7/29/2019 legislatie comunitara

1/3

LEGISLATIE COMUNITARA1. Definitia dreptului comunitar

Dreptul reprezinta un ansamblu de norme ce reglementeaza relatiile sociale, ca rezultat a uneiconventii prin care suveranitatea nelimitata are legitimitate n dreptul individual (natural) delegatde fiecare individ, ca instrument de represiune a statului.

Pornind de la definitia dreptului, n general, n literatura de specialitate s-a stabilit ca dreptulcomunitar este format din totalitatea normelor si regulilor de conduita obligatorii cuprinse ntratatele si actele institutiilor comunitare.

n sensul strict al termenului, dreptul comunitar este reprezentat de tratatele constitutive (dreptprimar), precum si de regulile continute de actele emise de institutiile comunitare n aplicareaacestor tratate (drept derivat).

Dreptul comunitar cuprinde doua categorii de reguli: reguli de drept institutional si reguli de dreptmaterial.

Regulile de drept institutional reglementeaza n principal urmatoarele aspecte:

1. domeniul de aplicare a tratatelor comunitare, revizuirea lor si aderarea altor state;2. personalitatea juridica a Uniunii Europene;3. sediul;4. regimul limbii;5. problema imunitatilor;6. structura institutiilor comunitare si a altor organisme, statutul juridic al membrilor

sai;7. functiunile si atributiunile acestor institutii;

8. modul de realizare a acestor functiuni si atributiuni, interrelatiile ce se stabilesc denatura intra sau extra-comunitara.

Regulile de drept material se refera n special la exercitarea atributiunilor organelor de elaborare apoliticilor nationale si administrative prin intermediul interdictiilor si jonctiunilor comunitare si lastabilirea unor reguli de conduita pentru persoanele care intra n sfera dreptului comunitar.

2. Principiile dreptului comunitar

Subsidiaritatea - Permite ca deciziile luate sa fie ct mai aproape de cetateni.

Consiliul European de la Edinburgh din decembrie 1992 a definit principiile de baza alesubsidiaritatii si a stabilit liniile directoare pentru interpretarea articolului 5 referitor la subsidiaritate.

Tratatul de la Amsterdam a preluat ntreaga abordare care a urmat acestei declaratii ntr-unProtocol cu privire la aplicarea principiului subsidiaritatii si proportionalitatii, anexat la Tratatulasupra Comunitatii Europene.

Consiliul European de la Viena, din decembrie 1998 a reafirmat angajamentul de a asiguraaplicarea completa a principiului subsidiaritatii. Institutiile trebuie sa se ghideze de acum naintedupa criteriile si practicile cuprinse n Protocolul privind subsidiaritatea si proportionalitatea ,

care este anexat la Tratatul asupra Comunitatii Europene, dupa intrarea n vigoare a Tratatului dela Amsterdam.

7/29/2019 legislatie comunitara

2/3

Principiul proportionalitatii - Potrivit acestui principiu, mijloacele folosite de autoritatitrebuie sa fie proportionale cu scopul lor. Unul din domeniile n care principiul se impuneeste cel al aplicarii unor masuri administrative sau penale.

Principiul loialitatii - Acest principiu, consacrat de tratate si promovat, de asemeneade Curtea de Justitie, denumit si principiul solidaritatii, dispune ca statele membre vorlua toate masurile corespunzatoare, indiferent ca sunt generale sau speciale, de aasigura ndeplinirea obligatiilor ce rezulta din tratate ori din actiunea ntreprinsa deinstitutiile Uniunii Europene. Ele se vor abtine de la orice masura care ar periclitarealizarea obiectivelor tratatelor.

3. Izvoarele dreptului comunitar

Prin izvor de drept se intelege actul juridic, cu valoare normativa, in care sunt mentionatenormele de drept. Ca regula, se disting doua categorii esentiale de izvoare ale dreptuluicomunitar: izvoare primare si izvoare secundare.

n prima categorie sunt incluse actele juridice fundamentale ale dreptului comunitar constituite de:

1. Tratatele de instituire a celor trei Comunitati europene;2. Cele doua tratate bugetare;3. Deciziile privind resursele proprii ale Comunitatilor;4. Actul Unic European;5. Decizia si Actul privind alegerile directe n Parlamentul european (1976);6. Deciziile si tratatele de aderare;7. Tratatul de Maastricht;8. Tratatul de la Amsterdam;9. Tratatul de la Nisa.

Toate aceste actele comunitare pot fi socotite ca un adevarat "corpus" constitutional, ele avndprioritate asupra altor acte comunitare de nivel inferior si beneficiind de o prezumtie absoluta delegalitate.

Izvoarele secundare ale Dreptului comunitar

n literatura de specialitate s-a precizat ca izvoarele secundare alcatuiesc Dreptul comunitarderivat, izvoare care sunt n concordanta cu Dreptul comunitar originar, asa cum a fost elstructurat prin Tratatele constitutive. n cazul n care dreptul secundar ar contraveni dreptuluiprimar, ar fi lipsit de efecte juridice. n conformitate cu prevederile Tratatelor constitutive, institutiileeuropene sunt abilitate sa adopte regulamente, directive, decizii, avize si recomandari.

a) RegulamenteleRegulamentele pot fi adoptate de Consiliul European, de Parlamentul European si de ComisiaEuropeana, avnd o aplicabilitate generala si fiind obligatorii. Consiliul European are competentasa adopte regulamente de baza, iar alte organe ale Uniunii sunt abilitate sa adopte norme deexecutie, avnd aplicabilitate n statele membre. Regulamentele pot fi emise n cele mai diferitedomenii: precizarea unor mecanisme comunitare; organizarea relatiilor de piata; reglementareaunor probleme privind concurenta loaiala; combaterea concurentei neloaiale, etc.;Practica relatiilor comunitare a pus n evidenta ca adoptarea regulamentelor este determinata decerintele economice si sociale, ca si de evolutia proceselor de integrare n diferite etape.

b) DirectiveleCa si regulamentele, directivele sunt emise de institutiile comunitare n baza tratatelor constitutiveale acestora. Spre deosebire de regulamente, care se adreseaza tuturor subiectelor de drept din

7/29/2019 legislatie comunitara

3/3

spatial comunitar, directivele se adreseaza numai unora din aceste subiecte, ele avnd caracterobligatoriu numai pentru destinatar..Directivele cer statelor membre sa ia masurile care se impun pentru a asigura implementarea lor.Aceasta subliniaza caracterul obligatoriu al acestor acte comunitare, aplicate potrivitcircumstantelor din statele membre.

c) DeciziileInstitutiile europene emit decizii n baza dispozitiilor Tratatelor constitutive. Deciziile trebuie sa fienotificate celor carora li se adreseaza. n cazul n care nu se face notificarea, ele nu intra nvigoare. Aceasta exigenta rezulta din specificul deciziilor, care nu sunt acte comunitare deaplicabilitate generala. n baza reglementarilor comunitare, Parlamentul European si ConsiliulEuropean sunt abilitate sa adopte decizii comune. De asemenea, dreptul de a adopta deciziirevine si Bancii Centrale Europene, care este n masura sa dispuna publicarea lor. Obligatiilestabilite n aceste decizii trebuie ndeplinite de subiectele carora li se adreseaza.

d) Recomandarile si avizeleSpre deosebire de celelalte acte emise de institutiile comunitare, recomandarile si avizele nu auforta juridica, cu unele exceptii, stipulate expres n normele comunitare. Avizele si recomandarile

nu impun obligatii statelor membre, ele reprezentnd punctul de vedere al institutiilor comunitaren unele probleme de interes general sau specific, n desfasurarea actiunilor Uniunii.

e) Principii generale de drept, jurisprudenta si cutumaDreptul comunitar include ntre izvoarele sale, n afara izvoarelor primare si secundare, principiilegenerale de drept, jurisprudenta si cutuma. Asemenea izvoare sunt recunoscute si n alte sistemesi ramuri de drept, fiind considerate importante, n raport cu circumstantele date. Evident nsa cavaloarea acestor izvoare nu este aceeasi

i) Acordurile comerciale si de cooperare economica si tehnico-stiintificaAstfel de acorduri contin importante ntelegeri n domeniile respective, ceea ce le confera calitatea

de izvor de drept comunitar.

http://www.scritube.com/stiinta/drept/Drept-comunitar244141312.php

http://www.referat.ro/referate/download/Izvoarele_dreptului_comunitar_b67f3.html