Adopţia – Curs 9

Adopţia este definită de legislaţia românească prin Legea 273/2004 privind regimul juridic al

adopţiei, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nov. 2009, modificată şi

completată de Legea nr. 233/ dec. 20111, Art.1, drept operaţiunea juridică prin care se creează

legătură de filiaţie între adoptator şi adoptat, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele

adoptatorului.

Tot în anul 2011, în luna iunie, ţara noastră a ratificat prin Legea nr. 138 Convenţia

europeană revizuită în materia adopţiei de copii2, aceasta subliniind clar scopul adopţiei:

Adopţia se realizează în exclusivitate pentru protejarea drepturilor şi intereselor superioare

ale copilului, eliminându-se de la început orice intenţie de a folosi acest act pentru

satisfacerea unor dorinţe subiective din partea persoanei care adoptă.

În acest sens, folosirea adopţiei în scopul de a intra în posesia sau de a beneficia de exploatarea

bunurilor imobile ale unui copil sau pentru obţinerea unor foloase morale şi materiale de adoptator e

ilegală şi lovită de nulitate.

Din momentul stabilirii filiaţiei prin adopţie (pe care o putem numi filiaţie adoptivă, spre a o

deosebi de filiaţia firească sau naturală rezultată din căsătorie sau din afara căsătoriei), încetează

filiaţia naturală dintre copilul adoptat şi părinţii săi fireşti. Prin adopţie, adoptatorii îşi asumă

obligaţiile şi răspunderea ce le revin părinţilor fireşti.

Noţiunea de adopţie poate fi înţeleasă în următoarele sensuri :

• instituţie juridică – reprezintă ansamblul normelor juridice cu privire la naşterea, efectele şi

desfacerea căsătoriei, norme ce reglementează cerinţele legale la adopţie, actul adopţiei,

încuviinţarea acestuia, raportul şi efectele sale;

• act juridic – acordul de voinţă al persoanelor care trebuie să consimtă la adopţie şi care prin

încuviinţarea instanţei judecătoreşti dă naştere la raportul juridic de adopţie, respectiv la legături de

rudenie prevăzute de lege;

• raport juridic – prin care se evidenţiază legăturile de rudenie care se stabilesc între adoptat pe de

o parte şi adoptator, şi rudele acestuia pe de altă parte. (Filipescu, 1998, p. 438)

Adopţia se aseamănă cu ocrotirea părintească întrucât, în conformitate cu prevederile legale,

adoptatorii îndeplinesc toate drepturile şi îndatoririle părinteşti iar adoptatul va avea faţă de

adoptatori drepturile şi îndatoririle pe care le-ar avea un copil firesc faţă de aceştia. În acest sens

interesul adoptatului poate fi :

• nepatrimonial – referitor la aspectele personale ale ocrotirii părinteşti (condiţii afective şi

spirituale, de creştere, educare şi pregătire profesională);

• patrimonial – (condiţii materiale necesare existenţei şi întreţinerii sale).

Între cel care adoptă şi copil se stabileşte filiaţia, iar între copil şi rudele adoptatorului se

stabileşte rudenia – în baza hotărârii judecătoreşti de încuviinţare a adopţiei, serviciul de stare civilă

competent va întocmi un nou act de naştere al copilului, în care adoptatorii vor fi trecuţi ca părinţii

săi fireşti.

Filiaţia între copilul adoptat şi părinţii săi fireşti încetează, ca şi rudenia dintre copilul

adoptat şi rudele sale fireşti precum şi rudenia între descendenţii copilului adoptat şi rudele sale

fireşti. Există un impediment la căsătorie între adoptat şi rudele sale fireşti.

1 Cf. art. IX, “va intra în vigoare la 4 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia

dispoziţiilor art. 19 alin. (5), art. 293, art. 725 alin. (3) şi ale art. 75 alin. (4) din Legea nr. 273/2004, republicată, cu

modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare în 3 zile

de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I”. 2 A fost adoptată la Strasbourg în 2008 şi semnată de România în 2009, ratificată prin Legea nr. 138 din iunie 2011.

Cele mai importante modificări aduse Legii 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, prin

Legea nr. 233/ 2011 sunt:

Se redefinesc termenii de“adopţie internă”, „adopţie internaţională”, „atestat”, „familie

extinsă”, „stat primitor” – Legea 233/2011, Art. I (1), şi se defineşte termenul de „reşedinţă

obişnuită în România”- Legea 233/2011, Art. I (2);

Copiii cu părinţi necunoscuţi pot fi declaraţi adoptabili după 30 de zile de la emiterea

certificatului de naştere;

Copii aflaţi în sistemul de protecţie socială, faţă de care parinţii manifestă dezinteres timp

de un an, pot fi declaraţi adoptabili după un an în următoarele situaţii:

- când Direcţia constată clar că nu a existat nici o legătură între copil şi familia biologică şi că nu

există posibilităţi de reintegrare a lui;

- când, după instituirea măsurii de protecţie specială, părinţii şi rudele copilului până la gradul al

patrulea care au putut fi găsite declară ân scris că nu doresc să se ocupe de creşterea şi ângrijirea

copilului şi ân termen de 60 zile nu şi-au retras această declaraţie. Direcţia are obligaţia înregistrării

acestor declaraţii, precum şi a celor prin care părinţii şi rudele până la gradul al patrulea revin

asupra declaraţiilor iniţiale;

În situaţia copilului care a împlinit vârsta de 14 ani, planul individualizat de proteţie poate avea

ca finalitate adopţia internă numai dacă există acordul expres al copilului în acest sens şi interesul

copilului justifică deschiderea procedurii de adopţie internă.

Introducerea probei ADN-ului în cadrul procedurii de încuviinţare a adopţiilor unor copii

care provin din relaţii extraconjugale ale soţilor;

Două persoane de același sex sau cele cu handicap mintal nu pot adopta, iar copiii ai căror

parinți naturali nu au împlinit vârsta de 14 ani nu pot fi adoptați. Doi frați vor fi adoptați separat numai dacă instanța judecătorească hotărăște că este în interesul superior al copiilor,

cu o motivare expresă în acest sens;

Au prioritate la adopție rudele copilului care fac parte din familiile extinse, dar și alte

persoane cu care copilul a stat în condiții optime cel puțin șase luni;

Persoanele condamnate pentru infracțiuni contra persoanei sau familiei, trafic de ființe

umane sau consum de droguri, nu au dreptul sa înfieze un copil;

Adoptatorul sau familia adoptatoare va primi un atestat care certifică în primul rând

abilitațile parentale, precum și îndeplinirea garanțiilor morale și materiale pentru creșterea

armonioasa a copiilor. Documentul respectiv poate fi însă retras dacă se constată că familia

adoptivă a furnizat informaţii false cu privire la condițiile de adopție;

Se introduce o perioadă de monitorizare post-adopţie de 2 ani, în care se asigură şi

consilierea familiei, şi pentru a avea garanţia unei reintegrări reuşite a copilului adoptat într-

un mediu familial benefic dezvoltării lui armonioase.

Condiţii pe care trebuie să le îndeplinească adoptatorul3

• Un copil poate fi adoptat numai dacă adoptatorul a atins vârsta minimă prevăzută de legislaţie în

acest scop, această vârstă minimă neputând fi mai mică de 18 ani, nici mai mare de 30 de ani;

• Trebuie să existe o diferenţă de vârstă corespunzatoare între adoptator şi copil, respectându-se

interesul superior al copilului, de preferat o diferenţă de cel puţin 16 ani;

• Legislaţia poate să prevadă posibilitatea de derogare de la condiţia vârstei minime sau de la

diferenţa de vârstă, având în vedere interesul superior al copilului doar în cazul în care adoptatorul

este soţul sau partenerul înregistrat al tatălui ori al mamei sau în circumstanţe excepţionale;

3 Cf. Convenţiei europene revizuite în materia adopţiei de copii de la Strasbourg, din 2008.

• Singura rezervă exprimată de Romania, la momentul ratificării Convenţiei europene, se referea

la dispoziţiile art. 7 alin. (1) lit. a) pct. (ii) potrivit cărora “este permisă adopţia unui copil de către

două persoane de sex diferit care au încheiat un parteneriat înregistrat.”, declarând că nu le va

aplica.

Condiţii pe care trebuie să le întrunească adoptatul

• Întrucât ocrotirea minorilor reprezintă o problemă de interes naţional, adopţia nu poate fi

încuviinţată decât atunci când ea asigură în condiţiile legii promovarea intereselor celui adoptat;

• Copilul poate fi adoptat până la dobândirea capacităţii depline de exerciţiu (prin “copil” se

înţelege persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi nu are capacitate deplină de exerciţiu).

Minorul sub 14 ani, precum şi cel pus sub interdicţie judecătorească rămasă definitivă

deoarece suferă de alienaţie sau debilitate mintală nu are capacitate deplină de exerciţiu. Copilul

între 14 şi 18 ani are capacitate de exerciţiu restrânsă, el poate să încheie acte juridice în nume

propriu doar cu încuviinţarea în prealabil a persoanelor care îl ocrotesc. Excepţie fac fetele

căsătorite de 15, 16 ani care şi-au căpătat capacitatea de exerciţiu deplină prin căsătorie). Persoana

care a dobândit capacitate de exerciţiu deplină poate fi adoptată numai de persoana sau familia care

a crescut-o menţinându-se în continuare atmosfera familială.

Consimţământul la actul adopţiei

Cerinţele consimţământului:

- consimţământul este un acord de voinţă al părţilor redactat şi autentificat de către notarii publici;

- consimţământul nu trebuie afectat de: eroare (credinţa falsă, neconformă cu realitatea în care s-a

aflat partea când şi-a dat consimţământul), violenţă (persoana, bunurile ei sau o altă persoană

apropiată sau bunurile ei sunt ameninţate de un rău imediat şi însemnat), dolul (mijloace viclene,

manopere frauduloase folosite de una dintre părţi pentru ca înşelând-o pe cealaltă să-i surprindă

consimţământul necesar).

Conform noii legislaţii4, părinţii fireşti ai copilului sau, după caz, tutorele acestuia trebuie să

consimtă la adopţie în mod liber şi necondiţionat, numai după ce au fost informaţi în mod

corespunzător asupra consecinţelor exprimării consimţământului şi asupra încetării legăturilor de

rudenie ale copilului cu familia sa de origine, ca urmare a încuviinţării adopţiei. De asemenea,

Direcţia în a cărei rază teritorială locuiesc în fapt părinţii fireşti/tutorele copilului, este obligată să

asigure consilierea şi informarea acestora înaintea exprimării consimţământului la adopţie şi să

întocmească un raport în acest sens.

În mod expres, sunt necesare:

• Consimţământul persoanei/familiei care adoptă (trebuie să fie liber exprimat, neviciat şi să provină

de la o persoană cu discernământ, capabilă să-şi exercite deplin drepturile sale);

• Consimţământul părinţilor copilului sau al tutorelui, după caz (părintele minor care a împlinit 14

ani îşi exprimă consimţământul asistat de către ocrotitorul său legal);

• Consimţământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, fără de care adopţia este lovită de

nulitate:

- dacă copilul nu a împlinit 10 ani, părinţii consimt la adopţie atât în numele lor cât şi al copilului;

- poate consimţi doar un părinte dacă celălalt este mort, necunoscut, pus sub interdicţie, decăzut din

drepturile părinteşti, dispărut;

- dacă ambii părinţi sunt decedaţi, declaraţi morţi, necunoscuţi, interzişi sau copilul este declarat

abandonat nu este necesar consimţământul părintelui, dar este necesar consimţământul oricărei

persoane sau al oricărui organism care ar fi abilitat să exercite drepturi părinteşti.

4 Legea nr. 233/2011, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei.

Părintele poate revoca consimţământul la adopţie în termen de 30 zile de la data înscrisului

autentic prin care acesta a fost exprimat. După expirarea termenului consimţământul devine

irevocabil.

La judecarea cererii referitoare la deschiderea procedurii adoptiei interne a copilului, a

cererii de incredintare in vederea adoptiei, a cererii de desfacere a adoptiei, precum si a cererii

privind nulitatea adoptiei, ascultarea copilului care a implinit varsta de 10 ani este obligatorie.

Impedimente la adopţie

• Nu poate fi adoptat copilul ai cărui părinţi fireşti nu au împlinit 14 ani;

• Două persoane nu pot adopta împreună, nici simultan şi nici succesiv, cu excepţia cazului în care

sunt soţ şi soţie;

• Persoana care a fost condamnată definitiv pentru o infracţiune contra persoanei sau contra

familiei, săvârşită cu intenţie, precum şi pentru infracţiunea de trafic de persoane sau trafic şi

consum ilicit de droguri nu poate adopta;

• Persoana ori familia al cărei copil beneficiază de o măsură de protecţie specială sau care este

decazută din drepturile parinteşti nu poate adopta, interdicţia aplicându-se şi persoanelor care

doresc să adopte singure, ai căror soţi sunt bolnavi psihic, au handicap mintal sau se găsesc în una

dintre situaţiile amintite anterior;

• este interzisă adopţia între fraţi, surori, fraţi şi surori;

• adopţia între rudele fireşti în linie dreaptă nu este oprită în mod expres de lege, dar este firesc să

nu fie încuviinţată adopţia între părinte şi copilul său firesc (adopţia poate fi pusă în discuţie numai

pentru copilul din afara căsătoriei). Este admisă adopţia între bunic şi nepot (gradul 2) dar şi între

străbunic şi strănepot (gradul 3);

• este interzisă adopţia de către mai multe persoane deodată – excepţie soţ/soţie în acelaşi timp;

• este interzisă adopţia a doi soţi de către aceeaşi persoană – sunt concomitant soţ şi frate;

• este interzisă adopţia copiilor care nu se află în evidenţa Oficiului Român pentru Adopţii.

Cauze care determină desfacerea adopţiei, din culpa adoptatorului

• Dezinteres faţă de creşterea si educatia copilului;

• Dependenta de alcool, droguri, jocuri de noroc, care determina o situaţie materială precară;

• Comportament violent al adoptatorului;

• Urmărirea de adoptatori a unor scopuri potrivnice interesului copilului (patrimoniale) dovedite

prin orice mijloace de probă.

Desfacerea adopţiei se pronunţă numai de instanţa de judecată iar cererea poate fi făcută de

copilul care a împlinit vârsta de 10 ani sau de Comisia pentru protecţia copilului, din motive ce tin

de interesaul superior al copilului. Părinţii adoptatori nu pot cere desfacerea adopţiei.

Studii si statistici

Conform unui studiu recent (Buzducea, Lazar, 2011, p. 5) din datele furnizate de Oficiul Român

pentru Adopţii (ORA) privind perioada 2005-2009 reies câteva elemente relevante:

- numărul adopţiilor se menţine relative constant variind între minim 1136 (2005) şi maxim 1421

(2006), cu o uşoară scădere în ultimii 2 ani, dintre aceste adopţii aproximativ 350 fiind de către

soţul/soţia părintelui firesc al copilului (230 în 2009);

- creşterea vârstei medii a copiilor adoptaţi de la 2 ani în 2005 la peste 3 ani în 2009 şi creşterea

ponderii adopţiei copiilor consideraţi „greu adoptabili”, cu vârste de peste 3 ani; vârsta medie a

părinţilor adoptivi este de 38-39 de ani;

- creşterea duratei procedurilor adopţiei, de la 5 luni în 2006 la 8 luni în 2009 (min. 4 luni – max. 11

luni);

- creşterea numărului persoanelor/ familiilor apte să adopte (în jur de 2500 anual);

- nu toţi copiii adoptabili îşi găsesc o familie/persoană adoptatoare deşi numărul acestora din urmă

este mai mare decât al copiilor adoptabili.

In ceea ce priveste profilul familiilor adoptatoare, conform aceluiasi studiu (Buzducea,

Lazar, 2011, p. 6), majoritatea familiilor au studii medii şi/sau superioare, postuniversitare, vârste

peste 30 de ani şi o medie de vârstă de peste 38 (decizia de a adopta apare adesea după încercări

repetate de a avea copii proprii, iar înaintarea în vârstă scade şansele de a mai procrea). O altă

caracteristică a cuplurilor care adoptă este că sunt în relaţii stabile, de lungă durată, majoritatea

familiilor fiind formate de mai mult de 5 ani, unele chiar de 20 de ani. Persoanele care adoptă

singure sunt în general femei, cu vârste peste 40 de ani, cu studii medii sau superioare.

Ca si motivatii ale adoptiei putem intalni (Muntean et al., apud Buzducea, Lazar, 2011, p.

6): un „profit social” la bătrâneţe; infertilitatea; urmărirea unor beneficii material; situatia când

adoptatorul este soţul/soţia sau alt membru al familiei părintelui natural/firesc al copilului; din

iubire faţă de copii şi compasiune.

De asemenea, din acelasi studiu se desprinde si un profil al copilului greu adoptabil din

Romania (Buzducea, Lazar, 2011, p. 6): vârstă de peste 3 ani în momentul adopţiei; aparţine din

punct de vedere etnic sau rasial categoriilor minoritare; cu probleme emoţionale, boli cronice,

dizabilităţi fizice şi/sau mintale; a fost supus la diferite forme de abuz şi/sau neglijare severă; are

mai mulţi fraţi şi, potrivit principiilor protecţiei copilului, trebuie analizată posibilitatea plasării lor

împreună; se afla intr-un centru de plasament de cel putin doi ani.

Conform unei statistici comparative5 realizate de ORA intre anii 1997- 2008, observam in

1999 si 2000 o explozie a numarului de adoptii internationale (2.575, respective 3.035), ajungandu-

se in 2002 la doar 407 adoptii, dupa care in anii 2006, 2007 si 2008 s-au inregistrat 0 adoptii. In

aceeasi perioada, numarul adoptiilor interne a culminat in 1999 (1.710), dupa care a oscilat constant

intre 840 (1998) si 1.422 (2004) de adoptii.

Fig. 1. Statistica ORA privind adoptiile interne si internationale.

5 http://www.adoptiiromania.ro/statistici.html, accesat la 17.12.2011.

Etapele procesului de adopţie

1. Cererea familiei de a fi evaluată şi atestată ca familie adoptivă – este adresată Direcţiei de

ladomiciliul acesteia.

2. Întocmirea unui raport de către asistentul social din Direcţie, în urma procesului de

evaluare a familiei adoptive, care certifică existenţa abilităţilor parentale, caracteristicilor

morale ale familiei, capacitatea acesteia de a îngriji un copil şi propunerea asistentului social

de atestare a familiei.

Mai nou, conform Legii nr. 233/2011, vor fi analizate şi caracteristicile psihologice, sociale

şi medicale ale celorlaţi membri ai familiei sau altor persoane care locuiesc împreună cu

solicitantul, precum şi opinia acestora cu privire la adopţie, avându-se în vedere şi motivele pentru

care se doreşte adopţia în sine. Rezultatele evaluării se consemnează într-un raport final de evaluare

a capacităţii de a adopta a solicitantului, care conţine şi propunerea privind eliberarea sau

neeliberarea atestatului. Raportul se întocmeşte în maximum 120 de zile de la depunerea cererii de

evaluare şi se comunică solicitantului. În cazul unui rezultat favorabil al evaluării, direcţia emite

dispoziţia privind eliberarea atestatului. În cazul unui rezultat nefavorabil al evaluării, adoptatorul

sau familia adoptatoare poate formula contestaţie în termen de 5 zile lucrătoare de la comunicarea

raportului (aceasta este soluţionată de către ORA în 30 de zile de la depunere). În cazul în care

rezultatul evaluării nu este contestat în 5 zile, Direcţia emite dispoziţia privind neeliberarea

atestatului.

O altă schimbare ar fi şi aceea că obţinerea atestatului nu mai este necesară pentru

adopţia persoanei care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu, aşa cum nu era necesară nici

pentru adopţia copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv.

Asistentul social implicat în procesul de adopţie trebuie să aibă în vedere următoarele

aspecte :

• crearea unei ambianţe deschise, apropiate cu viitorii părinţi astfel încât după realizarea adopţiei

noii părinţi să apeleze cu încredere la cei care i-au îndrumat spre a le solicita ajutorul şi pentru a

facilita continuarea educaţiei;

• oferirea de informaţii pentru părinţii adoptivi astfel încât aceştia să înţeleagă sarcinile esenţiale ale

parentalităţii adoptive;

• oferirea posibilităţii de interrelaţionare şi intercunoaştere a copiilor cu viitorii părinţi. Asistentul

social este cel care face recomandarea conform căreia un copil va fi adoptat de o familie şi nu de

alta. Recomandarea are la bază o documentaţie argumentată din care să rezulte gradul de

compatibilitate a familiei cu copilul adoptabil;

• colaborarea cu specialiştii care se ocupă de acelaşi caz / lucrul în echipă pluridisciplinară

(psiholog – pentru evaluarea psihologică a copilului, jurist – cel care susţine procesul de adopţie pe

rol la tribunal, asistenţi sociali din reţea – care fac fie evaluarea copilului fie evaluarea familiei,

medic – completează fişa medicală, preot, funcţionari ai administraţiei publice).

Asistentul social trebuie să fie conştient că adopţia poate să eşueze / să fie compromisă dacă

nu au fost cunoscute, evaluate corespunzător familiile adoptive, dacă nu s-a realizat selecţia celor

mai potriviţi viitori părinţi. O adopţie eşuată va afecta atât asistentul social cât şi celelalte persoane

care au mediat-o, dar mai ales părinţii adoptive şi copilul eligibil pentru adopţie. Atitudinea

asistentului social, pe toată perioada desfăşurării actului de adopţie este o atitudine profesională

dublată de tact şi înţelegere . De regulă, între asistentul social şi viitorii părinţi au loc mai multe

întâlniri toate fiind sub semnul confidenţialităţii. Atunci când asistentul social este deschis în

atitudine şi comportament şi partenerul de discuţie va avea o atitudine deschisă, sinceră, cu efecte

benefice pentru ambele părţi. Întâlnirile cu părinţii adoptatori pot fi individuale şi / sau de grup.

În timpul acestor întâlniri asistentul social:

• va încuraja solicitanţii în aprecierea punctelor tari şi a punctelor slabe şi în evaluarea acestora;

• se va angajează în discuţii, fără a omite păreri sau opinii;

• va ajută solicitantul să dezvolte şi să-şi exprime autocunoaşterea şi înţelegerea şi să folosească

puterea de a lua decizii pentru a continua sau a se retrage din procedură.

Întâlnirile individuale – desfăşurate într-un cadru mai intim oferă posibilitatea realizării unei relaţii

asistent social – client sinceră, deschisă.

Informaţiile despre familia adoptivă se obţin pe parcursul mai multor întâlniri, fiecare

tratând o temă aparte. Se vor pune întrebări care vor urmări profilul individual al solicitanţilor,

trecutul membrilor cuplului – atât înainte cât şi după căsătorie, dar şi modul de relaţionare în

prezent. Deosebit de utile vor fi detaliile cu privire la cauzele care-i determină pe părinţi să dorească

să adopte un copil, ca şi punctul lor de vedere în legătură cu eventualele relaţii cu familia biologică

a copilului. Alte întrebări vor fi direcţionate spre culegerea informaţiilor cu privire la familia lărgită,

la condiţiile materiale, stilul şi modul de viaţă.

Un posibil ghid al întâlnirilor individuale poate fi următorul:

la prima întâlnire se pot afla datele personale, istoria maritală, motivaţia adopţiei şi se

poate discuta despre procedura de adopţie – legislaţie;

la a doua întâlnire se poate discuta despre familia lărgită, sistemele de suport, stilul de

viaţa, locuinţa şi vecinătatea, la a treia întâlnire despre motivaţia şi alegerea sarcinii de a

adopta, imposibilitatea de a avea copii, la a patra întâlnire aşteptările faţă de copilul plasat,

capacitatea parentală, la următoarea întâlnire aşteptările faţă de mediul de provenienţă al

copilului, contactul cu familia naturală şi persoanele din trecutul copilului, apoi, la o altă

întâlnire probleme de identitate, probleme dificil de abordat.

Întâlnirile individuale pot alterna cu cele de grup, scopul comun fiind acelaşi – de a pregăti

cuplurile interesate spre a deveni apte pentru adopţie.

Întâlnirile de grup – experienţa a arătat că cei care doresc să adopte se simt confortabil atunci când

îşi exprimă sentimentele împreună cu alţii aflaţi în situaţii similare.

Rolul asistentului social va fi acela de moderator la nivelul grupului, iar beneficiul pentru

membrii grupului este acela că discuţiile şi ideile sunt vehiculate cu detaşare, iar concluziile uşor de

desprins de către fiecare participant.

Întâlnirile de grup ale viitorilor părinţi pot include atât vizionarea de filme cât şi teste,

scenarii, exerciţii imaginative care sunt rezolvate de ei, anticipând astfel ipostaze concrete în care

aceştia s-ar putea afla. Benefică este şi invitarea unui specialist (psiholog, medic, jurist) care va

răspunde întrebărilor părinţilor adoptivi.

Întâlnirile în grup trebuie diferenţiate între solicitanţii care doresc să adopte copii sugari,

copii de vârstă mare, copii cu nevoi speciale. În cazul în care unele cupluri solicitante au proprii

copii este bine ca aceştia să-şi însoţească părinţii. Se recomandă, de asemenea, să fie invitate cel

mult şapte cupluri organizându-se minim patru întâlniri.

Atestarea familiei – se decide atestarea familiei ca fiind aptă să adopte pe baza raportului de

evaluare făcut de asistentul social care s-a ocupat de acest caz.

Încredinţarea copilului în vederea adopţiei – este precedată de un proces de potrivire şi

construire a relaţiei familiei cu copilul.

Conform noii legislatii in domeniu, potrivirea este o etapa premergatoare incredintarii in

vederea adoptiei prin care se identifica si selecteaza cea mai potrivita persoana/familie atestata ca

fiind apta sa adopte, care raspunde nevoilor identificate ale copilului si se stabileste compatibilitatea

dintre copil si persoana/familia adoptatoare. Potrivirea se realizeaza acordandu-se prioritate rudelor

copilului din cadrul familiei extinse si altor persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de

familie pentru o perioada de minimum 6 luni, in masura in care acest lucru nu contravine interesului

sau superior.

Potrivirea teoretica se initiaza de Oficiu, pentru copiii aflati in evidenta sa si care urmeaza

sa fie incredintati in vederea adoptiei, prin identificarea si selectarea din Registrul national pentru

adoptii, pe baza unor criterii bine stabilite, a persoanelor/familiilor atestate care raspund in cea mai

mare masura nevoilor copiilor. Lista cu aceste persoane/familii este transmisa, pentru continuarea

demersurilor de potrivire, Directiei de la domiciliul copilului.

Selectia celei mai potrivite persoane/familii care urmeaza sa parcurga etapa potrivirii

practice se realizeaza de catre Compartimentul de adoptii si postadoptii din structura Directiei,

numai din lista respectiva, la finalul procedurii de potrivire acesta intocmind un raport de potrivire,

in care sunt consemnate concluziile referitoare la constatarea compatibilitatii dintre copil si

persoana/familia adoptatoare, precum si propunerea vizand sesizarea instantei judecatoresti pentru

incredintarea copilului in vederea adoptiei.

După luarea deciziei, asistentul social furnizează familiei selectate informaţii de ordin

general despre copil. De exemplu, motivul pentru care se află în centrul de plasament şi perioada cât

a fost ocrotit, nivelul de dezvoltare a copilului din punct de vedere fizic, cognitiv, social, emoţional

etc. Familia va primi raportul psiho-social şi medical întocmit pe baza evaluării copilului şi

fotografii ale copilului. Dacă, după o perioadă de gândire, de consultare cu familia lărgită, prieteni,

persoane de încredere, familia decide să adopte acel copil se vor oferi şi informaţiile despre familia

biologică a copilului.

În momentul în care se consideră că familia a primit răspuns la toate întrebările teoretice

referitoare la copil se realizează prezentarea practică a copilului.

Potrivirea practică – reprezintă o suită de întâlniri care se desfăşoară gradual şi au rolul de a

facilita cunoaşterea şi apropierea dintre viitorii părinţi şi copil. Copilul şi familia se vor întâlni ori

de câte ori este posibil uneori şi pentru un timp mai îndelungat. Toate aceste întâlniri vor fi urmărite

de asistentul social, ulterior fiind evaluate separat atât cu viitorii părinţi cât şi cu copilul.

În funcţie de reacţia copilului, dar şi a viitorilor părinţi, pasul următor va fi plasamentul

copilului în vederea adopţiei pe o perioadă de 3 luni.

Plasarea reprezintă transferul efectiv al copilului din unitatea de ocrotire sau familia de

îngrijire temporară la familia adoptivă. Pe toată perioada plasamentului asistentul social va face

vizite familiei pentru a vedea modul de interrelaţionare şi gradul de intercunoaştere şi

compatibilitate.

Dupa intocmirea raportului de potrivire, Directia in a carei raza teritoriala se afla domiciliul

copilului sesizeaza, in maximum 5 zile, instanta judecatoreasca pentru incredintarea copilului in

vederea adoptiei.

Hotararile prin care se solutioneaza cererile de incredintare in vederea adoptiei sunt executorii

de la data pronuntarii. Directia de la domiciliul adoptatorilor are obligatia ca, in termen de 5 zile de

la punerea in executare a hotararii prin care s-a dispus incredintarea in vederea adoptiei, sa

transmita o copie a acestei hotarari autoritatilor competente sa elibereze documentele de calatorie

pentru adoptat.

Conform noii legislatii, incredintarea in vederea adoptiei nu este necesara in urmatoarele

cazuri:

- pentru adoptia persoanei care a dobandit capacitate deplina de exercitiu;

- pentru adoptia copilului de catre sotul parintelui firesc sau adoptiv;

- pentru adoptia copilului pentru care a fost deschisa procedura adoptiei interne si acesta se afla in

plasament la unul dintre sotii familiei adoptatoare sau la familia adoptatoare de cel putin 2 ani;

- pentru adoptia copilului de catre tutorele sau, daca au trecut cel putin 2 ani de la data instituirii

tutelei.

Cererea de incuviintare a adoptiei poate fi introdusa direct de catre adoptator sau familia

adoptatoare, in situatia adoptiei persoanei care a dobandit capacitate deplina de exercitiu si in cazul

adoptiei copilului de catre sotul parintelui firesc sau adoptiv. In toate celelalte cazuri cererea de

incuviintare a adoptiei va fi introdusa fie de catre adoptator sau familia adoptatoare, fie de catre

directia de la domiciliul acestora, la sfarsitul perioadei de incredintare in vederea adoptiei.

Cererea de incuviintare a adoptiei este insotita de urmatoarele acte:

- certificatul de nastere al copilului, in copie legalizata;

- certificatul medical privind starea de sanatate a copilului, eliberat de catre unitati publice

nominalizate de catre directia de sanatate publica;

- atestatul valabil al adoptatorului sau familiei adoptatoare;

- hotararea judecatoreasca irevocabila de incredintare in vederea adoptiei;

- certificatele de nastere ale adoptatorului sau ale sotului si sotiei din familia adoptatoare, in copie

legalizata;

- certificatul de casatorie al adoptatorului sau al sotilor din familia adoptatoare, in copie legalizata;

- cazierul judiciar al adoptatorului sau, dupa caz, al fiecarui membru al familiei adoptatoare;

- certificatul medical privind starea de sanatate a adoptatorului, eliberat de medicul de familie pe

lista caruia este inscris;

- hotararea judecatoreasca irevocabila de deschidere a procedurii adoptiei interne a copilului;

- raportul de consiliere si informare a parintilor firesti in cazul adoptiei copilului de catre sotul

parintelui firesc;

- documentul care consemneaza rezultatul expertizei pentru confirmarea filiatiei fata de tata,

realizata prin metoda serologica ADN, in cazul adoptiei copilului de catre sotia parintelui firesc

atunci cand copilul a fost recunoscut de tata pe cale administrativa, precum si in cazul in care

paternitatea copilului a fost stabilita prin hotarare judecatoreasca prin care s-a luat act de

recunoasterea de catre tata sau care consfinteste invoiala partilor, fara a se fi cercetat temeinicia

cererii;

- o declaratia notariala pe propria raspundere.

Directia are obligatia sa realizeze un raport cu privire la evolutia relatiilor dintre copil si

adoptatori, ce va fi transmis instantei de judecata investite cu solutionarea cererii de incuviintare a

adoptiei. Daca instanta judecatoreasca nu şi-a format convingerea că adopţia este în interesul

superior al copilului, va dispune revocarea masurii incredintarii si se reia procesul de potrivire.

La incuviintarea adoptiei copilului care a implinit varsta de 10 ani, acestuia i se va solicita

obligatoriu consimtamantul.

Judecarea cererilor de incuviintare a adoptiei se face cu citarea directiei in a carei raza

teritoriala se afla domiciliul copilului, a directiei care a solicitat deschiderea procedurii adoptiei

interne si a persoanei ori familiei adoptatoare.

Judecarea cererilor de incuviintare a adoptiei persoanei care a dobandit capacitate deplina de

exercitiu se face cu citarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare si a adoptatului, iar judecarea

cererilor de incuviintare a adoptiei copilului de catre sotul parintelui firesc sau adoptiv se face cu

citarea adoptatorului si a parintilor firesti ai adoptatului.

In cazul in care parintii se prezinta personal in fata instantei si isi exprima refuzul de a mai

consimti la adoptie, instanta suspenda solutionarea cererii de incuviintare a adoptiei.

In termen de 5 zile de la ramanerea irevocabila a hotararii judecatoresti prin care s-a

incuviintat adoptia, directia in a carei raza teritoriala se afla domiciliul copilului va instiinta, in

scris, parintii firesti despre aceasta, precum si autoritatile romane competente sa elibereze

documentele de identitate sau de calatorie pentru adoptat.

Adoptia internationala a copilului cu resedinta obisnuita in Romania, de catre o

persoana/familie cu resedinta obisnuita in strainatate, poate fi incuviintata numai pentru copiii care

se afla in evidenta Oficiului si numai in situatiile in care:

- adoptatorul sau unul dintre sotii familiei adoptatoare este ruda pana la gradul al patrulea inclusiv

cu copilul pentru care a fost incuviintata deschiderea procedurii adoptiei interne;

- adoptatorul sau unul dintre sotii familiei adoptatoare este si cetatean roman (adoptia este permisa

numai pentru copiii pentru care s-a admis cererea de deschidere a procedurii adoptiei interne si nu a

putut fi identificat un adoptator sau o familie adoptatoare cu resedinta obisnuita in Romania, sau nu

au putut fi identificate rude pana la gradul al patrulea inclusiv care sa-l adopte, intr-un termen de 2

ani de la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti prin care s-a admis cererea de

deschidere a procedurii adoptiei interne); - adoptatorul este sot al parintelui firesc al copilului a carui adoptie se solicita.

Adoptia internationala are efectele prevazute de lege (efectele adoptiei internationale, precum

si efectele in cazul anularii adoptiei internationale asupra cetateniei adoptatului, sunt prevazute de

Legea cetateniei romane nr. 21/1991, republicata) si presupune deplasarea copilului pe teritoriul

statului primitor, in urma incuviintarii adoptiei de catre instanta judecatoreasca romana.

Cererile persoanelor sau familiilor care au resedinta obisnuita pe teritoriul altui stat, parte a

Conventiei de la Haga, si care doresc sa adopte un copil din Romania sunt transmise Oficiului prin

intermediul autoritatii centrale competente din statul respectiv sau al organizatiilor sale acreditate.

Selectia si potrivirea copilului cu adoptatorul sau familia adoptatoare cu resedinta obisnuita in

strainatate se realizeaza de catre Oficiu, in conformitate cu metodologia elaborata de acesta si

aprobata prin hotarare a Guvernului. Persoana/familia selectata are obligatia sa se deplaseze in

Romania si sa locuiasca efectiv pe teritoriul tarii pentru o perioada de cel putin 30 de zile

consecutive, care vor fi utilizate in scopul relationarii cu copilul. Dupa 30 de zile, directia in a carei

raza teritoriala se afla domiciliul copilului va intocmi si va transmite Oficiului un raport cu privire

la relationarea dintre copil si persoana sau familia selectata, iar acesta va notifica autoritatilor

centrale competente sau organizatiilor acreditate din statul primitor selectarea adoptatorului sau

familiei adoptatoare.

Apoi, Oficiul va solicita autoritatii centrale competente sau organizatiei acreditate din statul

primitor sa ii comunice:

- acordul adoptatorului sau familiei adoptatoare cu privire la procesul de selectie;

- acordul cu privire la continuarea procedurii de adoptie.

Cererea de incuviintare a adoptiei, insotita de documentele legale, se inainteaza de catre

Oficiu instantei judecatoresti. Oficiul are obligatia de a se asigura ca adoptatul va beneficia in tara

straina de aceeasi situatie legala ca si aceea a unui copil biologic al adoptatorului. La pronuntarea

asupra cererii de incuviintare a adoptiei instanta judecatoreasca va avea in vedere si documentul

care atesta indeplinirea acestei obligatii. Pe baza hotararii judecatoresti irevocabile de incuviintare a

adoptiei, Oficiul elibereaza, la cererea adoptatorului/familiei adoptatoare, in termen de 5 zile, un

certificat care atesta ca adoptia este conforma cu normele Conventiei de la Haga. Deplasarea

adoptatului din Romania in statul in care adoptatorul sau familia adoptatoare are resedinta obisnuita

este posibila numai atunci cand hotararea de incuviintare a adoptiei este irevocabila. Adoptatul se

deplaseaza numai insotit de adoptator sau de familia adoptatoare, in conditii de siguranta

corespunzatoare nevoilor adoptatului.

In ambele tipuri de adoptie, persoanele adoptate au dreptul sa solicite si sa obtina informatii

care atesta adoptia, precum si informatii cu caracter general vizand traseul institutional si istoricul

personal care nu dezvaluie identitatea parintilor firesti (Oficiul furnizeaza aceste informatii).

Dezvaluirea adoptiei poate fi facuta numai in cazul persoanelor care au dobandit capacitate deplina

de exercitiu. Parintii firesti sau rudele biologice ale persoanelor adoptate pot obtine informatii cu

caracter general vizand persoana adoptata numai daca exista acordul expres al acesteia sau, dupa

caz, al persoanei sau familiei adoptatoare.

Dupa noua legislatie6, adoptatorii sunt obligati sa informeze gradual copilul ca este adoptat,

incepand de la varste cat mai mici, cu sprijinul specialistilor din cadrul compartimentului de adoptii

si postadoptii al directiei. Identitatea parintilor firesti ai adoptatului poate fi dezvaluita inainte de

dobandirea de catre acesta a capacitatii depline de exercitiu numai pentru motive medicale, de catre

Oficiu, la cererea oricaruia dintre adoptatori, a adoptatului, sotului sau descendentilor acestuia ori a

reprezentantului unei institutii medicale sau a unui spital. Instanta citeaza directia in a carei raza

teritoriala se afla domiciliul adoptatului, Oficiul, precum si orice alta persoana a carei ascultare

poate fi utila pentru solutionarea cererii si va putea admite cererea daca, potrivit probelor

administrate, constata ca accesul la informatiile solicitate nu este daunator integritatii psihice si

echilibrului emotional ale solicitantului si daca adoptatul in cauza a beneficiat de consiliere

adecvata. Persoanele adoptate care detin informatii asupra identitatii parintilor firesti se pot adresa

direct Oficiului pentru realizarea demersurilor vizand contactarea parintilor firesti sau a rudelor

biologice.

6 Cf. Legii nr. 233/2011 pentru completarea si modificarea Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei.

Informatiile relevante referitoare la adoptie, la originea copilului, in special cele cu privire la

identitatea parintilor firesti, precum si datele asupra istoricului medical al copilului si familiei sale

se pastreaza minimum 50 de ani de la data ramanerii irevocabile a hotararii de incuviintare a

adoptiei.

Încuviinţarea adopţiei – instanţa de judecată verifică prezenţa condiţiilor legale pentru adopţie şi,

pe baza probelor administrate, emite o hotărâre civilă de încuviinţare a adopţiei.

Înregistrarea adopţiei – pe baza hotărârii irevocabile de încuviinţare a adopţiei serviciul de stare

civilă întocmeşte un nou act de identitate copilului în care adoptatorii sunt trecuţi ca părinţi fireşti.

Monitorizarea postadoptie - reprezinta etapa ulterioara incuviintarii adoptiei prin care se

urmareste evolutia copilului adoptat si a relatiilor dintre acesta si parintii adoptatori in vederea

integrarii depline a copilului in familia adoptatoare si identificarii precoce a eventualelor dificultati

ce pot sa apara in aceasta perioada.

In cazul adoptiei interne, monitorizarea postadoptie se realizeaza de catre directia de la

domiciliul copilului, care are obligatia intocmirii unor rapoarte trimestriale pe o perioada de cel

putin 2 ani dupa incuviintarea adoptie, perioada in care adoptatorii au obligatia de a colabora cu

directia pentru a inlesni realizarea rapoartelor trimestriale si de a o informa cu privire la schimbarea

domiciliului ori la modificarile intervenite in structura familiei. La incheierea perioadei de

monitorizare postadoptie, directiile intocmesc un raport final de inchidere a cazului, pe care au

obligatia sa il transmita Oficiului. In situatia in care, ulterior incuviintarii adoptiei, prenumele

copilului adoptat este schimbat pe cale administrativa, raportul va fi insotit si de copia actului care a

stat la baza schimbarii prenumelui.

In cazul adoptiei internationale a copilului cu resedinta obisnuita in Romania de catre o

persoana/familie cu resedinta obisnuita in strainatate, Oficiul are obligatia sa urmareasca evolutia

acestuia si a relatiilor lui cu parintele sau parintii sai adoptivi cel putin 2 ani dupa incuviintarea

adoptiei, prin intermediul autoritatii centrale competente sau al organizatiei acreditate ori autorizate

din statul primitor (Oficiul trebuie sa solicite realizarea monitorizarii postadoptie si transmiterea de

rapoarte trimestriale autoritatii centrale competente sau organizatiei acreditate si autorizate din

statul primitor).

Activitatile postadoptie se realizeaza planificat (pot fi desfasurate de directia de la domiciliul

solicitantului, insa pot fi realizate si de catre organisme private, precum si de catre cabinete

individuale, cabinete asociate sau societati civile profesionale de asistenta sociala si/sau de

psihologie, care au incheiat conventii cu Oficiul) si vizeaza acordarea de suport si asistenta de

specialitate adoptatului si adoptatorilor, care sa raspunda nevoilor identificate in timpul perioadei de

monitorizare postadoptie sau semnalate direct de catre cei adoptati ori de catre persoana/familia

adoptatoare.

Activitatile postadoptie pot consta in: informare si consiliere pentru copii si parinti;

organizarea de cursuri pentru dezvoltarea capacitatilor parentale; constituirea de grupuri de suport

pentru copii si parinti; sprijinirea adoptatorilor in vederea informarii copilului cu privire la adoptia

sa.

In situatia in care adoptatorii, in mod nejustificat, refuza sa participle la aceste activitati, in

cazul in care rapoartele directiei contineau aceasta propunere motivate, sau refuza sa informeze

copilul cu privire la adoptia sa, responsabilul de caz propune prelungirea perioadei de monitorizare

postadoptie peste termenul de 2 ani.

Incetarea adoptiei – are loc prin desfacere sau ca urmare a anularii ori a constatarii nulitatii

sale, in conditiile legii. Cauzele privind incetarea adoptiei se judeca cu citarea adoptatorului/familiei

adoptatoare, a adoptatului care a dobandit capacitate deplina de exercitiu si a directiei in a carei raza

teritoriala se afla domiciliul adoptatului si a Oficiului. Hotararile judecatoresti privitoare la

incetarea adoptiei, ramase irevocabile, se comunica Oficiului de catre directie in vederea efectuarii

mentiunilor necesare in Registrul national pentru adoptii.

Legislaţie:

Legea nr. 233 / dec. 2011 pentru modificarea si completarea Legii nr. 273/2004 privind

regimul juridic al adoptiei (republicata in MO in nov. 2009 - cu modificarile ulterioare), a

fost publicata in Monitorul Oficial, nr. 860, din 7 decembrie 2011.

Legea 138/2011 pentru ratificarea Convenţiei europene revizuite în materia adopţiei de

copii, adoptată la Strasbourg la 27 noiembrie 2008 şi semnată de Romania la Strasbourg la 4

martie 2009, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 409 din 10 iunie 2011;

OUG nr. 25/ august 2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 274/2004 privind

înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Oficiului Român pentru Adopţii, publicată în

Monitorul Oficial, Partea I nr. 599 din 31/08/2009 (actul a intrat în vigoare la data de 3 sept.

2009);

Lege nr. 49/ martie 2009 privind aprobarea OUG nr. 102/2008 pentru modificarea şi

completarea Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, act intrat in vigoare

la data de 29 martie 2009.

Bibliografie

Filipescu I. P., 1998, Tratat de dreptul familiei, Editura ALL, Bucureşti.

Buzducea, D., Lazar, F., 2011, Profilul parintilor adoptivi din Romania si adoptia copiilor greu

adoptabili – Raport de cercetare, Editura ALPHA MDN, Buzău.

Legea nr. 233/2011 pentru completarea si modificarea Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al

adoptiei.

Legea nr. 138, pentru ratificarea Convenţiei europene revizuite în materia adopţiei de copii,

adoptată la Strasbourg în 2008 şi semnată de România în 2009.

www.adoptiiromania.ro