fb- rus - aura hapenciuc.pdf · semiotica gi semantica. factorul comun ... pictorul nu face decdt...
TRANSCRIPT
"wi.e.ry
'' M;W*,Fb- -.P
Simbolismul rusCoordonate istorice gi estetice
Prefa{i de Livia COTORCEA
AURA HAPENCIUC
INSTITUTUL EUROPEAN2016
Cuprins
Prefaf[ (Livia COTORCEA) / 7Argument / 21
Capitolul l. Simbolul pi discursul poetic simbolist / 47
Capitolul2. Simbolismul rus. Coordonate istorice qi estetice / 672.1. Precursori ai simbolismului rus I 672.2. Simbolismul gi avangarda I 86
Capitolul3.Simbolismul rus in context european / 111
Capitolul 4. Yocalia teoretici a simboliqtilor rugi / 1414.1. Teoreticieni ruqi despre simbolism / 141
4.2.Teoreticieni ruqi despre simbol / 153
Capitolul5. Creafia simboliEtilor ruqi / 1695.1. Poezia I 7695.2.Poemul12065.3. Poemul inprozd,I 2265.4.Proza 12345.5. Dramaturgia 1269
Capitolul6. Simbolismul rus qi cultura / 289Bibliografie / 315
Abstract / 331R6sum6 / 335
Capitolul I
Simbolul gi discursul poetic simbolist
Termenul simbol apare in contexte qi cu sensuri foartediferite (ca nofiune 1ogic6, matematici, semanticd, semioticS, epis-temologicS, teologici, liturgicd, ca realitate a artelor frumoasesau a poeziei). Termenul se impune astdzi ca un concept funda-mental care a generat discipline cu caracter general, ca de pilddsemiotica gi semantica. Factorul comun in toate aceste accep-
liuni curente il constituie ideea unui element care inlocuieqte,care reprezintd un alt element. Verbul din limba greac6, care in-semna a aldt.xa, a compara, xtgereazd cI la origine a existat ideeaanalogiei dinfe semn gi obiectul desemnat, o analogie care, inacest eaz, ne vorbegte despre transcendenli. Aceasti trimitere din-colo de semn gi de obiectul desemnat era mai evidentd la ince-puturile culturii.
Examindnd sensul primitiv al cuvdntului in articolulModul de gdndire simbolic gi literatura simbolicd in Evul mediu
Si azi din cartea Din lumea romanicd, Karl Vossler constatd: ,,Amarca gi a chez[gui legdm6ntul gi inlelegerea sufleteascS, a se
dezvdlui fald de iniliaJi, a se ascunde fafi de strdini, cam acestaera vechiul sens al simbolurilor. Ele serveau ca semn gi zdlog de
fidelitate printre cei infrdlili qi il lineau deoparte pe omul strSinqi neindreptifit, pe intrus [...].
in acele epoci era lucru de neconceput ca folosirea de
simboluri sd rdmdni limitatd la un contact lumesc, de la om la
47
SIMBOLISMULRUS
om. in orice relalie bazatdpe fidelitate qi credin!6 se amestecauqi credinfa qi evlavia qi, prin ele, divinitatea, ca zdlog, protecfieqi paz6. Cu cdt un simbol eraluat mai in serios, cu atdt mai ho-tdrdt iegea la iveald nafura lui sacr5"1.
Aceastd ,,natatd sact6" ii conferi simbolului un regimde existenli aparte in rdndul semnelor. Caracteristica acestuiregim este ,,dispersia semantic6", aspect relevat cu pregnan!5 deGabriel Liiceanu in capitolul Om Si simbol din cartea incercorein politropia omului Ei a culturif. Filosoful rom6n constati ciaria semantici a termenului de simbol se intinde ,,de la figurati-vitatea gi concretetea proprii unei imagini semnificative, p6ni laconvenlionalitatea qi vidul intuitiv carc prezideazdlumea cifrelor,a literelor sau a semnelor operatorii". De aceea, constatl GabrielLiiceanu in acelaqi capitol, cuvdntul simbol poate suscita inmintea fiecdruia,,o analogie emblematicd, un fragment de reali-tate mitici sau un semn grafic care evocd un sunet, o mSrime, ooperalie sau o relalie. De la arti qi religie pdnd la chimie, ling-visticS, logic5-matematicd gi matematicd, simbolul subintinde orealitate care este aceeaqi, in virtutea unei singure insugiri: a
. .. 3substituirii. In toate aceste cazw| un lucru, o calitate sau,o re-lafie nu apar in cdmpul privirii in chip nemijlocit, ci doar prinh-unreprezentant, printr-o entitate substitutivi"3.
,,Dispersia semantici" a simbolului pune in eviden!6 ca-litatea lui de modalitate de gdndire qi de cunoaqtere. ,,Funcliasimbolului" - scria Mircea Eliade - ,,este tocmai si reveleze o
I Karl Vossler, ,,Modul de gdndire simbolic qi literatura simbolicd in evulmediu qi azi",in Din lumea romanicd, traducere de H. R. Radian, EdituraUnivers, Bucureqti, 1986, p. 222.
' Gabriel Liiceanu, ,,Om gi simbol", in incercare tn politropia omului si aculturii, Editura Cartea Romdneasci, Bucuregti, 1981, p. 57.
'Ibidem.
48
Simbolul Si discursul poetic simbolist
realitate totald, inaccesibilS celorlalte mijloace de cunoagterel".,,Simbolul reveleazd, anumite aspecte ale realitilii - cele maiprofunde - care resping orice alt mijloc de cunoaqtere. Imagi-nile, simbolurile, miturile nu sunt crealii arbitrare ale psihicului;ele rispund unei necesitSli gi indeplinesc o funclie: dezvdhtireacelor mai secrete modalitdli ale frintei2" - puncteazd filozofulrom6n, sugerdndu-ne ci fiinfa nu poate cunoaqte gi nu poate ficunoscutd profund decdt simbolic.
Cu toate acestea, pe misurd ce fiinla se limpezegte, prinsimbol, ea igi ascunde fa!a, cdci, a$a cum spune Georges Gurvitch,,,simbolurile reveleazd voaldnd qi voaleazd reveldnd3". in conti-nuarea acestei idei, precizdnd ci ,,simbolul nu restrAnge, nu ex-plic6", antropologul Carl Gustav Jung pune in eviden
SIMBOLISMUL RUS
noscut pentru a merge spre necunoscut, prin folosirea a ceea ce
este exprimat pentru aviza inefabilul, dar gi invers.Departe de a suprima realitatsa, simbolul ii adaugd acesteia
doar o noud dimensiune: relieful, verticalitatea. El realizeazdaceasta stabilind raporfuri extra-rafionale qi imaginative intrefapte, obiecte, semne, precum qi intre diferitele planuri ale exis-tenlei, legdnd intr-un tot lumea cosmic6, umand qi divind, indrep-tdlind astfel constatarea lui Hugo von Hofmannstal potrivit cdruia:
,,Simbolul indepdrteazd ceea ce sti aproape qi aldturd ceea ce se
afl6 departe, astfel incdt prin simlire putem sd cuprindem depar-tele qi aproapelel".
,,Categorie a indllimii", simbolul este, in acelagi timp, gi
,,una din categoriile invizibilului". Descifrarea lui ne va duce,dupd cum mirluriseqte unul din cei mai mari pictori moderni,Paul Klee, ,,spre de-a pururi nepdtrunsele addncimi ale sufluluiprimordial, cici simbolul anexeazh imaginii vizlbile acea partede invizibil, ocult inlr ezdritdz" .
Pictorul nu face decdt sd sublinieze paradoxul simbo-lului care, fiind ,,modalitate autonomd de cunoaqtete", nu poate
fi perceput in intregime numai prin cunoaqtere. Situalia eraobservati gi de Pierre Emmanuel, care scria in acest sens: ,,Faptulde a analiza prin intermediul intelectului un simbol seamdnd cudesfolierea unei cepe pentru a cduta ceapa. Simbolul nu poate fiinleles prin indepirtarea progresivi a tot ce nu face parte din el;el existd doar in virtutea acelui insesizabil aflat la temelia lui.Cunoagterea simbolicd este una, indivizibilS qi nu poate fiinla
1 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Op. cit., p.34.
2 Paul Klee, Viala Si opera in documente seleclionate din tnsemndrilepostume Si din scrisori nepublicate, traducere de Cristina Petrescu,Editura Meridiane, Bucureqti, 1975, p. 167.
50
Simbolul Si discursul poetic simbolist
decdt prin intuirea acelui alt termen pe care il ascunde, dAndu-ltotodati la ivealdl".
$i totugi, deqi construiegte in jurul siu un cdmp seman-tic difuz pdnlla evanescenld, simbolul qi sensul acestuia ,,searticuleazd., invariabil, pe semn", cici el ,,este o sarcini seman-ticd suplimentard, un exces de semnificat sau, dacd wem, o eco-nomisire a semnificantuluit". De aeeea, simbolul nu poate fi con-siderat o figurd de stil, in sens tradilional. Domeniul care parecel mai potrivit pentru definirea simbolului este teoria generalda semnelor (semiotica). Din acest punct de vedere, suntem in-dreptdfili si gAndim cd simbolul este un mijloc de transmiterede semnificalii, deci de comunicare. Dar, cu tot atdta indrep-t6fire, putem accepta ideea interpretdrilor antropologice, psiho-logice, de istorie a religiilor, care plaseazd simbolul qi in afaracomuniclrii propriu-zise.
Din suita de argumente definitorii pentru simbolul-semnre{inem, in primul rdnd, faptul cd simbolul se deosebeqte desemn, intrucAt acesta din urmi reprezintd numai o convenlie ar-bitrar6, in cadrul cdreia semnificantul qi semnificatul (obiect sausubiect) rdmdn strdini unul fali de altul, in vreme ce simbolulpresupune, a$a cum considerd Gilbert Durand, ,,omogenitateasemnificantului gi a semnificatului, in sensul unui dinamismorganizator"'.
in al doilea rdnd, simbolul este mult mai mult decdt unsimplu semn pentru c5 el duce dincolo de semnificaJie; el esteincdrcat cu afectivitate qi cu dinamism. in acest sens, de relinut
I Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Op. cit.,p.60.
2 Tzvetan Todorov, Teorii ale simbtolului, traducere de Mihai Murgu,Editura lJnivers, Bucuregti, 1983, p. 6.
' Stdphane Ma11arm6, Divagalii. Igitur. O loviturd de zaruri, traducere deIoana Diaconescu gi Mihnea Moroianu, Editura Atlas, Bucureqti, 1997,p.146.
51
SIMBOLISMUL RUS
opiniile care aseamSna simbolul cu unele scheme afective, func-
fl,onale, motorii. Proceddnd astfel, Gilbert Durand pune in evi-
den!6 faptul c5, intr-o oarecare misur6, simbolul mobilizeazd
psihismul in totalitatea lui: ,,simbolul desparte 9i reuneqte' com-
portAnd deopotrivi ideea de despirlire qi cea de reunire; el
evoca o comunitate divizat'", care se poate intregi. orice simbol
e marcat de un semn scindat; sensul simbolului poate fi desco-
perit atdt_in scindarea, cdt qi in legatura existenta a termenilor
despd(i1^i1".' ' itt al treilea rdnd, simbolul e un fapt de stil definit ca
fenomen al recurenfei. Astfel, valoarea simbolicd a unei imagini
se datoreazd recurenfei ei. Cu cdt mai frecventd este aparifia
unui cuvant in text, cu atdtmai mult el desemneazd un obiect 9i
devine simbolul acestuia: ,,O imagine poate si apard o datl ca
metafora, dar dacdrevine cu insisten!6, fte ca ptezerrtate, fte ca
reprezentare, ea devine un simbol qi poate face parte dintr-un
sistem simbolic. Procesul normal este cel de dezvoltare a
imaginilor in metafore 9i a metaforelor in simboluri" - scriau
n."Z W.ff"k gi Austin *u.r.., inTeoria literaturii2'Obiectul pe care il desemneaz[ simbolul este, de obicei,
un obiect concret, prin care se poate vedea un concept abstract,
lucru exprimat atdt de sugestiv de poetul Samuel Coleridge,
.ur. "o-pura
alegoria cu simbolul, atat de frecvent confundate.
in weme ce alegoria nu reprezintd decdt ,,transpunetea unor
noliuni abstracte intr-un limbaj pictural, care nu este nici el
altteva decdt rezultatul unei abstractizdri a obiectelor ce cad sub
simfuri,, - consideri poetul englez - simbolul se caracterizeazS
t Gilbert Durand Structurile antropologice ale imaginarului, traducerc
Marcel Aderca, Editura Univers, Bucureqti, 1917 , p' 38'2 Ren6 Wellek, Austin Warren, Teoria literaturii, traducere de Rodica
Tinig, Editura pentru literafurd universald, Bucureqti, 1967 , p' 251'
52
Simbolul Si discursul poetic simbolist
prin ,,exprimarea speciei in individ, sau a genului in specie",
,,prin exprimarea eternului prin qi in efemerl".Axatd pe cuplul simbol-alegorie (,,alegoria" inlocuind
,,semnul"), teoria lui Tzvetan Todorov situeazd diferen{a in ,,ca-racterul inepuizabil al simbolului2". Sesiz6nd viciul de receptarece poate decurge din identificarea simbolului cu alegoria, crea-torii qi teoreticienii simboliqti au protestat impotriva asimildriiartei lor cu o poezie de idei, adicd de no{iuni. Subliniind naturaalegoriei de ,,reprezentare explicitd sau analiticd", simboliqtii nuvor obosi sd repete c5: ,,simbolul presupune cdutarea intuitivb a
diferitelor forme ideale rdspdndite in forme"'.Diferenla dintre cele doud figuri poetice antreneazL,
evident, receptarea: alegoria are nevoie de o interpretare, de oetichetd explicativd pentru a fi infeleasd; simbolul, dimpotrivS,se bizuie pe sugerarea stdrii psihologice respective. Pe de altiparte, receptarea va avea un rol esen{ial in identificarea regi-mului specific in care func{ioneazi simbolul.
Astfel, Mircea Eliade considerd, pe bund dreptate, ci is-toricul religiilor este cel calificat si propulseze cunoagterea sim-bolurilor: ,,informaliile lui sunt in acelaqi timp mai complete qi
rnai coerente decAt cele de care dispun psihologul qi criticul li-terar; ele p[trund pdnd,la izvoarele insegi ale gdndirii simbolice.Numai in istoria religiilor gdsim arhetipurilea".
Dar nu putem si nu recunoagtem c[ gi criticul literarpoate oferi interpretdri coerente gi de profunzime ale simbolu-rilor, atunci cdnd nu se mulgumeqte doar cu o lecturd de suprafald
I S. T. Coleridge, The Statesman's Manual: Complete Zorfts, New York,1853, apud Ren6 Wellek, Austin Warren, Teoria literaturii, p.253.
't'lzvetanTodorov, Op. cit., p. 288.' Guy Michaud, Message podtique du symbolisme,Paris, Nizet, 196I,p.23.' Mi.""a Eliade, Op. cit., p.25.
53
SIMBOLISMUL RUS
a textului. Un model al unei astfel de lecturi venind dinspre teorialiteraturii qi poeticd ni-l oferd chiar simboliqtii.
Prin insSgi natura lui, simbolul tinde sE desfiinleze limi-tele stabilite gi sd reuneascd punctele extreme in aceeaqi viziune.Pe acest adevir intrevdzttt de ei s-au bazat simboliqtii in crealialor, dar gi in gdndirea lor teoretici. Reamintindu-qi definifia anticd,aceqtia au considerat cd nu unul dintre cei doi termeni intrali inrelalie constituie simbolul, ci chiar aceastd relafie.
Teoreticienii simbolismului au pornit delateza ci reali-tatea inconjurdtoare vizibild este iluzorie, iar esenla este acope-rit6. Simbolul apare astfel caveigd de legdturd, ca mijlocitor intreaceste dou6lumi, numit c6nd o hieroglifb, cdnd semn al unei alterealitdli, care nu poate fi cunoscutd cu mintea. Funclia simbo-lului va fi aceea de a exprima intuifia transcendentald - ca apa-naj al celor aleqi - cu ajutorul cdreia poetul poate sd p[trund[ inesenla lumii invizibile, consideratl, abia ea, realitatea autentici.
Fa!6 de aceastd realitate invizibild, dar autenticd, reali-tatea vizibili i se prezintl,lui Charles Baudelaire, fondator aldiscursului poetic simbolist, ca o ,,pidure de simboluri", ca un
,,diclionar enormt", ca,,un magazinde imagini qi semne"2.St6phane Mallarm6 vedea gi el intreaga noastrd exis-
tenld ca pe un sistem de semne. In viziunea lui, realitatea sem-nifici,,ascuns gi criptic3", iar aceastd semnificare poate fi deco-datd doar prin interpretare simbolicd, prin poezie. Reflectdndasupra ,,valorii simbolice a limbilor sacre", a vechilor mitologii,a cdrlilor de vrdji primitive, precum gi asupra simbolicii mate-maticilor, Stdphane Mallarm6 consider[ figura simbolului un
1 Curiositds esthdtiques L'Art romantique et autres Oeuvres critiques de
Baudelaire, Editions Gamier Frdres, Paris, 1962, p. 119.2 Op. cit., Le Gouvernement de I'imagination, p.392.' St6phane Mallarm6, Ibidem.
54
Simbolul Si discursul poetic simbolist
instrument pentru crearea unor structuri de addncime, pentrupunerea in act a creativitdlii umane.
Pomind de la etimologia cuvAntului,,simbol", Andrei Belii,cel mai reprezentativ teoretician al simbolismului rus, subliniazd qiel faptul cd simbolul este rezultatul unei uniri organice la unnivel mai inalt dec6t sinteza; mai exact, poetul rus vede in sim-bol ,,amprenta" ,,experienfei interior trdite a omeniriil", care poatesau nu sd intersecteze nivelul logic al gdndirii.
Pentru Andrei Belii, simbolul este nu numai imagine ar-tisticd, dar qi fereastrd spre lumea misticd, ce prilejuieqte, deo-potriv6, crea\ia religioasi qi crealia artistic6. Nu altfel va privilucrurile Viaceslav Ivanov, pentru care ,,frecare simbol adevdratcste o intruchipare a adevdrului viu divin2".
Cum prima intrupare a acestui adevir a fost cuv6ntul, seinlelege de ce simbolismul a vizat cel mai mult calitatea de simbola cuvdntului. Cum se qtie, nu acest curent a descoperit virtulilepoetice ale simbolului, simbolul, ca gi alegoria, fiind procedeepoetice tradifionale, care se confundd cu insdqi originea artei,clar simbolismul este singura miqcare literard care qi-a construitun program gi o poetici pe baza acestui concept. Degi proce-tleele simboliste sunt mai numeroase decdt utllizarea simbo-lului, iar estetica sa nu se rezumd,la o teorie a simbolului, dupdoum mdrlurisegte Henri de Regnier, poezia simbolistd cultivdsirnbolul programatic, iar nu accidental, nu periferic, ci central:,,Da, gtiu, noi nu inventim simbolul, dar pdnd acum simbolul nuirpdrea decdt instinctiv in operele de artd, in afara oricdrui parti1tris, frindcd se simlea cd intr-adevir nu poate exista operi de
I An4pefi Benrrfi, Cuueonuen KaK ^,ruponoHuMauue,Mocrcsa,
1994,p. ll5.'' llq.recrae I4eauon, O uoeeilu,tux meopemuarccKux ucKaHutrx e o6nacmu
.rydocrcecmeeuHozo clro6a) n I4earion, Bxuectan, Co6p. Cou., Eprocear,1974, p.238.
55
SIMBOLISMUL RUS
artd autenticd frrd simbolr Miqcarea actual| e diferitS; face dinsimbol condilia esenliald a arteir".
Problema care-i preocupd pe simboliqti este nu existen{asau frecvenla simbolului ca atate, ci corespondenla pe care acestao implicd gi, mai ales, tehnica de exprimare a corespondenfelor.
Simbolul nu mai este o figurd poeticd printre celelalte,el va sta la baza noului limbaj qi, devenind baza noului sistempoetic, ,,el converteqte gi celelalte imagini poetice la semnifica-lia simbolicd2". Simboliqtii intuiesc ,,"upa"itut"u de ipostazieresimbolici a cuvintelor" gi o folosesc ca pe una dintre descope-ririle curentului. ,,Virtutea cuvAntului" poetic este de a se constituica ,,fi,gurd simbolicd", imprejurare ce conferd atdta prestigiu, insimbolism, simbolului cultural.
Simbolismul a apilrut gi s-a dezvoltat intr-o perioadi incare capodoperele moderne cu forli simbolicd fuseserd scrise.Faust de Johann Wolfgang von Goethe qi lirica romantici eraude mult cunoscute qi recunoscute. Operele mtzicale ale lui RichardWagner erau interpretate in intreaga lume, iar Zarathustra deFriedrich Nietzsche fusese de curAnd terminat. in picturi gi ingrafrcd., Francisco Goya crease viziuni cu o vigoare simbolicdpe care aproape niciun alt maestru nu a mai atins-o dupd el.
In ceea ce priveqte teoria, adicd examinarea ,,trisituriimitice gi simbolice fundamentale a oricdrei arte gi literaturi cu ade-vdrat mari"', cuvAntul hotdr6tor il spuseserd inci de la sfhrqiful
I Enqu€te sur I'evolution littdraire, Bibliothdque-Charpentier, Paris, 1984,p.60.
2 ZinaMolcul, Simbolismul european, Editura Albatros, Bucureqti, 1983,vol. I, p. 115.
3 Karl Vossler, ,,Modul de gdndire simbolic Ai literatura simbolicd in evulmediu qi azi", ir Din lumea romanicd, traducere de H. R. Radian,Editura Univers, Bucuregti, 1986, p. 251.
56
Simbolul Si discursul poetic simbolist
secolului al XVIII-lea Friedrich Schelling, K. Solger, F. Hegelqi fra{ii Schlegel.
Dar presupunAnd o metafizicl, simbolismul este cel care apostulat existen{a planului suprarealitdlii, al ideilor pure, al ab-solutului precum gi posibilitatea de a ajunge prin art61a o cu-noaqtere suprarafionali, transcendentd. Nu e de mirare ci sim-bolismul a excelat in poezie, aceasta fiind consideratd o cale dea descifra corespondenlele mistice intre realitate qi suprareali-tate. Justifi c area metaftzicd, irftemeiazd o adevdratd religie a artei,manifestatd prin estetism.Poezia devine in simbolism prototipulartei care este chematd si exprime starea de gralie a fiinlei prindispozilii vagi, fluide, muzicale. Ambiguitatea devine principiulsimbolismului qi, prin acesta, al limbajului poetic modern.
Prin acest principiu al ambiguitdlii simboligtii s-au ftcutmandatarii teoriilor filozofice qi mistice ale analogiei univer-sale, conform cdrora exist5 legdturi secrete intre planul realitdliiqi cel al esenlelor, al ideilor pure. Rolul poetului va deveni acelade a surprinde aceste legdturi gi de a le comunica cititorului intr-ofbrmd indirectd, pentru cI la ceea ce nu poate fi exprimat se
ajunge doar prin simbol. Spiritul poetului dob6ndeqte clarviziunepentru a surprinde analogiile dintre elementele universului. Astfel,poezia se transform[ in inshument de revelaf,e misticS, iar simbolulaapdtd o func{ie de sondare a misterului cosmic.
Suprarealitatea care nu poate fi numitd e intrezdriti qi
sugeratd prin aluzli, ambiguitbli, elipse: ,,A numi un obiect in-seamnd a suprima trei sferturi din pldcerea pe care !i-o dd un poem,pl[cere care constd in bucuria de a ghici incetul cu incetul; sd su-gerezi obiectul, iatd visul nostrur" - spunea St6phane Mallarm6.
' .lacques Lethdve, Impressionistes et symbolistes devant la presse,Armand Colin, Paris, 1957 , p.32.
57