ANATOMIA CAPULUI SI A GATULUI

Problema care ne-a framantat dintotdeauna este insa urmatoarea: este frumusetea ceva superficial? Ei bine, in ceea ce priveste aspectul fetei umane, stim cu certitudine urmatoarele lucruri: la suprafata, epidermul este cel care inveleste si evidentiaza trasaturile fetei, dar in

profunzime exista elementele osoase ale masivului facial, sau viscerocraniul, care da forma generala a fetei, iar intre oase si tegument exista stratul musculaturii faciale sau muschii mimicii. Fata umana este cea mai expresiva din regnul animal, iar musculatura faciala este direct responsabila de manifestarea expresivitatii statice sau dinamice, fizionomia, respectiv mimica.

Terminologie medicala: medial = intern lateral = extern cranial = superior caudal = inferior ventral = anterior dorsal = posterior proximal = spre radacina membrului distal = spre extremitatea membrului

Corpul uman este format din: cap, gat, trunchi si membre. Capul si gatul alcatuiesc impreuna extremitatea cefalica a corpului.

Capul este alcatuit din doua parti: una craniana, situata superior si posterior, corespunzatoare neurocraniului

sau cutiei craniene alta, reprezentata de fata, asezata anterior si inferior– viscerocraniul.Gatul este partea corpului care leaga capul de trunchi. El are: regiune posterioara sau nucala, alcatuita din vertebre, articulatii si

muschi regiune cervicala anterioara care contine muschii, fascii, osul hioid, dar si

organe ale gatului: laringe, trahee, esofag, tiroida, etc.

OASELE CAPULUI

Craniul este cadrul osos al capului care contine si protejeaza creierul si organele de simt. El da forma capului si fetei, adaposteste dintii si ofera puncte de atasare muschilor. Are doua parti principale – craniul si fata (neurocraniul si viscerocraniul).

Oasele craniului

Craniul este format din 8 oase: Occipital, frontal, etmoid, sfenoid, temporale (2), parietale (2). Oasele centrale sunt nepereche, iar oasele laterale sunt pereche.

Denumire Nr

Descriere

Occipital 1 Este situat in partea posterioara si inferioara a craniului. Inferior prezinta o gaura mare (foramen magnum) prin care trece maduva spinarii, si in lateral prezinta fete articulare pentru atlas (prima vertebra a coloanei vertebrale)

Frontal 1 Formeaza fruntea si partea superioara a orbitelor.

Etmoid 1 Se afla in partea inferioara a frontalului si anterior sfenoidului, intre cele doua orbite. Formeaza cavitatile nazale si partea interna a orbitelor. Are forma cubica si are aspectul unui burete, prezentand multe gauri.

Sfenoid 1 Este un os situat in interiorul craniului si are aspectul unui liliac cu aripile intinse, avand un corp, si 4 aripi, 2 mari si 2 mici. Aripile mari se unesc cu: frontalul, parietalele, occipitalul si etmoidul. Acest os contine sinusuri pline cu aer, care comunica cu cavitatile nazale si adapostesc epifiza.

Temporale 2 Formeaza partile laterale si ale craniului si partial partea inferioara. Formeaza urechea medie si interna.

Parietale 2 Formeaza partile laterale ale craniului si prin unire, partea superioara.

Oasele fetei

Oasele fetei sunt in numar de 14 si in general sunt perechi, cate unul de fiecare parte a fetei.Denumire N

r Descriere

Maxilare 2 Se unesc in mijlocul fetei pentru a forma maxila. Formeaza partea inferioara a orbitei, lateralele si peretii inferiori ai cavitatilor nazale, si si adapostesc dintii superiori

Palatine 2 Se unesc la mijloc ca doua “L”-uri pentru a forma cerul gurii, si o portiune din orbita

Lacrimale 2 Sunt situate pe peretele intern al orbitelor. Contin canalul lacrimal.

Nazale 2 Formeaza partea osoasa a nasului.Zigomatice 2 Cele doua oase care formeaza pometii.

Arcurile zigomatice sunt formate de oasele zigomatice si cele temporale.

Cornetele nazale inferioare

2 Sunt doua oase curbate ca niste cornete situate pe pereti externi ai cavitatilor nazale. Aerul inhalat este rotit prin aceste cornete, dandu-i astfel timp sa se incalzeasca inainte de a patrunde in plamani.

Vomerul 1 Este un os situat in partea posterioara a septului nazal.

Mandibula 1 Este singurul os mobil al fetei. Are forma de potcoava si se articuleaza cu oasele temporale prin articulatia temporo-mandibulara. Partea centrala formeaza barbia si adaposteste dintii inferiori.

Parul

Este o formatie epiteliala cornoasa, filiforma, cilindrica si flexibila. Se gaseste in toate zonele corpului cu exceptia palmelor, talpilor picioarelor si mucoaselor.

La fiecare fir de par se distinge:

a) o portiune libera numita tulpina sau tija. Forma tijei parului determina aspectul drept sau ondulat al parului. O

tija cilindrica este asociata cu un fir de par drept, iar o tija ovala cu parul ondulat. Tija aplatizata cu un par carliontat.

b) o portiune implantata in tegumente numita radacina a carei extremitate de forma ovoida poarta numele de bulbul parului.

c) polul inferior al bulbului prezinta o depresiune in forma de cupa in care patrunde o prelungire conjunctivo-vasculara a dermului numita papila parului.

d) radacina parului este cuprinsa intr-un fel de sac dermo-epidermic numit folicul pilos, la care se anexeaza o glanda sebacee si muschiul erector al parului.

Straturile firului de par:

Cuticula - stratul exterior Cortexul - stratul mijlociu Maduva - stratul interior

Cuticula protejeaza interiorul fiecarui fir de par. La un par normal, sanatos, aceste invelisuri ale cuticulei sunt alaturate astfel incat parul este uniform, matasos, stralucitor si usor de pieptanat. Parul deteriorat este rar, aspru, lipsit de stralucire, dificil de pieptanat si nu mai are rezistenta impotriva factorilor nocivi.

Cortexul reprezinta partea cea mai mare a firului de par (70 %-90 %). Pigmentii naturali se gasesc in cortex (maro-negru si rosu), dand parului culoarea sa naturala.

Maduva contine granule de grasimi si bule de aer. Parul subtire nu are maduva.

Firul de par este un organism viu : el se naste, se hraneste, respira, creste permanent pana la maturitate si cade. Acesta reprezinta un ciclu de viata, sau de regenerare, dupa care un alt fir nou generat ii ia locul. Durata unui ciclu sanatos de regenerare este cuprinsa intre 4-8 ani, adica o radacina poate genera intre 10 - 25 de fire noi pe parcursul vietii.

Daca dintr-o cauza firul de par cade, in locul sau creste imediat un alt fir, dar nu mai mult de 10-25 de ori. Evident, daca un ciclu de regenerare se scurteaza de la cativa ani la cateva luni sau chiar saptamani, atunci, intr-un interval relativ scurt, daca nu se intervine eficient, parul se va rari sau poate aparea chelia.

Foliculii firelor de par cresc în cicluri repetitive. Într-un ciclu, pot fi observate 3 faze.

1) Anagen – sau Faza de crestere. Aproximativ 85% din toate firele de par sunt în aceasta faza, în orice moment am cauta. Faza denumita „Anagen” sau faza de crestere, poate dura între 2 si 6 ani. Parul creste cu aproximativ 10 cm pe an si orice fir de par nu e probabil sa atinga mai mult de un metru.

2) Catagen – Faza de tranzitie. La finele fazei Anagen, firele de par intra într-o faza de Catagen, care dureaza 1-2 saptamâni; în timpul fazei de Catagen, foliculul se reduce la aproximativ 1/6 din lungimea normala. Partea inferioara este distrusa si papila dermala erupe, apoi ramâne latenta sub acesta.

3) Telogen – Faza latenta. Faza latenta urmeaza dupa catagen si dureaza de obicei în jur de 5-6 saptamâni. În acest timp, firul de par nu creste, ci ramâne atasat foliculului, în timp ce papila dermala ramâne în stare latenta, mai jos. Aproximativ 10-15% din toate firele de par sunt în aceasta faza în acelasi timp. La sfârsitul fazei de Telogen, foliculul

STIATI CA:

Cele mai multe fire de par au persoanele blonde, iar cele mai putine, persoanele roscate. Parul negru are structura cea mai rigida.

STIATI CA:

Cele mai multe fire de par au persoanele blonde, iar cele mai putine, persoanele roscate. Parul negru are structura cea mai rigida.

reintra în faza de Anagen. Papila dermala si baza foliculului se reunesc si un nou fir de par înce pe sa se formeze. Daca firul vechi nu a cazut înca, atunci cel nou îl împinge pe cel vechi afara, si ciclul de crestere începe din nou.

Fiecare fir trece prin aceste faze independent de fazele prin care trec firele vecine.

Factorii care cauzeaza absenta, rarirea sau degradarea firului de par sunt:

- boli congenitale, unii oameni se nasc fara par pe anumite portiuni ale scalpului.

- boli dobandite pe parcursul vietii, cicatrici lipsite de par in urma unor arsuri, traumatisme, infectii, operatii, inflamatii.

- intoxicatii cu diverse substante, de exemplu medicamente ce induc efecte secundare

- poluare chimica si atmosferica- deficiente de alimentatie, destul de frecvente la noi in tara- stres psihic, profesional, social- dezechilibre hormonale- influiente negative ale mediului, de exemplu radioactivitatea.Indiferent de factorii cauzatori, mecanismul declansarii afectiunii se

centreaza in jurul unui produs al metabolismului testosteronului, hormon sexual masculin, secretat in cantitati mici si la femei. Predispozitia metabolizarii excesive a DHT este de cele mai multe ori transmisa genetic.

Acest produs este metabolizat din testosteronul din sange de catre o enzima ce se gaseste in radacina firului de par. Atunci cand cantitatea de DHT devine in exces actioneaza distructiv asupra procesului de crestere a celulei radacinii , producand doua efecte negative :

1. stimuleaza secretia de sebum la nivelul radacinii firului de par2. blocheaza cresterea parului cu scurtarea ciclului de regenerareDezechilibrul ce intervine in metabolismul testosteronului afecteaza cu

precadere firele de par de pe suprafata frontala si de deasupra scalpului. Suprafetele de par laterale si ceafa nu sunt afectate deoarece beneficiaza de un metabolism independent de prezenta in exces a DHT.

Compozitia chimica a parului Compozitia chimica a parului este complexa si difera in functie de zona

foliculului pilos fiind constituit din substante organie, anorganice si apa.Dintre substantele organice amintim:Glicogenul, cel mai raspandit dintre hidratii de carbon din par. Se gaseste in

treimea mijlocie a foliculului pilos la nivelul zonei exterioare a radacinii. De asemenea in papila dermica se depoziteaza cantitati insemnate in timpul catagenului si telogenului, fiind sursa majora de energie pentru sinteza proteinelor.

Polizaharidele acide sunt gasite in celulele zonei exterioare a radacinii, unde se gaseste si glicogenul si in celulele bulbului, la limita cu papila dermica. Polizaharidele acide reprezinta sursa de sulfhidril pentru sinteza keratinei.

Lipidele se gasesc in zonele interne ale radacinei si in portiunea superioara a bulbului. Sunt prezente la pubertate si scad odata cu varsta, mai mult la femei decat la barbati.

Proteinele constitue componeneta principala a parului. Aminoacizii izolati sunt: lizina, histidina, arginina, acidul aspartic, treonina, prolina, glicina, alanina, cistina, valina, metionina, izoleucina, fenilalanina. Cistina se gaseste in cea mai mare proportie, iar metionina in cea mai mica. La nivelul foliculului pilos proteinele sunt distribuite diferit si anume Matricea contine proteine sarace in

sulf, pentru ca in corticala sa predomine proteinele bogate in sulf. Maduva contine cantitati mici de cistina si cantitati mai mari din ceilalti aminoacizi.

Componenta principala a tijei firului de par este o proteina, sclerokeratina, ce reprezinta o forma intermediara intre keratina moale epidermica si keratina dura din unghii. In compozitia sa se gaseste un aminoacid bogat in sulf, L-cisteina, care asigura coeziunea moleculelor de cheratina prin puntile disulfidice care leaga catenele polipeptidice si imprima rezistenta mecanica firului de par. Prezenta acestor legaturi face keratina insolubila in apa precum si in solutii saline si inerta fata de multi agenti chimici cat si fata de enzime. Este partial solubila in solutii apoase alcaline de acid tioglicolic, prin ruperea unor legaturi disulfidice.

Elementele minerale pe care le putem gasi in firul de par sunt Fe, Cu, Ca, Mg, P, S, Zn, K, Hg, Pb, majoritatea dintre ele au o provenienta externa.Componentele chimice ale parului ii confera acestuia proprietati fizice importante: elasticitatea, rezistenta la tractiune si torsiune, deformabilitate, ondulatia naturala, volum, culoare, higroscopicitate. Decolorarea si permanentul repetat, la fel si lumina solara si expunerile la UV duc la alterarea proprietatilor elastice ale parului, prin degradarea chimica si fotochimica a cistinei in acid cisteic.

Boli neinfecţioase

Nume Descriere

Cauză Tratament

Recomandare

Mătreaţa Scoarţă uscată măruntă de culoare albă sau gri

Apare datorită scalpului uscat şi a stresului

Şampoane antimătreaţă, uleiuri şi creme aplicate pe scalp

Tratament în salon

Seboree păr excesiv de gras

Glandă sebacee supra-activă

Loţiuni şi şampoane pentru păr gras

Tratament în salon

Eczemă (câteodată numită dermatită)

Piele roşie şi inflamată, uneori iritată şi dureroasă

Iritaţie sau reacţie alergică

Tratament medical

Dacă clientul nu face actualmente un tratament, recomandaţi-i un medic

Psoriazis Scoarţă groasă, uscată şi argintie, de obicei aflată în spatele urechilor

O producţie excesivă a celulelor epidermice. Posibil genetic sau datorită stresului

Tratament medical sau şampon special pe bază de cărbune

Dacă clientul nu face actualmente un tratament, recomandaţi-i un medic

Alopecia Zone Şoc sau Tratame Dacă

aerata cu chelie stres. Ereditar

nt medical. Tratament cu frecvenţe înalte

clientul nu face actualmente un tratament, recomandaţi-i un medic

Chelie (subţiere a părului)

Frunte înaltă, subţiere a părului, chelie

Genetic sau ereditar

Tratament medical

Alopecie cicatrizantă

Zone de chelie permanentă unde părul a fost distrus

O cicatrice cauzată de chimicale, căldură sau tăieturi

Chist sebaceic O umflătură deasupra sau dedesubtul scalpului

Blocaj al glandei sebacee

Tratament medical

Recomandaţi un medic

Vârfuri despicate

Capete uscate şi despicate

Deteriorare fizică sau chimică a părului

Tunsoare şi tratamente de recondiţionare

Tratament în salon

Cuticule deteriorate

Păr aspru şi lipsit de strălucire

Deteriorare fizică sau chimică a părului

Tratamente de recondiţionare

Tratament în salon

Trichorrhexisnodosa

Părul este aspru şi se rupe cu uşurinţă

Utilizare abuzivă a chimicalelor (Ex. bigudiuri strânse prea tare în timpul permanentului). Deteriorări fizice (Ex. prin aplicare elasticelor de păr strânse)

Tunsoare şi tratamente de recondiţionare

Monilethrix Umflături de-a lungul firului de

O producţie neuniformă a keratinei

Trataţi părul delicat în cadrul salonului

păr în foliculKeloid Ţesut

cicatrizat fără foliculi de păr

Distrugeri permanente ale pielii

Această zonă este foarte sensibilă, lucraţi cu delicateţe

Păr crescut sub piele

Păr care creşte sub piele

Păr care face o buclă în timpul creşterii şi se infectează

Recomandaţi un medic sau un specialist

Boli infecţioaseDacă îl suspectaţi una dintre următoarele boli ale scalpului, recomandaţi

clientului să consulte un medic.Boală Descriere CauzăPăduchi Contagios. Des

întâlnit la copii. Paraziţi mici, gri, cu 6 picioare, de 2mm, care înţeapă scalpul şi se hrănesc cu sânge. Femelele depun ouă care se fixează pe firul de păr.

Infestarea cu păduchi, care depun ouă şi se hrănesc cu sânge

Scabie (râie) O erupţie care produce mâncărimi. Apare ca nişte pete roşii şi se îngroapă în piele

Un parazit al râiei care pătrunde în piele şi depune ouă

Tinea capitis (vierme inelar)

Foarte infecţioasă. Pete rozalii de pe suprafaţa scalpului se transformă în zone cu o scoarţă gri de unde părul se rupe

Ciupercă. Se ia prin contact direct cu perii, piepteni sau prosoape.

Impetigo (pustule purulente)

Foarte infecţioasă. Beşici pe suprafaţa pielii care crapă şi formează o crustă uscată şi galbenă.

Bacterii care pătrund în pielea tăiată sau crăpată.

Sucosis barbae Pete mici şi galbene. Iritaţii şi inflamaţii ale pielii.

O infecţie bacteriană a zonelor cu păr ale feţei.

Herpes simplex Beşici umplute cu lichid care apar pe şi în jurul buzelor. Beşicile sunt iritate şi se umflă.

O infecţie virală a pielii.

Foliculită Pustule mici şi galbene, cu un fir de păr în mijloc.

Bacterii datorită scărpinatului sau contactului cu o altă

persoană infectată.Negi Umflături de

culoarea pieliiVirus. Prin contact

direct. Sunt infecţioşi doar dacă le-a fost afectată integritatea.

Boală TRIMITERE LA MEDICUL DE FAMILIE

TRIMITERE LA MEDIC SPECIALIST

Eczemă Psoriazis Alopecia

acreata

Impetigo Furunculi Alopecie

tractilă

Foliculită Viermi inelari Alopecie difuză Negi

Alopecia-caderea parului

Caz de calviţie Piele sănătoasă

Alopeciile reprezinta afectiuni ale parului si scalpului caracterizate prin caderea difuza sau localizata a parului.

Alopeciile difuze sunt definite in raport cu o cadere normala de cca.50 de fire de par pe zi.Unele caderi ale parului sunt fiziologice (caderea parlui lanugo la nou nascut si cea zisa seboreica la sexul masculin).

Alopecia androgenica este foarte frecventa la barbati, responsabila de calvitia comuna, cu predispozitie ereditara-dominanta. Ea incepe dupa adolescenta, mai ales in regiunea temporala si este dependenta de atitudinea afectiva a subiectului vis-avis de podoaba sa capilara.Acest tip de calvitie la o femeie trebuie sa duca la cautarea unui sindrom de virilizare.Tratamentul acestui tip de alopecie este deceptionant si reprezinta o sursa importanta de profit pentru comertul cu produse medicale si para-medicale.

Efluvium telogen (alopecia difuza de stress) ,este datorat sincronizarii a numeroase fire de par in faza telogena, dupa un episod febril, o nasere dificila, o interventie chirurgicala sau un episod negativ psiho-afectiv.Refacerea completa dupa un astfel de episod se realizeaza in 4 pana la 6 luni.

Alopeciile toxice sunt datorate in special chimioterapiei anti-canceroase, antitiroidienelor de sinteza, anticoagulantelor, anticonvulsivantelor sau derivatilor de vitamina A..

Pelada este o boala frecventa de cauza inca neprecizata, asociata cu vitiligo, cu auto-anticorpi anti-stomac, anti-tiroida, ereditate, diabet, atopie, traume psihice.Limita zonei fara par este neta,pielea este stralucitoare, punctata de orificiile foliculilor pilo-sebacei, inconjurata de fire rupte la 1 cm, deformate in forma de semnul exclamarii.Evolutia poate fi spre crestere spontana sau capricioasa, spre generalizare.

Alte alopecii in placi sunt fie traumatice: tricotilomania sau alopecii create de diverse tipuri de coafura.

Alopeciile cicatriciale urmeaza orice proces care distruge foliculul pilos :traumatism, arsura, afectiuni congenitale ,lupus, foliculite, modificari date de tratamente radioterapice, cancere epiteliale primitive, metastaze, etc.

Alopecia mucinoasa sau follicular mucinosis reprezinta o eruptie dermatologica constand din papule foliculare si/sau placi indurate care demonstreaza modificari histologice distinct in foliculii pilosi care conduc la pierderea parului. Acumularea de material mucinos in foliculii de par alterati si in glandele sebacee creaza o conditie inflamatorie cu procese degenerative secundare. Fata, gitul si scalpul sunt zonele cele mai afectate, desi leziunile pot apare in orice parte a corpului. Mortalitatea este relationata cu coexistenta micozei fungice in alopecia mucinoasa secundara. 15-40% dintre pacientii cu alopecie mucinoasa vor dezvolta limfom. Potentialul malign pentru alopecia mucinosa nu poate fi cuantificat datorita naturii sale enigmatic si a altor anomalii cutanate ale celulelor T. Morbiditatea alopeciei mucinoase este in general limitata la cosmetica.

Alopecia areata reprezinta o forma de pierdere a parului recurenta, necicatriciala care poate afecta orice zona piloasa. Este o conditie benigna si asimptomatica la majoritatea pacientilor. Poate determina stress psihosocial la persoanele afectate. Aceasta poate fi localizata, extinsa sau asociata cu conditii autoimmune precum dermatita atopica, vitiligo, afectiuni tiroidiene, boli vasculare colagenoase, diabet zaharat, anomalii ale persoanalitatii. Alopecia areata este impredictibila. Nici un tratament nu este efficient in oprirea progresiei conditiei. Cei mai multi pacienti prezinta citeva localizari, iar cresterea spontana a parului apare intrun an. Sub 10% din pacienti sufera de alopecie extensive. Factorii de prognostic negative cuprind anomaliile unghiilor, atopia, debut la virsta frageda si formele severe de alopecie areata. Alopecia areata poate apare la orice varsta de la nastere pana la decadele indepartate ale vietii. Au fost raportate si cazuri congenitale. Incidenta maxima apare intre 15-29 de ani. Peste 44% dintre persoanele cu alopecie areata au un debut inainte de 20 de ani.

Alopecia areata localizata. Episoadele de alopecie localizata sunt autolimitante, regenerarea spontana a parului aparand la majoritatea pacientilor intr-o luna, cu sau fara tratament.

Alopecia areata extensiva. Reprezinta afectarea a peste 50% din suprafata scalpului. Este mai rara. La 30% dintre pacienti intervine caderea totala a parului in 6 luni de la debut. Evolutia este impredictibila dar recunoaste recaderi.

Alopecia areata universalis. Caracterizeaza pierderea totala a parului de pe toate zonele corpului.

Matreata

Matreata este o afectiune a pielii capului foarte comuna, pe care o experimenteaza aproape toti oamenii la un moment dat din viata indiferent de sex sau etnie. Aceasta afecteaza nu doar scalpul dar si urechile, sprincenele, interiorul narilor si pieptul. Matreata poate afecta zonele paroase ale corpului sau cele cu foarte putin par. Alte denumiri ale matretii sunt dermatita seboreica sau seborea si istoric Pityriasis capitis.

Reprezinta descuamarea excesiva a pielii moarte de pe zonele paroase. Poate fi cauzata de expunerea excesiva la caldura si frig. Descuamarea excesiva poate fi cauzata de dermatita seboreica, la persoanele cu ten gras, de psoriazis, infectiile fungice sau excoriatii asociate cu infestarea cu paduchi. Este normal ca celulele pielii sa moara si sa se descuameze. O cantitate mica de matreata este normala si comuna. Totusi unele persoane experimenteaza o descuamare abundenta care poate fi acompaniata de roseata si iritatie. Cele mai multe cazuri de matreata pot fi tratate simplu cu sampoane.

Seborea este o cauza frecventa de matreata excesiva la persoanele cu ten gras sau mixt. Cauza seboreei este necunoscuta, desi o ciuperca care traieste frecvent pe scalp, Malassezia furfur poate juca un rol. Seboreea afecteaza si fata, zona interscapulara si pieptul-zone cu multiple glande sebacee. Pe fata se prezinta ca pete rosii si comedoame pe o zona grasa situata pe aripile nazale, frunte, barbie, jumatatea mediana a obrajilor.

Sampoanele folosesc o combinatie de ingrediente pentru a controla matreata. Acidul salicilic inlatura celulele pielii moarte de pe scalp si scad rata la care acestea sunt create. Zinc pyrithione omoara pityospora. Doar cresterea folosirii de sampon va inlatura matreata. Samponarea regulata cu un antifungic poate reduce recurenta. Pentru matreata cauzata de seboree este indicata crema cu cortizon pentru fata si lotiunile pentru scalp cu utilizare de doua ori pe zi. Cremele antifungice sunt

frecvent eficiente deoarece reduc numarul de ciuperci care traisc pe piele. Cremele contin clotrimazole si miconazole in concentratii de 1% si 2%. Acestea sunt aplicate de doua ori pe zi.

Patogenia matretiiPe masura ce stratul epidermic se innoieste continuu, celulele sunt impinse

in afara si mor descuamindu-se. La cei mai multi oameni acesti fulgi de piele sunt prea mici pentru a fi vizibili. Totusi anumite conditii determina cresterea ratei de reinoire celulara mai ales pe scalp. Pentru persoanele cu matreata celulele pielii se pot matura si elimina in 2-7 zile fata de durata de o luna la persoanele sanatoase.

Cauze si factori de risc pentru matreataCauza exacta a matretii este necunoscuta. Se includ in diferite combinatii

producerea crescuta de sebum a pielii, cresterea numarului de ciuperci ale pielii, transpiratia, expunerea la caldura sau frig, sistem imunitar slab, afectiuni cronice, stress emotional sau mental.

Factorii de risc pentru matreata cuprind: afectiuni cronice, varsta tanara si cea mijlocie, pe masura ce oamenii imbatranesc nu mai prezinta matreata, totusi pentru unele persoane problema poate dura toata viata, barbatii prezinta mai frecvent matreata deoarece acestia au glande care produc sebum mai mari si datorita influentei hormonale, tenul seboreic, dieta saraca in zinc, vitamina B sau unele tipuri de grasimi, o componenta ereditara.

Sistemul imun deficitar poate determina matreata. Bacteriile nu determina matreata. Matreata nu este o infectie fungica si nu este aceeasi entitate patologica cu tineea capitis. Matreata nu este contagioasa. Matreata poate fi determinata sau agravata de igiena deficitara si samponarea rara. Sistemul imun poate juca un rol in aparitia matretii. Desi matreata usoara este o conditie foarte comuna la majoritatea persoanelor cu un sistem imun normal, matreata severa este mai intilnita in afectiunile cronice cum este Parkinson sau SIDA.

Matreata determinata de dermatita seboreica

Dermatita seboreica este o eczema care apare in anumite parti ale corpului cu sebum excesiv. Zonele afectate cuprind scalpul, urechile, fata, pieptul si faldurile pielii, cum sunt zona inghinala, zona de sub sani, zona axilara. Cauza

seboreei este necunoscuta desi se considera a juca un rol important o ciuperca care traieste pe piele-Malassezia furfur.

O manifestare comuna a seboreei care afecteaza capul este matreata. Pe fata aceasta se manifesta ca pete rosii, inflamate, cu aspect uleios, dure pe aripile nazale, frunte, barbie, obraji si in spatele urechilor. Seboreea scalpului nu determina pierderea permanenta a parului. Frecvent aceasta nu este foarte pruriginoasa. Seboreea poate apare din copilarie, imediat dupa nastere si tine citeva luni. Poate afecta scalpul sau sa produca pete rosii pe corp. Adultii de toate varstele pot dezvolta seboree mai ales pe scalp si fata.

Matreata prin dermatita de contact si psoriasis Dermatita de contact sau sensibilitatea la produse de ingrijire a parului sau

la fixative poate determina un scalp eritematos, pruriginos si care se descuameaza. Samponarea prea frecventa sau folosirea a multor produse de aranjare a parului poate irita scalpul determinind matreata.

Psoriazisul este o afectiune a pielii care determina acumularea de celule ale pielii moarte care formeaza lambouri albe. Apare frecvent la genunchi, trunchi, dar poate afecta si scalpul.

Pentru cei mai multi tineri si adulti simptomele matretii sunt usor de remarcat: fulgi albi, uscati sau grasi de piele moarta alba care cad pe umeri si git, sau persista in aglomerari pe scalp. Frecvent determina prurit si eritemul zonelor afectate. Exista un alt tip de matreata care afecteaza copii mici. Aceasta determina un scalp cu cruste, care se descuameaza, comun nou-nascutilor, dar si in orice perioada a copilariei. Desi poate alarma parintii nu este periculoasa si de obicei se vindeca singura cind copilul implineste 1 an.

Cele mai multe cazuri de matreata nu necesita control medical. Dar daca pruritul persista pentru cateva saptamani, exista eritem, secretii dupa eliminarea crustelor este indicata o vizita la medic..

Tipuri de sampoaneSampoanele sunt agenti de curatire pentru par si pielea capului,

ingredientul principal fiind un detergent. In compozitia lor intra surfactantul principal pentru efectul de detergent si

spumare; surfactantul secundar pentru conditionare; aditivii care dau efecte speciale. Sampoanele pot fi gasite sub diferite forme de prezentare: lichide, creme sau paste, aerosoli sau sub forma de pulbere. Marea lor majoritate sunt lichide, transparente sau opace (perlate).

Calitatile samponului nu se limiteaza la o simpla curatare: parul trebuie sa fie frumos, stralucitor, moale la atingere, suplu, usor de coafat, fara sa se electrizeze, tonic, cu volum etc. De asemenea exista mai multe situatii in functie de natura parului (uscat, gras, decolorat, permanent), de maladiile pielii capului (matreata, dermatita seboreica, psoriazis), de obiceiurile de igiena, varsta, sezon, mod de viata in care se cere un sampon special.

Sampoanele cosmetice (sau de conditionare) sunt destinate sa aiba calitati de ingrijire si de infrumusetare particulare, in functie de nevoile firului de par, stralucire si pieptanare usoara pentru parul uscat, volum si lejeritate pentru parul gras, imbunatatirea aspectului pentru parul fin, suplete si disciplina pentru parul vopsit sau decolorat. Formularea acestor sampoane este foarte elaborata: baza de spalare este cel mai adesea o asociere intre produsi tensio-activi anionici si amfoteri, cu aditivi: polimeri cationici (avand afinitate pentru cheratina favorizeaza descurcarea parului), polimeri anionici sau amfoteri (pentru de revigorare a parului).

Diferenta dintre sampoanele cosmetice si cele dermatologice consta in special in concentratiile principiilor active, de regula mai mari la sampoanele dermatologice, acceptate si autorizate pe piata ca medicament.De exemplu in sampoanele cosmetice sulfura de seleniu este in concentratie de maxim 1%(Dercos) , iar in cele dermatologice poate fi 2%(Selsun).Toate aceste situatii sunt speculate de industria cosmetica pentru a pune pe piata nenumarate produse de spalare a parului cu indicatii diferite.

Sampoanele clasice, sunt cele mai des utilizate, au putere de spumare mare, curata bine si au in compozitia lor agenti tensio-activi anionici. In functie de concentratia bazei de spalare si a catorva aditivi pot sa fie destinate in functie de tipul de par: uscat sau gras. Sampoanele pentru copii, sunt sampoane “blande”, care au ca imperativ primordial calitatea de a fi perfect tolerate de pielea fragila a scalpului si de mucoasa oculara a copilului. Baza de spalare este mai putin detergenta si are in compozitie cel mai adesea agenti tensioactivi anionici foarte slabi, amfoterici sau nonionici.

Sampoanele colorante reinvie culoarea naturala a parului sau dau anumite reflexe. Musetelulul, datorita compozitiei de flavonoide intareste blondul natural, extractul de nuc intareste culoarea bruna iar Henna confera reflexe rosii sau acajou. Deasemenea aceste sampoane au efecte antiseptice si antiparazitare.

Sampoanele tratament au in compozitia lor pe langa baza de spalare diversi constituienti care le confera pe langa rolul de curatare si proprietati terapeutice:

Sampoanele antiparazitare sunt pentru tratarea pediculozei scalpului, iesind din cadrul cosmeticelor. Considerate medicamente, pot contine insecticide ca: hexaclorciclohexan, malation, piperonilbutoxid, derivati de mercur.

Sampoanele pentru par gras (ex Sabal,Argeal) au proprietati detergente foarte bune si o actiune de conditionare mica. Substantele active care pot intra in compozitia lor sunt foarte multe: lemnul de Panama (limiteaza seboreea reactionala), taninul (rol astringent, cysteina, metionina, uleiul de cade (actiune antibacteriana si antifungica), argila (absorbant al sebumului).

Sampoanele pentru parul uscat, fragil sau deteriorat datorita decolorarii, vopsirii, permanentului (ex Lactocerat) produc o curatare blanda si o conditionare buna, putand contine ulei de ricin, ulei de avocado, ulei de vizon, acizi grasi esentiali. Prin continutul de agenti tensioactivi cationici fac ca parul sa poata fi pieptanat mult mai usor.

Sampoanele antipeliculare (ex Selegel, Kertyol S, Triazol, Nizoral, Dercos, Stiprox, Node DS, Node K, Tgel) contin pe langa baza de spalare agenti antimicrobieni si antifungici asociati cu un agent keratolitic. Agentii keratolitici au ca obiectiv eliminarea scuamelor de la suprafata pielii si sunt reprezentati de unii alfa hidroxi acizii, acid salicilic etc.Gudroanele, desi foarte eficace au fost retrase din formulari datorita efectelor lor potential mutagene. Dintre agentii antifungici cel mai frecvent intilnim pirocton-olamina,pirition-zincul,ketoconazolul,clotrimayilul, climbazolul, seleniumul-sulfid.

Sampoanele pentru spalare frecventa, pot fi folosite zilnic, au in compozitia lor concentratii reduse de agenti tensioactivi anionici sau prezenta unor tensioactivi amfoteri sau neionogeni, mai putin agresivi (Node,Extra-Doux).Aceste sampoane nu determina seboree reactionala si au un efect cosmetic bun fara sa “incarce parul” , asa cum se poate intampla daca se folosesc repetat anumite produse cosmetice:balsamuri, fixative, geluri.

Produse de conditionare

Pentru imbunatatirea aspectului parului avem la dispozitie produsele de conditionare folosite dupa spalare. Acestea contin acizi grasi si acooli: trigliceride naturale (ulei de masline, ulei de avocado), ceara, ulei de jojoba, lanolina, fosfolipide, vitamina A, B, E, colagen, keratina, gelatina si polimeri cationici.

Produsele de conditionare sunt prezentate sub diferite forme:1. Balsamurile, sunt destinate parului normal, uscat sau foarte uscat si sunt

folosite dupa fiecare spalare.2. Mastile capilare sunt creme destinate parului foarte uscat, se folosesc o

data pe saptamâna si sunt lasate sa actioneze 30 de minute inainte de clatire.3. Uleiurile capilare sunt utilizate de foarte mult timp, ele protejeaza

lubrefiaza si dau parului un aspect placut. Se pot aplica inainte sau dupa samponaj.

Alte produse de conditionare care nu necesita clatire sunt destinate a ajuta la coafarea parului si a mentine coafura: lotiunile hidroalcoolice, gelurile non grase, spumele in aerosoli, brillantinele etc.

Având la dispozitie o gama larga de sampoane si produse de conditionare ingrijirea parului poate fi facuta cu usurinta. Frecventa cu care se spala parul depinde de tipul acestuia,si de starea de sanatate . Dermatologul poate ajuta la alegerea samponului in functie de starea scalpului sau a parului (sanatosa sau patologica) si poate pescrie medicamente specifice , sampoane dermatologice sau cosmetice .