I. Grupurile de interes economic

1. Noţiunea şi caracteristicile grupului de interes economic

Grupul de interes economic - G.I.E. reprezintă o asociere între două sau mai multe

persoane fizice sau juridice, constituită pe o perioadă determinată, în scopul înlesnirii sau

dezvoltării activității economice a membrilor săi, precum și al îmbunătățirii rezultatelor

activității respective.

- este persoană juridică cu scop patrimonial.

- poate avea maximum 20 membrii.

- activitatea grupului trebuie să se raporteze la activitatea economică a membrilor săi și să aibă

doar un caracter accesoriu față de aceasta.

- nu poate avea mai mult de 500 de angajaţi.

- nu poate emite acțiuni, obligațiuni sau alte titluri negociabile.

Membrii grupului de interes economic răspund nelimitat pentru obligațiile grupului și

solidar, în lipsa unei stipulații contrare cu terții co-contractanți.

Creditorii grupului se vor îndrepta mai întâi împotriva GIE pentru obligațiile sale și,

numai dacă acesta nu le plătește în termen de cel mult 15 zile de la data punerii în întârziere, se

vor putea îndrepta împotriva membrilor grupului.

Excepţia: dacă actul constitutiv o permite, un membru nou al grupului poate fi exonerat de

obligațiile acestuia, născute anterior aderării sale; hotărârea de exonerare este opozabilă terților

de la data menționării în registrul comerțului și a publicării în M.Of.

Membrii sunt obligați nelimitat și solidar pentru operațiunile îndeplinite în numele

grupului de persoanele care îl reprezintă. Hotărârea judecătorească obținută împotriva grupului

este opozabilă fiecărui membru.

2. Constituirea grupului de interes economic

- Grupul de interes economic se constituie prin contract semnat de toți membrii și încheiat în

formă autentică, denumit act constitutiv, care stabilește modul de organizare a GIE.

Grupul de interes economic se poate constitui cu sau fără capital.

- în cazul în care membrii grupului decid afectarea unui anume capital pentru desfășurarea

activității grupului, aporturile membrilor nu trebuie să aibă o valoare minimă și pot avea orice

natură.

- membrii grupului primesc părţi de interes, care nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile;

orice clauză contrară se consideră nulă.

Cesiunea sau constituirea unei garanții asupra părții de interes către membri sau terți este

posibilă în temeiul actul constitutiv al grupului sau al hotărârii AGA luată cu unanimitate.

Cesiunea nu liberează pe membrul cedent de ceea ce mai datorează grupului din aportul

său de capital.

Grupul nu poate avea drept scop obținerea de profituri pentru sine.

- dacă din activitatea grupului rezultă profit potrivit situației financiare anuale, acesta va fi

distribuit în totalitate, în mod obligatoriu, între membrii grupului, cu titlu de dividende, în cotele

prevăzute în actul constitutiv sau, în lipsa unei asemenea clauze, în părți egale.

- în cazul în care cheltuielile depășesc veniturile grupului, diferența va fi acoperită de membrii

acestuia în cotele prevăzute în actul constitutiv sau, în lipsa unei asemenea clauze, în părți egale.

- nu se constituie fonduri de rezervă.

Sediul grupului trebuie stabilit:

- fie la locul în care se află administrația centrală a grupului;

- fie la locul în care se află administrația centrală a unuia dintre membrii grupului sau, în cazul

unei persoane fizice, activitatea principală a acesteia, dacă grupul exercită o activitate în locul

menționat.

Sediul grupului de interes economic poate fi mutat într-un stat străin, prin decizia

membrilor grupului, luată în unanimitate.

În termen de 15 zile de la data autentificării actului constitutiv, fondatorii sau

administratorii grupului ori un împuternicit al acestora vor cere înmatricularea grupului în

registrul comerțului în a cărui rază teritorială își va avea sediul grupul şi publicarea în M.Of.

Grupul de interes economic dobândește personalitate juridică de la data înmatriculării sale

în registrul comerțului.

3. Funcţionarea şi modificarea grupului de interes economic

În raporturile cu terții, grupul este angajat prin actele organelor sale, chiar dacă aceste

acte depășesc obiectul de activitate, în afară de cazul în care el dovedește că terții cunoșteau sau,

în împrejurările date, trebuiau să cunoască depășirea acestuia.

Dreptul de a reprezenta grupul aparține fiecărui administrator, în afară de cazul în care

există stipulație contrară în actul constitutiv.

i. AGA

Atribuţii: poate adopta orice hotărâre, inclusiv dizolvarea anticipată sau prelungirea duratei

grupului, în condițiile stipulate prin actul constitutiv.

Hotărârile AGA se adoptă cu votul unanim al membrilor, dacă nu se prevede prin actul

constitutiv adoptarea hotărârilor în anumite condiții privind cvorumul și majoritatea necesară.

Este obligatoriu votul unanim

- modificarea obiectului grupului;

- modificarea numărului de voturi repartizat fiecărui membru;

- modificarea condițiilor prevăzute pentru adoptarea hotărârilor;

- modificarea aportului membrilor la capitalul grupului;

- modificarea oricărei alte obligații a membrilor, în cazul în care prin actul constitutiv nu se

prevede altfel;

- prelungirea duratei grupului dincolo de perioada stabilită în actul constitutiv;

- orice altă modificare a actului constitutiv, în cazul în care prin actul constitutiv nu se prevede

altfel.

Regula: fiecare membru dispune de câte un vot,

Excepţia: actul constitutiv poate stabili ca anumiți membri să dispună de un număr de voturi

diferit de al celorlalți, dar fără ca prin aceasta un membru să dețină majoritatea voturilor.

ii. Administratori

- sunt numiţi de AGA dintre membrii GIE, care le fixează atribuțiile, durata însărcinării și

eventuala lor remunerație.

- poate fi administrator şi o persoană juridică în temeiul unui un contract de administrare, prin

care se desemnează un reprezentant persoană fizică.

- pot face toate operațiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al

grupului, în afară de restricțiile arătate în actul constitutiv.

- trebui să depună o garanție pentru administrația sa, care nu poate fi mai mică decât dublul

remunerației lunare, înainte de preluarea funcției.

iii. Situația financiară anuală a grupului de interes economic va fi întocmită după normele

prevăzute pentru societatea în nume colectiv. După aprobarea de către AGA, situația financiară

va fi depusă de administratori, în termen de 15 zile, la administrația finanțelor publice.

4. Dizolvarea, lichidarea şi aplicarea procedurii legii nr. 85/2006 asupra grupului de interes

economic

Grupul de interes economic se dizolvă prin:

a) expirarea timpului stabilit pentru durata grupului

b) imposibilitatea realizării obiectului de activitate al grupului sau realizarea acestuia;

c) declararea nulității grupului;

d) hotărârea adunării membrilor, adoptată cu votul unanim al acestora, cu excepția cazului în

care actul constitutiv dispune altfel;

e) hotărârea tribunalului, la cererea oricărui membru, pentru motive temeinice, precum

neînțelegerile grave dintre membri, care împiedică funcționarea grupului, precum și la cererea

oricărei autorități publice competente;

f) declararea falimentului grupului;

g) alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al grupului.

Dizolvarea grupului trebuie să fie înscrisă în registrul comerțului și publicată în M.Of.

Regula: Dizolvarea grupului are ca efect deschiderea procedurii lichidării.

Excepţia: Dizolvarea are loc fără lichidare, în cazul fuziunii ori divizării totale a grupului sau în

alte cazuri prevăzute de lege.

Lichidarea grupului trebuie terminată în cel mult 3 ani de la data dizolvării. Pentru

motive temeinice tribunalul poate prelungi acest termen cu cel mult 2 ani.

Grupul își păstrează personalitatea juridică pentru operațiunile lichidării, până la

terminarea acesteia.

Lichidatorii au aceeași răspundere ca și administratorii. Lichidatorii își îndeplinesc

mandatul lor sub controlul persoanelor care îndeplinesc atribuția de cenzor.

În termen de 15 zile de la terminarea lichidării, lichidatorii vor cere radierea grupului din

registrul comerțului.

Grupul de interes economic, aflat în stare de insolvență, va fi supus procedurii

reorganizării judiciare și falimentului, în condițiile stabilite de Legea nr.85/2006.

5. Grupurile europene de interes economic

În Preambulul Regulamentului nr. 2137/85 se arată că, pentru persoane fizice, societăţi

comerciale sau alte entităţi juridice, s-a creat un cadru juridic care să faciliteze adaptarea

activităţilor lor la condiţiile economice ale UE, precum şi cooperarea eficientă a acestora la nivel

transfrontalier.

Conform dispoziţiilor Regulamentului nr. 2137/85 (art. 4 alin. 1), pot avea calitatea de

membrii ai GEIE:

- societăţile, precum şi alte entităţi de drept public sau privat, constituite potrivit legislaţiei unui

stat membru şi care au sediul statutar sau legal şi administraţia centrală în cadrul Uniunii

Europene;

- persoane fizice care exercită în UE o activitate industrială, comercială, meşteşugărească,

agricolă, sau care oferă servicii profesionale ori de altă natură în Uniunea Europeană.

Potrivit art. 4 alin. 2 din Regulamentul nr. 2137/85, un grup european de interes

economic trebuie să fie compus din cel puţin:

- două societăţi sau alte entităţi juridice care au administraţia centrală în state membre diferite

sau

- două persoane fizice care îşi desfăşoară activităţile principale în state membre diferite sau

- o societate sau altă entitate juridică şi o persoană fizică, dintre care prima are administraţia

centrală într-un stat membru, iar cea de-a doua îşi desfăşoară activitatea principală în alt stat

membru.

III. 1. Regimul juridic privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice

autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale.

1. Caracterul general al conceptului de „profesionist” potrivit art.3 din Noul Cod civil şi

corelarea acestuia cu noţiunea de întreprindere.

Cod civil

profesionist = cei care exploatează o întreprindere.

exploatarea unei întreprinderi = exercitarea sistematică, de către una sau mai multe

persoane, a unei activităţi organizate ce constă în

producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în

prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop

lucrativ.

OUG 44/2008

- întreprinzător = persoana fizică care organizează o întreprindere economică;

- întreprindere economică = activitatea economică desfăşurată în mod organizat,

permanent şi sistematic, combinând resurse financiare,

forţă de muncă atrasă, materii prime, mijloace logistice şi

informaţie, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile şi în

condiţiile prevăzute de lege;

întreprindere individuală = întreprinderea economică, fără personalitate juridică,

organizată de un întreprinzător persoană fizică;

întreprindere familială = întreprinderea economică, fără personalitate juridică,

organizată de un întreprinzător persoană fizică împreună cu

familia sa;

persoană fizică autorizată = persoana fizică autorizată să desfăşoare orice formă de

activitate economică permisă de lege, folosind în principal

forţa sa de muncă;

2. Patrimoniul de afectaţiune şi patrimoniul profesional individual, în temeiul Noului Cod civil şi

Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.44/2008, cu modificările şi completările ulterioare.

Codul civil

Regula : Orice persoană fizică sau persoană juridică este titulară a unui patrimoniu.

Excepţia (în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege) patrimoniul unei persoane poate face

obiectul unei diviziuni sau afectaţiuni.

Patrimoniul de afectaţiune = este o masă patrimonială care poate fi: fiduciară sau

afectată exercitării unei profesii autorizate.

Patrimoniul profesional individual = masa patrimonială afectată exercitării în mod individual a

unei profesii autorizate, care se stabileşte prin actul încheiat

de titular, cu respectarea condiţiilor de formă şi de

publicitate prevăzute de lege.

OUG 44/2008

patrimoniul de afectaţiune = totalitatea bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor persoanei

fizice autorizate, titularului întreprinderii individuale sau

membrilor întreprinderii familiale, afectate scopului

exercitării unei activităţi economice, constituite ca o

fracţiune distinctă a patrimoniului persoanei fizice

autorizate, titularului întreprinderii individuale sau

membrilor întreprinderii familiale, separată de gajul general

al creditorilor personali ai acestora.

3. Condiţiile necesare înregistrării şi autorizării celor trei forme de organizare a activităţilor

economice de către persoane fizice: persoana fizică autorizată, întreprinderea individuală,

întreprinderea familială.

Condiţiile ce trebuie să fie întrunite de o persoană fizică:

- are 18 ani, (excepţie : are 16 ani, în cazul membrilor întreprinderii familiale);

- nu a săvârşit fapte sancţionate de legile financiare, vamale şi cele care privesc disciplina

financiar-fiscală, de natura celor care se înscriu în cazierul fiscal;

- are un sediu profesional declarat;

- este cetăţean român sau cetăţean al unui alt stat membru al Uniunii Europene ori al Spaţiului

Economic European;

- declară pe propria răspundere că îndeplinesşte condiţiile de funcţionare prevăzute de legislaţia

specifică în domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei mediului şi al protecţiei muncii;

- are pregătirea profesională necesară activităţii pentru care solicită autorizar, pe care o dovedeşte

cu atestat.

La cererea persoanei fizice interesată, registrul comerţului eliberează Certificatul de

înregistrare, conţinând codul unic de înregistrare, care este documentul care atestă înregistrarea

în registrul comerţului, autorizarea funcţionării, precum şi luarea în evidenţă de către autoritatea

fiscală competentă

4. Regimul juridic al persoanei fizice autorizată, întreprinderii individuale, întreprinderii

familiale.

i. PFA

- îşi desfăşoară activitatea folosind în principal forţa de muncă şi aptitudinile sale profesionale.

- nu poate cumula şi calitatea de întreprinzător persoană fizică titular al unei întreprinderi

individuale.

- poate colabora cu alte PFA, întreprinzători persoane fizice titulari ai unor întreprinderi

individuale sau reprezentanţi ai unor întreprinderi familiale ori cu alte persoane fizice sau

juridice, pentru efectuarea unei activităţi economice, fără ca aceasta să îi schimbe statutul juridic

dobândit potrivit prezentei secţiuni.

- poate cumula calitatea de PFA cu cea de salariat al unei terţe persoane care funcţionează atât în

acelaşi domeniu, cât şi într-un alt domeniu de activitate economică decât cel pentru care PFA

este autorizată.

- poate angaja, in calitate de angajator, terte persoane cu contract individual de munca, incheiat

in conditiile legii.

- este asigurată în sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi are dreptul de a

fi asigurată în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi al asigurărilor pentru şomaj, în

condiţiile prevăzute de lege.

- poate cere ulterior schimbarea statutului juridic dobândit şi autorizarea ca întreprinzător

persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale

PFA răspunde pentru obligaţiile sale cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost

constituit, şi, în completare, cu întreg patrimoniul său, iar în caz de insolvenţă, va fi supusă

procedurii simplificate prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

PFA îşi încetează activitatea şi este radiată din registrul comerţului în următoarele cazuri:

a) prin deces;

b) prin voinţa acesteia;

c) în condiţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990.

ii. Întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii individuale

Întreprinderea individuală nu dobândeşte personalitate juridică prin înregistrarea în

registrul comerţului.

- Întreprinzătorul este supus aceloraşi reguli ca şi PFA

- În cazul decesului întreprinzătorului, moştenitorii pot continua întreprinderea, dacă îşi

manifestă voinţa, printr-o declaraţie autentică, în termen de 6 luni de la data dezbaterii

succesiunii. Când sunt mai mulţi moştenitori, aceştia îşi vor desemna un reprezentant, în vederea

continuării activităţii economice ca întreprindere familială.

iii. Întreprinderea familială

- este singura formă asociativă, fiind constituită din 2 sau mai mulţi membri ai unei familii.

Întreprinderea familială se constituie printr-un acord de constituire, încheiat de membrii

familiei în formă scrisă, ca o condiţie de validitate.

Acordul de constituire cuprinde sub sancţiunea nulităţii absolute:

- numele şi prenumele membrilor,

- reprezentantul,

- data întocmirii,

- participarea fiecărui membru la întreprindere, condiţiile participării, cotele procentuale în care

vor împărţi veniturile nete ale întreprinderii,

- raporturile dintre membrii întreprinderii familiale şi condiţiile de retragere.

Reprezentantul desemnat prin acordul de constituire va gestiona interesele întreprinderii

familiale în temeiul unei procuri speciale, sub forma unui înscris sub semnătură privată. Procura

specială se semnează de către toţi membrii întreprinderii care au capacitate de exerciţiu şi

reprezentanţii legali ai celor cu capacitate de exerciţiu restrânsă.

Întreprinderea familială nu are patrimoniu propriu şi nu dobândeşte personalitate juridică

prin înregistrarea în registrul comerţului.

Prin acordul de constituire a întreprinderii familiale, membrii acesteia pot stipula

constituirea unui patrimoniu de afectaţiune. Prin acordul de constituire sau printr-un act adiţional

la acesta se vor stabili cotele de participare a membrilor la constituirea patrimoniului de

afectaţiune. Dacă membrii întreprinderii convin în unanimitate, cotele de participare pot fi

diferite de cele prevăzute pentru participarea la veniturile nete sau pierderile întreprinderii.

Membrii întreprinderii familiale răspund solidar şi indivizibil pentru datoriile contractate de

reprezentant în exploatarea întreprinderii cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost

constituit, şi, în completare, cu întreg patrimoniul, corespunzător cotelor de participare prevăzute

în acordul de constituirea.

Reprezentantul ia deciziile privind gestiunea curentă a întreprinderii familiale.

Actele de dispoziţie asupra bunurilor afectate activităţii întreprinderii familiale se vor lua cu

acceptul majorităţii simple a membrilor întreprinderii, cu condiţia ca această majoritate să

includă şi acordul proprietarului bunului care va face obiectul actului.

Actele prin care se dobândesc bunuri pentru activitatea întreprinderii familiale se încheie de

reprezentant fără autorizarea prealabilă a membrilor, dacă valoarea bunului cu privire la care se

încheie actul nu depăşeşte 50% din valoarea bunurilor care au fost afectate întreprinderii şi a

sumelor de bani aflate la dispoziţia întreprinderii la data actului. Bunurile dobândite sunt

coproprietatea membrilor în cotele prevăzute în acord..

Întreprinderea familială îşi încetează activitatea şi este radiată din registrul comerţului în

următoarele cazuri:

a) mai mult de jumătate dintre membrii acesteia au decedat;

b) mai mult de jumătate dintre membrii întreprinderii cer încetarea acesteia sau se retrag din

întreprindere;

c) în condiţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990.

În cazul în care membrii întreprinderii familiale au constituit un patrimoniu de afectaţiune

sau au dobândit bunuri acestea se împart conform cotelor prevăzute în acordul de constituire.

II. Procedura insolvenţei

Procedura insolvenţei este o procedură colectivă pentru acoperirea pasivului debitorului aflat

în insolvenţă.

insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa

fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile:

- insolvenţa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadenţă,

nu a plătit datoria sa faţă de creditor; prezumţia este relativă.

- insolvenţă este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă

datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei.

ETAPA 1 – DESCHIDEREA PROCEDURII

Procedura va începe pe baza unei cereri introduse la tribunal de către creditori, sau de

debitor, precum şi de orice alte persoane sau instituţii prevăzute expres de lege.

A. Deschiderea procedurii la cererea creditorului.

Creditorul este îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolventei daca detine

asupra debitorului prezumat in insolventa o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în cuantum de

minim 45.000 lei mai veche de 90 de zile. În cazul salariaţilor, valoarea prag a creanţei este de 6

salarii medii brute pe economie datorate fiecărui salariat în parte.

Orice creditor indreptatit sa solicite deschiderea procedurii prevazute de prezenta lege

impotriva unui debitor prezumat in insolventa poate introduce o cerere introductiva, in care va

preciza:

a) cuantumul si temeiul creantei;

b) existenta unei garantii reale, constituite de catre debitor sau instituite potrivit legii;

c) existenta unor masuri asiguratorii asupra bunurilor debitorului;

d) declaratia privind eventuala intentie de a participa la reorganizarea debitorului, caz in care va

trebui sa precizeze, cel putin la nivel de principiu, modalitatea in care intelege sa participe la

reorganizare.

Creditorul va anexa documentele justificative ale creantei si ale actelor de constituire de

garantii.

Daca judecatorul sindic stabileste ca debitorul este in stare de insolventa va deschide,

printr-o sentinta, procedura insolventei.

B. Deschiderea procedurii la cererea debitorului

Debitorul aflat in stare de insolventa este obligat sa adreseze tribunalului o cerere pentru

a fi supus dispozitiilor prezentei legi, in termen de maximum 30 de zile de la apariţia stării de

insolvenţă.

Va putea sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor prezentei legi si

debitorul in cazul caruia aparitia starii de insolventa este iminenta.

Cererile persoanelor juridice vor fi semnate de persoanele care, potrivit actelor

constitutive sau statutelor, au dreptul de a le reprezenta.

Introducerea prematura, cu rea-credinta, de catre debitor a unei cereri de deschidere a

procedurii atrage raspunderea patrimoniala a debitorului persoana fizica sau juridica, pentru

prejudiciile pricinuite.

↔ Nu pot formula o cerere de reorganizare judiciara debitorii, persoane juridice, care in ultimii 5

ani, precedenti hotararii de deschidere a procedurii, au mai fost supusi unei astfel de proceduri.

In cazul cererii de deschidere a procedurii formulata de catre debitor, judecatorul sindic

va pronunta o incheiere de deschidere a procedurii insolventei.

C. Procedura generală sau procedura simplificată?

Procedura generală se aplica următoarelor categorii de debitori aflaţi în stare de

insolvenţă sau de insolvenţă iminentă, cu anumite excepţii:

1. societati;

2. societatile cooperative;

3. organizatiile cooperatiste;

4. societatile agricole;

5. grupurile de interes economic;

6. orice alta persoana juridica de drept privat care desfasoara si activitati economice.

Procedura generală reprezinta procedura prin care un debitor intră, dupa perioada de

observatie, succesiv, în procedura de reorganizare judiciară şi în procedura falimentului sau,

separat, numai în reorganizare judiciară ori doar în procedura falimentului.

Reorganizarea judiciară este procedura care se aplica debitorului, persoana juridica, in

vederea achitarii datoriilor acestuia, conform programului de plata a creantelor. Procedura de

reorganizare presupune intocmirea, aprobarea, implementarea si respectarea unui plan, numit

plan de reorganizare.

Falimentul reprezintă procedura de insolvenţă concursuală, colectivă si egalitară care se

aplica debitorului in vederea lichidarii averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmata

de radierea debitorului din registrul in care este inmatriculat. Judecatorul sindic va decide, prin

sentinta sau, dupa caz, prin incheiere intrarea in faliment.

Procedura simplificata prevazuta de prezenta lege se aplica debitorilor aflati in stare de

insolventa, care se incadreaza in una dintre urmatoarele categorii:

a) persoane fizice, actionând individual;

b) întreprinderi familiale;

c) profesioniştii vizaţi de procedura generală care indeplinesc una dintre urmatoarele conditii:

1. nu detin nici un bun in patrimoniul lor;

2. actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi gasite;

3. administratorul nu poate fi gasit;

4. sediul nu mai exista sau nu corespunde adresei din registrul comertului;

d) debitori - profesionişti vizaţi de procedura generală care care nu au prezentat documentele

prevazute la art. 28 alin. (1) lit. b), c), e) si h) in termenul prevazut de lege;

e) societati dizolvate anterior formularii cererii introductive;

f) debitori care si-au declarat prin cererea introductiva intentia de intrare in faliment sau care nu

sunt indreptatiti sa beneficieze de procedura de reorganizare judiciara prevazuta de prezenta lege.

Procedura simplificată implică intrarea debitorului direct in procedura falimentului, fie

odata cu deschiderea procedurii insolventei, fie dupa o perioada de observatie de maximum 50

zile.

Perioada de observaţie este perioada cuprinsă între data deschiderii procedurii şi data

confirmării planului de reorganizare sau, dupa caz, a intrarii in faliment. In perioada de

observatie se vor stabili cauzele are au condus la starea de insolventa si cine este raspunzator

pentru aceasta, daca sunt sanse de reorganizare precum si care este activul si pasivul debitorului.

Dupa ramanerea irevocabila a hotararii de deschidere a procedurii toate actele si

corespondenta emise de debitor, administratorul judiciar sau lichidator vor cuprinde, in mod

obligatoriu si cu caractere vizibile, in limbile romana, engleza si franceza, mentiunea in

insolventa, in insolvency, en procedure collective.

Dupa intrarea in reorganizare judiciara sau faliment, actele si corespondenta vor purta, in

conditiile prevazute la alin. (1), mentiunea in reorganizare judiciara, in judicial reorganisation, en

redressement sau, dupa caz, in faliment, in bankruptcy, en faillite.

Dupa intrarea in procedura simplificata se va face, de asemenea, mentiunea in faliment,

in bankruptcy, en faillite.

ETAPA 2 – PROCEDURA GENERALA A INSOLVENTEI.

Termen pentru depunerea actelor de catre debitor – 10 de zile de la deschiderea

procedurii.

Judecatorul sindic va comunica cererea de deschidere a procedurii insolventei in copie

debitorului, iar debitorul trebuie fie sa conteste, fie sa recunoasca existenta starii de insolventa in

termen de 10 zile de la primirea copiei. In termen de 10 zile de la deschiderea procedurii,

debitorul este obligat sa depuna la dosarul cauzei actele si informatiile cerute de administratorul

judiciar sau, dupa caz, de lichidator, precum si toate informatiile apreciate ca necesare, cu privire

la activitatea si averea sa, precum si lista cuprinzand platile si transferurile patrimoniale facute de

el in cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.

Daca debitorul are bunuri supuse transcriptiei, inscriptiei sau inregistrarii in registrele de

publicitate, administratorul judiciar/lichidatorul va trimite instantelor, autoritatilor ori institutiilor

care tin aceste registre o copie de pe sentinta de deschidere a procedurii, spre a se face mentiune.

Interval pentru efectuarea notificarilor catre creditori, debitoare, Registrul Comertului,

Institutii bancare, asociati – 3 zile de la deschiderea procedurii.

Prin hotararea de deschidere a procedurii insolventei judecatorul sindic va desemna un

practician in insolventa in calitate de administrator judiciar sau, dupa caz, in calitate de lichidator

care va conduce sau va supraveghea activitatea debitorului si care va efectua notificarea

creditorilor cunoscuti, mentionati in lista depusa de debitor, debitorului si oficiului registrului

comertului sau, dupa caz, registrului societatilor agricole ori altor registre unde debitorul este

inmatriculat/inregistrat, pentru efectuarea mentiunii.

Notificarea va cuprinde termenele fixate prin sentinta de deschidere a procedurii ca fiind

necesare pentru derularea operatiunilor de mentionare a creantelor in tabelul creditorilor.

Notificarea se va publica, totodata, pe cheltuiala averii debitorului, intr-un ziar de larga circulatie

si in Buletinul procedurilor de insolventa.

Termen pentru depunerea raportului prin care sa propuna fie intrarea in procedura

simplificata, fie continuarea perioadei de observatie din procedura generala , efectuarea

inventarierii, sigilarii activelor debitoarei.– 30 de zile de la depunerea actelor.

Administratorul judiciar va intocmi si va supune judecatorului-sindic, in termenul stabilit

de acesta, care nu va putea depasi 30 de zile de la desemnarea sa, un raport prin care sa propuna

fie intrarea in procedura simplificata, fie continuarea perioadei de observatie din procedura

generala.

Raportul va indica daca debitorul se incadreaza in criteriile prevazute lde lege si, in

consecinta, trebuie supus procedurii simplificate prevazute de prezenta lege, caz in care va

cuprinde documentele doveditoare si propunerea de intrare in faliment in procedura simplificata.

Administratorul judiciar va notifica propunerea de intrare in faliment prin procedura simplificata

creditorilor care au depus cerere introductiva si debitorului, prin administratorul special,

depunand la instanta, odata cu cererea, dovada indeplinirii procedurii de notificare.

Judecatorul-sindic va supune propunerea privind intrarea in faliment a debitorului, in

procedura simplificata, dezbaterii partilor intr-o sedinta publica care va avea loc in maximum 20

de zile de la primirea raportului administratorului judiciar.

In acest interval administratorul va efectua o examinare a situatiei economice a

debitorului si a documentelor depuse si totodata se va efectua inventarierea, sigilarea activelor

debitoarei.

Termen pentru depunerea raportului asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la

aparitia insolventei debitorului, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila – 60 de zile

de la deschiderea procedurii. Concomitent se vor formula actiuni in vederea actelor

fraudululoase intocmite de debitoare in detrimentul creditorilor.

Administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul, in cazul procedurii simplificate, va

intocmi si va supune judecatorului-sindic, in termenul stabilit de judecatorul-sindic, dar care nu

va putea depasi 60 de zile de la desemnarea sa, un raport asupra cauzelor si imprejurarilor care

au dus la aparitia insolventei debitorului, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila.

In cazul in care debitorul nu se incadreaza in criteriile prevazute pentru procedura

simplificată, raportul va indica daca exista o posibilitate reala de reorganizare judiciară a

activitatii debitorului ori, dupa caz, motivele care nu permit reorganizarea si, in acest caz, va

propune intrarea in faliment.

In cazul in care, prin raportul sau, administratorul judiciar arata ca activitatea debitorului

poate fi redresata pe baza unui plan de reorganizare judiciara, acesta va trebui sa precizeze daca

recomanda ca planul de reorganizare sa fie cel propus de debitor, daca, la cererea debitorului,

colaboreaza la intocmirea acelui plan ori daca intentioneaza sa propuna un alt plan singur sau

impreuna cu unul ori mai multi creditori.

Propunerea privind intrarea in faliment a debitorului va fi supusa aprobarii adunarii

generale a creditorilor la prima sedinta a acesteia. In acest caz, judecatorul-sindic va dispune, in

termen de 3 zile de la primirea raportului, publicarea unui anunt referitor la raport in Buletinul

procedurilor de insolventa, cu indicarea datei adunarii creditorilor, intr-un termen de maximum

10 zile de la expirarea termenului prevazut la art. 62 alin. (1) lit. e), la care va supune votului

adunarii creditorilor propunerea administratorului judiciar si punctul de vedere al comitetului

creditorilor asupra acesteia.

Administratorul judiciar va asigura posibilitatea consultarii raportului la sediul său, pe

cheltuiala solicitantului. O copie de pe raport va fi depusa la grefa tribunalului si la registrul

comertului sau, dupa caz, la registrul in care este inmatriculat debitorul si va fi comunicata

debitorului.

In acest interval administratorul va avea in vedere si :

- introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna

drepturilor creditorilor, precum si a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operatiuni

comerciale incheiate de debitor si a constituirii unor garantii acordate de acesta, susceptibile a

prejudicia drepturile creditorilor;

- mentinerea sau denuntarea unor contracte incheiate de debitor;

- cu conditia confirmarii de catre judecatorul-sindic, incheierea de tranzactii, descarcarea de

datorii, descarcarea fidejusorilor, renuntarea la garantii reale.

Termen pentru depunerea cerererilor de admitere a creantelor si afisarea Tabelului

Preliminar – maximum 60 de zile de la deschiderea procedurii.

Creditorii vor formula cereri de admitere a creantelor asupra averii debitorului care vor fi

inregistrate intr-un registru, care se va pastra la grefa tribunalului.. Termenul limita va fi de

maximum 45 de zile de la deschiderea procedurii. In acest interval administratorul primeste

declaratiile de creanta, le va analiza. Toate creantele vor fi supuse procedurii de verificare

prevazute de prezenta lege, cu exceptia creantelor constatate prin titluri executorii, pentru a

stabili legitimitatea, valoarea exacta si prioritatea fiecarei creante. In acest sens, administratorul

judiciar va putea solicita explicatii de la debitor, va putea sa poarte discutii cu fiecare creditor,

solicitandu-i, daca considera necesar, informatii si documente suplimentare

Creantele constand in obligatii care nu au fost calculate in valoare monetara sau a caror

valoare este supusa modificarii vor fi calculate de catre administratorul judiciar/lichidator si

inscrise in tabelul de creante cu valoarea nominala pe care o aveau la data deschiderii procedurii.

Judecatorul-sindic va decide asupra oricarei contestatii impotriva calculului facut de

administrator pentru astfel de creante. Creantele salariatilor vor fi inregistrate de administratorul

judiciar conform evidentelor contabile.

Ca rezultat al verificarilor facute, administratorul judiciar/lichidatorul va intocmi si va

inregistra la tribunal un tabel preliminar cuprinzand toate creantele impotriva averii debitorului,

precizand ca sunt: chirografare, garantate, cu prioritati, sub conditie sau nescadente si aratand

pentru fiecare numele/denumirea creditorului, suma solicitata de creditor si suma acceptata de

administratorul judiciar.

La creantele garantate se vor arata titlul din care izvoraste garantia, rangul acesteia si

motivele pentru care creantele au fost trecute partial in tabel sau au fost inlaturate.

Tabelul preliminar de creante va fi, totodata, afisat de grefa la usa instantei, intocmindu-

se in acest sens un proces-verbal de afisare, si va fi comunicat debitorului. Dupa afisare,

creditorii inscrisi in tabelul preliminar de creante pot participa la adunarile creditorilor. Odata cu

afisarea tabelului, administratorul judiciar va trimite de indata notificari creditorilor, ale caror

creante sau drepturi de preferinta au fost trecute partial in tabelul preliminar de creante sau

inlaturate, precizand totodata si motivele.

Debitorul, creditorii si orice alta parte interesata vor putea sa formuleze contestatii cu

privire la creantele si drepturile de preferinta trecute de administratorul judiciar/ lichidator in

tabelul preliminar de creante. Contestatiile trebuie depuse la tribunal in termen de 5 zile de la

publicarea in Buletinul procedurilor de insolventa a tabelului preliminar.

Termen pentru solutionarea contestatiilor si afisarea Tabelului Definitiv – maximum 30

de zile de la afisarea tabelului preliminar.

Dupa ce toate contestatiile la creante au fost solutionate, administratorul judiciar/

lichidatorul va inregistra, imediat, la tribunal si va avea grija sa fie afisat la sediul acestuia

tabelul definitiv al tuturor creantelor impotriva averii debitorului. Tabelul definitiv de creante

cuprinde toate creantele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate in

tabelul preliminar si impotriva carora nu s-au formulat contestatii, precum si creantele admise in

urma solutionarii contestatiilor.

Termen pentru convocarea Adunarii creditorilor – 60 de zile de la deschiderea procedurii.

Este dispus de catre judecatorul sindic prin sentinta de deschidere a procedurii, dar poate

fi convocata ori de cate ori este necesar, sau la cererea creditorilor detinand creante de cel putin

30% din masa credala.

Adunarea creditorilor va fi convocata si prezidata de administratorul judiciar sau, dupa

caz, de lichidator, daca legea sau judecatorul-sindic nu dispune altfel; secretariatul sedintelor

adunarilor creditorilor este in sarcina administratorului judiciar sau, dupa caz, a lichidatorului.

Creditorii cunoscuti vor fi convocati de administratorul judiciar sau de lichidator in cazurile

prevazute expres de lege si ori de cate ori este necesar.

Convocarea creditorilor va trebui sa cuprinda ordinea de zi a sedintei.

Orice deliberare asupra unei chestiuni necuprinse in convocare este nula, cu exceptia

cazului in care la sedinta participa titularii tuturor creantelor.

Deliberarile si hotararile adunarii creditorilor vor fi cuprinse intr-un proces-verbal, care

va fi semnat de presedintele sedintei, membrii comitetului creditorilor, precum si de

administratorul judiciar sau de lichidator, dupa caz. Procesul-verbal va fi depus, prin grija

administratorului judiciar/lichidatorului, la dosarul cauzei, in termen de doua zile lucratoare de la

data adunarii creditorilor.

Administratorul judiciar, de la data desemnarii sale si pana la implinirea unui termen de

30 de zile de la data afisarii tabelului definitiv de creante, poate propune un plan de reorganizare,

cu conoitia sa isi fi manifestat aceasta intentie pana la votarea raportului prin care sa propuna

continuarea perioadei de observatie din procedura general.

Pot propune un plan de reorganizare, cu identificarea posibilelor surse de redresare: debitorul,

administratorul judiciar si creditorii detinand impreuna cel putin 20% din valoarea totala a

creantelor cuprinse in tabelul definitiv de creante.

In cazul in care judecatorul sindic considera ca sunt intrunite conditiile legale de admitere

in principiu a planului, acesta va fi supus votului Adunarii Generale.

Daca planul este admis si confirmat de catre judecatorul sindic, se trece la procedura

reorganizarii.

Dupa ce s-a primit confirmarea planului de reorganizare, debitorul isi va conduce

activitatea sub supravegherea administratorului judiciar si in conformitate cu planul aprobat.

Daca debitorul nu se conformeaza planului sau desfasurarea activitatii aduce pierderi

averii sale, administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori, precum si

administratorul special pot solicita oricand judeca torului-sindic sa aprobe intrarea in faliment.

Inregistrarea cererii de aprobare a falimentului nu suspenda continuarea activitatii debitorului

pana cand judecatorul-sindic nu hotaraste asupra ei, prin incheiere.

Debitorul, prin administratorul special, sau, dupa caz, administratorul judiciar va trebui sa

prezinte trimestrial rapoarte comitetului creditorilor asupra situatiei financiare a averii

debitorului. Ulterior aprobarii de catre comitetul creditorilor, rapoartele vor fi inregistrate la

grefa tribunalului, iar debitorul sau, dupa caz, administratorul judiciar va notifica aceasta tuturor

creditorilor, in vederea consultarii rapoartelor.

De asemenea, administratorul judiciar va prezenta si situatia cheltuielilor efectuate pentru

bunul mers al activitatii, in vederea recuperarii acestora, care va fi avizata de comitetul

creditorilor.

ETAPA 3 – PROCEDURA FALIMENTULUI.

Intervine fie ca urmare a deschiderii procedurii simplificate, fie în cadrul procedurii

generale in cazul in care nu a fost propus un plan in termenul legal sau a fost respins, ori nu s-au

respectat obligaţiile asumate în cadrul procedurii de reorganizare juridiciară.

Prin hotararea prin care se decide intrarea in faliment, judecatorul sindic va pronunta

dizolvarea societatii debitoare si va dispune ridicarea dreptului de administrare al debitorului, in

cazul procedurii generale, desemnarea unui lichidator provizoriu, iar in cazul procedurii

simplificate, confirmarea, in calitate de lichidator al administratorului judiciar, care va notifica

creditorii.

Creditorii vor formula cereri de admitere a creantelor nascute dupa data deschiderii

procedurii sau, dupa caz, al caror cuantum a fost modificat fata de tabelul definitiv de creante sau

fata de programul de plata din planul de reorganizare, ca urmare a platilor facute dupa

deschiderea procedurii. Termenul limita va fi de maximum 45 de zile de la data intrarii in

faliment. Lichidatorul va verifica creantele, va intocmi si va inregistra la tribunal tabelul

suplimentar de creante. Tabelul definitiv consolidat cuprinde totalitatea creantelor ce figureaza

ca admise in tabelul definitiv de creante si cele din tabelul suplimentar necontestate, precum si

cele rezultate in urma solutionarii contestatiilor la tabelul suplimentar.

Ca urmare a deschiderii acestei proceduri in termen de maxim 60 de zile se va intocmi

tabelul definitiv.

Masuri premergatoare lichidarii – 30 zile.

Dintre actiunile posibile de efectuat in aceasta perioada enumeram:

- identificarea bunurilor debitoarei.

-vor fi puse sub sigilii: magazinele, magaziile, depozitele, birourile, corespondenta comerciala,

arhiva, dispozitivele de stocare si prelucrare a informatiei, contractele, marfurile si orice alte

bunuri mobile apartinand averii debitorului;

- in situatia prevazuta la art. 55, inventarul bunurilor debitorului se va face dupa obtinerea

relatiilor scrise privind situatia bunurilor ;

- clarificarea situatiei juridice a activelor.

- efectuarea documentatiei cadastrale (daca este cazul).

- in timpul actiunii de sigilare, lichidatorul va lua masurile necesare pentru conservarea bunurilor

– incheierea unor contracte cu societati de paza pentru protectia bunurilor.

- in aceasta perioada se vor depune diligente in vederea arhivarii documentelor debitoarei.

- inchiderea cartilor de munca

Convocarea Comitetului/Adunarii Creditorilor pentru prezentarea situatiei bunurilor si

aprobarea strategiei pentru valorificarea acestora, precum si stabilirea arhivarului – 7 zile

Evaluarea bunurilor – Arhivarea documentelor debitoarei – 15 zile

Convocarea Adunarii Creditorilor pentru prezentarea raportului de evaluare si stabilirea

modalitatii de valorificare a activelor – 7 zile

Valorificarea activelor prin organizarea de licitatii – 30 zile

- Intocmirea caietelor de sarcini

- Efectuarea formalitatilor de publicitate

- Organizarea licitatiei

Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuata de lichidator sub controlul

judecatorului-sindic. Pentru maximizarea valorii averii debitorului, lichidatorul va face toate

demersurile de expunere pe piata, intr-o forma adecvata, a acestora, cheltuielile de publicitate

fiind suportate din averea debitorului.

Lichidarea va incepe indata dupa finalizarea de catre lichidator a inventarierii bunurilor

din averea debitorului. Bunurile vor putea fi vandute in bloc – ca un ansamblu in stare de

functionare – sau individual. Metoda de vanzare a bunurilor, respectiv licitatie publica, negociere

directa sau o combinatie a celor doua, va fi aprobata de adunarea generala a creditorilor, pe baza

propunerii lichidatorului si a recomandarii comitetului creditorilor. Lichidatorul va prezenta si

regulamentul de vanzare corespunzator.

Lichidatorul va angaja, in numele debitorului, un evaluator, persoana fizica sau juridica,

ori va utiliza, cu acordul comitetului creditorilor, un evaluator propriu, pentru a evalua bunurile

din averea debitorului, in conformitate cu standardele internationale de evaluare.

In functie de circumstantele cauzei si pe cat posibil, bunurile din averea debitorului vor fi

evaluate atat individual, cat si in bloc; prin bloc, ca ansamblu functional, se intelege o parte sau

toate bunurile debitorului, necesare pentru desfasurarea unei afaceri, pentru care un cumparator

ofera un pret nedefalcat pe bunurile componente; (inclusiv se pot vinde în bloc creantele detinute

de debitor impotriva unor terte persoane).

In cazul propunerii de vanzare in bloc, lichidatorul va prezenta comitetului creditorilor un

raport in care vor fi indicate, descrise si evaluate bunurile ce urmeaza a fi vandute impreuna,

precizandu-se si sarcinile de care, eventual, sunt grevate, insotit de propuneri vizand modalitatile

de vanzare. O copie de pe raport va fi depusa la grefa tribunalului, unde va putea fi studiata de

orice alta parte interesata.

Raportul va cuprinde propuneri privind modalitatea de vanzare in bloc, dupa cum

urmeaza:

a) vanzare prin negociere directa catre un cumparator deja identificat, cu precizarea conditiilor

minime ale contractului, cum ar fi pretul si modalitatea de plata;

b) vanzare prin negociere directa, fara cumparator identificat, cu precizarea pretului minim

propus. In acest caz, lichidatorul poate negocia pretul concret al vanzarii bunurilor, iar daca

pretul minim nu se poate obtine, adunarea generala a creditorilor se va intruni din nou pentru a

decide daca pretul minim initial scade sau urmeaza sa se treaca la vanzarea individuala a

bunurilor;

c) vanzarea la licitatie.

Lichidatorul va convoca adunarea generala a creditorilor in termen de maximum 20 de

zile de la data sedintei comitetului creditorilor, instiintandu-i pe creditori despre posibilitatea

studierii raportului si a procesului-verbal al sedintei comitetului creditorilor privind raportul.

Daca adunarea generala a creditorilor aproba raportul, judecatorul-sindic va da dispozitie

lichidatorului, prin incheiere, sa efectueze actele si operatiunile de lichidare, in conditiile propuse

in raport.

Imobilele vor putea fi vandute direct, in urma propunerii lichidatorului, aprobata de

adunarea generala a creditorilor. Propunerea lichidatorului va trebui sa identifice imobilul, prin

situatia de pe teren si prin datele din registrele de publicitate imobiliara, sa arate sarcinile de care

este grevat si sa indice pasul de supraofertare si data pana la care, in caz de aprobare a vanzarii,

sunt acceptate supraoferte.

Lichidatorul va convoca adunarea generala a creditorilor, in termen de maximum 20 de

zile de la data propunerii, notificand propunerea administratorului special, creditorilor cu garantii

reale asupra bunului, titularilor unor drepturi de retentie de orice fel si comitetului creditorilor,

supunand votului adunarii generale a creditorilor propunerea de vanzare.

Ulterior aprobarii de catre adunarea generala a creditorilor, vanzarea va putea fi facuta,

sub sanctiunea nulitatii, numai dupa 30 de zile de la data ultimei publicari facute de lichidator in

ziar a anuntului privind conditiile de supraofertare.

Intocmirea actelor de adjudecare sau a altor documente de tranfer de proprietate – 3 zile

Lichidatorul va incheia contracte de vanzare-cumparare; sumele realizate din vanzari vor

fi depuse in contul prevazut la art. 4 alin. (2) si recipisele vor fi predate judecatorului-sindic.

Daca vanzarea activelor se va face prin licitatie publica, procesul-verbal de adjudecare

semnat de lichidatorul judiciar constituie titlu de proprietate si va fi inscris, in cazul imobilelor,

in registrele de publicitate imobiliara.

Distribuirea catre creditori a sumelor incasate pentru debitoare – 20 zile de la data

incasarii sumelor.

Pentru motive temeinice, judecatorul-sindic poate prelungi cu cel mult o luna sau poate

scurta termenul de prezentare a raportului si a planului de distribuire. Planul de distribuire va fi

inregistrat la grefa tribunalului si lichidatorul va notifica aceasta fiecarui creditor. O copie de pe

raport si o copie de pe planul de distribuire vor fi afisate la usa tribunalului.

Comitetul creditorilor sau orice creditor poate formula contestatii la raport si la plan, in

termen de 15 zile de la afisare. O copie de pe contestatie se comunica de urgenta lichidatorului.

În termen de 20 de zile de la afisare, judecatorul-sindic va tine cu lichidatorul, cu debitorul si cu

creditorii o sedinta in care va solutiona deodata, prin sentinta, toate contestatiile. Se va face de

catre lichidatorul judiciar, in ordinea impusa de lege, prin virarea banilor in conturile indicate de

creditori.

Ordinea de plata a altor creante in cazul falimentului este dupa cum urmeaza:

1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii;

2. creantele izvorate din raportul de munca;

3. creantele reprezentand creditele, cu dobanzile si cheltuielile aferente, acordate dupa

deschiderea procedurii, precum si creantele rezultand din continuarea activitatii debitorului dupa

deschiderea procedurii;

4. creantele bugetare;

5. creantele reprezentand credite bancare, cu cheltuielile si dobanzile aferente, cele rezultate din

livrari de produse, prestari de servicii sau alte lucrari, precum si din chirii;

6. alte creante chirografare;

7. creantele subordonate in urmatoarea ordine de preferinta:

(a) creantele acordate persoanei juridice debitoare de catre un asociat sau actionar detinand cel

putin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot in adunarea generala a asociatilor,

ori, dupa caz, de catre un membru al grupului de interes economic;

(b) creantele izvorand din acte cu titlu gratuit.

ETAPA 3 – INCHIDEREA PROCEDURII.

Intocmirea raportului final de activitate. – 7 zile

- Comunicarea raportului final catre toti creditorii

- Intocmirea bilantului de lichidare

- Afisarea raportului final la instanta

In orice stadiu al procedurii prevazute de prezenta lege, daca se constata ca nu exista

bunuri in averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile

administrative si nici un creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare, judecatorul-

sindic va putea da o sentinta de inchidere a procedurii, prin care se dispune si radierea

debitorului din registrul in care este inmatriculat.

Procedura de reorganizare prin continuarea activitatii sau lichidare pe baza de plan va fi

inchisa, prin sentinta, in urma indeplinirii tuturor obligatiilor de plata asumate in planul

confirmat.

Procedura de faliment va fi inchisa atunci cand judecatorul-sindic a aprobat raportul final,

cand toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite si cand fondurile

nereclamate au fost depuse la banca. In urma unei cereri a lichidatorului, judecatorul-sindic va

pronunta o sentinta, inchizand procedura, iar in cazul persoanelor juridice dispunand si radierea

acestora.

Dupa ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune

judecatorului-sindic un raport final insotit de situatiile financiare finale; copii de pe acestea vor fi

communicate tuturor creditorilor si debitorului si vor fi afisate la usa tribunalului.

Judecatorul-sindic va convoca adunarea creditorilor in termen de maximum 30 de zile de

la afisarea raportului final. Creditorii pot formula obiectii la raportul final cu cel putin 5 zile

inainte de data convocarii.

Dupa ce judecatorul-sindic aproba raportul final al lichidatorului, acesta va trebui sa faca

distribuirea finala a tuturor fondurilor din averea debitorului.

Prin inchiderea procedurii, judecatorul-sindic, lichidatorul si toate persoanele care i-au

asistat sunt descarcati de orice indatoriri sau responsabilitati cu privire la procedura, debitor si

averea lui, creditori, titulari de garantii, actionari sau asociati.

ETAPA 4 – ATRAGEREA RASPUNDERII MEMBRILOR ORGANELOR DE CONDUCERE.

Pe tot parcursul procedurii, incepand cu momentul depunerii raportului asupra cauzelor si

imprejurarilor care au dus la aparitia insolventei debitorului, cu mentionarea persoanelor carora

le-ar fi imputabila aceasta situatie, administratorul judiciar sau lichidatorul poate propune

judecatorului sindic ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de

insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de

conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin

una dintre urmatoarele fapte:

a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte

persoane;

b) au facut acte de comert in interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;

c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana

juridica la incetarea de plati;

d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut

contabilitatea in conformitate cu legea;

e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv

pasivul acesteia;

f) au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul intarzierii

incetarii de plati;

g) in luna precedenta incetarii platilor, au platit sau au dispus sa se plateasca cu preferinta unui

creditor, in dauna celorlalti creditori.

Sumele depuse potrivit dispozitiilor art. 138 alin. (1) vor intra in averea debitorului si vor

fi destinate, in caz de reorganizare, completarii fondurilor necesare continuarii activitatii

debitorului, iar in caz de faliment, acoperirii pasivului.

Masuri asiguratorii si executarea silita.

Odata cu cererea formulata conform art. 138 alin. (1) sau, dupa caz, art. 138 alin. (3),

administratorul judiciar sau lichidatorul ori, dupa caz, comitetul creditorilor va putea cere

judecatorului-sindic sa instituie masuri asiguratorii asupra bunurilor din averea persoanelor

urmarite conform art. 138. Fixarea unei cautiuni de 10% din valoarea pretentiilor este

obligatorie.

Cererea de masuri asiguratorii poate fi formulata si ulterior introducerii actiunii prevazute

la art. 138.

Executarea silita impotriva persoanelor prevazute la art. 138 alin. (1) se efectueaza de

catre executorul judecatoresc, conform Codului de procedura civila.

Dupa inchiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silita vor fi

repartizate de catre executorul judecatoresc, in conformitate cu prevederile prezentei legi, in

temeiul tabelului definitiv consolidat de creante pus la dispozitia sa de catre lichidator.