CURS 6ANATOMIE

ANATOMIA APARATULUI RESPIRATOR

Este format de caile respiratorii si plamani. Caile respiratorii sunt impartite topografic in doua grupe:

- caile respiratorii superioare reprezentate de cavitatea nazala, faringe, laringe si trahee;- caile respiratorii inferioare reprezentate de ramificatiile bronsice.

CAVITATEA NAZALA

- este divizata in doua parti printr-un perete median numit sept nazal. Acesta are o parte anterioara, cartilaginoasa si o parte posterioara, osoasa.

- anterior, se patrunde in cavitatea nazala prin doua orificii numite narine, care se continua cu vestibulul nazal (o zona dilatata al carei tegument contine fire de par). Posterior de vestibul este cavitatea nazala propriu-zisa (fosele nazale) captusita de mucoasa nazala. Mucoasa are doua regiuni:

o regiunea olfactiva situata postero-superior. Aici se gaseste segmentul periferic al analizatorului olfactiv;

o regiunea respiratorie ocupa restul cavitatii, este foarte bine vascularizata, are un epiteliu ciliat si contine glande mucoase.

- cavitatea nazla se deschide posterior in nazofaringe prin doua orificii numite choane.- Sinusurile paranazale sunt cavitati in oasele din vecinatatea cavitatii nazale; sunt

captusite cu o mucoasa de tip respirator si comunica cu cavitatea nazala.

FARINGELE

- este o cavitate cu peretii musculo-aponevrotici, in care se intersecteaza calea respiratorie cu calea digestiva.

- faringele se imparte in trei parti: nazo-, oro- si laringofaringe.- nazofaringele este partea superioara. El comunica anterior, prin doua orificii numite

choane, cu cavitatea nazala. Pe peretii laterali ai nazofaringelui se gasesc orificiile celor dota tube auditive (prin care urechea medie comunica cu faringele). Pe tavanul nazofaringelui se gasesc aglomerari de celule limfatice care formeaza amigdala faringiana; acestea se pot hipertrofia, formand vegetatiile adenoide (polipii), care obstrueaza partial choanele.

- orofaringele este partea intermediara. El comunica anterior cu cavitatea bucala. La nivelul lui se afla amigdala palatina, organ de tip limfoid, a carui inflamatie se numeste amigdalita.

- laringofaringele este partea inferioara a faringelui. Are raport anterior cu orificiul laringelui. Pe marginea lui superioara, spre anterior, se gaseste o formatiune aproximativ circulara, cu structura cartilaginoasa, numita epiglota (in deglutitie, epiglota coboara si acopera laringele). Postero-inferior faringele comunica cu esofagul.

LARINGELE- este un organ cavitar cu schelet cartilaginos. Laringele are trei cartilaje pereche numite

aritenoide, corniculate si cuneiforme si trei cartilaje nepereche numite tiroid, cricoid si epiglota.

- cartilajul tiroid (marul lui Adam) – este cel mai voluminos.- epiglota este un cartilaj ovalar care acopera cavitatea laringelui in timpul deglutitiei.- cartilajele aritenoide au forma de piramida triunghiulara pe care se prind corzile vocale.

Spatiul dintre corzile vocale se numeste glota.- la interior, cavitatea laringelui este captusita de mucoasa.

TRAHEEA

- este un organ tubular. Incepe la nivelul vertebrei C6 si se termina in torace, la nivelul vertebrei T4, unde se bifurca in cele doua bronhii principale. Topografic, are o parte cervicala si una toracica.

- traheea are un schelet fibrocartilaginos, fiind formata din suprapunerea unor cartilaje cu aspect inelar, incomplete posterior. Cartilajele sunt unite intre ele prin ligamente inelare si sunt completate posterior de o membrana fibroasa ( este posibila, astfel, trecerea bolului alimentar prin esofagul asezat posterior).

- la interior, traheea contine o mucoasa cu glande seromucoase si epiteliu cilindric ciliat.

BRONHIILE PRINCIPALE- rezulta din bifurcarea traheei la nivelul vertebrei a 4 a toracice T4.- au forma asemanatoare traheei fiind insa mai scurte si mai subtiri.- bronhia dreapta se apropie mai mult de verticala – eventualii corpi straini ajung mai usor in bronhia dreapta.- bronhia stanga se apropie mai mult de orizontala.- structura bronhiilor principale este aceeasi cu cea a traheei difera doar numarul inelelor cartilaginoase si structura lor, acestea fiind mai subtiri decat cele ale traheei.

CUTIA TORACICA- e o cavitate situata in portiunea superioara a corpului, deasupra diafragmei, muschi care o separa de cavitatea abdominala.- este formata de un schelet osos care ii confera o oarecare rigiditate:

anterior – de stern si de cartilajele costale posterior – de portiunea toracala a coloanei vertebrale si coaste.

- adaposteste organe de importanta vitala: inima, plamanii, vasele mari.- contine 3 regiuni topografice:

2 regiuni laterale = regiuni pleuro-pulmonare; 1 regiune mediana situata median, intre regiunile pleuro-pulmonare.

PLEURELE- sunt doua membrane seroase ce invelesc plamanii, fiecare pleura este formata din 2 lame sau foite:

foita viscerala – se muleaza pe plaman, iar la nivelul hilului pulmonar se continua cu foita parietala – care tapeteaza peretii toracelui.

- cele doua foite formeaza cavitatea pleurala, o cavitate virtuala, care devine reala doar prin acumularea de produse patologice (lichid sau aer). Cavitatea pleurala contine o pelicula de lichid ce asigura mobilitatea plamanilor in cursul miscarilor respiratorii.- la nivelul diafragmului, datorita arcuirii muschiului, se formeaza recesurile costodiafragmatice drept si stang, ce reprezinta punctele cele mai declive ale cutiei toracice in pozitie ortostatica – permitand acumularea produselor patologice lichide din cavitatea pleurala.

MEDIASTINUL- este regiunea mediana delimitata:

anterior - de stern; posterior – portiunea toracala a coloanei vertebrale; lateral – de cei doi plamani inveliti in pleure.

- topografic se imparte in: mediastinul superior mediastinul inferior

-mediastinul contine: - timusul la copil, resturi timice la adult;- nervii frenici;- arcul aortei;- nervii vagi;- traheea;- esofagul portiunea toracica;- pericardul cu inima;- trunchiul arterei pulmonare.

PLAMANUL- este principalul organ al respiratiei, la nivelul lui avand loc schimbul alveolar de gaze.- plamanii in numar de doi, situati in seroasele pleurale si separati de mediastin sunt adapostiti in cutia toracica.- din punct de vedere structural sunt constituiti astfel:1. Componenta bronhiala;2. Componenta parenchimatoasa;3. Stroma4. Vasele si nervii plamanului

1. Componenta bronhiala- bronhiile principale dupa intrarea in plaman la nivelul hilului se arborizeaza in ramuri din ce in ce mai mici, avand rol in conducerea aerului pana la nivelul parenchimului pulmonar.- bronhia principala dreapta – se ramifica in 3 bronhii lobare (superioara, mijlocie, inferioara).- bronhia principala stanga – se ramifica in 2 bronhii lobare (superioara si inferioara).- astfel numarul bronhiilor lobare corespunde cu numarul de lobi ai fiecarui plaman (plamanul drept are 3 lobi, plamanul stang are 2 lobi).- bronhiile lobare – se ramifica in continuare in bronhii segmentare, care deservesc teritorii pulmonare numite segmente bronhopulmonare. Astfel plamanul drept are 10 bronhii segmentare, deci are 10 segmente pulmonare; iar plamanul stang are 8 bronhii segmntare care deservesc 8 segmente pulmonare.

2. Componenta parenchimatoasa- bronhiile segmentare se divid in bronhiole lobulare care deservesc teritorii numite lobuli pulmonari. - bronhiolele lobulare se ramifica in bronhiole respiratorii care se ramifica in ducte alveolare terminate prin dilatatii numite saculeti alveolari.- bronhiile lobare din punct de vedere structural mai au in peretele lor arcuri cartilaginoase, dar pe masura ramificarii lor acestea se faramiteaza si dispar.- bronhiolele lobulare si respiratorii au peretii fibroelastici.- acinul pulmonar reprezinta unitatea structurala si functionala a lobulului pulmonar.-alveolele pulmonare reprezinta suprafata de schimb a plamanului, la nivelul lor are loc schimbul de gaze prin membrana alveolo-capilara.- membrana alveolo-capilara este formata de:

peretele alveolar constituit dintr-un epiteliu alveolar unistratificat asezat pe o membrana bazala

peretele capilar reprezentat de endoteliul capilar asezat pe membrana lui bazala.

3. Stroma plamanilor- este formata din tesut conjunctivo-elastic, care formeaza la suprafata plamanilor o lama continua subpleurala, acoperita de pleura viscerala. - la nivelul hilului pulmonar acest tesut conjunctivo-elastic stromal patrunde in plaman insotind arborizatiile bronhice si pe cele ale arterelor pulmonare.

4. Vasele si nervii plamanului- plamanul are vascularizatie dubla: nutritiva si functionala.

I. Vascularizatia functionala

- asigura schimburile gazoase prin intermediul vaselor sangvine ce constituie mica circulatie.- din ventriculul drept pleaca trunchiul arterei pulmonare cu cele 2 ramuri ale sale (art. pulmonara dreapta si art. pulmonara stanga) si transporta la plaman sange sarac in oxigen.- de la plaman pornesc spre inima cele 4 vene pulmonare care duc la inima in atriul stang sange bogat in oxigen.

II. Vascularizatia nutritiva- ramificatii ale aortei: arterele bronsice si artera toracica interna.- venele bronsice.

Nervii plamanilor- fibrele nervoase ce deservesc plamanii formeaza la nivelul pedicolului pulmonar 2 plexuri nervoase: unul anterior si unul posterior.- acestea contin fibre parasimpatice din nervii vagi si fibre simpatice din ganglionii simpatico toracali.- fibrele parasimpatice sunt destinate: musculaturii bronhiolare – producand bronhoconstrictie; si glandelor din mucoasa bronsica – stimuland secretia acestora.- fibrele simpatice sunt vasomotoare, regland calibrul vaselor si avand actiune relaxanta pe musculatura bronsica.