POMPILIU CONSTANTINESCU

F I G U R I

L TER A RE

V R E ME

w.

-"Y

A

www.dacoromanica.ro

POMP1EIU CONSTANTINESCU

FIGUR!LITERARE

..-VREMEA1928-1938

www.dacoromanica.ro

I o n C r e a II g A

ENIUL colectiv al poeziei populare ex-prima o matca stilistica", din care sevor prelungi numeroase fire, iar geniul

cronicarilor este mai mult un in-genium, in mare parte §i el decaracter colectiv. Opera lui

Creanga, pornind din folklor §-i din anume realitati sociale §i psi-hologice, depa§e§te folklorul ca §i mentalitatea arhaica a cronicarilor,realizand o structure ; ea inaugureaza o categorie de sensibilitate,ta§nind din subcon§tient, ca dintr'un fel de stil latent al spirituali-tacii romane. Creanga este capul de linie, dintr'un §ir intreg decreatori, care vor exprima cu nuante diferite, cu puternice indivi-dualitati, anume sensibilitate etnica ; opera lui este cea dintai ex-presie intuitive pe calea artei, a con§tiintei unui popor, manifestatain mediul ei cosmic §i etic. Dospita in stratul milenar al unui modde contemplare, depoziteaza in zacamintele ei o istorie sufleteascaactnnulata lent §i cristalizeaza o misterioasa ereditate. In IonCreanga vedem astazi pe primul romancier al literaturii noastre, pe

1 9 2 8-1 9 3 8 5

www.dacoromanica.ro

prImul creator de epos, nu in timp istorico-literar, ci intr'o durataspiritual& fiindca romanul lui Filimon anticipeaza cu douA deceniiAmintirile.

Satul lui Creanga este anterior, ca psihologie qi a§ezare social&fats de ora§ul docoilor lui Filimon, iar amandoi sunt ctitori a dourstructuri §i traditii de sensibilitate in proza romaneasca.

Facand din opera lui Creanga o categorie de sensibilitate, fi-xam numai schema unei structuri suflete§ti, cu mult mai cuprinza-toare, mai maleabila, cum vom vedea ; ea reprezinta o valoare tran-scendent. A reduce psihologist §i dogmatic, a§a cum au facut sa-manatorismul qi poporanismul, specificul etnic la anume note inva-riabile inseamna a judeca once creatie, in raport cu o schema In-tepenita, sau a pune carul inaintea boilor. Pentru noi, un scriitor nueste implicit §i o valoare creatoare, fiind specific ; din contra, cucat va avea o mai mare valoare universal& cu atat va fi mai spe-cific. Cu alte cuvinte, creatia lumineaza structura psihologica, nupsihologia va lumina creatia. Intro posibila caracterizare a sufletuluiromanesc, in fictiune artistica, nu se porne§te dela teorii, ci delavalor!, adica dela organic la teoretic, dela mobil la static, dela in-tuitli la concept. Numai a§a se poate ocoli patul teoretic al luiProcust, WA a mutila dimensiunile §i complexitatea interns a indi-vidualitatilor. Legile creatiei sunt legi ale subcon§tientului ; ele nuse revels decat in expresie, deli pos&ilitatile lui latente sunt, intr'unfel, nedeterminabile. Dace incercam a intelege pe Creanga in raportcu o categorie de sensibilitate romaneasca, o facem numai pe bazaacelor valori artistice care pureed dintr'o structura comuna, dar sediversifies in cuprinsul acestei structuri, dupe intuitii specifice.

0 axioms critics spune ca natura-peisagiu este o categorie aoriginalitatii autohtone ; s'a reactualizat cu ocazia desbaterii asupralui Caragiale, gasit neaderent, intre altele, §i din cauza absentei sauminimei prezente a naturii-peisagiu, in proza lui. Ceeace dovede§teo confuzie intre pitoresc §i structura sensibilitatii ; cu aceastaaxioms am putea respinge, ca neaderent, pe insu§i specificulCreanga. Cats natura-peisagiu se afla oare in Amintiri ? Cam totatat de putina cat se gase§te §i in Caragiale. A identifica materialul

6 VREMEA

www.dacoromanica.ro

artistic cu intuitiile unui scriitor este exact a identifica haina cu su-fletul unui om. Natura-peisagiu este accesorie, in opera lui Creanga.In Amintiri, un singur episod mai lung este incadrat in peisagiu,ceva mai insistent : episodul fugii dela Irinuca si popasul noapteaIn padure, cand pluta§ii atata un foc de legends, sa se incalzeascade reintoarcerea subita a iernii ; mai sunt cateva imagini fulgurante,de mare sugestie, in descrierea Humulestilor, la inceputul capitoluluial treilea. Atat, intro opera asa de romaneasca, asa de specifics.Ce putem conchide de-aci ? Numai ca Ion Creanga nu este un poetal naturii, cum sunt Hogas si M. Sadoveanu, structuri inrudite totusdar viziuni personale. Creanga observa exclusiv natura umana ; ge-niul lui lucid, muscator, spiritul realist si umorul lui melancolicrevela un moralist. Narativ si observator, prin excelenta ,Creangaeste un psiholog in miscare. Forta lui creatoare este epic& iar ne-uitatele tipuri din Amintiri, sunt prinse in structura for etica. Mama,tatal, fratii, bunicul si bunica, matusile §i megiesii crest din esentafor morals, cu insusirile si defectele fiundamentale ale taranului legatde realitatile tangibile ale satului si profesiei. Creator de tipuri,Creanga va aplica aceea§ observatie, calms si muscatoare, asupracolegilor, dascalilor, asupra popilor si catorva tipuri pitoresti, poe-tizandu-i numai in potenta imaginatiei tinzand spre epos. Amintirilesunt o epopee a satului si o atitudine a sensibilitatii, o acceptare avietii, in ecourile ei, profund umane, cu filosofia ei resemnata. Limo-rul lui Creanga este insu§ umorul vietii, al acestui fenomen organic,in care durerea si bucuria, raul si binele, prostia si inteligenta, um-bra si lumina se imbratiseaza alternativ, ca s`o exprime in toatarealitatea.

Oamenii lui Creanga sunt vii ca viata, schimbatori ca ea, natu-rali ca radacinile ei, de care nu se pot desprinde. Ion Creanga esteautentic fiindca este firesc, este clasic, fiindca este nuantat in ome-nesc si este mereu proaspat, fiindca intuitiile lui sunt insasi intuitiilenaturii omenesti. Observatorul a infruntat timpul .i -1 va infrunta§i de-aci incolo. Dar observatia nu se limiteaza la ceilalti ; ea creste,ca dinteo celula organics, din sine insus ; nu este Creanga cel dintaisi cel mai complex creator al psihologiei copilului de tars ? Fantezia,

1 9 2 8-1 9 3 8 7

www.dacoromanica.ro

cuiiozitatea, cruzimea, instinctul libertatri, sentimentul nostalgicpentru sat §i parinti, sunt tot atatea intuitii etice, tot atatea caracterepermanente ale sufletului infantil. Satul ca realitate socials §i su-fleteascA, taranul ca expresie a 1W, fie matur sau copil se con-tureaza in Amintici cu o mare forts plastics. Inainte de a se na§teteoretic si tendentios, doctrinele samanatoristo-poporaniste, Creangaa intuit viata taranului, fara s'o puie in teorii ; el anuleaza, anticipat,toate mistificarile unei literaturi pornite din retete literare, nu dinautenticitatea de viziune. Deaceea, trece peste curente §i se inte-greaza, ca un fenomen firesc, intro categoric de sensibilitate autoh-tona, intro matca organics. Experienta de viata a taranului esteincadrata in cateva realitati care sunt structurale in traditiile satului,in celula familiei, in §coala §i biserica. S'ar parea Ca experienta ero-tica este mai expeditiv exprimata ; uneori de o delicatete, o nos-talgic fara pereche, se rezuma in ecoul pur sentimental. Amintireaobsedanta a Smaranditii, vanitatea barbateasca a tanarului catihet.admirat de fetele satului. cand cants Ingerul a strigat", ca §i ecoulcimiliturii Tunsul felegunsul", 1 -au turburat on 1-au jignit in sub-stratul lui de flacau caruia a 'nceput sa-i miroasa a catrintr. $1

poate ca din acest instinct de tap na§te viziunea dragostei lui deOran realist §i sceptic, trait in atmosfera unor predeterminate ra-porturi dintre barbat §i femee. La maturitate, mai vede in amintirecand Smarandita incepe a ma fura din cand in cand cu ochiul", in§coala dela Humule§ti, iar din amarnica ei patimire, de pe urmaS f. Nicolai" i-a lamas imagina feminitatii ei, cand §edea cumainile la ochi §i plangea ca o mireasa, de saria came§ia de pedansa" ; cate n'a indurat dreptul, temerarul Harap-Alb, pentru fatalui Verde Imparat, pans sa-i fie sotie, in tovara§ia Spanului, careera gata sa-i reteze capul ; §i, cat de aprins poveste§te de cinstitacra§ma, la fata vornicului dela Rada§eni, unde mai multa lume seaduna de dragostea cra§maritei, deck de dorul vinului". Dar §i maiadevarata lui parere despre iubire o insinueaza in aventura cotca-riului" de Nichifor, intarziat din viclenie, noaptea, in padure, cu

jupanita Malca. Discretia, finetea de tratare a nuvelistului, exploa-

8 VREMEA

www.dacoromanica.ro

teazA o situatie riscata, cu atata firesc si umor si cu atata robustapoezie.

Secretul popularitatii Amintirilor, intre toate varstele de cititori,este omenescul figurilor si sentimentelor evocate ; este un, fel depoezie veridicA a vietii, care se degaje dintre fapte si psihologii. In-cadrat intro ereditate si o sums de traditii, CreangA exprimA acelechilibru clasic dintre aSpiratie si posibilitatea de realizare, pe care-1na§te structura milenara a satului si orizontul lui moral de un preciscontur. Un fel de ,clopot vast, in care omul nu se poate sufoca, darnici rataci : si este caracteristic pentru sensibilitatea lui de scriitorca Amintirile se terming °data cu plecarea tanArului catihet la Iasi,la Socola. Dincolo de sat si de lumea lui specified incepe targul simahalaua, in care Creanga, pa§ind peste copilaria §i adolescenta luirurala, devine el insus un tip pitoresc, erou de roman si prilej dezeflemea pentru oraseni. Creanga institutorul si mahalagiul ghi-dusar dela intrunirile publice (,.popa SmAntAna", cum i-a zis IacobNegruzzi) este un desrAdAcinat. Il va salva de ridicol .i tristeteasinguratatii, umorul lui verde §i verva lui de Pacala, in strafe desiac. Sufletul lui de Oran are o rezervA etica, in substructia lui ; eava ascunde pe ruralul naiv, scotand in lupta vietii pe mucalit si peviclean, cu falsa lui modestie, cu vorbirea in parabole" satirice, cutrasnaile lui neconformiste, fats de autoritate, in genere, si de ceabisericeasca mai ales. Daca raspopitul amator de teatru, de palarielaicA si de vanatul vrabillor, cu pu§ca, nu ajungea institutor, in Iasi,autor de manuale si protejatul domnului" Maiorescu si al WierMihai, luminat inspector scolar, ar fi fost un alt Mo§ Bodranga, inHumule§tii lui natali, de unde a fost smuls de anibitia mame-sei dea se face pops ; sau, ramas in cadrele bisericii, ar fi fost tin alt PopaDuhu, pentru care manifest5 atata vAdita intelegere, ca pentru uninainta§ revoltat si duhliu.

Ceeace a facut totu§ ca istetul humulestean sA se adapteze re-pede la viata si atmosfcra stiburbiei este insas specificitatea ei delimbaj, de mentalitate si de realism, plin de savuroasA trivialitate sigrass verva umoristicA. Cred ca lexicul regional, cu locutiuni si me-

1928-1938 9

www.dacoromanica.ro

10

tafore ermetice, cu proverbe, jocuri de cuvinte §i cu filozofia lulimagist& creata de experienta colectiva, are aceea§ semnificatie li-terara ca §i limbajul comediilor lui Caragiale. Creanga a ridicat laexpresie de arta, limba taranilor din tinutul Neamtului, cu tot cu-prinsul ei etic §1 cu virtutile ei figurative fara seaman, dupa cum IonLuca a dat valoare artistica lexicului §i locutiunilor mahalalei bu-cure§tene. Creator de tipuri specifice, Creanga este creator de ex-presie specifics; ea e concrescuta din fondul psihologic al persona-giilor, cum este §i expresia comediilor caragialiene. Este oare maiprejos, ca verva, ca expresivitate, limba lui Jupan Dumitrache fatsde a lui Mo§ Bodranga, de exemplu ? Intrucat limba regionala estemai estetica decat limba mahalalei? Valoarea for este neutra, in sine,devenind expresie artistica ,in creatia tipurilor. Intrucat particula-rismul rustic este superior particularismului lexical al suburbiei ?Lirriba este viata, la Creanga ca §i la Caragiale, este oglinda a su-fdetului omenesc, in diferitele lui zone morale §i sociale. Viziunerealists §i socials a tipurilor, simt psihologic §i social al limbii, faclaolalta un organism viu, din Amintiri ; sentimentul ca nu e nimicplacat in expresia prozei lui memorialiste este comun senzatiei pro-.duse de comediile caragialiane. Estetii subtiri §i cu prejudecatigroase care socot ca limba regionalists a lui Creanga este mai fru-moasa decat a lui Caragiale, raportand-o la mediul respectivcred ca a crea expresie inseamna a limita pe scriitor la un materialunit. Marii creatori de expresie ai literaturii noastre clasice" dinveacul trecut sunt Eminescu, Creanga Si Caragiale ; unul a creatlimbajul liric, al doilea pe cel epic §i ultimul limbajul comediei ; lacreatii structurale expresii structurale.

Este Creanga poet in Amintiri ? Iata o intrebare fireasca pentruun evocator al copilariei, fie §i sub aspectul epic sub care o pre-zinta. Daca natura-peisagiu este atat de rara, precum am vazut, sepoate vorbi de poezia lui Creanga ? Poezia Amintirilor este in retro-spectiunea sentimentului, in acel nostalgic paseism, atat de caracte-ristic scriitorilor moldoveni. Creanga e poet in substructia sensibili-tatii, in senzatia de iremisibil care se strecoara printre fapte §i oa-

VREMEA

www.dacoromanica.ro

meni, dealungul paginilor ; este o vraje care se prelunge§te dincolode final, un fel de magie a copil5riei §i adolescentii, r5masa ca oimagine pure in spiritul nostru. Dar poetul Creanga este mai com,plex decat ar ;Area ; el este poet chiar in pove§tile lui cu talc, inmodul parabolic de a insinua adevaruri morale si de a personificafortele naturii ; poetul se afla in mitul narativ din Harap-Alb, inforta lui de a surprinde, in fantasticul rapturilor, cateva trasaturiumane §i cateva idei. Filozofia lui Creanga este filozofia poporului.Spanul ilustreaza proverbul Ja-te frate cu dracul pang ti'eci pun-tea", iar Harap-Alb uncle nu-i cap, vai de picioare". Solutia loteste tine saps groapa altuia, cade el in ea'', a§a cum i s'a in-tamplat Spanului uzurpator si dusman de moarte al fiului de impa-rat. ca sa ducem mai departe aceasta interpretare etica a basmu-lui, ajutorul pe care urie§ii, albinele si furnicile, it dau, la timpuloportun, Harap-Alb, conc_retizeaza proverbul: Dunmezeu nulass pe omul bun". Ca qi poporul, Creanga gandeste mitic si epic;didactismul catorva anecdote §i povesti minore ale lui nu maiapare si extraordinarul lui basm. Moralist si psiholog, el nu uitanatura umane nici in jocul cel mai liber al fanteziei, impinsa pangla fantasticitate ; dar intuitiile lui nu se desfa§oara decat subteransi filozofia" este implicate in povestire. Basmul Harap-Alb este osinteza a basmului nostru si cel mai frumos basm romanesc, prelu-crat de un artist crescut el insu§, ca o forts raffia din geniul sub-constient al rasei. S'a spus ca uriesiti sunt zugrAviti, in fantasticitateafor, cu acela§ realism ca si taranii din Humulesti ; desigur, fiindcrtsimbolul for acopera intuitii ale naturii umane, caractere §i adev5-ruri morale, sau forte ale naturii ins5s ; frigul, setea, foamea (Ge-ri15, Seal& Fl5manzi15), binele §i rail! (Harap-Alb §i Spanul), ca-tegoriile sensibilitatii noastre, timpul §i spatiul (Ochila si Pasari-Lati-Lungila) on ispita pierzaniei (Cerbul).

Intre amintirile copilariei si povestea lui Harap-Alb este acela§raport de subsecventa ca intre inceputul §i sfar§itul vietii. Creanganu §i-a povestit maturitatea, sub forma de memorial ; a invaluit-oin mit §i a rezumat-o intro experienta fantastic5, valabila pentruom in genere ; §i el a luptat cu spanii, cu primejdiile §i nevoile, §i el

1 9 2 8-1 9 3 8 1

Si

lui

www.dacoromanica.ro

12

s'a facut (rate cu dracul, ca sa tread puntile vietii, far nemurirea§i-a dobandit-o din apa vie §i apa moarta a creaciei lui artistice. Fi-lozofia surazatoare a lui Harap-Alb a fost filozofia lui, pad inpragul mortii, iar intelepciunea ei a fost intelepciunea vietii insa§,eterna §i plina de umbre §i lumini.

Comparatia intre Creanga, Hoga§ §i Sadoveanu a devenitun loc comun al criticei ; o familie die spirite, alcatuind o traditie li-terary §i purcezand dintr'o structura comuna a sensibilitatii. Operafor evoca un om romanesc teluric, ferit de civilizatia oraplui, lasatsub conducerea instinctelor naturale. Totu§ exists viziuni distincte,la Creanga, Hoga§ §i Sadoveanu, ale omului autohton. Am vazutcat de putina nature -peisagiu este in Creanga ; humule§teanul esteun realist, chiar in fantasticitatea pove§tilor §i observatia naturiiumane alcatue.te substanta universului sau artistic. Viziunea 1W

Hoga§ merge mai in perspectiva trecutului ; cadrul drumetiei lui numai este satul, cu structura lui bine definite, cu milenara lui stator-nicie in tipuri §i traditii ; con§tiinta lui este a unui om liber, in vas-titatea naturii cosmice. Sufletul lui Hoga§ este o regresiune /Anain stadiul pastoral al spiritului autohton. Solidar cu intemperiile, cusoarele, cu noaptea, cu luna §1 cu apele, Irate cu umbra codrului §icu singuratatea, asemenea ciobanului, prieten cu animalul rata-ce§te, fad tel, aproape de cer §i de inima lucrurilor- universale.Hoga§ este expresia cea mai autentica a sentimentului mioritic alexistentii ; lumea lui artistica are puritatea originara a spatiului vast,ondulat §i nesfar§it. Ceeace nume§te d. Lucian Blaga spatiul mio-ritic", in intelesul de structura subcon§tienta a spatiului interior,este mai evident ca la oricare dintre marii no§tri scriitori.

Natura-peisagiu este o forma a sentimentului ciclopic de careeste animat acest poet ; caci Hoga§ este un poet de o forta extraor-dinary, un poet de sensibilitate cosmica. Viziunea lui are proportiigeologice §i eroismul lui de nomad are ceva din nedefinitul odiseilomerice ; num ai ca Ulysse implinea un blestem, o ratacire pe apeinsidioase §i'n tinuturi inospitaliere, in timp ce Hoga§ este manat deun nelini§tit instinct migratoriu ; rareori un automatism ancestral,

VREMEA

www.dacoromanica.ro

acel al transhumantei, s'a pastrat mai intact intro seni.oilitate deexcursionist pa§nic, profesor de latine§te §i grece§te, dintr'un veac§i o lume inchipuite ca un veac al civilizatiei. Hoga§ reface odiseiaunui popor de munteni, alaturi de Pisicuta lui, singura prietena cre-dincioasa, ca mioara din Miorita sau ca murgul lui Mihu Copilul ;animal miraculos, adevarata pajurr, ii lipse§te doar graiul, ca s'onnexam unei lumi legendare. Oamenii intalniti de Hoga§ au ceva deEenomen al naturii, de reu§ita supra-fireasca, de gluma grotesca sauceva din mimetismul animalului, ca neuitatul parinte Ghermanuta,veverita a padurii, cu mersul §erpuit §i cu statura inghitita de um-brele in§elatoare. Oamenii sunt §i ei ciclopici, iar daca nu mai suntcapcauni, se datore§te numai evolutiei in timp, fiindca apetitul foruria§ se satisface cu varto§ie in ospete la care is parte §i scriitorul.Fantasticitatea trae§te cu prezenta unei realitati purificate de viatagregara a satului §i a traditiei ; §i nu §tiu ce putere sensoriala, avazului §i auzului, nu §tiu ce inepuizabil animism, integreaza natura-peisagiu intr'o viziune umanizata.

Daca omul lui Hoga§ este omul transhumantei, omul lui Sado-veanu este taranul dacic §i pazitorul intransigent al obiceiului pa-mantului. Sentimentul baladic al haiduciei structureaza proza sado-venista ; impletit cu instinctul bachic, cu aventura erotica §i cu ex-tazul mortii, omul lui Sadoveanu i §i are radacinile ancestrale in stra-mop' trac. Viata este o viziune orgiaca, in natura umana, ca §i innatura-peisagiu. Viziunea istoricitatii noastre etnice nu vine din do-cument sau numai din arhaismul cronicaresc al expresiei, ea se pre-lunge§te dintr'o sensibilitate ce vine din negura preistoriei ; un felde intuitie arheologica a trecutului se deapana in romanul istoricsadovenist ; oricat de variat ar fi scrisul sau, care imbrati§eaza §iviata targului, a intelectualului §i a taranului contemporan, in liniileei interioare se mi§ca intr'un univers de balada, de esenta daco-tracica.

La centenarul na§terii lui Creanga nu poposim ca la un feno-men izolat de istorie literara ; nu recapitulam numai o etapa a pro-zei noastre ; suta de ani dela aparitia humule§teanului genial aresensul unui inceput de originalitate etnica §i rostul de nucleu al unei

1928--1938 13

www.dacoromanica.ro

14

categorli de sensibilitate. Inainta§ in timp al lui Hogan §i Sado-veanu, Ion Creanga exprima un stadiu de sensibilitate mai apropiatde structura fila* a omului rustic §i a satului, ca media social ;anticipeaza insa in viziunea de basm a lui Harap-Alb §i chiar inaureola ce invalue unele tipuri cu forte suprafire§ti, din Amintiri,ca acel nazdravan 0§lobanu. Hoga§ ne duce spre epoca pastoritu-lui, iar Sadoveanu spre fondul turbure al elementului autohton.

VREMEA

11

www.dacoromanica.ro

I. L. Car agial

e omicut este categoria de arta specified unei societati vechi,oarecum imbatranite. Literatura noastra °feed* paradoxul aparitieiunui mare creator de comedie, in plin sentimentalism romantic, inplin samanatorism liric. Caragiale nu este expresia evolutiva a unuigen, abia la inceputurile lui copilaresti, nici al societatii noastre, lip-sita de maturitatea simtului critic, oricat am voi sa-1 explicam prinmediul junimist. Junimismul este in fond, un produs spiritual ce tinede romantism, cu toata luciditatea lui de judecata asupra culturii sisocietatii romane.

Caragiale este mai curand expresia unei rase batrane de actori,care a culminat in geniul lui creator. Aparitia unui mare link, deadancimea lui Eminescu, este mai putin miraculoasa, la inceputurileunei culturi, apte sa creeze o imagine raided a universului sau moral.Caragiale nu coincide cu treptele normal evolutive ale culturii noa-stre, tinand mai mult de legile propriei lui ereditati.

Maturitatea la care ajung observatia comics si arta lui nu sepoate explica prin fragilitatea unui gen in care se exercitase un Cos-tache Facca si se infiripase prin marionetele cu dialog ale lui Ale-csandri.

1 9 2 8-1 9 3 8 is

www.dacoromanica.ro

16

Cat timp junimismul a avut o actualitate ideologicd, prin cri-ticismul lui social, opera lui Caragiale a fost inglobata in cadrelegenerale ale curentului. Nimic mai eronat ca magia formulelor sim-plificatoare. Daca Maiorescu a combatut forma lard fond" Ca-ragiale a fost definit de critica nationals ca pictorul contrastuluidintre fondul nostru oriental gi formele civilizatiei apusene. Expli-catia este foarte elastics gi aplicabild atator alti scriitori, care s'auformat in cadrele ideologiei junimiste. Dincolo de inveligul pitoresc,care zugrave§te acest contrast, comediile lui Caragiale infatigeazacaractere de psihologie umand permanents. Date le sociologice aleteatrului sau sunt numai cadrul realist, in care se migcd oameni, cupasiuni gi vicii eterne.

Ambianta socials este numai un fundal, nu insa§ structuraoperii ; aceasta este vie, umand in resorturile ei morale gi nu purdocumentara. Critica a confundat prea adesea rama cu tabloulinsult. Deaceea, Caragiale a fost mai mult privit in antipatiile luide sociolog, reactionar, iar nu in intuitiile lui creatoare.

Reactiunea junimista, in expresia concreta a artei, are mai multefete. Una o reprezinta Creangd ce se refugiaza in mitul copildriei,alta Eminescu pierdut in fantasmagoria trecutului gi in feeria na-turii, alta Maiorescu, izolat in statica metafizicii schopenhaueriane,alta Duiliu Zamfirescu, mangaiat de viata idilica a aristocratieirurale. Dintre junimigti, singur Caragiale merge in anima vietiiprezente, observa la rece structura morals a societatii contemporanelui, surprinzandu-i omenescul deformat de optica satirei. Inteungrup de romantici, el este singurul realist, pornind dela observatiadirects, pe care o prelucreaza, o condenseaza, prin luciditate, do-bandind un echilibru rar intre materie gi expresia ei artistica, adicdridicandu-se la clasicism.

Timpul a trecut peste teatrul lui Caragiale, Para a-I altera cumimic viabilitatea umand gi artistica ; am putea spune ca departa-rea de atmosfera militanta a junimismului ne-a dat o perspectiva mai clara a valorii lui creatoare. Temerile d-lui Lovinescu nus'au justificat, in sensul sufocarii fondului uman, prin arcumstan-tierea istoricd. Unele expresii mutilate, unele aluzii de istorie poll-

VREME1-

7-

www.dacoromanica.ro

tics, tabloul general al moravurilor electorale nu i-au umbrit ome-nescul, i-au tocit numai asperitatile care puteau sa trezeasca sus-ceptibilitati contemporane.

Spuneam ca aparitia comediilor lui Caragiale nu se explicaprin evolutia literaturii noastre, eminamente lirica. Si este curios cainsa§ critica nationals, in majoritatea ei, n'a acceptat dela inceputopera scriitorului. Cu exceptia lui Maiorescu, care a insistat asupraorganicitatii ei de creatie, aparand-o de o pretinsa imoralitate", crimeticii urmatori au inceput sa-i caute diferite lacune. Astfel Gherea 1-amustrat pe marele comic, pentru lipsa lui de ideal social, imputan-du-i ca rade cu, polta" de metehnele pe care le satirizeaza. DarCaragiale nu este un moralist didactic, un revoltat ca Alecsandri, ca-

exprima direct dezamagirile, facand din marionetele lui superfi-dale, embleme. Caragiale are intuitia unei structuri sociale inferioare.Demascand-o i§i face §i datoria etica, de a scoate in lumina vicii pecare nu le aproba. Indiferentismul lui este semnul artistului supe-rior ; contemplatia fost starea cea mai obi§nuita a criticii na-tionale. In judecarea operii lui, a introdus atatea elemente streineartei. Mai tarziu, d. Lovinescu la rezerva viabilitatii comediei Ca-ragialiene, pe care o socotea repede intrata in domeniul documentu-lui social, a reluat obiectiile lui Gherea, exprimandu-§i desgustulpentru lumea ei de infirmi morali,

Cerea lirism §i idealism unui observator, care a fost cel mailucid critic al sau, fiindca nu §i-a stricat opera cu nici o considera-tie etica. Continuand pe Gherea, Ibraileanu, critic sociolog, a ur-marit in Spiritul critic in cultura romans ideologia reactionara, anti-liberalismul lui Caragiale, cautand numai tendintele operii nu §irealizarile ei estetice. Mai tarziu, e drept, cá, fara sa fi parasit con-sideratiile sociologice, apropiat §i de sensul artistic al operiicaragialiene. In Note §i impresii it considers cel mai mare creatorde viata, de personagii cu stare civila, din literatura nationals, iarin Scriitori romani straini aduce pretioase contributii pentru ex-plicarea valorii sociale qi psihologice a Nopfii furtunoase qi a luiConu Leonida. In sfar§it, in Studii literare a dat §i cel mai (bun co-

1 9 2 8-1 9 3 8 17

re-§i

n'a

s'a

0

www.dacoromanica.ro

18

mental' la sensul psihologic si artistic al numelor personagiilor ca-ragialiene. D. Mihail Dragomirescu, pornind dela premisele maioresciene din articolul Comedide d-lui Caragiale rasfatat introprolixa comentare a scriitorului, trecand dincolo de obiect, iar maitarziu 1-a ridiculizat pe marele comic prin teoria comicului pur",spre a-1 integra in universalitate. Un exces de zel, care a pierduto cauza dreapta, cum a mai pierdut d-1 Dragomirescu altele. Unglosator de valoare al lui Caragiale este Paul Zarifopol. El s'aapropiat mai comprehensiv de esenta lui artistica. Un articol degeneralitati, Publicul §i arta lui Caragiale, polemizeaza cu Maio-rescu, Gherea Ibraileanu, cu delicatii" cari nu pot pricepe va-loarea artistica a comediilor, pe motivul vulgaritatii personagiilor.Prefetele care 'nsotesc cele trei volume de proza, din neterminataeditie critics a scriitorului, sunt pline de sugestii pretioase, de jude-tati solide, de indicatii generale strict estetice. Nu sttm ce mate-rial postum va fi lasat Zarifopol asupra teatrului caragialian. Dareste de netagaduit ca anti-clasicistul cel mai rebel din critica na-tionals s'a desfatat indelung cu arta clasica a comediilor Mo-mentelor.

Caragiale are o viziune realists a societatii romane, intr'unmoment de criza evolutiva. S'a remarcat de mult viziunea tragicasub care a privit lumea rurala. Pentru inversunata lui observatiesatirica rezervat numai pe oraseni. In acest lot, a trecut prinacizii satirei pe mahalagiu, pe micul burghez si pe intelectualii de-magogi iesitf din aceasta patura. Catavencu, Farfuride, Branzo-venescu , Tipatescu, Trahanache si Zoe toti din 0 scrisoarepierduta, a carei actiune se petrece in capitala unui judet demunte" sunt intelectuali de provincie, zona morals care este uncompromis intre mentalitatea de mahala cea burgheza.

Teatrul caragialian este o mare sectiune taiata in corpul socie-tatii romane ; in comedii se poate urmari o ascensiune, pe scara so-ciala morals a personagiilor, dela mahalagiul pur la pseudo-intelectual.

Sociologia acestei evolutii constitue o clara genealogie spiri-

VREMEA

§i

§i

§i

§i

§i

s'a

www.dacoromanica.ro

tuala. Pe treapta cea mai de jos se afla Spiridon, ucenicul bruta-lizat de Chiriac §i Jupan Dumitrache ; apoi Chiriac, can de incredereal stapanului ; mai sus, Jupan Dumitrache, proprietar, capitan in,,guardia nationala" §i stalp de rezistenta al unei categorii de mahala-gii din care se va recruta burghezia. In clasa aceasta, Spiridon numai are ce cauta §i nici Chiriac. Este inlocuit de Tipatescut, prefectulamic §i om de incredere al lui Trahanache, corespondent in ordineamorals §i in starea materials cu Jupan Dumitrache. Chiriac-Dumi-trache-Tipatescu-Trahanache ilustreaza minciuna vitals" cesta la baza vietii de familie a mahalagiului instarit §i a provincia-lului cu prestigiu de conducator in mica lui fume.

Intelectualii comediei caragialiene sunt toti de extractie infe-rioara ; §i pentru ei vom putea stabili o intreaga filiera spirituals.In 0 noapte furtunoasg, intalnim pe Rica Venturiano, demagogdeocamdata teoretic, student §i puiblicist, un fel de exemplificareanticipate de cum as fi scris Catavencu, dace am fi cunoscut arti-colele lui din Racnetul Carpafilor. Rica nu s'a incadrat in prac-tica politica §i nu §i-a precizat ambitiile, ca maturul Catavencu. De-magog in faza teoretica, el poate fi un viitor prefect, ca Tipa-tesou, un aspirant la deputkie, ca Nae Catavencu ; deocamdata,i§i exerciteaza tonul de tenor al demagogiei, prin articole ditiram-bice §i de un stil reprobabil. Fiindca e inteun moment de vacantaa fortelor lui de politician practic, i§i poate pierde timpul cu aventurisentimentale §1 cu mahalagioaice romantioase, ca Zita. Caragialeprezinta pe Rica Venturiano, intr'o dubla posture comics : de de-magog ideologic §i de fante indragostit rezervandu-i o turpitudine,in viata practice, pentru mai tarziu.

Tipatescu este un Venturiano maturizat ; a parasit frazele"§i s'a ata§at pe langa un om cu influents, un §ef de organizatie,profitand de gratiile coapte ale Zoitichii, sub ale carei aripi declo§ca sentimentala i§i aranjeaza viitorul politic.

Pentru mahalagioaicele Zip §i Veta politica n'are nici cvaloare ; inchise in gineceu, ele evadeaza din proza caminului prinamor. Joitica, mahalagioaica evoluata la starea burgheza i§i in-gadue libertati sentimentale §i i§i satisface ambitia de a conduce

1 9 2 8-1 9 3 8 19

www.dacoromanica.ro

20

din culise combinatide de politica locals. Fi liatia aceasta decurgeatat de logic, in comediile lui Caragiale, intuitia lui sociologicapsihologicA este atat de vie, de realists, incat imprima o verosi-militate inalterabila fiecarui personagiu.

La varsta lui, Catavencu a ajuns la o treapta de chivernisiremai inalta; nu se mai incurca in complicatii sentimentale. Ambitiapolitica este unica lui ratiune de a fi. De aceea, Caragiale ii in-groase toate defectele de demagog : incoherenta logics a ideilor,pseudo-doctismul i hpsa de scrupule morale. Catavencu este re-prezentantul tipic al hberului profesionist, tipul vremurilor nouiale burgheziel L bpseste numai deputatia, spre a da frau liberapetiturilor lui, traficulnut de influents, aranjamentelor de tot felul.

Cu o mare inturte Caragiale a surprins inter) oglinda rece,maritoare. tattle esentiale ale burgheziei. Ceea ce parea caduc unorcritici, in opera lui, ni se pare astazi insas conditia ei de vialbili-tate. Daca ar fi procedat ca un clasic francez. redus la schema puraa psihologiei, ar fi creat cateva figuri aproape atemporale, de va-loare universals, dar de o atenuata semnificatie socials. Integra--rea psihologiilor individuale in fresca unei societati este sem,nulrealismului sau, dovada unei intuitii sociologice, simtul unei ade-varate comedii umane ", pe care nu-1 regasim la nici un alt scriitornational.

Ca once scriitor clasic, Caragiale e creator de tipuri ; unelemai adanci, altele profilate, altele mai schematics, dar toate deun omenesc autentic. Vom face abstractie, deocamdata, de sensulsociologic al comediilor lui, urmarind numai sensul uman al per-sonagiilor. Nu ne intereseaza daca demagogul Catavencu a fossliberal sau conservator ; el este, In esenta, un anumit tip politic,generalizat in viata noastra simili-constitutionals. Catavencu estedemagogui, prin stramba lui intelectualitate, prin Iipsa de simtmoral si de demnitate personalA, prin mijloacele de-a sconta osituatie. Nu imports faptul ca Rica Venturiano e un tip detranzitie intelectuala. Venturiano este viitorul demagog, studentulcare-si traieste viata in atmosfera politica, dar Rica mai este un

VREMEA

gi

www.dacoromanica.ro

prim amorez, in ipostaza comics. Nu este esentiala trasatura sufle-teasca a Conului Leonida, care simpatizeaza cu revolutia", delacare asteapta, pe langa pensie o leafs. Conu Leonida este unMitica, cel mai bateau, mai autentic Mitica, pentru care ide,ile suntsimple stupiditati formulate cu gravitate, iar statul un simplu mijlocde trai, un parinte care sa fie oricand spoliat. Conu Leonida estebiurocratul automatizat, pensionarul guraliv atins de un ire-mediabil ramolisment. El este deci un simbol al miticismului, ca-tegorie psihologica a micii burghezii biurocratice romane. DarConu Leonida este si un lip, speriat de o imaginary revolutie, su-bliniind contrastul dintre ideea automatizata inadaptarea ei larealitate. Contrastul psihologic, surpriza comicului, este axa moralspe care e construit acest tip. Politaiul Pristanda nu este un docu-ment istoric ; el este micul functionar, prost platit, gainar, dincauza mizeriei, slugs plecata fats de stapanii temporaii ai vietiipolitice. Pristanda exprima lipsa demnita tii profesionale. Nueste numai un betiv amuzant Cetateanul turmentat, care nu tiecu cine sa voteze. El este simbolul omului fara opinie politica, ale-gator care iii cla votul cui ii prinde la momentul oportun, and arenevoe de el, ca apoi sa-I uite. Trahanache este un ramolit, in fazabenigna, mai putin ramolit decat Dandanache, dar mai este sisimbolul unui sef de organizatie, cu fals prestigiu de autoritatesi cu drept iluzoriu de a decide in propriul lui fief. Completat cufizionomia de incornorat" dulce, senin el este prostul bonomqi credul. Nici chiar Jupan Dumitrache nu este o fantose arhaicaa guardiei nationale", ci este expresia instinctului de proprie-tate, economics maritala, sigur pe sine si gelos de prestigiullui de barbat, dar pacalit prin credulitate ridicula. Iar Danda-nache, pelticul uitucul, batranul decrepit nu este un tip deprofitor politic care a disparut ; el este agreatul" eentrului, asf-gurandu-§i un loc de deputat, prin rudenie, prin servicii perso-nale sau prin simplul santaj, plocon al unei false democratii, carecultiv5 tot felul de paraziti sociali.

1 9 2 8-1 9 3 8 21

gi

gi

gi

gi

www.dacoromanica.ro

22

S'a abuzat prea mult de formula mahalagismului personagiilorcaragialiene. In teatrul lui sunt putini mahalagii veritabili. Cara-giale a redus elementul pitoresc al periferiei la un decor schematic.Cu exceptia farsei Dale Carnavalului, unde ne'nvartim in lumeabarbierilor, mahalagiii caragialieni pot fi repede identificati siscosi din ambianta celorlalte personagii. In sens social si sufletesc,mahalagii sunt Jupan Dumvitrache, Chiriac, Ipingescu, Spiridon,Meta si Zita din 0 noapte furtunoasa ; apoi Cetateanul turmen-tat si Pristanda, care stropsesc cuvintele, din 0 .crisoare pierdutaCeilalti, intre care si Conu Leonida, sunt intelectuali" si politi-ciani, desigur de o specie morals cu certe caractere de tranzitieintre suburbie si starea burgheza. De altfel, Caragiale s'a intere-sat de mahalagiu ca de un tip general ; mai just am putea spune casatira lui vizeaza un mahalagism etic si intelectual.

Caragiale are o dubla intuitie a individului : a categoriei luisociale si sufletesti. Aceasta sinteza constitue rezistenta operii lui.Comedia de moravuri se'mpleteste cu aceea de caracter. Putemstabili, pe aceasta observatie capitals, o serie de sectiuni in psiho-logia si starea socials a personagiilor. La o superficiala privire,s'ar 'Area ca scriitorul se repeta, prin asemanarea continutuluimoral al unor tipuri, si ca numai starea socials, decorul mediuluise schimba, nu si psihologia specifics a personagiilor. Exists unfel de simetrie intre tipurile comediei caragialiene, dar cat de nu-antata, de precisd, de viguroasa, in insasi nuantele respective, estefizionomia concreta a fiecarui personagiu ! Viziunea §i tehnica suntatat de lucrate, pada' la cele mai mid, dar caracteristice ama-nunte, incat rar gasim o opera care sl ne dea sensacia unei con-diensari, a unei organicitati mai depline. Afirmatia ca in special in0 strisoare pierduta (am adauga si Conu Leonilia fats cu reac-tiunea) nu se poate schimba un cuvant, o replica, o virguld estejusta. Dar de ce impresia aceasta de organism WA' defect, de via-bilitate fara hiaturi, de replica fara artificialitate ? Nimic maicompus" decat discursurile lui Catavenou si Farfuride, cu toate in-coherentele logice, cu toate efectele aglomerate, in vederea corni-cului. totus nimic de prisos, nimic exagerat in insAsi exage.

VREMEA

Si

www.dacoromanica.ro

rarea artistica a acestor doua discursuri. Caragiale exprima prinele o mentalitate, o ideologie deformata. Discursurile sunt tipicepentru fiecare. Al lui Catavencu mai avantat, in stupiditatea lui,

al lui Farfuride e discurs de pisalog" §i agramat impleticit. Iatade unde vine impresia de organicitate : din suprapunerea §arjei

peste continutul psihologic al tipului satirizat. Putem alcatui in

intreg tablou al nuantelor, al filiatiei psihologice si al unicitatii forartistice, urmarind cele mai insemnate personagii ale comediilor.

Dandanache, Trahanache Catavencu sunt trei tipuri po-litice, trei mgntalitati din generatii diferite, cu metode, cu tem-peramente" deosebite. Dandanache este atat de ramolit, de ridi-cul, ca infatisare, de uituc, de impleticit, in propriul lui defect ;este cea dintai extractie hibrida de burghez pasoptist. iret nevoemare, este mai aproape de Fanar un caraghios fata de Zoe §iTipatescu. Dandanache ar putea fi bunicul lui Catavencu. Traha-nache, amestoc de targovet bonom, ramolit, dar in fond om cum-secade, are numai iluzia autoritatii ; incornorat, este ridicul tdcmaiin ceea ce ar trebui sa fie superioritatea lui prestigiul. Nenea Za-haria e un burghez a carui stare materials nu e supusa criticii ; n'aajuns prin santaj, n'are o situatie socials creiata prin turpitudini,ca Dandanache. Este o autoritate de pae (centrul hotaraste, candnu combinatiile Zoitichii) §i un imbecil care nu crede in evidentacoarnelor puse de Tipatescu.

Catavencu este un produs mai nou al politicianismului : avocat,patron de ziar, ca arms santaj, plastograf, semi-doct patetic§i ridicul, el si-a multiplicat mijloacele de lupta, deli i le anuleazacentrul, fiindca traditia imoralitatii -este mai veche, mai au-toritara ad. Trahanache, ca Farfuride Branzovescu (cam deaceeasi varsta toti) sunt ramoliti, incapabili, dar in fond mai putinipatati, in viata morals. Concurenta, in democratia extinsa, e maiapriga in nouile generatii. Catavencu trece peste once scrupul,iar Tipatescu, fiindca celelalte mijloace de parvenire pulitica s'auuzat (delatiunea la centru, santajul, discursul demagogic), desco-pera o noua cale : femeea, care, fara drepturi politice legale, incepesa aiba un amestec din ce in ce mai puternic, din culise, in aran-

1 9 2 8-1 9 3 8 23

§i

§i

de

§i §i

www.dacoromanica.ro

24

jarea situatiilor. Nu este Tipatescu §i cel mai putin ridicul, fiindcae cel mai putin afi§at in public, nu este cel mai cult" fata de cei-lalti §i cel mai practic, ne mai incurcandu-se in vechile procedeedemagogice ? Abuzul de putere este ultima evolutie a falsei demp-cratii, reprezentate prin micul satrap", prefectul de judet.

Psihologia ciclica a personagiilor caragialiene nu se termingad. Iata raportul de evolutie dintre Jupan Dumitrache §i Traha-nache. Amandoi stalpi ai societatii` in mediul for ; corecti in fond,cu obsesia prestigiului casnic, deopotriva de naivi, de senini in fataevidentii. Jupan Dumitrache are exact aceea§i functie psihologicain mediul mahalalei, ca §i Trahanache in al burgheziei provinciale.Capitan in guardia nationala", el contribue la consolidarea stariilui sociale, permitand ascensiunea §i siguranta lui Trahanache. Re-,gimul .nu mai este acum amenintat de du§manii poporului ; gene-Dacia lui Jupan Dumitrache a pregatit calea generatiei lui Zaha-ria Trahanache.

Ipingescu §i Pristanda sunt §i ei expresia a doua generatii dife-rite de politai. Ipingescu e omul de incredere al lui Jupan Dumi-trache, este confesorul lui, schimba ideile reciproc, §i se ajutasa inteleaga proza lui Rica Venturiano ; sunt pe un plan sufletesc§i social mai apropiat. Autoritatea lui Ipingescu este auxiliara noueiordini constitutionale", dupa cum a lui Pristanda este puss inslujIba puternicilor zilei. Dar raportul lui cu Tipatescu, cu Traha-nache §i Zoitica (stalpi sociali mai evoluati) nu inai e de amicitie,ca al lui Ipingescu §i Jupan Dumitrache. Pristanda e sclavul", omulla ordin al !burgheziei, slujba§ul mizer platit §i de aceea incorect.In fond se revolts in contra starii lui de inferioritate, dar numaipe ascuns, in monologuri fugare, in care indrasne§te sa-§i judecestapanii. Pristanda nu mai comenteaza politica" cu Tipatescu, cie aprobativ sau cere explicatii umil. 0 generatie scurs intre el§i Ipingescu, dar cat de asemanatori au ramas in modul for me-canic de a gandi. Formula lui Ipingescu este rezon", a lui Pris-tanda e curat", un automatism care indica o egala saracie inte-lectuala, nu §i o repetitie a lui Caragiale. Umilinta lui Pristanda

VREME A

iii

s'a

www.dacoromanica.ro

este rezultatul nesigurantei macului slujba§, exprimand inrautatireamoravurilor electorale.

Simetria poate fi dusa §i mai departe. Chiriac este, in mediullui, ceeace este Tipatescu in mediul intelectualitatit provinciale.Omul cTe incredere al barbatului §i amantul profitor aI sotiei. Darce tipic, ce esential deosebit gandesc §i se exprima fiecare ; ce claysunt vazuti in sinteza for socials §i sufleteasca.

In sfar§it, asemanarea §i filiatia dintre Zita, Veta §i Zoe, treifete ale eternului feminin" vulgar, romantios ; cu un limbaj, cugusturi, cu vointe bine precizate exprima trei mentalitati surprinsein nuanta for speciall Zita, generatie de mahalagioaica mai evo-luatA, aspirA la intelectualul" Venturiano §i ii plac escapadelesentimentale, grAdinile de vara. Veta, desamagita In casnicia eiprozaica, nu evadeaza prin latura romantioasa ; ea se consoleazamai practic, cu vigoarea §i tineretea lui Chiriac ; multumita cu me-diul ei, cu situatia ei, i§i cauta numai satisfactia amoroas5 in bra-,tele tejghetarului.

Zoe, mai emancipate, mai voluntara, une§te ambitia socials §igrija de reputatie cu amorul clandestin pentru TipAtescu. Introgenealogie posibil5, Veta ar fi mama, Zita fiica el, iar Zoe fiicaZitei. Trei generatii de femei, cu trei psihologii distincte.

Viziunea socials §i psihologica a lui Caragiale a urmArit, insocietatea romans, nu numai un singur moment, o singur genera-tie sub lumina comics, ci a reconstituit intreaga ei fizionomie ciclica,intro condensate comedie uman5", dela mahalagiu ;Jana la ma-rea burghezie de provincie. Si este de remarcat ca filiatia aceastase petrece in doua medii nu numai sociale, dar Si geografic deo-sebite. Mahalagiii sunt situati in Capitals, in Dealul Spirei (ceintuitie adanca a mahalalei metropolei) iar burghezii sunt situati,in provincie. Sectiunea comics, tae exact doua regiuni morale,doua paturi active, ambitioase, CUn politica Orli. Astazi, cu votulob§tesc, Caragiale ar fi introdus desigur §i pe taran in acesttablou ciclic al politicianismului nostru. Tipurile caragialiene s'aumultiplicat in mediul rural, prin preoti, inv5tAtori §i gospodari, mem-bri activi ai unui partid politic sau altul. Procesul demagogiei

1 9 2 8-1 9 3 8 25

www.dacoromanica.ro

26

asteapta pe un nou Caragiale, sa-i implineasca istoricul si psi-hologia.

Crearea de tipuri ne duce la concluzia clasicismului lui Cara-giale. Valoarea simbolica a personagiilor marturiseste obiectiva-rea in contemplatie a tendintelor lui satirice. E drept a nu pre-tutindeni pastrat aceeasi obiectivitate, ca intre comediile luise poate stabili o ierarhizare. In frunte sta 0 scrisoare pierduta, acarei viziune este desavarsita, a carei tehnica este de o preciziunede ceasornic. Stapanirea suverana a materialului, prin creatie, prinseninatatea pe care i-o imputa Gherea, invaluirea abila a tendintii infantezia comics, in aceasta comedie s'au realizat. In al doilea randsta Conu Leonida fata cu reactiunea, care daca abuzeaza de co-micul verbal" astazi caduc, prin echilibrul ei, prin condensarea laun singur act, este totusi comparabila Scrisorii pierdute. Fara in-doiala ca exists o fthatie subtila, o continuare a comediei umane"si in tipul lui Conu Leonida, fost functionar de Stat, ajuns pen-sionar si comentator al ideologiei democrate. El poate fi un fiu im-batranit, evoluat in unele privinti, al lui Jupan Dumitrache, caresi el comenta ideologia politica a lui Venturiano, explicand-o luiIpingescu. Conu Leonida nu se multumeste numai cu glosarea ineptaa politicei interne, el si-a sporit comicul comentand politica externs.Ineptiile lui despre Papa, Galibardi, etc. sunt de un comic psi-hologic foarte subtil. Conu Leonida rata cu reactiunea nu este ofarsa, cum modest a subintitulat-o Caragiale; elementul de fiarsa esteun simplu procedeu de efect final, nu e insa§ structura operii, cain D'ale Carnavalului.

In al treilea rand se situeaza, ca valoare, 0 noapte furtunoasa.Ad Caragiale si-a turburat obiectivitatea si a depasit limitele clasi-cismului de expresie, sobru, stapan pe sine, utilizand prea evi-dente mijloace de fiarsa §i sarjand mai ales pe Rica Venturiano.Antipatia lui este vadita si numai Gherea a putut considera piesa,pe acest motiv, superioara Scrisorii pierdute. Caragiale a infruntattimpul tocmai prin acele tipuri, in care obiectivitatea lui este de-plina. Dovada clasicismului sau este evidenta in transformarea nu-

VREMEA

§i-a

www.dacoromanica.ro

melor proprii in notiuni simbolice. Ca si Moliere, Caragiale a facutdtn unele personagii simboluri. Zicem de un disours prost ca e catavencian, de un demagog Ca e un Catavencu ; pe un ramolit inco-herent it numim un Farfuride, pe un Cetkean inconstient it de-numim simplu Cetateanul turmentat, unui comisar de mods vecheii zicem un Pristanda, iar unui inept teoretician al politicei euro-pene ii aplicam calificarea de Conul Leonida. ySi Coana Zoitica aramas sinibolul darnel bune", atat de multiplicate in viata

Clasicismul lui Caragiale a sintetizat in aceste tipuri cate-gorii morale nu numai fiinte de tranzitie socials.

In 0 scrisoare pierduta se'mpletesc admirabil observatia so-ciala, comedia de caracter situatiile tari, de farsa. In 0 noaptefurtunoasa, procedeele de farsa sunt mai ingrosate, in tribulatiileamoroase ale lui Rica Venturiano, fare ca elementul psihologic saual observatiei sociale sa fie eliminat. Cu tot finalul ei de farsa,cu toata situatia comics efect a lui Conu Leonid.* scena bari-cadarii lui de teama revolutiei, subliniaza, prin contrast lasitatealui, deci explica o trasatura psihologica. Conu Leonida fatA cureacfiunea este o admirabila comedie de caracter ; numai D'ale Car-navalului, de o ingeniozitate extraordinary de situatii, de o comple-xitate de intriga rare este o farsa pure.

Caragiale a folosit insa toate mijloacele tehnice de a exprimacomicul : comicul verbal al lui Conu Leonida, Pristanda sau Far-furide, comicul fizic al Cetateanului turmentat, care nu-si poatementine echilibrul, din cauza ebrietkii, ji care provoaca rasul prinmijlocul elementar al sughitului (un comic de repetitie fizica) ; apoicomicul psihologic al lui Trahanache si Catavencu si comicul decompozitie, din actul al patrulea al Scrisorii pierdute.

Nu vom insista asupra tuturor procedeelor ; ar fi inutilne-ar duce la o statistics prea minutioasa. Este mai concludent sane ocupam numai de cateva, spre a ne da seama cats varietatede expresie comics poseda Caragiale.

Intriga din 0 scrisoare pierduta este intriga clasica, pe care ogasim .i la Molliere, in Avarul. Ad toata odiseea o determine un

1 9 2 8-1 9 3 8 27

d,'e

politica.gi

gi

pi pi

www.dacoromanica.ro

28

simbol material : comoara lui Harpagon. Ea ii provoaca suspiciu-nile, ea ii accentuiaza sgarcenia, ea ii da putinta de a-§i spolia,prin camatarie, pe propriul fiu, ea it imbie la casatoria copiilor, Parazestre, ca pastreze intacta lbogatia. Comoara lui Harpagoneste un procedeu simbolic, un obiect animat, ridicandu-se la valoa-rea de personagiu. Regasita, ea aduce calmul si subliniazd pasiu-nea adanca a sgarcitului. Ace las procedeu it regasim in 0 scrisoarepierduta ; scrisoarea compromitatoare pierduta de Zoitica determi-ne odiseea comics a personagiilor, divulgarea satirica a mediuluipolitic al burgheziei noastre. Simetria clasica a intrigii e molie-resca ; scrisoarea e pierduta de Zoe, o gaseste Cetateanul, aces-tuia i-o fwd. Catavencu, care o pierde in invalmaseala intrunirii ;regasita de Cetatean, scrisoarea revine in mainile adrisanter, iartoata furtuna starnita de ea se calmeaza, dupe ce a pus in situatiiridicule pe Zoe §i Tipatescu, pe Trahanache si Catavencu. Scri-soarea este ea insasi un personagiu, un obiect animat, un simbolal imoralitatii ascunse, un moment scoasa la suprafata, de care esteafectata intreaga burghezie provincials. Circuitul ei intretjne sur-priza comics, accentuiaza psihologia personagiilor ; in 0 scrisoarepierduta, tehnica intrigii este de o precizie, de o rotunjime magis-trala. Ea ingadue si tabloul final al comediei, ceea ce am numi co-micul de compozitie, cand scrisoarea ajungand in mainile Zoitichii,pretextul nelinistei dispare si toata lumea e multumita, aclamandpe Dandanache, el insu§ un §antagist, prin mijlocul unei scrisoricompromitatoare, pe care a avut grija sa n'o piarda insa niciodata.Aceasta simetrie, care unora le-a parut o slabiciune a Scrisorii Pier-dute, repetarea unui personagiu, prin unul asemanator, adica a luiCatavencu prin Dandanache credem a fi, din contra, o insu§iredeosebita, care da satirei o mare importanta simbolica. Imoralitateaa biruit prin imoralitate.

Pretinsa impacare, acea seninatate" a Scrisorii Pierdute nueste in fond deck o violenta satire, fare iluzii, de un scepticism in-tegral, fats de mecanismul iremediabil viciat al vietii noastre politice.

Nicaieri Caragiale n'a invaluit mai deplin in fictiune un des-gust personal pentru Earsa constitutionalismului §i ipocrizia moralei

VREMEA

SA'

www.dacoromanica.ro

noastre publice, Deosebit de comicul de compozitie al finalului, re-plica ultima a lui Pristanda, peste care cade cortina ,este de o sub-tilitate rarer. Multumirea generals este exprimata de scurtul discursal lui Catavencu :

Fratilor ! (toti se intorc §i-1 aslculta). Duper lupte secularecare au durat aproape treizeci de ani, iata visul nostru realizat ! Ceeram acum catva Limp inainte de Crimeea ? Am luptat qi am pro-gresat : ieri obscuritate, azi lumina 1 ieri bigotismul, azi liber-pan-sismul I ieri intristarea, azi veselia !... later avantajele. progresului Ilater binefacerile unui sistem constitutional 1"

Ironia lui Caragiale nu-§i putea gasi un mijloc mai verosimil,mai deta§at de a se exprima decat parodia de satisfactie a lui Cata-vencu. Prin personagiu votibe§te scriitorul.

Iar replica lui Pristanda, cu aceea§ semnificatie subiectiva, vinedin adancul acestui automat aprobativ, care exprima, fara voe, co-mentariul ironic al autorului :

Curat constitutional I Muzica ! Muzica !"

Ce departe suntem de §arja directs din 0 noapte furtunoasa,unde antipatia scriitoruld deformeaza pe Rica Venturiano, trans-formandu-1 intro marioneta ! Adevarata indignare a lui Caragialein contra imoralitatii, in 0 scrisoare pierduta se afila, dar e atat deartistic exprimata, de transpusa in fictiune, incat nu §tirbe§te nimicdin verosimilitatea situatiilor, din autenticitatea umana a persona-giilor.

Caragiale, a avut arta formulelor sintetice, in care a surprinspsihologia tipurilor. S'a zis ca acestea dau un schematism exage-rat creatiei lui. Formulele caragialiene sunt insa semnul nu simpli-

citatii artei lui, cat a simplismului personagiilor. Cei mai mt:10

eroi" se caracterizeaza printr'o formula. Pristanda repeta ob-sedant vorba Curat", Trahanache Aveti putintica rabdare", Dan-danache Eu care dela 48, cu familia mea", Cetateanul Eu cu cinevotez ?", Ipingescu Rezon", etc. Toate aceste formule marturisesc

1 9 2 8-1 9 3 3 29

www.dacoromanica.ro

30

utilizarea unui procedeu tehnic, a comicului de repetitie. Repetitiaunei formule devine o caracterizare psihologica, e drept simplifiica-toare ; dar ideologia" elementary a personagiilor, pustietatea formorale nu putea fi mai pregnant surprinsa. Caragiale este un cla-sic, renuntand la analiza si recurgand la sinteza. Nu toate tipurilesunt construite pe comicul de repetitie. Cele de o amploare maimare, fiindca si psihologia for e mai complicate, se manifests prin -tr'o verve de limbaj si de situatii cornice, care depasesc schema-tismul formulelor.

Catavencu este un ambitios, care fiind sigur de sine, isi in-chipuie ca va dobandi sprijinul guvernamental, ca sä devie depu-tat. Odiseea lui comics este subliniata prin cateva situatii, in carecontrastul dintre ambitia lui si realitate este de o verve interioarade mare viziune.

Prima situatie : e adus de Pristanda acasd la Zoe si prin sur-prindere, se gaseste in fata lui Tipatescu, pe care n'ar fi voit sa-1vadS.

Umilirea gradate, spaima lui in fata amenintarilor prefectuluiit pun pe Catavencu intro d'efinitiva lumina comics. A doua situa-tie si mai puternica este aceea din scena intrunirii cand Nae Cata-vencu sigur pe reusita lui, isi debiteaza discursul in fata alegato-rilor. Surpriza contrastului e si mai necrutatoare. Trahanache pro-nunta numele candidatului guvernamental, Dandanache, iar Cata-vencu isi pierde scrisoarea, singura lui arms, in invalmaseala careurmeaza scandalului. In sfarsit, ambitia lui trece si prin ultimatreapta a inirangerii, primind dela Zoe sa conduce manifestatia inonoarea lui Dandanache.

Ce admirabila evolutie comics, ce adanca punere in evidentaa contrastului dintre mecanic" si viu", in psihologia lui Cata-vencu, realizeaza aceste trei mari situatii. Elementul de farsa estecomplet integrat celui psihologic. Schematismul formulelor prin carese caracterizeaza personagiile secundare nu mai este utilizat la ca-racterizarea personagiilor de prim plan. De aceea nici Conu Leo-nida afara de comicul verbal, n'are formule sintetice, nu poate fischematizat. Dialectica lui inepta despre raportul dintre stat si

VREMEA

www.dacoromanica.ro

iunctionar si dintre revoiutie si democratie tine de comicul psiho-logic.

Cu toate rezervele pe care le-am facut in privinta lui RicaVenturiano, personagiu prea sarjat, este de remarcat si in structuralui acela§ procedeu al contrastului. Prins de Jupan Dumitrache,care-1 banuia ea i-a patat onoarea de famelist", Venturiano, cutoata spaima, nu uita sa-si debiteze tiradele democratice", si sementine comic intro situatie ce putea deveni tragica.

Ace las contrast intre mecanic" si vie este esenta unor per-sonagii reduse la formula, ca Jupan Dumitrache §i Trahanache. Li-nistea primului, and afla ca legatura gasita pe perna Vetii e a luiChiriac si nu a lui Rica, sau incapatanarea lui Trahanache de aconsidera scrisoarea lui Tipatescu drept o plastografie" participala acela§ comic de contrast psihologic.

Am vazut semnificatia satirica a lui Dandanache : imoralitateacare triumfa contra imoralitatii. Nu numai acest aspect da noutatepersonagiului scotandu-1 de sub invinuirea de a nu fi un alt Cata-vencu, dar si mijloacele prin care el provoaca unele echivocuricornice : cand confunda pe Tipatescu si Trahanache, cand uitapromisiunea de a nu povesti sotului incornorat intamplarea cu scri-soarea becherului". Caragiale scoate din aceste echivocuri" deesenta psihologica noui situatii cornice, noui reactiuni ale Zoei siale lui Tipatescu. Am putea spune ca echivocul psihologic constitueprocedeul tehnic al Noptii furtunoase, fiindca toata gratuita spaimAa lui Jupan Dumitrache se naste din convingerea ea Rica esteamantul Vetii, care it insala sub ochii lui cu Chiriac, pazitorul pre-zumat al onoarei lui de familist". Comicul caragialian nu trebueredus asa dar la cateva formule simplificatoare, la cateva sintezedevenite populare. E ca si cum ai ciluta poezia lui Virgiliu sau a luiVigny in cateva cugetari" de uz scolastic si cu sens etic, fara asimti viziunea for lirica, care se prelungeste dincolo de aparente.Daca prin aceste formule Caragiale a putut deveni popular, ade-varata lui arta nu consta in cateva trouvailles-uri" ci intr'o organicsviziune comics a burgheziei romane.

Tehnica comediilor aci trebue cautata, secretul rezistentii for

1928-1938 31

www.dacoromanica.ro

32

ad e ascuns ; formulele lui Caragiale sunt psihologice,nu numai expresii fericite, cu sorti de popularizare.

Dintre junimisti, numai Caragiale reprezinta spiritul citadin,cad Eminescu s'a refugiat in evul mediu sentimental si patriotic, infeeria naturii, in visul metafizic mitul unui romanism idilic rural.Creanga a stabilit punctele de contact dintre basmul popular siuniversul primitiv al copilariei el insu§i un univers legendar, inistoria neamului nostru. Cat prive§te ideologii §i teoreticienii juni-mi§ti, ca Maiorescu §i Carp, au nazuit sa alcatuiasca un mandari-nat spiritual si politic, dupa normele apusene, in mica §i pestritalume ofaseneasca a Capitalei.

In comedii si in schite umoristice, Caragiale a reconstituit cuneegalata intuitie psihologia unei epoci chiar a unor categoriisufletesti specific urbane.

Filimon a vazut tragedia proceselor psihologice §i sociale aleora§ului, Caragiale a observat, intro infinitate de nuance masca-rada hilaia a unei mahalale care s'a luptat sa ajunga la rangul demetropola.

Generoqii generatiei po§optiste au voit sa scoata statui din-tr'un moloz eteroclit ; au creiat o revolutie peste capetele de duzinaale spiritului cetatenesc, invitandu-1 sa se mite in formele unei vietinoui, pe care el a inceput numai mimeze. Caragiale este mimulgenial al unei epoci de formatie a societatii noastre urbane, esteneintrecutul observator al unor straturi de ciudata sedimentaremorals in viata noastra oraseneasca.

El a vazut mahalaua, in Jupan Dumitrache, in Nae Ipingescu,in Zip Veta, in Chiriac si Spiridon, in Pristanda si Cetateanulturmentat ca pe o zona morals distincta. Mahalagiii caragialienisunt cei dintai ora§eni, reprezentand faza necesara spre ascen-siunea burgheza. Caragiale are un prea mare simt critic, un prealucid ochi de sociolog ca sa nu fi vazut ca intre mediul ma-halagesc §i cel burghez romanesc nu este deck un grad de evolutie,Intelectualul Rica Venturiano scrie pentru nenumaratii Jupan Du-mitrache si Ipingesti, in a ckor lume i§i cauta §i aventurile senti-

VREMEA

§i intuitii

§i §i

§i

's'o

§i

www.dacoromanica.ro

mentale. Veriga de tranzitie intr'un lant social extrem de simplu,Venturiano este un produs spiritual specific bucurestean, nascut dintrecerea din Dealul Spirii spre bancile LIniversitatii, spre viata

demagogica si spre press. Inainte de a ridiculiza, Caragialea intuit un complex de imprejurari morale si sociale. Faptulsitueaza personagiile din Scrisoarea pierduta inteun oral de pro-vincie nu schimba nimic din esentiala intuitie a marelui dramaturg.In Capita la politica era in mana mahalagiilor, a alegatorilor cen-zitari, proprietari si negustori, creati de revolutia dela 1848. Inte-lectualii incadrati in functiile de stat, magistrati, profesori si ofi-teri nu alcatuiau dupa vechiul sistem electoral, patura militantsin viata politica. Numai gazetarii isi puteau afirma liber opiniile,ca hilariantul Venturiano, iar grosul intelectualilor care putea as-pira la cele mai inalte situatii, in noua ordine burgheza, post-pa-soptista, sunt avocatii. Cei mai multi dintre eroii comici ai vietiipolitice orasenesti, sunt acesti liberi-profesionistr. Rica Ventu-riano este studinte in drept §i publicist'', deci viitor avocat, Cata-vencu, Farfuride si Branzovenescu stint avocati, iar Tipatescu, deciCaragiale n'o spune, nu se poate sa nu fi fost licentiat in drept.

Profesiunea celor mai insemnate personagii din comedia lui po-litica nu este indiferenta, spre a lamuri marea lui intuitie socials.Proclus al revolutiei pasoptiste, care a numarat chiar printre con-ducatori atatia avocati aceasta profesiune alimenteaza clasaburgheza in formacie.

Catavencu singur incepe sa-si recruteze partizani dintr'o altsprofesiune de intelectuali", din institutori. lonescu si Popescu, dinScrisoarea pierduta, anticipeaza, cu o mare clarviziune avalansa despirite primare care va invada viata politica nationalista, in urmaactiunii haretiste. *i nu s'a inrolat insu§ Caragiale in ceI mai tipicpartid de oraseni, in partidul takist, ilustrand astfel involuntar, prininsasi participarea lui la viata politica o psihologie de mic bur-ghez, care nu se siratea comod in medial latifundiarilor junimisti ?lar comentariile lui amare, in jurul revoltei tarane§ti din 1907 suntdovada categorica a anti-junimismului &au, in ordinea realitatiloreconomico-sociale.

1 9 2 8-1 9 3 8

7-3

33

ca-si

www.dacoromanica.ro

34

in psihologia iui Caragiale nja murit germenul tan5rutu revo-lutionar, care a luat parte la revolutia din Ploesti" pe care a ri-diculizat-o mai tarziu.

Trei scriitori munteni, trei oraseni Ion Ghica, Filimon siCaragiale, sunt observatorii spiritului urban, la inceputul litera-turii noastre moderne. Ion Ghica, deli boer, este un generos care sescutura de prejudecatile clasei sale, ca atatia boeri si boernasi bon-juristi ; el consemneazA istoria primei faze a burgheziei romane sia spiritului orAsenesc ; Filimon explica drama socials dintre do-coii vechi si noui", fiind primul critic al acestui fenomen, primulintelectual-proletar care nu se poate incadra in aceast5,societatehibrida, iar Caragiale, in teatru, alcatueste tabloul plin de verva alcomediei orasenesti, al farsei constitutionale si al demagogieiavocatesti,

Revolutia dela 1848 au facut-o cativa ideologi generosi ; uniiau fost martini iluminati de un destin istoric al neamului, ca Nico-lae Balcescu, cativa au fost gazetari de temperament, ca HeliadeRadulescu si C. A. Rosetti, altii abile spirite diplomatice, ca IonGhica, altii reformatori practici, ca Mihail Kogalniceanu. Adeva-ratul creator al institutiilor democratice, adevaratul sprijinitor alburgheziei, pe care conform celebrei formule (Imbogatiti-va!) oaduce la viata socials si politica este Ion Bratianu.

Eroii caragialieni sunt produsul acestei ere de expansiuni amahalagiilor instariti, a micilor targoveti si a falangei de avocati,de mid functionari, care vor invada cadrele nouei societati.

Caragiale este istoricul umorist al deslantuirii instinctelor deparvenire a tuturor acestor ofaseni, pe care i-a intalnit in viata detoate zilele, la intruniri puJblice, in fruntea conducerii administrative,in press, la cafenea si berArie, unde isi exprima cu ocandoare bonoma si amuzanta.

In teatru, a observat cu deosebita atentie pe conducatorii bur-gheziei orasenesti, pentru analiza spiritului cetatenesc, a bucures-teanului insus, ca o categorie morals specifics a vietii citadine arezervat neintrecuta comedie umanr a condensatelor lui Momente.

VREMEA

opiniile

www.dacoromanica.ro

Aci, in cadrele existentei burgheze, a institutiilor ei fundamen-tale, a surprins acelas contrast dintre fond si forma, dintre spirit siaparenta. Nu mai este vorba de ambitiile ei politice ; moravurile,maniile, micile slabiciuni, mahalagismul si turpitudinile ei, favori-tismul, nerespectarea ordinii in care se misca, a institutidor ei insas,alcatuesc fondul schitelor sale umoristice.

Lipsa de educatie familiala a acestei burghezii semi-mahala-giste o surprinde in D-nul Goe, Vizita §i Bubko ; turpitudinea,meschinaria si debandada familiei insas (precara celula sociala")o divulga in Mici economii Tren de placere ; fatarnicia si arbsentade civilitate, in raporturile sociale, este tema din Five O'clok ; lipsade respect pentru institutia publics si confuzia intre autoritate sifamiliaritatea vulgara se gase§te in Petitiune ; neseriozitatea presei,ca mijloc de informatie si masura de apreciere a faptelor strabateseria Reportaj, Ultima ors, Boris Sara[off §i Groaznica sinucideredin strada Fidelitatii. Favoritismul introdus in viata scolara e per-siflat in Lantul slabiciunilor, iar in ciclul lin pedagog de §coaranoua ridiculizeaza, in tipul lui Marius Chico§ Rostogan, prostia di-dactica, slugarnicia fata de fetele simandicoase, badarania fats decei umili si lipsa flagranta de decenta in expresie si buns cuviintain aprecieri a profesorului nechemat.

La comedia politica a orasenilor se alatura comedia fundamen-tals a structurii ei pretins burgheze.

Observatia psihologica si sociala a lui Caragiale nu se opre§tela cateva aspecte ale vietii bucurestene. Atatea schite marturisesc unpitoresc colectiv umoristic de o savoare neintrecuta. Cine nu-siaminteste de aspectul torid al Capitalei, intro zi de vara, de figuradomnului discret" care cauta un prieten, de tipul de abil prostanacal servitorului, care au vrea sa deranjeze stapanul, pe o vreme cani-culara, de silueta birjarului adormit, de a unei batrane mahala-gioaice, de a baiatului de pravalie care motae pe prag la umbra cusortul verde ", de a sergentului de strada care sta pe o banca lapoarta unei curti mari" si care s'a descaltat de cisme, sail mairacoreasca picioarele" din schita Caldura mare ?

In cateva pagini, cu o notatie de o condensare §i o precizie

1 9 2 8-1 9 3 8 35

si

www.dacoromanica.ro

36

tar& trae§te aci un ora§ intreg, o psihologie colectiv5, de semi-orientalism, o imagine a Bucure§tilor, in timpul verii, de unica sem-nificatie.

Intre aceste bucati pe care le-am numi schite de compozitie",cat este de autentica cea intitulata Atmosfera incarcata, in care sevede ce inseamna opinia publics" a Capita lei formats dupa ziarelede un ton exagerat pang la ridicul §i consolidata in jurul unei mesede berarie,

yi ce-i lipse§te, ca pitoresc bucure§tean, schitei De inchiriat,cu neghioaba pasiune a mutatului ce da iluzia schimbarii de decorunor mici burghezi, incremeniti toata viata in peisagiul neschimbatal oraplui ?

Dar Caragiale este creatorul unui tip complex de bucure§tean,al micului burghez, de obicei functionar, al neuitatului Mitica, in-talnit in exercitiul functiunii, prin autoritatile publice, la cafenea §iberarie, la chef §i in familie, unde scapara de opine diverse, naive,stupide sau simplu amuzante. Fie ca-1 cheama Tache sau Mache.Lache sau Sache, Popescu sau ionescu acela§ tip se ascunde subatatea pseudonime familiare.

Sunt numeroase schite in Momente, unde Mitica cel mai au-tentic tip bucure§tean e surprins in atatea situatii, gesturi, opinii.ticuri §i exprimari de o clipa. Din aceste fete prismatice ale prozeicaragialiene reconstituim o psihologie neschimbata, am putea spuneo tipologie a bucure§teanului.

Ce este Mitica §i miticismul ? Este o categoric morals a mi-cului burghez din Capitals, Mitica este de§teptul" national prinexcelenta, spiritul superficial, care se pricepe in orice domenii : infinante, in arta, in politica, emitand opinii", toate foarte catego-rice", chiar cand sunt numai §ugubete. Mitica este sociabil prin de-finitie, caci i§i debiteaza verva intre amici, la cafenea §i berarie, en-tuziasmat de cateva pahare §i incitat de intreruperi §i replici adverse,este familiar cu toat5 lumea §i demn, cand it atingi in amorul pro-priu. Mitica porne§te o revolutie la bodega §i devine sceptic pans lacoltul strazii, este emancipat intre prietenii pe care tine sa-i epa-teze" §i imbacsit de prejudecati, timorat, umil, la§, §i conformist

YREMEA

www.dacoromanica.ro

pans la anularea oricarei umbre de personalitate, in cea mai micainitiative spre fapta, in cea mai nevinovata ciocnire cu realitatea.

Flecar !Dana la manie, iubitor de farse pdna la puerilitate, tem.-bel pana lasatietate, abil in lucrurile marunte, duman al serviabi-litatii, dar amator al favoritismului, cu profit personal, Mitica esteun mic egoist care vrea sa traiasca in turma i cat mai comod. Cefresca admirabila de Mitici, in felurite ipostaze cuprind schiteca : Doug loturi, Amicul X, Triumful talentului, Intarziere, LaMori, 0 lacuna, Situatiunea, 1 Aprilie, Diplomatie, Ultima cimi-siune, Amici, Monopol, Repausul duminical, §i neintrecutul grup dinC. F. R., in care miticismul, sub forma lui -cea mai acute, a fami-liaritatii, indiscretiei §i a spiritului de batjocura gratuita realizeazauna din cele mai adanci §i mai perfect stilizate schite din Momente.

Spiritul bucure§tean, cu defectele lui specifice §i insu§irile luide vioiciune, de§teptaciune, pornire spre fronds, spre o dulce vul-garitate §i o goana dupe marunte satisfactii icoand fidela a uneiburghezii facute, nu create prin lupta apriga, este exprimat cu celmai lucid talent, cu cea mai nuantata arta, precise, condensate inproza umoristica a lui Caragiale.

Contributia sa la crearea unei literaturi urbane s'a exercitat pecalea negative a ironiei; dar Caragiale este singurul scriitor al nostrucare a lasat mai multe tipuri decat toti prozatorii veacului trecut laun loc. Si este interesant de remarcat Ca §i atunci cand arta lui aevoluat spre povestire, parasind forma extrem dialogata din Mo-nzente (unele sunt scenete pure), in fantezii satirice ca admirabilaKir lanulea, Caragiale s'a folosit de motivul lui Machiavelli, ca sareconstituiasca un Bucure§ti de epoca, de pe timpul Fanariotilor,

1 9 2 8-1 9 3 8 37

www.dacoromanica.ro

Titu Maiorescu

Fara indoiala ca Insemnarile zilnice au un sens de prefigurarea personalitacii lui Maiorescu ; dace n'ar fi ramas, din caetele luiintime, deck partea privitoare la adolescents am fi putut usorreconstitui maturitatea, poate cu unele lacune, destul de importante,atingand firea pasionala a criticului unele surprinzatoare nelinisti;categoria inteligentii maioresciane voinca de a-si forma armoniospersonalitatea se desprind insa destul de clar, in preocuparileconfesiile adolescentului. Nu vom face aid un paralelism completintre Hasdeu Maiorescu ; timpul nostru nu-si mai pune problemaimediata a opciunii intre hasdeism maiorescianism. Figurile foraparcin culturii istoriei ; iar discuCia despre prioritatea for ni separe prea simplificatoare, ba chiar fundamental gresita. Sunt doianimatori, cu mijloace temperamente deosebite ; individualitateafor trebue definite mai intai intrinsec, apoi comparativ. Structuralvazuci, sunt diametral opusi, ca fire, ca discipline intelectuala, eaorigine a culturii ; e normal sa exercite cloud influence contradic-torii, doua forme dialectice ale culturii veacului trecut, cu limite pecare documentele psihologiei lor, le vor pune din ce in ce intr'o lu-mina mai precise. Hasdeu a uluit cu marea lui personalitate, cu

1 9 2 8-1 9 3 8 39

§i

si§1

si

§i

§i

§i

si

§i

www.dacoromanica.ro

40

ta§nirile lui de geniu, cu indrasnelile lui creatoare ; nu se poate negaaceasta, oricata admiratie am avea pentru Maiorescu. Dar stralu-citul critic al culturii noastre moderne a §tiut sa domine §i sa sub-juge, doua atitudini deopotriva de greu a se imbina, pe care totu§le-a ridicat la un fel de virtuozitate artistica. Poate ca. Maiorescu avolt, cu luciditate, cu staruinta metodica sa fie prea mult ; §i atuncipersonalitatea lui publics, de profesor, de orator §i om politic, deom de lume §i estet, de calator neobosit, de intelectual cochetand cucat mai multe discipline, fara sa se cotisacre exclusiv nici uneia, ca§i vocatia lui de spiritus rector 1-au dus la izbanzi sigure §i de tim-puriu castigate. Stilul formal al personalitatii lui goehteene a impdscontemporanilor §i a triumfat deplin, acoperind prea mult stilul in-terior. Opera cea mai reu§ita a lui Maiorescu este viata lui ; dintr'unmodest magistrat provincial (primul lui post este de judecator laGiurgiu) ajunge un factor determinant in cultura §i politica tarii,aureolandu-§i batranetea olimpica §i satisfacuta, cu prezidentiaconsiliului de miniqtri §i a Oa dela Bucure§ti, dupa razboiulcanic din 1913. Viata lui Ha§deu n'are nici pe departe aceasta sime-trie, aceasta .euritmie §i seninatate, cel putin aparenta. Pasiunea luieste creatia, §tiinta istorica §1 filologica, monumentalul in spirit, di-versitatea §i mobilitatea fara preget. Opera scrisa a Jul Maiorescuatinge o perfectie formals prea de timpuriu, spiritul se cristalizeazaArea repede, coeziunea lui launtrica este prea stransa, ca sa-i maiingadue evolutii ulterioare. Admirabil gospodar al unor idei direc-toare, opera lui Maiorescu are ceva din osteneala clasicismului, farasa fi trecut §i prin faza necesara de Sturm and Drang". Pentru otultura tanara, o astfel de aparitie are nu §tiu ce superioritate §i de-ficienta, in acela§ timp. Tipologia maioresciana este o realitate atatde concreta, incat o buns istorie a culturii noastre trebue s'o explice,in toate nuantele ; a o respinge sau exalta este o dovada de absentsa spiritului critic. Maiorescu trebue astazi explicat §i inteles, nutombatut sau idolatrizat. ySi daca in creatia intelectuala s'a multumitsa puns mai ales premizele, fara a trage §i consecintele for fecunde,in creatia unui stil de viata, Maiorescu a tras numeroase concluzii ;asupra for cats sa indrepte pretioasele InsernfiZri zilnice ; ele vor

VREMEA

bal.

www.dacoromanica.ro

lumina biografia lui spirituals, ii vor fixa insagi conditiile interioare,impunand o noua gi veridica fizionomie a personalitatii lui, vazut5prea conventional de contemporani gi discipoli. i tot din confesiilemaioresciane, vom intelege de ce elevii maestrului au ramas, infoarte multe cazuri, la un fel de forma fara fond" a personalitatii,imprumutandu-i numai stilul de viata exterioara, fara continutul ei.Dace Maiorescu a treat un tip al mediocritatii stilate nu este devine, fiindc5 stilul lui a legit dinteun proces indelung desbatut, din -tr'o vointa normative cumplitk punand peste flacarile care-1 ar-deau masca apolonica a personalitatii lui publice. Elevii au luat re-zultatul drept principiu de viata ; forma, drept realitate launtrickmasca, drept fizionomie ; deaceea, maiorescianismul a iscat un ade-varat cabotinaj al personalitatii, iar in culture a dus la un acade-mism sterp, luat drept seninatate, armonie gi clasicism. Actorul dinMaiorescu avea cativa mid demoni, abil mascati, sub stilul lui apo-ionic de viata ; ca nu i-au presimtit conte:mporanii entuziasmati, canu i-au recunoscut adversarii organici, nu este de mirare. RostulInsemnarilor zilnice, este tocmai de a lua cunogtinta de demoniiacegtia ; complexitatea gi amploarea for ne vor putea explica insu-girlie gi deficientele tipologiei maioresciane ; desbinarile for launtricevor prefigura masca apolonica a barbatiei lui, dealtfef atat de re-pede cucerita. Abia dupe ce vom parcurge etapele principale alevietii lui Maiorescu, marturisite de el insult, vom Tnchega figuraunui om gi vora distruge portretul unei fantoge. Vointa esential nor-mative, Maiorescu este un logician al propriilor instinete gi pasiuni ;vorba cunoscuta a lui Goethe ca. cea mai mare fericire a omului pepamant este numai propria personalitate" i se poate aplica inte-gral. Maiorescu se creeaza atat de lucid, incat pot spune ca floareacea mai aleasa a artei lui se gasegte in viata lui ; vointa de perso-nalitate I-a secatuit de instinctul de creatie intelectuala, 1-a limitatrepede, 1-a stabilizat fara posibilitati de depagire ; nu scuzam nimic,din marginile capacitatii lui de creatie, nici nu interim, indirect,opinia d-lui Petrovici, care voribea de sacrificiul" de creator al luiMaiorescu, intro culture tanara, care 1-ar fi infrant, impunandu-io manifestare subordonata nevoilor culturale ale momentului. Ca-

1928-1938 41

www.dacoromanica.ro

42

racterizam numai, explicam o tipologie, foarte organics §i marginitade insa§ natura ei. Personalitatea socials maioresciana este §i ea ocreatie, vazuta in timp ; atat deducem din Insemnarile- lui ; le-Benda unui Maiorescu abdicand dela culmile creatiei, este o le-gends ca multe altele.

Impersonalitatea maioresciana are unele abateri ware, chiar inCriticile lui ; expresia impersonala a putut induce pe multi in eroare,nelasandu-i sa vada ceeace este subiectiv, in firea lui. Maiorescus'a zugravit pe sine, indirect §i prea schematic, in Cateva aforisme§i in eseul Din experienta (1888) ; revazute, in lumina insemna-rilor", ele explica unele laturi, confirmate de faptele jurnalului, alepersonalitatii lui. In putinatatea aforismelor" vazut mai multun exercitiu literar, in marginea Aforismelor lui Schopenhauer, pecare le-a tradus dintr'un organic instinct de eudemonologie, axapersonalitatii lui, astazi atat de precizata ; din acela§ instinct por-nesc §i aforismele-, nu dintr'o dexteritate literara. Preferinta luiMaiorescu pentru reflectiile asupra intelepciunii en viata" ale luiSchopenhauer nu este intamplatoare ; coroborate cu propriilerisme cu opusculul Din experienta §i cu Insemnarile zitnice, ii vorintregi tipologia, umanizand-o; §i nu §tim data o monografie asu-pra operii lui Maiorescu se mai poate scrie astazi, fara a tine seamstie viata lui ; fara ea opera ramane sumara, depa§ita, prea istoricaadesea, §i incomplete. Personalitatea maioresciana va trebui explicatdnumai prin dublul plan al ei, rezultand din imbinarea stilului socialcu stilul spiritual. Insistam atat de mult asupra acestui lucru, fiindcamaiorescianismul nu este numai o formula goals de continut, cumvor acrediteze adversarii frenetici ai spiritului critic, in intelesuIlui general. Spiritul critic este numai fata negative a unui stil deviata §i de arta, la Maiorescu ca §i la Caragiale. Si dace lci Maio-rescu i se poate imputa, pan la un punct, excesul de negatie,fiindca oprit in pragul creatiei, in critics, lui Caragiale nu i sepoate imputa decat geniul lui dramatic. Intre Eminescu §i Cara-giale, Maiorescu are doar privilegiul talentului §i al personalitatii8ociale deplin desvoltate, armonice §i de individuals longevitate ;

VREMEA

afo-

s'a

s'o

s'a

www.dacoromanica.ro

dar intre cei doi creatori, until de viziune lirica §i altul de viziunecomics a existentii, nu vedem nici o peapastie.

Eminescu §i Caragiale sunt polii de echilibru, in creatie, aispiritului romanesc, din faza junimismului, iar Maiorescu face tit-fttura de unire intre ei, prin luciditate, prin bunul gust, de a-i fi

inteles pe amandoi. Ca nu i-a §i explicat intru totul, prin creatiacritics, nu inseamna decat ca Maiorescu a fast prea ocupat cu pro-pria lui personalitate, de egoismul unui ideal eudemonologic, decare vorbe§te Schopenhauer in Aforismele lui, §i de concilierea aceeace filozoful german nume§te : despre ceeace este cineva, des-pre ceeace are cineva qi despre ceeace reprezinta cineva". Maio-,rescu s'a straduit sa faca o sinteza a acestor trei fete ale persona-litatii lui ; deaceea spuneam ca a voit sa fie prea mult, in acela§timp. Structural, individualitatea lui este mai complexa decAt a luiEminescu §i Caragiale ; calitativ sinteza ei se face mai prejos, decatrealizarea, intro unicitate cople§itoare, a individualitatii emines-tiane, creata sub aspectul exclusiv al idealului ceeace este cineva";iar Caragiale crick s'ar fi straduit §i ar fi dorit sa anexeze §i ce-lelalte cloud aspecte (ceeace are cineva" §i ceeace reprezinta ci-neva") nu s'a realizat decal tot in primul stadiu, al personalitatiispirituale. Fantezia lui Maiorescu s'a mulat pe viata, a lui Eminescu§i Caragiale s'a concentrat §i depa§it in creatia spirituala. Dacaexists un geniu maiorescian, el se realizeaza exclusiv intro reali-tate tangibila, intro euritmie traits zi la zi, cu pretul unor lupte farapreget, ramanandu-i pentru spirit numai talentul ; un umanist, Int adrele unei vieti burgheze, intro tars in care intelectualul era redusla proletarizare sau la un conformism utilitarist. Intre aceste douaalternative, Maiorescu a navigat, cu varto§ie, construinduli o in-dividualitate exceptional& prin raritatea ei. Pentru conditiile vitregiale societatii noastre este un miracol ; pentru Maiorescu a fost oexperienta izbutita, in atatea privinti.

Biografia lui Maiorescu, scrisa de d. S. Mehedinti (Soveja) §1culeasa in volumul Primavara literara, este alcatuita dupa indi-Catiile marelui profesor. Pretioas5 pentru multe amanunte §i astazi,

1 9 2 8-1 9 3 8 43

www.dacoromanica.ro

44

cand este aproape inlocuita de insemnarile zilnice §i umpland unelelacune partiale ale jurnalului, ramane insa hotarat un document ex-terior asupra personalitatii criticului. Adevarata lui psihologie sistructure intelectuala trebue refacuta din propriile note ; era sortitca Maiorescu, incepator in atatea domenii intelectuale, in culturanoastra moderns, sa ne initieze si in cea mai autentica, mai cora-pieta auto-biografie ; si pans acum, credem ca este cea mai intere-santa din toata literatura noastra, atat de saraca in documente in-terioare.

Dace sumara corespondents cu Duiliu Zamfirescu, publicat5de d. Bucuta, ne-a dezamagit, dupe cum ne-a incantat a celui dintai

insemnarile sunt de o covarsitoare importanta. SA nu ne inseleaci, schematismul unor note, lipsa de literatura a lor sau aparentanesemnificatie a unora. Un jurnal trebue privit, in primul rand, caun document sufletesc, apoi ca o opera literara. Jurnalul fratilorGoncourt sau al lui Jules Renard fuzioneaza documentul cu arta,ca si cel mai impresionant jurnal pe care I-am citit vreodata, acel allui Amiel. Fara indoiala, ei au realizat tot ce-a fost mai profund,mai personal, in individualitatea lor, sub forma jurnalului, supra-vietuind prin ceeace s'ar fi crezut ca i-ar fi micsorat. Fratii Gon-court se regasesc, mai ample, jurnal decat in romanele lor, iarAmiel care s'a plans vesnic de sterilitate si care a ratat, in creatiade fantezie, a scos din sine insusi cea mai coplesitoare opera eticasi literara ; numai Jules Renard si-a dat seama ca se realizeaza, cumaxima lui putere, in jurnal, ca este mai interesant eul lui decattoate aspectele lumii exterioare. La Maiorescu nu se poate puneproblema valorii literare a jurnalului ; si dace scrisul nostru con-temporan cunoaste unele jurnale disimulate prin fantezie si roman-tare (literatura criticilor este cel mai bun exemplu) insemnarilelui Maiorescu au meritul esential al nuditatii, al acelei autenticitatipe care altii o cauta teoretic si lacunar. N'a prezentat d. MirceaEliade un jurnal intim drept un sander" §i un roman indirect"Socotind ca fantezia este mai autentica decat insasi autenticitateaUn jurnal care sa Lie in acela§ timp document si arta nu cunoasteliteratura noastra, probabil din lipsa acelui sentiment al postumi-

VREMEA

si

do

7

www.dacoromanica.ro

pe care numai cuiturile vechi §i de traditie umanista ii potexercita. Cunoasterea omului este un postulat al Renasterii, al celeimai severe discipline a individualismului, in cadrul unui ideal ge-neral ; ce-am asimilat not din umanism, ca sa ne cultivam indi-vidualitatea, in limitele ei organice s'o putem surprinde in ni4ca-rile ei interioare ? Modernul Montaigne, initiatorul acelui vesnicproaspat jurnal despre om, care sunt Esseurile, este un umanistmai intai de a fi un modern si intelepciunea lui incepe dupA ce s'apkruns de intelepciunea omului greco-latin. Ma intreb daca Ma-iorescu si-ar mai fi scris cumva jurnalul, formandu-se in culturanoastra si in scoala timpului ? Nascut la 1840, la Craiova, la 1850urmeaza gimnaziul la Brasov, ca dela 1851-1858 sa treaca laViena, la Theresianum, iar in 1855, la cincisprezece ani, sa-si in-ceapa insemparile", mai intai sub forma modesta a impresiilor descolar sarguincios, metodic plin de ambitia de a se instruia trece in fruntea tuturora. Cine se opreste la acest aspect, vaface eroarea sa vada in Maiorescu un premiant" orgolios §i an-tipatic, un spirit §,colastic fara orizont. Progresele pe care leface in studiul Iimoilor clasice moderne, consemnarea temelor

a notelor obtinute nu sunt deck mijloace de formare a persona-litatii ; obisnuiti cu scoala noastra, cu munca stupida sau cu dile.tantismul ei primejdios, anz fi inclinati sa-I calificam d'rept untocilar" ambitios. Paralel cu modestele insemnari", Maiorescualatura o lista de piese vazute, apreciaza sumar jocul actorilor §i

frumusetea spectacolului (ce anticipare a criticei judecatoresti" delamaturitate !) , se ocupa de muzica, deseneaza §i nu uita sa-si notezeexperientele" de societate, deli nu pare atras prea mult de ea.Ceea ce se cheama educatie, inteun sens integral, disciplina, muncasistematica, vointa de a se vedea progresAnd in cuno§tinte, suntsemnele caracteristice ale personalitkii lui incipiente. Nu vom facecaz prea mare de proectele literare ale tanarului : scheme de tea-tru, nuvele, poezii, traduced, ca celebra gramatica a lui Curtius.Dar o dorinta pretimpurie de a alcatui o Istorie a Romanilor, innemte§te, nu este lipsita de indicii pentru viitor. Introducerile isto-rice la Discursurile parlamentare, cu pretioasele informatii despre

1 9 2 8-1 9 3 8 45

tatii,

§i

§i §i

§i

§i

*i

www.dacoromanica.ro

46

Oameni §i dedesubturile unor acte publice, ale partidului conserva-tor, ilustratii vii ale academicelor cuvantari, spun deajuns despreinclinatia lui Maiorescu pentru istorie. Tot ceea ce prefigureazapersonalitatea lui este interesant istoria contemporana este cadrulfiresc al unui tip activ, logic si organizat, cum se dovedeste a fi foststilul politic maiorescian, intro epoca de neistovita disputa aprincipiilor" constitutionale, confruntate cu realitatea noastra so-cials. Nu discut cat a putut sa realizeze in politica Maiorescu ; de-altfel, activitatea lui este legate de un partid intreg numai in ra-port cu infaptuirile defiicientele lui poate fi judecata ; dar inmultipla lui personalitate active a dat un stil oratoriei, un stilparlamentarismului, in cadrul unor lupte de o violenta nu maiputin accentuate decat a democratiei postbelice. Cad dace sigu-ranta Romaniei era mai garantata de conjunctura externs, in timpulacela, problemele interne erau de o acuitate egala, in multe pri-vinte. Lupta intre liberalism si conservatorism n'a fost tocmai pla-tonic:a §i cariera lui politica a avut destul stil, in vicisitudinile el ;el 1-a dus la biruinta prezidentiei de consiliu, fare sa fi fost unlatifundiar, nici un capitalist. Burghezul intelectual Maiorescu estecreatia propriei lui stradanii, este rezultatul propriei munci, isbu-tind sa detina un rol de frunte, in conditii mai grele, mai inegalede patruns decat in dulcea democratie a votului obstesc.

Dar inainte de a schita vointa lui de personalitate si de agasi elementele structurale ale personalitatii lui intelectuale, sa des -princtem sensibilitatea, continutul etic al unei precoce maturitati.Adolescentul nu este numai un §colar ambitios un calculator denote si progrese didactice ; el este un afectiv, un animator, un inse-tat de prietenie si de dragoste. Logicul Maiorescu nu este tin vasgol ; in temelurile simtirii lui sunt radacinile unei personalitati carese formeaza in conflict cu mediul ; cu cel familial, cu conscolariiprofesorii, cu propriile-i conflicte de constiinta. Imagina unui Ma-iorescu olimpic, egoist si rece, este mai mult socials decat psiholo-gica ; stilul exterior este o pavaza, o exagerare, ca sa maschezestilul interior. Seninatatea este un rezultat dificil dobandit, este

VREME A

gi

gi

gi

gi

gi

www.dacoromanica.ro

un triumf plait cu sta§ieri launtrice. Bun §i sever cunoscator deoameni, Maiorescu este nascut sa domine §i se subjuge ; portre-tele colegilor, ale profesorilor, aprecierile drastice adesea pre-ludeaza pe portretistul din paginile de istorie contimporand ; iardesele bilanturi morale §i intelectuale facute asupra lui insu§, iidau o perfecta con§tiinta a limitelor proprii ; cita atatea paginide auto-definire, fie prin maxime, fie prin analiza lucida, fie prinjuvenile desnadejde, dar de un patos intern real, ca sd se vaddce stapan pe sine se dovede§te adolescentul in plind criza sentimen-tald §i intelectuala. Secretul armoniei personalit5tii lui in aceasta clayvedere asupra-i trebue cautat. Maiorescu §i-a cunoscut limitele,§i-a intuit posilbilitatile, §i-a determinat liniile viitoarei evolu-tii, cu Lard auto - critics. Tip voluntar, activ, ardelean autentic, §i-aadministrat la -maturitate, resursele pe care le §tia roditoare. Cucats u§urinta, renunta Maiorescu la incercarile lui poetice, anddescopera filozofia, pe care o socote§te divine", qi cats satisfactieii dau lecturile din opera lui Goethe qi a vietii lui ca §i contactulcu Lessing §i Herbert ; i§i propune sa scrie o logic& pe care vascri-o, cultive spiritul critic §i exercite actiunea perso-

asupra oamenilor §i va isbuti ; criticul, animatorul, bar-batul care vede in iubire o confesiune §i o completare a perso-nalitatii, autatorul fericirii in echilibrul dintre el §i lume, intr'uncuvant apriga vointa de individualitate se schiteaza cu o per-fecta coordonare, in insemnarile tandrului intre 15 §i 18 ani ; and,dupe absolvirea Theresianumului, Maiorescu pleaca la Berlin, la1858, are o structure etica qi intelectuala definite ; ii mai ramanes'o face active, din exceptional de asimilitoare, cum se arata inaceasta epoa de efervescenta.

Trecerea la Berlin a lui Maiorescu inseamna intrarea lui inviata ; vocatia de profesor, de stapanitor de suflete se exerciteintr'un cerc restrans, Band lectii intr'un pension de fete, sau Clarei,viitoarea lui sotie. Barbatul se afirma prematur, iar dela dragosteleintelectuale §i platonice de papa acum trece la o hotkire defini-tive ; osciland intre Elena qi Clara, se fixeazd la ultima. Lecturile

1 9 2 8-1 9 3 8 47

a§

nalitAtiisa-si

www.dacoromanica.ro

48

Iul din acest timp sunt §i ele decisive ; clasici germani §i francezi,filozofie, nruzica, cu impresii sumare, dar forte, yin sa configurezestructura lui spirituals. Pe Voltaire it gase§te superficial ; in schimbe cucerit de Goethe, de Moliere, de Corneille, de Feuerbach, deKant, de Spinozza, de Herbert §i Lessing, iar preocuparile lui defilologie, drept §i psihologie nu sunt deloc ale unui diletant.

Viata lui este sobra : nu danseaza, nu bea, nu fumeaza. Orgiilelui intelectuale se completeaza cu extazul muzical, cu preterit*pentru Bach §i mai ales Beethowen ; cand va descoperi pe Wagnerii va parea dizarmonic, gustul lui fiind format in sensul clasicizant.Ce asemanare, in aceasta privinta, cu inclinatiile lui Caragiale, di-vulgate in corespondenta lui Zarifopol. Eminescu, a carui cultureliterara §i filozofica, istorica economics era de prim ordin, in unelelaturi intrecand poate pe Maiorescu, in muzica se multumea cudoine §i cantece de inima albastra ; mai aproape de Creanga, prinunele dispozitii, deck de Maiorescu, era firesc sa-i displace viatade salon §i sa-1 intereseze o petrecere la Bolta rece, unde se desfatapopular, cu marele povestitor. Taranul lui Eminescu e mai auten-tk, deli in poeziile inspirate din folklor este sublimat, stilizat deintelectual. Maiorescu este un tip burghez, ca structure, iar Cara-giale, cu toata boema lui, desigur ereditara, terming ca un burghez.dprnic de consort §i civilizatie. Retragerea lui la Berlin este o tar-zie regasire in cadrele acestei vieti, dupe o tinerete de proletar, ca-re-1 apropiase mai mult de Eminescu !

Intre 1859 si 1866, jurnalul lui Maiorescu are o apreciabilalacuna ; in parte, viata lui se poate reconstitui dupe biografia d-luiMehedinti. In lanuarie 1866, incepe, o epoca agitate, plinaprofesor, om politic, animator cultural, Maiorescu iii va desvoltatoate virtutile lui suflete§ti §i intelectuale. De ad pans la 1880,cand se terming primul volum al insemnarilor", jurnalul este de odensitate, de o fluenta si de o bogatie de amanunte surprinzatoare.

Vom asista la istoria unei vieti active, cu suisuri coboriwri,cu deprimari morale §i rena§teri din sine, conturand definitiv tipulgoethean al personalitatii lui ; acel tip care a impresionat pe contim-

VREMEA

:Ia Iasi,

si

www.dacoromanica.ro

porani, cu masca lui senina, cu idealismul lui etic §i cu permanentagrije de armonie estetica a individualitatii.

Omul Maiorescu este viu, este mobil ; este pasional §i de un or-goliu rece, ascunzand sub masca lui fixa, dar tradata de o sculp-tura voluntary §i un sensualism. luminos, cateva turburaitoare fur-tuni. El tie sa domine §i sa subjuge, sa atraga §i sa ling la distant5,sa nege §i sa afirme, sa dispretuiasca §i sa adore, sa sufere§i sa se bucure inteun echilibru alternativ, de o mare capa-citate interioard. Maiorescu are el insu§ intuitia clard a limite-lor substantei 1ui suflete§ti, dar are §i virtuozitatea artistica s'oexploateze cu dibacie, dispuna in doze echilibrate. Vointa depersonalitate, de stil, iata secretul lui : structural este asemariatorlui Goethe, ca intensitate §i adancime este desigur un epigon §isimtul lui autocritic il duce la marturisirea capitals

Cand ma gandesc ca insu§ un a§a de supra om ca Goetheera deja de 37 de ani nand a plecat spre Italia §i de abia deatunci inainte a atins adevarata lui insemnatate §i directia luiramasa consecventa, cat trebue aceasta sa puny in mirare §i, infond, sa consoleze mid aparicii ca mine. Deci s'ar putea Incasa invieze o lume inaintea mea ? 0 lume noua ?" (pag. 261).

Insemnarea este de Luni 4 Septembrie st. n. 1876, Bucu-re§ti, intr'un moment de mare criza sentimentala, de noua orien-tare a fericirii lui. Maiorescu va birui, fiindca eudemonologia luieste uimitoare, chiar daca nu-§i va adanci §i amplifica prea multfortele creatoare ; §i daca se poate vorbi de putinatatea, de sche-matismul operelor lui, despre fertilitatea eului maioresciandespre tineretea lui sufleteasca §e poate vorbi pans aproape inpragul mortii. Cristalizat repede, in structura intelectuala, cu oproductie rara §i agravata de un refuz istoric aproape de a maiinterveni in critics, dupa ce-§i simte misiunea implinita, Maio-rescu i i deriva fortele spirituale in directia politicii, adica a isto-riei. Obsesia lui, afirmata de tanar §i in repetate randuri, de ascrie o istorie a Romanilor, cu toata vocatia lui irecuzabila deistoric al vietii contemporane va impinge spre lupta pailamen-tara, spre o traire zi de zi a istoriei. Act cred ca trebue cauftata

1 9 2 8-1 9 3 8

2 -4

49

§1

it

s'o

www.dacoromanica.ro

50

structura personalitatii maioresciene ; chemat sa domine si sa se-duce, tipologie etica si activists, dupa ce s'a realizat in culture,si-a continuat

Limiteleactiunea in politica, din aceea§ necesitate Faun-

trica. lui creatoare sunt dictate de temperament, de na-tura lui umana ; arta, pentru Maiorescu, in efectele ei contem-plative, purificatoare, a fost un succedaneu al eticei. Cat de multeexplica teoria formulate, dupa Schopenhauer, in Comediile d-luiCaragiale', unde Maiorescu vorbeste, ca pentru sine, sub aspectulunei teorii generale, despre contemplatie ca un repaos al in-teligentii", o purificare de egoismul" nostru uman si o ridicarela ideea" platonica. In acest sens spunem ca dace a avut geniu,Maiorescu si I-a pus in vials, ramanandu-i doar talentul pentruopera.

Sunt in insemnarile" lui numeroase aforisme proprii, refe-ritoare la politica, la vials, in genere si la arta ; unele sunt ex-trase din lecturi ; printre ele, amuzante anecdote, autentice vorbede spirit sat: numai prostii, prinse intr'un sottisier viu; ele sunt,desigur, si un ecou al maximelor si pareneselor lui Schopenhauer,poate si a lui Chamfort, pe care moralistul german it citeaza des,dar mai sunt si dovada irecuzabila a problemei centrale a activi-tatii maioresciene : etica personalitatii Goethe si-a realizat-o pedublul plan al vietii si al creatiei, transformand adevarul in poezie,nelinistile in contemplatie. Rationalist si pragmatist, Maiorescusi-a transformat instinctele, intuitiile in personalitate socials, invointa de a se stapani, ca sa domine ; lipsit de fantezie, djarnu si de sensibilitate, atat umana cat si estetica, Maiorescu s'acreat pe sine, s'a obiectivat in forma personalitatii directe, ac-tive ; obiectivarea in spirit s'a limitat la cateva fundamentale linii,la cateva principii" ; scoase din experienta sufleteasca si socials,ideile directoare maioresciane sunt un cadru schematic al persona-litatii ; si ceeace a ramas astazi din ele este nu atat adevarul luielementar uneori, cat coeziunea for interns. Tot ce a scris Maio-rescu este organic si organizat, este rotund si cu impresie de de-finitiv. Ceeace am desemnat prin metafora de excelent gospodaral sat:, prin vointa de stil.

VREMEA

www.dacoromanica.ro

Paginile jurnalului, dintre 1866-1880, au ceva de romandirect, nud, de dramatism interior netranspus in fictiune. Im-presiile despre imprejurarile politice, despre oameni, incepand cuacelea in jurul detronkii lui Cuza, apoi cu planurile lui de re-forma a invatamantului, cu intrevederile lui de agent diploma-matic, la Berlin, cu mascarada procesului intentat de guvernul libe-ral, cu indepartarea dela catedra, cu vicisitudinile vietii de avocatsunt atat de interesante, de vii. Dar acest roman autentic al per-sonalitatii lui active este mai complex ; insemnarile despre acti-vitatea lui de scriitor O. lector sunt mai sumare, ca si cele despresedintele Junimif. Inca un semn ca irnpresiile lui devin forte ac-tive, ca ele derive in personalitatea dinamica . Calatoriile prin tarsin calitate de ministru al instructiei si cultelor, sunt pline de ob-servatii practice, despre taran, despre monumente istorice ;si unde poate, isi propune sa is masuri, sa indrepte.

Portretele sumare, de oameni politici, ne chic spre introducerilela discursuri ; omul este judecat dupe valoarea etica §i mijloacelereale ale individualitatii, in vederea unui scop precis.

Maiorescu n'are sentimentul naturii ; toate notele lui desprecalatoriile din Cara si strainAtate sunt seci, pedante, referitoare latemperature, la starea materials a hotelului ; ea si 'n scrisorileadresate lui Duiliu Zamfirescu, atesta lipsa-i de fantezie, de simtplastic.

Cu atat mai pretioase sunt paginile referitoare la viata luisentimentala, la ruperea afectiunii lap de Clara, la pornirea chi-nuitoare pentru Mite, cumnata lui, cu accente de desn5dejde, cuvise, cu depresiuni fizice §i morale de o umana autenticitate. Gan-duri de sinucidere, de emigrare in America, hotkirea de a sediespkti de sotie, puterea de a se reface din durere, prin viata,prin activitate intelectuala, prin calatorie, ne_ duc in spre metodagoetheana de salvare a personalitatii din disolutie. Eudemonologiaschopenhaueriana duce la ataraxie, a lui Maiorescu duce la activi-tate, la plenitudine a sentimentului, la constiinta de sine a indivi-dualitatii ; dela Schopenhauer va fi invatat sa se observe in afo-risme, dar dela Goethe sigur a invatat sa-si transforme durerea

1928-1938 51

§coli,

www.dacoromanica.ro

52

intro noun fecunditate. Desfacut sufleteste de o casnicie obosi-toare, care-1 micsora, trecand printr`o aventura dezamagitoare cuMite, Maiorescu se indreapta spre o noua dragoste ; bilantul moraldela finele anului 1879, se inchee optimist, deli anul urmatorincepe sub auspicii destul de nelinistitoare.

La 40 de ani, Maiorescu trece intro a doua tinerete si intronoua forma a personalitatii lui.

VREMEA

www.dacoromanica.ro

B. P. H a s d e u2

Trei decenii dela moartea lui Hasdeu au insemnat, pentru me-moria lui si o remarcabila intoarcere asupra scriitorului ; ineditelepublicate de d-na E. Dvoicenco (intre care un revelator jurnal),extrasele din Cuvente den batrani, tiparite de J. Byck, comunicareatinuta la Academie despre Hasdeu linguist, indoeuropenist si filo-log de d. Th. Capidan si, in sfarsit, cele cloud voluminoase tomuriale d-lui Mircea Eliade, alatuite ca o antologie de scrieri literare,morale si politice" constituesc un moment hasdean destul de se-rios, ca sd fie luat in discutie, cu toata amploarea euvenitl Sunttexte si studii dela care se poate porni pentru a valorifica, in pers-pectiva istoriei si in permanenta ei culturala si creatoare, vasta per-sonalitate a lui Hasdeu.

Nu vom analiza aci temeiurile selectiei facute de d. Eliade ; oantologie este un gest subiectiv, totdeauna, si cui nu-i place, it poaterepeta pe proprie raspundere. Vechi si entuziast hasdeist intentio-nand sa editeze opera complete a fecundului poligraf, d. Eliadei§i justifica planul si editia prezenfa, in Prefata : Cu alte cuvinte,spune d. Eliade, inainte de toate era urgenta descoperirea lui Hasdeu de catre publicul romanesc ; era necesard restaurarea acestui

1. 9 2 8--1 9 3 8 53

-

www.dacoromanica.ro

54

uluitor scriit( r in istoria literaturii romanesti si integrarea lui, inlocul pe care 11 merits, in istoria vietii civile, morale si profetice aveacului XIX romanesc".

Cum avem in fats o antologie, descoperirea de care vorbested. Eliade, este si ea legata de o preferinta ; datoria noastra este saluam act de ea, ca de o vointa express a editorului si comentato-rului ; dar d. Eliade spune mai departe, in aceia§ prefata ca

La alegerea materialului acestei editii am tinut seama, inprimal rand de valoarea si semnificatia literara a textelor". Sifiindca a dat prioritate poetului, din a carui opera a publicataproape trei sberturi", vom incepe si not cu aprecierea poeziei luiHasdeu. Tinem sa precizam insa ca Hasdeu, daca poate fi luat inconsideratie ca poet, aceasta se poate face numai in cadrul istorieiliterare. D. Eliade, care subdateaza aproape toate poeziile, in amplasa Introducere, nu s'a referit tin moment la situatia poeziei romane,in care versurile lui Hasdeu au aparut. Ceeace inseamna ca leacorda o valoare absolute si ca pune toate manifestarile scriitoruluipe acela§ plan de importanta. Hasdeu a fost un spirit vast, care aimbratisat, cu egala pasiune, cronica rimata si creatia stiintifica,articolul de ziar si speculatia filozofica. In suprafata, opera sa esteintr'adevar uluitoare", ca si a lui D. Cantemir, ca si a lui Heliade,ca si a d-lui Iorga ; dar dupa treizeci de ani dela moartea lui, fe.nomenul" Hasdeu nu mai poate fi judecat cu aceeasi lipsa de pers-pective, ca si in timpul vietii. Creatorul trebuie despartit de mascalui istorica, suprafata trebue inlocuita cu adancimea. In literature.Hasdeu a fost un pasoptist intarziat ; pe cat de nou, de original erain stiinta, pe atat de invechit ramasese in beletristica.

Entuziasmul lui nemasurat fats de Heliade, instinctiva reac-tiune in contra junimismului si a lui Eminescu, 1-au clasat, Inca dinviata, ca pe un spirit nesincronizat cu nouile aspecte ale literaturiiromane. Sa nu uitam ca Hasdeu a fost si animator" de curent sica a grupat in jurul lui, la Noua revista (1888-1895) pe IonGhica, pe V. A. Urechia, pe Ionescu Gion, apoi pe poetii" Vero-nica Micle, Gh. din Moldova, T. Speranta, P. Dulfu, H. Lecca, A.Stavri, Radulescu Niger si N. Tincu; iar daca a admirat pe Ispi-

VREMEA

:

www.dacoromanica.ro

rescu (§i el colaborator) a ignorat pe Creanga ,Si daca au aderat laNoua revista Vlahuta §i Delavrancea, ei erau de mult descoperiti".

Cu cdtiva epigoni pa§opti§ti, in istorie, cu o lipsd totala deorientare in poezie animatorul" Ha§deu se 'ntorcea la epoca luiHeliade, a lui Bolintineanu §i Alecsandri, intoarcere pe care o agra-veazd cu propria lui poezie. A§ putea spune cu toata sinceritatea caHa§deu nu e poet ; nu e poet, fiindca n'are sensibilitate, nu e poet,fiindca are o fantezie mecanica, nu e poet fiindca n'a cunoscut sta-rea de contemplatie a ideii, pe cane a versificat-o, cu mijloacele for-male ale 1W Bolintineanu, Heliade §i chiar Alecsandri. In nici uncaz, d. Eliade nu ne convinge, prin larga sa antologie din operaversificata a marelui poligraf, de valoarea §i semnificatia literaraa textelor". Fiindcd edicia sa critics nu este numai o restabilire detexte, ci §i o entuziastd revalorizare a creatorului literar, ne vom In-gadui sa dam numeroase citate, din poetur Ha§deu, ca sa ne sus-tinem afirmatiile.

Iata inceputul, in stil Bolintineanu, baladei lona§cu Vocia :

Robi sa nu se faca I Nu voiu sa ma 'ncurt IPiara tot ce-i Turc 1-

Astfel lona§cu Vocla porunce§te.Sbarnae sageata, §i funebru-i cant,

Acordat in vant,,5'uera prin carne §i-apoi amuteqte I

sau aceste versuri, din ,telan Tom. a Vocla §i Vornicul Ion Motoc :

,telan Tom sa Vocla plange 'n inchisoare,Aruncat in lanfuri §i lipsit de soareAh ! dece, Mofoace, m'ai urcat pe tron 1-Vornicul zambe§te : tulburele qoapteNu-i insufta 'n cuget stafia de noaptc,Nici dobezi se 'ntrista Vornicul Ion.

§i celelalte, in acela§ ritm de pompierism baladic.

*i, ca sa nu mai fie vreo indoiald, reproduc doua strofe §i dinVornicul lancu Moloc :

1 9 2 8--1 9 3 8 55

www.dacoromanica.ro

56

La cetatea Leov, in Cara le§easca,Va taia calaul pe-un Roman fugar :Curge tot poporul, lacom s`o priveascaLacom s'o priveasca, ca-i un lucru rar.Solul din Moldova, trimis ca sa cearaMarfa cumpgrata : capul cel taiat,Sta cu nerabdare mai curand sa piaraMai curand sa piara omul vinovat.

Baladistul Ha§deu nu depa§e§te acest nivel, firesc spiritului li-terar din care descindea §i 'n care a ramas cu statornicie.

Sa trecem la alt ciclu de poeme, la cel firic, cu toate nuantelelui, Cate se gasesc in antologia d-lui Eliade ; reproducem mult apre-ciatul pe vremuri Viersul, unde se afla §i o strofa fericita (a treia),care se crede a defini insu§ spiritul liricei ha§deene :

Homer canta mania divinului Achile,.i Da.nte Tartarul canta :

Poetul, cand se naoe in amarate zile,Amar §i el ca lumea, nu aura pe copile,Nici cupa 'bacchanals nu -1 poate imbata I,57 eu cateodata smulg harpa din tgcere,

Cand sparge Muza pieptul meuCgci inima zdrobita rasuna prin cadere.i salta disperata in spasmuri de+ durere,Scotand din agonie un fipat scurt 0 greu :

0 poezie neagra, o poezie durg,0 poezie de granit,

Miqcata de teroare 0 palpitand de urg,Ca vocea ragu0ta pe patul de torturg,Cand o silaba spune un chin nemarginit IAr fi o ironic sa cant eu flori 0 stele

In veacul nostru pe pamant,Cand ele sunt o larva grimata cu vgpsele,Jar adevarul genie tempeste 0 resbele,

VREMEA

www.dacoromanica.ro

Blastem, urgie, neguri, pucioasa mormant ILasati pedestrei proze minciuna curtezana I

Al cantului entuziasm.Respinge veselia sporita §i vicleana,Cand totul imprejuru-i printr'o imensa rangExala din cangrena un colosal miasm IHomer canta mania divinului Achile

ySi Dante Tartarul canta :Poetul, and se nagte in amarate zile,Amar §i el ca lumea, nu cants pe copile,Nici cupa bacchanals nu-1 poate imbata.

(1872)Va mai amintiti de imprecatiile verbale, de abstractiunile cu

majuscule, de lipsa de mladiere formals si de grandilocventa seacaa poeziilor lui Heliade ? Daca nu, le regasiti intacte aid, cu ada-osul ca poema apare chiar in anul mortii maestrului lui Hasdeu ;spiritul lui anti-liric va fi continuat de discipol, cu o asiduitate im-pinsa pans la identificare.

Cred unii ca lirica lui Hasdeu este o lirica de melodii aspre, deconceptie sarcastica si de constructie abstracta ; vom vedea cat deindreptatita este aceasta opinie. Singurul poet autentic, inainte deEminescu, este Grigore Alexandrescu ; de structure si expresie cla-sica, Alexandrescu a treat poezie din emotii etice si din preocupariintelectualiste. Meditatia Anul 1840, in forma ei aforistica, in con-structia ei logics si an generoasa ei preocupare de moralist, este tintip de poezie abstracts, in substanta, deli de mare caldura lirica aideii. Cel putin Epistola care Vacarescu, Satira duhului meu.casi cateva excelente fabule, ii asigura locul de frunte printre poetiipre-eminesciani ai veacului trecut. Alecsandri e un prea fecundamator, Bolintineanu un impenitent versificator, iar Hasdeu unretor ; ca n'a eminescianizat, in plin eminescianism, este un meritnegativ. Nici Macedonsky, ale carui inceputuri sunt penibile imitatiidupe Heliade, Bolintineanu, Alecsandri si Deparaleanu, emines-cianizat; dar dace nu se regasea in fastuoasa lui fantezie, in viziunea

1928-1938 57

n'a

www.dacoromanica.ro

lui exotica din Noaptea de Decembrie sau in visul luminos al buco-licei Nopfi de Mai, ca§i in atatea alte poeme sonore, Macedonskyar fi ramas ca §i Ha§deu, un retor violent §i lipsit de gust. DupaEminescu, singurul poet veritabil este Macedonsky, cu toate enor-mele lui inegalitati ; astazi cand perspectiva istorica nu mai e 'ntu-necata de prezenta lui stanjenitoare, adevarul e unanim recunoscut.Locul lui HaOeu, ca poet, este alaturi de epigonii timpului, iarpoezia lui o simpla curiozitate a cnui mare spirit, care a incercat §iversul paralel creatiei §tiintifice.

Cu un an inaintea mortii lui Eminescu, Ha§deu publica aceastanaiva compozitie :

BMnda toamna dunareana, desmierdandu-ne .s. a dus,Totu-i alb si-i rece totul : jos, om5tul ; bruma, sus.Moarta-i lumea cea albita, peste care, fara PP-.Fara nori fi [Ira soare, greu atarna alba ceata.,erpue.ste 'n aer fumul si se 'ntinde alburiuDin colibe, troienite ca sicriu lang5 sicriu.In zadar privirea -fi card negre benghiuri in albeata IPan si umbre/e sunt albe pe cea marmora de ghiata Ilath' ins5, ca siraguri de calugari in sobor,Vaz ceva negrind in zare : ciorile pe ses cobor,S'i de spanul chip al iernii, vesel croncanind, s'agata...Mult mai drag mi-e viul negru dec.& albul fara fata !

(Alb §i negru)

Iar in anul mortii lui, iata ce versuri, dintr'o salba falsa depoeme, semna Ha§deu :

Un sir de ani, to randunica,pe vara to 'ntorceai la noi.Eu revedeam pe-a mea Lilica :Eram o lume amandoi IPlecai la iarna ; eu aice,Ca ursu 'n vizuina sa,

58 VREMEA

www.dacoromanica.ro

Traiam dormind ; dormeam ferice :Dormind eu te puteam visa IIn vis iernatec, numai varaVisam mereu ; apoi deqtept,Re 'ntoarsa te primeam eu iara,Cu flori §i Frunze pe-al meu piept 1Tu ai murit ; ,ii totu-i rece,.i totu-i iarna Tara vis ;Dar iata-iata Moartea treceIn sboru-i care paradis...A§teapta-ma, o 1 randunica ;Pe vara ducu-ma la voiSa-mi mai revad pe-a mea Litica :Sa fim o lume amandoi I

(Asteptand)

E drept ca Alecsandri mai traia ca sa justifice un discipol atatde sarguincios, cum se dovedeste a-i fi Hasdeu in aceste strofe ! Inochii admiratorilor, mai trece Hasdeu si drept poet filozof, prinunele masinarii versificate, in care sentimentul e absent si fanteziaseaca ; nicaeri nu e mai vizibil retorul, sbatandu-se intre cuvintegoale si gesturi sublime mecanizate, ca in lunga disertatie fara sufluinterior, Dumnezeu :

.A.q vrea sa smulg din mine un cantec, numai unutLin singur de pe urma : copil intarziatCe nu se nage Inca, dar totuq, plin de viata,Duioasa mums -1 simte sub inima svacnind.

lin cantec, numai unul, acum la caruntete,Ca Fat-Frumos din basmul cu fost-au lost un morE garbovit batranul, dar vuie cat un munteMiratei lumi va zice : dintr'ansul m'am nascut.

1 9 2 8-1 9 3 8 59

www.dacoromanica.ro

Un cantec, numai unul acum la caruntete,Pe-un alt taram sa treaca, eternul calatorPamantului ii toarna lumini mai arzatoareySi pleaca, iar odihna s'agerne pe pamant.

Un cantec, numai until I Dar rima cea cochetaAlearga dupa tineri, §i eu s'o prind nu pot ;lar rand, rautacioasa, s'apropie de mine,Gandirea mi-o cioplefte, ieOnd ceva mai mic.

A, rima rasfatata I Crezi to ca far' de tineBatranul nu-i in stare sa-§i tale' din granitUn cantec ce nu piere, un imn ursit pe veacuri,Paretele ciclopic durat far' de ciment ?

0 rima, ce-i aceea ? E haina de paradaC'un card de decoratii smaltat qi poleit,Sub care toti de-arandul iti par ca-5 de-o-potriva,Si-adesea chiar piticul se leagana maret.

Nu-i poezie rima. Homer §i' Anacreonte,Virgiliu Horatiu n'au stat a PuriPe Tisa sonore chitibufuriPe-o cartita menita s'o schimbe e/e[ant.

strofe din care retii numai penibila lupta cu expresia liricaaceiasi neintelegere fats de Eminescu (ridiculizat pentru rima origi-nals din Doina), stancd de care s'au isbit atatia epigoni si vanitosineputinciosi. Dar daca lupta lui Hasdeu cu rima e omerica, filozofialui versificata e direct ridicula :

In mine-i infinitul L. Dar eu Hotentotut,Un Cesar, un Platone, un Kant §i-un EschimosSuntem acecta§i vita : la cel mai crud salbatecS'ascuncle 'n cugetare ceva nemarginit.

60 VREMEA

pi

ai

si

www.dacoromanica.ro

Cand fes aceste strole, eu simt, Tanga mineLln scapar, o scanteie cu chipul lui Darwin,

petste capu-mi, soptindu-i : omu-i musca ICe-i musca ? ce-i o iarba ? si ce-i un bolovan ?

disparut : iar glasu-i, mai rasunand in juru-mi,Cuvinte' rasturnate mi-aduce : musca-i om IDin cremene-i o plants, din plants animalul,Din om un inger naste, din inger un lsus

Datand din 1894, poema ha§deeana nu revels un poet, cumn'au revelat nici cele scrise cu doua decenii mai inainte; acelaqretor, scapat din modelele tineretii, se lupta cu morile de vent alecuvantului ; cu eforturi atletice, ridica aer ba§ici de sapun ; casunt produsul propriei lui inchipuiri §i nu mai sunt imitatii dupepoeti pa§opti§ti nu schimba impresia definitive : Ha§deu a si-mulat poezia, prin retorica.

Romantic exaltat, Ha§det: a practicat retorismul entuziast ca §ipe cel pamfletar §i satiric ; chiar in monografia despre loan Vodacel-Cumplit trece dela tonul panegiric la revolts, cu toata usurincasimetrica a contrastelor de stil retoric. Asemeni mnestrului sauHeliade, a fost nationalist si democrat, rusofiob si mancator de cio-coi, inter) abundenta activitate de gazetarie in proza §i versificata.D. Eliade n'a uitat nici aceasta rata a 1Li Ha§deu ; cu titlul docu-mentar e binevenita, fiindca i1 integreaza in spiritul literaturii pa-pptiste, dela care niciodata nu abatut. Despre Oda la ciocoi,admirata pe vremea aparitiei, d. Eliade scrie, in Introducere ca .

este fare IndoialA, cea mai reu§ita satire politica din literatura ro-mans". Judecata hiperbolica §i ea, cum vom vedea, fiindca Scri-soarea III-a a lui Eminescu este de o violenta §i de o mi§care reto-rica, in partea satirica, fats de care oda lui Ha§aeu cade in cea maigroasa umbra. Desigur, literatura lui satirica in versuri tine de ga-zetarie ; scrisoarea eminesciana este o infiltratie a ziaristului dinTimpul, in evocarea lirica ; se regasesc in ea toate ideile despre"patura superpusa", despre trecutul voivodal, despre coruptia con-

1 9 2 8-1 9 3 8 61

I-

'n

s'a

ca-i

.$1-adie

www.dacoromanica.ro

ducatorilor, stricati de cultura francez5 si de ideile liberale. Fieversificata, fie in proza, gazetaria lui Eminescu este de un ritm maimodern, de o flacara mai vie §i de o logicd pasionara mai incor-data. Gazetaria lui Ha§deu descinde in versuri, din pamfletul i

cupletul heliadist.Figuratia satirei lui Heliade §i HaOeu este de o violenta

convencionala, imagina e retorica, exagerata, fare sa devie bici defoc al indignarii ; compare oricine inceputul Odei la ciocoi, deinvective descriptive, cu satira eminesciand, de invective hricaatitudine just4iar'a §i va vedea diferentele :

Ca lacoma omida, ce-qi cauta o pradaPe' fragede mlaclite ;

Ca ndagra lipitoare pe sanul de zapadaAl dulcii copilite ;

Ciocoiule 1 un secol, un secol §i mai bineSetos de du§manie,

Sugeai in frunza sucul qi sangele din vineIn blanda Romanie 1

De groaza qi durere, de munca §i baitaie,In jaf §i'n umilinta,

Am tot strigat, dar glasul so'neaca .i se taleD'atata suferinta ;

,i ca prin codri freamat, cu murmur de izvoare,Aqa in not suspinul

Mai ramanea el singur s5 spuna cum ne doare,Cat de cumplit e chinul I...

§i

iar ura in contra ciocoiului se dilueazd intro §i mai retorica fre-nezie verbal& dupe ce trece prin ipoteza ca dqmantil ar fi murit :

0 nu I E viu ciocoiul 1 Nu-i vis, nu-i ratacire,Nu-i nea de primavara I

Nu-i spaima sburatoare, nascuta 'n zapacire,i data s5 dispara 1

62 VREMEA

www.dacoromanica.ro

Nu-i chiar nici letargie, ce lass o pecetePe tristele-i victime I

0 nu I E viu ciocoiul, cu bube §i cu pete,Intocmai ca 'n vechime

Poate fi aceasta gazetArie rimata cea mai reusitA satira poli-tics din literatura romans ?"

Daca e vorba sa ne aratam preferinta pentru literatura satiricaa lui Hasdeu, nu la citata oda ne vom opri ; gasim cu mult supe-rioara, prin vioiciunea ritmului, prin expresia concisa, fabula Cainiifi lupii, bucata inteadevar antologica ; fard aplicatia de circum-stanta, fabula merits sa fie reprodusa inteun manual de limba ro-mans. Iar daca ne e ingaduit sa facem o antologie a antologiei d-luiEliade, am mai indica Femeea innecata, o fabula in duh antonpanesc,elegia Luntrea, interesanta ca facturA metric& cursivitate, cele douAtraduceri in versuri albe, din Ovidiu, una din Tristia §i alta dinPontice, cu destula fermitate a expresiei, deli lard supletea origi-nalului ; chiar efemeridele din Aghiuta, reproduse in Addenda,sunt mai autentic hasdeene, prin calambur, prin ironie sprinte-neala, deck insuportabil de retoricile lui compozitii epice, filozofice

lirice.S'ar crede poate ca am insistat prea mult asupra poeziei lui

Hasdeu, mai ales CA am redus-o la proportiile ei reale ; citatuleste insa singurul sprijin eficace, in afirmatia critics ; si cum amcrezut ca astazi tonul categoric se impune, ca sa stabilim o jude-cata de valoare indiscutabila, asupra poetului Hasdeu, n'am eco-nomisit reproducerea de texte si nici n'am ocolit fixarea in atmos-fera timpului, a fiecarei specii de lirism. Ceea ce nu inseamnAca am diminuat pe marele Hasdeu, care este surprinzator prinmultiplicitate, dar nu si creator in toate domeniile in care voit sauintamplator s'a manifestat ; trebuia sa despartim ramurile moartedin spiritul hasdeean de cele vii, fiindca un spirit mare nu castiganimic, daca it exaltam prin deficientele lui si nici nu pierde, dacai le repudaem. Inca un motiv care ne impunea judecata limpedeeste caracterul hagiografic al Introducerii d-lui Eliade pre-

1 9 2 8-1 9 3 8 63

si

gi

gi

gi

gi

www.dacoromanica.ro

64

tentia, afirmata in Prefata, de a fi tinut seama la alegerea mate-rialului acestei editii, in primul rand, de valoarea §i semnificatialiterary a textelor". Meritele d-lui Eliade sunt de glosator cri-tic al lui Ha§cleu, ci de pasionat editor critic, de admirator global,inchinator la mitul ha§deean.

Dace ar fi sä precizam printr'o analogie raportul dintre lite-ratura lui Ha§deu §i literatura lui Eminescu, de pilda, ne-am aflain acela§ raport dintre poezia d-lui Iorga §i a d-lui Arghezi, as-tazi ; cui ii va trece prin minte fantezia critics sa compare vreodatape poetul Iorga cu poetul Arghezi ar fi un spirit §ugubat sau unom lipsit de gust ; §i datoria posteritatii este sa apere pe mariiscriitori de ridicol, prin nuanta, prin intelegerea istorica §i prin acor-darea iertarii slabiciunilor. Nu suntem in contra editarii integralsa clasicilor no§tri ; inteo culture in care ideea de opere complete"este foarte relativ5 §i sentimentul conservarii vii al trecutului eaproape absent, o editie intiadevar integrals este un act de marecuraj : sa desp5rtim creatia de superfetatie.

Este neindoios caracterul autotbiografic al nuvelei DuducaMamuca sau, in a doua versiune, Micuta ; ineditele publicate ded-na Dvoicenco stabilesc numeroase corespondente intre ea §ijurnal. LIn spirit libertin §i sarcastic, amator de farse §i de aven-turi, vag parfum de romantism rusesc §i o nest5panitd inclinatiespre anecdote, spre calambur §i livresc se asociaza in joviala po-vestire a lui Ha§deu.

D. Eliade, admirator integral, iubitor de scheme generale §ide caracterizari in abstracto, gase§te toate purele esente romanticeconcentrate intro nevinovata §i agreabila, a§ spune distractive,naratiune. Ce nu se and oare in Duduca Mamma? Actul gratuit,misterul, experienta erotica, destinul, demonismul, magia, §i Incaalte cateva elemente de sinteza. Personagiul, ca §i nuvela, suntunice in literatura romaneasce tot dup5 d. Eliade. In fond,amuzanta §i plina de peripetii poveste ha§deeana este numaicursive, rapid filmata §i cu tipuri destul de conventionale ; este,desigur, §i un ecou al lecturilor lui romantice, din Pu§kin §i Ler-

VREMEA

nc

cn

www.dacoromanica.ro

montov, dar §i un fragment de autobiografie, interesant mai multca document psihologic decat ca literatura.

Aceea§ pasiune apologetics it impinge pe d. Eliade la supra-evaluarea dramei istorice §i romantice Razvan §i Vidra. Transcriujudecata sa : Mi se pare ca nu se pretuie§te indeajuns aceastamagnifica drama, pe care Ha§deu a imbunatatit-o necontenit, cudragoste §i trucia (cf. Variantele). In literatura romans, in carepatima gloriei ambitia" n'au ispitit imaginatia niciunuia dintremarii scriitori doar dace s'a vorbit despre parvenire", despreinstinctul ignobil al ascensiunii sociale prin imoralitate §i muncade cartita. Razvan §i Vidra nu ramane numai o bine construita§i admirabil scrisa drama istorica romantice, dar este unica chiarprin cuprinsul ei. Strabat aici pasiuni §i nostalgii necunoscute re-pertoriului literaturii romane§ti atat de saraca in mituri, §i atatde bogata in personagii mediocre, lipite de pamant" sau desra-dacinate". Exists in Razvan §i Vidra un model imperial", eroic,pasional" despre care nu avem nici un motiv sa credem ca afost anulat prin depa§irea romantismului".

Ai impresia ca poemul dramatizat al lui Ha§deu e singur, inliteratura romans, ca d. Eliade in tot cazul nu mai cunoa§teca n'a fost vorba niciodata de abuz de eroism §i drama istorica,la noi. Dar Despot Voda, tot atat de imperial" §i de exceptional,dar eroicul Stefan cel Mare, din Apus de Soare, dar abilul §i ma-rele Vlaicu din Piesa lui Davilla, dar Avram lance al d-lui Blaga,unde eroismul se 'nalta la proportia de mit (singura noastra dra-ma istorica de reflex mitic) ce mai raman pe langa dramalui Ha§deu ? Capriciile criticei extatice sunt destul de marl, ca saface abstractie de atatea fapte §i opere, intro situare a dramatur-gului Ha§deu. *.i-apoi nu e vorba de nici un mit, in personagiullui Rasvan, un ambitios, un fost paria tigan dupa tats, romandupes mama, un aventurier, curagios, dar plin de apetitul ascen-siunii sociale", ravnind sa ajunga Domn la Moldovei.

Democrat §i individualist, HaOeu 1 -a imaginat ca pe o ilus-tratie a democratismului sau romantic ; prin el i§i exprima o ideie

dispretul pentru prejudecata de rasa §i de class socials,

1 9 2 8-1 9 3 8

7-5

65

gi

alto!,

www.dacoromanica.ro

in faca meritutui. OEensat pans §i de un deciasat, de cer§etoruiTanase, care nu vrea sa primeasca mils dela un tigan, batjocoritde boeri, cand devine haiduc, Razvan este un exponent al tuturornemu4umicilor sociali, ii is cu el, in padure, ii duce 'n Polonia,dar cand nazue§te sa devie domn e cartit, socotind ca nu i se cadesa ajunga acolo unde nu e ingaduit unui tigan. Originalitatea dra-mei lui HaOeu, faca de toate celelalte drame istorice roman, e inaceasta ideie socials, generoasa, nu in vreo presupusa aureola mi-tica. Ambitia lui este atacata de o boieroaica, de Vidra, palidaschema a Lady-ei Machbeth, §i nu e 'ncalzita nici o misiuneprovidenpla, nici de spiritul de sacrificiu. Interpretarea d-luiEliade se arata §i aci abstracta, alaturi de obiect. Daca este vorba,Razvan e un erou desradacinat", un revoltat, un eliminat din so-cietate, din cauza originei lui ; de aceea '§i cauta norocul aiurea, lastraini, desprins de realitaOle sociale §i etnice moldovenqti.

Cand cersetorul Tanase, saracit §i el de boeri, vine 'n codruofera puterea lui de rasbunare in contra oraplui iata

raspunde, intro lungs tirada Razvan

A,sa te vreau, mo§ Tanase. I ..Fo sa vezi peste pufin,Cora§u-i o lighioana §i numai codru-i cre§tin...In ora.§ totu-i robie ; cel mai mic qi cal mai mare,Toti ca until poarta lanturi, toti ca unul gem de flare ;Fiecare slugare§te §i niciunul nu-i stapanlnsu§i Domnul cu ru§ine, pleaca fruntea la pagan IPe cand aicea stejarul langa buruiana cre§te,Dar fie cat de puternic, el pe dansa n'o robefte;Jar salbaticele fiare, ce flamande ratacesc,Omoara sarmana jertfa pe care mi-o nemeresc,Dar no "njuga cu napasta, ca tiara cea omeneasca,Care prada-i n'o ucide qi n'o iarta sa traiascaIn ora§ total se'ngroapa §i putreze§te de viuIn locuinta-i ingusta §i rece ca tin sicriu,Linde suflarea se curma, unde vazduhul lipse§teUncle caramida, lespezi, lut piatra te nve/ege ;

66 VREMEA

si ii

;

de

ce-i

pi

www.dacoromanica.ro

Pe cand aicea verdetea ne tine loc de pereti,No-acopere numai frunza numai cerul maret,Iar jos s'a§terne covorul, vapsit cu mii de vapseleCe singura firea-1 tese din ierburi floricele I...Lumea totuqi de departe ne nume§te cu PoriLIciga§i, impuFa 'n lung, hoti, talhari, omoritori...0 nu, mo§ule I Nu crode I ./4a fost-a totdeaunaCa de cel gonit se leaga clevetirea minciuna,Precum fruqchiul se latege pe-un copaciu pe care-1 tai,ySi nu-1 lass pan' ce viermii nu-I preface 'n putregaiu ISaracul Oran co-§i pierde viti§oarele sau plugul.Robul osandit ce fuge, blestemand biciul jugulToti cei slabi,' izbiti de soarta, de nevoi inconjurati,Alla 'n codru mangaiere no dau nume de frati.Cand prive,sti Moldova'ntreaga parasita 'n jaf §i silts,Pe cei buni in neputinta, pe cei rai, rata de mils,Veneticul §i paganul, cel de neam cel .bogat,Numai ei avand dreptate §i la Vocla §i la slat,Caciuliti de toara lumea, fara grije de nimica...0 I atunce-ti pare bine and deodata se ridicaSpaima de haiduci in tars, nascuti din al tarii chin,Precum o durere cruda naqte'n piept cate-un suspin I

(Gainful 11, pag. 202-203)

Psihologie clasica de plebeu revoltat, neluat in seams in so-cietatea organizata, scos in afard de lege §i pornit pe razbunare ;unde-s semnele unei naturi imperiale", unde-s negurile de mit §isetea de glorie in eternitate, ale energicului Razvan, dornic dedragoste §i de ascensiune socials ? Iar un capitan de haiducicare-i con§tient inca de origina lui umila §i-i spune stapane"asupritorului Sbiera, cand it are 'n mans, in codru, putand sd-1ucidd, nu-i tocmai un model imperial".

In Razvan §i Vidra, HaOeu a dramatizat in cinci tablouri in-genioase un destin de plebeu, inteligent, ambitios, lacom de as-censiune sociald, revoltat in contra ciocoilor §i incaput pe mana

1 9 2 8-1 9 3 8 67

§i

pi

gi

gi

gi

gi

www.dacoromanica.ro

63

unei femei imperiale, din neamul lui 1Viotoc ; toata ura din satirelelui politice, in contra boierilor, s'a cristalizat in Razvan, prin carei§i divulga opiniile politice, invaluite intro fictiune istorica. Scrisacu doua decenii inaintea lui Despot-Voda, drama lui Ha§deu esteo data importanta in evolutia teatrului nostru, in veacul trecutprin cunoa§terea epocii, prin culoarea ei locals, fixata in menta-litatea socials, in obiceiul pamantului acea psihologie a mul-timii (intrupata in targoveti §i targovete) prin democratismulei sinter, piesa face corp aparte intre celelalte drame istorice aletimpului.

Caracterele ei sunt exact opuse fats de cele ideal aflate ded. Eliade. Mai ra'mane de vazut cat de bine construita §i admi-rabil scrisa" este, ca sa ne dam seama ca judecatile sale sunt invo-luntar paradoxale. Mai intai, Razvan .i Vidra e un poem dramatic,in cinci canturi", cu mari hiaturi interioare intre ele, cu o actiuneprea lineara, ca sa fie §i construita §i cu un vers greoi, noduros,adesea plat, cand nu e retoric.

Drept e ca versul lui Alecsandri e facil, e declamator, darmai inaripat decat versul lui Ha§deu ; in tot cazul e mai tea-tral §i mai u§or de spus deck cel din Razvan Vidra. impiedecatin ritm, impotmolit in lutul expresiei din care cats a se smulgecu toate picioarele, Lard sa devie sprinten. Daca ar fi vorba saopunem amandurora o piesa istorica §i romantics bine construita",de o versificatie §i o limbs mai pura, (n'a§i indrazni sa spui ca §iadmirabil scrisa" dela un capat la altul) apoi, fara indoiala,ne-am adresa lui Vlaicu Voda, drama lui Davila, singura rezis-tenta Inca, in genul ei, in care s'a uzat §i s'a abuzat de eroism,de declamatie §i conventionalism.

Vorbea d. Eliade despre urgenta descoperirii scriitorului Hadeu pentru marele public; necunoscut, poetul nu ca§tiga nimic, fiindreactualizat atat de generos ; banuit a fi rat: inteles sat; numaidepreciat, dramaturgul nu se poate totu§ bucura de o pretuiremai mare decat, pe drept neintrerupt, i se acorda de critics.

Descoperirea d-lui Eliade, este valabila pentru gazetarul Ha§-

VRENIE A

;

si

si

www.dacoromanica.ro

deu, inteadev5r necunoscut astazi ; e un fapt istoric cu deosebireisbitor ca mai toata cultura noastra moderns este opera unorgazetari. Gazetar, in intelesul de popularizator, a fost batranulAsachi, incepatorul unui spirit mai larg si mai nou de cultura,in Moldova ; gazetar prin usurint5 de asimilare, prin mobilitate simentinerea la suprafata, in varii domenii, este Heliade, initiatorulatAtor bune intentii culturale si animatorul reprezentativ al uneiepoci intregi de europenizare a spiritului public romanesc. Enci-clopedismul de care se vorbeste, referitor la atatia scriitori natio-nali, are un sens cu totul local ; i -ag zice mai curand culturalism,desfasurare orizontala, a unor cunostinte variate, a unor pozitiide moment istoric, deschizatoare de drumuri, vaste preliminariiintr'o cultura care se face, se pune in curent cu ideile si orien-tarile uneori imitand, alteori colportand o sprintena in-formatie. Enciclopedismul e structural numai in culturile de vechetraditie umanista ; un Bayle, un Remy de Gourmont, nu suntsimpli informatori si necesitati de moment, in cultura timpului ;structural ei reprezinta o pozicie a spiritului uman, o sinteza a cu-notintelor §i o disociere a id'eilor, intro etap5 de civilizatie. En-ciclopedismul national n'are un caracter universal ; mai curandel este o revarsare de universalism peste spiritul autohton, o acor-dare, o punere in raport cu problemele vremii ; enciclopedismulenglez, francez, german sau italian rezuma, inteurt unghi parti-cular de vedere, un fond universalist, gasindu-si alimentul organicin insasi traditia culturilor respective ; enciclopedistii nostri sunteuropeni, in urma Europei ; mai mult agenti de legatura decat spi-rite creatoare, ei joacA rolul unor sensibile aspiratoare, injectandaer unei culturi care s'ar anemia in propriul ei aer local. Poligrafiinostri, dela Dimitrie Cantemir la d. Iorga, nu s'au impus spirituluieuropean deck in domeniul erudiciei ; istoria otomand a celui din-UM a fost isvorul principal al inv5tatilor multa vreme ca sa Fie in-locuit cu opera celui din urma ; inseamna oare ca acesti enciclo-pedisti au schimbat cumva si perspectiva cunoasterii, sinteza ei uni-versalista, daca au informat ?

Informatia inspaimantatoare nu duce niciodata la enciclope

-1938 69

yeacului,

www.dacoromanica.ro

70

dism, neinsotita de o mare inteligenta critics, in stare sa sintetizezevalorile spiritului uman, intr`un moment dat. Cu mult mai drepttrebue dar sa vorbim despre poligrafii romani, despre eruditii no§tri,dintre care unii de valoare europeana, §i nu despre enciclopedi§ti.Mare erudit §i neobosit poligraf, Ha§cfeu nu este nici el un enci-clopedist, fiindca sintezele lui sunt partiale, in istorie, in filologie§i folclor ; sunt pozitii teoretice, in cadrul unor specialitati, fe-cunde sau eronate ipoteze. Temperamental, Hasdeu exprima o nou-tate organics, in varietatea scrisului sau ; intelectual, critic, diso-ciativ nu se ridica pe un plan de universalism, ca un Voltaire, unBayle sau un Gourmont ; cultura lui, aportul creator, perspectivele.intuitiile Si ipotezele lui depa§esc momentul Asachi, ridicand ni-velul culturii nationale. Poligrafismul este o ridicare de nivel, fareindoiala, dar nu §i implicit o precizare de structure. D. Eliade, ca-racterizand romantismul hasdeean, face o sums de raportari, in-15untrul spiritului sau, dupe ce, mai intai it compare, prin vastitatea

varietatea domeniilor in care se avanta cu Pico della Miran-dola ; dincolo cle eruditie §i de diversitatea ei, d. Eliade presimteunitatea spirituals a lui Hasdeu, iar geniul lui romantic exprima unstil intuitiv al lumii :

Geniu romantic, Hasdeu ramane inainte de toate unul dintrecele mai uluitoare genii pe care le-a zamislit neamul romanesc.Hasdeu este de altfel singurul care a trait un romantism rornanescsi a realizat o viziune magica romaneasca.

Valorificarea istoriei, inteleasa ca un izvor de fenomene ori-ginare; valorificarea mortii, Inteleasa ca pragul de unde incep unnesfarsit numar de forme" care duc, una prin alta, la ultima per-fectiune : Dumnezeu conceptia aceasta magica a existentii §i aomului nu a realizat-o niciun roman din secolul XIX. Structuramagica a gandirii lui Hasdeu se manifests in toata opera sa : orgo-liu §i actiune in viata §i in lupta politics, elogiul eroismului §i alambitiei imperiale (Razvan Vidra), incredere in geniul sau §i inmisiunea neamului sau, optimism. Restaurand viziunea romanticspe adevaratele sale axe magia Hasdeu nu e numai cel maiprofund romantic al nostru, dar §i unul (sic) din cele mai insem-

VREMEA

§i

§i

gi

www.dacoromanica.ro

nate figuri ale romantismului european. Dupa Novalis este singu-rul care a avut o intuitie magica a lumii atat de perfecta §i decoherenta.

Geniu de o inspaimantatoare vastitate, Hasdeu §i-a cheltuitputerile sale creatoare cu o nepasare pe care numai un print, un ro-mantic §i un erou ca el §i-o poate ingadui. Din tot ce ar fi pututcrea, au rAmas multe §antiere, §i foarte putine monumente. Darplanul acestor §antiere, sunt (sic) suficiente sa acorde semni-ficatie istorica unei intregi epoci".

Sunt insa§i concluziile, sintetizate, ale Introducerii sale, cucare am fi de acord, dace scotand in evidenta unitatea spirituluihasdeean, cum §i face de altfel, ar fi potrivita §i caracterizareaacestei unitati. Poligraf, istoric, filolog, folclorist (acestea suntplanurile majore ale creatiei lui) Hasdeu este un romantic cedepa§e§te cadrele pa§optismului, in §tiinta ; in literature, cuprin-zand §i Razvan ,si Vidra, n'a ie§it din localismul po§opti§tilor, cutoata generozitattea pe care d. Eliade o svarle §i asupra acestui lotdin activitatea hasdeeana. Dar unde credem ca d-sa e imprecis ein insa§i caracterizarea geniului romantic", pe baza de magie, peanalogii improbabile, ca aceea dintre Hasdeu §i Novalis.

In literature, romantismul hasdeean e un amestec de roman-tism francez, pus la nivel autohton, pa§optist, §i de romantismaventuros de reminiscenta ruseasca ; in stiinta, istorie, filologie,folclor, Hasdeu care asimilase mai tot ce se crease in §tiinta euro-peana, este mai aproape de unii germani, dar nu de poetismulmagic al lui Novalis, ci de Herder, de biologismul lui Taine (a ea-rui cultura germane notorie, de§i e trecuta prin sensualiVii fran-cezi ,Si pozitivismul englez) §i de italianul Vico, pentru care mani-festa un entuziasm Eric.

In conferinta Noi in 1892, Hasdeu scrie, vorbind de faza co-pilkiei in care se afla cultura romans, dar in carei maturizare credefanatic : Crist, Vico §i Darwin, la adeste trei nume se rezumastiinfa Poate fi vorba deci de magie, un cuvant magic darfoarte imprecis, in definitia §i caracterizarea d-lui Eliade ?

Hasdeu a avut o viziune filozofica a istoriei, manifestata 'n

1 9 2 8-1 9 3 8 71

a

vielir.

www.dacoromanica.ro

72

politica, in limba §i folclorui roman ; ea este o sinteza cu elementedin Herder §i din Vico.

Problema originilor, a civilizatiilor primitive, a miturilor, decare e obsedat in Istoria critics, in Cuvente den 115trani §i in Mag-num Etymologicum e salvata din rationalismul qcoalei ardelene(la drept vorbind pe ardeleni i-a preocupat exclusiv problemaoriginei rasiale, pe care au revelat-o teologic, prin ideea puris-mului) §i n'are nimic din magie §i nicio legatura cu Novalis. Ca-racterizarea §i interpretarea geniului romantic" hasdeean este eains romantics, substituind lui Hasdeu preocuparile sale. Fiindde acord asupra unitatii lui spirituale, nu suntem de acord insa cudefinirea ei ; d. Eliade cautat pe sine in Hasdeu §i unde nus'a gasit condos de cateva obsesii personale scumpe. In absolu-tul, in monumentalul, in totalitarismul spiritului sunt tot atateapozitii cate ne indica istoria §i critica ; d. Eliade abhors §i peuna §i pe cealalta §i iube§te cu ochii inchisi, fara luciditate, caun amor abstract, in care imaginea sa egocentrics §i imagineaobiectiva a lui Hasdeu se suprapun §i se confunda. Nu sunt sigurdeloc a fi descoperit spiritul hasdeean in Introducerea sa ; ceeacee mai probabil e Ca am descoperit entuziasmul sau, cultul sari su-biectiv neinfranat, iar intre texte numai pe gazetarul, pe pole-mistul, pe vizionarul Hasdeu. Adica puntea de legatura intre pu-blicist §i erudit, intre temperament §i memorie, intre scriitor siritmul lui launtric ; abia acum am ajuns la marele, la autenticulspirit hasdeean, palida fantasma in produsele fanteziei pure, sche-ma descarnata, in fabricatele fara intuitie.

0 istorie a presei romane este de facut de-aci inainte, cutoata ampla informatie §i mai ales cu toata intelegerea unor vio-lente ideologii, a unor mari personalitati §i a unor vitale problemede politica nationals ; in veacul trecut, aproape n'a fost om decultura mai important, care sa nu fi fost gazetar sau om politic.Generatia dela 1848 este plina de gazetari §i insa§i formele lite-rare ce par mai opuse ziaristicei fost contaminate de spi-ritul de lupta, de elanul propagandist §i partizan. Un Eliade a

VREMEA

au

s'aC/a

www.dacoromanica.ro

fost gazetar pans si 'n opera lui poetics, un Kogalniceanu a tra-tat problemele istorice contemporane ca un gazetar de serioasacultura, un Hasdeu si-a folosit marile si variatele lui cunostiinte,aplicanclu-le la realitatea politica a timpului, iar, in contra spiri-tului pasoptist, Eminescu si-a consolidat o doctrina de stat introfebrila munca de ziarist. Crearea Romaniei moderne nu se poatepricepe fara o bona istorie a presei, iar istoria contemporananu poate reinvia, Bra marturiile pasionate si pasionante ale ga-zetarilor fruntasi, din veacul trecut. Placa sensibila a evenimen-telor, a controverselor, a directivelor si a moravurilor noastre,presa a cristalizat temperamente, a verificat constiinte, a divul-gat lasitati si oportunisme si a exercitat un spirit critic, in formevehemente adesea, dar nu lipsite de o adanca indreptatire. Dad.'suntem lipsiti de memorii politice de mare valoare documentara,daca n'avem sinteze personale (Istoria contemporana a Roma-niei a lui Maiorescu este o exceptie) aceste lacune se pot su-plini prin bogata activitate ziaristica a vremii.

Unii pasoptisti, intre care Heliade, Ghica si Balcescu au lasatpretioase memorii si scrisori, dar ele sunt legate mai mult de unsingur eveniment. de revolutie si de animozitatile dintre concfu-catorii ei ; cronica vie a ideilor si problemelor politice a inregistrat-opresa.

Al patrulea capitol din intinsa Introducere a d-lui Eliade cu-prinde un tablou rezumativ foarte amanuntit al ideilor si articolelorpolitice ale lui Hasdeu; mai putin interpretativ, mai supus la object,scris cu mare

intuitiile,entuziasm totus, el descifreaza clar liniile de orien-

tare, esentele spiritului hasdeean, manifestat cu marestralucire, cu logics intransigent& cu pasiune, cu sarcasm si uimi-toare clar vedere, mai ales cand se refers la destinul istoric al po-porului roman. Pamfletar si polemist de nobila sinceritate, gazetarulHasdeu afirma o pozitie ideologica, un sistem de valence spirituale,o vioiciune, o diversitate de informatie culturala si o credinta ar-zatoare ca o flacara. Istoricul, filologul, folkloristul alimenteaza li-beralismul pasoptist cu un continut de sensibilitate autohtona; ro-

2 8-1 9 3 8 73

www.dacoromanica.ro

14

manismul este o structura dinamica, in stare sa creeze in prezentsi viitor, nu o incremenita dbsesie paseista, ca in mitul eminescian.

Dace suntem de acord deplin cu d. Eliade ca: Emi-nescu mai avea, alaturi de Hasdeu, asemenea serioase preocupariin ziaristica: de a cauta radacinile istorice ale evenimentelor, de a lepreciza semnificatiile §i ghici urmarile" trebue sa preciza'm Caautohtonismul eminescian se epuiza la 1400, in timp ce al lui Has-deu era un principiu de viata, capabil sa se reinoiasca, sä se adan-ceasca §i diversifice, in viitor.

Romanticul Eminescu se refugia In trecut ca intr'un romanismabsolut, dar static, romanticul Hasdeu se proecteaza, profetic, inviitor; pentru Eminescu romanismul e un principiu metafizic, o ideeplatonica, pentru Hasdeu, romanismul e o viziune heracliteana. Celdintai e un profet posomorat, ultimul un vizionar", in sensul pecare Eminescu insusi it acorda cuvantului, in Epigonii.

Eminescu ne propunea Regulamentul organic, ca ideal, detestaFranta si iubea Germania,ura liberalismul si credea ca numai boeriiau avut toate virtutile, ca patriotii au incetat odata cu Mircea celBatran §i Stefan cel Mare, ca prezentul e incapa!bil de o idee mare.Hasdeu e democrat sincer, uraste despotismul si pe boeri, respectsconstitutia in forma ei de adaptare organics la organismul national,uraste pe Nemti, pe Austro-Ungaria, pe Ru§i Si pe Turd, obsedatde ideea pan-latina §i dominat de misiunea Romaniei in Orient,intre popoarele balcanice. Clar-vederea lui, in politica externa, sen-timentul de demnitate si egalitate nationals, profetiile lui, privitorla desmembrarea Austriei, anti-dinasticismul lui concret, au isvoritdin principii abstracts, dragostea pentrutaran si instinctul mereutreaz de continuitate istorica intre prezent si trecut, ii acorda, fatsde Eminescu, privilegiul unei actualitati mai organice. Trecutulprezentul istoric sunt atacati, in conceptia eminesciana, de o solutiede continuitate iremediabila. Oricate diferente se 'ncearca a se faceastazi intre Eminescu si junimism, acuzat de lipsa culturii si senti-mentului istoric, niciodata nu va putea fi scos, in esenta din structurajunimista, din criticismul ei caracteristic. Formalist, juridic, oratorulpolitic Maiorescu este un liberal de nuanta engleza, un spirit etic,

VREMEA

Numai

§i

www.dacoromanica.ro

punand mereu in contradictie fapta politica si teoria pe care vreasa le armonizeze; gluma cosmopolitismului junimist este numaiarms polemics, pe care o foloseste pasionat §i sarcastic si Hasdeu;pentru Maiorescu, politica a fost un prilej de manifestare a indi-vidualitatii, in limitele ei etice, pentru Eminescu a fost un prilej de ateoretiza asupra statului §i natiunii, pentru Hasdeu politica a fostprofctism, incredere in viitor, indrazneala de a pune constiinta na-tionals pe acelas plan cu al constiintei nationale a marilor popoare.Maiorescu §i-a exercitat, prin politics, spiritul critic si estetic, Emi-nescu a visat, Hasdeu a dinamizat si a sperat. El este singurul ga-zetar si singurul spirit intuitiv politic ce se poate opune integral ju-nimismului, chiar lui Eminescu; asemanarea dintre ei sta in geniulpolemic, in vehementa pamfletara, cu teluri contrarii ins& si infondul originar istoric dela care pornesc. Maiorescu pornea delateoria parlamentarista si dela acceptarea unor stari economice si so-ciale, dincolo de care vedlea numai aventura si revolutie; evolu-tionismul lui este o lectie de pedagogie politics, un ritual mai multdecat o dogma.

Importanta si semnificatia interioara a gazetarului Hasdeu n'opoate aprecia insa decat un bun cunoscator al istoricului, filologuluisi folkloristului ; gazetaria lui nu este decat aplicarea la contimpo-raneitate a conceptiei despre structura spirituala a poporului, vazutin expresia linguistics, etnica si fantastic& in organicitatea for indi-solubila.

Impresionat de totalitatea manifestarilor spiritului hasdeean, d.Eliade a urmarit in cele doua tomuri ale antologiei sale, ca si inIntroducerea lor, restaurarea marelui poligraf intro structura ro-mantics. Crezand ca generatia actuala este mai dotata sa inteleagaschema spirituala a scriitorului decat fusese aceea din momentylcriticismului junimist, a procedat la o reconstituire a fizionomieilui intelectuale, in linii mari, cu multe aproximatii si cu excesiva ge-nerozitate. Hasdeu are insa nevoe, ca sa fie valorificat, mai ales despirit critic. Personalitatea lui e atat de complex& firele ei atat deimpletite, incat este mai utila astazi o radiografie a el decat o hagio-

1 9 2 8-1 9 3 8 75

www.dacoromanica.ro

76

grafie. Numai asa se explicA pretuirea literatului, a poetului, nuve-listului dramaturgului, la un egal nivel cu a istoricului, filologului

folcloristului. Hasdeu gazetarul, polemistul profetul, fiind oaplicatie dinamica a invatatului la prezentul istoric, singur poate fiintegrat in aspectul major al personalitatii lui. 0 fixare critics aromanticului" Hasdeu, in constructiile lui stiintifice se poate in-cerca, in raport cu starea domeniilor, in care el s'a manifestat, inevolutia culturii noastre si in paralelism cu stiinta europeand atimpului.

Locul lui de creator va apArea atunci mai conturat, mai pozitiv;structural si Kogalniceanu Balcescu Eminescu stint romantici,reprezentand trei trairi" intens personale inlauntrul acestui largconcept. Dar pe cats vreme Kogalniceanu si Balcescu exprima unmoment pragmatic si providential al romantismului autohton, iarEminescu unul metafizic, Hasdeu este un genial intuitiv, care stra-bate pan5 la substratul originar al fenomenelor colective, concre-tizate in limbs, istorie folklor. Kogalniceanu Balcescu sunt pro-dusul istoriei romantice evocative, Eminescu al poeticei romanticemetafizice, Hasdeu al stiintei romantice si al unui anume pozitivisminjectat cu un puternic spiritualism. Herder si Vico, LavaterGibbon, Buckle, Spencer si Lithe, etno-psihologia, linguisticafolclorul, frenologia economia politica% biologia si filozofia isto-riei alcatuesc o sinteza de cunostinte o intrepatrundere pe caregeniul rAscolitor hasdeean se grefeaza.

Spiritul lui e animat de un adevArat demon al analogiei si alipotezei, e obsedat de ideea romantics a prototipului. Aceste fortevii ale inteligentei eruditiei lui se supun unor metode, se con-frunta cu tin plafon maxim al cunostintelor din stiintele respective. Inmomentul sintezelor, ipotezelor adevArurilor" pe care le des-coper5. Este tocmai ceeace d. Eliade a evitat sa faca in lunga saIntroducere, zugrAvind un Hasdeu tipologic, nu unul complex sinuantat individual. Daca structurile sunt cristalizari naturale, cul-tura unui popor se creiaza intro ambianta istorica, stiinta se organi-zeaza intr'un spirit de epoca, intro serie de studii, intro succesiunede ipostaze ale adevarului. Caci dupa cum nu exists, in istorie filo-

VREMEA

pi

pi gi

gi pi

pi pi

pi

pi

gi

pi

pi

pi

www.dacoromanica.ro

logie §i folklor un acievar definitiv, ultim, tot a§a nu exists nici§tiinta in abstracto; creatia §tiintifica este organizata, ca §i creatiafanteziei. Numai faclia spiritului critic", cum spune undcva Ha§-deu, lumineaza §i coordoneaza materialurile §tiintifice, numai sin-teza lor, la un moment dat, poate fi identica adevarului. Compareoricine istoria §i filologia Ardelene cu acelea§i disciplinereinoite de Hasdeu, compare oricine modul de a simti istoria na-tionala §i autohtonia, la Kogalniceanu §i Balcescu §i modul de asimti acelea§i idei la Ha§deu §i va deduce usor diferentele. Prinvastitatea planului, prin complexitatea mijloacelor de investigatie,prin adancirea problzmelor §i inmultirea lor, el ridica §tiinta roma-neasca la un nivel nou, deschizand perspective nebanuite urma§ilor.Iata ceeace am fi voit sa fie o restaurare" a lui Ha§deu, incultura romans, §i in raport cu §tiinta europeana a timpului. Ca-racterizarea geniului ha§deean este pur descriptive, in prezentaread-lui Eliade; dorind-o critics §i istorica, am fi a§ezat marea figuraa unuia dintre cei mai mari carturari nationali, intr'un tablou cert devalori.

*i nu putem spune ca n'ar fi timpul unei vaste monografii isto-rice §i critice asupra lui Ha§deu, a carui figura poate fi scoasadintr`o nemeritata non-valorificare, in perspectiva culturii. 0 va-loare spirituals nu moare, fiind uitata, dar nici nu devine isvor fe-cund §i aliment sufletesc, in fiecare generatie, dace nu capata noi in-terpretari, noi respingeri §i adeziuni. Dupe moarte ha§deismul n'aavut parte decat de epigoni sau de diletanti, ca sa fie intretinut,cu o intensitate sporita; n'a avut nici adversari organici (d. Iorga,1-a diminuat ca intr'un fel sa i se substitue) cum a

§i

avut juni-mismul, care s'a bucurat de o pleiada de mae§tri" de repulsiitenace.

In acelas an in care a aparut antologia d-lui Eliade, d. J. Bycka editat cateva texte alese", insotite de o introducere §i note",pretioase din Cuvente din batrani (ed. Cultura Nationale).Foarte utile, pentru a repune in circulatie, cel putin, fragmentar,cateva studii capitale ale filologului §i folkloristului Ha§deu, pa-

1 9 2 8-1 9 3 8 77

*coalei

www.dacoromanica.ro

78

ginile acestea nu valorifica §i critic figura lui §tiincifica, introdu-cerea limitandu-se la o prezentare strict informative §i la catevageneralitati.

Mu lt mai bine a procedat d. Th. Capidan, cunoscutulcare intro succinta comemorare, la Academie, a lui Ha§deu calinguist-indo-europenist qi filolog, a isbutit sa valorifice in cadrultimpului §i 'n raport cu progresele de astazi ale disciplinelor amin-tite, pe creatorul Ha§deu. Bro§ura d-lui Capidan este atat de pre-cioasa, cu toata scurta ei intindere, iar Ha§deu capata o straluciretemeinica in toate raporturile pe care d-sa le face intre §tiinta eu-ropeana, contimporana invacatului roman §i intre marile lui intuicii,excelenta lui metoda, feluritele lui soluch §i ipoteze, unele Inca fe-cunde sau neinlocuite, intre uimitoarea lui erudicie §i mdbilitate despirit, inaltandu-se dintre amanunte la sinteza; pe buns dreptate, d.Capidan conchide, dupe o serie de substantiate confruntari §i ju-decati, intre Ha§deu §i filologii timpului: linguistica de azi §i ceade maine, adancind cu alte mijloace spiritualitatea limbii materne,se va simci in comuniune spirituala cu acela care a fost un mareanimator, revendicandu-1 ca adevaratul tats" al filologiei romanedin epoca noastra".

Cand istoricul §i folcloristul va fi pus in valoare, in acela§spirit critic, Ha§deu nu va pierde nimic din marea lui personalitate;mai mult, credem ca abia atunci ar deveni mai organic incadrat, maiprecuit, intre cele cateva etape creatoare ale §tiincei romane§ti; pandatunci, entuziasmul d-lui Eliade e demn de stima, iar munca sa no-bila de editor con§tiincios, urmarind variantele §i insotind de noteexplicative textele, intocmind un folositor Curriculum vitae (pansse va putea scrie o biografie) ca §i o foarte amanuntita bibliografierationale" a operelor lui Ha§deu, merits elogiile noastre ne§tirbite§i recuno§tinta generatiei actuale de tineri studio§i, care vor utilizaantologia sa ca pe o introducere binevenita in labirintul poligrafieiha§deene.

VREMEA

filolog,

www.dacoromanica.ro

Mate; Caragialle

0 biografie a lui Ion Luca, tatal lui Matei Caragiale n'avem;nu o biografie romantata, care oricand se poate imagina pe cele Ca-teva date pozitive existente, ci o biografie documentata, din caresa creasca §i portretul spiritual al marelui scriitor. Lectura editieidefinitive a operei lui Matei Caragiale, alcatuita cu atata pricepere§i precedata de o spumoasa Prefata a d-lui Perpessicius, dar atatde esentiala in liniile ei generale §i in tonul ei omagial mi-alasat impresia ca. s'ar putea intreprinde candva, o intreaga bio-grafie a dinastiei Caragialilor.

In cultura noastra unde este extrem de rara existenta uneitraditii intelectuale, intre generatiile aceleia§ familii, a numara patruinainta§i actori, intre care unii autori, culminand in geniul lui IonLuca, a evolua in abia infiripatul Luca Ion, fiul mai mic §i de tim-puriu disparut, ca sa se inchee procesul de creatie cu cel mai marefiu al marelui dramaturg, Matei, realizat atat de somptuos in Craiide Curte-veche este un spectacol spiritual destul de caracteristic,spre a atrage atentia unui biograf. Este poate un caz fericit, candvisata §tiinta a portretului moral intrezarita de Sainte-Beuve drepto istorie naturals a spiritelor" s'ar putea cu succes incerca.Cad daca este in mare parte o utopie a stabili familii de spirite",intre diversele individualitati din cuprinsul unei literaturi, in laun-trul unei familii biologice, manifestata §i in domeniul spiritului, ope-ratia este §i mai fireasca.

1928-1938 79

www.dacoromanica.ro

80

Factorul ereditatii, desi se §tie ce salturi surprinfatoare intervinadesea in legile" ei, ne-ar explica nu numai asemanarile intre in-dividualitati, intro aproximativa tipologie, dar ne-ar 15muri maibine insa§i devierile diferentierea lor. Nu este vorba aci sa re-inviem un sistem, contrazis pe temeiul firesc al criticei, care cautaunicitatea tipului, chiar de initiatorul lui; ma gandesc insa Ca unsondagiu atent in psihologia dinastiei Caragialilor ar duce, numaiin cazul de fats, la concluzii foarte interesante. Aproximatia, pazitain toate nuantele ei, ar feri de orice ratacire cu pretentie stiin-tifica" si-ar desface firele unor spirite impletite dinteo celula pri-mordiala, identificata pe cale istorica, pans la strabunul Vlidiko,nascut pe la 1750.

Nu voi incerca acum ceeace este numai o dorintd; dar mi separe ca o despartire categorica, asa cum s'a.i facut, intre spiritullui Ion Luca si al lui Matei Caragiale, este prea greu de admis. Laurma urmei, in aceasta convingere nu intra nici o amagitoare teoric.§tiintific5, ci numai o reflectie mai staruitoare in jurul operelor celordoi scriitori.

Intr'un excelent studiu, publicat in Revista Fundatiilor Regale(Martie 1936), d. Vladimir Streinu, dupace stabileste cateva in-fluente precumpanitoare, ca sd nu zic modele literare, ale prozei luiMatei Caragiale, ajunge la concluzia ferma Prin nici una dinliniile literaturii sale, Matei Caragiale nu se dovedeste fiul lui I. L.Caragiale" opunand in principiu, oricarei incercari de a stabilivreo filiatie intre opera lui Ion Luca si Matei, o tot atat de darzarespingere: Orice incercare de a-i inmulti relatiile (lui Matei) desocietate spirituals (sublinierea e a noastra) cu autorul Scrisoriipierdute probeaza in cel mai fericit caz ingeniozitate" dupa cerecunoaste partial cu un aliniat mai sus : In mod obiectiv, fiul n'aputut lua dela tatal sail deck indrumarea catre literatura exceptiilormorale a lui Edgar Poe, din care I. L. Caragiale traducea, dupdBaudelaire, Line barrique d'Amontillado §i Le masque de la modrouge Inca din 1898".

Combatand cu vehementa judecata de tip analogic" ce ar

VREMEA

ca:

qi

www.dacoromanica.ro

incerca sa stabileasca filiaCii psihologice literare intre Ion Luca§i Matei, d. Vladimir Streinu nu renunca totu§i s'o practice pe pro-prie socoteala, e drept, in alts direccie ducat cea a ereditacii, pro-cedand la o filiacie pe formula sainte-beuviana a familiei de spi-rite". Desigur, ca §i not am facut §i facem rezerve, cand e vorba sase aplice, pur analogic, o formula pe simplul fapt al ereditaCii bio-logice. Iscusit critic sourcierist", d. Vladimir Streinu, dupa cescoate in evidenca o sums de influence din Poe, din Barbey D'Au-revilly §i din Villiers de 'Isle Adam, integreaza literatura lui MateiCaragiale intro familie de spirite", dedusa din exclusivele in-fluence literare exercitate asupra scriitorului nostru : Matei Ca-ragiale nu se sprijinea insa in atitudinile de vechi §i nobil stil ce luacat §i in aplecarile heraldice sau genealogice, pe nici o realitateobiectiva. Totul manifesta la el placerea gratuita §i mai cu seamsgusturile unei artificialitaci somptuoase de genul aceleia a stramo-§ului intregii lui familii de spirite, Edgar Poe".

Departe de a nega aceste infauriri, totu§ mi se pare ca a fixatot concinutul operii lui Matei Caragiale intro familie de spirite",pe cale strict livresca, inseamna a-i contesta orice autenticitate descriitor. Nu cumva aplicarea absoluta a formulei sainte-beuvieneduce la o judecare de tip analogic", in sens contrar celei comba-tute ? Ispitele §i primejdiile criticei de isvoare sunt deopotriva detari §i d. Vladimir Streinu care-i cunoa§te secretele sa nu-i cunoascaoare §i aproximaciile, acel joc liber intre autentic §i livresc, joc denuance infinite §i de sunete abia perceptibile uneori ?

Merg mai departe §i accept, dupa d. Perpessicius, pe bunsdreptate, o mai ampla serie de influence care au intrat in compo-nenca talentului lui Matei Caragiale. In prefaca sa, atat de nuan-cata, in sborul ei gracios, ni se propune sugestia lui Haysmans dinA rebours" al carui Des Esseintes, indragostit de fast, de recepciimacabre, de pietre precioase, de miresme §i literatura decadenta,ca §i pe Villiers de l'Isle Adam, Gobineau, Oscar Wilde, Baude-laire din spleenul Parisului, Balzac al afacerilor tenebroase in caresunt atatea imnuri inchinate Parisului §i misterelor, Furetiere, des-pre care vorbe§te o insemnare de agenda (a lui M. C.), cu romanul

1 9 2 8-1 9 3 8

7-8

81

§i

www.dacoromanica.ro

82

burghez, Jean Lorrain ( tata de Lorrain" cum ii spune .intr'un loc)cu poezia declinurilor nobiliare din Le vice errant"... la care seadauga citatii Poe §i Barbey d'Aurevilly amintiti §i de d. Streinu;§i mi-a§ ingadui sa adaog §i pe magul" Sar Peladan, cu preocupa-rile lui ocultiste, de care e obsedat §i Aubry de Vere, eroul dinRemember.

Circe tie daca nu s'or mai afla §i alte influente din care §i-aalimentat scrisul Matei Caragiale; dar pe baza de critics a isvoa-relor este greu sa stabilim familii de spirite". D. Vladimir Streinu,ca s'a" respinga orice posibile filiatii, suflete§ti §i literate, ale luiMatei din Ion Luca, pune §i problema de §coala literara, inglobandpe tats intr'un definitiv clasicism, iar pe fiu anexandu-1 modernis-mului, in sensul mai larg al fantasticitatii romantice §i simboliste.Disocierea este, desigur, justa in sine; se pune Irma intrebarea dacaformula familiei de spirite", este in esenta ei sainte- beuviana, li-mitata la conceptul de §coala literara, la canonul estetic, sau nucuntva o formula mult mai cuprinzatoare ? Nici in izvoarele posibileale unui scriitor, nici in expresia categoriala a unei estetice, niciintr'o psihologie dedusa dintr'un tip literar, transformat arbitrarintr'un arhetip al familiei de spirite" nu se poate cuprinde cuexclusivitate personalitatea lui. Apreciem subtilitatea apropierilorfacute de d. Vladimir Streinu, pe firul investigatiei de surse, in-su§ire dovedita de atatea ori, cu prisosinta, insa nu putem acceptao caracterizare critics pe acest exclusiv criteriu. D. Perpessiciusidentificat isvoare mai numeroase, indicandu-le cursul general, faraa Ji dedus de-aci fie totala desprindere a lui Matei de familia spi-ritual& a lui Ion Luca sau de o traditie a literaturii noastre, anteri-oara autorului lui Kir lanulea, dax in care §i el se 'nseriaza, cumvom vedca. Sensibil §i la sunetul interior al unei individualitati, pccat de pasionat de eruditie, d. Perpessicius, nu se ratace§te pe firulariadnic al modelelor, atat de copios §i rapid prins in impletiturilelui, ci se intoarce la matca autohtona a prozei lui Matei Caragiale.Indicatiile sale sunt §i aci tot pe atat de numeroase §i nuantate,hick ne dau putinta unei reconstituiri mai veridice a individualitatiiscriitorului, incadrat §i 'n influentele amintite, dar §i intr'o traditie

VREMEA

§i

a

www.dacoromanica.ro

nationals, dintre care nu lipseste nici dependenta de alte fire" cuopera lui Ion Luca, dincolo de caznele technice, atat de patimasela amandoi.

Cand d. Vladimir Streinu publicat interesantul sau studiu,despre Matei Caragiale, nu se cunosteau paginile de jurnal", nicicontributiile lui de heraldica, nici realizarile lui de pictor miniatu-rist; editia definitive clarified si aceasta fates a scriitorului, care numai pare un simplu act de snobism literar, venit din modelele streine.Dace nu se justifies prin spita familiei, pornirea lui heraldista nueste mai putin serioasa, in aspectul ei §tiintific; ca Matei Caragiale

alcatuit el insu§ un fel de atitudine de feudal, cd §i-a arboratcateva ordine pe piept §i un stindard la mosie §i ca s'a regasit intovarasia atator spirite aristocratice, din literatura veacului trecut, in-seamnd ca preferintele lui erau si afinitati irecuzabile §i ca un tainicinstinct de solidaritate it ducea spre toate formele care exprimau unsfar§it de rasa, in gesturi somptuoase. Drapat intr'o rigiditate moralssi una sociald, dorita cu incordare, si dobandita cu truda, constient delabilitatea fapturii lui, de procesul incheiat in spirit al familiei Ici,in care orgolios se considers nu numai punctul terminal, dar §iculmea, de insa§ stingerea biologics a unui neam, in descendentiilui masculini (cum marturise§te jurnalul din anexe) psihologialui e mai putin un caz obisnuit de bovarism, cat o hipertrofie aeului ereditar. Matei Caragiale lupta cu sine, dar §1 cu stramo§ii:orgoliul lui resfrange toata acea lumina ostenita de crepuscul, cufrumusetea somptuoasa §i trista a astrului in declin.

Soarele arzator, mediteranian, straluceste in spiritul lui IonLuca, al aceluia mai ales din comedii; Matei este agonia solara, cupurpura ei bolnava si totusi augusta. Nu sunt deloc inclinat sa vado totals despartire intre literatura lui Ion Luca si a lui Matei; con-stat insa o schimbare de planuri si o degradare a substantei su-fletesti.

D. Perpessicius face unele fire§ti raportari intre tats §i fiu,

cum este comuna for obsesie a variatiilor climaterice, egala for pa-siune pentru muzica, ca s5 nu mai reamintim §i chinuitoarea vointd

1 9 2 8-1 9 3 8 83

§i-a

gi-a

www.dacoromanica.ro

84

de puritate formals. Apropiindu-ne de opera lui Matei, nu aducemin sprijinul paralelismelor ce vroim a schita larga evocare din Re-member, unde influentele carturare§ti sunt prea evidente ; persona-litatea lui deplind nu aci se revels, §i nici in migala parnasianelorPajere, ci in Craii de Curte-Veche.

Talent prea putin fecund §i abia o friza, ()rick de strAlucitkPala de marea creatie a lui Ion Luca, templu atat de complex §i ar-monios, Matei intra cu opera lui capitala nu numai intro traditiespirituals a inaintaplui sau, dar §i inteo mai mare traditie a prozeinoastre ord§enesti. Ochiul subtil al d-lui Perpessicius nu scapa niciaceasta filiatie §i ne indica cu multA oportunitate Istoria Bucureq-tilor a lui Ionescu-Gion §i in care se afla toatA fericita sugestie aCrailor de Curtea-veche, topografie §i expresie", iar in Negru §iour §i in Isnoave vechi observe ceva din timbrul dominator, de ro-manticitate, al nuvelelor istorice ale lui Odobescu", chiar ecouridin Ion Ghica", neomitand sa vada in Pirgu un Dinu Paturica alveacului al XX-lea", cum it califick in parte, insu§ creatorul lui, in-tegrandu-se astfel magnifica evocare a crailor intro traditie autoh-tonA, de spirit, de peisagiu urban, §i intr'o savuroasa atmosfera deorient valah. Caci sa nu pierdem din vedere ca. Matei Caragiale neavertizeaza de nenumarate ori, in cursul povestirii sale lirice, casuntem la portile Raskitului". Traditia aceasta, incadrata inteunprecis orizont moral §i social, intre Filimon, pictorul ciocoilor vechi§i noi, intre Ion Ghica, monografistul pasionat al Bucure§tilor, dinCon vorbirile economice, cu o zone mai jos duce la balcanismul an-tonpanesc, la mahalaua comediilor lui Ion Luca, la cadrul tot bucu-re§tean, de epock din Kir lanulea, iar in timpul nostru la amintirilefeciorului lui nenea Tache Vame§u1" ale Sarmanului Klop§tok.

Transcriu judecata d-lui Perpessicius Si o consider definitive,in ceeace prive§te substanta Crailor §i modul, as zice mai curandperspectiva din care-i prive§te : In toate fibrele sale, cat de intime,Craii de Curtea-veche este o opera funciat. realists, cu radacinile&lane infipte in vadul acesta dgla portile rasaritului, care este TaraRomaneasca. Prin atm,osfera, insa, de ansamblu pe care o reali-zeaza, prin transfigurarea acestui material realist, prin continua lui

VREMEA

www.dacoromanica.ro

rasfrangere in fantana miraculoasa, de humor si poezie, care estesufletul scriitorului, Craii de Curtea-veche este cea mai putin pa-manteasca dintre lucrarile noastre epice, cu iz de istorie contempo-rana

Si cu toate aceste preliminarii, destul de largi, Inca n'am ajunsla obiectivul propriu al studiului nostru. Opunand doua judecatiasupra lui Matei Caragiale, pe a d-lui Vladimir Streinu pe a d-luiPerpessicius, alaturandu-ne, in toate excelentele sugestii de pre-tioasa prefata a editiei definitive, ramane sa ducem mai departe afi-nitatile intre spiritul lui Ion Luca si Matei. Sa nu uitam insa capitalaconstatare ca opera Matei exprima un fond degradat, deli der--vat din substanta lui Ion Luca. N'avem pretentia de a desavar§iaceasta dificila radiografie in spiritul celor doi Caragiale ; dar oserie de sugestii vor putea duce la unele concluzii convingatoaresprijinindu-ne pe analogie nuanta, nu ne vom sprijini mai putinpe doua realitati sufletesti si artistice.

Dace teatrul comic al lui Ion Luca reprezinta un realism dedisciplina clasica a expresiei, un cert aticism, ca dealtfel Mo-mentele verva acestui sector important din opera lui rezicla inviata evocata. Imagina comics a vietii, incadrata intro extraordi-nar de puternica ambianta sociala, intro structura conformists aomului, i1 tintueste pe Ion Luca in canoanele unui stilizat clasicism.Tipurile cornice se misca in acea sfera de general omenesc", carele-au salvat de pieire, de primejdiile momentului de tranzitie, incare cea mai mare parte din critics le situase, fare clar vedere.Ceeace intuitiei lui Maiorescu nu i-a scapat, viata personagiilor dincomedii, a fost adancit mai aproape de not de pasiunea lucida a luiZarifopol, de unde incepe o noun perspective critics asupra operiilui Ion Luca. Atitudinea lui satirica I -a descatusat, prin comediiMomente, de spectacolul realitatilor sufletesti general umane, in-dreptandu-1 spre exceptia, spre senzationalul faptelor oamenilor.Figurile fantomale din Napasta, oricat ar fi abstractiuni portreti-

1 9 2 8-1 9 3 8 85

si

lui

:

§i

si

si

si

www.dacoromanica.ro

86

zate, frica patologica a lui Zibal si evolutia ei spre dements, din 0faclie de Pa.ti ; febra de constiinta, ducand deopotriva la nebunie,a lui Stavrache, urmarit de naluca fratelui sat:, crezut mort, a caruiavere insuseste, din In vreme de razboi ; schimbarea de perso-nalitate a lui Abu-Hassan, devenit calif, pentru scurt timp, dintr'uncapriciu al califului insusi ; razvratirea unei ereditati turburi, inMitu si Ileana, din Pacat, deli raul e suprimat de un glonte al pa-rintelui inspaimantat de incest ; ciudatul magnetism erotic al Man-joloaei, simbolica transfigurare a cersetoarei din Calul Dracului,chiar destinul sucit si intors spre umor al lui Canuta, esenta demo-niaca a Jul Kir Ianulea si ins4i experienta de un crud sarcasm dinPastrami trufanda, oricat ar ramanea in anecdota sunt tot atateapunti de trecere dela un clasicism de substanta (al comediilor si alMomentelor) spre regiunile subconstientului, tot atatea abateri alerealismului clasic, spre lumea cue semne si umbre ale fantasticului.Ca si in acest lot mai singularizat al operii lui Ion Luca expresia sementine in canoanele clasice, ca simbolul tinde spre obiectivaresi contur este prea adevarat. Dar faptul insus ca tipul este aco-petit de simbol, ca fantasticul este organizat spre obiectivareeste si indicatia cea mai clara ca am iesit din realismul observatieidin comedii si Momente §i ca am trecut intro zona mai confuza ;indatinat si impatimit clasicist (cum o confirms in atatea randuriZarifopol) Ion Luca oricata culoare ar pune in Abu-Hassan §iin Kir Ianulea, oricata transfigurare ar invalui Calul Dracului sauoricat ar controla, prin subconstientul lui Zibal si al Stavrache,bantuiti de vise, nu-si va putea anula luciditatea, iar organizareageometrica a starilor celor mai fluide de constiinta va fi marturiaunei arte poetice unitare. I-a ramas lui Matei sa faca ultimul passpre sugerarea misterului, spre decorativul liric, spre evocarea ex-ceptionalului moral si spre acea aura de persistenta morbidete dinproza lci somptuoasa. Nascuti in doua momente diferite, era firescsa se desvolte Matei in simbolism si decadentism, precum firesc erasa se desvolte Ion Luca in clasicism si romantism. Preferinta luipentru fantasticul lucid, spre visul exact" al lui Edgar Poe, din caretraduce, ca si din Perrault, inclinatia spre umorul organizat din ab-

VREMEA

§i-o

1W

www.dacoromanica.ro

surd al lui Twain ne arata limitele pans unde se 'ntinue speciade fantastic §i romantism a lui Ion Luca. Si n'a§ exagera, dataaminti aci de fantasmagoria realist& de uluitoare ingeniozitate dinD'ale carnavalului, alcatuita cu o grije technics de ceasornicar, de§iiti lass o ciudata impresie de vis al unei nopti", petrecut intr'uncadru topic de mahala autohtona ; senzatia de feeric in realitate aacestei pe nedrept deconsiderate farse, joc de ma§ti hilare, in caretravestirea nu e numai un clasic procedeu burlesc, are ceva din farsabufa a destinului, a unui destin, desigur, degradat §i el la sarcasm.

In sufletul lui Ion Luca existau doi spirid4 §i parabola lui dinDoud povete are un talc mai adanc decat al unui procedeu literar gre-fat pe o anecdota. Matei Caragiale a smuls masca de ranjet comic depe obrazele personagiilor lui Ion Luca §i intr'un plan de vis, ca unfel de fundal pe care-§i profileaza nelini§tile, a tins (e drept, numaiintr'un somptuos decorativ) spre masca tragica a omului. Iar acealumina stinsa, de muzeu, care se filtreaza in Remember §i peste fi-gurile lui Pasadia §i Pantazi, din Craii, strabate nu numai din mo-delele lui literare, din familia de spirite" in care s'a regasit, dar §idin natura unei sensibilitati crepusculare, imputinata in vitalitatea ti.

Aceasta viziune crepuscular& farmec si pecete totodata, a luiMatei Caragiale, 1-a refugiat intr'un trecut de glorie §i decadent&cu ciudate afinitati spre fosforescentele morbide ale celor doi crai",in irezistibila lui atractie, cu toata repulsia confirmata, pentru de-§antata faptura a lui Pirgu §i in pasiunea-i de neurolog literar, insanatoriul moral al Arnotenilor.

Nu s'a exagerat oare transpunerea in fantastic §i in subcon-§tient a literaturii lui Matei Caragiale ? Scot de sub orice indoialanuvela Remember, petrecuta intr'un cadru exotic, intro atrnosferade rafinat fin de siècle", cu teme vadit apropiate pe tale livresca§i simfonizate intro ampla proza ritmata ; ea apartine firesc influ-entelor discernate de d. Vladimir Streinu §i de d. Perpessicius. Sioricate elemente de pitoresc lexical s'ar gasi in tablourile arhaiceale Pajerelor, oricate zugraveli de epoca s'ar desprinde din rama nor,prin darzul exercitiu de stricta poetics parnasiana, versurile lui

1 9 2 8-1 9 3 8 87

as

www.dacoromanica.ro

88

Matei Caragiale sunt numai prefigurari ale atat de autobtonilorCrai de Curte-Veche. Fantastica este, in acest roman descins dinFihmon, din Ion Ghica, din Anton Pann chiar, din Kir lanulea §i

din unele ascunse fibre ale coraediilor lui Ion Luca numai proec-tarea de pe pamant pe cer a imaginilor lui Pasadia Pantazi.Transfigurarea unei realitati aspre, nostalgia dupe un trecut glo-rios si had, stralucitor yi bolnav este mai putin fantasticitatemai mult somptuoasa arta decorative. Heraldistul transforms indoua mumii savant imbalsamate, doua din personagiile centrale alepovestirii. Nu simt planul de transcendenta, in planulpoetic in care se misca Pasadlia Pantazi, asa cumiI simt Ia Poe si Ia Villiers de L'Isle Adam, in a carorfamilie de spirite" a fost situat arbitrar Matei Caragiale. E maiaproape de Barbey D'Aurevilly, prin culoare, prin emfaza rafinataa frazei ; iar ridicarea crailor" pe un registru atat de sus, este unelement de opozitie, o nevoe de spiritualizare fata de aspectul realist,vazut in Pena Corcodusa, in Pirgu si fauna Arnotenilor.

Matei Caragiale procedeaza cu antiteze romantice, cu tonuricrude sau suave, in limitele unei savante arte decorative ; cel dintaiprocedeu it apropie mai curand de Ion Luca, de acele tablouri largarhaice din Kir lanulea §i Abu-Hassan decat de Poe si Villiers deL'Isle Adam. Cat priveste figura lui Pirgu, in care d. Streinu vedeun travestit Trilbulat Bonhomet, n'are nicio semnificatie metafizica,in afara de sensul generalizat al categoriei lui morale. I-asi puteaachice lui Matei Caragiale o temeinica imputare de literaturism, inprezentarea ditirambica a lui Pasadia Pantazi, imputare ce se po-triveste lui D'Aurevilly, maestrul lui necontestat, in procedeelestilistice. 0 senzatie de prea artificial §i de obositor pompos m'aintovarasit, la recitirea Crailor, in pasagiile de genealogie poetizataa mentorilor lui spirituali, in fraza cu verb impanasat cadenta deparade. Aci se afla, cu deosebire, intersectia lui Matei Caragialecu Barbey D'Aurevilly si in spatele crailor" valahi simti modelulbataiosului muschetar catolic. Stepan pe o rare orchestratie stilistica,Matei Caragiale trece pe alt versant arta formals a lui Ion Luca ;Lath! pornea din canoanele clasicismului, fiul din cele romantice

VREMEA

§i

§i

§i

§i

§i

§i

si

www.dacoromanica.ro

simboliste. Pasiunea pentru cuvant, pentru ritm, pentru culoare estein esenta aceia§, numai ca se realizeaza cu mijloace diferite. Sensi-bilitatea lui Ion Luca este mai echilibrata, a lui Matei e mai istovita;unul §i-o exprima cu discipline clasica, celalalt cu violenta roman-tics.

Spune Paul Zarifopol in Introducerea la primul volum deOpere al lui Ion Luca : Caragiale§tii au fost o dinastie de oamenicu geniul rasului. Unchii lui Caragiale, Iorgu §i Costache, ca §i ne-potul for Ion Luca, ca §i copiii acestuia, au rasul in structura intimaa spiritului. Sarcasm studiat qi savurat, ca la Matei Caragiale, (sub-.

linierea e a noastra) sau persiflaj is!bucnitor §i irezistibil ca la re-gretatul Luca Ion, la sora, la parintele for §i, cum mi se pare, la ceidoi unchi ai acestuia. Cine a frecventat familia lui Caragiale, a cu-noscut, in caz exceptional, ce este vocatia rasului ca arta §i simtulcomicului ca instinct fundamental". (pag. 20).

Zarifopol vorbe§te dintr'o indelungata frecventare a familieiCaragiale ; §i precum exists tin proces de degradare in materialulpsihologic al lui Ion Luca, din nuvelele fantastice, tot a§a existsunul similar, in modul for de a rade; dar, ca sa duc filiatia mai de-parte, §i 'n acest sens, gasesc de neaparata utilitate se mai citez cevadin aceea§ Introducere a lui Zarifopol : Simt enorm §i vad mon-struos" zice Caragiale in chip de concluzie, dupe ce descrie exas-perarea nervoasa a noptii petrecute in Grand Hotel Victoria Ro-mana. Bucata are intreaga, caracter de reminiscenta acute §i cine1-a cunoscut bine pe Caragiale se opre§te la cuvintele de mai sus,ca la un semnal deosebit ; ele nu sunt numai o formula ocazionala,ci exprima un temperament §i lamuresc o metoda artistica. Sensibili-tatea enorma" §i viziunea monstruoasa" au imprimat artei salecaracterul excesiv : in comic, stil caricatural ; in tragic, forme degroaza Si de torture extreme". (pag. 22).

In tragic, sensibilitatea enorma" a lui Ion Luca s'a spiritua-lizat la Matei §i a coborit in subcon§tient, dar intr'un subcon§tientmai mult mecanizat, fiinda este atavic (de-aci frecventa atator ge-nealogii, in Craii) in comic rasul cu pofta" al tatalui de carevorbea Gherea, s'a transformat la fiu in sarcasm studiat §i savu-

1 9 2 8-1 9 3 8 89

www.dacoromanica.ro

90

rat". Aplicata la fragmentul realist al romanului, intuitia lui Zari-fopol se potrive.te admirabil. Rasul plin, expresiv, din comedii §i

Momentei derivase .,i la Ion Luca in sarcasm violent, absurd adesea,ca in Inspectiune, Pastrama trufanda, Canuta om sucit.

Devenit sarcasm studiat §i savurat" la Matei, degradat, insensul etimologic pe care-1 dam necontenit acestui cuvant, it intal-nim in prezentarea portretului lui Pirgu, al Penei Corcodu§ii, al

Arnotenilor, cu toate rubedeniile lor, expresii de pitoresc moral, dedegenerescenta, in care ascutimea anatomica *i savoarea caracteri-zarii, duc mai departe instinctul ereditar al Caragialilor, de a radeestetic. Filiatiile ce vom stabili ne vor duce la surprinzatoare con-statari §i esentiale asemanari §i deosdbiri.

Conformiste, personagiile din comediile §i Momentele lui IonLuca au instincte solide de conservare; normale, in vitalitatea lor,egoiste in torta lor de adaptare, rareori le surprindem §i deficientevitale. Ele pandesc pe incornoratii Jupan Dumitrache §i Traha-nache, pe decrepitul Dandanache. pe senilul Conu Leonida ; se re-gasesc in declinul amoros al Mitii Baston, al lui Pampon §i Cra-canel, inlocuiti de egoi§ti mai intacti. Ciclul vietii nu inceteaza inIon Luca. Pe Trahanache it supliner)te Tipatescu, pe Jupan Dumi-tracheChiriac, pe Pampon §i CracanelNae Girimea §i pe MitaBastonDidina Mazu. Viata circula in cicluri perfecte, se pri-menqte, instinctele atrofiate sunt inlocuite de altele, mai viguroase.*i chiar deficientii au satisfactii partiale : Jupan Dumitrache in po-litica guardiei nationale §i 'n lectura gazetei lui Rica, Trahanachein machiavelicurile" electorale, Dandanache in dreptul viager dea fi parlamentar, Conu Leonida in pasiunea natanga *i inofensivade a pune Europa la cale, fata de coana Efimita. Viata se deza-grega, la Ion Luca, in paroxismul unei catastrofe, ca in cazul luiLeiba Zibal, a lui Stavrache, al lui Mitre §i Ileanii, a Manjoloaiei,prin foc, cum focoase ii fusese §i ispitele femeie§ti, a lui Canuta,prin hazard stupid. In general insa, viata triumfa impudic, se adap-teaza cu un rar mimetism al instinctelor. De o sensibilitate crepus-cular& viata se consuma in insu§i paroxismul placerii, in eroii lui

VREMEA

.

www.dacoromanica.ro

Matei. Pasadia moare extenuat de pofte, Pantazi cade intr'un felde decreptitudine, dupa moartea logodnicei, Pena Corcodusa sestinge lamentabil dupa un trecut vestit de luxura, Pirgu se ridicape un morman de turpitudini si pe o acumulare de maladii secrete,Arnotenii isi cheltuesc, cu ultima exasperare, vitalitatea for detra-cata, ereditar.

Obsesia ereditatii vine si ea din literatura lui Ion Luca, din fi-gura lui Leiba Zibal, din a popii si copiilor lui, din Pacat, §i se ex-tinde, ca o pecingine, in Craii de Curte-Veche. Viata merge spreun declin iremediabil, in proza lui Matei, ciclurile ei se 'ncheiegrabit, intr'o anormala sbatere. Ace las proces de degradare vazutin atatea nuance, se prelungeste pans in esenta fapturilor. Craiirespiea un aer de clinics si de muzeu, care nu adie decat prea ra-refiat in proza lui Ion Luca. Toata vigoarea lui Matei se 'nversu-neaza in a da relief figurilor in declin si sarcasmul lui studiat sisavurat" in directia aceasta isi afla cea mai expresiva.' realizare.

DacA Pasadia moare sI Pantazi cade intr'un fel de abulie, dup5un ceremonial gray, transfigurator, celelalte personagii se istovescintro svacnire de viata cu atat mai incordata, cu cat unii sunt maiaproape de dezagregare, iar altii cu blestemul pacatului in sange.Spiritualizand decaderea intelectualilor, decadenta celuilalt lot depersonagii este urmarita intr'o zond mai realists, uneori crud de au-tentica. Alternarea lui Matei Caragiale intre expresia aulica si

argot, intre suav si trivial, repeta alternarea lui Ion Luca intre co-medii si Momente si, intre nuvelele lui fantastice. In limbagiul rea-list, Matei merge un strat mai jos decat Ion Luca, in cel rafinat unstrat mai sus. Exceptionala forta lexicala din D'ate carnavalului §i0 noapte fartunoasa, cu locutiunile atat de tipic mahalagesti, nuseaca in verva studiata si savurate a limibagiului lui Pirgu,Penii Corcodusii si in seva expresiva a cuvantului, cand e vorba saprinda tipurile din familia Arnoteanu. $i in aceasta directie, filiatianu se urmareste numai pans la Ion Luca ; ea merge pans la Filimon,la Ion Ghica si Anton Pann, la verbul colorat, pitoresc al suburbiei

1 9 2 8-1 9 3 8 91

a

www.dacoromanica.ro

92

bucure§tene, mo§tenire turco-fanariota, atat de adanc patrunsa in

graiul muntean ora§enesc.Derivatia Dinu Paturica-Pirgu este, in sensul ascensiunii so-

ciale, profund indreptatita ; ca structure intelectuala, diferenta esteremarcabila. Sa ne amintim de acel caracteristic capitol din romanullui Filimon, unde ni se vorbe§te de educatiunea ciocoiului" §i, u§orne vom da seama de marile deosebiri dintre studiosul Dinu, ocupatin timpul liber cu lecturi alese, §i dintre ignarul §i trivialul Pirgu.Intermediarul amorurilor clandestine ale lui Pasadia, mascariciulhilar §i antreprenorul de vicii Pirgu cuprinde mult din esenta mo-rals a neuitatului Mitica. Dar pe tend

§i

Mitica este, in conceptia luiIon Luca, un inofensiv, un flecar tin profitor marunt, pe aceia§scars a degradarii, Pirgu devine in conceptia lui Matei, un Miticaprimejdios, perfid §i lacom. Lipsit de orice scrupul, el e profitorulindraznet al marilor slabiciuni aristocrate, maimutoiul lubric §i cupretentii de gust §i chiverniseala, din faza lui de totals ascensiune.Miticismul lui Pirgu, ta§ne§te violent, cinic, in persiflarea exercitataasupra lui Pa§adia, la chef §i 'n ofertele lui suspecte. Din specia in-termediarilor lui Ion Luca (Spiridon §i calfa lordache) Pirguevoluiaza la potente nebanuite, depa§ind mediul lui firesc, in careceilalti se resemneaza §i exploatand o burghezie §i o aristocratie indescompunere. Insu§ lui intrece in indrazneala cuvantuluitare, limbagiul lui Spiridon, baiatul de pricopseala §i a lui Iordache,confidentul §i ocrotitorul tuturor combinatiilor erotice ale lui NaeGirimea. Este surprinzator cate filiatii subterane se pot stabili intrePirgu §i tipurile lui Ion Luca ; iar intre el §i atatia barbati intre-tinuti, 'din seria Mornentelor, cu adaosul firesc al degradarii, suntInca tainice similitudini. Procesul pe care Ion Luca 11 face burgheziei§i mahalalei noastre este intrinsec ; marele comic nu uzeaza de con-traste violente §i nu opune nici un reprezentant al vechiului regim"lumii triviale a Miticilor, a Catavencilor §i Farfuridilor. Fatima§clasicist, el intra direct in mecanismul sufletesc al tipurilor. Ro-mantic si cu nostalgii omagiale, Matei reia procedeul contrastelorlui Filimon, evident modernizandu-le expresia artistica, opunandviciului intelectualizat al crailor", viciul porcin al lui Pirgu. In de-

VREME A

limbagiul

www.dacoromanica.ro

tracatii lui Ion Luca e destula bonomie si un soiu ciudat de pudici-tate, in ai lui Matei este numai cinism, constiinta lucida a raului ce-ibantue si raului pe care-1 pot cauza. Sentimentul de gratuitate alrautatii, atat de pregnant surprins in sceneta celor trei Mitici, careeste C. F. R., se volatilizeaza in figura lui Pirgu ; rautatea lui vinedin strafundurile unei ereditati umilitoare, din tarele lui fiziologicesi din spectacolul incurajator al unei burghezii si aristocratii pornitape panta desfraului.

Viziunea satirical a lui Matei descinde din Filimon, fara melo-dramatism si atitudini justitiare ; in acel sarcasm studiat §i savu-rat", intuit de Zarifopol, intra un desgust, un dispret masiv. MateiCaragiale nu se sfieste sal -si exprime oroarea fatal de Pirgu, care-Iatrage si respinge, deopotriva.

E cunoscut aspectul sub care Ion Luca prezinta eternul fe-minin" ; as spune ca exists in figurile lui femeesti o sarcastica in-tuitie a poeziei trivialitatii. Zoe, Veta, Zita, Mita Baston, DidinaMazu, din comedii, Acrivita din Kir lanulea, nevasta lui arnica, decare nu scapa pans la moarte, toate xnamitichele, soacrele, coanamoasa din La mosi, aventuroasa madam Georgescu, din Tren deplacere, mahalagioaicele mondenizate din Five o'clock, soacra sinora din Articolul 214, §i altele cateva, sunt plamadite din acelasaluat. Vulgare, ipocrite si egoiste, lacome de placeri sensuale, fe-meile create de sarcasmul lui Ion Luca, dupa cunoscutul proces aldegradarii, devin, in Craii de Curte-Veche cazaturi morale, pier-zandu-si once constrangere socials a instinctelor. Sociologia fami-liei la Ion Luca este numai usor pesimista; a lui Matei este funda-mental misoghina, iar convenientele sociale nu mai au nici o umbrade cenzura a moravurilor. Ganditi-va la ce a ajuns frumusetea apusaa Penii Corcodusii, ce sabat de instincte danseaza in casa Arnote-nilor, unde mama si fiicele se intrec in nerusinare, unde b Srbatul to-lereaza si profits, fara sfiala. In Cadou, Mici economii, Luna demkt-a, Diplomatie, sotii incornorati mai au uncle reticence, cand seintampla chiar sal nu §fie; iar candoarea lui Trahanache, a lui Pam-pon si Cracanel, ca sal nu mai vorbim de aprigul ambit" al maha-

1 9 2 8-1 9 3 8 93

www.dacoromanica.ro

94

lagiului jupan Dumitrache sunt pilde elocvente de rolul pe careconvenientele sociale it joaca in opera lui Ion Luca. Maiorica Arno-teanu tolereaza sotiei, aplicand §i ea reciprocitatea, toate compro-misurile; iar combinatia vesela a lui Pirgu, negotiator al logodniciilui Pantazi, pentru Pa§adia, cu intelegerea lui Maiorica, parta§ alca§tigului vorbe§te indeajuns de ceeace inseamna acela§ procesde degradare al eternului femenin" dela Ion Luca la Matei.

Imaginea femeii care a speriat §i pe dracul, Ianuloaia, estesuava totu§, pe langd Mima §i Tita, fetele Elvirei Arnoteanu. yinu este tiara insemnatate o surprinzatoare asemariare intre Ion Luca§i Matei, cand primul califica pe surorile Acrivitei iepele lui Ca-nuta", iar al doilea vede in fetele Elvirei niste coto§mane, nisteal masaroaice" (pag. 155). Nu sunt aci numai simple potriveli ver-bale, ci o intuitie comund a feminitatii, venita din subcon§tientulereditar.

ca sa incheiem apropierile intre Ion Luca §i Matei, repro-ducem un fragment de episod din Craii de Curte-Veche, cu certeecouri din excelenta povestire Calul Dracului : La o cotitura, Pan-tazi porunci sa opreasca §i ma pofti sa cobor §i sa-1 urmez. Mai de-parte se inalta, cascata toata si fara acoperi§, o ruins. Hanuldracului", zise Pantazi. Sunt numai aid in Ilfov mai multe, toatecu istoriile for fioroase de talhari §i de stafii ; in asta am facutodata un chef noaptea, la lumina de masalale". Bagai de seams cane facusem acuma trei; ca din parriant se ivise o tiganca, o tigancabatrana in zdrente. Dupa cateva cuvinte schimbate cu Pantazi intigane§te, se lass pe vine §i incepu sa vrajeasca, aruncand bobii peun taler" (pag. 183).

Dar n'am mai conteni, data am sta sa identificam toate aceleperegrinari prin mahalale, prin localuri periferice, prin gradinile devara a Bucure§tilor, paginile de evocare ale Ci§migiului, atmosferaatat de pitoresca §i de familiars §i eroilor lui Ion Luca ; e deajunssa ne amintim, fugar, de excelenta viziune a unei zile de vara bucu-re§teana, in Caldura" mare, de Bucurestii de epoca, din Kir Ianulea,de itinerariul lui Jupan Dumitrache, explicatlui Ipingescu, la ince-putul Nopfii furtunoase, urmat de gradina Inion" spre mahalaua

VREMEA

Si,

www.dacoromanica.ro

lui, ca sa ne dam seama i 'n aceste linii generale, de cate filiatii semai pot stalbili intre Ion Luca §i Matei. Filiatii care duc la o tradiciemai veche, a prozei noastre, la Filimon, cu descrierea inahalalei Is-vorului, unde loccia Kera Duduca §i la capitolul Scene din viatasocials ", din Ciocoii vechi si noi, ca qi la pitoretile tablouri din Bu-cure§tii dela inceputul veacului trecut, din Convorbirile economiceale lui Ghica, pasionat topograf al capitalei.

Formula sainte-beuviana a familiei de spirite" in directiileacestea cats s'o folosim, cu prisosinca, nu in aceea a spiritului poesc§i a derivatfflor lui in literatura franceza. Concluzie care nu excludevariatele influence din afara exercitate asupra lui Matei Caragiale§i abundent semnalate de d. Vladimir Streinu Si de d. Perpessiciusdeopotriva. Dar ele nu sunt atat de substanta, cat de motive *i pro-cedee stilistice.

Chiar §i sub acest aspect technica lui Matei Caragiale, in Crab:de Curte-Veche, n'are aderente cu Poe §i cu Villiers de l'Isle Adam,ci mai mult cu Barbey D'Aurevilly, prin somptuozitate, culoare §imasca imperial& suparatoare azi la scriitorul francez, prea litera-turizata §i la prozatorul nostru. Estetica lui Ion Luca este clasica.in comedii, in Momente si in pove§tile lui cu talc didactic, echilibrulexpresiei este evident in unele nuvele cu fond tragic, ca In vremede razboi si fantasticitatea este o forma a imaginatiei de a sugeraadevaruri morale. Numai in Pacat si 0 faclie de Pasti stilul lui IonLuca luneca la procedee senzationale, de foileton, cu retorismpatetic.

Dela tats la fiu trecem prin cloud structuri estetice opuse ; IonLuca este de structure clasica §i Matei de structure romantics, unule atic qi altul somptuos, in ritmul interior al stilului ; unul constru-ie§te. celalalt sugera §i evoca. Stint prea evidente deosebirile, sprea nu le observa. Linde insa filiatia intre Ion Luca §i Matei capatSrevelatoare infStiqari este in esenca lor spirituals ; nu o naive ana-logie ne-a dus la scoaterea in evidenta a acestei esente, ci o sumsde analogii interne. Am insistat, poate cu oarecare abuz, asupra sen-sului degradarii de material sufletesc intre literatura lui Ion Luca §i

1 9 2 8-1 9 3 8 95

www.dacoromanica.ro

96

Craii de Curte-Veche ; numai pe aceasta intuitie fundamentals sepot stabil! analogii pe care ne-am ingacluit a le sugera ; ele s'arputea multiplica, intro cercetare mai atenta. Noi n'am tacut alt-ceva deck sa atragem atentia asupra acelor ce ni parut maiimportante. A desprinde Craii de o traditie caracteristica, a pro-zei muntene §i or4ene§ti, echivaleaza cu a contesta orice autenti-citate de peisagiu intern §i extern operii capitale a lui Matei Ca-ragiale. Filiatia ei din Ion Luca qi din sectorul Filimon, Ion Ghica§i Anton Pan ii spore§te talcul §i-i mare§te frumusetea proprie.

VREMEA

s'au

www.dacoromanica.ro

Paul Zarifopol

Paul Zarifopol a murit in plina activitate literara. and aniaflat, din notitele necrologice ale ziarelor, ca avea aproape 60 deani, ni s'a parut ca este o gluma postuma a acestui spirit vioi, lucid§i atat de actual prin atitudinea lui de estet intransigent. Moartealui brusca I-a salvat de penibila inactivitate, cea mai cumplitamoarte pentru un scriitor obi§nuit sa nuli arate semnele oboselii §iale batranetii. Caci Zarifopol reprezinta pentru not una din celemai rare specii de intelectual, aceea a izolatului homo esteticus, in-tro literature care abia s'a emancipat de atatea servituti.

Zarifopol n'a fost un scriitor popular, deli s'a risipit §i in foi-letoane saptamanale, ca §i in publicistica democrats a subsolului deziar. Ceeace 1-a tinut departe de cititori au fost atat atitudinea luiindividualists, intorsatura paradoxala a spiritului §i mai ales mani-festarea inteun domeniu care nu atingea susceptibilitatea literatilorautohtoni. Zarifopol s'a razboit, fati§ §i fare obi§nuitele politeti sti-listice, cu scriitorii streini. Cele mai intinse, mai savuroase §i limpeziin atitudine dintre studiile lui sunt acele eseuri corosive, publicatela rastimpuri §i in care a facut procesul lui Renan, al lui Maupas-sant sau Sainte-Beuve. Ad Zarifopol s'a definit, cu toata amploarea

1 9 2 8-1 9 3 8

7-7

97

www.dacoromanica.ro

98

de care erau capabile cultura temperamentul lui riguros, ad aavut curajul opiniilor, dar lipsa de ecou pe care dealtfel nu 1-acautat.

Aparitia catorva din cele mai pretioase studii, stranse in Pentruarta literara, ne reimprospateaza toata atraosfera lui de intelectua-litate, de estetism si sarcasm, de subtilitate inversunare, in acelastimp.

Ne putem pune astazi intrebalea ce-a insemnat Zarifopolpentru scrisul national ? N'a fost un cugetator, fiincica avut unsistem inchis, de idei ; fost un critic, in acceptia obisnuita a cu-vantului, fiindca n'a prof esat o discipline, cu toate raspunderile ei ;

n'a fost un creator de valori, funded Zarifopol era prea sceptic,spre a-si inalta idoli definitivi ; deaceea imagina lui literara s'a im-pus oarecum deformata, chiar in mintea acelora putini care 1-au ur-marit, in cursul anilor, I-au gustat 1-au pretuit ca pe o minte deo distinctie neobisnuita.

Multa vreme, ne-a aparut ca un pamfletar, pe planul ideilorca un umorist rece, care jongleaza cu invectiva mai mult iritatadecat violenta.

Dace refuzam a-I fixa intr'un compartiment sau altul, care esteatunci farmecul lui, caci un farmec inalterabil se degaje din peisa-giul lui intelectual, atat de pitoresc. Paul Zarifopol este un spiritindividualist si critic, un estet, care nu da alta valoare artei decataceea a propriei gratuitati §i un cititor luminat Cu un gust diavo-lesc pentru tot ce este subtilitate a expresiei si luciditate a mintii.L-am putea denumi un voltairian, in sensul larg al cuvantului, adicAo totalitate de vioiciune, nuanta si zeflemea intelectualizata.

Firea lui a fost astfel construita, incat i-a pIacut se divulge maimult ceeace n'a iubit, ceeace 1-a jignit in fibra lui de estet intr'unideal de nedisputata libertate a artei.

Zarifopol a reprezentat formula artei pentru arta" nu numaica pe un cult sentimental, dar ca pe o discipline a sufletului unechilibru al gustului.

Cum se face totus ca Zarifopol, pe care it consideram voltai-

V REME A

n'an'a

gi

oi

gi

gi

gi

www.dacoromanica.ro

rian, a jucat, in istoria culturii noastre, rolul ciudat de torpila incontra scriitorilor francezi, intro tars frantuzitd, prin influentele eiliterare, pans la o dependenta uneori exclusive ? Aci raspunsulnostru trelbue sa fie foarte circumspect ; este neindoios ca el s'a raz-boit cu clasicismul, pe care 1-a acuzat de neiertata vine a Ioculuicomun, de mediocritatea siropoasa a fardului Iiterar, ce dogmatismosificat qi de retorism ieftin. Indiferent dace Zarifopol a vazut maipretutindeni, in literatura franceza, aceasta plaga, indiferent dacene-a scuturat cativa idoli, in care am avut naivitatea sa credematitudinea It i este clara. Si atunci, ca sa utilizam insa§ nuanta ceamai distincta, dupa cum el insu§ a practicat-o ca pe o metoda, trebuesa couchidem ca a detestat clasicismul numai in ceeace are el tradi-tional, adica spiritul normalian. Zarifopol a dispretuit pe profesoriide stil, pe estetii cu pana§, pe me§te§ugarii clasicismului ; n'a vazutin clasidism deck o discipline a mintii, o masura a bunului gust,deci o metoda, cerand scriitorului o sensibilitate autentica §i maiales o luciditate care sa-1 bucure ca cea mai mare vfirtute intelec-tuala. Numai a§a ne putem explica §i rarele lui entuziasme, pentruAnatole France, clasic §i umanist, ctar necontenit viu, cu spiritulcritic treaz §i cu ironia care orienteaza bunul gust.

Zarifopol a avut ca unica norma de aprediere gustul, sau cumi-a zis el gustul intim" criteriu destul de vag, de impresionist,in insa§ acceptia pe care el i-a dat-o. Cautand alp idoli, dintre pu-tinii la care s'a inchinat, trebue sa amintim pe Flaubert, pe care 1-aaparat in contra lui Sainte-Beuve, §i a lui France insc§, 1-a explicatin cultul lui artistic, cu o intelegere pe care nici un scriitor nationaln'a dovedit-o. Dar este Flaubert un clasic, in sensul voltairian ? Nicide cum ; iata deci ca am cazut not in§ine intro capcand atat deperfida, pe care ne-a intins-o el singer. N'a mai admirat cumva §ipe alti scriitori ? Se pare ca da §i intre ace§tia sunt Villiers del'Isle Adam, Huysmans, Pierre Louys §i Henry Regnier, roman-cierul. Nuanta, metoda lui Zarifopol ni se impune din nou. Con-ceptul prea stramt de voltairianism qi de estetism trebue largit prinacela de aristocratism. Ne este teams insa a merge pe calea acestorcompletari, care prea seamand a concesiuni ; ne temein mai ales sa

1 9 2 8-1 9 3 8 99

www.dacoromanica.ro

100

hu cactem intro alts groapd periculoasd, pe care oricand acest per-fid spirit e in stare sa ne-o scoata in drum. Este mult mai prudentsa ne multumim cu o simplificare, °rick ar 'Area de simplistd. PaulZarifopol este cu precadere un estet care se conduce dupd gustulintim". Meritele lui sunt atat de covar§itoare, in acezt3ta atitudinede puritate estetica, incat ceeace ramane ca o trasatura esentiald,in fizionomia lui intelectuala, este grija, aproape spaima, de a nuamesteca, in gusturile lui, nici o materie streind artei. Zarifopol acombatut didactismul, pragmatismul de orice fel, implicat infenomenul estetic, s'a crispat in fata retorismului §i a floricelelor luide bathe, cu o violent& care I-a dus pans alcatui o ne§tearsdgrimaza ; s'a strambat, in fata contrafacerii literare, ca un rafinat,in fata unor mancari dubioase §i vulgare ; el a cultivat voluptatearefuzului, pang la repulsia organic& §i epicureismul satisfactiei pandla un fel de bucurie pudica, fiindca n'a cunoscut delirul.

Paul Zarifopol a Lost insa §i un moralist, nu in sensul fauri-torilor de maxime sau in acela al disectiei pasiunilor umane ; mo-ralistul se confuncla la el cu ironistul, cu biciuitorul locurilor co-mune, al snobismului, al confortului spiritual caldut, al falsului in-telectualism §i estetism. Consideratiile lui din acel registru alideilor ginga§e" ii completeazd temperamentul §i ne lamuresc peestetul capricios. Invectiva lui, supletea, ideologia lui (mai precis ostare sufleteasca) s'au rasfacat in aceste glose pand la saturatie §ioarecare prolixitate.

Multora, Zarifopol le-a parut un scriitor frivol, fiindca a fostmobil, fiindcd stilul era par'cd vorbit, dar cu o vorbd me§te§ugitd§i cu deosebire fiindca se amuza singur, cand i§i urmarea adversariigustului. Eroare profunda, cad eseurile lui dovedesc o informatieserioasd, un contact direct cu textul pe care-1 analizeaza §i o culturdcu multiple posibilitati de referinte. Parerea aceasta s'a risipit, cand§i-a asumat sarcina sa alatuiasca editia critics a operii lui Ca-ragiale.

PregAtirea lui filologicd, era doctor dela nu §tiu care universi-tate nemteasca, pasiunea §i disciplina pe care a pus-o in cele trei

VREMEA

a-§i

www.dacoromanica.ro

volume apdrute, n'au nimic din improvizatia diletantului. Note lemunca aprigd de identificare a unor articole ale lui Caragiale,

neiscalite sau semnate cu initiale numai, scoaterea la iveald a atatorpagini uitate in revistele timpului, ne-au dovedit ca Zarifopol po-sedd tot aparatul arid al cercetAtorului. Suntem in fata unui Cara-giale inedit aproape, prin acele articole scoase din publicatiile prd-fuite, dupd cum prefetele care insotesc fiecare volum schiteaza, cuo neobisnuitd claritate, fazele prin care a trecut talentul marelui co-mic. Cultul Jul Zarifopol pentru Caragiale (el insus un clasic) esteunul dintre cele mai autentice titluri de merit ale acestui dificil estet,care nu s'a sfiit tows sd scoatd in evidenta o valoare nationals pecare a inteles-o cu o integrald simpatie intelectuald.

Am afirmat ca Zarifopol n'a fost un critic nu este o contra-dictie cu not clupd ce 1-am elogiat pentru estetismul lui ne-intinat, I-am caracterizat ca pe unul din putinele exemplare aleacelui homo esteticus ? Zarifopol a avut preferinte artistice in-clindri temperamentale, dar n'a avut simtul valorilor. Critica luiaplicata la productia nationals este o ciudata desmintire a estetis-mului idolii lui nationali sunt atat de minusculi Ltd de victi-mile lui europene, incest to 'ntrebi data a fost posibila o atare deviere.

Zarifopol a fost un subtil analist, un eseist al propriilor luisenzatii artistice, dar n'a fost un critic. Uimitoarele lui complezente

entuziasme pentru cativa scriitori romani, sunt inexplicabile, dacesne referim la cultura si la exigentele lui atunci exists o singurd ex-plicatie : Zarifopol n'avea initiative detest in negatie. Sau poate ex-plicatia este si mai simply ? Afiliat unui grup literar, Zarifopol a pa.,cAtuit penal prin acele infirmitAti, pe care le vedea atat de clar laaltii, dar le tolera lci insu*. Spiritul lui inclinat spre bufonerie nu1-a crutat nici pe el. Din nefericire i-a lasat dapasta postumd a uneicomedii, care ()data se va poate scrie, cu verve nedumerire : Za-rifopol europeanul mutilat de complezentul contagiosul nostrubalcanism literar.

Pentru limpezirea imaginei lui ni-I revendicam numai pecel dintai.

1 9 2 8-1 9 3 8 101

;

sat:

ingine,9i

figi

;

gi

;

si

gi

gi

www.dacoromanica.ro

G. Ihr Ail e a nu

Nu este o intamplare ca primii criti...i romani sunt critici deidei. Maiorescu, Gherea, Ibraileanu, nu reprezinta numai trei mo-duri personale de a face critica. Despartiti prin cultura, prin metode,prin temperament, prin talent §i gust, ace§ti inainta§i ai criticii mo-derne se intalnesc inteun punct comun : n'au disociat definitiv cri-tica de cultura. Maiorescu a facut critica unei culturi romantice, a§coalei ardelene §i a pa§optismului, dela inaltimea veacului alXIX-lea". Cariera lui are ceva providential, dar in perspectiva tim-pului legenda autoritatii maioresciane se inciareaza in istorie §i in-cremeneste in memoria urma§ilor ca un fapt impersonal. Depe urmalui a ramas mai mult un spirit, o directive, decat o irapunatoareopera. Oricat am incerca sa reconstituim atmosfera in care criticuls'a manifestat, personalitatea lui ne apare ca un ornament in arhi-tectura literara a momentului istoric. La baza criticei lui Maiorescueste o dogma estetica: el n'a practicat critica pura, venind oarecumdin afara, din filozofie, in literature. Spirit de idei generale, de o ad-mirabila structure (nici astazi coeziunea interns a Criticelor nu s'asfarimat) Maiorescu e un dogmatic. Inchizandu-se de timpuriu in-tr'un sistem de idei, dupe ce le-a confruntat cu cazurile individuate,nu s'a coborit §i la studiul individualitatilor. Critica incepe de-ad.

1 9 2 8-1 9 3 8 103

www.dacoromanica.ro

104

iar ce ramane depe urma unui critic sunt intuitiile lui, impresiilevii, multiple §i nu ideile. Nu vrem sa spunem ca ideile de orientareale lui Maiorescu n'ar fi fost salutare §i n'ar fi continut un adevar.Dar ideile se schimba, odata cu perspectiva culturala. Certitudiniledefinitive, in critica, duc la un iremediabil statism. §i la sterilitate.Ca sa fuga de diletantism, de eroare §i sa-§i capete o autoritate in-discutabila, Maiorescu refugiat in certitudinea estetica ; din cer-titudinea metafizice a unui adevar, vazut ca trei fete dialectice aleculturii, acest hegelian s'a oprit in pragul creatiei critice, dupe cedisociase adevarul sensibil (arta) de cel rational (§tiinta) §i de celpragmatic (politica). Pans aci suntem intro perfecta metodologie aculturii, pe care logicianul a §tiut s'o impuna cu autoritate, cu dis-cernamant §i masura. Putinele lui aplicatii critice, la cazurile incli-viduale, sunt schematice, iar intuitiile lui de§i adanci §i sigure, cain cel mai intins studiu al sau, despre Eminescu poeziile lui, suntformulate cu o impersonalitate aproape inghetata. De gustul luiMaiorescu nu ne indoim nici azi ; el I -a impus pe Eminescu, peCreanga §i pe Caragiale, dar i-a impus prin prestigiul lui culturalmai mult deck prin persuasiunea, prin entuziasmul critic. Pregati-rei lui umanista i-a dat acel sentiment al valorilor, al esentelor uneiculturi, facandu-1 sa aleaga creatia de simulacrul ei. Critica lui con-sacra, prin simpla actiune orals, prin coborirea gratiei pe capulscriitorului ; cand Maiorescu acorda cateva randuri unui literat, erao condescendenta exceptionala.

Lui Maiorescu i-a urmat Gherea, ca o necesitate ; critica prease confundase cu magia. Trebuia coborita pe pamant. Polemicelelui Gherea in contra criticii metafizice" au sfa§iat aceasta aureolade care se ibucura neconditionat pontihul Convorbirilor. Formula cri-ticei tiintihice" a inlocuit, pentru vreo treizeci de ani formula cri-ticei metafizice". Noua indrumare gherista am putea spune ca alargit spatiut criticei romane, fare s'o duce mult prea departe, inesenta, de momentul maiorescian. Gherea venia si mai dinafara cri-ticei, din socialism §1 marxism. Capitolul esteticei generale este in-locuit cu un capitol de sociologie, adica unei metodologii ii urmeaza

V-REMEA

s'a

pi

www.dacoromanica.ro

alta. Dogmatismul estetic e inlocuit cu dogmatismul sociologic. NiciGherea nu e capabil de evolutie inlauntrul criticei ; ea devine des-criptive §i psihologica, dar nu aplicata la individualitatea creatoare,

-ci merge spre categorie, spre tipologic. Studiile lui despre decep-tionism", despre arti§tii proletari", despre tezism" sunt explicatiigenerale, critica de idei, trecand din arts in istoria spiritului public.Gherismul disociaza §i mai putin critica de culture deck Maio-rescu. Incidental numai, practice §i critica literara, asupra lui Emi-nescu, Co§buc §i Caragiale, dar §i aci punctul de vedere nu e in-trinsec ci exterior. In masura in care ace§ti literati pot ilustra teo-riile lui sociologice intra in preocuparea criticei lui.

Venind dupe Maiorescu §i Gherea, Ibraileanu ii continua §i-iconciliaza, de§i descinde §i el din afara criticei, dintr'o mi§care deidei politice, reformists §i de atitudine sociologice, din poporanism.Astazi este incomplete formula care explica pe Ibraileanu ca pe unexclusiv discipol al lui Gherea.

La influenta criticei lui §tiintifice se adauga influenta ideologieilui C. Stere. Gherea era tin umanitarist, Ibraileanu e un poporanistprimul isi cauta un ideal abstract, universal, secundul unul realist,incadrat intro traditie autohtona §i in imprejurari istorice specifice.Criticul Vietii Romarze§ti nu pleaca din dialectica marxista, ci dinautohtonismul lui Alecu Russo, pe care-1 opune, in mare parte, luiMaiorescu.

Spiritul criticei sociologice al lui Gherea era reformist, al luiIbraileanu e partizan. Astfel nu este de mirare ca ajunge la un ade-varat, sistem regionalist. Muntean moldovean, llberal §i conser-vator, respectiv pa§optism §i reactionarism, rural §i urban, etic Si

etnic, specific national §i nespecific devin categorii fundamen-tale, de orientare, ale criticei poporaniste. Dela aceste notiuni, dru-mul dialecticei sociologice este Iarg deschis. Sa nu uitam ca ade-vkata constructie de idei generale, sistemul critic al lui Ibraileanu,este cristalizat in Spiritul critic, opera lui capitals, unde informatia

istorica §i dialectica socials se realizeaza cu maxima capacitate. Cri-tic de idei generale, al ideilor sale, Ibraileanu a ramas pans la star-

1 9 2 8-1 9 3 8 105

gi

www.dacoromanica.ro

106

situl carierii. Ca toti dogmaticii, nu s'a format, ci s'a deformat.Oricat a evoluat ulterior (si vom vedea ca Ibraileanu a evoluat)spiritul lui n'a putut evada din cadrele generale fixate in monografiasa ; ea it define§te amplu, i1 constrange, i1 divulge, in tendintele gistructura lui intima.

Ilbraileanu dat seama ca ideile devin istorice, ca imbatra-nesc si mor ; numai asa se explica unele completari, unele abateddela sistemul criticei sociologice ; nu si-a renegat niciodata acestsistem, dar uneori 1-a omis, 1-a uitat cu 'Duna stiinta. In Scriitori §icurente, casi in brosura Dupg razboi, ne aflam in prelungirea Spi-ritului critic. Explicarea Curentului eminescian sau a operiiBratescu-Voinesti, prin dialectica sociologica indica aceea orien-tare. 0 paraseste in Note .7i impresii, in Scriitori romani straini§i in Studii literare, nu in totalitatea articolelor cuprinse in acestevolume, dar in uncle studii de aplicatie critics.

Ibraileanu a descoperit critica literara prea tarziu ; n'a desco-perit-o nici prin Maiorescu, nici prin Gherea, ci prin Bourget, dinEseurile de psihologie contimporang §i Faguet. Poate si prin Francesi Hennequin, iar faptul ca citeaza pe Gide si pe Gourmont, criticii,nu inseamna totus ca se adaptase cu suplete si la aceste spirite atatde moderne. Critica lui Ibraileanu explica ciudatul caz al unei dublepersonalitati ; una dogmatica, plina de prejudecati de sistem, a cri-ticului sociologic si poporanist, alta a unui chinuit moralist. N'aajuns, desigur, sa disocieze faptul estetic de faptul cultural, defi-nitiv. Contactul cu literatura european5 i-a dat o perspective mailarge, 1-a scos din orizontul unui regionalism critic, daunator si 1-afacut mai comprehensiv. Am recitit cateva din glosele lui in jurulunor scriitori pe care i-a admirat. Articolele despre Turgheniev,Tolstoi, Anatole France, Baudelaire, Abatele Prevost sau unclepagini despre Proust ne descopera un Ibraileanu sensibil, compre-hensiv, un moralist chinuit de problema dragostei, a fericirii, de se-cretul creatiei artistice si de valorile de arta permanente. Pasio-natul consumator de literatura" apuseana, ne indica o preferintA,aceea pentru moralistii francezi si romanul analitic. In aceste pa-

VREMEA

si-a

d-lui

qi

www.dacoromanica.ro

gini de critica psihologica trebue cautat Ibraileanu, critic afectuos,disociativ, chiar daca intuitiile lui nu merg prea in adancime.

Dupa ce comentase sociologic pe Caragiale §i pe Eminescu,spre Ibatranete Ibraileanu incepe sa se apropie §i de arta tor. E opasiune crepusculara in cultul lui pentru poezia eminesciana ; §i

daca, pe langa preocupkile de strict& istorie literara, in legatura cuopera poetului, defunctul critic ie§an a spus §i unele naivitati des-pre arta lui, nu i se poate contesta meritul de initiator in eminesco-bogie. Cu aceea§ tarzie afectiune s'a apropiat §i de Caragiale, pecare incepuse a-I aprecia §i in marea lui valoare de creator. Suntunele sugestii, unele remarce de o autentica patrundere inlauntruloperii caragialiene, chiar daca predilectia lui spre sociologie nu-1parase§te cu desavar§ire. Daca in critica psihologica s'a oprit laintuiciile de coincidenta cu sensibilitatea lui, romanul Adela, aparutdupa varsta de 60 de ani, ne-a transmis tot ce a fost mai personal,mai viu, din personalitatea lui creatoare. Lirismul de umbre §i lu-mini, analismul chinuitor, sentimentul peisagiului §i mai ales intuitiaproaspata a feminitatii ce se desprinde din acest roman ne intre-ge§te figura destul de complexa, de inegala §i contradictorie, a dis-parutului critic.

Ibraileanu lasa in urma lui un cult, tot atat de fanatic, de glo-bal, ca§i cultul maiorescian ; nu I-am cunoscut pe acest batran cusensibilitate mobila, cu verva dialectics §i insomnii torturante. Esteneindoios ca stilul critic este un stil vorbit, cu insistentele, lipsa desupraveghere, parantezele §i impuritacile lui orale. Ca Ibraileanu aavut un stil interior ne-o dovede§te Adela, testamentul artistic alunui sensibil §i al unui romantic.

Ia§ii culturali pierd, prin moartea lui, un animator. un simbolal unei mari traditii, iar critica nationals pe Inca unul dintre ina-inta§ii ei.

1928-1938 107

www.dacoromanica.ro

Lucian 131 a g a

Dela 1919 §i pans astazi, contrilbutia poetics a d-lui Blaga aluat o fizionomie definitive in evolutia liricei noui. Putem astfelsa-i surprindem elementele unei estetici §i caracteristica unei sensi-bilitati metafizice profundi personale, in etapele unui mers ascen-dent. Intre Poemele luminii §i La cumpana apelor, d. Blaga a pa§itcateva trepte de progresiva adancime inteun univers poetic, care-Idiferentiaza categoric in pitoresca panorama a liricei contempo-rane. Nu numai in tehnica expresiei, dela versificacie pans la ima-gine, dar §i in atitudinea sentimentala, vom deosebi o continuainoire. Chiar intre ultimele doua culegeri de versuri, Lauda som-nului §i La cumpana apelor, atat de inrudite prin viziunea for cos-mica, vom gasi unele note noui, in special o accentuare a desna-dejdii de cunoa§tere. Ceeace da un substrat comun operii sale poe-tice este insa predominanta ei cerebralitate. Mai discursive §i maivadit intelectualizata, la 'nceputul carierii, mai stilizata §i mai pa-tetica, printio interiorizare §i chiar o simplitate bucolici, spre ma-turitate.

Cand au aparut Poemele luminii, critica le-a clasificat repededupe anume inu§iri esentiale: idealism filozofic, expresionism, vers-

1 9 2 8-1 938 109

www.dacoromanica.ro

110

librism §i imagism violent. Estetica d-lui Blaga nu-§i ascundea ca-noanele; poate §i le exagera, cu o lucida intentie. Cugetatorul carea 'mbogatit filozofia contemporand romans cu originale eseuri astat necontenit in dosul poetului; luciditatea sa teoreticd nu absen-teaza nici din ultimele volume, insa ad lirismul s'a purificat in maremasura de ideologie directs. Prin Poemde luminii, d. Blaga opuneasugestiei muzicale a simbolismului un metaforism aproape sensa-tional. De§i poezie filozofica, lirica sa n'avea nimic din clar obscu-rul simbolist §i nici tendinta sere su!btilitate ermetid. Deaceea, afost primita Para multe rezerve de tradicionali§ti, dlar §i lard entu-ziasm prea mare de moderni§tii atat de dornici sa-§i sporeasca le-giunea, acoperita de injurii. Cu toata noutatea for exterioara, pri-mele poeme ale d-lui Blaga utilizau o factura destul de disciplinata§i organica. La ce se reduce, de fapt, tehnica sa? La o ampla corn-paratie, cu un termen concret, de puternic imagism §i un termenspiritual de transparenta intelegere. Tehnica d-lui Blaga era o corn-paratie clasid a§a cum o gasim. la Homer si Virgiliu, numai cu oaparenta dezordine formals, fiindd folosia versul liber, de o aritmiecautata pand la ostentatie tipografica. De aci caracterul exterior §isemi-descriptiv al acestui lirism cu toate semnele lui de ultim mo-dernism. Insu§ misterul filozofic al atitudinii sale in fata vietii eraprogramatic desvaluit, in fruntea poemei liminare:

Eu nu strivesc corola de minuni a lumiii.i nu ucid

Cu mintea tainele, ce le 'ntalnescIn calea mea

In flori, in ochi, pe buze on morminte...

0 mistica atat de discursiv afirmata intra si in procedeele poe-ziei clasice, a a§a numitei poezii de conceptie". Prin urmare se ex-plied repedea adaptare a modernistului Blaga. Deasemeni, subiec-tivismul viziunii sale e proclamat fati§, fie prin discursivitate, fieprin procedeul stabilirii unei corespondente explicite intre un pei-sagiu §i o stare afectiva, Personalismului acesta i se datoresc §i poe-

VREMEA

www.dacoromanica.ro

mele de confesie erotica, aproape definitiv eliminate din celelaltevolume. A§adar, evolutia dela individual la cosmic va cuceri trep-tat un univers poetic, intrezarit in a treia culegere, In marea tacercsi desavar§it in Lauda somnului si La cumpana apelor. Poezia dinPoemele tuminii corespunde primelor elemente de cugetare ale eseis-tului Blaga, acelor reflexii lirice grupate in Pietre pentru ternplulmeu. Paralelismul intre ideolog §i poet se poate urmari in fiecarenou volum de versuri; unei rezolvari poetice ii corespunde o pro-blematica abstracts. Pe masura ce inaintam in analiza etapelorlirice ale d-lei Blaga, vom mentiona §i simetrica aparitie a unui eseu,coincidand cu ritmul interior al poetului, in continua cautare desine.

Dace am insistat asupra Poemelor luminii, mai ales in ceeacele apropie mai mult de vechea poezie, am facut-o §i din convinge-rea ca d. Blaga nu-si manifests inch un precis univers poetic §i nicinu se fixeaza in formula expresionista. Sunt numeroase indicatii ca,in primul sau volum, descinde din romantismul german al secoluluitrecut, in special din lirica plina de simboluri §i plutind in reveriea lui Novalis. Sensatia infinitului, a ve§niciei §i cultul misteruluicosmic formeazh aspiratia comuna a poetului roman cu romanticagermane. 0 strofa ca aceasta, din La mare, este semnificativapentru nostalgia ei :

EuStau pe farm si sufletul mi-e dus de-acasa :S'a pierdut pe-o cararue 'n nesfarsit .7i nu-si gaseste

Drumul inapoi...

Disocierea personalitatii in aspectul ei corporal §i cel ideal esteuna din caracteristicile poeziei de idealism filozofic a romanticilorgermani. Simultan cu Poemele luminii apar Pietre pentru templulmew cate din reflexiile de aci, despre nature, *Uinta, folozofie §ireligie nu se aseamana cu maximele poetului cugetator Novalis ?Despre expresionismul d-lui Blaga se poate vorbi, abia dela apa-

1 9 2 8-1 9 3 8 111

www.dacoromanica.ro

ritia Pagilor projetutui, in care viziunea apocaliptica, deformarearealitatii prin excesul de crestere al eului si hieratismul de atitu-dine marturisesc o progresivd anulare a obiectului, inlocuit cu su-biectul. D. Blaga insu§ a definit expresionismul ca redarea lucru-rilor sub specie absoluti, adica facand abstractie de individuali-tatea for si facand abstractie de notiunea for tipica de specie".(Filozofia stilului, pag. 70).

In Poemele luminii, se afla nenumarate semne de impresionism,de o specie violenta, cum este si expresia sa imagista; in Pasii pro -tetului se face trecerea dela impresionismul de sensatie la expresio-nismul care tinde sa spiritualizeze materia. Este insa numai un co-ridor de legaturA'cu In marea trecere, Lauda somnului si La' cum-pana apelor. Un descriptiv nou, de viziune bucolica se manifestsin aceasta fazes de tranzitie, in care poema se desfasoara amplu,pans la retorism, iar natura este Inca vazuta ca un peisagiu ex-terior. Dupes cum in Poemele luminii ne regasim in atmosfera ro-mantismului german, in Pasii pro fetului luam contact cu elanuldionisiac si cu profetismul lui Zaratustra. Personalismul nu maieste o atitudine directd, ci una simbolica; e un semn al puterii crea-toare, o forma a elanului cosmic.

Intre poetul si eseistul Blaga paralelismul se mentine si de dataaceasta. Raportul intim dintre Pagii pro fetului si Fete le unui veacse stabileste prin acceptarea atitudinei dioniziace a lui Nietsche.Poezia d-lui Blaga este necontenit o filozofie plasticizata, cu sin-gura deosebire ca liricul si-a cucerit progresiv o viziune cosmica.,s'a purificat de discursivitate, pan& a ajuns la inlocuirea obiectuluicu o patetica imaging subiectiva.

Indicii despre noua atitudine se gasesc si in Poemele luminii;citam pentru orientarea spre nietscheanism si teoria supra-omuluiInima :

0, inima : Marturisiri afunde and in ea...Uimit cu mintea mi-o ascutii 'n intelesuri marlSvacnirea i-o destram...

112 VREMEA

www.dacoromanica.ro

0, inima;Nebuna cand se sbate 'n joc safbatic,Atunci imi spune ca din lutul eiA lost facut pe vremuri vasul,In care Prometeu a coborit din cerAprinsul jar, ce 1-a furat din vatra zeilor,In timp ce zarile se ridicau peste Olimp

ascundeau in poala steleleCa un sgarcit comoara de aur...

Procedeul imagist nu este complect parAsit §i inlocuit cu pei-sagiul minutios, dar tonul profetic, retorica largA §i hieratismul deatitudine sunt evidente. In final, apare §i idealul supra-omului:

0, inima: Cand pieptul ea mi-1 sparge cuBat& de plumb,etunci imi striga indrazneata,

Ca peste veacuri lungi §i goale qiCand Dumnezeu se va `nclemnaSa faca o alts lume

omenireDin neamuri marl de zei

Stapanul bun va plamadi atunci din lucrul elPe noul Adam...

Viziunea cosmica din Pa§ii profetului se amplificA inteun pan-teism pe care 1'1 putem u§or defini, din numeroasele elemente; e onoun orientare a poetului. In totalitate insA, volumul este o etapade lichidare a imagismului din Poemele luminii §i o indreptare sprealte zari. Clam cateva piese in directA continuitate cu cea dintaimanierA: Infrigurare, Amurg de toamna, Vara, Leaganul puteaufoarte bine sA fie grupate intre primele poeme, de care le apropieprocedeul comparatiei largi §i al imaginei plastice.

Credem Ins ca entuziasmul dioniziac §i suflul profetic suntaccidente in esenta lirismului d-lui Blaga. Mai molt atitudini ideo-

1 9 2 8-1 9 3 8

7-8

113

Si-si

pistil,

Si-o

www.dacoromanica.ro

114

logice versificate, ele justifica un popas al inteligentii cercetatorului,farA adeziune a sensibilitatii. Flacara interioara este mai curand si-mulate, prin retorica §i imagine sensationala.

Iata profetismul programatic al poetului, in piesa liminara, dupacum vAzusem §i afirmarea discursive a unei mistici, in Poemeleluminii :

Ali-am infipt Wade in stanci.Ca sg-mi arate cat mai multi din a§trii boltiiPgmantul i§i apleaca muntii 'n calea meaCa o Camila umerii ple§uvi.Ori unde-a§ mergeprin multimeincancat de visuri, care duc spre marepa§ii mei tainici... sunt a§a de tacuti,cg nu-i aude nimeni imprejur,dar pa§ii mei WO sunt a§a de tainici,cg se-aud pang `ntr'al qaptelea cer.Eu sunt profetul, fantoma vremii nu m'atinge.

Atituddne gestitculata, ca §i .aceea din Veniti dupa mine, to-varg§i I

Veniti, dupg mine, tovaraqi, sa bem IHa, ha I Ce licare§te aqa straniu pe cer ?E cornul de lung ?Nu, nu I E un ciob dintr'o cups de aur,ce-am spart-o de boltscu bratul de fier.

In acest spirit dionisiac e turnat mult din romantismul egocen-tric al secolului trecut, ceva din hipertrofia personalista byroniana;nietscheanismul ramane o nociune prea abstracts, nefiind inviatin substanta poetics. Cea mai caracteristica peoma pentru acestfel die belie profetica, Dati-mi un trup voi munfilor, mgrilor, parea ne da dreptate :

VREMEA

www.dacoromanica.ro

Numai pe tine te am; trecatorul meu trup§i totu§flori albe §i ro§ii, eu nu-ti pun pe frunte §i 'n plete,caci lutul tau slab,mi-e prea stramt pentru stra§nicut sufletce-1 port...Da'i -mi un trupvoi, muntilor,marilor,dati-mi alt trup sa-mi descarc nebuniain plin IPamantule larg fii trunhiul (sic) meu,fii pieptul acestei naprasnice inimi,prefa-te 'n laca§ul furtunilor, cari ma strivesc,fii amfora eului meu indaratnk IPrin cosmosauzi-s'ar atuncia maretii mei pa§i§i-a§ apare navalnic §i libercum sant,Pamantul e slant;Cand as iubi,mi-ag intinde spre cer toate marile meteca ni§te vanjoase, salbatice brae fierbinti,spre cersa-1 cuprindmijlocul sa-i !rangsa-i sarut sclipitoarele stele.Cand a§ uri,as sdrobi sub picioarde mele de stanca,biefi soricalatori§i poate-a§ zambi.Dar numai pe tine te am trecatorul meu trup.

1 9 2 8-1 9 3 8 115

www.dacoromanica.ro

116

Panteismul, care este mai accentuat insa deck profetismul,identificam intr'un simt al bucolicului, de gingasie rustics si pros-petime a peisagiului. El se manifests mai poetic decat profetismulretoric. Este si elementul cel mai prep- s din Pasii profetului; or-ganic pentru cugetarea si sensibilitatea d-lui Blaga, panteismul setransforms intro viziune completa, tiranica, in a treia orientare apoetului.

Complicat cu teoria traditionalismului de esenta traca (Perestrecolorate) §i cu un intreg simbolism folkloric, el indreapta inspiratiascriitorului spre o noun fats, care incepe ct..; In marea trecere. De-acum panteismul d-lui Blaga da un fior metafizic poeziei sale, ii im-prima o tragica neliniste, o aspiratie spre absolutul mortii si al mis-terului ridicat la potenta cosmica. Un dramatism Eric, concentrat, olunecare in legends si simbol va fi ultima regiune in care se situ-eaza poezia sa. Peisagiul se interiorizeaza total, devine semn Eric,natura o pura ecuatie sufleteasca, deci e transpusa intro singurainterpretare expresionista.

Inainte de a trece la analiza acestei faze a poeziei d-lui Blaga,cea mai valoroasa dealtfel, amintim ca panteismul formeaza conti-nutul poemului dramatic Zamolxe, foarte caracteristic pentru cu-getarea si nelinistea sa spirituals. In Pasii profetului, it gasim innenumarate peisagii bucolice. Reproducem cateva, pentru edifi-care; in poema Pan, zeul traeste in mijlocul unui decor de presim-tiri primavaratece :

Iln miel s'apropie printre tufisuri.Orbul it aude zambeste,caci dare Pan mai mare bucurie,cleat de-a prinde 'n palme 'ncetisor capsorul mieilorsi de-a le cauta cornitele sub nastureii moi de lana.

Apropierea de natura, in acela§ cadru. bucolic, o gasim si inaceasta reminiscenta Din copildria mea :

Pasteam cu altii gasteie 'nCu giingurit de our imi venea cate-un boboc

VREMEA

iI

arinisti.

www.dacoromanica.ro

§i imi prindea cu prietenie 'n ciocsfarcul urechii,.7i plopii tremurau, stravechii.Cand toropit priveam prin gene,cum boii se mi§cau prin Pori de sanzienepe sub salcii,ma miram ca ei nu vadcu varful coaracior ca melcii,§i boii boii-§i rumegau ciildura pe sub salcii.

sau, din Moartea lui Pan, aceste notatii :

Prin miri§te se joacapared fi vitei,iar vitele de vietin in palmebrotgcei.,.

sau, din finalul aceleeas poeme :

°data zeul t§i cioploaun fitter din nuia de soc ;piticul dobitoci se plimba pe palma.,i 'n scaparari de putregaiuPan descoperi miratca prietenul avea pe spate-o cruce.

Dar toate aceste elemente de panteism si viziune bucolica aumai ales rostul sa pulverizeze perema construita printr'o comparatieclasica, din primul volum, sä lichideze o tehnica si sa improspatezeun material poetic. Odata cu aparitia motivelor folklorice din Inmama trecere, ne indreptam spre o not:a tehnicA si un bine conturatunivers liric.

1 9 2 8-1 9 3 8 117

www.dacoromanica.ro

118

Poezia d-lui Blaga afirma o viziune mistica a lumii ; eseistul sidramaturgul, pe cal diferite, urmaresc acela§ scop. In Poemele luminii, mistica apare ca o prelungire a liricei novalisiene ; in Pa§iiprofetului este o mistica a pamantului, a vegetatiei 1W si vietatilorcare-1 populeaza panteism simbolizat in realitati concrete, impletitcu o mistica a supra-omului si a elanului dioniziac, ca semn al pa-terii creatoare. Toate aceste ipostaze de misticism au la baza con-cepte corespunzatoare, in ordinea atitudinii filozofice. Prin structureintelectuala tendinte, d. Blaga a premers tuturor dorintelor pro-gramatice si sgomotoaselor manifeste spiritualiste din ultimii ani.La un moment dat, misticismul d-lui Blaga a coincidat cu miscareaatat de sterile in idei si realizari artistice a ortodoxismului. S'a treatastfel o confuzie, asociindu-i-se opera ortodoxismului decorativ,retoric si de compozitie ca teme date ale d-lui Crainic. Nimic maifals, fiindca poezia d-lui Blaga are cu totul alts esenta ; desfasu-randtu-se dinteun nucleu metafizic, dintr'un veritabil Weltan-schaung, ea s'a realizat in afara cadrelor istorice ale ortodoxismuluinational. Ceeace a mai facut posibila aceasta confuzie intre apro-pierea inspiratiei sale de motivele folklorului- autohton, si mai aleso paradoxala teorie a traditionalismului, formulat in Ferestre colo-rate. Deaceea, este neaparata nevoie sa lamurim substratul filozofical acestui traditionalism, de nuance a-istorica. D. Blaga este primulcercetator la not al filozofiei culturii, care a introdus notiunea destil cultural. Organizata mai amplu in Origina tragediei, conceptiastilului cultural, are, in insas simbolica filozofului german, un senstotal metafizic. Cand Nietzsche gaseste origina tragediei grece§tiIn cultul zeului Dionysos, nu da o explicatie istorica artei elene, ciuna metafizica. Tot astfel, tend d. Blaga cauta un fundament tra-dgionalismului satt, in origina unei spiritualitati trace, semnaleaza ocontemporaneitate in absolut. Aceasta teorie, coroborata cu aser-tiunile din Silogismul slay §i Revolta fondului nostru nelatin nu suntreluari ale unor forme istorice de culture, cum ar El ortodoxismul,ci simple orientari spre anume permanente sufletesti, ignorate ingama posibilitatilor de creatie artistica. Pe baza tor, d. Blaga isi jus-tified o viziune tragica a vietii, acceptata ca o fatalitate ancestrala.

VREMEA

§i

g

www.dacoromanica.ro

Cel mai inver§unat adversar al ortodoxismului decorativ, al misticeioficiale versificate este insu§ poetul Laudei somnului.

In ipoteza traditionalismului de origins track ideea de con-temporaneizare a unei esente suflete§ti are sensul precis de feno--men originar". Inca °data, eseistul ne ajuta sa intelegem valorileintime pe care se sprijina poetul.

Etapele misticei d.lui Blaga intrevad absolutul, in tot atateaipostaze cat §i volumele sale de poezie. In Poemele luminii ii fixeazain idealismul romantic ; in Paqii profetului in profetism §i panteism,iar In marea trecere, sl localizeaza inteun tragism al eului care nu.-§igase§te lini§tea de sine, dintr'o frenetica aspiratie a cunoa§terii di-vinitatii. Desnadejdea cosmica devine ad o senzatie interioara, deo halucinanta prezenta. Daca Dumnezeu nu se revels direct, II ga-se§te intro universalitate concret dar indirect revelata. Panteismulin care ancoreaza poetul este el insu§ un prilej de tragism.

0 durere totdeauna mi-a fost singuratatea ascunsaDumnezeule, dar ce era sa fac ?Cind eram copil ma jucam cu tine

'n inchipuirel to desfaceam cum desfad o jucarie.Apoi salbaticia- mi-a crescut,cantarile mi-au pierit, -fi Para fi fost vreodata aproapeto -am pierdut pentru totdeaunain tarifa, in foc, in va-zduh pe ape.

Ca in cosmogoniile filozofilor §coalei din Milet dand uni-versului o esenta diving, manifestata prin materiile constitutive, po-etul nu-§i destrama in neant o credinta, care a inceput sa se clatine,din cauza unui exces de analiza.

Dar in dorinta unui Dumnezeu revelat ca un contact indivi-dual, in fata tacerii lui, sfa§ierea launtrica it duce la o adevaratadrama metafizica

Intre rasaritul de soare 0-apusul de soaresunt numai Una §i rang.

1 9 2 8-1 9 3 8 119

$i

sa -mi

:

gi

www.dacoromanica.ro

In cer te-ai inchis ca'ntr'un coringo, de n'ai fi mai iniudit cu moarteaCleat cu viata,mi-ai vorbi. De-acolo unde egti,din pamant on din poveste vorbi.

(Psalm)

Nevoia de a-si crea un mit este mai puternicA decal inclinareaspre negatie, oricata neliniste i-a inveninat sufletul. Dela aceastApremiss dramatics, spiritul porneste in cautarea unui contact cuabsolutul :

Frunzare se boltesc adancipeste o "ntreaga poveste.Nimeni nu vrea sä fie altfel cleat este.Numai sangele men striga prin paduriClupa indepartata-i copitarieca un cerb batrandupg ciuta lui pierduta in moarte.

(In marea trecere)

Constiinta ca exists o 'ntreaga poveste" a universului indic5aspiratia spre mit. iar adulmecarea lui patetia este o probabilitatecA poetul va crea un paradis personal. Pans la realizarea lui.spaima unui gol cosmic ii biciuieste desperarea, ca in Un ompleaca peste margine, poem de o simplitate majestuoasA in tris-tetea lui :

Maplec peste margine :nu sat: e-a mariion a bietului grand ?Sufletul imi cade in adancalunecand ca un inelilintr'un deget slabit de &ailVino sfar§it, afterne cenu§e peste lucruri.

120 VREMEA

mi-ai

iiis'a

www.dacoromanica.ro

Nicio curare nu mai e lungg,Vino sfarsit.Pe coate Inca °datama mai ridic o schioapg dela parnantfi ascult :

apg bate 'ntr'un farm.Altceva nimic, nimic,nimic.

Cat de departe suntem de seninatatea descriptive lirismulvaporos din Poemek' luminii. Tehnica s'a modificat §i ea radical.Poezia nu mai este o singura §i ample comparatie, ci o imaginelauntrica, atmosferizand elementele descriptive intr'un strigat pa-tetic. Lirismul s'a adancit, s'a concentrat §i fata de retorismul so-nor din Pasii pro fetului, unde siguranta interioara se iluziona in-tr.() certitudine de hipertrofiat profetism. Chiar panteismul s'acolcrat de tragedia sa intima, pierzandu-§i fragezimea bucolica §iexterioara.

Sernetia lui Zaratustra e inlocuita acum cu umilinta unui pust-nic, mergand spre moarte :

Viafa mea a lost tot ce vrei :cateodata tiara,cateodata" floare,cateodata clopot ce se certa cu cerul.Azi tac aici, golul mormantuluiimi sung in urechi ca o talanga de but.Astept in prag racoarea sfarsitului.Mai este mult ? Vino tinere,is taring un pumnfi mi-o presarg pe cap in loc de apg fi yin.Boteazg-mg cu pamant.Umbra lumii imi trece peste inimg.

(Calugarul batratt imi §opte§te din prag)

1 9 2 8-1 9 3 8 121

si

pi

www.dacoromanica.ro

122

stare de asceza §i simt al mortii, care-i da o iluzie de mit sfant :

Ziva vine ca o dreptate facuta pamantuluiFlori peste fire. de marlimi lumineaza din largaureole pierdute pe camp de sfintii trecutului.

(Inviere de toate zilele)

Insa aspiratia spre moarte, venita din nelini§tea omului, intr'ununivers pustiu de divinitate, vestita de duhuri nevazute se accen-tuiaza tot mai adanc, in poeme ca : Bunatate toamna, Din cer avenit un cantec de lebada, Noi cantarotii leproqi, Scrisoare, Tainainitiatului, Amintire §i Cuvantul din urma, in care sfa§ierea acuteis expresia unei sobrietati patetice.

Calificarea de filozofie plasticizata pe care am dat-o lirismuluisau se verifica succesiv. Cu cat imaginile interioare se stilizeaza, cuatat §i expresia se modifica. Parasind schematismul de structure §iimagismul senzational din Poemele luminii, scuturandu-se de reto-rismul cu primejdii de bombasticism din Paqii projetului, adancin-du-se 'n patetic Si drama de con§tiinta (mai just intro tragedie acunoa§terii) poezia d-lui Blaga dobande§te §i o tehnica noun,incepand cu In marea trecere. Zona de experienta decisive pentruevolutia sa spre maturitate, cu toate aparentele de vers-librism, cutoate inrudirile formale, insa evidente, cu inceputurile sale, de-acumpeisagiul se interiorizeaza definitiv, iar spiritualizarea obiectului itfixeaza in inijloacele de sugestie expresioniste. Nu este mai putinevidenta o condensare a substantei suflete§ti §i o cre§tere a ecouluiliric, prin patetism metafizic. Imagina nu mai este un element au-tonom ; figuratia se Inseriaza intro succesiune afectiva, alcatue§teo atmosfera, iar poemul intreg devine el insu§ o imagine mare, unsim(bol al unei stari sentimentale.

Spuneam de o largire a inspiratiei d-lui Blaga, in sensul folo-sintii unor not materiale, luate din folklor. Cateva exemple, ne potconfirma asertiunea :

VREMEA

www.dacoromanica.ro

sau :

Uite, e sears.Sufletul satului falfaie pe rang.5 not :ca un miros sfios de iarba Cliata,ca o cadere de fum din streqini de pale,ca un joc de iezi pe morminte inalte.

Sub Frunze 'nalte mergem mai departe, tot mai departe.Dihanii negrene adulmeca din urmaqi, NS nde mana larvaunde am calcat qi unde-am stat.

sau, insfar§it :

De-acuma joc. Fiica pamantuluisiinii qi-i ingradefte cu spini.Se prapadasc de vedeniapopii luminei,popii adancului.

Desigur, simbolismul folkloric pe care atatia traditional4ti 1-auexagerat, ca sa anexeze opera poetului unor teorii neo-samanAto-Este, este accidental. D. Blaga este prea saturat de ideologie me-tafizica, spre a cadta in simple platitudini ortodoxe sau numai detraditionalism decorativ, dup5 retete literare.

Analiza poeziei d-lui Blaga nu se poate limita la analiza teh-nica. Lirism de substanta filozoftia, ea pretinde o cat mai atentadescifrare a continutului, funded ideologia alimenteaza experientasa intima. Daca unei evolutii ideologice ii corespunde §i una for-mals, aceasta se datore§te structurii fiecarei pozitii spirituale.

Cu Lauda somnului, intram intr'un univers liric descatu§at dematerie ; constatand absenta unui Dumnezeu palpabil in realitate,

1 9 2 8-1 9 3 8 123

www.dacoromanica.ro

substituindu -i o prezenta panteista, ca sa-si suporte tragedia decunoastere, poetul isi creiaza o lume de mit, de legends naive sivirginitate pre-rafaelita a omului, salvandu-se de indoiala. Cu toataunitatea aproape compacts a fiecarui volum de versuri, trecerile dela o atitudine la alta nu se fac brusc. Totdeauna gasim elementepremergatoare, in culegerea anterioara, pentru eventualele orientari.Tehnic, d. Blaga este mai aproape de Lauda somnului si La cum-pana apelor prin In marea trecere. Peisagiul spiritualizat de-aci varamane o cucerire definitive a poeticei sale. Un univers a-spatial sia-temporal, simbol al sensibilitatii, se statorniceste in ultima sa evo-lutie lirica. De-acum, d. Blaga dialogheaza numai cu demonul satinterior. Realitatea obiectiva dispare. Actul poetic e un act de cu-noastere, in forul sau intim. Experienta metafizica se 'nchide intr'uncer mat, pe care nu se mai proecteaza timbre terestre. Poetul semisca inteun absolut creat din sine. Nu va ajunge la ermetism for-mal, cum a sfarsit experienta poetics a Ion Bar Ibu, Pastrandinsusirile formale din In marea trecere, d. Blaga isi creaza un er-metism psihologic. Experientele sale sunt in primul rand metafizice,apoi estetice. Cum spuneam mai sus, poetul ne da totdeauna ele-mentele noilor sale orientari spirituale. Le gasim si In marea trecere,ca o pregatire spre Lauda somnului.

rata procesul presimtit, in scopul unei polivalente raanifestari aeului sau :

D5-mi m:ina to treatorule, si tu care mergi,fi tu care vii.Toate turmele pamantului au aureole sfintepeste capetele forastfel ma iubcsc de-acum :unul intre multi,si ma scutur de mine insumica un cane ce-a iesit dintr'un rau blestemat.Sangele meu vreau sä curga peste scocurile lumiisa 'ntoarca rotilein mori ceresti.

(Am inteles pacatul ce apasa peste casa mea)

124 VREMEA

;

www.dacoromanica.ro

sau aceastA strofa finals din Fiu al faptei nu sunt, unde apar pri-mele t lemente ale unui legendar tunvers, prevestind Lauda som-nului :

Intrebator fratele ma prive§te,Mirata ma "ntampina sora,dar incolacit la picioarele melem'astulta §i ma pricepe prea bine§arpele cel cu ochii de-apururi inchi§ispre intelepciunea de dincolo.

Cea mai caracteristica poems, pentru viitoarea mistica esteinsA Semne. Discursive, analitica in expresie, este totus ark de pre-tioasa pentru materialul ei sufletesc, in care gasim schema unui noucontinut :

Porumbii prooroci isi scaldsaripile inegrite de funinginein ploile de sus,eu cantsemne, semne de plecare sant.

Simplificam, reproducand numai strofa finals alaturi de ceadintai, si mai plina de sens :

Lapadati-va coarnele moartebatranilor cerbicum pomii ifi lase frunza uscata,§i-apoi plecati :aci fi Parana invenineaza,aci casele au incercat candvaiä ucida pe copiii omului.Scuturati-va de pamantfi plecafi,caci iata aci vinul nebun al vietii

19 2 8-1 9 3 8 125

www.dacoromanica.ro

scurs in scrum,dar orice alt drum duce in poveste,in marea, marea poveste'.

Dupa faza de tragiCA singuratate, cauzata de neputinta de a ise revela direct divinitatea, poetul iii creaza o metafizica personals,cu un sistem de mistere, din a caror intuire alimenteaza un noustadiu al lirismului,

Misticei poemelor din Lauda somnului §i La cumpana apelorii corespunde dialectica aplicata la teoria cunoa§terii din Eonul dog-matic Cunoa§terea luciferiana. Disociind, zonele de cuno§tinta,prin intelectul ecstatic §i cel enstatic §i deosebind cateva straturi deaustere inlauntrul conceptelor, d. Blaga purcede la o alts expe-rienta lirica.

Exists o lucida con§tiinta a in§elarii de sine, din motive ideale ;metafizicianul trae§te aceasta drama mai intens decat sceptical lini-§tit prin universals desamagire. Tragedia de cunoa§tere experi-mentata de poezia d-lui Blaga i-a lasat o aspiratie spre moarte,care-I insote§te chiar §i in aparenta lui impacare cu lumea. Metafi-zica sa clade§te un univers legendar, in absolutul unei candorioriginare, din cenu§a marilor indoeli care s'a lasat pe fundul sufle-tului. Urmatoarea recapitulare a aventurilor sale spirituale, con-semnata in poemul Tristete metafizia marturise§te toata dramapoetului pornit sa caute absolutul, sub diferite ipostaze :

Am zabovit indelung intre standTanga sfinfi batrani ca ghicitorile tarn,§i-am ageptat sa" se deschidao feretastra de scapareprin puternice spatii de sears.Cu tofi §i cu toatem'am svarcolit pe drumuri, pe tarmuri,intre ma§ini 'n biserici.Langa fantani fara fund

126 VREMEA

i i

i§i

§i

si

www.dacoromanica.ro

tni-am deschis °child cunoa§terii.rugat cu muncitorii in sdrente,

am visat langa of cu ciobanii0-am a§teptat in prapastii cuAcura ma aplec in lumina0 prang in tarziile rama0teale stelei pe, care umblam.

Ca toate versurile, in care poetul i§i exprima ideologic sfa§ie-.

rile_ con§tiintei, discursivitatea. atenueaza lirismul ; pasagiu de lu-cida valoare documentary a biografiei sale morale, el ilustreaza aceadesnadAjduita lupta cu sine insult, din care se na§te §i nevoia dea-§i crea un mit de reculegere. Pe acest fior de tristete metafizica

va cladi universul sau paradiziac, inteun absolut in care timpul§i spatiul ii dau con§tiinta eternitatii. Tresariri ale singuratatii mo-rale se ivesc totu§ necontenit. Drama izolarii din In marea treceren'a amutit nici in Lauda somnului, uncle ajunge totu§ la o pacificarein legends

Arbori cu crengi tagaduitor aplecatefac scoarta in jurul unui launtric sus pin.Pe toate potecile zileicu surds tomnaticse rastignesc singuriCristo0 inalti pe cruci de arin,grele din inaltimi cad ciocarliilacrimi sunatoace ale dumnezeirei peste ogor.Pe drumuri pornit iscodetsc semneleintregului rotund departat :pretutindeni e o tristefe. E o negare. E un sfit."5-0t.

(Tagaduiri)

Dar noutatea acestei etape poetice a d-lui Blaga nu trebue-cau-tata in tragism, ci intr'o metafizica facuta sensibila prin imagini.Daca n'ar parea curios, am denumi poezia din Lauda somnului o

1 0 2 8-1 9 3 8 127

i§i

Mam

sfintii.

www.dacoromanica.ro

forma dialectics a sensibilitatii. D. Blaga este in eseurile sale unatat de subtil dialectician, construindull o gandire mitica, cu ofrenetica desvoltare interioara. Ce sunt altceva dialogurile platonicedecat realizari de incantatoare gandire raffle& rezolvate cu ajutoruldialecticei 7 Ca sa ne convinga de existenta sufletului, in Phedon,filozoful grec parase§te calea argumentarii logice, folosindu-se nu-mai de simboluri. Tot astfel, d, Blaga nu-§i creaza un univers le-gendar dinteo cunoa§tere rationala. Poemele din Lauda somnuluisunt revelatia acelui intelect ecstatic, disociat in Eonul dogmatic,singurul in stare sa dea o cunoa§tere absoluta. Poezia devine astfelo ecstazie :

Dainue un suflet in adieri,fara. azi,!Ara Teri.Cu svonuri surde prin arbori.se ridica veacuri fierbinfi.In somn sfingele meu ca un valse trage din mineinapoi in parinti.

(Somn)

Cu elemente de decor biblic, dar &Ira caracterul pur descriptival ortodoc§ilor versificatori, d. Blaga i§i fixeaza nelini§tea in mitulcre§tin :

Pretutindeni pe paji§ti §i pe ogorserafimi cu parul ninsinseteaza dupli adevar,filar apele din fantiinirefuza (Agile lor.Ara nd fara indemncu pluguri de lemn,arhangheli se plangde greutatea aripelor.Trece printre sori veciniporumbelul sfantului duh,

128 VREMEA

www.dacoromanica.ro

cu pliscul stinge cele din urma lumini.Noaptea ingerii goisgribulind se culca in fan :vai mie, vai tie,paienjeni multi au umplut apa vie,°data vor putrezi §i ingerii sub glie,tarana va seca povestiledin trupul trist.

(Paradis in destramare)

Spuneam ca poetul i§i va crea un eden legendar, ca o revelatiea cunoa§terii. Infaptuit din materialuri traditionale, ramane insa ununivers personal, in care se consuma tragedia sa metafizica. D.Blaga nu este tin ortodox, desi a fost revendicat de traditionalistiicare zugravesc anemici sfinti pe foils si cultiva ingeri in gradinile fortransdanubiene. Daca aparentele ar putea in§ela aci, prin acuniu-larea excesiva a unor elemente de regisura ortodoxA, reproducereapoemei Biblica risipeste orice indoiala in privinta sensului metafizica mitului crestin, in con:ceptia d-lui Blaga :

Amiaza e dreapta. Linistea se rotunjeste albastra.Sboruri spre ceruri crest.Glasuri se irosesc. Fiinte se opresc.Vitelul in trupul vacii ingenunchiazaca `ntr'o biserica.Match' Precista, to umbli si astazi razandpe carari eu jocuri de apa pentru broaste testoase.Intre ierburi inalte goalecopilul desbracisi-1 invett sa stea in picioare.Cand e prea rautl adormi cu zeama de maci.Pentru tine lumea e o pecetepuss pe-o taina si mai mare :de aceea mintea nu ti-o muncesticu nimic

1 9 2 8-1 9 3 8

7_g

129

siti-1

www.dacoromanica.ro

in casa langa blidarul cu smalturi rarein fiecare zi pazegi cu rabdaresomnul mare/ui prune.A mustrare clipindto superi doarand ingerii trantesc prea tare wilevenind sau ie§ind.

Legenda biblica umanizata se 'nfaptueqte intr'un cadru idilic.Insa divin §i uman se contopesc ; miracolul e un fapt normal, mi-ticul o realitate intr'un univers neprecizat topic. Ceeace a ratat d.Ion Pillat, in Biserica de altgdata, prin nationalizarea mitului biblic,facand din Iosif §i Maria niqte tarani arge§eni, sau ceeace la d.Crainic devine miracol cu mecanism la d. Blaga se petrece ina-temporal si a-spatial. Elenrentele traditionaliste ca il adormi cuzeama de mad" sat: in casa langa blidarul cu smalturi rare", sauadmirabilul final, in care ingerii trantesc prea tare u§ile", nevazute§i tows sugerate de§i luate din folklorul national, n'au nimic jig-nitor in materialitatea tor. Deosebirea dintre poetul mistic tempera-mental §i misticul cu reteta se evid'entiaza in Bibliea, singura reali-zare poetics a unei teme speculate pans la banalizare de misticiifare mesagiu. Utilizarea motivelor bilblice este destul de restransain mistica d-lui Blaga ; cu exceptia poemei loan se sf 60e in pustie,nimbul de legends din Lauda somnului invalue un univers scos dinsimboluri personale. Mai curand aflam o abundenta de motive fol-kloristice, pentru alcatuirea unei atmosfere de primitivism ; mito-bogie §i geologie legendarti, iata cele doua elemente constitutiveale fictiunii sale :

Cai galbeni §i-aduna sarea viefii din ierburi.Mocnind sub copaci Dumnezeu se face mai micsä aiba loc ciupercile ro§iisä creases sub spatele lui.In sangele oilor noaptea padurii e vis lung grew.Pe patru vanturi adanci

130 VREMEA

§i

www.dacoromanica.ro

patrunde somnul in fagi batrani.Sub scut de stanci, undevaun balaur cu ochii intor0 spre steaua polaraviseaza lapte albastru furat din stani.

(In munti)

Aibsolutul trait in imaginatia poetului se identifica uneori §i cuamintirea etnica :

Pe marginea Vistuleisemanatorii se uita pierdufi in sorburi.0, pe subt ziduri §i 'n scorburicate jivinii 0 '§oapte 1Acum o ink, de anicronicar eram aici unui noroc.schimbacios,cronicar roman fugit spre miaziinoapte.Pe marginea Vistuleimi-am ingropat in nisip voevodul.Fara sfar0t, iara 0 iar4i-a dat prin ample §i degete rodul.Aci e 0 turnul cu puntile trase.Coco§ul de fier ma-aminte0e c'un strigatde cafe on strabuno furtuni fi galbene vanturitrec peste case.

(In jocul intoarcerii)

Ecoul etnic, folklorul, panteismul se impletesc intro imagineglobala, ca existence in absolut. Stare de spirit care se regase§te §iin Peisaj transcendent, Asfinfit, Echinocfiu 0 Ora§. vechi. Sensa-cia de absolut este atat de acuta, in Lauda somnului, incat se in-cheaga intro imagine interioara, fara aderencele indicate papa acum.0 spiritualizare a lucrurilor, reduse la valoarea de simple semne,strabate cateva din cele mai puternice poeme. De o si=plitate a ex-presiei §i de factura clasica, in versificatie, ele alcatuesc unele dincele mai frumoase acorduri lirice ale d-lui Blaga. Aci metafizica

1928-1938 131

www.dacoromanica.ro

152

clevine sugestivA, tarA depozitarea abstractiiior. tat& sensatia cletimp absolut, in Cap aplecat :

Ma indemn sa fiuqi o clips mai sant.Undeva pe campa murit fratete vent.Toamna sangereazapeste un mers batran.Printre umbre prelungirostul mi-amen.Spre nu ;tiu ce sfarqitun sbor s'a intins.Cu palpait de sfe;nicun copac s'a stins.In fantana mm -aplecGand 0 cuvantceru -.i deschideun ochiu in pamant.

ca0 acest peisagiu interiorizat, gravand o incremenire in timp §i

sprach: :

Cletate de veac, pra.'sila de paienjeni verzisubt mugchiu 0 scocuri.Pe turn, intre semnele ceasului, ganditortimpul sta. 0 vrabie umbla pe-aratator.Subt bolti de nicaeri nici un ecou.Paul tau joaca in vantulpe care 1 -am intalnit in alt ora'0 care ne-a ajuns din nou.

(Drumuri)

Concepte transpuse 'n senzatii cu atata rafinament artistic, elesunt masura cea mai inalta a talentului de poet filozof al d-luiBlaga. Dela retorismul §i discursivitatea din Pa;ii profetului, la

VREMEA

www.dacoromanica.ro

aceste bijuterii, este o evolutie impresionanta. Exact ca dela prozapoetizata la poezia concentrate in esente.

Citam Peisaj trecut, unde intalnim un motiv gratios ro-mantic, tratat cu tehnica expresionista, deci spiritualizat :

Castelul e-acelagin aer fi 'n ape.Trecutul pe poartacopoii scapa.Crint umbla pe-un drumde cautari jucaugepar'ca-gi duc in potireviitoarea cenuge.Scapat dintio sternataiata in poartaun uliu talcuegterotire de soarta.Stuparul ceresc pesteciuturi se'ndoaie,in mierea fantanilorbarba 4i -o 'nmoaie.Zaboveste prin rostulgradinilor pajul.Lln sbor de lastuniscalegte peisajul.

ca Elegie, singurapoema erotica din Lauda somnului, cu obse-danta amintire in absolut a iubitei :

Tremura aceeagi ape gi frunzala Waite acEluiag teas.In ce taram gin ce somn te-ai oprit ?Cereasca subt ce iarba'ai ramas?Sri revarsa in mine drumuriletoate pe cart ai umblat.

1 9 2 8--1 9 3 8 133

§i

§i

pi

www.dacoromanica.ro

134

Oglinda-ti mai pastreaza chipul§i dupa ce-ai plecat.Fara Band, lard ndemn, fa ra glascu maneca gterg ochiuri ude.Un vecin prin zidul meu auderabdarea neagra a aceluiag pas.

Cu Lauda somnului, d. Blaga a trecut dela tragismul de cu-noa§tere, vecin cu nihilismul, din In marea trecere la un popas in-tro paradiziaca legends, pe baza de metafizica acceptare a uni-versului. Purificat de o tristete cosmicA, poetul i§i poate suportadestinul care parea Idea o ie§ire vitals. Insa nici aceasta ecstazie nueste ultima sa atitudine liricl In poema-epilog a volumului, con-§tiinta ca eliberarea de tristete se datore§te unui mit este prevesti-rea unei noui neliniqti :

Frate, o boala invinsa ti se pare orice carte.Dar cel ce fi-a vorbit e in pa mant.Sau mai departe.Cu foaia aceasta inchid porfile .7i trag cheile.Sunt undeva jos sau undeva sus.Tu stinge-ti lumanarea *i `ntreaba-te :taina traits unde s'a dus?Ti-a mai ranzas in urechi vreun cuvant?Dela basmul sangelui spusIntoarce-ti sufletul care pereteii lacrima care apus.

(Incheere).

Am putea considera universul poetic din Lauda somnului caun act de cunoa§tere luciferiand", in sensul pe care 11 da d. Blaga,in citatul sau studiu filozofic. Dupa taina traits" liric, prin mij-locul mitului revelator, revine in La cumpana ape/or la un puternicsentiment de deznadejde cosmica. Universul pe care §i 1 -a creiat,inteun moment de salvatoare intuitie, se destramA intro tristete

VREMEA

www.dacoromanica.ro

a materiel si a spiritului, ajungand la o metafizica a mortii. Acestcatren deschide perspectiva ultimei (pana acum) evolutii sufle-testi a poetului :

Poteca de-acum coboara" ca [um&din jertja ce nu la primit. De-aici luam iarag drumulspre farna gi valea, tradate'nmiitpentr'un cer chemator gi necucerit.

(La cumpana apelor)

sau sub sbaterea nostalgica, din Lumina de ieri, aceea§ legendarylume isi prelungeste amintirea :

Caut, nu qua ce caut. Cauto ore mare ramasa in mine lard' fapturaca pe-an ulcior mart, o arm& de gura.Caut, /27/ ftiu ce caut. Subt stele de ieri,subt trecutele, cautlumina stinsa pe care-o tot laud.

Desteptarea din candoarea primitive si naivitatea mitica setangue pe sine, cu accente care semnaleaza o febra cosmica :

Intrat-a o board in lame,Para obraz, [gra nume.Faptura e ? Sau numai mint e ?Ware nimenea grai s'a descante.Bolnav e omul, bolnava piatra,se stinge pomul, se sfarma vatra.Negrul argint, lutul jalnic gi graysunt our scazut gi bolnay.Piezice cad lacrimi din veac.Invoc cu scmne uitare gi leac.

1 g2 8I 938

(Boala)

135

www.dacoromanica.ro

Poema este antologica, prin concentrare §i aparenta ei simpli-tate ca §i prin fiorul liric care-o insuflete§te.

Frecventa elementelor de pastel nu 'nseamn5 totu§ ca d. Blaga§i-a intors inspiracia spre semidescriptivele Poeme ale luminii.Spiritualizarea naturii da notelor decorative o unitate interioara.Este o succesiune de aspecte funerare ale lumii, in ultima sa cule-gere de versuri, care intregesc un univers in descompunere. Pre-sentimentul mortii cosmice este vibra0a care i§i multiplica undele,printre peisagiile evocate. In Semnal de toamna, pamantul is aspectmortuar, odata cu sosirea anotimpului :

0 voce ieri din adane 'naltatamara, amara, amara.Inge'ri multi murind §i-au lasatlutul in Cara.Un semn pe subt cer ieri s a datin cerculApoi spre Saturn au plecatvantul,

Obsesia caducitatii universale macind insu§ misterul revelatpoetului, prin legenda §i identificarea cu absolutul. Moartea circulaprintre spatiu §i timp, ca unicA realitate :

Intru in munte. 0 poarta de piatraincet s a inchis. Cand, vis punte ma salts.Ce vinete lacuri I Ce vreme inalta IDin feriga vulpea deg our ma latra.jivine mai sfinte-mi ling mainile : stranii,vrajite, cu ochii intorsi se strecoara.Cu zumzet prin somnul cristalelor sboaraalbinele mortii, anii. ,Si anii.

(Munte vrajit)

136 VREMEA

lastunii.

s'a

inpetaciunii.

pi

pi

www.dacoromanica.ro

Elementele poetice din Lauda somnului au fost convertite intronoua valoare intima. Ca sa reluam expresia metafizica din Cunoaq-terea luciferiana misterul deschis" spre esenta originara a lumii seintrege§te ad cu finalitatea ei spre neant. In ritm de cantilena popu-lara, imaginea mortii colective e sugerata, ca un ineluctabil mister :

Cat e noaptea 'n lung .7i latnu s'aude un latrat.Coto numai dintre spinipadla stele vecinilicuricii dau lumini.Licurieii cu lampafe .semne verzi dau spre oraFpentr`un tren care va treceprin vazduhul mare, rece.Pentr'un tren care-o veni,nimeni nu-1 va auzi.

(Trenul mortilor)

Pretutindeni sunt semne care pregatesc inevitabila calatoriedin urma". Din cer cad stele, prevestitoare de moarte ; o pasarebolnava tanje§te in codru dupa astrul izbavitor. Aspiratia spreuniversul astral, ca dupa un paradis pierdut, capata sensul remi-niscentei platonice, ramasa ca o. legatura subtila icu absolutul.Ceeace numim la d-1 Blaga sensibilitate dialectics" nu maiapare ca o formula \raga.' sat: hazardata. In filiatia metafizicei sale

.poetizate- sunt atatea posibilitati de a-i determina sinuozitatile deBand §i simtire, incat cercetarea noastra nu mai oscileaza intreipoteze, d inainteaza pe certitudini.

Pentru ilustrarea 'acestei interpretari, derivata din continutulsentimental al Laudei somnului, reproducem intai Cereasca atin-gere, in care reminiscent& absolutului parasit se implete§te cutristetea premergatoare mortii :

Cep aratare I Ah ce lumina !Stea alb'a cazut in grading,

1928-1938 137

www.dacoromanica.ro

138

necautata, neaqteptata : noroc,sageata, ploaie qi foc.In iarba inalta in mare matasacazu din a veacului casa.S'a 'ntors ah in lame o stea.Mi-s mainile arse de ea.

§i apoi aceasta simroolica agonie a sufletului, a carei nostalgie d'upamiracol starue ca o nevindecata reminiscenta :

Sta in codru (gra slavamare pasere bolnava,Nalta sta sub cerul mic§i n'o vindeca nimic,numai roux dac'ar beacu cenu§e, scrum de stea.Se tot uita 'n sus bolnavaIn cea stea poste dumbrava.

(Sts in codru fara slava)

Relevam Inca, printre poemele de prima valoare, Septembre fiVraja qi blestem, in care sentimentul paraginii universale este rea-lizat cu aceleoi mijloace sobre, etapa suprema la care a ajuns ta-lentul poetic al d-lui Blaga.

Nu §tim ce forme va mai lua nelini§tea de con§tiinta a acestuipoet-filozof, singurul liric al generatiel post-belice care a isbutit sadea un prestigiu inalt unui gen compromis prin didactism §i reto-rica §i prin platitudine cu pretentii de cugetare. Daca d. Blaga ascos din speculatia metafizica §i o experienta poetics, aceasta sedatore§te in primul rand faptului ca 3§i traie§te cu febra simtiriiproblemele abstracte. Eseurile sale filosofice sunt tot ce a produsmai valoros era recent& de filozofi romani. Agonici, apocaliptici,experentiali§ti, plini de autenticitate §i in concuinaj cu toate ab-soluturile, amorfi §i mai presus de orice orgolio§i §i egocentricitinerii cari se agita pe diferite tribune metafizice vor trebui sa-§irecunoasca in d. Lucian Blaga pe un deschizator de drumuri.

VREMEA

www.dacoromanica.ro

La sfarsitul unei cercetari care s'a `ntins atat de amanuntit asu-pra intelesului filozofic at poeziei d-lui Blaga, fiindca o necesitainsas interpretarea esentei sale, cateva observatii am:13ra evolu-tiei expresiei acestui Eric nu sunt de prisos.

Verslibrismul din Poemele luminii, atat de organic construitepe unicul procedeu al comparatiei ample, de structure clasica, isigaseste explicarea in lirismul intelectualizat pans la abuz al primesale faze. Ecoul muzical al poeziei d-lui Blaga era atat de vag incele dintai poeme, incat sensatia for liria se putea dispensa de otehnica a versului, bazata pe ritm, masura si rims. Conceptia sareducea poezia la elementul ei aocesoriu imagina in sine.Imagist de noutate plastics nediscutata, in Poemele luminiiisi exe, seaza mijloacele de a exprima abstractul prin concret. Efortvizibil pans la maniera, izolat pans la dexteritate, el nu putea sa-1face apt pentru exprimarea unor start sufletesti mai complexe.Versul _fiber este utilizat pans la discursivitatea prozaica si in Pa. iiprofetulai. Retorica inlocueste disciplina limitata a comparatiei

bomillasticismul se substitue adesea accentului profund Eric.Totus. int3mplator, d. Blaga are aci versuri rimate, desi inteun ritmneregulat. Tata un exempla :

A treia zi "nchis cosciugui ochilor de toe ;era acoperit cu promoroacafi-amurgul cobora din sundul de toaca ;neispravit ramase fluerul de soc.

(Paianjenul)

Prize ul vers este .de 14 silabe, al patrulea de 1,2 silabe, aldoilea de 11, tar al treilea de 13 silabe.

Sau :

1928-1938

Sboara 'n jurul jut lastuniifoile de ulm

rastalmacesc o toaca ;in clopot de vecerne Pan e trist

139

am-ple,

§i-a

;i

www.dacoromanica.ro

140

pe-o cararue trece umbrade culoarea luniia lui Crist...

(Umbra)

unde ca element organic de versificatie nici' rima nu apare con-stant in aceea§ strofd, iar ritmul isi pastreazd asimetria. Intro po-em& Din copilaria mea, folosind rima tot cu intermitenta, o prece-deazd cu &masa notare ironicA : pentru mita mea nepoticd Gigicareia nu-i plat decat versurile cu rima". Gloss Blaga esteelocventd, penrru lipsa de consideratie tap de efectul muzical alrimei. Acceptata ca o concesie sau ca o distractie tehnicA intampld-toare vesifkatia nu constitue inca un element de disciplinA po-eticA, in Paqii profetului. In acelas-mod sporadic apare rima si inpoemele din In Inarea trecere, ciclu de o adAnca meditatie lirica,intr'un sens chiar prima afirmare serioasa a unui elegiac metafizic-Dar inovatia formals de aci consta mai ales intr.() noun tehnica aimaginii. Melodia este interioara provine din subtila atmosferi-zare a figuratiel, in scopul creerii unui climat sentimental. Circula,printre versurile libere cu mai multd suplete succedate, un drama-tism care le insufla o miscare absentA in anterioarele culegeri. D.Lucian Blaga scoate efecte poetice din insas esenta experientii saleintime. Mai putin artist si cu precadere sbuciumat de nelinisti deconstiintd, nu-si sacrifice ferventa spirituals pentru aparente si mi-gdloase atentii privitoare la forma. Poet de chinuitoare viziuni

lduntrice, and ajunge stapAneascd imagina globala a univer-sului sau poetic, ca in Lauda somnului, grija de amanuntul sonor seintensified'. Intalnind-o tot accidental, rima devine totus mai evi-dent& jar in poeme ca Drumuri, Cap aplecat, Peisaj trecut §i Ele-gie, reproduse integral si pentru frumusetea for intrinseca, d. Blagase 'ndreapta spre forma clasica de versificatie, utilizand dispozitiain strofe organizate, cu ritm simetric si.rima incrucisata. De re-marcat insd ca teoriile sale traditionaliste it imping nu spre versifi-catia savants a poeziei culte, ci spre metrica popular& Od.atd ce adobandit aceasta disciplind, o pdstreaza si in La cumpana apelor,

VREMEA

ji

s&-si

www.dacoromanica.ro

uncle apropierea (le poezia anonima clevine §i mai stransa. Expresiad-lui Blaga imprumuta insa§ simplitatea doinei, ca in Trenul mor-tilor, Sta in codru fara slava §i Co lincla, modele ale dexteritatii saleformals.

Evolutia aceasta tehnica nu este numai o incidentata adaptarela disciplina versului : ea dovede§te ca d. Blaga ui -a verificat mij-loacele poetice cu un mare scrupul. Continutul metafizic al liriceisale a luat si un sens estetic. Poetul s'a aliat cu artistul, din con-vingerea ca o experienta sufleteasca trebue sa se cristalizeze introforma lucrata inteun laborator tot atat de activ ca §i cel moral.

Tehnica poetics a d-lui Blaga a pornit dela impresionismul dinPoemele luminii, a trecut prin faza expresionista din Pa§ii profe-tului, In marea trecere §i, in mare parte,.-dinLauda somnului, ca satermine in clasicismul formal al ultimelor poeme. Este insa§ evu-lutia dela romantismul exuberant al tinerecii la severitatea clasicaa maturitatii. Totu§ acest original poet nu-§i poate considera cariera!idea* incheiata ; la capatul unui drum atat de lung insemnam unpopas mai mare, nu insa §i un hotar definitiv.

1 9 2 8-1 9 3 8 141

www.dacoromanica.ro

Cupr

Pag.

ION CREANGA 5

I. L CARAGIALE 15

TITU MAIORESCU 39

B. P. HASDEU 53

MATEI CARAGIALE 79

PAUL ZARIFOPOL 97

G. IBRAILEANU 103

LUCIAN BLAGA 109

i II s VI I

www.dacoromanica.ro

INSTITUTUL DEAR TE GRAFICEVREME A"

;.1.,

www.dacoromanica.ro