1

ŞCOALA NAŢIONALĂ DE STUDII POLITICE ŞI ADMINISTRATIVE

FACULTATEA DE COMUNICARE ŞI RELAŢII PUBLICE

SPECIALIZAREA COMUNICARE

Despre sistemul postură-gest

şi rolul său în proiectarea afişelor publicitare

Echipa formată din:

Cormoş Anca

Cojocaru Andreea-Mădălina

Căpăţînă Andreea-Iuliana

Terevlej Roxana-Gabriela

2

Tema 3. Despre sistemul postură-gest şi rolul său în proiectarea afişelor publicitare.

3.1 Ce tipuri de posturi şi gesturi se folosesc în afişe şi de ce? Care este rolul sistemului

postură-gest în exprimarea caracteristicilor produselor, serviciilor, ideilor promovate?

Exprimarea unei idei, a unor emoții se realizează, de obicei, prin comunicare, fie ea

verbală sau scrisă, deci prin cuvinte. Însă acestea nu sunt de ajuns, fiind important și modul de

expresie, precum postura, gesturile, mimica, ș.a. (Chelcea, Ivan şi Chelcea, 2008, p.15), ce ne

ajută la decodificarea mesajelor transmise. Acești indicatori comportamentali sunt foarte

importanți în transmiterea informațiilor, trădând, poate, ceea ce cuvintele nu exprimă. Astfel,

poziția corpului, a picioarelor, a mâinilor, a capului, mimica feței sau gesturile creează înțelesuri

ușor de decodificat. Fiind considerați “cuvintele unui limbaj” (Collet, 2005, p.31), acești

indicatori ne ajută atât în relaționarea cu ceilalți, cât și în înțelegerea și analizarea propriului

comportament.

Gestul este un termen greu de definit, exprimând, practic, “orice acțiune care transmite

un semnal vizual unui spectator” (Morris, 1982/1986, apud Chelcea, Ivan ș i Chelcea, 2008, p.

143). Semnificația lui poate fi decodificată în funcție de nivelul corpului la care acesta se

manifestă, anume mâini, cap, trunchi sau picioare. (Chelcea, Ivan ș i Chelcea, 2008, p. 152).

Astfel, există o multitudine de înțelesuri și interpretări ce depind de cultură, context sau

educație. Postura, pe de altă parte, reprezintă poziția fixă a corpului sau a anumitor părți ale

acestuia față de un reper dat. (Chelcea, Ivan ș i Chelcea, 2008,p.167). Ambii indicatori

comportamentali sunt limbaje de comunicare non-verbală, realizate și interpretate deseori la

nivelul subconștientului, transmițând mesaje vizuale audienței, în funcție de localizarea lor pe

harta corpului uman.

O dată cu dezvoltarea tehnologiilor și a societății de consum, comunicarea nonverbală a

trecut de bariera studiului științific, ajungând în gândirea și abordările publicitarilor, în scopul

transmiterii mesajelor dorite către public. Astfel, o modalitate de exprimare nonverbală în afișele

publicitare sunt semnalele supranormale, precum supradimensionarea capului și a ochilor

folosite de stilul Disney, sau a altor părți ale corpului, precum sâni, buze sau picioare, abordare

vizibilă în multe reclame și denumită de Desmond Morris “proces de dramatizare”, de

3

accentuare doar a acelor părți corporale relevante pentru mesajul ce se dorește a fi transmis

(Morris, 1982/1986, apud Chelcea, Ivan ș i Chelcea, 2008, p. 198-201).

Într-un alt studiu, Goffman (1976) prezintă șase categorii de stereotipuri folosite în

afișele publicitare și rolul lor în transmiterea informațiilor. Astfel, prima categorie este

dimensiunea corporală (relative size), statutul social fiind exprimat mai ales prin înălțime, ceea

ce conferă posibilitatea utilizării diverselor dimensiuni corporale în afişele publicitare pentru a

comunica un mesaj într-o scurtă perioadă de timp (Goffman, 1976, p. 28). De exemplu,

supunerea femeii față de bărbat, reprezentată mai scundă decât acesta. A doua categorie este

atingerea feminină (the feminine touch), ce atrage atenția asupra produsului expus prin acțiuni

ale mâinilor și degetelor de conturare delicată și ușoară a acestuia, exprimând apreciere și

transmițând, totodată, delicatețe și un plus de calitate (Goffman, 1976, pp. 29-31). Ierarhia

funcției (function ranking) este a treia categorie, (Goffman 1976, pp. 32-34) afirmând că, în

zilele noastre și în societatea de consum actuală, există credinţa că, atunci când două persoane de

sex diferit au o relaţie profesională, interacţionând faţă în faţă, bărbatul se află cel mai probabil

într-o poziţie de conducere sau superioară, ceea ce, în opinia mea, nu mai este valabil în totalitate

în zilele noastre, femeile evoluând și ocupând funcții de conducere, ajungând pe picior de

egalitate în multe domenii cu bărbații.

Un alt stereotip este familia (The family), o reprezentare ușor de perceput și reprezentat

prin poziționarea membrilor săi, de regulă fetele lângă mame și băieții lângă tați, ce semnifică

strânse legături familiale. De asemenea, poziția mai retrasă, în spate, a tatălui decodifică rolul

protector, autoritar sau superior al acestuia în cadrul familiei. (Goffman, 1976, pp.37-39).

Ritualizarea subordonării (The ritualization of subordonation) este un alt stereotip, acela de

adoptare a unei poziții de supunere prin aplecarea corpului în față. Varianta opusă este poziția

dreaptă, capul sus și privirea îndreptată înainte, ce semnifică mândrie și superioritate. (Goffman,

1976, pp. 40-41). Goffman explică și poziţia ce sugerează vulnerabilitate, în care unul din

genunchi este îndoit, adoptată mai mult de femei decât de bărbați, urmată, deseori, de aplecarea

într-o parte a capului şi/sau a trunchiului, postură ce poate fi asociată cu acceptarea, supunerea,

înţelegerea sau interesul. Zâmbetul, de asemenea, are semnificațiile sale, precum înţelegere,

acceptare, intenţii bune, apreciere (Goffman, 1976, pp. 45-48). Alt stereotip este ceea ce

Goffman a numit Licensed withdrawal, atunci când omul își pierde controlul asupra emoțiilor

care îl copleșesc, implicit asupra expresiilor faciale și a comportamentului său. Astfel, el se poate

4

întoarce cu spatele, încercând să își ascundă chipul sau doar gura cu mâinile, în moment de frică,

rușine, uimire sau amuzament. (Goffman, 1976, p. 57-59)

Posturile ș i gesturile folosite în afiș ele publicitare ajută la înț elegerea ș i interpretarea

rapidă a mesajului, fapt important într-o lume a vitezei, în care rapiditatea cu care se transmit

informaț iile este importantă. Deș i oamenii, în general, tind să nu acorde prea mare importanț ă

afiș elor publicitare, acestea sunt percepute la nivelul subconș tientului ș i reț inute prin prisma

stereotipurilor.

3.2. Exemple de afişe publicitare care folosesc diferite relaţii postură-gest

Afiș e publicitare româneș ti

Calmogen. În anul 2009, agenț ia de

publicitate United Media Corporation a creat

pentru medicamentul Calmogen o campanie

publicitară de lansare pe piaț ă. În afiș ul

publicitar al campaniei, observăm prezenț a

unei femei vesele ș i pregătită să înfrunte

orice greutate. Postura femeii din imagine

sugerează mai degrabă ideea ca aceasta se

află pe valurile unui ocean, practicând surf.

Dacă analizăm ț inuta vestimentară a femeii,

putem afirma că momentul surprins este într-

o zi obiș nuită la locul de muncă, iar

medicamentul Calmogen poate ajuta pe

oricine să scape de stres ș i poate să inducă o

stare de bine.

5

Marriott Grand Hotel Bucharest. Campania publicitară a

fost concepută de agenț ia United Media Corporation în anul

2000 ș i a avut mesajul „Sometimes it’s hard to tell the

difference between business and pleasure”. Dat fiind faptul

că Marriott este un hotel de lux ș i unul dintre marile hoteluri

din lume (acesta se găseș te în mai multe capitale europene),

publicul-ț intă la care se adresează această campanie sunt în

general, oamenii de afaceri. Postura bărbatului din afiș ul

publicitar denotă faptul că acesta îmbină utilul cu plăcutul.

Cel mai probabil, bărbatul se află într-o călătorie de serviciu,

iar în cadrul hotelului Marriott are parte liniș tea ș i relaxarea de care are nevoie. Tot din postura

bărbatului deducem faptul că acesta îș i desfăș oară activităț ile profesionale într-un cadrul

prielnic, care îl face să se simtă la fel ca în biroul său.

Salvaț i copiii. Ikea Foundation. Campania

„Stop luptei de acasa!” a fost realizată de agenț ia

publicitară Armanda Marketing pentru fundaț ia

Salvaț i Copiii împlementată de retailer-ul Ikea.

Această campanie se va desăș ura în perioada 2014-

2016 ș i are ca scop încetarea violeț ei asupra copiilor.

Unul dintre afiș ele campaniei prezintă o familie

aparent fericită, fapt dedus din postura ș i gesturile

celor din imagine. Observăm că posturile membrilor

familiei denotă fericire, înț elegere ș i afecț iune.

Dacă privim atent gesturile copiilor faț ă de părinț i

putem observa că, în ciuda faptului că aceș tia au vânătăi pe chip, copiii manifestă acelaș i

ataș ament pentru părinț ii lor.

6

Afiș e publicitare internaț ionale

Volkswagen. Campania de resposabilitate

socială „Drive carefully” pentru brandul

Volkswagen a fost implementată în Argentina, de

către agenț ia DDB. Ideea campaniei este aceea de

a promova importanț a purtării centurii de

siguranț ă a tuturor pasagerilor dintr-o maș ină.

Postura copilului din afiș ul alăturat denotă faptul

că pericolul unei accidentări este peste tot, chiar ș i

la 9 km/h.

Amnesty International. „Not here, but now.”

Este o campanie de conș tientizare realizată de

agenț ia Walker din Zurich. Această campanie a

constat în promovarea unor imagini cu un caracter

puternic emoț ional despre pericolele la care sunt

supuș i unii oameni. Afiș ul alăturat arată un copil

dintr-o zonă de război, speriat care ț ine în mână o

armă. Postura acestuia denotă sentimentul de teamă

ș i tristeț e, pe care niciun copil nu ar trebui să îl

simtă. Un alt lucru de remarcat este felul în care

acesta ț ine arma în braț e. Dacă în locul copilului

se afla un adult, imaginea nu mai avea aceeaș i

conotaț ie. Imagine arată că deș i copilul nu se află

în locul respectiv, acestă situaț ie se întâmplă cu

adevărat în altă parte.

7

Pattex: Everlasting Ali. Concepț ia campaniei

pentru soluț ia de lipit Pattex a fost realizată de

agenț ia publicitară DDB din Duesseldorf, Germania.

În afiș ele publicitare realizate pentru această

campanie, găsim persoane care se află într-o anumită

acț iune, dar sunt imortalizate precum niș te statuie.

În imaginea alăturată, deducem din analizarea posturii

prezentate, că persoana imortalizată este un sportiv

care practică box, pregătit să dea o lovitură. Modul în

care acesta ț ine mâinile reflectă un instinct de

apărare, specific boxerilor.

Premisele cercetării

Aşa cum o propoziţie poate avea o semnificaţie diferită pentru diferite persoane, aşa şi

gesturile sau postura actorilor din afişele publicitare pot fi interpretate diferit în funcţie de

educaţia, statutul social şi profesional, dar mai ales în funcţie de vârsta persoanei care le priveşte.

Din acest punct de vedere, am decis să analizăm diferenţele de interpretare a gesturilor şi

posturilor actorilor din 3 afişe publicitare din România şi alte 3 din străinătate, pentru două

categorii de vârstă diferite: studenţi, cu vârsta cuprinsă între 20 - 25 de ani şi vârstnici, cu vârsta

cuprinsă între 45-40 de ani. Astfel, ne dorim să aflăm răspunsurile la următoarele întrebări de

cercetare:

a) În ce măsură respondenţii își vor da seama de legătura dintre produsul, serviciul sau

ideea promovată ţinând cont de postura şi gesturile actorilor din afişele publicitare

prezentate?

b) Ce semnificații oferă participanţii gesturilor sau posturilor din afişele publicitare

prezentate şi în ce măsură sunt acestea influenţate de vârsta respondenţilor?

c) În ce măsură sunt resimţite diferenţele culturale în cadrul raportului gesturi - postură,

în afişele din România faţă de cele din străinătate?

Ideea experimentului

Pornind de la sistemul postură – gest, experimentul nostru încearcă să descopere dacă

există o relaţie de tip cauză – efect între variabilele de tipul vârstă, experienţă sau influenţe

8

socio-culturale care să sprijine sau să infirme următoarea ipoteză: vârstnici vor interpreta

comunicarea nonverbală într-o manieră mai puţin exactă, faţă de tineri deoarece sunt mai puţin

informaţi şi receptivi faţă de afişele publicitare. Participanţii vor vedea 3 afişe din România şi din

alte ţări cu scopul de a surprinde modalitatea prin care aceştia interpretează postura şi gesturile

actorilor şi care sunt semnificaţiile alocate pentru fiecare dintre afişele prezentate.

Experimentul se va derula în două faze:

1. Participanţii vor vedea postura şi gesturile actorilor fără a face legătura cu produsul

promovat. Acesta din urmă va fi ascuns pentru a nu deforma percepţia respondenţilor.

Realizând acest lucru ne propunem să investighăm dacă părerea lor este apropiată de

produsul, ideea sau serviciul promovat pornind de la observarea poziţiei sau a gesturilor

actorilor din afişele publicitare.

2. După ce aflăm informaţiile necesare, ne propunem să arătăm participanţilor afişele întregi

pentru ca aceştia să ne răspundă dacă consideră viabilă relaţia dintre postura şi gesturile

actorilor şi produsul, ideea sau serviciul promovat.

Pentru a cerceta răspunsurile participanţilor vom utiliza o grilă de interviu care va conţine 8

întrebări menite să ofere o perspectivă detaliată asupra percepţiilor celor 5 studenţi, respectiv 5

vârstnici.

Interpretarea experimentului

În cadrul grilei de interviu au fost incluse, mai întâi, afişele din România şi apoi cele din

străinătate. Pentru a face o delimitare clară dintre acestea, grila de interviu curprinde şi

menţionarea faptului că primele 3 afişe sunt realizate în România şi ultimele 3 sunt făcute în

străinătate. Primul afiş publicitar prezentat studenţilor şi persoanelor mai în vârstă a fost cel al

medicamentului Calmogen. Postura corpului şi gesturile actriţei le-au indicat respondenţilor

impresia de libertate datorită zâmbetului larg afişat şi a tendinţei joviale. Faptul că actriţa stătea

pe o frunză a fost primul indicator care le-a atras atenţia a 2 studenţi din 5 deoarece aceştia au

oferit răspunsurile cele mai apropiate de realitate: afişul promova un produs farmaceutic. În

celelalte 3 cazuri, studenţii au considerat că se face reclamă la zborul cu un avion. În schimb,

vârstnicii nu au indicat, cu exactitate, produsul pentru care era realizat afişul publicitar, dar au

sugerat că ar avea legătură cu rapiditatea, viteza sau cu o femeie cu iniţiativă pe plan professional

datorită modalităţii dinamice de a sta pe frunza din afiş. Din aceste puncte de vedere, putem

desprinde ideea că studenţi au avut o abordare mai apropiată de ceea ce era promovat în cadrul

afişului.

9

În ceea ce priveşte identificarea legăturii dintre afişul prezentat, ipostaza în care stătea

actriţa şi produsul promovat, participanţii au oferit răspunsuri variate care exprimau faptul că

există o legătură între postura şi gesturile femeii şi starea de relaxare oferită, ulterior, de către

calmant, la reacţii care indicau inexistenţa vreunei conexiuni, iar 2 persoane în vârstă au sugerat

că se puteau folosi alte posturi sau gesturi pentru a surprinde starea de relaxare. Analizând

răspunsurile menţionate mai sus putem fi de acord că identificarea produsului de către studenţi s-

a realizat în proporţii mai mari, faţă de explicaţiile oferite de către vârstnici. În plus, unele

persoane mai în vâstă au considerat că afişul nu exprimă în totalitate beneficiile unui calmant. Pe

de altă parte, dacă studenţii privesc postura şi gesturile exercitate de către actriţă ca fiind

dinamice din prisma vârstei şi a propriei dorinţe de continua o activitate odată începută,

vârstnicii au observat o inconcordanţă între promovarea unui calmant şi poziţia dinamică, gata de

acţiune.

Al doilea afiş realizat în România şi prezentat participanţilor a fost cel la Marriott Grand

Hotel Bucharest. La interpretarea acestuia în funcţie de sistemul postură-gesturi, participanţii au

considerat că munca poate fi plasată oriunde, chiar şi la piscină. Răspunsurile participanţilor au

fost influenţate de postura actorului şi de postura corpului său pe colacul aflat în mijlocul

piscinei. Deşi acesta părea concentrat la activitatea sa de pe laptop, faptul că pantofii lui se aflau

în apă şi că postura acestuia nu afişa vreo stare de încordare i-au făcut pe majoritatea să

considere că acesta putea lucra oriunde şi oricum, chiar şi departe de birou. La întrebarea dacă îşi

dau seama la ce se poate face promovare în afişul prezentat, participanţii au oferit răspunsuri

deosebit de variate: 3 studenţi au considerat că afişul şi maniera în care stă actorul din imagine

complează o reclamă la un nou laptop deoarece acesta este prezentat în prim plan alături de

personajul principal. Aceeaşi impresie au avut şi alţi 2 vârstnici, deşi ceilalţi 2 studenţi au indicat

faptul că s-ar promova un website turistic. Un număr de 2 vârstnici au menţionat că s-ar face

reclamă la o staţiune dedicată persoanelor care lucrează în afaceri datorită îmbrăcăminţii

persoanjului şi atitudinii, declinate din analiza posturii şi a gesturilor, de om preocupat de

îndeplinirea obiectivelor profesionale. Doar o persoană în vârstă a considerat că este promovat

un nou tip de business, a persoanelor care îşi doresc să îmbine relaxarea cu realizarea activităţilor

solicitate de la serviciu. Ca şi în cazul afişului 1, la întrebarea privind identificarea vreuni

legături privind sistemul postură-gesturi şi serviciul promovat, participanţii au indicat în proporţii

de 20% că afişul este explicit în modalitatea prin care promovează beneficiile hotelului Mariott

din capitală. Majoritatea studenţilor şi a vârstnicilor au considerat că postura afişată de către

10

actor, îmbrăcămintea business şi amplasarea acestuia în mijlocul unei piscine nu surprind, cu

adevărat, serviciile oferite de hotel.

Ultimul afiş realizat în România şi prezentat participanţilor a fost cel de la Salvaţi copiii.

Ikea Foundation. Campania „Stop luptei de acasă!” Pentru respondenţii tineri postura corpului

şi gesturile persoanelor din imagine au indicat, mai întâi, starea de fericire a membrilor familiei

datorită faptului că săteau unii lângă alţii ca o familie normal, dar la o privire mai atentă au

înţeles că, de fapt, aparenţele sunt înşelătoare şi că afişul face promovarea problemei violenţei în

familie, mai excat violenţa faţă de copii. Unul din cei 5 studenţi intervievaţi a atras atenţia asupra

ideii de denigrare a imaginii copiilor în comparaţie cu imaginea părinţilor. Copii fiind puși într-o

ipostază nefavorabilă în comparație cu părinţii lor care sunt fericiţi şi fără semne ale violenței.

Vârstnicii au apreciat acest afiş spunând că este unul relevant pentru ideea promovată,

considerând ca trebuie să se ia atitudine. Trei dintre vârstnici au observant, imediat, promovarea

ideii de stopare a violenţei în familie şi a protejării minorilor. În ceea ce priveşte zâmbetele

persoanelor din imagine, o studentă consideră că sunt mult prea folosite pentru mesajul afişului.

Majoritatea tinerilor consideră că această imagine era mai relevantă dacă nu era folosit zâmbetul

şi nu în ultimul rând consideră mult mai adecvată folosirea unui singur copil pentru un afiș cu un

asemenea mesaj. Astfel, ideea ultimului afiş prezentat a fost interpretată corespunzător de către

tineri şi vârstnici ceea ce scoate în evidenţă cât de actuală şi prezentă este problema violenţei în

familie şi, mai ales, violenţa faţă de copii.

În cadrul grilei de interviu am inclus şi 3 afişe din străinătate pentru a surprinde

diferenţele de percepţie ale participanţilor şi modalitatea prin care aceştia realizeză interpretările

ţinând cont de ceea ce este surprins în afişele publicitare prezentate. Astfel, primul afiş, suspus

analizei participanţilor, a fost cel inclus în campania de responsabilitate socială „Drive

carefully” alocată brandului Volkswagen. Postura corpului şi gesturile actorului indică o

accidentare şi surprind faptul că neatenţia te pot face să te loveşti şi să îţi provoci durere. Atunci

când au trebuit să interpreteze postura corpului şi gesturile afişate, vârstnici s-au declarat

preocupaţi de sănătatea copilului prezentat şi au pus mâna instinctiv la gură. Studenţii au dus

mâinile instinctiv la frunte, considerând că acel copil trebuia să fie mai atent la ceea ce îl

înconjoară pentru a nu ajunge în acea ipostază.

Întrebaţi dacă pot indica vreun produs, serviciu sau idee pentru care un copil poate fi

surprins într-o astfel de postură, 1 student a menţionat că ar fi la o sală de fitness, 2 studenţi au

considerat că s-ar face reclamă la un gel special de atenuare a duerii de spate, iar alt student a

11

menţionat că poate fi promovat un produs de utilitate casnică. O persoană în vârstă a considerat

că se face reclamă la accidentele în casă şi la faptul că oamenii ar trebui să fie mai precauţi

atunci când coboară scările, alţi doi participanţi au menţionat că se face reclamă la un aspirator,

iar ultimii doi nu au putut să indice clar la ce s-ar putea face reclamă deoarece au considerat

inadecvată postura copilului surprinsă într-un afiş. Atunci când participanţii au putut vedea afişul

întreg, reacţiile au fost la fel de variate ca şi răspunsurile oferite. Studenţii şi vârstnicii au zâmbit,

iar primii au considerat că există o legătură între postura copilului şi marca automobilelor

Volkswagen, iar bătrânii au menţionat că nu s-ar fi gândit niciodată la o asemenea asociere. Din

analiza acestor răspunsuri se confirmă ipoteza legată de faptul că vârstnicii vor şti să identifice

mai multe elemente nonverbale faţă de tineri, dar aceştia din urmă fiind mai bine informaţi şi mai

receptivi faţă de afişele publicitare vor oferi răspunsuri mai apropiate de realitate decât vârstnicii.

Al doilea afiş din străinătate, are ca mesaj „Not here, but now.” şi promovează pericolul

la care sunt supuşi copii prin folosirea unor arme şi implicarea acestora într-un război care nu le

aparţine. Unul din cei 5 studenţi consideră această abordare interesantă şi foarte delicată în

acelaşi timp, deoarece tristeţea din ochii baieţelului nu poate trece neobservată. O studentă

consideră imaginea sugestivă pentru promovarea războiului, a violenţei, însă afirmă că această

abordare a fost dusă la extrem prin folosirea unui copil speriat de situaţia în care se află.

Vârstnicii consideră că este un afiş relevant pentru promovarea terorismului. O studentă

sintetizează foarte bine părerea despre acest afiş în următoarea idee: ,,este un afiş care spune cât

1000 de cuvinte”.

Ultimul afiş din străintate Pattex: Everlasting Ali sublinia, într-o manieră abstractă, faptul

că până şi marele embleme ale sportului internaţional pot rezista timpului cu ajutorul lipiciului

Pattex. În altă ordine de idei, afişul era dificil de interpretat pe baza sistemului postur-gesturi. Cu

toate acestea, 3 participanţi în vârstă au fost indicat răspunsul corect analizând substanţa de pe

mâinile boxeurului şi au sublinat că ar putea fi o reclamă la lipici. Pe de altă parte, 3 studenţi nu

au fost în măsură să indice la ce s-ar putea face reclamă, iar alţi doi vârstnici au văzut neclară

legătura dintre box şi lipici. Din aceste puncte de vedere putem fi de acord că experienţa

personală a vârstnicilor a compensate pentru informaţiile cunoscute de către studenţi în legătură

cu modalitatea de a a se face reclame în alte ţări. Chiar dacă afişul era realizat de către germani,

diferenţele culturale minore nu au creat o barieră în găsirea celui mai potrivit răspunsu pentru

persoanele vârstnice.

12

Limitele experimentului

Printre limitele experimentului putem lua în considerare două mari componente: folosirea

unor reclame în care sistemul postură-gesturi nu a fost uşor de interpretat, iar legătura dintre

acesta şi produsul, ideea sau serviciul promovat a lăsat loc de formarea părerilor diverse fapt care

a îngreunat interpretarea rezultatului experimentului. Pe de altă parte, folosirea unui eşantion

restrâns de participanţi format din 5 studenţi şi 5 vârstnici nu poate valida, în totalitate,

rezultatele obţinute şi confirmate de către prezentul experiment.

Concluziile experimentului

Ipoteza de la care a pornit experimentului nostru este parţial validată de către cercetarea

calitativă şi de către experimentului desfăşurat. Vârstnicii au avut dificultăţi în adaptarea la

exerciţiul de interpretare a afişelor prezentate, deşi au fost mai deschişi faţă de comentarea

posturilor şi a gesturilor personajelor umane din afişe. În schimb, studenţii s-au arătat mai dispuşi

să îşi ofere părerea legată de produsul, ideea sau serviciul promovat. Cu toate acestea, au existat

două excepţii în care ipoteza a fost infirmată, afişul care promova afişul legat de violenţa în

familie de la Salvaţi Copii şi afişul dedicat implicării copiilor în războaie. Toate aceste 3 afişe au

fost deosebit de clare ca idee promovată, iar sistemul postură-gesturi nu a făcut decât să

întărească convingerile. Mai mult, reclama la lipiciul Pattex a produs un efect neaşteptat care a

indicat faptul că experienţa vârstnicilor poate compensa informarea sau interesul tinerilor faţă de

afişele publicitare. Vârstnicii au fost singurii care şi-au dat seama că produsul promovat este un

lipici. Subtilităţile reclamei au fost filtrate de mintea analitică şi deosebit de atentă la detalii a

celor în vârstă. Astfel, putem ajunge la concluzia că ipoteza conform căreia vârstnicii vor

interpreta, pe baza sistemului postură-gesturi, afişele publicitare mai dificil s-a dovedit a fi

parţial adevărată întrucât studenţii au oferit răspunsurile corecte în unanimitate.

13

Bibliografie

Chelcea, Septimiu, Ivan, Loredana şi Chelcea, Adina (2008). Comunicarea

nonverbală: gesturile şi postura. Bucureşti: Comunicare.ro

Collett, Peter (2005). Cartea gesturilor: Cum putem citi gândurile oamenilor din

acț iunile lor. Bucureș ti: Editura Trei

Goffman, Erving (1976). Gender advertisements. New York: Harpers & Row.