ist farm partea i

8/13/2019 Ist Farm Partea I

1/91


2/91

Arta vindecarii in societatea primitiva.

Terapiile in societatile antice: Summer,

Egipt, lumea greco-romana

ISTORIA FARMACIEI

CURSUL 1


3/91

Societatea primitiva si aparitia primilorterapeuti

Sedentarizarea omului in perioada neolitica (8500 i. Ch.) a avutpentru sanatatea sa doua consecinte importante:

Dezvoltarea si evolutia unor patogenii specifice: modificarea alimentatiei a condus la aparitia cariilor dentare si la aparitia

parazitozelor intestinale. Domesticirea animalelor si cresterea lor a condus la cresterea incidentei

zoonozelor (boli infectioase transmise de la animal la om), cum ar fi:tuberculoza, variola, rujeola.

Dezvoltarea artei tamaduirii bolilor

Transformarea organizarii sociale a condus la aparitia unor noi boli,altele decat traumatismele survenite ca urmare a accidentelorviolente pe care omul le cunostea pana atunci.


4/91

Carii dentare la un craniu uman din perioada neolitica

(Zambia), demonstrand aparitia cariilor ca urmare a

schimbarii modului de alimentatie


5/91

Urme vizibile ale destructiei osoase cauzate de

tuberculoza la nivelul coloanei vertebrale a unui schelet

uman din perioada neolitica


6/91

Vindecatorii si vindecarile

Dezvoltarea practicii vindecarii in societatile primitive si incele arhaice a legat laolalta procesul propriu-zis terapeutic decel divinatoriu, fiind, prin urmare, rezervata celor initiati,preotilor si preoteselor. Administrarea unui remediu erainsotita intodeauna de un ritual religios cu rol consideratesential pentru vindecare.

Boala era identificata cu un corp strain care trebuie izgonitsau extirpat din organism, concept ramas in teoria medicalapana in Evul Mediu.


7/91

Summer In mileniul 5 i. Ch. S-a dezvoltat intre raurile Tigru si Eufrat, zona numita

Mesopotamia, o civilizatie originala, care a creeat un patrimoniu constituind

baza ulterioara a civilizatiilor Orientului Antic. Aceasta civilizatie a fostnumita dupa unul dintre cele trei popoare fondatoare, civilizatia sumeriana.

Terapeutica dezvaluita de tablitele de lut scrise cu caractere cuneiformecuprinde descrise atat acte terapeutice cat si practici magice. Bazaterapeuticii o constituiau plantele medicinale, care erau la acea vreme

cultivate de gradinari specializati. In tablitele gasite s-au putut identificapeste 150 de specii de plante medicinale.

Codul lui Hammurabi demonstreaza faptul ca in acele timpuri medicul sebucura de o inalta consideratie in societate, la fel ca si preotii.

Lucrarile unor orientalisti celebri demonstreaza ca babilonienii foloseau o

farmacopee care cuprindea aproximativ 250 plante, substante minerale siproduse de origine animala. Ca excipienti sunt mentionate: apa, berea, vinulde palmier, pulberi alcaline vegetale, uleiuri vegetale.

Formele farmaceutice descrise sunt: solutii, unguente, prafuri, supozitoare,cataplasme.


8/91

Summer

Cunostiintele sumeriene despre leacuri au avut ecou asuprapopoarelor invecinate, multe dintre plantele farmacopeei

babiloniene fiind mentionate in Biblie (tamaie, aloe, smirna,mac, rodie, dafin-folosit ca antidot al veninului de sarpe, isop,menta). Biblia descrie folosirea cataplasmelor , a unguentelorsi a colirelor (pe baza de saruri de cupru, cu efectdesinfectant).


9/91

Tablita de argila cu scriere cuneiforma in care sunt

descrise retete terapeutice si modul de utilizare


10/91

Flacoane pentru remedii cu inscriptii cuneiforme


11/91

Egiptul antic Pe langa remediile descrise in papirusurile medicale, dintre care

cele mai celebre sunt papirusul Ebers si papirusul EdwinSmith, egiptenii antici foloseau un mare numar de formulemagice pentru a face leacurile mai eficiente. Cu vremea, terapia

va evolua de la magie la experiment, papirusurile descriind unmare numar de retete specifice pentru tratarea anumitorafectiuni, care in zilele noastre si-au demonstrat baza stiintifica sivaloare terapautica.

Se considera ca Papirusul Ebers, lung de 20 m si lat de 30 cm,datand de la inceputul celei de-a 18a dinastii (1580 i. Ch.),constituie prima lucrare medicala cu caracter stiintific, carecuprinde o colectie de 875 prescriptii, mentionand 700 remedii.


12/91

Egiptul antic Tratamentele medicale egiptene incepeau cu dieta si se preferau

medicamentele de uz extern. Durerile sunt tratate cu unguente,masaje si comprese.

Un excipient frecvent utilizat este uleiul de ricin. Alte excipiente sunt:mierea, ceara, laptele de vaca, seul.

Maladiile oculare, frecvente in acea zona, erau tratate cu unguente

continand aloe, pulbere de malachit (un mineral continand cupru),faina de Colocynth, galena (sulfura de plumb).

Pentru tratarea tusei se utilizau remedii sub forma de inhalatii,continand smirna si rasini aromate.

Prepararea medicamentului era facuta de un medic care avea

cunostinte farmaceutice si cu probitate profesionala. Pictogramamedic reprezenta un om sezand, o lanteta si un vas farmaceutic.

La vechii egipteni exista o persoana speciala care preparamedicamentele, numita Pastophor. La fel ca si la sumerieni, acestepersoane erau si preoti si lucrau si traiau in temple.


13/91

Egiptul antic

Dintre plantele medicinale, un loc important il avea macul(Papaver somniferum), din care egiptenii stiau cum sa extragaopiul.

Materiile prime medicamentoase erau depozitate in vase de

teracota, de alabastru, in lazi de lemn sau cosuri impletite iarpastrarea lor se facea in incaperi speciale care serveau si delaborator de preparare. S-au gasit numeroase instrumentefolosite in tehnica farmaceutica: mojare, balante, linguri, site,cutite.

Multe din retetele medicale ale Egiptului antic au trecut infarmacopeea greaca, prin intermediul careia s-au transmisfarmacopeei europene din Evul Mediu.


14/91

Fragment din papirusul Ebers


15/91

Fard egiptean pe baza de sulfura de plumb,

permitand prevenirea oftalmiilor


16/91

Capsula de mac incizata pentru recoltarea opiului


17/91

Farmacia in civilizatia greaca antica

Se poate spune ca in Grecia antica s-a nascut arta medicala asa cum o

cunoastem in zilele noastre. Istoricii antici cum sunt Plinius si Celsus arata ca medicii (iastros) invatau ani

de zile arta medicala langa un maestru. Acesti medici puteau intra in slujbaunei cetati pentru a asigura asistenta medicala. Alaturi de iastros mai existausi alte specializari medicale: pharmakopoles (cei care preparau si vindeau

medicamente), migmatopoles (cei care preparau mixturi, cosmetice,otravuri), myropoles(parfumieri), rhizotomos(erboristi).

Este celebru medicul grec Hippocrate din Cos (sec. V i. Ch.), consideratinitiatorul demersului medical stiintific, de la care s-au pastrat mai mult de70 tratate medicale (Colectia hipocratica). Legenda a facut din Hippocrate

un om universal, primul si cel mai mare dintre toti medicii. Principiile expuse de Hippocrate in tratatele sale medicale acorda o mare

importanta experimentului si atribuie o cauza naturala tuturor bolilor. Odata cu Hippocrate, stiintele medicale trec din perioada religioasa in cea

filozofica.


18/91

Principiile hipocratice Conceptia hipocratica asupra organismului uman postuleaza existenta a patru

umori: sange, flegma, bila galbena si bila neagra, secretii naturale aleorganismului. Atunci cand acestea sunt in dezechilibru, omul seimbolnaveste.

Demersul terapeutic specific lui Hipocrate consta in inceperea tratamentuluicu dieta alimentara, in timpul fazei acute a bolii recomandandu-se diete

usoare, care sa nu solicite organismul. Alaturi de dieta, sunt recomandate:purgatiile (folosite cu prudenta), sudatia, emeza, diureza, sangerarea cuajutorul lipitorilor, toate cu scopul de a elimina din organism toxinelebolii.

Recomandate sunt si: baile, prisnitele si fumigatiile.

In tratate sunt mentionate numeroase formulari farmaceutice. In acesteformule, pe langa principiul activ se mai gasesc si adjuvanti, corectivi sivehicule. Formele farmaceutice cele mai frecvent descrise sunt: prafurile,potiunile, unguentele, fumigatiile, emplastrele, bolusurile, globulele vaginale,colirele, gargarismele, erinele. Daca medicamentul nu era administrat chiarin iatreion, era eliberat pentru acasa, purtand sigiliul medicului-farmacist.


19/91

Epilepsia nu este o boala mai sacra decat altele.

Ea are o cauza naturala si natura sa pretinsdivina este considerata astfel doar din cauza

ignorantei oamenilor. Fiecare boala are propria sa

natura si provine din cauze externe

Hippocrate-Boala sacra


20/91

Seringi pentru clisma conforme cu principiile terapeutice

hipocratice (Pompei sec. I i. Ch)


21/91

Diocles

A fost, conform istoricului antic Plinius, cel mai mare medicdupa Hippocrate. Manualul sau de botanica Rhizotomikonramane cel mai vechi si important tratat grec de plantemedicinale.

S-a ocupat si de toxicologie, sintetizandu-si rezultatele inrtr-un tratat numit Despre medicamentele aducatoare de moarte


22/91

Mozaic roman infatisandu-l pe Hippocrate alaturi

de zeul medicinei Asclepios


23/91

Rhizotomi: culegatori de radacini cu virtuti terapeutice

(Roma, secolul I d. Ch.)


24/91

Scoala medicala din Alexandria

Imbinand mostenirea civilizatiilor egipteana si greaca, civilizatiaelenistica, dezvoltata in Alexandria a constituit apogeul cunoasteriiantice in toate domeniile stiintelor.

In imensa biblioteca din Alexandria scrierile hipocratice erau adunate sicodificate, permitand studierea lor metodica.

Aceasta nu-i impiedica pe cei care traiau in Museion(un corespondent alunui institut de cercetare academica din zilele noastre, adunand pe ceimai straluciti exponenti ai stiintelor vremii) sa continue analizacorpului omenesc si sa faca mari progrese in anatomie, fiziologie si

patologie. In paralel cu acestea s-a dezvoltat si farmacia. Cei mai renumiti medici care au practicat in Alexandria au fost Herofil

si Erasistrat, care aveau si profunde cunostiinte de farmacie,propunand noi formulari farmaceutice.

Disectiile se faceau in public, pe cadavrele condamnatilor la moarte.


25/91

Biblioteca din Alexandria


26/91


27/91

Farmacia in civilizatia romana

Prin cultura latina-formata aproape in exclusivitate la scoala culturiielenistice- antichitatea greaca a fost integrata ca element de baza informarea culturii europene.

Civilizatia romana s-a format de-a lungul secolelelor de cuceriri si deasimilari a culturii marilor civilizatii peste care a trecut sau cu care avenit in contact, fapt datorat spiritului pozitiv si pragmatic al latinilor.Imprumutand, asimiland, reelaborand totul cu eficienta, romanii autransmis Europei mostenirea civilizatiei si culturii Antichitatii.

Initial, arta vindecarii la romani se desfasura tot prin ritualuri

religioase, fiecare parte a corpului uman sau functie fiziologicaaflandu-se sub protectia unei zeitati: Dea Carna proteja viscerele, Vestaproteja femeile la nastere, etc. Capul familiei trata bolile membrilorfamiliei sale si isi consulta vecinii cand cunostiintele ii erauinsuficiente.


28/91

Marcus Porcius Cato (Cato cel batran)

Nascut in secolul 3 i. Ch. In provincia etrusca Tusculum (Toscanade astazi), este autorul tratatului despre economia rurala (De rerustica), in care sunt prezentate toate cunostiintele medicaletraditionale latine, descriind modul de tratare al ranitilor,

premisele unei diete alimentare sanatoase, precum si procedeedivinatorii recomandate pentru vindecare.

Desi Cato respinge cu putere medicina si pe medicii greci,contemporanii sai sunt mult mai deschisi si, in anul 219 i. Ch.,

Senatul Roman acorda medicului spartan Arhagatos cetateniaromana si dreptul de a deschide un atelier in Forum, unde iiconsulta pe bolnavi si le vindea leacuri.


29/91

Prima farmacie din Roma

Atelierul infiintat de Arhagatos cuprindea un cabinet dechirurgie, o farmacie si un spital, la fel ca si casele de asistentacare se gaseau in Grecia in acea perioada.

Pentru prepararea medicamentelor erau intrebuintate mojare

de agata, de plumb sau de cupru. Pentru maruntireamaterialelor existau mori speciale. S-au descoperit de asemeneaspatule, linguri, pipete, site si cuptoare. Medicamentele eraupastrate in cutii din lemn sau din corn de animal, in vase de lut

ars sau in flacoane de sticla.


30/91


31/91

Timbre pentru marcarea batoanelor de pomezi

oculare


32/91

Pedanios Dioscorides

A fost un medic militar de origine greaca. In tinuturile prin carea trecut, insotind armata romana, s-a preocupat de plantelemedicinale ale regiunii, de traditiile populare de vindecare,adunand un material bogat care i-a permis sa scrie un mare tratat

in cinci carti despre medicamenteDe Materia Medica

, din caregrecii, romanii si arabii s-au inspirat pana in vremea Renasterii.Fiecare capitol este dedicat unui agent terapeutic din unul dincele trei regnuri (mineral, vegetal, animal), descriind puteriletamaduitoare si aplicatiile medicale ale acestuia. Dioscorides a

dat sfaturi bune privind recoltarea plantelor medicinale si despreconservarea lor.

A elaborat asa-numita teorie a similitudinii (exista o asemanareintre structura/ forma unui remediu si efectele sale terapeutice).


33/91

Teoria similitudinii:

A : plante cu actiune asupra inimii (piersica, lamaia, diferiti bulbi)

- B : plante si animale care actioneaza asupra eruptiilor cutanate

descuamante: ceapa, pestele, sarpele


34/91

Galenus din Pergam

Nascut in 130 d. Ch., a studiat filozofia iar apoi medicina inGrecia, Asia Mica si Egipt. A profesat in Grecia si la Roma, fiindmedicul a doi imparati romani (Marcus Aurelius si Commodus).

I se atribuie intre 500 si 640 de tratate medicale, care au fost

traduse ulterior in araba si ebraica.

Opera sa constituie o evolutie a doctrinei hipocratice a celorpatru umori, Galenus stabilind o corespondenta intre acestea sicele patru elemente enuntate de Aristotel (apa, aer, foc,pamant). In functie de predominanta uneia din cele patru umori,temepramentul uman se poate clasifica in patru tipologii:sangvin, flegmatic, coleric si melancolic.


35/91

Principiile galenice privind prepararea si formulareamedicamentelor au fost aplicate in lumea europeana timp de1500 ani, numele lui Galen este asociat cu tehnologiafarmaceutica. A formulat prima cold-crema, similara celor

contemporane. Multe procedee de preparare descrise de Galens-au conservat, macar ca principiu, in laboratoarele farmaceuticemoderne. Farmacologia lui Galen reprezinta cel mai inalt nivelpe care l-a atins aceasta disciplina in Antichitate.


36/91

Reprezentare a celor patru temeperamente, corespunzand celor

patru umori hipocratice: sangvinul, flegmaticul, colericul (bila

galbena), melancolicul (bila neagra)


37/91

Farmacia araba: institutia spitaliceasca sifarmaciile spitalicesti, farmaciile cu circuit

public, primele receptarii

Farmacia in societatile orientale

ISTORIA FARMACIEI

CURSUL 2


38/91

Intinderea geografica si culturala a lumii arabe in timpul

dinastiei Abbasside (750-1258)


39/91

Separarea meseriei de farmacist de

cea de medic

Animati de un acut spirit comercial, arabii au dezvoltat o societateinfloritoare bazata pe comertul cu mirodenii si marfuri de lux adusedin Extremul Orient. Alaturi de marfuri, arabii aduc si cunostiintenoi din Asia spre Europa, contribuind la dezvoltarea civilizatiei

europene pe baza noutatilor aduse din Persia, India, China. Pe de alta parte, arabii asimileaza si aprofundeaza cunostiintele

civilizatiilor europene, traducand printre altele tratate medicale dereferinta ale antichitatii greco-latine (Hippocrate, Galenus,Dioscoride). In baza informatiilor preluate, isi vor dezvolta propriul

sistem medico-farmaceutic, care va fi ulterior asimilat si dezvoltat inEuropa de vest, dupa invazia araba din Spania si sudul Frantei.

Arabii vor fi primii care vor separa cele doua profesii: cea de medic sicea de farmacist, creand in Bagdad spre sfarsitul secolului 8 primele

farmacii publice.


40/91

Dioscorides, De materia medica-

manuscrisul traducerii arabe


41/91

Spitalele arabe, farmaciile publice si

farmaciile spitalicesti

Desi si in Grecia antica au existat asezaminte spitalicesti inmarile metropole, institutia spitaliceasca a cunoscut oorganizare considerabil imbunatatita in Califatele Arabe.Spitalul arab (bimaristan) a devenit unul dintre primelelocuri de ingrijire si de invatamant medical.

In cadrul spitalelor functionau farmacii spitalicesti in caremedicamentele se preparau conform unor colectii unitare deretete (grabadin).

Existau de asemenea inspectori care controlau calitateaproduselor si materiilor prime vandute in farmacii si inmagazinele de mirodenii.


42/91

Bimaristan (casa bolnavilor) din Nour al-Din,

1154- Damasc (muzeul medicinei si stiintelor

arabe)


43/91


44/91

Jabir Ibn Hayyan (eber) Supranumit Magister magistrorum, i se atribuie tratatul

Summa perfectionis magisterii (Tezaurul celei mai inalteinvataturi);

A fost un chimist experimentat, preparand pentru prima data

oxidul rosu de fier, sulful coloidal, acizii sulfuric si azotic. Aelaborat formulari farmaceutice originale (unguente cu sulfcoloidal, pulberi astringente pe baza de oxid rosu de fier).Este considerat unul din cei mai mari alchimisti.


45/91

Aparat de distilare (dupa un manuscris arab din

secolul X)


46/91

Alambic arab (manuscris alchimic)

Ab B k M h d B Z k


47/91

Abu Bekr Mohamed Ben-Zakary

(Rhazes) Renumit medic, chimist si farmacolog de origine persana,

care a lucrat in serviciul militar al emirului Al-Mansur dinChorasan (Iran), devenind conducatorul spitalelor din Ray siBagdad.

Rhazes a contribuit substantial la dezvoltarea meseriei defarmacist, preluand informatii din texte clasice in care ainserat informatii proprii, scheme si descrieri de aparatepentru sinteza chimica, care au fost utilizate de catre

farmacisti pana aproape de secolul XX. Este recunoscut cafiind cel care a perfectionat metodele de distilare si deextractie.


48/91

Farmacie araba (miniatura din sec. XIII)

Ab Ali l H i ib Abd ll h ib


49/91

Abu Ali al Hussein ibn Abdallah ibn

Sina (vicena) Printre cei mai straluciti savanti care au contribuit la imbogatirea

cunostiintelor farmaceutice in epoca de glorie a califatelor arabe.Personalitate enciclopedica, a fost medic, astronom, filozof, poet,matematician si muzician.

S-a nascut langa Buhara (Tadjikistan) in 980, dar a calatorit inintreaga lume araba, fiind favorit si diplomat al principilor persani.

Scrierile sale in domeniul farmaciei, redactate in limba araba, aufost ulterior traduse in latina si considerate manuale de baza in

invatamantul medical si folosite drept compendii de catre mediciipracticieni. Tratatele sale au fost tiparite in traducerea latina depeste 30 ori si utilizate pana in sec. XVII in Europa Occidentala.

I se atribuie inovatia auririi sau argintarii pilulelor pentrupotentarea efectului medicamentelor.


50/91

Avicena- Canonul medical tradus de Gerard de

Cremona (sec. XII)


51/91

Farmacia in China antica si medievala

Conform traditiei chineze, farmacia in China a fostintemeiata de un imparat care a trait prin mileniul 2 i. Ch.,numit Shen Nung. Se spune ca acesta a testat valoarea

terapeutica a cateva sute de plante, unele dintre acestea fiindtestate chiar pe propria persoana. Cunostiintele acumulate aufost scrise in primul atlas botanic (Pen-T-Sao), care descrie365 remedii vegetale. Personajul legendar Shen Nung esteinca si astazi considerat de catre medicii si farmacistii chinezi

ca patron spiritual al breslei, iar multe din plantele descrisein atlasul sau sunt considerate remedii puternice in medicinachineza.


52/91

Traditia medicala chineza

Specific medicinei chineze este faptul ca aceasta este strans inrudita cufilozofia, religia si magia si are la baza conceptelor sale o viziune generaladespre lumea materiala, manifestata, care este prezentata in celebrul tratat I-Tzin (Cartea transformarilor).

Tratamentele se bazau atat pe terapia cu plante medicinale, cat si pedietoterapie, acupunctura, masaj, exercitii fizice de energizare (qi-gung).

Medicina chineza clasica avea o viziune a corpului uman mai putin legata destructurile sale anatomice, fiind mai degraba orientata asupra identificariimecanismelor functionale care regleaza procesele fiziologice si metabolice(digestia, respiratia, exceretia, imbatranirea). Sanatatea este considerata ca ointeractiune armonioasa a tuturor acestor procese si a corpului in intregulsau cu lumea inconjuratoare iar boala ca un dezechilibru sau ca ointeractiune dizarmonioasa.

Formele farmaceutice chinezesti cunoscute si uzitate pana astazi sunt:mixturile, maceratele, decocturile, colirurile, unguentele, pilulele,prafurile.


53/91

Pregatirea remediilor in China (stampa medievala)


54/91

Farmacie traditionala contemporana din Beijing


55/91

India-medicina ayurveda

Alaturi de sistemul medico-farmaceutic chinez, cel ayurvedic indian areradacini istorice adanci, fiind, pe de-o parte structurat si fundamentatinca din antichitate si avand aplicabilitate si rezultate remarcabile si inprezent.

La fel ca si medicina traditionala chineza, medicina traditionala indiana

are la baza concepte filozofice originale si proceduri specifice detratament. Primele informatii referitoare la ayurveda se gasesc in scrierile sacre

indiene (Veda). Filozofia ayurveda priveste omul ca pe un microcosmos, ca pe un

univers in sine. Se considera ca boala dispare atunci cand toate energiilecorpului ajung in echilibru si ca organismul are capacitatea de a seautovindeca.


56/91

Principiile sistemului ayurveda

Filozofia Sankhya, care sta la baza sistemului ayurvedic, considera ca la baza intregiicreatii stau cinci elemente (principii) fundamentale (Pancha Maha Bhootas). Acesteasunt: Pamaintul (Pruthvi), Apa (Aap), Focul (Tejas), Aerul (Vayu), Eterul (Akash).

In organismul uman elementul Pamant este legat de simtul mirosului, elementulApa este legat de simtul gustului, Focul este legat de simtul vizual, Aerul este legatde simtul tactil iar Eterul este legat de auz.

Cele cinci elemente, in diferite combinatii si proportii, formeaza organele sisistemele corpului uman, fiecare din acestea imprimand caracterul specific, infunctie de predominanta unora din cele cinci. Astfel, fiecare persoana are propria saconstitutie si propriile predispozitii inca de la nastere.

Cele cinci elemente fundamentale, in combinatie unele cu altele, detrminaconstitutia individuala a pacientilor, care poate fi inscrisa in trei categorii principale(Doshas): constitutia Vata (predominanta Aer-Eter), constitutia Pitta (predominantaFoc-Apa) si constitutia Kapha (predominanta Apa-Pamant).

Principiile terapeutice si farmacologice ayurvedice considera ca fiecare remediumanifesta predominant unul din cele cinci elemente, putand echilibra excesul saudeficitul acelui element din organismul pacientului.


57/91

Literatura ayurvedica

Tratatele clasice ayurvedice includ un compendiu demedicina interna (Charak Samhita), precum si un manual dechirurgie (Sushrut Samhita).

Tratatele indiene antice si medievale descriu peste 2000

specii de plante medicinale, majoritatea identificate siaplicate si in prezent.

O mare parte din informatiile din literatura ayurvedicareferitoare la alimente, plante medicinale, remedii pot fi

convertite si reconsiderate pe baze stiintifice, pastrandu-siindicatiile terapeutice si in prezent.


58/91

Medic indian luand pusurile unui pacient (stampa

medievala)

M di i di l d l il


59/91

Medic indian contemporan luand pulsurile

unei paciente


60/91

Primele universitati medicale europene

Meseria de farmacist

Practici terapeutice in Evul Mediu si Renastere

Farmacia medievala europeana.


61/91

Primele universitati medievale

Prin infiintarea institutiei universitare in evul mediu s-afacut distinctia dintre cunoasterea teoretica, docta sicunoasterea empirica si practica a manufacturierului.

Medicul exercita o arta liberala, structurata intr-undiscurs cult, universitar, bazat pe invataturile anticilor(Hippocrat, Galen, Avicena, Rhazes) si abandoneazafarmacistului activitatea de preparare a remediilor. Este

primul pas in autonomizarea profesiei de farmacist inEuropa.


62/91

Scoala din Salerno

Exista multe legende privind originile scolii medicale sifarmaceutice din Salerno. Cea mai frumoasa dintre ele spune cascoala a fost intemeiata de patru somitati ale stiintelor medicale:arabul Adela, evreul Helinus, grecul Pontus si latinul Salernus.Dincolo de adevar sau legenda, aceasta traditie reflecta izvoarele

cunoasterii pe care s-a intemeiat aceasta scoala. Salerno a fost inca din antichitate o statiune balneara si de

tratament, iar infiintarea in vecinatate a manastirii benedictineMontecassino in perioada crestina, a favorizat mult avantulstiintelor medicale in regiune.

Se stie cu certitudine ca arta medicala a fost predata in aceastauniversitate inca din secolul al IX-lea d. Ch., scoala fiinddesfiintata prin decretul lui Napoleon Bonaparte in 1811.


63/91

Lucrarile scolii din Salerno

Antidotario din Salerno, lucrarea care a constituit sursa tuturorretetarelor medievale, a fost mult timp lectura esentiala afarmacistilor. Aceasta culegere a fost in mod constant modificata,forma sa originala pierzandu-se. Au ajuns pana la noi manuscriseledin sec. al XII-lea si al XIII-lea, sub titlul Antidotario di NicoloSalernitano.

Scoala din Salerno a atins apogeul in sec. al XII-lea, cand s-au scristratatele: Liber de simplici medicina sau Circa instans si Regimensanitatis salernitanum. In aceste tratate, pe langa informatiile pentrumedici, existau multe informatii pentru farmacisti referitoare ladescrierea principiilor active de diverse naturi (vegetale,

minerale), cat si despre contrafacerea medicamentelor. Regimen sanitatis salernitanum a fost tiparit in Romania pentru

prima data la Brasov in anul 1696.


64/91

Pagina dinAntidotario di Nicolo Salernitano


65/91

Noutati ale scolii din Salerno

In Salerno a aparut in jurul anului 1100 un nou solvent, care aveasa revolutioneze arta prepararii medicamentelor dar si artaparfumeriei: alcoolul etilic. Tehnica de fabricatie a fost rapid siconstant imbunatatita, folosind agentii deshidratanti, precumcarbonatul de potasiu. Era obtinut fie ca aqua ardens (60), fie caaqua vitae (90). Practicienii din Salerno au fost primii care audistilat vinul, fapt ce ramane crucial pentru istoria farmaciei.

Farmacistii (droghisti si apotecari) depuneau juramant sa preparedrogurile conform regulilor si trebuiau sa le vanda la preturi fixe.

Existau inspectori imperiali care verificau prepararea intocmai amedicamentelor. Vanzarea otravurilor si a asa-ziselor elixire dedragoste era strict interzisa.


66/91

Farmacie italiana medievala (fresca din Italia,

Val dAoste)


67/91

Scoala de la Montpellier

La fel ca si la Salerno, invatatura medicala practicata sipredata la Montpellier s-a bazat pe cumulul de cunostiinteadus de medicii arabi, evrei si crestini, locuitori ai acestuioras. Toleranta religioasa a favorizat inflorirea orasului, aflat

pe traseul pelerinajului catre Santiago de Compostella si inapropierea unei colonii evreiesti numeroase din Aragon.

La inflorirea scolii medicale a contribuit si actul din 1181emis de Wilhelm al VIII-lea, care decreta ca Oricine, indiferent

de origine si situatie, are dreptul de a conduce o scoala medicala.


68/91

Organizarea breslelor apotecarilor

Meseriile artizanale (bacanii, apotecarii, felcerii/barbierii) segrupeaza in comunitati sau corporatii pentru a-si apara mai

bine interesele profesionale in Evul Mediu.

Primele uniuni profesionale ale vanzatorilor de droguri si

mirodenii apar in Montpellier, asa cum se cunoaste dincolectia de acte municipale ale orasului. Aici se specificafaptul ca negustorii de droguri si condimente (especiadores)aveau responsabilitatea de a pazi anumite zone ale orasului in

zilele de joi. Breslele se angajau sa furnizeze droguri de bunacalitate si sa le vanda la preturi corecte.

Medicul (examinand urina pacientului) diagnosticheaza si


69/91

( p ) g

ingrijeste bolnavul (stanga); farmacistul prepara

medicamentele (dreapta)(miniatura medievala)


70/91

Conciliul de la Melfi separareafarmaciei de medicina

In tarile Europei Occidentale, puternic expuse in Evul Mediuinfluentelor culturale arabe, farmaciile publice au inceput saapara abia in secolul al XVII-lea. Totusi, in anul 1240, in

Sicilia, imparatul german Frederick II de Hohenstaufen, prinedictul de la Melfi, separa responsabilitatile profesionale alemedicilor de cele ale farmacistilor. Edictul statuteaza clarfaptul ca farmacistul este cel care prepara medicamentele,

urmand indicatiile medicului.


71/91

Imparatul Frederick II la portile Ierusalimului

in timpul celei de-a VI-a cruciade (miniatura

medievala)


72/91

Farmacistul: Catedrala din Amiens


73/91

Prima Farmacopee oficiala

Ideea unei farmacopei cu statut oficial, care sa fie aplicata decatre toti farmacistii, isi afla originile la Florenta in 1498.Nuova Receptario a fost initial scrisa in limba italiana si a

devenit standardul legal de lucru al farmacistilor dinFlorenta. A fost rezultatul colaborarii dintre Breaslafarmacistilor si Societatea medicilor.


74/91

Terapiile Evului Mediu

Datorita igienei precare si a marilor aglomerari umane din mediulurban, maladiile infetioase au constituit principala cauza amortalitatii in Evul Mediu.

Marea ciuma, aparuta in China si extinsa apoi pana la MareaNeagra si Marea Mediterana, cuprinzand intreaga Europa, a

constituit unul din episoadele de cumpana pentru civilizatiaumana, ucigand peste o treime din populatia Europei in sec. alXIV-lea.

Alaturi de ciuma bubonica, lepra, variola, holera au facut ravagii,deoarce nu se cunosteau si nu se practicau reguli elementare deigiena.

Hrana precara, conditiile vitrege de trai, toxiinfectiile alimentareconduceau la o mortalitate ridicata si la o medie de viata foarteredusa.


75/91

Terapiile Evului Mediu

In Evul Mediu si Renastere au coexistat o terapie oficiala, bazata pedoctrinele clasice hipocratice si galenice, practicata de medici, chirurgiatestati, maestri farmacisti si o medicina populara, empirica, practicatade vindecatori, de multe ori simpli sarlatani.

Lipsa de eficienta a practicilor medicale oficiale, precum si lipsa de

mijloace financiare a celei mai mari parti a populatiei, a condus laproliferarea vindecatorilor populari, care adesori faceau mai mult raudecat bine.

Culegerile de retete mentionau un numar mare de ingrediente,compozitia si identificarea acestora era insa insuficient descrisa. Desiinterzisa prin diverse legi, inlocuirea unui ingredient cu altul (qui proquo) in cadrul formularilor se practica frecvent.

Nu exista un sistem unitar de unitati de masura, ceea ce facea imposibilautilizarea unui retetar dintr-o tara in alta sau chiar dintr-un oras in altul.

U l t b l t d dii i i t


76/91

Un sarlatan ambulant, vanzand remedii in piata,

bune pentru vindecarea tuturor bolilor


77/91

In comedia sa Bolnavul inchipuit (1673), Moliere satirizeaza

stiinta medicala a timpului, intruchipata de studentul inmedicina Argon, care raspunde stereotip la intrebarile

profesorilor privind tratamentul diferitelor afectiuni: clysterium donare, postea saignare, ensuita purgare (facetio clisma, luati sange si apoi administrati un purgativ). In final,Argon primeste titlul de doctor in medicina.


78/91

Instrumente pentru luarea de sange


79/91

Instrumente pentru clisma


80/91

Panaceul

Caracteristic pentru formularile terapeutice estemedicamentul cu spectru polivalent, definit ca panaceu.

Un exemplu este cel al Teriacului, remediu descris inca in

manuscrisele din sec. X, a carui formulare din Farmacopeeafranceza din 1837, cuprinde 39 ingrediente, fiecare destinatsa vindece cate o afectiune. Acest remediu a devenit unsucces comercial si obiectul a numeroase contrafaceri.

Prepararea Teriacului se facea de una sau doua ori pe an, in locuri publice,


81/91

de catre membrii confreriei farmacistilor, pentru atestarea compozitiei, inlipsa protectiei comerciale


82/91

Accesibilitatea la serviciile medicale

Accesibilitatea serviciilor medico-farmaceutice in Evul mediusi in Renastere era limitata la mediul urban, unde profesau din cadrele medicale calificate, desi 85% din populatie traia

in zonele rurale. Accesibilitatea economica la ingrijiri medicale era de

asemenea redusa, diletantismul inflorind.

Htel-Dieu din Paris (sec. al XVI-lea)- mai degraba un loc de


83/91

Htel Dieu din Paris (sec. al XVI lea) mai degraba un loc de

refugiu si de intemnitare decat un loc de ingrijire medicala

(adeseori bolnavii stateau mai multi in acelasi pat)


84/91

Formarea si ucenicia farmacistilor

Formarea unui maestru farmacist nu se facea in modobligatoriu prin frecventarea cursurilor universitare, demulte ori tanarul care dorea sa devina maestru farmacistintra ca ucenic la un farmacist consacrat, devenea dupa un

timp calfa iar apoi isi putea deschide propria farmacie. La Paris exista o gradina botanica (Le Jardin du Roy) unde cei

care invatau meseria de farmacist invatau sa deosebeasca si sacultive plantele medicinale.


85/91

Le jardin du roy (ilustratie din 1636)


86/91

Theophrastus Bombastus von Paracelsus

Filozof, teolog, astrolog, alchimist, medic si farmacist,Paracelsus a publicat numeroase opere, exprimandu-si uneorivehement punctele de vedere originale .

Este considerat precursorul metodei homeopatice, sustinand

principiul conform caruia similia similibus curantur(asemanatorul se vindeca cu asemanator). Farmacologia inconceptia lui Paracelsus este o cercetare chimica, ea se

bazeaza pe cunoasterea a ceea ce este in interior si nu pe

compunerea sau combinarea unui intreg amalgam de elemente. Esteconsiderat fondatorul iatrochimiei si chimioterapiei. Aelaborat si descris procedee de obtinere a tincturilor.

Arderea in piata publica din Bale a operelor clasice medicale


87/91

(Hipocrate, Galen) de catre Paracelsus, ca simbol al reformarii

stiintelor medicale


88/91

Alchimia si dezvoltarea chimiei

Practicarea alchimiei de catre farmacisti a condus in final ladezvoltarea metodelor experimentale ale chimiei, eleborareade instrumente si aparate pentru izolarea, purificarea de noi

elemente dar si pentru sinteza unor noi compusi chimici. Diverse dispozitive de laborator (alambicul, baia de apa-bain

Marie-, mojarele si creuzetele), dar si materiale noi cum suntportelanul si faianta isi au originea in laboratoarele

alchimistilor medievali.

Alchimistul (sculptura de pe catedrala Notre


89/91

c stu (scu ptu a de pe cated a a ot e

Dame de Paris)


90/91

Laborator de alchimist (sec XVI)

Cuptor si doua alambicuri dintr-o farmacie


91/91

Cuptor si doua alambicuri dintr o farmacie

franceza (sec. XVI)

ist farm partea i

Documents