şeful de stat major) şi a

primirii anexei „sprijin logistic” la ordinul de operaţie de la eşalonul superior;

• numai după orientarea f ăcută de comandant (şeful de stat major) dacă

planificarea se declanşează în mod deliberat.

7/16/2019 Logistic


Tabelul 1. Etapele planificării sprijinului logistic în cadrul procesului de planificare aoperaţiei

ETAPEFAZE ALE PLANIFICĂRII

ACŢIUNII MILITARE

FAZE ŞI ACTIVITĂŢI ALEPLANIFICĂRII SPRIJINULUI

LOGISTIC

1 2 3

INIŢIEREAPROCESULUI DE

PLANIFICARE

Iniţierea planificării:- însuşirea misiunii primite sauaprofundarea celei deduse

- elaborarea problemelor principale ale planificăriiOrientarea personalului- evaluarea situaţiei- prezentarea concepţieieşalonului superior/intenţieicomandantului

- îndrumarea pentru planificare

Iniţierea planificării sprijinuluilogistic:- însuşirea misiunii- elaborarea problemelor principale ale planificării sprijinului logistic

Orientarea personalului implicat înplanificarea sprijinului logistic:- analiza misiunii din punct de vederelogistic

- prezentarea concepţiei sprijinului

logistic a eşalonului superior - îndrumarea pentru planificare- întocmirea planului de activitate propriu ca secvenţă a planului deactivitate al comandamentului

ELABORAREACONCEPŢIEI

OPERAŢIEI

- analiza situaţiei la nivelulstatului major

- elaborarea cursurilor şiacţiunilor posibile

- decizia comandantului înşedinţa pentru luarea deciziei

- dezvoltarea concepţiei potrivit cursului optim

Elaborarea concepţiei sprijinuluilogistic:- analiza situaţiei sprijinului logistic- elaborarea estimării logistice, pe baza cursurilor acţiunii

- efectuarea recunoaşterilor de

logistică - prezentarea estimării în cadrulşedinţei de luare a deciziei

- dezvoltarea concepţiei de sprijinlogistic potrivit cursului optim

ELABORAREAPLANULUIOPERAŢIEI

- elaborarea/coordonarea planului- prezentarea pentru aprobare- emiterea planului detaliat privind acţiunea for ţelor - planificarea sprijinului

logistic- planificarea/asigurareaacţiunilor şi protecţiei for ţelor

Elaborarea anexei ,,sprijin logistic”la planul de operaţie:Se au în vedere:- concepţia operaţiei- concepţia sprijinului logistic- dezvoltarea concepţiei (operaţiei şi a

sprijinului logistic)Se elaborează în funcţie de situaţie,misiune, execuţie, planificareadomeniilor sprijinului logistic

REANALIZAREAPLANULUI

- revederea planului- evaluarea/reevaluarea planului

- revederea anexei ,,sprjin logistic” la planul de operaţie- reevaluarea anexei „sprjin logistic” la planul de operaţie

7/16/2019 Logistic


Din orientarea f ăcută de comandantul for ţei (şeful de stat major), şeful structurii

de conducere (comandă) a sprijinului logistic* reţine problemele referitoare la:

• evaluarea situaţiei (posibilităţi de acţiune ale inamicului, centrul de greutate

al inamicului, posibile puncte critice, for ţele şi mijloacele de întărire şi cele puse la

dispoziţie);

• intenţia inamicului şi cu ce mijloace poate acesta să acţioneze asupra for ţelor

de logistică;

• concepţia eşalonului superior/intenţia comandantului (misiunile for ţei, liniile

de despăr ţire cu vecinii şi între marile unităţi <unităţi> subordonate etc.)

• îndrumările pentru planificare (când trebuie să fie gata de luptă, concepţia în

care se pregăteşte şi se prezintă estimarea logistică etc.);

• măsurile urgente care trebuie luate pentru sprijinul logistic al trupelor.

Iniţierea planificării sprijinului logistic. Având în vedere problemele precizate

de comandant pe timpul orientării personalului implicat în planificarea operaţiei, cele

deduse din anexa „sprijin logistic” la ordinul de operaţii al eşalonului superior şi cele

culese de la subordonaţi, marea unitate, unităţile (subunităţile) de sprijin logistic

subordonate for ţei, şeful structurii de conducere (comandă) a sprijinului logistic

declanşează iniţierea planificării logistice care include, însuşirea misiunii şi orientarea

personalului din subordine implicat în planificarea sprijinului logistic.

În cadrul iniţierii procesului de planificare a sprijinului logistic, comandantului for ţei îi sunt

necesare o serie de “informaţii” de natur ă logistică, pentru a putea analiza:

♦ eventualele nevoi imediate de creştere a nivelului de operativitate sau

redislocare;

♦ resursele financiare ce trebuie asigurate, după o estimare iniţială;

♦ nevoile imediate de sprijin logistic;

* şeful strucutrii care poate fi: J-4; G-4; A-4; S-4; N-4.

7/16/2019 Logistic


♦ riscurile ce ar putea fi asumate din punct de vedere al sprijinului logistic.

Comandantul for ţei este responsabil pentru coordonarea activităţilor de însuşire

corectă a misiunii de către statul major, sub îndrumarea şefului de stat major, în vederea

luării din timp a deciziilor necesare declanşării procesului de elaborare a planificării.

Însuşirea misiunii este o activitate cognitivă, întreprinsă de şeful structurii

logistice pentru a înţelege:

• concepţia eşalonului superior privind sprijinul logistic al for ţei;

• conţinutul şi specificul misiunilor primite;

• for ţele ce trebuie sprijinite;

• unităţile, formaţiunile, detaşamentele prestatoare de servicii puse la

dispoziţie;

• sursele de reaprovizionare puse la dispoziţie şi posibilităţile folosirii lor;

• starea epidemică şi epizootică din fâşia de acţiune a for ţei.

Elaborarea principalelor probleme ale planificării sprijinului logistic este o

subetapă a planificării sprijinului logistic ce stabileşte în principiu, următoarele:¾ priorităţile pe linia sprijinului logistic;

¾ structura probabilă a sistemului logistic;

¾ manevra de for ţe, mijloace şi materiale ce s-ar putea impune;

¾ concepţia executării transporturilor;

¾ modalităţile de restabilire a tehnicii la caracteristicile specifice;

¾ măsurile privind coordonarea compartimentelor subordonate;

¾ activităţile estimate pentru executarea planificării sprijinului logistic;

¾ stabilirea rapoartelor şi informărilor ce vor fi întocmite;

¾ stabilirea procedurilor de stat major şi a persoanelor participante la

activitatea de planificare a sprijinului logistic;

7/16/2019 Logistic


¾ încadrarea în timp a activităţilor.10

Încadrarea în timp a activităţilor se face având la bază ora primirii misiunii şi a

anexei „sprijin logistic” la ordinul de operaţie, data şi ora când urmează să se prezinte

estimarea de logistică, data realizării liniilor de sprijin logistic, a stocurilor şi a gradului de

operativitate al tehnicii. La încadrarea în timp a principalelor activităţi de sprijin logistic

se va avea în vedere ca aproximativ 2/3 din acesta să r ămână la dispoziţia subordonaţilor.

Orientarea personalului implicat în planificarea sprijinului logistic constituie o

preocupare major ă şi imediată a şefului structurii logistice, după însuşirea misiunii. Această

activitate se desf ăşoar ă sub directa lui conducere şi implică analiza misiunii, în urma căreia

rezultă evaluarea situaţiei, prezentarea concepţiei eşalonului superior, precum şi intenţia

comandantului (cu două eşaloane mai jos). Procedând astfel, el creează condiţii logisticienilor din subordinea sa pentru a începe imediat activităţile de sprijin logistic a trupelor.

În această subetapă a planificării sprijinului logistic are loc:

♦ evaluarea situaţiei logistice sau analiza misiunii din punct de vedere logistic;

♦ prezentarea concepţiei sprijinului logistic a eşalonului superior;

♦ îndrumarea pentru planificare;

♦ întocmirea planului de activitate propriu ca secvenţă a planului de activitate

al comandamentului.

Evaluarea situa ţ iei logistice se execută la nivelul comandamentului for ţei şi are

loc în cadrul analizei misiunii. Activitatea se organizează de statul major, este condusă

de comandantul for ţei şi se execută de şeful structurii de conducere (comandă) a

sprijinului logistic.

Analiza comună a misiunii, în cadrul şedinţei comandantului cu şefii structurilor

care participă la această activitate, cuprinde prezentarea tuturor aspectelor importante ale

misiunii şi se finalizează cu ghidul pentru declan şarea procesului de planificare.

10 Ibidem

7/16/2019 Logistic


Comandantul prezintă elementele esenţiale ale ordinului (directivei) de acţiune,

riscurile probabile şi, în detaliu, misiunea însuşită.

Şeful structurii logistice va prezenta situaţia, implicaţiile, măsurile, estimarea

iniţială şi propunerile care se impun, şi anume:

• situaţia sprijinului logistic la data primirii misiunii;

• implicaţiile şi măsurile de primă urgenţă specifice;

• situaţia sprijinului logistic al inamicului, în măsura în care aceasta este

cunoscută:

- intenţii;

- posibilităţi.

• estimarea iniţială a for ţelor de logistică necesare:

- for ţele de logistică disponibile;

- estimarea for ţelor de logistică necesare.

• propuneri privind întocmirea ghidului necesar declanşării procesului de

planificare;

• concluzii.

Comandantul este responsabil pentru coordonarea activităţilor de analiză a misiunii decătre statul major, sub îndrumarea sa directă, în vederea luării din timp a deciziilor necesare

declanşării procesului decizional de elaborare a planificării. Pe timpul şedinţei de analiză,

comandantul ia în calcul toate informaţiile furnizate de specialişti, pe domenii, şi stabileşte

activităţile ce se vor trece în ghidul pentru declanşarea procesului de planificare a operaţiei.

Documentul final al acestei faze îl reprezintă ghidul comandantului pentru

declanşarea procesului de planificare, pe baza ordinului de operaţii al eşalonului

superior.

Ghidul, în forma redactată, constituie fructificarea şedinţei de analiză a misiunii.

Prezentarea concep ţ iei sprijinului logistic al e şalonului superior este o subetapă

a planificării sprijinului logistic în cadrul căreia şeful structurii de conducere (comandă)

a sprijinului logistic prezintă şefilor compartimentelor (birourilor) logistice concepţia

7/16/2019 Logistic


eşalonului superior de realizare a sprijinului logistic şi intenţia comandantului privind

realizarea sprijinului logistic. Şefii compartimentelor (birourilor) logistice îşi notează

problemele principale care trebuie reţinute.

Îndrumarea pentru planificare este realizată de şeful structurii de conducere

(comandă) a sprijinului logistic, care le face cunoscute subordonaţilor numai datele ce-i

interesează pe aceştia, cu privire la noua misiune.

Aceste date se pot referi la:

• dispozitivul tactic probabil;

• mijloacele de întărire puse la dispoziţie;

• concepţia în care se pregăteşte şi se prezintă estimarea logistică;

• modalităţile derulării activităţilor pentru realizarea activităţilor de sprijin

logistic;

• când trebuie să fie gata de luptă pentru îndeplinirea noii misiuni;

• data şi ora când compartimentele (birourile) sprijinului logistic trebuie să

fie pregătite pentru îndeplinirea misiunii.Şeful structurii de conducere (comandă) a sprijinului logistic trebuie să desprindă

măsurile pe linia sprijinului logistic, cele mai importante, care trebuie luate imediat, şi

termenele la care să fie executate pentru ca activitatea să înceapă f ăr ă întârziere. Pe baza

orientării comandantului se vor da ordine preliminare care, în principiu, se pot referi la:

Ö completarea stocurilor de materiale la mari unităţi şi unităţi;

Ö primiri de materiale de la depozitele eşalonului superior (bazele logistice

teritoriale) sau de la sursele de reaprovizionare de teritoriu;

Ö pregătirea marii unităţi, unităţilor şi subunităţilor de sprijin logistic pentru

deplasarea sau oprirea acestora, dacă se găsesc în deplasare;

Ö executarea unor transporturi de materiale;

Ö pregătirea materialelor pentru distribuţii şi transport;

7/16/2019 Logistic


Ö varientarea sau repararea unor por ţiuni din axele de aprovizionare, evacuare

şi reparare etc.

Experienţa ultimelor conflicte de pe mapamond au ar ătat că ordinele preliminare

date la timp, în probleme ce nu sufer ă amânare, şi care nu influenţează decizia

comandantului, pot contribui, în mod efectiv, la îndeplinirea la timp şi în bune condiţii a

unor sarcini ce revin sprijinului logistic, în special când pentru pregătirea luptei se

dispune de timp puţin. Aceste ordine preliminare vor fi date structurilor care trebuie să

le execute nemijlocit (Bg.Log.; B.Log.; Sub.Log. etc.), precum şi şefilor birourilor şi

compartimentelor logistice de la marile unităţi şi unităţile din structura for ţei.

Elaborarea concepţiei sprijinului logistic începe cu revederea şi analiza

ghidului comandantului pentru declanaşarea procesului de planificare şi constituie bazaelabor ării cursurilor probabile ale acţiunilor. Elaborarea concepţiei se bazează pe analiza

cuprinzătoare şi logică a situaţiei şi pe analiza comparativă a unui număr variabil de

cursuri de acţiune probabile şi realiste.

Elaborarea concepţiei privind realizarea sprijinului logistic al for ţei reprezintă o

etapă importantă în procesul de planificare a sprijinului logistic, concretizând, în final,

suportul logistic al deciziei comandantului privind modul de executare a misiunii primite.

Elaborarea concepţiei sprijinului logistic cuprinde următoarele activităţi: analiza

situaţiei sprijinului logistic; estimarea logistică şi executarea recunoaşterilor de

logistică11.

Analiza situa ţ iei sprijinului logistic constă în studierea:

• acţiunilor probabile ale inamicului şi posibilităţile acestuia de a lovi marea

unitate, unităţile şi subunităţile de execuţie a sprijinului logistic;

• situaţiei şi misiunilor trupelor proprii;

• situaţiei for ţelor de logistică;

• surselor de reaprovizionare;


7/16/2019 Logistic


• unităţilor prestatoare de servicii;

• terenului şi căilor de comunicaţie;

• posibilităţilor de realizare a mentenanţei şi de completare a stocurilor de

materiale şi produse;

• existentului şi stării mijloacelor de transport proprii şi posibilităţilor de

completare din zonă;

• măsurilor sanitar-epidemice şi antiepidemice care trebuie luate;

• măsurilor pentru asigurarea resursei financiare;

• măsurilor de asigurare a acţiunilor şi protecţiei marii unităţi, unităţilor şi

subunităţilor de execuţie a sprijinului logistic etc.

Pe timpul analizei situaţiei sprijinului logistic, şeful structurii logistice

colaborează permanent cu celelalte structuri (compartimente, birouri, secţii) ale statului

major pentru stabilirea viabilităţii posibilităţilor de sprijin logistic.

Din analiza situaţiei sprijinului logistic rezultă:

♦ elementele principale ale concepţiei sprijinului logistic:

♦ liniile de sprijin logistic care trebuie constituite;

♦ căile de comunicaţie care trebuie luate în studiu;

♦ gradul de suport logistic al for ţei;

♦ repartiţia, de principiu, a materialelor din sursele de reaprovizionare;

♦ acţiunile întreprinse pentru a menţine sau restabili tehnica la

caracteristicile specifice;

♦ nevoile şi posibilităţile de transport;

♦ concepţia executării transporturilor;♦ redistribuţia normelor de consum pe perioada de pregătire şi ducere a

acţiunii, pe elemente de dispozitiv;

♦ posibilităţile de achiziţii din zona de responsabilitate logistică;

♦ măsurile pe linia păstr ării sănătăţii oamenilor;

7/16/2019 Logistic


♦ for ţele şi mijloacele necesare pentru asigurarea acţiunilor şi protecţia marii

unităţi şi unităţilor (subunităţilor) de sprijin logistic;

♦ modul de realizare a legăturilor pentru conducerea for ţelor de logistică;

♦ posibilităţi de cartiruire a trupelor.

Profunzimea analizei situaţiei sprijinului logistic depinde de timpul avut la

dispoziţie pentru planificarea sprijinului logistic şi de condiţiile în care se desf ăşoar ă

această activitate.

Procesul de analiză implică un schimb continuu de informaţii între structurile

statului major al for ţei, în special cu structura de planificare a operaţiei.

Estimarea logistică se pregăteşte concomitent cu analiza situaţiei sprijinului

logistic, ţinând seama de influenţa factorilor comuni şi specifici logisticii asupra

pregătirii şi ducerii acţiunii, având ca rezultat concluziile şi recomandările (propunerile)

ce conturează cursul probabil al acţiunii.

Un curs al acţiunilor probabile este o opţiune posibilă a fi adoptată de comandant

pentru executarea misiunii operative. În funcţie de situaţie şi misiune se întocmesc două

sau mai multe cursuri ale acţiunilor probabile, fiecare curs fiind însoţit de factori de

susţinere determinaţi sau deduşi şi de o analiză adecvată a avantajelor şi dezavantajelor, pentru a le scoate în evidenţă gradul de oportunitate sau de risc. Iniţial, cursurile

acţiunilor probabile sunt realizate în termeni generali şi completate, ulterior, cu detalii

determinate pe timpul analizei acestora. În acest sens, şeful structurii logistice şi

subordonaţii săi identifică, pentru fiecare curs al acţiunii propus de statul major,

influenţele rezultate în urma analizei factorilor specifici.

Factorii de analiză a sprijinului logistic vizează în principal:a) Situaţia zonei de operaţie:

• mediu;

• infrastructura:

- aspecte generale;

7/16/2019 Logistic


- transportul pe C.F. sau pe calea aerului;

- comunicaţii;

- porturi fluviale şi maritime.

• situaţia economică:

- capacităţi economice în zona de responsabilitate logistică.

b) Situaţia inamicului (aspecte relevante pentru evaluarea cursului probabil

al acţiunilor acestuia):

• capacităţi de deplasare;

• capacităţi logistice;

• capacităţi tehnice.

c) Elemente de analiză a întrebuinţării for ţelor în timp şi spaţiu:

• date critice privind terenul şi desf ăşurarea for ţelor în timp;

• distanţe critice şi durata acoperirii acestora pe variante.

d) Evaluarea misiunilor care să ducă la identificarea for ţelor necesare:

• posibilităţi de acţiune pe anumite direcţii a tancurilor, maşinilor de luptă a

infanteriei, transportoarelor blindate şi a altor categorii de tehnică;

• posibilităţile de sprijin şi autosusţinere logistică;• estimarea pierderilor.

Pentru argumentarea ideilor se folosesc atât elementele tactic-operative cât şi

cele de ordin logistic menţionate. Acest proces impune o colaborare permanentă cu

celelalte compartimente ale comandamentului for ţei, în vederea efectuării unui schimb

permanent de informaţii.

În această subetapă sunt delimitate, la nivelul structurilor de conducere(comandă), detaliile privind:

¾ principalele deficienţe pe linie logistică (de ansamblu);

¾ avantajele şi dezavantajele, pe linie logistică, ale fiecărui curs al acţiunii

analizat de statul major;

7/16/2019 Logistic


¾ metode şi căi pentru depăşirea dezavantajelor evidenţiate12.

Şeful structurii logistice propune modificări ce ar putea fi aduse cursurilor

acţiunii pentru a deveni optime din punct de vedere logistic.

În urma elabor ării estimării logistice reies următoarele concluzii:¾ când şi cum poate fi asigurată, din punct de vedere logistic, misiunea

primită;

¾ care curs al acţiunilor poate fi cel mai bine susţinut logistic;

¾ ce anume face ca un anumit curs al acţiunilor să fie preferat din punct de

vedere logistic;

¾ care curs al acţiunii ar trebui să fie în atenţia comandantului.

Grupul de ofiţeri, întrunit pentru stabilirea cursurilor probabile ale acţiunilor,

trebuie să cuprindă exper ţi din toate structurile, inclusiv de sprijin şi asigurare, pentru a

determina momentele principale ale acţiunilor sensibile şi modul în care trebuie

reacţionat.

După realizarea variantelor de curs ale acţiunilor probabile, şi după ce s-a evaluat

veridicitatea scenariilor create, este necesar ă analiza comparativă a acestora. Aceasta se

realizează prin evaluarea rezultatelor, efectelor, avantajelor şi dezavantajelor şi a

criteriilor de selecţie, considerate importante, potrivit principiilor şi ideilor de bază ale

concepţiei ordonate de comandant.

Rezultatul analizei comparative, evidenţiat în estimări, este prezentat

comandantului în cadrul şedinţei pentru luarea deciziei. În final, studiul comparativ

trebuie să permită comandantului să selecteze sau să modifice cursul de acţiune optim,

care urmează să fie dezvoltat şi detaliat pe timpul elabor ării concepţiei operaţiei.

În vederea susţinerii cursului optim, şeful structurii logistice va prezenta

estimarea în cadrul şedin ţ ei pentru luarea deciziei, precizând următoarele:


7/16/2019 Logistic


• concepţia sprijinului logistic, dacă nu este comună pentru toate variantele;

• tabele, calcule, justificări privind susţinerea logistică, precum şi pierderile

estimate;

• recomandarea (propunerea) cursului optim din punct de vedere logistic.

Una dintre activităţile importante desf ăşurate de structura de conducere logistică,

pentru elaborarea concepţiei logistice în vederea alegerii cursului optim al acţiunii, este

organizarea şi executarea recunoa şterilor de logistică.

Organizarea şi executarea recunoaşterilor de logistică are scopul de a verifica

datele cunoscute despre zona de responsabilitate logistică, influenţa caracteristicilor

acestora asupra logisticii for ţei, precum şi de a stabili gradul de fezabilitate al cursului

acţiunii, din punct de vedere al sprijinului logistic. Activitatea se desf ăşoar ă în cadrul

recunoaşterilor organizate de statul major.

Pe baza precizărilor f ăcute de comandant, privind intervalul de timp când se

execută recunoaşterile şi termenul de raportare a rezultatului acestora, şeful structurii de

conducere (comandă) a sprijinului logistic, ajutat de subordonaţii săi, organizează

recunoaşterile de logistică, stabilind:

• subgrupele de recunoaştere ce se constituie şi compunerea lor;• itinerariile de deplasare;

• punctele de oprire;

• problemele principale ce se rezolvă la fiecare punct;

• mijloacele de transport ce se folosesc pentru executarea recunoaşterilor;

• ora, modul şi locul unde se raportează rezultatul recunoaşterilor de fiecare

subgrupă.Recunoaşterile de logistică se execută în scopul precizării:

¾ elementelor liniilor de sprijin logistic;

¾ căilor de comunicaţie utilizate ca axe de reaprovizionare, evacuare şi

reparare;

7/16/2019 Logistic


¾ posibilităţilor de folosire a unor capacităţi de reparaţii şi a unor surse de

reaprovizionare, unităţi, formaţiuni ori detaşamente de prestări servicii sau de

lucru etc.

Pe timpul executării recunoaşterilor de logistică se ia legătura cu organele

militare şi civile ale administraţiei publice din zonă, precum şi cu comandanţii (şefii)

structurilor militare şi civile cu care urmează să colaboreze, în scopul îndeplinirii

misiunilor de sprijin logistic. Concomitent, se acordă o atenţie deosebită cercetării de

radiaţie, chimice şi biologice, precum şi stării epidemice şi epizootice a zonei de

responsabilitate logistică.

Raioanele de dispunere ale elementelor liniilor de sprijin logistic se recunosc, în

ansamblu, de către şeful structurii de conducere (comandă) a sprijinului logistic şi, îndetaliu, de către comandantul marii unităţi (unităţilor, subunităţilor) de sprijin logistic.

Pe timpul executării recunoaşterilor se infirmă unele estimări şi se confirmă

altele. Rezultatul recunoaşterilor de logistică se raportează la locul, data şi ora ordonată

de comandantul for ţei. După precizarea de către comandant a deciziei privind

executarea misiunii, se trece la planificarea propiu-zisă a logisticii, etapă importantă în

elaborarea planului de acţiune al comandantului. În subetapa de dezvoltare a concep ţ iei sprijinului logistic potrivit cursului optim,

în principiu se continuă activităţile de constituire a structurii liniilor de sprijin logistic,

de execuţie a manevrei de for ţe şi mijloace, organizarea transmisiunilor pentru logistică

şi a modalităţilor de cooperare şi coordonare cu celelalte compartimente ale statului

major al for ţei, asigurarea acţiunilor şi protecţia for ţelor de logistică.

Măsurile pe care şeful structurii logistice le stabileşte subordonaţilor şi

activităţile necesare planificării sprijinului logistic se înscriu în termenele primite de la

comandant (şeful de stat major) şi de la eşalonul superior, precum şi cele identificate sau

stabilite pe timpul însuşirii misiunii.

7/16/2019 Logistic


Elaborarea anexei „sprijin logistic” la planul de operaţii se declanşează şi se

realizează pe baza concepţiei de sprijin logistic. În această etapă se armonizează şi se

sincronizează toate aspectele privind sprijinul logistic al for ţei.

Planificarea propriu-zisă a sprijinului logistii impune abordarea şi soluţionarea

următoarelor probleme:

¾ planificarea aprovizionării trupelor şi a transporturilor, până la începerea

acţiunii şi pe timpul desf ăşur ării acesteia, ţinând seama de consumurile

zilnice, pierderile şi existenţa surselor de aprovizionare;

¾ planificarea mentenanţei, ţinând seama de criteriile de standardizare,

standardele de mentenanţă (intervale şi timpul necesar mentenanţei),

dimensiunea şi nivelul stocurilor de piese de schimb, specifice acţiunii,

cerinţe de personal şi calificarea acestuia, repartizarea nivelelor mentenanţei

pe capacităţile structurilor militare şi pe cele civile, selecţionarea şi

aprovizionarea sculelor şi dispozitivelor specifice echipamentului de testare

şi publicaţiilor de specialitate;

¾ planificarea asistenţei medicale, prin stabilirea modului de evacuare al

r ăniţilor şi bolnavilor la spitalele de zonă interioar ă sau de campanie, procedurilor utilizate pentru tratare, refacere şi recuperare, precum şi

stabilirea locului de dispunere al formaţiunilor medicale (subunităţi medicale

şi spitale de campanie);

¾ planificarea asistenţei sanitar-veterinare, situaţia epizootică în zona de

acţiune;

¾ planificarea resurselor financiare, prin efectuarea calculului necesarului de

fonduri pentru plata materialelor care se reaprovizionează, stabilirea

modalităţii de plată al prestărilor de servicii şi al rechiziţiilor, precum şi a

locurilor de dispunere a unităţilor bancare în cadrul zonei logistice;

¾ asigurarea căilor de comunicaţie, prin alegerea, recunoaşterea şi pregătirea

căilor rutiere, feroviare, aeriene şi navale, repararea, restabilirea, întreţinerea

7/16/2019 Logistic


şi menţinerea în stare de viabilitate a căilor de comunicaţii, lucr ărilor de artă,

aerodromurilor şi instalaţiilor portuare;

¾ planificarea cartiruirii trupelor şi adă postirii animalelor în raioanele de

staţionare, asigurarea acţiunilor şi protecţia for ţelor de logistică.

Planificarea sprijinului logistic se materializează în anexa “sprijin logistic” la

planul de operaţie.

Anexa “sprijin logistic” la planul de operaţie trebuie să asigure:

• concentrarea efortului pe direcţiile de efort;

• definitivarea clar ă a activităţilor de sprijin logistic care conduc la obţinerea

succesului;

• realizarea unităţii efortului tuturor for ţelor de logistică pentru îndeplinirea

misiunii for ţei operaţionale.

Pe baza concepţiei acţiunii (materializarea deciziei comandantului), aprobată de

eşalonul superior, şeful structurii logistice face eventualele modificări în anexa “sprijin

logistic” la planul de operaţie, o definitivează şi o supune aprobării comandantului sau

persoanei cu autoritate în domeniu (odată cu planul de operaţii).

Pe parcursul întregului proces de elaborare a anexei “sprijin logistic” la planul deoperaţie, măsurile urgente ce se impun pentru organizarea activităţilor, precum şi a

celor în curs de desf ăşurare, se transmit la marile unităţi (unităţile) subordonate prin

ordine preliminare şi fragmentare.

Acestea se elaborează pe baza precizărilor f ăcute de şeful structurii logistice,

pentru ca marile unităţi şi unităţile din structura for ţei să organizeze, la timp, activităţile

necesare îndeplinirii noilor misiuni pe linia sprijinului logistic.

Revederea anexei “sprijin logistic” la planul de operaţie

În scopul actualizării periodice, în funcţie de evoluţia situaţiei şi datele obţinute de la

sursele proprii, organele militare teritoriale şi cele ale administraţiei publice locale, precum şi

7/16/2019 Logistic


de la eşalonul superior, şeful structurii de conducere (comandă) a sprijinului logistic revede

anexa “sprijin logistic” la planul de operaţie în scopul actualizării sau validării acesteia.

Revederea anexei “sprijin logistic” la planul de operaţie cuprinde două aspecte

distincte:

• revederea permanentă, concomitent cu desf ăşurarea operaţiei;

• revederea periodică.

Revederea permanent ă, pe timpul operaţiei, se realizează cu scopul de a se verifica

dacă schimbările de concepţie, datorită cursului real al acţiunii, pot fi încorporate oportun în

anexele „sprijin logistic” la planul de operaţie, în folosul îndeplinirii misiunii.

Revederea periodică este necesar ă întrucât toate anexele (de sprijin logistic),

datorită schimbărilor permanente ale împrejur ărilor în care au fost întocmite, au o

perioadă limitată de valabilitate. Revederea periodică este o activitate normală şi

necesar ă a comandantului prin care acesta se asigur ă dacă planurile au r ămas viabile.

Revederea anexei „sprijin logistic” la planul de operaţie trebuie să se concentreze

pe asigurarea libertăţii de mişcare şi suficienţei resurselor logistice.13

Periodicitatea revederii anexei „sprijin logistic” la planul de operaţie este

determinată, în special, de frecvenţa schimbărilor în situaţia operativă şi tactică. Însituaţia în care concepţia aprobată prezintă modificări majore faţă de cea realizată pentru

aprobare, se pot relua unele etape anterioare din cadrul procesului de planificare,

inclusiv de la etapa de orientare.

2.2. Organizarea sprijinului logistic

Abordarea problematicii organizării, ca funcţie a managementului sprijinului

logistic, implică tratarea acesteia sub două forme de manifestare: organizare procesuală

şi organizare structurală (potrivit figurii 2.2.).

Pentru îndeplinirea obiectivelor operaţiei, rezultă că, pe baza cerinţelor funcţiei de

organizare a managementului sprijinului logistic, sunt definite posturile şi structurile atât la


7/16/2019 Logistic


nivelul conducerii (comenzii) sprijinului logistic (J-4; G-4; A-4; S-4; N-4), cât şi la nivelul

execuţiei, pe domeniile funcţionale cunoscute (aprovizionare, transport, mentenanţă,

infrastructur ă, asistenţă medicală, servicii de campanie, asigurare financiar ă).

Fig. 2.2. Elementele funcţiei de organizare

În vederea funcţionării corespunzătoare a structurilor organizatorice, atât între

persoanele din cadrul lor, cât şi între cele de la nivelurile superioare şi inferioare de

conducere şi de execuţie a sprijinului logistic se stabilesc următoarele tipuri de relaţii: de

autoritate (ierarhice – de conducere, de execuţie şi de informare); funcţionale; de stat

major (specifice comandamentelor operaţionale); de cooperare; de control.

Organizarea, ca funcţie a managementului sprijinului logistic, asigur ă stabilirea

sarcinilor care trebuie îndeplinite, gruparea raţională a acestora, stabilirea legăturilor de

MANAGEMENTUL SPRIJINULUI LOGISTIC

FUNCŢII MANAGERIALE

ORGANIZAREA

PROCESUALĂ STRUCTURALĂ

Stabilirea principalelor categorii demuncă, a proceselor necesare realizăriiansamblului de obiective specifice realizăriisprijinului logistic al for ţei. Rezultatul îlreprezintă funcţiunile, activităţile, atribuţiileşi sarcinile.

Gruparea funcţiunilor, activităţilor,atribuţiilor şi sarcinilor, în funcţiede anumite criterii, pentru creareastructurilor organizatorice de conducereşi de execuţie în domeniul sprijinuluilogistic

Anexa „sprijin logistic” laordinul de operaţie

7/16/2019 Logistic


autoritate, de cooperare şi de informare în cadrul structurilor de conducere (a sprijinului

logistic).

Realizarea acestei funcţii implică punerea în valoare a următoarelor concepte:

autoritatea, responsabilitatea şi r ăspunderea14.

Autoritatea reprezintă dreptul logisticianului (ca manager logistic), respectiv

abilitatea pe care o are acesta de a influenţa oamenii din subordine, în virtutea poziţiei pe

care o ocupă în cadrul structurii de conducere a sprijinului logistic.

Autoritatea este un concept legat strâns de putere. Aceasta exprimă capacitatea

logisticienilor, ca ofiţeri de stat major, de a convinge sau influenţa concepţiile sau

acţiunile subordonaţilor lor.

Puterea şi autoritatea managerilor logistici, dublate de particularităţile lor carismatice şi motivaţionale, au rol decisiv asupra funcţiei manageriale de organizare a

sprijinului logistic destinat unei for ţe operaţionale.

Responsabilitatea este strâns legată de autoritate şi de obligaţiile membrilor

colectivului compartimentului logistic de a-şi îndeplini, în cea mai bună manier ă

posibilă, atribuţiile ce le revin pentru proiectarea şi realizarea sprijinului logistic, potrivit

cerinţelor de obţinere a succesului acţiunii militare.R ăspunderea este obligaţia de a r ăspunde de îndeplinirea sau neîndeplinirea

atribuţiilor şi ordinelor. Ea este strâns legată de autoritate şi responsabilitate.

Organizarea este nemijlocit subordonată atingerii obiectivelor previzionate ale

sprijinului logistic, subordonate scopului operaţiei. În consecinţă, conţinutul organizării

şi modul său de manifestare sunt condiţionate de caracteristicile obiectivelor pe termen

scurt pentru îndeplinirea misiunilor de către for ţă.

Ca urmare a procesului de previziune se stabileşte un sistem de obiective care se

refer ă la ansamblul activităţilor particulare sprijinului logistic, pe domeniile funcţionale

ale acestuia. Fiecare grupă de obiective implică structuri şi procese de muncă specifice

activităţilor de sprijin logistic proiectate.

14 Viorel Cornescu, Ioan Mihăilescu, Sica Stanciu, Managementul organiza ţ iei, Bucureşti: Editura All Beck, 2003, p. 21.

7/16/2019 Logistic


Obiectivele reprezintă caracterizări calitative şi/sau cantitative ale scopurilor

urmărite de structurile de conducere şi de execuţie ale sprijinului logistic.

Ele se pot împăr ţi, în funcţie de sfera de cuprindere şi de importanţă, în mai

multe categorii:

- obiective fundamentale, care exprimă principalele scopuri urmărite de

structura de conducere a sprijinului logistic a for ţei (de exemplu, realizarea

reaprovizionării oportune a bunurilor materiale, pe clase, din depozitele mixte existente

în zona de operaţie, care apar ţin Comandamentului Logistic Întrunit);

- obiective derivate de gradul I, care se deduc direct din obiectivele

fundamentale ale căror realizări implică o parte apreciabilă din procesele de muncă

desf ăşurate de structurile de conducere sau de execuţie a sprijinului logistic (deexemplu, stabilirea de către organele de conducere a necesarului de reaprovizionat,

potrivit procedeului „trimiterii”, întocmirea şi transmiterea documentelor de repartiţie şi

distribuţie);

- obiective derivate de gradul II , care se deduc din obiectivele derivate de

gradul I, caracterizate printr-o definire mai concretă şi prin implicarea în realizarea lor a

unor procese de muncă restrânse, de regulă cu aceleaşi caracteristici esenţiale (deexemplu, stabilirea la nivelul structurilor de execuţie a sprijinului logistic - Bg. Log., B.

Log. - a coloanelor de transport pentru realizarea reaprovizionării for ţelor luptătoare);

- obiective specifice, care sintetizează mobilurile sau utilitatea unor lucr ări

sau acţiuni care contribuie la realizarea obiectivelor derivate (de exemplu, stabilirea la

nivelul structurii de execuţie a sprijinului logistic, în conformitate cu programul

transporturilor, a itinerariilor şi a locurilor de destinaţie pentru fiecare coloană de

transport în parte);

- obiective individuale, care caracterizează obiectivele specifice la nivelul

persoanelor. De exemplu, elaborarea de către comandantul unităţii (subunităţii) de

transport a ordinului de deplasare (de mar ş) pentru şeful fiecărei coloane de transport în

parte, care va fi adus la cunoştinţa tuturor şoferilor implicaţi.

7/16/2019 Logistic


În cazul realizării reaprovizionării prin procedeul „la cerere”, obiectivele derivate

de gradul II, specifice şi individuale se realizează în baza informaţiilor cuprinse în anexa

„sprijin logistic” la ordinul de operaţie. La fel se realizează şi obiectivele aferente

mentenanţei, infrastructurii şi celorlalte domenii ale sprijinului logistic.

În condiţiile r ăzboiului modern, cadrul operaţional determină atingerea

parametrilor de interoperabilitate şi, implicit, de flexibilitate acţională. În acest scop s-a

fixat ca obiectiv, în perspectiva anilor 2010, crearea unei for ţe acţionale cu structuri

modulare şi a unor mari unităţi şi unităţi de sprijin logistic capabile să genereze, pentru

for ţele luptătoare, module logistice. Totodată, pentru conducerea unei for ţe, atât din

punct de vedere operaţional, cât şi al sprijinului logistic, Comandamentul Operaţional

Întrunit destină module de comandament adecvate cu organizare procesuală şistructurală bine definite.

Organizarea sprijinului logistic se realizează prin transmiterea misiunilor la

subordonaţi, pentru realizarea măsurilor care să ducă la îndeplinirea prevederilor din

anexa ,,sprijin logistic” la ordinul de operaţii. Procesul de organizare a sprijinului

logistic se desf ăşoar ă, de regulă, după validarea anexei ,,sprijin logistic” la planul de

operaţii, dar, în unele situaţii, anumite măsuri şi acţiuni de organizare se pot executaconcomitent cu derularea procesului decizional de planificare a sprijinului logistic.

Modalităţile de transmitere a anexei ,,sprijin logistic” la ordinul de operaţii la

subordonaţi depinde de timpul avut la dispoziţie pentru derularea acestei acţiuni,

caracteristicile situaţiei şi mijloacele de legătur ă disponibile.

În funcţie de situaţie, misiunile pot fi transmise prin mijloace de transmisiuni,

folosindu-se documentele de conducere în secret sau mijloacele automatizate de

secretizare.

Când timpul pentru pregătirea acţiunii este suficient pentru toate eşaloanele

ierarhice, anexa „sprijin logistic” la ordinul de operaţie va fi transmisă după terminarea

procesului de planificare, de regulă în scris, odată cu ordinul de operaţie, prin mijloace

7/16/2019 Logistic


mobile sau prin convocarea comandanţilor din subordine la punctul de comandă al

eşalonului respectiv.

2.3. Comanda în procesul de realizare a sprijinului logistic

Comanda reprezintă autoritatea cu care este investit comandantul şi pe care

acesta o exercită, în mod legal, asupra for ţelor de logistică aflate în subordine.15

Pentru exercitarea comenzii se asigur ă un lanţ de comandă şi responsabilităţi

delimitate, clare şi precise între eşaloanele implicate în planificarea, conducerea şi

executarea sprijinului logistic al for ţei.

Comanda for ţelor de sprijin logistic, ca parte integrantă a comenzii for ţei

operaţionale, include atât autoritatea, cât şi responsabilitatea pentru întrebuinţarea în

mod eficient a resurselor logistice puse la dispoziţie şi pentru planificarea, organizarea,

coordonarea şi controlul utilizării acestora. Aceasta presupune şi responsabilitatea

asupra stării de sănătate, a nivelului de trai, a moralului trupelor, iar în zona de operaţii şi cea

etică faţă de populaţia locală.

Comanda în procesul de realizare a sprijinului logistic constă, în opinia noastr ă,

din acele relaţii profesionale în care managerul logistic (şeful de compartiment, birou,secţie, comandantul de mare unitate sau unitate logistică etc.) transmite decizia adoptată

în urma desf ăşur ării proceselor şi actelor decizionale specifice, structurilor subordonate,

şi imediat colaboratorii încep să se deplaseze în sensul îndeplinirii deciziei.

În cadrul comenzii logistice delimităm două momente: ordinul şi motivarea. Prin

ordin, managerii logistici exercită o influenţă directă asupra subordonaţilor, în virtutea

autorităţii cu care au fost investiţi, antrenându-i la realizarea sarcinilor şi obligaţiilor care le revin. În procesul de comandă intervin următorii factori: managerul logistic cu

autoritatea şi personalitatea sa; cadrele de execuţie, respectiv subordonaţii cu

caracteristicile lor (profesie, nivel de pregătire, vechime în muncă etc.); sarcinile sau

problemele care trebuie rezolvate.

15 S.M.G./P.F.-4 , Doctrina pentru sprijinul logistic al opera ţ iilor întrunite, p. 17.

7/16/2019 Logistic


Modul concret în care, prin comandă, managerul logistic influenţează acţiunile

celorlalţi depinde atât de situaţia concretă în care se găseşte, cât şi de tr ăsăturile lui de

caracter, de experienţa pe care o are şi de gradul de cunoaştere al subordonaţilor.

În opinia noastr ă, pentru a fi realizată comanda unei acţiuni de sprijin logistic, se

impune ca în antrenarea subordonaţilor să fie luate în considerare următoarele aspecte:

♦ ordinele pe linia sprijinului logistic să fie simple, directe şi să se

caracterizeze prin claritate;

♦ prin natura lor, ordinele transmise să nu depăşească competenţa

subordonaţilor sau capacitatea lor de execuţie;

♦ desf ăşurarea periodică a unui proces educativ trebuie să aibă menirea de a

ridica gradul de conştiinciozitate al subordonaţilor în realizarea ordinelor

(dispoziţiilor) primite;

♦ promovarea unei discipline reale în îndeplinirea atribuţiilor funcţionale;

♦ îmbinarea corectă a sistemului de stimulare materială şi morală cu cel al

r ăspunderii în îndeplinirea sarcinilor de serviciu.

Totodată, consider ăm că în realizarea comenzii, ca funcţie a managementului

sprijinului logistic, este necesar să fie luate în considerare două elemente esenţiale: stilul demuncă al managerilor logisticieni şi, îndeosebi, promovarea de către aceştia a unui stil

democratic de conducere şi motivarea subordonaţilor în direcţia realizării obiectivelor

prestabilite. Motivarea reprezintă, de fapt, modalitatea prin care se integrează satisfacerea

necesităţilor membrilor sistemului condus cu realizarea obiectivelor sprijinului logistic al for ţei.

Exercitarea autorităţii de comandă asupra sprijinului logistic implică următoarele:

elaborarea, aprobarea şi aplicarea anexelor “sprijin logistic” la planurile de operaţie;

eficienţa şi economia sprijinului logistic; prevenirea sau eliminarea duplicării facilităţilor

sau a suprapunerilor în exercitarea funcţiilor de către componentele structurilor de

logistică.16

16 Idem, p.19.

7/16/2019 Logistic


Autoritatea de comandă a sprijinului logistic estimează ideea în care acesta se

integrează în concepţia operaţiei for ţei.

Comandamentul este elementul de structur ă organizat pentru exercitarea actului

de conducere a acţiunilor militare, în general.

Compartimentul (biroul, secţia) logistic este structura specializată prin care

comandantul grupării de for ţe (marii unităţi; unităţii) realizează comanda operaţională a

for ţelor de sprijin logistic pe timpul acţiunilor de luptă.

La nivel tactic, comanda operaţională şi comanda administrativă a for ţelor se

exercită de comandamentele de divizie, comandamentele de brigadă şi de unităţi.17 La

acelaşi nivel, comanda operaţională se poate exercita de comandamentul unei for ţe

(grupări de for ţe) care are caracter acţional întrunit.Conducerea administrativă a for ţelor destinate realizării sprijinului logistic se

execută de comandanţii structurilor de execuţie a sprijinului logistic al for ţei respective.

Sub aspectul conducerii propriu-zise, managementul sprijinului logistic cuprinde,

în principiu, trei elemente de bază, specifice organizării structurii de conducere

(comandă) a sprijinului logistic, strâns corelate între ele, astfel:

• organizarea comenzii structurii logistice (care poate fi: J-4; G-4; A-4; S-4;

N-4;

• procesul de comandă şi control exercitat de comandant prin şeful structurii

logistice;

• facilităţi de comandă şi control – C2 şi de deservire a punctului de

comandă.

Organizarea comenzii compartimentului (biroului, secţiei) reprezintă

modalitatea în care este alcătuită structura logistică în vederea desf ăşur ării activităţilor

specifice, precum şi modul cum sunt create şi funcţionează relaţiile în cadrul acesteia.

17 F.T.-1, Doctrina opera ţ iilor for ţ elor terestre, Bucureşti, 2004, p. 61.

7/16/2019 Logistic


Deşi controlul, ca funcţie a managementului sprijinului logistic, este tratat

separat (la subcapitolul 2.5.), aici vom trata succint legătura funcţiilor comandă-control

potrivit reglementărilor în vigoare.

Procesul de comandă şi control reprezintă modul în care şeful structurii de

conducere a sprijinului logistic acţionează pentru îndeplinirea misiunii primite şi

cuprinde activitatea de luare a deciziilor, emiterea şi transmiterea ordinelor către

subordonaţi şi verificarea transpunerii în practică a acestora.

Comanda este actul autorizat de transpunere în practică a deciziilor şi ordinelor,

iar controlul reprezintă actul de monitorizare şi evaluare a efectului comenzii şi de

influenţare a acestui proces.18

Pentru coordonarea activităţilor logistice, unitatea de comandă este esenţială,logistica fiind o funcţie de comandă. În scopul realizării controlului la nivel tactic,

comandantul for ţei operaţionale trebuie să execute controlul şi asupra logisticii.

Făr ă să deţină un control adecvat asupra capacităţilor de sprijin logistic,

comandantul (grupării de for ţe, marii unităţi, unităţii) nu va putea influenţa puterea de

luptă a for ţelor sale.

Facilităţile de comandă şi control - C2 reprezintă: sistemul de comunicaţii şitransmisiuni; subsistemul informatic pentru conducerea for ţelor de sprijin logistic;

elementele de coordonare a protecţiei for ţelor de sprijin logistic.19

În anexa nr. 2 sunt prezentaţi câţiva termeni privind comanda şi controlul,

utilizaţi în managementul operaţional, care au implicaţii asupra managementului


2.4. Coordonarea realizării sprijinului logistic

Coordonarea sprijinului logistic, specific unei for ţe operaţionale, constă în

desf ăşurarea acelor activităţi care să le permită logisticienilor cu atribuţii manageriale să

18 S.M.G./P.F.-3, Doctrina pentru opera ţ ii întrunite ale for ţ elor armate, Bucureşti, 2003, p. 31.19 F.T.-1, Doctrina opera ţ iilor for ţ elor terestre, Bucureşti, 2004, p. 62.

7/16/2019 Logistic


intervină activ şi continuu pentru buna desf ăşurare a activităţilor particulare fiecărui

domeniu al sprijinului logistic.

Acţiunea de coordonare are menirea de a asigura adaptarea sprijinului logistic la

condiţiile existente în zona de operaţii pentru fiecare moment al evoluţiei acţiunii

militare. În acelaşi timp, prin coordonare se asigur ă sincronizarea acţiunilor

logisticienilor şi a deciziilor acestora (între eşalonul superior şi cele subordonate), a

acţiunilor întregului personal (de logistică) din organica for ţei respective, în vederea

desf ăşur ării unor activităţi eficiente capabile să determine realizarea obiectivelor de

sprjin logistic prestabilite.

Coordonarea este necesar ă datorită puternicelor influenţe pe care le resimte for ţa

din punct de vedere al sprijinului logistic, ca urmare a evoluţiei situaţiei tactic-operative.În aceste condiţii, consider ăm că managerii-logisticieni trebuie să întreprindă măsuri şi

acţiuni de coordonare a sprijinului logistic pe ansamblu sau numai a anumitor domenii

subordonate acestuia, în conformitate cu cerinţele impuse de evoluţia acţiunilor militare.

De exemplu, grupării de for ţe tip divizie i se pun, la un moment dat, noi sarcini

(efectuarea reaprovizionării pentru noile structuri luate în subordine, efectuarea unor

reparaţii suplimentare la tehnica de resort, suplimentarea unor cantităţi de produsecontractate etc.), care nu au putut fi prevăzute în momentul elabor ării anexelor „sprijin

logistic” la planul şi ordinul de operaţie, iar structura logistică de conducere este obligată

(prin managerii responsabili) să reorganizeze sistemul şi să asigure coordonarea noilor

decizii cu cele luate anterior, în concordanţă cu cerinţele noilor obligaţii de

aprovizionare şi de mentenanţă.

De asemenea, organele de conducere a sprijinului logistic sunt nevoite să

reacţioneze şi la manifestările comportamentale ale personalului subordonat, îndeosebi

ale celui civil, ale cărui reacţii, pe timpul desf ăşur ării diverselor activităţi (reparaţii,

montaj, construcţii, de preparare a hranei ş.a.), pot fi adesea imprevizibile şi, ca atare,

impun permanente acţiuni de coordonare, de armonizare şi adaptare.

7/16/2019 Logistic


Nu trebuie să neglijăm nici faptul că asupra unei structuri militare pot interveni

acţiuni care să ducă la dereglări şi dezorganizări de moment (exemplu: întârzieri în

primirea produselor şi materialelor contractate cu furnizorii din zona de operaţie sau

primirea de bunuri materiale necorespunzătoare calitativ; rezilierea unor contracte

pentru achiziţia de bunuri sau a prestărilor de servicii specifice mentenanţei etc.). În

aceste situaţii, opinăm că managerii logistici trebuie să ia măsuri urgente de adaptare, să

păstreze stabilitatea sistemelor proprii de aprovizionare, transport, mentenanţă etc.

pentru realizarea corespunzătoare a sprijinului logistic în noile condiţii.

În funcţie de modul de derulare, apreciem că acţiunea de coordonare poate fi

bilaterală, atunci când se derulează între ofiţerul de conducere logistică şi un anume

subordonat, reuşindu-se realizarea echilibrului necesar, sau multilaterală, când sederulează între managerul logistic şi mai mulţi subordonaţi sau între acesta şi toţi

subordonaţii.

Pentru ca acţiunea de coordonare să se realizeze în mod continuu, f ăr ă

întreruperi, consider ăm că trebuie avute în vedere următoarele argumente: între structura

de conducere (comandă) a sprijinului logistic al for ţei şi structurile specifice de execuţie,

între oameni, să funcţioneze corespunzător sistemul relaţional - comunicaţional, iar managerii logistici şi subordonaţii lor să fie receptivi la toate modificările care se impun;

eşalonarea judicioasă a deciziilor la toate nivelurile sprijinului logistic şi folosirea în

limitele admise a delegării de autoritate; utilizarea corectă a motivaţiei; realizarea unei

selecţii şi pregătirii corespunzătoare a cadrelor de logistică şi a salariaţilor civili.

Coordonarea sprijinului logistic începe imediat după însuşirea misiunii şi continuă pe

toată durata operaţiei.

Coordonarea for ţelor de logistică presupune corelarea efortului compartimentelor

din structura de conducere (comandă) a sprijinului logistic al for ţei cu acţiunea marii unităţi şi

unităţilor (subunităţilor) de execuţie a sprijinului logistic, cu structurile de conducere a

sprijinului logistic din organica marilor unităţi şi unităţilor din compunerea for ţei,

armonizarea punctelor de vedere diferite şi o permanentă informare între acestea.

7/16/2019 Logistic


Coordonarea for ţelor implicate în procesul de planificare (a sprijinului logistic)

în vederea punerii punerea în practică a prevederilor anexelor „sprijin logistic” la planul

şi ordinul de operaţie este reglementată de şeful structurii logistice de conducere şi se

execută pe secvenţe ale activităţii, ale misiunii şi pe obiective, în funcţie de situaţia

concretă. Coordonarea se poate face în teren sau, atunci când nu este posibil, pe macheta

terenului, cu ajutorul calculatorului sau pe hartă.

Coordonarea for ţelor de logistică în cadrul operaţiilor desf ăşurate de for ţă capătă o

nouă dimensiune atunci când în compunerea acesteia intr ă mari unităţi, unităţi din toate

categoriile de for ţe ale armatei şi chiar for ţe speciale. Această nouă dimensiune evidenţiază

specificitatea realizării sprijinului logistic pentru fiecare categorie de for ţe participantă la

pregătirea şi desf ăşurarea acţiunii militare întrunite.

2.5. Controlul şi evaluarea realizării obiectivelor sprijinului logistic

Potrivit aprecierii noastre, controlul, ca funcţie a managementului sprijinului

logistic al for ţei, în situaţii de criză sau de conflict, constă din ansamblul activităţilor

specifice prin care se verifică performanţele realizate de compartimentul (biroul, secţia)

logistic sau de diferite structuri subordonate acestuia, la un moment dat, în comparaţie

cu obiectivele previzionate, în scopul intervenţiei prompte în cazul apariţiei unor

eventuale anomalii sau neajunsuri în realizarea acestora.

Controlul reprezintă autoritatea investită şi exercitată pentru verificarea

permanentă a procesului prin care se planifică, organizează şi coordonează sprijinul

logistic asupra for ţelor aflate în zona de responsabilitate.20

Controlul trebuie să determine gradul de realism al previziunilor, calculelor,estimărilor, justeţea şi oportunitatea deciziilor, temeinicia şi logica organizării. Prin

control se creează posibilitatea oper ării oportune a corecţiilor necesare pentru îndepliniea

scopurilor propuse.

20S.M.G./P.F.-4 , Doctrina pentru sprijinul logistic al opera ţ iilor întrunite, p. 20.

7/16/2019 Logistic


Întregul sprijin logistic al operaţiei unei for ţe se realizează sub comanda şi

controlul autorităţii investite de către comandant. Controlul for ţelor de logistică are în

vedere verificarea punerii în practică a prevederilor anexei “sprijin logistic” la planul de

operaţie şi se exercită de şeful structurii de conducere (comandă) a prijinului logistic,

personal sau prin persoane numite de acesta, potrivit planului de control întocmit de

statul major. Activitatea de control nu trebuie să afecteze actul de comandă al

subordonaţilor şi nici să ducă la stabilirea de măsuri în numele acestora.

În situaţia când ordinele structurii de conducere (comandă) a sprijinului logistic

au fost înţelese greşit, cel care execută controlul trebuie să îl informeze suplimentar şi să

îl orienteze corect pe cel care este controlat. Persoana care a controlat are obliga ţia să

raporteze despre aceasta comandantului (şefului) care a trimis-o în control.

Controlul se execută atât pe timpul pregătirii acţiunii, cât şi pe timpul executării

acesteia, în cel de al doilea caz vizând şi revederea anexei “sprijin logistic” la planul de

operaţie, pe baza rezultatelor concrete obţinute.

Prin activităţile ce se desf ăşoar ă şi prin documentele ce se elaborează,

conducerea sprijinului logistic asigur ă realizarea gradului de suport logistic al for ţei, în

vederea îndeplinirii misiunilor încredinţate şi asigurarea măsurilor de regenerare a

capacităţilor logistice, astfel încât acestea să constituie suport pentru acţiunile militare în

curs de desf ăşurare.

Prin intermediul controlului se realizează evaluarea rezultatelor prin măsurarea

realizărilor cu obiectivele de sprijin logistic stabilite şi surprinderea elementelor

pozitive şi negative.

Necesitatea realizării controlului rezultă din complexitatea sarcinilor de sprijin

logistic ce trebuie rezolvate la fiecare post din organica oricărei structuri a sistemului

logistic al for ţei, din cerinţa de combatere a oricărei forme de indisciplină, din rolul pe

care îl are această activitate la formarea unei atitudini pozitive faţă de îndeplinirea

7/16/2019 Logistic


atribuţiunilor funcţionale, la stimularea spiritului de iniţiativă şi a r ăspunderii

profesionale pentru îndeplinirea misiunilor etc.

Organizarea controlului vizează toate domeniile sprijinului logistic, iar în opinia

noastr ă trebuie să aibă un caracter preventiv, să se exercite în mod curent, să fie operativ

şi să se desf ăşoare imediat după adoptarea deciziilor adecvate de către comandant .

Rolul controlului exercitat de organele de conducere logistică este acela de a

dirija activitatea structurilor subordonate (compartimente, birouri, mari unităţi şi unităţi

de sprijin logistic etc.), în ansamblul lor, ca şi a fiecărui subordonat în parte, pentru

realizarea obiectivelor prestabilite. De fapt, cea mai importantă funcţie a controlului

realizării sprijinului logistic este aceea de a sesiza permanent dacă performanţele atinse

sunt sau nu la nivelul aşteptărilor.Evaluarea modului de desf ăşurare a activităţilor de sprijin logistic se realizează

de fiecare structur ă a for ţei pe baza controlului extern şi al celui intern. Indiferent de

forma şi de domeniul de activitate în care se execută, consider ăm că este important ca

acţiunile de control să fie desf ăşurate nu numai pentru sesizarea abaterilor (neregulilor)

în derularea activităţilor de sprijin logistic şi corectarea lor, ci, în primul rând, pentru

prevenirea acestora.Din perspectiva managementului sprijinului logistic, controlul curent nu se

limitează numai la acţiuni de constatare şi, deci, la declanşarea corecţiei ce se impune, ci

el are în vedere prevenirea abaterilor şi a disfuncţionalităţilor. Aşa cum se poate vedea

din figura 2.5., controlul şi evaluarea managerială specifică sprijinului logistic nu apare

numai ca feed-back pentru sistem (orientare spre trecut), ci şi ca feed-forward, în sensul

de prevenire a neregulilor şi de orientare corectă a structurilor de sprijin logistic (de

comandă sau de execuţie), conform sarcinilor proiectate în procesul de planificare-

programare.

Pentru atingerea parametrilor de eficienţă a sprijinului logistic, apreciem că se

impune aplicarea procedeelor de control şi de evalure a activităţilor specifice într-o

deplină continuitate şi corelaţie, acestea nefiind limitate doar la perioadele de planificare

7/16/2019 Logistic


* structura de conducere (comand ă ) a sprijinului logistic

Fig. 2.5. Controlul şi evaluarea activităţilor de sprijin logistic

şi de încheiere a documentelor de conducere logistică. O evaluare eficace a modului de

realizare a sprijinului logistic se face de-a lungul perioadelor de îndeplinire a

obiectivelor previzionate, cu intensitate sporită asupra atingerii punctelor tari (decisive)

şi în perioadele critice pentru direcţionarea acţiunilor, în vederea atingerii

performanţelor.

*

* *

Aplicarea în condiţii de interdependentă a funcţiilor managementului sprijinului

logistic, în situaţii de criză şi la r ăzboi, este determinată de caracterul for ţei operaţionale

asupra căreia se exercită, astfel încât orice deficienţă la nivelul conducerii se reflectă în

scăderea eficacităţii şi eficienţei activităţilor respectivului sistem logistic.

PROCES DE CONTROL

STRUCTURALOGISTICĂ*

Performanţe

Evaluare

Comparare

Analiză

Ieşiri

Acţiuni decorec ie

Decizie

Norme

Intr ări

Acţiuni de prevenire

Decizie

7/16/2019 Logistic


Cunoaşterea rolului fiecărei funcţii în cadrul procesului de management al

sprijinului logistic evidenţiază noi dimensiuni şi corelaţii de natur ă teoretică şi practică,

deosebit de utile pentru raţionalizarea muncii managerilor şi executanţilor din cadrul

structurilor de conducere şi de execuţie a sprijinului logistic subordonate for ţelor care

duc acţiuni militare.

În capitolul următor este prezentat procesul decizional al sprijinului logistic. În

etapele acestui proces sunt integrate activităţile specifice planificării sprijinului logistic,

precum şi celelalte funcţii manageriale, pentru luarea şi concretizarea deciziei în

condiţiile aplicării managementului riscului.

7/16/2019 Logistic


CAPITOLUL 3

SISTEMUL DECIZIONAL AL SPRIJINULUI LOGISTIC

Motto: “Decizia este o alegere con ştient ă şira ţ ional ă dintre mai multe variante

posibile, realizabile şi dezirabile.” K. Lewin

Restructurarea organismului militar, în ansamblul său, a generat nevoia

regândirii sistemului decizional şi în domeniul sprijinului logistic, la nivelurile strategic,

operativ şi tactic. Doctrina şi procedurile standard elaborate pentru funcţionarealogisticii vor avea un rol fundamental în procesul complex de proiectare, concretizare şi

evaluare a deciziei sprjinului logistic, în condiţii de interoperabilitate.

3.1. Conceptul de decizie a sprijinului logistic

Ca element esenţial al managementului sprijinului logistic, decizia reprezintă

produsul cel mai reprezentativ şi, totodată, instrumentul cel mai eficace al acestuia.

Esenţa fundamentării deciziei constă în analiza şi estimarea sprijinului logistic pentru cel

puţin două variante de acţiune, în vederea alegerii alternativei optime care să asigure

succesul operaţiei.

Decizia reprezintă alegerea conştientă şi raţională, dintre mai multe variante

posibile, realizabile şi dezirabile, a aceleia care ofer ă maximum de satisfacţie, cu o

probabilitate raţională de succes, în raport cu un sistem de obiective anterior definit.

Pentru concretizare, decizia sprijinului logistic necesită luarea în considerare, înmod obligatoriu, de către decident, a următoarelor elemente:

• stabilirea cu claritate a unuia sau mai multor obiective;

• identificarea mai multor posibilităţi (variante) în vederea realizării

obiectivelor;

7/16/2019 Logistic


• selectarea (alegerea), ca proces conştient de optare pentru una dintre

variantele de realizare conturate.

Ca şi în practica economică, şi în domeniul logisticii militare decizia sprijinului

logistic îmbracă două forme: actul decizional şi procesul decizional.21

Elementele constitutive fundamentale ale situa ţ iei decizionale logistice sunt

decidentul sau factorul de luare a deciziei logistice şi mediul ambiant decizional.

Decidentul este reprezentat de un organ de conducere logistică (logistician;

manager logistician) sau de unul sau mai mulţi subalterni ai acestuia, cu atribuţii

manageriale, care, în virtutea obiectivelor, sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor,

adoptă decizia logistică în situaţia respectivă.

Tendinţa dominantă la nivelul decidenţilor în domeniul sprijinului logisticeste amplificarea capacităţii lor decizionale, ca urmare a creşterii nivelului de

profesionalizare în domeniul managementului specific, pentru a fi capabili să dirijeze

cu succes activităţi logistice complexe, ce implică importante resurse umane,

materiale şi financiare.

Mediul ambiant decizional constă în ansamblul elementelor endogene şi

exogene structurii logistice respective (compartiment, birou, secţie, mare unitate, unitate,subunitate), care alcătuiesc situaţia decizională, caracterizată prin manifestarea unor

influenţe directe şi indirecte semnificative asupra conţinutului şi rezultatelor deciziei


a) Elementele endogene aferente unei anumite structuri de conducere sau de

execuţie a sprijinului logistic se refer ă, în principal, la: creşterea nivelului de pregătire

militar ă generală şi de specialitate, informatizarea activităţilor de sprijin logistic,

amplificarea cunoaşterii potenţialului profesional al subalternilor şi colaborarea

permanentă cu aceştia, direcţionarea acţiunilor pentru realizarea obiectivelor, utilizarea

cu maximă eficienţă a resurselor.

21 Ovidiu Nicolescu, Ion Verboncu, Management, Bucureşti: Editura Economică, 1999, pp. 204-205.

7/16/2019 Logistic


b) Elementele exogene pot fi evidenţiate prin: reducerea ciclului de viaţă al

cunoştinţelor de logistică, al tehnicii şi materialelor cu destinaţie militar ă, şi, în mod

complementar, accelerarea ritmului de uzur ă morală; volumul mare de cunoştinţe

profesionale ştiinţifice, tehnice şi economice care se produc şi rapida lor perisabilitate,

ca urmare a integr ării ţării noastre în NATO şi a perspectivei de a face parte din U.E.;

inflaţia şi instabilitatea monetar ă ş.a.

3.2. Procesul decizional al sprijinului logistic. Actul decizional

Pentru a fi realizabile direcţiile şi obiectivele logistice prognozate, prevăzute în

planuri şi programe, sunt necesare acţiuni de analiză (de multe ori destul de complexe),

în vederea luării deciziilor. În domeniul sprijinului logistic, ca şi în alte sfere economicede activitate, decizia constituie un element esenţial de management şi constă în

efectuarea unei alegeri între mai multe variante, respectiv căi diferite de urmat, care

preced întotdeauna acţiunii.

În opinia noastr ă, decizia sprijinului logistic define şte cursul de ac ţ iune ales de

către logistician pentru realizarea unuia sau mai multor obiective (activit ăţ i) prevă zute

în documentele de conducere, care au urmări nemijlocite asupra deciziilor şi ac ţ iunilor luate şi desf ăşurate de către alte persoane sau structuri (de conducere şi de execu ţ ie a

sprijinului logistic) subordonate.

În funcţie de complexitate, decizia sprijinului logistic, care este subordonat ă

deciziei opera ţ iei, poate fi luată de către logistician în urma desf ăşur ării procesului

sau actului decizional specific. În acest sens, este evident că obiectivele şi acţiunile

de sprijin logistic planificate presupun o suită de procese şi acte decizionale, spre

deosebire de activităţile logistice programate unde predomină actele decizionale, ca

urmare a experienţei anterioare a organelor de decizie logistică şi a caracterului

repetitiv al deciziilor (de aprovizionare, transport, asigurare, asistenţă, mentenanţă

etc.).

7/16/2019 Logistic


Procesul decizional al sprijinului logistic este specific situaţiilor mai

complexe, care implică un consum de timp apreciabil, de ordinul orelor, zilelor

sau chiar să ptămânilor. Pe parcursul acestora se culege şi se analizează o anumită

cantitate apreciabilă de informaţii, se stabilesc contacte profesionale şi se

consultă mai multe persoane în vederea clarificării situaţiei şi fundamentării

deciziei. Prin urmare, procesul de elaborare a deciziei sprijinului logistic

(denumit şi decizional) implică, din punctul nostru de vedere, câteva etape

specifice, fiecare cu subetapele ei.

Etapele procesului decizional

Activităţile specifice de stat major, în cadrul structurii for ţei de conducere

(comandă) a sprijinului logistic al for ţei, se derulează, în cea mai mare parte, pentrudesf ăşurarea proceselor decizionale de amploare şi importanţă diferită.

Finalitatea fiecărui astfel de proces constă în adoptarea deciziei de realizare a

sprijinului logistic. În fapt, dacă analizăm acest tip de proces decizional, vom constata,

potrivit figurii nr. 3.2., că există o succesiune de trei etape specifice, respectiv:

preg ătirea deciziei; adoptarea deciziei; aplicarea deciziei şi înregistrarea efectelor.

Etapele menţionate sunt cuprinse în cele ale procesului decizional (de ansamblu)de planificare a acţiunii militare şi le vom prezenta în continuare.

¾ Preg ătirea deciziei de realizare a sprijinului logistic presupune: definirea

noii misiuni prin informarea şi orientarea f ăcută de către comandant sau şeful de stat

major; iniţierea planificării sprijinului logistic (însuşirea misiunii; elaborarea

problemelor principale ale planificării; orientarea personalului subordonat implicat). În

urma activităţii de orientare se realizează imediat diagnoza sistemului de sprijin logistic,

pe baza informaţiilor de specialitate obţinute de la eşaloanele subordonate.

¾ Adoptarea deciziei de realizare a sprijinului logistic cuprinde următoarele

subetape: analiza previzională (evaluarea) şi compararea, din punct de vedere logistic, a

cursurilor de acţiune (ca alternative decizionale); elaborarea, concomitent cu analiza, a

estimării logistice; alegerea (deciderea) cursului optim al acţiunii din punct de vedere al

7/16/2019 Logistic


sprijinului logistic în urma prezentării estimării în cadrul şedinţei de luare a deciziei de

către comandant; organizarea şi executarea recunoaşterilor de logistică; dezvoltarea

concepţiei de sprijin logistic potrivit cursului optim de acţiune.

Fig. 3.2. Procesul decizional al sprijinului logistic

¾ Aplicarea deciziei de realizare a sprijinului logistic şi înregistrarea

efectelor implică o succesiune de activităţi (subetape) de natur ă organizatorică, astfel:

desf ăşurarea activităţilor specifice planificării propriu-zise a sprijinului logistic,

elaborarea anexelor „ sprijin logistic” la planul şi ordinul de operaţie pe baza cerinţelor

standard stabilite pentru obţinerea performanţelor scontante în procesul de planificare –

după cum sunt prezentate în anexa nr. 1; comunicarea (transmiterea) deciziei, respectiv a

Informaţii de la eşalonul superior,din reglementări etc.

Informaţii către eşalonul superior,administraţii locale etc.

1. Pregătirea decizieisprijinului logistic

Sistemul de conducere a sprijinuluilogistic al for ţeiMANAGEMENTUL

SPRIJINULUILOGISTIC

3. Aplicarea decizieisprijinului logistic şi

înregistrarea efectelor

2. Adoptarea decizieisprijinului logistic

Sistemul de execuţie asprijinului logistic al

for ţei

ordine

Proces decizional

rapoarte

7/16/2019 Logistic


anexei „sprijin logistic” la ordinul de operaţie la toate structurile luptătoare şi de sprijin

din organica for ţei, declanşarea acţiunilor practice specifice domeniilor sprijinului

logistic: asigurarea financiar ă; aprovizionarea, transportul, mentenanţa, infrastructura,

asistenţa sanitar ă, serviciile de campanie. Pe timpul aplicării deciziei de realizare a

sprijinului logistic au loc acţiuni de coordonare, comandă şi control (C2) care pot

determina revederea, reevaluarea şi corectarea anexei „sprijin logistic” la planul şi

ordinul de operaţie, ca urmare a modificării cursului acţiunii militare.

Ultima activitate aferentă aplicării deciziei o reprezintă evaluarea rezultatelor

finale şi stabilirea măsurilor de corectare a proceselor decizionale ulterioare în vederea

proiectării şi realizării corespunzătoare a sprijinului logistic pentru for ţa operaţională .

Aspecte ale logicii procesului decizional Rolul fundamental în realizarea procesului decizional al sprijinului logistic (ca

parte componentă a procesului decizional al operaţiei) îl au raţionalitatea decidenţilor

logistici şi a activităţilor desf ăşurate de către aceştia.

În mod uzual, termenul „raţional” indică acel tip de comportament decizional

care nu conduce decidentul la încălcarea normelor standard de conduită pe care el însuşi

le acceptă, considerându-le importante.

22

A fi raţional înseamnă a emite în procesul decizional raţionamente adecvate

sprijinului logistic. Raţionamentul este, deci, forma logică complexă în cadrul căreia se

operează cu judecăţi şi care constă în trecerea de la anumite judecăţi date la o nouă judecată.

La nivel logic, procesul decizional al sprijinului logistic se prezintă ca o mulţime de

supoziţii logice, judecăţi, raporturi între acestea şi reguli adecvate cu ajutorul cărora decidentul

logistic analizează, potrivit abilităţilor şi competenţelor sale profesionale, alternativele şi o

alege pe cea corespunzătoare scopurilor evidente de realizare a succesului operaţiei.

În categoria decidenţilor logistici raţionali intr ă acele persoane care, prin

deciziile luate, fac dovada respectării unor reguli precise, logice, lipsite de ambiguitate

22 Virginia Măr ăcine, Decizii manageriale. Îmbunăt ăţ irea performan ţ elor decizionale ale firmei, Bucureşti: EdituraEconomică, ,1998, pp.33-35.

7/16/2019 Logistic


atât pentru propria persoană, cât şi pentru ceilalţi ofiţeri din statul major al for ţei, şi care

acţionează în orice situaţie în baza unui „bun simţ” operaţional minim, în acord cu şi în

limitele unei atitudini comportamentale normale.

Logica procesului decizional al operaţiei exclude ambiguităţile în raţionalitatea

procesului pregătirii şi adoptării deciziilor de sprijin logistic care au la bază impulsuri de

prim moment sau convingeri inadecvate. Aceste inoportonităţi ar dezavantaja realizarea

optimului vizat de suprapunere a efortului logistic (tehnico-material, de mentenanţă, de

infrastructur ă, de asistenţă medicală ş.a.) peste efortul operativ-tactic.

Consider ăm că factorii determinanţi ai procesului decizional, care evidenţiază şi

determină logica deciziei în funcţie de calitatea managementului sprijinului logistic, pot

fi explicaţi mai bine prin ecuaţia deciziei, astfel:D = f (Fc, Fn, Fu, M, R) unde:

D – decizia sprijinului logistic;

Fc – factorii cunoscuţi care pot fi influenţaţi;

Fn – factorii necunoscuţi care nu pot fi influenţaţi, dar a căror probabilitate

şi sens de apariţie se cunosc;

Fu – factorul uman implicat;M – motivarea;

R – responsabilitatea faţă de consecinţele deciziei.23

Pentru analiza pertinentă a valorii factorului uman implicat în procesul

decizional al sprijinului logistic, se iau în considerare:

• abilitatea (A) ⇒ A = Ap x (C + D + E), unde:

Ap – aptitudini;

C – cunoştinţe;

D – deprinderi;

E – experienţă.24

23 Emil Mihuleac, Bazele managementului, Bucureşti: Editura Tempus, 1994, p.70.24 Mircea Vasilescu, Mircea Udrescu, Gheorghe Minculete, Managementul logisticii pe timp de pace, Bucureşti: EdituraMuzeum, 2002, p.95.

7/16/2019 Logistic


• capacitatea de adaptare a conduitei decizionale la transformările

permanente ale acţiunii militare (Ca);

• pregătirea managerială operaţională şi de logistică inclusiv perfecţionarea

acesteia (P).

Se poate conchide că: Fu = f(A, Ca, P)

În final, dacă dorim să evidenţiem performanţa (Pe) în urma aplicării în practică

a deciziei sprijinului logistic, rezultă ecuaţia:

Pe = f(A, M, R), unde:

A – abilităţile profesionale şi operaţionale;

M – motivaţia;

R – resursele angajate pentru îndeplinirea misiunii.

Potrivit aprecierii noastre, un proces decizional al sprijinului logistic presupune,

din partea organelor de logistică, o viziune specifică de management operaţional,

cunoştinţe de specialitate, experienţă, pricepere aptitudini şi disponibilităţi în a-şi asuma

anumite riscuri cu privire la evoluţia acţiunilor de sprijin logistic, precum şi o informare

(amplă şi actualizată) oferită oportun de sistemul informaţional specific. Totodată,

calitatea deciziei de sprijin logistic trebuie să releve, pe de o parte, eficien ţ a (obţinereade rezultate maxime prin utilizarea resurselor aflate la dispoziţie), iar pe de altă parte,

randamentul ( obţinerea de cât mai mult posibil din cât mai puţine resurse). Ambii

indicatori, stabiliţi pentru evidenţierea principiului economiei de resurse logistice (în lei

sau valută convertibilă), sunt exprimaţi de raportul dintre efectul logistic util (Efu) şi

efortul logistic depus (Efd), care trebuie să fie mai mare decât unu: e = Efd

Efu > 1.

Actul decizional Actul decizional al sprijinului logistic are loc, ca în orice sistem de management, în

situaţii decizionale de complexitate redusă, care se derulează într-o perioadă de timp foarte scurtă

(câteva secunde sau minute) sau când respectiva situaţie se repetă, iar variabilele implicate

(resurse, persoane, mijloace, timp etc.) sunt bine cunoscute de către decident. La baza actelor

decizionale, care predomină cantitativ, la structurile de execuţie ale sprijinului logistic, se află

7/16/2019 Logistic


aptitudinile, cunoştinţele, deprinderile şi experienţa cadrelor de logistică. Câteva exemple de acte

decizionale s-ar referi, de pildă, la: stabilirea regimului de hr ănire în funcţie de evoluţia operaţiei;

numirea persoanelor competente pentru conducerea desf ăşur ării anumitor acţiuni de sprijin

logistic (aprovizionare, mentenanţă); nominalizarea unor mijloace şi conducători auto pentru

efectuarea diverselor transporturi de aprovizionare şi evacuare; stabilirea imediată a modalităţilor

practice de remediere a unor defecţiuni la tehnica aflată în exploatare ş.a.

3.3. Determinări ale deciziei sprijinului logistic în acţiunile militare

Situaţii de stabilire a deciziei. Managementul riscului

Decizia de sprijin logistic, subsumată deciziei operaţiei, are la bază analiza şi

estimarea logistică în funcţie de starea existentă a mediului decizional, având în vedere

manifestarea ameninţării, riscului, pericolului şi vulnerabilităţii.

Amenin ţările adversarului asupra for ţelor proprii şi, implicit, asupra structurilor

de sprijin logistic al acestora implică folosirea for ţei în perioada apariţiei şi definirii

crizei în relaţiile interstatale. Măsurile de sprijin logistic pentru completarea deficitelor

şi, eventual, a pierderilor în astfel de situaţii sunt stabilite prin decizii evidenţiate în

planificări adecvate elaborate din timp de pace, care vor fi puse în practică în perioadamanifestării ameninţărilor.

O altă situaţie de luare a deciziei de sprijin logistic este cea în condi ţ ii de risc. În

acest sens, optăm în definirea riscului perceput asupra logisticii for ţei ca expresie a

insuficienţei cunoştinţelor logisticienilor despre acţiunile probabile ale adversarului.

Asumarea riscului permite prevenirea unor evenimente nefavorabile şi, ca atare, creează

posibilitatea luării unor măsuri asiguratorii. Efectul distructiv al acţiunilor inamiculuitrebuie anticipat în vederea contracar ării prin stabilirea, pentru perioada de timp afectată

dislocării for ţelor, pregătirii şi desf ăşur ării acţiunilor militare, a unor stocuri şi

consumuri de materiale specifice, dar şi a prepoziţionării şi contractării în zona de

responsabilitate logistică a unor capacităţi de transport, mentenanţă, asistenţă medicală şi

servicii de campanie adecvate. Totodată, o decizie optimă, ca rezultat al unei planificări

7/16/2019 Logistic


judicioase a sprijinului logistic, elimină pe cât posibil factorii de risc, printr-o realizare

corespunzătoare a asigur ării acţiunilor şi protecţiei structurilor de execuţie a sprijinului

logistic.

Potenţialele pierderi care afectează acordarea sprijinului logistic necesar for ţei în

condiţii de risc, aflate în atenţia decidenţilor logistici, ca participanţi la procesul de luare

a deciziei acţiunii militare, pot fi grupate astfel:

¾ pierderi de bunuri şi echipamente tehnice cauzate de distrugerile par ţiale

sau totale, ca urmare a acţiunilor adversarului;

¾ obligaţii datorate de firme sau persoane fizice, datorită imposibilităţii

achitării obligaţiilor contractuale din cauza atacurilor inamicului asupra proprietăţilor

acestora;¾ pierderile de personal militar şi civil, datorită situaţiei conflictuale, cu

consecinţe previzionate asupra realizării continue a sprijinului logistic.

Consider ăm că pentru soluţionarea problemelor paticulare procesului decizional

necesar realizării sprijinului logistic în condiţii de risc25 trebuie desf ăşurat un proces de

management al riscului (integrat primului), care cuprinde cinci etape de gestionare, şi

anume: identificarea pericolelor ce pot plana asupra sistemului logistic al for ţei;evaluarea pericolelor; elaborarea metodelor de control, determinarea riscului rezidual şi

cel al deciziei aferente; punerea în aplicare a tehnicilor de control; dirijarea şi evaluarea.

• Identificarea pericolelor ce pot plana asupra sistemului logistic al for ţ ei

Pericolele pot fi definite drept caracteristici ale acţiunilor adversarului de a aduce

prejudicii majore structurilor de sprijin logistic ale for ţei, precum şi facilităţilor

teritoriale destinate acesteia, prin lovituri sistematice cu mijloace de înaltă precizie sau

prin acţiunile for ţelor speciale infiltrate în zona de responsabilitate logistică26. În vederea

asigur ării condiţiilor de preîntâmpinare a riscului trebuie exploatate toate informaţiile

obţinute în acest scop şi identificarea pericolelor potenţiale pe domeniile de

25 F.M.101-5 , Opera ţ iile şi organizarea statului major , Anexa J.26 Dr. Nicolae Dolghin, drd. Alexandra Sarcinschi, Mihai-Ştefan Dinu, Riscuri şi amenin ţări la adresa securit ăţ ii României.

Actualitate şi perspectivă, Bucureşti: Editura Universităţii Naţionale de Apărare , 2004, pp.5-14.

7/16/2019 Logistic


aplicabilitate a sprijinului logistic. Totodată, acest aspect vizează experienţa ofiţerilor de

conducere logistică în gestionarea situaţiilor decizionale în condiţii de risc, dar şi

conduita decizională curentă în funcţie de soluţiile adoptate la manifestarea riscurilor

anterioare în proiectarea şi concretizarea sprijinului logistic.

• Evaluarea pericolelor

Exper ţii în domeniul sprijinului logistic apreciază că determinarea riscului cauzat

de un pericol reprezintă mai mult o artă decât o ştiinţă.

În acest scop, ofiţerii de conducere logistică trebuie să folosească date istorice,

să realizeze analize intuitive pentru estimarea riscului impus de fiecare pericol. Dacă

evaluarea se face utilizând metodele probabilistice, modelul de apreciere a riscului

rezultă din intersecţia coloanei probabilităţii cu rândul gravităţii. Nivelele probabilităţii

şi gravităţii sunt estimate având la bază cunoaşterea de către evaluatorul logistic a

detaliilor privind posibilitatea întâmplării şi gravitatea consecinţelor odată ce

întâmplarea se produce.

• Elaborarea metodelor de control, determinarea riscului rezidual şi cel al

deciziei aferente.

Aceasta implică din partea managerilor logistici realizarea următoarelor obiective:

¾ pentru fiecare pericol, în proiectarea (planificarea) şi realizarea sprijinului

logistic se elaborează una sau mai multe metode de control pentru

eliminarea sau reducerea riscului;

¾ pentru fiecare pericol, şi pentru fiecare metodă de control elaborată se

determină permanent nivelul riscului r ămas, adică a riscului rezidual , prin

însuşirea procedeelor de control ce vor fi implementate;

¾ doar comandantul este abilitat să decidă acceptarea sau nu a riscului

rezidual în realizarea sprijinului logistic. În cazul în care comandantul

apreciază riscul ca fiind prea mare, din punct de vedere logistic, pentru a

7/16/2019 Logistic


continua misiunea, el va ordona elaborarea de tehnici de control adiţionale

sau chiar va modifica, schimba sau respinge misiunea27.

• Punerea în aplicare a tehnicilor de control

Şeful structurii logistice (de conducere a sprijinului logistic) trebuie să prezinte

logisticienilor planificatori modul în care fiecare tehnică de control va fi implementată.

• Dirijarea şi evaluarea necesită implicarea şefului compartimentului

logistic şi a planificatorilor săi pentru ca structurile de conducere şi de execuţie a

sprijinului logistic subordonate să poată gestiona corespunzător riscul prin:

¾ explicarea modului prin care fiecare dintre tehnicile de control va fi

monitorizată şi aplicată în bune condiţiuni;

¾ evaluarea eficacităţii fiecărei tehnici de control în reducerea sau

eliminarea riscului.

Apreciem că fiecare tehnică de control în reducerea sau eliminarea riscului

operaţiei vizează, în principal, pe de o parte, aplicarea măsurilor corespunzătoare de

asigurare şi protecţie a acţiunilor marii unităţi, unităţilor şi subunităţilor de sprijin

logistic, iar pe de altă parte, prevederea resurselor logistice suplimentare pentru

obţinerea succesului acţiunii militare.Din cele precizate rezultă că, în derularea procesului decizional al sprijinului

logistic, logisticienii planificatori vor lua în considerare în etapele menţionate de

management al riscului şi vulnerabilităţile aferente. În acest context, opinăm că

vulnerabilitatea este înţeleasă ca rezultat al combinării riscurilor existente la adresa

structurilor logistice de execuţie ale for ţei cu capacitatea acestora de a se apăra şi de a

asigura sprijinul logistic adecvat, pentru îndeplinirea obiectivelor operaţionale.

Mecanismul de concretizare a deciziei

După ce a fost elaborată în cadrul procesului decizional specific, planificarea

sprijinului logistic determină, în etapa de concretizare prin anexa “sprijin logistic” la

27 F.M.101-5 , Opera ţ iile şi organizarea statului major , Anexa J.

7/16/2019 Logistic


planul de operaţii, un ansamblu de decizii ordonate într-o anumită succesiune, potrivit

cerinţelor şi urgenţelor implicate de susţinerea acţiunii militare. Astfel, dacă una dintre

cele mai importante decizii vizează, spre exemplu, executarea transporturilor de

materiale, este evident că pentru transpunerea ei în fapte concrete sunt necesare a fi

desf ăşurate o serie de activităţi, cum ar fi: constituirea coloanelor de transport pe

circuite; primirea şi încărcarea materialelor, asigurarea acţiunilor şi protecţia coloanelor

pe timpul deplasării; predarea materialelor la destinatari; perfectarea documentelor.

Rezultă, deci, că decizia precizată se transformă la rândul ei în mai multe acţiuni, adică

în acte de conducere concretă, ce determină rezultate individuale cu o anumită pondere

în atingerea obiectivului final. Pornind de la aspectele delimitate, putem utiliza modelul:

d..... ... r ....r 1

unde: d = decizie; T = transformare; r = rezultat; r 1

= rezultate.

Rezultă: şi

Sintetizând cele relevate, conchidem că executarea transporturilor logistice

presupune întocmirea unei planificări specifice, cu toate acţiunile necesare a fi

desf ăşurate până la predarea efectivă a bunurilor la consumatorii şi utilizatorii militari.

Totodată, pentru a fi concretizat, decizia este dependentă de alte acţiuni. Deci,

se poate concluziona că notând:

Ac = actul de management al sprijinului logistic;

i = informaţiile;

d = decizia;

d T r ×=

TAcţiunea care transformă în

fapte concrete decizia desprijin logistic

∑=

×=n

i

d T r 1

1 )(

7/16/2019 Logistic


r = rezultatul;

Ti = transformarea informaţiilor;

Td = acţiuni de transformare a deciziei în rezultat, avem:

Situaţia prezentată poate fi mai bine explicată de modelul:

Complexitatea activităţilor de sprijin logistic impune realizarea, în orice situaţie,

a unei planificări flexibile, care să determine îndeplinirea în condiţii optime a

obiectivelor specifice domeniilor sprijinului logistic.Prin planificare, activitatea de conducere a sprijinului logistic evidenţiază

conturarea efortului for ţelor de logistică implicate pentru îndeplinirea misiunilor

specifice, astfel încât for ţa angajată într-o anumită formă de operaţie să poată obţine

efecte optime, prin randamentul maxim al tuturor resurselor şi mijloacelor la dispoziţie.

Esenţa acestui proces, care are ca punct de plecare cerinţele obiective ale

managementului sprijinului logistic, este decizia.

Decizia de sprijin logistic, fundamentată pe timpul derulării procesului

decizional de planificare a operaţiei şi concretizată prin punerea în aplicare a anexei

“sprijin logistic” la ordinul de operaţie este rezultatul proceselor şi actelor decizionale

specifice, care sunt subsumate ansamblului proceselor majore determinate de

paticularităţile misiunii ce trebuie îndeplinită.

intrare

intrarei

Ac = Ti + Td

Ti Prelucrarea, analiza şi

transformareainformaţiilor în decizie

Td

Acţiuni care transformă decizia în rezultat

ieşire

d

ieşirer

7/16/2019 Logistic


Planificarea permite optimizarea calităţii actelor decizionale în procesul de

realizare a sprijinului logistic. Aceasta necesită adoptarea de către organele de logistică a

unui comportament decizional efectiv, prin care să se exprime capabilitatea dată de

principiul raţionalităţii de a corela şi ordona succesiv activităţile proprii de asigurare

(transport, mentenanţă etc.) a efectivelor şi tehnicii angajate în acţiuni militare.

7/16/2019 Logistic


CAPITOLUL 4

SISTEMUL INFORMAŢIONAL AL SPRIJINULUI LOGISTIC

Motto: „Sistemul informa ţ ional de management reprezint ă ometod ă organizat ă de asigurare cu informa ţ ii interne şiexterne referitoare la opera ţ iunile trecute, prezente şiviitoare ale organiza ţ iei pentru a sprijini luarea şiaplicarea deciziilor”.

M. Hitt

Elaborarea unor decizii corecte în domeniul sprijinului logistic al for ţei nu este

posibilă decât în condiţiile în care organele de specialitate dispun de informaţii completecu privire la problemele sau fenomenele în studiu.

Funcţionarea adecvată a sprijinului logistic la acest nivel, pentru realizarea

obiectivelor previzionate, nu este posibilă doar prin contribuţia organizării structurale.

Pentru aceasta este necesar un sistem informaţional care să furnizeze atât organelor de

conducere (comandă) a sprijinului logistic, cât şi subordonaţilor lor informaţiile

adecvate creării posibilităţilor de transpunere în practică a deciziilor optime.Elementul principal al sistemului informaţional al sprijinului logistic al for ţei îl

reprezintă informaţia. Prin informaţii se înţeleg comunicările, datele, studiile etc. care au

calitatea dea aduce un aport de cunoaştere celor interesaţi cu privire la procesele şi

evenimentele ce implică resursele materiale şi financiare în vederea acordării sprijinului

logistic. Privită astfel, informaţia se prezintă ca suport esenţial al conducerii sprijinului

logistic, ca fiind utilă pentru fundamentarea şi formularea deciziilor necesare declanşării

acţiunilor complexe de asigurare a structurilor integrate for ţei operaţionale cu produsele,

tehnica şi echipamentele necesare, indiferent de condiţiile operative şi tactice de ducere

a acţiunilor militare. Având în vedere acest rol, informaţia logistică este parte

componentă a sistemului operaţional al for ţei, determinând relaţional complexul:

informaţie, decizie, acţiune.

7/16/2019 Logistic


Realizarea unei informări complete, operative şi de calitate, precum şi

valorificarea acesteia, la nivelul logisticii for ţei, nu poate fi concepută decât în cadrul

unui sistem informaţional adecvat.

Abordarea sistemului informaţional al sprijinului logistic, în contextul r ăzboiului

modern, permite proiectarea şi operaţionalizarea unui proces de conducere eficient, care

să aibă la bază informaţiile utile ce se cer selectate, stocate, prelucrate şi sintetizate astfel

încât să devină operabile pe timpul ducerii acţiunilor militare.

4.1. Abordări teoretice privind sistemul informaţional organizaţional

Noţiuni şi elemente de bază privind sistemul informaţional

Tratarea sistemică a funcţionării managementului organizaţiei implică o analiză corectă a aspectului său informaţional. În acest sens, întregul proces managerial ne apare

ca un mecanism de însuşire şi transmitere a informaţiei. Momentul central al acestui

proces îl reprezintă actul de adoptare a deciziei, care generează la rându-i informaţia

managerială transmisă la executanţi sub formă de planuri, dispoziţiuni, ordine,

normative, comenzi etc28.

În abordarea problematicii sistemului informaţional organizaţional un prim pas îlreprezintă definirea acestuia.

Sistemul informa ţ ional reprezint ă ansamblul informa ţ iilor, fluxurilor şi

circuitelor informa ţ ionale, procedurilor şi mijloacelor de tratare a informa ţ iilor menite

să contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor organiza ţ iei29.

După opinia specialiştilor, sistemul informaţional r ăspunde cerinţelor

manageriale, deoarece apare ca un complex de oameni şi de activităţi practice, de

echipamente şi de proceduri, orientat către modelarea proceselor de conducere cu

ajutorul unor operaţii de prelucrare a informaţiilor, bazat pe folosirea mijloacelor de

mecanizare şi automatizare. Rezultă, deci, că pentru funcţionarea eficientă, sistemul

28 Ion Petrescu, Management, Bucureşti: Editura Holding Reporter, 1991, p.165.29 Ovidiu Nicolescu, Ion Verboncu, Management , Bucureşti: Editura Economică, , 1995, p.170.

7/16/2019 Logistic


informaţional are la bază un sistem informatic. Acesta reprezintă un sistem de tratare

mecanizată sau automatizată a informaţiei, constituit din echipamente, programe şi

fişiere care trebuie să satisfacă cerinţe riguros precizate30.

Sistemul informaţional nu se confundă cu sistemul informatic, ci îl include pe

acesta, de aceea presupune folosirea mijloacelor şi metodelor moderne de calcul şi

analiză economică, programarea, optimizarea proceselor manageriale şi elaborarea de

modele previzionale, precum şi tipizarea unor scheme de circuite informaţionale la

nivelul managerului, a ajutoarelor sale imediate, a şefilor de subunităţi şi a salariaţilor

organizaţiei (fig. 4.1.a).

Fig. 4.1.a. Locul sistemelor informatic şi informaţional în sistemul de conducere

Sistemul informaţional asigur ă cunoaşterea realităţilor organizaţiei şi contribuie,

astfel, la elaborarea şi îndeplinirea obiectivelor stabilite de manager. Prin intermediul

său se obţin informaţii necesare fundamentării deciziilor strategice şi de politică

economică, se furnizează baza de date necesare elabor ării modelelor de creştere

economică, se culeg, prelucrează şi transmit informaţiile pentru realizarea scopurilor şi

obiectivelor, se măsoar ă intensitatea conexiunilor din spaţiul managerial, se determină

abaterile apărute şi cauzele acestora.

30 Corneliu Russu, Management , Bucureşti: Editura Expert, 1996, p.12.

Decizii

Date

Sisteminformaţional

Sisteminformatic

Informaţii

SISTEMUL CONDUCĂTOR

Programe decalcul Simulări

SISTEMUL CONDUS

Dialog om-calculator

Cerinţe

Decizii automate

Sistem deconducere

7/16/2019 Logistic


Sistemul informaţional pentru conducere (S.I.C.): concepte şi cerinţe specifice

Scopul esenţial al S.I.C., parte componentă a sistemului informaţional al

organizaţiei, este de a servi stabilirii planurilor care să asigure realizarea obiectivelor

acesteia, coordonării activităţilor, astfel încât acestea să se desf ăşoare potrivit modalităţilor

stabilite, precum şi controlul performanţelor în vederea asigur ării conformanţei acţiunilor

cu planurile31.

În asigurarea realizării acestui scop, rolul informaţiei este determinant, iar S.I.C.

trebuie astfel conceput încât să permită îndeplinirea corespunzătoare a rolului respectiv,

în sensul satisfacerii integrale a nevoilor informaţionale ale cadrelor de conducere

situate la diferite niveluri ierarhice şi, în primul rând, ale celor situate la nivelurile

superioare ale organizaţiei (fig. 4.1.b.)*

.

Fig. 4.1.b. Rolul sistemului informaţional în conexiunea: obiective – informaţii – decizii

31 Corneliu Russu, op. cit., p.142.* Sistem de execu ţ ie

informa ii

informaţii

procese decizionale

SISTEM DECIZIONAL

NivelSu erior

NivelMediu

NivelInferior

SISTEMINFORMA IONAL

SISTEM OPERAŢIONAL*

obiective demanagement

decizii

decizii informa ii

7/16/2019 Logistic


Funcţionalitatea şi eficienţa sistemului informaţional pentru conducere depind de

respectarea câtorva cerin ţ e de baz ă. O primă cerinţă se refer ă la necesitatea definirii

obiectivelor organiza ţ iei în funcţie de cerinţele informaţionale. De asemenea, este

necesar ca sistemul informaţional să fie corelat cu procesul managerial şi, pe această

bază, să se stabilească exigenţele generale şi specifice pentru sistemul informaţional-

managerial. Tot pe planul corelării trebuie avut în vedere raportul ce se stabileşte între

sistemul informaţional şi structura organizatorică a organizaţiei, exigenţele pe care le

impun reciproc. O cerinţă deosebit de importantă se refer ă la necesitatea selec ţ iei

informa ţ iilor , în scopul de a se asigura o corespondenţă raţională şi eficace între nevoile

reale ale managerului şi informaţiile ce îi sunt furnizate de ajutoarele sale directe. În

acest cadru, managerul primeşte atât informaţii de natur ă tehnic-operativă, cât şiinformaţii economice. Pentru a asigura un nivel superior de veridicitate şi eficienţă a

informaţiilor economice este nevoie să se insiste pe calitatea evidenţelor, faţă de care

acestea se găsesc în relaţii de dependenţă. Tot pe planul dependenţei se află informaţiile

faţă de nivelul de prelucrare a datelor.

Şi, în sfâr şit, o ultimă cerinţă se refer ă la suple ţ ea şi adaptabilitatea sistemului

informa ţ ional managerial.Detaliile evidenţiate ne conduc la concluzia că logistica for ţei îşi realizează

misiunile atât pe timpul pregătirii, cât şi pe timpul ducerii operaţiei, prin utilizarea la

momentul oportun a tuturor datelor necesare, furnizate de un sistem informa ţional de

conducere adecvat.

4.2. Conceptul de sistem informaţional în asigurarea sprijinului logistic

Definirea sistemului informaţional al sprijinului logistic

Integrat sistemului de management operaţional, sistemul informaţional al

sprijinului logistic (specific for ţei) cuprinde totalitatea informaţiilor, fluxurilor şi

circuitelor informaţionale specifice organizate într-o concepţie unitar ă, precum şi

metodele, procedeele şi mijloacele folosite pentru culegerea, păstrarea, prelucrarea şi

7/16/2019 Logistic


transmiterea datelor în scopul sistematizării, analizei şi valorificării acestora în procesul

de management al sprijinului logistic.

Sistemul informaţional al sprijinului logistic reprezintă, de altfel, un ansamblu

ierarhizat de procese informaţionale prin intermediul cărora se asigur ă conexiunile necesare

dintre sistemele conducător şi condus atât la nivelul structurii de logistică a for ţei, cât şi între

aceasta şi marea unitate, unităţile şi subunităţile de execuţie a sprijinului logistic subordonate.

Plecând de la sistemul specific de management (al sprijinului logistic), vorbim

de un sistem informaţional al sprijinului logistic, alături de sistemele organizatoric şi

decizional (fig. 4.2. a.).

Fig. 4.2.a. Locul sistemului informaţional al sprijinului logistic în cadrul managementului operaţional

al for ţei.

MANAGEMENTUL OPERAŢIONAL ŞIMANAGEMENTUL SPRIJINULUILOGISTIC

SISTEMULORGANIZATORIC AL

FOR ŢEI

SISTEMULINFORMAŢIONAL AL

FOR ŢEI

SISTEMULDECIZIONAL AL

FOR ŢEI

SISTEMULORGANIZATORI C AL

SPRIJINULUILOGISTIC

SISTEMULINFORMAŢIONAL AL

SPRIJINULUILOGISTIC

SISTEMULDECIZIONAL AL

SPRIJINULUILOGISTIC

SISTEMUL DEEXECUŢIE ALSPRIJINULUI

LOGISTIC

SISTEMULINFORMATIC AL

SPRIJINULUI

LOGISTIC

7/16/2019 Logistic


În condiţiile pregătirii şi ducerii operaţiei de către structurile for ţei, sistemul

informaţional al sprijinului logistic poate fi caracterizat de următoarele particularităţi

funcţionale:

¾ pregăteşte şi fundamentează deciziile pe care urmează să le ia organele de

logistică în urma colectării, prelucr ării şi transpunerii informaţiilor pe supor ţi reali, în

perioade bine definite, în mod operativ, corect şi corespunzător nivelului ierarhic pentru

care au fost prelucrate datele respective;

¾ ofer ă „materia primă informaţională” cerută de îndeplinirea obiectivelor,

exercitarea sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor, atât de personalul de

conducere, cât şi de cel de execuţie;

¾ din punct de vedere logistic, este tipul de sistem informaţional tehnico-economic ce integrează, de la nivelul structurilor subordonate for ţei până la nivelul

compartimentului logistic (birou, secţie) al acesteia, toate informaţiile tehnice şi

economice complexe (sintetice şi analitice, cantitative şi valorice, de plan şi efective

etc.), obţinute prin prelucrarea automatizată a datelor, în vederea valorificării superioare

a resurselor financiare, materiale şi umane cu eficienţă maximă (fig. 4.2. b.).

Fig. 4.2. b. Determinante ale sistemului informaţional al sprijinului logistic

Circuite şi fluxuri informaţionale

Surse de informaţiidiferite

Sistem informaticlogistic dezvoltat

Utilizatorimultipli

Mediulextern

Mediulintern Circuite şi fluxuri informaţionale

7/16/2019 Logistic


O importanţă deosebită în cadrul sistemului informaţional al sprijinului logistic

o prezintă sistemul informatic integrat de prelucrare a informaţiilor specifice, definit ca

un ansamblul de operaţii, metode, procedee, mijloace tehnico-manuale, mecanice şi, în

special, automatizate – şi supor ţi materiali, folosite în procesul complex de culegere,

înregistrare, prelucrare, transmitere, analiză, valorificare, păstrare, f ăr ă transcrieri

repetate ale datelor centralizate de la toate structurile de sprijin logistic, care sunt

necesare în vederea desf ăşur ării optime a tratării informaţiilor.

Legătura dintre sistemul informaţional al sprijinului logistic şi sistemul

informatic este ca de la întreg la parte. Ambele sisteme urmăresc acelaşi scop, între ele

neexistând deosebiri de esenţă, numai în măsura în care mijloacele de prelucrare

automată participă la realizarea scopului şi obiectivelor propuse. Întotdeauna va exista ocategorie de informaţii indisolubil asociate specialistului în logistică, cu un pronunţat

caracter personal şi inovaţional, care nu va fi stocată şi vehiculată prin intermediul

calculatorului. Dincolo de aspectele generale, consider ăm că, în condiţiile informatizării

logisticii până la nivel batalion (similar), sistemul informatic poate să funcţioneze cu

mijloace electronice de calcul în etapele de pregătire a operaţiei (de apărare sau

ofensive) când sistemul logistic funcţionează în localităţi. Acest lucru nu este posibilîntotdeauna, pe timpul ducerii operaţiei, datorită inexistenţei tuturor condiţiilor de

siguranţă în funcţionarea calculatoarelor electronice aflate în dotarea logisticii.

4.3. Unele abordări ale sistemului informatic logistic

Cerinţele generale ale sistemului informatic logistic

Sfâr şitul mileniului al II-lea şi începutul mileniului al III-lea se caracterizează

printr-o revoluţie tehnico-ştiinţifică multilaterală în domeniul militar, ale cărei efecte au

fost deja prefigurate în ultimele conflicte militare.

În condiţiile câmpului de luptă modern, când factorul timp devine hotărâtor

pentru elaborarea unei decizii corecte, care să ţină seama de o complexitate de condiţii,

folosirea sistemelor de calcul este incontestabilă şi, mai ales, indispensabilă actului de

7/16/2019 Logistic


conducere a sprijinului logistic. Implementarea sistemului informatic logistic a devenit o

necesitate, la nivelul Categoriilor de For ţe, imprimând structurilor logistice, la toate

nivelurile, operativitate, siguranţă, continuitate şi flexibilitate.

Prin construcţia sa, sistemul informatic logistic trebuie să satisfacă următoarele

cerinţe: să fie economic; să fie uşor utilizat; să dispună de o structur ă modular ă; să fie

flexibil; să fie uşor de implementat; să dispună de facilităţi în vederea extinderii atât a

soft-ului, cât şi a structurii; să poată include programele de evidenţă, mentenanţă,

asistenţă etc. deja existente în Categoriile de For ţe; să dispună de o bună documentare

care să includă specificaţii de sistem, manuale de utilizare şi manuale de operare.

Rezolvarea unor probleme informaţionale specifice, care necesită prelucrarea

datelor şi a ansamblului activităţilor decizionale, se bazează pe utilizarea unor pachetede programe şi aplicaţii ce trebuie să reflecte cu fidelitate concepţia de organizare,

asigurare şi executare a acţiunilor logistice de marile unităţi şi unităţile din For ţele

Terestre, Aeriene şi Navale, prevăzută în reglementările militare în vigoare.

Programele informaţionale trebuie să fie în măsur ă ca, prin prelucrarea şi

sintetizarea informaţiilor existente în baza de date, să prezinte, la cerere, situaţii şi

analize exprimate sub formă alfanumerică şi grafică (scheme, tabele, variante optime detransport-aprovizionare etc.), privind:

• necesarul şi existentul în for ţe logistice, mijloace de luptă, armament şi

muniţii, tehnică şi materiale, pe mari unităţi şi unităţi subordonate

Categoriilor de For ţe;

• stocurile de muniţii, carburanţi-lubrifianţi, alimente şi echipament, pe

teritoriul naţional, în bazele logistice şi la marile unităţi tactice;

• reţelele de comunicaţie rutiere şi feroviare pe judeţe, zone de operaţii şi pe

întregul teritoriu naţional;

• reţelele de transport prin conducte a carburanţilor şi a gazelor naturale;

• conţinutul sintezelor şi al rapoartelor specifice, pe linia sprijinului logistic;

7/16/2019 Logistic


• sinteze informative transmise periodic unităţilor şi marilor unităţi de

logistică;

• conţinutul mesajelor şi al documentelor tipizate utilizate pentru conducerea

sprijinului logistic;

• conţinutul documentelor operative elaborate, asigurarea transmiterii

acestora, integral sau în extras, către subordonaţi;

• pierderile în tehnică ale marilor unităţi şi unităţi tactice, în acţiunile

militare duse pe timpul r ăzboiului (pe zile, luni, ani);

• consumurile de muniţii şi materiale, în diferite situaţii (ofensivă, apărare,

contraatac etc.) ale marilor unităţi şi unităţi tactice (pe zile, luni ani).

Evoluţia realizării sistemului informatic logistic

Până în prezent s-au desf ăşurat două etape (faze). Prima etapă a fost numită şi

faza pilot , în cadrul căreia a fost adaptat şi testat programul comercial ORACLE, pentru

evidenţa şi gestiunea materialelor, în domeniile „echipament” şi „alimente”, şi a fost

achiziţionat echipamentul hardware şi soft-ul necesar pentru interconectarea

Comandamentului Logistic Întrunit cu două depozite de profil. Această fază a demarat

în septembrie 1999 şi s-a încheiat în luna mai 2000. În cadrul fazei pilot au fost testate şiconfigurate aplicaţiile pentru modulele „Contabilitate furnizori”, „Aprovizionare

(achiziţii)” şi „Gestionarea stocurilor”. Trebuie menţionat faptul că pentru această

activitate au fost alocate fondurile necesare prin „Iniţiativa de la Var şovia”.

Faza a doua a proiectului a fost demarată în luna septembrie 2003 prin fondurile

Iniţiativei de la Var şovia şi din bugetul Ministerului Apăr ării Naţionale. Începând cu

această etapă, integratorul român al proiectului a fost desemnat consor ţiul U.T.I.

SYSTEMS S.A. – SIVECO ROMÂNIA S.A.

La proiectarea sistemului informatic logistic s-a avut în vedere circuitul

informaţional logistic privind aprovizionarea, mentenanţa şi transportul bunurilor

materiale, iar pentru ca acesta să fie flexibil şi uşor de dezvoltat a fost prevăzut cu o

configuraţie modular ă.

7/16/2019 Logistic


Consider ăm că fluxul informaţional al cererilor (de aprovizionare, de reparaţii,

de transport etc.), este structurat, în funcţie de tipul for ţei, pe patru nivele, astfel:

- nivelul 1: raportul de informare logistică (raportul cerere) este elaborat de

unitatea luptătoare (B., Dn., similare) şi înaintată la compartimentul logistic

al marii unităţi de nivel tactic; acesta analizează solicitarea şi, în funcţie de

competenţe, o soluţionează la acest nivel sau este înaintată la structura

logistică a grupării de for ţe;

- nivelul 2: rapoartele de informare logistică primite de secţia logistică a

grupării de for ţe de la marile unităţi şi unităţi tactice subordonate sunt

analizate şi soluţionate sau direcţionate către eşalonul superior;

- nivelul 3: rapoartele de informare logistică elaborate de secţia logistică agrupării de for ţe sunt înaintate spre soluţionare eşaloanelor competente

(Comandamentul Operaţional Întrunit; Statele Majore ale Categoriilor de

For ţe);

- nivelul 4: rapoartele de informare logistică sunt analizate şi înaintate de

Comandamentul Operaţional Întrunit sau Categoriile de For ţe Armate la

Comandamentul Logistic Întrunit pentru a fi soluţionate prin for ţele propriisau prin intermediul: Departamentului pentru Armamente; Comandamentului

Transmisiunilor; Direcţiei Medicale; Serviciului Asigurare Audiovizual.

Asigurarea bunurilor materiale (serviciilor) care intr ă în competenţa Categoriilor

de For ţe se execută prin grija structurilor logistice proprii şi cu mijloacele din dotarea

acestora.

Înainte de începerea fazei a doua au fost stabilite atât echipele de lucru din cadrul

structurilor componente ale Categoriilor de For ţe, cât şi echipele de lucru ale

consor ţiului U.T.I. SYSTEMS S.A. – SIVECO ROMÂNIA S.A., precum şi structurile

care vor fi introduse în sistemul informatic logistic, optându-se pentru modularea

sistemului.

7/16/2019 Logistic


În faza a doua s-au desf ăşurat activităţi de analiză „macro” cu privire la

algoritmii utilizaţi în cadrul fluxurilor informaţionale corespunzătoare proceselor din

sfera logisticii gestionate de structurile respective (logistice) din cadrul Categoriilor de

For ţe, fiind vizate următoarele aspecte:

• privind structurile organizatorice:

o nivelul de organizare al acestora;

o diagramele de relaţii;

o atribuţiile structurilor.

• privind fluxurile de lucru din cadrul structurilor:

o procesele existente (de exemplu - recepţia de bunuri);

o documentele aferente fiecărui proces (ex.: note de intrare-recepţie,

ordine de distribuţie, ordine de repartiţie);

o legătura dintre procese (succesiunea lor, intr ări/ieşiri de date);

o elemente decizionale, inclusiv ierarhii de aprobare (ex.: controlul

calităţii, scoateri de materiale de la stocul de mobilizare, desf ăşurarea

curselor de autovehicule în afara garnizoanei).

• privind rapoartele şi situaţiile necesare/existente:o rapoarte specifice fiecărui nivel din structura organizatorică

(denumire, conţinut, format, periodicitate);

o reguli de acces la rapoarte.

În faza a doua a sistemului informatic logistic se vor dezvolta, în continuare,

module suplimentare, faţă de cele din prima etapă, în funcţie de fondurile financiare

alocate, care vizează:

¾ managementul claselor de materiale;

¾ managementul echipamentelor majore;

¾ managementul mijloacelor fixe şi mentenanţa;

¾ managementul distribuţiei;

¾ managementul achiziţiilor şi investiţiilor.

7/16/2019 Logistic


După definitivarea fazei a doua, consider ăm că este necesar ca pe structurile

stabilite pentru experimentare să se implementeze toate serviciile şi facilităţile sistemului

informatic logistic, şi numai după constatarea funcţionării acestuia, la nivelul cerinţelor

impuse, să fie apoi dezvoltat în toate structurile subordonate Categoriilor de For ţe, astfel

încât, dacă este posibil, informatizarea logisticii să fie încheiată până în anul 2007.

4.4. Componentele sistemului informaţional al sprijinului logistic

Data şi informaţia în domeniul sprijinului logistic

Potrivit opiniilor majorităţii specialiştilor, data reprezintă descrierea cifrică sau

letrică a unor acţiuni, procese, fapte, fenomene referitoare la o anumită organizaţie.32

Datele sunt exprimate într-o formă convenţională, adecvată pentru comunicare,interpretare sau prelucrare manuală, mecanizată sau automată. Ele sunt, de altfel,

elemente brute la intrarea în sistemul de prelucrare, constituind suportul simbolic al

informaţiilor de natur ă logistică.

Informaţiile reprezintă reflectarea în conştiinţa organelor de logistică a

legăturilor obiective cauză-efect, din spaţiul operaţional al for ţei, şi constau în ştiri,

înştiinţări, mesaje privind starea sau condiţiile unor procese şi fenomene legate deacordarea sprijinului logistic, constituind o noutate pentru primitor în sensul că îi

sporesc gradul de cunoaştere referitor la ceea ce îl interesează.

În sens managerial, informaţiile de logistică sunt înştiinţări (prin rapoarte, ordine,

cereri etc.) cu scopul de a determina reacţii ce declanşează acţiuni complexe de sprijin

logistic a for ţelor luptătoare.

Precizia informa ţ iilor de logistică, primite, la un moment dat, de la marile unităţi

şi unităţi luptătoare, se poate determina cu relaţia:

max I

I K

ef p =

32 Ovidiu Nicolescu, Ion Verboncu, op. cit., p.171.

7/16/2019 Logistic


în care:

K p – coeficientul de precizie (gradul de asigurare cu informaţia necesar ă, de

precizie corespunzătoare reflectării veridice a realităţii);

I ef – cantitatea de informaţie efectivă;Imax – cantitatea de informaţie maximă posibilă în condiţiile date (cea care

corespunde celui mai mare grad de detaliere a datelor disponibile, în

condiţiile celei mai scurte perioade de prelucrare a acestora).33

Aprecierea calitativă a informa ţ iilor se face pe baza „coeficientului acţiunii

utile”, determinat cu relaţia:ili

ele Kau

×

×=

în care:

li, le – cantităţile de informaţii care intr ă, respectiv care ies dintr-o structur ă de

conducere sau de execuţie a sprijinului logistic;

i, e – valoarea corespunzătoare (în utili) a unităţii de informaţie.

Circuitele şi fluxurile informaţionale ale sprijinului logistic

Circuitele informa ţ ionale sunt itinerariile parcurse de date şi informaţii, de la locul

culegerii datelor până la destinatarii informaţiilor. Totodată, circuitele pot fi definite ca

traiectele pe care le parcurg informaţiile sau categoriile de informaţii între emiţător şi destinatar.

Pentru eficienţa activităţilor de sprijin logistic, circuitele informaţionale trebuie

să fie cât mai scurte, raţionale şi economicoase. De reţinut că, prin lungimea lor,

circuitele informaţionale condiţionează, într-o propor ţie semnificativă, funcţionalitatea

sistemului informaţional al sprijinului logistic la diferitele eşaloane luptătoare.

Fluxul informa ţ ional al sprijinului logistic reprezintă ansamblul informaţiilor

care circulă între emitent şi beneficiar, indiferent de procesul sau de natura suportului

folosit la prelucrarea sau transmiterea acestora. Conţinutul fluxului informaţional al

33 Corneliu Russu, op.cit., p.130

7/16/2019 Logistic


sprijinului logistic îl formează documentele, comunicările scrise sau verbale, mesajele

sau diferitele semnale, exprimate printr-un volum stabilit de date.34

Pentru îndeplinirea misiunilor ce-i revin, aparatul de conducere al sprijinului

logistic, la nivelul for ţei, transmite sistemelor logistice conduse anexele „sprijin logistic”

la ordinele de operaţie, primind apoi informaţiile corespunzătoare, pe baza cărora

sistemul logistic conducător aduce corecturile şi formulează precizările care se impun.35

Un model de flux informaţional al sprijinului logistic, între două niveluri, în

cadrul grupării de for ţe operaţionale, este reprezentant în tabelul 2.

Având în vedere obiectivele care trebuie atinse, fluxul informaţional al sprijinului

logistic la nivelul for ţei mai vizează: comanda, coordonarea şi controlul activităţilor specifice pe

domenii funcţionale (de sprijin logistic); conducerea activităţilor la nivelul marii unităţi, unităţilor

şi subunităţilor de execuţie a sprijinului logistic pe timpul pregătirii şi ducerii operaţiei.

Tabelul 2. Fluxul informaţional logistic între două niveluri în cadrul grupării de for ţeoperaţionale

PRIMA TREAPTĂ A DOUA TREAPTĂ Nivel Conţinut Nivel Conţinut

Tipulfluxului

A. PENTRU CONDUCEREA SPRIJINULUI LOGISTIC- Anexe „sprijin logistic”

la ordine de operaţie.

- Ordine preliminarii transmise prin mijloacele de transmisiuni(fir, radio, radioreleu).

- Anexe „sprijin logistic”la ordine fragmentare deoperaţie.

S i s t e m u l l o g i s t i c c o n d u s

( N i v e l m a r e u n i t a t e

s u b o r d o n a t ă )

- Rapoarte de informarelogistică..

- Rapoarte (informaţii) pentrusoluţionarea unor situaţiiurgente de acordare asprijinului logistic.

B. PENTRU APROVIZIONĂRI ŞI EVACUĂRI P e r i o d i c

S i s t e m u l l o g i s t i

c c o n d u c ă t o r ( N i v e l g r u p a r e d e

f o r ţ e

o p e r a ţ i o n a l ă )

- Ordine de repartiţie-distribuţie.

- Certificate de garanţie şi

de calitate.- Mesaje transmise prin

mijloace de transmisiuni(fir, radio) privind loculde aşteptare al coloanelor de transport. S

i s t e m u l l o g i s t i c

c o n d u s

( N i v e l m a r e u

n i t a t e

s u b o r d o n a t ă )

- Rapoarte (cereri).- A.P. emis pentru materialele

primite.

- Raportarea primirii materialelor din sursele repartizate.

- Raportarea prin mijloaceletransmisiuni a evacuării tehnicii,a r ăniţilor şi bolnavilor etc..

34 Col. dr. Mircea Udrescu, Sistematizări despre conducerea logisticii armatei, Bucureşti : Editura Sylvi, 1997, p.135.35 Ibidem, p.136

7/16/2019 Logistic


Aspecte referitoare la procedurile informaţionale şi mijloacele de tratare a

informaţiilor în domeniul sprijinului logistic

Procedurile informa ţ ionale

O componentă a sistemului informaţional, care va avea un rol preponderent în

structura sistemului logistic al for ţei, o reprezintă procedurile informaţionale.

Specialiştii definesc procedurile informa ţ ionale ca fiind „ansamblul elementelor

prin care se stabilesc modalit ăţ ile de culegere, înregistrare, transmitere şi prelucrare a

unei categorii de informa ţ ii cu precizarea opera ţ iilor de efectuat şi succesiunea lor, a

supor ţ ilor, formulelor, modelelor şi mijloacelor de tratare a informa ţ iilor folosite”.36

Integrarea armatei noastre în structurile militare euroatlantice determină ca, în

urma restructur ărilor ce au loc, progresele înregistrate în conceperea şi funcţionareasistemului informaţional al sprijinului logistic să se reflecte într-o manier ă edificatoare.

O particularitate a procedurilor informaţionale o reprezintă caracterul lor foarte

detaliat. Prin proceduri se stabilesc:

• supor ţii (purtătorii) de informaţii utilizaţi, adică materialele folosite pentru

consemnarea lor şi caracteristicile acestora;

•

mijloacele utilizate pentru a culege, înregistra, transmite şi prelucrainformaţiile;

• succesiunea tratării informaţiilor, precum şi operaţiile pe care acestea le

suportă, metodele şi formulele de calcul utilizate.

Purtătorii informaţiilor integrate în fluxuri sunt mijloacele materiale cu ajutorul

cărora sunt vehiculate, stocate şi păstrate informaţiile. Aceştia se clasifică în următoarele

grupe:

a) purt ătorii clasici: documente primare (situaţii, cereri, rapoarte, documente

pentru distribuţie etc.); documente de conducere a sprijinului logistic;

documente ale evidenţei statistice, contabile şi operative;

36 Ovidiu Nicolescu (coordonator) şi colectiv, Management , Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, R.A. – 1992, p.192.

7/16/2019 Logistic


b) purt ătorii folosi ţ i în sistemul de prelucrare automat ă a datelor (diskete,

C.D.-uri, D.V.D.-uri, memory stick ş.a.).

Pentru fiecare dintre supor ţii menţionaţi se precizează caracteristicile

dimensionale şi de structur ă adecvate categoriilor de informaţii pentru care vor fi

utilizaţi. Procedurile informaţionale nu se reduc însă la stabilirea supor ţilor

informaţionali.

În cadrul procedurilor se include fixarea succesiunii tratării informaţiilor, precum

şi operaţiile pe care acestea le suportă, modelele şi formulele de calcul utilizate. Spre

exemplu, sunt stabilite formule de calcul pentru: determinarea necesarului de

aprovizionat pe clase de materiale, stabilirea cantităţilor de bunuri materiale ce pot fi

transportate pe curse, determinarea pierderilor probabile şi a posibilităţilor de reparaţii pe linie de mentenanţă.

În fixarea elementelor menţionate se porneşte de la finalitatea informaţiilor de

logistică. De aici decurge rolul fundamental al managementului sprijinului logistic al

for ţei în precizarea cu claritate a obiectivelor ce trebuie îndeplinite pentru realizarea

corespunzătoare a activităţilor specifice, în funcţie de particularităţile fiecărei acţiuni

militare.În condiţiile preconizate, de realizare a compatibilităţii sprijinului logistic al

marilor unităţi şi unităţi din structura for ţei operaţionale cu structurile similare din

NATO, un accent deosebit se acordă tipizării, standardizării şi codificării informaţiilor şi

situaţiilor informaţionale, astfel încât să se faciliteze integrarea oportună a lor în

sistemul logistic prin folosirea pe scar ă largă a computerelor.

Mijloacele de tratare a informa ţ iilor

În cadrul sistemului informaţional al sprijinului specific for ţei, mijloacele de

tratare (culegere, înregistrare, prelucrare şi transmitere) şi stocare (păstrare) a

informaţiilor includ toate instrumentele şi echipamentele care sunt implicate, începând

cu cele mai simple (creion, stilou, hârtie) şi continuând cu cele mai complicate sisteme

automate de calcul.

7/16/2019 Logistic


Având în vedere volumul şi structura, mijloacele de tratare a informaţiilor

logistice se clasifică astfel:

manuale – cum ar fi: maşina de dactilografiat, calculator electronic (cu funcţii

simple sau complexe), maşina de contabilizat, instrumente clasice (stilou, creion etc.);

automatizate – computere şi terminale.37

Modernizarea sistemului informaţional al sprijinului logistic impune utilizarea pe

scar ă largă de către organele de logistică, a computerului. Mergând mai departe,

consider ăm că sistemul poate fi ulterior modernizat prin realizarea de reţele de

calculatoare interconectate prin canale pentru transmiterea datelor, care să asigure

accesul lucr ătorilor de la distanţă folosind terminale.

Func ţ iile sistemului informa ţ ional al sprijinului logisticÎn vederea realizării misiunilor ce-i revin logisticii for ţei, în legătur ă cu

aprovizionarea şi transportul materialelor necesare, în pregătirea şi ducerea operaţiei, nu sunt

suficiente doar resursele (umane, tehnice, materiale şi financiare) stabilite de specialişti.

Combinarea raţională a acestora, în derularea acţiunilor militare, implică o permanentă

cunoaştere a cerinţelor structurilor luptătoare din structura for ţei, a stării stocurilor şi a

posibilităţilor oferite de sursele de aprovizionare, de prestatorii serviciilor de mentenanţă etc.Rezultă că sistemul informaţional al sprijinului logistic trebuie să îndeplinească

cumulativ următoarele trei funcţii: decizională, operaţională (sau de acţiune) şi de

documentare.38

Prima dintre acestea, func ţ ia decizional ă, se realizează prin asigurarea

ansamblului informaţiilor pentru iniţierea, fundamentarea şi adoptarea deciziilor, de

management al sprijinului logistic, adecvate condiţiilor specifice profilului for ţei atât în

pregătirea, cât şi în ducerea operaţiei de către organele de conducere logistică. Astfel,

după orientarea f ăcută de către comandant şi asupra noii misiuni, organele de planificare

şi conducere logistică vor transmite subordonaţilor acele detalii care să coreleze

37 Ovidiu Nicolescu , Ion Verboncu, Management , Bucureşti: Editura Economică, 1999, p. 251.38 Idem, p.252

7/16/2019 Logistic


concepţia eşalonului superior, privind efortul de sprijin logistic cu cerinţele formei de

operaţie care se desf ăşoar ă (apărare, ofensivă).

Concomitent, sistemul informaţional al sprijinului logistic are drept menire şi

declanşarea mulţimii de acţiuni necesare realizării obiectivelor logisticii for ţei – adică

func ţ ia opera ţ ional ă. Această funcţie are rolul de a pune la dispoziţia specialiştilor

ansamblul informaţiilor necesare realizării activităţilor de sprijin logistic. Un exemplu

semnificativ l-ar constitui, să zicem, utilizarea informaţiilor în activităţile desf ăşurate de

către şeful logisticii şi ajutoarele sale în pregătirea operaţiei, pe baza indicaţiilor date de

către comandantul for ţei pentru îndeplinirea noii misiuni.

Func ţ ia de documentare a sistemului informaţional al sprijinului logistic are

rolul de a oferi managerilor de logistică acele informaţii care servesc îmbunătăţiriicunoştinţelor acestora şi care, numai ulterior, este posibil să fie utilizate pentru luarea

deciziilor. De pildă, apariţia unor modificări la normele de consum sau de dotare sau

creşterea nivelului de realizare a stocurilor pentru anumite feluri de materiale reflectă

aspecte particulare funcţiei de documentare.

În realizarea acestor funcţii, sistemul informaţional al sprijinului logistic este confruntat

cu probleme foarte complexe, dată fiind tripla dimensiune a informaţiilor. Informaţiile au odimensiune militar ă, adecvată for ţei, în sensul că ele reprezintă premisa stabilirii şi îndeplinirii

obiectivelor de natur ă logistică. Informaţiile au o dimensiune logistică, fiindcă vizează toate

domeniile sprijinului logistic, indiferent de misiunea primită de către for ţă. În sfâr şit,

informaţiile au o dimensiune individuală, în sensul că ele condiţionează într-o propor ţie

apreciabilă deciziile pe care le iau, atât şeful logisticii, cât şi fiecare ofiţer subordonat.

4.5. Detalii privind perfecţionarea sistemului informaţional al sprijinului

logistic specific forţei operaţionale.

Deficienţe ale sistemului informaţional actual al sprijinului logistic

Studiile efectuate atât asupra sistemelor informaţionale, în general, cât şi asupra

celor funcţionabile, în domeniul sprijinului logistic al for ţei, au reliefat existenţa unor

7/16/2019 Logistic


deficienţe tipice, relativ frecvente, în funcţionarea lor. Dintre cele mai cunoscute sunt:

distorsiunea, filtrajul şi redundanţa.39

Distorsiunea , prima dintre deficienţele tipice, constă în modificarea par ţială,

neintenţionată, a conţinutului, a mesajului unei informaţii, pe parcursul culegerii,

prelucr ării şi transmiterii de la logistica for ţei la logistica eşaloanelor subordonate.

Dintre cauzele multiple care generează distorsiunea, menţionăm ca foarte

frecvente: diferenţe în pregătirea ofiţerilor de logistică implicaţi în vehicularea

informaţiei, folosirea de supor ţi informaţionali necorespunzători pentru înregistrarea

informaţiilor (neîntocmirea documentelor corespunzătoare de transmitere a informaţiilor

pentru conducerea sprijinului logistic); manipularea neglijentă a supor ţilor de informaţii

în procesul transmiterii lor beneficiarilor.Filtrajul se deosebeşte de distorsiune prin aceea că modificarea par ţială sau

totală a mesajului sau conţinutului informaţiilor are loc în mod intenţionat.

În situaţiile neluării tuturor măsurilor de protecţie a informaţiilor, filtrajul se

identifică prin următoarea cauză: intervenţia pe parcursul înregistr ării, transmiterii şi

prelucr ării informaţiilor a unor persoane (spioni) care au interesul ca beneficiarii

informaţiilor să primească mesaje schimbate. Această deficienţă cronică a sistemuluiinformaţional se manifestă şi ca urmare a neexercitării integrale a atribuţiilor de control

de către organele de logistică abilitate.

Efectul negativ, atât al distorsiunii, cât şi al filtrajului, este dezinformarea

par ţială sau integrală a beneficiarilor militari. Dacă dezinformarea se produce la nivelul

sistemului logistic conducător, aceasta se reflectă în diminuarea calităţii deciziilor. Când

dezinformarea se produce la nivelul executanţilor, efectele imediate se resimt pe planul

realizării proceselor cu caracter operaţional, impietând asupra cantităţii, calităţii şi

perioadei de aprovizionare şi transport a materialelor până la for ţele de angajare

imediată, cele de angajare ulterioar ă şi for ţele de sprijin.

39 Ovidiu Nicolescu, Ion Verboncu, , Management, Bucureşti: Editura Economică , 1995, p.180.

7/16/2019 Logistic


Redundan ţ a este o altă deficienţă major ă, tipică sistemului informaţional, care

constă în înregistrarea, transmiterea şi prelucrarea repetată a unor informaţii.

Cauza major ă a acestei disfuncţionalităţi informaţionale o reprezintă coordonarea

defectuoasă a unor segmente ale sistemului managerial al sprijinului logistic.

Redundanţa se produce mai ales când nu se respectă principiul unităţii de decizie şi

acţiune, efectele ei manifestându-se, adesea, sub forma transmiterii şi solicitării aceloraşi

informaţii (între sistemele conducător şi condus ale sprijinului logistic), dar prin

documente diferite (cum ar fi anexa „de sprijin logistic” la ordinul de operaţii şi anexele

celelalte la aceleaşi ordin – pe linie de artilerie, geniu, N.B.C.).

Tot în categoria deficienţelor majore se înscrie şi supraîncărcarea cu informaţii a

circuitelor informaţionale ale sprijinului logistic. Printre cauzele care o generează, înafara redundantei, menţionăm nerespectarea caracterului piramidal specific sistemului

informaţional al sprijinului logistic destinat for ţei operaţionale..

Prin caracter piramidal al sistemului informaţional al sprijinului specific for ţei

înţelegem agregarea selectivă a informaţiilor pe verticala sistemului de management al

sprijinului logistic, corespunzător sferei obiectivelor, competenţelor şi responsabilităţilor

circumscrise subdiviziunilor organizatorice.Din practica aplicaţiilor se constată că la originea situaţiei menţionate se află

insuficienta pregătire de către managerii logistici a circuitelor şi fluxurilor

informaţionale, în aşa fel încât să fie evitate suprapunerile de date şi informaţii în

procesul decizional al sprijinului logistic.

Cerinţe de raţionalizare a componentelor sistemului informaţional pe baza

restructurării conţinuturilor unor documente de conducere a sprijinului

logistic

Informaţia constituie materia primă de bază atât a sistemului informaţional, cât

şi, în general, a sistemului de management al sprijinului logistic, cu multiple dimensiuni.

7/16/2019 Logistic


În consecinţă, şi cerinţele cărora trebuie să le facă faţă informaţia logistică sunt multiple

pentru a asigura o percepere realistă a proceselor la care se refer ă.

Specific, o primă cerinţă o constituie asigurarea cu informaţii reale, în sensul

reflectării proceselor aşa cum se derulează în compartimentul (biroul, secţia, etc.)

logistic şi în contextul operativ-tactic în care îşi desf ăşoar ă activitatea. Realismul

informaţiilor condiţionează realismul deciziilor şi pe această bază realizarea unei

eficienţe logistice mari, conjugate cu efortul tactic în curs de desf ăşurare.

Procesele decizionale şi acţiunile logisticii for ţei se caracterizează, într-o măsur ă

sporită, prin complexitatea şi informaţiile pe care le reflectă, care trebuie să fie

multilaterale. Deosebit de importantă este această calitate a informaţiei pentru

îndeplinirea misiunilor ce le revin structurilor aferente domeniilor sprijinului logistic, petimpul pregătirii sau în ducerea operaţiei. De aceea, anexa „sprijin logistic” la ordinele

de operaţie, rapoartele de informare logistică a eşalonului superior ş.a. trebuie să

cuprindă toate informaţiile, considerate ca necesare, pentru luarea deciziilor de către

organele de conducere şi de execuţie (a sprijinului logistic) .

Asigurarea caracterului multilateral al informaţiilor nu trebuie să afecteze

respectarea cerinţei ca acestea să fie sintetice şi concise. Mai mult chiar, în condiţiilecomplexităţii crescânde ale r ăzboiului modern, surprinderea cu prioritate a datelor şi

informaţiilor de logistică esenţiale, de noutate, şi prezentarea lor cu economie de mesaje

devine o necesitate tot mai stringentă.

Pentru realizarea cerinţei anterioare se utilizează sistemul de comunicaţii şi

informatică al logisticii for ţei. Structura acestui sistem se bazează pe folosirea sistemului

RTP/STAR, a reţelelor publice de comunicaţii şi a mijloacelor fir – radioreleu,

numerice, radio, mobile, poştale şi de semnalizare, prin care trebuie să se asigure

legăturile cu eşalonul superior şi cu subordonaţii, precum şi cu sursele de aprovizionare

din zonă stabilite de eşalonul superior 40.

40 O.G. 22 din 09.04.1988 nr. T-1 Regulamentul transmisiunilor, pp.125-126.

7/16/2019 Logistic


Toate cerinţele menţionate anterior trebuie corelate concomitent cu precizia şi

siguranţa informaţiilor. Nu de puţine ori omiterea unor detalii semnificative generează

ambiguităţi asupra conţinutului mesajului, lipsind beneficiarul de siguranţă în utilizarea

respectivei informaţii. Pentru asigurarea acestei calităţi, nivelul de pregătire,

conştiinciozitatea, spiritul de sacrificiu şi gradul de motivare a personalului logistic care

furnizează informaţia sunt decisive.

Folosirea informaţiei, conform destinaţiei sale, este condiţionată de parvenirea ei

la organele de logistică ale for ţei în timp util, adică în perioada optimă pentru luarea

deciziei sau declanşarea acţiunii vizate. În acest sens, informaţiile zilnice, cuprinse în

documente, se transmit până la orele ordonate de eşalonul superior. Specific logisticii

moderne este reducerea perioadelor optime pentru iniţierea, luarea şi implementareadeciziilor. Prin urmare, şi caracterul operativ al tratării informaţiei devine tot mai

important, ştiut fiind că o informaţie oricât de bună devine total sau par ţial inutilă dacă

parvine după finalizarea procesului căruia i-a fost nemijlocit destinată.

Alte cerinţe ale informaţiilor necesare realizării sprijinului logistic se refer ă la

caracterul dinamic, orientarea prospectivă şi adaptarea lor la specialitatea personalului

de logistică implicat. Perceperea corectă şi integrală a mesajului unei informaţii estecondiţionată de o serie de factori, cum ar fi: nivelul de pregătire al beneficiarului de

informaţii în sfera logisticii; gradul său de informare în domeniul la care se refer ă

informaţia; timpul de care dispune pentru receptarea şi interpretarea informaţiei.

Emiţătorul logistic de informaţii trebuie să cunoască şi să aibă în vedere asemenea

factori, folosindu-i în structura şi formularea informaţiilor.

* *

*

Sistemul informaţional constituie, în raport cu sistemul managerial al

sprijinului logistic specific for ţei, un subsistem, fiind o componentă a acestuia. Raţiunea

existenţei sistemului informaţional al sprijinului logistic o reprezintă asigurarea bazei

7/16/2019 Logistic


informaţionale necesare pentru derularea eficientă atât a proceselor de management, cât

şi a celor de execuţie.

În consecinţă, în conceperea sau raţionalizarea sistemului informaţional al

sprijinului logistic, obiectivele şi cerinţele sale specifice trebuie să reflecte obiectivele

fundamentale, derivate, specifice şi individuale ale compartimentelor, birourilor şi

secţiilor logistice.

Aceasta implică atât studierea concepţiei eşalonului superior privind realizarea

sprijinului logistic (de marile unităţi, unităţile, subunităţile şi formaţiunile de logistică),

cât şi discuţii şi analize comune realizate de către ofiţerii de planificare şi conducere

logistică împreună cu subordonaţii lor – ca beneficiari principali ai sistemului

informaţional.Menţinerea parametrilor sistemului informaţional corespunzător necesităţilor

sprijinului logistic al for ţei operaţionale implică adaptarea lui continuă la condiţiile

endogene şi exogene particulare structurilor logistice de conducere şi de execuţie. Cu

alte cuvinte, sistemul informaţional trebuie să fie suficient de flexibil pentru a permite

modificarea caracteristicilor sale, îndeosebi funcţionale, conform necesităţilor. De un

mare ajutor în această privinţă poate fi conceperea sistemului informaţional într-oabordare modular ă, posibilă îndeosebi în condiţiile utilizării echipamentelor electronice

de calcul, baze de date şi a unor programe performante. Specialiştii subliniază că un

sistem modular – adică un ansamblu alcătuit din componente bine delimitate, cu

autonomie operaţională, integrate însă din punct de vedere funcţional, permite operarea

rapidă a modificărilor necesare în modulele implicate, f ăr ă a necesita, de regulă,

schimbări la nivelul concepţiei de ansamblu a sprijinului logistic.

Perfecţionarea sistemului informaţional al sprijinului logistic nu se reduce doar

la mijloacele tehnice de tratare a informaţiilor. Un accent deosebit se acordă în ultimul

timp realizării complexului: „specialist în logistică – maşină – informaţie”.

Realizarea unui asemenea sistem managerial de sprijin, în care sistemul

informaţional este organic integrat, presupune o abordare complexă a proceselor

7/16/2019 Logistic


desf ăşurate de compartimentul logistic (birou, secţie etc.), cu accent deosebit asupra

valorificării la maximum a potenţialului său tehnic, uman şi al computerului, pe baza

armonizării caracteristicilor acestora.

În concluzie, pentru a avea un sistem logistic viabil, precum şi un management

specific (al sprijinului logistic) care să proiecteze şi să realizeze ajungerea resurselor „la

locul potrivit” şi „la timpul potrivit”, se impune continuarea informatizării domeniilor

funcţionale ale sprijinului logistic astfel încât informaţiile şi datele necesare luării

deciziilor optime să fie furnizate de un sistem informatic performant. În acest context, se

poate explica necesitatea evoluţiei sistemului informaţional al sprijinului logistic pentru

îndeplinirea misiunilor logisticii şi reuşita acţiunii militare.

În viitor, sistemul informaţional logistic va fi perfecţionat pe baza tehnologiei proprii r ăzboiului bazat pe reţea. În acest sens, sistemele de conducere şi de execuţie a

sprijinului logistic vor folosi senzori pentru transmiterea/recepţia nevoilor de sprijin

logistic, potrivit specificului acţiunilor militare în pregătire sau în curs de desf ăşurare. În

acest fel, se va realiza o integrare deplină a sistemului informaţional logistic în sistemul

de comandă şi control al for ţei.

7/16/2019 Logistic


ÎN LOC DE ÎNCHEIERE

Aplicarea managementului sprijinului logistic, în cadrul managementului

specific al acţiunii militare, este determinată de cerinţele modernizării şi eficientizării

sistemului logistic operaţional.

Sistemul de management al sprijinului logistic este determinat de mecanismele

care dau funcţionalitate structurilor de specialitate şi cuprinde detaliile de ordin

decizional, organizatoric şi informaţional. În acest scop, abordarea componentelor

sistemului de management al sprijinului logistic este realizată pe baza cerinţelor

implicate de aplicarea funcţiilor manageriale.În vederea realizării consistenţei lucr ării, am insistat asupra funcţiilor

manageriale proprii sprijinului logistic, dezvoltând, după cum era firesc, planificarea,

potrivit exigenţelor procesului decizional şi particularităţilor determinate de situaţiile

acţionale adecvate crizei şi conflictului armat.

Alături de funcţii, în lucrare au fost dezvoltate, într-o deplină conexiune,

sistemele decizional şi informaţional, care apar ţin managementului sprijinului logistic.Particularizările şi exemplificările demonstrează posibilităţile moderne de abordare a

funcţionării logisticii, în general, şi sprijinului logistic, în special, în situaţiile impuse de

acţiunea militar ă.

În condiţiile câmpului de luptă modern, când factorul timp devine hotărâtor

pentru elaborarea deciziilor corecte, care să ţină seama de o complexitate de condiţii,

implementarea sistemului informatic logistic este incontestabilă şi mai ales

indispensabilă funcţionării managementului sprijinului logistic, acesta imprimând

structurilor logistice (de conducere şi de execuţie), la toate nivelurile, operativitate,

siguranţă, continuitate şi flexibilitate.

Caracteristicile conflictelor şi situaţiilor de instabilitate ale viitorului determină,

în funcţie de caracterul acţiunilor adversarului, dezvoltarea economică, infrastructura

7/16/2019 Logistic


zonelor (teatrelor) de operaţii ş.a., necesităţile reale de acordare a sprijinului logistic

pentru obţinerea succesului. În acest context, se poate explica necesitatea utilizării

managementului specific pentru a realiza dirijarea optimă a resurselor logistice în

vederea obţinerii reuşitei acţiunii militare.

În perspectivă, ca urmare a reconfigur ării sistemului logistic prin modernizarea

tehnologiei informaţionale specifice r ăzboiului bazat pe reţea, managementul sprijinului

logistic va fi perfecţionat datorită creării structurilor flexibile cu mare capacitate de

reacţie, capabile să acţioneze în orice condiţii, potrivit misiunilor încredinţate.

7/16/2019 Logistic


BIBLIOGRAFIE

Andronic Benone,

Siteanu Eugen

Schimbări şi tendin ţ e în strategia militar ă şi arta operativă,

Bucureşti, Editura Universităţii Naţionale de Apărare, 2005.Apopei Nicolae Procesul informa ţ ional decizional economic, Bucureşti,Editura Didactică şi Pedagogică, 1991.

Ar ădăvoaice Gheorghe Managementul organiza ţ iei şi ac ţ iunii militare, Bucureşti,Editura Sylvi, 1998.

Gl.D.(r) dr.Arsenie Valentin(coordonator) şi colectiv

Strategia militar ă românească în epoca modernă, Bucureşti,Editura Hummus, 1999.

Băcanu Bogdan Management strategic, Bucureşti, Editura Teora, 1997.Bădălan Eugen

(coordonator) şi colectiv

Instantanee manageriale, Bucureşti, Editura A.I.S.M., 2002.

Gl.bg.dr. Buţa Viorel(coordonator) şi colectiv

Elemente dinamice ale câmpului de lupt ă modern, Bucureşti,Editura Universităţii Naţionale de Apărare, 2004.

Cornescu Viorel,Mihăilescu Ioan,Stanciu Sica

Managementul organiza ţ iei, Bucureşti, Editura All Beck, 2003.

Dr. Dolghin Nicolae,drd. Sarcinschi Alexandra,Dinu Ştefan Mihai

Riscuri şi amenin ţări la adresa securit ăţ ii României,Bucureşti, Editura Universităţii Naţionale de Apărare, 2004.

Dumitru Vasile(coordonator) şi colectiv Sisteme informa ţ ionale militare, Bucureşti, Editura Ceres, 2000.

Emilian Radu(coordonator) şi colectiv

Fundamentele managementului firmei, Bucureşti, EdituraA.S.E., 2004.

Col.dr. Frunzetti Teodor Securitatea na ţ ional ă şi r ă zboiul modern, Bucureşti, EdituraMilitar ă, 1999.

Marinescu Gabriela Timpul şi deciziile manageriale, Iaşi, Editura Junimea, 1998.Măr ăcine Virginia Decizii manageriale. Îmbunăt ăţ irea performan ţ elor decizionale

ale firmei, Bucureşti, Editura Economică, 1998.Mihuleac Emil Bazele managementului, Bucureşti, Editura Tempus, 1994.Vasilescu Mircea,Udrescu Mircea,Minculete Gheorghe

Managemetnul logisticii pe timp de pace, Bucureşti, EdituraMuzeum, 2002.

Gl.dr. Mureşan Mircea,Gl.bg.(r.) dr.Văduva Gheorghe,

Ră zboiul viitorului, viitorul r ă zboiului, Bucureşti, EdituraUniversităţii Naţionale de Apărare, 2004.

7/16/2019 Logistic


Nicolescu Ovidiu,Verboncu Ion

Management , Bucureşti, Editura Economică, 1995.

Nicolescu Ovidiu,Verboncu Ion

Management , Bucureşti, Editura Economică, 1999.

Nour Aurel Sistemul informa ţ ional şi rolul lui în conducerea comandamentelor

şi unit ăţ ilor militare, Bucureşti, Academia Militar ă, 1991.Oprea Dumitru Analiza şi proiectarea sistemelor informa ţ ionale economice,Iaşi, Editura Polirom, 1999.

Petrescu Ion Management, Bucureşti, Editura Holding Reporter, 1991Gl.dr. Popescu Mihail Planificarea ac ţ iunilor militare, organizarea şi coordonarea

ac ţ iunilor , Bucureşti, Editura A.I.S.M., 2002.Col.dr. Rizea Constantin Logistica ac ţ iunilor militare întrunite, Bucureşti, Editura

A.I.S.M., 2002.Col.dr. Rizea Constantin,col.dr. Andronic Benone,

col.dr. Damian Ion

Planificarea sprijinului logistic în ac ţ iuni de lupt ă,Bucureşti, Editura A.I.S.M., 2002.

Russu Corneliu Management, Editura Bucureşti, Expert, 1996.Saget Le Meryem Managerul instuitiv, Editura Economică, Bucureşti, 1999.Col.dr. Stoian Ion Sisteme informatice militare pentru conducerea trupelor ,

Bucureşti, Editura A.I.S.M., 2002.Toma Gheorghe,Baltă, Corneliu

Secretul managementului. Abilitatea conducerii, Bucureşti,Editura Ceres, 2001.

Col.dr. Udrescu Mircea Sistematizări despre conducerea logisticii armatei, Bucureşti, Editura Sylvi, 1997.

Gl.bg.(r)dr.Văduva Gheorghe, Cerin ţ e opera ţ ionale specifice Alian ţ ei Nord-Atlantice şimodalit ăţ i de implementare a acestora în învăţământul dinUniversitatea Na ţ ional ă de Apărare, Bucureşti, 2005.

Gl.bg.(r)dr.Văduva Gheorghe

Ră zboiul bazat pe re ţ ea în fizionomia noilor conflictemilitare, Bucureşti, Editura Universităţii Naţionale deApărare, 2005.

* * * Doctrina pentru operaţii întrunite ale for ţelor armate (S.M.G./P.F.-3),Bucureşti, 2003.

* * * Doctrina pentru planificarea operaţiilor întrunite (S.M.G./P.F.-5), Bucureşti, 2003.* * * Doctrina pentru operaţiile întrunite multinaţionale, Bucureşti, 2001.* * * Doctrina pentru sprijinul logistic al operaţiilor întrunite, (S.M.G./P.F.-4),

Bucureşti, 2003.* * * Doctrina operaţiilor for ţelor terestre (F.T.-1), Bucureşti, 2004.* * * Doctrina pentru operaţii a for ţelor aeriene (F.A.-1), Bucureşti, 2004, proiect final.

7/16/2019 Logistic


* * * Doctrina pentru operaţii a for ţelor navale, (F.N.-1), Bucureşti, 2004.* * * Doctrina logistică întrunită a Alianţei (AJP-4).* * * Doctrina logistică a for ţelor terestre (ALP-9 (C), STANAG 2406).* * * Doctrina logisticii Alianţei (AJP-4(A)).* * * Doctrina logisticii multinaţionale (AJP-4.9).

* * * Viziunea şi obiectivele logistice ale NATO pe perioada 2003 – 2008.* * * Viziunea Strategică – 2010, Armata României, Bucureşti, 2003.* * * Principii şi politici NATO în logistică (M.C.-319/2).* * * F.M.101-5, Operaţiile şi organizarea statului major.* * * Manualul pentru organizarea de stat major şi operaţii întrunite ale for ţelor

armate (S.M.G./P.F.-3.5.) Bucureşti, 2004.* * * Instrucţiuni pentru planificarea operaţională (Guidelines for operational

planning – GOP), Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord.* * * Manualul pentru luptă al Brigăzii mecanizate (F.T./I.-1), Bucureşti, 2005.* * * Command Arrangements for Peace Operations, Editura Institutului Naţional

de Studii Strategice, S.U.A., 1995.* * * Glosar de termeni şi definiţii AAP, 2001.* * * Buletinele Universităţii Naţionale de Apărare: nr.2/2004; nr.4/2004; 1 şi 2/2005.* * * Revista „Impact Strategic” nr.1/2005, Bucureşti, Editura Universităţii

Naţionale de Apărare, 2005.* * * România membr ă a Alianţei Nord-Atlantice (lucr ări prezentate în cadrul

seminarului cu participare internaţională, 3 – 4 iunie 2004), Bucureşti,Editura Universităţii Naţionale de Apărare, 2004.

* * * Provocări la adresa securităţii şi strategiei la începutul secolului XXI

(Sesiunea de comunicări ştiinţifice cu participare internaţională 14 – 15aprilie 2005, Secţiunea: Logistică, Economie şi Finanţe), Bucureşti, EdituraUniversităţii Naţionale de Apărare, 2005.

* * * Adaptarea sistemului militar naţional la noile riscuri şi ameninţări din mediulde securitate (Sesiunea de comunicări ştiinţifice a Cursului postuniversitar de

perfecţionare în conducere strategică, 16 – 17 mai 2005, Bucureşti, EdituraUniversităţii Naţionale de Apărare, 2005.

7/16/2019 Logistic


ANEXA Nr. 1

CERINŢE

PENTRU REALIZAREA ANEXEI „SPRIJIN LOGISTIC”

LA PLANUL ŞI ORDINUL DE OPERAŢII

Referinţe:

1. SITUAŢIA

2. MISIUNEA

3. EXECUŢIA

4. SPRIJINUL LOGISTIC

4.1. Planificarea resurselor financiare

• situaţia cu necesarul de fonduri pentru plata achiziţiilor, rechiziţiilor şi

prestărilor de servicii (Apendice nr. );

• situaţia cu plata drepturilor băneşti ale personalului (Apendice nr. );

• situaţia cu necesarul de fonduri pentru achiziţia şi transportul de bunuri

necesare creării stocurilor suplimentare (Apendice nr. ).

4.2. Planificarea aprovizionarii

4.2.1. Surse:

• surse militare de teritoriu – situaţia cu evaluarea existentului în surse, la

nivel strategic şi operativ (Apendice nr. );

• surse civile de teritoriu – situaţia cu evaluarea existentului în surse

(Apendice nr. );• repartiţia materialelor din sursele de aprovizionare (Apendice nr. ).

4.2.2. Stocuri:

• gradul de suport logistic(Apendice nr.);

7/16/2019 Logistic


• situaţia stocurilor existente, pe clase de materiale, la structurile for ţei

(Apendice nr. );

• situaţia necesarului de aprovizionat, pe clase de materiale, la structurile

for ţei (Apendice nr. ).

4.2.3. Norme de consum:

• situaţia redistribuirii normelor de consum la C.L. pe elementele

dispozitivului for ţei (Apendice nr. );

• situaţia redistribuirii normelor de consum la muniţie pe elementele

dispozitivului for ţei (Apendice nr. ).

4.2.4. Contracte, acorduri şi înţelegeri încheiate cu agenţii economici privind:

achiziţia de carburanţi, lubrifianţi, medicamente, materiale sanitare şi

produse agroalimentare, tehnică şi materiale comune cu economia

naţională etc. (Apendice nr. )*.

4.2.5. Situaţia rechiziţiilor de bunuri materiale şi prestări servicii (Apendice nr. ).

4.2.6. Măsuri de pază, siguranţă, P.S.I., protecţie a muncii şi mediului.

4.3. Planificarea transporturilor

4.3.1. Situaţia mijloacelor de transport pe căile rutiere (Apendice nr. ).4.3.2. Situaţia centralizatoare a cererilor de transport cu mijloace rutiere

(Apendice nr.).

4.3.3. Planificarea transporturilor cu mijloace rutiere (Apendice nr. ).

4.3.4. Programul transporturilor cu mijloace rutiere (Apendice nr. ).

4.3.5. Planificarea transporturilor pe calea ferată (Apendice nr. ).

4.3.6. Planificarea transporturilor cu mijloace aeriene (Apendice nr. ).

4.3.7. Planificarea transporturilor cu mijloace navale (Apendice nr. ).

4.3.8. Deplasarea M.U., U, în cadrul manevrei de for ţe şi mijloace dintr-un raion de

dislocare în altul sau dintr-o zonă de operaţii în alta (Apendice nr. ).

4.3.10. Contracte, acorduri şi înţelegeri încheiate cu agenţi economici privind:

• transportul carburanţilor şi lubrifianţilor (Apendice nr. );

7/16/2019 Logistic


• transportul de tehnică, armamente, muniţie şi alte materiale în zona

de operaţii (teatru) (Apendice nr. );

• închirierea mijloacelor de transport (Apendice nr. )*.

4.4. Planificarea mentenanţei

4.4.1. Concepţia privind realizarea mentenanţei pentru îndeplinirea misiunii primite.

4.4.2. Structurile de mentenanţă ale eşalonului superior, din organică şi cele primite

în sprijin:

• dispunere în teren;

• concepţia de întrebuinţare.

4.4.3. Tehnica din dotare, starea tehnică, aducerea şi menţinerea ei în stare de funcţionare:

• calculul pierderilor probabile;

• situaţia cu necesarul, existentul şi starea tehnică a autovehiculelor

(Apendice nr. );

• situaţia cu rezerva de motoresurse a autovehiculelor (Apendice nr. );

• calculul coeficienţilor pe linia mentenanţei;

• situaţia cu fondul şi posibilităţile de reparare a tehnicii (Apendice nr. );

• situaţia cu repartiţia for ţelor şi mijloacelor de mentenanţă (Apendice nr. ).

4.4.4. Situaţia stocului de piese de schimb şi materiale utilizate în activitatea de

mentenanţă şi modalităţi de completare (Apendice nr. ).

4.4.5. Procedurile de predare – primire a tehnicii la / de la reparat.

4.4.6. Realizarea evacuărilor de tehnică:

• măsuri planificate;

• procedee.4.4.7. Contracte şi acorduri pentru realizarea mentenanţei prin furnizorii de servicii

din zonă (Apendice nr. ).*

4.4.8. Măsuri specifice de pază, siguranţă P.S.I., protecţia muncii şi a mediului.

7/16/2019 Logistic


4.5. Planificarea elementelor de infrastructură

4.5.1 Cartiruirea for ţei:

• Modalităţi de realizare;

• Planificarea cartiruirii (Apendice nr. ).

4.5.2 Asigurarea căilor de comunicaţii:

• drumurile de aprovizionare;

• axele de aprovizionare – evacuare şi reparare (de bază, de rezervă şi

de rocadă, proprii şi ale eşalonului superior);

• condiţiile de circulaţie.

4.5.3. Serviciul de comenduire şi îndrumare a circulaţiei.

4.5.4. Protecţia infrastructurii logistice. Măsuri specifice de siguranţă P.S.I., protecţia

muncii şi a mediului.

4.6. Planificarea asistenţei medicale

4.6.1. Adunarea şi trierea r ăniţilor şi bolnavilor.

4.6.2. Situaţia r ăniţilor şi bolnavilor pe baza raportărilor structurilor din compunerea

for ţei (Apendice nr. ).

4.6.3. Evacuarea r ăniţilor şi bolnavilor (Apendice nr. ):• cu ambulanţe din dotarea M.U. (U) şi B. Med.;

• cu mijloace aeriene puse la dispoziţie de G.F.I..

4.6.4. Tratamentul medical al r ăniţilor şi bolnavilor:

• modalităţi de realizare;

• cerinţe.

4.6.5. Asigurarea cu medicamente şi materiale sanitare:• surse şi stocuri (cele indicate la aprovizionare);

• situaţia rezervei de sânge, vaccinurilor şi antidoturilor (Apendice nr. ).

4.6.6. Serviciul de stomatologie, medicină preventivă şi controlul stresului în luptă

4.6.7. Asistenţa sanitar – veterinar ă.

7/16/2019 Logistic


4.6.8. Măsuri specifice de pază, siguranţă P.S.I., protecţia muncii şi a mediului.

4.7. Serviciile de campanie

4.7.1. Hr ănirea:

• în pregătirea operaţiei;

• în ducerea operaţiei.

4.7.2. Asigurarea apei:

• identificarea şi protecţia surselor;

• transportul şi distribuţia apei la structurile for ţei.

4.7.3. Îmbăierea şi spălarea echipamentului (Apendice nr. ):

• situaţia îmbăierii; cerinţe;

• situaţia spălării echipamentului; cerinţe.

4.7.4. Unităţi de muncă.

4.7.5. Activităţi funerare şi colectarea obiectelor personale – cerinţe:

• organizarea structurii responsabilă cu planificarea şi coordonarea

tuturor activităţilor mortuare, precum şi indentificarea r ăniţilor,

transportul şi înmormântarea mor ţilor, culegerea şi procesarea

efectelor personale;• înfiinţarea punctului central pentru evidenţa informaţiilor privind

înhumările;

• fixarea tuturor detaliilor privind realizarea înhumărilor şi strângerea

obiectelor personale;

• elaborarea şi difuzarea instrucţiunilor privind serviciile mortuare;

• organizarea activităţilor şi evidenţei pentru: cimitire; decedaţi; gropi;obiecte personale; repatrierea r ămăşiţelor; înhumări temporare;

evidenţa actelor pentru deces; anunţarea organelor locale administrative

ale zonei (localităţii) de unde provine (provin) decedatul, (decedaţii) prin

7/16/2019 Logistic


grija compartimentului personal în colaborare cu compartimentul logistic

(precizări specifice); **

• întocmirea hăr ţilor (planurilor) cu locurile de înhumare temporar ă a

militarilor decedaţi care vor intra în arhiva marii unităţi care a

efectuat înmormântarea;

• coordonarea activităţilor privind serviciile mortuare cu asistenţa

religioasă necesar ă.

4.7.6. Protecţia mediului.

4.8. Sistemul logistic

4.8.1. Liniile de sprijin logistic (grafic pe hartă).

4.8.2. Manevra logistică.

4.9. Protecţia forţelor de sprijin logistic

4.10. Informaţii diverse privind sprijinul logistic

4.10.1. Asigurarea cu personal.

4.10.2. Capturi de r ăzboi.

4.10.3. Tratamentul prizonierilor de r ăzboi.

4.10.4. Tratamentul refugiaţilor de r ăzboi.4.10.5. Alte informaţii.

5. CONDUCEREA SPRIJINULUI LOGISTIC

5.1. Organizarea structurii logistice (S, G, J-4).

5.2. Procesul de conducere şi control exercitat de către comandant prin şeful structuri

logistice (S, G, J-4).

5.3. Stabilirea necesarului de legături şi organizarea transmisiunilor pentru logistică

(Apendice nr. ).

5.4. Facilităţi de comandă şi control, de comunicaţii şi deservire a structurii

logistice S, G, J-4 – în punctul de comandă al forţei (Apendice nr. ).

5.5. Cooperarea şi coordonarea forţelor de logistică.

7/16/2019 Logistic


* Contractele, acordurile şi înţelegerile cu agenţii economici furnizori de bunuri materiale sau prestatori deservicii pentru zona de operaţii se întocmesc de către organele de logistică specializate de la ComandamentulOperaţional Întrunit, Comandamentul Logistic Întrunit, Bazele Logistice şi Depozitele Militare Teritoriale. Însituaţii deosebite, care nu permit amânare, unele contracte, acorduri şi îmţelegeri pot fi încheiate şi decompartimentul logistic al Grupării de for ţe operaţionale sau de compartimentele logistice ale marilor unităţi şiunităţi subordonate, urmând ca plata bunurilor sau serviciilor achiziţionate să se facă pe loc sau ulterior, de către

beneficiari, după solicitarea ierarhică şi primirea fondurilor necesare.**Precizări specifice:

- militarii decedaţi care fac parte din armatele aliate, în funcţie de situaţie, se vor preda, cu aprobareaeşalonului superior, reprezentanţilor acestora sau vor fi înmormântaţi prin grija comandantuluiunităţii, ţinându-se evidenţa lor;

- militarii decedaţi care fac parte din for ţele armate ale inamicului se vor identifica, se vor înscrieîntr-o evidenţă separată, întocmită de marea unitate în fâşia căreia au fost găsiţi şi vor fiînmormântaţi în locuri separate, individual, cu excepţia cazurilor de for ţă major ă care impun un locde înhumare colectiv;

- lucrurile personale ale militarilor decedaţi identificaţi sunt expediate prin canalele normale de sprijinlogistic familiilor acestora (autorităţilor naţionale abilitate, în cazul militarilor decedaţi care auapar ţinut inamicului);

- pe mormintele militarilor înhumaţi se fixează semnul de că pătâi corespunzător confesiunii căreia

apar ţin, pe care se va scrie gradul, funcţia, numele şi prenumele decedatului, unitate din care a f ăcut parte , data naşterii, precum şi alte date utile pentru identificarea ulterioar ă a persoanei respective.

7/16/2019 Logistic


ANEXA Nr. 2

TERMINOLOGIA PRIVIND COMANDA ŞI CONTROLUL

Comanda combativă (COCOM), denumită şi Comanda total ă sau deplină,reprezintă autoritatea deplină şi responsabilitatea la nivel maxim a unui comandant

asupra for ţelor din subordine. Pe scurt, “COCOM înseamnă a st ă pâni for ţ ele “.41

Comanda opera ţ ional ă (OPCOM) reprezintă autoritate acordată unui comandant

de a da misiuni comandanţilor din subordine, de a resubordona for ţe, de a menţine sau

delega controlul operaţional (OPCON) şi/sau controlul tactic (TACON), potrivit

necesităţilor. Comanda operaţională nu include şi responsabilitatea asupra problemelor

de sprijin logistice şi administrative.42

Controlul opera ţ ional (OPCON) este autoritatea delegată unui comandant de a

coordona for ţele din subordine, în scopul îndeplinirii misiunilor specifice. Acesta este

limitat ca funcţie, timp sau spaţiu şi include competenţa dislocării unităţii respective sau

menţinerea (TACON). Comandantul respectiv, investit cu o astfel de autoritate, nu va

putea resubordona alte subunităţi din compunerea unităţii respective.43

Controlul administrativ (ADCON) reprezintă conducerea sau exercitarea

autorităţii asupra structurilor subordonate, în ceea ce priveşte problemele de natur ă

administrativă, cum sunt: managementul personalului, reaprovizionarea, serviciile suport

şi alte activităţi neincluse în misiunile operaţionale 44. Această autoritate este exercitată

de către şeful secţiei logistice a grupării de for ţe de tip divizie.45

Comanda tactică (TACOM) reprezintă autoritatea încredinţată unui comandant

de a da ordine for ţelor aflate în subordinea sa, în scopul îndeplinirii misiunilor stabilite

41Command Arrangements for Peace Operations, Editura Institutului Naţional de Studii Strategice, S.U.A., 1995.42 Glosar de termeni şi defini ţ ii AAP-6, 2001, p. 12.43 Ibidem, p.13.44 Ibidem, p.14.45 Ibidem, p.15

7/16/2019 Logistic


de eşalonul superior 46. TACOM este mai restrânsă decât OPCOM şi include autoritatea

de a delega sau păstra TACON.

Controlul Tactic (TACON) este definit ca “o închiriere” pe termen scurt a

for ţelor, pentru o anumită misiune limitată în timp şi spaţiu. În general TACON este

necesar atunci când două sau mai multe unităţi, care nu se află sub acelaşi control

operaţional, formează o singur ă entitate tactică.47

logistic

Documents