1

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANŢA FACULTATEA DE FARMACIE Aleea Universităţii nr. 1, Campus, Corp B, Constanţa TEL/FAX.: 0241-605050 E-mail: pharma-ovidius@univ-ovidius.ro Web: http://www.pharmaovidius.ro

Departamentul de Stiinte Farmaceutice pentru Obtinerea, Analiza si Controlul Calitatii Medicamentelor Nr. de inregistrare 98/27.04.2012

TESTE GRILĂ PENTRU

EXAMENUL LA DISCIPLINA CHIMIE FARMACEUTICĂ SPECIALIZAREA FARMACIE

Anul IV, semestrul II SESIUNEA DE VARĂ

Decan Prof. Univ. dr. SÎRBU RODICA Prodecan Prof. univ. dr. CONSTANŢA SAVA Director de Departament Ş.l. dr. FLORENTINA RONCEA

Şef Disciplină CHIMIE FARMACEUTICĂ Prof. univ. dr. ELENA HAŢIEGANU

Anul universitar 2011-2012  

2

TESTE GRILÃ PENTRU EXAMENUL SCRIS DE CHIMIE FARMACEUTICÃ, ANUL IV, SEMESTRUL II,

2011-2012

1. STIMULANTE ALE SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

Complement simplu 1. Din cadrul stimulantelor psihomotorii un rol deosebit de important îl au derivaþii:

A. pirimidinei B. purinei C. piridazinei D. piperazinei E. pirazinei

2. Compusul de bazã al derivaþilor purinei este:

A. pirazina B. piridina C. ureea D. pirimidina E. purina

3. Un derivat deosebit de important al purinei este:

A. 1,2,3-trihidroxipurina B. 1,2-dihidroxipurina C. 2,6,8-trihidroxipurina D. 1-amino-2-hidroxipurina E. 1-hidroxi-2-aminopurina

4. Prin tratarea acidului uric de oxiclorura de fosfor rezultã:

A. 1,2,3-tricloropurina B. 1,2-dicloro-3-hidroxipurina C. 1,2-dihidroxi-1-cloropurina D. 2,6,8-tricloropurina E. 2,6-dihidroxi-8-cloropurina

5. Derivaþii purinici se pot obþine prin mai multe metode, printre care menþionãm reacþia de

metilare a: A. xantinei B. acidului uric C. cafeidinei D. acidului cafeidincarboxilic E. uracilului

6. Cafeina, din punct de vedere chimic, este:

A. 1,3,7-trietilxantinã B. 1,3,7-trimetilxantinã C. 1,7-dietilxantinã D. 1,3-dietilxantinã E. 1,7-dimetilxantinã

3

7. Amfetamina, din punct de vedere chimic, este: A. 1-metil-2-aminopropan B. 1-fenil-2-aminobutan C. 1-etil-2-aminopropan D. 1-fenil-2-nitropropan E. 1-fenil-2-aminopropan

8. Amfetamina, având un atom de carbon asimetric formeazã enantiomeri deosebiþi între ei prin

acþiunea asupra SNC. Ca medicament se foloseºte produsul: A. levogir B. neutru C. racemic D. natural E. dextrogir

9. Amfetamina este un puternic stimulent al SNC, care:

A. produce tulburãri digestive B. asupra SNV are acþiune parasimpatoliticã C. scade tensiunea arterialã D. determinã instalarea somnului E. produce euforie

10. Izomerul dextrogir al amfetaminei are urmãtoarea denumire:

A. desoxyn B. actedron C. fentermina D. dexamfetamina E. clorfentermina

11. Dexamfetamina are aceeaºi acþiune ºi utilizãri ca ºi produsul racemic, dar acþiunea asupra SNC

este: A. mai intensã B. egalã C. mai slabã D. lipseºte E. nulã

12. Din punct de vedere chimic, amfetamina este:

A. 1-fenil-2-dietilaminopropan B. 1-etil-2-dimetilaminopropan C. 1-metil-2-dietilaminopropan D. 1-fenil-2-etilaminobutan E. 1-fenil-2-metilaminopropan

13. Metamfetamina bazã este un lichid incolor, insolubilã în apã. Se foloseºte sub formã de:

A. sulfat B. fosfat C. clorhidrat D. nitrat E. salicilat

4

14. Metamfetamina are acþiune stimulantã a SNC, mai intensã decât cea produsã de amfetaminã, dar este:

A. lipsitã de toxicitate B. mai toxicã C. neutrã D. mai puþin toxicã E. alcalinã

15. Care este denumirea compusului 1-fenil-2-metil-2-aminopropan?

A. actedron B. amfetamina C. metamfetamina D. fentermina E. desoxyn

16. Fentermina se foloseºte, pentru scãderea apetitului, adminstratã pe cale oralã sub formã de:

A. clorhidrat B. sulfat C. fosfat D. nitrat E. salicilat

17. Clorhidratul de p-cloro-alfa,alfa-dimetil-beta-feniletilaminã are urmãtoarea denumire:

A. amfetamina B. linyl C. fentermina D. desoxyn E. clorfentermina

18. Clorfentermina este analogul p-cloro al fenterminei folosit pentru tratamentul:

A. herpesului B. ulcerului C. obezitãþii D. glaucomului E. hipertensiunii arteriale

19. Compusul o-cloro-alfa,alfa-dimetil-beta-feniletilamina are urmãtoarea denumire:

A. metamfetamina B. clortermina C. clorfentermina D. amfetamina E. fenmetrazina

20. Clortermina este un izomer al clorfenterminei utilizat pentru:

A. scãderea tensiunii arteriale B. tratamentul glaucomului C. scãderea glicemiei D. scãderea apetitului E. tratamentul ulcerului gastric

21. Care este denumirea comercialã a compusului 1-(alfa-propilfenetil)-pirolidinã?

A. plegin B. fenfluramina C. prolintan D. tepanil E. preludin

5

22. Prolintan este un derivat al beta-feniletilaminei în care atomul de azot fece parte dintr-un hetero-ciclu, ºi anume:

A. pirolidina B. peperidina C. piridina D. pirolul E. pirimidina

23. Carte este denumirea compusului: (+)-1-fenil-2-(N-metil-N-benzilamino)-propan? A. prolintan B. preludin C. fenfluramina D. benzfetamina E. plegin

24. Benzfetamina este un medicament simptomimetic utilizat ca agent:

A. antihipertensiv B. anorexigen C. antialergic D. antiinfecþios E. antiparkinsonian

25. Dietilpropiona, din punct de vedere chimic, este:

A. 2-(dimetilamino)-propiofenona B. 2-(dimetilamino)-acetofenona C. 2-(dietilamino)-acetofenona D. 2-(dietilamino)-butirofenona E. 2-(dietilamino)-propiofenona

26. Dietilpropiona a fost introdusã în terapeuticã în 1959 ºi folositã în tratamentul:

A. hipertensiunii arteriale B. ulcerului gastric C. obezitãþii D. infecþiilor bacteriene E. anginei pectorale

27. Compusul N-etil-α-metil-m-trifluorometil-betafeniletilamina are urmãtoarea denumire co-

mercialã: A. fenfluramina B. clortermina C. prolintan D. benzfetamina E. dietilpropiona

28. Fenfluramina a fost introdusã în terapeuticã în 1973 pentru scãderea apetitului, dar spre

deosebire de ceilalþi compuºi ai acestei clase, acest compus are ca efecte secundare: A. depresia SNC B. stimulare SNC C. creºterea tensiunii arteriale D. agitaþie E. euforie

6

29. Amfetaminilul, din punct de vedere chimic, este: A. beta-(etilfenetilamino)-etilacetonitril B. alfa-(etilfenilamino)-fenilacetonitril C. alfa-(etilfenetilamino)-fenilacetonitril D. alfa-(alfa-metilfenetilamino)-alfa-fenilacetonitril E. beta-(propilfenetilamino)-fenilacetonitril

30. Amfetaminilul este un stimulent al SNC, care se administreazã pe cale oralã astfel:

A. prânz B. dimineaþa C. seara D. înainte de masã E. prânz ºi seara

31. Compusul (±)-3-metil-2-fenilmorfolinã are urmãtoarea denumire:

A. clortermina B. benzfetamina C. fenfluramina D. amfetaminil E. fenmetrazina

32. Fentermina este stimulent al SNC, cunoscut ºi sub denumirea de:

A. tenuate B. pondimin C. preludin D. didrex E. voranil

33. Fenmetrazina este un medicament stimulent al SNC utilizat pentru:

A. scãderea apetitului B. scãderea tensiunii arteriale C. creºterea apetitului D. inhibarea respiraþiei E. tratarea unor infecþii bacteriene

34. Compusul (+)-3,4-dimetil-2-fenilmorfolinã este cunoscut sub denumirea de:

A. benzfetamina B. fenfluramina C. amfetaminil D. fendimetrazina E. fenmetrazina

35. Fendimetrazina este un stimulent al SNC cunoscut ºi sub denumirea:

A. preludin B. plegin C. pondimin D. didrex E. catovit

36. Fendimetrazina are aceeaºi eficienþã ºi acelaºi efect de stimulare centralã ca fenmetrazina, fiind

utilizat ca agent: A. antiasmatic B. antiinflamator C. antiviral D. anticoagulant E. anorexigen

7

37. Care este denumirea comercialã a compusului 5-p-clorofenil-5-hidroxi-2,3-dihidro-5H-imidazo[2,1a]-izoindol?

A. preludin B. plegin C. mazindol D. didrex E. catovit

38. Mazindolul este un stimulant al SNC, cunoscut ºi sub denumirea de:

A. sanorex B. cylen C. reactivan D. plegin E. preludin

39. Mazindolul a fost introdus în terapeuticã în 1973 pentru efectul sãu de scãdere a:

A. tensiunii arteriale B. imunitãþii C. efectului antiviral D. apetitului E. efectului anticoagulant

40. Compusul 2-amino-5-fenil-2-oxazolin-4-ona are urmãtoarea denumire:

A. sanorex B. pemolin C. reactivan D. ritalin E. cardamin

41. Care este denumirea compusului: N-etil-3-fenil-biciclo[2,2,1]-heptan-2-aminã?

A. sanorex B. reactivan C. pemolin D. fencamfamin E. cardamin

42. Fencamfaminul are acþiune stimulantã asupra SNC asemãnãtoare cu cea produsã de:

A. deltaminã B. cafeinã C. nicetaminã D. centedrinã E. preludinã

43. Care este denumirea compusului alfa-(piperidil-2)-fenilacetat de metil?

A. deltamina B. preludin C. nicetamida D. ritalin E. metilfenidat

44. Metilfenidatul se obþine prin condensarea fenilacetonitrilului cu:

A. 2-bromopiperidinã B. 2-bromopiperazinã C. 2-bromopiridina D. 2-bromopiridazina E. 2-bromopirimidina

8

45. Metilfenidatul este un stimulent al SNC la care efectele secundare apar la depãºirea dozelor ºi se manifestã prin:

A. insomnii B. somnolenþã C. depresii D. vertij E. dermatoze

46. Dintre stimulantele bulbare, compusul N,N-dietilnicotinamida are urmãtoarea denumire co-

mercialã: A. ritalin B. ronyl C. metilfenidat D. nicetamida E. reactivan

47. Nicetamida se obþine din acid nicotinic, prin încãlzire cu:

A. dimetilaminã B. dietilaminã C. etilendiaminã D. metilendiaminã E. etilaminã

48. Nicetamida stimuleazã centrii vasomotori ºi respiratori, acþionând ca:

A. antitrombotic B. antiviral C. analeptic cardiac D. antiinflamator E. analeptic respirator

49. Din punct de vedere chimic, bemegridul este:

A. 4-metil-4-propil-piperidin 2,6-dionã B. 4-butil-piperidin 2,6-dionã C. 4-etil-4-metil-piperidin-2,6-diona D. 4-propil-4-etil-piridin-2,6-diona E. 4-butilamino-piperazin-2,6-diona

50. Bemegridul se obþine pornind de la metiletilcetonã, amoniac ºi cianoacetat de:

A. etil B. metil C. benzil D. propil E. butil

51. Bemegridul are acþiune stimulantã asupra centrilor bulbari, producând creºterea amplitudinii

miºcãrilor respiratorii. Se foloseºte ca: A. antiinflamator B. analeptic cardiac C. antivirotic D. analeptic respirator E. antiparkinsonian

9

52. Care este denumirea compusului: 1-etil-4-(2-morfolino-etil)-3,3-difenil-2-pirolidinonã? A. almitrin B. doxapram C. ahypnon D. cardamin E. ritalin

53. Doxapramul are acþiune de stimulare a centrului respirator, efectul sãu fiind de duratã:

A. nulã B. foarte lungã C. lungã D. medie E. scurtã

54. Compusul 2-fenil-3-metil-7-metoxi-8-dimetilaminocromona are urmãtoarea denumire:

A. almitrin B. doxapram C. dimeflin D. ahypnon E. ritalin

55. Dimeflinul are acþiune stimulantã respiratorie asemãnãtoare:

A. doxapramului B. corazolului C. bemegridului D. vandidului E. daptazolului

56. Care este denumirea comercialã a compusului 2,4-diamino-5-feniltiazol?

A. ahypnon B. vandid C. dimeflin D. amifenazol E. dopram

57. Amifenazolul se utilizeazã ca analeptic respirator, având acþiune mai slabã decât cea determi-

natã de: A. ahypnon B. bemegrid C. vandid D. amifenazol E. dopram

58. Etamivanul, din punct de vedere chimic, este:

A. N,N-dimetilvanilamidã B. N,N-dietilvanilaminã C. N,N-dimetilvanilaminã D. N,N-dietilvanilinã E. N,N-dietilvanilamidã

59. Etamivanul este un medicament utilizat ca analeptic respirator ºi ca antidot în intoxicaþiile cu:

A. anticonvulsivante B. narcotice C. barbiturice D. antineoplazice E. tranchilizante

10

60. Care este denumirea comercialã a compusului: 1,5-pentametilen-tetrazol? A. pentetrazol B. dopram C. dimeflin D. daptazol E. romecor

61. Stricnina este o substanþã cu acþiune stimulantã SNC, utilizatã ca:

A. anestezic B. calmant C. neurotonic D. hipnotic E. sedativ

62. Stricnina este un alcaloid extras din diferite specii de Strychnos, care se pãstreazã la „Venena“

fiind otravã: A. foarte puternicã B. puternicã C. slabã D. medie E. foarte slabã

63. Sarea acidului p-acetamidobenzoic cu dimetilaminoetanolul are urmãtoarea denumire co-

mercialã: A. daptazol B. aniracetam C. nootropil D. deanol E. etamivan

64. Compusul 2-oxo-pirolidinilacetamida are urmãtoarea denumire comercialã:

A. deanol B. piracetam C. daptazol D. etamivan E. aniracetam

65. Aniracetamul, din punct de vedere chimic, este:

A. 1-(4-etoxibenzil)-2-pirolidinonã B. 1-(4-propoxibenzoil)-2-pirolidonã C. 1-(4-etoxibenzil)-2-pirolidinã D. 1-(4-metoxibenzil)-2-piridinã E. 1-(4-metoxibenzoil)-2-pirolidinonã

66. Utilizãrile terapeutice ale aniracetamului sunt asemãnãtoare:

A. cardiazolului B. deanolului C. piracetamului D. clarivanului E. fenamizolului

11

67. Compusul 3,3’-(ditiodimetilen)-bis-(5-hidroxi-6-metil-piridil-metanol) are urmãtoarea de-numire:

A. piritinol B. piracetam C. amacetam D. hopanten E. gabatropin

68. Pantogamul este un medicament neurotonic cunoscut ºi sub denumirea de:

A. gabatropin B. amacetam C. bonifen D. acid hopantenic E. cogitan

69. Pantogamul este un medicament neurotonic, derivat al acidului:

A. beta-fenil-gama-aminobutiric B. gama aminobutiric C. gama-hidroxipropilic D. alfa-benzil-gamaaminobutiric E. alfa-fenoxi-gamaaminobutiric

70. Care este denumirea acidului beta-fenil-gama-amino-butiric?

A. gabatropin B. amacetam C. bonifen D. piritinol E. fenibut

71. Fenibut este un derivat al neurotransmiþãtorului GABA, care traverseazã bariera hematoence-

falicã. Deºi nu îndeplineºte toate criteriile unui agent nootrop, are multe asemãnãri cu: A. pramiracetamul B. piritinolul C. piracetamul D. pantogamul E. gabatropinul

72. Compusul 4-(clorofenoxi)-acetat de 2-(dimetilamino)-etil are urmãtoarea denumire:

A. meclofenoxat B. fenibut C. pantogam D. pramiracetam E. piritinol

73. Meclofenoxatul se obþine folosind ca materie primã:

A. o-bromfenol B. m-nitrofenol C. p-aminofenol D. p-clorfenol E. m-cloranilinã

12

74. Denumirea comercialã a compusului: 2,3,3’,4,4’,5’-hexahidroxi-benzofenona este: A. meclofenoxat B. exifone C. piritinol D. piracetam E. fenibut

75. Exifone este un medicament nootrop utilizat în tulburãri de memorie la:

A. tineri B. copii C. adulþi D. preºcolari E. bãtrâni

13

1. STIMULANTE ALE SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

Complement multiplu 76. Prisotinolul este utilizat datoritã însuºirilor sale de îmbunãtãþire ºi consolidare a memoriei

printr-un mecanism diferit de cel al: A. piracetamului B. aniracetamului C. pramiracetamului D. meclofenoxatului E. gabatropinului

77. Care sunt denumirile compusului: benzhidril-sulfinilhidroxiacetamidã?

A. prisolinol B. adrafinil C. exifone D. adlone E. olmifon

78. Adrafinilul are un efect stimulant asupra SNC, efectele sale fiind intermediare celor produse de:

A. codeinã B. cofeinã C. morfinã D. papaverinã E. amfetaminã

79. Adrafinilul este un compus cu efect stimulant SNC, care reduce starea de obosealã, îmbunãtã-

þind: A. funcþiile cognitive B. funcþia renalã C. capacitatea de concentrare D. capacitatea respiratorie E. memoria

80. Adrafinilul este utilizat ca stimulant al SNC ºi antidepresiv, ajutând la îmbunãtãþirea proceselor

chimice cerebrale fãrã a afecta: A. capacitatea de concentrare B. memoria C. ritmul cardiac D. starea generalã a organismului E. tensiunea arterialã

81. Utilizarea prelungitã a adrafinilului determinã apariþia de:

A. iritaþii cutanate B. tulburãri cardiace C. tulburãri digestive D. creºteri ale fosfatazei alcaline E. creºteri ale transaminazelor

14

82. Care sunt denumirile comerciale ale benzhidrilsulfinilacetamidei? A. modafinil B. olmifon C. prisotinol D. exifone E. modiodal

83. Modafinilul are acþiune de stimulare a SNC, dar nu:

A. influenþeazã durata somnului în timpul nopþii B. influenþeazã starea de vigilenþã C. dã insomnie D. stimuleazã memoria E. produce fenomenul de dependenþã

84. Dupã utilizarea îndelungatã a modafinilului pot apãrea efecte secundare manifestate prin:

A. bradicardie B. dureri de cap C. ameþeli D. hipersalivaþie E. hiposalivaþie

85. Prisotinolul este utilizat datoritã însuºirilor de îmbunãtãþire ºi consolidare a memoriei printr-un

mecanism diferit de cel al: A. piracetamului B. aniracetamului C. modiodalului D. olmifonului E. pramiracetamului

86. Meclofenoxatul are acþiune de stimulare a SNC, activeazã procesele metabolice, îmbunãtãþeºte

transmisia sinapticã în hipotalamus ºi alte regiuni ale creierului. Se întrebuinþeazã în: A. tulburãri de respiraþie B. surmenajul intelectual C. stãri depresive D. tulburãri neuropsihice post-traumatice E. afecþiuni digestive

87. Meclofenoxatul are urmãtoarele sinonime:

A. acephen B. cerutil C. clofenoxine D. hopanten E. lucidril

88. Din punct de vedere farmacologic, fenibut este un stimulant al SNC, în special:

A. anticoagulant B. al bunei dispoziþii (nootrop) C. antiemetic D. anxiolitic E. tranchilizant

15

89. Pantogamul este derivat al acidului gama-aminobutiric, cu proprietatea de a traversa bariera hematoencefalicã. Are acþiune:

A. anticonvulsivantã B. antihipertensivã C. analgezicã D. anticoangulantã E. antihipoxiticã

90. Pantogamul este un stimulant al SNC utilizat în tratarea:

A. afecþiunilor digestive B. epilepsie C. oligofreniei la copii D. pneumoniei E. insuficienþei dezvoltãrii mentale

91. Piritinolul este indicat în tratamentul nepronunþate asociate cu patologie vascularã ºi alt tip de

patologie cronicã a SNC. Este cunoscut ºi sub urmãtoarele denumiri comerciale: A. bicephalin B. cerutil C. bonifen D. enbol E. encefabol

92. Piritinolul se deosebeºte de piracetam printr-o acþiune de activare mai pronunþatã, ºi provoacã:

A. insomnie B. hipotensiune C. stare de excitaþie D. apatie E. tulburãri de circulaþie

93. Aniracetamul este un medicament nootrop cu posibile efecte stimulante cerebrale. Are acþiune:

A. antiinflamatoare B. psihostimulantã C. anticonvulsivantã D. antidepresivã E. anxioliticã

94. Studiile efectuate aratã cã aniracetamul are efect pozitiv în:

A. tulburãri de circulaþie B. demenþa din boala Alzheimer C. tulburãri hepatice D. tulburãri cognitive de origine cerebro-vascularã E. afecþiuni dermatologice

95. Piracetamul are urmãtoarele sinonime:

A. aniracetam B. nootropil C. deanol D. piracebral E. piramem

16

96. Piracetamul se obþine în urma reacþiei dintre: A. alfa-pirolidonei B. alfa-pirolidinei C. monoacetat de etil D. acetat de metil E. amoniac

97. Piracetamul acþioneazã prin reducerea sau înlãturarea fenomenelor de hipoxie de la nivelul

creierului, de aceea se utilizeazã în: A. ischemii cerebrale B. traumatisme C. hepatite D. meningite E. afecþiuni digestive

98. Piracetamul este bine suportat de organism, dar pot apãrea efecte secundare manifestate prin:

A. excitabilitate B. insomnie C. hipotensiune D. eritem E. tulburãri digestive

99. Piracetamul are efecte favorabile în dereglãrile vasculare cerebrale ºi:

A. asfixie B. alcoolism C. depresii D. astenie E. alcoolism

100. Stricnina este un alcaloid din seminþele diferitelor specii de Strychnos. Este alcãtuitã din ºapte

nuclee condensate (ABCDEFG) având: A. un nucleu indolic B. trei cicluri hexagonale (C, D, G) C. un atom de azot terþiar comun ciclurilor E ºi F D. o grupare lactimã (C), o dulbã legãturã ºi o punte etericã la nucleul heptagonal (G) E. un nucleu fenantrenic

101. Stricnina este un excitant al centrilor reflecºi bulbo-medulari ai simpaticului ºi al centrilor

motori intracardiaci. Se foloseºte în caz de: A. agitaþie B. paralizii C. tulburãri de circulaþie D. pareze datorate traumatismelor ºi ischemiilor E. tulburãri digestive

102. Compusul 6,7,8,9-tetrahidro-5H-tetrazolo[1,5a]azepinã are urmãtoarele denumiri:

A. cardiazol B. corazol C. pentazol D. pentetrazol E. romecor

17

103. Pentetrazolul este un excitant al SNC, fiind întrebuinþat în: A. insuficienþã hepaticã B. intoxicaþiile cu deprimante ale SNC (ca analeptic) C. hipotensiune arterialã D. hipertensiune arterialã E. insuficienþã respiratorie

104. Etamiranul este un analeptic respirator, având urmãtoarele denumiri:

A. clairvan B. corivaniol C. romecor D. vandid E. corazol

105. Compusul 2,4-diamino-5-feniltiazol are urmãtoarele denumiri:

A. amifenazol B. cardiazol C. daptazol D. romecor E. fenamizol

106. Compusul 1-etil-4-(2-morfolinoetil)-3,3-difenil-2-pirolidinonã are urmãtoarele denumiri:

A. vectarion B. doxapril C. dopram D. docatone E. doxapram

107. Doxapramul are acþiune de stimulare a centrului respirator, subliniind urmãtoarele:

A. efectul este de lungã duratã B. efectul este de scurtã duratã C. este folosit în afecþiuni reumatice D. este folosit în depresiile respiratorii postanestezice E. se administreazã cu prudenþã la cardiaci ºi bolnavi cu afecþiuni pulmonare

108. Doxapramul are acþiune de stimulare a centrului respirator; efectele secundare se manifestã

prin: A. anxietate, tremor, stãri confuzionale B. hipertensiune arterialã, aritmii C. spasm laringian, dispnee D. hipotensiune E. somn

109. Care sunt denumirile compusului 3-metil-3-etil-glutarimidã?

A. docatone B. vectarion C. ahypnon D. megimid E. bemegrid

110. Bemegridul se obþine în urma reacþiei dintre:

A. etilcetonã B. metiletilcetonã C. hidroxid de sodiu D. amoniac E. cianoacetat de etil

18

111. Bemegridul are acþiune stimulantã asupra centrilor bulbari producând: A. creºterea amplitudinii respiratorii B. scãderea amplitudinii respiratorii C. bradicardie D. tahicardie E. hipertensiune arterialã

112. Bemegridul este utilizat ca:

A. analeptic respirator B. antagonizant al substanþelor deprimante centrale C. antiagregant plachetar D. antidot în intoxicaþiile cu derivaþi barbiturici E. antiinflamator

113. Bemegridul se utilizeazã ca analeptic respirator. Efectele secundare se manifestã prin:

A. vertij B. fibrilaþii musculare C. vomã D. dureri de cap E. convulsii la administrare de doze mari

114. Nicetamida are urmãtoarele sinonime:

A. reactivan B. cardamin C. corazon D. deltamine E. tradon

115. Nicetamida se obþine în urma reacþiei dintre:

A. acid nicotinic B. dietilaminã C. metilaminã D. acid fenilacetic E. fenilalaninã

116. Nicetamida stimuleazã centrii vasomotori ºi respiratori poducând:

A. accelerarea respiraþiei B. scãderea ritmului respirator C. vasoconstricþie perifericã D. vasodilataþie perifericã E. nu acþioneazã direct asupra miocardului ºi coronarelor

117. Nicetamida se întrebuinþeazã în:

A. afecþiuni acute ale aparatului respirator B. afecþiuni digestive C. insuficienþã circulatorie D. insuficienþã hepaticã E. intoxicaþie cu hipnotice ºi narcotice

118. Metilfenidatul are urmãtoarele sinonime:

A. centedrin B. cardamin C. ritalin D. reactivan E. serpatonil

19

119. Structura chimicã a metilfenidatului este redatã mai jos:

A.

NH2

CH – COOCH3

C6H5

⊕ · Cl

B.

NH

CH – COOCH3

· HCl

C.

N

CH – COOC2H5

C6H5

D.

N

N

CH – COOC2H5

C6H5

E.

NN

CH – COOCH3

C6H5

120. Metilfenidatul se obþine în urma reacþiei dintre:

A. etilacetonitril B. fenilacetonitril C. 2-etoxipiridinã D. 2-bromopiridinã E. amidurã de sodiu

121. Metilfenidatul este un stimulent al SNC utilizat în:

A. afecþiuni renale B. senilitate C. nevroze D. astenii E. psihoze depresive

122. Care sunt denumirile compusului: 2-etilamino-3-fenil-norcamfan?

A. glucoenergan B. deltamine C. reactivan D. coramin E. fencamfamin

20

123. Compusul 2-amino-5-fenil-2-oxazolin-4-ona are urmãtoarele denumiri: A. pemolin B. stimol C. reactivan D. tamilan E. corazon

124. La fel ca alþi analogi ai amfetaminei, pemolinul se foloseºte ca adjuvant în terapia socialã a

copiilor cu disfuncþie minimã a creierului. Se utilizeazã sub formã de sare de magneziu ca: A. vasodilatator B. psihoenergizant C. vasoconstrictor D. antiinflamator E. neurostimulant

125. Care sunt denumirile compusului: 5-p-clorofenil-5-hidroxi-2,3-dihidro-5H-imidazo[2,1a]-

isoindol? A. reactivan B. centedrin C. mazindol D. corazon E. sanorex

126. Mazindolul a fost introdus în terapeuticã în 1973 deoare produce:

A. calmarea durerilor acute B. scãderea apetitului C. stimularea respiraþiei D. o stimulare a SNC tipicã amfetaminei E. antagonizarea analgezicelor narcotice

127. Efectele secundare produse de fenmetrazinã se manifestã prin:

A. euforie B. insomnie C. nervozitate D. somn profund E. vertij

128. Fenfluramina a fost introdusã în terapeuticã în 1973 pentru scãderea apetitului. Deºi este un

analog amfetaminic, diferã de compuºii acestei clase având ca efecte secundare: A. stimularea SNC B. depresia SNC, în loc de stimulare C. anxietate D. somnolenþã E. agitaþie

129. Dietilpropiona a fost introdusã în terapeuticã în 1959 pentru:

A. efectul antiinflamator B. tratamentul obezitãþii C. tulburãrilor de circulaþie D. scãderea apetitului E. tratamentul afecþiunilor renale

21

130. Care sunt denumirile compusului: 2-(dietilamino)-propiofenonã? A. plegin B. dietilpropiona C. preludin D. tenuate E. tepanil

131. Care sunt denumirile compusului: clorhidrat de (+)-N-benzil-N,alfa-dimetilfenetilaminã?

A. benzfetamina B. plegin C. preludin D. pondimin E. didrex

132. Benzfetamina este un agent anorexigen introdus în terapeuticã în 1960. Administrat oral, chiar

în doze mici, determinã apariþia de: A. neliniºte B. somn C. anxietate D. hipotensiune E. insomnie

133. Compusul (±)-3-metil-2-fenilmorfolinã are urmãtoarele denumiri comerciale:

A. amfetaminil B. fenfluramina C. preludin D. pondimin E. fenmetrazina

134. Compusul 1-(alfa-propilfenetil)-pirolidinã are urmãtoarele denumiri:

A. prolintan B. preludin C. catovit D. pondimin E. villescon

135. Prolintanul este underivat al beta-feniletilaminei, cu acþiune de stimulare a SNC. Se foloseºte

asociat cu vitamine, ca: A. acid folic B. tiamina, riboflavina, piridoxina C. acid folinic D. nicotinamida E. acid ascorbic

136. Clorfentermina este analogul p-cloro al fenterminei utilizat pentru tratamentul obezitãþii. Nu

este indicatã pacienþilor: A. cu astm bronºic B. cu glaucom C. cu tulburãri digestive D. care utilizeazã cantitãþi mari de antivirotice E. care folosesc ca antidepresive inhibitori MAO

22

137. Denumirile compusului 1-fenil-2-metil-2-aminopropan sunt: A. cardamin B. coramin C. fentermina D. ionamin E. linyl

138. Fentermina, din punct de vedere chimic, este:

A. 1-etil-2-propil-2-aminopropan B. 1-fenil-2-metil-2-aminopropan C. beta-metil-fenetilaminã D. 1-metil-2-etil-2-aminopropan E. alfa,alfa-dimetilfenetilaminã

139. Fentermina a fost introdusã în terapeuticã în 1959 ca agent utilizat:

A. ca antiinflamator B. pentru scãderea apetitului C. ca antitusiv D. în tratamentul bronºitei acute E. în tratamentul obezitãþii

140. Metamfetamina, din punct de vedere chimic, este:

A. 1-etil-2-metilamino-propan B. 1-butoxi-2-etilamino-propan C. 1-fenil-2-metilamino-propan D. N-dietil-fenil-aminã E. N,alfa-dimetilfenetilaminã

141. Metamfetamina are acþiune stimulantã a SNC, mai intensã decât cea produsã de amfetaminã,

fiind folositã la tratarea: A. narcolepsiei B. virozelor C. nevrozelor D. tulburãrilor de circulaþie E. depresiei

142. Compusul (±)-1-fenil-2-aminopropan are urmãtoarele denumiri comerciale:

A. amfetamina B. metamfetamina C. actedron D. fentermina E. benzedrina

143. Amfetamina este un puternic stimulent al SNC care:

A. creºte activitatea psihicã B. creºte tensiunea arterialã, accelereazã contracþiile cardiace C. produce euforie D. scade tensiunea arterialã, micºoreazã contracþiile inimii E. înlãturã oboseala

144. Amfetamina este un stimulent al SNC folositã ca analeptic în tratarea:

A. unor stãri depresive fizice sau psihice B. unor afecþiuni renale C. obosealã D. boala Parkinson E. intoxicaþii cu barbiturice

23

145. Dintre derivaþii beta-feniletilaminei, amfetaminele produc urmãtoarele tipuri de efecte: A. antiinflamator B. stimulent psihomotor C. dereglãri ale ritmului somn-veghe D. anorexigen E. creºterea performanþei în muncã

146. Amfetaminele sunt utilizate:

A. pentru sporirea performanþei psihice B. pentru scãderea performanþelor C. în „micul rãu“ epileptic D. ca antiinflamator E. în enurezis nocturn

147. Reacþiile adverse produse de amfetamine se manifestã prin:

A. agitaþie, tremor, cefalee B. somn C. tahicardie, aritmii D. bradicardie E. reacþii psihotice

148. Teobromina ºi Teofilina, deºi cu structuri chimice foarte asemãnãtoare, au acþiune farmaco-

logicã diferitã: A. antispasticã B. anestezicã C. diureticã D. antiinflamatoare E. analgezicã

149. Cafeina se poate obþine ºi prin sintezã din:

A. xantinã B. teofilinã C. hipoxantinã D. sulfat de dimetil E. bromurã de etil

150. Cafeina este întrebuinþatã în afecþiuni:

A. respiratorii B. cardiace C. dermatologice D. digestive E. genitale

151. Cafeina este utilizatã ºi în:

A. intoxicaþii cu stimulante SNC B. intoxicaþii cu deprimante ale SNC C. asociere cu unele antiinflamatoare nesteroidiene D. asociere cu analgezice E. tratamentul afecþiunilor digestive

24

2. ANESTEZICE LOCALE Complement simplu

1. Cocaina, din punct de vedere chimic, este:

A. metilbenziltropinã B. propilbenzoilecgoninã C. etilbenzoilecgoninã D. metilbenzoilecgoninã E. etilbenzilaminã

2. Anestezina are urmãtoarea denumire chimicã:

A. p-aminobenzoat de propil B. p-aminobenzoat de etil C. p-nitrobenzoat de propil D. p-nitrobenzoat de etil E. p-hidrobenzoat de etil

3. Reacþia de identificare a anestezinei prin diazotare este datoratã:

A. grupãrii amino aromatice B. grupãrii ester C. radicalului etil D. nucleului aromatic E. nici unuia dintre rãspunsurile de mai sus

4. Anestezina prin hidrolizã în medii bazice formeazã:

A. p-nitrobenzoat de etil ºi alcool etilic B. p-aminobenzoat de sodiu ºi alcool etilic C. acid p-aminobenzoic ºi alcool etilic D. p-aminobenzoat de metil ºi alcool metilic E. p-nitrobenzoat de metil ºi alcool metilic

5. Anestezina formeazã, cu acidul picric, un picrat cu p.t. = 128-130°C; acidul picric este:

A. 3,5-dinitrofenol B. 3,4,5-trinitrofenol C. 2,4,6-trinitrofenol D. 2,4,6-trinitrobenzen E. 2,4,6-trinitrotoluen

6. Prin condensare cu aldehida formicã, p-aminobenzoatul de etil formeazã:

A. etilen-bis-(p-aminobenzoat de etil) B. metilen-bis-(p-aminobenzoat de etil) C. etilen-bis-(p-nitrobenzoat de etil) D. etilen-bis-(p-nitrobenzoat de metil) E. metilen-bis-(p-nitrobenzoat de propil)

7. Soluþiile apoase sau hidroalcoolice de anestezinã trebuie sã fie aproape neutre, aceasta cerce-

tându-se cu ajutorul urmãtorului indicator: A. timolftaleinã B. fenolftaleinã C. metiloranj D. tropeolin 00 E. galben de metanil

25

8. Principiul metodei de dozare nitritometricã a anestezinei are la bazã urmãtoarea reacþie de: A. nitrare a nucleului aromatic B. diazotareaa grupãrii aminã aromaticã C. formare a iodoformului D. formare a unui picrat E. condensare cu aldehida formicã

9. Denumirea chimicã a procainei este, clorhidrat de:

A. 2-aminobenzoat de 2-dietilaminoetil B. 3-aminobenzoat de 2-dietilaminoetil C. 4-aminobenzoat de 2-dietilaminoetil D. 4-aminobenzoat de 2-etilaminoetil E. 4-aminobenzoat de 2-dimetilaminoetil

10. Procaina este esterul etilic al acidului:

A. 2-amino-2-(dietilamino)-benzoic B. 2-amino-2-(dietilamino)-salicilic C. 4-amino-2-(dietilamino)-benzoic D. 4-amino-2-(dietilamino)-salicilic E. 4-amino-2-(etilamino)-benzoic

11. Reacþia care deosebeºte procaina de cocainã ºi alte anestezice locale (dimetocaina, tetracaina)

este reacþia de: A. formare a clorurii de diazoniu, urmatã de cuplare cu beta-naftol B. iodul în mediu alcalin C. permanganatul de potasiu D. acidul picric E. cu punerea în evidenþã a iodului Cl–

12. Soluþiile de clorhidrat de procainã trebuie sã aibã un pH:

A. acid B. slab acid C. aproape neutru D. bazic E. slab bazic

13. Verificarea pH-ului soluþiilor de procainã se face folosind ca indicator:

A. roºu de metil B. metiloranj C. tropeolin 00 D. galben de metanil E. timolftaleinã

14. Denumirea comercialã a benzoatului de 1-etil-1-metil-2-(dimetilamino)-etil este:

A. meprilcaina B. amilocaina C. hexilcaina D. izobucaina E. piperocaina

26

15. Amilocaina se mai numeºte ºi: A. surfacainã B. oracainã C. cyclaina D. metycainã E. stovainã

16. Benzoatul de 2-metil-2-(propilamino)-1-propanol se numeºte:

A. izobucainã B. surfacainã C. amileinã D. meprilcainã E. cyclainã

17. Meprilcaina este mai activã decât procaina, dar este mai repede hidrolizatã în plasmã, deci

durata de acþiune este: A. lungã B. foarte scurtã C. scurtã D. medie E. foarte lungã

18. Benzoatul de 2-(izobutilamino)-2-metil-1-propanol este:

A. izobucaina B. meprilcaina C. hexilcaina D. piperocaina E. amileina

19. Izobucaina este utilizatã în stomatologie, sub formã de soluþie 2%, având durata de acþiune:

A. medie B. scurtã C. foarte scurtã D. foarte lungã E. lungã

20. Benzoatul de 1-(ciclohexilamino)-2-propanol are urmãtoarea denumire:

A. ciclometicaina B. piperocaina C. meprilcaina D. stovaina E. hexilcaina

21. Hexilcaina este un anestezic local, având aceeaºi intensitate ca ºi cocaina ºi butacaina. Este

utilizatã ºi ca: A. anticonvulsivant B. antiemetic C. analgezic D. rahianestezic E. narcotic

27

22. Benzoatul de alfa-metilpiperidilpropil este: A. oracaina B. amilocaina C. piperocaina D. izobucaina E. cyclaina

23. Denumirea chimicã a piperocainei este benzoat de:

A. 3-pipecolinopropil B. 3-piperazinilpropil C. 3-piridilizopropil D. 3-N-metil-piperazinilpropil E. pirimidino-propil

24. Piperocaina se obþine prin sintezã din:

A. N-metil-piperazinã B. alfa-picolinã C. metil-piridinã D. alfa metil-ciclohexanonã E. p-amino-benzaldehidã

25. Care este denumirea comercialã a benzoatului de 3-(2-metilpiperidil)-4-propilciclohexiloxi

(bisulfat): A. oracaina B. cyclaina C. benzocaina D. butesina E. ciclometicaina

26. Denumirea comercialã a p-aminobenzoatului de etil este:

A. cyclaina B. butesina C. ciclometicaina D. benzocaina E. izobucaina

27. Anestezina se obþine prin sintezã folosind ca materie primã:

A. fenol B. benzen C. toluen D. alfa-picolinã E. N-metilpiperazinã

28. Denumirea chimicã a p-aminobenzoatului de butil este:

A. butampen B. etoform C. cyclaina D. oracainã E. ciclometicaina

28

29. Butoformul este omologul superior al: A. stovainei B. benzocainei C. meprilcainei D. izobucainei E. piperocainei

30. Toþi esterii simpli ai acidului p-aminobenzoic sunt incompatibili cu:

A. aspirina B. mepacrina C. derivaþii furanului D. antibioticele E. sulfamidele

31. Procaina, din punct de vedere chimic, este:

A. p-aminobenzoat de etil B. p-aminobenzoat de butil C. benzoat de 1-(ciclohexilamino)-2-propanol D. 4-aminobenzoat de 2-dietilaminoetil E. 4-etil-1-metil-2-(dimetilamino)-etil-benzoat

32. Procaina se obþine prin condensarea acidului p-nitrobenzoic cu:

A. 2-(dimetilamino)-etanol B. 3-(dimetilamino)-propanol C. 2-(dietilamino)-etanol D. 4-(dietilamino)-butanol E. 4-(dimetilamino)-butil

33. Denumirea compusului 2-cloro-4aminobenzoat de dietilaminoetil este:

A. clorprocaina B. butacaina C. amileina D. amilocaina E. stovaina

34. Acþiunea anestezicã localã a clorprocainei se instaleazã mai repede decât la procainã, iar toxici-

tatea este: A. mai micã B. mai mare C. egalã D. nulã E. foarte micã

35. Denumirea p-aminobenzoatului de 3-(di-n-butilamino)-1-propanol este:

A. anestezina B. novocaina C. clorprocaina D. amileina E. butacaina

29

36. Butacaina are acþiunea anestezicã localã mai eficientã asupra mucoaselor, fiind utilizatã mai mult în:

A. pneumologie B. urologie C. dermatologie D. oftalmologie E. ginecologie

37. Compusul 3-butoxi-4-aminobenzoat de 2-(dietilamino)-etil are urmãtoarea denumire:

A. tetracaina B. butacaina C. oxibuprocaina D. novocaina E. benzocaina

38. Oxibuprocaina este un anestezic de suprafaþã, cu efect:

A. rapid B. lent C. reversibil D. retard E. de lungã duratã

39. Compusul 2-propoxi-4-aminobenzoat de 2’-(dietilamino)-etil are urmãtoarea denumire:

A. butacaina B. propoxicaina C. novocaina D. benzocaina E. stovaina

40. Propoxicaina determinã o instalare mai rapidã a efectului anestezic local ºi o duratã mai lungã a

acþiunii, fiind mult mai activã decât: A. surfacaina B. stovaina C. amileina D. anestezina E. procaina

41. Denumirea compusului: 3-amino-4-propoxibenzoat de 2’-(dietilamino)-etil este:

A. surfacaina B. proparacaina C. amilocaina D. sovcaina E. tetracaina

42. Denumirea compusului p-(butilamino)-benzoat de 2-(dimetilamino)-etil este:

A. propoxicaina B. alcaina C. mexicaina D. tetracaina E. benzocaina

30

43. Tetracaina este un bun anestezic local de suprafaþã ºi de conducere, efectul sãu fiind de zece ori mai puternic decât al:

A. procainei B. surfacainei C. butoformului D. anestezinei E. amilocainei

44. Tetracaina este un anestezic local, având durata de acþiune de 6 ori mai mare decât cea produsã de:

A. surfacainã B. alcainã C. procainã D. novesinã E. butacainã

45. Denumirea compusului p-etoxibenzoat de 2-(dietilamino)-etil este:

A. surfacaina B. alcaina C. butacaina D. procaina E. paretoxicaina

46. Prezenþa grupei alcoxi în locul grupãrii amino face ca paretoxicaina sã prezinte efecte secun-

dare nesemnificative. Este utilizatã în: A. ginecologie B. ORL C. dermatologie D. urologie E. cardiologie

47. Care este denumirea produsului alfa-(dietilamino)-2,6-dimetilacetanilidã?

A. amilocaina B. piperocaina C. xilidina D. lidocaina E. marcaina

48. Lidocaina se obþine prin sintezã pornind de la:

A. xilidinã B. anilinã C. nitrobenzen D. etoxibenzen E. fenoxid de sodiu

49. Xilidina din punct de vedere chimic este:

A. 2,6-dietilanilinã B. 2,6-dietoxianilinã C. 2,6-dimetilanilinã D. 2,6-dibromanilinã E. 2,6-dinitroanilinã

31

50. Lidocaina, pe lângã acþiunea anestezicã localã, are ºi acþiune: A. antihelminticã B. antipruriginoasã C. antiplachetarã D. anticonvulsivantã E. antiaritmicã

51. Printre efectele secundare produse de lidocainã s-au semnalat ºi tulburãri:

A. de vedere B. neuropsihice C. auditive D. gastrointestinale E. de micþiune

52. Care este denumirea compusului (±)-N-(2,6-dimetilfenil)-1-butil-2-piperidincarboxamidã?

A. propoxicaina B. xilidina C. lidocaina D. bupivacaina E. alcaina

53. Bupivacaina se obþine în urma condensãrii xilidinei cu acid:

A. alfa-piridincarboxilic B. beta-pirimidincarboxilic C. alfa-piperidincarboxilic D. beta-piridazincarboxilic E. alfa-pirolidincarboxilic

54. Bupivacaina este un anestezic local caracterizat de o duratã de acþiune:

A. scurtã B. medie C. lungã D. foarte scurtã E. foarte lungã

55. Compusul (±)-N-(2,6-dimetilfenil)-1-metil-2-piperidincarboxamidã are urmãtoarea denumire:

A. xilina B. bupivacaina C. alcaina D. propoxicaina E. mepivacaina

56. Compusul alfa-(dietilamino)-alfa-etil-N-(2,6-dimetilfenil)-acetamidã are urmãtoarea denumire:

A. bupivacaina B. etidocaina C. alcaina D. carbocaina E. mepivacaina

57. Proprietãþile fizico-chimice ºi acþiunea farmacologicã ale etidocainei sunt similare:

A. alcainei B. benzocainei C. procainei D. lidocainei E. stovainei

32

58. Care este denumirea compusului N-(2-metil-fenil)-2-(propilamino)-propanamida? A. prilocainã B. benzocainã C. lidocainã D. stovainã E. procainã

59. Efectele secundare produse de prilocainã sunt similare celor produse de celelalte anilide, cu

menþiunea cã aceasta produce: A. trombocitopenie B. hipotensiune C. methemoglobinemie D. urticarie E. anemie hemoliticã

60. Denumirea compusului 2-butoxi-N-[2-(dimetilamino)-etil]-cinconinamidã este:

A. citanest B. carbocainã C. procainã D. xilinã E. dibucainã

61. Cincocaina este o amidã care se obþine prin sintezã, având ca materie primã:

A. acetanilida B. anilina C. izatina D. benzaldehida E. acetamidã

62. Cincocaina este o amidã cu acþiune anestezicã localã foarte bunã, dar cu toxicitate crescutã,

datoratã nucleului: A. benzenic B. chinolizidinic C. izochinolinic D. chinuclidinic E. chinolinic

63. Care este denumirea compusului alfa-dietilamino-2,4,6-trimetil-acetanilidã?

A. carbocaina B. trimecaina C. procaina D. dibucaina E. stovaina

64. Denumirea compusului N,N’-bis-(4-etoxifenil)-acetamidinã monohidrat este:

A. fencainã B. quatone C. pramocainã D. articaina E. ropivacaina

33

65. Clorhidratul de fencainã este puþin iritant, producând uºor disconfort înainte de instalarea anesteziei; nu poate fi folosit parenteral deoarece, în comparaþie cu cocaina, este:

A. mai puþin activã B. revulsivã C. mai activã D. mai toxicã E. puþin toxicã

2. ANESTEZICE LOCALE

Complement multiplu

66. Care este denumirea compusului 4’butoxi-3-piperidin-propiofenonã?

A. dyclone B. diothane C. dyclocainã D. diclonina E. diperodon

67. Care este denumirea chimicã a dicloninei?

A. 1-etil-1-(4-butoxifenil)-2-(1-piperidinil) B. 1-propanon-1-(4-butoxifenil)-3-(1-piperidinil) C. 4’-etoxi-2-piperidinpropiofenona D. 4’-butoxi-3-piperidinpropiofenona E. 3-piperidino-1,2-propandioldicarbamat

68. Diclonina este un anestezic local:

A. de suprafaþã B. pentru mucoase C. pentru tulburãri oculare D. de profunzime E. utilizat în ORL

69. Compusul 3-piperidino-1,2-propandioldicarbanilat are urmãtoarele denumiri:

A. diothane B. diclonina C. diperodon D. holocainã E. dyclone

70. Diperodonul, dupã administrare parenteralã, manifestã o toxicitate comparabilã cu cea produsã

de cocainã, de aceea este indicat a fi folosit: A. numai sub formã de unguente B. în dureri reumatice C. pentru aplicaþii locale în iritaþii ale pielii ºi mucoaselor D. în durerile cauzate de hemoroizi E. în afecþiuni respiratorii

71. Denumirile compusului N-N’-bis-(4-etoxifenil)-acetamidã este:

A. diothane B. dyclocainã C. fencainã D. pramocainã E. holocaina

34

72. Compusul 4-[3-(p-butoxifenoxi)-propil]-morfolinã are urmãtoarele denumiri: A. pramoxin B. fencainã C. pramocainã D. holocainã E. tronothane

73. Pramoxinul este un anestezic local topic folosit pentru ameliorarea durerii: A. ºi pruritului provocat de înþepãturile unor insecte B. leziunilor C. rãnilor superficiale D. provocate de afecþiuni hemoroidale E. reumatice

74. Dimetisochinul este un anestezic local cunoscut ºi sub denumirile urmãtoare:

A. holocainã B. chinizocainã C. quatone D. pramocainã E. ethanaminã

75. Articaina ºi ropivacaina sunt anestezice locale utilizate în chirurgie. Se administreazã parenteral

numai sub supraveghere medicalã, dozele fiind diferite în funcþie de pacient ºi depind de: A. afecþiune B. vârstã C. stare fizicã generalã D. scopul administrãrii E. sex

76. Dibucaina se foloseºte sub formã de clorhidrat pentru prepararea soluþiilor injectabile, asociat

cu adrenalina, având acþiune localã foarte puternicã. Se foloseºte în anestezia: A. de suprafaþã B. generalã C. infiltraþii D. de profunzime E. în rahianestezie

77. Care sunt denumirile compusului 2-butoxi-N-[2-dietilamino)-etil]-cinconinamidã?

A. pramocainã B. dibucainã C. percainã D. cincocainã E. nupercainã

78. Prilocaina prezintã eficacitate, stabilitate, toxicitate ºi duratã de acþiune asemãnãtoare

celorlalte anilide. Durata sa de acþiune este intermediarã: A. dibucainei B. articainei C. mepivacainei D. ropivacainei E. lidocainei

79. Efectele secundare ale prilocainei sunt asemãnãtoare celor produse de celelalte anilide cu

menþiunea cã acesta produce methemoglobinemie din cauza unor compuºi toxici rezultaþi în urma metabolizãrii sale:

A. azobenzen

35

B. o-toluidinã C. nitrobenzen D. 2-metilanilinã E. fenilhidroxilaminã

80. Compusulu N-(2-metilfenil)-2-(propilamino)-propanamidã are urmãtoarele denumiri:

A. prilocainã B. cincocainã C. articainã D. citanest E. percainã

81. Compusul alfa-(dietilamino)-alfa-etil-N-(2,6-dimetil-fenil)-acetamidã are urmãtoarele denumiri:

A. nupercainã B. etidocainã C. carbocainã D. citanest E. duranest

82. Proprietãþile fizico-chimice ºi acþiunea farmacologicã a etidocainei sunt similare lidocainei

însã anestezia produsã este: A. mai puternicã B. mai slabã C. de duratã mai mare D. de duratã medie E. de scurtã duratã

83. Compusul N-(2,6-dimetilfenil)-1-metil-2-piperidincarboxamidã are urmãtoarele denumiri:

A. mepivacainã B. citanest C. carbocainã D. duranest E. etidocainã

84. Mepivacaina este un anestezic local care:

A. nu este rezistentã la hidrolizã B. este foarte rezistentã la hidrolizã C. durata de acþiune este scurtã D. durata de acþiune mai lungã decât a lidocainei E. este recomandatã când epinefrina este contraindicatã

85. Reacþiile adverse produse de bupivacainã sunt:

A. hipertensiune arterialã B. frisoane C. hipertermie D. reacþii alergice E. toxic cardiac

86. Bupivacaina este un anestezic local caracterizat de:

A. durata de acþiune lungã B. durata de acþiune scurtã C. latenþã micã de instalare D. absorbþie rapidã E. latenþã relativ mare de instalare

36

87. Care este denumirea comercialã a compusului N-(2,6-dimetilfenil)-1-butil-2-piperidincarbo-xamidã?

A. carbostesin B. articaina C. marcaina D. pramocainã E. bupivacaina

88. Bupivacaina se obþine în urma reacþiei dintre:

A. xilinã B. bromurã de izopropil C. xilidinã D. bromurã de n-butil E. acid alfa-piridincarboxilic

89. Lidocaina este utilizatã în anestezia localã:

A. de toate tipurile B. de suprafaþã C. fiind de trei ori mai activã decât procaina D. fiind mai puþin activã decât procaina E. având duratã de acþiune mai lungã

90. Lidocaina se utilizeazã ca antiaritmic în aritmii ventriculare din:

A. infarctul miocardic acut B. chirurgie cardiacã C. tratament cu digitalice D. afecþiuni digestive E. tulburãri de circulaþie

91. Lidocaina nu este indicatã la persoanele cu:

A. tulburãri de conducere atrio-ventricularã B. tulburãri de circulaþie C. bolnavi cu antecedente neuropsihice grave D. afecþiuni respiratorii E. bolnavi cu afecþiuni hepatice grave

92. Lidocaina acþioneazã asupra tuturor fibrelor nervoase deoarece cuprinde în moleculã:

A. o extremitate hidrofilã reprezentatã de un radical aromatic B. o extremitate hidrofilã reprezentatã de o grupare amino C. o extremitate hidrofobã reprezentatã de o grupare amino D. o extremitate hidrofobã reprezentatã de un radical aromatic E. ambele extremitãþi sunt legate între ele printr-un lanþ scurt, de obicei ester sau amidã

93. Acþiunea terapeuticã prelungitã a lidocainei se explicã prin:

A. rezistenþã la hidrolizã B. labilitate la hidrolizã C. stabilitatea relativã a legãturii amidice D. reactivitate mare a legãturii amidice E. împiedicarea stericã a atacului grupei carbonil de cãtre cele douã grupãri metil de pe ciclul

aromatic

37

94. Lidocaina se obþine în urma reacþiei dintre: A. 2,6-dimetilanilinã B. 1,2-dietilanilinã C. xilidinã D. dietilamina E. clorura acidului alfa-cloroacetic

95. Lidocaina, din punct de vedere chimic, este:

A. alfa-(dietilamino)-2,6-dimetilacetanilidã B. alfa-(dimetilamino)-2,4-dietilacetanilidã C. alfa-(dimetilamino)-N-(2,4-dietilfenil)-acetamidã D. alfa-(dimetilamino)-N-(2,4-dibutilfenil)-acetamidã E. alfa-(dietilamino)-N-(2,6-dimetilfenil)-acetamidã

96. Lidocaina are urmãtoarele sinonime:

A. xilidinã B. xilinã C. marcaina D. xilocainã E. polocainã

97. Dintre derivaþii acidului p-alcoxibenzoic cu acþiune anestezicã localã menþionãm:

A. marcaina B. paretoxicaina C. cincocainã D. carbostesin E. maxicaina

98. Care este denumirea compusului: p-(butilamino)-benzoat de 2-(dimetilamino)-etil?

A. percaina B. marcaina C. tetracaina D. pantocaina E. maxicaina

99. Tetracaina se obþine în urma reacþiei dintre:

A. p-(dietilamino)-benzoatului de etil B. p-(butilamino)-benzoatului de etil C. 2-(dietilamino)-benzoatului de metil D. 2-(dietilamino)-metanol E. 2-(dimetilamino)-etanol

100. Tetracaina este un bun anestezic local, la care, în comparaþie cu procaina:

A. efectul terapeutic este identic B. efectul terapeutic este de zece ori mai puternic C. durata de acþiune este mai micã D. durata de acþiune este egalã E. durata de acþiune este de 6 ori mai mare

101. Compusul 2-propoxi-4-aminobenzoat de 2’-(dietilamino)-etil are urmãtoarele denumiri:

A. percaina B. marcaina C. propoxicaina D. lidocaina E. blockain

38

102. Propoxicaina se administreazã parenteral: A. pentru blocare nervoasã B. pentru anestezie superficialã C. pentru anestezie de infiltraþie D. fãrã adãugare de vasoconstrictor E. cu adãugare de vasoconstrictor

103. Oxibuprocaina este indicatã în:

A. chirurgia generalã B. rahianestezie C. anestezia de suprafaþã a corneei D. examinãri cu scop diagnostic E. chirurgia ocularã

104. Oxibuprocaina este bine toleratã, iar administrarea se face numai de medic, deoarece pot

apãrea tulburãri ca: A. senzaþie de arsurã B. hiperemie tranzitorie C. hipotermie D. leziuni ale epiteliului cornean E. dermatite

105. Denumirea compusului 3-butoxi-4-aminobenzoat de 2’-(dietilamino)-etil este:

A. percaina B. benoxinat C. butoxiprocaina D. novesine E. oxibuprocaina

106. Oxibuprocaina este un anestezic de suprafaþã cu efect rapid:

A. este mai bine toleratã decât cocaina B. mai eficace decât cocaina C. produce midriazã D. nu produce midriazã E. nu produce tulburãri de acomodare

107. Care este denumirea p-aminobenzoatului de 3-(di-n-butilamino)-1-propanol?

A. percaina B. butacaina C. benoxinat D. novesine E. butyn

108. Butacaina, din punct de vedere structural, diferã de procainã prin faptul cã are:

A. catena lateralã alcãtuitã din trei atomi de carbon B. catena lateralã alcãtuitã din patru atomi de carbon C. amina terþiarã are doi radicali izopropil în loc de etil D. amina terþiarã are doi radicali n-butil în loc de etil E. catena lateralã este nesaturatã

39

109. Butacaina are acþiune anestezicã localã fiind: A. eficace în afecþiuni respiratorii B. eficace în afecþiuni dermatologice C. eficientã asupra mucoaselor D. utilizatã mai mult în ORL E. utilizatã mai mult în oftalmologie

110. Clorprocaina diferã de procainã prin faptul cã:

A. este hidrolizatã în plasmã de 4 ori mai repede B. acþiunea se instaleazã mai lent C. acþiunea se instaleazã mai repede ºi este mai intensã D. toxicitatea este mai scãzutã E. toxicitatea este mai mare

111. Denumirea compusului 2-cloro-4-aminobenzoat de dietilaminoetil este:

A. nesacaine B. butyn C. percaina D. clorprocaina E. novesyne

112. Urmãtoarele denumiri sunt sinonime pentru clorhidratul de procainã:

A. novocainã B. benzocainã C. allocainã D. lidocainã E. syncaine

113. Clorhidratul de procainã, din punct de vedere chimic, este:

A. clorhidrat de 4-aminobenzoat de 2-dietilaminoetil B. clorhidrat de p-aminobenzoat de 2-dietilaminoetil C. esterul p-amino-2-(dietilamino)-etilic al acidului benzoic D. esterul 4-amino-2-(dietilamino)-etilic al acidului benzoic E. esterul 4-amino-2-(metilamino)-etilic al acidului benzoic

114. Procaina prezintã urmãtoarele proprietãþi fizice:

A. pulbere microcristalinã albã, gust acriºor B. cristale incolore, sau pulbere cristalinã albã, care se coloreazã la luminã C. cu miros aromat, pãtrunzãtor, gust dulceag D. fãrã miros, cu gust amar E. produce, pe limbã, o anestezie trecãtoare

115. Dintre reacþiile de identificare ale clorhidratului de procainã menþionãm:

A. reacþia cu ionii unor metale, datoritã caracterului acid al sãu B. reacþia de diazotare ºi cuplare cu beta-naftol C. reacþia cu permanganatul de potasiu D. reacþia cu azotatul de cobalt în mediu amoniacal E. reacþia cu acidul picric

116. Determinarea cantitativã a clorhidratului de procainã se realizeazã prin metoda nitritometricã astfel:

A. folosind acid picric B. datoritã grupãrii amino aromatice are loc reacþia de diazotare C. titrarea se face cu soluþie 0,1M de nitrit de sodiu D. titrarea se face cu soluþie 0,1M de azotit de sodiu E. se foloseºte ca indicator tropeolina 00

40

117. Clorhidratul de procainã se întrebuinþeazã ca anestezic local de duratã relativ scurtã, fiind folosit mai mult pentru anestezia:

A. prin infiltraþie B. troncularã C. epiduralã D. spinalã E. pe pielea intactã

118. Dupã administrare de procainã pot apãrea efecte secundare manifestate prin:

A. vasoconstricþie B. hemoragii digestive C. vasodilataþie D. tulburãri de respiraþie E. fenomene alergice, uneori destul de grave

119. Intoxicaþia acutã cu procainã se manifestã prin:

A. stop cardiac B. sincopã respiratorie C. convulsii D. colaps E. edeme

120. Procaina poate fi hidrolizatã la gruparea ester cu formare de:

A. acid p-aminobenzoic B. acid benzoic C. acid sulfanilic D. dimetilaminoetil E. dietilaminoetanol

121. Procaina se obþine în urma reacþiei dintre:

A. acid sulfanilic B. acid p-nitrobenzoic C. acid antranilic D. 2-(dietilamino)-etanol E. 2-(dimetilamino)-metanol

122. Denumirea comercialã a p-aminobenzoatului de butil este:

A. butampen B. syncainã C. butesin D. lidocainã E. butoform

123. Picratul de butampen este un anestezic local utilizat:

A. în anestezia generalã B. pentru calmarea arsurilor, sub formã de unguent 3-10% C. în ORL D. în afecþiuni respiratorii E. în oftalmologie, sub formã de soluþie apoasã saturatã

41

124. Benzocaina este un anestezic local: A. se foloseºte extern sub formã de unguente, creme ºi supozitoare B. lipsit de toxicitate C. se administreazã intern sub formã de poþiuni D. care este uºor absorbit pe pielea alteratã ºi prin mucoase E. se administreazã parenteral

125. Benzocaina se obþine prin sintezã în urma reacþiilor dintre:

A. toluen B. acid azotic ºi acid dulfuric C. alcool etilic D. acid fosforic E. alcool metilic

126. Denumirea p-aminobenzoatului de etil este:

A. benzocainã B. lidocainã C. anestezinã D. percainã E. etoform

127. Pentru determinarea factorului de molaritate al soluþiei de NaNO2 0,1M se folosesc:

A. acid oxalic, ca titrosubstanþã B. acid sulfanilic, ca titrosubstanþã C. galben de metanil, ca indicator D. metiloranj, ca indicator E. soluþie 0,1M de nitrit de sodiu, pentru titrare

128. Referitor la determinarea cantitativã a anesteziei prin metoda nitritometricã sunt adevãrate

afirmaþiile: A. metoda se bazeazã pe faptul cã funcþia aminã aromaticã poate fi diazotatã B. se titreazã cu soluþie de nitrit de sodiu 0,1M C. se titreazã cu soluþie de azotit de sodiu 0,1M D. titrarea se face la temperaturã ridicatã E. se foloseºte KBr, drept catalizator, ºi tropeolinã 00, ca indicator

129. Anestezina se poate determina cantitativ prin urmãtoarele metode:

A. acido-bazic în soluþie apoasã B. acido-bazic în solvenþi neapoºi C. nitritometric D. iodometric E. bromo-bromatometric

130. Benzocaina formeazã cu acidul picric, un picrat care:

A. este un precipitat alb sau pulbere cristalinã B. este un precipitat microcristalin galben C. dupã uscare, are p.t. = 128-130°C D. se formeazã între gruparea ester a anestezinei ºi gruparea nitro din poziþia 4 a acidului picric E. se formeazã între gruparea amino a anestezinei ºi gruparea fenolicã a acidului picric

42

131. Referitor la identificarea grupãrii aminã aromaticã din molecula anestezinei sunt adevãrate

afirmaþiile: A. prin diazotare, poate fi transformatã în sare de diazoniu B. prin oxidare, poate fi transformatã în grupare nitro C. sarea de diazoniu poate fi cuplatã cu beta-naftol, formând un azoderivat colorat roºu-

portocaliu D. diazotarea se realizeazã cu azotit de sodiu ºi acid clorhidric E. diazotarea se realizeazã cu nitrit de sodiu ºi acid clorhidric

132. Referitor la solubilitatea anestezinei, sunt adevãrate afirmaþiile:

A. uºor solubilã în apã B. uºor solubilã în cloroform, alcool ºi eter C. puþin solubilã în cloroform, alcool ºi eter D. puþin solubilã în uleiuri grase E. foarte puþin solubilã în apã rece

133. Anestezina prezintã urmãtoarele proprietãþi:

A. cristale incolore sau pulbere cristalinã albã B. cristale mici galbene C. fãrã miros, cu gust amar D. fãrã miros, fãrã gust E. produce pe limbã o anestezie trecãtoare

134. Anestezina are urmãtoarele denumiri sinonime:

A. benzocainã B. butazolidinã C. benzidinã D. etoform E. lidocainã

135. Benzoatul de 3-(2-metilpiperidil)-4-propilciclohexiloxi are urmãtoarele denumiri comerciale:

A. benzocainã B. ciclometicaina C. benzidinã D. lidocaina E. surfacaina

136. Ciclometicaina este un anestezic local folosit în:

A. arsuri solare (topic) B. rãniri uºoare ale pielii C. pentru mucoasa rectalã (unguente, geluri sau supozitoare) D. nu se recomandã în oftalmologie E. oftalmologie

137. Piperocaina, din punct de vedere chimic, este benzoat de:

A. alfa-metilpiperidilpropil B. alfa-etilpiperidilpropil C. beta-propilpiperidil-butil D. 3-pipecolinopropil E. 3-pipecolinobutil

43

138. Care este denumirea compusului alfa-metilpiperidilpropil?

A. benzocaina B. piperocaina C. lidocaina D. surfacaina E. metycaina

139. Piperocaina se obþine în urma reacþiei dintre:

A. pipecolinã B. picolinã C. 3-cloropropanol D. clorurã de benzil E. clorurã de benzoil

140. Benzoatul de 1-(ciclohexilamino)-2-propanol are urmãtoarele denumiri:

A. meticaina B. hexilcaina C. lidocaina D. cyclaina E. piperocaina

141. Hexilcaina se întrebuinþeazã ca anestezic local având:

A. aceeaºi întrebuinþare ca ºi cocaina ºi butacaina B. aceeaºi întrebuinþare ca ºi benzocaina ºi lidocaina C. toxicitatea comparabilã cu cea produsã de cincocainã D. toxicitatea comparabilã cu cea produsã de procainã ºi tetracainã E. utilizare ºi în rahianestezie în soluþie 1-2,5%

142. Izobucaina este un anestezic local care:

A. din punct de vedere structural, diferã de meprilcainã prin gruparea N-izobutil în locul grupãrii N-propil

B. are durata de acþiune scurtã C. este folositã în stomatologie sub formã de soluþie 2% D. are duratã lungã de acþiune E. este folositã în dermatologie

143. Amilocaina, din punct de vedere chimic, este:

A. benzoat de 1-etil-1-metil-2-(dimetilamino)-etil B. 2-dietilamino-3-etil-2-benziloxipropan C. benzoat de 1-metil-1-butil-2-(dietilamino)-propil D. 1-dimetilamino-2-metil-2-benzoiloxibutan E. benzoat de dimetilamino-etil

144. Denumirea benzoatului de 1-etil-1-metil-2-(dimetilamino)-etil este:

A. lidocaina B. amilocaina C. percaina D. amileina E. stovaina

145. Amilocaina se obþine în urma reacþiei dintre:

A. clorurã de benzoil B. monocloracetonã C. clorurã de benzil D. bromurã de etilmagneziu

44

E. dimetilaminã 146. Amilocaina este un bun anestezic local, care:

A. este la fel de activã ca ºi cocaina B. produce hipertensiune arterialã C. este mai puþin toxicã D. are proprietãþi analeptice cardiace E. nu produce hipertensiune arterialã

147. Anestezicele locale de sintezã se pot încadra într-o formulã generalã, care reprezintã numai o

parte din molecula cocainei rãspunzãtoare de acþiunea anestezicã ºi anume: A. porþiunea aromaticã, lipofilã B. porþiunea aminicã, lipofilã C. porþiunea aromaticã, hidrofilã D. porþiunea aminicã, hidrofilã E. catena de atomi de carbon, care leagã cele douã pãrþi ale moleculei

148. Gruparea aminicã nu este absolut necesarã pentru manifestarea efectului anestezic local, dar

este folositoare la formarea sãrurilor solubile. Dintre acestea menþionãm cã aminele: A. primare sunt mai puþin active ºi mai iritante B. terþiare conduc la compuºi mai eficienþi C. primare sunt forte active D. secundare imprimã o acþiune de lungã duratã, dar sunt iritante E. secundare au acþiune de scurtã duratã

149. La persoanele care folosesc mult timp cocainã pentru prizare pot apãrea:

A. leziuni la nivelul buzelor B. leziuni ale mucoasei nazale C. gangrenã D. eritem ºi prurit E. perforarea septului nazal

150. Intoxicaþia acutã se manifestã prin:

A. deprimarea SNC B. stimularea SNC pânã la convulsii C. stop cardiac D. vertij E. moarte prin deprimare bulbarã

151. În organism cocaina se descompune repede, eliminându-se parþial prin urinã sub formã de:

A. tropinã B. acid acetic C. ecgoninã D. tropanol E. acid benzoic

152. Acþiunea anestezicã localã produsã de cocainã este puternicã, însã limitatã datoritã toxicitãþii

sale. Acþioneazã asupra sistemului nervos central astfel: A. nu produce cocainomanie B. în prima fazã ca stimulant C. în prima fazã ca depresiv D. apoi ca depresiv E. produce cocainomanie

45

153. Cocaina este utilizatã restrâns:

A. exclusiv extern B. uneori intern C. ca anestezic general D. ca anestezic de suprafaþã E. în special în ORL

154. Prin hidroliza acidã sau bazicã a cocainei se obþin:

A. acid tropic B. ecgoninã C. alcool benzilic D. acid benzoic E. alcool metilic

155. Cocaina bazã este rar folositã. Frecvent se folosesc sãrurile sale:

A. sulfat de cocainã B. clorhidrat de cocainã C. picrat de cocainã D. acetat de cocainã E. nitrat de cocainã

156. Benzoatul de 2-metil-2-(propilamino)-1-propanol are urmãtoarele denumiri:

A. lidocaina B. meprilcaina C. percaina D. oracaina E. periciazina

157. Meprilcaina are acþiune anestezicã localã, fiind:

A. mai activã decât procaina B. asociatã cu efedrinã (1:50000) C. durata de acþiune este mai scurtã decât cea produsã de procainã D. are duratã mai lungã E. folositã în stomatologie sub formã de soluþie 2%

46

3. SISTEMUL NERVOS VEGETATIV SISTEMUL NERVOS SIMPATIC (Sistemul adrenergic)

SIMPATOMIMETICE (Adrenomimetice)

Complement simplu 1. Compuºii aromatici care conþin grupãri hidroxil în poziþia „orto“ sunt mai susceptibili la:

A. complexare B. hidrolizã C. oxidoreducere D. reducere E. oxidare

2. Unul dintre inhibitorii sintezei catecolaminelor utilizat în terapeuticã este:

A. salbutamolul B. metaproterenolul C. metirosinul D. dopamina E. metoxifenamina

3. MAO oxideazã o mare diversitate de compuºi care au ataºatã la un atom de carbon terminal

urmãtoarea grupã: A. nitrozo B. nitro C. amino D. cian E. hidroxil

4. Mecanismul de acþiune al simpatomimeticelor cu acþiune directã este strâns legat de structura

chimicã a lor. Aceºtia fac parte din categoria derivaþilor de: A. beta-fenilmetilaminã B. alfa-feniletil-aminã C. beta-benziletilaminã D. beta-feniletilaminã E. alfa-fenilpropilaminã

5. S-a observat cã un agent simpatomimetic trebuie sã conþinã în structura sa, pe nucleul aromatic,

grupe: A. fenolice B. enolice C. alcoolice D. aminice E. carboxilice

6. Pentru acþiunea terapeuticã a compuºilor cu acþiune simpatomimeticã directã o importanþã

deosebitã o are prezenþa, în catena lateralã, a grupãrii: A. carboxilice B. alcoolice C. enolice D. fenolice E. aminice

47

7. Pentru ca substanþele sã aibã activitate simpatomimeticã directã, este necesar ca gruparea aminicã sã fie separatã de nucleul aromatic prin:

A. trei B. patru C. doi D. unul singur E. poate fi legatã direct de nucleul aromatic

8. Prezenþa grupãrii aminice în catena lateralã este foarte importantã pentru activitatea compuºilor

cu acþiune simpatomimeticã directã. Cele mai active sunt aminele: A. secundare B. primare C. terþiare D. cuaternare E. toate sunt la fel de active

9. Un rol deosebit, la majoritatea derivaþilor feniletilaminei, îl prezintã:

A. grupãrile hidroxil fenolic B. gruparea amino C. izomorfismul D. stereoizomeria E. amina terþiarã

10. Care este denumirea alcoolului (-)-3,4-dihidroxi-alfa[(metilamino)-metil]-benzilic?

A.epinefrina B. arterenol C. sinefrina D. corbadrina E. metaraminol

11. Epinefrina, din punct de vedere chimic, este:

A. 1-(3’4’-dinitrofenil)-2-metilaminoetanol B. 1-(3’4’-diaminofenil)-2-metilaminoetanol C. 1-(3’4’-dihidroxifenil)-2-metilaminoetanol D. 1-(3’4’-dihidroxibenzil)-2-metilaminofenol E. 1-(3’4’-dihidroxifenil)-2-dietilaminoetil

12. Adrenalina, având un atom de carbon asimetric, prezintã antipozi optic activi, produsul natural

fiind: A. racemic B. levogir C. amfoter D. dextrogir E. uºor alcalin

13. Adrenalina se obþine, prin sintezã, în urma reacþiei dintre pirocatehinã ºi:

A. clorura de acetil B. monocloracetona C. clorura acidului dicloracetic D. clorura acidului monocloracetic E. acid tricloracetic

48

14. Epinefrina nu poate fi administratã pe cale oralã deoarece este inactivatã în mucoasa gastroin-testinalã ºi ficat. Se administreazã parenteral în doze foarte mici, lent, calea cea mai obiºnuitã fiind cea:

A. subcutan B. intramuscular C. intravenos D. externã E. sub formã de aerosoli

15. Care este denumirea chimicã a norepinefrinei?

A. 1-(3’4’-dinitrobenzil)-2-aminoetanol B. 1-(3’4’-dinitrofenil)-2-aminoetanol C. 1-(3’4’-diaminofenol)-2-aminoetanol D. 1-(3’4’-dihidroxibenzil)-2-aminoetanol E. 1-(3’4’-dihidroxifenil)-2-aminoetanol

16. Noradrenalina diferã de adrenalinã prin aceea cã este o aminã:

A. terþiarã B. secundarã C. primarã D. cuaternarã E. nu este aminã

17. Norepinefrina este cunoscutã ºi sub denumirea de:

A. fenilefrina B. levarterenol C. sinefrina D. metaraminol E. metoxamina

18. Levonordefrina se mai numeºte ºi:

A. metaraminol B. fenilefrina C. sinefrina D. corbadrina E. levarterenol

19. Corbadrina este un vasoconstrictor puternic cu acþiune imediatã, dar nu brutalã ca adrenalina, ºi

de duratã: A. lungã B. medie C. scurtã D. foarte scurtã E. foarte lungã

20. Corbadrina, asociatã cu procaina, este utilizatã în stomatologie ºi se administreazã persoanelor

care nu suportã: A. arterenol B. sinefrina C. adrenalina D. metadrina E. metoxamina

49

21. Alcoolul (-)-p-hidroxi-alfa[(metilamino)-metil]-benzilic are urmãtoarea denumire comercialã: A. corbadrina B. sinefrina C. arterenol D. metadrina E. metoxamina

22. Sinefrina se obþine prin sintezã din fenol ºi clorura acidului:

A. acetic B. fenoxiacetic C. aminoacetic D. monocloracetic E. valerianic

23. Denumirea compusului: 1-(p-hidroxifenil)-2-metilamino-propanol este:

A. metilsinefrina B. sinefrina C. arterenol D. metadrina E. metoxamina

24. Care dintre formulele chimice de mai jos corespunde fenilefrinei?

A.

C6H5

CH2 – CH2 – NH – C2H5

B.

OH

C6H5

CH – CH2 – NH3

C.

OHOH

CH – CH2 – NH

OH CH3

D.

OH CH3

C6H5

CH – CH2 – NH

E.

OH

CH – CH2 – NH

OH CH3 25. Care este denumirea compusului: 1-(3-hidroxifenil)-2-etil-aminoetanol?

A. sinefrina B. metilsinefrina C. etilefrina D. arterenol E. metoxamina

50

26. Etilefrina este indicatã în hipotensiune izovolemicã din intoxicaþii, traumatisme, intervenþii chirurgicale etc. Ca efecte secundare produce:

A. bradicardie B. tahicardie C. aritmie D. cardiopatie E. pneumonie

27. Care este denumirea (-)-m-hidroxinorefedrinei?

A. efortil B. suprifen C. adrianol D. metaraminol E. vasoxyl

28. Metaraminolul are un puternic efect vasoconstrictor cu duratã de acþiune prelungitã. Mãreºte

debitul cardiac ºi coronarian, contractibilitatea miocardului. Este folosit în tratamentul: A. colapsului vascular B. hipertensiunii arteriale C. hipotensiunii ortostatice D. afecþiunilor respiratorii E. afecþiunilor digestive

29. Care este structura chimicã a metaraminolului?

A.

Cl CH – CH2 – NH2

OH

B. C6H5 – CH2 – CH2 – NH2

C.

CH – CH – NH2

OH CH3

HO

D.

C6H5 – CH(CH2)3 – NH2

OH

E.

C3H7CH3O

30. Metoxamina, din punct de vedere chimic, este clorhidrat de:

A. 2-nitro-1-(2,5-dimetoxifenil)-propanol B. 2-amino-1-(2,5-dimetoxifenil)-propanol C. 2-amino-1-(2,5-difenil)-propanol D. 2-nitro-1-(2,5-dibenzil)-propanol E. 2-amino-1-(2,5-difenoxi)-propanol

31. Care este structura chimicã a metoxaminei?

A.

C6H5 – CH – CH = NH2

OH

CH3

B.

C6H5 – CH – CH – NH2

CH3

OH

51

C.

CH – CH – NH2

C2H5 OH

D.

CH – CH – NH2

CH3

OHH3CO

OCH3

E.

CH – CH – NH2

CH3

OH

H3C

CH3 32. Metoxamina este o aminã simpatomimeticã utilizatã în chirurgie, pentru reglarea tensiunii

arteriale în timpul rahianesteziei, dar este întrebuinþatã ºi local ca: A. decongestionant nazal B. anestezic superficial C. anestezic în oftalmologie D. antiinflamator E. antibronºitic

33. Izoprenalina, din punct de vedere chimic, este:

A. 1-(2’,3’-diaminofenil)-aminoetanol B. 1-(3’,4’-dinitrofenil)-aminoetanol C. 1-(3’,4’-dihidroxifenil)-2-izopropil-aminoetanol D. 1-(3’,4’-diaminofenil)-2-izopropil-etanol E. 1-(2’,3’-dinitrofenil)-2-izopropilaminoetil

34. Terbutalina are selectivitate mai mare pe receptorii beta2, de aceea este utilizatã în tratamentul:

A. circulaþiei cerebrale B. astmului bronºic C. afecþiunilor hepatice D. tulburãrilor digestive E. afecþiunilor renale

35. Fenoldopamul, din punct de vedere chimic, este metansulfonat de:

A. 2,3,4,5-tetrahidro-1-(p-aminofenil)-3-benzazepin-7,8-diol B. 2,3,4,5-tetrahidro-1-(p-nitrofenil)-3-benzazepin-7,8-diol C. 2-bromo-tetrahidro-1-(p-aminofenil)-3-benzazepin-7,8-diol D. 6-cloro-2,3,4,5,6-tetrahidro-1-(p-hidroxifenil) E. 6-bromo-tetrahidro-1-(p-aminofenil)-3-benzazepin-7,8-diol

36. Fenoldopamul este un agonist dopaminergic cu specificitate pentru receptorul:

A. D1 B. alfa C. D2 D. beta E. alfa-beta

52

37. Dopamina, din punct de vedere chimic, este: A. dihidroxinaftiletilamina B. dihidroxibenziletilamina C. dihidroxifeniletilamina D. dinitrofeniletilamina E. diaminofeniletilamina

38. Dopamina, în reacþiile de biosintezã ce au loc în organism, este precursorul:

A. epinefrinei B. noradrenalinei C. izoprenalinei D. dobutaminei E. isoetharinei

39. Care formulã chimicã corespunde dopaminei?

A. C6H5 – CH2CH2NH2 B. C6H5 – CH2CH2 – NH – CH3

C.

OH

CH2CH2NH – CH3

D. OH

CH2CH2 – NH2OH

E.

OH

CH2CH2 – NH – CH3OH

OH

40. Dopamina este un medicament simpatomimetic cu acþiune:

A. de stimulare cardiacã B. antidepresivã C. depresivã D. antihistaminicã E. antiemeticã

41. Care este denumirea compusului: 1-(p-hidroxifenil)-2n-butilaminoetanol?

A. aludrin B. bametan C. metoxamina D. fenilefrina E. metilsinefrina

42. Care dintre formulele de mai jos corespund bametanului?

A.

C6H5 – CH – CH2 – NH

OH C4H9(n)

B.

C6H5 – CH – CH2 – NH

NH2 C3H7

53

C.

OH

CH – CH2 – NH

OH C4H9(n)

D.

NH2

CH – CH2 – NH

OH C3H7(n)

E.

NO2

CH – CH2 – NH

OH C2H5 43. Bametanul este un vasodilatator periferic, care anuleazã acþiunea:

A. fenilefrinei B. sinefrinei C. metoxaminei D. aludrinei E. adrenalinei

44. Alcoolul p-hidroxi-alfa-{1-[(1-metil-3-fenilpropil)-amino]-etil}-benzilic are urmãtoarea

denumire: A. bametan B. izoprenalina C. vasodilan D. nylidrina E. alupent

45. Nylidrina acþioneazã ca vasodilatator periferic, fiind indicatã în tulburãri vasculare periferice

de la nivelul: A. extremitãþilor B. capului C. abdomenului D. toracelui E. inimii

46. Clorhidratul de p-hidroxi-alfa-{1-[(1-metil-2-fenoxietil)-amino]-etil}-benzilic are urmãtoarea

denumire: A. izoprenalina B. izoxuprina C. vasculat D. ventolin E. alupent

54

47. Izoxupina este cunoscutã ºi sub denumirea urmãtoare: A. alupent B. ventolin C. vasodilan D. izoprenalina E. nylidrina

48. Ritodrina este un agent selectiv al receptorilor beta2 utilizat pentru a controla:

A. respiraþia B. funcþiile inimii C. funcþiile digestive D. tulburãrile hepatice E. naºterea prematurã

49. Alcoolul 3,5-dihidroxi-alfa-[(isopropilamino)-metil]-benzilic are urmãtoarea denumire:

A. ritodrina B. nylidrina C. izoxuprina D. metaproterenol E. ventolin

50. Metaproterenolul este un medicament beta-adrenergic neselectiv indicat pentru tratamentul:

A. astmului bronºic B. infarctului de miocard C. hemoragiei uterine D. tulburãrilor digestive E. afecþiunilor hepatice

51. Care este denumirea comercialã a compusului: alfa’-[(terþ-butilamino)-metil]-4-hidroxi-m-

xilen-alfa,alfa’-diol? A. ritodrina B. salbutamol C. izoxuprina D. ventolin E. metoxifenamina

52. Salbutamolul este un simpatomimetic beta-adrenergic selectiv utilizat în crizele atice:

A. renale B. convulsive C. astm D. hepatice E. biliare

53. Clorhidratul de 2-(o-metoxifenil)-isopropil-metilaminã are urmãtoarea denumire:

A. salbutamol B. ritodrina C. ventolin D. izoxuprina E. metoxifenamina

54. Care din formulele de mai jos corespunde metoxifenaminei?

A.

C6H5 – CH – CH2 – NH – CH3

CH3

55

B.

C6H5 – CH2 – CH – NH – C2H5

CH3

C.

OH

CH2 – CH – NH – C2H5

CH3

D.

CH3

CH2 – CH – CH2 – NH – CH3

C2H5

E.

CH2 – CH – NH2 – CH3

CH3

OCH3

55. Metoxifenamina este un simpatomimetic utilizat în tratamentul astmului bronºic; nu afecteazã:

A. funcþia renalã B. presiunea intracranianã C. circulaþia venoasã D. presiunea arterialã E. funcþia hepaticã

56. Sulfatul de 1-(3,5-dihidroxifenil)-2-terþ-butilaminoetanol are urmãtoarele denumiri:

A. terbutalina B. ritodrina C. izoprenalina D. ventolin E. metoxifenamina

57. Care dintre formulele de mai jos corespund terbutalinei?

A.

C6H5 – CH – CH2 – NH – C(CH3)3

OH

B.

OH

OH

CH – CH2 – NH – C(CH3)3

OH

C.

CH – CH2 – NH – C(CH3)3OH

OH

D.

CH2 – CH – NH – C(C2H5)3

OH E. C6H5 – CH2 – CH2 – NH – CH(CH3)2

56

58. Clorhidratul de (±)-4-[2-[[3-(p-hidroxifenil)-1-metilpropil]-amino]-etil]-pirocatecol are urmã-toarea denumire:

A. bronkosol B. dopamina C. dobutamina D. bronkefrin E. bricanyl

59. Care dintre formulele de mai jos corespunde dobutaminei?

A.

OH

CH2 – NH – CH – CH2

OH

CH3

B.

CH2 – NH – CH2 – CHOH OH

CH3

C.

C6H5 – CH2 – NH – CH – CH2 OH HCl

CH3

·

D. C6H5 – (CH2)2NH – CH(CH2)2 – C6H5

CH3

· HCl

E.

(CH2)2NHCH – (CH2)2OH

OH

OH

CH3

· HCl

60. Alcoolul 3,5-dihidro-alfa-[[(p-hidroxi-alfa-metilfenetil)-amino]-metil]-benzilic are urmãtoarea

denumire: A. dobutamina B. bronkosol C. dopamina D. fenoterol E. bricanyl

61. Fenoterolul este un simpatomimetic bronhodilatator prin stimulare beta-adrenergicã selectivã.

Se administreazã, curativ ºi profilactic, în criza de astm pe cale: A. inhalatorie B. parenteralã C. oralã D. digestivã E. cutanatã

62. Alcoolul 3,4-dihidroxi-alfa-[1-(izopropilamino)-propil]-benzilic are urmãtoarele denumiri:

A. fenoterol B. isoetharina C. dobutrex D. bronkefrin E. ritodrina

63. Isoetharina este un medicament simpatomimetic, beta2 selectiv, administrat, pentru tratamentul

astmului bronºic, pe cale: A. intramuscularã B. oralã C. inhalatorie D. digestivã E. intravenoasã

57

64. Care este denumirea alcoolului alfa-(1-aminopropil)-3,4-dihidroxibenzilic? A. ritodrina B. dobutrex C. berotec D. bronkosol E. etilnorepinefrina

65. Etilnorepinefrina are structurã asemãnãtoare cu:

A. practololul B. pronetalolul C. inderalul D. adrenalina E. nadololul

66. Efedrina, din punct de vedere chimic, este:

A. (-)-1-fenil-2-metilamino-propanol B. (-)-1-etil-2-metilamino-propanol C. (+)-1-fenil-2-etilamino-propanol D. (+)-1-propil-2-etilamino-propanol E. (±)-1-propil-2-izopropilamino-propanol

67. Efedrina este un alcaloid izolat din unele specii de Ephedra. Astãzi se foloseºte efedrina obþinutã

prin sintezã, dupã mai multe metode. Una dintre metode foloseºte ca materie primã: A. acetofenonã B. propiofenona C. butirofenona D. anilina E. nitrobenzen

68. Indiferent de metoda de sintezã folositã pentru obþinerea efedrinei, rezultã în final un amestec

de efedrinã cu pseudoefedrinã, cei doi izomeri putând fi separaþi pe baza diferenþei de solubili-tate în:

A. alcoolu metilic B. acetonã C. cloroform D. alcool izopropilic E. alcool etilic

69. Din efedrina racemicã se poate separa efedrina levogirã prin tratare cu acid:

A. citric B. malic C. benzoic D. acetic E. tartric

70. Pseudoefedrina, din punct de vedere chimic, este alcool:

A. (+)-eritro-alfa-[(1-metilamino)-etil]-benzilic B. (–)-eritro-alfa-[(1-metilamino)-etil]-benzilic C. (+)-eritro-alfa-[(1-etilamino)-metil]-benzilic D. (+)-treo-alfa-[(1-metilamino)-etil]-benzilic E. (+)-treo-alfa-[(1-etilamino)-metil]-benzilic

58

71. Care din formulele de mai jos corespunde fenilpropanolaminei?

A.

C6H5

CH – CH – CH3

NH2OH

B.

C6H5

CH2 – CH – CH3

NH2

C.

C6H5

CH2 – CH – CH3

NH2 OH

D.

C6H5

CH – CH2 – CH3

NH – CH3

E.

C6H5

CH2 – CH – CH3 – NH2 72. Fenilpropanolamina, din punct de vedere chimic, este clorhidrat de:

A. (–)-1-fenil-2-metilamino-propan B. (±)-1-fenil-2-amino-1-propanol C. (+)-1-fenil-2-hidroxi-1-propanol D. (±)-1-benzil-2-amino-1-propanol E. (–)-1-benzil-2-metilamino-propan

73. Norefedrina poate fi utilizatã în locul efedrinei în diferite afecþiuni, dar cel mai mult ca:

A. antiinflamator B. antivomitiv C. decongestionant nazal D. antiagregant plachetar E. anticoagulant

74. Care este formula structuralã a mefenterminei?

A.

C6H5 – CH – CH2 – NH2

CH3 B. C6H5 – NH – CO – CH3 C.

C6H5 – CH – NH – NH2

OH

D.

C6H5 – CH – NH – CH3

CH2OH

E.

C6H5 – C – NH – CH3

CH3

CH3

75. Nafazolina, din punct de vedere chimic, este:

A. 2-(1’-benzilamino)-2-imidazolinã B. 2-(1’-benzamino)-2-imidazolinã C. 2-(1’-anilino)-2-imidazolinã D. 2-(1’-naftilmetil)-2-imidazolinã E. 2-(1’-nitrobenzen)-2-imidazolinã

59

76. Nafazolina este un vasoconstrictor puternic, asemãnãtor, ca acþiune, cu: A. efedrina B. fenilefrina C. metoxamina D. metaraminol E. ritodrina

77. Care este denumirea compusului: 2-(1,2,3,4-tetrahidro-1-naftil)-2-imidazolinã?

A. fenilefrina B. tetrahidrozolina C. metaraminol D. ritodrina E. efedrina

78. Tetrahidrozolina produce vasoconstricþie cu reducerea:

A. inflamaþiei generale B. acuitãþii vizuale C. inflamaþiei locale D. circulaþiei venoase E. debitului sanguin

79. Tetrahidrozolina se întrebuinþeazã în oftlamologie ca decongestionant ocular; este contra-

indicatã utilizarea sa în: A. tulburãri digestive B. afecþiuni dermatologice C. infarct de miocard D. tulburãri de circulaþie E. glaucom

80. Compusul 2-(4’-t-butil-2,6-dimetil-benzil)-2-imidazolina are urmãtoarea denumire comercialã:

A. ritodrina B. nafazolina C. tetrizolina D. xylometazolina E. metaraminol

81. Compusul 2-(4-t-butil-2,6-dimetil-3-hidroxibenzil)-2-imidazolinã are urmãtoarea denumire:

A. oxymetazolina B. nafazolina C. tetrizolina D. xylometazolina E. ritodrina

82. Oxymetazolina are acþiune asemãnãtoare xylometazolinei, fiind un vasoconstrictor de duratã:

A. medie B. lungã C. scurtã D. foarte scurtã E. foarte lungã

60

83. Dintre aminele alifatice cu acþiune simpatomimeticã, menþionãm 2-aminoheptanul, având urmãtoarea denumire:

A. visine B. afrin C. tuaminoheptan D. otrivin E. privin

84. Tuaminofenul este o aminã simpatomimeticã vasoconstrictoare utilizatã pentru tratamentul rinitelor acute ºi cronice. Se administreazã:

A. intramuscular B. intradermic C. intravenos D. prin aplicaþii locale E. prin inhalaþii

85. Compusul 1-ciclopentil-2-metilaminopropan are urmãtoarea denumire: A. privin B. otrivin C. tuaminofen D. ciclopentamina E. visine

86. Care este denumirea comercialã a compusului: 1-ciclohexil-2-metil-aminopropan? A. propilhexedrina B. tuaminoheptan C. ciclopentamina D. otrivin E. privin

87. Compusul N-6-dimetil-5-hepten-2-amina are urmãtoarea denumire: A. propilhexedrina B. isomethepten C. ciclopentamina D. tuaminoheptan E. otrivin

88. Isometheptenul este o aminã simpatomimeticã a cãrei utilizare este limitatã, fiind utilizatã în tulburãri:

A. digestive B. cutanate C. vasculare D. respiratorii E. nervoase

89. Care este denumirea comercialã a alcoolului (-)-alfa-(1-aminoetil)-3,4-dihidroxibenzilic? A. efortil B. vasoxyl C. metadrina D. sinefrina E. levonordefrina

90. Levonordefrina se obþine prin condensarea veratrolului cu: A. acid alfa-aminoacetic B. esterul metilic al acidului fenilacetic C. clorura acidului fenilacetic D. clorura acidului alfa-ftalimidopropionic E. acidul beta-hidroxi-metilaminopropionic

61

3. SISTEMUL NERVOS VEGETATIV SISTEMUL NERVOS SIMPATIC (Sistemul adrenergic)

SIMPATOMIMETICE (Adrenomimetice)

Complement multiplu

91. Isomethepten este o aminã simpatomimeticã a cãrei utilizare este limitatã, fiind utilizatã în tul-

burãri de naturã: A. organicã B. vascularã C. endogenã D. tensionatã E. nervoasã

92. Propilhexedrina este un medicament adrenergic, vasoconstrictor. Este utilizat extern ca decon-

gestiv al mucoasei nazale în: A. rinite B. pneumonii C. viroze D. dermatoze E. sinuzite alergice

93. Ciclopentamina este utilizatã extern, pentru aplicaþii locale, ca decongestionant al mucoasei.

nazale. Efectele secundare se manifestã prin: A. creºterea tensiunii arteriale B. hemoragii gingivale C. tulburãri nervoase D. ameþeli E. tulburãri digestive

94. Clorhidratul de N-alfa-dimetilciclopentan-etilaminã are urmãtoarele denumiri:

A. propilhexedrina B. benzedrex C. ciclopentamina D. isomethepten E. clopane

95. Care sunt denumirile comerciale ale N,alfa-dimetilciclohexan-etilaminei?

A. ciclopentamina B. propilhexedrina C. clopane D. isomethepten E. benzedrex

96. Tuaminoheptanul este o aminã simpatomimeticã vasoconstrictoare utilizatã:

A. sub formã de inhalaþii B. sub formã injectabilã C. pentru aplicaþii locale D. pentru tratamentul rinitelor E. trebuie administrat cu prudenþã la cardiaci

62

97. Oxymetazolina este un vasoconstrictor cu duratã lungã de acþiune utilizat ca: A. dezinfectant B. decongestionant nazal C. afecþiuni ale aparatului respirator D. bacteriostatic E. antiinflamator

98. Xylometazolina, sau otrivin, este utilizatã ca decongestionant nazal datoritã acþiunii sale:

A. mai slabã B. mai puternicã C. de duratã scurtã D. prelungitã E. de duratã medie

99. Tetrahidrozolina, la aplicare pe mucoasa nazalã produce:

A. vasoconstricþie B. reduce inflamaþia localã C. vasodilataþie D. produce iritaþii locale E. strãnut

100. Tetrahidrozolina are urmãtoarele sinonime:

A. tuamine B. tetrizolina C. otrivin D. tyzime E. visine

101. Nafazolina are urmãtoarele sinonime:

A. visine B. privin C. tetrizolina D. rinofug E. nafazol

102. Nafazolina este un puternic vasoconstrictor, asemãnãtor cu efedrina. Este indicatã ca:

A. antipruriginos B. decongestiv C. antiemetic D. antiseptic în inflamaþii uºoare E. analgezic

103. Compusul N,alfa,alfa-trimetilfenetilamina are urmãtoarele denumiri:

A. visine B. mefentermina C. privin D. wyamine E. tetrizolina

104. Mefentermina este un simpatomimetic mixt, având acþiune asupra:

A. receptorilor alfa B. respiraþiei C. digestiei D. receptorilor beta E. pielii

63

105. Clorhidratul de (±)-1-fenil-2-amino-1-propanol are urmãtoarele denumiri comerciale: A. wyamine B. fenilpropanolamina C. izoefedrina D. norefedrina E. propadrina

106. Fenilrpopanolamina se poate obþine prin diferite metode folosind ca materie primã:

A. benzofenona B. acetofenona C. butirofenona D. propiofenona E. acetona

107. Norefedrina este utilizatã ca decongestionant nazal, acþiunea sa fiind de lungã duratã. Se mai

întrebuinþeazã ºi în: A. afecþiuni digestive B. astm bronºic C. afecþiuni hepatice D. afecþiuni alergice E. dermatologie

108. Pseudoefedrina are urmãtoarele sinonime:

A. izoefedrina B. dorcol C. wyamine D. novafed E. ludafed

109. Pseudoefedrina, ca ºi efedrina, are acþiune asupra tensiunii arteriale, dar este utilizat ºi ca:

A. antiinflamator B. bronhodilatator C. antitermic D. decongestiv nazal E. analgezic

110. Reacþiile adverse produse de pseudoefedrinã se manifestã prin:

A. tulburãri nervoase B. anxietate C. colaps cardiovascular D. tahicardie E. bradicardie

111. Reacþiile adverse produse de efedrinã se manifestã prin:

A. tulburãri digestive B. tahicardie C. reacþii alergice D. aritmii cardiace E. tulburãri nervoase

64

112. Efedrina are acþiune vasoconstrictoare, hipertensivã, de stimulare a SNC, de asemenea produce:

A. tulburãri digestive B. stimularea centrului respirator bulbar C. hiperglicemie D. midriazã E. retenþie urinarã

113. Efedrina levogirã se poate obþine direct pe cale biologicã, în urma reacþiei dintre:

A. benzaldehida B. formaldehida C. acetaldehida D. alcool propilic E. metilaminã

114. Efedrina se obþine prin sintezã în urma reacþiei dintre:

A. propionaldehidã B. propiofenonã C. formaldehidã D. brom E. metilaminã

115. Alcoolul alfa-(1-aminopropil)-3,4-dihidroxibenzilic are urmãtoarele denumiri comerciale:

A. bronkosol B. etilnorepinefrina C. berotec D. bronkefrin E. fenoterol

116. Etilnorepinefrina, din punct de vedere terapeutic este:

A. stimulant beta-adrenergic B. stimulant bulbar C. activ în tratamentul astmului bronºic D. antiinflamator E. antivirotic

117. Care sunt denumirile comerciale ale alcoolului 3,4-dihidroxi-alfa-[1-(izopropilamino)-propil]-

benzilic? A.dobutrex B. isoetharina C. berotec D. bronkosol E. bronkefrin

118. Reacþiile adverse produse de fenoterol se manifestã prin:

A. cefalee B. prurit C. tahicardie D. hipocalemie E. tremor

65

119. Fenoterolul este un simpatomimetic indicat în: A. profilaxia ºi tratamentul astmului bronºic B. tratamentul crizelor de gutã C. bronºitã cronicã obstructivã D. tratamentul virozelor E. adjuvant în aerosoloterapia cu antibiotice, glucocorticoizi

120. Care sunt denumirile comerciale ale alcoolului 3,5-dihidroxi-alfa-[(p-hidroxi-alfa-metilfenetil)-amino]-metil]-benzilic?

A. fenoterol B. dobutrex C. bronkosol D. bronkefrin E. berotec

121. Dobutamina este o aminã simpatomimeticã obþinutã prin sintezã indicatã în:

A. insuficienþa cardiacã congestivã B. infarct miocardic C. tulburãri digestive D. ºoc septic E. chirurgia cardiacã

122. Reacþiile adverse produse de dobutaminã se manifestã prin:

A. bradicardie B. tahicardie C. aritmii D. hemoragii digestive E. cefalee

123. Determinarea cantitativã a efedrinei se face prin diferite metode, printre care menþionãm:

A. acido-bazic în mediu apos B. iodometric C. acido-bazic în mediu neapos D. bromatometric E. argentometric

124. Efedrina este un simpatomimetic utilizat ca:

A. bronhodilatator B. hipotensiv C. vasoconstrictor periferic D. relaxant muscular E. midriatic

125. Dopamina este indicatã în stãri de ºoc:

A. refractar B. toxic ºi septic C. hipertensiune arterialã D. traumatic hipovolemic E. cardiogen

66

126. Dopamina produce dilatarea vaselor de la nivelul rinichilor datoritã acþiunii agoniste asupra receptorilor dopaminergici, mai mult decât asupra receptorilot beta. Administrarea parenteralã a unei doze mai mari de 10 µg/kg/min produce stimularea receptorilor alfa-adrenergici deter-minând:

A. scãderea tensiunii arteriale B. creºterea tensiunii arteriale C. creºterea rezistenþei periferice totale D. vasodilataþie E. vasoconstricþie

127. Dopamina este un medicament simpatomimetic, care prin administrare de doze mici (1-10 µg/

kg/min) determinã: A. creºterea fluxului sanguin renal B. scãderea fluxului sanguin renal C. creºterea diurezei D. scãderea diurezei E. mãrirea gradului de filtrare glomerularã

128. Prin administrarea dozelor de dopaminã mai mari (10 µg/kg/min) se produce:

A. scãderea debitului cardiac B. stimulare cardiacã C. creºterea contractilitãþii D. scãderea contractilitãþii E. creºterea debitului cardiac

129. Dopamina, din punct de vedere chimic este dihidroxifeniletilamina ºi are urmãtoarele

sinonime: A. inotropin B. fenoldopam C. bricanyl D. dynatra E. tensanin

130. Fenoldopamul este un agonist dopaminergic folosit în tratamentul:

A. hipertensiunii arteriale B. hipotensiunii arteriale C. infarctului miocardic D. bronºitei cronice E. ischemiei cardiace

131. Dintre agoniºtii receptorilor dopaminergici D1 ºi D2, care sunt localizaþi în anumite þesuturi

periferice, menþionãm: A. dopamina B. fenoldopam C. bronkosol D. bromocriptina E. apomorfina

132. Terbutalina are urmãtoarele sinonime:

A. aironyl B. bricanyl C. brethen D. fenoldopam E. bronkosol

67

133. Terbutalina are o mare selectivitate pentru receptorii beta2; de aceea este utilã în tratamentul: A. nevrozelor B. astmului bronºic C. afecþiunilor digestive D. virozelor E. unor afecþiuni cardiovasculare

134. Terbutalina este un simpatomimetic contraindicat în:

A. tahicardie B. afecþiuni ale pielii C. cardiopatie ischemicã D. hipertiroidism E. insuficienþã cardiacã

135. Metoxifenamina este un simpatomimetic, având urmãtoarele acþiuni principale:

A. bronhodilataþie B. bronhoconstricþie C. stimularea musculaturii netede D. inhibarea musculaturii netede E. relaxarea musculaturii netede

136. Metoxifenamina este un simpatomimetic utilizat ca bronhodilatator în tratamentul:

A. astmului bronºic B. afecþiunilor cutanate C. tulburãrilor gastro-intestinale D. virozelor E. insomniilor

137. Clorhidratul de 2-(o-metoxifenil)-isopropil-metilaminã are urmãtoarele denumiri:

A. metoxifenamina B. duvadilan C. ritodrina D. albuterol E. orthoxine

138. Salbutamolul are urmãtoarele sinonime:

A. duvadilan B. albuterol C. salbovent D. ventolin E. ritodrina

139. Salbutamolul este un simpatomimetic beta-adrenergic selectiv indicat în tratamentul:

A. astmului bronºic B. tulburãrilor de ritm cardiac C. afecþiunilor cutanate D. afecþiunilor hepatice E. emfizemului

140. Salbutamolul este un simpatomimetic, care trebuie administrat cu prudenþã în:

A. hipertiroidism B. hipotiroidism C. cardiopatie ischemicã D. hipertensiune arterialã E. diabet

68

141. Metaproterenolul are urmãtoarele sinonime: A. alupent B. albuterol C. astmopent D. orciprenalina E. metaprel

142. Metaproterenolul este indicat în tratamentul crizei de astm bronºic, dar nu se administreazã în:

A. hipertiroidism B. tahicardie C. anginã pectoralã instabilã D. infarct miocardic E. hipotiroidism

143. Metaproterenolul este utilizat pentru tratamentul astmului bronºic sub formã de:

A. drageuri B. tablete C. infuzii D. sirop E. forme inhalatorii

144. Ritodrina este un agent selectiv al receptorilor beta2 utilizat pentru a:

A. controla naºterea prematurã B. contracara afectarea fetalã din cauza contracþiilor excesive ale uterului C. stimula naºterea fãtului D. stimula contracþiile uterine E. inhiba contracþiile uterului

145. Izoxuprina este, din punct de vedere chimic, clorhidrat de p-hidroxi-alfa{1-[(1-metil-2-fenoxietil)-

amino]-etil}-benzilic ºi are urmãtoarele denumiri: A. arlidin B. yutopar C. duvalidan D. nylidrina E. vasodilan

146. Isoxuprina este un simpatomimetic indicat în:

A. insuficienþa circulatorie perifericã ºi cerebralã B. insuficienþã cardiacã C. ateroscleroza arterei centrale a retinei D. bronhospasm E. dismenoree

147. Reacþiile adverse produse de isoxuprina se manifestã prin:

A. bradicardie B. tahicardie C. hipotensiune D. tremor E. palpitaþii

148. Care sunt denumirile produsului: 1-(p-hidroxifenil)-2n-butilaminoetanol?

A. aludrin B. bametan C. duvalidan D. vasculat E. vasodilan

69

149. Bametanul este un vasodilatator periferic, care anuleazã acþiunea adrenalinei. Este utilizat în tratamentul:

A. hipotensiunii arteriale B. hipertensiunii arteriale C. artrozei D. arteritei E. cirozei

150. Izoprenalina este o catecolaminã de sintezã, cu acþiune predominant beta-adrenergicã, care

determinã: A. stimularea contracþiei miocardice B. creºterea debitului cardiac C. scãderea debitului cardiac D. creºterea rezistenþa vascularã perifericã E. scãderea rezistenþa vascularã perifericã

151. Izoprenalina are urmãtoarele sinonime:

A. aludrin B. vasculat C. alendrin D. isoprel E. bronhodilatin

152. Izoprenalina se obþine în urma reacþiei dintre:

A. fenilclormetilcetona B. 3,4-dihidroxifenilclormetilcetona C. 3,4-dihidroxifenilureea D. izopropilaminã E. izobutilaminã

153. Izoprenalina este contraindicatã în:

A. tahicardie B. aritmii C. infarct miocardic acut D. hipertiroidism E. hipotiroidism

154. Metoxamina, este o aminã simpatomimeticã, utilizatã în chirurgie în:

A. reglarea tensiunii arteriale în timpul rahianesteziei B. ºocul anafilactic C. ºocul cardiogen D. hipertensiune ocularã E. stãri hipotensive asociate cu hemoragie

155. Clorhidratul de 2-amino-1-(2,5-dimetoxifenil)-propanol are urmãtoarele denumiri comerciale:

A. metaraminol B. metoxamina C. adrianol D. efortil E. vasoxyl

70

156. Metaraminolul are urmãtoarele sinonime: A. vasoxyl B. hidroxinorefrina C. metadrina D. aramine E. pressonex

157. Metaraminolul este un simpatomimetic, având un puternic efect vasoconstrictor cu duratã

prelungitã de acþiune, fiind utilizat ca decongestionant nazal în diferite afecþiuni: A. rinite B. dermatite C. sinuzite D. otite E. nazofaringite

158. Metaraminolul mãreºte debitul cardiac ºi coronarian, produce bronhodilataþie cu uºoarã

încetinire a ritmului respirator. Este folosit în: A. colaps vascular B. insomnii C. ºoc de origine traumaticã ºi chirurgicalã D. hemoragii E. hipertensiune arterialã

159. Acþiunea vasoconstrictoare a etilefrinei este mai puternicã ºi mai prelungitã, fiind indicatã în:

A. hipertensiune arterialã B. hipotensiune izovolemicã din intoxicaþii C. traumatisme D. intervenþii chirurgicale E. hipotensiune ortostaticã

160. Etilefrina are urmãtoarele sinonime:

A. vasoxyl B. thomasin C. metadrina D. aramine E. efortil

161. Fenilefrina are urmãtoarele sinonime:

A. vibrocil B. adrianol C. hidroxinorefedrina D. humoxal E. isophrin

162. Fenilefrina are acþiune vasoconstrictoare, efectul sãu fiind de douã ori mai intens decât cel

produs de adrenalinã. Este utilizatã în tratamentul: A. otitelor B. rinitelor C. bronºitelor D. sinuzitei asociate E. virozelor

71

163. Reacþiile secundare ale fenilefrinei se manifestã prin: A. tremor B. hiperemie reactivã C. convulsii D. febrã E. senzaþie de arsurã

164. Fenilefrina, din punct de vedere chimic, este:

A. alcool (+)-o-hidroxi-beta[(etilamino)-etil]-benzilic B. alcool (-)-m-hidroxi-alfa-[(metilamino)-metil]-benzilic C. 1-(m-hidroxietoxifenil)-2-etilaminoetanol D. 1-(m-hidroxifenil)-2-metilaminoetanol E. alcool (+)-p-hidroxi-alfa[(etilamino)-etil]-benzoic

165. Care sunt denumirile comerciale ale compusului: 1-(p-hidroxifenil)-2-metilaminopropanol?

A. metilsinefrina B. adrianol C. suprifen D. metoxamina E. efortil

166. Metilsinefrina este un succedaneu al sinefrinei utilizatã în stãri de:

A. obosealã B. hipotensiune C. tulburãri de circulaþie D. insuficienþã cardiacã uºoarã E. tulburãri digestive

167. Sinefrina este mai puþin activã decât adrenalina. Se utilizeazã ca stimulent:

A. circulator B. medular C. cardiac D. bulbar E. respirator

168. Sinefrina se obþine în urma reacþiei dintre:

A. benzen B. fenol C. clorura acidului monocloracetic D. benzofenona E. clorura acidului monobrompropionic

169. Levonordefrina este un vasoconstrictor puternic cu acþiune imediatã, dar nu brutalã ca adrena-

lina, ºi de lungã duratã. Este indicatã mai mult în: A. dermatologie B. ginecologie C. stomatologie D. oftalmologie E. amestec cu lidocaina

170. Levonordefrina se obþine în urma reacþiei dintre:

A. veratrol B. cumarol C. clorura acidului alfa-ftalimidopropionic D. clorura acidului monocloracetic E. clorurã de aluminiu anhidrã

72

171. Levonordefrina are urmãtoarele sinonime: A. corbadrina B. izoadrenalina C. sinefrina D. corbazil E. cobefrin

172. Norepinefrina este indicatã în:

A. colaps chirurgical ºi traumatic, prin hemoragie B. tulburãri digestive C. infarct miocardic D. infecþii grave E. arsuri severe, ºoc anafilactic ºi ºoc neurogen

173. Noradrenalina are numeroase utilizãri, printre care:

A. utilizatã local, pentru prelungirea efectului anestezicelor locale B. stimulent bulbar C. decongestionarea mucoaselor D. stimulent medular E. combaterea sângerãrii capilare

174. Noradrenalina prezintã reacþii adverse manifestate prin:

A. necrozã tisularã B. edem C. anxietate D. prurit E. aritmii cardiace

175. Noradrenalina este un simpatomimetic neselectiv. Efectul sãu se manifestã prin:

A. vasoconstricþie B. vasodilataþie C. creºterea tensiunii arteriale D. scãderea tensiunii arteriale E. bradicardie

176. Norepinefrina se obþine prin sinteza Bayer, în urma reacþiei dintre:

A. alcool izopropilic B. aldehida protocatehicã C. veratrinã D. acid cianhidric E. iodurã de metil

177. Norepinefrina are urmãtoarele sinonime:

A. arterenol B. levarterenol C. levophed D. sinefrina E. noradrenalina

178. Adrenalina este un simpatomimetic care prezintã urmãtoarele dezavantaje:

A. duratã scurtã de acþiune B. duratã lungã de acþiune C. este inactivã prin administrare oralã D. are acþiune vasodilatatoare E. are acþiunea vasoconstrictoare este urmatã frecvent de acþiune vasodilatatoare

73

179. Efectele secundare, nedorite, produse de adrenalinã se manifestã prin: A. palpitaþii B. edem pulmonar C. vertij D. anxietate E. aritmii cardiace ºi hemoragii

180. Adrenalina (epinefrina) se administreazã sub formã de:

A. instilaþii B. creme cosmetice C. badijonaj D. unguente E. supozitoare

181. Adrenalina are acþiune directã pe receptori alfa1 ºi alfa2, beta1 ºi beta2:

A. inhibã cordul B. stimuleazã cordul cu tahicardie C. produce vasodilataþie D. produce vasoconstricþie E. produce bronhodilataþie

182. Adrenalina nu poate fi administratã pe cale oralã deoarece este inactivatã în:

A. mucoasa gastrointestinalã B. mucoasa nazalã C. rinichi D. piele E. ficat

183. Epinefrina are urmãtoarele sinonime:

A. adrenalina B. arterenol C. corbadrina D. suprarenina E. sinefrina

184. Epinefrina se obþine prin sintezã în urma reacþiei dintre:

A. pirocatehinã B. veratrol C. clorura acidului monocloracetic D. oxiclorura de fosfor E. metilaminã

185. În funcþie de indicaþiile terapeutice, derivaþii beta-feniletilaminei pot fi grupaþi astfel:

A. relaxante musculare B. simpatomimetice vasoconstrictoare C. simpatomimetice bronho- ºi vasodilatatoare D. agoniºti ºi antagoniºti ai dopaminei E. simpatomimetice cu acþiune asupra SNC

186. Simpatomimeticele cu acþiune directã se împart, în funcþie de structura chimicã, în:

A. derivaþi ai fenilaminei B. derivaþi ai beta-feniletilaminei C. amine ciclice D. derivaþi ai imidazolinei E. amine alifatice

74

187. Mecanismul de acþiune al simpatomimeticelor cu acþiune directã este strâns legat de structura chimicã. Prototipul compuºilor respectivi este:

A. norepinefrina B. sinefrina C. epinefrina D. bronkosol E. izoproterenolul

188. În urma metabolizãrii norepinefrinei ºi epinefrinei rezultã:

A. 3-etoxi-4-hidroxibenzen B. 3-metoxi-4-hidroxifenilglicol C. 3-propoxi-4-hidroxi-glicol D. acid 3-metoxi-4-hidroximandelic E. acid vanilmandelic

75

4. SISTEMUL NERVOS VEGETATIV SISTEMUL NERVOS SIMPATIC (Sistemul adrenergic)

SIMPATOLITICE (Adrenolitice)

Complement simplu 1. Acidul lisergic este considerat a fi un beta-aminoacid, derivat al:

A. ergometrinei B. acidului izolisergic C. ergotoxinei D. acidului naftoxiacetic E. ergolinei

2. Înainte de descoperirea ergometrinei, medicamentul cel mai utilizat ca stimulent al contracþiilor

uterine era: A. ergocristina B. ergosina C. ergotamina D. ergocornina E. ergocriptina

3. Datoritã toxitãþii sale, ergotamina se utilizeazã numai ca analgezic specific în tratamentul:

A. migrenelor B. vertijului C. astmului bronºic D. sincopelor E. virozelor

4. Trebuie acordatã o mare atenþie în ceea ce priveºte utilizarea ergotaminei timp mai îndelungat

pentru a preveni apariþia: A. anemiei B. vasodilataþiei C. astmului bronºic D. ergotismului E. hemoragiei

5. În urma hidrogenãrii dublei legãturi între C9-C10, hidrogenare posibilã pentru toþi alcaloizii din

ergotul de secarã, se obþine: A. lisergid B. nicergolina C. dihidroergotamina D. ergobazina E. metisergid

6. Acþiunea terapeuticã a dihidroergotaminei este mai bunã decât cea produsã de ergotaminã, dar

toxicitatea este: A. foarte crescutã B. foarte micã C. nulã D. crescutã E. scãzutã

76

7. Din grupa ergotoxinei fac parte ºi dihidroergotoxina, care este un amestec de alcaloizi din grupa: A. ergotaminei B. ergotoxinei C. ergometrinei D. ergocristinei E. ergocriptinei

8. Absorbþia dihidroergotoxinei pe cale digestivã, dupã administrare oralã, este:

A. limitatã B. foarte bunã C. bunã D. nulã E. scãzutã

9. Denumirea comercialã a compusului: nicotinat de 10-metoxi-1,6-dimetil-ergolin-8-beta-metanol-

5-bromo este: A. dihidroergotoxina B. ergotamina C. ergocristina D. nicergolina E. ergocornina

10. Acþiunea terapeuticã a nicergolinei este asemãnãtoare:

A. ergocorninei B. ergometrinei C. dihidroergotoxinei D. ergocristinei E. dihidroergotaminei

11. Produºii de hidrolizã ai nicergolinei se eliminã prin urinã sub formã de compuºi cu acidul:

A. galic B. mandelic C. gluconic D. cinamic E. glucuronic

12. Ergometrina este un alcaloid izolat din cornul de secarã, cunoscutã ºi sub urmãtoarea denumire

comercialã: A. ergotamina B. ergomet C. dihidroergotoxina D. ergometrina E. nicergolina

13. Care este denumirea comercialã a compusului N-[alfa-(hidroximetil)-propil]-D-lisergamidã?

A. metilergometrina B. nicergolina C. ergometrina D. metisergid E. ergomet

77

14. În ceea ce priveºte acþiunea farmacologicã a metilergometrinei este foarte asemãnãtoare: A. metilergometrinei B. nicergolinei C. ergotaminei D. ergometrinei E. ergometului

15. Maleat de 9,10-didehidro-N-[1-(hidroximetil)-propil]-1,6-dimetilergolin-8-beta-carboxamidã

are urmãtoarea denumire: A. nicergolina B. lisergid C. metisergid D. metilergometrinã E. ergometrinã

16. Deºi structura chimicã a metisergidului este foarte apropiatã de cea a metilergometrinei, acest

produs nu are acþiune: A. depresivã B. antiinflamatoare C. analeptic cardiac D. vasodilatatoare E. ocitocicã

17. Metisergidul trebuie utilizat cu atenþie, numai sub supravegherea medicului, deoarece adminis-

trarea sa un timp mai îndelungat predispune la apariþia: A. edemelor B. fibrozei retroperitoneale C. hipertensiunii arteriale D. depresiilor E. trombozelor

18. Dietilamida acidului lisergic se numeºte:

A. lisergid B. methergin C. sansert D. varson E. ergomet

19. Lisergidul are proprietãþi psihotomimetice ºi halucinogene producând efecte asemãnãtoare:

A. depresiei B. parkinsonismului C. nevrozelor D. schizofreniei E. epilepsiei

20. Reprezentantul principal al derivaþilor de beta-halogenoalchilaminã, cu acþiune farmacologicã

puternic adrenoliticã, este: A. metisergidul B. lisergidul C. dibenamina D. metilergometrina E. ergometrina

78

21. Mecanismul prin care beta-haloalchilaminele produc un efect alfa-adrenolitic de lungã duratã constã în formarea, ca intermediar, a unui ion:

A. aziridinic B. nitroniu C. nitrozo D. carbocation E. oxoniu

22. Dibenamina, din punct de vedere chimic, este:

A. N,N-difenil-cloretilaminã B. N,N-dibenzoil-cloretilaminã C. N,N-dibenz-cloretilaminã D. N,N-dibenzil-beta-cloretilaminã E. N,N-difenoxi-beta-cloretilaminã

23. Dibenamina are urmãtoarea structurã chimicã:

A.

C2H5 – CH2

C2H5 – CH2

N – CH2CH2Cl

B.

H5C6 – CH2

H5C6 – CH2

N – CH2CH2Cl

C.

H5C6 – CH2

H5C6 – CH2

N – CH2CH2OH

D.

H5C6 – CH2

H5C6 – CH2

N – CH2CH2CH3

E.

C2H5 – CH2

C2H5 – CH2

N – CH2CH3

24. Dibenamina produce relaxarea vaselor sanguine contractate ºi creºterea fluxului sanguin la:

A. aparatul respirator B. ficat C. rinichi D. inimã E. extremitãþi

25. Fenoxibenzamina are urmãtoarea structurã chimicã:

A.

C6H5 – CH2

C6H5 – CH2

N – CH2CH2Cl

B.

C6H5 – CH2

CH3 – CH2

N – CH2CH2OH

C.

C6H5O – CH2 – CH

C6H5 – CH2

N – CH2CH2Cl

CH3

D.

C6H5 – CH2CH2

C6H5 – CH2

N – CH2 – CH3

E.

C6H5 – CH2CH2

H5C2 – CH2

N – CH2CH2 – OH

79

26. Clorhidratul de N-(2-cloroetil)-N-(1-metil-2-fenoxietil)-benzilaminã are urmãtoarea denumire: A. fenoxibenzamina B. fentolamina C. dibenamina D. prazosin E. tolazolina

27. Fenoxibenzamina determinã blocarea ireversibilã a receptorilor:

A. beta-adrenergici B. dopaminergici C. rezerpinici D. alfa-adrenergici E. alfa-adrenolitici

28. Acþiunea fenoxibenzaminei se instaleazã lent, dar efectele unei singure doze pot dura:

A. 6 zile B. 3-4 zile C. 20 zile D. 10-12 zile E. 2-3 zile

29. Cercetãrile au arãtat cã alfa-adrenoliticele de tip imidazolinic nu sunt utile în tratamentul hiper-

tensiunii arteriale, ele având aplicaþii clinice limitate numai la tratarea: A. contracþiilor uterine B. spasmelor musculaturii netede C. spasmelor musculaturii striate D. afecþiunilor oftalmice E. spasmelor vasculare periferice

30. Clorhidratul de 2-benzil-2-imidazolinã are urmãtoarea denumire comercialã:

A. fenoxibenzamina B. metilergometrina C. tolazolina D. metisergid E. dibenamina

31. Acþiunea alfa-adrenoliticã relativ slabã ºi acþiunile histaminergicã ºi acetilcolinergicã ale tola-

zolinei contribuie la acþiunea sa: A. vasodilatatoare B. relaxantã muscularã C. depresivã D. vasoconstrictoare E. antiinflamatoare

32. Tolazolina se obþine în urma reacþiei dintre benzen ºi:

A. aldehida aceticã B. alcool metilic C. alcool izopropilic D. aldehida formicã E. propanal

80

33. Metansulfonatul de m-[N-(2-imidazolin-2-il-metil)-p-toluidino]-fenol are urmãtoarea denumire: A. dibenamina B. fentolamina C. ergometrina D. fenoxibenzamina E. ergotamina

34. Fentolamina se obþine prin condensarea N-m-hidroxifenil-N-p-metilfenil-glicolului cu:

A. propiofenona B. benzaldehida C. fenilendiamina D. acetofenona E. etilendiamina

35. Fentolamina se foloseºte sub fomrã de clorhidrat pentru administrare oralã, fiind un blocant

alfa-adrenergic cu efecte mai intense decât: A. dibenamina B. ergometrina C. tolazolina D. ergotamina E. ergocristina

36. Dintre derivaþii de chinazolinã, clorhidratul de 1-(4-amino-6,7-dimetoxi-2-chinazolinil)-4-(2-

furanil-carbonil)-piperazinã are urmãtoarea denumire comercialã: A. prazosin B. tolazolina C. dibenamina D. fenoxibenzamina E. fentolamina

37. Sinteza prazosinului se realizeazã folosind ca materie primã:

A. 3,4-dietilbenzaldehida B. 3,4-dietoxibenzaldehida C. 3,4-difenoxibenzaldehida D. 3,4-dimetoxibenzaldehida E. 3,4-difenilbenzaldehida

38. Prazosinul este un derivat de chinazolinã, care s-a dovedit a fi foarte activ în tratamentul:

A. bronhospasmului B. hipertensiunii arteriale C. afecþiunilor digestive D. afecþiunilor dermatologice E. hipotensiunii arteriale

39. Monometansulfonatul de 1-(4-amino-6,7-dimetoxi-2-chinazolinil)-4-[2,3-dihidro-1,4-benzo-

dioxin-2-il)-carbonil]-piperazinã are urmãtoarea denumire comercialã: A. trimazosin B. tamsulosin C. prazosin D. terazosin E. doxazosin

81

40. Doxazosinul este antagonist selectiv al receptorilor adrenergici: A. alfa-2 B. beta-1 C. alfa-1 D. beta-2 E. alfa2-beta1

41. Clorhidratul de 1-(4-amino-6,7-dimetoxi-2-chinazolinil)-4-[(tetrahidro-2-furanil)-carbonil]-

piperazinã are urmãtoarea denumire: A. tamsulosin B. trimazosin C. prazosin D. terazosin E. doxazosin

42. Terazosinul este un derivat de chinazolinã, care diferã de prazosin prin latenþã foarte micã (15

minute) ºi durata de acþiune mai mare, chiar: A. 48 ore B. 24 ore C. 30 minute D. 2 ore E. 60 minute

43. Terazosinul se administreazã oral, absorbþia digestivã este completã, biodisponibilitate 90%, se

leagã de proteinele plasmatice 94%, iar metabolizarea se face la nivelul: A. nu este modificat B. pancreasului C. stomacului D. rinichiului E. ficatului

44. Esterul acidului 4-(4-amino-6,7,8-trimetoxi-2-chinazolinil)-2-hidroxi-2-metilpropil-1-

piperazin-carboxilic are urmãtoarea denumire comercialã: A. tamsulosin B. terazosin C. trimazosin D. terazosin E. doxazosin

45. Trimazosinul este un blocant alfa1-adrenergic selectiv, utilizat ca antihipertensiv, având pro-

prietãþi asemãnãtoare: A. prazosinului B. trimazosinului C. terazosinului D. doxazosinului E. tamsulosinului

46. Care este denumirea comercialã a compusului (-)-(R)-5-[2-[(2-(orto-etoxi-fenoxi)-etil]-amino]-

propil]-2-metoxi-benzensulfonamida? A. trimazosin B. terazosin C. doxazosin D. tamsulosin E. prazosin

82

47. Tamsulosinul se administreazã oral, absorbþia sa fãcându-se la nivelul: A. splinei B. intestinului subþire C. stomacului D. ficatului E. intestinului gros

48. Primul compus din categoria agenþilor de blocare beta-adrenolitici, obþinut înainte de 1958, a

fost: A. tamsulozinul B. terazosinul C. prazosinul D. pronetalolul E. dicloroisoproterenolul

49. Isoproterenolul, din punct de vedere chimic, este:

A. esterul acidului 3,4-dihidroxi-(izopropilamino)-metil-benzoic B. esterul acidului 3,4-dihidroxi-(izopropilamino)-metil-benzilic C. alcool 3,4-dihidroxi-alfa-[(izopropilamino)-metil]-benzilic D. alcool 3,4-dimetil-alfa-[(izopropilamino]-metil]-benzilic E. alcool 3,4-dietil-alfa-[(izopropilamino)-metil]-benzoic

50. Care este denumirea comercialã a 2-izopropilamino-1-(naft-2il)-etanol?

A. terazosin B. izoproterenol C. prazosin D. pronetalol E. propranolol

51. Pronetalolul, deºi are acþiunea simpatomimeticã intrinsecã mai scãzutã decât cea a dicloroisopro-

terenolului, nu este utilizat în terapeuticã deoarece s-a constatat cã produce tumori la nivelul: A. splinei B. timusului C. ficatului D. pancreasului E. stomacului

52. Cercetãrile efectuate asupra pronetalolului au determinat gãsirea unui compus cu structurã

asemãnãtoare acestuia, având acþiune beta-blocantã, pe care l-a denumit: A. tamsulosin B. terazosin C. prazosin D. timolol E. propranolol

53. Clorhidratul de 1-(izopropilamino)-3-(1-naftiloxi)-2-propanol are urmãtoarea denumire:

A. izoproterenol B. practolol C. propranolol D. nadolol E. timolol

83

54. Propranololul se obþine folosind ca materie primã: A. 1-alfa-naftiloxiacetonã B. 1-beta-naftilacetonã C. 1-alfa-acetofenonã D. 1-beta-benzofenonã E. 1-alfa-naftochinonã

55. Compusul intermediar, obþinut prin bromurarea 1-alfanaftiloxiacetonei, utilizat la sinteza pro-

pranololului, se condenseazã, în continuare, cu: A. dimetilamina B. dietilamina C. propilamina D. isopropilamina E. izobutilamina

56. Datoritã vasoconstricþiei care inhibã efectele vasodilatatoare ale mediatorilor chimici, propra-

nololul este folosit în profilaxia: A. spasmelor digestive B. migrenelor C. crizelor de astm D. edemelor E. tulburãrilor hepatice

57. Compusul 1-(izopropilamino)-3-(o-aliloxi-fenoxi)-propan-2-ol are urmãtoarea denumire co-

mercialã: A. practolol B. timolol C. nadolol D. propranolol E. oxprenolol

58. Maleatul de (S)-1-(terþbutilamino)-3-[(4-morfolino-1,2,5-tiadiazol-3-il)-oxi-[2-propanol] are

urmãtoarea denumire comercialã: A. practolol B. oxprenolol C. timolol D. tamsulosin E. nadolol

59. Timololul nu are activitate simpatomimeticã intrinsecã semnificativã, nici efect deprimant al

miocardului, fãrã acþiune chinidinicã. Este folositã local pentru scãderea: A. colesterolului B. glicemiei C. tonusului muscular D. tensiunii oculare E. capacitãþii de muncã

60. Compusul 2,3-cis-5-[3-(1,1-dimetiletil)-amino-2-hidroxipropoxi)-1,2,3,4-tetrahidro-2,3-nafta-

lendiol are urmãtoarea denumire: A. practolol B. nadolol C. timolol D. pindolol E. metoprolol

84

61. Nadololul este beta-blocant neselectiv utilizat mai mult în tratamentul: A. tulburãrilor respiratorii B. afecþiunilor digestive C. hipertensiunii arteriale D. tulburãrilor de vedere E. hipotensiunii

62. Care este denumirea comercialã a compusului: 1-(indol-4il-oxi)-3-(izopropilamino)-2-propanol?

A. nadolol B. alprenolol C. carteolol D. pindolol E. timolol

63. Clorhidratul de 1-(o-alilfenoxi)-3-(izopropilamino)-2-propanol are urmãtoarea denumire co-

mercialã: A. alprenolol B. carteolol C. pindolol D. nadolol E. timolol

64. Care este structura chimicã a alprenololului?

A.

OH

OH

O – CH2 – CH – CH2 – NH – CH(CH3)2

OH

B.

NH

O – CH2 – CH – CH2 – NH – CH(CH3)2

OH

C.

NH

O

O – CH2 – CH – CH2 – NH – C(CH3)3

OH

D.

CH2 – CH = CH2

OCH2 – CH – CH2 – NH – CH(CH3)2

E.

O – CH2 – CH – COOH

OH

65. Alprenololul blocheazã în mod neselectiv receptorii adrenergici:

A. alfa2 B. beta1 C. alfa1 ºi beta2 D. alfa1 E. beta2

85

66. Prin legarea receptorilor beta2 la nivelul aparatului juxtaglomerular, alprenololul inhibã produ-cerea:

A. ergotoxinei B. ergotaminei C. progesteronului D. ergometrinei E. reninei

67. Care este denumirea clorhidratului de 5-[3-(terþ-butilamino)-2-hidroxipropoxi]-3,4-dihidro-

carbostiril? A. nadolol B. alprenolol C. carteolol D. pindolol E. timolol

68. Care este structura chimicã a carteololului?

A.

CH3

CH3

OCH2CH2N

B.

NH

O

OCH2CH2 – N(CH3)2

C.

OCH2CH2 – N(CH3)2

CH2 – CH = CH2

D.

N O

OCH2CH – CH2 – NH – C(CH3)2

OH

E.

OCH2 – CH – COOH

OH

69. Carteololul este un agonist adrenergic:

A. beta1 B. neselectiv C. alfa2 D. beta2 E. alfa1

70. Dupã un tratament de lungã duratã eficacitatea carteololului se poate:

A. micºora B. creºte C. anula D. slãbi E. stimula

86

71. Denumire comercialã a (±)-1-(terþbutilamino)-3-(tiocroman-8il-oxi)-2-propanol este urmãtoarea: A. pindolol B. nadolol C. sotalol D. tertatolol E. timolol

72. Tertatololul are urmãtoarea structurã chimicã:

A.

SOCH2 – CH – CH2 – NH – C(CH3)3

OH

B.

SOCH2CH2OH

C.

OCH2CH2 – O – CH2 – NH(CH3)2

D.

CH2 – CH = CH2

E.

OCH2CH2 – O – CH2 – NH(CH3)2 73. Denumirea comercialã a compusului N-[4-[1-hidroxi-2-[(1-metil-etil)-amino]-etil]-fenil]-

metan-sulfonamidã este: A. nadolol B. timolol C. sotalol D. pindolol E. tertatolol

74. Sotalolul nu trebuie asociat cu antidepresive triciclice, sau cu alcool, deoarece pot apãrea:

A. anurie B. tulburãri hepatice C. tulburãri digestive D. bronhospasm E. aritmii ventriculare

75. Care este structura chimicã a sotalolului?

A.

NH2

CH2CH2 – NH – CH(CH3)2

B.

NH – SO2CH3

CH – CH2 – NH – CH(CH3)2

OH

87

C.

NH – CO2 – CH3

CH – CH2 – NH2

OH

D.

NH – CO – CH3

CH – CH2 – NH – CH(CH3)2

OH

E.

NH – SO3H

CH2 – CH = CH2 76. Sulfatul de 1-(terþbutilamino)-3-(o-ciclopentilfenoxi)-2-propanol are urmãtoarea denumire co-

mercialã: A. timolol B. nadolol C. pindolol D. penbutolol E. alprenolol

77. Penbutololul este un blocant beta-adrenergic de 4 ori mai activ decât propranololul, iar efectul

sãu antihipertensiv este mai intens decât cel produs de propranolol de: A. 5 ori B. 3 ori C. 10 ori D. 20 ori E. egal

78. Penbutololul are timpul de înjumãtãþire plasmatic, la pacienþii normali, de aproximativ:

A. 24 ore B. 30 min C. 5 ore D. 10 min E. 10 ore

79. Prototipul medicamentelor beta1-blocante selectiv, folosit la un moment dat pe scarã largã ca

beta1-blocant cardioselectiv este: A. sotalolul B. penbutololul C. timololul D. nadololul E. practololul

80. Practololul, din punct de vedere chimic, este:

A. 4’-[2-amino-3-(izopropilamino)-propoxi]-acetamida B. 4’-[2-hidroxi-3-(izopropilamino)-propoxi]-acetanilida C. 4’-[2-nitro-3-(izopropilamino)-propoxi]-acetamida D. 4’-[2-hidroxi-3-(izobutilamino)-butoxi]-acetanilida E. 4’-[2-amino-3-(izobutilamino)-butoxi]-acetamida

88

81. Deoarece practololul produce numeroase efecte secundare, ºi mai ales datoritã toxicitãþii sale, astãzi se utilizeazã din ce în ce mai puþin, numai sub strictã supraveghere medicalã, în tratarea:

A. infarctului de miocard B. bradicardiei C. insuficienþei renale D. aritmiei cardiace E. astmului bronºic

82. Atenololul, din punct de vedere chimic, este:

A. 2-[p-[2-hidroxi-3-(izopropilamino)-propoxi]-fenil]-acetamidã B. 2-[p-[2-amino-3-(izopropilamino)-propil]-fenil]-acetamidã C. 2-[p-[2-nitro-3-(izobutilamino)-butil]-fenil]-acetamidã D. 2-[p-[2-hidroxi-3-(izopropilamino)-propil]-benzil]-acetamidã E. 2-[p-[2-hidroxi-3-(izobutilamino)-butil]-benzil]-acetamidã

83. Atenololul este un beta1-blocant, care acþioneazã preferenþial pe receptorii adrenergici beta1 de

la nivelul: A. aparatului digestiv B. plãmânului C. cordului D. rinichiului E. creierului

84. Care este denumirea compusului 1-(izopropilamino)-3-[p-(2-metoxietil)-fenoxi]-2-propanol?

A. practolol B. nadolol C. timolol D. sotalol E. metoprolol

85. Care este structura chimicã a metoprololului?

A.

OCH2CH2 – NH(CH3)2

OCH3

B.

OCH2 – CH – CH2 – NHCH(CH3)2

CH2CH2 – OCH3

OH

C.

CH2CH2NH2

CH2CH2OCH3

D.

OCH2CH2NH2

OCH2CH2OCH3

89

E.

O – CH2CH2NH(CH3)2

CH2CH2OCH3 86. Denumirea comercialã a compusului N-[3-acetil-4-[2-hidroxi-3-[(1-metiletil)-amino]-propoxi]-

fenil]-butaminã este: A. timolol B. sotalol C. metoprolol D. acebutolol E. practolol

87. Esterul acidului (±)-4-[2-hidroxi-3-[(1-metiletil)-amino]-propoxi]-metil-benzenpropanoic are

urmãtoarea denumire: A. esmolol B. metoprolol C. timolol D. acebutolol E. nadolol

88. Esmololul are acþiune de blocare adrenergicã beta1-selectivã, are o perioadã de înjumãtãþire de

2 minute, iar durata de acþiune este: A. lungã B. medie C. scurtã D. nulã E. foarte scurtã

89. Clorhidratul de 1-[4-[2-(ciclopropilmetoxi)-etil]-fenoxi]-3-[(1-metiletil)-amino]-2-propanol are

urmãtoarea denumire: A. timolol B. nadolol C. practolol D. propranolol E. betaxolol

90. Betaxololul este un adrenolitic beta1-selectiv cu acþiune asemãnãtoare:

A. propranololului B. timololului C. practololului D. metoprololului E. esmololului

91. Care este denumirea comercialã a compusului (±)-1-[[α-(2-izopropoxietoxi)-p-tolil]-oxi]-3-

(izopropilamino)-2-propanolului? A. bisoprolol B. practolol C. metaprolol D. esmolol E. timolol

90

92. Care este structura chimicã a bisoprololului?

A.

CH2 – CH2 – O – CH(CH3)2

OCH2 – CH2 – NH – CH(CH3)2

B.

CH2 – CH2 – CH(CH3)2

CH2CH2 – NH – CH(CH3)2

C.

CH2 – OCH2CH2 – O – CH(CH3)2

OCH2 – CH – CH2 – NH – CH(CH3)2

OH

D.

CH2CH2 – NH2

CH2CH2 – CH2 – NH2

E.

CH2 – O – CH2 – CH(CH3)2

OCH2 – CH2CH2 – NH – CH(CH3)2 93. Care este structura chimicã a celiprololului?

A.

NH2

OCH2 – CH – CH2CH2 – NH – C(CH3)3

OH

B.

NH – CO – CH3

OCH2 – CH2 – CH2 – NH2

C.

NH – CO – C4H9

OCH2CH2CH3

D.

NH – CH3

OCH2CH2 – O – CH2CH3

E.

NH – CO – N

OCH2 – CH – CH2 – NH – C(CH3)3

COCH3

C2H5

C2H5

OH

91

94. Clorhidratul de 3-[3-acetil-4-[3-(terþ-butilamino)-2-hidroxipropoxi]-fenil]-1,1-dietiluree are urmãtoarea denumire:

A. bisoprolol B. celiprolol C. metoprolol D. esmolol E. timolol

95. Celiprololul este un beta1-blocant selectiv, cu activitate simpatomimeticã intrinsecã. Are ºi efect

vasodilatator ºi bronhodilatator datoritã efectului alfa2-adrenolitic slab. Este utilizat în tratamentul: A. afecþiunilor renale B. dermatozelor C. afecþiunilor digestive D. hipertensiunii arteriale E. tulburãrilor de circulaþie

96. Care este structura chimicã a talinololului?

A.

NH – CO – NH –

OCH2 – CH – CH2 – NH – C(CH3)3

OH

B.

NH – CO – CH3

OCH2 – CH2 – CH2 – NH – CH(CH3)2

C.

NH – CO – NH – C(CH3)3

OCH2 – CH2 – NH – CHCH3

CH3

D.

NH – CO – CH3

CH2CH2 – CH2 – NC2H5

C2H5

E.

NH – CO – NH –

OCH3 97. Care este denumirea comercialã a compusului α,α’-(iminodimetilen)-bis-[6-fluoro-[2-croman-

metanol]? A. bisoprolol B. celiprolol C. nebivolol D. esmolol E. timolol

92

98. Nebivololul este un compus beta-adrenolitic neselectiv ºi alfa-adrenolitic folosit în tratamentul

hipertensiunii arteriale esenþiale; este contraindicat în tulburãri ale funcþiei: A. respiratorii B. cardiace C. digestive D. renale E. hepatice

99. Alcoolul alfa-[1-(terþbutilamino)-etil]-2,5-dimetoxi-benzilic are urmãtoarea denumire:

A. nebivolol B. butoxamina C. esmolol D. timolol E. bisoprolol

100. Clorhidratul de 5-[1-hidroxi-2-[(1-metil-3-fenilpropil)-amino]-etil]-salicilamidã are urmã-

toarea denumire: A. bisoprolol B. esmolol C. nebivolol D. labetalol E. butoxamina

93

4. SISTEMUL NERVOS VEGETATIV SISTEMUL NERVOS SIMPATIC (Sistemul adrenergic)

SIMPATOLITICE (Adrenolitice)

Complement multiplu 101. Carvedilolul este un beta-blocant neselectiv ºi alfa-adrenolitic cunoscut ºi sub urmãtoarele de-

numiri: A. dilatrend B. trandate C. kredex D. coreg E. labetalol

102. Carvedilolul este un beta-blocant neselectiv indicat în tratamentul:

A. insuficienþei renale B. insuficienþei cardiace C. disfuncþiei ventriculare stângã D. tulburãrilor de circulaþie E. tulburãrilor de comportament

103. Reacþiile adverse produse de carvedilol se manifestã prin:

A. tahicardie B. astenie C. hipotensiune D. edeme generalizate E. tulburãri digestive

104. Labetalolul are urmãtoarele sinonime:

A. coreg B. normodyne C. dilatrend D. trandate E. kredex

105. Labetalolul este un beta-blocant neselectiv utilizat în tratamentul:

A. hipertensiunii arteriale B. bronºitei cronice C. tulburãrilor digestive D. afecþiunilor dermatologice E. feocromocitomului

106. Nebivololul este un beta-adrenolitic neselectiv ºi alfa-adrenolitic folosit în tratamentul

hipertensiunii arteriale. Este contraindicat în: A. tulburãri ale funcþiei hepatice B. insuficienþã cardiacã netratatã C. astm bronºic D. afecþiuni renale E. dermatite alergice

94

107. Efectele secundare produse de nebivolol se manifestã prin: A. tahicardie B. hemoragie internã C. cefalee D. vertij E. greaþã

108. Dupã administrare de nebivolol, în cazuri foarte rare, pot apãrea efecte adverse tipice ale beta-

adrenoliticelor manifestate prin: A. hipertensiune B. puls scãzut C. puls crescut D. insuficienþã cardiacã E. hipotensiune

109. Metabolizarea celiprololului are loc în ficat în proporþie de 1-2%, metaboliþii fiind:

A. inactivi B. activi C. cardioneselectivi D. antidepresivi E. cardioselectivi

110. În timpul tratamentului cu celiprolol pot apãrea urmãtoarele reacþii adverse:

A. hipertensiune B. tulburãri digestive C. hipotensiune D. stãri depresive E. tahicardie

111. Celiprololul este contraindicat în:

A. bloc atrioventricular B. blocaj renal C. hipotensiune arterialã D. hipertensiune arterialã E. astm bronºic (formã severã)

112. Celiprololul este un beta1-blocant selectiv, cu activitate simpatomimeticã intrinsecã. Este

utilizat în: A. tratamentul hipotensiunii arteriale B. tratamentul hipertensiunii arteriale C. afecþiuni digestive D. afecþiuni virotice E. profilaxia crizelor de anginã pectoralã

113. Celiprololul este un beta1-blocant, având urmãtoarele sinonime:

A. nebilet B. celectol C. cordanum D. celiprol E. selectol

95

114. Bisoprololul are urmãtoarele sinonime: A. concor B. nebilet C. celiprol D. selectol E. zebeta

115. Bisoprololul este un medicament beta-adrenolitic utilizat în tratamentul:

A. unor afecþiuni renale B. insuficienþei cardiace C. afecþiunilor digestive D. anginei pectorale E. hipertensiunii arteriale

116. Bisoprololul este contraindicat în:

A. insuficienþã cardiacã decompensatã B. astm bronºic C. anginã pectoralã D. hipertensiune avansatã E. bradicardie

117. Reacþiile adverse produse de bisoprolol se manifestã prin:

A. tahicardie B. bloc atrio-ventricular C. crampe musculare D. halucinaþii E. tulburãri digestive

118. Betaxololul este un blocant beta1-selectiv folosit pentru tratamentul:

A. hipertensiunii arteriale B. hipotensiunii arteriale C. aritmiilor D. afecþiunilor coronariene E. glaucomului

119. Reacþiile adverse produse de betaxolol apar în caz de supradozare ºi se manifestã prin:

A. hiperglicemie B. bradicardie C. hipoglicemie D. ischemie cardiacã E. hipotensiune

120. Reacþiile adverse produse de esmolol se manifestã, în caz de supradozare, prin:

A. tahicardie B. stop cardiac C. bradicardie D. hipotensiune arterialã E. pierderea cunoºtinþei

121. Esmololul are acþiune de blocare adrenergicã beta1-selectivã, fiind utilizat în principal în:

A. controlul evaluãrii funcþiei ventriculului B. tahicardie supraventricularã C. flutter atrial D. aritmii supraventriculare E. bradicardie

96

122. Acebutololul este un agent beta1-blocant cardioselectiv contraindicat în: A. insuficienþã cardiacã B. tahicardie C. bradicardie severã D. tulburãri digestive E. bloc atrio-ventricular

123. Acebutololul este un agent beta1-blocant cardioselectiv indicat în tratamentul:

A. hipertensiunii arteriale B. hipotensiunii arteriale C. anginei pectorale D. tulburãrilor de circulaþie E. extrasistolelor

124. Acebutololul are urmãtoarele sinonime:

A. brevibloc B. sectral C. prent D. monitan E. neptal

125. Metoprololul are urmãtoarele sinonime:

A. beloc B. betaloc C. esmolol D. bloxan E. lopresol

126. Metoprololul este un beta1-blocant cardio-selectiv indicat în tratamentul:

A. tulburãrilor hepatice B. aritmii ventriculare C. anginei de efort D. tulburãrilor digestive E. hipertensiunii arteriale

127. Atenololul este beta-blocant cardioselectiv cunoscut ºi sub urmãtoarele sinonime:

A. beloc B. vascoten C. tenormin D. tenoret E. atenosan

128. Atenololul este un beta1-blocant selectiv utilizat în tratamentul:

A. hipertensiunii arteriale B. anginã pectoralã C. aritmii cardiace D. infarct de miocard E. tulburãrilor hepatice

129. Penbutololul are urmãtoarele sinonime:

A. practolol B. levatol C. atenolol D. coreg E. tenorel

97

130. Penbutololul este un antagonist neselectiv al receptorilor beta1 ºi beta2; antagonizeazã efectele izoproterenolului asupra ritmului cardiac este mai intens decât propranololul ca:

A. antitusiv B. blocant beta-adrenergic C. antialergic D. antihipertensiv E. antiemetic

131. Printre reacþiile adverse pe care le dã sotalolul menþionãm:

A. hipoglicemie B. vertij C. stimulare SNC D. parestezii E. tulburãri de somn

132. De menþionat este faptul cã sotalolul nu trebuie asociat cu:

A. luminal B. antidepresive triciclice C. fenilbutazonã D. ciclofosfamidã E. alcool

133. Datoritã acþiunii de blocare a receptorilor beta, sotalolul poate agrava:

A. sensibilitatea la alergeni B. senzaþia de somn C. afecþiunile digestive D. afecþiunile hepatice E. reacþiile anafilactice

134. Sotalolul este contraindicat în:

A. insuficienþã cardiacã severã B. bloc atrioventricular C. hipotensiune arterialã D. bradicardie E. hipertensiune arterialã

135. Sotalolul are acþiune beta-blocantã, fiind indicat în:

A. hipertensiune arterialã B. tahicardie C. anginã pectoralã D. bradicardie E. hipertiroidism

136. Sotalolul are urmãtoarele sinonime:

A. darob B. etarvan C. gilucor D. atenosan E. sotalex

137. Pornind de la 8-metoxi-4-tiocromonã se poate obþine un compus cu structurã chimicã ºi acþiune

farmacologicã asemãnãtoare tertatololului. Aceastã sintezã comportã mai multe etape, în care s-au evidenþiat urmãtorii compuºi intermediari:

A. 8-metoxi-4-tiocromanol B. 8-hidroxi-4-tiocromanol

98

C. 3-(4-hidroxi-8-tiocromaniloxi)-1,2-epoxipropan D. 8-amino-4-tiocromanol E. 8-nitro-4-tiocromanol

138. Tertatololul este beta-adrenolitic neselectiv utilizat în tratamentul:

A. hipotensiunii arteriale B. hipertensiunii arteriale C. tulburãri digestive D. anginei pectorale E. tulburãri de ritm cardiac

139. Cercetãrile farmacologice au demonstrat cã tertatololul induce:

A. creºterea natriurezei B. creºterea debitului cardiac C. creºterea diurezei D. creºterea vitezei de filtrare glomerularã E. vasodilataþie renalã

140. Deºi carteololul este folosit sub formã de soluþie oftalmicã, este contraindicat în:

A. bronhopneumopatii B. insuficienþã cardiacã C. bronºite obstructive D. anginã pectoralã E. hipertensiune arterialã

141. Carteololul are urmãtoarele sinonime:

A. corgard B. carteol C. aptin D. visken E. cartrol

142. Carteololul este un antagonist beta-adrenergic neselectiv indicat în:

A. hipertensiune ocularã B. hipotensiune arterialã C. bronhospasm D. ulcer gastric E. glaucom cronic

143. Alprenololul este un beta-blocant neselectiv folosit în tratamentul:

A. hipertensiunii arteriale B. fibrilaþiei atriale C. edemelor D. bradicardiei E. tahicardiei ventriculare

144. Alprenololul are urmãtoarele sinonime:

A. carteol B. aptin C. corgard D. gubemal E. visken

99

145. Pindololul este bine tolerat de organism, efectele secundare fiind asemãnãtoare cu alþi beta-blocanþi, manifestate prin:

A. tulburãri gastrointestinale B. obosealã C. tulburãri de comportament D. cefalee E. vertij

146. Pindololul este un beta-blocant neselectiv indicat în:

A. hipertensiune arterialã B. hipotensiune arterialã C. tahicardie paroxisticã D. anginã pectoralã E. sindrom Parkinson

147. Nadololul este un beta-blocant neselectiv contraindicat în:

A. tulburãri digestive B. astm bronºic C. afecþiuni hepatice D. bradicardie E. insuficienþã cardiacã

148. Nadololul are urmãtoarele sinonime:

A. visken B. corgard C. carteol D. solgol E. aptin

149. Caracteristica structuralã comunã a substanþelor beta-blocante cardioselective este:

A. prezenþa unui substituent în poziþia „para“ a ciclului aromatic B. prezenþa unei catene alchilice mari C. absenþa unui substituent în poziþia „orto“ D. absenþa substituenþilor de pe ncleul aromatic E. absenþa substituenþilor în poziþia „meta“

150. Timololul este un beta-andrenolitic neselectiv utilizat:

A. pentru scãderea tensiunii intraoculare B. ca stimulent SNC C. ca antihipertensiv D. decongestionant nazal E. antitermic

151. Timololul este beta-adrenolitic neselectiv cunoscut ºi sub urmãtoarele denumiri comerciale:

A. coretal B. blocadren C. solgol D. noval E. timoptic

152. Oxprenololul are urmãtoarele sinonime:

A. blocadren B. noval C. coretal D. timoptic E. trasicol

100

153. Oxprenololul este un beta-blocant neselectiv utilizat în: A. anginã pectoralã B. feocromocitom C. tahicardie D. bradicardie E. tulburãri de ritm cardiac

154. Oxprenololul este un beta-blocant care nu se administreazã bolnavilor cu:

A. insuficienþã renalã B. astm bronºic C. tulburãri hepatice D. emfizem pulmonar E. insuficienþã cardiacã

155. Dupã administrare de doze mari, de 4-hidroxi-propranolol, pot apãrea reacþii adverse mani-

festate prin: A. erupþii cutanate B. astenie C. hipertensiune arterialã D. bradicardie E. hipotensiune arterialã

156. Se pare cã 4-hidroxipropranololul potenþeazã efectele farmacologice ale propranololului. Se

eliminã sub formã conjugatã cu acidul glucuronic: A. pe cale renalã B. pe cale digestivã C. prin piele D. prin bilã E. prin mucoase

157. Propranololul este un beta-adrenolitic neselectiv având spectru larg de acþiune. Este indicat în:

A. anginã pectoralã B. hipertensiunea arterialã C. hipotensiunea arterialã D. aritmii cardiace E. profilaxia migrenelor

158. Propranololul se obþine în urma reacþiei dintre:

A. 1-α-naftiloxiacetonã B. bromurã de potasiu C. brom D. propilaminã E. izopropilamina

159. Propranololul are urmãtoarele sinonime:

A. inderal B. coretal C. dociton D. timolol E. obsidan

101

160. Reacþiile adverse ale tamsulosinului se manifestã prin:

A. cefalee B. tulburãri digestive C. astenie D. hipertensiune arterialã E. hipotensiune arterialã

161. Tamsulosinul determinã creºterea fluxului urinar maxim prin reducerea tensiunii în muscu-

latura netedã din: A. vezica biliarã B. prostatã C. vezica urinarã D. stomac E. uretrã

162. Tamsulosinul are urmãtoarele sinonime:

A. trimazosin B. amsulosin C. hytrin D. omnic E. flomax

163. Terazosinul este un derivat de chinazolinã antagonist selectiv al receptorilor alfa1-adrenergici

folosit ca antihipertensiv: A. creºte rezistenþa vascularã perifericã B. scade rezistenþa vascularã perifericã C. creºte tonusul vezicii urinare D. reduce tonusul vezicii urinare E. amelioreazã dinamica vezicalã ºi simptomatologia în adenomul de prostatã

164. Reacþiile adverse produse de terazosin se manifestã prin:

A. astenie B. congestie nazalã C. hipotensiune ortostaticã D. hipertensiune arterialã E. somnolenþã

165. Doxazosinul are urmãtoarele sinonime:

A. cardura B. tamsulosin C. dozasin D. zoxon E. kamiren

166. Doxazosinul este un antagonist selectiv al receptorilor alfa1-adrenergici, care acþioneazã prin:

A. creºterea rezistenþei B. scãderea rezistenþei periferice C. creºterea tensiunii arteriale D. scãderea tensiunii arteriale E. tahicardie

102

167. Prazosinul este un derivat de chinazolinã cu acþiune antihipertensivã prin blocare alfa1-se-

lectivã. Prazosinul provoacã: A. contracþie arterialã ºi venoasã B. dilataþie arterialã ºi venoasã C. bradicardie D. tahicardie moderatã E. spasme musculare

168. Prazosinul este un derivat de chinazolinã indicat în:

A. hipertensiunea arterialã B. hipotensiunea arterialã C. insuficienþã cardiacã D. tulburãri hepatice E. tulburãri de circulaþie

169. Sinteza prazosinului foloseºte ca materie primã 3,4-dimetoxibenzaldehida ºi comportã mai

multe etape, în care rezultã urmãtorii compuºi intermediari: A. 3,4-dimetoxi-6-nitrobenzaldehida B. acid 3,4-dimetoxi-6-amino-benzoic C. amida acidului 3,4-dimetoxi-6-aminobenzoic D. imida acidului 3,4-dimetoxi-6-nitrobenzoic E. 6,7-dimetoxi-6-nitrobenzaldehida

170. Prazosinul are urmãtoarele sinonime:

A. adversuten B. hytrin C. minipress D. amsulosin E. hypovase

171. Fentolamina este un blocant alfa-adrenergic utilizat pentru:

A. prevenirea formãrii edemelor B. prevenirea HTA C. tratamentul unor afecþiuni digestive D. în tratamentul tulburãrilor circulatorii cu ischemie E. în tratamentul unor afecþiuni vasculare periferice

172. Fentolamina se obþine prin condensarea urmãtorilor compuºi:

A. N-o-hidroxianilina B. N-m-hidroxifenil-N-p-metilfenil-glicolului C. etilendiamina D. N-p-metilfenilglicolul E. dietilaminoetanol

173. Dintre efectele alfa-adrenolitice ale tolazolinei menþionãm:

A. vasoconstricþiei arteriolarã B. vasodilataþie arteriolarã C. scãderea temperaturii corpului D. hiperemie la nivelul extremitãþilor E. creºterea temperaturii cutanate

103

174. Tolazolina este bine absorbitã dupã administrare oralã:

A. este total metabolizatã B. are biotransformare redusã C. produºii de degradare rezultaþi sunt foarte activi D. se eliminã prin urinã în mare mãsurã nemetabolizatã E. se eliminã prin transpiraþie

175. Tolazolina se obþine prin sintezã în urma reacþiei dintre:

A. benzen B. toluen C. aldehida aceticã D. anhidrida aceticã E. aldehidã formicã

176. Reacþiile adverse produse de tolazolinã se manifestã prin:

A. tahicardie B. tulburãri digestive C. palpitaþii D. bradicardie E. aritmii

177. Tolazolina are urmãtoarele sinonime:

A. dibenamina B. divascol C. perifen D. pridazol E. priscol

178. Fenoxibenzamina determinã blocarea ireversibilã a receptorilor alfa-adrenergici, efectele sale

constând în: A. scãderea rezistenþei periferice B. tahicardie C. creºterea debitului cardiac D. hipotensiunea ortostaticã E. bradicardie

179. Fenoxibenzamina este capabilã sã blocheze:

A. adrenalina B. receptorii serotoninergici C. histamina D. atropina E. acetilcolina

180. Dintre efectele secundare, ale fenoxibenzaminei, mai frecvent întâlnite menþionãm:

A. miozã B. bradicardie C. tahicardie D. midriazã E. congestie nazalã

104

181. Fenoxibenzamina este utilizatã în tratamentul:

A. afecþiunilor vasculare periferice B. afecþiunilor hepatice C. insuficienþei circulatorii periferice D. afecþiunilor digestive E. degerãturilor

182. Fenoxibenzamina este indicatã în:

A. pregãtirea preoperatorie a pacienþilor cu feocromocitom B. pregãtirea postoperatorie, în general C. tratamentul postoperator al pacienþilor cu afecþiuni cardiace D. tratamentul cronic al pacienþilor cu afecþiuni digestive E. tratamentul cronic al pacienþilor cu tumori inoperabile

183. Principalele substanþe din clasa beta-haloalchilaminelor sunt:

A. tolazolina B. dibenamina C. fentolamina D. fenoxibenzamina E. prazosinul

184. Care sunt denumirile comerciale ale dietilamidei acidului lisergic?

A. metisergid B. methergin C. metilergometrina D. lisergid E. L.S.D.25

185. Lisergidul are proprietãþi psihotomimetice ºi halucinogene, producând simptome

asemãnãtoare schizofreniei: A. depersonalizare B. stãri de excitare C. depresie D. vertij E. euforie

186. Metisergida produce o serie de efecte secundare, dar toate de intensitate micã. Dintre acestea

amintim: A. somnolenþã B. dureri epigastrice C. euforie D. crampe musculare E. tulburãri psihice

187. Metisergida trebuie utilizatã numai sub supraveghere medicalã deoarece administrarea sa timp

îndelungat predispune la apariþia fibrozei: A. hepatice B. retroperitoneale C. uterine D. pleuropulmonare E. renale

105

188. Metilergometrina are urmãtoarele sinonime:

A. lisergid B. metilergonovina C. sansert D. methergin E. tolazolinã

189. Egometrina are urmãtoarele sinonime:

A. ergonovina B. ergotrat C. ergobazina D. nicerium E. ergomet

190. Acþiunea principalã a ergometrinei se manifestã printr-o stimulare a contracþiilor uterine,

ceea ce determinã utilizarea sa ca: A. ocitocic B. hemostatic uterin C. depresiv SNC D. excitant SNC E. analgezic

191. Ergometrina, alcaloid izolat din cornul de secarã, este indicatã în:

A. profilaxia adenomului de prostatã B. ca analgezic, asociat cu morfina C. profilaxia ºi controlul metroragiilor postpartum D. antiinflamator nesteroidian E. involuþie uterinã imperfectã

192. Acþiunea nicergolinei este asemãnãtoare dihidroergotoxinei, fiind indicat în:

A. insuficienþã circulatorie cerebralã ºi perifericã B. insuficienþã coronarianã C. migrenã D. infarct de miocard E. demenþã senilã

193. Nicergolina se absoarbe dupã administrare oralã ºi parenteralã. La nivelul þesuturilor, dar mai

ales în ficat, au loc procese de: A. oxidare B. hidrolizã C. halogenare D. ruperea legãturilor esterice E. demetilare

194. Reacþiile adverse produse de dehidroergotoxinã apar foarte rar sub formã de:

A. euforie B. greaþã, însoþitã de vomã C. cefalee D. crampe abdominale E. erupþii cutanate

106

195. Dihidroergotoxina este parþial metabolizatã la nivelul ficatului ºi se eliminã prin:

A. piele B. bilã C. urinã D. plãmâni E. fecale

196. Dihidroergotoxina este indicatã în:

A. tulburãri de circulaþie B. tulburãri de comportament C. arteriopatii ale membrelor inferioare D. tulburãri vasomotorii E. ischemie cerebralã

197. Dihidroergotoxina este un amestec de alcaloizi, din grupa ergotoxinei, dihidrogenaþi la C9-C10:

A. dihidroergotamina B. dihidroergometrina C. dihidroergocornina D. dihidroergocriptina E. dihidroergocristina

198. Dihidroergotoxina are urmãtoarele sinonime:

A. secatoxin B. ergoceps C. ergotract D. hidergine E. redergin

199. Dihidroergotamina are urmãtoarele sinonime:

A. dihydergot B. ergoceps C. ergotonin D. secatoxin E. tonopres

200. Nicergolina are urmãtoarele sinonime:

A. nicerium B. secatoxin C. sermion D. ergoceps E. varson

201. Dihidroergotamina este indicatã în:

A. hipotensiune ortostaticã B. migrene C. parkinsonism D. depresii E. profilaxia postoperatorie a trombozei venelor profunde ºi a emboliei pulmonare

202. Reacþiile adverse produse de dihidroergotaminã se manifestã prin:

A. greaþã, vomã B. tulburãri de circulaþie C. ameþeli

107

D. urticarie E. dureri precordiale

203. Ergotamina are urmãtoarele sinonime: A. gynergen B. cornhidral C. codergocrin D. varson E. cofedol

204. Ergotamina este indicatã în:

A. profilaxia ºi controlul metroragiilor postpartum B. crampe abdominale C. hemoragii în cazul operaþiilor cezariene D. hipotensiune ortostaticã E. metroragii grave

205. Ergotamina trebuie utilizatã timp scurt pentru a preveni apariþia intoxicaþiei cronice

(ergotism), care se manifestã prin: A. crampe abdominale B. vasodilataþie perifericã C. vasoconstricþie perifericã D. hipotensiune ortostaticã E. tulburãri nervoase

206. Ergotamina nu se foloseºte în:

A. metroragii grave B. insuficienþã renalã ºi hepaticã C. cardiopatie ischemicã D. afecþiuni vasculare periferice E. sarcinã ºi alãptare

207. Alcaloizii din cornul de secarã au structurã chimicã complexã, ei fiind derivaþ ai acizilor:

A. ergometrinei B. ergolinei C. izolisergic D. lisergidului E. lisergic

208. Alcaloizii din ergot sunt împãrþiþi în mai multe grupe, astfel:

A. ergocristinã B. ergotaminã C. ergocorninã D. ergotoxinã E. ergometrinã

209. Alcaloizii din cornul de secarã au acþiune alfa-adrenoliticã, care se manifestã prin:

A. vasoconstricþie arterialã, venoasã ºi carotidianã B. scãderea presiunii în arterele craniene ºi intracraniene C. vasodilataþie D. creºterea presiunii în arterele craniene E. tulburãri digestive

108

210. Simpatoliticele sunt acele substanþe medicamentoase care blocheazã efectele activãrii

sinapselor simpatice de la nivelul: A. musculaturii netede B. musculaturii scheletice C. miocardului D. glandelor exocrine E. ficatului

211. Neurosimpatoliticele produc efectele lor prin stabilizarea membranei neuronale sau a membra-

nelor veziculelor de stocare. Ele acþioneazã indirect prin împiedicarea eliberãrii de norepine-frinã la nivelul terminaþiilor nervoase simpatice. Neurosimpatoliticele acþioneazã prin meca-nisme diferite, astfel:

A. umplerea depozitelor de mediatori chimici din terminaþiile nervoase simpatice B. golirea (depletirea) depozitelor de mediatori chimici din terminaþiile nervoase simpatice C. stimularea biosintezei mediatorilor chimici D. inhibarea biosintezei mediatorilor chimici E. inhibarea eliberãrii de norepinefrinã din depozitele granulare

212. Efectele neurosimpatoliticelor la nivelul diferitelor aparate ºi sisteme se manifestã prin:

A. tahicardie, hipertensiune B. bradicardie, hipotensiune, vasodilataþie C. bronhoconstricþie D. hipersecreþie glandularã E. mioza

213. Rezerpina este un alcaloid extras din diferite specii de Ranwolfia (fam. Apocinaceae), care

produce: A. tahicardie B. bradicardie C. scãderea activitãþii reninei D. hipotensiune arterialã E. scãderea rezistenþei vasculare periferice

214. Rezerpina este indicatã în:

A. anxietate B. tulburãri vegetative C. tulburãri hepatice D. afecþiuni dermatologice E. hipertensiune arterialã

215. Reacþiile adverse produse de rezerpinã se manifestã prin:

A. somnolenþã, cefalee B. excitaþie SNC C. hipotermie D. tulburãri digestive E. sindrom neurologic parkinsonian

216. Administrarea prelungitã de rezerpinã produce:

A. apariþia cancerului de sân B. hipertensiune C. retenþie hidrosalinã D. tahicardie E. activarea bolii ulceroase

109

217. Guanetidina are urmãtoarele sinonime:

A. raunervil B. abapressin C. sanotensin D. octadin E. ismelin

218. Guanetidina este un derivat al guanidinei care se obþine, prin sintezã, din cicloheptanonã prin

tratare cu hidroxilamina, rezultând: A. cetoximã B. lactamã C. lactimã D. octahidroazocina E. octahidroazociniletilamina

219. Guanetidina se foloseºte numai în cazuri de hipertensiune severã, sau când pacientul nu

rãspunde la tratamentul fãcut cu alte antihipertensive. Este considerat ca medicament de rezervã pentru:

A. sindromul Raynaud B. forme severe de hipotensiune C. afecþiuni hepatice D. congestie cerebralã E. forme medii ºi severe de hipertensiune

220. Reacþiile adverse produse de guanetidinã se manifestã prin:

A. hipotensiune ortostaticã B. edeme C. bronhospasm D. astenie, disurie, fenomene depresive E. hipertensiune

221. Metildopa are urmãtoarele sinonime:

A. presinol B. farcodopa C. dopegyt D. bretylol E. aldomet

222. Metildopa, din punct de vedere chimic este:

A. 3-amino-beta-metil-tirozinã B. 3-hidroxi-alfa-metil-tirozinã C. 3-nitro-alfa-hidroxi-tirozinã D. L-3-(3,4-dihidroxifenil)-2-metilalaninã E. D-3-(3,4-diaminofenil)-2-metilalaninã

223. Metildopa se obþine prin sintezã folosind ca materie primã 3-metoxi-4-hidroxifenilacetona,

trecând prin mai multe etape în care rezultã urmãtorii intermediari: A. alfa-nitrovanililpropionitril B. alfa-hidroxivanililpropionitril C. beta-hidroxibenzilpropionitril D. alfa-aminovanililpropionitril E. alfa-acetilaminovanililpropionitril

110

224. Metildopa are structura chimicã asemãnãtoare catecolaminelor; în organism este transformatã în:

A. beta-fenildopa B. beta-etildopa C. alfa-metildopa D. beta-metiladrenalinã E. alfa-metilnoradrenalinã

225. Metildopa inhibã sistemul simpatic prin efect central. Determinã:

A. creºterea tensiunii arteriale B. scãderea tensiunii arteriale ºi a debitului cardiac C. creºterea debitului cardiac D. scãderea rezistenþei vasculare periferice E. creºterea rezistenþei vasculare periferice

226. Metildopa trebuie administrat cu prudenþã bolnavilor cu:

A. aterosclerozã cerebralã B. diabet zaharat C. tulburãri hepatice D. convulsii tetanice E. cardiopatie ischemicã

227. Printre reacþiile adverse pe care le dã metildopa amintim:

A. agranulocitozã B. hematurie C. anemie hemoliticã D. calculi biliari E. leucopenie

228. p-toluen-sulfonatul de (o-bromobenzil)-etil-dimetilamoniu are urmãtoarele denumiri comerciale:

A. aldomet B. bretylol C. bretylan D. darenthin E. bretilium

229. Bretilium este un compus cuaternar de amoniu, care:

A. realizeazã concentraþii active în terminaþiile simpatice postganglionare B. acþioneazã prin stimularea eliberãrii mediatorului chimic (NE) C. acþioneazã prin împiedicarea eliberãrii mediatorului chimic (NE) din organism D. este un antiaritmic eficient E. este utilizat în tratamentul aritmiilor ventriculare grave

230. Reacþiile adverse produse de bretilium sunt:

A. hipotensiune arterialã B. hipertensiune arterialã C. tahicardie D. bradicardie E. accentueazã toxicitatea digitalicelor

231. Clonidina, din punct de vedere chimic, este clorhidrat de:

A. 2-[(2,6-diaminofenil)-imino]-imidazolidinã B. 2-[(2,6-dinitrofenil)-imino]-imidazol C. 2,6-dicloro-N-2-imidazolidiniliden-benzenaminã

111

D. 2,6-diamino-N-2-imidazolil-benzenaminã E. 2-[(2,6-diclorofenil)-imino]-imidazolidinã

232. Clorhidratul de 2-[(2,6-diclorofenil)-imino]-imidazolidinã are urmãtoarele denumiri comerciale: A. darenthin B. haemiton C. catapres D. catapresan E. clonidina

233. Clonidina se obþine, folosind ca materie primã sulfanilamida, în mai multe etape, rezultând

urmãtorii compuºi intermediari: A. 2,6-dinitroanilina B. 2,6-diaminofeniltioureea C. 2,6-diclorofeniltioureea D. 2,6-dicloroanilina E. 2,6-diclorosulfanilamida

234. Clonidina, ca toþi agoniºtii alfa2-adrenergici care acþioneazã la nivelul sistemului nervos

central, este utilizatã ca agent antihipertensiv în formele de HTA: A. grave B. uºoare C. severe D. moderate E. secundare

235. În urma tratamentului cu clonidinã apar efectele secundare manifestate prin:

A. depresie, somnolenþã B. hipersalivaþie C. hiposalivaþie D. tahicardie E. bradicardie

236. Clorhidratul de 2-[(4-qmino-2,6-diclorofenil)-imino]-imidazolidin are urmãtoarele denumiri

comerciale: A. clonidinã B. apraclonidina C. iodipine D. catapresan E. bretylium

237. Apraclonidina este un agonist alfa2-adrenergic presinaptic, relativ slectiv, utilizat pentru pre-

venirea sau controlul creºterii presiunii intraoculare care: A. se administreazã 1-2 pic/zi soluþie oftalmicã, în glaucom B. se administreazã oral C. nu se administreazã oral sau parenteral D. utilizarea sa este de scurtã duratã E. se administreazã parenteral

238. Reacþiile adverse produse de apraclonidinã se manifestã prin:

A. edem generalizat B. edemul pleoapelor C. hipersalivaþie D. lãcrimare E. hiperemie

112

239. Compusul 4-cloro-5-(2-imidazolin-2il-amino)-6-metoxi-2-metilpirimidinã are urmãtoarele

denumiri comerciale: A. moxonidina B. cynt C. physiotens D. tenaxum E. tenex

240. Moxonidina acþioneazã la nivelul sistemului nervos central, având acþiune asemãnãtoare

clonidinei. Efectul sãu se manifestã prin reducerea activitãþii nervilor simpatici, producând: A. creºterea HTA B. diminuarea eliberãrii de noradrenalinã C. bradicardie D. diminuarea vasoconstricþiei ºi rezistenþei vasculare periferice E. scãderea HTA

241. Guanfacina, din punct de vedere chimic, este:

A. N-amino-2-(2,6-diclorofenil)-acetamida B. N-metil-2-(2,6-diclorofenil)-benzamida C. N-amidino-2-(2,6-diclorofenil)-acetamida D. N-nitro-2-(2,6-diclorofenil)-benzilamida E. N-(aminoiminometil)-2,6-dicloro-benzenacetamida

242. Clorhidratul de N-amidino-2-(2,6-diclorofenil)-acetamida are urmãtoarele denumiri:

A. guanfacina B. estulic C. tenex D. cynt E. tenaxum

243. Guanfacina este un agonist alfa2-adrenergic presinaptic selectiv, agent cu acþiune centralã care:

A. inhibã tonusul simpatic B. determinã scãderea HTA C. nu altereazã debitul cardiac D. stimuleazã tonusul simpatic E. creºte HTA

244. Guanfacina se administreazã cu precauþie în caz de:

A. tulburãri digestive B. cardiopatie ischemicã C. insuficienþã circulatorie cerebralã D. afecþiuni hepatice E. insuficienþã renalã

245. Compusul 2-[(diciclopropil-metil)-amino]-2-oxazolina are urmãtoarele denumiri comerciale:

A. rilmenidina B. guanfacina C. oxaminozolina D. tenaxum E. estulic

113

246. Rilmenidina este un agonist alfa2-adrenergic presinaptic central ºi periferic foarte slab ºi agonist

selectiv al receptorilor imidazolici I1 de la nivelul centrilor vasomotori bulbari. În urma admi-nistrãrii sale produce:

A. scãderea tensiunii arteriale B. creºterea tensiunii arteriale C. scãderea rezistenþei vasculare periferice D. nu produce variaþii ale debitului cardiac E. nu afecteazã echilibrul metabolic

247. Rilmenidina nu este indicatã pentru persoanele care au:

A. insuficienþã renalã severã B. tulburãri digestive C. depresie severã D. afecþiuni dermatologice E. consumat bãuturi alcoolice

248. Reacþiile adverse produse de rilmenidinã se manifestã prin:

A. tulburãri digestive B. erupþii cutanate C. crampe musculare D. astenie, palpitaþii, obosealã E. tulburãri de comportament

114

5. SISTEMUL NERVOS PARASIMPATIC (COLINERGIC) PARASIMPATOMIMETICE (COLINOMIMETICE, AGENÞI COLINERGICI)

Complement simplu 1. Mediatorul chimic (neurotransmiþãtorul) specific sistemului colinergic (parasimpatic) este:

A. atropina B. adrenalina C. acetilcolina D. noradrenalina E. clonidina

2. Acetilcolina, mediatorul chimic specific sistemului colinergic, exercitã douã tipuri de efecte:

muscarinice ºi nicotinice. Efectele muscarinice se datoreazã stimulãrii receptorilor colinergici de la nivelul sinapselor neuroefectoare parasimpatice, acþionând pe musculatura netedã a tubului digestiv, bronhii, uretere, mimând acþiunea:

A. noradrenalinei B. adrenalinei C. efedrinei D. atropinei E. muscarinei

3. Toate efectele muscarinice produse de acetilcolinã sunt anulate de:

A. nicotinã B. atropinã C. pilocarpinã D. adrenalinã E. lobelinã

4. Efectele nicotinice ale acetilcolinei se datoreazã acþiunii sale asupra receptorilor colinergici de la

nivelul sinapselor centrale ºi apar numai la doze mari de acetilcolinã ºi numai dupã blocarea acþiunii muscarinice prin administrare de:

A. adrenalinã B. nicotinã C. lobelinã D. atropinã E. efedrinã

5. Efectele nicotinice produse de acetilcolinã nu sunt suprimate de:

A. atropinã B. efedrinã C. noradrenalinã D. epinefrinã E. muscarinã

6. Acetilcolina are întrebuinþãri limitate, ca medicament, datoritã faptului cã este repede:

A. neutralizatã B. esterificatã C. hidrolizatã D. eterificatã E. diazotatã

115

7. Clorura de 2-acetil-oxi-2-metil-etil-trimetilamoniu are urmãtoarea denumire: A. aceclidina B. urecolina C. myocholina D. carbacolina E. metacolina

8. Metacolina are urmãtoarea structurã chimicã:

A.

C3H7 – COO – CH – CH2 – NCH3

CH3CH3

B.

CH3 – COO – CH – CH2 – N

CH3

CH3

CH3

CH3

⊕· Cl

C.

C2H5 – COO – CH – CH2 – N(C2H5)2

CH3

D.

CH3 – COO – CH – CH2 – N(CH3)3

C2H5

⊕· Cl

E.

CH3 – COO – CH – CH2 – N(C2H5)3

C2H5

⊕· Cl

9. Acetilcolina are urmãtoarea structurã chimicã:

A.

CH3 – COO – CH – CH2 – N(CH3)3

CH3

⊕· Cl

B.

C2H5 – COO – CH – CH2 – N(C2H5)3

CH3

⊕· Cl

C.

CH3 – COO – CH – CH2 – N(CH3)3

C2H5

⊕· Cl

D. CH3 – COO – CH2CH2 – N(CH3)3

⊕· Cl

E. CH3 – COO – CH2CH2 – N(C2H5)3

⊕· Cl

10. Metacolina este esterul acetic al betametilcolinei ºi se poate obþine prin condensarea trimetil-

aminei cu: A. monocloracetona B. dicloracetona C. 1,3-dicloroacetona D. 1-hidroxi-acetona E. 1,3-dihidroxiacetona

11. Din punct de vedere farmacodinamic metacolina are efecte care predominã asupra aparatului:

A. digestiv B. respirator C. cardiovascular D. urinar E. genital

116

12. Efectele metacolinei sunt rapid ºi complet blocate de: A. neostigminã B. fizostigminã C. efedrinã D. adrenalinã E. atropinã

13. Efectele metacolinei sunt intensificate ºi prelungite de neostigminã ºi:

A. acetilcolinã B. fizostigminã C. atropinã D. adrenalinã E. norepinefrinã

14. Clorura de carbamoilcolinã are urmãtoarea denumire:

A. duvoid B. aceclidinã C. betametacolina D. carbacol E. betanecol

15. Carbacolul se obþine prin condensarea, în soluþie benzenicã, a trimetilaminei cu:

A. cloroetiluretanului B. etiluretanului C. metiluretanului D. clorometiluretanului E. diclorometiluretanului

16. Acþiunea farmacologicã a carbacoluului este asemãnãtoare:

A. metacolinei B. atropinei C. acetilcolinei D. efedrinei E. epinefrinei

17. Dacã în locul grupãrii NH2 a funþiei carbamoil se introduce un rest de hidrazinã activitatea pro-dusului:

A. este de duratã mai scurtã B. este de duratã mai lungã C. scade D. creºte E. dispare

18. Clorura de N-di(n)butil-carbamoilcolinã are însuºiri opuse acetilcolinei ºi substanþelor para-

simpatomimetice, dar are acþiune asemãnãtoare: A. metacolinei B. atropinei C. carbacolinei D. epinefrinei E. efedrinei

117

19. Clorura de carbamoil-beta-metilcolinã are urmãtoarea denumire: A. acetilcolinã B. metacolinã C. carbacolinã D. betanecol E. epinefrinã

20. Betanecolul este nu ester carbamic, având exclusiv efecte:

A. muscarinice B. atropinice C. nicotinicce D. lobelinice E. histaminice

21. Clorhidratul de aceclidinã este un medicament parasimpatomimetic utilizat în tratamentul:

A. ulcerului B. astmului bronºic C. afecþiunilor hepatice D. glaucomului E. herpesului

22. Clorhidratul de alfa-etil-beta-(1-metil-5-imidazolil-metil)-gama-butirolactonã are urmãtoarea

denumire: A. eserinã B. neostigminã C. fisostigminã D. epinefrinã E. pilocarpinã

23. Pilocarpina este un medicament parasimpatomimetic cu acþiune directã la care predominã efectele:

A. nicotinice B. muscarinice C. atropinice D. histaminice E. acetilcolinice

24. Nicotina este un alcaloid, având urmãtoarea structurã chimicã:

A.

N

CH3NH

B.

NH

N

CH3

C.

N CH3

D.

NN CH3

118

E.

NN C2H5

25. Compusul 1-metil-2-(benzoilmetil)-6-(gama-fenil-beta-hidroxietil)-piperidinã are urmãtoarea

denumire: A. lobelinã B. nicotinã C. muscarinã D. acetilcolinã E. atropinã

26. Lobelina este un parasimpatomimetic cu acþiune asemãnãtoare:

A. efedrinei B. adrenalinei C. muscarinei D. atropinei E. nicotinei

27. Lobelina are acþiune parasimpatomimeticã, fiind indicatã în insuficienþã respiratorie acutã în

cazurile de asfixie la nou-nãscuþi, dar datoritã acþiunii depresive este contraindicatã la persoanele cu afecþiuni:

A. alergice B. respiratorii C. renale D. hepatice E. cardiace

28. Sparteina este un alcaloid obþinut prin extracþie din planta Sarothamus scoparium, având la

bazã nucleul: A. chinuclidinic B. chinolizidinic C. chinolinic D. izochinolinic E. chinoxalinic

29. Sparteina este un alcaloid, având la bazã nucleul lupinanic, conform structurii chimice de mai

jos:

A.

N

B.

N

N

C.

NN

119

D.

N

E.

NN 30. Clorhidratul de 2-(piperidino-metil)-ciclohexanonã are urmãtoarea denumire:

A. pimeclon B. sparteinã C. lobelinã D. atropinã E. acetilcolinã

31. Fizostigmina este un alcaloid izolat din seminþele mature, uscate, ale plantei Physostigma vene-

nosum, având urmãtoarea structurã chimicã:

A.

NN

H3C – HN – OOC

CH3 CH3

CH3

B.

NN

NH2

CH3 CH3

CH3

C.

NH

NH

HOOC CH3

D.

NN

O2N

CH3 CH3

CH3

E.

NN

HOOC

CH3 CH3

CH3 32. Fizostigmina este un alcaloid cu nucleu:

A. pirimidinic B. pirolidinic C. pirolic D. indolic E. pirazinic

120

33. Fizostigmina este o substanþã foarte sensibilã la luminã, cãldurã, umezealã, colorându-se de la roz pânã la brun datoritã formãrii:

A. rubanului B. eserolinei C. fizostigmolului D. rubeinei E. rubreserinei

34. În urma descompunerii fizostigminei datoritã unei conservãri defectuoase rezultã eserolina, cu-

noscutã ºi sub denumirea de: A. distigminã B. fizostigmol C. eserol D. neostigminã E. demecariu

35. Prin tratare cu o soluþie diluatã de hidroxizi alcalini, fizostigmina hidrolizeazã cu formare de

metilaminã, dioxid de carbon ºi: A. ruban B. eserol C. eserolinã D. fizostigmol E. neostigminã

36. Eserolina este un compus bazic cu funcþie fenolicã, care prin pirolizã trece în:

A. 5-hidroxi-1,3-dimetil-indol B. 5-metoxi-1,3-dietil-indol C. 5-nitro-1,3-dihidroxi-indol D. 5-acetil-1,3-dimetil-indol E. 5-acetoxi-1,3-dimetoxi-indol

37. Fizostigmina este un inhibitor competitiv al:

A. butirilcolinesterazei B. pseudocolinesterazei C. colinesterazei D. acetilcolinesterazei E. acetilcolinei

38. Esterul dicarbamic al 3-hidroxi-fenil-trimetilamoniu (bromhidrat) are urmãtoarea denumire co-

mercialã: A. eserolina B. piridostigmina C. carbacol D. fizostigmina E. neostigmina

39. Neostigmina este un parasimpatomimetic cu acþiune:

A. indirectã B. directã C. anticolinesterazicã D. de duratã lungã E. beta-adrenoliticã

121

40. Cea mai importantã utilizare a neostigminei este în: A. ulcer gastric B. ulcer duodenal C. miastenia gravis D. alergii E. antiinflamator

41. Bromura de 3-hidroxi-1-metilpiridiniu-dimetilcarbamatul are urmãtoarea denumire:

A. piridostigmina B. fizostigmina C. neostigmina D. acetilcolina E. carbacolina

42. Piridostigmina se obþine din clorura de dimetilcarbamil prin condensare cu:

A. beta-aminopiridinã B. beta-etilpiridinã C. metil-piridinã D. beta-hidroxipiridinã E. beta-nitropiridinã

43. Piridostigmina are urmãtoarea structurã chimicã:

A.

N

CH3

COO – N(CH3)2

B.

COO – N(C2H5)2

C.

N

COO – N(C2H5)2

C2H5

⊕· Cl

D.

CH3

COO – N(C2H5)2

E.

N

OCO – N(CH3)2

CH3

⊕· Br

44. Piridostigmina, se pare cã acþioneazã în acelaºi mod ca ºi neostigmina, inactivând:

A. acetilcolinesteraza B. pseudocolinesteraza C. butirilcolinesteraza D. colinesteraza E. kinaza

122

45. Bromhidratul de 3-hidroxi-1-metilpiridiniu-hexametilen bis-(N-metil-carbamat) are urmãtoarea denumire:

A. piridostigmina B. fizostigmina C. distigmina D. neostigmina E. eserolina

46. Demecariul are urmãtoarea structurã chimicã:

A.

N(CH3)3

O – CO – N – CH2 – (CH2)8 – CH2 – N – COO

CH3CH3

N(CH3)3

n

⊕

· 2Br

⊕

B.

N(C2H5)3

OOC – N – (CH2)10 – N – COO

CH3CH3

N(C2H5)3

n

⊕

· 2Cl

⊕

C.

N(CH3)3

OOC – N – (CH2)10 – N – COOCH3

N(CH3)3

CH3 n

⊕

· 2Cl

⊕

H H

D.

N(C2H5)3

OOC – NH – (CH2)10 – NH – COOC2H5

N(C2H5)3

C2H5 n

⊕

· 2Br

⊕

E.

N(C3H7)3

OOC – N – CH2 – (CH2)8 – CH2 – N – COO

N(C3H7)3

n

CH3 CH3

⊕

· 2Br

⊕

123

47. Eficacitatea demecariului este comparabilã cu a celorlalte medicamente inhibitoare anticolinesterazice, fiind întrebuinþat în tratamentul:

A. ulcerului duodenal B. afecþiunilor hepatice C. ulcerului gastric D. glaucomului E. afecþiunilor renale

48. În caz de supradozare cu demecariu se foloseºte ca antidot:

A. colina B. piridostigmina C. metacolina D. acetilcolina E. atropina

49. Diclorhidratul de [oxalil-bis-(iminoetilen)-bis-(o-clorobenzil)-dietilamoniu] are urmãtoarea de-

numire: A. piridostigmina B. ambenonium C. demecariul D. fizostigmina E. metacolina

50. Ambenoniul acþioneazã prin suprimarea efectului acetilcolinesterazei, durata de acþiune este

lungã, iar efectele secundare sunt reduse. Este utilizat în tratamentul: A. ulcerului duodenal B. ulceraþiile pielii C. miasteniei gravis D. afecþiunilor hepatice E. ulcerului gastric

51. Clorhidratul de etil-(m-hidroxifenil)-dimetilamoniu are urmãtoarea denumire:

A. ambenoniu B. edrofoniu C. isoflurofat D. demecariul E. metacolina

52. Edrofoniul se obþine prin sintezã în urma reacþiei dintre 3-dimetilaminofenol cu:

A. iodura de metil B. sulfat de dimetil C. iodura de etil D. bromurã de metil E. sulfat de izopropil

53. Edrofoniul are urmãtoarea structurã chimicã:

A.

OH N(CH3)2

C2H5

n

⊕ · Cl

124

B. CH3 N(CH3)2

C2H5

n

⊕

· Cl

C.

NH2 N(CH3)3

n

⊕

· Cl

D.

N

N(CH3)3

n

⊕

· Cl

E.

N

OH N(CH3)3

n

⊕· Cl

54. Edrofoniul este un anticolinesterazic activ, având acþiune predominantã asupra musculaturii

striate. Este utilizat ca agent potenþial de diagnostic în: A. afecþiuni renale B. afecþiuni hepatice C. ulcere D. miastenia gravis E. oftalmologie

55. Diisopropil fluorofosfatul are urmãtoarea denumire comercialã:

A. fizostigmina B. piridostigmina C. demecariu D. edrofoniu E. isoflurofat

56. Isoflurofatul are urmãtoarea structurã chimicã:

A. PCH3

CH3 F

O

B.

P

(i)H7C3O

(i)H7C3O F

O

C.

P

H5C2

H5C2 F

O

D.

P

H9C4

H9C4 F

O

E.

P

H5C2

CH3 F

O

125

57. Isoflurofatul inhibã ireversibil colinesteraza, acþiunea sa putând sã dureze câteva zile, sau sãptãmâni. A fost utilizat în tratamentul:

A. ulcerului duodenal B. miasteniei gravis C. glaucomului D. ulcerului gastric E. afecþiunilor hepatice

58. Ecotiofatul este un inhibitor ireversibil al colinesterazei, fiind utilizat ca agent anticolinesterazic

cu acþiune de lungã duratã folosit în tratamentul: A. glaucomului B. miasteniei gravis C. ulcerului gastric D. afecþiunilor hepatice E. antistaminic

59. Hexaetiltetrafosfatul ºi tetraetilpirofosfatul prezintã acþiune anticolinesterazicã, fiind utilizat ca:

A. protector al pielii B. adjuvant în tratamentul unor afecþiuni hepatice C. antidoturi în intoxicaþii cu atropinã D. insecticide E. agenþi antibacterieni

60. Esterul dietilic al acidului [(dimetoxi-fosfinotioil)-tio]-succinic are urmãtoarea denumire co-

mercialã: A. insoflurofat B. ecotiofat C. tetraetilpirofosfat D. hexaetiltetrafosfat E. malation

61. Structura chimicã a malationului este:

A.

O = PS

S – CH – COOC2H5

CH2 – COOC2H5

B.

PS

S – CH – COOC2H5

CH2 – COOC2H5

H3CO

H3CO

C.

PS

S – CH – COOCH3

CH2 – COOCH3

HO

HO

D.

PS

S – CH – COOCH3

CH2 – COOCH3

HO

HO

E.

PS

S – CH – COOC3H7

CH2 – COOC3H7

NH2

NH2

126

62. Denumirea comercialã a compusului: O,O-dietil-O-p-nitro-fenil-fosforotiolat este: A. pralidoxima B. malation C. paration D. ecotiofat E. tetraetilpirofosfat

63. Parationul este un inhibitor slab al colinesterazei; acesta, în þesuturile insectelor, este transfor-

mat într-un inhibitor mult mai puternic al colinesterazei numit: A. paraoxon B. malation C. pralidoxima D. ecotiofat E. obidoxima

64. Clorhidratul de 2-formil-1-metil-piridiniu-oximã are urmãtoarea denumire:

A. ecotiofat B. malation C. paraoxon D. pralidoxima E. tetraetilpirofosfat

65. Pralidoxima este o sare cuaternarã de amoniu folositã ca antidot în otrãviri cu paration. De ase-

menea, are efect antagonist pentru anumiþi carbamaþi, dintre care amintim: A. ecotiofat B. metacolina C. pilocarpina D. acetilcolina E. neostigmina

66. Diclorhiddratul de 1,1’-(oxidimetilen)-bis-[4-formilpiridiniu]-dioximã are urmãtoarea denumire:

A. pralidoxima B. obidoxima C. ecotiofat D. metacolina E. acetilcolina

67. Esterul acidului bis-(1-metiletil)-fosforofluoridic are urmãtoarea denumire comercialã:

A. pralidoxima B. obidoxima C. fluostigmina D. fizostigmina E. malation

68. Fluostigmina este un agent colinergic utilizat în oftalmologie, având aceeaºi acþiune ca ºi:

A. ecotiofatul B. malationul C. obidoxima D. fluostigmina E. paration

127

69. Pralidoxima are efect antagonist pentru anumiþi carbamaþi ºi este folositã ca antidot în otrãviri cu:

A. fluostigmina B. ecotiofat C. obidoxima D. paration E. malation

70. Primul inhibitor al colinesterazei utilizat în tratamentul maladiei Alzheimer a fost:

A. ecotiofatul B. pralidoxima C. piridostigmina D. edrofoniu E. tacrina

128

5. SISTEMUL NERVOS PARASIMPATIC (COLINERGIC) PARASIMPATOMIMETICE (COLINOMIMETICE, AGENÞI COLINERGICI)

Complement multiplu 71. Obidoxima este un reactivator de colinesterazã indicat în intoxicaþii cu insecticide din grupa

compuºilor organofosforici (Paration). Are efecte: A. simpatomimetice B. muscarinice C. simpatolitice D. nicotinice E. ganglioplegice

72. Fluostigmina are urmãtoarele sinonime:

A. dyflos B. toxogoni C. diflupyl D. diflurphate E. floropryl

73. Fluostigmina, din punct de vedere chimic, este:

A. diisobutil-fosforofluoridat B. diisopropil-fosforofluoridat C. esterul acidului 1-metil-etil-fosforic D. esterul acidului 1-metilpropil-fosforofluoridic E. esterul acidului bis-(1-metiletil)-fosforofluoridic

74. Denumirea chimicã a diclorhidratului de 1,1’-(oxidimetilen)-bis-[4-formilpiridiniu]-dioximã

are urmãtoarea denumire comercialã: A. obidoxima B. dyflos C. isofluorphate D. protopam E. toxogonin

75. Obidoxima este un reactivator de colinesterazã, având efecte:

A. muscarinice, antagonizate de noradrenalinã B. muscarinice, antagonizate de atropinã C. nicotinice, antagonizate de fizostigminã D. muscarinice, antagonizate de adrenalinã ºi magneziu E. nicotinice, antagonizate de atropinã ºi magneziu

76. Efectele secundare produse de obidoximã se manifestã prin:

A. senzaþie de frig B. slãbiciune muscularã C. tulburãri de vedere, ameþeli D. tensiune la nivelul capului E. senzaþie de cãldurã

129

77. Pralidoxima, din punct de vedere chimic, este clorhidrat de: A. 2-formil-1-metil-piridiniu-oximã B. 2-butil-1-metil-piridiniu-oximã C. 2- piperidin-aldoximã-etil D. 2- piperazin-aldoximã-etil E. 2- piridin-aldoximã-metil

78. Parationul este un inhibitor slab al colinesterazei. Este metabolizat în microzomii hepatici cu

formare de: A. p-hidroxifenol B. p-aminofenol C. p-nitrofenol D. dimetilfosfat E. dietilfosfat

79. Esterul dietilic al acidului [(dimetoxifosfinotioil)-tio]-butanoic are urmãtoarele denumiri co-

merciale: A. pralidoxima B. paration C. malation D. prioderm E. obidoxima

80. Hexaetiltetrafosfatul ºi tetraetilpirofosfatul prezintã acþiune anticolinesterazicã, fiind utilizaþi

ca insecticide. Fructele ºi legumele sunt stropite cu amestecul celor doi compuºi. Manipularea lor trebuie fãcutã astfel încât persoanele care le manipuleazã nu trebuie sã:

A. inhaleze vaporii acestor compuºi B. utilizeze aceste substanþe C. le utilizeze ca medicamente D. nu vinã în contact cu ochii sau pielea E. le foloseascã în sinteza altor compuºi

81. Ecotiofatul are urmãtoarele sinonime:

A. echotiophat B. prioderrm C. phospholine D. paration E. obidoxima

82. Ecotiofatul este un inhibitor ireversibil al colinesterazei, fiind utilizat ca agent:

A. colinesterazic B. anticolinesterazic C. acþiune de lungã duratã D. acþiune de scurtã duratã E. folosit în tratamentul glaucomului

83. Efectele secundare muscarinice ale ecotiofatului se manifestã prin:

A. tahicardie B. bradicardie C. bronhospasm D. cataractã specificã E. colici abdominale

130

84. Ecotiofatul este contraindicat în: A. astm bronºic B. tahicardie C. ulcer duodenal D. bradicardie E. tulburãri digestive

85. Edrofoniul are urmãtoarele sinonime:

A. enlon B. isoflurat C. reversol D. pralidoxima E. tensilon

86. Edrofoniul se obþine în urma reacþiei dintre:

A. 3-dimetilaminofenol B. 3-dietilnitrofenol C. iodurã de etil D. iodurã de butil E. oxid de argint ºi acid clorhidric

87. Edrofoniul este un anticolinesterazic activ, având acþiune:

A. asupra musculaturii netede B. asupra musculaturii striate C. de duratã medie D. de lungã duratã E. de scurtã duratã

88. Mecanismul de acþiune al edrofoniului este complex:

A. indirect, pseudocolinesterazic B. direct, colinesterazic C. indirect, anticolinesterazic D. indirect, musculotrop E. direct, musculotrop

89. Ambenonium are urmãtoarele sinonime:

A. malation B. obidoxima C. mysuran D. prioderm E. mytelase

90. Clorura de ambenoniu acþioneazã prin suprimarea efectului anticolinesterazei:

A. durata de acþiune este lungã B. durata de acþiune este medie C. efectele secundare sunt mai reduse D. efectele secundare sunt pronunþate E. durata de acþiune este scurtã

91. Eficacitatea ºi toxicitatea produse de demecariu sunt comparabile cu celelalte medicamente in-

hibitoare anticolinesterazice: A. produce miozã de duratã mai mare B. produce midriazã de scurtã duratã C. este întrebuinþat în glaucom cu unghi descchis D. este utilizat în afecþiuni hepatice E. se foloseºte ºi în tratamentul glaucomului cronic

131

92. Distigmine bromid are urmãtoarele sinonime: A. obidoxima B. mysuran C. distigmina D. ubretid E. prioderm

93. Bromura de distigminã este un anticolinesterazic reversibil care:

A. stimuleazã peristaltismul tubului digestiv B. creºte tonusul muºchilor striaþi C. este indicat în atonie intestinalã postoperatorie D. este folosit în miastenia gravis E. este folosit în afecþiuni cardiace

94. Distigmina este contraindicatã în:

A. tulburãri de circulaþie perifericã B. insuficienþã cardiacã C. bradicardie D. tahicardie E. vagotonie severã

95. Efectele bromurii de distigminã sunt antagonizate de:

A. neuroleptice B. pilocarpinã C. antihistaminice H1 D. fizostigminã E. anticolinergice

96. Efectele adverse ale distigminei apar numai în caz de supradozare, ºi se manifestã prin:

A. efecte muscarinice (greaþã, vomã, miozã) B. contracþii tetanice C. erupþii cutanate D. efecte nicotinice (spasme musculare, dificultãþi de deglutiþie) E. tremor general

97. Piridostigmina are urmãtoarele sinonime:

A. neostigminã B. mestinon C. fizostigminã D. kalimin E. mytelase

98. Piridostigmina, din punct de vedere chimic, este:

A. bromurã de 3-hidroxi-1-metilpiridiniu-dimetilcarbamat B. bromurã de 3-metoxi-1-hidroxipiridiniu-carbamat C. bromurã de 3-(dimetilcarbamoiloxi)-1-metilpiridiniu D. 3-[[(dietil-amino)-carboxi]-il]-1-metilpiridiniu bromid E. 3-[[(dimetil-amino)-carbonil]-oxi]-1-metil-piridiniu bromid

99. Piridostigmina se obþine în urma reacþiei dintre:

A. clorura de dicarbamil B. beta-hidroxipiridinã C. bromura de metil D. clorurã de carbonil E. beta-metilpiridinã

132

100. Piridostigmina are efecte predominante la nivelul: A. musculaturii netede B. musculaturii scheletice C. aparatului genito-urinar D. tubului digestiv E. inimii

101. Piridostigmina este un anticolinesterazic utilizat în tratamentul:

A. miasteniei gravis B. atoniei intestinale C. constipaþiei atone D. tahicardiei paroxistice E. bradicardiei

102. Metilsulfonatul de neostigminã este utilizat:

A. ca antiaritmic în tratamentul tahicardiei supraventriculare B. ca antialergic C. în diagnosticul ºi tratamentul miasteniei gravis D. preoperator ca tonic al vezicii urinare E. postoperator ca tonic al vezicii urinare

103. Neostigmina are urmãtoarele sinonime:

A. miostin B. piridostigmina C. mestinon D. prostigmin E. neoeserina

104. Neostigmina, din punct de vedere chimic, este:

A. 3-[[(dietilamino)-carbamoil]-oxi]-trietilbenzoaminium B. 3-[[(dimetilamino)-carbonil]-oxi]-N,N,N-trimetilbenzenaminium C. (m-aminofenil)-trietilamoniu-bromid D. (m-hidroxifenil)-trimetilamoniu-bromid-dimetilcarbamat E. esterul dicarbamic al 3-hidroxi-fenil-trimetilamoniu

105. Neostigmina se obþine în urma reacþiei dintre:

A. clorura de dimetilcarbamil B. 3-dimetilaminofenol C. bromura de metil D. bromura de propil E. dietilaminobenzil

106. Neostigmina este un parasimpatomimetic cu acþiune directã, moderat reversibil formând un

complex cu acetilcolinesteraza. Acest complex inhibã activitatea enzimei de a hidroliza acetilcolina, determinând acumulare de acetilcolinã endogenã cu apariþia de efecte: A. simpatolitice B. simpatomimetice C. muscarinice D. parasimpatolitice E. nicotinice

133

107. Efectele de tip muscarinic produse de neostigminã sunt predominante la nivelul tubului digestiv ºi vezicii urinare:

A. stimuleazã musculatura netedã B. inhibã musculatura netedã C. scade presiunea arterialã D. produce bradicardie E. produce tahicardie

108. Efectele de tip nicotinic produse de neostigminã se manifestã la nivelul musculaturii striate:

A. stimuleazã ºi musculatura netedã B. la doze mari are acþiune inhibitoare asupra ganglionilor vegetativi C. produce tahicardie D. la doze mici are acþiune de stimulare asupra ganglionilor vegetativi E. produce bradicardie

109. Neostigmina este indicatã ºi în:

A. afecþiuni hepatice B. atonie intestinalã postoperatorie C. incontinenþã urinarã D. retenþie urinarã postoperatorie E. glaucom cronic simplu ºi secundar

110. Reacþiile adverse produse de neostigminã se manifestã prin:

A. relaxare muscularã B. colaps C. spasme ale musculaturii striate D. miozã E. crampe abdominale

111. Neostigmina este contraindicatã în:

A. astm bronºic B. ulcer gastric C. ulcere corneene D. keratitã E. glaucom

112. Fiziostigmina este indicatã în:

A. astm bronºic B. ulcer gastric C. ulcere corneene D. keratitã E. glaucom

113. Fiziostigmina se mai întrebuinþeazã ºi:

A. în sindroamele parkinsoniene B. în sindromul anticolinergic central din postanestezie C. în tratamentul unor afecþiuni digestive D. ca antidot în supradozarea medicamentelor anticolinergice E. în intoxicaþii cu barbiturice

134

114. Dozele mari de fizostigmina au acþiune paralizantã asupra musculaturii striate; toxicitatea sa se manifestã ºi prin:

A. tahicardie B. dispnee C. vomã D. dureri abdominale E. tremurãturi ale membrelor

115. Fiziostigmina, la doze mari, produce efecte secundare manifestate prin:

A. efecte centrale stimulatoare B. excitarea centrilor corticali motori, urmatã de deprimare C. efecte centrale inhibitoare D. efecte somatice stimulatoare E. paralizia musculaturii striate

116. Sinteza fizostigminei se poate realiza folosind urmãtoarele substanþe:

A. etoxitriptofan B. etoxitriptamina C. N-metilfenetidina D. izocianat de propil E. izocianat de metil

117. Fizostigmina prezintã urmãtoarele tipuri de efecte:

A. muscarinice B. la nivelul ochiului C. nicotinice inhibitoare somatice D. nicotinice stimulatoare somatice (contracþia muºchilor striaþi) E. nicotinice stimulatoare centrale (tahipnee)

118. Care sunt denumirile comerciale ale compusului: 1,2,3,3a-beta-8a-beta-hexahidro-1,3a,8-tri-

metilpirolo[2,3b]indol-5il-metil-carbamat? A. piridostigmina B. neostigmina C. eserina D. eserolina E. fizostigmina

119. Care sunt denumirile comerciale ale compusului: 2-(piperidino-metil)-ciclohexanonã?

A. spiramicinã B. spiractine C. karion D. fizostigminã E. pimeclon

120. Pimeclonul are efecte de tip micotinic, mai intense decât ale lobelinei, dar de duratã mai lungã.

Este utilizat ca: A. analeptic cardiac B. analeptic respirator C. antidot în intoxicaþii cu narcotice D. antidot în cazuri de supradozare cu hipnotice E. analgezic în dureri acute

135

121. Parasimpatomimeticele cu acþiune indirectã se mai numesc: A. colinolitice B. colinomimetice C. adrenolitice D. anticolinesterazice E. adrenomimetice

122. Colinomimeticele cu acþiune indirectã se împart în:

A. alfa-blocante B. beta-blocante C. reversibile D. beta-adrenolitice E. ireversibile

123. Dintre colinomimeticele cu acþiune indirectã reversibile amintim:

A. epinefrina B. edrofoniu C. piridostigmina D. neostigmina E. fizostigmina

124. Dintre colinomimeticele cu acþiune indirectã ireversibile fac parte:

A. alcaloizi B. medicamente C. steroizi D. insecticide E. agenþi organofosforici

125. Colinesterazele sunt enzime care hidrolizeazã acetilcolina, rezultând colinã ºi acid acetic. Existã

douã tipuri de colinesteraze: A. colinesteraza adevãratã (butirilcolinesteraza) B. colinesteraza adevãratã de tip „e“ (acetilcolinesteraza) C. pseudocolinesteraza (acetilcolinesteraza) D. pseudocolinesteraza nespecificã, pseudocolinesteraza de tip „s“ (butirilcolinesteraza) E. anticolinesteraza (butirilcolinesteraza)

126. Degradarea acetilcolinei de cãtre acetilcolinesterazã are loc în trei etape:

A. formarea unui complex enzimã-substrat B. hidroliza complexului enzimã-substrat C. formarea unui intermediar acetil-enzimã D. polimerizarea intermediarului, acetil-enzimã E. hidroliza intermediarului acetil-enzimã, regenerând enzima ºi acid accetic

127. Care sunt denumirile comerciale ale compusului 1,2,3,3a-beta-8a-beta-hexahidro-1,3a,8-tri-

metilpirolo[2,3b]indol-5il-metilcarbamat? A. adrenalina B. norepinefrina C. fizostigmina D. efedrina E. eserina

136

128. Fizostigmina este un alcaloid sensibil la luminã, cãldurã, umezealã cu formare de: A. eserolinã B. colinã C. acetilcolinã D. pilocarpinã E. rubreserinã

129. Prin tratare cu soluþie diluatã de hidroxizi alcalini, fizostigmina hidrolizeazã, rezultând:

A. dioxid de carbon B. metilaminã C. triptofan D. fizostigmol E. aceclidinã

130. Fizostigmina prezintã urmãtoarele tipuri de efecte:

A. muscarinice (contracþia muºchilor striaþi) B. muscarinice (la nivelul ochiului) C. nicotinice stimulatoare somatice (la nivelul ochiului) D. nicotinice stimulatoare somatice (contracþia muºchilor striaþi) E. centrale (tahipnee)

131. La doze mari de fizostigminã apar efecte secundare manifestate prin efecte:

A. centrale stimulatoare (excitarea centrilor corticali motori) B. centrale inhibitoare C. somatice stimulatoare D. somatice inhibitoare E. paralizia musculaturii striate

132. Fizostigmina este indicatã în:

A. ulcer peptic B. ulcere corneene C. keratitã D. dermatite E. glaucom

133. Cercetãrile efectuate cu privire la structura molecularã a fizostigminei au condus la sinteza unor

medicamente mai active ºi mai puþin toxice. Dintre acestea menþionãm: A. neostigmina B. piridostigmmina C. edrofoniul D. ambenoniu E. clavitonul

134. Neostigmina are urmãtoarele sinonime:

A. miostin B. fizostigminã C. prostigmin D. eserolinã E. neoeserina

137

135. Neostigmina, din punct de vedere chimic, este: A. 3-[[(dimetilamino)-carbonil]-oxi]-N,N,N-trimetil-benzenaminiu (bromhidrat) B. (m-aminofenil)-trimetilamoniu-bromid-dicarbamat C. (m-hidroxifenil)-trimetilamoniu-bromid-dicarbamat D. (m-hidroxifenil)-trietilamoniu-bromid-monocarbamat E. esterul dicarbamic al 3-hidroxi-fenil-trimetilamoniu (bromhidrat)

136. Neostigmina se obþine în urma reacþiei dintre:

A. clorurã de dimetilcarbamil B. 3-hidroxifenil-dimetilaminã C. 3-aminofenil-metilaminã D. bromurã de metil E. bromurã de izopropil

137. Efectele de tip muscarinic produse de neostigminã sunt predominante la nivelul tubului digestiv

ºi vezicii urinare: A. stimuleazã musculatura striatã B. stimuleazã musculatura netedã C. produce tahicardie D. scade presiunea arterialã E. produce bradicarie

138. Reacþiile adverse produse de neostigminã se manifestã prin:

A. crampe abdominale B. midriazã C. spasme ale musculaturii striate D. miozã E. spasme ale musculaturii netede

139. Neostigmina este contraindicatã în:

A. astm bronºic B. infarct de miocard C. ileus mecanic D. ulcer gastroduodenal E. boala Parkinson

140. Metilsulfatul de neostigminã este utilizat:

A. preoperator, ca tonic al vezicii urinare B. postoperator, ca tonic al vezicii urinare C. în miastenia gravis D. antiaritmic E. în atonie intestinalã

141. Piridostigmina are urmãtoarele sinonime:

A. eserolina B. mestinon C. kalimin D. mysuran E. tosmilen

142. Piridostigmina se obþine în urma reacþiei dintre:

A. clorura de dietilcarbamil B. clorura de dimetilcarbamil C. beta aminopiridinã D. beta-hidroxipiridinã E. bromura de metil

138

143. Piridostigmina are efecte predominante la nivelul: A. musculaturii scheletice B. tubului digestiv C. inimii D. aparatului genital E. pielii

144. Piridostigmina este utilizatã în tratamentul:

A. bradicardie B. tahicardie paroxisticã C. atoniei intestinale D. miasteniei gravis E. constipaþie atonã

145. Bromhidratul de 3-hidroxi-1-metilpiridiniu-hexametilen-bis-(N-metil-carbamat) are urmãtoa-

rele denumiri: A. distigmina B. ubretid C. kalimin D. mysuran E. tosmilen

146. Bromura de distigminã este un anticolinesterazic reversibil, având aceleaºi efecte ca ºi fizo-

stigmina însã: A. efectul este mai lent B. durata de acþiune este de 10 ore C. durata de acþiune mai lungã (24 ore) D. efectul este rapid E. durata de acþiune este de 3 ore

147. Bromura de distigminã este indicatã în:

A. atonie intestinalã postoperatorie B. contracþia musculaturii netede C. atonie, postoperatorie a vezicii urinare D. incontinenþã urinarã E. tulburare neurogenã a micþiunii

148. Bromura de distigminã este contraindicatã persoanelor care prezintã:

A. hipertensiune B. hipotensiune C. bradicardie D. insuficienþã cardiacã E. astm bronºic

149. Efectele bromurii de distigminã sunt antagonizate de:

A. neuroleptice B. analgezice C. antihistaminice H1 D. hipnotice E. anticolinergice

139

150. Efectele adverse ale bromurii de distigminã apar numai în caz de supradozare ºi se manifestã prin:

A. tahicardie B. greaþã, vomã C. midriazã D. bradicardie E. miozã

151. Efectele adverse nicotinice ale bromurii de distigminã se manifestã prin:

A. vasodilataþie perifericã B. spasme musculare C. dificultãþi în deglutiþie D. astenie muscularã E. contracþie muscularã

152. Care sunt denumirile comerciale ale compusului: m-(hidroxifenil)-trimetilamoniu-bromid-

decametilen (metilcarbamat)? A. demecariul B. mysuran C. humorsol D. ambenonium E. tosmilen

153. Demecariul este un anticolinesterazic cu acþiune reversibilã care:

A. se întrebuinþeazã sub formã de colire B. produce miozã de lungã duratã C. produce midriazã de lungã duratã D. este folosit în tratamentul glaucomului E. nu se administreazã bolnavilor cu glaucom congestiv acut

154. Care sunt denumirile comerciale ale clorhidratului de [oxalil-bis-(imino-etilen)-bis-(o-cloro-

benzil)-dietilamoniu]? A. ubretid B. tesmilen C. mytelase D. mysuran E. ambenonium

155. Ambenoniul acþioneazã prin suprimarea efectului acetilcolinesterazei, dar:

A. durata de acþiune este scurtã B. durata de acþiune este lungã C. efectele secundare sunt pronunþate D. efectele secundare sunt mai reduse E. este bronhoconstrictor

156. Denumirea comercialã a clorhidratului de etil-(m-hidroxifenil)-dimetilamoniu este:

A. tensilon B. reversol C. enlon D. edrofoniu E. ambenoniu

140

157. Edrofoniu se obþine în urma reacþiei dintre urmãtoarele substanþe: A. 3-dihidroxiaminofenol B. 3-dimetilaminofenol C. iodura de propil D. iodura de etil E. oxid de argint ºi acid clorhidric

158. Mecanismul de acþiune al clorurii de edrofoniu este complex:

A. indirect, musculotrop B. indirect, anticolinesterazic C. direct, anticolinesterazic D. direct, musculotrop E. prin blocare beta-adrenergicã

159. Diisopropilfluorofosfatul are urmãtoarele denumiri:

A. enlon B. isoflurofat C. reversol D. floropryl E. tensilon

160. Dintre anticolinergicele cu acþiune ireversibilã sunt compuºii organofosforici ca:

A. paration B. enlon C. pirofosforamida D. reversol E. paraoxon

161. S-esterul-(2-mercaptoetil)-trimetilamoniu cu o,o-dietilfosforo-tionat are urmãtoarele denumiri:

A. ecotiofat B. paration C. phospholine D. reversol E. paraoxon

162. Efectele secundare muscarinice produse de ecotiofat se manifestã prin:

A. dermatite B. cataractã C. bronhospasm D. bradicardie E. colici abdominale

163. Esterul dietilic al acidului [(dimetoxi-fosfinotioil)-tio]-succinic are urmãtoarele denumiri co-

merciale: A. malation B. ecotiofat C. floropryl D. isofluorofat E. prioderm

164. Ecotiofatul este contraindicat în:

A. astm bronºic B. antiinflamator C. ulcer duodenal D. bradicardie E. tulburãri spastice digestive

141

165. Ecotiofatul este un inhibitor ireversibil al colinesterazei, fiind utilizat ca agent anticolinesterazic: A. cu acþiune de lungã duratã B. cu acþiune de scurtã duratã C. este folosit în tratamentul glaucomului D. este folosit în ORL E. are acþiune beta-adrenergicã

166. Diclorhidratul de 1,1’-(oxidimetilen)-bis-[4’-formil-piridiniu]-dioximã are urmãtoarele denu-

miri: A. malation B. obidoxima C. ecotiofat D. prioderm E. toxogonin

167. Obidoxima este un reactivator de colinesterazã care are douã tipuri de efecte:

A. muscarinice, antigonizate de adrenalinã B. muscarinice, antigonizate de atropinã C. nicotinice, antigonizate de efedrinã D. nicotinice, antigonizate de atropinã ºi magneziu E. beta-blocante adrenergice

168. Esterul acidului bis-(1-metiletil)-fosforofluoridic are urmãtoarele denumiri:

A. malation B. fluostigmina C. diflupyl D. dyflos E. floropryl

169. Efectele secundare produse de obidoximã se manifestã prin:

A. erupþii cutanate B. parestezii, hipotensiune C. tulburãri de vedere, cefalee D. ameþeli, somnolenþã E. senzaþie de cãldurã

170. Clorhidratul de 2-formil-1-metil-piridiniu-oximã are urmãtoarele denumiri:

A. fluostigmina B. diflupyl C. pralidoxima D. dyflos E. protopam

142

6. SISTEMUL NERVOS PARASIMPATIC PARASIMPATOLITICE (COLINOLITICE, ANTICOLINERGICE PERIFERICE)

Parasimpatolitice neurotrope

Complement simplu

1. Tropanul este format din doi heterocicli condensaþi, un nucleu pirolidinic ºi altul piperidinic

având un atom de azot comun ºi substituit, de aceea tropanul este considerat a fi o: A. aminã secundarã B. sare cuaternarã de amoniu C. aminã terþiarã D. amidã E. aminã primarã

2. Dintre derivaþii funcþionali ai tropanului cel mai important este:

A. acidul tropic B. tropanolul C. tropanona D. acidul tropinic E. tropanolul ºi tropanona

3. Majoritatea compuºilor obþinuþi prin modificarea structurii atropinei, substituie acidul tropic cu

alþi acizi ºi pãstreazã porþiunea: A. tropinicã B. atropicã C. scopinicã D. tropenonicã E. amprotropinicã

4. Obþinerea tropanolului a fost efectuatã de Robinson, în condiþii fiziologice, prin condensarea

metilaminei, dialdehidei acidului succinic ºi acidul: A. scopinic B. atropic C. acetonmonocarboxilic D. acetondicarboxilic E. valerianic

5. Obþinerea acidului tropic a fost realizatã prin condensarea formaldehidei cu:

A. alfa-aminoacetatul de etil B. alfa-bromacetatul de etil C. alfa-bromacetatul de butil D. beta-bromacetatul de etil E. beta-nitroacetatul de propil

6. Atropina sulfat se obþine prin neutralizarea atropinei cu soluþie alcoolicã de acid sulfuric, având

urmãtoarea denumire comercialã: A. mesopin B. levsin C. atropisol D. scopinã E. scopolinã

143

7. Hiosciamina este izomerul levogir al racemicului: A. metilscopolaminei B. hioscinei C. scopolinei D. scopinei E. atropinei

8. Hiosciamina este de douã ori mai activã decât atropina, dar:

A. mai toxicã B. puþin toxicã C. lipsitã de toxicitate D. toxicitatea este medie E. foarte toxicã

9. Sulfatul de hiosciaminã are urmãtoarea denumire comercialã:

A. scopolinã B. scopinã C. hioscinã D. levsin E. atropisol

10. Scopolamina, din punct de vedere chimic, este:

A. bromurã de 3-(2’-fenoxi-3’-hidroxipropil)-6,7-epoxi-8-azabiciclooctan B. bromhidrat de 3-(2’-fenil-3’-hidroxipropionil-oxi)-6,7-epoxi-8-metil-8-

azabiciclo(3,2,1)octan C. clorurã de 3-benzil-3’-hidroxibutil-oxi-6,7-epoxi-8-azabiciclo-octan D. iodurã de 3-benzoil-3’-butil-oxi-6,7-epoxi-8-azabiciclo-octan E. iodurã de 3-tolil-3’-propil-oxi-6,7-epoxi-8-azabiciclo-octan

11. Scopolamina este esterul acidului tropic cu:

A. hioscina B. scopolina C. scopina D. tropenol E. tropenona

12. Scopina, din punct de vedere chimic, este:

A. ester B. eter C. acid D. aldehidã E. aminoalcool

13. Compusul 6,7-beta-epoxi-3-alfa-tropanolul are urmãtoarea denumire:

A. scopinã B. scopanol C. scopolaminã D. tropenol E. tropenonã

14. Bromura de 6,7-epoxi-3-hidroxi-8-metil-1H,5H-tropanium are urmãtoarea denumire comercialã:

A. methylscopolamina B. butilscopolamina C. homatropina D. novatropina E. mesopin

144

15. Metilscopolamina este unul dintre cele mai active medicamente cu acþiune: A. anticoagulantã B. antifibrilantã C. antiinflamatoare D. antisecretoare E. antiagregantã

16. Denumirea N-butil-scopolaminei este:

A. mesopin B. buscopan C. homatropina D. scopinã E. scopolinã

17. Buscopanul se obþine prin tratarea scopolaminei cu bromurã de:

A. izobutil B. etil C. n-butil D. izopropil E. ciclohexil

18. Bromhidratul de 1-alfa-H-3-alfa-H-tropan-3-ol-mandelat are urmãtoarea denumire:

A. hiosciaminã B. metscopolaminã C. scobutil D. mesopin E. homatropina

19. Homatropina este un anticolinergic cu acþiune selectivã asupra musculaturii netede a:

A. ochiului B. stomacului C. aparatului respirator D. aparatului locomotor E. intestinului

20. Care este denumirea comercialã a compusului 3-alfa-hidroxi-8-metil-1-alfa H, 5-alfa H-tropanium-

bromid-mandelat: A. mesopin B. scobutil C. metscopolamina D. metilhomatropina E. homatropina

21. Bromura de 3-alfa-hidroxi-8-izopropil-1-alfa H,5-alfa H-tropanium-tropat are urmãtoarea

denumire comercialã: A. homatropina B. ipratropium C. oxitropium D. clidinium E. edrofoniu

145

22. Ipratropiul este un derivat de amoniu cuaternar cu proprietãþi anticolinergice, având efect specific:

A. antiinflamator B. analgezic C. anestezic local D. vasoconstrictor E. bronhodilatator

23. Bromura de 6-beta,7-beta,epoxi-8-etil-3-alfa-hidroxi-1-alfaH,5-alfaH-tropanium-tropat are

urmãtoarea denumire: A. oxitropium B. clidiniu C. ipratropium D. edrofoniu E. mepenzolat

24. Oxitropium este un anticolinergic, cu proprietãþi asemãnãtoare ipratropiumului, dar cu acþiune

de lungã duratã, indicat în tratamentul: A. pancreatitei B. ulcerului duodenal C. ulcerului peptic D. astmului bronºic E. enterocolitei

25. Bromura de 1-metil-3-benziloiloxichinuclidiniu are urmãtoarea denumire comercialã:

A. oxivent B. mepenzolat C. clidinium D. pipenzolat E. atrovent

26. Clidiniul se obþine în urma reacþiei de esterificare a acidului benzilic cu:

A. 3-hidroxichinolina B. 3-hidroxichinuclidina C. 3-metilizochinolina D. 3-aminochinuclidina E. 3-hidroxiizochinolina

27. Clidiniul este un agent anticolinergic, datoritã acþiunii sale antispastice, singur, sau în asociere

cu un tranchilizant minor ca: A. medazepam B. diazepam C. oxazepam D. hidroxizin E. clordiazepoxid

28. Clorhidratul de 1,2,2,6-tetrametil-4-piperidil-mandelat are urmãtoarele denumiri comerciale:

A. eucatropina B. clidinium C. homatropina D. atrovent E. oxivent

146

29. Eucatropina este un anticolinergic utilizat pentru proprietãþile sale: A. vasodilatatoare B. miotice C. antiinflamatoare D. midriatice E. antivirotice

30. Bromura de 3-hidroxi-1,1-dimetilpiperidinium-benzilat are urmãtoarea denumire:

A. eucatropina B. pipenzolat C. mepenzolat D. ipratropium E. oxitropium

31. Mepenzolatul este un agent anticolinergic cu acþiune selectivã marcatã la nivelul musculaturii

netede a: A.intenstinului subþire B. colonului C. stomacului D. pancreasului E. splinei

32. Bromura de 3-hidroxi-1-metil-1-etil-piperidiniu-benzilat are urmãtoarea denumire:

A. mepenzolat B. piperidolat C. ciclopentolat D. poldine E. pipenzolat

33. Pipenzolatul este un agent de blocare a terminaþiilor colinergice, având acþiune rapidã ºi

prelungitã, fiind utilizat ca: A. antispastic B. analgezic C. antiinflamator D. antipiretic E. anestezic local

34. Pipenzolatul este un agent anticolinergic care nu se administreazã pacienþilor cu:

A. ulcer peptic B. ulcer duodenal C. glaucom D. pancreatitã E. hepatitã cronicã

35. Clorhidratul de 3-difenilacetil-oxi-N-etil-piperidinã are urmãtoarea denumire:

A. ciclopentolat B. glicopirolat C. poldine D. piperidolat E. mepenzolat

147

36. Piperidolatul are acþiune spasmoliticã specificã asupra musculaturii netede a tractului gastro-intestinal. Efectul rapid asupra metilitãþii gastrointestinale se datoreazã efectului sãu:

A. analgezic B. anestezic local C. antiinflamator D. antipiretic E. antihistaminic

37. Piperidolatul este utilizat ca adjuvant în tratamentul afecþiunilor funcþionale gastrointestinale

caracterizate prin spasm ºi hipermotilitate asociate cu durere. Nu se utilizeazã în: A. ulcer gastric B. hepatite C. pancreatite D. dermatite E. ulcer peptic

38. Metilsulfatul de 2-(hidroximetil)-1,1-dimetil-pirolidinium-benzilat are urmãtoarea denumire:

A. poldine B. piperidolat C. mepenzolat D. glicopirolat E. ciclopentolat

39. Principala utilizare a poldine-metilsulfatului este ca adjuvant în terapia:

A. afecþiunilor oculare B. hepatitei C. ulcerului peptic D. dermatitelor E. ulcerului duodenal

40. Esterul acidului alfa-(1-hidroxiciclopentil)-2-(dimetilamino)-etil-benzen-acetic are urmãtoarea

denumire: A. oxibutinine B. piperidolat C. glicopentolat D. cyclopentolat E. poldine

41. Ciclopentolatul este o aminã terþiarã cu acþiune anticolinergicã, indicatã în scop diagnostic, în

examinarea fundului de ochi, pentru obþinerea: A. opacifierii B. secreþiei lacrimale C. miozei D. contracþiei pupilei E. midriazei

42. Bromura de 3-hidroxi-1,1-dimetil-pirolidinium-alfa-ciclopentil-mandelat are urmãtoarea denu-

mire comercialã: A. glycopyrrolate B. ciclopentolat C. oxibutinine D. poldine E. piperidolat

148

43. Esterul acidului alfa-ciclohexil-alfa-hidroxi-4-(dietilamino)-2-butinil-benzenacetic are urmã-toarea denumire:

A. piperidolat B. ciclopentolat C. oxibutynine D. glicopirolat E. poldine

44. Oxibutynina este un medicament anticolinergic cu acþiune predominantã asupra aparatului:

A. digestiv B. respirator C. genital D. urinar E. cardiovascular

45. Datoritã metabolizãrii intense la primul pasaj hepatic, biodisponibilitatea oxibutininei, dupã

administrare oralã, este de: A. 10% B. 6% C. 2% D. 4% E. 1%

46. Clorhidratul de difenilacetat de 2-dietil-amino-etil are urmãtoarea denumire:

A. driptan B. robin C. hidroxiadifenina D. dactil E. adifenina

47. Adifenina este un ester bazic al acidului difenilacetic, care se obþine pornind de la:

A. fenilacetonitril B. benzilacetonitril C. fenilacetamidã D. etilacetonitril E. etilacetamidã

48. Adifenina este un anticolinergic cu acþiune asemãnãtoare:

A. scopinei B. scopolaminei C. atropinei D. tropanolului E. helkamonului

49. Dintre esterii bezici ai acidului hidroxiacetic amintim:

A. oxibutinina B. adifenina C. oxifenoniu D. tiotropium E. robinul

149

50. Bromura de tiotropiu este un compus cuaternar de amoniu cu acþiune anticolinergicã similarã cu cea produsã de:

A. oxitropiu B. ipratropiu C. clidiniu D. pipenzolat E. piperidolat

51. Tiotropiu este un anticolinergic, antagonist specific receptorilor muscarinici, cu acþiune

prelungitã. Se utilizeazã în tratamentul de întreþinere al: A. pancreatitelor B. hepatitelor C. afecþiunilor digestive D. afecþiunilor coronariene E. bronhopneumopatiei cronice

52. Tiotropium se administreazã zilnic, în dozã unicã, pe cale:

A. inhalatorie B. oralã C. intramuscularã D. rectalã E. intravenoasã

53. Tiotropium se utilizeazã ca bronhodilatator în tratamentul de întreþinere al bronhopneumopatiei

cronice obstructive, dar nu se foloseºte în tratamentul formelor acute de: A. contracþii ale cordului B. spasme biliare C. bronhospasm D. spasm piloric E. contracþii ale vaselor mari

54. Bromura de dietil-(2-hidroxietil)-metil-amoniu-alfa-fenil-ciclohexanglicolat are urmãtoarea

denumire: A. ipratropium B. adifenina C. tiotropium D. oxifenonium E. poldine

55. Oxifenoniul se obþine prin sintezã în urma reacþiei de condensare dintre acidul alfa-ciclohexil-

alfa-fenilglicolic ºi: A. monoetilaminocloretan B. dietilaminocloretan C. dietilaminoclormetan D. monoetilaminodiclormetan E. dietilaminoclorpropan

56. Clorhidratul de 2-(alfa-fenil-alfa-ciclohexil-alfa-hidroxi-acetil-oxi-metil)-1,4,5,6-tetrahidro-1-

metil-pirimidinã are urmãtoarea denumire: A. tiotropin B. mepenzolat C. adifenina D. oxifenoniu E. oxyfenciclimina

150

57. Oxyfenciclimina se obþine prin condensarea acidului alfa-fenil-alfa-ciclohexil-hidroxiacetic cu: A. 1,4,5,6-tetrahidro-1-metil-pirimidin-2il-clormetil B. 1,2,3,4-tetrahidro-1-etil-pirimidin-2-clormetil C. 1,4,5,6-tetrahidro-1-metil-piridin-2-clormetil D. 1,4,5,6-tetrahidro-1-etil-piperidin-2-clormetil E. 1,4,5,6-tetrahidro-1-propil-piridil-2-clormetil

58. Oxyfenciclimina este un anticolinergic periferic ºi antisecretorie. Durata de acþiune, datoritã

structurii sale chimice, este relativ lungã: A. 10 h B. 6 h C. 12 h D. 5 h E. 2 h

59. Dintre esterii bazici ai acidului formic amintim:

A. mepenzolatul B. oxyfenoniul C. oxyfenciclimina D. dicyclomina E. piperidolatul

60. Dicyclomina este un anticolinergic care prezintã 1/8 din acþiunea atropinei, de care se deose-

beºte prin acþiunea sa musculotropã mai mare decât cea produsã de: A. hiosciaminã B. papaverinã C. scopolaminã D. butilscopolaminã E. metilscopolaminã

61. Dintre esterii bazici ai acidului 4-aminobenzoic amintim:

A. oxyfenoniul B. otilonium C. dicyclomina D. glicopirrolat E. piperidolat

62. Otilonium este un anticolinergic periferic, selectiv pentru regiunea:

A. toracelui B. inimii C. lombarã D. intestinului subþire E. colonului

63. Dintre esterii bazici ai acidului xanten-9-carboxilic menþionãm:

A. oxyfenoniul B. glicopyrrolatul C. metantelina D. propantelina E. otilonium

151

64. Metantelina se poate obþine folosind ca materie primã: A. acid alfa-fenil-alfaciclohexil-hidroxiacetic B. acid alfa-fenilacetic C. xantena D. acid o-clorobenzoic E. toluen

65. Metantelina este un agent anticolinergic neselectiv, puternic, care reacþioneazã la nivelul recep-

torilor nicotinici de la nivelul ganglionilor sistemului nervos simpatic ºi parasimpatic. Este contraindicatã în:

A. afecþiuni pulmonare B. ulcer duodenal C. ulcer peptic D. glaucom E. edeme

66. Supradozarea cu metantelinã poate produce acþiune:

A. curarizantã B. ganglioplegicã C. spasmoliticã musculotropã D. bronhodilatatoare E. antihistaminicã

67. Efectul curarizant apãrut în urma supradozãrii cu metantelinã poate fi contracarat cu:

A. acetilcolinã B. hiosciaminã C. atropinã D. piridostigminã E. metilsulfat de neostigminã

68. Bromura de 2-(hidroxietil)-diizopropil-metil-amoniu-xanten-9-carboxilat are urmãtoarea denu-

mire comercialã: A. piperidolat B. propantelinã C. otiloniu D. metantelinã E. ipratropiu

69. Dintre eterii bazici (eteri ai aminoalcoolilor) menþionãm:

A. biperiden B. orfenadrina C. clorfenoxamina D. benztropina E. otiloniu

70. Biperidenul are acþiune anticolinergicã slabã. Acþiunea sa neurotropã este slabã, dar are

acþiune de tip musculotrop aproape egalã cu cea produsã de: A. papaverinã B. atropinã C. hiosciaminã D. orfenadrinã E. metantalinã

152

71. Biperidenul este utilizat în toate tipurile de afecþiuni de tip Parkinson, dar este contraindicat în: A. hepatite B. afecþiuni ale colonului C. ulcere gastrice D. toate formele de epilepsie E. dermatite

72. Clorhidratul de alfa-ciclopentil-alfa-fenil-1-piperidin-propanol are urmãtoarea denumire co-

mercialã: A. metantalina B. hiosciamina C. atropina D. papaverina E. cycrimina

73. Cycrimina este un anticolinergic, antispastic puternic, folosit ca adjuvant în tratamentul:

A. afecþiunilor colonului B. paraliziei agitante C. glaucomului D. dermatitelor E. afecþiunilor coronariene

74. Clorhidratul de alfa-ciclohexil-α-fenil-1-pirolidin-propanol are urmãtoarea denumire comercialã:

A. orfenadrina B. cycrimina C. prociclidinã D. papaverina E. metantelina

75. Clorhidratul de (3-ciclohexil-3-hidroxi-3-fenilpropil)-trietilamoniu are urmãtoarea denumire

comercialã: A. tridihexethyl B. prociclidinã C. cycrimina D. orfenadrina E. metantelina

76. Tridihexetilul are acþiune ganglioplegicã, însã predominã activitatea perifericã de tip atropinic.

Este utilizat ca antispastic ºi antisecretor, fiind fãrã valoare terapeuticã în: A. gastrite B. ulcer duodenal C. ulcer peptic D. sindromul Parkinson E. spasm piloric

77. Clorhidratul de alfa-ciclohexil-alfa-fenil-1-piperidin-propanol are urmãtoarea denumire co-

mercialã: A. oxyfenoniul B. cycrimina C. tridihexetil D. prociclidinã E. trihexifenidil

153

78. Trihexifenidilul este un anticolinergic, folosit ca antispastic. De asemenea, este utilizat în tratamentul: A. vaginitelor B. bolii Parkinson C. afecþiunilor cardiovasculare D. dermatozelor E. faringitelor

79. Aminoamidele pãstreazã aceleaºi caracteristici structurale majore ca cele ale tuturor anticoliner-

gicelor active. Dintre acestea menþionãm: A. cycrimina B. trihexifenidilul C. isopropamida D. oxyfenoniul E. prociclidina

80. Compusul N-etil-alfa-(hidroximetil)-N-(4-piridilmetil)-benzacetamida are urmãtoarea denumire:

A. tropicamida B. prociclidina C. isopropamida D. cycrimina E. trihexifenidil

81. Tropicamida este o aminã terþiarã, cu acþiune anticolinergicã activã, utilizatã în:

A. cardiologie B. dermatologie C. urologie D. oftalmologie E. ginecologie

82. Tropicamida, ca ºi alte medicamente midriatice, este contraindicatã în: A. gastrite B. iritaþii ale colonului C. afecþiuni hepatice D. afecþiuni digestive E. glaucom

83. Metilsulfatul de (4-difenilmetilen)-1,1-dimetilpiperidiniu are urmãtoarea denumire: A. pirenzepina B. difemanil C. etopropazina D. pirefar E. telenzepina

84. Structura chimicã a difenamilului este:

A. (H5C6)2 – CH N(CH3)2 · CH3SO4

⊕

B.

CH N – CH3 · SO4HH5C6

H5C6

⊕

C.

NCH3

CH3

H5C6

H5C6

C⊕

· CH3SO4

D.

N

CH3

CH3

H5C6

H5C2

C⊕

· SO4H

E.

NC2H5

C2H5

H5C6

H5C6

CH⊕

· SO4H

154

85. Clorhidratul de 10-[2-(dietilamino)-propil]-fenotiazinã are urmãtoarea denumire comercialã: A. etopropazina B. telenzepina C. difemanil D. propiverina E. pirenzepina

86. Etopropazina are acþiune terapeuticã similarã anticolinergicelor, dar se utilizeazã în special în

tratamentul simptomatic al: A. iritaþiei de colon B. ulcerului duodenal C. ulcerului peptic D. bolii Parkinson E. hepatitelor

87. Pirenzepina este un derivat de benzodiazepinã, aminã terþiarã triciclicã, cu structurã asemãnã-

toare: A. etopropazinei B. fenotiazinei C. amitriptilinei D. difemanilului E. imipraminei

88. Care este denumirea comercialã a compusului 4,9-dihidro-3-metil-4-(4-metil-1-piperazinil)-

acetil-10H-tieno-[3,4b]-[1,5]benzodiazepin-10-onã? A. pirenzepina B. telenzepina C. propiverina D. etopropazina E. difemanil

89. Clorhidratul de alfa,alfa-difenil-1-piperidinil-butiramida are urmãtoarea denumire comercialã:

A. etopropazina B. propiverina C. fenpipramida D. pirenzepina E. difemanil

90. Care este denumirea clorhidratului de 1-metil-4-piperidil-difenilpropoxiacetat?

A. propiverina B. fenpipramida C. pirenzepina D. difemanil E. etopropazina

155

6. SISTEMUL NERVOS PARASIMPATIC PARASIMPATOLITICE (COLINOLITICE, ANTICOLINERGICE PERIFERICE)

Parasimpatolitice neurotrope

Complement multiplu

91. Bromura de etil-dimetil-(1-metil-3,3-difenilpropil)-amoniu are urmãtoarele denumiri comerciale:

A. propiverina B. ripirin C. cisrelax D. cetiprin E. emepronium

92. Emeproniul este indicat în:

A. dermatite B. incontinenþã urinarã C. hipertonie vezicalã D. polakiurie E. tenesme în timpul cistitei acute sau cronice

93. Care sunt denumirile comerciale ale compusului 2-[(1R)-3-[bis-(1-metil-etil)-amino]-1-fenil-

propil]-4-metil-fenol(tartrat)? A. detrol B. telenzepina C. detrusitol D. detrunorm E. tolterodina

94. Tolterodina este un antagonist specific competitiv al receptorilor muscarinici. Este indicat în

simptomele vezicii urinare hiperreactive: A. polakiurie B. senzaþie imperioasã de micþiune C. anurie D. edem generalizat E. incontinenþã urinarã

95. Reacþiile adverse produse de tolderodinã se manifestã prin:

A. uscãciunea gurii B. tulburãri abdominale ºi neurologice C. tulburãri cardiace D. dispepsie E. scãderea secreþiei lacrimale

96. Tolterodina este contraindicatã în:

A. glaucom B. atonie intestinalã C. miastenie D. insuficienþã hepaticã E. dermatite

156

97. Care sunt denumirile comerciale ale clorhidratului de 1-metil-4-piperidil-difenilpropoxiacetat? A. propiverina B. detrol C. detrunorm D. mictonorm E. mictonetten

98. Propiverina este un parasimpatolitic indicat la pacienþii care suferã de:

A. senzaþie de micþiune imperioasã B. atonie vezicalã C. vezicã neurogenã datoratã unor leziuni ale mãduvei spinãrii D. polipozã vezicalã E. incotinenþã urinarã idiopaticã

99. Propiverina este contraindicatã în caz de:

A. obstrucþie a intestinului gros B. miastenia gravis C. obstrucþie vezicalã cu retenþie urinarã D. atonie intestinalã E. bronºitã cronicã

100. Reacþiile adverse produse de propiverinã se manifestã prin:

A. bradicardie B. hipertensiune arterialã C. tahicardie D. scãderea tensiunii arteriale E. uscãciunea gurii

101. Clorhidratul de α,α-difenil-1-piperidinil-butiramida are urmãtoarele întrebuinþãri:

A. în afecþiuni ale tubului digestiv B. în dermatologie C. în tulburãri ale funcþiei hepatice D. în bronºite cronice E. în afecþiuni inflamatorii

102. Fenpipramida este un anticolinergic contraindicat în:

A. afecþiuni cardiace B. retenþie urinarã ºi edem de prostatã C. esofagitã de reflux D. stenozã ºi spasm piloric E. ileus paraliticus

103. Pirenzepina are urmãtoarele sinonime:

A. prantal B. gastrizin C. pirefar D. gastrozepin E. pirehexal

104. Pirenzepina este indicatã în tratamentul:

A. ulcerului gastric ºi duodenal B. tulburãri de comportament C. gastritã D. dermatite E. afecþiuni ale stomacului datorate administrãrii unor medicamente

157

105. Reacþiile adverse produse de pirenzepinã se manifestã prin: A. uscãciunea gurii B. stimularea secreþiei salivare C. tulburãri de acomodare D. scãderea poftei de mâncare E. creºterea poftei de mâncare

106. Clorhidratul de 10-[2-(dietilamino)-propil]-fenotiazinã are urmãtoarele denumiri:

A. prantal B. etopropazina C. gastrizin D. pirehexal E. parsidol

107. Efectele secundare produse de etopropazina sunt comune celorlalte medicamente anticoli-

nergice ºi se manifestã prin: A. somnolenþã B. ameþealã C. miozã D. uscãciunea gurii E. midriazã

108. Care sunt denumirile comerciale ale metilsulfatului de (4-difenilmetilen)-1,1-dimetilpiperi-

dinium? A. parsidol B. difemanil C. pirehexal D. prantal E. gastrozepin

109. Difemanilul are acþiune specificã la nivelul funcþiei gastrice, fiind util în:

A. astm bronºic B. ulcerul peptic C. dermatite D. hiperhidrozã E. stop cardiac

110. Care este denumirea comercialã a N-etil-alfa-(hidroximetil)-N-(4-piridilmetil)-benzaceta-

midei? A. tropicamida B. parsidol C. difemanil D. prantal E. mydriacyl

111. Tropicamida este o aminã terþiarã, având urmãtoarele caracteristici:

A. este un anticolinergic activ B. este un simpatomimetic C. este utilizat în oftalmologie D. este utilizat în ORL E. produce dilatarea pupilei

158

112. Acþiunea midriaticã a tropicamidei permite: A. efectuarea operaþiei de cataractã B. examinarea fundului de ochi C. tratamente ORL D. tratamentul iritelor acute E. tratamente antiinflamatoare

113. Reacþiile adverse produse de tropicamidã se manifestã prin:

A. senzaþie de usturime B. arsurã în momentul aplicãrii C. inflamaþie D. edem E. urticarie

114. Dintre medicamentele mai cunoscute din clasa aminoamidelor amintim:

A. difemanil B. artane C. isopropamida D. parsidol E. tropicamida

115. Iodura de (3-carbamoil-3,3-difenilpropil)-diizopropilmetilamoniu are urmãtoarele denumiri:

A. mydriacyl B. priamide C. darbid D. tremin E. isopropamida

116. Principala caracteristicã a isopropamidei este durata lungã de acþiune. O singurã dozã produce

efecte: A. antiinflamatoare B. antispastice C. anticonvulsivante D. antisecretoare E. antivomitive

117. Isopropamida se utilizeazã ca adjuvant în tratamentul:

A. ulcerului peptic B. hepatitei acute C. hiperaciditate D. pancreatitã acutã E. hipermotilitate gastrointestinalã

118. Isopropamida prezintã efecte secundare comune pentru toate anticolinergicele:

A. urticarie B. uscãciunea gurii C. edeme D. midriazã E. dificultate de urinare

119. Isopropamida este contraindicatã în:

A. afecþiuni digestive B. ulcer peptic C. glaucom D. ulcer duodenal E. hipertrofie de prostatã

159

120. Clorhidratul de alfa-ciclohexil-alfafenil-1-piperidin-propanol are urmãtoarele denumiri: A. trihexifenidil B. mydriacyl C. artane D. tremin E. pipanol

121. Clorhidratul de (3-ciclohexil-3-hidroxi-3-fenilpropil)-trietilamoniu are urmãtoarele denumiri:

A. mydriacyl B. tridihexethyl C. artane D. claviton E. pathilon

122. Tridihexethylul are acþiune anticolinergicã, fiind util ca adjuvant în numeroase ºi variate afec-

þiuni gastrointestinale: A. ulcer peptic B. hiperaciditate gastricã, hipermotilitate C. spasm piloric D. spasme la nivelul colonului E. astm bronºic

123. Tridihexethylul trebuie administrat cu atenþie la pacienþii cu:

A. glaucom B. hepatitã C. insuficienþã coronarianã D. pancreatitã E. decompensare cardiacã

124. Tridihexethylul este contraindicat la pacienþii cu:

A. edeme B. obstrucþie vezicalã C. ulcer duodenal sau piloric D. hipertrofie de prostatã E. stenozã gastricã

125. Prociclidina este un anticolinergic periferic, utilizat în afecþiuni periferice. Se administreazã

cu prudenþã la pacienþii cu: A. afecþiuni cardiace B. glaucom C. tahicardie D. hipertrofie de prostatã E. hepatite

126. Clorhidratul de alfa-ciclohexil-alfa-pirolidinpropanolul are urmãtoarele denumiri comerciale:

A. claviton B. prociclidinã C. pagitan D. kemadrin E. pathilon

127. Clorhidratul de alfa-ciclopentil-alfa-fenil-1-piperidin-propanol are urmãtoarele denumiri:

A. cycrimina B. prociclidina C. kemadrin

160

D. pathilon E. pagitan

128. Efectele secundare produse de cycriminã sunt cele de tip atropinic ºi se manifestã prin:

A. uscãciunea gurii B. edeme C. tulburãri de vedere D. palpitaþii E. dureri epigastrice

129. Biperidenul se întrebuinþeazã în toate tipurile de afecþiuni de tip Parkinson ºi ajutã la elimi-

narea akineziei, rigiditãþii ºi tremorului. Se foloseºte ºi în afecþiunile spastice nelegate de parkinson ca:

A. spasme ale musculaturii striate B. scleroze multiple C. afecþiuni renale D. lezarea mãduvei spinãrii E. paralizie cerebralã

130. Orfenadrina se foloseºte în special ca adjuvant al altor agenþi cum sunt:

A. benztropina B. prociclidina C. cicrimina D. trihexifenidil E. biperiden

131. Citratul de N,N-dimetil-2[(o-metil-alfa-fenilbenzil)-oxi]-etilamina are urmãtoarele denumiri

comerciale: A. orfenadrina B. biperiden C. akineton D. phenoxen E. noflex

132. Metansulfonatul de 3-alfa-(difenilmetoxi)-1alfaH,5alfaH-tropan are urmãtoarele denumiri:

A. orfenadrina B. benztropina C. akineton D. norflex E. cogentin

133. Propantelina este contraindicatã în urmãtoarele afecþiuni:

A. glaucom cu unghi închis B. cistitã cronicã C. adenom de prostatã D. megacolon toxic E. atonie intestinalã

134. Propantelina trebuie administratã cu prudenþã la bolnavii cu afecþiuni:

A. edem generalizat B. hipertiroidism C. cardiace severe D. aritmii supraventriculare E. cardiopatie ischemicã

161

135. Reacþiile adverse produse de propantelinã se manifestã prin: A. uscãciunea gurii B. deglutiþie dificilã C. tulburãri de vedere D. aritmii E. tulburãri hepatice

136. Propantelina este indicatã în afecþiuni:

A. gastrointestinale B. hepatitã C. ulcer gastric ºi duodenal D. colicã renalã ºi uretralã E. colitã ulceroasã

137. Bromura de N-metil-N-(1-metiletil)-N-[2-[9H-xanten-9il-carbonil)-oxi]-etil]-2-propil-amoniu

are urmãtoarele denumiri comerciale: A. propantelina B. cogentin C. phenoxen D. probantinã E. neopepulsan

138. Metoda de obþinere a propantelinei este asemãnãtoare metantelinei, ºi are loc în urma

reacþiilor între urmãtoarele componente: A. sarea de potasiu a acidului benzen-2-carboxilic B. sarea de potasiu a acidului xanten-9-carboxilic C. N,N-dietilaminocloretan D. N,N-diizopropil aminocloroetan E. bromurã de metil

139. Metoda de obþinere a metantelinei se bazeazã pe reacþia dintre:

A. bromurã de izopropil B. xantena C. acid xanten-9-carboxilic D. dietilamino-1-cloro-etan E. bromurã de metil

140. Metantelina este un agent anticolinergic neselectiv, care reacþioneazã la nivelul receptorilor

nicotinici de la nivelul ganglionilor sistemului simpatic ºi parasimpatic. Este indicat în: A. gastrite B. pancretitã C. hiperhidrozã D. ulcer peptic E. dermatitã

141. Reacþiile secundare produse de metantelinã sunt de tip atropinic, manifestate prin:

A. midriazã B. cicloplegie C. uscãciunea gurii D. edeme E. tulburãri de comportament

162

142. Bromura de dietil-(2-hidroxietil)-metil-amoniu-p-[o-(octil-oxi)-benzamido]-benzoat are urmã-toarele denumiri:

A. bantina B. otilonium C. dixamonum D. spasmomen E. spasmocyl

143. Bromura de N,N-dietil-N-metil-N-[2-[(9H-xanten-9il-carbonil)-oxi]-etil]-amoniu are urmã-

toarele denumiri: A. metantelina B. propantelina C. dixamonum D. otiloniu E. banthine

144. Otiloniul este indicat în afecþiuni spastice ale tractului gastrointestinal:

A. hepatite B. bronºite C. gastroduodenite, enterite D. gastrite, esofagite E. colon iritabil

145. Diciclomina este utilizatã pentru efectul spasmolitic pe diverºi muºchi netezi, în special pe cei

de la nivelul tractului gastro-intestinal: A. afecþiuni respiratorii B. spasmolitic C. afecþiuni genitale D. în dismenoree E. în disfuncþii biliare

146. Clorhidratul de 2-(dietilamino)-etil-[biciclohexil]-carboxilat are urmãtoarele denumiri co-

merciale: A. metantelina B. dicycloverina C. dicyclomina D. bentyl E. bentylol

147. Oxifenciclimina se foloseºte în tratamentul:

A. bronºitelor acute B. spasme ale cãilor urinare C. colecistite D. spasmului piloric E. ulcerului gastroduodenal

148. Oxifenciclimina se obþine în urma reacþiei dintre:

A. acid alfa-metil-alfa-benzil-hidroxiacetic B. acid alfa-fenil-alfa-ciclohexil-hidroxiacetic C. acid beta-etil-alfa-ciclohexil-aminoacetic D. 1,4,5,6-tetrahidro-1-metil-pirimidin-2il-clormetil E. 1,4,5,6-hexahidro-1-etil-pirimidin-2il-cloretil

163

149. Reacþiile adverse produse de oxifenoniu se manifestã prin: A. anurie B. disurie cu retenþie de urinã C. tahicardie D. tulburãri de vedere E. uscãciunea gurii

150. Oxifenoniul trebuie administrat cu prudenþã în:

A. dermatologie B. afecþiuni hepatice ºi renale C. cardiopatie ischemicã D. boli pulmonare cronice E. tahiaritmii supraventriculare

151. Oxifenoniul este un anticolinergic indicat în:

A. hepatitã B. ulcer gastroduodenal C. bronºitã cronicã D. gastritã hiperacidã E. afecþiuni reumatismale

152. Oxifenonium se obþine în urma reacþiei de condensare între:

A. acidul alfa-ciclohexil-alfa-fenilglicolic B. dimetilhidroxicloroetan C. dietilaminocloroetan D. bromurã de izopropil E. bromurã de metil

153. Bromura de dietil-(2-hidroxietil)-metil-amoniu-alfa-fenil-ciclohexanglicolat are urmãtoarele

denumiri: A. antrenil B. antispasmin C. oxifenonium D. helkamon E. bentyl

154. Tiotropium se utilizeazã ca bronhodilatator în tratamentul de întreþinere al bronhopneumo-

patiei cronice obstructive: A. astm bronºic B. bronºite cronice C. rinite alergice D. emfizem pulmonar E. pneumonie acutã

155. Adifenina este un anticolinergic cu acþiune asemãnãtoare atropinei; produce:

A. midriazã pasivã B. creºterea presiunii intraoculare C. tahicardie D. diminuarea secreþiilor gastrice, salivare, bronºice E. bradicardie

164

156. Adifenina este întrebuinþatã pentru proprietãþile sale antispastice în crize: A. hepatice B. reumatismale C. urinare D. ulcer gastric ºi gastrite E. dismenoree

157. Adifenina se obþine în urma reacþiei dintre:

A. fenilacetonitril B. fenilacetamidã C. clorurã de tionil D. clorurã de sulfuril E. dietilaminoetanol

158. Clorhidratul de difenilacetat de 2-dietil-aminoetil are urmãtoarele denumiri:

A. adifenina B. glicopirolat C. diphacil D. cistrin E. trasentine

159. Reacþiile adverse produse de oxibutininã se manifestã prin:

A. uscãciunea gurii B. constipaþie C. tulburãri de vedere D. dureri sau arsuri gastrice E. diaree

160. Oxibutinina nu se administreazã persoanelor cu:

A. glaucom B. disurie C. hipertrofie de prostatã D. miastenie E. oligurie

161. Oxibutinina este un medicament anticolinergic cu acþiune predominantã asupra aparatului

urinar, fiind indicat în: A. vezicã urinarã spasticã neurogenã B. enurezis nocturn prin imaturitate vezicalã C. anurie D. senzaþie imperioasã de urinare la femei E. oligurie

162. Clorhidratul de 4-(dietilamino)-2-butiril-alfa-fenil-ciclohexan-glicolat are urmãtoarele denumiri:

A. oxibutynine B. trasentine C. cistrin D. dridase E. driptan

163. Glycopirolatul, din punct de vedere chimic, este bromurã de:

A. 3-metoxi-1,1-dietil-pirolidiniu-α-ciclopentil B. 3-hidroxi-1,1-dimetil-pirolidinium-α-ciclopentil C. 3-amino-1,1-dihidroxi-dietil-pirolidinium-α-ciclopentil D. 3-(α-fenil-α-hidroxi-α-ciclopentil-acetiloxi)-1,1-dimetil-pirolidiniu E. 3-nitro-1,1-dietil-pirolidiniu-α-ciclopentil

165

164. Glycopirolatul este utilizat în tratamentul: A. ulcerului peptic B. astm bronºic C. hiperaciditãþii D. hipermotilitãþii E. afecþiuni inflamatorii

165. Efectele secundare produse de glicopirolat sunt tipice atropinei ºi se manifestã prin:

A. diaree B. uscãciunea gurii C. relaxare muscularã D. retenþie urinarã E. constipaþie

166. Reacþiile adverse produse de ciclopentolat se manifestã prin:

A. creºterea presiunii intraoculare B. reacþii psihotice C. tahicardie D. halucinaþii E. bradicardie

167. Ciclopentolatul, din punct de vedere chimic, este:

A. esterul acidului α-(1-hidroxiciclopentil)-2-(dimetilamino)-etil-benzenacetic B. acidul α-(1-aminociclopentil)-2-(dietilamino)-benzenacetic C. 2-(dimetilamino)-etil-1-hidroxi-α-fenilciclopentanacetat D. 2-(dietilamino)-metil-1-amino-α-fenilciclopentanacetat E. clorhidrat de α-hidroxi-α-fenil-α-(1-hidroxiciclopentil)-acetil-oxi-etil-N,N-dimetilamoniu

168. Ciclopentolatul este indicat în scop diagnostic:

A. pentru obþinerea miozei B. pentru obþinerea midriazei C. pentru viciile de refracþie D. în examinarea fundului de ochi E. în examinarea ORL

169. Piperidolatul, din punct de vedere chimic, este:

A. clorhidrat de 1-etil-3-piperidil-difenilacetat B. clorhidrat de 3-difenilacetil-oxi-N-etil-piperidinã C. esterul acidului β-etil-3-piperidil-benzen-acetic D. esterul acidului α-fenil-3-piperidinil-benzen-acetic E. clorhidrat de 3-dietilacetil-oxi-N-metil-piperidinã

170. Clorhidratul de 1-etil-3-piperidil-difenilacetat are urmãtoarele denumiri chimice:

A. poldine B. crapinom C. dactil D. ciclopentolat E. piperidolat

171. Piperidolatul este un anticolinergic, antispastic utilizat ca adjuvant în tratamentul afecþiunilor

gastrointestinale, dintre care amintim: A. spasm gastroduodenal B. dischinezie biliarã C. spasm piloric D. cardiospasm E. contracþiile musculaturii striate

166

172. Pipenzolatul are urmãtoarele sinonime: A. cyclogil B. expal C. propedil D. piptal E. poliptal

173. Mepenzolatul este un agent anticolinergic care acþioneazã prin blocarea terminaþiilor coli-

nergice, având acþiune rapidã ºi prelungitã. Efectele sale se manifestã astfel: A. înlãturã spasmul piloric duodenal B. stimuleazã secreþia gastricã C. inhibã secreþia gastricã D. acþioneazã la nivelul musculaturii netede a colonului E. are acþiune asupra musculaturii striate

174. Mepenzolatul se obþine în urma reacþiei dintre:

A. 3-hidroxipiridinã B. 3-metoxipiperidina C. iodura de metil D. iodura de izopropil E. acid difenilhidroxiacetic

175. Bromura de 3-(α,α’-difenil-α-hidroxiacetil-oxi)-1,1-dimetil-piperidiniu are urmãtoarele denumiri:

A. mepenzolat B. pipenzolat C. piptal D. cantil E. cantril

176. Bromura de 1-metil-3-benziloiloxichinuclidiniu are urmãtoarele denumiri:

A. clidinium B. piptal C. epirax D. librax E. quarzan

177. Clidiniul este un agent anticolinergic utilizat în:

A. ulcer de cornee B. tratamentul ulcerului peptic C. hiperclorhidrie D. colon spastic E. ulcer de colon

178. Clidiniul este contraindicat în:

A. rinitã B. corizã C. hipertrofia de prostatã D. urticarie E. glaucom

179. Clidiniul se obþine în urma reacþiei dintre:

A. acid dietilacetic B. acid difenilhidroxiacetic C. bromurã de izopropil D. bromurã de metil E. 3-hidroxichinuclidina

167

180. Oxitropium are urmãtoarele sinonime: A. oxivent B. epirax C. otiloniu D. venlox E. pipenzolat

181. Ipratropium trebuie administrat cu prudenþã la pacienþii cu:

A. glaucom B. afecþiuni hepatice C. dermatite D. afecþiuni ORL E. adenom de prostatã

182. Ipratropiul este un derivat de amoniu cuaternar cu proprietãþi anticolinergice, indicat în:

A. afecþiuni digestive B. colon iritabil C. urticarie D. rinite E. bronhospasm

183. Reacþiile adverse produse de ipratropiu se manifestã prin:

A. cefalee B. greaþã C. uscãciunea gurii ºi faringelui D. stimularea secreþiei lacrimale E. palpitaþii

184. Dupã administrare nazalã de ipratropiu pot apãrea:

A. epistaxis B. uscãciunea mucoasei nazale C. iritaþie localã D. edeme E. urticarie

185. Ipratropiul are urmãtoarele sinonime:

A. epirax B. atrovent C. oxivent D. expal E. ipravent

186. Metilhomatropina are urmãtoarele sinonime:

A. homatrocel B. homatropina metilbromid C. scobutil D. novatropina E. mesopin

187. Metilhomatropina este utilizatã:

A. în spasmele musculaturii netede gastrointestinale B. în ORL C. ca adjuvant în oftalmologie D. ca antiinflamator E. ca adjuvant în tratamentul ulcerului peptic

168

188. Homatropina se utilizeazã sub fomrã de soluþie apoasã oftalmicã 1-2% în tratamentul unor afecþiuni oculare:

A. conjunctivite B. irite C. iridociclite D. keratite E. bursite

189. Homatropina este un anticolinergic cu acþiune selectivã pe musculatura netedã a ochiului. Se

utilizeazã extern în terapia localã pentru: A. a produce miozã B. a produce midriazã C. stimularea structurii ciliare a ochiului D. paralizarea structurii ciliare a ochiului (cicloplegie) E. stimularea musculaturii striate

190. Buscopanul are acþiune parasimpatoliticã ºi este contraindicat în:

A. tahicardie B. ileus paraliticus C. hipertrofia prostatei D. bradicardie E. glaucom

191. Reacþiile adverse produse de butilscopolaminã se manifestã prin:

A. diaree B. constipaþie C. greutate în deglutiþie D. retenþie urinarã E. uscãciunea gurii

192. Butilscopolamina este indicatã în:

A. ulcer varicos B. hipermotilitate gastrointestinalã C. spasme biliare D. ulcer gastric ºi duodenal E. astm bronºic

193. Butilscopolamina este utilizatã în:

A. diaree B. spasme ale tractului urinar C. constipaþie spasticã D. dismenoree E. spasme uterine

194. Butilscopolamina este anticolinergic de semisintezã, care exercitã o acþiune specificã anti-

spasticã, prin diminuarea tonusului ºi peristaltismului asupra: A. tractului gastrointestinal B. musculaturii striate C. cãilor biliare D. cãilor urinare E. cãilor respiratorii superioare

169

195. Metilscopolamina este indicatã în terapia: A. ulcerului peptic B. hipermotilitãþii gastrice C. hiperaciditãþii gastrice D. stenozei pilorice congenitale E. hipoaciditãþii gastrice

196. Metilscopolamina are urmãtoarele sinonime:

A. metscopolaminã B. hyoscinã metilbromid C. pamine bromide D. scobutil E. mesopin

197. Scopolamina prezintã aceleaºi efecte parasimpatolitice ca ºi atropina dar de:

A. intensitate mai mare B. duratã medie de acþiune C. intensitate mai micã D. duratã de acþiune mai scurtã E. duratã lungã de acþiune

198. Efectele produse de scopolaminã la nivelul ochiului, se instaleazã mai repede, iar durata de

acþiune este mai scurtã; acestea sunt: A. mioza B. midriaza C. conjunctivita D. cicloplegia E. blefarita

199. Scopina, este un aminoalcool, care se obþine prin condensarea:

A. etilaminei B. metilaminei C. acidului acetonmonocarboxilic D. acidului acetondicarboxilic E. dimetilaminei

200. Hiosciamina are urmãtoarele sinonime:

A. pamine B. daturine C. mesopin D. duboisine E. scobutil

201. Hiosciamina este, izomerul levogir al atropinei, utilizatã în tratamentul:

A. afecþiunilor tractului urinar B. tulburãrilor de comportament C. afecþiunilor genitale D. spasmelor vezicii urinare E. edeme alergice

202. Atropina este indicatã în:

A. bronºite cu hipersecreþie B. colici biliare C. colici nefretice D. spasm piloric E. stop cardiac

170

203. Atropina este un anticolinergic natural, care se poate obþine ºi prin sintezã, în mai multe etape: A. obþinerea eterului final B. obþinerea esterului final C. obþinerea acidului tropic D. obþinerea acidului atropic E. obþinerea tropanolului

204. Tropanul este format din doi heterocicli condensaþi, având atomul de azot comun:

A. heterociclu pirolidinic B. heterociclu diazinic C. heterociclu oxazolic D. heterociclu piperidinic E. heterociclu pirimidinic

205. Dintre derivaþii funcþionali ai tropanului amintim:

A. tropanolul B. tropenolul C. tropina D. tropenona E. tropanona

206. Reacþiile adverse produse de fenpipramidã se manifestã prin:

A. hiposalivaþie B. hipersalivaþie C. constipaþie D. diaree E. vomã

171

7. SISTEMUL NERVOS PARASIMPATIC PARASIMPATOLITICE (COLINOLITICE, ANTICOLINERGICE PERIFERICE)

Parasimpatolitice musculotrope (Spasmolitice musculotrope)

Complement simplu 1. Clorhidratul de 1-(3,4-dimetoxibenzil)-6,7-dimetoxi-izochinolinã are urmãtoarea denumire co-

mercialã: A. chinoparina B. papaveraldina C. papaverinol D. papaverinã E. octaverina

2. Papaverina se obþine prin sintezã plecând de la:

A. dimetoxifenol B. dimetoxibenzen C. dietoxibenzen D. difenilbenzen E. dimetoxianilina

3. Papaverina se poate obþine, prin sintezã, prin diferite metode, printre cea care foloseºte ca

materie primã: A. 3,4-dietoxibenzaldehida B. dimetoxiacetaldehida C. alcool dimetoxibenzilic D. acid dietoxibenzilic E. aldehida veratricã

4. Prin înlocuirea celor patru grupe metoxil din structura papaverinei cu alte grupãri alcoxil, printre

care grupa etoxil, se obþine un compus mult mai activ, având urmãtoarea denumire comercialã: A. etaverinã B. papaverinol C. papaveraldina D. chinopanina E. octaverina

5. Prin oxidarea blândã a papaverinei la gruparea metilenicã ce leagã nucleul benzenic de cel izo-

chinolinic se obþine: A. papaveraldina B. chinoparina C. papaverinol D. octaverina E. etaverina

6. Înlocuirea grupei metilenice, din structura papaverinei, cu o grupã carbonil conduce la un

compus mai toxic decât papaverina, având denumirea urmãtoare: A. chinoparina B. etaverina C. papaverinol D. papaveraldina E. neupaverina

172

7. Prin înlocuirea radicalului benzil din structura papaverinei cu un radical fenil disubstituit cu grupe metoxil se obþine un compus mai activ ºi mai puþin toxic, numit:

A. papaverinol B. chinoparina C. neupaverina D. papaveraldina E. etaverina

8. Prin înlocuirea radicalului benzil din structura papaverinei cu un radical fenil disubstituit cu

grupe metilendioxi se obþine un compus mai activ ºi mai puþin toxic, numit: A. papaverinol B. etaverina C. chinoparina D. papaveraldina E. neupaverina

9. Prin înlocuirea radicalului benzil din structura papaverinei cu un radical fenil trisubstituit cu

grupãri etoxil se obþine un compus mai activ ºi mai puþin toxic, numit: A. octaverina B. etaverina C. papaveraldina D. papaverinol E. chinoparina

10. Prin deschiderea ciclului tetraizochinolinic din structura tetrahidropapaverinei se obþine un

compus care are acþiune terapeuticã mult mai scãzutã decât cea produsã de papaverinã, având urmãtoarea denumire:

A. bis-(dietoxifeniletil)-amina B. bis-(dietoxibenzil)-amina C. bis-(dimetoxifeniletil)-amina D. bis-(dimetoxibenzil-etil)-amina E. bis-(difenoxibenzil-etil)-amina

11. Cercetãrile efectuate asupra compuºilor de bis-(betafeniletil)-aminã au arãtat cã aceºtia au acti-

vitate, comparativ cu papaverina: A. identicã B. foarte bunã C. medie D. mai slabã E. nulã

12. Studiul unor compuºi de bis-(betafenilpropil)-etilaminã a menþionat cã cel mai bun dintre ei

este o aminã terþiarã, de 2-3 ori mai activã decât papaverina, denumitã: A. neupaverina B. alverina C. etaverina D. chinoparina E. octaverina

13. S-a constatat cã unele amine simpatomimetice prezintã proprietãþi antispastice fiind utilicate ca:

A. vasoconstrictoare B. bronhoconstrictoare C. vasodilatatoare cerebrale D. antiinflamatoare

173

E. bronhodilatatoare 14. Dintre aminele terþiare cu acþiune mai puternicã ºi mai prelungitã decât cea produsã de

papaverinã menþionãm: A. civerina B. etaverina C. chinoparina D. octaverina E. neupaverina

15. Clorhidratul de 6,7-dietoxi-[1-(3,4-dietoxibenzil)]-izochinolinã are urmãtoarea denumire co-

mercialã: A. octaverina B. chinoparina C. etaverina D. civerina E. neupaverina

16. Compusul 3-metil-6,7-dimetoxi-1-[(3-metoxi-4-etoxi)-benzil]-izochinolinã are urmãtoarea de-

numire comercialã: A. neupaverina B. chinoparina C. etaverina D. dioxilina E. civerina

17. Clorhidratul de 6,7-dimetoxi-1-(3,4,5-trietoxifenil)-izochinolinã are urmãtoarea denumire co-

mercialã: A. etaverina B. octaverina C. chinoparina D. civerina E. neupaverina

18. Compusul 1-(3,4-dietoxibenziliden)-6,7-dietoxi-1,2,3,4-tetrahidro-izochinolinã are urmãtoare

denumire: A. neupaverina B. alverina C. civerina D. chinoparina E. drotaverina

19. Relaxarea musculaturii netede a tractului gastrointestinal ºi urinar produsã de drotaverinã se

explicã prin proprietatea sa de a inhiba: A. fosfodiesteraza B. acetilcolinesteraza C. monoaminooxidaza D. adenilciclaza E. fosfatidilkinaza

20. Clorhidratul de 3-metil-6,7-metilendioxi-[1-(3,4-metilendioxibenzil)-izochinolinã are urmãtoarea

denumire: A. alverina B. civerina C. eupaverina D. chinoparina

174

E. neupaverina 21. Compusul 3,4-dimetoxibenzoat de 4-[N-etil-[N-1-(4-metoxifenil)-propan-2-il]-amino-butil are

urmãtoarea denumire comercialã: A. mebeverina B. civerina C. alverina D. chinoparina E. neupaverina

22. Mebeverina este un antispastic musculotrop selectiv, având acþiune directã asupra musculaturii

netede a: A. stomacului B. vezicii urinare C. intestinului subþire D. vezicii biliare E. colonului

23. Clorhidratul de metil-o-[p-(2-piperidino-etoxi)-benzoil]-benzoat are urmãtoarea denumire co-

mercialã: A. mebeverina B. pitofenona C. chinoparina D. alverina E. neupaverina

24. Compusul 2-metilamino-6-metil-5-heptena are urmãtoarea denumire comercialã:

A. pitofenona B. alverina C. chinoparina D. isometheptena E. eupaverina

25. Isometheptena are efect paralizant direct asupra musculaturii netede:

A. a colonului B. uretrale C. intestinale D. vezicale E. stomacale

26. Isometheptena are urmãtoarea structurã chimicã:

A.

CH3 – C = CH – CH2CH2 – CH – CH3

CH3 NH – CH3

B.

CH3 – C = CH – CH2CH2 – CH – CH3

OH NH2

C.

CH3 – C = CH – CH2CH2 – CH – CH3

NH2 OH

D.

C2H5 – C = CH – CH2CH2 – CH – C2H5

OH OH

E.

C2H5 – C = CH – CH2CH2 – CH – C2H5

NH2 NH2

175

27. Mebeverina este un relaxant al musculaturii netede, nu are proprietãþi:

A. adrenergice B. ganglioplegice C. simptomimetice D. simpatolitice E. anticolinergice

28. Eupaverina se obþine prin sinteza în urma reacþiei dintre nitroetan ºi:

A. veratrol B. piperonal C. acid veratric D. aldehidã veratricã E. acid hipuric

29. Octaverina se obþine prin condensarea 3,4-dimetoxifeniletilaminei cu clorura acidului:

A. 3,4,5-fenoxibenzoic B. 3,4,5-trietoxibenzilic C. 3,4-dietoxibenzoic D. 3,4,5-trimetoxibenzoic E. tricloracetic

30. Octaverina are aceleaºi însuºiri farmacologice ca ºi:

A. eutaverina B. chinoparina C. papaverina D. civerina E. alverina

176

7. SISTEMUL NERVOS PARASIMPATIC PARASIMPATOLITICE (COLINOLITICE, ANTICOLINERGICE PERIFERICE)

Parasimpatolitice musculotrope (Spasmolitice musculotrope)

Complement multiplu 31. Pitofenona este un spasmolitic musculotrop utilizat în:

A. tratamentul spasmelor de diferite cauze B. tratamentul diabetului C. afecþiuni digestive D. asociere cu alte substanþe E. afecþiuni ale pielii

32. Isometheptina este cel mai activ compus din categoria spasmoliticelor musculotrope, care:

A. stimuleazã terminaþiile norvoase simpatice B. inhibã terminaþiile nervoase simpatice C. este utilizatã ca relaxant al musculaturii netede vezicale ºi uretrale D. produce vasoconstricþie perifericã E. creºte presiunea sanguinã

33. Mebeverina este un antispastic musculotrop utilizat în:

A. ulcer varicos B. sindromul de colon iritabil C. inflamaþii ale tubului digestiv D. boli ale veziculei biliare E. ulcer peptic

34. Eupaverina este un spasmolitic utilizat în:

A. afecþiuni pulmonare B. spasme vasculare periferice C. dermatologie D. spasme gastrointestinale E. ORL

35. Eupaverina se obþine în urma reacþiei dintre:

A. piperonal B. piperidinã C. nitroetan D. metoxid de sodiu E. clorura acidului homopiperonilic

36. Drotaverina este indicatã ca antispastic în spasmele musculaturii:

A. cãilor biliare B. bronºice C. tractului urinar D. striate E. scheletice

37. Drotaverina se foloseºte ºi ca adjuvant în tratamentul:

A. ulcerului gastric ºi duodenal B. gastritã C. constipaþie spasticã D. pancreatitã E. conjunctivitã

177

38. Reacþiile adverse produse de drotaverinã sunt rare ºi se manifestã prin: A. urticarie B. cefalee C. vertij D. palpitaþii E. greaþã

39. Eupaverina are urmãtoarele sinonime:

A. drotaverina B. mebeverina C. moxaverina D. sintaverina E. colospasmin

40. Mebeverina are urmãtoarele sinonime:

A. spastalin B. moxaverina C. colospasmin D. drotaverina E. duspatalin

41. Octaverina se obþine în urma reacþiei dintre:

A. 3,4-dimetoxi-beta-feniletilaminei B. 3,4-etoxi-metoxi-fenilaminei C. clorura acidului 3,4,5-trietoxibenzoic D. clorura acidului 3,4,5-trimetoxibenzoic E. oxiclorura de fosfor

42. Dioxilina este utilizatã în afecþiuni vasculare spastice periferice:

A. tromboflebite B. afecþiuni hepatice C. embolii pulmonare ºi periferice D. anginã pectoralã E. pentru ameliorarea vasospasmului reflex

43. Sinteza dioxilinei se realizeazã în urma reacþiei dintre:

A. beta-3,4-dimetoxi-feniletilaminei B. clorura acidului (3-etoxi-4-metoxifenil)-acetic C. halogenurã de metil D. clorura acidului acetic E. clorurã de fenil

44. Compusul 3-metil-6,7-dimetoxi-1-[(3-metoxi-4-etoxi)-benzil]-izochinolinã are urmãtoarele de-

numiri: A. octaverina B. dioxilina C. ethab D. papaveril E. paveril

45. Acþiunea farmacologicã a etaverinei este asemãnãtoare papaverinei, dar este:

A. de 3-4 ori mai puþin activã B. de 3-4 ori mai activã decât papaverina C. de scurtã duratã D. duratã mai lungã E. de duratã medie

178

46. Etaverina are acþiune asemãnãtoare papaverinei, fiind utilizatã în: A. insuficienþã vascularã cerebralã B. insuficienþã cardiacã C. afecþiuni cardiovasculare D. vertij E. caz de aritmii

47. Etaverina este utilizatã în:

A. colici biliare ºi renale B. cefalee C. astm bronºic D. ulcer gastric ºi duodenal E. spasme intestinale

48. Papaverina relaxeazã musculatura netedã a aparatului:

A. gastrointestinal B. urinar C. bronhopulmonar D. locomotor E. genital

49. Papaverina este utilizatã ºi datoritã acþiunii sale ca:

A. vasoconstrictor coronarian B. vasodilatator coronarian C. excitant asupra miocardului D. depresiv asupra miocardului E. vasodilatator cerebral

50. Papaverina se obþine prin sintezã în urma reacþiei dintre:

A. aldehida veratricã B. acid benzoic C. acid hipuric D. anhidrida aceticã E. acetat de sodiu

51. Papaverina se poate obþine prin sintezã prin diferite metode, printre care ºi cea care se bazeazã

pe reacþia dintre: A. acid veratric B. veratrol C. clorurã de acetil D. acid azotos E. acid fosforic

52. Papaverina acþioneazã ca antispastic; relaxeazã musculatura netedã a vaselor mari, în special

ale: A. coronarelor B. arterelor hepatice C. arterelor pulmonare D. sistemului central E. sistemului periferic

179

53. Papaverina are urmãtoarele sinonime: A. cerespan B. dioxilin C. pavabid D. mebeverina E. pavacap

54. Etaverina are acþiune terapeuticã asemãnãtoare papaverinei, de care se deosebeºte prin faptul cã

este: A. de 3 ori mai puþin activã B. de 3 ori mai activã C. de duratã medie D. de duratã prelungitã E. toxic hepatic

55. Etaverina are urmãtoarele sinonime:

A. ethavex B. ethab C. perparina D. isovex E. mebeverina

180

8. GANGLIOPLEGICE

Complement simplu 1. Primul ganglioplegic utilizat în terapeuticã a fost:

A. mecamilamina B. pentoloniul C. hexametoniul D. tetrilamoniul E. inversin

2. Hexametoniul este un ganglioplegic care trebuie administrat cu prudenþã deoarece produce:

A. stimulare SNC B. obiºnuinþã C. depresie D. edeme E. urticarie

3. Hexametoniul, din punct de vedere chimic, este:

A. clorurã de pentametilen-1,5-bis-trifenilamoniu B. bromurã de pentametilen-1,5-bis-tributilamoniu C. clorurã de pentametilen-1,5-bis-trietilamoniu D. bromurã de hexametilen-1,6-bis-trietilamoniu E. diclorurã de hexametilen-1,6-bis-trimetilamoniu

4. Dibromura de 3-metil-3-azapentan-1,5-bis-(etil-dimetilamoniu) are urmãtoarea denumire

comercialã: A. inversin B. pentoloniu C. azametoniu D. hexametoniu E. tetrilamoniu

5. Azametoniul este un hipotensiv cu acþiune de scurtã duratã utilizat în:

A. oftalmologie B. ORL C. dermatologie D. ginecologie E. urologie

6. Dihidrogenotartratul de pentametilen-1,5-bis-metil-pirolidiniu are urmãtoarea denumire

comercialã: A. hexametoniu B. inversin C. azametoniu D. pentoloniu E. mecamilamina

181

7. Pentoloniul este un ganglioplegic cu acþiune mai prelungitã utilizat datoritã efectului puternic: A. hipertensiv B. hipotensiv C. analgetic D. antiinflamator E. antitrombotic

8. Clorhidratul de 3-metil-amino-izocamfan are urmãtoarea denumire comercialã:

A. tetrilamoniu B. hexametoniu C. azametoniu D. pentoloniu E. mecamilamina

9. Mecamilamina se obþine prin sintezã folosind ca materie primã:

A. eugenol B. camfor C. camfen D. rezorcinol E. izocamfen

10. Mecamilamina este o aminã secundarã cu un puternic efect ganglioplegic, aproape identic cu

cel produs de: A. hexametoniu B. pentoloniu C. azametoniu D. tetrilamoniu E. pempidina

11. Mecamilamina este utilizatã în tratamentul:

A. astmului bronºic B. bloc de ramurã ventricularã stângã C. hipertensiunii arteriale D. infarct de miocard E. tulburãri digestive

12. Prin metilarea mecamilaminei se obþine 3-dimetilaminoizocamfan, având urmãtoarea denumire

comercialã: A. pentoloniu B. azametoniu C. pempidina D. dimecamina E. trietilamoniu

13. Dimecaina, ganglioplegic obþinut prin metilarea mecamilaminei, este un compus cu acþiune:

A. stimulantã B. antiinflamatoare C. de duratã medie D. de scurtã duratã E. prelungitã

182

14. Hidrogenotartratul de 1,2,2,6,6-pentametilpiperidina are urmãtoarea denumire: A. pentoloniu B. penpidina C. mecamilamina D. hexametoniu E. azametoniu

15. Pempidina se obþine prin sintezã folosind ca materie primã 2,6-dimetil-2,5-heptadien-4-onã,

prin adiþia: A. alcoolului metilic B. acetaldehidei C. formaldehidei D. formamidei E. amoniacului

16. Materia primã utilizatã pentru prepararea pempidinei, adicã 2,6-dimetil-2,5-hepatadien-4ona se

mai numeºte: A. foronã B. fericianurã C. formaldehidã D. veratrol E. camfen

17. Pempidina este un ganglioplegic utilizat în tratamentul:

A. infarctului de miocard B. astmului bronºic C. hipertensiunii arteriale D. tulburãrilor de circulaþie E. crizelor reumatice

18. Bromhidratul de 2,2,6,6-tetrametilchinuclidinã are urmãtoarea denumire comercialã:

A. dimecainã B. hexametoniu C. pempidina D. temechina E. azametoniu

19. Temechina se obþine prin condensarea 2,2,6,6-tetrametilpiperidil-4-onei cu:

A. cianurã de propil B. cianat de etil C. cianacetat de etil D. cianacetat de butil E. cianat de izopropil

20. Temechina este un ganglioplegic cu acþiune de duratã:

A. medie B. lungã C. scurtã D. foarte scurtã E. nulã

183

21. Compusul 2-oxo-10-bornansulfonatul de (+)-1,3-dibenzil-decahidro-2-oxoimidazo[4,5c]-tieno[1,2α]-tiolium are urmãtoarea denumire:

A. trimetafan B. camfan C. temechina D. azametoniu E. pentoloniu

184

8. GANGLIOPLEGICE

Complement multiplu 22. Mecamilamina are duratã lungã de acþiune, efectul sãu fiind mai pronunþat decât la:

A. tetrilamoniu B. pempidina C. hexametoniu D. pentoloniu E. azametoniu

23. Mecamilamina prezintã un avantaj faþã de celelalte ganglioplegice deoarece absorbþia sa la

nivelul tractului gastrointestinal este absorbitã: A. lent B. repede C. neuniform D. dispersatã E. uniform

24. Trimetafanul este indicat în:

A. controlul tensiunii arteriale în timpul intervenþiilor chirurgicale B. afecþiuni hepatice C. urgenþe hipertensive D. tratamentul edemului pulmonar acut E. tulburãri digestive

25. Trimetafanul are urmãtoarele sinonime:

A. temechina B. trimethaphan C. pempidina D. arfonad E. azametoniu

26. Temechina se obþine prin condensarea 2,2,6,6-tetrametilpiperidil-4-onei cu cianacetat de etil,

rezultând urmãtorii compuºi intermediari, din diferite etape ale reacþiei: A. 2,2,6,6-tetrametil-(carbetoxician-metilen)-piperidina B. 2,2,6,6-tetrametil-(carbetoxician-metil)-piperidina C. acidul 2,2,6,6-tetrametilpiperazinil-4-acetic D. acidul 2,2,6,6-tetrametilpiperidil-4-acetic E. 2,2,6,6-tetrametil-4-(beta-hidroxietil)-piperidina

27. Pempidina se obþine prin adiþia amoniacului la 2,6-dimetil-2,5-heptadien-4-onã, rezultând

urmãtorii compuºi intermediari, trecând prin mai multe etape ale reacþiei: A. 2,2,6,6-tetrametilpiperazinã B. 2,2,6,6-tetrametil-4-piperidonã C. triacetonamidã D. triacetonaminã E. 2,2,6,6-tetrametilpiperidinã

185

28. Pempidina afecteazã ganglionii vegetativi parasimpatici ºi simpatici, fiind folositã în trata-mentul hipertensiunii arteriale. Se administreazã:

A. subcutan B. oral C. i.m. D. i.rahidian E. i.v.

29. Efectul produs de pempidinã, dupã administrare i.v., este:

A. maxim dupã 3 ore B. maxim dupã 10-30 minute C. de duratã de 10 minute D. de duratã de 5-6 ore E. maxim dupã 5 ore

30. Efectul pempidinei, dupã administrare oralã este:

A. maxim dupã 1-2 ore B. maxim dupã 5 minute C. de duratã de 1-2 ore D. de duratã de 15-30 ore E. maxim dupã 30 minute

31. Pempidina, pe lângã acþiunea ganglioplegicã, mai are ºi alte acþiuni, ºi anume:

A. antiinflamatoare B. curarizantã C. anestezicã generalã D. anestezicã localã E. deprimantã cardiacã

32. Dozele crescute de mecamilaminã, care traverseazã bariera hematoencefalicã, pot determina

apariþia unor tulburãri destul de grave, manifestate prin: A. tremor B. confuzie mintalã C. convulsii D. accese maniace, stãri de depresie E. anestezie generalã

33. Mecamilamina, din punct de vedere chimic, este clorhidrat de:

A. 3-etil-amino-camfan B. 3-metil-amino-izocamfan C. 3-etil-amino-izocamfen D. N-2,3,3-tetraetil-2-bornanaminã E. N-2,3,3-tetrametil-2-norbornanaminã

34. Clorhidratul de 3-metil-amino-izocamfan are urmãtoarele denumiri comerciale:

A. mecamilamina B. vegolisen C. inversin D. pendiomid E. pentoloniu

186

35. Bromura de 3-metil-3-azapentan-1,5-bis are urmãtoarele denumiri comerciale: A. pentoloniul B. azametoniul C. inversin D. vegolysen E. pendiomid

36. Azametoniul este un hipertensiv de scurtã duratã utilizat pentru:

A. ameliorarea tensiunii arteriale B. creºterea tensiunii arteriale C. reducerea spasmelor dureroase D. scãderea tensiunii intraoculare E. creºterea tensiunii intraoculare

37. Hexametoniul este un ganglioplegic utilizat ca:

A. vasodilatator B. vasoconstrictor C. hipertensiv D. hipotensiv E. antihipertensiv

38. Hexametoniul este indicat în:

A. hipertensiunea arterialã severã B. hipotensiune C. tulburãri vasculare periferice D. edeme cerebrale postoperatorii E. edeme pulmonare acute

39. Hexametoniul este indicat în tulburãri vasculare periferice, ca:

A. tulburãri digestive B. tromboflebite C. urticarie D. embolii arteriale acute E. vertij

40. Dibromura sau diclorura de hexametilen-1,6-bis-trimetilamoniu are urmãtoarele denumiri co-

merciale: A. hexametoniul B. pentoloniu C. azametoniul D. vegolysen E. pempidina

41. Hexametoniul se obþine în urma reacþiei dintre:

A. acid acetic B. 1,6-hexametilendiaminã C. bromurã de metil D. formaldehidã E. acid formic

42. Dintre derivaþii cuaternari de amoniu, cu acþiune ganglioplegicã, amintim:

A. mecamilamina B. hexametoniu C. pempidina D. azametoniu E. pentoloniu

187

43. Dintre aminele cu acþiune ganglioplegicã amintim: A. pempidina B. pentoloniu C. temechina D. azametoniu E. mecamilamina

44. Compuºii cu acþiune ganglioplegicã pot fi clasificaþi, din punct de vedere chimic, astfel:

A. derivaþi cuaternari de amoniu B. amide C. amine D. derivaþi ai acidului sulfuric E. derivaþi de sulfoniu

45. Ganglioplegicele blocheazã receptorii colinergici de la nivelul neuronilor ganglionari. Ele

acþioneazã la nivelul: A. inimii ºi vaselor B. tubului digestiv C. rinichilor D. globilor oculari E. epidermei

46. Reacþiile adverse produse de ganglioplegice se manifestã prin:

A. colaps B. hipotensiune C. tahicardie D. tulburãri digestive E. prurit

47. La nivel cardiovascular ganglioplegicele produc:

A. blocarea controlului simpatic vasomotor ºi cardiostimulator B. arterio- ºi venodilataþie C. hipotensiune D. tahicardie E. bradicardie

48. La nivelul tubului digestiv ganglioplegicele acþioneazã astfel:

A. micºoreazã motilitatea gastricã B. creºte motilitatea gastricã C. scade secreþia gastricã D. creºte secreþia gastricã E. produce stazã intestinalã

49. Ganglioplegicele acþioneazã astfel:

A. scade filtrarea glomerularã B. scade fluxul plasmatic renal C. produce oligurie sau anurie D. produce poliurie E. creºte fluxul plasmatic renal

188

50. Ganglioplegicele acþioneazã la nivelul globului ocular producând: A. midriazã B. creºte tensiunea intraocularã C. paralizia acomodãrii D. creºte tensiunea intraocularã E. scade tensiunea intraocularã

51. Pentoloniul este un ganglioplegic cu urmãtoarele însuºiri:

A. acþiune prelungitã B. acþiune de scurtã duratã C. puternic hipotensiv D. efecte secundare puternice E. efecte secundare slabe

189

9. BLOCANTE NEUROMUSCULARE (Curarizante, Miorelaxante periferice)

Complement simplu 1. Blocantele neuromusculare, sunt substanþele medicamentoase care prin blocarea trasmisiei coli-

nergice, produc paralizia musculaturii: A. netede B. mixte C. striate D. nu produc paralizie muscularã E. scheletice

2. Blocantele neuromusculare sunt utilizate în:

A. oftalmologie B. chirurgie C. dermatologie D. ORL E. alergologie

3. Avantajele pe care le prezintã aceste substanþe se referã la faptul cã nu au efect anestezic,

analgezic, dar sunt numai: A. stimulante musculare B. produc contracþii musculare C. excitante ale SNC D. relaxante musculare E. produc urticarie

4. Reprezentantul tipic al blocantelor neuromusculare este:

A. curara B. mecamilamina C. pentoloniu D. azametoniu E. pempidina

5. Substanþele care fac parte din grupa agenþilor depolarizanþi produc depolarizarea membranei

musculare, identicã cu cea produsã de acetilcolinã la nivelul ganglionilor ºi joncþiunii neuro-musculare, fiind vorba de efect:

A. muscarinic B. beta-adrenergic C. nicotinic D. alfa-adrenergic E. mixt

6. Prototipul grupei agenþilor depolarizanþi este:

A. acetilcolina B. colina C. muscarina D. pilocarpina E. succinilcolina

190

7. Acþiunea agenþilor depolarizanþi este antagonizatã de curarizantele antidepolarizante ºi potenþatã de:

A. muscarinã B. neostigminã C. atropinã D. scopolaminã E. homatropinã

8. Diclorura de succinilcolinã are urmãtoarea denumire:

A. metocurine B. hexafluorenium C. decametoniu D. suxametoniu E. pancuroniu

9. Succinilcolina se obþine prin sintezã prin douã metode, ambele bazându-se pe o reacþie de:

A. transesterificare B. hidrolizã C. acetilare D. nitrare E. oxido-reducere

10. Suxametoniul se obþine în urma reacþiei dintre succinatul de dimetil ºi:

A. dietilaminoetanol B. metilaminoetanol C. dimetilaminoetanol D. dietilaminopropanol E. dimetilaminopropanol

11. Succinilcolina se poate obþine în urma reacþiei dintre diclorura acidului succinic ºi clorurã de:

A. acetilcolinã B. acetil C. metil D. izopropil E. clorurã de colinã

12. Dozele mari de succinilcolinã pot induce:

A. stimularea respiraþiei B. deprimarea temporarã a respiraþiei C. stimularea cardului D. deprimarea funcþiei cardiace E. deprimarea totalã, ireversibilã, a respiraþiei

13. Succinilcolina este consideratã a fi cel mai bun agent blocant depolarizant caracterizat prin

durata de acþiune: A. foarte scurtã B. lungã C. medie D. scurtã E. retard

14. Dibromhidratul de hexametilen-1,6-bis-(9-fluorenil-dimetilamoniu) are urmãtoarea denumire:

A. hexafluorenium B. decametoniu C. suxametoniu D. metocurine

191

E. pancuroniu 15. Dibromura de decametilen-bis-trimetilamoniu are urmãtoarea denumire comercialã:

A. hexafluoreniu B. suxametoniu C. decametoniu D. metocurine E. pancuroniu

16. Decametoniul are urmãtoarea structurã chimicã:

A. [(CH3)3-N+-(CH2)6-N+-(CH3)3] · 2Br– B. [CH3-(CH2)2N+-(CH2)5-N+(CH2)2-CH3] · 2Br– C. [C2H5-(CH2)2-N+-CH2CH2- N+-(CH2)2-C2H5] · 2Br– D. [(C6H5)3N+-(CH2)8-N+(C2H5)3] · 2Br– E. [(CH3)3N+-(CH2)10-N+-(CH3)3] · 2Br–

17. Decametoniul se obþine prin sintezã în urma reacþiei dintre decametilen-1,10-diamina ºi:

A. acetaldehidã B. formaldehidã C. propionaldehidã D. butiraldehidã E. valeraldehidã

18. Decametoniul este un curarizant depolarizant folosit ca relaxant al musculaturii scheletice, în

combinaþie cu: A. analgezice-antipiretice B. antiinflamatoare C. hipnotice barbiturice D. anestezice generale barbiturice E. antiparkinsoniene

19. Þinând seama de caracteristicile morfologice ale antagoniºtilor joncþiunii neuromusculare, au

fost puse în evidenþã douã tipuri de grupe de molecule; unele lungi ºi subþiri, flexibile, cu greutate molecularã micã, denumite:

A. leptocurare B. tubocurare C. muscarine D. fizostigmine E. pahicurare

20. Un alt grup de antidepolarizante, alcãtuit din molecule voluminoase este cunoscut sub de-

numirea de: A. tubocurare B. carbamilcolinã C. pahicurare D. rapacuroniu E. leptocurare

21. Diiodura de dimetiltubocurarinã are urmãtoarea denumire comercialã:

A. vecuronium bromide B. pancuroniu C. galaminã D. metocurine iodide E. alcuronium chloride

192

22. Metocurinul este mai activ decât clorhidratul de tubocurarinã de câteva ori, ºi anume:

A. 4 ori B. 2 ori C. 10 ori D. 20 ori E. 5 ori

23. Metocurinul este mult mai activ decât (+)-tubocurarina ºi prezintã avantajul cã acþioneazã mai

puþin la nivelul musculaturii: A. cardiace B. digestive C. respiratorii D. genitale E. urinare

24. Dibromura sau diclorura de hexametilen-1,6-bis-(carbamoilcolina) are urmãtoarea denumire

comercialã: A. rapacuroniul B. metocurinul C. (+)-tubocurarina D. pancuroniu E. imbretil

25. Triiodura de 1,2,3-tris-(2-trielilamoniuetoxi)-benzen are urmãtoarea denumire comercialã:

A. pancuroniu B. galaminã C. rapacuroniu D. imbretil E. alcuroniu

26. Materia primã folositã pentru sinteza galaminei o constituie:

A. pirocatecolul B. hidrochinona C. rezorcinolul D. pirogalolul E. crezolul

27. Galamina se obþine prin condensarea pirogalolului cu:

A. 1-dietilamino-2-cloretan B. 1-dimetilamino-2-clormetan C. 1-aminoetil-2-cloretan D. 1-diaminoetil-2-clorpropan E. 1-dipropilamino-2-cloretan

28. Galamina este un curarizant antidepolarizant, care produce relaxarea musculaturii scheletice,

dupã administrare i.v., la interval de: A. 1 orã B. 5 ore C. 1-2 minute D. 30 minute E. 2 ore

193

29. Galamina este contraindicatã la pacienþii cu:

A. infecþii bacteriene B. leucemie C. depresii D. boala Parkinson E. miastenia gravis

30. În caz de supradozare cu galamina se foloseºte ca antidot:

A. acetilcolina B. neostigmina C. atropina D. colina E. scopolamina

31. Bromhidratul de 2-beta-1,6-dipiperidino-5-alfa-androstan-3-alfa-17-beta-diol-diacetat are

urmãtoarea denumire comercialã: A. pancuromium bromide B. galamina C. metocurin D. hexafluorenium bromide E. decametoniu

32. Pancuroniul este un agent antidepolarizant, care este parþial metabolizat la nivel:

A. digestiv B. renal C. hepatic D. pancreatic E. se eliminã ca atare

33. Pancuroniul este un agent antidepolarizant, se eliminã în mare parte nemodificat prin:

A. piele B. limfã C. sânge D. fecale E. urinã

34. Bromura de 1-(3alfa-17beta-dihidroxi-2beta-piperidino-5alfa-androstan-16beta,5alfa-il)-1-

metilpiperidinium are urmãtoarea denumire: A. pancuronium bromide B. vecuronium bromide C. decametoniu D. hexafluorenium bromide E. mecurin

35. Vecuronium este un curarizant antidepolarizant cu potenþã asemãnãtoare pancuroniului dar de

duratã: A. medie B. foarte lungã C. mai lungã D. mai scurtã E. egalã

194

36. Vecuronium are potenþã asemãnãtoare pancuroniului, efectul se instaleazã la 2-3 minute de la administrare ºi dureazã:

A. 20-30 minute B. 2 ore C. 5 ore D. 10 minute E. 50 minute

37. Clorhidratul de N,N’-dialilnortoxiferinium are urmãtoarea denumire:

A. vecuronium bromide B. pancuronium bromide C. alcuronium chloride D. decametoniu E. mecurin

38. Alcuronium este un relaxant muscular de semisintezã, care nu traverseazã placenta în cantitãþi

semnificative; a fost utilizat pe scarã larã în: A. stãri convulsive B. anestezie C. chirurgie D. dermatologie E. obstetricã

39. Bromura de 4,4’-(3alfa-17beta-dihidroxi-5alfa-androstan-2beta-16beta-ilen)-bis-[1,1-dimetil-

[piperaziniu]-diacetat] are urmãtoarea denumire: A. vecuronium bromide B. pipecuronium bromide C. alcuronium D. pancuronium bromide E. mecurin

40. Pipecuroniul este un compus cu nucleul steroidic (androstan) ce se caracterizeazã prin prezenþa

a douã cicluri: A. pirazinice B. pirimidinice C. piperidinice D. piperazinice E. piridinice

41. Pipecuroniul este un blocant neuromuscular antidepolarizant, rapid antagonizat de:

A. atropina B. anticolinersterazice C. homatropina D. ergotamina E. fentolamina

42. Pipecuroniul este utilizat ca miorelaxant în anestezia generalã, dar este contraindicat în:

A. afecþiuni digestive B. afecþiuni respiratorii C. convulsii D. miastenia gravis E. afecþiuni cardiace

195

43. Bromura de 1-(2beta,3alfa,5alfa,16beta,17beta)-17-(acetiloxi)-3-hidroxi-2-(4-morfolinil)-androstan-16il-1-(2-propenil)-pirolidiniu are urmãtoarea denumire:

A. rocuronium bromide B. pancuronium bromide C. vecuronium D. alcuronium E. pipecuronium bromide

44. Rocuroniul este curarizant antidepolarizant cu acþiune miorelaxantã rapidã ºi de duratã:

A. lungã B. scurtã C. medie D. foarte lungã E. foarte scurtã

45. Rocuroniul este un curarizant antidepolarizant, care acþioneazã competitiv cu acetilcolina.

Metabolizarea se face la nivelul: A. pancreasului B. intestinului C. stomacului D. rinichiului E. ficatului

46. Clorhidratul de (R)-1,2,3,4-tetrahidro-2-(3-hidroxipropil)-6,7-dimetoxi-2-metil-1-(3,4,5-trime-

toxibenzil)-izochinoliniu-4-octendioat are urmãtoarea denumire: A. rapacuroniu B. mivacurium chloride C. rocuroniu D. pancuroniu bromide E. alcuronium bromide

47. Mivacurium este un agent blocant neuromuscular antidepolarizant, selectiv, care se eliminã prin

bilã ºi urinã, dupã ce este hidrolizat de cãtre: A. colinesteraze B. acetilcolinesteraze C. butirilcolinesteraza D. esterazele hepatice E. proteinkinaze

48. Benzensulfonatul de 2-(2-carboxietil)-1,2,3,4-tetrahidro-6,7-dimetoxi-2-metil-1-veratrilizo-

chinoliniu, pentametilen ester, are urmãtoarea denumire: A. atracurium B. mivacurium C. rocuroniu D. rapacuroniu E. alcuroniu

49. Care este denumirea comercialã a clorhidratului de 1,2,3,4-tetrahidro-2-(3-hidroxipropil)-6,7,8-

trimetoxi-2-metil-1-(3,4,5-trimetoxi-benzil)-izochinoliniu? A. mivacurium chloride B. rocuronium bromide C. doxacurium chloride D. pancuronium bromide E. alcuronium bromide

196

50. Care este denumirea comercialã a dibromurii 1,1’-azo-bis[3-metil-2-fenil-1H-imidazo[1,2a]- piridin-4-ium]?

A. doxacurium B. rocuroniu C. rapacuroniu D. alcuroniu E. fazadiniu

197

9. BLOCANTE NEUROMUSCULARE (Curarizante, Miorelaxante periferice)

Complement multiplu 51. Fazadiniu este un blocant neuromuscular antidepolarizant:

A. cu acþiune rapidã B. se metabolizeazã în ficat C. efectul dureazã 30-60 minute D. eliminarea se face prin urinã sau pe cale hepaticã, nemodificatã E. cu acþiune lentã

52. Fazadiniu este un blocant neuromuscular, care, printre altele, produce:

A. tulburãri de circulaþie B. modificãri ale pulsului C. afecþiuni digestive D. modificãri ale presiunii arteriale E. creºte ritmul cardiac

53. Doxacurium este un curarizant antidepolarizant având acelaºi efect ºi aceleaºi întrebuinþãri ca ºi

alcuroniul, dar este de: A. 2,5-3 ori mai puþin activ decât pancuroniul B. 2,5-3 ori mai activ decât pancuroniul C. 10-12 ori mai puþin activ decât metacuriul D. 10-12 ori mai activ decât metacuriul E. 5 ori mai activ decât D-tubucurarina

54. Atracurium este inactivat printr-un proces nonenzomatic, adicã:

A. oxidare B. degradate Hoffmann C. ciclizare D. hidrolizã estericã catalizatã de esteraze nespecifice E. în metabolizare nu sunt implicate colinesterazele

55. Reacþiile adverse produse de atracurium se manifestã prin:

A. erupþii cutanate B. hipotensiune tranzitorie C. bronhospasm D. tulburãri neurologice E. tulburãri de comportament

56. Atracurium este un blocant neuromuscular antidepolarizant:

A. neselectiv B. competitiv C. selectiv D. cu duratã medie de acþiune E. revenirea la normal este rapidã

57. Atracurium este un blocant neuromuscular antidepolarizant utilizat în:

A. realizarea intubaþiei endotraheale B. pentru contracþiile musculaturii striate C. pentru relaxarea musculaturii striate în timpul intervenþiilor chirurgicale D. chirurgia oftalmicã deoarece nu afecteazã tensiunea intraocularã E. dermatologie

198

58. Reacþiile adverse produse de mivacurium se manifestã prin: A. bradicardie B. tahicardie trecãtoare C. hipotensiune D. eritem E. urticarie

59. Mivacurium este un agent blocant neuromuscular antidepolarizant selectiv care:

A. are acþiune de scurtã duratã B. este utilizat ca adjuvant în anestezia generalã C. se administreazã numai sub supraveghere medicalã D. se administreazã oral E. are acþiune de lungã duratã

60. Clorhidratul de (R)-1,2,3,4-tetrahidro-2-(3-hidroxipropil)-6,7-dimetoxi-2-metil-1-(3,4,5-tri-

metoxibenzil)-izochinoliniu-4-octendioat are urmãtoarele denumiri comerciale: A. atracurium B. mivacurium C. fazadiniu D. mivacron E. doxacurium

61. Rapacuroniul este un curarizant antidepolarizant care determinã:

A. scãderea ritmului cardiac B. creºterea ritmului cardiac C. creºterea tensiunii arteriale D. bradicardie E. scãderea tensiunii arteriale

62. Rocuroniul este indicat ca adjuvant în anestezia generalã pentru asigurarea relaxãrii muscula-

turii scheletice în timpul intervenþiei chirurgicale. Se administreazã parenteral, doza fiind sta-bilitã în funcþie de:

A. metoda utilizatã pentru efectuarea anesteziei B. tipul de anestezie utilizat C. durata intervenþiei chirurgicale D. durata anesteziei E. starea generalã a pacientului

63. Rocuroniul este un agent curarizant antidepolarizant, având:

A. acþiune miorelaxantã rapidã B. duratã medie de acþiune C. duratã de acþiune foarte scurtã D. proprietatea de a se fixa pe receptorii colinergici nicotinici E. proprietatea de a se fixa pe receptorii muscarinici

64. Piperocuroniul este un blocant neuromuscular antidepolarizant, care prezintã avantajul cã nu:

A. produce blocarea receptorilor colinergici B. elibereazã histaminã C. produce reacþii secundare D. produce efecte cardiovasculare importante E. are efect miorelaxant

199

65. Alcuroniul este un relaxant muscular de semisintezã care: A. poate sã producã reacþii anafilactice B. nu produce reacþii anafilactice C. nu traverseazã placenta în cantitãþi semnificative D. traverseazã placenta E. a fost utilizat pe scarã largã în obstetricã

66. Clorhidratul de 1,4,4’-didemetil-4,4’-di-2-propenil-toxiferin are urmãtoarele denumiri:

A. vecuroniu B. rapacuroniu C. alcuroniu D. rocuroniu E. alloferin

67. Vecuroniul este un curarizant antidepolarizant, fiind un aminosteroid biscuaternar:

A. efectele cardiovasculare sunt maxime B. cu potenþã asemãnãtoare pancuroniului C. de duratã mai lungã decât cea produsã de pancuroniu D. de duratã mai scurtã decât cea produsã de pancuroniu E. efectele cardiovasculare sunt minime

68. Vecuronium este un antidepolarizant, la care efectul se instaleazã la 2-3 minute de la adminis-

trare ºi dureazã 20-30 minute. Se eliminã pe cale: A. biliarã B. digestivã C. prin piele D. respiratorie E. renalã

69. Pancuroniul este antagonist competitiv de:

A. acetilcolinã B. aldehidã formicã C. anticolinesterazice D. acid formic E. ioni de potasiu

70. Acþiunea pancuroniului este crescutã prin inhalarea anestezicelor cu:

A. eter B. propilenglicol C. halotan D. enfluran E. metoxifluran

71. Reacþiile adverse produse de pancuroniu se manifestã prin:

A. bradicardie B. tahicardie C. spasm D. uneori, hipertensiune arterialã E. bronhospasm

200

72. Pancuroniul se administreazã, de personal specializat, numai la pacienþi spitalizaþi, iar în caz de supradozare se administreazã:

A. acetilcolinã B. neostigminã C. sparteinã D. efedrinã E. atropinã

73. Pancuronium, din punct de vedere chimic este bromhidrat de:

A. 1,1’-[(2β,3α,5α,16β,17β)-3,17-bis-(acetiloxi)-androstan-2,16-di-il]bis[1-metil]-piridinium B. 1,1’-(3α,17β-dihidroxi-5α-androstan-2β,16β-il-en)-bis-[1-metilpiperidiniu]-diacetat C. 2β,16β-dipiperidino-5α-androstan-3α,17β-diol-diacetat D. 2β,16β-dipiperazino-5α-androstan-3α,17β-diol-diacetat E. 2β,16β-dipirimidino-5α-androstan-3α,17β-diol-diacetat

74. Pancuroniul este un agent antidepolarizant indicat pentru relaxare muscularã, fiind utilizat:

A. adjuvant al anesteziei generale B. pentru oprirea convulsiilor în tetanos C. în operaþii cezariene (nu trece în circulaþia fetalã) D. în intervenþii chirurgicale cu risc crescut (hepatici, renali, astmatici) E. are acþiune ganglioplegicã

75. Reacþiile adverse produse de galaminã se manifestã prin:

A. bradicardie B. eritem cutanat C. bronhospasm D. tahicardie E. creºterea presiunii arteriale

76. Galamina este contraindicatã la pacienþii cu:

A. miastenia gravis B. maladia Parkinson C. viroze D. malarie E. alegie la iod

77. Galamina se administreazã cu prudenþã ºi în doze mai mici în cazuri de:

A. hipokaliemie B. hiperkaliemie C. insuficienþã renalã, hepaticã, cardiacã D. hipertensiune arterialã E. hipotensiune arterialã

78. Galamina este un curarizant antidepolarizant, care produce relaxarea musculaturii scheletice;

efectul sãu fiind, dupã asministrare i.v., ºi: A. apare dupã 1-2 minute B. este maxim în 30 minute C. este maxim în 3-5 minute D. dureazã 2 ore E. dureazã 20-30 minute

201

79. Galamina este un curarizant antidepolarizant folosit ca relaxant muscular pentru intervenþii chi-rurgicale ºi nechirurgicale. Este utilizat în:

A. intervenþii toracice ºi abdominale B. hipnozã C. împiedicarea spasmelor musculare D. combaterea convulsiilor în tetanos E. endoscopii

80. Galamina se obþine prin sintezã în urma reacþiei dintre:

A. pirogalol B. rezorcinol C. fenol D. 1-dietilamino-2-cloretan E. iodurã de metil

81. Galamina are urmãtoarele sinonime:

A. gallamone B. pavulone C. gallaminum D. alloferin E. retensin

82. Plecând de la studiul structurii chimice a(+)-tubocurarinei s-a stabilit cã pentru obþinerea acþiunii

curarizante maxime sunt necesare urmãtoarele: A. grupãrile cuaternare de amoniu B. distanþa între cele douã grupãri cationice sã fie de 7-13 atomi C. activitate maximã au compuºi cu 14-18 atomi de carbon D. activitate maximã au compuºii cu 5-7 atomi de carbon E. distanþa între cele douã grupãri cationice sã fie de 4-6 atomi

83. Metocurinul prezintã efecte secundare mai reduse decât la (+)-tubocurarinã, manifestate prin:

A. erupþii cutanate B. tulburãri cardiovasculare C. prurit D. eliberare de histaminã E. greaþã, vomã

84. (+)-Tubocurarina este un curarizant antidepolarizant, care produce paralizia musculaturii volun-

tare. Acþiunea sa este inhibatã sau inversatã la administrare de: A. scopolamina B. inhibitori ai acetilcolinesterazei C. hiosciamina D. neostigmina E. edrofoniul

85. (+)-Tubocurarina este inactivã la administrare oralã deoarece:

A. se absoarbe rapid B. se eliminã lent C. se absoarbe insuficient la nivelul tractului gastrointestinal D. se absoarbe lent E. eliminarea din organism este rapidã

202

86. Prin administrare parenteralã (i.v.), (+)-tubocurarina, în funcþie de dozã, produce: A. pareza musculaturii membrelor B. relaxarea musculaturii membrelor C. relaxarea musculaturii netede intestinale ºi a vezicii urinare D. stop respirator ºi moarte (doza letalã fiind de 0,25-4 mg/kg) E. paralizie respiratorie ºi hipotensiune

87. Pentru intubaþie endotrahealã (+)-tubocurarina se administreazã i.v. în doze de 0,5-0,6 mg/kg,

iar efectul: A. se instaleazã în mai puþin de 2 minute B. se instaleazã în 10 minute C. este maxim dupã 3-6 minute D. este maxim dupã 30 minute E. dureazã 20-40 minute

88. (+)-Tubocurarina este utilizatã:

A. ca adjuvant al anesteziei B. ca relaxant muscular în intervenþii chirurgicale C. pentru controlul în tetanos D. pentru controlul în electroºoc E. pentru analgezie

89. Dacã (+)-tubocurarina este administratã subcutanat sau intramuscular efectele apar:

A. la doze mai mari B. la doze mai mici C. apar mai lent D. apar rapid E. durata acþiunii este mai lungã

90. Efectul curarizant al (+)-tubocurarinei poate fi intensificat ºi prelungit de unele:

A. anestezice generale B. analgezice antipiretice C. tranchilizante minore D. antiinflamatoare E. antibiotice

91. Este necesarã o atenþie deosebitã la administrarea (+)-tubocurarinei, astfel:

A. nu se administreazã în acelaºi timp, sau înaintea, curarizantelor depolarizante B. se amestecã în aceeaºi seringã cu hipnotice administrate i.v. C. se amestecã în aceeaºi seringã cu tiopental D. nu se amestecã în aceeaºi seringã cu tiopental E. nu se amestecã în aceeaºi seringã cu hipnotice administrate i.v.

92. Se evitã administrarea (+)-tubocurarinei în anumite afecþiuni ca:

A. miastenia gravis B. cardiopatie ischemicã C. distrofie muscularã (dupã poliomielitã) D. insuficienþã respiratorie E. insuficienþã renalã

93. Reacþiile adverse produse de (+)-tubocurarinã se manifestã prin:

A. urticarie B. hipotensiune C. bradicardie D. congestia pielii în jumãtatea superioarã a corpului E. bronhospasm (rareori)

203

94. Dimetil (+)-tubocurarina, prin fuziune alcalinã, suferã un proces de degradare rezultând: A. acid veratric B. acid anisic C. acid benzoic D. acid formic E. fenol

95. În urma degradãrii Hoffmann, dimetil-(+)-tubocurarina pierde doi atomi de azot, trecând în o,o-

dimetilbebirilen, compus ce conþine în structura sa: A. patru cicluri aromatice B. douã cicluri aromatice C. patru grupe metoxil D. patru duble legãturi E. douã grupe eterice

96. Efectele secundare produse de decametoniu se manifestã prin:

A. relaxare muscularã B. contracþii musculare C. stimularea respiraþiei D. deprimarea respiraþiei E. hipotensiune arterialã

97. În caz de supradozare cu decametoniu se foloseºte ca antidot:

A. pentoloniu B. hexametoniu C. galamina D. pentametoniu E. fazadiniu

98. Decametoniul este un curarizant depolarizant folosit ca relaxant al musculaturii scheletice. Se

administreazã parenteral, dupã care: A. efectul se instaleazã dupã 30 minute B. efectul se instaleazã imediat C. efectul este maxim dupã 60 minute D. efectul este maxim dupã 4 minute E. decurarizarea începe dupã zece minute ºi este completã dupã 2 ore

99. Decametoniul se obþine, prin sintezã, în urma reacþiei dintre:

A. bromurã de metil B. decametilen-1,10-diaminã C. acetaldehidã D. formaldehidã E. acid formic

100. Hexafluorenium este utilizat clinic pentru:

A. modificarea dozei galaminei B. modificarea dozei succinilcolinei C. creºterea duratei de acþiune a succinilcolinei D. creºterea duratei de acþiune a acetilcolinei E. a mãri efectele de relaxare muscularã a acetilcolinei

204

101. Succinilcolina este consideratã a fi cel mai bun blocant depolarizant caracterizat de: A. durata scurtã de acþiune B. efectul apare dupã 1 minut de la administrare C. efectul dureazã 2 minute D. efectul dispare complet în 8-10 minute E. durata lungã de acþiune

102. Succinilcolina se foloseºte ca adjuvant în anestezia generalã pentru relaxarea muºchilor sche-

letici în timpul: A. intervenþiilor chirurgicale B. tratamentului local cu antiinflamatoare C. reducerii fracturilor ºi dislocãrilor articulare D. stimulãrii contracþiilor E. diminuãrii contracþiilor în timpul terapiei prin electroºoc ºi tetanos

103. Succinilcolina este contraindicatã în:

A. rigiditate muscularã B. disfuncþii hepatice severe C. tulburãri de circulaþie D. edem pulmonar E. hipercalcemie

104. Succinilcolina are urmãtoarele sinonime:

A. anectine B. suxametoniu C. quelicin D. scolinã E. galaminã

105. Dibromura de decametilen-bis-trimetilamoniu are urmãtoarele denumiri comerciale:

A. mylaxen B. decametonium C. hexametoniu D. syncurin E. anectine

106. Succinilcolina se obþine în urma reacþiei dintre:

A. succinat de propil B. succinat de dimetil C. dietilaminoetan D. dimetilaminoetanol E. clorurã de metil

107. Þinând seama de caracteristicile morfologice ale antagoniºtilor joncþiunii neuromusculare, au

fost puse în evidenþã urmãtoarele grupe de molecule, denumite: A. leptocurare B. ganglioplegice C. miorelaxante D. sedative E. pahicurare

205

108. Acþiunea succinilcolinei, spre deosebire de cea produsã de (+)-tubocurarinã, nu este antagoni-zatã de:

A. neostigminã B. atropinã C. scopolaminã D. fizostigminã E. edrofoniu

109. Reacþiile adverse produse de succinilcolinã apar în caz de supradozare ºi se manifestã prin:

A. aritmie B. hipotensiune C. fibrilaþie ventricularã D. spasme bronºice sau de laringe E. relaxare muscularã

206

10. MEDICAMENTE ANTIHISTAMINICE

Complement simplu 1. Care este denumirea comercialã a compusului: 4-imidazol-etilaminã?

A. betazol B. difenhidramina C. histidina D. systral E. histamina

2. Compusul 3-(2-aminoetil)-pirazol are urmãtoarea denumire:

A. betazol B. histidina C. systral D. histamina E. difenhidramina

3. Betazolul este un analog histaminic, derivat de pirazol, care stimuleazã:

A. respiraþia B. circulaþia C. secreþia gastricã D. funcþia renalã E. funcþia inimii

4. Majoritatea antihistaminicelor H1 conþin, ca ºi histamina, grupa:

A. propilaminã B. etilaminã C. etilenimino D. etilenamino E. aminobutil

5. Clorhidratul de 2-(benzhidriloxi)-N,N-dimetil-etilamina are denumirea:

A. betazol B. histidina C. systral D. difenhidramina E. histamina

6. Difenhidramina este indicatã în tratamentul unor afecþiuni:

A. hepatice B. alergice C. digestive D. cardiace E. dermatologice

7. Clorhidratul de 2-[(4-bromofenil)-fenilmetoxi]-N,N-dimetiletilamina are urmãtoarea denumire:

A. systral B. histidina C. histamina D. difenhidramina E. bromodifenhidramina

207

8. Compusul 2-(4-cloro-α-metil-α-fenilbenzoiloxi)-N,N-dimetiletilamina are urmãtoarea denumire: A. clorfenoxamina B. bromodifenhidramina C. histidina D. histamina E. systral

9. Clorfenoxamina se obþine prin sintezã pornind de la:

A. 4-aminoacetofenonã B. 4-nitroacetofenonã C. 4-nitrozoacetofenonã D. 4-cloroacetofenonã E. 4-acetilacetofenonã

10. Clorfenoxamina are urmãtoarea acþiune principalã:

A. antiemeticã B. antibronºiticã C. antihistaminicã D. anafilacticã E. antiinflamatorie

11. Hidrogenofumaratul de (R)-2-[2-[(R)-4-cloro-α-metil-benzhidriloxi]-etil]-1-metil-pirolidina:

A. clorfenoxamina B. bromodifenhidramina C. histamina D. systral E. clemastina

12. Clemastina se obþine prin condensarea alcoolului metil-4-clorofenilbenzilic cu:

A. 2-(2-clormetil)-1-metil-pirolidina B. 2-(2-clometil)-1-metil-pirolidina C. 2 -(2-cloretil)-1-etil-pirolidina D. 2 -(2-cloretil)-1-metil-pirol E. 2 clormetil-pirol

13. Clemastina este un antihistaminic utilizat ºi în tratamentul:

A. edemului Quincke B. afecþiunilor hepatice C. tulburãrilor digestive D. dermatitelor E. astmului bronºic

14. Succinatul de N,N-dimetil-2-[(α-metil)-α-(2-piridil)-benziloxi]-etilamina are urmãtoarea denumire:

A. betazol B. systral C. doxilamina D. difenhidramina E. histamina

15. Doxilamina se obþine prin sintezã pornind de la acetonã, care se condenseazã cu:

A. pirazina B. piperazina C. piridazina D. piridina E. pirimidina

208

16. Doxilamina are acþiune antihistaminicã puternicã cu potenþã similarã: A. histaminei B. doxilaminei C. histidinei D. betazolului E. difenhidraminei

17. Carbinoxamina este un antihistaminic puternic, utilizat pe cale oralã, în diverse stãri alergice.

De asemenea se utilizeazã pentru tratamentul rinitelor alergice, în asociere cu: A. pseudoefedrina B. adrenalina C. efedrina D. noradrenalina E. izoprenalina

18. Hidrogenmaleatul de 2-[4-cloro-α-[2-(dimetilaminoetoxi)-benzil]-piridina are urmãtoarea de-

numire: A. betazol B. systral C. carbinoxamina D. doxilamina E. histamina

19. Clorhidratul sau citratul de N,N-dimetil-2-[2-(fenilmetil)-fenoxi]-etilamina are urmãtoarea de-

numire: A. clemastina B. doxilamina C. carbinoxamina D. feniltoloxamina E. clorfenoxamina

20. Tripelenamina este, din punct de vedere chimic:

A. N-benzen-2-piridil-N’,N’-dimetiletilendiamina B. N-benzil-N-(2-piridil)-N’,N’-dimetiletilendiamina C. N-tolil-N-pirimidil-N’,N’-dimetiletilendiamina D. N-benzil-N-(2-piridil)-N,N-dietilendiamina E. N-benzil-N-(2-pirimidil)-N,N-dimetilamina

21. Tripelenamina este un antihistaminic care se obþine prin tratarea 2-aminopiridinei cu:

A. beta-dimetilaminocloretan B. beta-dietilaminocloretan C. alfa-diizopropilaminocloretan D. alfa-diizopropilaminoetan E. beta-dietilaminoetanol

22. Compusul N-(4-clorobenzil)-N-(2-piridil)-N’N’-dimetil-etilendiamina are urmãtoarea denumire:

A. tripelinamina B. antergan C. cloropiramina D. clemastina E. doxilamina

209

23. Cloropiramina este un antihistaminic cunoscut ºi sub denumirea de: A. tripelenamina B. doxilamina C. antergan D. clemastina E. nilfan

24. Maleatul de 2-[(2-dimetilamino)-etil]-(p-metoxibenzil)-amino]-piridinã are urmãtoarea denu-

mire: A. tripelenamina B. mepyramina C. antergan D. nilfan E. clemastina

25. Mepiramina este un antihistaminic cu duratã de acþiune de:

A. 20 ore B. 10 ore C. 30 minute D. 4-6 ore E. 2 ore

26. Clorhidratul de 2-[(2-dimetilaminoetil)-(p-metoxibenzil)-amino]-pirimidinã are urmãtoarea de-

numire: A. tonzilamina B. tripelenamina C. clorfenoxamina D. mepiramina E. antergan

27. Tonzilamina are acþiune antihistaminicã, fiind mai puþin tonicã decât:

A. mepiramina B. nilfanul C. tripelenamina D. anterganul E. clemastina

28. Compusul 2-(N-benzilanilino-metil)-2-imidazolina are urmãtoarea denumire:

A. mepiramina B. nilfan C. clemastina D. antergan E. antazolina

29. Antazolina este mai puþin activã decât alte antihistaminice, dar prezintã avantajul cã este lipsitã

de acþiune iritantã localã, de aceea se utilizeazã în special: A. parenteral B. topic C. oral D. sub formã de suspensie E. sub formã de emulsie

210

30. Compuºii din clasa piperazinei pot fi consideraþi ca derivaþi de etilendiaminã sau etilendiamine ciclice, denumite:

A. piperidine B. ciclidine C. pirimidine D. ciclizine E. pirazine

31. Compusul 1-benzhidril-4-metil-piperazina se mai numeºte:

A. antergan B. antazolina C. ciclizina D. clorciclizina E. meclozina

32. Ciclizina se obþine prin condensarea clorurii de benzhidril cu:

A. N-metilpirimidina B. N-metilpiridazina C. N-metilpiperidina D. N-metilpirazina E. N-metilpiperazina

33. Ciclizina este un antihistaminic cu durata de acþiune de 4-6 ore, indicatã pentru combaterea:

A. febrei B. rãului de miºcare C. tulburãrilor digestive D. afecþiunilor respiratorii E. proceselor inflamatorii

34. Clorhidratul de (RS)-1-(4-clorobenzhidril)-4-(3-metilbenzil)-piperazina se numeºte:

A. antergan B. antazolina C. ciclizina D. meclozina E. clorciclizina

35. Meclozina este un antihistaminic cu duratã lungã de acþiune:

A. 12-24 ore B. 10 ore C. 6 ore D. 2 ore E. 30 minute

36. Clorhidratul de 1-(4-terþbutil-benzil)-4-(4-clorobenzhidril)-piperazina are urmãtoarea denumire:

A. antergan B. meclozina C. buclizina D. clorciclizina E. ciclizina

211

37. Buclizina este un antihistaminic cu proprietãþi sedative ºi anticolinergice slabe. Se utilizeazã în principal ca:

A. antipiretic B. analgezic C. antihemoroidal D. antiinflamator E. antiemetic

38. Compusul 1-(difenilmetil)-4-(3-fenil-2-propenil)-piperazina are urmãtoarea denumire:

A. buclizina B. cinarizina C. ciclizina D. meclozina E. antergan

39. Cinarizina este un antihistaminic moderat cu activitate blocantã a:

A. circulaþiei periferice B. musculaturii netede C. musculaturii striate D. canalelor de calciu E. circulaþiei cerebrale

40. Cetirizina este un antihistaminic din generaþia a II-a, cu duratã de acþiune de:

A. 12-24 ore B. 5-6 ore C. 4 ore D. 60 minute E. 30 minute

41. Acidul (RS)-2-[4-(4-clorbenzhidril)-1-piperazinil]-etoxiacetic are urmãtoarea denumire co-

mercialã: A. buclizina B. cinarizina C. ciclizina D. cetirizina E. antergan

42. Cetirizina este un antihistaminic cu acþiune de lungã duratã, rezultat (ca metabolit) în urma

oxidãrii grupei alcoolice primare din structura: A. hidrozixinei B. diazepamului C. oxazepamului D. medazepamului E. meprobamatului

43. Compusul (RS)-3-fenil-3-(2-piridil]-N,N-dimetil-propilamina are urmãtoarea denumire:

A. bromofeniramina B. clorfeniramina C. feniramina D. cinarizina E. ciclizina

212

44. Feniramina se obþine prin sintezã prin condensarea 2-clor-piridinei cu: A. p-aminobenzensulfonamida B. p-aminobenzoat de dimetilaminoetanol C. metilbenzen D. clorura de benzoil E. cianura de benzil

45. Maleatul de (RS)-3-(4-clorofenil)-3-(2-piridil)-N,N-dimetilpropilamina are urmãtoarea denu-

mire: A. feniramina B. clorfeniramina C. bromofeniramina D. cinarizina E. buclizina

46. Clorfeniramina este unul din cele mai bune antihistaminice, cu duratã de acþiune de:

A. 10-12 ore B. 60 minute C. 8-10 ore D. 4-6 ore E. 30 minute

47. Clorhidratul sau maleatul de 2-[(1E)-1-(4-metilfenil)-3-(1-pirolidinil)-1-propenil]-piridina are

urmãtoarele denumiri: A. triprolidina B. cinarizina C. buclizina D. clorfeniramina E. feniramina

48. Dimetindenul este un antihistaminic, care poate fi considerat ca fiind un derivat nesaturat de:

A. propandiol B. propenã C. propilaminã D. butandiol E. butenã

49. Hidrogenmaleatul de (RS)-10-(2-dimetilaminopropil)-fenotiazina are urmãtoarea denumire:

A. meclozina B. triprolidina C. dimetinden D. acrivastina E. prometazina

50. Prometazina se obþine prin condensarea fenotiazinei cu:

A. 2-dietilamio-1-clorpropan B. 2-dimetilamino-1-clorpropan C. 2-dimetilamino-1-cloracetona D. 2-dimetilamino-1-brompropan E. 2-dimetilamino-1-aminopropan

213

51. Prometazina este un antihistaminic cu durata de acþiune de: A. 10-12 ore B. 4-6 ore C. 3 ore D. 60 minute E. 30 minute

52. Metilsulfatul de tiazinamium este compusul rezultat în urma condensãrii prometazinei cu:

A. clormetil B. sulfat de dietil C. clorurã de propil D. sulfat de dimetil E. izopropilbenzen

53. Oxonemazina este, din punct de vedere chimic, S,S-dioxidul:

A. alimenazinei B. dimetindenei C. prometazinei D. meclozinei E. acrivastinei

54. Compusul 10-(3-chinuclidinilmetil)-fenotiazina are urmãtoarea denumire:

A. prometazina B. alimenazina C. mequitazina D. meclozina E. acrivastina

55. Clorhidratul de 4-(5H-dibenzo[a,d]ciclohepten-5-iliden)-1-metil-piperidina are urmãtoarea de-

numire: A. oxomemazina B. prometazina C. azatadina D. alimenazina E. ciproheptadina

56. Cicloheptadina este un antihistaminic cu durata de acþiune de:

A. 10-12 ore B. 4-6 ore C. 18 ore D. 60 minute E. 30 minute

57. Azatadina este un antihistaminic, având duratã lungã de acþiune ºi anume de:

A. 18 ore B. 6 ore C. 30 minute D. 24 ore E. 60 minute

58. Loratadina este un antihistaminic din generaþia a II-a cu acþiune de lungã duratã:

A. 24 ore B. 10 ore C. 18 ore D. 6 ore E. 2 ore

214

59. Desloratadina este un antagonist histaminic selectiv H1, fiind principalul metabolit al: A. oxomemazinei B. ciproheptadinei C. loratadinei D. azatadinei E. prometazinei

60. Fumaratul de 9-10-dihidro-4-(1-metil-4-piperidiliden)-4H-benzo[4,5]ciclohepta[1,2-6]tiofen-

10-ona are urmãtoarea denumire: A. fexofenadina B. astemizol C. terfenadina D. azatadina E. ketotifen

215

10. MEDICAMENTE ANTIHISTAMINICE

Complement multiplu 61. Acetatul de 3-[3-(piperidilmetil)fenoxi]propilcarbamoilmetil are urmãtoarele denumiri:

A. roxatidina B. nizatidina C. roxane D. famotidina E. roxit

62. Roxatidina este biotransformatã la nivel:

A. renal B. plasmatic C. aparatului respirator D. hepatic E. excretor

63. Roxatidina are proprietãþi farmacodinamice ºi farmacotoxicologice similare:

A. famotidinei B. potenþa de 2 ori mai mare decât ce a nizatidinei C. cimetidinei D. ranitidinei E. nizatidinei

64. Compusul N-[4-(6-metilamino-7-nitro-2-tia-5-aza-6-hepten-1-il-2-tiazolilmetil]-N,N-dimetil-

amina are urmãtoarele denumiri: A. ranitidina B. nizatidina C. famotidina D. axid E. cimetidina

65. Famotidina este un antihistaminic cu acþiune similarã cimetidinei, dar:

A. cu potenþã mult mai mare B. cu potenþã mai scãzutã C. este bine suportatã de organism D. reacþiile adverse sunt mai accentuate E. reacþiile adverse sunt foarte rare

66. Famotidina este un antihistaminic H2, cunoscut ºi sub urmãtoarele denumirile comerciale:

A. famodar B. ranitidina C. famodin D. gastrosidin E. quamatel

67. Clorhidratul de N-{2-[5-(dimetilaminometil)-2-furfuriltio]-etil}-N’-metil-2-nitro-1,1-etilen-

diamina are urmãtoarele denumiri: A. famodar B. ranitidina C. histodil D. ulcoran E. zantac

216

68. Ranitidina este un antihistaminic H2, care: A. are acþiune asemãnãtoare cimetidinei B. are potenþã mai scãzutã decât cimetidina C. are potenþã mai mare decât a cimetidinei D. este utilizatã în tratamentul ulcerului cornean E. este utilizatã în tratamentul ulcerului gastric

69. Cimetidina are urmãtoarele sinonime:

A. altramet B. histodil C. tagamet D. ranitidinã E. famotidinã

70. Cimetidina este un antihistaminic H2, având urmãtoarele caracteristici:

A. nucleul de bazã este imidazolic B. nucleul de bazã este pirazolul C. este un inhibitor al secreþiei gastrice D. absorbþia sa este scãzutã de antiacide E. se administreazã în ulcerul duodenal

71. Din categoria substanþelor antihistaminice H2 fac parte acele medicamente care:

A. blocheazã receptorii histaminici H1 B. blocheazã receptorii histaminici H2 C. stimuleazã efectul excitosecretor gastric al histaminei D. împiedicã efectul excitosecretor gastric al histaminei E. stimuleazã respiraþia

72. Indicaþiile medicamentelor care blocheazã receptorii histaminici H2 sunt:

A. ulcerul duodenal B. ulcerul gastric C. ulcerul coneean D. sindromul Zollinger-Ellison E. esofagita de reflux

73. Deosebirile între diferitele substanþe antihistaminice H2 se referã la:

A. toxicitatea B. dozele eficace C. modul de administrare D. proprietãþile farmacocinetice E. reacþiile adverse

74. Dintre medicamentele antihistaminice H2 menþionãm:

A. cimetidina B. ranitidina C. famotidina D. nizatidina E. antergan

75. Acidul spaglumic se utilizeazã sub formã de:

A. soluþie injectabilã B. soluþie oftalmicã în conjunctivite alergice C. unguente oftalmice D. aerosoli, ca antialergic în rinite sezoniere E. emulsii

217

76. Acidul (11Z)-11-[3-(dimetilamino)-propiliden]-6,11-dihidrodibenz[b,e]-oxepin-2-acetic are urmãtoarele denumiri:

A. mizzolen B. olopatadina C. metiamida D. opatanol E. patanol

77. Olopatadina este un antihistaminic selectiv H1 care:

A. inhibã eliberarea din mastocite a mediatorilor proinflamatori B. inhibã eliberarea de aceticolinã C. este indicatã în conjunctivita alergicã sezonierã D. împiedicã formarea epinefrinei E. este indicatã în tratamentul astmului bronºic

78. Compusul 2-[[1-[(p-fluorobenzil)-2-benzimidazolil]-4-piperidinil]-metilamino]-4(3H)-pirimi-

dinona are urmãtoarele denumiri: A. mizolastina B. patanol C. mizzolen D. naaxia E. mistamine

79. Mizolastina este un antihistaminic din generaþia a II-a având urmãtoarele caracteristici:

A. duratã scurtã de acþiune (10 minute) B. duratã lungã de acþiune (24 ore) C. are acþiune vasodilatatoare D. este lipsit de proprietãþi sedative ºi anticolinergice E. este utilizat în tratamentul rinitelor ºi conjunctivitelor alergice

80. Acidul [3S-[1(cis),3α,4β]]-1-[4-ciano-4-(4-fluorofenil)-ciclohexil]-3-metil-4-fenil-4-piperidin-

carboxilic are urmãtoarele denumiri: A. levocabastina B. mizzolen C. livostin D. patanol E. levophata

81. Levocabastina este un antihistaminic din generaþia a II-a, având:

A. potenþã mare B. potenþã micã C. acþiune rapidã D. acþiune lentã E. acþiune prelungitã

82. Compusul 4’-terþbutil-4-[4-(difenilmetoxi)-piperidino]-butirofenona are urmãtoarele denumiri:

A. kestin B. ebastina C. livostin D. ebastel E. estivan

218

83. Ebastina este un antihistaminic din generaþia a II-a, care: A. are duratã lungã de acþiune (24 ore) B. este lipsit de proprietãþi sedative ºi anticolinergice C. este metabolizatã hepatic la carebastinã D. are proprietãþi sedative E. este metabolizatã în rinichi

84. Ebastina este un antihistaminic din generaþia a II-a utilizat în:

A. urticarie cronicã B. afecþiuni digestive C. rinite alergice D. tulburãri de circulaþie E. prurit

85. Azelastina este un antihistaminic din generaþia a II-a, care se foloseºte în:

A. rinitã sezonierã alergicã B. urticarie C. rinite alergice nesezoniere D. prurit E. conjunctivite ºi rinoconjunctivite alergice

86. Clorhidratul de 4-[(4-clorofenil)-metil]-2-(hexahidro-1-metil-1H-azepin-4-il)-1(2H)-ftalazinona

are urmãtoarele denumiri: A. estivan B. azelastina C. kestin D. astelin E. allergodil

87. Tartratul de 1,2,3,4-tetrahidro-2-metil-9-fenil-2-azafluoren are urmãtoarele denumiri:

A. fenindamina B. astelin C. pemovin (pernovin) D. estivan E. thephorin

88. Compusul 4-(N-benzil)-anilino-1-metilpiperidina are urmãtoarele denumiri:

A. thephorin B. bamipin C. pernovin D. levocabastina E. soventol

89. Bamipinul este un antihistaminic cu efecte sedative ºi anestezice locale moderate utilizate în:

A. dermatoze pruriginoase B. tulburãri de circulaþie C. rãu de miºcare D. prurit, urticarie E. înþepãturi de insecte, arsuri solare

219

90. Acidul (RS)-4-{1-hidroxi-4-[4-(hidroxidifenilmetil)-piperidin-1-il]-butil}-α,α-dimetil-fenilacetic are urmãtoarele denumiri:

A. terfenadina B. fexofenadina C. carboxi-terfenadina D. astemizol E. telfast

91. Terfenadina este indicatã în:

A. rinite ºi conjunctivite alergice B. edem Quincke C. urticarie D. afecþiuni reumatismale cronice E. eczeme, prurit

92. Reacþiile adverse produse de terfenadina se manifestã prin:

A. vertij B. tulburãri digestive C. tremor D. cefalee E. fotosensibilizare

93. Reacþiile adverse produse de astemizol se manifestã prin:

A. fotosensibilizare B. tremor C. creºterea transaminazelor D. mialgii, edeme, insomnii E. uºoarã creºtere în greutate

94. Astemizolul este un antihistaminic din generaþia a II-a indicat în:

A. rinite B. viroze C. manifestãri alergice în zona ORL D. urticarie cronicã E. conjunctivite alergice

95. Din punct de vedere chimic, astemizolul este:

A. 1-(4-fluorofenil)-N-[1-(4-metoxibenzil)-benzimidazol B. 1-(4-fluorobutil)-N-[1-(4-etoxibenzil)-benzimidazol C. 1-(4-fluorobenzil)-N-[1-(4-metoxifenetil)-4-piperidil]-1H-benzimidazol-2il-amina D. 1-(4-fluorobenzil)-N-[1-(4-etoxibenzil)-benzimidazol E. 1-(4-fluorobenzil)-2-[1-(4-metoxifenetil)-4-piperidil-amino]-benzimidazol

96. Fumaratul de 9,10-dihidro-4-(1-metil-4-piperidiliden)-4H-benzo[4,5]-ciclohepta[1,2-b]tiofen-

10-ona are urmãtoarele denumiri: A. astemizol B. ketotifen C. telfast D. zaditen E. ketol

220

97. Ketotifenul este un: A. derivat de dibenzocicloheptatrienã B. derivat de tiofenbenzocicloheptadienã C. derivat de tiolbenzocicloheptatrienã D. ceto-derivat al dibenzazepinei E. ceto-tiofen izoster analog al ciproheptadienei

98. Ketotifenul este un antihistaminic H1 cu acþiune:

A. antiinflamatoare B. antiasmaticã C. antiviroticã D. anafilacticã E. antifungicã

99. Efectul anafilactic ºi antiasmatic produse de ketotifen se manifestã prin:

A. stimularea eliberãrii de histamina din mastocitele pulmonare B. inhibarea eliberãrii histaminei din granulele mastocitelor pulmonare C. stimularea factorilor de agregare plachetarã D. inhibarea factorilor de agregare plachetarã E. inhibarea eliberãrii acetilcolinei

100. Ketotifenul este indicat în:

A. tratamentul de fond al astmului bronºic B. tratamentul tulburãrilor de circulaþie perifericã C. rinite ºi conjunctivite alergice D. afecþiuni digestive E. urticarie cronicã

101. Reacþiile adverse produse de ketotifen se manifestã prin:

A. obosealã, somnolenþã B. stimularea secreþiei salivare C. scãderea secreþiei salivare D. ameþeli, cefalee, greþuri E. tulburãri de ritm cardiac

102. Desloratatina este un antihistaminic din generaþia a II-a:

A. lipsit de efect sedativ B. are efect sedativ C. cu acþiune de lungã duratã (24 ore) D. cu acþiune de scurtã duratã (30 minute) E. este principalul metabolit al loratadinei

103. Reacþiile adverse produse de desloratadinã se manifestã prin:

A. dureri abdominale B. cefalee C. anxietate D. astenie E. uscãciunea gurii

104. Desloratadina este un antihistaminic H1 indicat în:

A. rinita alergicã B. tulburãri digestive C. tulburãri de ritm cardiac D. afecþiuni hepatice E. urticarie cronicã

221

105. Desloratadina, din punct de vedere chimic, este un derivat de piperidinã, având urmãtoarele sinonime:

A. descarbetoxiloratadina B. aerius C. flonidan D. idulian E. clarinex

106. Loratadina este un antihistaminic din generaþia a II-a, având urmãtoarele sinonime:

A. claritin B. flonidan C. symforal D. avil E. romergan

107. Loratadina este un antihistaminic din generaþia a II-a:

A. cu acþiune de lungã duratã (24 ore) B. lipsitã de efecte sedative ºi anticolinergice C. are ºi acþiune antiserotoninicã D. este metabolizatã intens la desloratadinã E. are efecte sedative

108. Loratadina, fiind un antihistaminic H1 cu acþiune de lungã duratã este indicatã în:

A. conjunctivite alergice B. afecþiuni digestive C. rinitã aperiodicã D. dermatoze alergice E. rinitã sezonierã polinicã

109. Loratadina, în asociere cu pseudoefedrina, este indicatã în alergii la nivelul:

A. aparatului genito-urinar B. aparatului respirator C. aparatului cardio-vascular D. zona oftalmicã E. tegumente

110. Azatadina este un antihistaminic având urmãtoarele caracteristici:

A. duratã lungã de acþiune (24 ore) B. duratã scurtã de acþiune (30 minute) C. antiserotoninic D. sedativ moderat E. anticolinergic moderat

111. Azatadina este indicatã în diferite afecþiuni alergice:

A. rinitã alergicã B. urticarie C. prurit D. dermatite E. inflamaþii

222

112. Maleatul de 6,11-dihidro-11-(1-metil-4-piperidiliden)-5H-benzo[5,6]-ciclohepta[1,2-b]piridina are urmãtoarele denumiri:

A. azatadina B. claritin C. idulian D. optimine E. peritol

113. Clorhidratul de 4-(5H-dibenzo[a,d]-ciclohepten-5-iliden)-1-metil-piperidina are urmãtoarele

denumiri: A. loratadina B. azatadina C. ciproheptadina D. alimenazina E. peritol

114. Ciproheptadina se obþine în urma reacþiei dintre:

A. suberona B. 5H-dibenzo[a,d]-ciclohepten-5-ona C. clorura de 1-metil-pirimidilmagneziu D. clorura de 1-metil-4-piperidilmagneziu E. clorura de 1-etil-4-pirazinilmagneziu

115. Cicloheptadina este un antihistaminic, având urmãtoarele caracteristici:

A. durata de acþiune 4-6 ore B. duratã lungã de acþiune (24 ore) C. antiserotoninic, anticolinergic D. sedativ E. stimulant al apetitului

116. Ciproheptadina este un medicament antihistaminic indicat în:

A. rinite alergice B. edeme C. urticarie D. eczeme E. înþepãturi de insecte

117. Pentru stimularea apetitului, ciproheptadina se utilizeazã în:

A. tulburãri digestive B. anorexie C. convalescenþã D. dureri acute E. boli cronice

118. Reacþiile adverse produse de peritol se manifestã prin:

A. sedare B. anestezie C. somnolenþã D. hiposalivaþie E. greþuri

223

119. Compusul 10-(3-chinuclidinilmetil)-fenotiazina are urmãtoarele denumiri: A. trimeprazin B. doxergan C. mequitazina D. butix E. primalan

120. Mequitazina este un antihistaminic, având urmãtoarele caracterisitici:

A. acþiune de scurtã duratã B. acþiune de lungã duratã C. posedã efecte stimulante centrale D. lipsit de efecte deprimante centrale E. inhibã degranularea mastocitelor

121. Mequitazina este indicatã în:

A. vertije B. rinite alergice C. urticarie D. conjunctivite E. edem Quinke

122. Oxomemazina are acþiune:

A. antiemeticã B. antihistaminicã C. sedativã D. anestezicã localã E. antitusivã

123. Oxomemazina are acþiune antihistaminicã, fiind indicatã în:

A. stãri alergice cu manifestãri cutanate B. hipersomnie C. hiposomnie D. tulburãri de circulaþie E. tuse de diverse etiologii

124. Oxomemazina are urmãtoarele sinonime:

A. trimeprazin B. dysedon C. butix D. primalan E. doxergan

125. Alimenazina este antihistaminic cu:

A. acþiune de 30 minute B. acþiune de 6-8 ore C. sedativ, antiemetic D. efect antipruriginos marcat E. stimulent al SNC

126. Alimenazina este un antihistaminic utilizat:

A. ca adjuvant în afecþiuni dermatologice pruriginoase B. în afecþiuni hepatice C. în rinite, conjunctivite D. în tulburãri de circulaþie perifericã E. în urticarie

224

127. Alimenazina este un antihistaminic, având urmãtoarele sinonime: A. dysedon B. trimeprazin C. butix D. multergan E. theralene

128. Tiazinamium este compusul rezultat în urma condensãrii celor douã substanþe:

A. oxomemazinei B. prometazinei C. mequitazinei D. sulfatul de dimetil E. alimenazinei

129. Tiazinamium are acþiune antihistaminicã puternicã ºi anticolinergicã, fiind indicat în:

A. afecþiuni hepatice B. afecþiuni alergice C. tulburãri digestive D. astm bronºic E. bronºite cronice

130. Reacþiile adverse produse de tiazinamium se manifestã prin:

A. somnolenþã B. vertij C. ameþeli D. greaþã E. vomã

131. Metilsulfatul de N,N,N-trimetil-N-[1-metil-2-(10-fenotiazinil)-etil]-amoniu are urmãtoarele

denumiri: A. dysedon B. tiazinamium C. primalan D. multergan E. trimeprazin

132. Prometazina este un antihistaminic cu duratã de acþiune de 4-6 ore. Prezintã efecte sedativ-

hipnotice importante, precum ºi: A. antiemetice B. analgezice C. anestezice locale D. anticolinergice E. antiparkinsoniene

133. Clorhidratul de prometazinã se obþine în urma reacþiei dintre:

A. fenotiazinã B. 2-clorofenotiazinã C. 2-dimetilamino-1-clorpropanol D. 2-dietilamino-1-clorpropan E. amidurã de sodiu

225

134. Hidrogenmaleatul de (RS)-10-(2-dimetilaminopropil)-fenotiazinã are urmãtoarele denumiri: A. semprex B. fenistil C. romergan D. phenergan E. prometazina

135. Dimetindenul este un antihistaminic cu durata de acþiune de 4-6 ore, sedativ moderat, anti-

colinergic slab, indicat în: A. dermatite alergice B. tulburãri digestive C. boli virotice (rubeolã, rujeolã, varicelã) D. rinite alergice E. înþepãturi de insecte

136. Dimetindenul are urmãtoarele sinonime:

A. semprex B. dimetpirinden C. romergan D. fenistil E. prometazina

137. Acrivastina este un analog structural al triprolidinei cu acþiune antihistaminicã care:

A. la concentraþii terapeutice nu manifestã acþiune anticolinergicã B. penetrarea la nivelul barierei hematoencefalice este limitatã C. efectul sedativ este mai redus comparativ cu triprolidina D. se utilizeazã ºi în asociaþie cu pseudoefedrina în afecþiuni ale cãilor respiratorii su-

perioare E. la concentraþii terapeutice manifestã acþiune anticolinergicã

138. Compusul 2-[(1E)-1-(4-metilfenil)-3-(1-pirolidinil)-1-propenil]-piridina are urmãtoarele de-

numiri: A. fenistil B. actidilon C. actidil D. semprex E. triprolidina

139. Cei mai importanþi compuºi din clasa propilaminelor sunt feniraminele, dintre care amintim:

A. feniramina B. triprolidina C. acrivastina D. dimetinden E. romergan

140. Clorfeniramina este unul din cele mai potente antihistaminice, cu duratã de acþiune de 4-6 ore

ºi efect sedativ moderat. Este indicatã în: A. afecþiuni hepatice B. rinite alergice C. urticarie D. eczeme E. edem Quincke

226

141. Reacþiile adverse produse de clorfeniraminã se manifestã prin: A. agitaþie B. somnolenþã C. edeme D. ameþeli E. sedare

142. Feniramina se obþine în urma reacþiei dintre:

A. 2-clor-piridinã B. cianura de benzil C. dimetilaminocloretan D. cianacetat de etil E. dietilaminoclorpropan

143. Levocetirizina este:

A. enantiomerul (R) al cetirizinei B. enantiomerul (S) al cetirizinei C. antagonist puternic ºi selectiv al receptorilor H1 periferici D. antagonist neselectiv al receptorilor H1 E. indicat ºi are aceleaºi reacþii adverse ca ºi cetirizina

144. Acidul (RS)-2-[4-(4-clorbenzhidril)-1-piperazinil]-etoxiacetic are urmãtoarele denumiri:

A. xyzal B. cetirizina C. denoral D. alerid E. zyrtec

145. Citirizina este indicatã în:

A. rinite alergice aperiodice B. conjunctivite alergice C. rinoconjunctivite cu prurit ocular D. înþepãturi de insecte E. afecþiuni digestive

146. Cinarizina este indicatã în:

A. tulburãri circulatorii cerebrale B. rãu de miºcare C. sechele dupã accidente vasculare cerebrale ºi traumatisme craniocerebrale D. migrenã E. tulburãri digestive

147. Cinarizina este antihistaminic moderat cu activitate blocantã a canalelor de calciu. Prezintã

urmãtoarele caracteristici: A. produce vasodilataþie arteriolarã cerebralã B. amelioreazã circulaþia labirinticã C. favorizeazã pãtrunderea oxigenului ºi glucozei în neuroni D. creºte rezistenþa la hipoxie E. scade rezistenþa la hipoxie

148. Cinarizina are urmãtoarele sinonime:

A. cetirizina B. cinarizina C. cinniprine D. cynazin E. stugeron

227

149. Buclizina are urmãtoarele sinonime: A. denoral B. postafen C. alerid D. longifene E. stugeron

150. Meclozina are urmãtoarele sinonime:

A. meclizina B. paracloramina C. emetostop D. bonine E. denoral

151. Meclozina este un antihistaminic cu duratã de acþiune de 12-24 ore, având proprietãþi:

A. tranchilizante majore B. sedative C. antiparkinsoniene D. anticonvulsivante E. anticolinergice slabe

152. Meclozina se foloseºte în special pentru acþiunea antiemeticã, fiind indicatã în:

A. greaþã B. vertij C. tulburãri labirintice D. rãu de miºcare E. tulburãri digestive

153. Reacþiile adverse produse de meclozinã se manifestã prin:

A. poliurie B. uscãciunea gurii C. vertij D. retenþie urinarã E. tulburãri de acomodare

154. Compusul (RS)-1-(4-cloro-α-fenilbenzil)-4-metilpiperazina are urmãtoarele denumiri:

A. antasten B. clorciclizina C. marezine D. trihistan E. histantina

155. Clorciclizina se obþine în urma reacþiei dintre:

A. p-clorobenzaldehida B. N,N-dimetilpiperazinã C. N-metilpiperazinã D. clorurã de fenoxid de sodiu E. halogenurã de fenilmagneziu

156. Ciclizina este un antihistaminic cu duratã de acþiune de 4-6 ore, având ºi efectele urmãtoare:

A. sedativ slab B. stimulant SNC C. antiemetic D. anticolinergic slab E. miorelaxant

228

157. Ciclizina se obþine prin condensarea urmãtoarelor substanþe: A. clorura de benzil B. clorura de acetil C. clorura de benzhidril D. N,N-dimetilpiperazina E. N-metilpiperazina

158. Antazolina are urmãtoarele sinonime:

A. imidamina B. ciclizina C. fenazolina D. antistine E. antasten

159. Antazolina este mai puþin activã decât alte antihistaminice, având efect:

A. sedativ slab B. sedativ puternic C. anestezic general D. anestezic local moderat E. anticolinergic moderat

160. Clorhidratul de 2-[(2-dimetilaminoetil)-(p-metoxibenzil)-amino]-pirimidina are urmãtoarele

denumiri: A. bromopiramina B. anthisan C. tonamil D. anahist E. tonzilamina

161. Mepiramina se poate obþine în urma reacþiei dintre:

A. beta-dimetilaminocloretan B. 2-aminopiridinei C. 2-nitrozopiridinei D. 4-metoxibenzaldehidei E. acidului formic

162. Mepiramina se poate obþine în urma reacþiei dintre:

A. 2-aminopiridinã B. beta-dimetilaminocloretan C. clorurã de 4-metoxibenzil D. amidurã de sodiu E. clorurã de 4-etoxifenil

163. Cloropiramina se obþine în urma reacþiei dintre:

A. tonzilamina B. neo-antergan C. pyranisamina D. pyrilamina E. neoantergan

164. Mepiramina are urmãtoarele sinonime:

A. 2-aminopiridina B. 2-nitropiridina C. β-dimetilaminocloretan D. clorura de 4-clorfenil E. clorura de 4-clorbenzil

229

165. Acþiunea antihistaminicã a cloropiraminei se instaleazã în 12-20 minute ºi dureazã 4-6 ore. Este indicatã în:

A. conjunctivitã alergicã B. corizã alergicã C. dermatoze alergice D. înþepãturi de insecte E. afecþiuni renale

166. Tripelenamina este un antihistaminic care:

A. are proprietãþi sedative moderate B. are efect antivomitiv C. este un anestezic local slab D. este un anestezic general E. are proprietãþi anticonvulsivante

167. Dintre derivaþii halogenaþi ai tripelenaminei mai activi ºi cu toxicitate mai micã menþionãm:

A. cloropiramina B. clorciclizina C. clocinizina D. clorfeniramina E. bromopiramina

168. Hidrogenmaleatul de 2-[4-cloro-α-[2-(dimetilaminoetoxi)-benzil]-piridina are urmãtoarele de-

numiri: A. carbinoxamina B. bistrimin C. clistin D. doxilamina E. palgic

169. Doxilamina se obþine în urma reacþiei dintre:

A. acetonã B. acetofenonã C. piridinã D. piperidinã E. beta-dimetilaminocloretan

170. Doxilamina are acþiune antihistaminicã puternicã:

A. puþin toleratã de organism B. bine toleratã de organism C. este utilizatã ºi ca hipnotic D. se utilizeazã ca antivomitiv în asociere cu clorhidratul de piridoxinã E. este folositã ºi ca antivirotic

171. Clemastina are acþiune antihistaminicã cu efect prelungit (10-12 ore) indicatã în:

A. urticarie B. rinite alergice C. boala serului D. eczeme E. varicelã

230

172. Clemastina se obþine în urma reacþiei dintre: A. alcool metil-4-clorofenilbenzilic B. alcool propil-4-cloroetilbenzilic C. 2-(2-clormetil)-1-etil-pirol D. 2-(2-cloretil)-1-metil-pirolidina E. amidurã de sodiu

173. Clemastina are urmãtoarele sinonime:

A. meclastina B. systral C. bromazine D. tavegyl E. tavist

174. Clorfenoxamina se obþine în urma reacþiei dintre:

A. 4-clorobutirofenonã B. 4-cloroacetofenonã C. bromurã de propilmagneziu D. bromurã de fenilmagneziu E. beta-dimetilaminocloretan

175. Clorfenoxamina are urmãtoarele tipuri de acþiune:

A. antihistaminicã B. anticolinergicã centralã C. sedativã D. miorelaxantã, anestezicã localã E. anticonvulsivantã

176. Clorfenoxamina are acþiune antihistaminicã (durata 3-6 ore), utilizatã în:

A. urticarie B. eczeme C. rinite alergice D. boala Parkinson E. convulsii de diferite cauze

177. Difenhidramina are urmãtoarele sinonime:

A. systral B. benadryl C. meclastina D. bromazine E. benzhidramina

178. Difenhidramina are acþiune:

A. antihistaminicã B. antitusivã C. sedativã D. calmantã E. antitusivã

231

REZULTATE LA TESTELE GRILĂ CHIMIE FARMACEUTICĂ, ANUL IV, SEMESTRUL II,

2011-2012

1. STIMULANTE ALE SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

Complement simplu

1. B 2. E 3. C 4. D 5. A 6. B 7. E 8. C 9. E 10. D 11. A 12. E 13. C 14. B 15. D

16. A 17. E 18. C 19. B 20. D 21. C 22. A 23. D 24. B 25. D 26. C 27. A 28. A 29. D 30. B

31. E 32. C 33. A 34. D 35. B 36. E 37. C 38. A 39. D 40. B 41. D 42. B 43. E 44. C 45. A

46. D 47. B 48. E 49. C 50. A 51. D 52. B 53. E 54. C 55. A 56. D 57. B 58. E 59. C 60. A

61. C 62. A 63. D 64. B 65. E 66. C 67. A 68. D 69. B 70. E 71. C 72. A 73. D 74. B 75. E

Complement multiplu

76. ABC 77. BE 78. BE 79. ACE 80. CE 81. ACDE 82. AE 83. ACE 84. BCD 85. ABE 86. BCD 87. ABCE 88. BDE 89. ACE 90. BCE

91. ACDE 92. AC 93. BDE 94. BD 95. BDE 96. ACE 97. ABD 98. ABE 99. BCDE 100. ABCD 101. BD 102. ABCD 103. BCE 104. ABCD 105. ACE

106. BCDE 107. BDE 108. ABC 109. CDE 110. BDE 111. ACE 112. ABD 113. BCE 114. BC 115. AB 116. ACE 117. ACE 118. ACE 119. AB 120. BDE

121. BCDE 122. ACE 123. ABD 124. BE 125. CE 126. BD 127. ABC 128. BCD 129. BD 130. BDE 131. AE 132. ACE 133. CE 134. ACE 135. BDE

136. BE 137. CDE 138. BE 139. BE 140. CE 141. ACE 142. ACE 143. ABCE 144. ACDE 145. BCDE 146. ACE 147. ACE 148. AC 149. AD 150. AB 151. BC

232

2. ANESTEZICE LOCALE

Complement simplu

1. D 2. B 3. A 4. B 5. C 6. B 7. B 8. B 9. C 10. C 11. C 12. C 13. A

14. B 15. E 16. D 17. C 18. A 19. B 20. E 21. D 22. C 23. A 24. B 25. E 26. D

27. C 28. A 29. B 30. E 31. D 32. C 33. A 34. B 35. E 36. D 37. C 38. A 39. B

40. E 41. B 42. D 43. A 44. C 45. E 46. B 47. D 48. A 49. C 50. E 51. B 52. D

53. A 54. C 55. E 56. B 57. D 58. A 59. C 60. E 61. C 62. E 63. B 64. A 65. D

Complement multiplu

66. ACD 67. BD 68. AD 69. AC 70. ACD 71. CE 72. ACE 73. ABCD 74. BCE 75. BCD 76. ACE 77. BCDE 78. CE 79. BCDE 80. AD 81. BE 82. AC 83. AC 84. BDE

85. ABDE 86. AE 87. ACE 88. CDE 89. ACE 90. ABC 91. ACE 92. BDE 93. ACE 94. ACDE 95. AE 96. BD 97. BE 98. CD 99. BE 100. CE 101. ACD 102. CDE 103. ABD

104. BCDE 105. BCDE 106. ABDE 107. BE 108. AD 109. CE 110. ACE 111. AD 112. ACE 113. ABCD 114. BDE 115. BCE 116. BCDE 117. ABCD 118. CE 119. ABCD 120. AE 121. BD 122. ACE

123. BE 124. ABCD 125. ABC 126. ACE 127. BCE 128. ABCE 129. CE 130. BCE 131. ACDE 132. BDE 133. ACE 134. AD 135. BE 136. ABCD 137. AD 138. BE 139. ACE 140. BD 141. ADE

142. ABC 143. AD 144. BDE 145. ABDE 146. ACDE 147. ADE 148. ABD 149. BCE 150. BE 151. CE 152. BDE 153. ADE 154. BDE 155. BE 156. BD 157. ABCE

233

3. SNV – SN SIMPATIC SIMPATOMIMETICE (ADRENOMIMETICE)

Complement simplu

1. E 2. C 3. B 4. D 5. A 6. E 7. C 8. B 9. D 10. A 11. C 12. B 13. D 14. A 15. E 16. C 17. B 18. D

19. A 20. C 21. B 22. D 23. A 24. E 25. C 26. B 27. D 28. A 29. C 30. B 31. D 32. A 33. C 34. B 35. D 36. A

37. C 38. B 39. D 40. A 41. B 42. C 43. E 44. D 45. A 46. B 47. C 48. E 49. D 50. A 51. B 52. C 53. E 54. E

55. D 56. A 57. B 58. C 59. E 60. D 61. A 62. B 63. C 64. E 65. D 66. A 67. B 68. C 69. E 70. D 71. A 72. B

73. C 74. E 75. D 76. A 77. B 78. C 79. E 80. D 81. A 82. B 83. C 84. E 85. D 86. A 87. B 88. C 89. E 90. D

Complement simplu

91. BD 92. AE 93. ACDE 94. CE 95. BE 96. ADE 97. ABCD 98. BD 99. AB 100. BDE 101. BDE 102. BD 103. BD 104. AD 105. BDE 106. AD 107. BD 108. ABDE 109. BD 110. ABCD

111. BDE 112. BCDE 113. ACE 114. BDE 115. BD 116. AC 117. BD 118. ACDE 119. ACE 120. AE 121. ABDE 122. BCE 123. ACE 124. ACE 125. ABDE 126. BCE 127. ACE 128. BCE 129. ADE 130. ACE

131. BDE 132. ABC 133. BE 134. ACDE 135. AD 136. AC 137. AE 138. ACD 139. AE 140. ACDE 141. ACDE 142. ABCD 143. BDE 144. AB 145. CE 146. ACE 147. BCDE 148. BD 149. BD 150. ABE

151. ACDE 152. BD 153. ABCD 154. ACE 155. BE 156. BCDE 157. ACE 158. ACD 159. BCDE 160. BE 161. ABDE 162. BD 163. BE 164. BD 165. AC 166. ABCD 167. CE 168. BC 169. CE 170. ACE

171. ABDE 172. ACDE 173. ACE 174. ACE 175. ACE 176. BDE 177. ABCE 178. ACE 179. ABDE 180. ACDE 181. BDE 182. AE 183. AD 184. ACDE 185. BCDE 186. BDE 187. ACE 188. ADE

234

4. SNV – SN SIMPATIC SIMPATOLITICE (ADRENOLITICE)

Complement simplu

1. E 2. C 3. A 4. D 5. C 6. E 7. B 8. A 9. D 10. C 11. E 12. B 13. A 14. D 15. C 16. E 17. B

18. A 19. D 20. C 21. A 22. D 23. B 24. E 25. C 26. A 27. D 28. B 29. E 30. C 31. A 32. D 33. B 34. E

35. C36. A 37. D 38. B 39. E 40. C 41. D 42. B 43. E 44. C 45. A 46. D 47. B 48. E 49. C 50. D 51. B

52. E53. C 54. A 55. D 56. B 57. E 58. C 59. D 60. B 61. C 62. D 63. A 64. D 65. B 66. E 67. C 68. D

69. B70. A 71. D 72. A 73. C 74. E 75. B 76. D 77. A 78. C 79. E 80. B 81. D 82. A 83. C 84. E 85. B

86. D 87. A 88. C 89. E 90. B 91. A 92. C 93. E 94. B 95. D 96. A 97. C 98. E 99. B 100. D

Complement multiplu

101. ACD 102. BC 103. BCDE 104. BD 105. AE 106. ABCD 107. CDE 108. BDE 109. BE 110. BCD 111. ACE 112. BE 113. BDE 114. AE 115. BDE 116. ABDE 117. BCDE 118. ACDE 119. BCDE 120. BCDE 121. ABCD 122. ACE 123. ACE 124. BCDE 125. ABDE 126. BCE 127. BCDE 128. ABCD 129. BD 130. BD

131. ABDE 132. BE 133. AE 134. ABCE 135. ABCE 136. ACE 137. ABC 138. BDE 139. ACDE 140. ABCD 141. BE 142. AE 143. ABCE 144. BD 145. ABDE 146. ACD 147. ADE 148. BD 149. AE 150. AC 151. BDE 152. CE 153. ABCE 154. BDE 155. ABDE 156. AD 157. ABDE 158. ACE 159. ACE 160. ABCE

161. BE 162. BDE 163. BDE 164. ABCE 165. ACDE 166. BDE 167. BD 168. ACE 169. ABCE 170. ACE 171. BDE 172. BC 173. BDE 174. BD 175. AE 176. ABCE 177. BCDE 178. ABCD 179. BCE 180. ACE 181. ACE 182. AE 183. BD 184. DE 185. ABCE 186. ABDE 187. BD 188. BD 189. ABCE 190. AB

191. CE 192. ACE 193. BDE 194. BCDE 195. BE 196. ACDE 197. CDE 198. ABDE 199. ACE 200. ACE 201. ABE 202. ACE 203. AE 204. ACE 205. CE 206. BCDE 207. CE 208. BDE 209. AB 210. ACD 211. BDE 212. BCDE 213. BCDE 214. ABE 215. ACE 216. ACE 217. BCDE 218. ABDE 219. AE 220. ABCD

221. ABCE 222. BD 223. BDE 224. CE 225. BD 226. AE 227. ACE 228. BCDE 229. ACDE 230. ACE 231. CE 232. BCDE 233. CDE 234. ABDE 235. ACE 236. BC 237. ACD 238. BDE 239. ABC 240. BCDE 241. CE 242. ABC 243. ABC 244. BCE 245. ACD 246. ACDE 247. ACE 248. ABCD

235

5. SISTEMUL NERVOS PARASIMPATIC (COLINERGIC) PARASIMPATOMIMETICE (Colinomimetice, Agenţi colinergici)

Complement simplu

1. C 2. E 3. B 4. D 5. A 6. C 7. E 8. B 9. D 10. A 11. C 12. E 13. B 14. D

15. A 16. C 17. E 18. B 19. D 20. A 21. D 22. E 23. B 24. C 25. A 26. D 27. E 28. B

29. C 30. A 31. A 32. D 33. E 34. B 35. C 36. A 37. D 38. E 39. B 40. C 41. A 42. D

43. E 44. B 45. C 46. A 47. D 48. E 49. B 50. C 51. B 52. C 53. A 54. D 55. E 56. B

57. C 58. A 59. D 60. E 61. B 62. C 63. A 64. D 65. E 66. B 67. C 68. A 69. D 70. E

Complement multiplu

71. BD 72. ACDE 73. BE 74. AE 75. BE 76. BCDE 77. AE 78. CE 79. CD 80. AD 81. AC 82. BCE 83. BCDE 84. ACDE 85. ACE 86. ACE 87. BE 88. CE 89. CE 90. AC

91. ACE 92. CD 93. ABCD 94. ABCE 95. ACE 96. AD 97. BD 98. ACE 99. ABC 100. BDE 101. ABCD 102. ACE 103. ADE 104. BDE 105. ABC 106. CE 107. ACD 108. BD 109. BDE 110. BCDE

111. BCDE 112. CDE 113. BD 114. BCDE 115. ABDE 116. ACE 117. ABDE 118. CE 119. BCE 120. BD 121. BD 122. CE 123. BCDE 124. BDE 125. BD 126. ACE 127. CE 128. AE 129. ABD 130. BDE

131. ACE 132. BCE 133. ABCD 134. ACE 135. ACE 136. ABD 137. BDE 138. ACD 139. ACDE 140. BCD 141. BC 142. BDE 143. ABC 144. BCDE 145. AB 146. AC 147. ACDE 148. BCDE 149. ACE 150. BDE

151. BCD 152. ACE 153. ABDE 154. CDE 155. ABCD 156. ABCD 157. BDE 158. ABCD 159. BD 160. ACE 161. AC 162. BCDE 163. AE 164. ACDE 165. BC 166. BE 167. BD 168. BCDE 169. BCDE 170. CE

236

6. PARASIMPATOLITICE (COLINOLITICE) PARASIMPATOLITICE NEUROTROPE

Complement simplu

1. C 2. E 3. A 4. D 5. B 6. C 7. E 8. A 9. D 10. B 11. C 12. E 13. A 14. D 15. D 16. B 17. C 18. E

19. A 20. D 21. B 22. E 23. A 24. D 25. C 26. B 27. E 28. A 29. D 30. C 31. B 32. E 33. A 34. C 35. D 36. B

37. E 38. A 39. C 40. D 41. E 42. A 43. C 44. D 45. B 46. E 47. A 48. C 49. D 50. B 51. E 52. A 53. C 54. D

55. B 56. E 57. A 58. C 59. D 60. B 61. B 62. E 63. C 64. C 65. D 66. A 67. E 68. B 69. D 70. A 71. D 72. E

73. B 74. C 75. A 76. D 77. E 78. B 79. C 80. A 81. D 82. E 83. B 84. C 85. A 86. D 87. E 88. B 89. C 90. A

Complement multiplu

91. BCDE 92. BCDE 93. ACE 94. ABE 95. ABDE 96. ABCD 97. ACDE 98. ACE 99. ABCD 100. CDE 101. AC 102. BCDE 103. BCDE 104. ACE 105. ACE 106. BE 107. ABDE 108. BD 109. BD 110. AE 111. ACE 112. ABD 113. AB 114. CE

115. BCE 116. BD 117. ACE 118. BDE 119. CE 120. ACDE 121. BDE 122. ABCD 123. ACE 124. BCDE 125. BCD 126. BD 127. AE 128. ACE 129. BDE 130. ABCD 131. AE 132. BE 133. ACDE 134. BCDE 135. ABCD 136. ACDE 137. ADE 138. BDE

139. BCDE 140. ABCD 141. ABC 142. BDE 143. ACE 144. CDE 145. BDE 146. BCDE 147. BCDE 148. BD 149. BCDE 150. BCDE 151. BD 152. ACE 153. ABCD 154. BD 155. ABCD 156. ACDE 157. ACE 158. ACE 159. ABCD 160. ABCD 161. ABD 162. ACDE

163. BD 164. ACD 165. BDE 166. ABCD 167. ACE 168. BCD 169. ABD 170. BCE 171. ABCD 172. BCDE 173. ACD 174. ACE 175. ADE 176. ACDE 177. BCDE 178. CE 179. BDE 180. AD 181. AE 182. DE 183. ABC 184. ABC 185. BE 186. BDE

187. AE 188. BCD 189. BD 190. ABCE 191. BCDE 192. BCD 193. BCDE 194. ACD 195. ABCD 196. ABC 197. AD 198. BD 199. BD 200. BD 201. AD 202. ABCD 203. BCE 204. AD 205. ACE 206. AC

237

7. PARASIMPATOLITICE MUSCULOTROPE (SPASMOLITICE MUSCULOTROPE)

Complement simplu

1. D 2. B 3. E 4. A 5. C 6. D 7. B 8. E 9. A 10. C

11. D 12. B 13. E 14. A 15. C 16. D 17. B 18. E 19. A 20. C

21. A 22. E 23. B 24. D 25. C 26. A 27. E 28. B 29. D 30. C

Complement multiplu

31. AD 32. ACDE 33. BCDE 34. BD 35. ACDE 36. AC 37. ABCD 38. BCDE

39. CD 40. ACE 41. ACE 42. CDE 43. ABC 44. BDE 45. BD 46. ACE

47. ACDE 48. ABC 49. BDE 50. ACDE 51. BCD 52. ACE 53. ACE 54. BDE 55. ABCD

8. GANGLIOPLEGICE

Complement simplu

1. D 2. B 3. E 4. C 5. A 6. D 7. B

8. E 9. C 10. A 11. C 12. D 13. E 14. B

15. E 16. A 17. C 18. D 19. C 20. B 21. A

Complement multiplu

22. CD 23. BE 24. ACD 25. BD 26. ABDE 27. BDE 28. BE 29. BD 30. AD 31. BDE

32. ABCD 33. BE 34. AC 35. BE 36. ACD 37. ADE 38. ACDE 39. BD 40. AD 41. BCDE

42. BDE 43. ACE 44. ACE 45. ABCD 46. ABCD 47. ABCD 48. ACE 49. ABC 50. ACE 51. ACE

238

9. BLOCANTE NEUROMUSCULARE (Curarizante, Miorelaxante periferice)

Complement simplu

1. E 2. B 3. D 4. A 5. C 6. E 7. B 8. D 9. A 10. C

11. E 12. B 13. D 14. A 15. C 16. E 17. B 18. D 19. A 20. C

21. D 22. A 23. C 24. E 25. B 26. D 27. A 28. C 29. E 30. B

31. A 32. C 33. E 34. B 35. D 36. A 37. C 38. E 39. B 40. D

41. B 42. D 43. A 44. C 45. E 46. B 47. D 48. A 49. C 50. E

Complement multiplu

51. ABCD 52. BDE 53. BD 54. BDE 55. ABC 56. BCDE 57. ACD 58. BCDE 59. ABC 60. BD 61. BE 62. ACE

63. ABD 64. BD 65. ACE 66. CE 67. BDE 68. AE 69. ACE 70. ACDE 71. BDE 72. BE 73. ABC 74. ABCD

75. BCDE 76. AE 77. ACE 78. ACE 79. ACDE 80. ADE 81. ACE 82. ABC 83. BD 84. BDE 85. CDE 86. ACDE

87. ACE 88. ABCD 89. ACE 90. ACE 91. ADE 92. ACDE 93. BDE 94. AB 95. ACDE 96. BDE 97. BD 98. ABDE

99. BDE 100. BCE 101. ABCD 102. ACE 103. ABDE 104. ABCD 105. BD 106. BDE 107. AE 108. ADE 109. ABCD

10. MEDICAMENTE ANTIHISTAMINICE

Complement simplu

1. E 2. A 3. C 4. D 5. D 6. B 7. E 8. A 9. D 10. C 11. E 12. B

13. A 14. C 15. D 16. E 17. A 18. C 19. D 20. B 21. A 22. C 23. E 24. B

25. D 26. A 27. C 28. E 29. B 30. D 31. C 32. E 33. B 34. D 35. A 36. C

37. E 38. B 39. D 40. A 41. D 42. A 43. C 44. E 45. B 46. D 47. A 48. C

49. E 50. B 51. B 52. D 53. A 54. C 55. E 56. B 57. D 58. A 59. C 60. E

239

Complement multiplu

61. ACE 62. BD 63. BE 64. BD 65. ACE 66. ACDE 67. BDE 68. ACE 69. ABC 70. ACE 71. BD 72. ABDE 73. BDE 74. ABCD 75. BD 76. BDE 77. AC 78. ACE 79. BDE 80. ACE 81. ACE 82. ABDE 83. ABC 84. ACE

85. ACE 86. BDE 87. ACE 88. BE 89. ACDE 90. BCE 91. ABCE 92. BDE 93. ACDE 94. ACDE 95. CE 96. BDE 97. BE 98. BD 99. BD 100. ACE 101. ACD 102. ACE 103. BDE 104. AE 105. ABE 106. ABC 107. ABCD 108. ACDE

109. BDE 110. ACDE 111. ABCD 112. ACD 113. CE 114. BD 115. ACDE 116. ACDE 117. BCE 118. ACDE 119. CDE 120. BDE 121. BCDE 122. BCDE 123. ACE 124. BE 125. BCD 126. ACE 127. BE 128. BD 129. BDE 130. AC 131. BD 132. ABCD

133. ACE 134. CDE 135. ACDE 136. BD 137. ABCD 138. BCE 139. ABCD 140. BCDE 141. BDE 142. ABC 143. ACE 144. ADE 145. ABCD 146. ABCD 147. ABCD 148. BCDE 149. BD 150. ABCD 151. BE 152. ABCD 153. BDE 154. BDE 155. ACE 156. ACD

157. CE 158. ACDE 159. ADE 160. CDE 161. ABDE 162. ABCD 163. BCDE 164. ACE 165. ABCD 166. ABC 167. AE 168. ACE 169. BCE 170. BCD 171. ABCD 172. ADE 173. ADE 174. BDE 175. ABCD 176. ABCD 177. BE 178. ABC