ADRIAN PETRU STEPAN

Legendelegefului de gari

Silffitand

Redactor Diana CrupenschiCorecturi Adrian CrefuTehnoredactare Constantin Niti

ADRIAN STEPAN

LEGENDELE S,EFULUI DE GARA

@ Streamlan4 2017

Toate drepturile rezervate

ISBN 978-973 -0-24182-2

imi pldceau mult trenurile, ;uieratul locomotivelor,

oamenii cAre se luptau sd coboare mai repede decht se

tnghesuiau cei de pe peron sd urce, ceferi;tii rotofei

plini de importanfd. care fluierau tndelung semnalul

de plecare, totul in atmosfera superbd, caldd gi linigti'

td a toamnei. Dar mai mult decdt orice imi pldceau

povestirile tatei; fiindcd, dupd cd.te imi spunea eI,

trenurile nu duceau niSte bieli ldrani aduSi la ora;

sd munceascd pe liniile fabricii de armament, gi nici

simple feimei posomordte care se grdbeau la pruncii

de acasd dupd ce intreaga zi tnghiliserd scamele de

tricot tn marile fabrici care trimiteau haine tn Europa

;i America. Nici vorbd de asemenea luuuri prozaice;

vagoanele acelea plecau departe, mai departe decht

BucureStiul, care mie oricum mi se pdrea un loc aflat

undeva la capdtul lumii, mergeau spre porturile tn-

sorite ale Mediteranei, spre urbele inghelate ale

Scandinaviei ori tn metropolele ridicate tn deSertul

sau in pampasul celor doud AmericL

Da, in acele sdptdmhni de toamnd am aflat eu cd

lumea nu e nicidecum ternd ca orasul nostru, cd, ori-unde se duceau acele trenurifabuloase, ora;ele eraustrdlucitoare, calde ziua ;i luminate feeric noaptea,cd uneori comorile se ascundeau tn jungld, dar ;i lnpivnilele unor clddiri cum numai imaginalia meaputea crea, cd uneori se inthmplau ;i lucruri rele,dar cd oamenii, dacd erau buni Si nu-gi pierdeau ni-ciodatd nddejdea, invingeau p6nd la urmd rdul saudiavolul sau cum s-ar mai fi numit el. Cd viala este

darul lui Dumnezeu ;i cd EI e lumind, speranld, fru-musele ;i fericire, cam ata cum L-ai descris tu maiinainte ;i cd doar temporar poate ddinui cenuSiulacelor ani. Dar Si cd tn anii de tristele sunt oamenicare poartd in ei darurile divinitdfii, misterul ;i strd_lucirea ce yor veni negregit.

Am lisat cartea aceea sublire pe birou 9i am ie-

git pe peron. Trebuia si soseascl InterRegio-ul de

Bucureqti gi, de cAnd plecase Bubu, riminAnd doar,

cu mine cu tot, patru oameni care mai aveau in gri-

jl intreaga gari, trebuia si fac personal oficiile pe

tura de noapte, adici si supraveghez venirea trenu-

lui, sd dau semnalul de plecare gi sl completez un

registru. $tiam ci la ora aceea nu va fi nimeni care

sd urce gi nimeni care s6 coboare, origelul nostru

devenise de ciliva ani o sta{ie-aproape-fantomi pe

harta Cdilor Ferate Romdne, dar nimeni din Capitali

nu se chinuia si readuci oamenii in trenuri. CAndva

credeam ci mai-marii nogtri poate aveau nevoie de

nigte sugestii, aga ci le-am scris, pe urmi le-am

prezenlatdirect ideile mele cAnd s-a ivit o deplasa-

re la minister: dar ei erau mai optimigti decit mine

gi intuiserl aparilia unor minuni care aveau si

revigoreze traficul frri a_gi strica ei buna dispozifiecu diverse strategii.

Fusese o zi ci.lduroasi, dar acum se ricorise giera pldcut. Dinspre munte risirise luna Ei tot din_tr-acolo adia un v1nt domol, imbibat de parfumulpidurii de salcimi ce se intindea pdnd la primelecase ale cartierului vechi. Doar nigte pisdri nopta_tice gi greierii stricau linigtea peisajului: sirena lo_comotivei ce risuna inainte de intrarea in localitate,unde erau dou[ treceri la nivel cu linia ferati, nu seatJzea, semn ci avea mare intirziere. Aga cum seintAmpli mai mereu de la o vreme.

De obicei, somnul imi didea tdrcoale pe la oraaceasta gi de-abia aEteptam si treaci ultimul trence oprea la noi si mi retrag in dormitorul de laetaj. Mi obignuisem s6 dorm in micul apartamentdin gari mai ales verile, nu m[ mai osteneam si miduc acasi. Aveam qi un motiv intemeiat pentru arimine acolo. Ciudat cd in seara asta somnul stiteadeparte de mine.

Aveam o oarecare nelinigte, mi se trigea de lacartea asta cu coperte desenate in crochiu. O cum_pirasem fiindci citisem pe net tocmai fragmentulacesta gi sim{isem instantaneu o atractie ciudatdfafd de povestea pe care imi imaginam ci o spu_nea. Mi gindisem ci e istoria unui qef de gari mai

risirit decdt mine, inci tAnir, dar uitat de vreme

intr-un alt orag, altminteri minunat daci n-ar

fi devenit din ce in ce mai pirisit cu fiecare ano-

timp ce trecea. La fel cum se intimpla.cu mica

mea lume...

in capul meu gindurile se roteau alandala,

amestecAnd amintirile copiliriei cu visele ado.

lescenfei, cu planurile de a readuce glrii isteia

strilucirea habsburgici Ei vinzoleala din anii luiCeaugescu, cu dorinla de a o revedea pe Ella, cu

dorul de ai mei, cu neputinfa de a duce la bun sfir-

git proiectul ce incl mi mai finea aici. $i toate astea

din cauza paginilor ce mi riscoliseri firl si imi

dau seama nici eu pentru care motiv anume. Unele

cirli au magie, asta ar putea fi singura explicafie

pentru care, ftri si te avertizeze,ili scormonesc 9i

i{i reaprind sentimentele.

Dac6 mi-ar fi spus qi mie tata asemenea povegti

despre locuri fabuloase gi femei frumoase cazeilele

Romei... Dar tata, in anii copiliriei mele, era con-

vins cl oragul nostru este cel mai frumos cu putin-

!i, c[ niciunde nu glsegti oameni mai seriogi 9i mai

harnici, ci fabrici ca ale noastre nu mai sunt doui

sute de kilometri in jur. De femei nu Prea vorbea,

cel pufin de fali cu mine. Pesemne o fi fost aproape

mu\umit cu mama.

- Si vedefi cum merg motoarele astea noi pe carele trimitem la Aro. Tiisnet. Le dau fum americanilor.

Cam aqa incepea fiecare discufie cu tata. Erasubinginer gi pasionat de motoare. Citeodati Ei delocomotive, pasiune care merge bine cu o alta: {uicaDou6-prune, ochii lui Dobrin. Asta fusese un fotba_list mare, idolul tuturor birbalilor care lucrau inuzine in acea epoci fiindcd igi ironiza^:adversariidriblindu-i, mai ales pe cei de la echipa militiei bu_curegtene, chiar 9i dupi ce se delecta in seara dina_intea meciului cu apa-de-foc. Un fel de reprezentantal tuturor celor care nu iubeau comuniqtii, d.iscursu_rile agramate ale Tovarigului Ei poeziile lingugitoareale lui Dan Degliu, dar se mdndreau cu realizirilefabricilor in care lucrau, degi erau la fel de prostconduse 9i neperformante ca intreg sistemul. Un di-sident de catifea care altund eva ar fi fost consideratinadaptat sau trimis la psiholog. Cum sd nu iubegtipe cineva care i1i e asemenea, igi iroseqte talentul, secearti cu tofi cei care il vor serios gi dedicat, {ine labduturi ca nimeni altul?

Tata nu povestea ca gi tatil din cartea asta, darvorbea mult, spunea vrute gi nevrute, mai ales mie,pe drumul obignuit casd-gari gi retur. Aproape zil_nic din martie pAni la sfdrgit de octombrie gi nu_mai arareori in rest. Mi certa foarte rar gi o frcea

l0 11

calm, mai mult fiindci se gAndea el ci trebuie

si imi facl morali preventiv si nu mi-o iau in cap, se

nu o apuc pe cii rele. Iar cind mi certa mama - ei

ii sirea landira mai repede - imi fbcea complice cu

ochiul gi cind ea nll ne alJzea, m[ consola:

- Haide, mi, nu face mutra asta obiditl, aqa-s

muierile, o si vezi tu. Se descarci 9i ele, trebuie si

le llsim si igi faci mendrele, altminteri ar lua-o

razna. Gindeqte-te gi tu cum ar fi si nu gtii altceva

decAt si fierbi in oale...

Mie imi pliceau maqinile gi trenurile. Nu prea

m[ interesau motoarele fiindcl, degi erau fbcute tot

din metal, nu aveau nimic frumos, erau doar nigte

fieritanii din care mai curgea ulei sau benzini 9i

care, de-abia atinse, te minjeau ingrozitor. Asta in

situalia in care nu i1i ardeau dureros mAna de !i se

fbceau ditamai b69ici1e. Imi explicase tata cum se

migci pistoanele, cum se transmite migcarea, ce rol

au rolile zimlate, ce face bendixul gi mai gtiu eu

cite lucruri firl sens pe care le avzeam {bri sivreau. Pini la urmi, mulli ani dupi aceea, la liceul

tehnic - aveam doar doui in origelul nostru, cel[-

lalt fiind ,,umanist" - gi, pe urmi, la facultate, lecfi-

ile astea mi-au prins bine. Creierul unui copil se

imbibi de informalii pe care, e adevirat,le ascunde

prin sertiragele sale. Dupi ani, la nevoie, dar nu

intotdeauna, fiindci are gi creierul toanele gi secre_tele lui, ne mirim de unde gtim unele informafiiflrd si ne ddm seama ci subcongtientul nostru gi_aamintit locul unde le ascunsese cdndva, pe cdndcredea ci nu il vor interesa vreodati.

De fapt, imi pliceau locomotivele gi nu imi pli_cea cd erau mai toate la fel. Normal ci nu frceamdiferenfa intre numirul de osii ori puterea motoa_relor, pe mine mi interesa aspectul. De fiecare daticdnd ajungeam in gari fbceam ochii roati si viddaci nu a oprit vreo noutate. Eram innebunit dupilocomotivele cu abur, dar nu am avut norocul de ale vedea decit in trei rdnduri trecdnd pe la noi.

Cu maginile era cam la fel. Nu prea infelegeamde ce erau cei mari atdt de entuziasmafi de o Dacia1310 cind pentru mine semina cu una 1300, ex_ceptind nigte faruri gi stopuri, asta si nu mai vor_besc de temenelele fhcute in fafa unuia cu Dacia1325... Eu voiam si vid alte gi alte modele, cumapireau strilucitoare prin revistele primite dinGermania. CAnd mai ajungea prin cartier vreorudi de dincolo in vreun Volkswagen Golf, flceamroati in jurul ei, dupi ce studiam mai intdi vitezamaximi: ce minundfie si vezi una care prindea200 km/ori!... Adevirat c6 mie imi pliceau gi ma_ginile mai vechi. Aveam un Renault Dauphine in

L213

origel gi de-abia agteptam duminica in centru cAnd

proprietarii il scoteau la plimbare. Erau gi douiBroscule de lingi care nu mi mai dideam dus

cind le intilneam.Acum stau gi privesc inspre drumul care duce

de la gari spre casa mea, care in copilirie era casa

pirinlilor mei. O stradi pavati cu piatri cubici in

urmi cu vreo suti cincizeci de ani. Ei bine, grani-

tul acela tiiat in cuburi regulate, tipic tuturor ora-

gelor din partea asta de {ari, rezistase atAta amar

de ani incit aducea a gresie, atAt de glefuit gi luci-

tor ajunsese. Strada avusese noroc in privinfa tra-

ficului: fiind ingusti, strijuiti de-o parte gi de alta

de case, ele insele mici bijuterii arhitecturale, nu

permisese accesul camioanelor sau al maginilor

mai grele; doar automobilele, care gi acum erau

destul de puline la noi, urcau pinl in parcarea din

fala giii. Accesul celorlalte se ficea pe undeva

prin dreapta clidirii acesteia, acolo unde urca o

stradi 1arg6, asfaltatl la fiecare trei ani pe vremea

comuniqtilor gi care acum ajunsese mai giuriti de-

cit un teren de golf. Nimeni nu se mai ingrijea de

ea fiindci nu prea mai ajungeau la gari camioane

*t;T::; mine, un fdnc cam zglobiu, sirind

in dreapta 9i in stinga ancorat de mdna tatei.