66811179 curs anatomie coafor

Click here to load reader

Post on 16-Apr-2015

140 views

Category:

Documents

9 download

Embed Size (px)

TRANSCRIPT

ANATOMIACAPULUI SI A GATULUIProblema care ne-a framantat dintotdeauna este insa urmatoarea: este frumusetea ceva superficial? Ei bine, in ceea ce priveste aspectul fetei umane, stim cu certitudine urmatoarele lucruri: la suprafata, epidermul este cel care inveleste si evidentiaza trasaturile fetei, dar in profunzime exista elementele osoase ale masivului facial, sau viscerocraniul, care da forma generala a fetei, iar intre oase si tegument exista stratul musculaturii faciale sau muschii mimicii. Fata umana este cea mai expresiva din regnul animal, iar musculatura faciala este direct responsabila de manifestarea expresivitatii statice sau dinamice, fizionomia, respectiv mimica. Terminologie medicala: medial = intern lateral = extern cranial = superior caudal = inferior ventral = anterior dorsal = posterior proximal = spre radacina membrului distal = spre extremitatea membrului Corpul uman este format din: cap, gat, trunchi si membre. Capul si gatul alcatuiesc impreuna extremitatea cefalica a corpului. Capul este alcatuit din doua parti: una craniana, situata superior si posterior, corespunzatoare neurocraniului sau cutiei craniene alta, reprezentata de fata, asezata anterior si inferior viscerocraniul. Gatul este partea corpului care leaga capul de trunchi. El are: regiune posterioara sau nucala, alcatuita din vertebre, articulatii si muschi regiune cervicala anterioara care contine muschii, fascii, osul hioid, dar si organe ale gatului: laringe, trahee, esofag, tiroida, etc.

OASELE

CAPULUI

Craniul este cadrul osos al capului care contine si protejeaza creierul si organele de simt. El da forma capului si fetei, adaposteste dintii si ofera puncte de atasare muschilor. Are doua parti principale craniul si fata (neurocraniul si viscerocraniul).

Oasele craniului

Craniul este format din 8 oase: Occipital, frontal, etmoid, sfenoid, temporale (2), parietale (2). Oasele centrale sunt nepereche, iar oasele laterale sunt pereche. Denumire r Occipital 1 Este situat in partea posterioara si inferioara a craniului. Inferior prezinta o gaura mare (foramen magnum) prin care trece maduva spinarii, si in lateral prezinta fete articulare pentru atlas (prima vertebra a coloanei vertebrale) Formeaza fruntea si partea superioara a orbitelor. Se afla in partea inferioara a frontalului si anterior sfenoidului, intre cele doua orbite. Formeaza cavitatile nazale si partea interna a orbitelor. Are forma cubica si are aspectul unui burete, prezentand multe gauri. Este un os situat in interiorul craniului si are aspectul unui liliac cu aripile intinse, avand un corp, si 4 aripi, 2 mari si 2 mici. Aripile mari se unesc cu: frontalul, parietalele, occipitalul si etmoidul. Acest os contine sinusuri pline cu aer, care comunica cu N Descriere

Frontal Etmoid

1 1

Sfenoid

1

Temporale Parietale

2 2

cavitatile nazale si adapostesc epifiza. Formeaza partile laterale si ale craniului si partial partea inferioara. Formeaza urechea medie si interna. Formeaza partile laterale ale craniului si prin unire, partea superioara. Oasele fetei

Oasele fetei sunt in numar de 14 si in general sunt perechi, cate unul de fiecare parte a fetei. Denumire N Descriere r Maxilare 2 Se unesc in mijlocul fetei pentru a forma maxila. Formeaza partea inferioara a orbitei, lateralele si peretii inferiori ai cavitatilor nazale, si si adapostesc dintii superiori Palatine 2 Se unesc la mijloc ca doua L-uri pentru a forma cerul gurii, si o portiune din orbita Lacrimale 2 Sunt situate pe peretele intern al orbitelor. Contin canalul lacrimal. Nazale 2 Formeaza partea osoasa a nasului. Zigomatice 2 Cele doua oase care formeaza pometii. Arcurile zigomatice sunt formate de oasele zigomatice si cele temporale. Cornetele 2 Sunt doua oase curbate ca niste cornete nazale situate pe pereti externi ai cavitatilor nazale. inferioare Aerul inhalat este rotit prin aceste cornete, dandu-i astfel timp sa se incalzeasca inainte de a patrunde in plamani. Vomerul 1 Este un os situat in partea posterioara a septului nazal. Mandibula 1 Este singurul os mobil al fetei. Are forma de potcoava si se articuleaza cu oasele temporale prin articulatia temporo-mandibulara. Partea centrala formeaza barbia si adaposteste dintii inferiori.

Parul

Este o formatie epiteliala cornoasa, filiforma, cilindrica si flexibila. Se gaseste in toate zonele corpului cu exceptia palmelor, talpilor picioarelor si mucoaselor.

La fiecare fir de par se distinge: a) o portiune libera numita tulpina sau tija. Forma tijei parului determina aspectul drept sau ondulat al parului. O tija cilindrica este asociata cu un fir de par drept, iar o tija ovala cu parul ondulat. Tija aplatizata cu un par carliontat. b) o portiune implantata in tegumente numita radacina a carei extremitate de forma ovoida poarta numele de bulbul parului. c) polul inferior al bulbului prezinta o depresiune in forma de cupa in care patrunde o prelungire conjunctivo-vasculara a dermului numita papila parului. d) radacina parului este cuprinsa intr-un fel de sac dermo-epidermic numit folicul pilos, la care se anexeaza o glanda sebacee si muschiul erector al parului.

Straturile firului de par:

Cuticula - stratul exterior STIATI CA: Cortexul - stratul mijlociu Cele mai multe fire de par Maduva - stratul interior au persoanele blonde, iar cele Cuticula protejeaza interiorul fiecarui mai putine, persoanele fir de par. La un par normal, sanatos, roscate. Parul negru are aceste invelisuri ale cuticulei sunt structura cea mai rigida. alaturate astfel incat parul este uniform, matasos, stralucitor si usor de pieptanat. Parul deteriorat este rar, aspru, lipsit de stralucire, dificil de pieptanat si nu mai are rezistenta impotriva factorilor nocivi. Cortexul reprezinta partea cea mai mare a firului de par (70 %-90 %). Pigmentii naturali se gasesc in cortex (maro-negru si rosu), dand parului culoarea sa naturala. Maduva contine granule de grasimi si bule de aer. Parul subtire nu are maduva. Firul de par este un organism viu : el se naste, se hraneste, respira, creste permanent pana la maturitate si cade. Acesta reprezinta un ciclu de viata, sau de regenerare, dupa care un alt fir nou generat ii ia locul. Durata unui ciclu sanatos de regenerare este cuprinsa intre 4-8 ani, adica o radacina poate genera intre 10 - 25 de fire noi pe parcursul vietii. Daca dintr-o cauza firul de par cade, in locul sau creste imediat un alt fir, dar nu mai mult de 10-25 de ori. Evident, daca un ciclu de regenerare se scurteaza de la cativa ani la cateva luni sau chiar saptamani, atunci, intr-un interval relativ scurt, daca nu se intervine eficient, parul se va rari sau poate aparea chelia. Foliculii firelor de par cresc n cicluri repetitive. ntr-un ciclu, pot fi observate 3 faze. 1) Anagen sau Faza de crestere. Aproximativ 85% din toate firele de par sunt n aceasta faza, n orice moment am cauta. Faza denumita Anagen sau faza de crestere, poate dura ntre 2 si 6 ani. Parul creste cu aproximativ 10 cm pe an si orice fir de par nu e probabil sa atinga mai mult de un metru. 2) Catagen Faza de tranzitie. La finele fazei Anagen, firele de par intra ntr-o faza de Catagen, care dureaza 1-2 saptamni; n timpul fazei de Catagen, foliculul se reduce la aproximativ 1/6 din lungimea normala. Partea inferioara este distrusa si papila dermala erupe, apoi ramne latenta sub acesta. 3) Telogen Faza latenta. Faza latenta urmeaza dupa catagen si dureaza de obicei n jur de 5-6 saptamni. n acest timp, firul de par nu creste, ci ramne atasat foliculului, n timp ce papila dermala ramne n stare latenta, mai jos. Aproximativ 1015% din toate firele de par sunt n aceasta faza n acelasi timp. La sfrsitul fazei de Telogen, foliculul

reintra n faza de Anagen. Papila dermala si baza foliculului se reunesc si un nou fir de par nce pe sa se formeze. Daca firul vechi nu a cazut nca, atunci cel nou l mpinge pe cel vechi afara, si ciclul de crestere ncepe din nou. Fiecare fir trece prin aceste faze independent de fazele prin care trec firele vecine. Factorii care cauzeaza absenta, rarirea sau degradarea firului de par sunt: - boli congenitale, unii oameni se nasc fara par pe anumite portiuni ale scalpului. - boli dobandite pe parcursul vietii, cicatrici lipsite de par in urma unor arsuri, traumatisme, infectii, operatii, inflamatii. - intoxicatii cu diverse substante, de exemplu medicamente ce induc efecte secundare - poluare chimica si atmosferica - deficiente de alimentatie, destul de frecvente la noi in tara - stres psihic, profesional, social - dezechilibre hormonale - influiente negative ale mediului, de exemplu radioactivitatea. Indiferent de factorii cauzatori, mecanismul declansarii afectiunii se centreaza in jurul unui produs al metabolismului testosteronului, hormon sexual masculin, secretat in cantitati mici si la femei. Predispozitia metabolizarii excesive a DHT este de cele mai multe ori transmisa genetic. Acest produs este metabolizat din testosteronul din sange de catre o enzima ce se gaseste in radacina firului de par. Atunci cand cantitatea de DHT devine in exces actioneaza distructiv asupra procesului de crestere a celulei radacinii , producand doua efecte negative : 1. stimuleaza secretia de sebum la nivelul radacinii firului de par 2. blocheaza cresterea parului cu scurtarea ciclului de regenerare Dezechilibrul ce intervine in metabolismul testosteronului afecteaza cu precadere firele de par de pe suprafata frontala si de deasupra scalpului. Suprafetele de par laterale si ceafa nu sunt afectate deoarece beneficiaza de un metabolism independent de prezenta in exces a DHT. Compozitia chimica a parului Compozitia chimica a parului este complexa si difera in functie de zona foliculului pilos fiind constituit din substante organie, anorganice si apa. Dintre substantele organice amintim: Glicogenul, cel mai raspandit dintre hidratii de carbon din par.