Noţiuni de teorie Noţiuni de teorie literarăliterară

Noţiuni de teorie Noţiuni de teorie literarăliterară

Figuri de stilFiguri de stil

AlegoriaFigură de stil, rezultată din utilizarea concentrată a mai

multor figuri de stil (epitete, personificări, comparaţii, metafore) având drept scop prezentarea plastică, la nivelul expresiei artistice, a unei idei abstracte, filosofice.

Ex. Alegoria moarte-nuntă din balada populară “Mioriţa”:“Că la nunta meaA căzut o stea,Brazi şi păltinaşiI-am avut nuntaşi,Preoţi, munţii mariPaseri lăutari,Păsărele miiŞi stele făclii”

AliteraţiaProcedeu artistic de natură fonetică,

realizat prin repetarea unor consoane (sau a unor silabe), din rădăcina cuvintelor (de obicei). Urmăreşte realizarea unui efect imitativ (onomatopeic) sau sugestiv-simbolic: Ex: “Vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie” (M. Eminescu)

AsonanţaProcedeu artistic de natură fonetică.

Constă în repetiţia vocalei accentuate în două sau mai multe cuvinte şi este utilizată mai ales în poezii.

Ex: “Meşterii grăbea,/ Sforile întindea/Locul măsura/Şanţuri largi săpa,/Şi mereu lucra/ Zidul rădica” (Literatura populară)

EnumeraţiaEste figura de stil care constă în înşiruirea unor

elemente care constituie un întreg sau care reprezintă împrejurările în care se desfăşoară o acţiune.

Ex: “Iar în patru părţi a lumii vede şiruri munţii mari./ Atlasul, Caucazul, Taurul şi Balcanii seculari/Vede Eufratul şi Tigris, Nilul, Dunărea bătrână”. (M. Eminescu)

Exclamaţia retoricăEste procedeul artistic prin care autorul

exprimă, prin accentuare emoţională, o gamă variată de sentimente sau subliniază importanţa unui gând, unei idei. Se marchează grafic prin folosirea semnului exclamării.

Ex: “Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină/Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’pământ!” (A. Mureşanu)

HiperbolaFigură de stil care-şi are originea în termenii greceşti

“hyper” tradus prin “peste, deasupra” şi “ballein” care înseamnă “a arunca”. Este destul de mult răspândită în operele epice dar se întâlneşte şi în cele lirice. Presupune o mărire sau o micşorare exagerată a dimensiunilor, proporţiilor unor obiecte, fiinţe, acţiuni, scopul fiind accentuarea expresivităţii artistice.

Ex: “Sălbatecul vodă e-n zale şi fier/Şi zalele-i zuruie crunte,/Gigantică poart-o cupolă pe frunte,/Şi vorba-i e tunet, răsufletul ger/Iar barda din stânga-i ajunge la cer/Şi vodă-i un munte.” (George Coşbuc)

Interogaţia retoricăEste o figură de stil prezentă în speciile

tuturor celor trei genuri literare şi constă în lansarea unei întrebări la care nu se aşteaptă un răspuns.

Ex: “Iară noi? Noi, epigonii?” sau “Ce e cugetarea sacră?” (M.Eminescu)

Invocaţia retoricăEste procedeul stilistic (dar şi retoric) prin care

autorul adresează o rugă către o divinitate, o muză, o personalitate, către iubită, pentru a putea să îndeplinească o acţiune, un vis, ş.a.m.d.

Ex: “Cobori în jos, luceafăr blând/Alunecând pe-o rază/Pătrunde-n casă şi în gând/Şi viaţa-mi luminează”. (Mihai Eminescu)

PersonificareEste o figură de stil prin care autorul

conferă animalelor, plantelor, fenomenelor naturii, obiectelor (realităţii neanimate) o gamă largă de atribute tipice omului.

Ex: “timpul îşi întinde leneş clipele/şi aţipeşte între flori de mac” (“Vară” de Lucian Blaga)

RepetiţiaEste o figură de stil prin care este folosit de

mai multe ori un cuvânt sau un grup de cuvinte pentru a se insista asupra unei idei poetice, unei stări emoţionale, unui moment deosebit.

Ex: “Ziua nine, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară” (“Iarna” de Vasile Alecsandri)

• EPITETUL = constă în reliefarea unor însuşiri deosebite ale obiectelor, fiinţelor, ideilor, fenomenelor şi stărilor sufleteşti.

• • Clasificare: • a) ornant / general: „ Ochii tăi mari caută-n • frunza cea rară.”• b) individual : ”Frumos odor e Fulga! Şi naltă-i e

făptura.”• c) cromatic : „ Mii de fluturi mici albaştri” „ Curg în • râuri sclipitoare.”• d) personificator: „Ele [izvoarele] trec cu harnici unde

şi • suspină-n flori molatic.”• e) comparativ : „El are glas puternic ... /Şi mers cu • legănare de gingaşă fecioară.”• f) metaforic: „ Şi părul său de aur în creţuri lungi se

lasă • / Ca pe strujanul verde un caier de mătasă. „ • g) hiperbolic: „ Şi zalele-i zuruie crunte, / Gigantică • poart-o cupolă pe frunte…”

• METAFORA = transfer de sens între între obiecte ( presupune o comparaţie neexprimată)

• Realizare: - in presentia/explicită: „ Noaptea-i o regină lunatecă

• şi brună” - Eminescu• - in absentia/implicită: „ Nevinovatul, noul ou

– palat de • nuntă şi cavou” - Barbu• Tipuri: concret-concret: „Spune, tu, Noapte, martor

de smarald”

• Arghezi

• abstract-concret: „ Tăcerea gândului şi-a orei” – Arghezi

• concret- abstract: „ Şi gândirea-i arătură• Peste care boi de zgură plutesc” • abstract-abstract: „ Din vecinicia ta nu sunt măcar un

ceas” - Arghezi

• INVOCAŢIA POETICĂ = interpelare adresată unei muze, divinităţii etc. cu scopul de a formula o rugăminte, o cerere, un îndemn

• „Tare sunt singur, Doamne, şi pieziş!” – Arghezi

• „ Cum nu vii tu, Ţepeş Doamne...!?” - Eminescu