Cel de-al doilea r[zboi osetin(primul s-a consumat ]n 1991-92=i s-a sf]r=it cu pierderea contro-lului gruzin asupra regiunii) mar-cheaz[ cu siguran\[ un punct decotitur[ ]n evolu\iile politico-mili-tare din Caucaz =i o rea=ezare ataberelor adverse. Atacul gruzin]mpotriva Osetiei de Sud =i reac\iarus[ au provocat o criz[ care, celpu\in ]n imagina\ia unora, a f[cuts[ r[sune din nou goarnele r[zbo-iului rece ]ntre Moscova =i Occi-dent. Ba c[ ru=ii ]=i fac de cap ]nCaucaz, ba c[ ru=ii vor s[ ]=i refac[imperiul pierdut dup[ dezmem-brarea URSS, ba c[ ru=ii vor s[ ]=iia revan=a fa\[ de cre=terea influen-\ei americane ]n regiune, ba c[Mos-cova vrea s[ se r[zbune pe Occi-dent pentru e=ecul s[u diplomatic]n cazul desprinderii provincieiKosovo de Serbia, s]nt tot at]teaidei simpliste care au umplut presa(rom`neasc[ =i occidental[) =i, multmai grav, au devenit convingeri

ale unor politicieni occidentali. Nune intereseaz[ abera\iile din presarus[, elanul na\ionalisto-imperia-list al unor grup[ri radicale =i re-torica \aristo-sovietic[ ce s-a f[cutdin nou auzit[ laMoscova.Acesteanu s]nt o reac\ie direct[ la criza dinCaucaz, ci, mai degrab[, o contra-reac\ie la reac\ia occidental[ =imai ales american[ fa\[ de conflic-tul din Gruzia =i nu s-a v[zut nicio clip[ c[ ar avea vreo influen\[asupra discursului =i ac\iunilorMoscovei. Ceea ce ne intereseaz[este aspectul etic al conflictuluidin Osetia =i bilan\ul r[zboiuluiv[zut din perspectiv[ armeneasc[.

7 august: ]n timpul serii ar-mata gruzin[ atac[ |hinvali, capi-tala Osetiei de Sud. Gruzinii bom-bardeaz[ intens, cu artilerie, ba-terii de rachete =i avia\ie, un ora=din care nici unul din cei circa 30de mii de locuitori nu fusese ]nprealabil evacuat. Atacarea f[r[avertisment a popula\iei civile st]r-

ne=te panica =i fuga din ora= acelor noroco=i, circa 30 de mii deoameni refugiindu-se ]n urm[toa-rele zile dincolo de Caucaz, ]nOsetia de Nord. }n urma violenteiofensive gruzine, osetinii abando-neaz[ ora=ul ]n m]inile atacato-rilor, a doua zi, pe 8 august, pre-=edintele Mihail Saaka=vili anun-\]nd ]n timpul serii c[ Gruzia apreluat controlul asupra ]ntregiiOsetii de Sud. }n timp ce Saaka=-vili face declara\ii triumfaliste, in-fanteria =i blindatele ruse=ti traver-seaz[ deja tunelul din Caucaz celeag[ cele dou[ Osetii, iar avia\iarus[ atac[ deja armata gruzin[ at]t]n pozi\iile ocupate ]n Osetia, c]t =ibazele sale din afara regiunii, peteritoriul gruzin. }n urma masiveiinterven\ii militare ruse, deja p]n[pe 9 august trupele gruzine pierdcontrolul asupra capitalei Osetieide Sud, iar Saaka=vili declar[ c[este <gata> s[ ordone ]ncetarea fo-cului, dac[ Rusia pune cap[t bom-bardamentelor. 10 august: <Ne-amretras din aproape toat[ Osetia de

Anul XIX

nr. 15-16 (396-397)

�1-31 august 2008Fondat în 1924 (serie nouå)

ARARATPeriodical UniuniiArmenilordin România

Două personaje călinescieneşi K. H. Zambaccian

Suplimentcultural :

Vara aceasta, mai exact în pri-mele trei s[pt[mîni ale lunii august,am avut minunata ocazie s[ participla cursurile de var[ de limb[ armea-n[ occidental[ de la Vene\ia, ce sîntorganizate în cadrul Asocia\iei cul-turale Padus-Araxes. În primul rândvreau s[ mul\umesc Uniunii Arme-nilor din România care a suportatcosturile acestei deplas[ri. De ase-menea vreau s[ îi mul\umesc orga-nizatorului acestei =coli de var[,hayr Boghos Levon Zekiyan, celcare se ocup[ de aceasta de mai binede dou[zeci de ani.

În acest cadru am cunoscut mul\ioameni interesan\i din diferite col-\uri ale lumii: Fran\a, Statele UnitealeAmericii, Brazilia,Argentina, Li-ban, Italia, Ucraina, Siria =i Turcia.Vreau s[ men\ionez c[ nu to\i cur-san\ii erau armeni. De aceea i-am în-trebat care este motivul particip[rii=i am aflat c[ vor s[ citeasc[ litera-tura armean[, întrucît studiaz[ do-menii care interfereaz[ cu culturaarmeneasc[. Participarea la acestecursuri nu e restric\ionat[ de vîrst[,anul acesta participînd persoane cuvîrste cuprinse între 16 =i 72 de ani.

Aceste cursuri dureaz[ trei s[p-t[mîni, iar profesorii sînt dintre ceimai buni, veni\i din Fran\a –YervantBaret Monok, Zepiur Mehrabi, Ro-sineTachdjian-Atamian; Siria – SalpyKasbarian; Statele Unite ale Ame-ricii – Raffi Setian; Italia – hayr Bo-ghos Levon Zekiyan, Benedetta Co-tin,Aram Ipekdjian =iArmenia –Ar-mine Melkonyan, Artsvi Bakhchi-nyan, Vartan Karapetian.Aici se pre-dau cursuri de armean[ occidental[,pe diferite nivele. Hayr Levon spunec[ în fiecare an apar modific[ri, c[nu au fost pîn[ acum doi ani cuaceea=i organizare.Astfel, în anul încare eu am participat au fost patrunivele. Primul nivel pentru cei ce nu=tiau deloc armene=te sau nu =tiaualfabetul, nivelul doi pentru cei care=tiau alfabetul, dar nu =tiau prea binearmene=te, nivelul trei unde se ci-teau texte mai întinse, dar nu foartedificile, =i nivelul patru unde se stu-diau texte mai complexe. În afar[ deaceste cursuri exista un curs de isto-rie a armenilor – singurul \inut înenglez[ – curs despre arta armeneas-c[, curs despre teatru, cinema, muzi-c[ =i dans armenesc, curs despre

tradi\iile armenilor =i curs de krapar.Vreau s[ subliniez faptul c[ toateaceste cursuri erau \inute de profe-sori armeni, mai pu\in cursurile dekrapar (armeana veche), \inute de Be-nedeta Contin pe care o admir pentrufaptul c[ e italianc[ =i a studiat limbaarmean[, =tiind de asemenea =i krapar.

Cazarea ne-a fost de asemeneaasigurat[, într-un c[min unde aveamtoate condi\iile. Pentru mas[ puteammerge la dou[ cantine unde pre\urileeraumai sc[zute pentru grupul nostru,îns[ se putea mânca =i la c[min înbuc[t[ria dotat[ cu cele necesare.

Programul zilnic, de luni pân[vineri era: =coala de la 8.45 la 13.15cu o singur[ pauz[ de jum[tate deor[.Apoi, de la ora 18 o or[ =i jum[-tate de dans, urmat[ de seara cultu-ral[. Obligatorii erau numai orele dediminea\[, îns[ subiectele dezb[tuteîn fiecare sear[ =i discu\iile interesantepe care le determinaum-au convins s[particip =i la acestea; iar despre orelede dans, pot s[ spun c[ aproape lafiecare or[ am înv[\at un dans nou.

Cursurile de var[ de la Vene\ia

Hasmig DANIELIAN

(continuare ]n pagina 8)

Cine în\elege muzica lui HarryTavitian? Atmosfera din Pia\a Cet[\iinu las[ nici un loc de t[gad[: muzicalui Harry Tavitian este în\eleas[ detoat[ lumea: minoritari, majoritari,turi=ti =i localnici, mici =i mari. Pentru c[ este =i foarte erotic[, e limpede c[binomul b[rb[\i-femei nici nu se mai pune la socoteal[. Pornit într-onesfîr=it[ c[l[torie prin universul muzicii, a poposit ieri seara în Pia\a Cet[\iidin Sighi=oara Orient Express-ul din care Harry Tavitian a salutat pe toat[lumea în stilul s[u caracteristic dup[ care a împ[r\it daruri în stînga =i-ndreapta: daruri muzicale de prin toate locurile prin care l-a dus OrientExpress-ul, cu o energie debordant[ care a „contaminat” pe to\i cei care auprimit aceste daruri. +i n-au fost pu\ini pentru c[ Pia\a Cet[\ii era plin[ defani care-l a=teptau înfrigura\i (de=i asear[ a fost destul de cald), =tiind sigurc[ vor primi daruri. Iar în final oamenii n-au mai vrut s[-l lase s[ plece, îns[Orient Express-ul, ca orice tren, are un orar bine stabilit care trebuierespectat. A=a c[ Harry Tavitian s-a suit în Orient Express =i a pornit maideparte, c[tre o alt[ destina\ie unde avea la fel de mul\i oameni care-la=teptau =i c[rora trebuia s[ le ofere din prea plinul s[u. În Pia\a Cet[\iimuzica lui Tavitian & Co. a declan=at o adev[rat[ hor[. +i hora asta,doamnelor =i domnilor, are puterea de a transforma o popula\ie într-ocomunitate. Vorba lui Nicu Mihoc, prezentatorul: Mai pofti\i =i-n alt[ sear[!La hor[.

Mihaela HERBELAgora Comunit[\ilor Etnice

(ziarul festivalului Proetnica), 22 august 2008.

Harry Tavitian &Orient Express –

Incanta\ii pe scen[ =ihor[ ]n public

Festivalul PROETNICA 2008

La Muzeul de Art[ dinCluj a fost deschis[ expozi\iade fotografie „Armenia, trecut=i prezent“. Fotografiile pre-zentate apar\in artistuluiHarry Balabanjan. Expozi\iamai cuprinde =i o serie depostere mari, din pînz[, încare sînt ilustrate, în cîtevaimagini =i cu textul aferent,istoria poporului =i a statuluiarmean.Aceast[ expozi\ie esterealizat[ cu ajutorul comunit[\ilor armene=ti din România =i Ungaria, ultima,\ar[ în care au fost expuse imaginile prezente ast[zi la Cluj. Peisaje dinMun\ii Araga\ =i Ararat, cursuri de ap[ precumArpa =i Kasakh, lacul Sevancu m[n[stirile construite în secolul IX, biserici vechi =i a=ez[minte religioase

„Armenia, trecut şi prezent“

(continuare ]n pagina 2)

(continuare în pagina 3)

CU OCHII PE „PRECEDENTUL“ GRUZIN

22 Actualitate 15-16/2008 ARARAT

Bilunar alUniunii Armenilor din Româniawww.araratonline.com

Redactor ºef : Mihai STEPAN-CAZAZIANRedactori : Eduard ANTONIAN, Vartan MARTAIAN

Fabian ANTONFotoreporter : Mihai GHEORGHIUColaboratori : Carmen DROPOL (Constanþa)Corespondenþi din strãinãtate :

Edvard JEAMGOCIAN (New York), Haig CHIBA-RIAN (Los Angeles), Anton Lanis ªAHAZIZIAN (Toronto), Giuseppe MUNARINI (Padova)

Difuzare : Drtad BARTUMIANTehnoredactare : Mihai HÃÞULESCUPaginã web : Constantin DEOCLEÞIAN (Keean Media srl)e-mail : zz ii aa rr.. aa rr aa rr aa tt @@ ggmmaa ii ll .. cc oomm

ADRESA REDACÞIEI: Str. Armeneascã 13, Bucureºti – 2Tel. / Fax: (4021) 314.67.83

Tiparul executat la ARARAT s.r.l. ; I.S.S.N. 1220-9678

ARARAT

Potrivit art. 206 Cod penal, responsabilitatea juridicã pentru conþinutularticolului aparþine autorului. În cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi

citate, responsabilitatea juridicã le revine acestora. Redacþia nu împãrtãºeºte în mod obligatoriu punctele de vedere

exprimate în articolele semnate de colaboratori.

ridicate înc[ din primele secole de cre=tinism,precum catedrala de la Ecimadzin din veacul alIV-lea sau ruinele marii biserici de la Zvartnatz,cetate cl[dit[ în secolul VII, l[ca=e vechi de cultcu adînci rezonan\e istorice precum cele de laKnacikar, Hripsime, Karnravor, Noravank, templeromane din secolul I, precum cel de la Garni, sîntdoar cîteva dintre ipostazele surprinse de HarryBalabanjan pe vechiul p[mînt al Armeniei. Ima -ginile din Erevanul de azi ne înf[\i=eaz[ cl[diriledin centrul capitalei precum =i monumentul me -morial ridicat pentru victimele genocidului din1915, cînd mii de armeni au fost uci=i =i obliga\is[-=i p[r[seasc[ p[mîntul natal aflat sub ocupa\ieturceasc[. Posterele de pînz[ surprind elementedefinitorii din istoria armenilor, începînd cu pe -rioa da preistoric[ transcaucazian[, urmat[ maiapoi de primele organiz[ri statale precum cea dela Urartu, perioada greco-roman[ =i persan[,urmat[ de cea cre=tin[ – armenii fiind primulpopor care au acceptat, în întregime, ca religie destat, cre=tinismul, sub Sfîntul Grigore Lumin[to -rul -, secolele Evului Mediu dominate de cuce -ririle arabe =i cele turce=ti. Interesant[ este istoriaora=ului Ani, a=ezarea cu peste 1001 de biserici,care în perioada sa maxim[ de înflorire de la în -ceputul Evului Mediu timpuriu, avea vreo dou[ -zeci de episcopi, comunit[\i monahale puternice=i o societate cre=tin[ bine închegat[.

Azaduhi VARDUCA HORENIAN

ECONOMIA ARMENIEI CONTINUĂ SĂ SE DEZVOLTE

Din datele oficiale publicate în presă, economia Armeniei s-adezvoltat cu 10, 3 % în prima jumătate a anului 2008. Această dezvoltareeste semnificativă comparativ cu ratele de dezvoltare din multe alte ţărişi în special, cu scăderea economică a unor ţări din West.

Dezvoltarea economică a Armeniei se bazează pe o dezvoltareorganică dar este bazată şi pe sumele trimise din străinătate de cătreemigranţii Armeni, rudelor din ţară, sume care se ridică la 668, 6milioane de $ (numai bani transferaţi oficial prin bănci) în primajumătate a acestui an. Această sumă - deşi mai mică decît totalul banilortransferaţi din afară - este echivalentă cu cca. 15 % din Produsul InternBrut al ţării pe aceeaşi perioadă de timp.

În prezent, banii trimişi de emigranţii armeni celor de acasăreprezintă o parte importantă din venitul multor familii de armeni şi,totodată, a ajutat la creşterea valorii Dramului (monedei naţionale) încomparaţie cu dolarul american cu aproximativ 90%.

Aceste date economice trebuie să ne bucure, pe de o parte, dartrebuie să ne întristeze pe de altă parte, ştiut fiind faptul că o parte apopulaţiei trebuie să trăiască din banii primiţi din afara graniţelor ţăriilor.

PREŞEDINTELE ARMENIEI,SERGE SARKISIAN ŞI CATOLICOSULTUTUROR ARMENILOR, KAREKIN II AU EFECTUAT O VIZITĂ ÎN CRIMEEA

În ultimele zile ale lunii iulie, 2008, Preşedintele Armeniei, SergeSarkisian şi Catolicosul tuturor Armenilor, Karekin II, au efectuat ovizită în Crimeea, Ucraina, cu ocazia sărbătoririi a 650 de ani de laconstruirea mănăstirii armeneşti Sf. Cruce din această regiune.

În cursul acestei vizite, Preşedintele Sarkisian şi PreşedinteleUcrainei, Victor Yuscenko, au avut o întîlnire în cadrul căreia au fostdiscutate o serie de probleme legate de relaţiile Armeano-Ucrainiene şide dezvoltarea în continuare. Tot în cursul acestor convorbiri, parteaarmeană a mulţumit părţii ucrainiene pentru suportul acordatreconstrucţiei complexului monahal Sfînta Cruce din Crimeea.

Tot în cadrul acestei vizite, Preşedintele Armeniei, Serge Sarkisian,şi Catolicosul Karekin II au luat parte la o mare întrunire cu armeniidin Ucraina care a avut loc în biserica Sf. Hripsime din Yalta.

În cuvîntul său, Preşedintele Sarkisian a menţionat că reprezentanţiiArmeniei au venit în Crimeea ca să asigure pe conaţionalii lor „că ei auo ţară care este gata să-i sprijine în orice domeniu“.

Vizita înalţilor oaspeţi armeni a fost şi o ocazie pentru ei de acunoaşte activitatea culturală şi religioasă a armenilor din aceastăregiune.

A 8-A EDIŢIE A SALONULUI INTERNAŢIONALDE TURISM DE LA EREVAN

Sub deviza <|ara pietrelor care vorbesc> ]n luna noiembrie se vadesf[=ura la Erevan cea de-a 8-a edi\ie a Salonului Interna\ional deTurism. Salonul este organizat de Ministerul armean al economiei =iAso cia\ia armean[ a agen\iilor de voiaj. Aceast[ ac\iune este o prioritatea Guvernului Armeniei, \ar[ ]n care s]nt a=tepta\i ]n acest an cca. 600.000de turi=ti. Conform statisticilor ]n Armenia func\ioneaz[ 70 de hoteluriiar ]n sectorul turistic lucreaz[ 19 500 de persoane (1,7% din popula\iaactiv[). }n anul 2007 Armenia a c]=tigat din turism cca. 400 de milioanede dolari, cifr[ ce se a=teapt[ s[ fie dep[=it[ ]n acest an.

„Armenia, trecut şi prezent“

La desp[r\irea de Levon

C[ldur[ mare, sufletul caut[ r[coareSunt eu sufletul, c[ut r[coareCaut prieteni, vreau s[ vorbescAm fost un trup care am vrut <Fericirea>Am cl[dit, am recl[ditM-am r[zvr[tit, nu am izb]nditMul\i, mul\i rechini m-au ]ncol\it^ m-am ]n[l\atDar am ]nv[\at, am creat, am l[sat^Am v[zut, am ascultat, am ]nv[\at =i am c]=tigat^ <Fericirea>?!Unde e^ Acolo ]n ceruri!Aici au r[mas surzii, mu\ii =i cei de neclintit.Omul, prietenul de l]ng[ mine, mi-a zis:<– Te-am v[zut, am vorbit, am plecat!>Voi fi un plop ]nalt =i voi privi de sus,De acolo de l]ng[ dreapta tat[lui =i voi spune:<– L[sa\i pe cei tineri ]nainteS[ guste din via\a plin[ de minuni =i surprize.E timpul ca rechinii s[ se retrag[ =i s[ cugete.>Prieteni e timpul s[ m[ retragAcolo unde e Fericirea!

Cezar ERAMIAN

Sute de armeni din toată ţara s-au adunat la Dumbrăveni, undevineri 15 august a avut loc în cate -drala armenească din oraş slujbade Sfînta Maria. Slujba a fost ur -mată de o procesiune, o ofrandăadusă patroanei spirituale a cate -dra lei. Varujan Vosganian, ministrulEconomiei şi Finanţelor, dar şi pre -şedinte al Uniunii Armenilor dinRomânia nu a mai ajuns la Dum -

bră veni, deşi vizita sa fusese con -firmată cu doar o zi înainte.

Oraşul Dumbrăveni a îmbrăcatpentru două zile straie de sărbă -toare. Vineri şi sîmbătă au fostorganizate Zilele Armeneşti în oraş,un eveniment care atrage an de ansute de armeni din toată ţara. Lo -cul nu este ales întîmplător, cu atîtmai mult cu cît la Dumbrăveniexistă una dintre cele mai mari

catedrale armeneşti din ţară. Iar2008 nu a făcut excepţie de laregulă, sute de armeni din toată ţarasosind pentru două zile la Dum -bră veni, pentru a lua parte laaceastă sărbătoare. Prima parte aZilelor Armeneşti a fost dedicatăunui simpozion, iar a doua zi, carea coincis cu Sărbătoarea SfinteiMaria, a adunat sute de credincioşiîn catedrala armenească din oraş,cu toţii dorind să participe la unmoment unic şi înălţător în acelaşitimp, slujba oficiată cu ocaziaacestei sărbători. „În Dumbrăvenieste o sărbătoare puţin mai deose -bită decît în celelalte localităţi,deoarece spre norocul nostru înoraş există o catedrală arme nească,în care în fiecare an, în data de 15august este organizată o slujbă şiun obicei armenesc, o procesiune,respectiv la terminarea slujbei seiese din biserică în centrul oraşuluişi se aduce o ofrandă Sfintei Eli -sabeta, care este patroana acesteibiserici“, ne-a spus Georgeta Iri -mie, primarul oraşului Dumbrăveni.

de Vasile ANTIPAdupă Tribuna, Sibiu,

17 august

Sărbătoarea armenilordin Dumbrăveni

(continuare din pagina 1)

NOI SUCCESE ALE ATLETULUI

MIHAI DRĂGHICILa Cam pio -

natele Naţionaleale Sportivilor Ve -terani desfăşurateîntre 23–24 au -gust pe stadionulIolanda Balaş dinBucureşti a parti -cipat, la probelede atletism, şi com -pa triotul nostru,gălăţeanul MihaiDrăghici.

În cele din ur -mă domnul Dră -ghici a obţinut lo -cul I – campionnaţional, la probade 5 000 de metri,locul I – campion naţional, la proba de 400 de metri şi loculII la proba de 3 km. Marş fiind astfel selecţionat în lotul deatle tism ce va reprezenta echipa României la CampionateleBalcanice de Veterani din octombrie 2008 organizate în ora -şul Bar din Muntenegru.

Familia Maganian anun\[ c[ duminic[ 28 septembrie ora 11 va avea loc la

Cimitirul Armenesc din Bucure=ti parastasul de 40de zile pentru cel ce a fost Levon Dan Maganian

33ARARAT 15-16/2008 Actualitate

Sud, ]n semn de bun[voin\[ =i din voin\a dea opri ]nfruntarea militar[>, declar[ cinicsecretarul Consiliului de Securitate gruzin,]n timp ce avioanele ruse=ti atac[ Gori –principala baz[ de lansare a opera\iunilorgruzine ]n Osetia –, portul Poti =i alte \intedin Gruzia, iar navele ruse=ti plecate dinSevastopol blocheaz[ litoralul gruzin, ]nspecial portul Poti. Ru=ii ocup[ portul Poti(nu =i ora=ul) =i sabordeaz[ vedetele marineimilitare gruzine aflate acolo. P]n[ pe 15august – c]nd Gruzia =i Rusia accept[ =isemneaz[ un plan de pace propus de pre=e -dintele francez, Nicolas Sarkozy, (Fran\aprezid]nd Uniunea European[) –, dup[numai opt zile de conflict, armata rus[ de -\ine controlul unei mari p[r\i din Gruzia.Solda\ii gruzini se retrag spre Tbilisi =iabandoneaz[ Gori ]n m]inile ru=ilor carecircul[ nestingheri\i prin tot nord-vestulGruziei, distrug]nd obiectivele militare gru -zine, =i se apropie – f[r[ lupt[ – p]n[ la circa40 km de capital[.

Aceasta ar fi, ]n mare, cursul militar alconflictului. Riposta rus[ la atacul asupraOsetiei a fost nea=teptat de rapid[ =i masiv[.}n numai c]teva zile, cu pre\ul a peste 70 desolda\i ru=i mor\i, Moscova practic a distruscombativitatea armatei gruzine =i a n[ruitvisele triumfaliste ale pre=edintelui Saaka=vili.

A=adar:S[tul de <provoc[rile” ru=ilor, guver -

nul de la Tbilisi atac[ Osetia de Sud pentru<a restabili ordinea constitu\ional[>. }n ata -cul de noapte asupra capitalei separatiste,|hinvali, ]=i pierd via\a ]ntre 1000 =i 2000de oameni, potrivit osetinilor, ]n timp degruzinii nu recunosc dec]t c]teva zeci decivili uci=i (dar ai cui erau mor\ii, cine i-aridicat =i num[rat, osetinii sau gruzinii?).Osetinii, a c[ror majoritate a cerut =i ob\inutdup[ 1992 cet[\enie rus[, invoc[ protec\iaMoscovei. Pe l]ng[ civili, ]=i pierd via\a =icirca 15 solda\i ru=i care, ]n urma primuluiconflict gruzino-osetin din 1991-1992, ]nde -plinesc misiuni de men\inere a p[cii ]nOsetia de Sud, al[turi de un num[r egal demilitari gruzini =i osetini. A doua zi dup[]nceperea ofensivei gruzine, armata rus[intr[ ]n Osetia de Sud =i lanseaz[ o con -traofensiv[ ordonat[ de pre=edintele DmitriMedvedev pentru <a constr]nge Gruzia lapace>. „Osetia de Sud a fost \inta unei agre -siuni foarte dure, cinice din partea Gruziei.Au murit oameni, cet[\eni de-ai no=tri:locuitori ai Osetiei de Sud =i solda\i aifor\elor noastre de men\inere a p[cii. Felul]n care a ac\ionat partea gruzin[ nu poate ficalificat[ altfel dec]t ca fiind un genocid,]ntruc]t aceste ac\iuni au devenit masive =iau fost ]ndreptate ]mpotriva popula\iei ci -vile =i a for\elor de men\inere a p[cii>,spune Medvedev. Victoria rus[ este rapid[=i total[. Gruzia nu mai are armat[ com -bativ[, iar autoritatea guvernului de la Tbilisi]nspre nord =i vest se opre=te la circa 40 kmde capital[. Ultima prezen\[ militar[ gruzin[]n Abhazia este =i ea rapid eliminat[.

Trec]nd peste enumerarea seac[ aevenimentelor, ce am v[zut de fapt:

Am v[zut c[, oric]t ar fi fost de diabo -lic[, puterea sovietic[ a creat na\iuni. Pentrumulte din popoarele pe care le-a absorbit,regimul sovietic a fost generator de iden -tit[\i =i con=tiin\e na\ionale. O seam[ de po -poare cu organizare tribal[ s-au bucurat deefectul civilizator al unei forme de organi -zare <sovieto-republicane> care, pe l]ng[cale ferat[, curent electric =i universitate, aadus institu\ii ce dup[ 70 de ani le-au f[cuts[ se considere na\iuni: parlament, guvern,pre=edinte, drapel propriu (chiar dac[ deinspira\ie <revolu\ionar[>). Con=tiin\e na -\io nale s-au n[scut at]t ]n Asia Central[, c]t=i ]n Caucaz. Regimul sovietic a fost tiranic.

Dar cele mai multe victime au fost chiar dinr]ndul ru=ilor, al slavilor. }n ciuda anumitoruniformiz[ri a numelor =i denumirilor =i acoloniz[rii slave nu foarte intense, na\iona -lit[\ile nu au fost supuse unei asimil[ri for -\ate consecvente. Chiar =i popoarelor depor -tate de Stalin li s-a permis, dup[ moartea<t[tucului>, s[ se ]ntoarc[ ]n \inuturile lor.Am v[zut c[, odat[ cu dezmembrarea URSS,]n afar[ de Rusia, care este o federa\ie – decinu un stat monolit asimilator –, na\iona li -t[\ile minoritare din republicile foste sovie -tice s-au trezit ]n fa\a presiunii asimilatoarea capitalelor republicane. Dup[ 1991, Azer -bai djanul desfiin\eaz[ Regiunea Autonom[Karabaghul de Munte =i Stepanakertul ]lredenume=te Hankendi (cine se va uita ]ntr-unatlas geografic editat ]n lumea anglo-saxon[dup[ 1991 va avea surpriza s[ vad[ c[ Ar -\ahul nu mai exist[, =i nici <fosta> sa ca pi -tal[), iar Gruzia desfiin\eaz[ autonomia ab -haz[ =i pe cea osetin[. Dintr-o dat[, cei carepe vremea st[p]nirii sovietice ]=iputeau afi=a relativ liberi identitateana\ional[ s-au trezit c[ ]n noile lor<\[ri> (]n URSS <\ara> era Uniunea,iar autonomia local[ era <re publica>sau <regiunea>) nu mai au dreptul s[existe. +i am v[zut cum, refuz]nd s[de vin[ cet[\eni de rangul doi, armeniidin Karabagh, abhazii =i osetinii auluptat cu arma ]n m]n[ =i =i-au c]=tigatindependen\a de facto sau, mai binezis, dreptul la exis ten\[. }ntre timp, ]n17 ani de <]nghe\are> a conflictelor, ]nKarabagh, Abhazia sau Ose tia a ap[ -rut o genera\ie care nu a cunoscut altcevadec]t libertatea deplin[ de a tr[i ca armean,abhaz sau osetin.

Am v[zut cum, b[t]nd insistent lapoarta NATO, pre=edintele Mihail Saaka= -vili s-a trezit cu u=a ]n nas la reuniuneaatlantic[ de la Bucure=ti p]n[ c]nd nu ]=i vafi rezolvat conflictele na\ionale din propriasa \ar[. Furios dup[ refuzul NATO de a-i]ntinde un covor ro=u spre aderare, ]njur]nd=i roz]ndu-=i unghiile – dup[ cum spunea unjurnalist francez prezent la Bucure=ti –, Saa -ka=vili decidea s[ gr[beasc[ <rezolvarea>conflictelor secesioniste. Sus\inut f[r[ re -zerve de admnistra\ia Bush al c[rui aliat lacataram[ devine – Gruzia cea cu o popula\iede numai 5 milioane este a patra <putere>prezent[ ]n Irak, cu circa 2.000 de solda\itrimi=i ]n de=ertul mesopotamian! –, cu oarmat[ de p]n[ ]n 40.000 de solda\i antrena\ide circa 100 de consilieri americani, av]ndun buget militar de 1 miliard de dolari, subpretextul restabilirii integrit[\ii teritoriale aGruziei =i aleg]ndu-=i cu grij[ camuflajulmediatic al deschiderii jocurilor olimpice dela Beijing, guvernul de la Tbilisi a ]ncercats[ =tearg[ de pe hart[ Osetia de Sud. Da, s[o =tearg[ de pe hart[, ]ntruc]t nu =tiu cine ]=ipoate imagina c[ <restabilirea ordinii consti -tu\ionale> se face cu baterii de rachete Gradcare trag pe timp de noapte ]ntr-un ora= cuoamenii dormind sub p[turi. Probabil c[,dup[ ce mureau sute sau mii de oameni,dup[ ce restul fugeau dincolo de grani\[,dup[ ce solda\ii gruzini ]=i ]nfigeau drapelulvictorios peste mormanele de ruine =i <ordi -nea constitu\ional[> era <restabilit[>, su pu -=ii gruzini de na\ionalitate osetin[ se puteau]ntoarce ]n ora=ul lor =i primi <reparti\ielocativ[> =i manuale ]n limba matern[.

Dar nu, s]nt <separati=ti> =i r[i =i, ]nloc s[ se bucure c[, ]n sf]r=it, gruzinii trag ]nei cu rachete =i obuze, au fugit =i i-au che -mat pe ru=i ]n ajutor. Ru=i care, =i mai r[idec]t osetinii, nu numai c[ au cur[\at Osetia,dar au invadat =i Gruzia. +i a=a am v[zutcum armata lui Saaka=vili, antrenat[ deamericani =i echipat[ de alia\ii acestora, cuuniforme noi ]n stil american, este m[turat[]n numai trei zile de avia\ia =i infanteria

rus[. +i am mai v[zut cum, odat[ cu turnuramilitar[, Saaka=vili ]=i mut[ cartierul gene -ral ]n fa\a mul\imii, cu c]ntece patriotice =ispectacol lacrimogen – aproape exclusivanglofon – ]n fa\a camerelor de luat vedericu difuzare c[tre Occident. Gruzia, o mic[na\iune eroic[, este victima agresiunii<urs>-ului de dincolo de Caucaz care vreas[ sf]=ie t]n[ra democra\ie gruzin[ prooci -dental[. Tras de urechi de Medvedev ]ntimp ce ]ncerca s[ lichideze Osetia, Saaka= -vili strig[ <S[ri\i, m[ omoar[!>. Pe=telemijlociu – Gruzia –, care ]ncearc[ s[ ]nghit[pe=tele mic – Osetia de Sud –, este ]nghi\itde pe=tele mare – Rusia. Cel pu\in aparent.}n realitate, ]n ciuda discursului histrionic allui Saaka=vili, ceea ce a p[\it Gruzia dinpartea Rusiei nu se compar[ cu ce ar fi p[\itOsetia ]n lipsa interven\iei ruse. Gruzia exist[=i va exista ]n continuare, cu infrastructura]n parte distrus[, dar cu promisiuni de re -construc\ie de miliarde de dolari din parteaaliatului de peste ocean, ]n timp ce Osetiade Sud urma s[ dispar[ de pe hart[.

Un pre=edinte stresat =i r[v[=it p]n[ laa-=i roade cravata (cine nu crede s[ vad[http://www.youtube.com/watch?v=GqSIXIwGLhI&feature=related) se declar[ martir alluptei pentru democra\ie de tip occidental ]n

inima Caucazului =i ]n coasta Rusiei cvasi-totalitare. +i g[se=te urechi occidentale cares[ ]l cread[ =i sus\in[. +i a=a am v[zut c]t denedreapt[ =i cinic[ este nu politica, ci naturauman[. Pentru c[, pentru a-l sus\ine f[r[rezerve pe Saaka=vili, trebuie s[ fii convinsde faptul c[ albanezii din Kosovo au dreptuls[ existe, ]n timp ce osetinii din sud nu au.Trebuie s[ fii convins c[ Milo=evici nu aveadreptul s[-i lichideze pe albanezii kosovari,]n timp ce Saaka=vili are dreptul s[-i li -chideze pe sud-osetinii. Trebuie s[ fii con -vins de faptul c[ Serbia nu merita s[ ]=iconserve integritatea teritorial[, ]n timp ceGruzia merit[. Trebuie s[ fii convins defaptul c[ americanii au dreptul s[ bombar -deze Belgradul =i podurile de pe Dun[re(departe de Kosovo), ]n timp ce ru=ii nu audreptul s[-i scoat[ pe solda\ii gruzini dinGori. Cinism =i dubl[ m[sur[. Occidentulcel principial intervenea ]n Kosovo ]n bazaideii c[ suveranitatea unui stat nu este ab -solut[ atunci c]nd este vorba de crime ]nmas[, c[ un guvern nu are dreptul, nici chiar]n numele suveranit[\ii de stat, s[ comit[crime ]n mas[ ]mpotriva propriilor cet[\eni.Integritatea teritorial[ a Gruziei trebuierespectat[, dar integritatea fizic[ cet[\enilorde na\ionalitate osetin[ nu valoreaz[ nimic.Da, Saaka=vili poate s[-i ucid[ pe sud-osetini, pentru c[ =i-au luat cu to\ii cet[\e nierus[, a=adar nu mai are nici o obliga\ie fa\[de via\a celor care nu mai s]nt supu=igruzini. Dar oare de ce s-au refugiat osetiniisub umbrela rus[? Rusia nu are dreptul s[]=i protejeze supu=ii bombarda\i cu rachete,dar America ar fi avut? Osetinii au gre=it,trebuia s[-=i fi luat cet[\enie american[. Saum[car britanic[. C[ Margaret Thatcher nu =i-aabandonat subiec\ii britanici din Malvine ]nm]inile Argentinei, cu toate c[ erau pu\ini =ifoarte departe de Londra. Armenii s]nt dejap[\i\i, au v[zut demult c[ nici via\a lor nu avalorat nimic ]n fa\a <speciali=tilor> ]n dreptinterna\ional. C]t[ vreme azerii instala\i la+u=i au bombardat Stepanakertul, ucig]ndpeste 600 de oameni, nimeni nu a protestat– cu toate c[ victimele se ]ncadrau la ca -tegoria <b[tr]ni, femei =i copii>, cu marepriz[ la sensibilitatea opiniei publice occi -

dentale –, dar atunci c]nd armenii au preluatini\iativa =i i-au ]mpins pe azeri departe, deunde nu mai amenin\au direct via\a oame -nilor din a=ez[ri, imediat consiliul de Se -curitate al ONU s-a trezit =i le-a cerut ar me -nilor s[ p[r[seasc[ teritoriile azere. Adic[:ONU, reprezentanta institu\ional[ a <comu -nit[\ii interna\ionale>, le spune arme nilor<Da\i-le azerilor p[m]ntul ]napoi>, dar nu lespune azerilor <Nu-i mai omor]\i pe armeni>.Adic[ etic[ =i echitate interna\io nal[!

Etica =i echitatea nu exist[ ]n politic[.Dar interven\ia rus[ ]n Osetia de Sud,indiferent de socotelile care ar putea sta ]nspatele ei, este just[ prin rezultatul ei. Gru -zia nu a fost <distrus[>, cum clameaz[Saaka=vili. Chiar =i Gori este ]n cea maimare parte intact, dup[ cum ne-a ar[tatcanalul TV american CNN – destul deobiectiv ]n relat[rile sale despre r[zboiul dinOsetia =i Gruzia. Iar Osetia de Sud r[m]nepe hart[. Oricum, Moscova nu putea facealtfel. R[zboiul din Cecenia i-a ar[tat lumiic[ nu to\i caucazienii vor s[ fac[ parte dinRusia. Cecenia nu a disp[rut, are doar oconducere pro-rus[. Spre deosebire de ce -ceni, osetinii vor s[ tr[iasc[ ]n Rusia. At]tcei din nord, c]t =i cei din sud. Fidelitateacaucazienilor este esen\ial[ pentru men\i -

nerea coeziunii Federa\iei. Mos -cova trebuia s[ le arate c[ nu ]=iabandoneaz[ supu=ii, indiferentc[ s]nt ]n interiorul sau ]n afaraRusiei. Fidelitatea fa\[ de Rusiaeste r[s pl[tit[ cu protec\ia: mili -tar[ =i juridic[. }n caz contrar,credibilitatea discursului fede -rativ al Moscovei ]n Caucazul deNord s-ar fi pr[bu=it. Iar recu -noa= terea independen\ei Osetieide Sud =i a Abhaziei (26 august),la nici trei s[pt[m]ni dup[ ataculgruzin de la |hinvali, echiva -

leaz[ cu un tratat de ga rantare a securit[\iicelor dou[ regiuni <in dependente>, dar undeaproape toat[ lumea are cet[\enie rus[.

Gruzia: o mic[ =i t]n[r[ democra\iepro-occidental[, un paradis ]n devenirepentru locuitorii s[i? Fals: un mic <imperiu>multina\ional care – lucru foarte grav =igenerator de conflicte – se vrea omogen.China oprim[ Tibetul. Saddam Husein i-aoprimat pe kurzi. Dar Gruzia nu ]=i oprim[minorit[\ile? Ar trebui ]ntreba\i armenii deacolo. La Tbilisi sau ]n Djavahkul majoritararmenesc se simte presiunea na\ionalist[gruzin[. +icane administrative de tot felul,distrugerea monumentelor armene=ti – ha -cikar-uri r[zuite, ceva asem[n[tor cu re -centa ac\iune a azerilor ]n Nahicevan –,marginalizarea ]nv[\[m]ntului armenesc,]ncerc[ri de diluare a elementului armenescdin Djavahk prin colonizarea cu refugia\igruzini din Abhazia sau, mai nou, Osetia.Ca s[ nu mai spunem de atacurile anti-ar -mene=ti de care abund[ presa gruzin[. Ar -me nii din Djavahk nu se simt bine deloc ]ncalitatea lor de supu=i gruzini, se simt ce -t[\eni de rangul doi. Indignarea lor ]mpo -triva comportamentului autorit[\ilor de laTbilisi s-ar fi transformat demult ]n sece -siune deschis[, dac[ nu ar fi fost cumin\i\ichiar de^ Erevan! Da, ]n ultimii ani gu -vernan\ii de la poalele Araratului au f[cutmari presiuni asupra armenilor din Djavahkca s[ ]i determine s[ se mul\umeasc[ cu mainimic =i s[ ]=i ]n[bu=e aspira\iile na\ionale.Pentru c[ Armenia, cea supus[ blocadeiturco-azere ]n urma conflictului din Kara -bagh, nu ar fi f[cut fa\[ =i unei ]nfrunt[ri cuo Gruzie care ar fi ]nchis cercul =i ar fiinstituit blocada cvasi-total[ a Armeniei. Cualte cuvinte, Erevanul a ales s[ sacrificeDjavahkul ca s[ conserve Karabaghul.

Tensiunile ap[rute ]ntre armenii dinDjavahk =i autorit[\ile gruzine dup[ dez -mem brarea URSS s-au accentuat odat[ cupreluarea puterii de c[tre Mihail Saaka=vili.<Democrat> educat ]n Occident, vorbitor a=ase limbi, dar demn urma= al na\iona lis -tului Zviad Gamsahurdia. Via\a Djavah ku -lui ]n ultimii ani a fost marcat[ de incidente

CU OCHII PE „PRECEDENTUL“

GRUZIN

(continuare ]n pagina 4)

(continuare din pagina 1)

44 Varia 15-16/2008 ARARAT

Anul acesta pelerinajul laMănăstirea Hagigadar a avut locîntre 15-18 august 2008. Comuni -tatea armeană din Constanţa aparticipat şi în acest an cu mareplăcere la acest pelerinaj. Astfel înziua de 15 august, dimineaţa la ora7, un microbus de 24 de persoane,pus la dispoziţie de conducereaUAR, a pornit spre Suceava pentrua fi prezenţi la hramul mănăstiriioficiat cu mult har şi dăruire deÎnalt Prea Sfinţia Sa, Arhiepisco -pul Dirayr Mardichian, Şeful Bise -ricii Armene din România şi Bul -ga ria asistat de protoiereul AvedisMan dalian, părintele Torcom Man -dalian, părintele Krikor Holca şidiaconul Haig Azarian. Înainte de aajunge la Suceava, am făcut o oprireîn jude ţul Bacău pentru a lăsa nişteajutoare colectate prin donaţiileunor mem bri ai comunităţii arme -ne, la iniţiativa doamnei ArşaluisGurău şi pregă tite de domnul EdiCherpician.

Programul la Suceava a fost celştiut. Cu slujbă în ziua de sîmbătăla biserica Surp Haci din Suceava

după care s-au sfinţit cele necesarepregătirii tradiţionalei supe de ure -chiuşe pentru madagh-ul zilei deduminică, ce a urmat slujbei spe -ciale oficiate cu ocazia Hramuluimănăstirii. Totul a fost fascinant şi,ca de fiecare dată, am rămas impre -sionată de tot ce s-a întîmplat acolo.Dar am rămas fără cuvinte cînd du -minică, în drum spre Hagigadar,am realizat că microbuzul nostru aputut urca la mănăstire fără nici oproblemă, pe un drum asfaltat per -fect, fapt care mi s-a părut o minu -ne, fiindcă eu, tocmai suferisem oentorsă la gleznă, şi mă gîndeam cănu voi putea urca dealul prea uşor.Cînd am văzut acel drum am zis căs-a făcut o minune pentru care mul -ţumim mult celor care s-au ocupatde acest proiect. În primul rînd bu -nu lui Dumnezeu. Un rol impor tantla realizarea acestui proiect am în -ţeles că l-a avut preşedintele UAR,domnul Varujan Vosganian împreu -nă cu autorităţile locale lucru pentrucare noi, membrii comunităţii dinConstanţa, le mulţumim alături deceilalţi armeni din România.

Chiar discutam cu părintele Tor -com care îmi povestea de o pe -rioadă din copilaria lui cînd, îm preu -nă cu bunicul său venea la Hagi -gadar în căruţă, iar roţile căruţei seafundau în noroiul din zilele plo -ioase şi ţărîna din zilele însorite de peacest drum care acum arată com -plet diferit.

Madagh-ul de duminică de laHagigadar a fost delicios, parcăanul acesta mai gustos decît în alţiani, iar eu personal i-am simţit peSîrpazan, pe Der Hayr AvedisMandalian ca, de altfel, pe toţi ceicare au oficiat slujba şi au parti -cipat activ la toate pregătirile, maiapropiaţi pentru ca acest sejur săfie cît mai plăcut. Personal le mul -ţumesc mult pe această cale.

Luni dimineaţă, de Mereloţ,toţi armenii prezenţi la Suceava s-au adunat la mănăstirea Zamca, cea fost, la rîndul ei restaurată. Con -form predicilor lui Sîrpazan ce auurmat slujbei de pomenire a mor -ţi lor şi anul acesta am simţit căspiritul de adevăraţi armeni estemai viu în noi fiindcă am fostprezenţi la Hagigadar şi sper căaşa vom fi în fiecare an, mulţi,mulţi ani de acum încolo.

Carmen DROPOL

Festivalul Proetnica 2008 a avut loc între 21- 24august a.c la Sighişoara, iar comunitatea armeană dinConstanţa a dat curs invitaţiei de a participa. Astfelpe data de 22 au -gust dis de dimi -neaţă, la ora 6:30,un grup format din13 persoane aupor nit la drum săreprezinte co mu ni -tatea armeană dinConstanţa. Grupade dansuri a ansam -blului Var tevar afost pre gătită dedoamna coregraf,Monica Măgîrdicicăreia îi mulţu mimdin nou pe aceastăcale.

După un drum istovitor am ajuns la Sighişoaraexact la ora 5 după amiaza, la timp pentru a participala vernisajul ex poziţiei de pictură „Lumini armene“ce a cuprins lucrări de Azaduhi Varduca, ErmoneMartaian, Lucia Lobont şi Debreczeni Botond, mem -brii ai comunităţii armene din Cluj, unde şi noi amavut o mică contri buţie în sensul că micuţul SergiuTumalyan împreună cu Tania Varduca, nepoatadoam nei Varduca au des chis festivitatea cu un bunvenit spus de Tania în şapte limbi străine (printre careşi în armeană bineînţeles) şi un cîntecel desprealfabetul armenesc cîntat de Sergiu după scurta intro -ducere făcută de organiza torul festivalului Dl. Ivaniţ -chi. Participînd astfel la acest vernisaj am simţit căse înfiripă o colaborare între comunităţile armene dinestul şi din vestul ţării, ceea ce este lăudabil. Abiadupă aceea ne-am cazat într-o vilă din cetate. Apoi încursul acelei seri de 22 august am fost spectatori lafes tival şi am vizionat participarea comunităţii

germane şi a comunităţii elene din Braşov care mi-aplăcut mult.

A doua zi, pe 23 august la ora 4 după amiază noi,comunitatea armeană din Constanţa am prezentatprogramul pe care îl pregătisem, care a cuprins dan -suri, recitări şi muzică, interpretate cu multă sensi bi -litate care a scos în evidenţă, o dată în plus muzica -litatea limbii armene, frumuseţea folclorului nostru.Programul a fost unul vesel precum ne-am dorit,încercînd astfel să uităm pe cît posibil, pentru cîtevamomente destinul trist al armenilor.

Am fost aplaudaţi de public fapt pentru care lemulţumim. Mai mult decît atît , citind programulzilelor anterioare venirii noastre, am văzut că renu -mitul şi îndrăgitul Harry Tavitian avusese un recital lafestival care bineînţeles avusese mare succes şimărturisesc că, o dată în plus, m-am simţit mîndră că

aparţin acestei comuni -tăţi.

Nu pot încheia fărăa menţiona pe Tamara şiSergiu Tumalyan, Cristi -na Cazazian, Alisa Ava -chian, Cristina Sarajian,Artur şi Ara Boranian,Levon Marcarian şi nuîn ultimul rînd pe Mo -nica Măgîrdici cărora lemulţumim pentru că aurăspuns apelului de apregăti minunatul pro -gram prezentat de ar -menii din Constanţa laediţia din acest an a

festivalului Proetnica din oraşul Sighişoara.

Carmen DROPOL

Hagigadar 2008

Armenii din Constanţa la Proetnica 2008

violente ]ntre armeni =i autorit[\i. Ba mai mult, la fel ca abhazii =i sud-osetinii, =i armenii din Djavahk vedeau ]n baza militar[ rus[ de laAhalkalak (ast[zi evacuat[) o garan\ie a securit[\ii lor fizice. Oare dece? Pentru c[ erau r[i, v]ndu\i ru=ilor? Cu nici o lun[ ]nainte de atacul]mpotriva Osetiei de Sud, pe 17 iulie, puterea de la Tbilisi ]=i trimite laAhalkalak, principalul centru ar menesc din Djavahk circa 500 de solda\idin trupele speciale =i opereaz[ un val de ares t[ri f[r[ precedent ]nr]ndurile liderilor ar meni ai Alian\ei Democratice a Djavahkului Unit.Liderul Alian\ei este arestat ]mpreun[ cu membrii familiei sale (care, pedeasupra, mai s]nt =i b[tu\i!) =i transferat la Tbilisi f[r[ avocat sau dat[a procesului. Metode spe cifice <tinerei democra\ii> pro-occidentale alui Saaka=vili.

Orbi\i – sau, mai bine zis, <anestezia\i“ – de confortul propriuluitrai, reduc]nd lumea doar la propriul interes imediat, occidentalii judec[situa\ia doar la <scar[ mare>, ]n termeni <geo-strategici>: petrol, rute detranzit, sfere de influen\[. Ultimul r[zboi din Caucaz se reduce doar lajocul de =ah pe care domnii ]n costum =i cu cravat[ =i-l imagineaz[ cuh[r\ile ]n fa\[. De ce? Pentru c[ nu s-au trezit niciodat[, ]n miez denoapte, c[ le cade bomba pe cas[. Cu siguran\[ c[, ]n cazul unei ase -menea experien\e, ar fi uitat =i de petrol, =i de geo-strategie, =i de sferede influen\[ =i i-ar fi mul\umit providen\ei pentru interven\ia salvatoare,indiferent c[ ar fi venit din partea americanilor, ru=ilor sau chinezilor.Interven\ie care nu li s-ar mai fi p[rut <dispropor\ionat[> (parc[ Berlinullui Hitler a fost ocupat de alia\i, dar Tbilisiul lui Saaka=vili nu a fostocupat de ru=i). Da, ]n urma interven\iei ]n Osetia de Sud ru=ii s]nt ]navantaj startegic =i tactic. Dar interven\ia lor a fost just[. Americaniisus\in c[ =i ei au f[cut dreptate ]n Irak, iar kurzii din nord s]nt de acordcu ei. Dar s-au ales =i cu petrol. F[r[ s[ se g]ndeasc[ dec]t la propriulinteres, ]n Irak americanii au salvat un popor oprimat. A fost interven\ialor <dispropor\ionat[>? Parc[ Bagdadul a fost ocupat, iar Saddamsp]nzurat.

Din perspectiv[ armeneasc[, ]n ciuda problemelor ap[rute ]ncircula\ia m[rfurilor din =i ]nspre Armenia, r[zboiul din Osetia ]nt[re=te]n mod nesperat pozi\ia Armeniei ]n chestiunea Karabaghului. Inter -venind ]n Osetia, Rusia a ar[tat c[ ]=i respect[ angajamentele f[cute dealia\i ]n Caucaz. Astfel, alian\a armeano-rus[ cap[t[ greutate, iar pre -zen\a militar[ ruseasc[ ]n Armenia este perceput[ ca o garan\ie real[ asecurit[\ii grani\ei armeano-turce. Inclusiv privit[ din partea turceasc[a grani\ei (s[ nu uit[m c[ ]n 1993 Turcia elaborase un plan de interven\ie]n Karabagh =i Armenia, ]n cazul ]n care, la Moscova, Hazbulatov ar fireu=it s[-l r[stoarne pe El\in de la putere, iar alian\a ru=ilor cu armeniis-ar fi fr]nt). Deznod[m]ntul r[zboiului din Osetia este, pentru armeni,un nesperat factor psihologic de descurajare a pornirilor belicoase aleAzerbaidjanului care de ani buni amenin\[ din ce ]n ce mai g[l[gios c[va reocupa Karabaghul prin for\[. Regimul lui Aliev ]=i etaleaz[ arma -mentul greu achizi\ionat ]n ultimii ani, se laud[ ]n gura mare c[ bugetuls[u militar este c]t cel al ]ntregii Armenii =i c[ armata azer[ este gataoric]nd s[ recucereasc[ Ar\ahul. Dac[ nu o face ]nc[ este doar pentru c[Azerbaidjanul este o \ar[ pa=nic[ ce vrea s[ dea o =ans[ p[cii negociate.Dar r[bdarea Azerbaidjanului este limitat[ =i, dac[ mediatorii grupuluide la Minsk nu ]i vor da Karabaghul ]napoi, este gata s[ ia prin for\[ ceeace – cred guvernan\ii de la Baku – i se cuvine. Ceea ce a re\inut p]n[ acumAzerbaidjanul de la a se relansa ]ntr-o ofensiv[ militar[ ]mpotriva Kara -baghului este nu pacifismul s[u, ci teama de o ]nfr]ngere. La Erevannimeni nu se ]ndoie=te de faptul c[ Azerbaidjanul s-ar repezi asupraKaraba ghului chiar ]n secunda doi dup[ ce ar avea convingerea c[ poatec]=tiga pe front.

}ntr-un comunicat dat publicit[\ii pe 8 august, chiar la ]nceputulopera\iunilor militare din Osetia, ministerul de externe de la Baku saluta<precedentul> creat de Gruzia prin politica sa de recucerire teritorial[.Comunicatul insista asupra caracterului exemplar al ofensivei gruzine]mpotriva Osetiei de Sud care ar avea valoare de <precedent pozitivpentru toate \[rile ce caut[ s[ recurg[ la for\[ pentru a-=i restabiliintegritatea teritorial[>, subliniind faptul c[ <Azerbaidjanul are dreptuls[ ]=i recupereze teritoriile prin for\[>.

Amenin\[rile oficiale s]nt ]nt[rite de Vafa Gulizade, unul dinprincipalii politologi azeri. <Gruzia are dreptul s[-=i refac[ integritateateritorial[. Previziunile mele se ]ndeplinesc. Cur]nd Moscova o s[-=i iaadio de la regiune. Ru=ii s]nt incapabili s[-=i apere creatura din Osetiade Sud. Saaka=vili a avut dreptate s[ joace pe cartea NATO. De acum]ncolo are o armat[ puternic[. Azerbaidjanul ar trebui s[-i urmezeexemplul>, spunea Gulizade. Peste c]teva zile urma s[ se vad[ c]t de abilfusese Saaka=vili.

Este ne]ndoios faptul c[ e=ecul total suferit de Gruzia ]n Osetia deSud a ]nmuiat elanul r[zboinic al Azerbaidjanului. Probabil c[, ]n cazulunei victorii gruzine ]n Osetia, r[stimpul p]n[ la o eventual[ reizbucnirea r[zboiului ]n Karabagh s-ar fi socotit ]n zile, cel mult s[pt[m]ni. Operspectiv[ care nu ]l speria pe unul din liderii FRA Da=nak\utiun, VahanHovhannisian, care considera – tot la ]nceputul r[zboiului din Osetia –c[ Azerbaidjanul nu este Gruzia (bine]n\eles c[ ]n\elegem c[ se refer[ ladiferen\a de calibru, de for\[) c[ <dac[ cei de la Baku ar fi dispus de mij -loace militare potrivite ar fi ]ncercat de mult[ vreme s[ rezolve problemaprin for\a armelor. }n prezent por\ile Karabaghului s]nt bine p[zite, iardac[ Azerbaidjanul va ]ncerca s[ le deschid[ va primi o ripost[ militar[pe m[sur[, poate chiar =i mai puternic[>. S[ sper[m c[ nu se ]n=eal[.

Vartan MARTAIAN

(continuare din pagina 3)

CU OCHII PE „PRECEDENTUL“ GRUZIN

55ARARAT 15-16/2008 Centenar

Bedros ar fi trebuit să se nu -meas că acela care a dus în spatenumele faimos şi pretenţios deWilliam. Dacă nu murea cel maibun prieten al lui Armenag Saro -yan cu doar o lună înaintea naşteriibăiatului său, cel cunoscut azi dreptWilliam, Saroyan s-ar fi numit,foarte comun în lumea largă şifoarte ţanţoş la armeni, Bedros. În1908, pe 31 august, William Saro -yan se vede lumina zilei pe pă -mânt american. Provine din părinţiarmeni fugiţi din Imperiul Oto -man, devine cetăţean american şi,

din multe puncte de vedere, nu-lva doare capul. Cine nu ar fi vrutsă devină „american“, cînd ve -chiul secol XIX se încheia neli -niştit şi noul secol XX începea nuprea vesel? Cine ar fi bănuit tra -gediile şi dramele care urmau săvină şi să împartă lumea şi oame -nii în norocoşi şi nenorociţi. Williamcel Mic – cel mare ramîne Shakes -peare, oricum ar suci armenii lu -crurile şi ar putea influenţa desti -nul, „Poha gu dank…“, - se naştepe binecuvîntatul pămînt al Ca -liforniei, la Fresno. Ceva, ceva dindrumul familiei Saroyan desluşimdin povestirea „În jurul lumii cuGeneralul Grant“. Cum tatăl luiajunge dintr-un oraş care nu maiexistă, zice naratorul, la Trape -zunt, apoi la Marsilia, apoi laLe Havre, peste Atlantic laNew York şi peste America înCalifornia. Nu e chiar simplupentru nişte oameni care pleacăde undeva fără să ştie bine şiunde ajung. Ideea ar fi că vorsă trăiască. Tatăl mai puţin,ma ma şi fraţii lui William maimult. Aşa s-au născut o sume -denie de poveşti de toate fe -lurile: din dorin ţa de a nu muri.

William este un omnorocos, dintr-o generaţie dearmeni care nu a fost la fel denorocoasă. După decenii în şirde măceluri şi pri vaţiuni detot felul, de şicane şi teamă deziua de mîine, armenii din Im -periul Otoman fug care undeapucă. Unii mai curajoşi, lasăcasă şi trecut acolo, pe unde

erau ei răsfiraţi, alţii mai fricoşisau din dorinţa de a nu lăsa avutulşi tre cutul pe mîna altora, rămîn peloc. Destinul colectiv se transfor -mă în unul individual. Oare de cesulta nul Abdul Hamid este denu -mit „Sultanul Roşu“? Să fie doarpro pa ganda americanilor, care pevre mea aceea nu deschideau bazemilitare, ci şcoli şi spitale? Să fieplecarea armenilor din ImperiulOtoman sentimental obscur că seva întîmpla ceva rău şi inevitabil?Prietenul bunicului meu, un ciz -mar de pe Strada Lizeanu, mă tot

tachina cînd mă ve -deam cu el, „Bedros,Bedros, megh kiokmai danos, inch kakghe rar eghar hos?“ şirî dea de nu mai puteacu tatamare care întîr -zia acasă stînd la pa -lavre cu amicul lui Pa -laz – nu am mai întîl -nit numele asta la ni -meni altcineva – spredisperarea bunicii, Di -cranuhi, care-l aşteptanu doar cu „maida -nos“ – mărar, ci şi curoşii şi cartofi sau ce-imai dăduse ea co man-dă pentru cumpără -turi. Pe vremea aceeanu ştiam nimic despre

William Saroyan, nici despreistoria armeni lor, se mai iţea cîteun „ceart“ sau „axor“, dar semni -fica ţia profundă a cuvintelor şigra vitatea lor îmi scăpau.

Îmi scapă şi azi, dar asta ar fi oaltă poveste.

William Saroyan.Nu are o copilărie fericită: lip -

sa de bani nu este un motiv defericire pentru o familie de emi -granţi. Mai ales în Statele Unite,cînd milioane de năpăstuiţi ai lu -mii caută o viaţă mai bună. Moareşi tatăl, va fi obligat de mic să mun -cească. Familia este şi şcoală şirefugiu. Face fel de fel de treburi,mai importante sau mai puţin, nucontează, să aducă un ban acasă.Chestiile astea marchează, discre -

panţele sociale lovesc direct sen -sibilitatea unui copil. De aici poatei se şi trage lui Saroyan interesulpentru „cei umiliţi şi obidiţi“, pentrulumea anonimă, dar vie şi în veş -nică mişcare a „oamenilor de pri -sos“. Şcoala micului William esteviaţa din jur. Şi cărţile. Citeştemult, cînd şi cum apucă, pînă să seapuce el însuşi de scris. Debuteazăîntr-o revistă armenească – desi -gur un text tradus, cunoaşte limbastrămoşilor săi după ureche, ce aprins din zbor, va scrie toată viaţaîntr-o engleză americană proprie,inventată anume de el, cu unanume ritm şi topică, în stare sărespecte cu atenţie şi să redea cîtmai exact tumultul lăuntric al eroi -lor săi. Îşi va exersa mereu aceastăcuriozitate pentru partea ascunsăşi misterioasă a oamenilor. Şi eve -nimentelor. Proza şi poemele lui –foarte puţin cunoscute, ascundmereu o sensibilitate rănită. Calite rat se lansează de tînăr, scriemult, publică carte după carte,succesul nu-l ocoleşte. Are tot ce-itrebuie, bani, glorie, îi place sătrăiască. Risipeşte aşa cum şi adu -nă: uşor.Viaţa merită să fie trăită.Pe nesimţite devine cineva, unscriitor de prestigiu. Premii? OK,ce să facă el cu premiile, preferăprieteniile. Jocurile de noroc, nuse dă în vînt după „scambil“,cheltuie ca un paşă. Succesul nu euşor de suportat, dar nici nu-i iaminţile cum se întîmplă de atîteaori, cînd gloria, banii şi prestigiultransformă nişte oameni cumse -cade, fiinţe normale şi la locul lor,în mici monştri. Sau stupide ma -rio nete colorate. Are vederi de stîn -ga, evident, pentru un om cu copi -lăria lui. Unde şi cînd vede şi simtece înseamnă injustiţia din socie -tatea capitalistă încă nu foartedemocratică din America inter be -lică. Unde rasismul („Un doi tra -ge-i uşa după voi“ este o capodo -peră în acest sens) sau inechitateasocială generează conflicte detoate felurile. Cochetează cu ideilemarxiste, URSS-ul şi ArmeniaSovietică îl atrag, dar nu va ajunge

să se întîlnească cu Maxim Gorkişi nici să devină un militant co -munist. Simpatizant, da, membrude partid, nu. Am fost implicatrecent într-o polemică legată de„comunismul“ lui W.S. Nu reiesede nicăieri şi există nici o dovadăclară că ar fi intrat în partidulComunist American sau în altul deaceeaşi factură de aiurea. Nu a fostmembru de partid „card carring“:Saroyan rămâne Saroyan. Viaţa defamilie i-a fost tumultoasă. Cu unamor de tinereţe care-i devine şisoţie, divorţ, iar căsătorie cu aceeaşifemeie, mama copiilor săi, iar di -vorţ, scandal, gata, toate trec. Aufost şi momente fericite dar şisupărări, pînă la urmă totul iese lavedere. Are şi copii, o fată şi un

băiat, care-i vor prelua in -teresul pentru arte şi lite -ratură, chiar dacă băiatullui, Aram, va scrie şi o carteoribilă despre tatăl său. Darscan dalul face parte dinviaţa literară, mai ales ame -ri cană, unde suc cesul seclă deşte mai re pede pe ştirirele şi nu pe acţiuni de bine -facere. Poate că nu astacontează. Ce conteazăatunci? William Saroyan ascris şi scenarii de film, şio grămadă de piese deteatru – cîteva s-au jucat şiîn România cu mare suc -ces, după războiul mondialcel de-al doilea – a scris şiromane, a făcut şi jurna -lism, a călătorit mult avîndprieteni buni prin toată

lumea. O figură simpatic – pito -rească a lu mii, am putea spune, asecolului XX. A văzut multe şiînţeles şi mai multe, a vibrat la toti-a fost dat să trăiască. Prin lumesau prin Cali fornia lui, aşa, ca unmare story-teller, povestitor, cumi-a fost dat să fie. A vizitat şi Ar -menia Sovie tică în cîteva rînduri, afost şi prin România, apoi a murit.Simplu. Iată că se fac o sută de anide la naş tere. Nu ar fi prea mult,dar ma joritatea celor care i-au fostaproa pe au dispărut şi atunci cumsă reface portretul unui om dincio buri disparate?

Complicat să treci prin viaţaunui scriitor în doar cîteva propo -ziţii. Ce să scoţi la iveală mai im -portant, cînd de multe ori tomurimasive, biografii ultradetaliate şicărţi stufoase de analiză literară nusunt în stare să contureze cît maiclar şi concis profilul unui om şiesenţialul unei opere? Iar în cazulunuia ca William Saroyan, ce ră -mîne dincolo de ce se spune şi sescrie despre el, ce rămîne dincolode ce se vede din personalitatea lui?

William Saroyan, cel astăzicumva uitat şi ignorat pe nedrept,atît în Statele Unite, cît şi în Ro -mânia, unde spre stupoarea noastrănimeni nu mai ştie nimic despre elşi opera lui ar merita retipărit şirecitit cu atenţie. Am avea multede învăţat de la un scriitor ca el.Iar figura lui de leu rănit am puteas-o reînviem, cu multă căldură şisimpatie, aşa cum emana din toatăfiinţa lui.

Bedros HORASANGIAN

100 de ani în jurul lumii cu cel care era să se numească Bedros

şi i-a fost dat să devină William Saroyan

Saroyan alături de pictorul Hrandt Avakian la Bucureşti

Saro

yan

văzu

t de

Cik

Dam

adia

n

66 Istorie 15-16/2008 ARARAT

Dumitru Şerban: Sîntem la Botoşani, mai exactîn sînul Comunităţii Armene de aici şi stăm de vorbăcu Doamna Viorica Popa, preşedinta ConsiliuluiParohial al Bisericii Armene. Prezentaţi-ne Comuni -tatea Armeană din Botoşani. Cîţi membri areaceasta? Cîţi a avut in momentul cînd a poposit laBotoşani?

Viorica Popa: Nu ştiu exact numărul armenilorcare s-au statornicit de la începuturi la Botoşani, darştiu că la anul 1884 erau doua mii de armeni în acestoraş. Din păcate, în acest moment în Botoşani maitrăiesc patruzeci şi doi de armeni. Ţinînd cont defaptul că mai sînt şi căsătorii mixte, putem spune căsînt optzeci şi doi.

D.Ş.: Vorbiţi-ne despre Bisericile Armene dinBotoşani. În ce ani au fost acestea construite?

V.P.: Armenii, cînd se stabilesc într-un loc îşi facîn primul rînd un loc de rugăciune. Astfel s-aîntîmplat şi la noi în Botoşani. In anul 1350, precumspune traditia, dar şi documentele unor istorici, noiam avut in tîrgul Botoşanilor o biserica ce poartă şiastăzi hramul „Adormirea Maicii Domnului“. Acum,această biserică este în restaurare. La anul 1560,Comunitatea Armeana fiind foarte mare, s-a luatdecizia construirii unei alte biserici, nu departe deprima, chiar pe aceeaşi stradă (n.a. Strada Armeană).Concret, este vorba despre Biserica „Sfînta Treime“.Cimitirul armenesc a fost în curtea Bisericii „SfîntaMaria“ şi în anul 1885, prin grija şi donaţia Doamnei,fie iertată, Ana Pruncu, se construieşte capelaactualului nostru cimitir „Buna Vestire“ situat pestrada Eternitatea.

În anul 1991, la Biserica „Sfînta Treime“ cadeturla mare, iar apoi este consolidată, însă, ni s-a spusde la Ministerul Culturii că pînă vom obţine fonduripentru restaurarea ei este posibil ca aceasta, de la1350, să cadă şi ea, de aceea, toate demersurile şifondurile au fost alocate pentru restaurarea Bisericiiconstruită în anul 1560.

Aşadar, Biserica de la 1350 nu arăta precum aratăastăzi. La 1401, cînd Alexandru cel Bun a dat hrisovdomnesc de recunoaştere a armenilor din Moldova şine dă dreptul să avem un episcop exista aceastăbiserică avînd naosul actual, iar în urma săpăturilorarheologice realizate în urmă cu patru ani s-au găsitfundaţiile acestei biserici. Mai tîrziu, în anul 1625,aceasta este restaurată, iar la 1775 se adaugă prid -vorul, care ulterior devine pronaosul bisericii. Un anmai tîrziu se adaugă turnul clopotelor, iar la 1825 esterestaurată în întregime. Restaurarea a constat înmontarea unui candelabru, refacerea picturii, reali -zarea unor tencuieli exterioare. Acestea ascund parteaveche a bisericii. De exemplu, în această perioadă amdescoperit uşi foarte frumoase, geamuri bizantine,care au fost construite în anul 1500.

D.Ş. Astăzi, în anul 2008, se mai oficiază SfîntaLiturghie în Biserica Armeană din Botoşani.

V.P.: Cu contribuţia Consiliului Local s-a re -staurat paraclisul bisericii, unde şi astăzi facemslujbele. Avem un preot care o dată pe lună dar şi lasărbătorile mari oficiază Sfînta Liturghie în Biserica„Sfînta Maria”. Domnia sa , preotul Radu Holca, esteşi preotul Mănăstirii Zamca şi este şi secretar laEpiscopia Armeană din Bucureşti, deci, vă puteţiimagina că mai mult de atît nu s-ar putea.

D.Ş. Ştim că poporul armean este primulcreştinat din lume …

V.P.: În anul 301 Grigore Luminătorul creştineazăpoporul armean sub domnia regelui Tîrdat. Acesta dinurmă a fost primul creştin. S-a botezat, iar apoicreştinismul a devenit religie de stat.

D.Ş.: Cum vă simţiţi ca făcînd parte dinComunitatea Armeană din Botoşani şi în acelaşi timpca fiind cetăţean al primul popor creştinat dupăDomnul nostru Iisus Hristos?

V.P.: Eu sînt crescută de o bunică şi ca orice copilcrescut de bunici, sigur că am fost educată în tradiţiaacestei biserici. Mergeam în fiecare duminică laSfînta Biserică cu bunica, iar seara, alături de ea ne

rugam la Bunul Dumnezeu şi astfel s-a creat olegătura destul de puternică cu Dumnezeu şi legilebisericii.

Bunica ne spunea foarte multe legende şi poveştidespre poporul armean. Tot timpul cînd vorbea dearmeni plîngea. Era o femeie foarte credincioasă.Plînsul ei era accentuat şi de faptul că îşi pierduse înprimul război mondial soţul, bunicul meu, iar în celde-al doilea fiul Luca, unchiul meu, care a căzut laCotul Donului. Tot timpul cînd venea de la biserică,în cazul în care nu mergeam cu ea, o întrebam: Ce-aifăcut bunico la biserică?

Am făcut parastas pentru Cristea, pentru Luca.Tot timpul m-a învăţat că în momentele de frică

să spun în gînd Tatăl nostru. Toate acestea devinobişnuinţe şi nu poţi să renunţi la nişte lucruri careţin de religie, de tradiţia poporului din care vinpărinţii tăi.

D.Ş.: Dumneavoastră aţi fost în Armenia?V.P.: Nu şi regret.D.Ş.: Aţi vrea să ajungeţi în Armenia?V.P.: Aş vrea foarte mult şi să ştiţi că sufăr de cîte

ori aud vorbindu-se despre Armenia. Chiar astăzidimineaţă (n.a. – duminică, 10 august 2008) amurmărit ştirile cu evenimentele din Georgia.

D.Ş.: Armenia e vecină.V.P.: Chiar prin Armenia s-au dirijat plecările

unor străini, chiar şi români care se aflau în vizită înGeorgia. Toate acestea te dor şi te îngrijorează.

D.Ş.: La începutul secolului XX pentru Armeniaa fost foarte dificil. În acea perioadă a fost un exilpentru locuitorii acestei ţări.

V.P.: Noi, botoşănenii, ne tragem din primeleexiluri, de aceea vă spuneam că Alexandru cel Bun aprimit în repetate rînduri, în 1417, atît în iulie cît şi înseptembrie, colonii întregi de armeni care veneau înRomânia pe la Caffa. Despre genocidul din 1915 potspune că are şi acesta ca bază acelaşi conflict ca şicelelalte anterioare.

Nu demult, am citit, Momoriile unei deportatearmence, Captanian, care a luat parte la ce s-aîntîmplat atunci împotriva armenilor. Descrie groaza,cum au fost alungaţi din casele lor. Le-au rămas înArmenia casele, lucrurile şi au fost duşi în convoiecu căruţe însoţite de soldaţi. Chiar băiatul acesteidoamne, care a scris cartea, avea cinci ani cînd i-afost luat mamei, iar soţul a fost deportat o dată cubărbaţii. A fost îngrozitor!

În acest context, majoritatea armenilor erauobligaţi să treacă la islam, cei care acceptau erauscutiţi de aceste chinuri, dar marea majoritate nu aacceptat şi a trebuit să treacă prin chinuri.

D.Ş.: Deportări au fost în foarte multe perioadeale istorie şi în foarte multe state. De ce toate acesteaîmpotriva omului?

V.P.: Dorinţa de expansiune a unor popoarenumeric superioare. Teritoriile statelor mici, fiindfoarte bogate au fost rîvnite de către cei mari.Armenia, astăzi, este o ţară foarte mică şi cu populaţiepuţină, dar este o ţară foarte bogată. Armenii sîntoameni foarte inventivi. Televiziunea color porneştede la un armean, cogniacul de Erevan, vinurile,mirodeniile, caisul a fost cultivat în România pentruprima dată de armeni, iar sămînţa de acolo a fostadusă. Sînt foarte pricepuţi şi la comerţ, dar ţara a fostrîvnită.

D.Ş.: Cum vedeţi astăzi Armenia? Sînteţi armean -că, sînteţi la cîteva mii de kilometri depărtare.

V.P.: Nu am fost în Armenia dar am vorbit cu foartemultă lume care a fost şi pe oricine aud că a fostîntreb: Ce este? Cum este? Armenia azi e o ţarăfrumoasă, este o altă cultură. Foarte mulţi prietenicare au fost mi-au povestit că în momentul cînd auajuns în Armenia s-au simţit într-o altă lume. Este olume a Orientului şi sigur că aceasta a fascinatîntotdeauna.

Interviu realizat pentru Radio Iaşi deDumitru ŞERBAN

Armenii din Botoşani – trecut, prezent şi viitor ISTORIA }NS}NGERAT{ APRIMULUI STAT CRE+TIN

Izbucnirea carnagiului

Sub stăpînire otomană, armenii au fost izolaţi de celelalte state creştine,neizbutind să obţină nici în secolul al XIX-lea, cînd alte popoare îşi cîştigauindependenţa, mai mult decît o seamă de drepturi suplimentare. Armenia deEst ajunsese sub ocupaţie rusă, în timp ce, în Armenia de Vest, otomanii auîncurajat venirea kurzilor şi ocuparea prin forţă de către aceştia a multorproprietăţi armene. Marile puteri europene remarcau, în tratatul de la Berlin(7 septembrie 1880), că „haosul şi impunerea de biruri şi de taxe vor duce,foarte posibil, la anihilarea populaţiei creştine“. În 1894, în Sasoun, popu -laţia armeană s-a ridicat la luptă împotriva kurzilor. Armata otomană a inter -venit în forţă şi 3.500 de armeni au fost ucişi. Au avut loc ample proteste,înăbuşite în sînge. Se estimează că, în perioada 1894-1896, au murit 150.000de persoane de etnie armeană, dintre care 110.000 au fost masacrate detrupele otomane şi 40.000 au fost răpuse de frig şi de foamete în localităţilepustiite în urma luptelor. În plus, se afirmă că 40.000 de persoane au fostconvertite cu forţa la islamism. Şi acesta a fost doar începutul.

Martirii armeni

În Armenia de Vest putea izbucni oricînd o revoltă care să ducă la unireaacesteia cu Armenia de Est, aflată sub stăpînire ţaristă. Mulţi voluntariarmeni s-au înrolat în armata rusă. Autorităţile otomane au gîndit că singurasoluţie de stingere a conflictului din zonă era depopularea regiunii de armeni,adică de aproximativ 2.000.000 de persoane. Cîteva sute de mii au reuşit săse refugieze în alte state, supravieţuind, astfel, cumplitului masacru cunoscutsub numele de Genocidul Armean.

Pe 24 aprilie 1915, 250 de intelectuali şi lideri de opinie din Armeniavestică au fost arestaţi. La scurt timp, în urma „legii temporare de deportare“- Tehcir (urmată de o „lege temporară de expropriere şi confiscare“ a proprie -tăţilor „abandonate“), toţi armenii din regiune au fost forţaţi să îşi părăseascălocuinţele şi să pornească într-un marş fără speranţă prin Anatolia, spre de -şertul sirian. Pe parcurs, militarii otomani, mulţi aparţinînd unei „organizaţiispeciale“, alcătuită din criminali eliberaţi din închisoare în acest scop, ausupravegheat convoiul morţii, intervenind doar în cazul vreunei tentative deevadare, nu şi cînd acesta era atacat. Supravieţuitorii au povestit că soldaţiipuneau pariuri în privinţa sexului unui prunc aflat în pîntecele mamei sale,apoi spintecau femeia gravidă, pentru a vedea cine a cîştigat. Bărbaţi, femeişi copii au mărşăluit, fără apă şi hrană, spre taberele de concentrare (asemă -nătoare cu lagărele naziste) aflate, în număr de 25, la actuala graniţă a Turcieicu Siria şi Irak. Acolo a continuat exterminarea armenilor, ei fiind fie arşi devii, fie otrăviţi sau înecaţi.

Masacrul nu a fost niciodată recunoscut oficial nici de autorităţile oto -mane, nici de autorităţile turce de astăzi. Termenul de „genocid“ este şi elneoficial, neexistînd suficiente dovezi pentru condamnarea statului turc. Cutoate acestea, 22 de state ale lumii, printre care şi SUA, au recunoscutexistenţa genocidului armean. În fiecare an, pe 24 aprilie, de Ziua MartirilorArmeni, sînt comemorate cele aproximativ 1.500.000 de victime.

Un secol de sacrificii

Locuitorii din regiunea estică a fostului regat armean, actuala RepublicăArmenia, au avut mult de suferit atît în urma confruntărilor ruso-turce, cît şiîn urma apariţiei Uniunii Sovietice. Biserica Apostolică Armeană a avut deînfruntat noi persecuţii, în special în perioada stalinistă. Se afirmă că regimulde teroare impus de Stalin a dus la uciderea a zeci de mii de armeni.

Între 1988-1994 au avut loc lupte violente între Armenia şi Azerbaidjanpentru stabilirea autorităţii asupra enclavei azere Nagorno-Karabakh, undetrăieşte o importantă comunitate majoritară armeană. Cele două ţări s-auacuzat reciproc de epurări etnice, graniţele dintre ele rămînînd închise. Totîn urma acestui conflict (oficial), au fost închise şi graniţele dintre Turcia şiArmenia. Blocada instituită, astfel, din două părţi, a dus, în scurt timp, lasărăcie şi la foamete, dar colaborarea dintre autorităţile statului, organizaţiileinternaţionale şi Biserică a dus la îmbunătăţirea considerabilă a situaţiei.

Biserica Armeană

În prezent, în jur de 94% dintre armeni aparţin de Biserica ApostolicăArmeană, într-o ţară cu 3.230.000 de locuitori. Diaspora armeană este form -ată din aproximativ 3.000.000 de persoane, răspîndite în întreaga lume.

Cel mai cunoscut lăcaş de cult armean este Catedrala Echmiadzin (UnulNăscut, Fiul lui Dumnezeu), aflată în incinta mănăstirii cu acelaşi nume,care mai găzduieşte Scaunul Patriarhal (Catolicos) al Armeniei, seminarulteologic, biblioteca, muzeul, tipografia şi alte clădiri auxiliare. Tradiţia localăafirmă că Sfîntul Grigorie Luminătorul ar fi visat într-o noapte în ce fel aveasă arate catedrala, care ar fi fost construită în anul 303. Alături de aceasta,există şi alte monumente istorice bisericeşti, aflate în patrimoniul UNESCO:complexul mănăstiresc Haghpat, unde s-a aflat una dintre cele mai maribiblioteci din Armenia medievală; complexul mănăstiresc Sanahin, în cadrulcăruia se află trei biserici, o academie şi o bibliotecă, şi complexul mănăs -ti resc Geghart, construit într-o vale stîncoasă, alături de străvechi chiliisăpate în stîncă, de unde şi numele Ayrivank (mănăstirea peşterilor). Astăzi,Biserica Apostolică Armeană face parte din grupul Bisericilor OrtodoxeOrientale, alături de Biserica Ortodoxă Coptă din Egipt, Biserica AntiohianăOrtodoxă din Siria, Biserica Ortodoxă Malabar din India şi BisericaOrtodoxă Tewahedo din Etiopia. Chiar dacă mai sînt destule diferenţe care facnecesară găsirea unui punct de vedere comun, există un dialog deschis întreBiserica Ortodoxă şi Bisericile Ortodoxe Orientale, totuşi există speranţa că,în curînd, acestea vor reveni, de facto şi de jure, în marea familie a Ortodoxiei.

Documentar realizat de Pr. Alexandru PRIPON

Articol apărut în ziarul Lumina de duminică, supliment al cotidia -nului Lu mina editat de Patriarhia Ortodoxă Română (13 iulie 2008)

(continuare din num[rul trecut)

Uniunea Armenilor din RomâniaŞcoala Armeană din Bucureşti

anunţă

Deschiderea anului şcolar 2008-2009 Duminică 21.09.2008 ora 12.00 în localul şcolii

(etaj3, sediul UAR)

77ARARAT 15-16/2008 Culturå

Dupǎ cîţiva ani de laborioasǎ pregǎtire,Editura Ararat a publicat o carte-eveniment:monografia lui Edvard Jeamgocian despreCatedrala armeană din Bucureşti. Carteapoate fi considerată, fără probleme, drept osecţiune armeană prin istoria Bucureştilorsau, şi mai bine spus, o istorie a comunităţiiarmene din Capitală. Căci agregarea acesteicomunităţi s-a constituit, de la bun început,în jurul unui Centru spiritual – anume, alăcaşului său de cult: Catedrala Sfinţii Ar -han gheli Mihail şi Gavril. Performanţa estecu atît mai meritorie cu cît autorul nu e is to -ric de formaţie, ci inginer şi, în plus, trăieştede peste treizeci de ani în Statele Unite aleAmericii. Pasiunea domniei sale pentru isto -rie şi, în particular, pentru istoria comuni -tăţii armene din România a început însă maidemult, cu patru decenii în urmă, inspiratăfiind de vizitele la profesorul H. Dj. Siruni.Frecventarea îndelungată a savantului şi aaltor importanţi istorici ai comunităţii – alecăror cercetări stau la temelia prezentuluiedificiu ştiinţific - a dus, în cele din urmă, lao profesionalizare de invidiat. Edvard Jeam -gocian şi-a însuşit cu brio tehnica cercetăriimonografice, iar documentarea sa tinde spreexhaustivitate. Practic, avem de-a face aicinu doar cu reconstituirea exemplară a uneilumi, ci şi cu o bază de date fără precedentîn materie. Cu o acribie pasionată, aproapeneverosimilă, autorul a strîns cam tot ce eradisponibil, la această oră, într-un volumimpresionant, pe măsura obiectului său. Sta -tistici şi liste de tot felul, tabele demogra -fice, biografii şi genealogii, reproduceri deinscripţii, acte oficiale, statute şi regula men te,sunt convocate într-un ansamblu documen -tar deloc inform – dimpotrivă, organizat cumigală şi rigoare sistematică pe calapodulunei naraţiuni istorice complexe, multistra -ti ficate. Pe lîngă istoriografia românească,Edvard Jeamgocian dialoghează avizat culucrările unor reputaţi specialişti armeni înistoria comunităţii, de la H. Dj. Siruni, Su -ren Kolagian, Grigore Goilav, GheorgheBezviconi, Măgîrdici Bodurian ş.a., ale că -ror lucrări constituie, la rîndul lor, piese dereferinţă.

Cartea s-a născut, de fapt, în urmă cutrei ani, la propunerea redactorului-şef alperiodicelor Ararat şi Nor Ghiank. Apari -ţia ei ar fi urmat să marcheze aniversarea a90 de ani de la tîrnosirea Catedralei de cătreepiscopul Ghevont Turian din Bulgaria. Dinmultiple motive însă, ea nu s-a putut realizaîn 2005 ci abia acum. Surse demne de în -credere ne-au confirmat faptul că redactareamaterialelor (realizată de domnii MihaiStepan-Cazazian şi Paul Cernat) şi verifica -rea datelor au fost deosebit de minuţioase,deşi întotdeauna e loc de mai bine. Celepeste 400 de pagini format mare, cu o im -portantă secţiune de ilustraţii fotografice co -lor şi un inventar bibliografic (n-ar fi stricat,probabil, şi un indice de nume, dar în acestcaz apariţia tomului s-ar fi prelungit încă unan!), se citesc cu plăcere şi interes. Autorula pus foarte mult suflet în această construc -ţie totală, realizînd (să nu ne ferim decuvintele mari!) un remarcabil act patriotic.Nu doar faţă de comunitatea armeană, ci şifaţă de cultura română. Pentru că istoriaarmenilor din Bucureşti se împleteşte intimcu istoria armenilor din România şi cuistoria românilor. Nenumărate fire – politi -ce, religioase, biografice ş.am.d. – leagă,apoi, istoriile particulare ale feţelor biseri -ceşti de Armenia, de Constantinopol, deRusia, Bulgaria, Grecia şi de Occidentuleuro pean. Capitolul patru prezintă, în modspecial, istoria de şapte secole a Scaunelor

Episcopale armene din Sud-Estul Europei,punînd accent pe acelea sub jurisdicţia că -rora s-au aflat bisericile armeneşti din ŢărileRomâne. Însă biografiile feţelor bisericeştitrimit spre mai toate colţurile continentului.Ce să mai vorbim de vizitele înalţilor ierarhiortodocşi, prezentate din fir a păr! Amconvingerea că studiul de faţă îi va interesanu numai pe toţi cei pasionaţi de istoriaBucureştilor ci şi pe istoricii noştri profesio -nişti. Îi aşteptăm. Deocamdată, mă voimărgini la a prezenta pe larg, fără pretenţiide expertiză, coordonatele simbolice şi sem -nificaţiile de ansamblu ale demersului.

Ceea ce frapează în monografia lui Ed -vard Jeamgocian este numărul enorm debiografii, mai succinte sau mai extinse, aleliderilor comunităţii şi ale feţelor bisericeştide prim-plan – Aracinorţi, Vartabezi, preoţi,binefăcători, personalităţi ale vieţii politiceşi culturale cu rol în viaţa religioasă aarmenilor bucureşteni şi nu numai. Autorulnu face economie de informaţii, nici nu selimitează la a înfăţişa doar aspectele pozi -tive. Disensiunile, faptele reprobabile suntînregistrate la fel de fidel. Rezultatul – o

frescă istorică extraordinar de vie, senzaţiade lume în mişcare. Nu sunt omise nici re -laţiile apropiate pe care comunitatea armea -nă din Bucureşti le-a avut cu Monarhia, nicirolul jucat de armeni pe filierele complicateale diplomaţiei din regiune. Citind, ai sen -zaţia că pătrunzi într-un labirint nesfîrşit defapte şi trasee biografice. Riscul de a terătăci este însă inexistent: ghid iscusit, au -torul nu lasă nimic la voia întîmplării, pri -vind lucrurile cînd de foarte aproape, cîndîntr-o perspectivă mai largă. Arhitecturamonografiei excelează nu numai prin am -plitudine, ci şi prin multiplicitatea pers pec -tivelor, prin rulajul dinamic de informaţiidintre cele mai diverse. Dar, cum aminteamdeja, erudiţia factologică nu e niciodatăseacă. Ambiţia autorului e aceea de a reîn -sufleţi, evocator, istoria comunităţii armene,în principal a celei din Bucureşti.

Dacă în urmă cu cîţiva ani buni istoriculAdrian Majuru debuta printr-o micromo -nografie intitulată Bucureştiul albanez,Catedrala armeană din Bucureşti (eaînsăşi o lucrare de debut!) este o macro -monografie ce s-ar putea intitula, în parte,Bucureştiul armenesc. Cum spuneam însă,principalul „personaj“ este aici Centrulspiritual-religios al comunităţii, care sateli -zează practic totul. De aici se ramifică ne -numărate fire şi către acest punct convergatîtea altele. Avem de-a face, în fapt, cu oistorie modernă a armenilor văzută dinspreBucureşti. Arhitectura concentrică a volu -mului (dinspre istoria armenilor din Bucu -reşti spre istoria Catedralei) este afirmată decătre Edvard Jeamgocian încă din cuvîntul

său introductiv: „Cu toate că lucrarea de faţăreprezintă monografia Catedralei Arme nedin Bucureşti, nu am putut-o consideracompletă fără a prezenta spaţiul care în -conjoară edificiul şi expune istoria EparhieiArmene din Ţările Române, prezentînd, încadrul ei, istoria scaunelor episcopale careau guvernat-o. Desfăşurată pe şapte capitole(cifră simbolică, probabil nu întîmplă toa -re!), lucrarea prezintă cronologic trecutul depatru veacuri al sfîntului locaş, al slujitoriloraltarului ei, atît permanenţi cît şi vizitatori,precum şi şase secole de istorie a cîrjelorepiscopale şi a consiliilor eparhiale care aucondus comunitatea“. Există chiar şi o ver -siune armenească referitoare la fondareaBucureştiului, de înregistrat ca atare. Întotului tot, avem de-a face cu cartografiereaunui important un versant armean al istorieiCapitalei româneşti, „de la origini pînă în pre -zent“. Istoria coloniei armene din Bucureştibeneficiazǎ de pagini excelent informate,paragrafele dedicate bisericilor armene depînă în secolul XX şi, cu deosebire, Bărăţieifiind sugestive în acest sens. Pe baza infor -maţiilor oferite de, între alţii, părintele Ha -

ru tiun Andreasian (paroh la biserica SfinţiiArhangheli către 1900) şi confirmate demajoritatea istoricilor armeni, Edvard Jeam -gocian consideră că lăcaşul catolic-francis -can de azi al Bărăţiei a fost „prima bisericăarmeană din Bucureşti“. Argumentele adusede autorul nostru sunt decisive şi închid,practic, cazul. Deosebit de interesante suntşi „cartografierile“ pe zone, ocupaţii şi me -serii. Istoria vieţii comunitare a armenilordin Capitală se constituie, de fapt, într-ofoaie de temperatură cu relevanţă mai am -plă, adusă la zi. În privinţa Catedralei, ridi -carea ei a fost motivată de creşterea specta -culoasă a populaţiei armene la începutulsecolului XX, precum şi deteriorarea avan -sată a vechii construcţii, care a avut de laînceput grave probleme de rezistenţă. Creş -terea populaţiei a fost însă una, să-i spunem,naturală. După 1920 va avea loc şi o creş -tere artificială, prin valurile de refugiaţiarmeni adăpstiţi în capitala României. Refe -ritor la ridicarea şi tîrnosirea Catedralei, esteamintit faptul că, în general, presa armeanădin Bucureşti nu i-a acordat atenţie – dinmotive lesne de înţeles: ne aflăm în 1915,în Caucaz începuse genocidul, la Constan -tinopol nu mai apăreau ziare armeneşti,presa din diaspora scria numai despre războişi refugiaţi… Contextul masacrelor genoci -dare este foarte bine reconstituit de EdvardJeamgocian (În zilele sfinţirii Cate dra -lei…), cu o vibraţie a tonului şi a com -poziţiei care se transmite cititorului.

Cuvintele presfinţitului Dirayr Mardi -chian, Arhiepiscop al Bisericii Armene dinRomânia, deschid acest volum ca un vibrant,

dureros memento: „În anul de doliu 1915,cînd poporul armean trecea din deşert îndeşert, singur şi fără ajutor sub loviturilebicelor şi iataganelor, în acel an cînd lumeacivilizată, Europa «creştină» închidea por -ţile inimii sale şi ochii pentru a nu vedeasuferinţa poporului armean şi îşi astupa ure -chile pentru a nu auzi scîncetele şi strigătelecopiilor noştri omorîţi – în acel an, în inimaBucureştilor, o mînă de armeni au ridicataceastă biserică piatră cu piatră, cărămidăcu cărămidă, nu numai ca pe un templu alarmenilor închinat lui Dumnezeu, ci şi ca peo adevărată palmă dată Europei «creştine»“.

Iar pe coperta a patra – cuvintele Pa -triarhului Catolicos al tuturor armenilor,Vasken I, ne amintesc că „de fiecare datăcînd se înalţă o biserică creştină, reînvielumea lui Iisus, de fiecare dată cînd se înalţăo biserică armeană, renaşte poporul ar -mean“. Aş adăuga, dacă-mi este permis, căde fiecare dată cînd apare o asemenea lu -crare monografică, renaşte şi se întăreşteconştiinţa de sine a unei comunităţi.

Finalul capitolului despre momentul ge -nocidar şi anii care au urmat este redactatînsă de autor într-un ton optimist, dătător desperanţă. Menţionarea celor două vizite alelui William Saroyan care, cu un an înaintede a muri, s-a rugat în Catedrala armenilordin Bucureşti însoţeşte fericit cuvintelemarelui Siruni: „Noua Biserică Armeană dinBucureşti vine să demonstreze omenirii căpoporul armean există şi va exista atîta timpcît vor exista armeni ataşaţi şi mîndri deneamul şi tradiţiile lor“. Un mesaj pe careautorul cărţii a ţinut să-l onoreze – şi a reuşitdin plin.

Nu avea cum să fie uitat nici nefericituleveniment din 2001, cînd o companie străinăa pus în pericol, prin construcţiile sale ne -cugetate, stabilitatea marelui edificiu reli -gios. Cazul este relatat în detaliu, cu toateimplicaţiile lui…

În 1915, Catedrala armeană din Bucu -reşti era ridicată şi tîrnosită într-un momenttragic al armenimii în genere (Genocidul)coincident cu expansiunea şi înflorirea co -munităţii armenilor bucureşteni. Astăzi,comunitatea este mult diminuată, iar măre -ţul edificiu, restaurat, stă sub povara amin -tirilor. Cu o dăruire demnă de toate elogiile,Edvard Jeamgocian a întreprins, de la miide kilometri distanţă, o operă de arheolog almemoriei colective. Îndrăznim să spunemcă, dacă domnia sa n-ar fi făcut-o, nu ştimcine s-ar mai fi încumetat s-o facă. Cate -drala armeană din Bucureşti nu este doarun remarcabil act de cultură. E un monu -ment de suflet, expresia unei datorii intimefaţă de poporul „rumanahailor“ în mijloculcăruia s-a născut. Cartea ţine, în fapt, de unpatrimoniu spiritual şi istoric comun. Să oîntîmpinăm aşa cum se cuvine. Adică săr -bătoreşte!

Cristina MANUK

O monografie eveniment: Catedrala Armeană din Bucureşti

EEDDVVAARRDD JJEEAAMMGGOOCCIIAANN

CCAATTEEDDRRAALLAA AARRMMEEAANNÃÃDDIINN BBUUCCUURREEªªTTII

AARRAARRAATT 22000088

Sfin\irea =i Miruirea Catedralei Sfin\ii Arhangheli din Bucure=ti S]mb[t[ 5 septembrie 1915

88 Reportaj 15-16/2008 ARARAT

C[minul în care am stat avea o curte in -terioar[ unde o dat[ pe s[pt[mân[ f[ceam„urah eregoian“ – seara vesel[ – unde fiecareprezenta cîte ceva. Eu, de exemplu, am cîntatde fiecare dat[ împreun[ cu Zabel Martaian –o rumanahay din Gherla care în prezent locu -ie=te în Budapesta – cîte un cîntec românesc.Am f[cut împreun[ cu ceilal\i cursan\i =i coor -dona\i de profesoara Zepiur Mehrabi teatru cuo pies[ de Tumanian „Anhelc mart“ – „Omulf[r[ minte“ –, apoi, tot împreun[ cu ceilal\icursan\i o mic[ parodie pe seama unui inci -dent ce avusese loc cu cîteva zile înainte. Deasemenea, în ultima sear[ vesel[, împreun[ cugrupul ce reprezenta România, am dansat„Bra=oveanca“, în aplauzele tuturor.

În aceste seri am avut ocazia s[ auzim cîn -tece tradi\ionale armene=ti, cîntece italiene=ti,ruse=ti, faimosele „Champs Elysee“ =i „Guan -ta namera“, mici recitaluri de acordeon =i deduduk =i lista poate continua.

Dup[ cum am spus, aproape în fiecaresear[ aveam cîte un eveniment cultural. Astfel,în prima sear[ ne-a vorbit valorosul actor ar -mean Gerald Papasian, un om foarte deschis=i pus pe =otii. Domnia sa ne-a vorbit desprefilmul =i teatrul armenesc, despre încercareade a le promova =i de asemenea ne-a reci -tat/citit în englez[ =i în francez[ din opereleunor renumi\i dramaturgi armeni: scriitoriiHagop Baronian =i Yervant Odian =i poetulVahan Tekeyan. Cu aceast[ ocazie am aflat c[în urm[ cu cî\iva ani în Statele Unite ale Ame -ricii s-au prezentat operele „Ar=ak al doilea“de Dickran Tchoukhadjian, la Opera Theaterdin San Francisco =i în 2001, la Detroit „Anu=“de Hovhannes Toumanian care au avut unmare succes, îns[ am aflat =i de multipleledificult[\i care exist[ atunci când vrei s[ pro -movezi o pies[ de teatru sau oper[. DomnulGerald Papasian ne-a vorbit =i de turneul prinEuropa pe care l-a avut cu trupa sa de teatru=i, deoarece nu a spus de România, în lista\[rilor, l-am întrebat când va venit în turneu =ila noi. Mi-a r[spuns c[ pîn[ acum, din p[cate,nu a primit oferte din România, a=a c[ pentrua-l vedea trebuie s[-l invit[m noi.

În urm[toarele trei seri, am avut bucuriade a-l cunoa=te pe p[rintele Vahan Hovhannes -sian din New York care ne-a vorbit despre reli -gia armean[ în general, despre „surp badarag“– Sfânta liturghie – =i a adus argumente contrac[r\ii „Codul lui Da Vinci“ a lui Dan Brown.Desigur, acestea au fost ni=te motive de a des -chide discu\ia, întrucît întîlnirea s-a prelungitpîn[ seara tîrziu, fiecare venind cu o nou[ în -trebare, la care hayr Vahan r[spundea deschis=i cu mult[ bun[voin\[.

În urm[toarele seri culturale au urmat dou[conferin\e \inute de hayr Levon despre identi -tatea armean[ =i de asemenea am avut dou[vizion[ri de filme. Serile de film au fost pre -zen tate de Artsvi Bakhchinyan – filolog, stu -dia z[ istoria armenilor din Diaspora, cinema -to grafia =i dansul – =i de Mariana Vianello -critic de film studiaz[ filmul lui Artavazd Pe -lescian =i în acest sens a locuit timp de =apteluni în Armenia. Ei ne-au vorbit de marele re -gizor armean Artavazd Pelescian =i am vizio -nat trei scurt metraje ale acestuia. Cea de-adoua sear[ de film a fost precedat[ de o scurt[

trecere în revist[ f[cut[ de domnul MeruzhanKrapetyan a unui site unde se pot g[si majori -tatea c[r\ilor =i a manuscriselor armene=tiinventariate dup[ an, scriitor s[u domeniu.Acest site a fost sponsorizat de doamna AliceOhanesian – a c[rei singur[ dorin\[ a fost s[ fieînscri=i pe prima pagin[ a site-ului cei în me -moria c[rora a sus\inut acest proiect – =i esteo mare realizare pentru armeni întrucît sîntdestul de pu\ine site-urile cu literatur[ ar me -neasc[. Adresa acestui site este www.Digilib.am.În continuare am vizionat filmul lui MehmetBinai despre un sat armenesc islamizat dinTurcia, în prezent locuitorii ne=tiind despreadev[ratele lor r[d[cini.

Fiecare sear[ cultural[ a fost precedat[ decursuri de dansuri f[cute cu Armine Melko -nyan din Armenia, o persoan[ devotat[ în totceea ce f[cea. Astfel, în a doua sear[ vesel[am prezentat dansurile înv[\ate de la ea, înnumai o s[pt[mân[. În plus, într-o zi dou[ dintreprofesoare ne-au ar[tat cum se g[te=te Urfakebab cu bulgur =i salat[, iar apoi ne-au invitats[ gust[m. Cei interesa\i puteau lua =i lec\ii de

duduk cu profesorul AramIpekdjian.

De cîteva ori am fost=i la fosta =coal[ arme -neasc[Murat Rafaelian,în prezent hotel. Aici amîntîlnit al\i armeni, dinLiban =i Vene\ia. Într-osear[ Armine, profesoarade dans, ne-a încîntat curecitaluri de pian, toat[sala se umpluse de muzi -c[ =i ceilal\i o acompa -niau cu vocea sau doarcîntau. Era cu adev[ratmagic!

N-a= fi sincer[ dac[nu a= spune c[ dorin\a de

a participa la aceast[ =coal[ de var[ a fost mo -tivat[ =i de locul unde se \ine ea. Vene\ia e unloc minunat, ca un vis! În scurtul timp pe carel-am avut la dispozi\ie am reu=it s[ vizitezcîteva muzee =i biserici =i de asemenea s[ m[plimb pe frumoasele insule Burano, Murano,Torcello, Lido, Vignole, Giudeca =i San Giorgio.

În mod normal, pentru a putea intra înbiserica San Marco, trebuia s[ a=tep\i la coad[timp de dou[ ore, îns[ nou[ ni s-a spus c[ înziua de Sfânt[ Marie se \ine slujba, a=a c[ dediminea\[ am fost la slujb[ =i astfel am reu=its[ vedem biserica f[r[ a mai a=tepta la coad[.Am fost uimit[ de frumuse\ea =i bog[\ia acestuiloc, cu minunatele lui mozaicuri, a=a c[ potspune acum c[ merit[ s[ a=tep\i dou[ ore ca s[po\i vedea acestea. În seara aceleia=i zile, pe oploaie toren\ial[, am mers pe insula Torcellounde numai în ziua de 15 august se \ine un con -cert de muzic[ clasic[ în biserica de acolo, bi -seric[ înfiin\at[ de un armean pe nume Sarkis.

În urm[toarea sear[ am fost pe insula Vig -nole împreun[ cu profesorii la un mic restau -rant unde am petrecut cu dansuri =i glume.

În ziua de duminic[ am mers cu to\ii pein sula San Lazzaro, unde am asistat la slujb[,apoi am fost pofti\i la un bufet suedez taregustos. În ziua aceea am r[mas pîn[ mai tîrziupe insul[ împreun[ cu ceilal\i cursan\i =i amavut ocazia s[ v[d minunatele priveli=ti înamurg ale împrejurimilor.

Pe insula San Lazzaro am vizitat =i mu -zeul, inclusiv sala cu manuscrise =i am aflat c[este al treilea muzeu de manuscrise din lumedup[ Matenadaran din Armenia =i M[n[stireaSfântul James(Iacob) din Ierusalim.

Duminicile care au precedat ziua SfinteiM[rii am fost la slujba \inut[ de p[rinteleLevon în biserica armeneasc[ din Vene\ia. Amaflat, la una din prelegerile ce înso\esc slujba,c[ armenii aveau în trecut un întreg cartier înVene\ia. De asemenea, cînd mergeam pe stradaprincipal[, p[rintele Levon ne-a ar[tat un ha -cikar în dreptul unei str[du\e f[cut pentru a =tiic[ mergînd pe acolo ajungi la biserica arme -neasc[.

Zilele de sîmb[t[ aveam program de voie,a=a c[ am reu=it împreun[ cu cî\iva cursan\i –care mi-au devenit prieteni între timp – s[„fugim” pîn[ la Verona =i pîn[ la Ravenna cutrenul. La Verona ne-am fotografiat în binecu -noscutul balcon al Julietei, iar la Ravenna i-am salutat pe împ[r[teasa Teodora =i pe îm -p[ratul Iustinian, înf[\i=a\i atît de real înmozaicul din biserica San Vitale.

Pot s[ spun c[ 24 de ore nu erau de ajunspentru cîte ne propuneam s[ facem =i cîteoportunit[\i aveam. A fost o experien\[ cu ade -v[rat unic[ =i m[ bucur c[ am putut cunoa=teoamenii care au participat în acest an. În ceeace prive=te caracterul armenesc al acestei =coli,pot spune c[ m-a f[cut s[ realizez c[ limbaarmean[ înc[ este o limb[ activ[, c[ în ciudafaptului c[ sîntem „împr[=tia\i“ pe tot globulnimic nu ne împiedic[ s[ o folosim =i c[ putemp[trunde tainele ei, chiar dac[ nu o auzim zil -nic, totul depinzînd de voin\a noastr[. Vreaus[ men\ionez c[ am cunoscut o fransiahay celocuie=te în Toulouse, loc în care nu exist[ ocomunitate organizat[ de armeni, =i nici bi -seric[ armeneasc[ =i cu toate acestea ea =tiafoarte bine s[ vorbeasc[ armene=te pentru c[în casa ei se vorbe=te limba armean[. De ase -menea, acum sînt mult mai con=tient[ de cul turaarmean[ =i de importan\a ei în ierarhia lumii.

Desigur, cele trei s[pt[mîni de =coal[ nusînt de ajuns pentru a putea înv[\a armeana,dar sînt un început =i o deschidere spre aceasta.Ajutorul pe care acest[ =coal[ mi l-a dat nu sedatoreaz[ numai orelor de =coal[, ci mai alesîntregului timp cît am stat acolo, întrucît ma -joritatea vorbeau armene=te. Trebuie s[ spunc[ atmosfera creat[ în cele trei s[pt[mîni e una

special[ cu caracter pu -ternic arme nesc, iar astaeste ceea ce m-a atras întrutotul la acest program. Cuaceast[ participare am avutocazia s[-mi exersez =i altelimbi cum sînt engleza =ifranceza =i pot spune c[ amînv[\at =i un pic de italian[.

În încheiere vreau s[mul\u mesc tuturor profe -sorilor care =i-au dat totaportul pentru ca noi s[ neîmbun[t[\im cuno=tin\ele,doam nei secretare DanielaReato, lui Andrea Contin =i

Mariannei Via nello; vreau s[ mul\umesc dinnou p[rintelui Levon pentru existen\a acestei=coli =i s[-i urez mult suc ces în continuarepentru c[ organizarea acestei activit[\i nu esteun lucru simplu, ea cerînd mult[ voin\[ =itrecerea peste anumite obsta cole, =i deasemenea Uniunii Armenilor din Româniacare a f[cut posibil[ participarea mea la acest[=coal[ de var[.

Pentru cei care doresc s[ înve\e acas[armeana oriental[, se poate lua leg[tura cumine (direct sau prin redac\ia ARARAT) pentrua le pune la dispozi\ie copiile a dou[ CD-urif[cute de funda\ia Gulbenkian cu lec\ii înlimba armean[ Arevig I =i Arevig II.

text =i fotografii deHasmig DANIELIAN

Cursurile de var[ de la Vene\ia(continuare din pagina 1)

Grupul din RomâniaMarylou Elluchian, Maria Rafaela Cazazian Hasmig Danielian,

Narine Bogdan Căuş, Armine Vosganian şi Ermone Zabel Martaian (Ungaria)

În clasa de curs

Oră de dans

Pregătind bucate armeneşti