Serie nouă Anul XXVI nr. 7-8 (293-294) Suceava iulie-august 2015· · · ·

BUCOVINALITERARĂ

Revis

tăa S

ocie

tăţi

i S

cri

ito

rilo

r B

uco

vin

en

i

Revistă editată de Societatea Scriitorilor Bucovineni

DIRECTOR:Carmen-Veronica STEICIUC

REDACTOR-ŞEF:Alexandru Ovidiu VINTILĂ

REDACTORI:Georgiana DIACONIŢASabina FÎNARUIsabel VINTILĂ

COLEGIUL EDACŢIONAL:Dimitrie VATAMANIUC

Adrian Dinu RACHIERUMircea A. DIACONUElena Brânduşa STE CIUC

Ion BELDEANUNicolae CÂRLAN

COLABORATORI PERMANENŢI:Adrian ALUI GHEORGHELiviu ANTONESEILeo BUTNARU

Ilie LUCEACLiviu Ioan STOICIUMatei VIŞNIEC

Redacţia şi administraţia:

R

I

Al. CISTELECAN

Acad.Prof. univ. dr.Prof. univ. dr.Prof. univ. dr.

(Preşedinte de onoare al S.S.B.)

(Piatra Neamţ)(Iaşi)

(Chişinău)(Târgu Mureş)

(Cernăuţi)(Bucureşti)

(Paris)

Str. Ciprian Porumbescu nr. 1, 720066 - SuceavaE-mail: bucovina.literara@yahoo.com

BUCOVINALITERARĂ

Număr ilustrat cu reproduceridupă lucrări semnate de

Tiberiu Cosovan.

TipografiaSC ROF IMP SRL

uceavaSStr. M

0745 585 954@yahoo.com

ărăşeşti Nr. 7Atel. 0230-532 299

tel./fax. 0230-523 476mobil: 0745 392 984

email: rofimpsrl

autograf adrian alui gheorghe

1

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

2

Din 30 iulie 2015 a intrat în vigoare „

”( „O ” a lui CrinAntonescu, pecând se visa candidat la pre edin ia României;candidat pe care i eu l-am sus inut, proste te, cât aexistat USL; altfel, CrinAntonescu e un profesor deistorie ratat, dovedit a fi un politician

marii intelectuali „încuget i suflet” (scriitori, arti ti, duhovnici) care„au simpatizat cu legionarii” ( i a a, cei din

i politic; ei neavând dreptul la opinie înveci). Interesant

aiciiile i simbolurile

i c u l t u lpersoanelor vinovate „

rii

,

i-iplac, am argumente estetice-ontologice imb

ez în cel mai înalt gradconsider i

de geniu”) pe cei ale

Legeanr. 217/2015 pentru modificarea şi completareaOrdonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilorcu caracter fascist, rasist sau xenofob şi apromovării cultului persoanelor vinovate desăvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omeniriifalnică titulatură! peră

ş ţş ţ ş

mărunt;această lege îi va îngropa amintirea). Lege care neculpabilizează în mod explicit

ş şş ş ţară,

condamnaţ, n-avem o

lege într-atât de draconică (îngenul legii antilegionare,pomenite ) care să interzicăorganizaţ ş

şde

săvârşirea unor infracţiunicontra păcii şi omeni ”… Dinstar t , o asemenea legeantilegionară care interzicemă pune în încurcătură — eumai am sau nu dreptul înaceastă ţară să gândesc şi să măexprim liber, inclusiv atuncicând îi citesc sau îi ascult (ş

atabile să-iapreci ,să că au fost „vizitaţ

şi de soartăpe care această lege îi pune laindex, de la Cioran, Eliade,

c o m u n i s t e

Ţuţea, Noica sau Vulcănescusă nu se uite că a fost ataşat diplomatic al lui Ion

Antonescu pe lângă guvernul de la Vichyţia României din 2003, în care

scrie că libertatea de conş ţă e garantată

e fi constrâns să creadă altcevadecât crede el.

ţ Şţ

Vreau să înţ emocrată apumnului în gură ne spune la

.După ce la „Art. 4” am aflat:

.Adică nu mai pot fi nici măcar

ţ ( „confec ţ ionarea ,vânzarea, răspândirea”

public, idei,concepţii Mircea Eliade,Petre Ţuţea, Emil Cioran,Constantin Noica sau MirceaVulcănescu ş

Nu vi se pare că nise cere (în numele politiciicorecte) să ne îngropăm marileidentităţ Am oroare săî n t o c m e s c o l i s t ă asimpatizanţ

d e

? Sau Eugen Ionescu(„

”). M-amîntors la Constitu

tiin :

… Vorbim aici de libertatea gândirii?Deci, nimeni nu poat

Iar eu cred în valoarea opereiartistice a celor pomeni i. i cu toate acestea, ne-amtrezit azi cu o lege a interdic iilor. Mai mult, o lege aprigoanei celor ce gândesc liber.

eleg. Noua lege d

ed i t a i; „a

promova, în…”)?

i Eugen Ionescusunt simboluri interzise? Sau IlieCleopa, Arsenie Papacioc, sauIustin Pârvu…

i?

ilor legionarilor,i n t e l e c t u a l i c r e a t o r i

ARTICOLUL 29:(1) Libertatea gândirii şi aopiniilor, precum şi libertatea credinţelorreligioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă.Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie orisă adere la o credinţă religioasă, contrareconvingerilor sale.(2) Libertatea conştiinţei estegarantată

Faptapersoanei de a promova, în public, cultulpersoanelor vinovate... fapta de a promova, înpublic, idei, concepţii sau doctrine

se pedepseşte cu închisoarede la 3 luni l şi interzicerea unor drepturi

(1) Confecţionarea,vânzarea, răspândirea, precum şi deţinerea învederea răspândirii de simboluri fasciste,legionare, rasiste sau xenofobe se pedepsesc cu

închisoare de la 3 luni la 3 ani şiinterzicerea unor drepturi. (2)Cu aceeaşi pedeapsă sesancţionează şi utilizarea înpublic a simbolurilor fasciste,legionare, rasiste sau xenofobe

Art. 5.

… legionare,rasiste sau xenofobe…

a 3 ani

Liviu IoanSTOICIU

Nouă lege apumnului în gură

şi a îngropăriivalorilor naţionale

jurnal comentat

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

3

jurnal comentat

anvergură. Să-i la ş

şţia politică (direct de Securitate)?

ţ ţi că au fostpersonalităţ ş

ş , nu e de ajuns că „au plătitcu moartea” (le radi şi după moarte dinscriptele ţ ţ

ţară în care moralitatea publică săaibă acoperire în realitate şi în care să fie eradicatăcorupţ

şşterge titulatura unor licee (colegii) sau bibliotecipublice care poartă numele unor foş ţ

ţ „genocid contra umanităţii şi de crime derăzboi”

ţ e execută ordine venite dinafară, prin aleşii săi (politruci de doi bani,trecători; trecători, dar care sunt să trimită înpuşcărie oameni nevinovaţi prin aceastăimorală interzicerilor, care încalcă regulă a

ţţă şi se oficializează. Mă întreb

şi publicist”, am sau nu azi libertate deexpresie, să gândesc şi să scriu ce vreau, să amopţ şi să nu mă tem de represalii

ţă fiindinterpretabilă, asemenea Dece cei de dinaintea mea n-ar fi avut aceste drepturilăsate de la Dumnezeu, în particular? ţiaspirituală n-ar trebui să fie lăsată deoparte, să nuconteze opţ unea politică pe care o are la

N-ar trebui să conteze numaivaloarea operei? De ce nu protestează AcademiaRomâniei ş ţ

s la o parte pe Nae Ionescu i RaduGyr? Ne întoarcem la „Fondul special” comunistdin bibliotecile publice i din muzee, supravegheatde poli Avem„Sfin ii închisorilor”, martiri vinova

i publice înainte de a veni bol evicii laputere i de a-i condamna

em numelejalnicei democra ii postcomuniste?). To i

visau, naivi, la o

ia, în primul rând… Mai departe:

.Inimaginabil: vom da jos busturile lui Eliade i vom

ti simpatizan ilegionari?

. Au fost legionariiacuza i de

de Tribunalului de la Nurnberg? Suntem ona iune în genunchi, car

la urnegata

legea orice

bunului sim ). Triumful mizeriei morale abia acumiese la suprafa iar:„ca scriitor

iuni politice alecelor ce interzic (legea la care fac aici referin

legilor din România)?

Crea

i unmoment dat un autor?

i toate uniunile de crea ie împotrivaacestei noi legi extremiste?

Art. 12. Seinterzice rid

29 iulie 2015. BV

icarea sau menţinerea în locuripublice, cu excepţia muzeelor, a unor statui,grupuri statuare, plăci comemorative, referitoarela persoanele vinovate de săvârşirea infracţiunilorde genocid contra umanităţii şi de crime de război

Art. 13. (1) Se interzice acordareanumelor persoanelor vinovate de săvârşirea unorinfracţiuni de genocid contra umanităţii şi de crimede război unor străzi, bulevarde, scuaruri, pieţe,parcuri sau altor locuri publice

biblioteca Bucovina literarăbiblioteca Bucovina literară

Petru Ursache,

, Cluj-Napoca,Eikon, 2015

Mioriţa.Dosarul mitologic alunei capodopere

Magda Ursache,

, Cluj-Napoca,Eikon, 2015

Noi vremcuvânt! sau alte feluri decenzură

Iulia Modiga, ,Bucureşti, Karth, 2015

Bagdad

Mihai Eminescu şi scriitoriisătmăreni (Documente deistorie literară - Studii critice)Volum coordonat de

Cluj-Napoca,Şcoala Ardeleană, 2015

GeorgeVulturescu,

Sabina Fînaru,

, Piteşti,Paralela 45, 2015

Revelaţiileintimităţii. Studii despreMircea Eliade

Monica Patriche,, Timişoara,

BrumaR, 2015

Cât omie de nopţi

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

4

Vasile Proca: Stimate Poete, înainte de a debutaîn revistă, care au fost începuturile tale înpoezie? Când ai conştientizat că eşti hărăzitpoeziei, că Dumnezeu şi-a dăruit şi ţie ungrăunte de nebunie creatoare?

V.P.:Arătai cuiva încercările tale?

Octavio Paz: „Poezia este metamorfoză,schimbare, operaţie alchimică şi de aceea se

Virgil Diaconu

V.D.

V.P.: În continuarea discu�iei noastre, citez din

: Primele încercări „poetice” s-aupetrecut în copilărie. Părinţii mei mă trimiteau înfiecare an în tabără, încă de la 5-6 ani.Aici, circulautot felul de „vorbe de duh” şi chiar mici poezii, lamodă atunci, cum ar fi: Câte fire de nisip/ ÎnOceanul Pacific,/ Tot atâtea sărutări/ Îţi trimit dindepărtări./ Fireşte, atunci, nu ştiam că e vorba de uncatren, dar această modalitate de exprimare –muzicală – m-a atras şi uimit.Apoi m-am gândit să-iscriu mamei, pe care o iubeam nespus, în versuri…Aşa se face că pe la 7-8 ani, când nici nu ştiam preabine să scriu, îi trimiteam cărţi poştale de 25 de bani,scrise în versuri… Acesta a fost începutul. Pe minem-a pus pe scris dragostea ce o nutream pentrumama mea... Şi dragostea în general, pentru căaproximativ jumătate din poemele mele sunt poeme„de dragoste”… Una dintre cărţi,

importantedimensiuni ale fiinţei noastre?

: Primele încercări literare au fost discutate,fireşte, în familie… Chiar îmi amintesc ce spunea,după primele scrisori, o rudă de-a noastă, „tantiTincuţa”, soţia maio

Apoi, în adolescenţă, mai mult mi-am pititpoeziile decât să le arăt cuiva… Şi când le ofereamtotuşi spre lectură, o făceam cu mare sfială.

Jurnal erotic

Lizica

,cuprinde numai poeme de dragoste. Dar nu estedragostea, erosul, una dintre cele mai

rului: ,?

tu ai înţeles căbăiatul ăsta scrie în versuri

învecinează cu magia, cu religia şi cu alteîncercări de a-l transforma pe om şi de a face din

şi din

V.P.: Ştiu că înainte , debutul nu eraprea uşor. Obstacole de tot felul te întâmpinau larevistele literare i edituri. Cum aireuşit să de

acesta acela pe , care este el”. Ceeste poezia pentru Virgil Diaconu?V.D

de '89

mai ales labutezi?

V.D

celălalt

.: Interesantă şi răsucită defin ţie a poeziei…Eu cred că înseamnă a exprima princuvinte (limbaj) gândirea poetică ce îşi face obiectdin existenţa umană (substanţa poeziei) şi exprimăcodul poetic, deci canonul poeziei moderne

Aceasta ar putea să fie o definiţie tehnică,deci rece a poeziei. Ea punctează totuşi faptul căProfesorii noştri de poezie sunt existenţa umană şimarea poezie. Dacă tensiunea existenţială şispiritul poeziei moderne autentice nu răzbat dinpoezia ta, atunci ea rămâne în afara poeziei, aînţelesului ei global, a spiritului ei. Rămâne opoezie insulară, care nu mai comunică cucontinentul. Altfel spus, poezia este o viziunespecifică, poetică asupra existenţei noastredestinale, adică asupra intimităţii şi înstrăinării,tragicului şi eroicului, erosului şi thanatosului, celpuţin. Dacă poezia ta îşi propune să fie valabilă şidincolo de tine şi, eventual, de generaţia poeticăpasageră pe care o ilustrezi, atunci ea trebuie săspeculeze, să interpreteze poetic ceea ce,existenţial, aparţine în mod esenţial tuturor.

, în 1968, prinpoetul Toma Biolan, redactor al acestei publicaţii.Debutul editorial s-a petrecut la Editura

? Aveam deja trei ani decând aşteptam la editurile şiapariţia unui volum de poezie. Şansele erau însămici, pentru că în anii aceia socialismul se construiaşi cu Iar ca să intri în „planuleditorial” era o adevărată aventură, fie pentru căacest plan era aprobat de Consiliul Culturii şiEducaţiei Socialiste (parcă aşa se numea…), fiepentru că redactorii editurilor se slujeau de aceastăsperietoare pentru ca în locul tău să includă în plano cunoştinţă sau un prieten…

Oricum, concurenţa era foarte mare, pentrucă la secţiunea erau în medie 20 de locuripe an, iar pe ele se băteau sute de poeţi din mai toatăţara, mulţi dintre ei restanţieri din anii trecuţi. Mai

i

, de faptspiritul acestui canon/cod.

.: Am debutat în revista

înanul 1976. De ce la

de

a crea poezie

Litera,Litera

Albatros Eminescu

planurile editoriale...

Poezie

ș

Argeş

invitatul revistei

VirgilDIACONU

„Nu cred în generaţiileliterare. Dar cred în

poeţii de valoare“

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

5

invitatul revistei

erau şi o seamă de tineri scriitori din Bucureşti,pentru care se luptau anumiţi critici. Ce şanseputeai să ai faţă de aceştia? Mai trebuie spus că înCapitală nu existau decât patru edituri carepublicau poezie:

şi Aşa am ajuns să publicpoezie la Editura . Abia apoi am reuşi săeditez la Gabriela Negreanu, şi la

, unde l-am avut ca redactor peabilul Mircea Ciobanu, care m-a dus cu zăhărelulani de-a rândul. Dumnezeu să-l ierte! Toate astea seîntâmplau, fireşte, înainte de 1989, de Revoluţie.

ă comparăm debutn aceşti ani, de bună seamă liberi, poezie

poate să publice absolut oricine, indiferent de faptulcă textele în cauză sunt sau nu sunt poezie…Important este să ai suma de bani necesară. Să maispunem că majoritatea editurilor n u auredactori competenţi, că editurile sunt în cea maimare parte a lor doar nişte cooperative/SRL-uri deprestări servicii?

… scrie poezie „dintr-o suflare”, însă,în timp, lucrează destul de mult pe text. Adicătransformă şi taie mai mult decât scrie…

am citit împreună cu LiviaRoşca, câte 15 minutefiecare. Era

) şi am fostfăcut surcele, ca aproape toţipoeţii maturi care au cutezatsă citească aici, după cum amaflat din „jurnalul de bord” alcenaclului, alcătuit de cătrecri t icul Marin Mincu.Singurii care m-au apărat aufost poetul L.I. Stoiciu şicriticul Ştefania Plopeanu,soţia d-lui Mincu. DoamnaŞtefania m-a felicitat pentrucurajul de a scrie şi citi acest

Eminescu, Albatros, CarteaRomânească

Cartea Românească

Litera.Litera

Albatros

Cenaclul Euridice

AmericaImperiul

t, redactor

S ul de atunci cu debutulde acum: î

ici n

:Autorul

.: La

în anul 2005. Euam citit poemul (azinumit

V.P.: Cum îşi scrie poezia autorul cărţii

, condus de criticulş i prozatoru l Mar inMincu?

Dimineţile Domnului?V.D.

V.P.: Cum a fost la

V. D

CenaclulEuridice

poem al amarei mele revolte faţă de imperiu… Câtdespre dl. Mincu, acesta mi-a făcut surpriza de a-miface cadou, chiar atunci, la cenaclu, cele treivolume apărute sub titlul . Olucrare semnificativă.

.: Manolescu de Luni este criticul care a făcutgeneraţia optzeci, tot aşa cum M. Mincu a făcutgeneraţia 2000. Dar ei nu vor rămâne în istorialiterară pentru aceste cenacluri-generaţii saugeneraţii-cenaclu, ci pentru operele lor.

.: Trebuie să precizăm că pe această temă s-auscris doar cărţi , adică scrieri caresupraevaluează generaţii

Eu nu cred în generaţiileliterare, adică în valoarea lorliterară, pentru că orice generaţiepoetică este axiologic: secompune din câţiva, foarte puţini,poeţi de valoare, şi dintr-un numărmare de poeţi modeşti, absolutmodeşti, care nu vor rămâne înliteratură peste 50 sau 100 de ani.Priveşte în trecut şi ai să vezi, depildă, câţi poeţi „romantici” maisunt viabili literar astăzi. Aceastăstructură axiologică ageneraţiei poetice – poezia devaloare şi poezia eşuată valoric –nu te lasă nici să apreciezigeneraţia, nici să o negi întotalitate.

În acelaşi timp, este deobservat că parte din poeţii fărăvaloare, dar în viaţaliterară a unei naţiuni, suntsupraevaluaţi în timpul vieţii lor

Poezia română actuală

generaţioniste

scindată

duală

bine plasaţi

V.P.: Marin Mincu încerca să-l copieze peNicolae Manolescu, fostul amfitrion al

, rămas celebru. DomnulMarin Euridice, să-mi fie permisă ironia jocului

să rămână în istorialiteraturii măcar prin acest cenaclu.

V.P.: Afirma ia că domnii Nicolae Manolescu iMarin Mincu au făcut genera iile amintite mise pare un pic exagerată. umînţelegi ideea de „generaţie poetică”? Cum vezi

? Chiar dacă pe această temă s-auscris atâtea cărţi.

Cenaclului de luni

'80

de cuvinte, dorea, se chinuia

V.D

„ ”Așadar, te întreb: c

V.D

� ș�

Generaţia

le literare!

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

6

invitatul revistei

de către prietenii şi criticii care îi poartă în spate, decătre cei care împart premiile literare şi facdicţionarele, aşa încât aceşti ajungrepede în fruntea antologiilor sau a topurilorliterare. Un astfel de top, dintr-o revistă centrală aanului 2005, dacă nu mă înşel, îl punea în frunteapoeziei româneşti contemporane pe MirceaCărtărescu. – O jignire profundă a poeţilor autenticiai acelei/acestei clipe.

Faptul că faci parte dintr-o generaţie poeticăsau alta arată doar unde anume te plasezi din punct devedere temporal, iar nu valoric. A fi poet generaţionist,adică a practica arta poetică a unei generaţii poetice saualteia (fiecare generaţie poetică are propria artăpoetică!...), nu arată că eşti poet de valoare, ci doar căpractici arta poetică a acelei generaţii. Sunt artelepoetice generaţioniste arte cu adevărat poetice,estetice?

pentru că practică arta poetică a generaţiei sale,ci pentru că exprimă arta poetică autentică, artă careeste trangeneraţionistă. Marii poeţi ai lumii moderne,care provin din generaţii poetice moderne ,practică totuşi unul şi acelaşi canon poetic autentic, iarnu canoanele poetice generaţioniste, opuse unele altoraşi care se schimbă la aproximativ zece ani.

cred, aşadar, în generaţii, ci doar în poeţiide valoare; poeţi care fireşte depăşescgeneraţionismul. Dar despre toate aceste lucrurivorbesc mai pe larg în volumul

, care sper să apără în curând.Generaţionismul constituie azi un miraj şi o

obsesie. În ce generaţie literară o fi fostShakespeare? Dar T.S. Eliot? Dar Withman? EraRimbaud un poet romantic? Ce importanţă aregeneraţia? Important este poetul,

, iar nu generaţia literară căreia îi aparţii.Ceea ce rămâne într-o cultură sunt personalităţile şioperele lor. În muzică, în pictură, vorbim mai întâide marii muzicieni sau de marii pictori, nu degeneraţiile lor. Dacă muzicianul,

nu ar excela în arta lor, nimeni nu şi-ar

: Eram în armată. De acolo am trimis poezii larevista . Toma Biolan mi le-a publicat dupăvreo 2-3 luni.

favorizaţi

Poezia postmodernă.Anchetă

personalitateapoetică

Argeş

Poetul de valoare nu este decretat ca fiind

Nu, ,

pictorul,sculptorulmai aminti de ei.

devaloare

diferite

V.P.: Mă întorc la o întrebare de la începutulacestui dialog. Cui ai trimis primele versuri,unde te aflai, ce făceai?V.D.

V.P.: Pe vremea aceea, era cumvaredactor la revista

V.D.

V.D.

Argeş şi Cezar Ivănescu? DeGheorghe Tomozei ce poţi spune?

V.P.: Cum ai perceput viaţa literare dinvremurile socialiste? Era favorabilă literaturii?Nu era?

: Tomozei a făcut cea mai bună serie a revistei. Cezar Ivănescu, Cezar Baltag şi Florin

Mugur erau redactori. În redacţiaeori, ca invitat, Nichita Stănescu. Acolo l-am

cunoscut pe Nichita.Încă de la început, Tomozei a avut o idee

strălucită: suplimentul din interiorul revistei,dedicat unui singur scriitor.Acest supliment se plia,ajungând să constituie o carte de vreo 16 sau 32pagini. Cine nu ar fi râvnit aşa ceva? Tomozei mi-aspus:

. Dar minunea nu s-a maiîntâmplat, pentru că Tomozei a intrat în conflict cuputerea politică şi cu câţiva dintre scriitoriipiteşteni din redacţie şi a plecat cu toată echipa pecare o adusese din Bucureşti. Peste ani, Tomozeimi-a prezentat însă foarte bine o carte de poezie, pecoperta a IV-a.

: Viaţa literară din vremea „socialismuluimultilateral dezvoltat” era scriitoruluifidel vremurilor „socialismului multilateraldezvoltat”, „epocii de împliniri măreţe” şi valorilorsale politice. Adică politicii roşii aveaulocurile rezervate: în planurile editoriale, la munteşi la mare, în listele băneşti întocmite de Fondulliterar al USR pentru ajutorarea financiară ascriitorilor.Aunora dintre scriitori, adică a

, a celor care puneau înproză şi în versuri „împlinirile măreţe”.

Trece-o noapte şi mai trece-o zi,

Iar chiaburii se arată-a fiElemente tot mai duşmănoase”,

.E. Baconsky. Iar o suavă poetă, care lucraîntr-una din redacţiile de la Casa Scânteii, vibraprofund în acele vremuri, împreună cu pichamărulpe care îl nemurea în versurile sale:

Ca nişte sentimente zguduitoareVibratoarele intră-n beton,

cu emoţia vibraţiilorTrupul lor mare şi monoton.Vibraţii pentru munţi, pentru frumuseţea

femeii,

ArgeşArgeş

Ai răbdare. După ce-i public pe ăştia mari tebag şi pe tine în supliment

favorabilă

lingăii

oamenilor-preş vânduţ poeţilorde cur.te vârcolacii roşii

veneaun

,a , , a

, a

Se ascute lupta dintre clase,

spuneaA

Împodobind

,

slugilorilor ideologic

„

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

7

Pentru şantierele din Oneşti şi de la Galaţi,Pentru Cosmos şi pentru tunelul de

aducţiune,Vibraţi, băieţi, vibraţi!”

Cam aşa vibra poetic-afectiv, în ,poeta Ana Blandiana, care după lecţia cu vibratorul afost răsplătită de socialismul multilateral dezvoltat cueditarea a 30 de cărţi, de la debutul din 1959 şi până înanul 1989, cel al Revoluţiei. O carte pe an, pentru poetacare a pus în vers politica şi emoţia de partid…

La viaţa literară luau însă parte şi scriitoriităcerii: cei care aşteptau ani de zile ca să publice o carte,cei plătiţi cu foarte puţini bani de edituri şi reviste, decicei care refuzau politica roşie. Pentru aceştia viaţaliterară avea cu totul alt înţeles decât pentru

, care aveau trecere liberă. Pentruliteratura a fost o mină de aur

exploatată cu sârg de condeierii roşii.

ș � ș

V.D.: Fireşte că ai... Câţiva dintre ei publică şiastăzi, iar unii fac parte din consiliile de conducereale filialelor. Nu-i mai amintesc… Îi va amintiistoria literară, deşi chiar în aceşti ani am cititcronici literare dedicate unor astfel de scriitori, deciservitorilor regimului comunist, cronici careocoleau cu tandreţe cărţile şi activitatea publicisticăcomunistă semnată de scriitorii-preş în acelevremuri. Adică din opera lor au dispărut ca prinminune cărţile de proză

ea că revista este

servitoriiregimului comunistservitorii politicii,

sau poezie dedicateregimului comunist…

: Prima mea bucurie este ace

Vibratoare pe Argeş

V.P.: Bun, ai dat ca exemple (nu cele maiinspirate) Baconskyși aleAnei Blandiana.

dar ce facem cu „marele poet” DanRotaru sau cu

volumele și în ?

V.P.: În peisajul literar românesc actual, revista

V.D.

rătăcirile de moment ale luiCei doi au în spate o operă

valoroasă,Eugen Frunză, Dan Deșliu,

Veronica Porumbacu i cu to i cei cuprin i înÎi

punem la zid? Îi crucificăm? Să punem accentpe sintagma ,făcând menţiunea că această specie de gudurăin-a dispărut. S-a adaptat din mers şi o duce binemersi.Am dreptate?

ocupă un loc distinct. Cuma apărut revista pe care o realizezi în calitate dedirector? Care sunt durerile facerii unei revistede cultură, în România de azi?

Omagiu Antologia rușinii

servitorii regimului comunist

Cafeaneaua Literară

în continuare finanţată de Centrul Cultural Piteşti,prin Primăria Piteşti, de care ţine Centrul, şi că potface din poziţia pe care o am, dimpreunăcu o bună echipă redacţională, în cadrul căreiaMarian Barbu, Liliana Rus, Ion Pantilie, SimonaFusaru, Ioana Naciu constituie piesele principale.Faptul că am reuşit o publicaţie literară de ţinutăeste confirmat şi de faptul că revista a fost premiatăde APLER (Asociaţia Publicaţiilor Literare şiEditurilor din România) în anul 2012 şi că poetul şicriticul Gheorghe Grigurcu o plasează într-unarticol din

din ţară.Aş mai menţiona şi faptul că revista adună

condeie importante: Gheorghe Grigurcu, Alex.Ştefănescu, A.D. Rachieru, L.I. Stoiciu, RaduVoinescu, Mircea Bârsilă, Daniel Corbu, GeorgeVulturescu, Lucian Vasiliu, Valeria Manta Tăicuţu,Corneliu Antoniu, Ioan Vieru, Emil Nicolae, IoanMoldovan, Mircea Handoca, Octavian Doclin,Iolanda Malamen, Elena Ştefoi, cel puţin. Tocmaiaceste condeie, prinse într-o structură potrivită, teajută, în fond, să faci o revistă bună…

: În tinereţe desenam mai mult… Astăzi amprieteni pictori de la care am înţeles ce înseamnăpictura autentică – Gheorghe Pentelie, acumdispărut, Ion Pantilie, Daniel Preduţ.

: În Dumnezeu cred doar cei care cred în El, înArtă cred doar cei iubesc Arta. Fiecare artă arecercul ei de receptori fideli, care poate creşte atuncicând arta în cauză este performantă, deci atuncicând nu îşi pune singură piedici. Dar epocamodernă a străbătut perioade întregi de nonartă şide antiartă, aşa încât nu putem să-l învinovăţimnumai pe consumatorul de artă pentru faptul că elnu dă năvală în librării, la concerte sau în sălile deexpoziţie. Şi dacă nu cred că doar arta va salvalumea, cred în schimb că o anumită lume poate fisalvată totuşi de ea.

Cafeneaua

Mozaicul deatitudine

printre primele reviste

care

V.P.: Pictura şi muzica fac casă bună cu poetulVirgil Diaconu şi poezia sa?

V.P.: În această lume a războaielor, a drogurilor,a alcoolului, a delicvenţilor, a extremismuluireligios, a marilor inechităţi sociale, a bolilor detot felul, care este rolul poetului în societatea deazi? Se mai citeşte poezie? Să mai credem înaceastă artă a cuvântului?

V.D.

V.D.

invitatul revistei

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

8

V.P.: În ultimii 25 de ani, ani ai, au „înflor

iitori… Oricât umor negru amavea, oricât absurd am

irgilDiaconu?V.D

democraţiei originale it” sărăcia şianalfabetismul. Sclavagismul bancar,devalizarea României sunt realităţi dureroasepe care românii le trăiesc zi de zi. Cei care furăRomânia, majoritatea, sunt în eşaloaneleputerii. Dacă ajung în puşcărie, unii se apucă descris, devin scr

pe cap delocuitor, nu putem fi indiferenţi. Noi, scriitorii,trebuie să fim seismografele societăţii. Dacă amdreptate, dacă nu am dreptate, care este opiniapoetului, eseistului şi gazetarului V

produce

.: Fireşte, întotdeauna s-a aşteptat ca scriitoriisă aibă o anumită atitudine faţă de viaţa socială,politică şi chiar culturală. Dar vă întreb: aţi văzutaşa ceva, prea des, la scriitori?

Aura Christi,Augustin Buzura, Mircea Martin, Ovidiu Şimonca,Alex. Ştefănescu, Theodor Codreanu, VasileBaghiu sunt într-adevăr câteva nume care iauatitudine. Şi fireşte că mai sunt şi alţii. Darnu avem o breaslă solidară în problemele şi durerilecomune, mai ales în cele ale breslei. Aproapefiecare îşi urmăreşte micile sau marile sale interese.Revoluţiile nu sunt de noi.

Gheorghe Grigurcu,L.I. Stoiciu, Magda Ursache,

, în mare,

(Dialog început în 2008 și resuscitat în 2015)

invitatul revistei

I . O B I E C T U L Ş I S C O P U LFESTIVALULUIFestivalul „Folkever” este conceput ca omanifestare artistică şi culturală care se adreseazătinerilor cantautori români de muzică folk şitinerilor poeţi români, din ţară şi străinătate.

erirea şipromovarea de noi talente interpretative şi decreaţie ale muzicii folk şi ale poeziei și promovareatinerilor artiști.

Festivalul are drept scop descop

I I .

III.

O R G A N I Z A R E A Ş IDESFĂŞURAREAFESTIVALULUI

CONDIŢII DE PARTICIPARE

Festivalul Folkever, Ediţia a VII-a, se va desfăşuraanul acesta în perioada 18-20 septembrie, şi esteorganizat de către Asociaţia Pentru Cultură şiSolidaritate „Peter Tomaschek” din Siret, înparteneriat cu Casa de Cultură a MunicipiuluiRădău�i, cu sprijinul Primăriei oraşului Siret și aConsiliului Judeţean Suceava

¤ Secţiunea „Poezie – creaţie”

În cele trei seri de spectacol, vor avea locrecitaluri susţinute de nume consacrate ale muziciifolk şi tineri cantautori, câştigători ai ediţiilorprecedente, şi momente poetice susţinute de poeţiconsacraţi şi nume tinere din zona poeziei,prezentări de carte, reviste culturale, lansări decarte, expozi�ii de caricatură, expozi�ii defotografie și sculptură.

Secţiunea Poezie În vederea participării laaceastă sec�iune, cei interesaţi vor trimite, până ladata de 6 septembrie 2015, pe adresa de e-mailfolkever@gmail.com, următoarele:¤ Un număr de 5 creaţii personale

; pe fiecare pagină se va trece un mottor

¤ Copie după cartea de identitate/ paşaport;Concursul de poezie se va desfăşura online.Creaţiile vor fi dezbătute de un juriu despecialitate. Câştigător Trofeului pentru poezieva fi invitat la Siret și Rădău�i pentru a lua parte latoate acţiunile din cadrul festivalului şi îşi vaprezenta creaţiile în faţa tuturor celor prezenţi.Cei selecta�i vor fi anun�a�i până pe data de 14septembrie 2015.

aţii suplimentare pot fi furnizate, printelefon, la numărul 0746/132218 sau la adresa dee-mail folkever@gmail.com persoana de contactfiind directorul festivalului, Ioan Mateiciuc.

Prezenţa concurenţilor confirmaţi se va face înziua de 18 septembrie 20Rădău�i.Se vor asigura condiţii de masă şi cazare.

.Manifestarea va avea

Clasamentul se va realiza pe baza notelor acordatede juriu.

-

nepublicate,tehnoredactate – Times New Roman, caracter de12eprezentativ pentru concurent ;

¤ Un CV al participantului;

ul

Inform

15, cel târziu ora 12.00 la

(Interviu realizat de Vasile Proca)

FESTIVALUL „FOLKEVER“

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

9

poesis

NichitaDANILOV

Lucarnă

Clădiri

Lucarnă

Clădire fojgăind de degete

și degetul arătătorindicând o direc�ie datăchiar spre clădirea ridicată de piatrăfojgăind de degete

până ajunge la marginea prăpastieistrăjuite de o lună seacă –lut galben, galerii pline de păsări noptatice șivipere –

meditativ degetul arătător la fruntestă câteva clipe în cumpănă

spre cerul străjuit de un nor roșuapoi înăl�ându-sese aruncă în prăpastieca într-o apă adâncă

își spală unul altuia memoria.

Copacii se-nfioră�ă

bătând darabana în geam

fiecare piatră din caldarâmacolo unde pașii și umbrele trecătorilorse rostogolesc odată

ce fumegăcarnă

degetul mare, inelarul, degetul mic

ce o ia încet-încet la valemișcându-se în ritmul melculuiapoi ceva mai accelerat

acolo se oprește ducându-și

întorcându-și pleoapele oarbeale ferestrelor

, din temelii, pe vârfuri

unde golul începutului și golul sfârșitului

strada fuge desculîn fa�a și în urma ploii

.

Casele o cotesc la valepneurile, camioanele, cisternele duduiesub

cu norii pe cer.Privesc prin lu

peisajul bolnav,șterg sticla ochelarilorde broboane grele de sudoare.Strângând imense aripi de carton

.

cu alta strâng frunzele risipite în noapteș orașului

.

acolo unde a fost priponit vântulacolo unde un soare golaș

acolo unde întunericul

acollunecând peste pajiștea pururi

,de pe-acum, tihna de veci.

și-mialb de mire

încerc, la miez de noapte,

și

n cârpe

și apoi, așa adormit,

ies pe ușa casei directpe bulevardul orașului luminat de reclame

crescute subsuoarămă sprijin de semafor

Cu o mână împart căr�ile de joc,

i le dau foc în grădinanăpădită de umbre

Acolo unde au fost în�ărca�i norii

își linge rănile încolăcit sub fiecare prag

se transformă într-un obelisc blând de luminăo sufletul tău

înseratăîncearcă să-și găsească

Îmi scot pălăria, spun bună ziuaușii pe care tocmai încerc să intruspun bună searaușii pe care tocmai încerc să ies

spun bună seară și mieîn timp ce îmbrăcat într-un costum

să ies afară din casă, pe geam.Deci: bună ziua, bună seară

noapte bună, tuturor.

Îmi leagăn singur umbraca pe-o păpușă de ceară înfășată îo leagăn tăcut până adorm

cu capul năucit de somn

unde văd trecândun cortegiu de bărba�i și femei,

Acolo

Pelerinaj

Promenadă nocturnă

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

10

poesis

care își leagănă

până adorm:

tăcut

încolona�i pe străzi își leagănă

nişte ciorapideşiraţi pesteo faţă nevăzută;

apoi mulţimea de capete

în dreapta şi în stîngaîn bătaia vîntului...

Şi în mijlocul mulţimii – tu,îmbrăcat într-un pardesiu alb,lung pînă-n călcîie,

şi pălăria destai nemişcat ca un stîlpacoperit de afişe şi reclame,cu mîinile înfundate în beznă,aştepţi ca mulţimeasă se oprească în locşi să se prosterneze la picioarele tale...

...Însă nimeninu se opreşte, toţi alunecăpe lîngă tineşi prin tineca şi cum n-ai exista...

ajungînd în dreptul tău,îmi scot pălăriaşi-ţi fac o reverenţă adîncă,după care, chicotind,mă fac nevăzutdupă primul colţ,intrînd într-o bodegă...

umbrele-n bra�e

clipesc de trei ori și-mi scutursomnul de pe pleoape

și adorm iar pornind încetîncet pe urmele tuturoradormi�ilor care trecând

scâncind umbrele-n bra�e.

Strada ca un gît retezat –deasupra, norii,întinzîndu-se ca

ondulîndu-se

cu ochelari fumurii pe ochifetru pe cap,

...Numai eu,

Strada

ProcesiuneAtunci când umbra primilor

ondulându-se pe deal

stingeam focurile,ne strângeam lucrurile

o luam din loc, târându-ne

atât încâtcu sunetele lor molcome, dulci, inimile.Fie vara, fie iarna,

târându-ne

ca într-o moale;

umplându-leas

legând frânghii peste grumazuri;

veneau

cu ciocurile înfundate în cârpe;cârduri gâște,

câinii cârpe la bot;deal,

dinaintea iscoadelor;nu aveam nici cai, nici boi,

călăreţiapăreane sculam în toiul nopţii,

şi, într-o linişte deplină,paşii

prin iarba umedăsau prin zăpada ce tocmaiîncepea să se aştearnă din cer.Şi primul lucru de care aveam grijăerau clopotele. Două clopote mari,că puteai întoarce carul în ele,şi alte şapte ceva mai mici,dar care scoteau un dangăt

de plăcut, ne îmbălsămau

le aşezam pe săniişi porneam în exod

paşii prin pulbereadrumului, albită de razele reci ale lunii,sau prin zăpada proaspăt căzutăîn care ni se înfundau paşii

pâclăaşezam clopotele pe sănii

cu saci de grîu, de ovăz sau de făină,tfel încît bătaia limbii lor

să nu ne trădeze.

Ne înhămam apoi noi înşine la ele,curele şi

trăgeau la jug bărbaţii,dar şi femeile, în urmă

bătrânii şi copiiiînhămaţi la sănii mai mici,încărcate cu icoane, cu prapuri, cu cărţi sfinteşi tot felul de odăjdii,în urma noastră se ţineau orătăniile

de raţe, de găini şi deapoi turma de capre şi turma de oi,

şi pisicile legate cudupă ce treceam de ununii dintre noi făceau drumul îndărăt,ca să măture urmele trecerii noastre

nici alte animale de tracţiune,

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

11

poesis

ci doar un asin

atâta putere,încât

câtela un clopot aburcat pe o sanie,

atâta atâta putere,încâtacum sania o puteau trage

sau chiar un singur om,

noi mergeam în urma luicântam

de mers, când ajungeamîntr-un loc potrivit, ferit de primejdii,

tîi sufletul,apoi cufundam clopoteleîn apele râuluise învârteau în jurul limbilor lor,

mâna –,

decât un stat de om

În jurul lui, construiam din ,

sau de furnici,dar pe care noi, în sufletul nostru, le

ne smulgeau limbile,dar ele precum cozile unor șopârle

mâna

rând,

bătrân şi orb,care ne servea drept călăuză.

...Dumnezeu ne dădeadacă la pornire

ne înhămam douăzeci, treizeci

după primul deal şi prima vale,simţeam în sufletul nostru

credinţă şipovara ni se părea a fi foarte uşoară:

două sau trei perechi de picioare,

bărbat sau femeie;

şi îmbătaţi de bucurie Osana.

Şi, după zile şi nopţi întregi

ne trăgeam mai în

– o groază de peşti

copiii încercau să-i prindă cuîn timp ce noi, deja întremaţi,ne apucam să înălţăm, din ramuri, frunze, paie şilutun lăcaş nu mai înaltîn care să aducem cântări de laudă Domnului...

pământasemenea termitelor, locuinţe rotunde,pe care unii le asemănau cu niştemuşuroaie de cârti�ă

vedeam ca penişteclopote de lut, menite să ne adăposteascăde furia vrăjmaşului celui văzut şi a celuinevăzut...Înarmaţi până-n dinţi, prigonitorii noştri

creşteau la loc;ne tăiau degetele de la dreaptă,le aruncau în biserici grămezişi le dădeau foc, dar degetele se ridicau din flăcărica nişte cruci luminoase... Secole lapentru credinţa noastră străbună,

am îndurat o cruntă prigoană:ne-a prigonit însăşi Patria mamă.

pretutindeni însă am fosturmăriţi de blestem. La scurt timpdupă ce ne aşezam într-un loc,lărgindu-şi hotarele, Patria mumă

şi atunci, pescuind clopotele din

Dimineaţa trâmbi�ă albă

paşii spre pustiu...

Am un singur tată, tatăl meu cel bun,tatăl meu cel iubitor,

care m-au lepădla fiecare col� de stradă.

pe lângă cerșetorul din mine,

din ce în ce mai tăcut

scăldate de reclamesunt gata să mă iert

să iert lumeaîn care trăiesc

să-mi iert mamele mele vitregecare m-au lepădat la fiecare col� de stradăși pe tatăl meu iubitor

pe străzi sămân�a

mi ridic mâinile din poală

lumina ce se strecoară printre ele.o piatră ca pe un ban

și o las să ă pe creștet

Am plecat cît mai departe de fruntariile ei:

ne prindea din nou în mrejele ei,râul

sau din lacul în care le cufundasem,

porneam într-un alt, mereu un alt exil.suflând dintr-o

un înger al Domnului ne îndrepta

și mai multe mame vitregeat

Trec în fiecare zi,

din ce în ce mai slab,din ce în ce mai gârbov,

, mai bolnav.

În pozi�ie lotus, levitând deasupra trotuarelordeasupra tocurilor înaltece se opresc în fa�a vitrinelor

,pe mine însumi

sunt gata

sunt gata

ce-și risipește în vânt.

Își privesc îndelung

Arunc în sus-mi cad .

Tată

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

12

cronica literară

„Haifare, virtuale pe laptopul

sufletului, note simfonice”; „«

» (Efraim Kishon)”; „e

i Paganini! Haifa sub bombe...necontinua

oment,/ Stare de beatitudine/ Frustra

fonice isterizante, necesare/

l

toarcem la casele noastre.../ Visez la TriumfulEsterei! (

).

(Editura G.A. Israel, 2014); textele se constituie, în

sub ploaia katiuşelor pagini răvăşite,la date diferite… notaţii fuga

Israelul este astfelaşezat pe malul Mării Mediterane încît din fiecarepunct situat în interiorul ţării poţi ajunge într-ojumătate de oră fie la mare, fie într-un prizonieratarab Notiţe nemodificate depe drumuri şi s rvicii obligatorii, de/ dincolo şi dela noi, de oriunde unde nu suntem iubiţi: politica/defăimării lu

re,/ absurdul zilelor aleatorii, iulie defoc 19-07-2006. Calculatorul/ împrumutat nu ştieromâneşte şi Nu va şti.../ Haifa, Nordul Israeluluisub tirul Katiuşelor/ Inima îţi iese din piept lafiecare alarmă/ Soarele apune de fiecare dată în acelm ntă,aberantă./ Suni la copii sau copiii mai sună/Legături tele Ce repuneinima în piept cu migală chirurgicală/ Te informeziieşind din adăpostul ventuză/ Miroşi aerul, priveştiMuntele Carmel/ şi identifici fumul şi foculprovocat/ de katiuşe, cartierul, zgomotul, luminilemele diafane/ Urechile-mi ţiuie de fiecare dată./Orice zgomot mă scoală de pe scaun, mă aruncă înabis,/ sirene nefinisate, asta e... să închidem ceasudeşteptător./ Sora mea îmi zice să-mi ţin geanta cuacte legată de gît./ Să fac duş înainte sau dupăcăderea Katiuşei?/ «Locurile Sfinte» sunt şi eleatacate./ Terorism puturos aruncat peste ape!/Transpiraţia curge pe noi şiroaie/ Visez să neîn

“

Astfel de notaţii, poeme, dar şi amintiri,fapte diverse şi evenimente marcante, lucrurimărunte, rutină şi clipe stelare adună cartea cea mairecentă a Biancăi Marcovici,

Jurnal de război, iulie de foc,fragmente

Rebela din Haifa

Katiuşele şilaptopul sufletului

fond,

; „”

în profesiune

tul pe aproape, toate astea nu-l

arte,un personaj dintr-o carte (graf

u

).o

întîmplare într-un lift (), „

„

ile meseinele mereu în stare de al ,

asemenea ), cu unochi în realitatea portretului impe

lalt în oglinda literaturii, problemele zilnice- familie, repararea unei bijuterii moștenite

u ,o poveste de dragoste (

), interviuri cu AdamSimantov

într-o interesantă şi originală ,repetînd în registru epic experienţa poetică dinvolume precum

poezia dureroasă alucrurilor de acolo constituie pivotul textului înproză, Bianca Marcovici, în poezia şi epica sa,recuperînd fragmentele unei fiinţe pulverizate încotidian, a de inginer constructor şipasiunea pentru literatură, în amintiri, drumuri,familie şi, mai ales, în istoriile Celuilalt, fratele,seamănul, partenerul, colegul de serviciu, omul depe stradă. Cu aceştia, în parte şi cu toţi în figuraemblematică a Celuilalt vrea să comunice BiancaMarcovici, în versuri şi proză: „Începi pe un tonnormal pînă la isterie. Partenerul, colegul, omul depe stradă nu te înţelege oricum te-ai explica. Ridicimîinile, gesticulezi, ţipi, te arunci în genunchi,scoţi un deget sau două pe fereastra maşinii, totdegeaba. El ţi-o ia înainte... Celălalt e opac,astringent, poate Janus cel făţarnic, poate ironic,poate violent, tună şi fulgeră la telefon simţind șitrăsne fac să terecepţioneze, el o ţine pe a lui pînă la sfîrşitulsfîrşitului, chiar dacă e vorba de o glumă, o c

omanul se pricepe, eca la un meci de fotbal, de pe margine marchează învis), o afacere, cuvîntul prietenie sau numai opărere! Cineva p ne stăpînire pe tine, nervozitatease accentuează, poţi să scrii tomuri de hîrtie,undeva, la un capăt te împiedici de un fel debirocraţie care îţi returnează totul sau nimic...“(

Cartea are o structură compozită;

cu afirmarea orgolioasă a sîngeluialbastru“ de poet obiş nuit cu ozonulimaginaţiei“, rutina ocupaţiilor cotidiene,plictisel riei de inginer constructor şis ertă, evocarea mătuşilor

lui Radu Cosaşu (cabil construit şi

cu celă, o

operaţie, casa, nepoţii, păstrarea locului de m ncă) - şi

notaţii de călătorie ((pseudonimul literar al lui Michael

Elias) şi cu Eduard Mattes, întîmplările bunicii

proză de idei

Expresso dublu la IerusalimImpactul virtual sau

Muntele meu, Carmel

Oile noastre

lifturiparalele

ile mele

Pompei

,Cireşe amare sub katiuşe,

Viaţă neirosită,

Mătuș

Inelul de logodnă

IoanHOLBANB

UC

OV

INA

LIT

ER

ARĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

13

cronica literară

( ) şi întîmplări „recente“( ), schiţa unui destinepic ( tiuşe("Nu putem face din impresiile de război cevafluent./ Sunetul alarmelor de la televiziune/ saucele reale mă înspăimîntă./ Sunt mereu afişatenumere de telefon şi rînduri de cuvinte/ de diferiteculori avertizoare sau de terapie/ unde e o alarmă,unde ne aflăm şi de ce.../ Stelele căzătoare sunturmărite de rachetele noastre/ să fie distruse./ Elesunt trimise de terorişti din Gaza care rămîn/ fărăde lucru:/ rachete, tunele... arme de distrugere înmasă/ plătiţi de cei care/ vor să menţină starea derăzboi./ Sunt disperaţi - agaţă de rachete/au acumulat un arsenal cît pentru un continent./Sper şi cred că l

) şi două articole desprevioloniştii Ruti Brom şi Gille

ller şi Elfride Jelinekşi notaţii la celebrul episod cu Bill Clinton şiMonica Lewi ), cu observaţiiprivind romantismul şi pornografia în vechea şinoua poezie, în vechiul şi noul film - toate acestetexte se circumscriu unei :războiul şi nunta, blocul de locuit şi clădireainginerului cu şaisprezece zile derăzboi şi tăcerea păsărilor, imaginile crude curachete lansate de fiare înfăşurate în anonimat ,care trec prin casa unor oameni şi alternativaMozart, Beethoven, dureri liniştite, foşnet de ape,

cuvîntul mp şi într-un loc underat/ e mereu amestecat cu miere şi

fiere“.Partea luminoasă se află pe celălalt mal al

sufletului , acolo unde stă poezia a cărei „poveste“a în România, la Iaşi, cu

(1987) şi (1989)sînt cărţile care jalonează debutul şi intrarea înlumea literaturii, cu lumea reală aepoci cetat săamplifice, în timp, un climat deceptiv. Copilăr

a Doamna dinIaşi, adolescenta rebelă care se leagă de pasiuneapentru vioară, naşterea prematură a un

cozile pentru mîncare - iatăultima imagine din România: „Cozile la carestăteam ore întregi pentru nişte cartofi mici

Flautul fermecatTerminalul 17, Grindelwald

Avortul

Cromozomul 47

Marii Anonimi OchiulCuvîntului Dincolo de Paradis

), un poem cu obsedantele ka

asta e - se

acrimile mamelor noastre se voropri” -

sApop, impresii de laun spectacol de teatru ( ), comen-tarii la romane de Hertha Mü

nsky (

,

„ ”–

„” -, într-un ti

„laptele-însînge

„”

început „girul” lui EmilBrumaru: (1985),

i vechiului regim, care nu a înia

din curtea casei de pe strada Elen„ ”

ui copil lacutremurul din 1977,

Iar Războiul

Ironia Monicăi

realităţi oximoronice

adăpostcamere-

liftul paralel

îmbrăcaţi în pămînt sunt ultima imagine pe caremi-o amintesc de la Iaşi. Vînzătorii ajunseseră ceimai bine cotaţi oameni. Trebuiau cultivaţi,mîngîiaţi, pupaţi în fund ca să te anunţe că auprimit ceva la aprozar.

“ acuzaţii defurt, anchetată la se iu şi la Securitate cu

- o traumă care setrans ormă într-un şi retezareaoricărui proiect de viaţă ( Era prin anii 1980 ş

... şi eram tînără şi încrezătoare. Voiam săcuceresc lumea, dar nu reuşisem decît să cucerescşi să primesc raţia de 1200 de calor

nocularea sistematică de la televiziune,şedinţele de sindicat, ghettCafeaua de năut mi-a intrat în sînge, sau poate ceade secară. Am dat odată salariul pentru unkilogram de cafea naturală... expirată. Aşa suntamintirile noastre! Expirate? Doar un coşmar pecare îl visezi cînd ţi-e lumea mai dragă!“)reprezintă, în al majorităţii ce-lor care au traversat epoca. La Iaşi, în România, s-aivit celălalt mal al sufletului; la Haifa, în Israel sîntrădăcinile şi regăsirea identităţii pierdute; astfel,notate în proză: „Amintirile mă legau foartestrîns... cu mii de fire. Comunicam cu scriitorii,comunicam cu prietenii de-o viaţă. Cu toate astea,dorul de pămîntul negru, de verdele verde era cumult mai puternic decît orice lucru. Pe undeva,Celan a scris că rădăcinile noastre sunt tăiate... dareu prinsesem rădăcini, undeva la etajul 10 în Haifa.Aici îmi găsisem culcuşul. Aici îmi găsisemidentitatea pierdută! ; şi tot astfel, în esenţeledistolate în lirică: E un fel de falie între Europa şiAsia/ mă plimb de la Rosh Hanikra la Eilat/ săprivesc pămîntul roşu în dife uanţe/întrebîndu-mă dacă e acesta locul dăruit deDumnezeu/ sau e o confuzie universală

area Moartă/ care te ţine la saramură/ ca un peştefiert!/ Poveştile sunt cu lemn de cedru/ şi rodiipsalmice/ dăruite de Regele Davi

te/ într-o zi/ pe muzica harpelorantice/ care fredonau la adierea vîntului/ cititor înstele!/ Dar, astăzi, poeta/ calcă uneori pecernoziom/ numai să-şi amintească/ rădăcinile“(

nul dintre cei maiimportanţi scriitori israelieni de limbă română.

Nu mai vorbesc decelelalte -, episodul dramatic al unei

rvic„detectorul de minciuni”

f „vis obsesiv” -„ i

ceva

ii... era o fericirepe atunci! I

oul obligatoriu!

tot

fapt,

”„

rite n

/ precumM

d/ la Ierusalimulpietrelor sfin

).Bianca Marcovici este u

portretul-robot

Locuiesc în Orient

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

14

Când l-am cunoscut pe Romulus Vulpescu,prin anii '70, prima impresie a fost aceea a întâlniriicu un haiduc. Avea , asiv,vânjos, neconformist, era o

, recitând cu un farmec apartepoeme – personale sau din lirica lumii –,

de-acum cu unmobil goliard, reînviat din vremuri trecute,

inimile frumoaselor doamne cuversuri de un sentimentalism ponderat, pasionaltotuși, poezii de dragoste, într-o dulce cantabilitate

Subim

ș

în vrejul careiese.// Oprește-�i su

Platanul va foșni din verzi sigilii”( ).

Entuziasmat de experimentele moderniste,chiar avangardiste (a tradus din Alfred Jarry, dinFernando Arrabal

a tradusWilliam Shakespeare, din Torquato

Tasso și François Rabelais, din Charles d'Orléans,din Dante Alighieri), cultivând formele fixe alepoeziei și fiind un excelent cu

, dându-i acesteia de virtuozitaterezonan�e arhaice; s-a

barba neagră stufoasă, mfigură ce se re�inea

numaidecât prin aliura sa oarecum boemă. Dar,după pu�ină vreme

figura lui adevenit dintr-odată alta, semănând

capabilcă cucerească

clasică:„Să ne iubim cât suntem încă máturi/Spuneam spre seară, sărutându-�i sânii./ ă nei printre dojeni și sfaturi,/ Uitândcalendaristica �ărânii.// - Privește-mi mâna,crâncena pecete/ Ce-a anulat amoruri perimate:/Sigiliul ei – pe coapsa-atâtor fete/ Cu-al căror trupam săvârșit păcate.//Re�ine clipa: fruntea se usucă/Și coapsa amu�e te-n așternuturi;/ Și tâmpla greaatâta-i de uitucă,/ Și ochii se destramă subsăruturi.// Curând, sau mai târziu, ne vom supune/Îngenunchea�i Prea-sumbrei Principese,/ Ceru�i derădăcini cu guri nebune,/ Multiplica�i

s, pe umărul meu, gura:/Restitui�i de cursul clorofilii,/ Cu buze vine�ii va fimălura;/

), a rămas însă mereu robit defarmecul poeziei clasice ( ,a tălmăcit din

noscător al limbiiromâne străluciriîn mlădieri cu pitorești

Roman�ă

Poe�i ai Pleiadei

întrecut pe sine în a-l transpune în românește peBaudelaire dar mai ales pe François Villon, fapt cei-a adus recunoaștere tre

Poezia sao

(cu programatele cerin�e tematice), elincomparabil menestrel ce-și

acorda lira în vibra�iile emo�ionante aleri și iubite ideale ori

numai idealizate

leapropii

).Trecut într-o

12), Romulus Vulpescu pare acum, preadevreme, neglijat, absent înoriceAșa încât, o

sedovedește a fi în un act recuperator.Volumul e compozit, selectând poezii mai vechi șimai noi, probabil unele inedite (îngrijitorii nu dau

puneselec�ia sub un posibil generic:

).În prima parte sunt numeroase poezii

confesive, elegiace,sentimentul soi de

abandon în fa�a mor�ii, -și denun�a bilan�ulexisten�ial

o adevărată magistrală întraducătorii noști contemporani. N-a rămasnerăsplătit. În 1986 i s-a acordat gradul de Officierdans l'Ordre des Palmes Académiques al Fran�ei,adăugându-se altor numeroase premii na�ionaledobândite până atunci și după aceea.riginală a venit însă oarecum în răspăr cu modele

timpuluirămânând mereu un

trăirilorfebrile în preajma unor iubi

:„Aprind �igara și te-aștept să vii/Pe-o bancă de pe stradă, la amiază:/ Secundeleacestea argintii/ Se scutură ca verbele-ntr-o frază.//Foșnesc șoptit – vecini cu vântul – plopii/ Șidegete -mi vântul le resfiră…/ E-o liniște deumbră când te- ./ Și mâna mea vibrează, și eliră.// Ni-s pașii mici și rari, porni�i spre gară/Peronul despăr�irii să-l refuze:/ În părul tău mai e unrest de vară,/ Dar – vine�ie – toamna-�i stă pe puze.//Se-mbracă-n demnitate-amărăciunea:/ Duminicade ieri și-a scos coroana./ Săruturile tac. Zi tristălunea./ Rămas bun, ochi, Rămas-bun, târg. Rămânerana” (

lume mai bună (septembrie20

ca să nu spun uitat,caz, din memoria actualită�ii noastre literare.

(Selec�ie de IleanaVulpescu. Prefa�ă de Nicolae Iliescu. Editura ART,București, 2013), cu aliură testamentară,

bună măsură

nici o lămurire în această privin�ă, atâta doar căNicolae Iliescu, apreciind că „toată literatura luiRomulus Vulpescu mustește de coloareaînmiresmată și impertinentă a cuvântului”,

în care autorul lor îșimărturisește resemnării, a unui

nu fără acu mult prea multă modestie:„Nu mi-a

mai rămas pe mosor multă a�ă,/ Totuși, n-am învă�atcine-știe-ce de la via�ă./ Am agonisit, poate, un

Duminica de ieri

Antologie de versuri

Vechituri &Novitale

cronica literară

ConstantinCUBLEŞAN

Haiducul oliardG(Romulus Vulpescu)

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

15

strop de omenie-n�eleaptă:/ Viatic modest pentrucălătoria care m-așteaptă” (Metafora bibliotecii în care și-a zidit via�a, este șicea în care își vede capabilă dăinuirea în timp: „Înbibliotecă m-am zidit din via�ă./ M-am claustratîntre pere�i de carte,/ Ce-mi stau de pază – pavezede pagini (…) Mormântul cuvenit mi-e biblioteca:/Un monumet egal cu-o veșnicie/ Durând cât va ficartea noimă-n lume (…) Într-un ungher deEmpireu, speran�a:/ Voi dăinui negând dezastrulsilni

onalitatea generală e una demnă însă

:„Trăiești cât durează și căr�ile tale:/ Ueori –foarte adesea – mai pu�in” (

Genera�ianoastră uitucă,/ Genera�ie nălucă,/ Se prefgăteștede moarte” ( exegezaposterită�ii, în halou eminescian:„ tiind că studiatvoi fi în școală/ Și clasic voi ajunge (abia mort),/ Laport și-n vorbă-s grav, grav mă comport,/ Svârl micibiografii pe-un col� de coală// Și-s vesel cândprevăd cu cât efort/ M-o comenta cu critic – dingreșeală/ Găsind că-n orice strofă e-o scofală:/ Nudau pe glosa lui măcar un ort!” ( E aici onotă ludică, așa cum a fost mereu prez ntă în liricalui Romulus Vulpescu,plăcera de a trăi într-un

altă parte atitudinea satirică îninterpretarea mucalită a realită�ilor diurne

false fabule cu morală insinuatămetaforic:„Pe casă, cocoșul de tablă se-nvârte/Parc-ar fi el stăpân Când îicășu ă pintenogului și când îi

cel/ Care taie pârtie/ De aer dens/ Pringolul imens,/ Fiindcă el/ E hărăzit să-i arate/Giruetei/ Încotro și-n ce sens

subtilită�ile livresculuispecific marilor

degustătoriDar, firea sa melancolică în fond se translează

ă în de atmosferă ușor romantică,dacă nu cumva chiar roman�ioasă,după natură, în maniera simboliștilor, fără a fi însăvreodată ă�i

ol./ Scurt pocnet de armă.Cad fulgi timpurii:/

Eventualitatea

Cavalerii

Testament

Cocoș de

).

c/ În compania umbrelor din rafuri”( ). Tîn fa�a inevitabilului, asumându-și destinul decreator

),solidar cu destinul generaș�iei sale:„

), persiflândȘ

).e

marcâd pe de-o partepermanent joc cu lumea, iar

pe de expunându-și, oferind

astfel

al vântului ce bate/n abate.// De fapt,

vântul e

./ Misterul piruetei/ Eun fel/ De secret al lui Polichinelle” (

). Am punctat astfel șicultuvat cu fin rafinament poetic,

de lecturi esen�iale, cum a fost el însuși.cu

elegan� poemecaligrafiind

lipsit de fiorul propriei originalit :„Septembrie galben. Seri lungi, viorii./ Fug zileleverii spre soare. Trec st

Cocorii scad sus. Toamna vine

Ra�iunea suficientă

Rugă de cititor

tablă

domol./ Septembrie cald e-n septembrie gri./Septembrie galben, p

n rjol./Chipul toamnei e plumb. De-atât fumse-negri./ Cocorii s-au dus. Toamna, cerul e gol:/Septembrie cade-n septembrie gri”

).

,

devreme s-o numim așa,el însuși își contempla altfel

), areun calm contemplativ, mai dînegurat, orientat mereu

cu umbre, dacii:/

a noii și heruvii” ( ).

poezia – eni –

unei limbii românești, ca într-o

ânge din cupe de pumb./Vestise heraldul sosirea miresii/ La domul deplumb, la poarta de plumb.//

-n odaia de plumb»” ().

utem hoinări? (…)Septembrie gri, septembrie gri…/ Septembrie arde-

păduri aurii,/ Se mistuie vara din pomi în pâ

Poezia lui Romului Vulpescu mustește devia�ă trăită cu to�i porii, într-o necontenităîncântare în fa�a frumuse�ilor ei. Tocmai de aceea,poezia senectur�ii (era încă

vârsta:„N-am decâtvârsta gândurilor mele./ Nu pot îmbătrâni decâtc-un vis;/ În mâini port un buchet de asfodele/ Și-nochi – un ev de fum și-un zeu ucis” –

egrabă nostalgic decâtspre trăirile interioare, încă

febrile și pasionale: „Mi-e inima prea tristă: ca noriiși heruvii,/ Sunt însetat de ape cu poduri de cristal;/Mi-e dor de albul nufăr ce s-a zbătut la mal/Ș-așteaptă vara calmă și ceasul ei egal,/ Să-lmângâie în treacăt albastre mâini de fluvii.// Mi-esete de răcoarea de cetină pe culmi,/ Când lunadoarme-n sárici, alăturea cu bacii/ Și umblă, ca-ndescântec, s-o fure vârcolacii,/ Și tulnică a jale, prinvăi Năluci chemându-și murgiisub rădăcini de ulmi.// În �ărna mea de cremeni,răspunde-mi, ploaie, nu vii?/ Mi-s buzele crăpate,de apa ta mi-e sete./ Mătănii bat – uscate – răchitele,în cete,/ Și salcia, crescută cu elegii în plete./ Dininima mea tristă c

Cu Romulus Vulpescu s-a risipit o genera�iede poe�i pentru care versul era cântec și tânguire,alint și bucurie ritualică, florescentă înimagi surprinzătoare fandând frumos înmlădierile hainăgătită sărbătorește. Într-o astfel de zodie trăind, nuputea să-și aștepte sfârșitul decât cu elegan�a unuicavaler medieval ce-și pregătește în turnul cetă�iiospă�ul de gală, funerar:„Stăpân în palatul cu ziduride gresii,/ Gustam vin de s

«- Deschide�i, să intredorita caleașcă/ La nunta de plumb, la poarta deplumb./ Vărsa�i vin albastru în cupă și-n ceașcă,/Așterne�i în raclă

(Dialog despreseptembrie

Infatuare

Sete

Monarh demoarte

cronica literară

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

16

evocări

Doamna profesoară Anişoara Piţu,traducătoare, autoare a unei substanţiale cărţi

,Iaşi, Editura Alfa , a expediat prietenilor lui LucaPiţu, în rmaţie

, cel puţin pentru unul camine care primise cu două săptămâni mai înainte unplic al căjvănarului cu volumul proaspăt ieşit de subteascuri, la Editura Opera Magna din Iaşi,

, iarpeste o filă – : „Pentru TheodorCodreanu şi cei dragi lui, - cu prietenie şi admiraţie,Luca Piţu // Focşani/Iaşi, mai 2015, plus un P.S.:„Decoraţiile, destule, mi le ţin la pagina 207”,„distincţii” primite „fie şi numai în vis” şi

cu umorul său kynic, inepuizabil, într-un idiom inconfundabil precum întreaga-i operă.

ba să i se decerneze un premiu „real”,cel pentru eseu al USR, în 1991, ca răsplată avolumul Dariată ultimul său cuvânt, epitafic, reprodus înmesajul doamneiAni Piţu: „

” (Duminică, 14 iunie, ora 10.15. LP //Înmormântarea va avea loc marţi 16 iunie, laFocşani. Ani Piţu). Anunţarea a şi fostconsemnată rapid de , nu şi de cătreteleviziuni

Născut la Cajvana, jud. Suceava, la 14ianuarie 1947, Luca Piţu

zice el) cumetrialităţiiuniversitare deasemenea, din dragoste disperată kynic,

–hălăduind apoi, prin mai toate

încaragialelogie (

)data de 14 iunie 2015, o info

imposibil de „acreditat”

, titlu completat,manuscris, de autor, pe exemplarul trimis, cu

autograful

enumerate,

Altminteri, ca un Diogene Câinele autentic, atuncicând a fost vor

,, l-a refuzat imperial.

, care nu se ostenesc cu „flecuri” dindomeniul culturii.

s-a singularizat ca opersonalitate cu mersul lumii,cu mentalitatea (

(dar nu numai), busculând,

, spre a-lcompleta, benefic, pe Noica,

Bovarismul celor doi Caragiale

Lexiconul

retrageriiWikipedia

à reboursteoria

sentimentul românesc al urii de sineproprio motu

temele deocheate ale

figurilor căjvănareistorii

şi genealogii cajvaniene transmodern relatate

Naveta esenţială

Eu m-am retras la ţară,până către toamnă, nemuritor în păpuşoi, rupt delume…

în răspăr

TheodorCODREANU

La „retragerea”căjvănarului

timpului nostrucaracter

cinismul

De la Abulius laZotta

LexiconulCuvântul cel introductiv

Arhondologiei Moldovei

etc., având ca

îndreptar spusa poetului:

Marelui Inchizitordostoievskian

citateacvasi-„ ”

ce-a fost,

, testamentar,.

(a sevedea, la ultimul, vol. postum

.Închinat prietenului Bedros Horasangia

,,

,avându-l ca

lesce

l

… Afost ceea ce se numeşte, înviziune eminesciană, un

.Kynismul său (nu

: a se vedea distincţia lui PeterSloterdijk), susţinut de o erudiţie filosofică şiliterară exemplare, s-a conformat, în pofidaaparenţelor, deopotrivă, poruncii eminesciene:

. S-a jucat, în consecinţă, cu limba românăca nimeni altul, fără să-i trădeze spiritul şiplasti , dând impresia că riscă o anumeobscuritate suprarealistă, urmuziană ,provocând oroarea de vulgar în ochii şi în auzulinocenţilor. Călătorind prin toate mările tulburi alelumii, Magistrul din Cajvana, cum îi plăcea să sedezmierde, anarho-eseistul mereu în alertă, ca fiurisipitor incorigibil s-a întors, în anul degraţie 2015, acasă, la căjvănarii lui, închinându-leun ultim omagiu aş zice

Fiziologiile lexiconului atestăun prozator remarcabil, un portretist nu mai prejosde Costache Negruzzi sau de transmodernii MirceaHoria Simionescu şi Costache Olăreanu

, Editura Timpul, Iaşi, 2000)n,

în memoria centenară a „tragediei armeneşti dinWWI” , ţine să avertizeze autorul în

îi priveşte din altăperspectivă pe ţăranii lui căjvănari decât „MarinPreda-Moromete” („că nu-i prozator de meserie”)

îndrumător pe ilustrul paharnicConstantin Sion, autorul .Luca Piţu portretizează postmodern şitransmodern, în strânsă legătură cu propriile trăiridin copilărie şi ado nţă, introducândsurprinzătoare referinţe livreşti, filosofice, literare,politice de peste tot şi din actualitate. Iată încă dintextul introductiv: „M-oi limita la un sat, şi acelanata , Cajvana, devenit oraş prin voinţa unui baronpesediu din Bucovina Meridională, fost coleg deşcoala elementară şi amic, o vreme, de-al meu. Nu-ipomenesc numele spre a nu-l supărare pe GheorgheFlutur, văr de-al optuşpelea cu subsemnatul,subsemnat al cărui bunică pe linie maternă,Palaghia, purta, înainte de măritişul cudescântătorul Haralambie Şoldan, acelaşi nume, rarîn zonă, cu antecitatul senator pedeliu, gura-humorean originar din Botoşana, vecină şi prietenă,a romancierului napocan Radu Mareş, editorul unei

Nu noi suntem stăpâniiadevărului, ci adevărul este stăpânul nostru

Nunoi suntem stăpânii limbii, ci limba este stăpânanoastră

Lexiconulfigurilor căjvănare

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

17

versiuni prea puţin îngrijite din monografiasătească a regretatului profesor Vasile Boca, tatălvitreg al dumneal

Inconfundabil i i săi căjvănari , înconcre te ţea lor arhet ipa lă , sunt chiarhermeneutizaţi prin intermediul filosofiei luiGabriel Liiceanu: „În terminologie liiceană, fost-audînşii mereu versatili, mereu uliseici, cu o mie deviclenii la purtător, de prea puţine ori ahileici, doarîn conflictele cu miliţienii ce stăteau la pîndă, lîngăFîntîna lui Ilie, şi le confiscau, precum în 1967,căruţele cu tot cu lemne şi cu cai. Atunci a scosGrigore Popovici, care membrea din interes şipeceriu, toporul de sub cetină şi le-a spus şîndarilorveniţi din trei commune: «Voi nu aveţi voie sătrageţi, dar eu, dacă vă apropiaţi să-mi luaţi calul,vă tai capul!». Apoi, desprinzându-şi animalulînhămat la vehicul, l-a încălecat şi dusu-s-ahaiduceşte peste câmpuri ca să-şi ascundă bidiviulîntr-un loc numai de dînsul ştiut. Au urmatarestările, procesul, condamnările şi, peste trei luni,graţierile. A contat şi declaraţia mea scrisă pentruapărarea lor. Mă văzuse Cernea, miliţianul local, le-a dat numele meu anchetatorilor de la MAI, m-auchemat, m-au ameninţat cu caftul în cazul cărefuzam să depun mărturie, am depus-o scriind cumauzisem de la nişte vecini că miliţienii îi băteau de-izvîntau pe cărăuşii de lemne şi le luau caii. Mi-auluat foaia, iar cel mai în t, laplecare, şi cu un sonor «Şi acum du-te-n chizda mă-tii de căjvănar împuţit!» Eram în anul trei defacultate. Aşa erea pă vremea ceea. / Versatili,uliseici, puşi pe supravieţuire şi

au cajvanienii p-atunci,inclusiv neoprotestanţii lor, nu numai ortodocşiipopii Malcinschi, unchiul lui Florin Piersic,agnosticii sau indiferenţii. Ştiau, asemenea văruluimeu Gavrilă al Irinii Rusu, să şpăguiască pe toţifuncţionarii comunişti, fie ei şi din ministerelebucureştene. Renunţaseră la pălărie, pilotau maşiniîn al căror portbagaj transportau purcei de vânzarepînă la Timişoara. Scoteau bani frumoşi pînă şi dingă naţul cu hormoni al avicolelor de ei curăţate.Treceau şi Dunărea, în înot spre USA, dacă eracazul, după ce se antrenau, cu pneuri, pe eleşteuldin fundul grădinii. / Acu-s, ca mai toată lumea,

, proprietari de case cu etaj,mercedesuri, beemveici, manelofili, pontaici sau…răspândiţi în toată lumea, mai cu seamăneoprotestanţii.

Dincolo de tabloul ulisean al aventuriicăjvănarilor, de la comunism la economia de piaţă a

ui.” (p. 9).

alt în grad m-a fitirisi

, astfel er

i

” (pp. 10-11).

coûte que coûtevaille que vaille

nouveaux riches

libertăţilor pos adevărată „epopee”hiperconcentrată în care s-ar putea întrezări şi

nii/corupţiei de ultimceas) şi ortografia textului,nefiind sigur dacă, de pildă, utilizarea deopotrivă alui şi arată lipsa de „capete limpezi” la editurilepostdecembriste sau, dimpotrivă, e la mijloc oaciditate stilistică la adresa discordieidintre Academie şi anumite răzmeriţe in

plasma acestei stilistici încare emanciparea lingvistică academică face casăbună cu sionizarea arhondologico-piţuiană a limbii

egională şi cea argotică. De laportretul colectiv la cele individuale („listarea”,cum o numeşte autorul) nu-i mai rămâne decât unpas: „Şi cu asta, basta. Trecem la listarea,nealfabetică însă şi sub semnul incompletitudinii, lalistarea, dară a figurilor cajvaniene din vremeacopilăriei şi adolescenţei noastre deijieneîndeosebi.” (p. 12). Iar figurile şi figurinele sunt deordinul câtorva sute, în cele 108 texte, epuizându-ipe cei mai mulţi căjvănari cunoscuţi de copilul şiadolescentul devenit figură de excepţie a eseisticiiromâneşti, în variantă „anarhică”. Mă voi opri, doar

, conturatefrust, dar cu umor livresc şi totatâtea poveşti, traversând istoria de după Al DoileaRăzboi Mondi

Fiul mai mare al lui badea Onofrei Bucşa,George, prieten de adolescenţă, un lăudăros cu fetele,îi mărturiseşte viitorului autor că, văzând un grup defetişcane, eleve, care mai

t pe ce să sară gardul şcolii şi să se repeadă la ele„ca un armăsar după iepile sirepe, ori, în termeniimei, ca faunul lui Mallarm după nimfele pe carevoia să le perpetueze. Din fericire, era doar lăudăros.”Mai mult, Vironea lui „avea, peste ani, să-şi găseascăun drăguţ prin vecini” (p.14). O mătuşă prin alianţă atatălui, „măritată cu unceşul Zaharie al lui Precobfost secretar al primăriei cajvaniene, a moştenit, detimpuriu pensie de urmaş, nevăzută vreodată laprăşit: „O invidiam sincer. De aia, când, la începutulclasei întâi, văleat 1954, mă întreba domnişoaraFlorentina Lupu ot Ilişeşti, învăţătoarea, ce vreau s-ajung când o să fiu mare, am răspuns, bombându-micheptul plăpând, fără ezitare: «Penzionar!», ideal pecare l-am şi atins în 2012, odată cu lăsarea voluntară

rie la vatră postuniversitară.” (p. 17)., ceva mai extins, este însoţit şi de o „notă

infrapaginală”, în care îşi aminteşte că de pe când erasexagenar a încercat pensionarea, dar, din cauzamodificării legii, nu i-a mers „cum i-a reuşit figura lui

tdecembriste (, ceva

din straniul tablou al putreziciu, am reprodus întocmai

sau o viclenietelectuale.

N-ar fi de mirare pentru

,cu terminologia r

,

hazardat, la câteva dintre aceste portretecare sunt, într-un fel,

al.

de care mai ispititoare, eracâ

é

”,

fiind

+ jubilatoTextul

â î

evocări

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

18

evocări

Valeriu Stoleru/Panaitescu, fost coleg de facultate cuAdrian Marino”. Val Panaitescu n-a mai pus delocpiciorul prin Universitatea Cuzană, deşi era „tobă decarte, cât Marino, şi anticumetrial… ca mine” (p. 19,aluzie la teoria lui privind „cumetrialitateauniversitară”). De „unceşul” Iacob îl atrăgeauvacanţele studenţeşti, căci avea aparat de radio la careasculta posturi străine. După colectivizare, unceşul aintrat în PMR/PCR din motive meschine, lucrative:„Făcea negustorie cu mărunţişuri şi dacă era prins, petren de pildă, arăta imediat carnetul roşu sau ameninţacă se va plânge la secretarul organizaţiei de bază. Mieîmi spunea adesea că şcolile medii şi facultăţilefuseseră create pentru copiii membrilor de partid, iarcînd îi retorcam că părinţii mei sînt fără partid şi că eumi-s deja ştudinte la Filologie, îmi răspundea că măacceptaseră pe considerente umanitare, dinmilostenie marxist-leninistă, deoarece aparţineamunei familii numeroase.” (p. 29). Noaptea fura, cumătuşa, de pe tarlalele colectivei, iar iarna încălzeasoba cu crucile furate din cimitir: „Ateismulpartidului unic îi convenea de minune în asemeneaîmprejurare, căci nu avea sentimentul păcatului,necum al transgresiunii laice. Respecta însă crucilerubedeniilor.” Pe deasupra „bea de stingea”, de unde is-a tras „şi replierea prematură de pe tărâmulVrăjitorului din Oz.” (p. 30).

Un activist „peceriu”, Arcadie Grigorean (decare-şi aminteşte şi Alex. Ştefănescu, ne asigurăLuca Piţu), tăind şi spânzurând mai dihai decâtprimarul amiciţii suspecte vizându-i peunii „băieţi frumuşei din sat, printre ei un văr de-almeu, George al Irinei Rusu, poreclit pe acest motivGeorgeta”, a încercat

să-l înfunde peCăjvănar în materie de filosofie contemporană.Scena la biblioteca de la căminul cultural:„m-a luat tare întrebându-mă, cu martori, dacă neg cătovarăşul Nicolae Ceau este cel mai mare f alepocii contemporane. I-am răspuns că da, neg, pentrucă dmnelui nu se ocupa heideggerianeşte cu diferenţaontologică, aia dintre şi , el nuinterpreta lumea, ci, ca om politic, o schimbaconform indicaţiilor lui Marx din tezele despreFeuerbach, doar că avea toate şansele să ajungă unmare so , celmai strălucit epigon din şcoala natanshoniană aUniversităţii Cuzane de pe vijeliosul Bahlui.” (pp.36-37). Fauna căjvănară este extinsă şi la foştilegionari, ţigani, „americanii” locurilor,„jandarmici”/miliţieni, „bolşevicii paukerieni”,tractorişti, „tutunofili”, primari, „politrucici”, agentul

, croitor de

, pe vremea când a fost trimis lamunca de jos, ca profesor în sat,

se petrece

filoso

ciolog militant, mai mare decât Miftode

Sein Seiendes

veterinar, profesori, analfabeta iletristă Măria luiCăsian, Grigore Ş irbu, răspânditorul de legendeurbane, Badea Iacob al lui Sânion Moroşan,chiaburul dus la Canalul care leagă Dunărea deMarea Neagră, „ipotentaţii” satului unanimist, leleaMaria Urece, chiupăitoarea, specialista în punereaoaselor la loc, Vasile Domnari, morarul electric, popaMalcinschi :„Mic, un ciot de om, uşor crăcănat, iute, bun de gură,fără şcoală multă, dar nu alogen cum fuseseră ceidinaintea lui, în genere slovaci din Maidan şi poleacidin Soloneţul Nou, slavonofonfi, minoritari niţeluşparşivi, colaboi ai regimului filosovietic dinObsedantul Deceniu. / Umbla îmbrăcat naţional, cuchimir, bundiţă, pălărie sau căciulă. Răcnea şi suduia,totuşi nu era un individ rău. Mai puteau facearanjamente oamenii cu el, fără ştirea miliţianuluiprincipal. Nu cu el de Terra şi fiindcă o vară de-amea, fată a unceşului Vasile Şoldan, s-a măritat cu unbăietan de-al lui. Un nepot de-al său editează acum,pe Internet, ce? , fireşte. Utilăconsătenilor diseminaţi pe tot mapamondul.” (p. 98).

Măria lui Căsian al luiPrecob alui Zaharie, Ştirbu, «moşica» MeşteruluiCajvaneu? Iletrismul ei pur va fi fost mereu, iar lagara din Todireşti nici cu forţa nu au reuşit să o aburceîn trenul de care se spăimise precum de un balaur dinCodrii Grumăzeştilor. Şi totuşi, văleat 1868, cândScorniceşteanul îşi ţinea cuvântarea din balcon încontra invadării Cehoslovaciei de către trupelePactului de la Varşovia, cuvântare ascultată de ea lamagazinul universal din Arbure, analfabeta bunicăne-o rezuma astfel: «L-am vădzut pe impăratu nost latilivizor: ierea negru de scârbă, îşi freca mînurile şidzîc : Oamini buni, şe să mă fac? Oamini buni, şe sămă fac?» Am înţeles, mult mai târziu, că fusesesingura dintre noi ce scana intuitiv, în schelălăialaPotăii Ceauşine, groaza animalică de huruitultancurilor muscăleşti.

Mă opresc aici, nu înainte de a observa că„fiziologiile” lui Luca Piţu nu ţin de o atitudinepamfletară, negativistă, diverselorfiguri căjvănare ţine de o firească „obiectivitate”ieşită din Gura Humorului, locul în care a fost şcolitMagistrul din Cajvana, plămădit, altfel spus, dinaceeaşi matrice stilistică cu Humuleşteanul desprecare, nu întâmplător, ,debutând editorial în străinătate

t

, ruteni etc.

dau

: „

è

” (p. 120).

încât imaginea

a scris de la începuturi:

(Éditions À l'Écart, Muizon, 1986).

Primarele Grigore Ciotu

Gazeta de Cajvana

bu Quid denée

Le chasseur decorbeaux

Măria lui Căsian al lui Dzaharie al lui Precob,născută Ştir

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

19

La 3 august a.c., în Parcul Central, cuprilejul Zilei Timişoarei a fost dezvelit bustulpoetului Anghel Dumbrăveanu, realizat de AurelGheorghe Ardeleanu. E un bun prilej de a nereaminti de cel care, în ochii lui Nichita, a fost „uncoleg desăvârşit”; şi care, prin diplomaţie şigenerozitate, conducând atâţia ani filiala Timişoaraa Uniunii Scriitorilor, s-a dovedit, ca

, un „bun creator de relaţii” (cf. CornelUngureanu), şi, în ipostazăscriitoricească, un nume emblematic al spaţiuluibanatic. Cum de numele său se leagă, în primii anipostdecembrişti, şi o mai puţin cunoscutăexperienţă revuistică, aducem, din acest unghi,câteva informaţii, utile închegării un

Poet, prozator şi traducător, AnghelDumbrăveanu (1933-2013) debuta cu versuri în

(1952), după ce, ca gimnazist,încercase o tentativă revuistică, rămasă înmanuscris. În 1953 se angajează ca redactor la

, devenită, ulterior, , undeva rămâne până în 1990 (ca secretar general deredacţie şi redactor-şef adjunct). Este şi secretar alAsociaţiei scriitorilor din Timişoara (1969-1990) şimembru în Consiliul de conducere al UniuniiScriitorilor din România (1972-1990). Între 1990 şi1994 editează revista (caredactor şef), funcţionează câţiva ani ca director înMinisterul Culturii şi se ocupă (din 1996, caredactor-şef) de revista

Pr imul număr al săptămâ, ca iniţiativă a poetului

ostracizat, eliminat din redacţia -ului,apărea la 20 aprilie 1990, fiind tipărit la Bucureşti(Palatul restrâns:

maestru alprotocolului

om-punte

Scrisul Orizont

Orizont

Universul comitet

un

ui portretîntregitor.

*

.na lu lu i

), adunând un

Scrisul bănăţean

bănăţean

Meridianul Timişoara

Rostirea românească

Meridianul Timişoara

Adrian-DinuRACHIERU

Anghel Dumbrăveanula „Meridianul Timişoara”

Marian Drumur (secretar general de redacţie),Adrian Dinu Rachieru, Aurel Gheorghe Ardeleanuşi Ildiko Gaboş. În , conceputca articol-program, se anunţa directiva noiipublicaţii, doritoare a-şi face loc „spre inimacititorului”, încurajând explozia tinerelor talente.Noua revistă se ivea într-un context tulbure, în plinvacarm postdecembrist; explozia presei din acei anioglindea democraţia noastră născândă, „isterică”,convulsiile momentului, ebrietatea libertăţii şi,desigur, politizarea feroce care cuprinseserăRomânia. În acel con

se dorea, paradoxal, oiniţiativă culturală, străină de pulsiunilevindicative, devenind chiar, ca „verticală asufletului românesc”,

îndeosebi, luau – inevitabil – pulsul acelor anifebrili, de răsfăţ mediatic, cu interminabile cozi laziare, încurajând proiecte himerice, de scurtărespiraţie (cum s-a dovedit în numeroase cazuri).

Totuşi, revista, în pofida vitregiilor, arezistat patru ani, ultimul număr apărând în martie(nr. 2-3/1994) şi nu în ianuarie, cum e consemnat înDGLR, în rezumatul (corect, altfel) propus deIleana Ciocârlie. Semnalăm că publicaţia, răsărităîn acei ani care, triumfalist, anunţau că

bucurat de semnătura unor numeprestigioase. Chiar în numărul prim, de pildă, eragăzduit „un interviu” cu Vladimir Ilici Lenin,„provocat” de Milorad Benţe (nimeni altul decâtDumitru Radu Popescu, ascuns sub pseudonim ovreme, un colaborator statornic). Îndeosebi, amiciipoetului (nu puţini!) nu ezită a-i încredinţa texte(Şt. Aug. Doinaş, P. Stoica, Radu Theodoru, HoriaZilieru, M. Sântimbreanu, Ion Budescu ş.a.), alăturide numeroase (mai ales Nichita Stănescu,Al. Philippide, L. Dimov, Radu Gyr, Ion Caraion,Ben Corlaciu), păstrate grijuliu în sertarelepoetului, din vremuri „orizontiste”, bănuim. Încâtanunţata deschidere, promovând , se lasăîncă aşteptată. Începând cu numărul trei, colectivulse lărgeşte, fiind cooptaţi P. Stoica, Radu Theodoru,Mircea Tomuş şi G.I. Tohăneanu, cu gustata sarubrică . Lângă articolele deatitudine şi anchete („starea” oraşului-martir,alegerile de la Uniunea Scriitorilor,

şiră (semnată de A.D. Rachieru, devenit

redactor-şef adjunct), numeroasele traduceri, sub

Cuvântul de început

inedite

nume noi

Povestea vorbei

Literatura,încotro

text încrâncenat, polarizat,

. Evident, editorialele,

, s-a

?, etc.), cronicalitera

Meridianul Timişoara

o revistă de opinie,literatură, artă şi cultură

totul păreaposibil

Disidenţă Rezistenţă

pro memoria

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

20

pro memoria

genericul , bogata eseistică (prin D. R.Popescu şi Mircea Tomuş), spectacolul artelor,rubrica de sport (cu Miroslav Giuchici la timonă)au asigurat prestigiu publicaţiei. Odată cu nr.4/1993, include şi alte nume:L. Cerneţ, E. Dorcescu, Deliu Petroiu, Al. Balaci şiCrişu Dascălu, ultimul semnând un editorial deecou despre aromâni ( ). Traducerilese înmulţesc, contributori principali fiind VioricaBălteanu (italiană) şi Neboişa Popovici (sârbă), sepublică masiv poezie, sfidând -ul epocii,cunoscând o feroce politizare. Dar „aventura”,previzibil, se încheie odată cu nr. 2-3(55-56)/1994,

rămânând, aşa cum şi-apropus, „o verticală a sufletului românesc”.

Negreşit, această iniţiativă culturală nupoate fi despărţită de numele lui AnghelDumbrăveanu, reprezentant de seamă al spaţiuluibanatic, chiar dacă N. Manolescu, în controversatasa , îl ignoră, ca şi Alex Ştefănescu,dealtminteri, pomenindu-l doar pentru a ne anunţacă, în 1961, poetul îşi face „apariţia” cu placheta

. Încât un rezumativ profilliric ni se pare necesar, reluând şi aprecieri maivechi (v. vol

Anghel Dumbrăveanu propunea, cutenacitate tematică, cum repetat s-a observat, olirică de elegantă caligrafie, invadată desărbătoresc, atentă la ceremonial, descoperindduminicalul în cotidian. Poetul oficia cu orgoliulapartenenţei la o gintă nobilă (supărăcioasă, cumprea bine se ştie). Or, aleasa investitură impuneapoza. Dar acest maestru de ceremonii, cu chip deefeb, rătăcea în ţinuturi himerice, purtat de putereavisătoriei. Descoperim aici o pornire narcisiacă;poetul, cultivând politeţea onctuoasă şi curteniagestului, avea nevoie de auditoriu. El ocheştefugitiv oglinda, se autocontemplă, preocupat desolemnitatea ce drapează grija stilistică. Descinsdin ordinul cavalerilor, Anghel Dumbrăveanudezvoltă un romantism de interior, curgândmaiestuos, fără rupturi spectaculoase; guvernat,adică, de ceremonial, dar dezbrăcat – prinesenţializare şi stilizare – de podoabele unui gustbaroc, cheltuindu-se în spaţiul ilimitărilor poezieişi încercat – fără a se trăda – de bucuriile şi durerilescrisului. .Cordialitatea şi protocolul, diplomaţia literară şiboema însoţesc accesul în acest univers liric, de

Universalia

Kurzii Europei

trend

Istorie criti

colegiul redacţional

Meridianul Timişoara

că

Fluviile visează oceanul

Generaţia orfelinăIdeea Europeană

A fi înseamnă a fi poet, a trăi întru poezie

umul nostru ,Editura , 2014, pp. 157-162).

preţiozitate metaforică şi vădită afectare calofilă, laînceputuri.

Desigur, un alt Anghel Dumbrăveanu oferăultimele volume. Poetul îşi păstrează repertoriultematic, dar câştigă în gravitate. Reveria dealtădată, colorând un decor erotic, devineintrospecţie; claustrarea nu e disperată, deşiîndoiala şi ezitarea îşi fac lor „între pereţiitoamnei”. Spaţiul liric se restrânge la dimensiunidomestice, solitudinea şi tristeţea nu macereazătandreţea. Poetul nu e bântuit de angoasedizolvante, fereşte poezia sa de acizii depresiei.Metamorfozele sensibilităţii invocă târziul şidepartele; „e nefiresc de târziu” – va spune poetul,râvnind către / spre un ţinut fabulos, undeveghează, ca într-un scenariu arhetipal, „umbrazeiţei”, dezvoltând o (cf. CrişuDascălu).

ui Anghel Dumbrăveanu,îndatorat unor obsesii tematice, populat cu motiverecurente (visul, drumul, marea, Femeia – „oamforă de cântece”) a îmbrăţişat linia evazionistă(poetul fiind captiv în

a cultivat limbajul „înalt”, deorigine simbolistă, rostirea grav-solemnă şigesticulaţia stilizată, rarefiată, atingând – prinabstractizare – „irealitatea reveriei”, cum nota IonPop. Declarându-se „ostaticul unor puterinelămurite”, el acuză, odată cu tematica aşteptării,un apăsat ton deceptiv-elegiac, trecând, fără a opărăsi întrutotul, de la poeticitatea convenţional-emfatică la „întâmplările simple ale vieţii”. Încât,f ixat , aparent , într-o formulă, AnghelDumbrăveanu şi-a construit, răbduriu şi inteligent,un destin. Fidelitatea faţă de sine n-a strangulatînnoirea, deşi sentinţele critice, acumulate în timp,calibrul elogiilor, fluxul opiniilor sedimentateevidenţiau, mai degrabă, o superioară monotonie,de certă melodicitate şi farmec sentimental, vânândefecte stilistice. Totuşi, dimensiunea nostalgicăerupe şi ultimul Dumbrăveanu, acuzând „lucrareatimpului” şi, inevitabil, „pândele vieţii”, urcăînspre o meditaţie asumată, de încărcăturăreflexivă, împinsă chiar în zonele metapoeticului.O luciditate severă descoperă îndoiala şivulnerabilitatea. Încât, Axios-tracul (o altăidentitate a poetului) îşi molcomeşte singurătatea şievocă, sub aparenţa calmului, un tragism difuz,aşezat sub pecete elegiacă.

himerogonie

Iluzoria

Steaua

Imaginarul l

), sub prestigiulmodelului baconskyan. Dealtminteri, ca apropiat alrevistei

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

21

pro memoria

Fireşte, sigilat de altă vârstă, când iarna dă„viclene târcoale”, poetul nu mai ia „cu pumniilumină / Din morile vremii”. Din punctul numit

(1982), lirica lui AnghelDumbrăveanu, acuzată de afectare, îşi va accentuasentimentul întomnării. Retorica gestului îmbrăcao latenţă dramatică. Cântul solar cunoaşte tonulîndoielii. Decorativul poartă o sarcină reflexivă,frazarea muzicală se încarcă de fior meditativ. Ocontinuitate, în pofida acestei schimbări deprogram poetic, nu poate fi ignorată; dar direcţiaemfatică pierde teren, austeritatea, frângereazborului îngână un lirism al incertitudinilor. Atinsde „frigul altor vârste”, împresurat de noapte, acestlirism rememorativ respectă ceremonialul sobru,iubind sugestia şi asceza.

călător” estecondamnat la claustrare şi descoperă „silabelefrigului”; templul marin, odaia goală, moara devânt ne ajută să developămale călătoriei. Dar ascultând „clopotele orelor reci”sau privind îndărăt, contemplând „rănile unui drumcare curge”, descifrând un alfabet neştiut, poetul nupărăseşte Ţara Himerei şi nu devine un anxios.Neliniştea dă târcoale, întunericul, ceaţa seînstăpânesc. Mânată de impulsuri contrarii, aceastăpoezie acuză regresiunea,gustul cenuşii”; de fapt, călătoria în spirală,

circuitul etern, extincţia şi renaşterea, regenerareaprin Eros, seminţele sfâşiind muţenia lutului”.Poemele, se vede, gravitează în jurul unui nucleuobsesiv. El defineşte emblematic un univers liric,cu obsesii migratoare, în resemnificare, sub-textualizând o dramă (cum observase ValentinTaşcu).

Arhitect grijuliu al propriei deveniri,debutând negrăbit, totuşi prudent (

de Ion Bănuţă), într-uncontext care, timid, refăcea legăturile cu tradiţiaboicotată, Anghel Dumbrăveanu, cu un acutsentiment al timpului, s-a înstăpânit pe un imperiu„de singurătate şi ceaţă”. Tălmăcind sentimentulautumnal („se înserează în mine”), pierdereailuziilor şi solitudinea vârstei, el întrupa o sintezăelegiacă, pregătind poetica nocturnului; timpulvisării („fără margini”, cândva) face loc „viclenelortârcoale” ale iernii, prevestind noaptea „ilimitată”.Dar melancolia nu cade în angoasă, după cumcelebrarea Femeii („ca plăcută capcană”) îngăduie,prin repetate rememorări, voluptuos-teatrale,

Tematica umbrei

Poetul, cândva „arbor

„desfrunzirea iluziilor”,„

„

, 1961, cu o

înţelesurile thanatice

Fluviile viseazăoceanul Prefaţă

bolnave de langoare, expurgate de carnal, notareaimagistică a absenţei, declinul existenţial, regresia,risipirea. Poetul însuşi ne avertiza: „a rămas cevadin mine pretutindeni”. Un eros asumat arhetipal,aşadar, conciliind stări contrare, „personalizând”tema crizei (în , de pildă, anunţând oaltă etapă, a distanţării de sine), eliberându-se de„artificiile metaforismului preţios”, cum observaIon Pop. Şi care, prin poetizare, cultivândceremonialul, îmblânzea suferinţa şi domolea, peun ton sacerdotal, muzicalizând discursul, un fonddramatic. Cândva poet apolinic, invocând soarele,lumina, seminţele etc., autorul serefugiază în defensivitate.

rbulenţa primilor anipostdecembrişti, poetul a traversat o perioadăseismică. Dar Anghel Dumbrăveanu a însemnatenorm pentru viaţa literară timişoreană, fiind un

prin contactele şi amiciţiile sale,sprijinind decisiv afirmarea talentelor din zonă şirămânând o amintire luminoasă. (cf.Nichita Stănescu) a fost „un coleg desâvârşit” şi, nereamintea Cornel Ungureanu, un „bun creator derelaţii”, stimulând viaţa Asociaţiei. Şi exprimând,alături de congeneri, metamorfozele poeziei

, Focșani, 2015) eseurileapărute în revista , consacrând oformulă epistolară, Dumitru Radu Popescu discută,în două rânduri, și despre Anghel Dumbrăveanu,refugiat – în anii postdecembriști – în „cetateasingurătă�ii”. „A fost să apuc o vreme umilă”, ziceapoetul, supus industriei de intoxicări /dezinformări, deplângând absen�a prietenilor(începând cu Nichita cel Mare), în atmosferaviciată de „Begheiul sulfuros” (v. ).Bineîn�eles, se știe, „noii filosofi ai luptei de clasă”au mușcat cu ferocitate din acest „bărbat alprieteniei”; dar afirma�ia lui Dumitru RaduPopescu, potrivit căreia autorul

n prieten” în orașul de pe Bega, nustă în picioare! Chiar dacă cei pe care „i-a ajutat sărespire” au atacat în haită! Oricum, ca jurat (lungăvreme!) la Festivalul N. Labiș și iubitor deBucovina, Anghel Dumbrăveanu merită acesterânduri, semnalând un gest reparator al PrimărieiTimișoara.

Predica focului

Iernii imperiale

scriitor-punte

Hidalgozaurul

Corul morilor de vântPallas Athena

Pro Saeculum

Mâinile

Iernii imperiale

Apoi, în tu

noastre, desferecând izvoarele lirismului.

P.S. Adunând în(Editura

n-ar fi avut „niciu

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

22

i

: c

„

Ce asediate deele însele.

„Faptul

.

,.

„

A trăit din imposibil cum dintr-o rentăviageră.

*Nu cădem în abis decît cu cons mţămîntul

abisului.*

Tăcerile ne pot uneori minţi nu mai puţindecît vorbele.

*Păcatul? Are la limită un merit. Aduce cu

sine satisfacţia asumării realului.*

Suferinţă eea ce nu mai poate fi săvîrşit,pentru că s-a săvîrşit deja.

*Poezia constă în faptul de a simţi lucrurile

ca fiind stranii, pe cînd retorica constă în faptul de ate gîndi la ele ca fiind obişnuite” (Borges).

*A iubi un lucru e ca şi cum l-ai crea.

*tăţi ce se apără pe dinăuntru,

*de a fi iubită o desparte pe femeie

de turmă” (Milan Kundera).*

Îşi ţine echilibrul pe suprafaţa tăcerii ca peun lac îngheţat.

*A tăcea din timiditate, a tăcea din neştiinţă,

a tăcea din*

E atît de imprecisă graniţa ce desparteluciditatea de nebunie, încît am putea-o socoti nu odată în favoarea lucidităţii.

*A intra în legendă adică a intra într-un

eveniment fără sfîrşit*

Atunci cînd este întinsă pînă la refuz,

miracol

struna monotoniei plezneşte cu un sunet de cîntec”(G. K. Chesterton).

*Arta vieţii: a muri în adîncime, ca şi cum ai

muri la suprafaţă.*

O tristeţe care n-are sfîrşit, dar s-ar puteasă n-aibă nici început.

*Filoneismul exprimă fie o insuficienţă a

prospeţimii neofitului, fie o epuizare morală.iciodată o atitudine mediană.

*O tristeţe care urmează modelul clepsidrei.

*

*Pînă la urmă totul se înregistrează, se

clasifică, se îndosariază. Conştiinţa umană eiremediabil birocratică.

*dacă nu a şti ce se întîmplă în

culise în timp ce se desfăşoară piesa?” (Julien Green).*

Există în cursul vieţii o ireaventuroasă, pasională, ţinînd de juneţe, şi oîmplinire potolită, domestică, ţinînd de maturitate.Dar ele nu succed în chip obligatoriu. Uneorialternează ori chiar îşi inversează ordinea

*Puterile imateriale ale literaturii”, despre

care vorbeşte Umberto Eco, se confirmă doar dacăizbutesc a ţine în şah materialul acesteia.

*visul oricărui om

de litere, inclusiv al poetului. În ultimul caz, un soi deCelălalt paradoxal, compus din trăsăturile proprii.

*Un curaj totodată violent şi discret, aidoma

clipirii din ochi în faţa unei lumini puternice.*

Există răni consolatoare, datorită durateilor. În special cele pe viaţă. Bunăoară solitudinea.

*Păcatul curiozităţii: indiscreţia. Virtutea

curiozităţii: cultura.*

Pasiunea egalităţii este o pasiune apizmei” (Nikolai Berdiaev).

*

N

Teribilul parazitism al operelor pe pieleaNeantului.

„Ce este geniul,

împlin

.

„

A construi un personaj este

„

Somnul: un vertij al increatului.

GheorgheGRIGURCU

aforisme

„A trăit din imposibil”

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

23

eminesciana

(În ediţiile Christianei Zarifopol-Illias apărutela Iaşi, Editura Polirom, 2000)

Christiana Zarifopol-Illias se întreabă încele două ediţii ale sale pe ce mă întemeiam cândsusţin că ,,în condiţiile în care corespondenţa luiEminescu cu Veronica Micle s-ar fi păstrat înîntregime, ea ar fi însemnat cel mare număr descrisori adresat unei singure persoane”.

tipărită la Editura Academiei Ro, la această problemă de mai

multe ori (p. 77, 92, 93, 129).

Christiana Zarifopol-Illias ţine să precizezeîn prezentarea ediţiei sale

, tipărită la Iaşică „Ediţia academică

(volumul XVI de opere) n-a schimbat radical acestscenariu al unei poveşti de iubire dintre doi tinerinefericiţi de la sfârşitul secolului al XIX-lea” (p. 5).În ediţia ,formatul mic, tipărită la Iaşi, în 2000 şi tot laEditura Polirom, editoarea adaugă la sfârşitul ei osecţiune , în care reproduce dincomentariile a şase participanţi la lansarea ediţieimari la Iaşi iunie 2000. Zigu Ornea încheia cuprecizarea că a „lucrat pe caietele eminesciene de laB.A.R.”. Nu-mi amintesc să ne fi întâlnit între 1973şi 1989 cu manuscrisele luiEminescu în pregătirea celor 10 volume din ediţiaacademică eminesciană, după cele 6 volumepublicate de Perpessicius între 1938 şi 1963. Dupăîncheierea ediţiei academice şi xeroxarea caietelor,manuscrisele sunt trecute în fondul special şi nu semai pot consulta.

Dintre participanţii la lansarea volumuluila Iaşi în

,,

,

În cartea mea,mâne, în 2013,

trimit, enumerativ

Revin aici cu texte explicative.

,

, laEditura Polirom, în 2000,

, în 15

, când m-am ocupat

,

,

Eminescu în ediţii integrale

Dulcea mea Doamnă /Eminul meu iubit. Corespondenţă inedită MihaiEminescu – Veron

mea Doamnă / Eminul meu iubit

În loc de postfaţă

oamnă / Eminul meu iubit

,

ica Micle

Dulcea

Dulcea mea D

15 iunie 2000, prezintă pentru noi o importanţăaparte poziţia care arată cănu este o întâmplare obişnuită ca o corespondenţăpublicată în România să fie trecută peste Ocean şisă apară în America în condiţii excepţionale (p.269).Am reprodus şi noi în ediţia academică

un mare număr de scrisori şi documente, darreproducerile sunt ilizibile. După acest eşec – să nuspunem şi mai rău – şi după apariţia ediţiei

nu am repetatîncercarea nereuşită din 1989 şi în noua mea ediţie

în 11 volume, tipărită la EdituraMedicală Naţional în 2010–

tiana Zarifopol-Illias se întreabă încele două ediţii a corespondenţei lui Eminescu c

mă întemeiam cândsusţin în primul volum din cele cinci din 1997 acorespondenţei Eminescu – Veronica Micle. Măîntemeiam când susţin: „în condiţiile în carecorespondenţa lui Mihai Eminescu cu VeronicaMicle s-ar fi păstrat în întregime, ea ar fi însemnatcel mai mare număr de scrisor

, prefaţă,notă asupra ediţiei şi comentarii de Dimitrie

faţă de Lucian Chişu, Bucureşti,Editura Muzeului Lpe conferinţa lui Eduard Gruber. Valeria, fiica maimare a Veronicăi Micle, cântăreaţă celebră, trăia înstrăinătate, se întoarce la Iaşi, unde trăia Virginia,fiica mai mică, reţine scrisorile cu însemnări şiintervenţii ale mamei sale. Sunt scrisorile pe care leeditează Christiana Zarifopol-Illias în cele douăediţiitipărite la Iaşi

în ediţia Eduard Gruber,, cu explicaţiile necesare (Ediţie întocmită

de Doina Rizea, Introducere de Nicolae Georgescucu o biografie a lui Eduard Gruber de ArturGorovei, Bucureşti, Editur Floarea Albastră

Christiana Zarifopol-Illias arată în celedouă ediţii ale sale că nu se schimbă „radical” –cum am arătat mai sus – „scenariul unei iubirinefericite a doi tineri”, dar corespondenţa pe care otipăreşte vine cu informaţii de istorie literară deprim ordin care schimbă tot ce ştiam de maiînainte. Se încetăţenise opinia că Maiorescu aîntocmit ediţia poeziilor lui Eminescu, tipărită în

lui Ion Bogdan Lefter,

,2011.

Chrisu

Veronica Micle (p. 5, 6) pe ce

i adresat unei singurepersoane” (

Vatamaniuc, postiteraturii Române, 1897, p. II),

,, la Editura Polirom, în 2000.

Scrisorile lui Mihai Eminescu – Veronica Miclesunt publicate

,

a ,, ”,2006, p. 15–18).

,

OpereXVI

meu iubit

Eminescu, Opere

Dulceamea Doamnă / Eminul

Eminescu în corespondenţă

Dulcea mea Doamnă / Eminul meu iubit

Stil şigândire

CorespondenţaEminescu – Veronica Micle

DimitrieVATAMANIUCB

UC

OV

INA

LIT

ER

ARĂ

24

eminesciana

1883, după propria sa voinţă şi retipărită succesivcu mici completări: „Titus îmi propune citim încele două ediţii ale Christianei Zarifopol-Illias – să-

versurile ş

şi Vai Nuţi, ce greşeli de ritm şirimă, câte nonsensuri, ce cuvinte stranii! E oare cuputinţă a le corija a face ceva din ele? Măidar în sfârşit, să cercăm

Scrisoarea este datată: 8 februarie 1882,anul este adăugat de Veronica Micle, cu cernealăvioletă (p. 88, 110).

Eminescu îşi prezintă critic în 1882, dupăun deceniu, activitatea sa creatoare din 1870–1871.

Nu intră în discuţie activitatea saprofesională şi nici publicistica.

Explicaţia o va da, cum arătăm mai departe,Constantin Noica.

Ediţiile Christianei Zarifopol-Illias vin şicu alte informaţii de istorie literară

scu căapelează la Veronica Micle să fie intermediarul săuîn modificări în poezia sa la publicarea în

. „Dacă vei da versurile melesă se publice în – îi scrie EminescuVeronicăi Micle în 10 martie 1880 – te rog săcorij mamă, dulce mamă

Salcâmii-şi scutură floarea detoamnă şi vânt Se scutură salcâmii detoamnă şi de vânt

şi al revistei hotărăştesă-l invite pe Constantin Noica să patroneze

activitatea mea şi a lui Gherasim Pintea caredescifram textele româneşti şi germane dinmanuscrisele lui Eminescu şi le publicam în

. Constantin Noica a acceptatinvitaţia, dar a propus să fie invitată la reuniuneanoastră şi Mariana Petrescu, profesoară laUniversitatea din Sibiu, căreia Constantin Noica i-aîncredinţat două manuscrise xeroxate să descifrezetextele germane. Ele s-au publicat în revista

în condiţii excelente. Publicarea lora fost sistată, din motive pe care nu este locul să leamintim aici şi Mariana Petrescu a venit lareuniunea noastră cu textul pe care nu apucase să-l

–

mi editez i am luat de la el volumul1870–1871 din «Convorbiri», unde stau

.

, nu cred,”.

,

, care nu pot fitrecute cu vederea. Îl vedem pe Emine

,,Convorbiri literare”«Convorbiri»

ezi strofa întâia astfel: 6 ,, ”etc. În loc de: «

» vei pune «»” (

, p. 112, 73).Alexandru Oprea, succesorul lui

Perpessicius la conducerea Muzeului LiteraturiiRomâne ,,Manuscriptum” , în1982,

,

,,Manuscriptum”

,

„Transilvania”

Venere şiMadona

Dulcea mea Doamnă / Eminulmeu iubit

Epigonii

publice în revista sibiană.Alexandru Oprea deschide primul număr al

revistei „Manuscriptum” pe 1982 cu un enunţ

după care publică prezentareasa

, ca să vină Constantin Noica cudemonstraţia sa potrivit căreia activitateacreatoare a lui Eminescu aparţine epocii studiilorsale în străinătate. Transcriem începutul şi sfârşituldin acest text fundamental chideexpunerea sa: „Fie că se poate înţelege sau rămâneceva dincolo de înţelesurile noastre critice – aratăConstantin Noica – acesta e faptul: totul se petreceînlăuntrul a 15 ani. Formaţia şi creaţia lui Eminescuîntre cei 18 şi 30 de ani ai lui, după care vinenoaptea lungă de şase ani, după care vine uimireanoastră, lungă probabil cât anii limbii lui

Constantin Noica arată, în continuare, că încei zece ani de l din străinătate,Eminescu şi-a irosit viaţa, cu slujbele: director debibliotecă, revizor şcolar, redactor la „Curierul deIaşi” şi la „Timpul”.

„Atunci cât rămân – încheie ConstantinNoica demonstraţia sa – din cei 15 ani? Rămân cahotărâtori cei cinci ani de străinătate, când poetulînvaţă din limbi străine şi în limba ţării sale scriecum voia Cantemir. Tot ce a făcut şi a scris apoi îşiare obârşia în aceşti cinci ani. Fără ei, poetul nu ar fifost Poetul, conştiinţa adâncit românească n-ar fifost conştiinţa noastră mai bună, iar Pedagogulnaţiunii – aşa cum ar putea să fie, dacă l-am aveatoţi sub ochi în manuscrisele sale facsimilate – arsta înaintea noastră, astăzi şi poate mâine, ca unneîncetat îndemn de a face din cultură pâineanoastră cea de toate zilele

Constantin Noica vine să confirme poziţialui Eminescu expusă în scrisoarea către VeronicaMicle din 8 februarie 1882, reprodusă mai sus,potrivit căreia nu-şi mai putea retrăi momentul dinactivitatea creatoare în poezie din epoca studenţieiîn străinătate.

Alexandru Oprea prezintă reuniuneanoastră ştiinţifică într-o secţiune separată dinrevista „Manuscriptum”.

fruntea primelor două pagini,,ETERNII NOŞTRI PĂZITORI AI SOLULUI

Eternii noştri păzitori a solului veşnic

M. Eminescu „o obligaţie nu numai ştiinţifică cişi morală”

i , cules culitere mari de tipar,

,

,

, cu care des

”.

a întoarcerea

”.

(„Manuscriptum”, anulIII, nr. 1 [ianuarie – iunie] 1982). Deschide cu literemari de tipar în

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

25

eminesciana

VEŞNIC sub care trece studiul său, cu continuareîn pagina următoare urmează prima parte ademonstraţiei lui Constantin Noica, culeasă culitere mari şi subliniere

în paginile următoare (pUrmează intervenţiile noastre, participanţii

la dezbaterea ştiinţifică: Mariana Petrescu cuultimele pagini din manuscrisul 2287 pe care nuapucă să le publice în „Transilvania”,

n şi

, texte în germană cu traducere în românădin manuscrisul 2280 (p. 17–

,texte în română descifrate şi transcr

Constantin Noica propunea să fie xeroxatetoate caietele lui Eminescu spre „a face din culturăpâinea noastră cea de toate zilele”. AcademicianulEugen Simion duce la îndeplinire acest deziderat alculturii române.

Ediţiile Christianei Zarifopol-Illias neobligă să regândim dialogul epistolar MihaiEminescu – Veronica Micle şi în contextul vieţiip o l i t i c e , s o c i a l e ş ieconomice din vremea lor.

Ş t e f a n M i c l e ,p r o f e s o r ş i r e c t o r l aUniversitatea din Iaşi nu-şir eg l emen tează ju r id i cdreptur i le sale p

u s ă î nserviciul statului român şi nuse ocupă înainte de încetareadin viaţă depensia de urmaş pentruVeronica Micle, soţia sa.

Ediţiile ChristianeiZarifopol-Illias se deschid cupr ima scr isoare a lu iEminescu la încetarea dinviaţă a soţului ei, scrisoaredatată 10 august 1879, cuadnotări făcu

atareadupă calendarul vechi.Eminescu se angajează să-iofere sprijinul său în „toate

”,(8–9);

, din care am reprodus maisus, cu continuare . 9,10–11).

,

(p. 12–16). Text germatraducere, Gherasim Pintea;

23); D. Vatamaniuc,

ise dinmanuscrisul 2264 (p. 24–30).

entrua c t i v i t a t e a d e p

,, în 4 august 1879,

te de VeronicaMicle (p. 16, 20–21), d

Însemnăridespre istoria filozofiei

Însemnări desprefilozofie

Chestiunea Dunării şi suveranitatea naţională

neajunsurile pe care neapă eîntâmpina”. În scrisoarea următoare o informeazăde demersurile sale pentru prezentarea unei„suplici” către oamenii politici. Din scrisoareacătre Veronica Micle datată Bucureşti, 23octombrie 1879, aflăm că a trimis „suplică” cătreCamera Deputaţilor, care trece prin mâinile luiGheorghe Chiţu, Petre Carp, Mihail Kogălniceanu(p. 31, 30). O informa pe Veronica Micle în 5martie 1880, că „suplica” stă în CameraDeputaţilor care era ocupată cu alte probleme (p.103, 70).

să fieascultată de oamenii politici. Făcuse din „Timpul”,pe care îl conducea, organul de presă, în care duceacampania împotriva oamenilor politici

cât şi conservatori.către Veronica

Micle, din 17 marti aflăm că îi propune să-itrimită o nouă solicitare lui Gheorghe Chiţu, cuautoritate politică, să rezolve solicitarea sa, „poates-ar face şi minunea aceasta”, a primirii pensiei

Eminescu nu mai avea nicio speranţă că vaprimi un răspuns favorabil îndemersurile sale repetate şinici în solicitările partenereisale de dialog epistolar.

Eminescu deplângesituaţia în care se găseaVeronica Micle „Mi-e milă –o consolează în scrisoareadin 26 martie 1882 – mi-etare milă de tine” (p. 253,135). O mai informează înscrisoare că un Costinescudin Giurgiu, despre care ama

cu care VeronicaMicle întreţinea relaţii închestiuni băneşti că trecusedin nou pe la el şi îi trimitea„complimente”.

Acum hotărăsc ,împreună, să vină în sprijinulVeronicăi Micle. Eminescuse deplasează la Giurgiu,cum aflăm din scrisoarea lui

rat vei fi având a l

,

,

,

Eminescu nu era personalitatea care

, atâtliberali,

Din scrisoarea lui Eminescue 1882,

(p.235, 128).

.

i fost vorba în acestescrisori,

,

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

eminesciana

26

Eminescu către Veronica Micle din 4 iunie 1882,este găzduit de Costinescu şi încheie un contract deîmprumut de 600 de franci, sumă mare, din careprimeşte 200 de franci (p. 284, 150). Din altăscrisoare către Veronica Micle de la sfârşitul luiiunie 1882, aflăm că Eminescu se angajează să-şiplătească datoria sa către Costinescu „în şase luni”(p. 311, 163).

Eminescu o informează pe Veronicaîn scrisoarea de la sfârşitul lui iulie 1882 că îitrimite o sută de franci (p. 329, 171). Aflăm dinscrisorile către Veronica Micle din 12 august 1882şi 15 august 1882 că îi tr

eronicăi Micle, înscrisoarea din urmă imputarea că trimitea versurila „Literatorul” o foaie care „mă batjocoreşte pemine, una la mână, o foaie rău scrisă ale căreicoloane nu te onorează nici pe tine, două la mână”

se consideră ofensată, cum sevede din scrisorile următoare şi Eminescu caută sărestabilească bunele raporturi cu partenera sa dedialog epistolar. Îi trimite

cu mai face o încercare pentrurestabilirea bunelor raporturi dintre ei şi îi trimite,după o lungă întrerupere în corespondenţa saprivitoare la sprijinul bănesc abia în octombrie1882, încă 60

înspital când îi trimite 40 de franci din datoria ce oavea la Costinescu, fără nicio altă explicaţie.

Ultima scrisoare a lui Eminescu cătreVeronica este din 16 februarie 1883

ecătre amicul nostru comun” (p. 305, 195).

Eminescu i se adresează Veronicăi Micleprotocolar „Doamna mea şi generoasă amică” cuscuza „pentru supărarea ce vă cauzează şi v-a cauzat”.

Se desprinde şi de aici că raporturile luiEminescu şi Veronica Micl şi cu Costinescu dinGiurgiu ar merita şi o cercetare separată.

Corespondenţa publicată de ChristianaZarifopol-Illias ne obligă să reexaminăm şi opiniacare s-a încetăţenit, potrivit căreia căsătoria luiEminescu cu Veronica Micle nu s-a realizat datorităintervenţiei lu că ea,

,

Micle,,

,, imite câte 50 de franci (p.

342–177, 345, 179).Eminescu îi face V

,,

,

(342–177, 345–179).Veronica Micle

,

, în august 1882, 50 defranci, cu scuzele cuvenite pentru comportarea sa(p. 348, 180).

Emines

,de lei noi (p. 377, 191).

Eminescu se afla, în 14 ianuarie 1883,

, când îi trimite 50de lei noi „pentru achitarea îndatoririi contractat

,

e

i Maiorescu, care nu putea uita

elevă la Şcoala centrală din Iaşi, s-a prezentat camartoră în procesul său de imoralitate.

Din scrisorile publicate de ChristianaZarifopol-Illias se desprinde că Eminescu nu sehotăra să facă acest pas pentru că nu-i putea asigura,în situaţia sa, o viaţă cum a avut în căsătoria cuŞtefan Micle, profesor şi rector la una dintre celemai importante universităţi din ţară.

Veronica Micle, supărată că Eminescuamâna să-i dea un răspuns privind căsătoria lor, îiadresează de la Iaşi, în 27 martie 1880, o scrisoareultimativă. „Şi te întreb acum pe tine mai seriosdecât nicicând” – i se adresează Veronica Micle„Scumpul meu Eminescu – tu care spunându-mi cămă iubeşti m-ai făcut să sufăr amar o iarnăîntreagă, încât sufletul mi-i bolnav – te întreb şi terog să-mi răspunzi face-mă-vei fericită, adecă să neînţelegem, eu înţeleg în aceea să fiu lângă tine, înfine să fiu a ta” (p. 456, 227).

Eminescu îi răspunde Veronicăi Micle abiaîn 4 aprilie 1880. „Încă o dată – nu poate fi vorba detine – o asigură Eminescu. Din momentul în care arexista o perspectivă oarecare – fie pensia, fie oasigurare mai temeinică a sorţii mele – de a creştecuviincios pe cei doi copii şi a îngriji de casa ta, numai e nicio piedică pentru unirea noastră oficială”(p. 132, 83–84).

Veronica Micle nu este mulţumită de acestrăspuns şi Eminescu îi restituie scrisorile pr

ă declar liberă de oricelegătură” crisorile din 28 aprilie 1880 şi 3 ma

Veronica Micle notează cu cerneală violetăpe scrisoarea lui Eminescu din 4 aprilie 1880, cucare ne-am ocupat mai sus „Aici a încetat de a-miscrie şi ne-am certat rău. Am rămas certaţi de la 9aprilie 1880 până la 23 decembrie 1881, când amvenit la Bucureşti la [H]otel „Regal” şi m-amîntâlnit cu el la cameră. Veronica Micle”

Scrisorile din ediţiile Christianei Zarifopol-Illias ne pun sub ochi, nouă luiMihai Eminescu şi Veronica Micle înscris într-o iubire când afectuoasă, cândameninţătoare, prevestitoare de furtună.

Mă gândesc, adesea, că se vor găsimijloacele tehnice, într-un timp imprevizibil, să fiecaptate din Univers şi vocile lor, care călătorescasemeni luminii stelei „în depărtări albastre”.

,,

,

imite dela ea cu precizarea: „V

– s i1880 (p. 149–150, 155–156, 92–93).

:

.

contemporanii, dialogul lor

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

27

Î ţă ă ăă

ţţ

ăăţ ă

ş ă ă

ă ăă

ş ă ă şş ă

Î ăţ ăţ ţ

ă ă şţ ă ă

„“ ă

ăă ă ă ă ş ă

ţă

ă ă

n momentul de fa s-ar p rea c oameniiau mai mult nevoie de Shakespeare decît deMolière. Cel pu in aceasta a fost impresia mea laedi ia de anul acesta a festivalul de la Avignon.Altfel spus, publicul este mai interesat de dramedecît de comedii. S fie oare acesta un reflex alactualit ii, al tensiunilor din societatea francez ?Unii critici i-au pus aceste întreb ri constatînd cîn programul oficial al Festivalului mareledramaturg englez William Shakespeare figura cutrei piese, iar marele dramaturg francez Molière nuera deloc prezent.

Nu încape nici o îndoial c Shakespeare estecontemporanul nostru. Lumea descris de el, cupasiunile i cu dramele ei, cu tr d rile i cu orbirile ei,este i lumea de ast zi. Altfel nu se poate explica de cepublicul a luat cu asalt teatrele în care au fost montatecele trei piese de Shakespeare laAvignon.

n ziua în care am v zut eu „Richard alIII-lea”, cel pu in o sut cincizeci de oameni seînghesuiau în fa a Operei din Avignon, în speran ac vor putea g si un bilet în plus. i nu pot uita cumse agita în fa a teatrului o tîn r femeie cu un foaiede hîrtie pe care scrisese Mon royaume pour uneplace (adic „Regatul meu pentru un loc”) – aluziela celebra replic a lui Richard al III-lea cînd, înfrîntpe cîmpul de b t lie vrea s fug i strig „Un regatpentru un cal!”. Greu de spus ce în elegeaspectatoarea prin „regatul ei” pe care voia s -l deaîn schimbul unui bilet în plus, dar era oricum foartenefericit c nu putea vedea spectacolul.

Shakespeare este autorul cel mai jucat însecþiunea oficialǎ a Festivalului de la Avignon. In1947, cînd regizorul Jean Villar a lansat festivalul,în curtea de onoare a Palatului Papal s-a jucat tot„Richard al III-lea”. De atunci, au avut loc 20 demontǎri cu piesele lui Shakespeare în acest loc

magic, curtea palatului papal, care îi obligǎ peregizori la multǎ inventivitate.

Regizorul german Thomas Ostermeier, care asemnat la Avignon montarea cu „Richard al III-lea”,spune urm toarele: „Societatea descris deShakespeare în aceastǎ piesǎ se îndreaptǎ în modinevitabil spre anarhie i haos. Orice epocmonstruoasǎ d na tere la mon tri. Este cazul i cuepoca noastrǎ, care l-a podus pe norvegianul AndersBreivik”. (Reamintesc cǎ acest fanatic a ucis 69 depersoane, cu o armǎ automatǎ, în iulie 2011, pe o insuldin Norvegia, pretextînd c în felul acesta denun a…multiculturalismul).

Thomas Ostermeier consider c Richard alIII-lea ne invitǎ la o lecturǎ mai aprofundatǎ a ceeace se întîmplǎ în Siria, în Irak, la Guantanamo, înFran a unde cre te antisemitismul, în Germaniaunde ia amploare xenofobia i în Mediterana undeare loc o veritabilã dram a imigra iei. Citez din cespune regizorul german: „Peste tot barbaria cî tigǎteren. Certitudinile noastre sunt pe cale de adispǎrea, inclusiv în privin a unor subiecte comuneprecum dragostea, rela iile bǎrbat-femeie, banii i,bineîn eles, puterea. Shakespeare demonstreazǎ cǎputerea îl subjugǎ pe om, dar cǎ acesta nu poate sǎrenun a la ideea de stat pentru cǎ altfel se scufundǎîn anarhie. Shakespeare îndrǎzne te sǎ abordezeaceste probleme pe care societǎ ile noastre nu aucurajul sǎ le înfrunte”.

Sa împlin

a aufost

lumea l-aomagiat „festival în festival”

„festivalulparalel”.

„Avignon OFF – cel mai mareteatru din lume”.

ă ă

ş ăă ş ş ş

ăă ţ

ă ă

ţ şş

ă ţş

ţţ ş

ţ

ţş

ţ

ecţiunea neoficială a festivalului, aşanumitul OFF, it 50 de ani de existenţă. Uniispun că e este o junglă întrucît, iată, anul acesta

1336 de spectacole programate în OFF între 4 şi26 iulie. Numai cine ajunge aici la Avigon şi vedeoraşul tapetat cu afişe înţelege ce luptă, ce competiţie,ce colcăială teatrală este OFF-ul. Toată

pe iniţiatorul acestui ,regizorul André Benedetto, decedat în 2009, care aavut în 1963 curajul să propună un spectacol în paralelcu festivalul oficial. El a fost imitat şi de altecompanii, dar multă vreme acest demers contestatarnici nu a avut un nume special, i se spunea

Abia în 1970 un jurnalist de la revista LeNouvel Observateur a utilizat această sintagmă, OFF,care s-a fixat. Iar astăzi, pe afişul secţiunii, putem citiaceste cuvinte tonice:

Festivalul de laAvignon 2015 –

note frugale

MateiVI NIECŞ

apeiron

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

28

apeiron

Cantitativ, fără îndoială, avem de-a face cuceva monstruos. Peste o mie de companii sunt încompetiţie şi încearcă să atragă un public destul deexigent. Pentru trupele care vin să joace în OFFinvestiţia este enormă. O tranşă orară într-un teatrupoate costa între 2000 şi 15 000 de euro. Totuldepinde de cum este echipat teatrul respectiv, delocul în care este situat, de numărul de

, chiar de faima sa. O companiedispusă să joace la ora 10 dimineaţa într-un micteatru de 50 de locuri (şireuşeşte să scape cu 2000 de euro pentru treisăptămîni de reprezentaţii. Companiile prez

ticate cu mai mulţi actori şicare au nevoie de o scenă mai mare, dacă închiriazăo tranşă orară într-un teatru , nuscapă fără 15 000 de euro.

În medie, o companie de teatru, ca să poatăveni la Avignon, cheltuieşte 24 436 de euro în treisăptămîni de festival şi recuperează

. Fără un sprijin regional saudepartamental devine deci imposibilă aceastăexperienţă. Ea rămîne însă esenţială pentrucompanii, întrucît la Avignon vin… programatorii.Anul trecut, scrie tot Agenţia France Presse, auvenit 1459 de directori de teatre şi de case de culturăca să cumpere spectacole din acest tîrg teatral, dinacest supermarket de creaţii care este festivalul delaAvignon secţiunea OFF.

Unele teatre din OFF au o reputaţie extremde solidă şi îşi permit să facă o selecţie serioasă cîndîşi programează spectacolele în iulie. Toată lumeaştie aici ce reprezintă locuri precum

“ )(Teatrul Cîinele care fumează) sau „

“ţionează în veritabile

monumente istorice. Este cazul cu Théâtre desHalles care s-a instalat în ruinele unei fostemănăstiri. Iar directorul teatrului, Alain Timar,povesteşte cu mîndrie că acel loc, maiprecis în biserica mănăstirii, din care nu au mairămas decît nişte bolţi, a văzut-o pentru prima datăFrancesco Petrarca pe Laura. Marele poet italianurma apoi să marcheze întreaga literatură italiană şiuniversală cu vibraţiile acestei iubiri. Iar totul seîntîmpla în 1327 cîndAvignon era oraş pontifical şi

spectatori pecare îl poate primi

nu tocmai foarte cunoscut)

entîndspectacole mai sofis

cu mai mult renume

15 826 de euro(date oficiale)

„Théâtre desHalles (Teatrul Halelor , „Théâtre le Chien quifume” TheâtreLe Chêne Noir (Teatrul Stejarul Negru). Uneledintre aceste teatre func

în exact

,

sediu al papilor.ţ

şţ ş ş

ţş ş

ă

ş ă

ăş ş ş

ş ă

ă

“ Platon pune într-adevăr multeprobleme surprinzǎtoare, cum ar fi aceea dacǎ estesuficient ca o societate sǎ dispunǎ de legi bunepentru ca justiţia sǎ poatǎ funcţiona. De fapt, ce estejustiţia, ce este

întrebări

Festivalul interna ional de teatru de laAvignon este un loc de confruntare artisticǎ, dar iun forum de discu ii politice i culturale, precum ide experimente socio-culturale. Cele douǎ sec iuni,cea oficialǎ i cea neoficialǎ, se împletesc i secompleteazǎ de fapt, atr gînd împreunǎ cam unmilion de spectatori în cursul lunii iulie.

Anul acesta a avut un mare succesorganizarea unor lecturi publice din… Platon. Eles-au derulat în fiecare zi, la prînz, într-o frumoasǎgrǎdinǎ de platani i m slini (jardin Ceccano).Publicului i s-a propus un foileton filozoficorchestrat Alain Badiou, ast zi în vîrstǎ de 78 deani, i el filozof, dramaturg i romancier (dar i fostmaoist). El a dispus de complicitatea mai multorregizori i actori, iar în interviurile sale explicfaptul cǎ Platon, celebrul filozof grec nǎscut laAtena cu 400 de ani înaintea erei noastre, r mîne cîtse poate de actual cu dialogurile sale, printre care„Republica .

o societate idealǎ? se întreabǎ Platonîn dialogul sǎu, care pot hrǎni încǎ, dupǎ2500 de ani, dezabterea în legǎturǎ cu o altǎîntrebare: cum ar trebui sǎ fie Republica secoluluial XXI-lea?

Olivier Py, directorul festivalului, a pusaceastã a 69-a edi ie sub semnul unei teme dereflecþie formulatã astfel: „Je suis l'autre” (Eusunt cel lalt). Ecoul atentatelor comise înFran a la începutul acestui an este evident înalegerea acestei sintagme, de altfel Olivier Py ospune în nota sa din caietul program: „A fostnecesar tragedia din luna ianuarie pentru caclasa politic s ajung la concluzia c educa iai cultura sunt speran a Fran ei”. Olivier Py a

fost întotdeauna un militant, iar acum î ipropune de fapt s creeze prin acest festival acel„pod” care lipse te uneori în societateafrancez , între cei care au r d cini în Fran a icei sosi i recent pe teritoriul Hexagonului.Personal simt cã Olivier Py se pozi ioneaz iîntr-o not polemicã fa de sloganul cu care aumanifestat împotriva terorismului patru

ţ

ăţ

ăă ă ă ă ţ

ş ţ ţş

ăş

ă ă ă ţ şţ

ţ ă şă ţă

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

29

apeiron

milioane de francezi pe data de 11 ianuarie. Laora aceea manifestan ii au arborat sloganul „Jesuis Charlie” (Eu sunt Charlie), pentru a- iexprima sprijinul i simpatia fa de redac iadecimatã a publica iei satirice Charlie Hebdo.Olivier Py consider îns c în prezent este multmai urgent s -l în elegem pe „cel lalt”, pestrãinul care vine i se instaleaz în Europa înc utare de azil politic sau pur i simplu înc utare de o via mai bun . Olivier Py, care nui-a ascuns niciodat homosexualitatea i a

luptat continuu împotriva discrimin riihomosexualilor, se dore te un ap t tor alminorit ilor în general, un avocat altoleran ei i al fraternitã ii. Elanul s u este f rîndoial extrem de generos, dar unii i-ar putearepro a un anumit angelism. Pentru cã mareaproblemã este acum în Fran a mai degrabrefuzul unora dintre fiii ei de a accepta valoriledemocra iei i ale Republicii.

De notat c regiunea Avignon este una încare extrema dreapt a înregistrat rezultaterecord la ultimile alegeri.

Pentru Olivier Py este urgent ca prinactul culturii s se instaureze un moment de„pace”, de reflec ie.

ţş

ş ţă ţţă ă ă

ă ţ ăş ă

ă şă ţă ă

ş ă şă

ş ă ăăţ

ţ ş ţ ă ă ăă

şţ ă

ţ şă

ă

ăţ Iat i explica ia mai detaliat

a lui Olivier Py pentru formula „Je suis l'autre”: „Ate considera este o atitudine care constituiebaza culturii. Pentru mine în orice caz aceasta estebaza culturii. O cultur

Ceea cepe

. Trebuie -l primim pe c. gîndesc

sunt. Unii

destabilizeze economia e urefuz acest discurs. i

au at

”Am savurat anul acesta, la Avignon, un

spectacol de limbaj semnat de Valère Novarina, cutitlul „Le vivier des mots”

ă ş ţ ă

ă cu adevărat interesantădepăşeşte naţionalul, depăşeşte nivelul de clan şimerge spre universal. este adevărat şi lanivel politic. Trebuie să-l primim în casă

să elălalt pentru căeste celălalt, dar şi pentru că el este Măla aceşti imigranţi pierduţi în Mediterana,

spun că nu trebuie să-i primim, că s-arputea să uropeană. E

însă Ştiu doar că părinţi mei,bunicii mei erau pescari napolitani care au fugit demizerie pe o barcă şi căut refugiu în Franţa.Deci eu sunt celălalt, a fi mediteranean înseamnă afi celălalt.Afi om de cultură înseamnă a fi celălalt.

. Nu este uşor de tradusîn româneşte cuvîntul „vivier" în sens metaforic.

celălalt

elălalt

ceilalţi

ceu

ei

În franceză înseamnă, printre altele,bazinul unde sunt ţinuţi peştii vii… Iar eu aş fiaproape tentat să transform substantivul în verb şisă prin „Locul unde băltesccuvintele“. Ş

dezmembrării,disecării limbajului. El este omul capabil săinventeze cuvinte, să scormonească în labirintulsensurilor şi să propună sonorităţi şi semnificaţiinebănuite. Ceea ce propune el este un joc dar înacelaşi timp putem să ne punem întrebări înlegătură cu limi

Oare nu suntem noi, oamenii, în situaţia dea gîndi lumea fără să avem suficiente concepte? Şioare nu reuşesc scriitori precum Val

uceşte şi le răsuceşte, le toacă şi de recompune, ledistilează şi le reinventează?

Apreciat în Franţa, Val

şivioiciune doar în limba franceză.

este o celebritate şi probabil că niciun alt autor în viaţă nu a fost montat mai des laAvignon. În ultimii 20 de ani el a avut zece pieseprezentate în secţiunea oficială a Festivalului,dintre care una chiar în curtea de onoare a Palatuluipapal. Unii îşi amintesc cum, în 1974, cînd a fostcreat un spectacol pe textele sale intitulat„Atelierul zburător“ (L'Atelier volant), ieşeau dinsală rînduri, rînduri de spectatori. Probabil şocaţide noutatea, de originalitatea scriitu Î

bătălie între spectatori pentru că la sfîrşitul uneicreaţii intitulată „Drame de vie“ jumătate de salăaplauda furtunos şi jumătate huiduia furtunos.

Anul acesta i s-a reproşat doarVivier des mots“ durează două ore şi

patruzeci de minute şi nu toată lumea rezist lapresiunea verbală a reprezentaţiei auasumat de fapt 2500 de personaje, de fapt tot atîteanume (sau porecle) dintr-o colecţie constituită de

, regiunea în care s-a născut. Pentru ceineiniţiaţi savoarea unora dintre aceste nume scapă,dar imposibil să nu vibrezi cînd ţi se an nţă apariţia

„vivier”

traduc acest titlul în

al al

tele limbajului.

nte, de la cuvinte chiar banale pe care les

Acum, la vîrstade 68 de ani, el

rii sale. n1986, tot la Avignon, el provocat aproape o„ ”

lungimeaspectacolului. „

a. Opt actori

Valère Novarina pornind de la amintirile sale dinSavoia

u

i aceasta întrucît Valère Novarina esteun specialist al demontării,

ère Novarna săinventeze noi concepte pornind de la celeexiste

ère Novarina vaavea întotdeauna însă o problemă cu traducerile. Obună parte din ce scrie el are sens, umor

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

30

unor personaje numite:

Femeia etalărilor

Actorii care asumă acest tip de spectacolsunt efectiv nişte eroi, nişte atleţi ai limbajului"cum îi numeşte un critic. Unul dintre ei mărturiseaîn presă că de fapt nici nu ştie ce spune, dar nucontează, teatrul lui Val

o materie, şi mai ales unspaţiu, iar în acest spaţiu există o fizică a fluidelor“.

Festivalul de la Avignon este şi o evadare alumii artistice din Paris, precum şi o „sărbătoare anebunilor“. Cu siguranţă că nu întîmplător, în 1947,un anume Jean Vilar, regizor de profesie născut elînsuşi pe malul Mediteranei, la S

ţă de Paris. Ceva a simţit elîn acel moment de după război, cînd oamenii aveaunevoie de o anumită formă de libertate, de mai multoxigen, de

În acea vară, Jean Villar a prezentat treispectacole laAvignon, dintre care unul în Curtea deonoare a Papilor. De atunci, în fiecare an numărulde spectacole şi de spectatori a crescut. Festivalul aînceput să atragă la Avignon publicul parizian.Sinteza dintre turism şi cultură a început să seînchege, ca o maioneză de casă bine pornită.

Maioneza a prins şi a crescut.Alte companiiau început să vină la Avignon an de an ca să-şiprezinte creaţiile în acelaşi timp cu programărileoficiale. În 1990, cînd am descoperit eu festivalul,în IN puteau fi văzute cam douăzeci de spectacoleiar în OFF cam trei sute. Ca să ajungă acum la 40 deevenimente în IN şi la 1336 de spectacole în OFFprezentate de 1071 de companii.

Unii compară festivalul cu o caracatiţă încontinuă creştere şi se declară înfricoşaţi. Inflaţiade spectacole, mai ales în OFF, trădează uneoriideea de sărbătoare a teatrului şi aduce an de an totmai multe sunete stridente, de chermezăcomercială. A venit în special dinspre lumea anglo-saxonă moda acelor

Festivalul a devenit şi un carnaval pentru

Jean du Oui-tout, la Femme àl'Etalage, l'Ange numérique, l'Enfant Plurimorbide.Altfel spus „Ion da la toate”, „ ”,„Îngerul numeric”, „Copilul plurimorbid”.

„

cuvintele sunt „

,

ère Novarina este o formăde sărbătoare verbală, de piraterie lingvistică, dedinamitare a limbajului. De altfel, în unele dintretextele sale teoretice, Valère Novarina spune căpentru el

ète, a pus piatra detemelie a acestei manifestări la Avignon, adică la740 de kilometri distan

mai mult soare.

stand-up commedy.

că mulţi artişti se produc în stradă. Parăzile celor omie de companii care vin anual în OFF transformăoraşul, în anumite momente, într-un insolit azil denebuni. Dar nu exista deja, în Europa Evuluimediu, o sărbătoare a nebunilor cînd toate valorilese inversau pentru o zi, sărbătoare care ea însăşi îşiavea rădăcinile în romane? Festivalulde la Avignon este prelungirea unei febrilităţinaturale a civilizaţiei europene. Excesul,extravaganţa, megalomania, lipsa de măsură,provocarea, ireverenţa, nu sunt de fapt ingredienteale Şi nu este demai bine de o sută de ani, starea de spirit cotidianăa culturii europene? Festivalul de la Avignon acrescut, s-a umflat, a luat chiar o tentămonstruoasă şi explozivă răspunzînd unor energiideja înscrise în codul genetic al creativităţiieuropene.

Cu totul specială mai este, la Avignon,integrarea lăcaşurilor de cult în aventura teatrală.Papii au transformat oraşul într-o constelaţie debiserici, de capele şi de abaţii. Revoluţia Francezăs-a abătut însă ca un uragan distrugător asupramultor locuri sfinte, începînd cu catedrala Notre-Dame de la Paris. Multe edificii care avuseseră odestinaţie sacră au devenit spitale, şcoli, locuinţe,depozite sau pur şi simplu au fost demolate pentrupiatra de construcţie. Aşa s-a întîmplat şi laAvignon unde multe astfel de spaţii au fost

Cînd a început însă să creascăfebrilitatea festivalieră, companiile de teatru încăutare de săli de joc au descoperit că fosteleedificii religioase răspundeau cu brio scopurilorlor: volume generoase, plafoane înalte, acusticăexcelentă, ornamente impresionante…

În 1967. un sublim chiostru aparţinînd uneiabaţii din secolul al XIV-lea transformat înteatru în aer liber capabil să primească 500 despectatori. După Palatul Papilor, acesta a fost aldoilea edificiu istoric în care s-a instalat secţiuneaIN a Festivalului.

a devenit unul dintre locuri celemai îndrăgite ale festivalului.

În 1971, un regizor şi militant deinstalat cu compania sa de

teatru în capela dezafectată Saint Catherine, situatăla doar cîţiva paşi de Palatului Papilor. ,

saturnaliile

spiritului avangarda,

descralizate.

Le Cloître de Carmes,Place de Carmes

european?

a fost

situat în

stînga penume Gérard Gelas s-a

De atunci

apeiron

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

31

apeiron

teatrul

agiu mai frumos adus unei mariiubiri decît transformarea locului de unde a izvorîtîntr-un teatru!

am fostinvitat pentru

locorul regional de teatru

la Biserica Celestinilor, de laTeatrul Capela Oratoriului la Teatrul CapelaVerbului Încarnat, de la Teatrul Capela

diferite motive din 1793 încoace au fostre

Le Chêne Noir

Théâtre des Halles

Place de Carmes.

sacru,

(Cloître Saint-Louis)

Notre-Damede la Conversion

a devenit un reper cultural aloraşului, pentru că el funcţionează pe toată durataanului, programînd spectacole variate, printre careşi unele de muzică.

Un alt loc de creaţie permanentă amenajatîntr-un fost lăcaş sacru este ,creat de regizorul Alain Timar în 1983. Spaţiulinvestit de compania sa ascunde lucruri fabuloase,în primul rînd o grădină avînd în mijlocul ei uncedru centenar la umbra căruia se ţin lecturi,precum şi vestigiile unei foste mănăstiri de maici.Locul este bîntuit de două fantome celebre aleliteraturii universale, de Petrarca şi de mareadragoste a vieţii sale, Laura. Marele poet şi umanistitalian a văzut-o de fapt pentru prima dată pe Laura,viitoarea sa căreia i-a dedicat versurinemuritoare, în dimineaţa zilei de 6 aprilie 1327 înbiserica Sainte-Claire care ţinea de respectivamănăstire. Ce om

Dacă la Paris există inconturnabilacatedrală Notre-Dame, la Avignon există un teatruNotre-Dame amenajat într-o capelă care purta dejaacest nume, edificiu din secolul al XIV-lea, situat ladoi paşi de

În primăvara anului 1991, cîndprima dată să-mi citesc eu însumi

cîteva piese la Avignon, am făcut-o tot într-un fostSala Tomasi în care fincţiona

conservat , şi care fusese defapt capela unui mănăstiri de maici.

Presupunînd că un amator de locuri sacredoreşte, la Avignon, să vadă numai spectacolegăzduite în foste capele, chiostruri, abaţii şibiserici, el îşi poate petrece toată perioadaFestivalului alergînd de la Capela Penitenţilor Albila Chiostrul Celestinilor, de la Chiostrul Sfîntul Ilie

la Abaţia de la Villeneuve-lez-Avignon… Pe scurt, cel puţin 20 de foste lăcaşuriale verbului sfînt au devenit lăcaşuri ale verbuluiprofan, ceea ce înseamnă că spaţii desacralizate din

sacralizate de artişti. Nici un alt oraş din lume nu

muză

se poate lăuda cu atîtea reconvertiri de foste locurireligioase în actuale locuri de artă, dacă ţinem contcă multe biserici şi dependinţe abaţiale au deve

ii de artă şi muzee…Oraşul Avignon a avut dintotdeauna un

raport special cu cuvîntul şi cu .Prezenţa papilor, timp de o sută de ani, în acestoraş, a fost o sursă abundentă decuvintele au inundat oraşul, s-au impregnat înziduri şi în caldarîm, în malurile Ronului şi în aer,în carnea intimă şi în alveolele sufleteşti ale cetăţii.Dacă am putea stoarce oraşele ca pe nişte prosoapeude, din oraşul Avignon s-ar scurge fără îndoialămai multe cuvinte decît din altele. Şi aceastapentru că la Avignon s-au rugat şi au rostit predici,s-au confesat şi s-au pocăit, au complotat şi auconversat, au făcut comentarii şi au bîrfit, aumurmurat şi au cîrtit, sub semnul Sfîntului Spirit,mii şi mii de guri, generaţii de guri avide să seexprime, straturi de guri larg deschise doritoare săse facă auzite. Şi ca nu cumva destinul oraşului,acela de a emite cuvinte, să se întrerupă, ca nucumva aceste guri să fie secerate de seceta verbală,festivalul a venit în prelungirea acestei tradiţii cucuvinte puse sub semnul Spiritului profan. Văzutdin această perspectivă, oraşul continuă să seîndoape cu cuvinte, să se impregneze de cuvinteleactorilor şi ale regizorilor, de cuvintele scriitorilorşi ale criticilor, de cuvintele spectatorilor carecomentează şi ale jurnaliştilor…

O gigantică fabrică de cuvinte a fost şi arămas acest oraş.

Cel puţin aşa l-am simţit eu, aşa l-amperceput şi probabil că n-aş fi efectuat timp de 25 deani pelerinaje la Avignon dacă nu m-ar fi atras prinacest verbal, şi printr-o anumităcapacitate de a inspira alte cuvinte. Iar cîteva dintrepiesele mele esenţiale sunt de fapt scrise laAvignonunde se află un loc magic baţia de la Villeneuve-les-Avignon ( transformată

u de rezidenţă pentru dramaturgi.

nitîntre timp galer

, mai precis în imediata sa proximitate, a

încentr

ceremonia verbală

emisii verbale,

magnetism

La Chartreuse)

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

32

La fel ca Tris

, ,

Alegând „imagi-ri, opunând

totalitarismului arta,va angaja în slujba luptei împotriva

nazismului. Conform celor relatate de Carol Iancu:„Î

”.

,

”. Cu toate acestea,

”, scriitorul avangardist

la Ilarie Voronca de caracterul pregnant

Nu cu mult

.

tan Tzara şi BenjaminFondane, ne relatează Lucian Boz într-o carte de-asa apărută în 1945, şi IlarieVoronca (n. 31 decembrie 1903, Brăila – m. 4aprilie 1946, Paris) a făcut parte din Rezistenţafranceză.

NAŢIUNEA”, eliberareatotală a fiinţei de orice constrânge

scriitorul avangardist născutla Brăila se

ncepe atunci pentru el o viaţă clandestină,refugiindu-se mai întâi la Marsilia (unde s-austabilit temporar numeroşi artişti şi scriitori evrei),apoi în împrejurimile localităţii Rodez.Angajamentul lui Ilarie Voronca în timpulocupaţiei naziste a Franţei s-a concretizat prinparticiparea sa la Rezistenţa franceză, făcând partedintr-un <maquis> în ţinutulAveyron

Poet al neliniştii, Ilarie Voronca vamărturisi prietenului său doctorul Saul (Paul)Axelrud, într-o scrisoare datată 24 septembrie1943, că se confruntă cu o stare de spirit nu tocmaibună, un anume – destul de grav – haos lăuntric, odisperare fără leac – deoarece, contrar opinieicurente, văd încă ani lungi de război şi de suferinţeîn faţa noastră el continuă săscrie şi să traducă.

În substanţa propriei anxietăţi existenţiale,pe deplin edificat de faptul că arta are „o misiune aorei sale îşi găseşteresursele pentru a merge mai departe şi, astfel, de ase salva din faţa istoriei. Din această perioadă sepoate vorbiumanist al creaţiei sale, însă fără a abandona întotalitate invenţia avangardistă. timpînainte de moarte îi va mărturisi lui Saşa Pană, într-oscrisoare, următoarele: „Idealul meu este să fiu dince în ce un poet înrolat ” Mai mult, încă din anii 30,

Franţa 1938-1944

1

2

3

„

Ilarie Voronca va scrie ,latura umanitaristă a poemelor sale fiind cât se poatede evidentă.

iscriitorului avangardist cu operă atât în limbaromână, cât şi în cea franceză, evidenţiază că:„<Angajamentul> poetic al lui Voronca se traduceprintr-o mulţime de versuri consacrate condiţieicelor umili, cum de exemplu în

el subliniază soarta dificilă a femeiicare-şi câştigă cu greu existenţa, a servitoarei, avânzătoarei sau a spălătoresei. De asemenea, în

), în carecopii sărmani <au mâini de bătrâni / nespălate,strânse pe o bucată de

) (1939), în carepoetul se identifică cu toţi aceia care nu au cunoscut<bogăţiile acestei lumi> Am locuit în cartierulsărac al oraşului/Camera ultimului dintre servitoriera mai luxoasă/ Decât a noastră. N-am ştiut nimicdespre bufetele somptuoase/ Unde splendorilepământului strălucesc în vitrine>

După cum se observă şi cum s-a şi spus dealtfel, poetul este un seismograf. Un vers dinamplul său poem sună astfel: „ dar ochii meise umplu de ceaţa evenimentelor” otalaîmbrăţişare a lumii” , de care vorbeşte Ion Pop încartea

provine „calea poeziei degeneroase elanuri umaniste, dominată de lirismulîncrederii într-un viitor imaginat ca noua <vârstă deaur>, spre care va evolua creaţia de limbă francezăa poetului”

Cum îl descrie şi Eugen Lovinescu, IlarieVoronca era „un suflet timid, nostalgic,sentimental”.Aşa înţelegem

către o lirică profund umanistă.propensiune

simpatetică către celălalt, o nevoie extraordinară decomuniune cu semenii săi, sunt elemente care auinfluenţat în timp inclusiv creaţia literară a autorului.Încă din 1929, Ilarie Voronca susţinea că trăirea sa, lafel ca şi a celor de o vârstă cu el, constă „în conştiinţadezastrului iremediabil, a relativităţii şi omenesculuioricărei întreprinderi, în certitudinea universaleiincertitudini” Slujind unui asemenea cult o viaţăîntreagă , traversând experienţa terifiantă arăzboiului, şi nu oricum, ci evreu fiind, scriitorul, penumele său real Eduard Marcus,

militante, directe, mărturisindu-şi încrederea

despre cei

Într-un articol dedicat memorie

se

(1937), unde

( -

pâine>“, sau în(

: <

“ .

. Din „t

,

.

în fapt turnura autoruluiavangardist Unsentiment acut de solidaritate, o

.

se va consacra uneipoezii

umiliţi şi obidiţi

fantomă

Frumuseţea acestei lumi

A scrie şi a fi: Ilarie Voronca şimetamorfozele poeziei

Pater Noster

L'apprenti fantôme Ucenicul

Beauté de cemonde

Ulise

4

5

6

7

8

Alexandru OvidiuVINTILĂ

Ilarie Voronca

reflux

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

33

reflux

în forţa sal . Luc Decaunes, un exegetal operei lui Ilarie Voronca, precizează căavangardistul „şi-a pus toată speranţa în bunătate,inseparabilă la el de dragoste” Mesajul pe careîl transmite poetul este unul de speranţă,îndemnându-ne să nu ne pierdem bucuria de a trăiÎşi dorea instaurarea în lume a „duhului sărbătorii”

plător manuscrisul terminat în ultimul săuan de viaţă a fost intitulat

. Dinpăcate, se pare că poezia nu l-a putut salva şi,

. Motivul?O decepţie sentimentală. Face o pasiune pentru oanume Rovena, pe care o întâlneşte la Bucureşti cuocazia unei călătorii efectuate în 1939. În 1946 cândreuşeşte să o aducă în Franţa îşi dă seama că a fostînşelat şi că în realitate această femeie nu îiîmpărtăşea dragostea. De la Carol Iancu aflăm că:„Poetul a fost înhumat la cimitirul din Pantin, iar ceacare s-a ocupat de toate formalităţile legate deînmormântare şi de punerea unui monument funerara fost Colomba Voronca, deşi cuplul nu mai locuiaîmpreună... Tot Colomba Voronca a fost aceea care asusţinut Premiul Ilarie Voronca, decernat anual, cuocazia Zilelor de Poezie din Rodez, unui manuscris

vatoare a iubirii

[t.n.].

.

.Nu întâm

( )

intempestiv, se sinucide pe 4 aprilie 1946

9

10

Mic manual de fericireperfectă Le petit manuel du parfait bonheur

de poezie inedit, premiu instituit în 1952 deAsociaţia Scriitorilor din Rouergue. ColombaVoronca a fost aceea care i-a încredinţat lui SaşaPană spre traducere manuscrisul acelui

apărut la Bucureşti în1973, şi tot ea a încurajat publicarea altor texteinedite. În Franţa, interesul pentru opera poetului acontinuat şi după dispariţia Colombei; printre altepublicaţii, merită să remarcăm importantul numărulspecial al revistei Plein Chant, realizat în 2004, deJean Pierre Begot”

mult după moartea neaşteptată a luiIlarie Voronca, în România, chiar într-o publicaţiedin oraşul natal al scriitorului, ziarul „Înainte”, s-ascris despre meritele incontestabile ale poeziei sale.

irîşi exprima punctul de vedere în felul următor:„Dacă poezia românească are, astăzi, o atmosferăozonificată, îi datoreşte lui Ilarie Voronca mult.Dacă au fost înlăturate cadavrele poetice şi o limbănouă circulă, monumentul recunoştinţei trebuieridicat lui” Şi asta pe bună dreptate întrucât IlarieVoronca este unul dintre numele grele aleavangardei româneşti, un autor care a reuşit sătraseze o nouă „gramatică” poeziei de la noi

Petit manueldu parfait bonheur, care a

.Nu

În articolul la care facem referire, Mihu Dragom

.

.

11

12

13

1.

2.

3. , Bucureşti,TracusArte, 2014, p.4.

5., Ediţia a II-a, Bucureşti, Cartea Românească, 2007, p.

2376.7.

8.9.

10.11.12.

, Bucureşti, Univers, 2005, p. 14713.

Carol Iancu,, în „Apostrof”, An XXII, nr.6 (253)/ 2011, de pe

http://www.revista-apostrof.ro/articole.php?id=1475, ,

în „Apostrof”, An XXII, nr.6 (253)/ 2011, de pehttp://www.revista-apostrof.ro/articole.php?id=1475

Ovidiu Morar,235

Carol Iancu,, în „Apostrof”, An XXII, nr.6 (253)/ 2011, de pe

http://www.revista-apostrof.ro/articole.php?id=1475Ion Pop,

, p. 176Ilarie Voronca, , în „unu”, 1929, nr. 16,

Ion Pop, , p. 11Ion Pop, , p. 11Luc Decaunes,

, Seyssel, Editions du Champ Vallon, 1982, p.229

Ion Pop, , p. 269Carol Iancu,

Ovidiu Morar,

Ion Pop, , p. 49

Ilarie Voronca

Idem Ilarie Voronca, 12 scrisori inedite

Apud Suprarealismul românesc

Ibidemapud.

op. cit.op. cit.

Poesie au grand jour: regards sur la poèsiecontemnporane

op. cit.ibidem

Apud Avatarurile suprarealismuluiromânesc

Apud op. cit.

– poet al modernităţii şi aliubirii

către Saul Axelrud

Ilarie Voronca – poet al modernităţii şi aliubirii

A scrie şi a fi: Ilarie Voronca şi metamorfozelepoeziei

A doua lumină

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

34

Un moment dilematicîn existenţa lui Sadoveanu*

polemos

PetruURSACHE

ncă din anul debutului s a văzut tendinţade situare a prozatorului pe o poziţie dilematică şi,oarecum, partizanală. Dacă n

nă ul scriitor din Fălticeni ar fi rămas multăvreme n umbră, nediferenţiat de confraţii degeneraţie, de valoare mediocră: Emil G rleanu şiIon Dragoslav. Oric ar părea de ciudat, tutelamaioresciană nu era prea convingătoare şistimulativă pentru cititorul

rcotaş. Cel mult, ncuraja pedebutant. Căci la data respectivăinfailibilului critic proba un exerciţiu desuet,destinat, mai cur nd, să trezească ne

nsă meritul cel mare al nuvelelor şi schiţelord-lui

n care culminează mai toateaceşti termeni simplişti şi

uniformizatori după Flaubert şi Dostoievski. Eraun motiv ca Duiliu Zamfirescu să intre

a fost un critic deproză, ci de poezie; aceleaşi sintagme valorizantele aplica, după 1900, şi o parte şi

nălţare impersonalăn cazul unui prozator ieşit direct din anonimat,

sau „criză violentă , „misiune moralăhotăr n aceeaşi

manieră era mpinată şi poezia română de la1867, c

n urmă, dar care, cu timpul, segoliseră ca sens, intraseră n vorbirea obişnuită.

Criza limbajului maiorescian a fost sesizatăde ndată de H. Sanielevici. Acesta lansează ocritică indirectă, av n obiectiv peMihail Sadoveanu. Li se reproşa naraţiunilortocmai calitatea morală, căderea şi nălţareaimpersonală , fără să se nţeleagă nd era

Î -

-ar fi fost semnalatde Titu Maiorescu în cunoscutul raport academic,tâ r

îâ

ât s-

experimentat,eventual câ îl î

, , limbajul

â încredere:„î

Sadoveanu ne pare a fi alegerea momentuluipsihologic î ”. Nu semai putea discuta în

în dialog.De altfel, Titu Maiorescu n-

într- în alta. Ceînsemna, la drept vorbind, „î ”,î

” ”, alegereaunui „eveniment sufletesc âtor”. Î

întâând criticul pretindea

Ele erau formulemagice cu ani î

î

îându-l direct î

nu „î” î exact câ

limbă ngrijită,expresie aleasă, simţire curată.

î

vizat autorul şi c nd personajele. Este drept, nucred că s literaturaromână ntre autor şi personaje, ca la H.Sanielevici. Aprigul critic de la

nărul prozator că vedea peste tot „beţie,adulter, prostituţie şi violenţă p nă lacriminalitate , că povestirea

ar reprezenta „o primejdie pentrumorala publică şi pentru popor o adevărată otravă .De aceea, o operă ca distrusă odatăpentru totdeauna t păcătuieşte printr ogrozavă . Dacă i n putere,mărturiseşte H. Sanielevici, ar ordona „organelorpublice ardă pentru că necinsteşte pe autor şiliteratura românească . Dorinţa chiar i s

a generalizat după ces-au instalat confraţii lui socialişti la conducereaţării noastre. Cu cuinconştienţă şi Sadoveanu!

Asemenea citate şi multe altele suntdecupate incriminant şi de E. Lovinescu

n ton cu aceeaşicritică extremă a lui H.S. Criticul de la burătorul

„Se bate, se bea şi seiubeşte, la d. Sadoveanu, ca la mulţi alţi scriitori;deosebirea nu stă nici n planul purfizic şi senzaţional, n care se desăv rşesc toateaceste descărcări pasionale. Observaţia estecredibilă; pare să includă pe Zola nsuşi, dar subnvelişul ei se adăpostesc negaţii peste negaţii, la

adresa „ideologiei , cum acuză E. Lovinescu, adicămpotriva direcţiei „Sămănă căruia

prozatorul i ar fi rămas statornicndelungată: „Au trecut mai bine de douăzeci de ani

de la stabilirii unei evoluţii

t o laturăformală, deoarece, cu preferinţ

ului scriitorului arămas o identitate impunătoare p nă

. Aşadar, prozatorul nu a depăşit n chipsalvator experienţa negativă a nceputului. Nu seştie exact: din cauza ideologi

t priveşte „ideologia , să reţinem, printremulte altele, afirmaţia tranşantă: „Nimic din

â-a produs o confuzie mai mare înî

„Curentul nou” îlacuza pe tâ

â” din

(?)”

ar trebui „”, întrucâ -

idealizare” -ar sta î

s-o” -a împlinit,

peste câteva decenii, dar din cu totul alteconsiderente; iar „arderea” s-

lmea absurdului, lor aliindu-se

înî

„S ”opera, spre deosebire, disocieri interesante, pentrua da impresia de obiectivitate:

chiar în exces, ci îî â

-l îî

”î torului”,

- credincios vremeî

încercarea îndezvoltarea talentului scriitorului, de la romantismla realism, încercare ce nu atingea decâ

ele sporadice pentrufelurite subiecte, expresia talent

într- â în zilelenoastre” î

îei ori din lipsa

talentului.Câ ”

Ion Ursu Dureriî

Istorialiteraturii române contemporane,

năbuşite

Şoimii

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

35

polemos

doctrina „Sămănătorului” nu prezintă vreooriginalitate de g

n1925. Situaţia o explică prin aceea că„Sămănătorulnaintaşi, devenite inactuale şi de mai multe ori

reacţionare. Cuv ntul „reacţionar

Cu timpul, şi-nd scria

Sanielevici, indica „opoziţia satului faţă de oraş.Presa de st n forţă. Niciodată nu avăzut cu ochi buni viaţa satului.

I, exact după numai o pagină,adică originalitateaatitudinii sale, există, aşadar, o mişcare a„Sămănătorului” n scurtul timp al celorpatru ani de existenţă constituie un capitol distinctdin istoria culturii române. Iată că e

nă acolo reprezintă „o afirmareenergică şi agresivă a fenomenului literar şicultural, o zguduire a

ar cuveni să deducem cămasele, totuşi, au nforţe active, dinamice şi creatoare, cu condiţia săfie dirijate. Din „reacţionare

, ar fi susţinut un veritabil activist al

ândire”, scrie E. Lovinescu înprimul volum de publicat la „Ancora”, î

” ar fi preluat idei teoretice de laî

â ” era luat dinlimbajul tehnic al lui H. Sanielevici, cel din

a pierdutsensul incriminator. La 1906, câ

”ânga debuta î

Tot înla 6, citim: „Indiferent de

, care, î

mai mult decât„nimic”, poate chiar „original”, de vreme ce e„distinct” pâ încât

masselor”. Gândind înmaniera stângii, s-

capacitatea de a se transforma î

” pot deveni„progresiste”

Critice

ionar.

Critice

Poporanismul reacţ

mişcării socialiste. Ceea ce i se permitea st ngiidin totdeauna şi, mai nou, oraşului, i se interziceasatului şi „Sămănătorului accentuluipus pe viaţa internă, ţărănime, limbă şi istorienaţională. Acestea erau zise şi repetate, oformă sau alta, după ce D. Zamfirescu susţinuse ndiscursul de recepţie la Academie că „gloatele

şi că personajeledorite de Sanielevici răspund unui canonprefabricat. Oper didactic şi c , lui H.Sanielevici hotăra că imaginile sadoveniene ar fi„anemice , „nefireşti

Ibrăileanumare parte partizanal şi

Cititorul de astăzindreptăţit să critic părerile exprimate

atunci, indiferent de „direcţie pentru o mai bunănţelegere a fenomenelor de creaţie şi de

receptare. Cum nsuşi nepocă, un apel asemănător, dar referindu se la„ceilalţ , firesc ar fi să se nceapă cu reg

poziţii.Acţiunea oarecum sanitară a şi fost iniţiată

de G. Călinescu, cu ani n urmă,n legătură cu

Mihail Sadoveanu, corect

ş i

avea să se maiabată, cu o artă de lancepu t matu ră ,

afară de izolate şif i reş t i şovă i r i

i ,Const. Ciopraga săatragă atenţia asupraacuzaţiilor exageratel a a d r e s asămănătorismului, şitot ntr-o istorieliterară (

â

”, din cauza

într-î”

sunt insensibile „ca neantul”; dar

ând u scheme

” ”, „de carton”. Într-uncuvânt, limbajul critic de la începutul veacului,acela practicat, pe de o parte de Sanielevici-Lovinescu, pe de alta de Iorga- era în

purta caracteristicipreponderent negative. se vedeî întâmpine

”,î

î E. Lovinescu a lansat, î-

i” î ândireapropriei lui

î în(1941). Acolo autorul scrie î

ându-l în chip evident peE . L o v i n e s c u :„Chiar de la întâiulvolum, M.S a d o v e a n u îdefinea temele salefundamentale, de lacare n-

î

” ;pentru ca pestec â t e v a d e c e n i

î

Istoria literaturiiromâne

Povestiri,

Literatura

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

36

polemos

română ntre 1900 şi 1918.î

Critice

Ion

„Junimea”

â

– Lovinescu – ozatoruls-ar fi î

î Înprimul rând, amestecul lirismului î

î în repetate rânduri: „Î

âne purformal” (

merge uneori pâ

î Ion Ursu, tare mi te-austricat!»“. Criticul pleda pentru puritatea genurilor,î î

” î

, sefusese experimentat deja în vest, în acord cu

”. Acel „î ”

, dominarea lui prin eul liric. Deaceea s-

) a echivalatzis. Atâ

mai îi, din contra, trece drept o calitate pentru

cititorul”, cum s-a spus, ale

în trecut,iar scrierile prozatorului î

. În al doilea rând, au trezit neîncrederecategoriile tipologice ale autorului din

â”

Lovinescu se întâ

, Iaşi, 1970 ).Din păcate, cum se obişnuieşte la noi, vorba

rea se răsp ndeşte mai repede şi pe necugetate, aşacă imaginea debutului sadovenian continuă să fiereceptată prin grila deformatoare şi tendenţioasă tipSanielevici Ornea. Dacă pr

lăsat n seama criticilor negative din aniidebutului, probabil că destinul său ar fi luat altăcale:

Ce i se reproşa n direcţie artistică?n naraţiune, cu

alte cuvinte, al genurilor. E. Lovinescu se exprimăferm n această privinţă şi nSadoveanu avem, desigur, un puternic elementliric. Caracterul epic al operei sale răm

I, p. 50 ). Sau: „Simpatia pentruoameni şi pentru suferinţele lor năla intervenţia directă şi lirică a scriitorului: «Ioane!Ioane! i strigă el lui

n ediţie croceană şi ncă de actualitate la 1910.Orice operă de artă este o „intuiţie pură şi numai nfuncţie de aceasta se distinge expresia lirică deexpresia epică, precum şi autorul de personaj. Lanoi aştepta naşterea romanului de tip clasic, aşacumdeplina autonomie a epicului, cu relevareaadevărului verificabil, cu analiza psihologică„ştiinţifică i strigă el lui Ion Ursu pare sădovedească exact contrariul, adică excludereaeroului din scenă

a spus că apariţia scrierilor lui LiviuRebreanu ( cu naşterea romanuluipropriu- t şi nimic mai mult. Desigur, astăzilucrurile pot şi trebuie privite altfel. Amestecul degenuri nu nseamnă o abatere de la regulilearte

obişnuit cu diversitatea stilurilor. Tocmaide aceea, criticile „de vagmistrului E. Lovinescu se refugiază tot mai mult

şi cer dreptul la o nouălectură

Fălticeniaparţin nd debutului. Ele nu reprezintă pur şisimplu „toate treptele societăţii noastre , ci cazuride infecţie morală. Alcoolismul ar fi cauza tuturorrelelor. Aici, E. lneşte, poate fără

n-ar mai fi scris nici nicinici , marile sale capodopere

Fraţii Jderi, HanulAncuţei, Baltagul .

să vrea, cu N. Iorga, cel dinunde semnalează adesea efectele

maladiei alcoolismului la sate. Ion Ursu este ovictimă a sistemulu njurisdicţia oraşului şi incapabil să găseascăposibilitatea rezolvării dramelor

sedesfăşoară cu violenţă şi n plinsămănătorism, Mihail Sadoveanu şi asumălibertatea să scoată la iveală partea rea a fiinţeiaflată n cădere, certată cu morala şi cu

nseamnă nici „sămănătorism şi nici„idealizare . Teatrul lui O'Neill şi Tenesse, romanulcomportamental american au cultivat acelaşiimaginar neguros şi nu s-au prea ridicat voci care săpretindă că operele respective ar fi reprezentativepentru naţiunea americană, că orice urmaş al luiLincoln ar fi alcoolic şi un dezaxat

rşit, formula narativă ar fi şi eadeficitară, n spune criticul de la „Sburătorul

ntrebuinţat şin linii şterse, cu rşituri

n umbră, cu efecte scoase dinimpreciziunea desenului, se prelungeşte ca o

altă parte: „Ca mai toţi poeţii, d. Sadoveanue paseist, cântăreţ

l dezvoltării unor subiecte

zugrăvesc un fapt. Aşadar, portretul scriitoricesc

este trasatşi cota sigură de negativitate pentru că

vizează presupusa incapacitate narativă a autoruluivolumului de Mai mult, E. Lovinescugeneralizează, plas

Oare aşa să fie, cum susţine criticul? Săluăm, de pildă,hulite naraţiuni.

* Unul dintre ultimele două articole scrisenainte de intervenţia care

l-a ucis (nota mea, Magda U.)

Neamul românescpentru popor,

Crâ

Povestiri

romantic, paseist, poet,

Povestiri.

Hanul boului,

i administrativ aflat î

în derulare. În, maladia alcoolismului

cu amploare. Îî

î Dumnezeu,ceea ce nu î ”

”

un .În sfâ

e ”, cuprivire la scrierile debutului sadovenian:„Î în ( etc.),procedeul istorisirii î sfâpierdute î

puntede trecere de la romantismul categoric alînceputului la realismul liric al celorlalte volume”.Sau, în

un al trecutului, nu numai însensu istorice, ci însensul temperamental: cele mai multe nuvele ale luinu prezent, ci unul mai de demult,trecut prin amintire”

prin: fiecareavându-

ându-l mereu pe MihailSadoveanu într-un orizont confuz, de nerealizare.

una dintre cele mai

……..

în spital, neîncheiat, î

şma lui Moş Precu

Un ţipăt, Cei trei,

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

37

apostrof

„mă dor m

Cezar Ivănescu

ca să fie ori nu literatură ce-l priveş

Sebeş, 2013, că diaristul sefereşte de literaritate, de „artisticării”, deşi e foarteatent la pitorescul lexical transilvan. Evită, pe c

a nu „fictivizează” (iată că am folositacest nefericit cuv nt!); discreţia privind

i e loialitatea faţă de cei apropiaţisufleteşte. Dar cred că vocabula i sepotriveşte cel mai bine. Şi-mi aduc aminte de cespunea Julien Green: „Niciodată n-am fost exactomul jurnalului pe care-l scriu”. Intuiţia mi spunecă Nistea este. Este un care caută şigăseşte nuclee narative, subiecte de nuvelă, pe carele notează conştiincios. Ochiul autorului vede pestetot personaje, iar densitatea epică a realităţii socialee neţărmurită: socialismul a deţinut destulă materieprimă şi pentru proza scurtă (specia preferată), şipentru romane fluviu. „Pot scoate oare de aici opo ntreabă diaristul. Faptul literarfurnizat de realitatea imediată devine săm nţa uneiproze, chiar dacă tema e mlaştina morală aculturnicilor epocii, starea traumatiza(n)tă deangajat (la Comitetul Judeţean de Cultură Alba,unde a rămas ţiva ani). Iată o nsemnare dinfebruarie 1981: „activistul căruia i propui o soluţie:„– Nu, tovarăşe, noi n-avem nevoie de idei, ci deoameni devotaţi. Ideile le găsim

ntările secretarului general alpartidului (p. 2 n proză,

âinile de scrisde la stânga înspre dreaptaChinu-mi-s, alinu-mi-snumai scrisu-mi este Fapta”.

Cum spuneam, depinde de cine scriejurnalul . În te peCornel Nistea cu (1977-1984), ed. EmmaBooks, trebuie subliniat

âtposibil, detaliul insignifiant.

Nisteâ „treburile

inimii”, cum ar zice Gala Galaction, îi e proprie,cum proprie î

î

vestire?”, se tot îâ

câ îî

în documentelepartidului, în cuvâ

0). Traducerea î în

Jurnal

cordialitate

ego scriptor

Adăpostul

ntul de la Păltiniş

: „– Dar

îî

în

î î

î . Înîn „Discobolul”,

oct.-noi.-dec. 2008, Cornel Nistea d

î „viitoriimari filosofi de serviciu”. „Ghidul” (ghilimelele î

stea) habar n-are cââ

î

în muzeu. Locul mormânt

â )î

. Propus de Rosa dîn

'56.înainte de a muri,

în 7 aprilie 1961, „Contemporanul” i-a publicatpoezie. În 2003-2004, lâ

î

ââ

Ca nestorul„Scânteii”, Ignat, ca

ââ

în î

oare Artimon a făcut infarct şi-amurit la Plenară?; – Doamne fereşte, cum să moarăla Plenară? Asta e un afront adus partidului”. Altpersonaj se ntreabă exasperat: „– O fi oare şi-nceruri o asemenea fişă? l vor minţi şi peDumnezeu?” ( fişa de cadre, nota mea, Magda U.).

Familia e locul unde Cornel Nistea se poateţine departe de „cotidiana ignoranţă, răutate şiprostie”. Numai că primează necesitatea de a scrie,ca mod de supravieţuire, ceea ce presupune muncăintensă şi self-control, n bucătărioara ngustă de 2pe 3, folosită drept birou. Masa de scris a lui Noica,retras n munţi 12 ani, era o bucată de placaj

, text apărutescrie cu durere

camera rămasă cu pereţii goi, fără vreo fotografie alui Noica. Iar cabana-muzeu poate fi vizitată doar ooră, ntre 14 şi 15, ca să nu fie deranjaţi

iaparţin lui C. Ni nd s-a născutNoica; dar ce ştie „g nditorul-muzeograf” săspună? Mai nimic. Precizare: administrareacabanei şi tipărirea operei lui Noica sunt n grija Ed.Humanitas şi a lui G. Liiceanu. Xerocopii,manuscrise nu există ului(stabilit de Antonie Plămădeală, „la 6 măsuri deb tă de la baza bisericii de la Păltiniş” a fost găsitcu greu. Şi tot Cornel Nistea se ntreabă: de ce aupus statuia lui Blaga „la margine de sat”? Răspuns:e-n tradiţia noastră rea el Conte şide Basil Munteanu, ar fi putut lua premiul Nobel

S-a opus Constanţa Crăciun, ministresaCulturii proletcultiste. Cu o lună

ngă monumentul lui Blagacreat de Ladea şi plătit de familie, s-a nceputconstrucţia unei săli de sport; Răzvan Theodorescua oprit-o, cu ajutorul a vreo 400 de semnături; darconstrucţia a rămas neterminată, nu demolată. Mămir că mă mai mir c nd Legea retrocedărilor seaplică nesăbuit, c nd valorile naţionale se duc mairău ca pe vremea demolatorilor comunişti. Azi,acum, Ministerul Culturii, care e, totodată, alPatrimoniului, nu lasă să se distrugă Casa IuliuManiu? De ce? să-l confirme pe

re a spus despre Maniu că, dacăbătr nul ar fi fost trimis la azil, nu la puşcărie, n-arfi devenit martir. Martiri n-ar fi trebuit să fie dec tilegaliştii morţi nchisorile burgheziei, unde se

Sfâ

Curajuldiaristului

MagdaURSACHEB

UC

OV

INA

LIT

ER

ARĂ

38

apostrof

mai omorau şi ntre ei. La pag. 268 a cărţii mele,

nteist, Silviu Brucan.Fac rectificarea cuvenită.

Adevărul e din ce n ce mai puţin preţuit.„Dulea lex sed lex” se menţine, numai că acumInstitutul „Wiesel” face legea

Ion Lazu a luptat şi a pierdut lupta pentru aridica un monument scriitorilormartiri din puşcăriile Gulagului esc, pemotiv că executaţii ideologic ar fi fost legionari.Radu Gyr a fost nchis şi de Carol II, şi deAntonescu, şi de comunişti. A pierdut un ochi pefront, s-a mbolnăvit grav de hepatită şi de TBC,fără a primi ajutor

nvăţăm nd şi-a dat doctoratuln 1947; puşcărizat 62, a ieşit

bolnav de plăm ni, fără un n ultimii anide viaţă i s-a dat voie să publice.

n 1970. Petre Ţuţea a fostn două r nduri:1948-1953 şi 1956-1964.

Şi pentru că am făcut trimitere la bătălia luiIon Lazu pentru un monument car nfaţa sediului USR, sediu pierdut şi el, e de reţinut că,deopotrivă Ion Lazu şi Cornel Nistea au dusaceeaşi bătălie lungă şi grea cu cenzura. Veneauconstr

n cemai absurd, fiecare scriitor fiind considerat unadversar potenţial al Ceauşescului. Lui CornelNistea i-a apărut

… Fără neam şisfinţi ne-a vrut stalinişti . De ce n-am scoate acumicoanele din şcoală, ca elevii să n-aibă nici unDumnezeu?

aceeaşi toamnă a anului '80, NicolaeVelea l-a anunţat: „S-a cules, dar apo

formauelementul de rezistenţă al cărţii . Şi lucrurile arătaudin ce n ce mai rău. Ce aroganţi erau nignoranţa lor, ce ostili nealiniaţilor! Şi cum stricaucărţile. Neangajatul politic nu putea publica şipunctum.

O notă cutremurătoare din jurnal: uncetăţean şi pierduse şi camarazii, şi vederea

î, am pus

opinia asta pe seama altui scâ

î

.

român

î

îmedical. Vladimir Streinu a fost

scos din î ânt câ înLitere, î între 1959-19

â dinte.Abia îA murit la 68 de

ani, î închis politic 13 ani,î â

e trebuia plasat î

,

ângeri peste constrângeri, perioadele scurtede „relaxare” se tot scurtau. Se cenzura din ce î

în „Steaua” (oct. 1980) o povestirecu titlul schimbat: nu , ci

. Ce vânau cenzorii atei decâtvocabule ca , ,

u i

Îni s-a topit”.

Cenzura i-a scos din volumul de debut (, C.R., '84) patru proze care „

”î cenzorii, î

, care î înlupta contra lui Hitler din Valea Aiudului, cere un

Noivrem Cuvânt!

in memoriam

Vinul pentru parastas

biserici înger

Focuri deseptembrie

Sau alte feluri de cenzură

Vinul pentru relicvăCrăciun

monuâmate cu

zecile. Orbul, tâî în defileul

CheilorAiudului. Nu s-a aprobat.În pofida cenzurii, scris-cititul a fost modul

lui Cornel Nistea de a ce bucuriecând „cade un nou î însemnaredin 1982). Cinci pagini ( ) le-apurtat î

â în februarie 2013.

la patruzeci de ani (debut editorial la 45), cuproze scurte î

Român

e verzi(culoarea legionarilor!; o

a

î

Jurnala );

de deziluzii literare. Sunttrecute la catastih

î

â sunt multe, toategenerate de îndoiala

, mai ales, „dinpropriile dureri”. Sunt cele scrise în ,

, ca episoî

în cimitirul Albei, aoal olele 8-9, de unde vorba„când voi fi ulc „ ”?

literar

ment pentru soldaţii căzuţi; măcar să serepună acolo crucile care fuseseră dăr

mplar de meserie, voia săcioplească el nsuşi o cruce, s-o aşeze

trece prin viaţă. Şinceput de proză” (

n minte, inimă şi literatură din septembrie'94 p nă

Aliniaţii debutau iute. Cornel Nistea adebutat

n „Vatra”, „Luceafărul”, „Steaua”…La Cartea ească a aşteptat 5 ani apariţiavolumului. Scame la dosar, destule. I s-a tipăriteticheta „fiu de legionar din munţii Apuseni”(familia de preoţi Nistea fusese lichidată pe vremearăscoalei lui Horea), din cauza unei biciclet

stupidă poetăproletcultistă cere eliminarea sintagmei „frunzăverde”).Avorbi despre pericolul comunist era faptăincriminantă legionară; la fel, a vorbi despre„virtuţile omului creştin”. Or, „origineanesănătoasă”, deci bolnavă, ţi asigura starea dedizgraţie.

ul lui Cornel Nistea e ceea ce secheamă „jurnal de cărţi” (lectur este intensă darşi un jurnal de iluzii şi

proiectele scriitorului, dar şinemulţumiri privind insuficienţa scriiturii. Mereuvulnerabil ntr-un mediu ostil, Nistea e descurajat,descumpănit, nemulţumit de cele aşternute peh rtie. Momente de criză acută

că n-ar fi aflat cea mai bunăsoluţie epică.

Există o notă din '79 care m-a frapat: „Să nufaci literatură din propria ta viaţă” şi

poveştide viaţă dul mesteacănului văruit, episodulcalului colectivizat ntors acasă şi bătut crunt demiliţieni, sub ochii copilului, episodul descopeririiarheologului Mihai Blăjan,

elor cu cenuşă din secică sub pajişti” sau oale şi ulcele

Eu cred că sunt poveşti de literatură. De ce? Pentrucă diaristul Cornel Nistea e un personaj;său ne descoperă un personaj zdravăn.

Simfonia anemonelor

Jurnal

Jurnalul

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

39

N-am dispreţuit niciodată banii, tocmaipentru că nu prea am avut ce dispreţui! Mi-ar plăceasă am toţi banii lumii la un loc, în contul meu, ca să-idispreţuiesc plenar, deplin, definitiv. Neavîndu-i petoţi deodată, trebuie să mă chinui să-i dispreţuiescpe rînd, monedă cu monedă, bancnotă cu bancnotă,chenzină cu chenzină.

Cred că o duc prost, din punct de vederefinanciar, dar nu-mi dau seama. Nedîndu-miseama, mă amăgesc că e bine. Rău e că, optimistfiind, îi mai amăgesc şi pe alţii.

Aş vrea să am banii necesari ca să cumpărziua de ieri, ca să-mi rămînă definitiv. Şi ziua dealaltăieri. Şi celelalte zile trecute. Abia asta ar davaloare banilor. Să cumperi cu ei clipe viitoare? Einutil, ele vin oricum, pe gratis.

După ce am încercat toate voluptăţilesărăciei nemăsurate, aş încerca şi toate voluptăţilebogăţiei nemăsurate. Intimitatea mea e foartebogată, mai puţin bogată mi-e „externitat

). Oricum,rămîn la ideea că Dumnezeu (

) ar trebui să orienteze baniinumai spre oamenii cu imaginaţie, artiştii deexemplu, care ar şti cum să-i cheltuiască cufolos. Că trebuie să existe şi o artă a risipiriibanilor, nu-i aşa?

Visez uneori, la modul tîmpit, că amcîştigat foarte mulţi bani printr-un concurs deîmprejurări. Apoi mă enervez eu pe mineînsumi, pentru că în cîteva clipe fac o mulţimede acte de generozitate către lumea din jur caremă lasă complet lefter. O iau de la capăt cusărăcia, după ce „i-am rezolvat” pe toţi cei dinjur. Probabil că sînt vanitos mai mult decîtzgîrcit, ceea ce nu ar fi chiar aşa de rău în

ea”(există aşa cuvînt? cred că ar trebui să existe caantonim al intimităţii! părerea mea!

sau diavolul?Doamne, fereşte!

ordinea păcatelor omeneşti, după propriaclasificare.

Am cetit undeva, cîndva, un text atribuitunui poet sud-american, poate Nicanor Para (!?),care acoperă cum nu se poate mai bine lipsa noastrăde inspiraţie în atragerea banilor. E un fel delamentaţie vioaie a vulpii în preajma strugurilorcopţi şi dulci la care nu ajunge. Iată textul: Cubanii poţi să cumperi:/ un pat, dar nu şi somnul,/cărţi, dar nu şi deşteptăciunea,/ mîncăruri alese, darnu şi pofta,/ haine, dar nu şi frumuseţea,/ o casă, darnu şi familie,/ medicamentele dar nu şi sănătatea,/luxul, dar nu şi cultura,/ distracţia, dar nu şibucuria,/ colegi dar nu şi prieteni,/ laude, dar nu şirespect…// Desigur, se pot cumpăra multe lucruri/cu banii…! / Dar tu încearcă să ai ceea ce nu sepoate obţine/ cu preţul banilor”.

I-aş răspunde cu o replică din paremiologiaromânească: „Cînd ai bani în buzunar, eşti mîndru,eşti frumos şi cînţi şi bine”!

Care e relaţia dintre scris şi bani? Cred că, înce ne priveşte, ca scriitori români, una extrem deslabă. Scriitorul român nu se vinde, nu se cumpără,se părăduieşte. Faptul că scriitorul român acceptăsă scrie în o mulţime de reviste fără să pretindă „unleu moral”, îl plasează în categoria fraierilordovediţi. Dacă m-ar pune cineva să caracterizezrapid, din această perspectivă, pe scriitorul românde azi, aş spune că e un salahor care lucrează fărăplată la o construcţie care nu are nici un planarhitectural; care îşi admiră partea lui de zid cu atîtazel încît nu bagă de seamă palma de construcţie avecinului; care dacă i se dărîmă partea „de operă”,dă vina pe umbra păsărilor călătoare; iar dacă îşiratează, în final, construcţia, spune aranjînd gulerulpaharului cu bere: Am ratat totul dar, faţă de alţii,

„

„Cînd ai bani în buzunar,eşti mîndru, eşti frumos

şi cînţi şi bine”

AdrianALUI GHEORGHE

liber pe contrasens

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

40

liber pe contrasens

măcar am avut ce rata!Dacă aş fi cîştigat cîte un ban pentru fiecare

cuvînt scris, aş fi fost mai bogat decît şeicul dinBrunei.

Dacă aş fi cîştigat cîte un ban pentru fiecarepropoziţie, l-aş fi bătut la

Dacă aş fi cîştigat cîte un leu pentru fiecarefrază scrisă în viaţa asta, îl puneam azi pe AdrianNăstase să-mi numere conturile, după ce-şi terminade numărat ouăle. La un moment dat, convins căfură la numărătoare, l-aş fi pus să le renumere! Şiouăle, şi conturile!

Văd poeţi afacerişti care, între două facturi,număratul cheşului”, şi distribuţiile de mărfuri saualte atribuţii mercantile, se apucă să mimezepoezia, melancholia, să vorbească despre sărăciapoetului, despre nefericirea lumii şi despre toatărecuzita poeticească arhicunoscută. Nu-i cred. Sîntca nişte ciubucari literari care se întind samavolnic( ) şi în teritoriul cast alpoeziei care nu produce bani, ci doar virtute. CîndArthur Rimbaud s-a apucat de afaceri cu arme şidroguri (

) în deşertul Africii, s-a lăsat complet depoezie! Iluminărilor”, dupăo frază de genul – “

să se apuce să facă “bilanţul contabil” lavînzările de peste zi ?!

Şi ca să extrapolez puţin, pot spune că sîntunele meserii care se potrivesc poetului,scriitorului. panoplia” lui Socrate,din „Dialoguri”: atlet, politician, profesor, retor,actor, cultivator de viţă de vie, degustător de vinuri,strateg la vînătorile de cerbi, magician etc.

Societatea românească pare să fie profundpoetică, incoerenţa ei, la toate nivelurile, la toatecapitolele, se datorează spiritului depistat de pevremuri, încă de pe vremea lui Alecsandri, acelacare recunoştea că românul în loc să fie neamţ, ecam poet. Adică, neserios. Din această perspectivăRomânia e un fel de Tibet al Europei, locul în careorice este posibil. E o oază a speranţei că pînă laceruri nu e decît un pas, care nu e greu de făcut,numai că piciorul care trebuie să-l facă e,momentan, anchilozat.

conturi pe Bill Gates.

„

Ce ar fi fost ca autorul „

!” (L'Orgie Parisienne Ou Paris SeRepeuple),

Sînt cele din „

sau doar păcătos-nostalgic?

că nu apăruseră încă produselechinezeşti!

Société, tout est rétabli: - lesorgies/ Pleurent leur ancien râle aux ancienslupanars:/ Et les gaz en délire, aux muraillesrougies, / Flambent sinistrement vers les azursblafards

biblioteca Bucovina literarăbiblioteca Bucovina literarăEmil Simion

Frânturidin luminacuvintelor

Editura , Suceava2015

George Tofan

Emil Simion,, Suceava,

George Tofan, 2015

Frânturi dinlumina cuvintelor

Constantin T. Ciubotaru,

Târgovişte,Singur, 2015

Bolohanii sau oamenicu pitici pe creier,

Victoria Milescu,Bucureşti,

eLiteratura, 2015Cenuşa verii,

PRIBEAG ÎN TARA NIMÃNUI,

IOHANNESLAUBIOHANNESLAUB

Johanes Laub,

Câmpulung Moldovenesc,Mioriţa, 2015

Pribeag în ţara nimănui,

Ioan-Bileţchi-AlbescuTraian Roşu,

Ion Filipciuc

,

(ediţie de),

Câmpulung Moldovenesc,Mioriţa, 2015

Câmpulungulîn Zorile Unirii,

Taţiana Vlad Guga,,

Bucureşti, Christiana, 2015Întoarcerea din „Rai“

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

41

centenar

Acum exact o sut de ani,

a acestuia

.Gellu Naum a transformat poezia (cu

sensul de

ă se năştea laBucureşti poetul care avea să schimbe viziuneadespre poezie în literatura română, Gellu Naum.Însă povestea suprarealistă începea înanul 1935 într-o galerie de artă din Bucureşti încare îşi expunea lucrările pictorul Victor Brauner.Ce s-a petrecut în momentele respective în minteatânărului student la filozofie care privea fascinattablourile pictorului suprarealist, nimeni n-arputea spune. Cert este că, din acele clipe, poeziasuprarealistă nu avea să-l mai părăseascăniciodată, devenind pentru Naum o adevăratăfilozofie de viaţă. Extrem de prolific în aniitinereţii, debutând cu un volum de poeme încă dela vârsta de 21 de ani, Gellu Naum va fi oprit înascensiunea sa fulminantă de istoria nefastă.Trăind într-o perioadă a violenţelor, marcată atâtde cel de-al doilea război mondial, cât şi deregimul comunist, Naum va deveni un„autoexilat”, „un suprarealist fără grup”, fărăprietenii tinereţii, majoritatea plecaţi din ţară sauangrenaţi în activităţi care excludeau sferasuprarealismului, izolat şi nedreptăţit mai bine depatru decenii, într-o ţară „în care axa culturalăoficială a fost reprezentată de exact de acele formeşi mentalităţi literare pe care avangardiştii le-audispreţuit dintotdeauna”

, o poezie total diferită deceea ce înţelegem prin literatură, scriere careînsumează nu doar elemente biografice, ci şi oserie de experienţe plasate între realitate şisuprarealitate) într-un text iniţiatic, esenţial înprocesul de devenire a Fiinţei. Astfel, iniţiereacreatorului nu se poate realiza decât în ritmuriledictate de „starea” numită poezie, care îşi pierde încazul lui Naum funcţia de literatură şi devine chiarmai mult decât cadru al iniţierii, mai mult decât

1

poezie trăită

formulă magică creatoare a unor noi realităţi, setransformă în spaţiu al devenirii Fiinţei. Călătoriaspre arhetipul interiorităţii enirea naumianăpoate fi raportată atât la individ, cât şi la un nivel aldeterminărilor, la interior, la Idee, la spiritulobiectiv sau la arhetip. Iniţierea urmează înscrierile lui Gellu Naum o schemă ternară,inspirată atât de doctrina suprarealistă, cât şi desistemele filozofiei antice, medievale şi moderne.Primul pas al iniţierii în spirit naumian estereprezentat de o etapă a revoltei asociată cuerotismul violent şi cu necesitatea distrugeriielementelor învechite, constrângătoare şilimitative. Cel de-al doilea stadiu al iniţierii esteidentificat în opera lui Naum la nivelulexperimentelor, realizate de scriitorul român maiîntâi în interiorul grupului suprarealist şi, maiapoi, individual. De asemenea, în spirit bretonian,marcăm şi o a treia treaptă a iniţierii, stagiu carepermite salvarea fiinţei în faţa morţii prin refugiulgăsit în iubire.

Literatura lui Gellu Naum poate fi văzută şica mijloc de iniţiere din perspectiva reevaluării şirevalorificării sinelui şi a rezolvării crizeimoderne a realităţii. Nu este interesant doarcaracterul revelatoriu al literaturii din perspectivăsuprarealistă, ci şi modificările rolului acesteia înconcepţia lui Gellu Naum. Devenirea nu implicădoar o ascensiune, ci şi o regresie care plaseazăfiinţa în spaţiul primitivităţii, originarului, spaţiuinterior în care se conturează o serie de imaginiarhetipale psihologice, ontologice sau de facturăculturală. Naum nu a fost doar un revoltat, uninovator şi un experimentalist, ci mai ales unsuprarealist pentru care scrierea nu a însemnatliteratură pur şi simplu. El a depăşit aceastăînţelegere identificând scriitura cu însăşi caleaspre cunoaşterea absolută. Gellu Naum sedesprinde prin aceasta de ceilalţi suprarealiştiromâni, poezia sa nefiind doar o

, ci şi o cale care răspunde necesităţiiaflării adevărului absolut, o incursiune înstrăfundurile fiinţei umane, o întoarcere spre sineşi s Naum găseşteînsă soluţia pentru a ieşi de sub incidenţa temeriloromului modern, bântuit de angoasa apropieriimorţii şi chinuit de regulile sociale prea rigide.

, dev ,

, omodalitate de ,

pre origini, o autodescoperire.

revoltăo rupere

a convenţiilorînnoire a limbajului poetic

IsabelVINTILĂ

Povestea suprarealistăa lui Gellu Naum: iniţiere

şi comunicare poetică

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

42

centenar

Când „unul dintre noi cel adormit a murmurat însomn «însă de ce» ”, răspunsul se afla desigur înpoezie.

Naum aa b o r d a t t o a t e t e m e l e i m p o r t a n t e a l esuprarealismului, creând o poezie a „certitudiniieruptive” (cum el însuşi afirma în poemul cuacelaşi nume), a „mediumnităţii noastre atuturora” şi a „comediei limbajului” ndeprevizibilul este înlăturat în favoarea libertăţiiimaginaţiei, care, la rândul ei, distruge oriceconvenţie.Volumul de debut ,

, publicat în 1936, apare în perioada încare Naum urmează cursurile Universităţii dinBucureşti, studiind filozofia(1933-1937). La numai un andupă apariţia acestuia, Naumpublică o altă carte de versuri,

, iar în 1938 pleacă laParis la îndemnul prietenuluisău pictorul Victor Brauner (pecare-l cunoscuse în anuld e b u t u l u i s ă u l i t e r a r ) ,continuându-şi astfel studiile defilozofie la Sorbona şi pregătindun doctorat despre Abélard. În1939 se întoarce în ţară, unde vafi mobilizat şi trimis pe frontulde Răsărit, pentru ca în 1940 săpublice al treilea volum deversuri,

. Oetapă deosebit de intensă pentrutoţi suprarealiştii români care aumutat „centrul lumii” (AndréBreton) la Bucureşti s-a derulat între 1945 şi 1947,fiind foarte prolifică şi pentru Gellu Naum. Înacest răstimp el a publicat o serie de volume carecuprindeau poeme, proze poematice, texteprogramatice şi scrieri dramatice. O parte dintreaceste lucrări au fost create înainte şi după cel de-al doilea război mondial, experienţa acesteiconflagraţii fiind fără îndoială devastatoare pentruGellu Naum. Lupta care nu îi aparţinea, o luptăinegală şi nedreaptă, l-a făcut să trăiascăexperienţe chinuitoare. Aşa cum a recunoscut într-una din discuţiile sale cu Sanda Roşescu din 1970,

2

3

6

Mai ales în opera de început, Gellu

, u

,

, cu undesen de Jacques Herold

,

Drumeţulincendiar4

5

Libertatea de a dormi pe ofrunte

Vasco de Gama

războiul îl luase prin surprindere şi aproape că îlnimicise psihic. Scrisul a constituit de această datăun refugiu, iar din nevoia de a depăşi momenteletragice şi înfricoşătoare ale războiului a luatnaştere o lucrare impresionantă ( ) princare reuşeşte să se purifice, să îşi alunge spaimele,să se salveze de lume şi de ororile realităţii, oferindca alternativă iubirea Începând cu anul 1947, încondiţiile impunerii realismului socialist ca unicăformă de exprimare, grupul se destramă, iar pentruGellu Naum începe o lungă perioadă de privaţiuni,de tăcere şi de compromisuri la nivel literar. Maimult, chiar banala corespondenţă cu prieteniiplecaţi peste hotare se pare că devenise din 1949

p e r i c u l o a s ă p e n t r usuprarealiştii români rămaşiîn ţară

P o r n i n d d e l apremisa că poezia adevăratătrebuie , suprarealistulromân propune scoatereaacesteia de sub incidenţaoricăror norme. El vorbeadespre poezie ca şi cumaceasta ar constitui o singurăentitate, numită diferit înfiecare epocă: „într-o vremepoezia se numea romantism,altă dată simbolism, sausuprarealism şi o să poarte,probabil, multe alte nume” .De asemenea, Naum eraconvins că „toate generaţiileau existat, toate timpurile auexistat şi există în acelaşitimp şi simultan, există şiorizontal, dar există şi

vertical” . Deşi el însuşi recunoaşte că poezia saeste plină de biografeme, susţine că acestea suntlipsite de importanţă, întrucât actul poetic nu poatedelimita cu exactitate aria spaţială şi temporală.Mesajul, eliberat de convenţiile spaţiului şi aletimpului, este transmis prin intermediul„comunicării poetice”, mai importantă ca alte tipuride comunicare şi realizată doar de către poetul cuadevărat iniţiat. „Ştii, noi trăim biografic”,mărturiseşte Gellu Naum uneia dintre apropiatelesale, Sanda Roşescu. „Adică toată cazna noastră,toate dorinţele noastre, care trăim foarte biografic,

Medium

.

.

trăită

7

8

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

43

tind să ne depăşească biografia, să ne facă să o trăimîntr-un timp şi un spaţiu neistoric, nelocal.Comunicarea atingerii acelui timp şi spaţiu estecomunicarea poetică” .

relatează o discuţie pe care a avut-o odată cu GelluNaum care i-ar fi spus că oamenii se împart în „ceiîn stare să perceapă, în mod natural, dimensiuneapoetică a existenţei şi «opacii»” . Improvizaţiile dejazz ale lui Miles Davis care seamănă atât de multcu scriitura automată a suprarealiştilor, scrierile luiJung („Freud e un doctor. Jung e poet” , spuneNaum în discuţiile cu Simona Popescu),pictopoezia lui Victor Brauner, pe toate le considerăGellu Naum ca fiind generate de starea de poezie,iar toţi cei enumeraţi sunt poeţi pentru că trăiesc şiacţionează ca atare

olul cel mai important al unuipoet nu este să restrângă criteriul poeticului, ci „sălărgească orice limită [a poeziei], orice definiţiecare ar încerca s-o cuprindă” Şi asta pentru că, înconcepţia , cea care distruge poeziaeste chiar teoretizarea sa, iar adevăraţii poeţi nusunt decât aceia care ştiu ce înseamnă să trăieştipoezia. Iar poezia nu certifică un statut social şi nicinu mai reprezintă un gen literar, ci este o stare despirit

9

10

11

12

În , Simona Popescu

.Prin urmare, r

.lui Gellu Naum

.

Salvarea speciei

centenar

Iași – Chișinău și retur

Între 8 și 10 august, am

roman curockmanul

.și

pe 1 august

ia Humanitas– Pia�a Unirii, mi-a prilejuit prezentarea trilogia luiMV în ansamblul operei acestuia, dar și încontextul literaturii româneșt

pentru

e maluri alePrutului, am continuat dezbaterea cîteva ore la

, în locul în carene petrecusem seara, am plecat spre Chișin

dus, sau trei, la întors,timp

-

avut prilejul - și ca săfiu sincer, plăcerea! – de a-l înso�i pe MihailVakulovski în turneul de promovare a ultimelordouă e din trilogia ini�iată în 2012

apărut la Cartea Românescă Cînd tatăl emai în vîrstă decît tine exact de două ori

au apărutconcomitent, , cînd au și fost lansate laBucurești, la vioaia editură

. La Iași, lansarea de la Librăr

i de azi. Am fostînso�it în aventură de Paul Gorban, iar un filmrealizat de a întregitportretul unuia din cei mai interesan�i scriitori ai(încă) tinerei genera�ii. După eveniment, împreunăcu o parte a participan�ilor, de pe ambel

, ne-am retras apoi pe la reședin�elenoastre, iar diminea�a, după ce Mihai a acordat uninterviu televiziunii

ău.Drumul efectiv e de vreo două ore, dar trebuieadăugate alte două ore, la

petrecut, cam aiurea, în cele două vămi.Așteptintegrarea Moldovei în UE sau re unificarea, fie șipentru a scăpa de această corvoadă destul depenibilă... Pe la15, am ajuns totuși în bună stare laChișinău și, după oleacă de odihnă și masă, amintrat de la 18 în program – lansarea de la CenaclulRepublica, condus de Moni Stănilă și AlexandruVakulovski, într-o excelentă și plină ochi sală de la

. Am vorbit eu și scriitorul dela Chișinău Constantin Cheianu, dar mi-a plăcut

Tovarăși de cameră. Student laChișinău,

Tovarășide cameră. Doctorand la București

lioteca Na�ională

Casa de PariuriLiterare

TVR Iași TVR 3

Photos Cafe

Apollonia TV

Bib

chipuri şi privelişti

Cu Mihai Vakulovskiîn turneul estic

LiviuANTONESEI

Popescu, Simona,5, p. 18

1. ,Piteşti, Editura Paralela 42.

Clava. Critificţiune cu Gellu Naum

Întrebătorul Faţaşi suprafaţa, urmat de Malul albastru,

eţul incendiar

Salvarea speciei. Despresuprarealism şi Gellu Naum

în în

Pop, Ion,

Naum, Gellu,

Naum, Gellu,

Naum, Gellu, , cu un desen d

Popescu, Simona

p. 36

Popescu, Simona ., p. 138

Malul albastru Naum, Gellu,

Avangardismul poetic românesc

Drum

Libertatea de a dormi pe o frunte

Vasco de Gama

,

op. cit.,Ibidem

op. citIbidemIbidem

Bucureşti,Editura Litera, 1994, p. 1343. , Bucureşti,Editura pentru literatură, 1969, p. 3844. , cu 3 calcuri de

Victor Brauner, Bucureşti, „Colecţia Suprarealistă”,19365 , cu undesen de Victor Brauner, Bucureşti, „Colecţiasuprarealistă”, 19376. e JacquesHerold, Bucureşti, „Colecţia suprarealistă”, 19407.

Bucureşti, EdituraFundaţiei Culturale Române, 2000, p. 1588. Gellu Naum în dialog cu Sanda Roşescu,9.10.11.12.

,

,

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

44

chipuri şi privelişti

foarte mult cum s-a născut o dezbatere cuparticiparea scriitorilor Nichita Danilov, director alICR Chișinău, Dumitru Crudu, a noastră, cei dinprezidiu, dar și a asisten�ei. O bună parte din cea de-a doua zi a fost dedicată vizitării Chișinăului pe jos.Mai întîi, de la Hotel Cosmos pînă la statuia luiȘtefan cel Mare, din Pia�a Centrală, unde am văzutși frumoasa expozitie deschisă de ICR în cel maivizibil p

apoi, împreună cuDumitru Crudu, care ni s-a alăturat, spre

, în grădina căreia nu doar că amdepănat verzi și uscate, amintiri și planuri, dar am șibăut nenumărate cafele și ceaiuri verzi, cu gîndulunei binevenite hidratări, că am prins două din celemai caniculare zile ale Chișinăului acestei veri. Pela 14, Dumitru a luat un taxi, pentru că avea ourgen�ă, iar noi am luat pe jos, prin parc, sprebulevard, unde știam că este ,gazda întînirii din acea zi. Am mîncat ceva înapropiere, am stat la umbră, iar la 16 fără cinciminute eram la locul faptei. Moni Stănilă și MihailVakuloski au vorbit pu�in despre cele două apari�ii,după care am vizionat cu to�ii excel

, pe un scenariu de Uncristian, directorulediturii. Un film despre cea mai bună revistă decultură în format exclusiv electronic

ni, făcută denumai patru oameni: Mihail Vakulovski, DanPerjovski, Carmina Trîmbi�aș și AlexandruVakulovski. La sfîrșitul evenimentului, DumitruCrudu ne-a comandat un taxi, la 19 plecam dinChișinău, la 23, 30 eram în Iași, după aproape treiore de vamă la

Chișinăul e un oraș minunat,împădurit, ca să spun așa, cu parcuri peste tot, uneleuriașe, și străzile, nu doar bulevardele străjuite dearbori majestuoși, nu, Doamne ferește!, de salcîmijaponezi. Nu mi-a plăcut un singur lucru – pe AleeaClasicilor, am zărit și un bust al lui Păunescu! Mi-aplăcut însă că, deosebit de USR, rămasă în pieleagoală, USRM are un patrimoniu pe care esteproprietară, inclusiv un sediu

unct al orașului –

-o

entul film, realizat de

de la noi, carea trecut de 40 de apari�ii în vreo 13 a

Sculeni, simetric cu șederea în vamaAlbi�a, la plecare!

foarte mare, pe oparte a lui ob�inînd sume importante prinînchiriere...Asta e!

Gellu Naum șisuprarealismul românesc

asaScriitorilor

Biblioteca Hașdeu

Kefulcelor de la Tiuk Casa de PariuriLiterare

–C

Un rockman. Ce este acela un rockman?

Cînd am primit, acum patru ani, primul volumal trilogiei acum încheiate, am crezut că termenul„rockman” cu care era definit e un simplu joc decuvinte, că to�i scriitorii moldoveni sau sudici avem șidarul acesta! Dacă nu aveam cît de cît un fel deeduca�ie muzicală, inclusiv în ce priv

spre ce este vorba în celetrei căr�i? Despre maturizarea unui tînăr născut înBasarabia, cu studiile universitare acolo, cu primii anide activitate profesională, ca profesor la universitate șicercetător, tot acolo, care apoi trece Prutul, își dădoctora

, un romanal formării. Și chiar este așa ceva. Numai că manieraîn care este conceput, construc�ia și viziunea, îl facexact ceea ce spune scriitorul, adică un , undeambii termeni ai cuvîntului compus au exact aceeașipondere. Rockul a moștenit de la strămoșii săi,bluesul și jazzul, ritmul, iar ritmul înseamnă via�ă,ceea ce romanele lui Vakulovski au la superlativ. Pede altă parte, toată această muzică înseamnă tema,tema romanului este via�a naratorului, și improviza�ie.Nu vei putea asculta două interpretări live la fel aleunei piese din această arie de gen . Întrilogia rockmanescă a lui Mihai, lucrurile stau la fel.Pe lîngă tema principală, se adună puzderie de poveșticare nuan�ează via�ă, îi surprind meandrele,contradic�iile, dar și liniile de for�ă. E o structură tipstrugure, pe ciorchinele vag lemnos, dar elastic, seadună puzderia aceasta de boabe care refac o via�ă întoată complexitatea ei. Și e la fel de multă via�ă și lafel de multă asumare autobiografică precum înprozele lui Henry Miller, de pildă. Cum e și cam la felde mult sex, că doar, pe ambele maluri ale Prutului, setrăia marea decrispare inclusiv din acest punct devedere. Ultimele două volume, de altfel, au tipăritămen�iunea + 18! N-aș vrea să fiu în�eles greșit,prezen�a sexului nu se datorează vreunei inten�ii deprovocare, de scandalizare, de epatare a burghezului.Sexul, cu atît mai mult la vîrsta protagonistului, faceparte din via�a, iar romanele acestea sînt pline de via�ăautentică sau, mai exact, verosimilă. Ca și în via�ă, sexare toată lumea, dar nu toată lumea știe ce să facă din/cu el. În literatură, e o problemă de motiva�iecompozi�ională, iar MV este un autor care știe perfectacest lucru și îl felicit cu toată căldura...

ește muzicaultimei sute de ani, blues, jazz și rock, aș fi crezut încontinuare asta. În fond, de

tul aici, la București, și se stabilește în Brașov.E, în linii mari, via�a autorului și, prin urmare, în sensclasic este vorba despre un

uri muzicale

,

Bildsungroman

rockman

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

45

profil

Când ne-am cunoscut

-(nu numai din Bucovina)

a acestora, Poezia.Pe toate aceste paliere el

,,

(oarecum) regulcu articole în ziarul local („Zori noi”) - preponderentîn pagina de literatu

„Suceava, Anuarul Muz-

ucra discret dar

se

/ mai alesa

(împrietenit), prin anii1975 ş. u., la Muzeul sucevean, ca muzeografi depatrimoniu (ce tineri eram, Doamne!), profesorulOctavian Nestor se arăta a fi predispus să acopere opluralitate de direcţii creatoare, exersându-se îndomenii precum: publicistica (jurnalieră), criticaliterară (îndeosebi ca recenzent şi cronicar),cercetarea etno folclorică, istoria culturii (în speţă aliteraturii) române , creaţiadramaturgică şi, înainte bineînţeles,

deschisese deja făgaşuripromiţătoare şi generos reprezentate cel puţin la nivelde incipienţă. Ca să concretizăm cumva ar trebuineapărat să vorbim de prezenţa sa ată

ră şi artă - , în presa literară de laIaşi („Cronica” şi „Convorbiri literare”), în „Paginibucovinene” suplimentul sucevean al „Convorbirilorliterare” ieşene, publicaţie în care, între altele,susţinea, cu aplomb, rubrica (de literaturăbucovineană) cu articole în care spiritul critic,prevalent, completa fericit şi adecvat informaţiile deistorie literară / culturală; ca să nu mai vorbim de

eului Judeţean”, unde-şiîncepuse aportul cu studii aplicate de etnofolcloristică, istoria şi filosofia culturii.

Îmi amintesc, de asemenea, că prin 1977 (spersă ţin minte exact detaliul cronologic) a dobândit unimportant premiu la un concurs naţional de scenariicinematografice şi, în plus, a cercat să pună în scenă opiesă de teatru care se intitula, parcă, şiera inspirată (cum am aflat din propriile-i destăinuiri)din viaţa şi activitatea medicilor de la Spitalul dinSuceava. Lucra, l , intens şi temeinicOctavian Nestor şi se părea că nu-i decât o chestiunede (puţin) timp ca să izbutească a detaşa şi a seimpune ca un reprezentant de marcă al culturii şicreaţiei literar-ştiinţifice elevate, de care zona noastrăavea (cum încă are, de altfel, şi astăzi) atâtanevoie spre a se debaras de meteahna sălăşluirii înorizontul mocirlos în care se complace cu atâta

Dicţionar

Oameni în alb

comoditate şi mulţumire de sine. Uitam atunci, eadevărat, că în optimismul nostru dacăni se părea relaxat, trebuia să includem şi o doză decircumspecţie generată de împrejurări, de oameni, înfine, de ceea ce am putea numi circumstanţeconjuncturale. Şi iată că Ocatavian Nestor a fostdeterminat (ca să nu zic constrâns), „principial şitovărăşeşte”, să plece din Muzeu („că noi, măi fraţ

e cercetare şi nici cenacluliterar!”), prin demisie!, ceea ce am fos tentat şi aş fifăcut şi eu de atâtea ori dacă n-aş f

dierea unor fonduri demanuscrise şi bibliofilie de-a dreptul captivante:Nicolae Labiş (căruia îi amenajasem deja CasaMemorială de la Mălini), Petru Comarnescu, IonLuca, Ciprian şi Iraclie Porumbescu, Leca Morariu,Eusebiu Camnilar, S. Fl. Marian, Cartea româneascăveche (de la Mănăstirea Dragomirna) etc. Acesteasunt reperele care m-au fixat definitiv în ipostaza demuzeograf, deşi nostalgia profesoratului din caredescinsesem la Muzeu (ca şi Octavian Nestor) nu adispărut nici acum în totalitate din a

la fel ca şi, metamorfozat între timp

Aşadar, Octavian Nestor a aruncatmai puţin neliniştite ale

învăţământului şi datorită unor trăsături psiho-intelectuale deosebite (să nu uităm că el este deobârşie ardelean, iar tenacitatea şi rezistenţa la„intemperii” a ardelenilor nu este proverbială doar dedragul... bancurilor cu ardeleni!) s-a impus cu relativărepeziciune, ajungând un redutabil profesor suceveande umanioare (literatura română) la Liceul / ColegiulNaţional „Ştefan cel Mare”, deşi locul său cel maipotrivit ar fi fost la Universitatea cu acelaşi nume sau,în orice caz, mai pe larg vorbind, la o catedrăuniversitară umanistă.

Prin anii 1989, 1990, profesorul OctavianNestor se implicase, fără frică şi prihană, aidomacavalerului tristei figuri, în balamucul sângeros ce afost numit Revoluţia Română Anticomnistă şiAntitotalitară, dar radicalismul său transparent n-aveacum să sfârşească decât în apele dezamăgirii şi aleresemnării. Poate că că nu fusesefăcut pentru politicăreală. Rămânea profesoratul cao premiză a împlinirii ulterioare a unor dezideratecărora altă generaţie urmează a le da (cine ştie când,cum şi dacă?) viaţă. Şcoala ar urma să-şi asaume înaceastă privinţă (aşa cum pare să fi intenţionat) ogravă şi decisivă responsabilitate cu sprijinulmaterial al cui şi mai ales în ce condiţii propice?

tineresc, chiar

ilor,nu suntem nici institut d

i fost absorbit,afectiv (în primul rând) de stu

realul meusufletesc, casimplu hobby, mai vechiul miraj al actoriei. Dar... sictransit...

din nouancora în valurile aparent

,

,

, mai bine zis sigur...

(). De

Octavian Nestorrevine

NicolaeCÂRLANB

UC

OV

INA

LIT

ER

ARĂ

46

profli

altfel, suma deziluziilor postdecembriste (nu numaiale lui)

,, în care am

pu -1990 ezastruoase, intitulat

No comment.

obucurie, când vine,

.. se tot tot

, unorcr

îşi propusese Octavian Nestor să le disipezeprintr-o publicaţie ad-hoc, intitulată „Cuvântul” dincare, în 1995, n-a ieşit decât un număr

blicat şi eu un articol despre Revoluţia din 1989şi consecinţele ei d

Credeam la un moment dat, că munca lacatedră îl va fi acaparat pe prietenul meu în aşamăsură încât a fost nevoit să abandoneze în totalitatemai vechile credinţe şi preocupări - chemarea, îndefinitiv, spre domeniul creaţiei literar-ştiinţifice - dariată că am motive să constat, cu bucurie, că m-amînşelat. Nu demult, la un stand bisericesc de carte, amvăzut şi am răsfoit o masivă lucrare monografică(circa 1000 de pagini,. format academic) dedicată deOctavian Nestor profesorului Paul Leu,(re)cunoscutul explorator al activităţii şi uriaşeiopere etno-folclorice a lui Simeon Florea Marian. (Dereţinut, fie şi numai într-o paranteză fugară, că toatecele trei nume rezonante, legate de această carte, suntintegrate organic în substanţialul perimetru intelectualal Liceului / Colegiului Naţional „Ştefan cel Mare”!)Surpriza nu se reduce însă numai la atât, căci şi

nu vine niciodată singură. Recentprietenul şi colegul Octavian Nestor m-a onoratoferindu-mi două superbe cărţi cu poezii, apărute,bineînţeles sub semnbătura sa, la EdituraTipoMoldova de la Iaşi, una în anul 2010, iar cealaltăîn 2015, intitulate şi, respectiv,

ambele de o frumuseţe (nunumai grafică) şi o substanţialitate ideatică de-adreptul frapante. (Păcat că cea de a doua este însoţităde o Prefaţă care clatină şi cade alături de...literatură, semnată de Ion Cozmei!) Sunt cărţi care-miconfirmă o idee mai veche şi oarecum statornică înpropria-mi panoplie de opinii, anume că poeziaautentică, zămislită de un creator de reală vocaţie şiînzestrat aprioric cu harul necesar – este, indubitabil,şi cazul lui Octavian Nestor - , se situează dincolo deşi deasupra compartimentărilor mai mult sau maipuţin relative şi călăuzite de criterii ce stau, de celemai multe ori, sub zodia aleatoriului, asubiectivismului exacerbat, determinat, nu o dată,glandular. Poezia cată să fie înainte de toate... Poezieşi apoi să se subsumeze, dacă-i posibil şi necesar

iterii estetice sau unor direcţii de creaţie care se potcoagula, în definitiv, într-o structură ideatică numită,convenţional desigur şi numai aposteriori, curentliterar, cum ar fi, să zicem, intertextualismul,postmodernismul, fără de care astăzi nici nu se maipoate pentru ca să se numească cineva scriitor. Mai

Ce-amcrezut şi ce-a ieşit?.

Sublimarea sinelui Încustodia timpului real,

ales, cu postmodernismul, totul e să-ţi faci rost de unmaculator pe care să-l mâzgăleşti cu unpix cât mai vânjos şi Ai şi prodsus ocapiodoperă (sic) care musai va fi premiată la vreunconcurs al relaţiilor intertextualiste („Copie tu de lamine, cum copii şi eu de la tine, după care găsim şipunem un critic să ne laude...”)

Nu putem, în acest context de privire fugitivă,să nu amintim, chiar dacă tot în treacăt, despretraducerile literare din limba lui Cervantes, efectuatede Octavian Nestor mai mult decât discret şi fără

nu ştiu cărui laborator /atelier sp

să şis-a angajat de o vremne încoace,

punând bazele unei edituri cunoscute sub numele„Euroland”, cu activitate bizuită nu pe criterii

ă, de unde şi lipsa deanvergură zgomotoasă într-o lume care pare să fiabandonat total şi definitiv orientarea după vecheazicală „Puţin, da' bun”, căci editorul nostru manifestăo repulsie organică faţă de avalanşa de maculaturăcare intoxică şi sufocă viaţa noastră literară, în special,şi, în genere, spaţiul cultural în care trăim.

Şi, „la închiderea ediţiei” (cum ar veni)trebuie să menţionez bucuria ioncomensurabilă pecare prietenul meu mi-a procrat-o onorându-mă cusolicitarea de a-i citi, n premieră, un nou volum depoezii e nu se cuvinesă spun mai mult decăt că reprezintă şi va reprezenta,la apariţie o surpriză de mare sărbătoare spirituală

În orice caz, nu ştiu dacă Octavian Nestor estedecis a se angaja într-o necesară acţiune de eradicare apeisajului literar-ştiinţific sucevean, dar cărţile sale,menţionate deja, ca şi activitatea spirituală laborioasăîn care este măcar de bănuit că se complace cudiscretă predilecţie (se crede că actualmentefinalizează, actualizând, început pevremea colaborării din tinereţe la suplimentul „Paginibucovinene”) dau seama despre un areal cretiv şidespre o ştachetă axiologică ridicată la o altitudine deneignorat, care, normal, ar trebui să oblige la elansaresau, în caz de neputinţă, la abandon. Este şi aceasta omodalitate de igienizare şi de abolire a riscului

sufocării. În aceste condiţii, îmi vine în minte unavertisment al lui Marin Preda: „Fiţi atenţi că [re]vinePetru Dumitriu şi ne beleşte pe toţi!”. Avertismentulpredist este valabil şi în cazul de faţă. Trebuie săschimbăm doar numele făptaşului pe care-l aşteptăm!Eu cred că acesta ar putea să fieTrăind şi nemurind...

masiv tenace... gata!

„girul”, musai autoritar, alecializat în materie, musai mdiatizat. Ar

trebui acum mai vorbim de munca de editor lacare prietenul nostru

devaloare preponderent pecuniar

,

, intitulat , despre car

, .

(auto)

Octavian Nestor!

Donquijotire

Dicţionarul

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

47

„dar nici eu nu respir bine,în camera asta înghesuită,

așteptând via�a adevărată sau,

mănător”oricum,

ceva aseȘtefan Baghiu

săvinești

singurele lumini la 6 diminea�a sunt cele dinsăvineștistrivesc orizontul la stânga noastră cum o iei spreroznov

furnale antice clădiri șubrede moa

câteodată cred că acolo e fabricat răsăritul

din fumul ăla portocaliu ce acoperă ca uncumulonimbus cerul.

singurele lumini la 6 diminea�a sunt cele dinsăvineștie de la sine în�eles că la ora aia specia umană ecea mai vulnerabilăși că ne doboară orice boare de vânt e când neapucă grea�a că existămdumnezeule o să mă întreb de ce scriu poeme laplural poate-s doar eudar doare până-n os când le văd cumeclipsează stelele.

cred c-o să mă omoare într-o zi.singurele lumini la 6 diminea�a sunt cele din

săvineștiâului le reflectă și cerul nop�ii le reflectă

și ele se reflectă unele pe altele morala kantiană

dincolo de lunca bistri�ei cu turnurile gri defabrici

șteleindustriei

prin tuburile alea cu epitelii cimentate decomuniști și italieni

iar atmosfera de film vechi

și apele r

dezmembrată într-o diminea�ăpregăti�i steagurile și nevestele ce numesc eulibertate uite-o

credeam că n-o să vină ziua astacând pot să strig

și eu că nu exist.

dac-aș putea să scriu dar nu pot fiindcă am /

am o cunoștin�ă care îmi tot repetă să merg maidrept că o să fac cocoașă și cocoașa la un tânăr camine poate împiedica orice șansă la reproducereși tare mi-e că în ritmul ăsta o să mă îndoi într-ospirală infinită de vertebre / am o pleoapă căzutăși mi se pare că nu mi se deschide niciodatăochiul ăla complet cum trebuie cum e firescpleoapa aia mă face să arăt ciudat de trist maiales când zâmbesc dezastrul de a te sim�i ciudatde trist de fiecare dată când zâmbești / am oamintire de la 3 ani părin�ii mei se uitau la știriîmbră�ișa�i sub pături iar eu nu știam dacă să credce simt mă cuprinsese groaza că mi-am dat seamace se întâmplă de atunci îmi place să cred că aînceput amnezia mea infantilă și nu s-a maiterminat / am o legătură specială cu stâlpii deînaltă tensiune cu freamătul lor de electricitate cusilueta lor neagră pe cerul asfin�it în autocare înexcursiile din clasele primare când la pensiunieram singurul băiat care dormea singur într-unpat / am o verișoară care m-a învă�at cum se faccopiii păstra explica�iile astea pentru orele târziidin noapte sau pentru intimitatea forturilor deperne la vârsta când creșteau fetuși în baloanede săpun iar cerul se decojea de pe tavan / am unbunic fost maistru chimist făcea înghe�ată cuoxigen lichid o aducea acasă pentru copiii luimai am un bunic care scrie versuri de muzicăpopulară prin agende amândoi au un nepot carenu cred că o să se nască vreodată / am un somnde animal speriat mi se învârte creierul nepotolitîn plapuma cortexului am 95 de vise pe secundăși freud ar avea multe chestii de zis despre ele leuit diminea�a când le clătesc cu o cană de laptecald în closet / am câteodată un sentiment cătoată via�a de care sunt capabil nu-mi ajunge am

m-am limpezit sunt viu la 6 diminea�a mut șimun�ii cu credin�a mea

singurele lumini

am /am /

am/

MihneaBÂLICI

lirice

Poeme

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

48

un prieten care spune că e așa suprastimulat încâtnu mai simte nimic mai am unul care zice căvia�a e frumoasă amândoi au 46 de cromozoni /

din 2002 când roznov a început să fie consideratorașpână la înmormânta

/oameni îngrămădi�i în curtea cimitiruluibolborosind în stimuli/

mă gândesc la colegii mei din gimnaziu ca la niștepersoane cu foarte mult bun-sim�ca atunci când alergai după mine pe terenul de spo

și voiai să mă înjunghii cu o sticlă spartă de bere:bunul-sim� de a mă gândi la mama când o să mă vadăcu ciobul ăsta în ochi.

/m-am săturat să îmi fie rușine de mine/

orașul nostru cu păcănele și biliardcu străzi neasfaltate și chorașul în care se lasă cea�a peste stadion/în zilele înnorate și comode ca o piesă de milesdavis/noi o lipim de pere�ii plămânilor până cândștim ce vrem de la via�ă.

au fost zilele în care am învă�at să comunic cuoamenii.

pentru câteva ore îi păcăleam pe to�i. apoi făceamdrumul până acasă pe jos.mă opream pe podul de pe bistri�a și mă uitam lafurnalele din uzine.

sentimentul de apartenen�ă la tot ce am încercat săalung din mine

parcul este mereu gol fiindcă aici rămân doar ciorile

am /am /am un poem în care nu am spus nimic / am

rea lui gheorghe mararu în2010

nu s-a întâmplat nimic.

rtdin curtea școlii

ioșcuri de ziare.

îmi mimam extroversiunea cu siguran�aacrobatului care nu are habar de gravita�ie.

repet: nevoia unei iluzii este doar necesitatea uneisimone auxiliare.

este cea mai dulce iluzie pe care am scornit-o noi doi.

/frica este doar un termen pentru mine/

roznov

transmi�ând, din genera�ie în genera�ie,

nu spune nimic.

faci de râs în public întinzi mâna și satisfacipiramida lui maslow îl citești pe popper îl citeștipefreud îl citești pe jung îl citești pe platon î�i pui

im�i boem al dracului te sim�i

e ok pHul e normal întinzi mâna pui pixul pe foaie

sunt fenomenele printre care te învâr�i

pui pixul pe foaie îl citești pe dostoievski te

simultanși te sim�i atât de bine despre tine însu�i dar

atât de mare întretineșicine

ești

urmele avioanelor cad și se

memoria unei satisfac�ii care refuză să apară:

întinzi mâna pui pixul pe foaie degetele petastaturăte plimbi pe trotuar încerci să râzi când e nevoiedarniciodată să nu râzi prea mult și niciodată să nu te

căștile în urechi privești pe geamul autobuzuluicumcade zăpada te sprofund și deasupra oricărei ierarhizări a nevoilorumane

te sim�i deasupra oricărei ierarhizări a nevoilorumane

dar o să realizezi la un moment dat cât deîndepărtate

iar asta o să te facă să te sim�i deasupraoricărei

[...]și se scurg fulgii de zăpadă dar ai promis căn-o să scrii nimic despre zăpadă pentru că tuești deasupra oricărei ierarhizări întinzi mâna

regăsești în prin�ul mîșkin și ippolit terentiev

este o distan�ă

aga�ă de stâlpii de înaltă tensiune

distan�ă

homeostaza

earth died screaming

lirice

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

49

lirice

du-

nici cei mai mari filosofi nu aveau

de ce

șisim�i sensul / mai știi cum

noisuntemexcep�ia în veciiveciloramin

aga�e de stâlpi

„Simona, you met me at a very strange time inmy life”

și cinema victoria pia�a unirii nr. 5 iași)

obsesia mea

i can't kick this feeling when it hits

obsesia mea cu modul în care materia se

dealurile astea miros a iamășidumămă unde nu mai în�eleg nici eu nici tu nici

elefan�ii ăștia de pe umerii meilasă-te

cum să-�i răspundă

câteodată trebuie să lași dealurile să se spulberede orizontînainte să sim�i sensul cum î�i invadează spa�iulpersonalcu existen�ialismul ăsta putrezitcu nihilismul ăsta expiratcu acosmismul ăsta ruginit

înainte săne-am propus să pornim o revolu�ie împotrivapsihanalizei

am încercat să în�eleg algoritmulcrede-mă că am încercatdar câteodată cel mai bine este sătaci și să lași peisajele să se suprapună haoticapoi să-și spargi craniulapoi să-�i frângi oaseleapoi să te gândești la ce facideci lasăurmele avioanelor să cadă și să se

(în timp ce în fa�a noastră se demolaublocurile din fight club alături de mitropoliamoldovei

obsesia mea de mă așeza în același loc în fiecarezi

când ferestrele înghea�ă sub soarele de-afarălumina inundă scauneleiar ieșirea de urgen�ă seamănă tot mai tare cuintrarea în rai

arată sub diferite forme de

alt poem despre autobuze

sacoșe și babe astmatice și șoferi tunși scurt șinerași de câteva zile

pre obsesiiobsesia mea cu

solipsismulobsesia mea cu to�i oamenii din jurto�i agorafobici și înghesui�i și surprinși într-unepisod banal al existen�eiomogeni și omogeni și omogeni obsesia

în care trece timpul obsesiile mele de care m-amatașat

în�eleg

unde

duce

scot scântei din stele ne spun uite

cineva în tibet tocmai atinge nirvana

evident

stelele

1

tu nu ai momente când te pierzi ai doar momentecând ui�i limitele

și ea zicea că scriem numai des

mea de a lua separat fiecare secundă s-o analizezpe toate păr�ile să-milas semnătura pe ea și să trec la următoarea pânărealizezcă teancul de adineauri a dispărut obsesia mea cumodul

căci fără ele n-aș mai fi acum aici încercând să

autobuzul ăsta

electrobuzele se plimbă prinse de cer

alt oraș unguresc al cărui nume nu o să-l pronun�i

franz apasă pedala de accelera�ieî�i dârdâie capul pe fereastră la 220 de km/h

că am pierdut și asta

îi închizi lui costel de parcă ai vorbit cu căsu�avocală

kind of blue

încerc să îmi revin

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

50

lirice

zilele când antenele pa

te ridici de pe gresie numeri amprentele de pecolacul toaleteizilele când oricine altcineva pare mai aproape detine decât tine

/ te bagi

2

/ felul în care �i se încle

3

singurele lumini la 6 diminea�a sunt cele dincapul nostru

ești genul de idiot care are nevoie de un

4planurile de autoizolare mereu ajung în acelașiloc

și stingem lumina

rabolice nu reușesc săacopere soarelepoezia e un sistem imunitar care continuă să tescuipe afară

în cadă și aștep�i să te naști /

relaxează-te ești atât de transparent că �i se vădcomplexelepersoanele care se sărută la masă & poeziilecolectivenimeni nu o să te ia în serios nimeni nu o să fieatins de ce spui tu

ștează maxilarul tu nu teui�i niciodatăîn ochii oamenilor tu nu te ui�i niciodată în ochiioamenilor

tu nu te ui�i niciodată /

ești cel mai paralel din încăperea astanu ai să treci niciodată peste modul în care se uitălumea la tine/ cu milă & compătimire băile în care ne privimbe�i în oglindă /

& trenurile până în sibiu telegondolelenoroaiele de pe cozla

gest deok făcut cu mâna

înainte să se arunce

privești din col�ul mesei fiecare vânătaie de pegâtești sunetul pe care îl face ploaia înainte să cadăși ai putea la fel de bine să î�i dai ceasul înapoi cuo orăși să te prefaci că nu te-a durut niciodată nimic/ sentimentul pe care �i-l dă mașina cu care teplimbau ai tăicând erai mic și priveai pe geam stâlpii de înaltătensiune /după 7 ani intrăm cu to�ii în același uter

only bored as i get older

)

evolu�ia face ca oamenilor de

poemele noastre sunt colajeele nu ne ating decât pe noiele nu ajung decât de la unul la altulși morne sim�im mișto omorându-le

nu am destul credit pentru toatepoeziile

respirisufocare din lipsa grinzilor

minat la fetele

și

la reflexia mea în vopseaua mașinilor

am fosile în loc în oase am

ceea ce suntem noi acum

noi acum suntem mai mult

noi acum suntem mai mult

la ultimul etaj să le crească aripi

dăm paginamă scobește pe dinăuntru

perioada în care înve�i să decupezi din tineferestrele prin care nu po�i să

rulăm covoarele și le dăm focmă uit ca ultimul terdin sala de lectură

toată lumea știe că sunt stricatcă tendoanele mele scâr�âiecă mă doare spatelecă am lipsă de calciucând ies mă plimb prin parcare și mă uit

ruleta rusească cu o bananăîmi las părulsă crească

câteodată mi-e dor să fiu fericit sămă întind pe bancheta din spate până îndoiportierele

neuronii împrăștia�i prin cadăștergem ultimele rânduri pentru că ele n-o să fieniciodată

decât cearșafuri împrăștiate

orice zi ar veni după astao să plece fix cu aceleași poeziiși o să mi le toarne pe gât și o să mi le îndese înurechiși o să mă întrebe toate odatăce mă doare

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

51

recenzii

La temelia culturii europene stă sistemulde valori spirituale greco-latine. Marile renaşterispiri tuale ale omeniri i sunt perioadelered

diul acestor civilizaţii realizăm un act deautocunoaştere şi redes operim un modelcatalitic pentru viaţa noastră cotidiană. Spiritulstrăbun germinativ efemer şietern şi ne îndeamnă să trăim în orizont filosofic,dând sens înalt existenţei noastre cotidiene.

Spiritualitatea latină a fost definită, pedrept, ca şi cultura elenă, un miracol, căci Romaşi Atena, pe lângă realitatea istorică, ne-au lăsatmoştenire un model spiritual ecumenic,antropocentrist, care ne luminează astăzis t r u c t u r a ş i s u p r a s t r u c t u r a s o c i e t ă ţ i icontemporane. Pentru cercetarea acapodoperelor spirituale antice, omul moderntrebuie să înveţe temeinic limbile clasice şi sădescopere cugetul şi expresia acestora înoriginal. Tradiţia milenară şi prestigiul europeanal limbii şi al civilizaţiei latine îi conferă drept decetate în cultura română. Limba latină este pentrunoi un blazon nobiliar, dar, în acelaşi timp, ungermen de performanţă şi meditaţie asupradestinului nostru istoric şi cultural.

, redactat de SabinaFînaru, reprezintă, fără îndoială, o contribuţieremarcabilă la receptarea culturii latine în spaţiulromânesc. Este un îndreptar erudit şi captivantatât pentru specialişti, cât şi pentru

ferestre luminate spreînţelegerea spiritualităţii latine, inclusă în texteşi metatexte.

,valorificând funcţiile formative, culturale şi

escoperirii gândirii creatoare antice. Prinstu ,

c

este un dialog între

Volumul

cititorii derând, întrucât deschide

Autoarea volumulu i

in situ

Alma Mater

Alma Mater

civice ale spiritului latin, a structurat materialulîn trei mari secţiuni – limbă, literatură, civilizaţielatină. Criteriile de antologare sunt valorice, iartextele şi comentariile au virtuţi ştiinţifice şididactice.

sistematizează elemente de istorialimbii, fonetică, morfologie, sintaxă, însoţite deexerciţii variate şi texte pentru traducere din şi înlimba latină. Sunt binevenite, îndeosebi, texteleparemiologice, care au forţă instructivă şifilosofică de neînlocuit. , referitoarela literatura latină, adoptă un criteriu cronologic,i l u s t r â n d t o a t e p e r i o a d e l e c u o p e r ereprezentative. Putem astfel să judecăm, încontact cu textul original, creaţii ale lui Plautus,Cicero, Sallustius, Titus Livius, Lucreţius,Catul lus, Vergi l ius , Horat ius, Ovidius,Petronius, Martial şi Augustinus. Fiecare autoreste prefaţat sint

a volumului este

Partea I

Partea a II-a

Partea a III-aetic, sporind astfel valoarea

florilegiului.

ALMA MATER.Limbă, literaturăşi civilizaţie latină

TraianDIACONESCUB

UC

OV

INA

LIT

ER

ARĂ

52

axată pe elemente de civilizaţie latină, referitoarela instituţii şi mentalităţi romane, precum şi laistoria politică a Romei. Autoarea prelucrează,concis şi riguros, date esenţiale despre

şi aere în civilizaţia latină este urmat de

texte ajutătoare adecvate temei. Aceste ipostazeale vieţii romane, măsurând peste un mileniu,constituie un breviar erudit, alcătuit cu ştiinţă şifervoare, întru cunoaşterea civilizaţiei romane.În finalul cărţii, autoarea ataşează unde texte latine cu circulaţie europeană,

În finalul acestei scurte recenzii, putemafirma că Sabina Fînaru, conf. univ. dr., cureputaţie binemeritată în exegeza literarăromânească, pune în circulaţie unul dintre celemai bune compendii didascalice referitoare laspiritualitatea latină tipărite în ţara noastră.Acestvolum se remarcă prin profilul său enciclopedic -lingvistic, literar, cultural - precum şi prindocumentare, metodă de lucru şi judecată devaloare. Reprezintă, în ultimă instanţă, osuperioară pledoarie pentru actualitatea studiilorclasice care astăzi, în mod paradoxal, au rol deCenuşăreasă în sistemul de învăţământromânesc. Legiuitorii trebuie să îşi aminteascăfaptul că limba şi cultura latină ne lumineazăoriginea limbii şi a poporului român, unitatea şicontinuitatea în hotarele carpato-dunărene,precum şi identitatea noastră europeană. Înnumele acestor funcţii civice cardinale, estenecesar să repetăm cuvin

: „Fără cultul trecutului nu există iubirede ţară”, căci antichitatea latină nu este un trecutconsumat, ci un prezent etern.

Educaţiaromană Familia romanăReligia romană Locuinţa şi masa romanăUnităţi de măsură Armataromană Istoria romană – Perioada Regalităţii

Bibliografie selectivă.

, , ,, ,

, ,, , a

Fiecare capitol deintroduc

, (Cantemir),Volumul se încheie cu o

tele profetice ale luiEminescu

Ritualuri domestice

Calendarul roman

Republicii Imperiului.

AppendixPater

noster Descriptio MoldaviaeGaudeamus igitur.

recenzii

Agitaţi de care înghite şi viitorul,ahtiaţi după noul pe care ni-l asumăm de foartemulte ori fără discernământ, fără a-i prevedeaconsecinţele, dispreţuim trecutul prin uitare, prinprivire superficială sau chiar desconsiderare.Conştiinţa noastră, conştiinţa de sine, individuală şicolectivă, adoarme pe nesimţite, ori sub vrajaignoranţei, ori sub aceea a complexului desuperioritate născut de sentimentul apartenenţei la

. Astfel, uităm cât datorăm„prezenturilor” alunecate în trecut pentru şi

În mod salvator însă, repetabileretrospective asupra unor momente cruciale dinistoria culturii noastre naţionale vin să ne trezeascăc o n ş t i i n ţ a d i n s o m n u l i n d o l e n ţ e i , a lautosuficienţei... O astfel de provocare este şicartea Sabinei Fînaru, , publicată laUniversitatea naţională din Cernăuţi, 2015. Titlul,insinuând sugestia de discreţie, de oarecareindeterminare, este contrazis de rigurozitatea,minuţ iozi ta tea , conciz ia , densi ta tea ş icomplexitatea conţinutului cărţii. Într-un demersdiscursiv profesoral, autoarea instruieşte, seduce,călăuzeşte cititorul, oferindu-i repere esenţialepentru formarea unei viziuni complexe, re-întregitea ceea ce reprezintă romantismul, european şi celromânesc, ca mentalitate, ca „anumită configuraţiea spiritului uman” şi ca grupare literară„determinată istoric”, cu o doctrină estetică, unconţinut tematic şi forme de expresie specifice.

Vădind implicite obiective didactice,studiul cuprinde, în prima parte, o privire de sinteză(densă şi complexă), susţinută de apelul la autori deprestigiu, asupra perspectivelor din care a fostabordat fenomenul romantismului, confruntândopinii antagonice sau complementare, clarificândşi îndrumând cititorul, inclusiv prin bogatele notede subsol care vin să iniţieze, să completeze şi să

un prezent

acest prezentcum

unde suntem azi.

Poeţi romantici

Poeţi romantici -o retrospectivă care

întrerupesomnul conştiinţei

GetaMOROŞANB

UC

OV

INA

LIT

ER

ARĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

53

recenzii

incite la cercetarea unei bibliografii cât maicuprinzătoare. Punând în oglindă perspectiva„unificatoare” a lui R. Wellek cu cea nuanţată a luiPaul Cornea, care relevă dimensiunea„proteiformă” a accepţiunii curentului, în diverselelui variante istorice şi naţionale, autoarea se raliazăperspectivei „istorice” şi „contextualiste”, adoptatăde Virgil Nemoianu şi Nicolae Manolescu,justificată de argumentul că „abordarea istorică adinamicii perioadei” reprezintă cea mai eficientămetodă pentru a evidenţia „vastele reţele delegături, tiparele şi corespondenţele de pe întregcontinentul”, „care să privească literatura ca parte aunei entităţi existenţiale şi culturale mai vaste (...)”(p.14).

Ca urmare, autoarea face referiri stăruitoarela contextul istoric - european şi naţional – relevândcomplexitatea momentului istoric, în careînlănţuirea unor evenimente internaţionale şinaţionale a declanşat procesul de aŢărilor române şi a pregătit germenii afirmăriiromantismului, convingând astfel că romantismulnu este doar o mişcare literară, ci una din formeleacestui proces de europenizare. Menţinând oraportare permanentă la contextul istoric, politic,cultural european, sprijinită de o documentareriguroasă, autoarea prezintă, cu un remarcabil simţal detaliului, condiţiile specifice ale apariţiei înspaţiul românesc a elementelor preromantice şiromantice, şi, alăturându-se opiniei lui Nemoianu(şi Manolescu), concluzionează că romantismulromânesc, asemenea aceluia din celelalte ţărieuropene, „se sincronizează cu al doilea valromantic”, care s-a propagat dine cele trei ţăriimportante (Anglia, Germania, Franţa

, „în care nu a existatradicalism ideologic, iar estetica neo-clasicăiluministă şi cea romantică au coexistat” (p.17).

Cu aceeaşi migală cu care şi-a obişnuitcititorul, autoarea prezintă succint, dar cuprinzător,evenimentele politice, sociale şi culturalepremergătoare, începuturile, notele specificeafirmării romantismului românesc pentru fiecareetapă, scriitorii reprezentativi, contribuţia celordouă generaţii, una – luministă, munteană, cealaltă– revoluţionară, moldoveană, care „stau la bazapaşoptismului românesc”, caracteristicileprincipale ale activităţii acestei perioade, cueclectismul ei estetic, coexistenţa formelor literarepreromantice, realiste şi neoclasice etc.; de

europenizare

Biedermeier Romanticism) ca

asemeni, sunt precizate aici cauzele prelungiriiromantismului românesc. Un spaţiu deosebit esteacordat („generaţia propriu-zisromantică”, „răspântie decisivă în dezvoltareaculturii româneşti”, citându-l pe P. Cornea),începând cu definirea conceptului, natura mişcării,afirmarea „conştiinţei de sine” la „Dacia literară”(apoi la „Propăşirea”), rolul lui Kogălniceanu,importanţa programului „Introducţiei”, cu toatepunctele sale, prezentarea minuţioasă aconţinutului revistei „Dacia literară”, adăugareaunor informaţii noi în legătură cu încercărianterioare apariţiei cunoscutei reviste, şi încheindcu precizări privind sensurile conceptelor de„romantic” şi „romantism” şi cu menţionareacontribuţiei romantismului privind statutul şiimportanţa poetului în lume, impunerea nouluiconcept de poezie, revelarea puterii creatoare aimaginaţiei, intensificarea expresivităţiilimbajului.

Cele doar treizeci de pagini ale capitoluluiintroductiv vădesc un conţinut informaţional atâtde dens, de complex, cu tendinţă atotcuprinzătoare,dar de apreciabilă concizie, încât i se poaterecunoaşte valoarea de

Partea a doua a studiului, cea mai întinsă,

paşoptismului

compendiu.

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

54

recenzii

oferă o prezentare, care dezvăluie aceeaşipropensiune spre atotcuprindere, a patrupersonalităţi literare ale perioadei romantice de pânăla Eminescu, personalităţi ce aparţin „epocii eroice”,aceea a spiritelor enciclopedice, a reformatorilor,deschizătorilor de drumuri, îndrumători ai tinerelortalente:

. Pentru fiecare caz în parte, autoareafixează în memoria cititorului poziţionarea îngruparea paşoptistă, aportul şi gradul de implicareale fiecăruia în susţinerea programului paşoptist,meritele culturale, specificitatea temperamentală şiconcepţia artistică, elementele de continuitate cuînaintaşii, diferenţierile şi similaritatea cu ceilalţi treipoeţi contemporani români. Prezentarea tematicii, astrategiilor lirice identificate la poeţii în discuţiedobândeşte valenţe argumentative privind obiectivul

cu popoarele europene emancipate printrimiterile la poeţii romantici străini, europeni, într-oţesătură organică, complexă, care dovedeşte otemeinică cunoaştere a evoluţiei poeziei universaleşi a celei româneşti. Stăruind neabătut în intenţia de ainstrui, convinge şi îndruma, autoarea alege, pentruconturarea profilului personalităţii artistice afiecăruia din cei patru poeţi, să prezinte succintopiniile critice ale celor mai consacraţi exegeţiromâni, pe care le completează cu ale sale, relevândaspecte esenţiale, urmărind realizarea unei imaginicât mai veridice şi complete.

Această „completitudine” este săvârşită deSabina Fînaru prin analiza aplicată pe cele maiimportante şi reprezentative poezii din operafiecărui poet. Fineţea analizei, profunzimeaaperceptivă, acuitatea intuiţiei faptului de artă,frumuseţea elevată a discursului hermeneutic îmbiecititorul la o re-lectură avizată, re-descoperire aimportanţei reperelor identităţii noastre culturale.Cu o viziune modernă a perspectivei şi a limbajuluicritic utilizat în demersul hermeneutic, autoareascrie şi „pe dedesubt” (cum ar spune Arghezi),aşezând o lumină nouă asupra poeţilor şi a opereilor, re-înviindu-le culorile, reabilitându-i prinvaloarea care biruie Timpul, seducţia împlinită deanaliza minuţioasă lăsând în umbră nedesăvârşirea(justificată) a expresiei textelor selectate şiatrăgând atenţia asupra conţinutului lor ideatic, curelevanţa lui, estetică sau pragmatică pentrumomentul istoric respectiv, dar şi cu dimensiunealui perenă.

Ion Heliade Rădulescu, Grig

sincronizării

oreAlexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, VasileAlecsandri

Titlul căr�ii lui Mihai Măceș, ,apărute recent la e craioveană „ ,prezentarea ei grafică, sobră, elegantă, sunt, trebuiespus de la bun început, aparen�e înșelătoare. Laprima vedere, s-ar putea crede că romanticul de altădată, excedat de mizeriile „veacului barbar” ce parefără sfârșit, este acaparat de urgen�a unorpreocupări abstract filosofice în plan moral.

În fapt, poetul a rămas credincios temelorlui predilecte: sacralitatea, singurătă�ile, oboseala,trecerea timpului, dragostea, confirmându-iprofilul de neoromantic a cărui crea�ie răspundeexigen�elor presupuse de legitimarea ei valorică.Mihai Măceș are știin�a versificării fluide, trecândprintr-un filtru mitologizant experien�e concentrateîn toposuri definitorii pentru universul său liric

uminii, câmpia, col�ul casei) purtător dereferin�e și sugestii subsumate Văii Pârâului, spa�iual existen�ei pri

Este momentul să ne întrebăm: despre ce felde etică se poate vorbi în legătură cu substan�a liricăa acestui volum întemeiat pe evocarea unorstrăvechi ritualuri și, deopotrivă, pe asumareaerotică și mistică a lumii. Poetul se arată, în egalămăsură, or și de ospecială etică a iubirii. Planurile existen�ialecomunică secret, iar convingerea că divinitatea esteo sumă a totului dă coeren�ă viziunilor în carefuzionează geneza și apocalipsa.

Pentru mai buna în�elegere a poeziei luiMihai Măceș se impune -uluiînso�itor: „Când îmi scriu poemele parcă aș cânta lapianul universului, în noaptea universului, melodiiale cuvintelor din vina cărora exist, despre amintiricare nu-mi lasă sufletul în pace”. Ni se dezvăluie,iată, un poet orfic, privilegiind nocturnul prielnicmedita�iei într-un discurs metaforic ce pulsează pere�elele inefabile ale experien�ei spirituale. De

Etice

motto

ditura Aius”

(Golful L

mordiale, aureolat legendar.

preocupat de moralitatea îngeril

lectura

Măsuri aleîntâmplărilorde sub stele

Constantin M.POPAB

UC

OV

INA

LIT

ER

ARĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

recenzii

55

altfel, arta poetică rezonează cu spusele Sf.Augustin potrivit căruia „lumea e o frază în curs derostire”.

rii inexorabile a timpului, subsemnul Soarelui ce apune din ce în ce mai devreme,reac�ia poetului devine mărturia indeciziei: „subsemnul Soarelui un Prin� al existen�ei / vede timpultrecând mai repede decât trebuie / și nu știe ce săfacă mai întâi / recunosc nici eu nu știu ce să fac maiîntâi” („Soare”). De re�inut regimul incertitudinii,de sorginte argheziană, instituit în multe dintrepoeziile în care apare spectrul alienării: „așa cum sevine se pleacă / încât nu mai știu dacă / are vreunrost / de ești sau ai fost...” („Nălucire”). Săremarcăm și arhitectura interesantă a pieselor liriceprecedate de ceea ce autorul ne încredin�ează a fi„poemele într-un vers”, un fel de subtitlurianalitice, ca în buna tradi�ie a literaturii de altădată:de la abordarea unei viziuni generale, ample, seajunge la implicarea sau, după caz, la dezangajareaeului.

Dacă în poezia „Destin” veșnicia estepercepută în func�ie de starea de gra�ie a poetului(„Fără cuvinte poetul e ca o pasăre fără aripi / nupo�i să le ceri poetului și păsării să-și ascundătriste�ea / în absen�a cuvintelor în absen�a aripilor /ochii lor ai poetului și ai păsării / sunt / mai goi caNeantul dintre Cer și Pământ ”), o expresiepregnantă a solitudinii aflăm în poemul „Pustiu”,unde sentimentul absen�ei, al degradării fiin�eigenerează imagini cu valoare de efigie („stai pecol�ul scării alături de golul din tine”).

Mihai Măceș se identifică, în planulcrea�iei, nu cu absolutul, ci cu destinul a căruitranscenden�ă se numește fidelitate fa�ă deacceptarea lui: „Istoria e o carte de poezie / Biblia eo carte de poezie / Poezia e o trecere a sufletuluiprin Golful Luminii / despre care nu obosesc săvorbesc în pustiu muritorilor / Poezia de când m-amînhăitat cu ea cum te înhăitezi cu o / amantă / e jertfade pe altarul meu căci și eu sunt muritor...”. Oprofesiune de credin�ă tulburătoare, emblematică,mărturisire a unei conștiin�e poetice capabile săcontemple, dar și să evalueze misterulîntâmplărilor de sub stele.

sa

În fa�a scurge

Strămutat, prin decizie guvernamentală,după te rminarea facul tă ţ i i , în ţ inu tu lTeleormanului, Constantin T. Ciubotaru trăieşte,după propria-i mărturisire, cu dorul în suflet dupăUdeştiul copilăriei şi adolescenţei, unde a văzut celmai frumos răsărit de soare de după dealul ,supranumit „Everestul” Udeştiului, cele maifrumoase seri cu lună şi dimineţi cu rouă.

L-am întâlnit ultima dată acasă, la uneveniment deosebit: „Sărbătorirea a 150 de ani deînvăţământ la Udeşti”, unde am profesat şi eu douădecenii şi unde revin cu emoţii şi bucurie. Era puţinprecipitat, se bucura, se întrista, căuta chipuri dragi,prieteni din copilărie, urme care i-au răscolitsufletul. Acolo, sus, pe dealul din Udeşti, parcă nuse mai sătura să admire împrejurimile, să aduneadieri şi miresme, atâtea amintiri, unele regăsite înscrierile sale, învăluite adesea într-o aurălegendară. L-am cunoscut în câteva ipostaze caremi-au prilejuit să constat că e mereu jovial,imprevizibil în exprimare, abordează necenzuratdiverse probleme şi pare un „războinic” în lupta cutimpul. Cărţile sale, nu puţine la număr, uneletraduse şi premiate peste hotare, dezvăluie uncreator prolific, hotărât să nu-i scape nimic ochiuluisău viclean şi neastâmpărat. Mi-a făcut o mareplăcere să savurez o parte a scrisului său, ultimacarte primită , apărută laEditura „Rotipo” Iaşi, 2015, întăreşte şi mai multafirmaţia potrivit căreia Constantin T. Ciubotaruparcă s-ar juca cu cuvintele: „Ei, da, uneori mă mirşi eu de unde le mai scot !”.

În prima frază a cărţii autorul precizeazăurmătoarele: tă carte sunt

, imaginate din motive politice, într-operioadă din viaţa mea (cam un sfert de secol) când

Oadeci

„Tot ce scrie în aceas

Mucenicii visului de aur

Visede bărbat

Constantin T. Ciubotaru -bucovineanul devenit „sudist”

EmilSIMIONB

UC

OV

INA

LIT

ER

ARĂ

56

recenzii

am hibernat mental, după ce am primit Vot de blam,pe linie de partid, şi am fost numit disciplinar la unLiceu agricol, cu domiciliu forţat (O fermă la 5 kmde târgul capitală de raion).

Merită savurate cu „încetinitorul” paginilece descriu brigada ministerială cu reprezentanţii dela C.C., la Şcoala Mecanică Agricolă (p. 239-241),incidentul, mai mult decât hilar, cu Miliţia TF dingară (p. 253-256), convocarea la Secţia deÎnvăţământ pentru a clarifica situaţia

întreaga carte se grupează în jurul unorepisoade ce-i stăruie în minte, autorul critică saupersifle ză unele personaje, apar portretesurpinzătoare, chiar groteşti. „Preşedintele desindicat: cap mare, ras, botos, burtos, nas lung,turtit la vârf, ochi rotunzi ca de pasăre, poreclit„Uranguranul”, braţe lungi, parcă-i atârnau ... şiaveai senzaţia că lasă o dâră de bale.”

În triplă ipostază de autor, narator, personaj,Constantin T. Ciubotaru deşiră năvalnic din ghemuladunat în sufletul său secvenţe de comedie, satiră,pamflet, de sondare a firii umane, provoacă discretcuriozitate, în aşa fel încât îndeamnă la continuarealecturii, la plonjarea într-un epic febril. Autorulşarjează fără menajamente, cu trimitere directă lapolemici cu „amici” care i-au pus adesea nervii laîncercare, mânuind un dialog percutant cu cititorul:„- Salve, amice! Comunicat telefonic. La tine nu-inimeni acasă. Mâine, duminică, de la orele 22 eştitrecut să faci gardă la şcoală. Pe linie de partid. Eanunţată o inspecţie de sus. Uitasem. Se apropieCongresul Partidului. Trebuia să păzim zidurile de... ţânţărei? Duşmanii de clasă! Mai degrabă degherlani, că uneori le rodea cărţile în bănci ...”

Constantin T. Ciubotaru generează prinscris buna dispoziţie, cu precizarea că laturaumoristico-satirică presărată pe-alocuri cu unelecuvinte şi expresii: gherlani, matracucă, acuşica,puţică, bişniţă morală, tu-le muma-n cur, ochitelescopici, bre, statuie de vise erotice, vomită-ţinecazul de la inimă etc., re idă dintr-un vocabularce se apropie de Creangă şi Caragiale. De subliniatşi preferinţa pentru diminutive masculine şifeminine: Jenel, Săndel, Dănuţ, Rădulică, Săndica,Genuţa şi altele, bine plasate în scene comice desituaţie, de caracter, de limbaj, sub pretextul călecturează „Jurnalul Geniei”, una din fostele lui

”

Linei (p. 204-208), de fapt

a

,

z

eleve, dar şi din propriile lui caiete.În douăzeci şi opt de rânduri din finalul

cărţii, considerate o „Scrisoare către fratele meu demetaforă”, Constantin T. Ciubotaru motiveazăatitudinea lui de a se elibera de „cenuşa” amintiriloranilor trăiţi în „luminoasa” orânduire a zisei „epocide aur”, cu speranţa ca mărturisită. „Cartea aceastasper să fie o lumină a iertării şi înţelegerii unorvremuri tragice pentru cei ca e supravieţuiesc ...

Dacă Marin Preda ar mai fi trăit, sigur ar fiexclamat: „E mare, domnule, prin scris. În cepriveşte fizicul, nici aici nu mă depăşeşte, moncher! Mai degrabă s-ar potrivi la statură cu „SoareleMoldovei”, că tot se trage de acolo ...

nstantin T. Ciubotaru e rodulbogat al unui „condei” autentic şi valoros, sau cumafirma regretatul scriitor Constantin Blănaru, în2009: „Constantin T. Ciubotaru este un pivotspiritual bucovinean în sudul ţării. Are un felspecial de a fi, este o rarita

r ”.

”.Scrisul lui Co

te”.

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

57

recenzii

ElenaSIMIONOVICI

Gânduri depelerin în Ţara Sfântă

şcu (ş

a om care a călătorit în mai multerânduri ş Ţara Sfântă, n

ţ ţiilor pe care autorulle consemnează, fie ascultate de la conducătorulgrupului, părintele C.Ax., sau din diferitele ghiduripe care le citează la sfârşitul cărţii, cât pentru trăireanaratorului. Cu atât mai mult, cu cât nu este

ş şşi la atmosfera specială ce

domnea în grupul pelerinilor români.Obosit de lucrările cu cifre în Bancă,

scriitorul a aflat cu bucurie că în curând se vaorganiza o călătorie în Tara Sfântă şi pe MunteleSinai, la Mănăstirea Sfintei Ecaterina. Cu doamnasa, Oana, ş şor îngrupul ce a ajuns fără multe perepeţ e aeroportulBen Gurion, la Tel Aviv. De acum, programul sedesfăşoară cu rapiditate, locurile anunţ

Erihonul, cu istoria sa zbuciumată, ţinutulHozevei cu Mănăstirea Sfântului GheorgheHozev ş ş

ţ ş

ţ şş avea să trezească

în sufletul al scriitorului o trăire pe care cuvintelenu o pot explica în toată adâncimea ei. Alexandru arămas mai în urmă, să se închine în genunchi lângăracla cu sfintele moaş ţ

e străbătut de un şuvoi de energie tareplăcută, începând din creş şi până lapicioare. În acele clipe, trăia o stare de fericirenespusă. I se părea că pluteş

ş şi o bucurie sufletească deplină.”(p.52)

Cartea scriitorului Alexa PaEd. Studis, Ia i, 2015) am citit-o cu un

interes aparte, ci în anotimpuri diferite în u

atât pentru mul imea informa

vorbade un truditor pe ogorul literelor, ci pe al cifrelor.

Am luat aminte la programul pelerinajuluipe care i eu l-am parcurs, în acela i sens sau dinalte locuri început, dar

i cumnata Nicoleta s-a integrat uii p

ate din timpspre vizitare sunt prezentate succint, clar, limpede.

itul i cu moa tele Sfântului Ioan Iacob,românul nostru din inutul Boto anilor, au marcatprofund sufletele pelerinilor.

Întâlnirea cu locurile Sfântului Sava celSfin it, din pustiul Iudeii, topos de unde se începe iromanul al aceluia i autor,

ales,,

te. În timp ce se ruga, a sim itcum trupul îi est

tetul capului

te, fiind cuprins de olini te

Pelerin în

Destin

Ţara Sfântă,

Am mai găsit în carte câteva însemnăriasemănătoare provocate de sfinţ

O altă minune, dar despre care se vorbeşntoarcerea Iordanului la

Bobotează sau coborârea Sfintei Lumini la În ,

ştinii sărbătoresc Schimbarea lafaţă a Domnului, ,,asupra Mănăstirii ortodoxecoboară un nor luminos care nu are caracteristicileunui nor obişnuit. Norul apare o singură dată pe an

ş ş şş ţă, pelerinii români au

urcat celşul a fost greu, pe cât adevăratul calvar

ş ş ta lamuzeul Mănăstirii nu i-a atenuat autorului tristeţ

,,aceasta fiind adoua ca mărime după cea a Vaticanului”.

încarnetul său: ,,Ce Legi bune, simple şi clare a lăsatDumnezeu pentru oameni prin Moise, dar ce păcatcă prin nimicnicia, egoismul şi răutatea sa, omul aajuns să nu mai respecte nici una dinacestea.”(p.108) Ş ş ţia cuîntrebarea retorică: ,,Când va ajunge să înţeleagăcât de neputincioasă este fiinţa umană în faţ

ţea acestor gânduri s-a atenuat cubucuria trâită la Sfântul Mormânt. În timp ce înurechi percepea ,,acel murmurcare era asemenea vuietului mării, când v

ţărm, pe măsură ce timpul trecea, în sufletulsău cuprins de o adâncă pace, se pregătea săînflorească crinul bucuriei depline, care avea să-şideschidă petalele în clipa când el avea săîngenuncheze şi să se roage cu fruntea ş

Dupăaceastă mărturisire nu mai este nimic de spus.Sufletul sensibil al scriitorului Alexa Paşcu a trăitplenar o bucurie pe care nici una din cele ale acesteilumi nu o poate egala.

O carte caldă, bine scrisă, echilibrată întredescriere de locuri ş ţ trăiriloreroilor participanţi la pelerinaj, cheamă cititorul laînălţare sufletească.

enia locurilor: peTabor, pe Muntele Ispitirii sau la Sfântul Mormânt. Ominune ce a umplut sufletele pelerinilor de bucurie afost cea de la Nazaret unde, în Biserica SfântuluiArhanghel Gavriil, Izvorul Sfintei Fecioare Mariacurge neîntrerupt de veacuri cu toate vicisitudinileprin care Biserica a trecut. (p.72)

temai rar decât despre î

viereeste cea de pe Muntele Tabor: în timpul SfinteiLiturghii, când cre

,întotdeauna în acela i loc i la aceea i vreme”. (p.76)

Cu efort i perseverene 3750 de trepte pe Muntele Sinai. Dar nu

urcu de lacoborâre. Închinarea la Sfintele Moa te i vizi

eade a nu fi putut vedea Biblioteca,

Revenit de pe Sinai, Alexandru nota

i î i încheie medita

a puteriilui Dumnezeu, nu va fi deja prea târziu?” (p.108)

Triste

vocile pelerinilor,alurile vin

spre

i mâinilesprijinite de Sfântul Mormânt”.(p.122)

i observa ii asupra

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

58

recenzii

Gheorghe Bacalbașa, nume de rezonan�ă înmedicina românească, debutează în literatură curomanul , în urmă cu 20 deani. După ce a profesat o vreme la Spitalul Jude�eanGala�i, ca specialist în obstetrică-gin

strălucită carierădidactică în învă�ământul superior medical și demedic la Spitalul Clinic de Urgen�ă

din București. Concomitent cudezvoltarea profesională în medicină, doctorulBacalbașa rforman�a și în domeniulscrisului. Scrie articole și studii de specialitate,valorificând experien�a de medic și cercetareamedicală, de literatură cu substrat politic și social.Stilul penetrant, subtil-ironic, fraza limpede,introspec�ia socio-politică veridicitateaîntâmplărilor povestite, credibilitatea personajelorcare-i însufle�esc opera fac din GheorgheBacalbașa un scriitor din elita cuvintelor, fiindașteptat și receptat cu interes de cititorii de toatevârstele.

După volumul de debut, publică(2001), o

culegere de 36 de povestioare, întâmplări de via�ă,spumoase și dramatice, din anii regimuluicomunist. Deși multe pagini au ca subiect iubirifugare, trădări sentimentale, amor interesat,valoarea căr�ii este dată totuși de prezentarea unordrame sociale specifice vremurilor, asupra căroravoi insista în această prezentare

combinat siderurgic în via�a gălă�enilorcerea întreruperii sarcinii, detașarea în

interes de serviciu, fie ca recompensă, fie casanc�iune, prezen�a ochiului securită�ii la fiecareloc de muncă etc.

Scene de deznădejde din via�a �ăranului

Domiciliul obligatoriu

SfântulPantelimon

ecologie,Gheorghe Bacalbașa are o

cunoaște pe

,

la EdituraISTRU din Gala�i

: seceta și foameteacare au bântuit Moldova în anii 1946-1947, efectelemarelui ,interzi

român sunt astfel prezentate: „În vara aceea – a

Căprioara de ghips

anului 1946 și nu 19

Spa�ii generoase și semnificative suntacordate „ctitoriei” de

În vreme ce Combinatul Siderurgicera

.

44 – a venit seceta, intra palmaîn rănile pământului. Sătenii au făcut tot ceînvă�aseră de la strămoșii lor că trebuie făcut înasemenea situa�ii – au tras clopotele, au plimbatpaparudele pe ogor – numai că cerul continua sărămână senin, aerul vibra în arși�ă ca o pedeapsădivină.” (p. 52)

lui Ghi�ă Dej la Gala�i,Combinatul Siderurgic, ridicat acolo unde „degetullui s-a oprit”, „în locurile prin care trecuse când eratânăr.”

„cel mai mare dinsud-estul Europei”, „orașul părea o așezarevremelnică, încropită în grabă, pe buza unui vulcangata să erupă ca o amenin�are perpetuă”, în caremuncitorii trăiau „în apartamente sărăcăcioase” aleunei „păduri de blocuri identice, P-urile, C-urile,OD-urile.” Iată o altă imagine sumbră, cenușie,plumburie a orașului: „Plouă neîntrerupt, mărunt,mocănește Apa se așterne în hașuri oblice,antrenând cu ea praf de cărbune și pleavă de fier,acoperind ziduri și oameni cu sudoare rece și acră.E un timp în care nu dorești și nu spui nimic, untimp suspendat între anotimpuri, o încremenireînstăpânită între oameni și lucruri, în așteptareaalbului eliberator al zăpezii.” (p. 94) Autorul

Gheorghe Gheorghiu-Dej

Căprioarade ghips*

GhNAZARE

eorghe

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

59

surprindepentru care depunem și noi mărturie: „E

încă noapte când personalul supraetajat…ajunge îngara orașului. O mul�ime compactă, gregară, omul�ime ca un roi de albine, schimbul de diminea�ăal Combinatului, invadează peroanele și seîndreaptă spre autobuzele din fa�a gării.” (p. 102)

În context, folosind o extrem de acidăironie, autorul

ul că „tovarășul Ghi�ă-Dej a fost purtător depălărie”, în vreme ce Nicolae Ceaușescu, care avenit după el, „a fost purtător de pălărie”, care„reușise să facă saltul istoric de la șapcă la pălărie”și care a dus pe toate meridianele lumii „mesaje dedrag

Un fenomen dramatic în vremea regimuluiceaușist a fost interzicerea întreruperii de sarcină șideschiderea epocii „decre�eilor”. „În fiecarediminea�ă, povestește autorul, medic ginecolog, înfa�a cabinetului de consulta�ii se încolăcea șarpele,când prea lung, când mai scurt, al cozii pentruaprobări de avorturi.” (p. 22) Era un adevăratceremonial al aprobării avortului. Femeile așteptaudin partea medicului ginecolog cuvântul magic„beneficiază”, adică beneficiază de avort, în vremec săcontribuie la creșterea rândurilor decre�eilor

nu este în primul rând,după mine, o carte de dragoste, deși subiectului îisunt rezervate multe pagini, iar mai multe croniciinsistă pe această temă. Dragostea este doar însubtext, este adesea un pretext pentru a evocatrăsăt

Scrierea lui GheorgheBacalbașa are un pronun�at caracter socio-politic,este o pagină de istorie a unor trecute vremuri, pecare unii cititori le-au trăit și despre care al�ii aflăacum. Scriitorul folosește un stil plăcut, antrenant,pre�ios. Cartea se citește ușor, provoacă rememorăriși restituiri.

area pământului”, o femeie tânără „avea cevadin prospe�imea unei picături de rouă”, în timpulsecetei din 1946 „intra palma în rănile pământului”,combinatul siderurgic gălă�ean era „un plămânotrăvit și vital al orașului” etc.

spectacolul sosirii navetiștilor laCombinat,

îl deosebește pe Dej de Ceaușescuprin fapt

oste și .”

e restul, cele mai multe, erau „mândre”.

urile sistemului, rela�iile firești dintre oameni,speran�e și drame sufletești.

Folosește expresii diamantine: „femeiaeste s

* Gheorghe Bacalbașa, ,Editura Istru, Gala�i, 2001.

pretinie

ioara de ghips

Căprioara de ghips

Căpr

Pentru cunoscători, Capu Satului fiind partea dejos, dinspre răsărit a oraşului Câmpulung,Bucovina, ceea ce ar da uşor de înţeles că din acelpunct s-a pornit aşezarea din dreapta râuluiMoldova, spre a urca apoi gospodăriile oamenilorîn susul apei şi a cuprinde pământul de sub poalapădurii până la hotarul cu satul Sadova.Câmpulungul Bucovinei este, cu adevărat, un oraşlung şi bogat, măcar în locuitori cu strămoşi dinvremuri uitate. De unde şi harul lor de vrednicipovestaşi.

Tucu Moroşanu e binecunoscut în breaslacondeierilor care trec prin sau ajung din când încând în urbea de la poalele Rarăului, bucurându-sedin plin de ospitalitatea acestui „mohican” allocului. Echilibrat şi, mai degrabă, tăcut (cei ce aupăstrat legătura sfântă cu muntele au învăţat săcugete îndelung, fără să se repadă la vorbă), sedistinge printr-o privire senină şi inteligentă,trădând un suflet cu adâncuri abisale. La întâlnireacu el, indiferent dacă e însoţit de baltag sau nu, aiimpresia că abia atunci a coborât din „gura de rai” aîntinderilor de pe înmiresmatele obcini bucovinene.

păstorului moldovean, Tucu Moroşanu, aicărui strămoşi, descălecând aici, au aşezat capul dezimbru pe herbul Ţării, trăieşte într-o frăţietatepermanentă cu „râul, ramul” şi stelele de deasupralor. Are calmul undelor unui lac, în apele căruia seoglindeşte întreaga natură de o ireală frumuseţe.

Din vreme-n vreme, se vălureşte uşor şi atunci senaşte poezia, căci Tucu Moroşanu e poet.Auzul lui,de o surprinzătoare fineţe, surprinde şoaptamisterioasă şi melodică a codrului, murmurul depoveste al izvoarelor, ori frânturi din muzicasferelor înalte, suferind din cauza îndepărtăriiomenirii de rosturile ei ancestrale, a pervertiriilumii, angajată într-o iresponsabilă degradaremorală, o boală ce pare incurabilă prin faptul căpercepţia ei e de-o vreme-ncoace pidosnică. Nu

Aidoma

Povestaşuldin Capu Satului

IoanŢICALO

recenzii

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

60

recenzii

avem decât să aruncăm privirea măcar pestepoemul

Poezia pentru el e o continuă stare de veghe,fiindu-i aproape imposibil să găsească o punte delegătură dintre eul său, de limpezimea apelorvijelioase de munte, şi hiclenia mâloasă a lumii.Poetul pare un autoexilat într-un spaţiu undepovestea e la ea acasă şi propune o

, însă strigătul cu puternice reverberaţiimetaforice, rămâne un grav „monolog în Babilon”,mărturie a unei conştiinţe de o impresionantălucidi-tate şi a unui viguros talent. Depistăm şi orevoltă mocnită a visătorului obligat să se retragă înpetrecere pe tărâmul poeziei de aiureala de doi bani,agresivă şi acaparatoare, prin augmentareadeşănţată a mizeriei spirituale, adusă cu alai lavedere şi declarată stăpâna veacului:

cietatea de azi e lovită de o grea boală, poatechiar incurabilă, aceea a pierderii demnităţii, iarpoeţii sunt chemaţi, primii, să tragă semnalul de

Codrul frate cu românul

Gigantice vapoare necontenit o-nghit,Cu banul anestezic pe nimeni nu mai doare

alt soi,

cu sufletul uscat?

Steaua Ciobanului petrece incognitoPrin cazinouri celeste cu tot felul

din volumul, titlu de zile mari, din 2008:

.(s.a.)

( )

So

Iarnaîn bucătăria de vară

Se scurge rezonanţa molizilor spre mare,

Vânzarea fratricidă – e fapt obişnuit.

Uimit din sfere bradul coboară printrecorturi,

Nisipuri însetate şi oameni deI-adulmecă răşina, mireasma coaptă-n

noduriŞi nu pricepe bietul ce s-a-ntâmplat cu noi.

Cu ce vom mai rămâne când n-o mai fipădurea,

Ce se va alege din munţii în alt văleat?Şi câtă vreme încă s-o povesti pe-aiureaDe codri stinşi, de neamul

mântuiregalopantă

Şi dacă tot s-a ajuns până aici

De depravaţi şi comete cochete – marescofală –

Şi colb se aşterne gros-amărui peste visuri

Povestea rămâne

alarmă. Tucu Moroşanu o face cu har poeticevident, doar că strigătul său nu va fi auzit decât deconfraţi, cetatea nefiind interesată de poezie:

ea acestui om presupune, însă, şimomente de exteriorizare, de trăire a suflului vieţii,de îngemănare cu furtunile ivite din senin, cândprea plinul sufletului se revarsă poate mai puţin învăzul lumii, ci mai ales în cel al prietenilor, căciTucu Moroşanu are cultul amiciţiei duse până laultimele consecinţe ale sincerităţii şi loialităţii. Pede altă parte, vieţuind într-o comunitate până nudemult tradiţională, scriitorul poartă cu sine unilustru bagaj de fapte, întâmplări şi personaje dintr-o lume aproape apusă, pe care o reînvie, caprozator, de data aceasta, în pagini încântătoare, castil şi limbaj. Plonjarea într-un trecut, adeseorifabulos, pare să fie o alternativă de revigorare apropriei personalităţi, având în vedere că tematicaversurilor e ancorată în cenuşiul prezentului(

rgetică a unui visător, pentrucare povestea zilelor noastre îi asigură năruireasufletească.

În 2010, după apariţia volumului de prozăscurtă, intitulat (cetitlu şi acesta!), convingerea a fost că autorul nu seva opri la cele unsprezece povestiri cu personajeajunse oarecum legendare, cum le numea, lavremea aceea, scriitorul trăitor în Capu Satului dinsubsuoara oraşului Câmpulung. Am remarcatatunci o vână de povestitor coborât din împărăţialui Făt-Frumos şi aşezat pe tronul naraţiunii, subinscripţia „de la lume adunate şi la lume iarăşidate”, prozatorul fiind înconjurat de personajefabuloase dintr-un topos unde funcţionează oanumită rânduială, care ţine şi menţine omenireaîntre stânoagele tradiţiei, garanţia vigorii şistabilităţii morale, chiar dacă viaţa de aici se învârtenu de puţine ori în jurul crâşmei. Evident că seîntâlnesc în acest, să zicem, centru cele două

Septembrie-i bolnav de hepatită,Mai are rost să-ţi scriu ce e cu mine?M-am lămurit cu maxima trăsnităCă „ţara e acolo unde-i bine

Grija pământuluis-a aciuat În poveştile răriţilor ţărani Dinrezervaţia de lângă birtul Înfrăţit acum întrueuropenie Cu alte instituţii similare de dincolo

Când zâmbeau a râde sfinţii

”.Banalul dor

Împleticindu-se printre manele

(s.a.)( )

Autenticitat

// /

// …),

de reechilibrare ene

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

61

componente: ca loc de pierzanie pentru cei ce-şirătăcesc „uzul raţiunii”, întrecând măsura şilăsându-se prădaţi de Bachus şi slujitorii acestuia şispaţiu de întâlnire tăifăsuită, propice pentru a i sedezlega limba omului, mai ales înspre povestire.Apare în acest volum o replică de o hâtrenie ce neaduce aminte de nişte versuri din Topârceanu. Vineun ordin de sus (suntem înainte de 1990) să seînchidă bufetul „Zorile”, botezat de gospodariilocului „Motanul rapanos”, iar bărbaţii,consumatorii de jos, rămaşi pe uscat, fac presiunipentru anularea hotărârii, unul din argumente fiindcât se poate de convingător:

” Aceeaşipărere o exprimă şi poetul şi criticul literar ieşeanAdrian Voica într-un articol intitulat

este o cartea surprizelor, în care întâmplările povestite cu umorîntr-o limbă neaoş bucovineană fac din TucuMoroşanu un păstrător devotat al tradiţiei ce se totîndepărtează într-un prezent sensibil la schimbărilede tot felul.” („13 Plus”, an XIII, nr. 7-8-9 (143),iulie-august-septembrie 2010, p. 61-63 şi în vol.

, Ed. Alfa, Iaşi, 2012, p.142-146)

Lumea lui Tucu Moroşanu e de o impresionantăinteligenţă şi inventivitate, trăind parcă într-un timpireal, după crugul cerului, în armonie cu cele din jurşi încercând să împace, în felul ei, cele ale cezaruluicu cele ale lui Dumnezeu. Lixandru jură în faţapreotului să nu se atingă de băutură decât acasă,făcându-şi fericită nevasta. Doar că într-o sâmbătă,către seară, trecând pe dinaintea

. Lixandru găsiseîntre timp soluţia salvatoare de a nu încălcajurământul:

” Replica aceasta, de o isteţime fărăcusur, vine din gura unui bărbat ager la minte, care emereu cu păcălitorul la îndemână, luându-se laîntrecere până şi cu temuţii reprezentanţi ai fosteisecurităţi. Doi din păcălitori, pre numele lorGheorghe Romaga şi Costan Moroşan, după cecumpără nişte purcei la iarmarocul din GuraHumorului şi se aghezmuiesc hăt bine, se apucă decântat în tren „ ”. Cercetaţipentru ispravă, sunt eliberaţi, căci unuia din ei îi

Povestirileunui poet Când zâ

afurisitului deMotan

ne

„

: „

, aude o

„

Până şi boii mei, cândtrec pe drum, cată cu jeli la obloanele celeîntunecate şi la lacîţile di pi uşî. Asta-i.

mbeau a râde sfinţii

Evocări în pagini critice

mierliţă, ce nu părea, după glasulgros şi taraganat, deloc bolnavă

Vezi tu, Rahiră, eu am venit aici caacasă şî în rucsacu' ista de supt mine am adus şî vrodouă lopeţi de ţernă din grădină. Stau adică pepământu' meu!

Deşteaptă-te, româ

reuşeşte performanţa de a întoarce lucrurile pe dos,amuzându-l până şi pe severul anchetator, pregătit,de bună seamă, să-i arunce după gratii: „…

Acum, în 2015, T. Moroşanu „recidivează” şioferă cititorilor un alt volum de proză consistentă,ilustrând cu brio termenii unui celebru adagiu latin:

te izvodită deautor sub semnul dorului faţă de „oameni cari aufost”, umbre ale unui trecut de o vigoare fărăseamăn. Nostalgia învăluitoare a scriitorului erodnică, având în vedere faptul că el reînvie o lumeplină de vrajă, cu personaje de o complexitate ce neface să-l apropiem de Vasile Posteucă, cel dinromanul . Dacă în paginile depoezie l-am întâlnit tulburat, nemulţumit, crispat,ironic, trăind un sentiment acut al fracturii despectacolul degradant şi sumbru din jurul său, aici,în proză, povestaşul pare să se simtă precum peşteleîn apă, mişcându-se în voie într-o lume doar a lui.Aflăm cu această ocazie că e nepotul lui GeorgeMoroşanu, slujitorul

leagurile îndepărtat-sudiste ale Ploieştilor. Nuştim dacă Tucu Moroşanu s-a considerat vreodată,dintr-un anumit punct de vedere, un răsfăţat alFortunei. Cert este că datorită poetului cu acelaşisânge, care se întorcea din când în când înCâmpulung, chemat insistent de Bucovina cuatâtea rude, autorul acestei scrieri în proză arefericirea să cunoască devreme o serie depersonalităţi literare (Haralambie Ţugui, DragoşVicol, Adrian Voica ori Ion Popescu-Sireteanu),aceştia îndrumându-i primii paşi în literatură.Întâlnirile de atunci au fost de bun augur, dacă negândim că au continuat peste ani, iar fenomenulriscă să capete celebritate, Tucu Moroşanudovedindu-se o gazdă primitoare şi agreabilă, caorice bucovinean care se respectă, chit că bogăţianu-l dă afară din casă.

Cartea poartă titlul , o hazoasăstâlceală a vocabulei „triumvirat”, folosită după opetrecere prelungită ( )

prietenul meu, care nu prea ţâne la bautură, aadormit ca un prunc leaganat de tren. Dormea camort şi nu-l puteam trezi cu nici un chip, oricît l-amzgâlţâit şi ne apropiam de gara Capu Satului.Atunci i-am răcnit la ureche de vreo câteva ori:Deşteaptă-te, Romaga, din somnul cel de moarte!Până a prins bghietul a da semne de viaţă. Astatrebuie să hi fost, musai!

Băiatul drumului

limbii române ca dascăl şitruditor al O lacrimă cu chip de stea

au ţinut-o şpan până-n zori

”

. Cartea es

( ) peme

non multa, sed multum

scrisului

Triumvarat

recenzii

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

62

recenzii

de către un profesor, care, în sfârşit ,s-a luminat, în aburii alcoolului, că tânărul,considerat a-i fi purtat sâmbetele, nu are, în ce-lpriveşte pe dascălul său de odinioară, decât oatitudine prietenoasă. Atât doar că nu pricepecuvântul în cauză, asociindu-l cu fenomenulvăratului animalelor din gospodărie.

Tucu e personajcu numele de… Boişteanu. Te-ai fi aşteptat să fiemăcar Crăpceanu, ori el, în modestia lui, în bunătradiţie creştină, s-a micşorat spre a se înălţa prinfaptă, prin cuvântul scris, care impresionează prinfarmec şi, de cele mai multe ori, printr-o construcţiesolidă, unele pasaje aducându-ne aminte că autorule totuşi poet:

Dincolo însă deasemenea momentegraţios-descriptive,p o v e s t a ş u l î ş ic o n c e n t r e a z ăatenţia, cum e şif i r e s c , a s u p r aîntâm-plărilor şipersonajelor carecuceresc cititorulprin inteligenţă,curaj, atitudine de justiţiari, reacţii rapide şi, nu seputea altfel, printr-un limbaj absolut firesc, pe carenoi, cei îndepărtaţi de arheitate, ne-am obişnuit să-lnumim colorat, uneori molcomit, altădată vijelios,după împrejurări. Oamenii de la munte au rămasîntr-o relativă libertate chiar şi în cele mai vitregeperioade, când legile erau menite să-i doboare şi să-i aşeze în genunchi. Ei îşi taie viţeii, neţinând seamăde normele dietei „ştiinţifice”, instituite de vechiulregim, dând vina pe o dihanie de urs şi, ca să-şiconvingă autorităţile suspicioase, aduc în sat onamilă mormăitoare într-o stare deplorabilă: „

Într-o astfel de comunitate, bărbatul îşi

Într-un text, cum e ,

„

.”

,

.” ( )

Barosanu'

Tâlharul Mitvichi

Era o zi splendidă în CâmpulungulBucovinei. Pe cerul limpede, soarele moţăianepăsător, ca şi pădurile de molid bătrâne de pemalul nordic al Moldovei, ce-şi ducea în buiestruhergheliile străveziispre răsărit, încăutarea lărgimilorodihnitoare de maila vale

Îimort di bat, comă alcoholică poate, că o hâltit unciubăr de horiucă îndulcită cu miere, dar îi trecepână mâine la amiază

păstrează cu sfinţenie rolul de cap al familiei,garanţia clară a demnităţii casei („… bărbatul estecap femeii, precum Hristos este capul Bisericii”,

parea ei accidentală, cu voiesau fără de voie, de către femeie, aducedezechilibru uneori la nivelul întregii comunităţi.În povestirea (titlu simbolic),Nicuţă Iurniuc, prin faptul de a fi cedat dinprerogativa întâietăţii, va intra într-un mare bucluc,ieşind bine scărmănat de câţiva consăteni şi cu oînvăţătură pentru tot restul vieţii: „…

caretrebuiau să priceapă întreg tâlcul cuvintelorbărbatului

” Şi asta,pentru că dumneaei aîndrăznit să de „pisti”c a p t r a d i ţ i aimemorială, potrivitcăreia gospodaruluinu-i este permis să nuţ i n ă s e a m ă d eînţelepciunea cea detoate zilele: vara să-şifacă sanie, iar lavreme de iarnă, car.

Cutremurătoare e,atât prin desfăşurarea

evenimentelor, cât şi prin deznodământ, naraţiunea. Cumplită meta-foră din titlu, cu

trimitere la o femeie, cum se exprima cândvaacelaşi om chibzuit, „ieşită din răbuş”. E vorba încăo dată de a nu ţinea cont de rânduială, acea legenescrisă ce păstra în armonie comunităţile săteşti,orice abatere fiind sancţionată de întreaga obştefără cruţare, chiar dacă unii par a trage ponoaseleunor înaintaşi: „

Că urmările păcatelor grele sau ale unui blestem

Efeseni

:

Blestemul haitei

5, 23), iar uzur

”

„

”

Cuşma cu bucluc

în duminicaurmătoare, Nicuţă a putut fi văzut la bisericăpurtând suman nou-nouţ şi căciulă cum numai încartea de istorie se mai vedea pe frunteavoievozilor celor semeţi de demult. Cât desprehazeaica lui, a dat lămuriri câtorva neveste

nu putuse ieşi din casă, că, din pricinaunor afurisite demăsele, i se umflaserăf ă l c i l e « p i s t i »măsură.

Eu îs bătrân, da' om ca tine lipsâtde giudicată n-am întâlnit. Di tăti ai avut:gospodărie mândră, fimeie la locul ei, harnică şifrumoasă, din oameni cumsecade, da' pentru tinemai mult preţuieşte otrava di la crâşmă care te-oadus în starea asta.

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

63

recenzii

trec asupra generaţiilor următoare era o credinţăbine statornicită în conştiinţa oamenilor. Aici, omamă, rămasă văduvă, refuză să-şi ducă crucea,însoţindu-se cu un bărbat mult mai tânăr şi, prinpurtarea-i de două ori nesăbuită, obligându-şifeciorul să ia calea codrului. Răzbunarea acestuiava fi pe măsură, în acordul sătenilor şi în dezacordulpreotului din sat, haiducul, cel ce a „

”, fiind blestemat de „haită” atât el, cât şiurmaşii până la al treilea neam. Conflictuldegenerat dintre mamă şi fiu nu poate fi stins nicichiar de intervenţia duhovnicului, cutumaancestrală „ochi pentru ochi”, funcţionând încontinuare cu o impresionantă vigoare. Suntem înfaţa unei situaţii paradoxale: sătenii aceştia se ducla biserică, se închină, ascultă glasul preotului, însă,când se ajunge la rezolvarea vrajbei, nimeni nupronunţă cuvântul „iertare”, având în vedere că încauză e totuşi o mamă. Dar nici ea nu ţine cont căaruncă asupra propriului copil cuvinte grele, ieşitedintr-un suflet împietrit şi plin de ură:

Textul lui T. Moroşanu adevereşte, prin guraunui monah bătrân, că strănepotul, reuşind sădepăşească patima beţiei şi călugărindu-se, va plăti,într-o noapte de iarnă, pentru păcatele celor ce aupierit neîmpăcaţi, de nu cumva se va lăsa în searaaceea sedus de şoapta mieroasă a diavolului, toatepetrecându-se cu îngăduinţa lui Dumnezeu „

Poate de aceea, în alergarea nostră necontenităprin vreme, ca să pricepem câte ceva, scornim şispunem poveşti, precum odinioară Şeherezada,scăpând de uitare şi îmbogăţind lumea cu istoriipline de tâlc. Ultima din ele de sub semnătura luiTucu Moroşanu e , un termen vechi, cusensul de „hoinar”, fără să aibă nici o undă deconotaţie peiorativă. Zacăul era un bătrân înţelept,care, isprăvindu-şi rostul în gospodărie şi rămasfără nici un sprijin, cutreiera munţii de la o stână laalta pentru a le aduce oierilor

, zacăii erauprimiţi cu şi ţinuţi la mare cinste atât cât voia fiecaresă stea la petrecere… povestitoare.

supt lapte discorchie

Ra

stamatule!

Asemeneaunor

„

”

”.

de prin satele acestora.

cu' să-ţiroadă maţele şi să-ţi crepe inima cea di câne înbucăţi! Să n-ai parte di mormânt! Dihăniile păduriisă-ţi roadă ciolanele! Ciuma şi holera să deie pestetine şi urmaşii tăi până într-al treilea neam şi focu'să-ţi mistuie ce-i avea mai drag, bla

pentrucă El îşi are judecăţile Sale, pe care noi cu puţinanoastră minte nu le putem pricepe

Zacău

pe lângă poveşti şiistorioare şi veşti

menestreli umblaţi prin lume

Acum vor ieşi la iveală întâmplări crâncene,autorul având grijă să creeze, înainte de orice

Se ştie că stâna de altădată era considerată un locsacru. Acolo se aprindea focul viu, păstrat cusfinţenie până la răscol, iar apariţia unei femei saufete în acest topos era interzisă cu desăvârşire.Aceeaşi lege funcţiona şi pentru bărbaţi, eiasumându-i pentru perioada ciobăniei condiţiaunor sihaştri. Cei ce au nesocotit interdicţia de acoborî în sat, aşa cum apare în povestirea ,vor plăti unul cu viaţa, celălalt fiind cetluit şi dus lapuşcărie, urmând ca părintele lor, zdruncinat deîngrozitoarea întâmplare, să-şi curme zilele,spânzurându-se şi stârnind compasiunea oierilor:„

Locul, din cauza şi altor întâmplări năprasnicede altădată, a intrat sub stăpânirea forţelor malefice,sluţindu-l, la un miez de noapte, pe baciul Simion.Cu o asemenea putere distrugătoare nu se poate luade piept decât un pustnic, ale cărui rugăciuni de aur,timp de şapte nopţi, vor readuce lucrurile în matcalor, o nouă poveste pentru zacău şi viitorii luiascultători:

Tucu Moroşanu îşi încheie cartea, ca un omcumpătat ce este, sub aureola ultimelor douăcuvinte din fragmentul abia citat, o largă deschiderenarativă, de unde a fost îndepărtată orice urmă detezism. Sperăm ca data viitoare să ne spunăo poveste sub formă de roman, în care credinţa şiînţelepciunea să se împletească armonios cu orealizare artistică pe potrivă, aşa cum ne-a şiobişnuit autorul din Câmpulungul Bucovinei.

,atmosfera prevestitoare a unor sumbre episoade:„

”

.”a

„

”

În cei patruzeci şi cinci de ani ai săi, Simion încănu văzuse asemenea grindină. Începu cu o ploaieobişnuită, ca la vreme de vară în munţii unde nouriipurtaţi în galop de vânturi reci se împiedică desteiuri ascuţite, prăvălindu-se în râpi, în fundulcărora omături cenuşii rămân de la an la an, cuibarpentru pâcle ce, asemenea unor balauri diformi,ţâşnesc spre culmi, înfiorând păşunile şi pădurilecu rafale îngheţate de stropi duşmănoşi.

Zacău

Poate că l-a ierta Dumnazău, că nu mai era întoate minţile

Eu voi pune în traista mea şi aceastăîntâmplare, zice el, mai înflorind-o pe alocuri înaşa fel încât să se lipezească învăţăturile celefolositoare şi dorinţa de a îngropa ispitele cuajutorul credinţei şi înţelepciunii.

zacăul

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

64

din sens opus

Prozatorul Galaction Sadomir estecâştigătorul Premiului Nobel!!!... În sfârşit – unromân! Glorie Ţie, Doamne!... Să-ţi ieşi din minţi,nu alta! A-a, că e din Basarabia? Moldovean? Nucontează – tot român e. Bucuria – imensă, comună.Mândria nu cunoaşte hotare. Politice. Celespirituale – nu există. Jos sârma ghimpată de laPrut! Prutule, să nu devii apa sâmbetei!...

...Dar să lăsăm astea pentru altă dată.(Precum le-am tot lăsat...) După ce ne mai calmăm.După ce ne mai revenim din şocul produs deincredibila noutate! De importanţa importanţelordin istoria literelor panromâneşti – prozatorul delimbă română, cetăţeanul Republicii Moldova, aldoilea stat român, s-a învrednicit de Premiul Nobel.Să-ţi ieşi din minţi, nu alta, popor daco-roman! Debucurie, mândrie! Jos pălăria! Şi căciulaţurcănească – jos-s-s-s!... Ura!...

...Dar iată cum s-a întâmplat. Ca de obicei,prozatorul Galaction Sadomir coborî în stradă să-şiprocure ziarele. Tabiet inclus, obligatoriu, încotidianul existenţei şi textistenţei sale. Zi de zi(aproape fără excepţie), pe la orele opt şi ceva(Sadomir e om punctual de felul său), coboară dupăpresă. Presat de obişnuinţă. Ca de necesitate dedrog al... – al cui? – al entropiei, informaţiei cuorice preţ. Şi e câtevaziare, trei-patru se pare, o franzelă, neagră, unpachet de lapte, caşcaval, o bere, un pachet de ţigări„Nistru” (faţă de trei pachete, pe care le procura maian; nu ai ce face – stenocardia... sufocanta anghinăpectorală...), după care reintră în casa scării, în lift,în apartament, la bucătărie. Unde îşi bea cafeaua,citeşte şi fumează. Moderat. Cu toate celeenumerate – cafea, lectură, fumat. Cel puţin, aşacrede el. Sau, poate, aşa i se pare.

– ăsta e

de data aceasta el procuras

„Celebrul prozator de limbă românăGalaction Sadomir a luat Premiul Nobel!”

titlul! Uriaş! Imens! (Ca un nonsens?...) După careurmează unele divagaţii stupide: „celebritatea” şi„popularitatea” – lucruri diferite? „Celebritatea” –consecinţă a „popularităţii”. „Popularitatea” –consecinţă a „celebrităţii”... Fleacuri... Flecuşteţe...

Mâna-i tresaltă, îi tremură, zvâcneşte,aburcând mici vălurele de cafea peste margineaceştii, plescăindu-i-le peste genunchi.

Dar oare chiar despre el, Sadomir, estevorba?! Scriitorul stă puţin pe gânduri. Trage dinţigară, lasă capul pe-o parte, mijeşte un ochi, dădrumul, ralanti, rotocolului de fum. Să-ţi ieşi dinminţi, nu alta! gândeşte el în această dimineaţăîmpânzită cu semne de exclamaţie. (Ca nişte acede... promoroacă, în octombrie?...) Sigur că esteuimit de calificativul ... Deoarece, cumâna pe inimă mărturisind (ha-ha! – cu mâna pe...stenocardie!), Sadomir ştie că nu e aşa... Chiar s-arputea spune că nu e deloc cunoscut.

Mai aprinde o ţigară. Mâna îi tremură,tresare, zvâcneşte, cernându-i scrumul pestegenunchi, peste pantalonii uzi de cafea. Care îi maimiros, probabil, şi a – pardon – urină... Scrumul serăzmoaie, încet, microscopic. Sadomir presupunecă minusculele petale de scrum se răzmoaie...

Are vreun strop de băutură în casă?... Nuprea?...

?... Nu,încă nu s-a răcit... Soarbe din cafeaua caldă... Tragedin ţigară... Chiştocul îi frige degetele... Şi el îlstriveşte. În scrumieră. Îi pare rău că nu a aprins oaltă ţigară de la chiştocul strivit deja. Trebuie săscapere un alt chibrit... Gândurile i seînvălmăşesc... Înnebuneşte... Răsfoieşte...Ziarele... Prima pagină a celui de-al doilea:

În fond, dacă ar fi fost adevărată chestia cuNobelul, era logic să se întâmple şi atacul. De(a)cord. Dar nu obligatoriu. Sadomir nu e chiar atâtde slab de înger. Şi nici nu consideră că epitetul ebine ales: el nu e „popular”. Nu-l cunoaşte mainimeni. Pentru că dânsul e categoric, spune verde-nochi şi toţi mahării prutonistreni sau dâmboviţeni îlfac uitat. Astfel că:

Şi prozatorul urlă cât îl ţin bojocii. De-i

Ce poate face un simplu titlu de ziar!...

... Doar sticla de bere pecare, acum cinci minute, a pus-o la frigider

Celebrul

Comme toujours

„La aflarea noutăţii că i s-a decernatPremiul Nobel, popularul prozator GalactionSadomir a făcut atac de cord!”

Nu am avut motiv să fac atac decord!

LeoBUTNARU

Cu tot cu albituri

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

65

din sens opus

duduie garsoniera. Cui îi urlă, despre ce urlă? Urlăspre cei care citesc ziarele de azi. Şi cred că elîntr-adevăr făcuse atac de cord. Şi poate că e deja

lat pe laviţă.

Sigur, un laureat al Premiului Nobel nuputea să nu aibă legături dubioase, potenţialibastarzi, să nu lase cuiva moştenire milionul dedolari, să nu... Ce contează că el, prozatorul, de vreozece ani nu mai reacţionează nici la viagra, nu că...să lase însărcinată vreo... De fapt, ce conteazăviagra pentru un... un homosexual?... Ce presăabsurdă!... De sub-bulevard... Minte! FărăDumnezeu... Ce dracu' i-a apucat?... Pentru că einiciodată nu au minţit despre prozatorul GalactionSadomir... E drept, nici adevărul nu l-au spus...N-au spus nimic... Acum, ce-a dat peste ei?... Cums-ar zice, au rupt tăcerea... Sau pisica... Ba nu, niciuna, nici cealaltă, ci au rupt... abstracţiunea!...Deoarece, până astăzi, au tot făcut abstracţie de el,prozatorul Sadomir... De parcă nici n-ar fi existat...În niciun stat... Din cele două... Dezunite... Încontrast cu cele unite, americane... Haz de necaz...Ne-caz, deoarece cazul nici nu există... – îşi spune,în sinea sa, Sadomir fel de fel de cuvinte fasonate,silabizate, secţionate, orientate spre alte sensuridecât cele fireşti, evidente.

Şi ce i-a apucat pe gazetăraşi să mintă cuatâta neruşinare?... Cu atâta... amploare?... PremiulNobel!... Dar ciuciu... ciuciu nu vreţi?...

Scriitorul îşi mai toarnă cafea. Îşi maiaprinde o ţigară. Nu poate să-şi reprime tremurulzvâcnit al mâinii. Pe vechi e şi cu genunchii, cupantalonii – udaţi de lichidul negru, fulguiţi deminusculele petale ale scrumului gri... Sur, lupesc...

Ia ultimul ziar. Pe prima pagină – portretullui de copil! De prin clasa a treia, probabil. Sadomirse concentrează. În sine. Parcă s-ar condensa, s-arstrânge ghemotoc, esenţializându-se. Ca putere.Dar descrescând ca trup, figură. Se micşorează,condensându-se. Până la mărimea unui gândac!Aha, deja dăduse în domeniile Kafka! Gândac cuprivirea tulbure, microscopică. Gândac ca unpunct, stilizat, sub semnul de exclamare de dupătitlul de pe pagina întâi:

...Alt ziar. De asemenea – pagina întâi: „Eusunt însărcinată de la prozatorul GalactionSadomir”.

„Laureatul Premiului

Nobel, Galaction Sadomir, a declarat că...!”În garsonieră ard zăvezele. Florile lor sunt

devorate de flăcări. Înnebunit, Sadomir e fiarăprinsă în capcană. Aruncă, prăvale, izbeşte, trage,sfarmă! În fine, reuşeşte să iasă pe palier, pe scări –jumătate aleargă, jumătate se rostogoleşte. Ajungeîn curte.Aleargă în stradă. Probabil, va nimeri sub omaşină. Sub un maxi-taxi. Troleibuz. Autobuz.Motocicletă. I s-ar putea auzi trosnindu-i oaseletoracice. Sub roţi.

La bucătărie, flacăra încearcă şomoiogul defile al(e) calendarului de perete. Prima pagină eîncă cea de ieri. Sadomir nu reuşise s-o rupă, săajungă la ziua de azi.

e cărţile şimanuscrisele – marelui? – prozator, ultimul din ele,deja – ultimul, nu recentul – având de început fraza:„Cândva, şi piticii fost-au mici...” La ce ar mai fibun şi el, scriitorul?

În garsonieră explodează gazul, bubuie!

Va arde calendarul, vor ard

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

66

Una din sutele de maşini ale străzii striveştelaureatul. În iad deja se pregăteşte cazanul cusmoală pentru păcătosul, de rând, GalactionSadomir.

Nu mă mir... Decât de un singur lucru: cândîncepusem să descriu imprevizibila întâmplaredespre acordarea Premiului Nobel unui român,aveam impresia că îmi va ieşi o întreagă odisee apasiunilor – ludică, veselă, lejeră – iu-hu-hu! Daruite că n-a fost să fie... Sau, mai bine zis, a ieşitaltfel – iată, doar vreo 7 800 de semne. Cu spaţii cutot. Cu albituri, cum li se mai spune în tipografie,când zeţarul plasează micile piese de plumb, pentrua completa sincopele dintre litere.

Să nu intrăm în nuanţe: prea multe datedespre personajul acestei nuvelete ar fi inutile –Domniile Voastre îl cunosc dintr-o altă prozăextrem de scurtă, aproape anecdotică, dar delocbanc, în subtextul ei plin de poezie şi filosofie,poate că triste, ambele, poate că doar una din ele,dar mai curând pilduitoare în ingeniozitatea lor.

Aşadar (aşa dar!) este vorba chiar de orbulcare, spunea acea naraţiune din patru-cinci fraze,umbla cu felinarul aprins.

– De ce nu te desparţi de această unealtăinutilă nevederii tale? fusese întrebat orbul, carerăspunse:

– Ca să nu dea alţii peste mine. Atât. Însă,rogu-vă, mai zise, explicaţi-mi şi mie cum arată ea,lumina, pentru că, pe câţi i-am întrebat, de la nimeninu am înţeles prea bine, nu m-am dumerit în aşa fel,încât să mi se pară că, iată, chiar îmi imaginez căvăd cu adevărat lumina.

– Ar fi greu să vă descriu cum arată lumina,i-a spus marele scriitor, deoarece chiar cu el seîntâmplase să dialogheze nevăzătorul ce ducea înmână felinarul aprins.

– Fiind un mare scriitor, nu puteţi descriecum arată lumina?

– Aş putea... Prin comparaţie...– Adică?– …E ca mirosul de portocală,

– Ca mirosul de portocală? întrebă,şovăitor, nevăzătorul. Dar cum e, după dumneata,

Miros de portocală

spusescriitorul.

mirosul de portocală?

– Cum, adică, exact ca lumina?

– Domnule scriitor, am impresia că aveţi ospuză de ironie

– Deloc. Drept dovadă, îţi pot da şi alterepere de comparaţie.

– Să zicem, lumina e ca întunericul.– Dar cum arată întunericul?– Nu arată deloc, precum în intimitatea

dumitale... Vezi că nu vezi... Că nu arată.Întunericul e negru. Deci, ceea ce vezi în intimitateaconştiinţei tale e negru. Aşadar, lumina ar fi exactcontrariul negrului, întunericului – ea nu se vede, cilasă să se vadă tot ce nimereşte în aura ei, ca şi cum– în suflul ei încremenit.

– Mă iertaţi, mi-e greu să înţeleg...– S-o luăm de la început, adică – de la ce am

spus acum câteva clipe: lumina e ca întunericul.Cum ca întunericul? Fără formă. În sinea dumitale,în negrul care o domină, nu poţi vedea nici chiarforma întunericului. Pentru că întunericul nu areformă.

– Fără formă... ca infinitul? întrebă orbul cufelinarul aprins în mână.

Pentru câteva clipe, scriitorul se pomeni de-adreptul descumpănit, după care se interesă la rândulsău:

– Dumneata ştii cum arată... infinitul?...– Ştiu, exact ca şi dumneata. Fără formă,

fără lumină, fără întuneric, exact cum apare,dominator, în sinea mea. Sau, precum aţi spus,infinitul poate fi ca mirosul de portocală.

„Nu e de ajuns că e orb, ci e şi cam sărit depe fix”, mai să-şi zică în firea sa scriitorul, zâmbindla gândul că, de fapt, toată viaţa scrisului său e chiaroarecare sărit de pe fi

...În fine, dacă vi se întâmplă şi DomniilorVoastre să fiţi întrebaţi despre ceva care nu poate fi(de)scris, spuneţi că seamănă exact cu mirosul deportocală...

– Exact ca lumina.

– De nedescris.

în voce.

– Ce fel de repere?

x...

din sens opus

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

67

lecturi

Constantin Pădureanu şează precumSadoveanu la Hanul Ancuţ

nioară şi povesteşte în versuri, amintirea unormomente care chiar se petrec în timp ce suntrăstălmăcite O clipă poate avea formă dar ş

şţa.Aparent timpul e deghizat, ascuns, camuflat

sub o mască ce impune ţş ş

pe care o considerăm, fără echivoc, Cuvântprimordial izbăvit de lumină

ţ ăîncătuşat să nu'şi oprească niciodată misiunea, sedestăinuie în minunata curgere a râurilor creatoare

şi la Marin Preda,atmosfera specifică unei lumi în permanentăschimbare, dar care nici nu se desprinde prea uş

ţ ă povestiri şi imaginisurprinse sub forma unor clipe cinematografice.Asistăm parcă la o şezătoare de destăinuire şidezvăluire a adevărului, crâmpeie de viaţă al cărorrealism nu poate fi uş

ă ăă ă

şăţ

ăţ ă ă

ă ă şţ ţ

ţ ă ţ ă ăţ ă ă

şş ş

ţ ţ

se aei, asemenea aezilor de

odi ,

. i fond,trup dar i suflet, cât despre spirit, aceasta'i esteesen

inuta, conduita, întregultrecut, viitor, i mai ales prezent, interpretarea ei i apoesiei,

, ne duce printr'orevelare în coeren a expresiv a Logosului. Poetul,

prin satul timpurilor noastre. Ca

orde tradi ii, amprenteaz

or încadrat în curenteleliterare.

Constantin P dureanu abordeaz domeniilecuvântului cu o dezinvoltur remarcabil , ceprovine din cultivarea memoriei satului i a uneidexterit i în mânuirea limbajului autohton.Avem aface, în cazul s u, cu un evident paradox:naturale ea sa literar , abundent , de o originalitatefrapant asumat deplin se întâlne te, undeva, înabisurile fiin ei ori chiar la suprafa a eira ionalizant , cu fervoare re inut , asimilat cu ooarecare devo iune livresc . Nota atât de personala textelor sale reiese a adar din ciocnireasentimentului i a ideii, a gândirii i afectelor, dincoinciden a contrariilor, a multiplelor influen e

care i-au nrâurit formarea intelectual .Cum tim, recapitulând sumar, am putea

spune c erosul a fost perceput în gril poetic , de-alungul timpului, în dou ipostaze opuse. Mai întâi, evorba de o poezie erotic ori erotizant inauguratchiar de truveri i trubaduri, sub specia sublimit iisentimentului, a reprezent rii b rbatului în posturiceremoniale de adora ie i umilitate, de declamare aafectului în tonalit i de efuziune exaltat . Mult maitârziu se ajunge îns la o reac ie fa de aceastimagine impus de tradi ie, reac ie ce se vaconcretiza în efectuarea de c tre poe ii moderni ipostmoderni a unei opera iuni de demitizare ori derescriere în gril parodic a sentimentului erotic,sentiment care nu mai e evaluat în termenisuperlativ-infla ioni ti, ci e integrat unui nou codaxiologic, sentimentele g sindu- i, f r îndoial , ocontrapondere în intelectul care le limiteazefuziunile i, în acela i timp, le ra ionalizeaz ,fiind, a adar, privite cu reticen i circumspec iede c tre ochiul critic al poetului. În acest fel, iubireae transcris nu în registrul gravit ii i alsolemnului, ci, mai curând, în gril imaginativ-ironic , evident, cu însemnele parodice subiacenteori cu un umor contras într-o fraz poetic de oascu it , u or amar , luciditate.Avem de a face, f rîndoial , cu o astfel de situa ie de de-ritualizare asentimentului i iubirii, într-un limbaj de unprozaism v dit, în care cuvântul pare de oconcretitudine brutal , iar al tur rile de vocabuledin sfere semantice diferite au rezonanþe ce nascelemente ironice i parodice, ca în versurile ce au capersonaje o pleiad cople itoare de tr itori aisatului în care se desf oar o nara iune, totulcuprins într'o savoare lexical inepuizabil ,amplificat i de inserturile unui dialog ce vrea ssugereze c via a lumii nu este nimic altceva, înfond, decât o comedie a textului. Dragostea, a acum e ea prelucrat de poetul modern saupostmodern, e mai curând o comedie a cuvântuluidecât un sentiment în stare nud , un efect de halouparodic al limbajului decât un afect cu contururipsihologice strânse ori nete. În acela i sens pot fiurm rite transplanturile de cuvinte cu iz arhaic oriregionalisma, ce dau farmec i plasticitatelimbajului.

lismelelexicale -

î ăş

ă ă ăă

ă ă ăş ăţ

ă ăţ ş

ăţ ăă ţ ţă ă

ă ţ ţă ţ ş

ţă ă

ţ şă ş ă ă ă

ăş ş ţ ă

ş ţă ş ţă

ă ăţ şă

ăă ă

ţ ă ş ă ă ăă ţ

şă

ă ă ă

şă ş ă

ăş ă ţă ă

ă ş ăă ţ

şă

ă

şă

ş

Exemplificăm câteva dintre regionaplastă de fân, garniţă, dadă, glugă de

coceni, fă, bă, şurligăi, taică, ete, fie-ta, zgămâia,pocinogul, popâlţuri, milogi, bătătură, ozâcă,

Julieta CarmenPENDEFUNDA

O indecenth

ăermeneutică rurală

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

68

lecturi

horeţi, muiere, a tuli, io, daică, ţăpligă, dănac,comină, veric, a zgârmi, tamazlâc, arţag, pârţag,faşină, a îngăuri notreţul, acuş, acu,zâsăşi, doctoră, bălmăjind, bună sara, subsiori,fomei, tuşă, unchiaş, asară, danţ, ţâe, ţâgancă,rumân.

ceasu, latu, medicu, ordinu, lu, omu, număru,copilu, anu.

ale cui păcate le trag?..., prea sari parimulţi..., oftă din rărunchi..., am zgârci..., picioareleerau grele ca de plumb..., ajunge o măciucă la uncar de oale..., hoooo, horeţi de stareţi..., a venit moşEne pe la gene..., îi fusese drag şi sete..., ce e-n guşeşi-n căpuşe..., mă mânâncă singurătatea..., le daueu lor ce atârnă…, a scos hora în răscruci, ...ţânefusta de la poale, că pe neagra dă parale..., seîntoarse, cu coada între picioare..., dai cu oiştea-ngard şi-l fărâmi..., halal şi un praz verde să văfie!..., să ne facă de baschiură în sat..., nă ne-omîmpăca, moare măgaru şi se pierde samaru..., preaa făcut-o de oaie şi au murit mieii înainte de Paşti !..., să te plimb prin tot satul pe grapă..., ai nimeritca curca beată în lemne...

telefonul fără fir al satului,

, fonetice –

etc.În volumul autorul caut s -l

introduc pe cititor în lumea fabuloas a unui timpnedefinit, o lume cu contururi fluide i cu o mecanictrepidant a propriului metabolism, cu o structurneomogen , de o diversitate policrom , exorbitantca ritm i alc tuire. De altfel, poemul ini ial stabile teo opozi ie destul de elocvent între prezent i trecut,

realizândîntocmai fresca de care aminteam Verva demitizanta poetului, capacitatea i voin a sa de a contracaramodelele prestabilite, de a desacraliza e cât se poatede evident în versurile sale. El evoc , în tonalit i iculori fastuoase, perimetrul rural, spa iu ce poart însine magia trecutului i tenta ia dep rt rilor, în caresenza ia dominant e aceea a vie ii patriarhale,complicat , desigur, cu un amestec de suavitate ispaim atroce în fa a pasiunilor i îngr dirilor lor. Eînchipuit , în aceast volum, o întreag lume, cu ostructur policrom , dezarticulat i fascinant prinproiec ia în dimensiunea oniric i în cadrele uneioscila ii perpetue între aparen i esen , între

Se remarcă interjecţii precumşi un limbaj uzual de exprimare populară –

Dacă sunt impresionat în mod plăcutamintesc unele construcţii sintactice, mai puţinuzuale în lirica noastră, dar care dau savoaretextului:

ă ăă ă

ş ăă ă

ă ă ăş ă ţ şţ ă ş

Amestecul de mijloace tradiţionale şi moderne lastinsul focului - nisip, apă, spumă, instinctoare,bârfele şi bătăile de la crâşmă, toate se transmitprecum

ăş ţ

ă ă ăţ şţ ă

ş ţ ă ăţ ă ţ

ă şă ţ ş ă

ă ăă ă ă ş ă

ţ ă şţ ţă ş ţă

câr-mâr, îm,ho focu,

pâ

Focuri stinse,

.

realitatea concret i iluzia am gitoare a joculuipoetic. Întâlnim, astfel, descrieri precum:

au

pagini remarcabilede lite

Dexteritatea sa stilistic e uimitoare, ca ist pânirea des vâr it a unor registre ale limbii de odeconcertant diversitate. Imaginea lui a ezat faîn fa cu lumea fic ional pe care el însu i aînchipuit-o, ca i insertul livresc, jocul permanentîntre text, intertext i metatext, fac dinun poem cu scene ce se completeaz , în carecomicul i parodicul, pasti a i ironia, drama iiubirea se întâlnesc pentru a configura o comedie aliteraturii rescris în gril oarecum postmodern ,ilustrativ pentru satul oltenesc contemporan, toateacestea f când, îns , volens-nolens, acela i joc alatemporalit ii.

Cu alte cuvinte, instinctul parodic alpoetului se orienteaz , mai întâi, spre o anumittectonic a imaginarului clasic, spre fixitatea istabilitatea monolitic a imaginilor, spreconven ionalismul unor procedee i, nu în ultimulrând, spre tratarea subversiv a unei manierepoetice mai intens particularizat . Clarit ii iarmoniei clasice i se prefer acum heterogenitateai reflexul ironic, prin care imaginea realit ii este

relativizat , cap t , cu alte cuvinte, forme idimensiuni inedite, mult mai aproape defenomenologia complex a realului. Poetulprocedeaz , cu consecven , la o desacralizare alimbajului poetic, dar i a lumii pe care o evoc .Argumentele integr rii operei lui ConstantinP dureanu în postmodernism sunt destul de clare.Ludicul i parodia, defalcarea între formele diferitede

iilor din trecut, nara

ă ş ă

ratură care îl ridică pe autor la nivelul marilorcondeie contemporane. Metafore –

numeroase alte figuri de stil, folosirea perfectuluisimplu şi a apelativelor uzuale de tipul:

îmbogăţesc tabloulimaginat de poet.

ă şă ă ş ă

ă ş ă ţăţă ţ ă ş

şş

ăş ş ş ş

ă ă ăăă ă ş

ăţ

ă ăă ş

ăţ ş

ăă ăţ ş

ăş ăţ

ă ă ă ş

ăă ţă

ş ăă

ăş

cultură, inserţia fascinantă a stilurilor sitradiţ ţiuni ce pun sub semnul

Răcoareadimineţii o făcu pe tânăra femeie/ Să se scuture decâteva ori şi tremura,/ De foc şi de inimă rea s Să-ţipovestesc cum se zvârcolea,/ Pe la sfârşitul lunii luiCuptor,/ Ileana lui George Chiaburu,/ Pe o rogojină,la Tarifă,/ la miezul nopţii,/ La marginea pădurii,/Sub un zdrahon de pădurar,// Atunci când s-a înecatIon Corcoaţă./ Să-ţi spun cum zvâcnea Ileana/ Casângele la tâmple,/ De cădeau stele pe câmp/ Şicopacii erau scoşi din rădăcini…,

focul estebalaurul roşu, nespălatul, mireasa cu ţoale arse,

e, năroado, nenorocito,scârbo,

stricatul

Focuri stinse

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

69

lecturi

întrebării concepte tradiţş ţ

ţiată a sistemelorsociale, dezorientarea personajelor în contextullumii contemporane ş , comentariianalitice referitoare la politica actuală cu rezonanţ

ţii sătenilorNu pot să nu mă opresc asupra numelor

personajelor – Ghiţă Ciocârlan, Neta şi FaneIvantistul, Georgică Timidai, Vasile Geambaşu,Ileana Scarlat, Tudor Lemneanu, Gică şi GoguSucală, Mărin Caragea, Gicu Croitoru, VasileCalmucu (

), Ion Bursuc, Georgeta,Paula Borţoasa, Lica, Iulică Guşatu cu nevastă-sa,Tudora, şi cu Eugen, ginerică… ( ),Gabru, Nilă Tudorescu, Doru Niţescu, Riţa,Leonora (

Ştefan şi George ai lui Vasile Safta ( ), Dora,Vasile Pop, Mitra Iacoviţă, Fane Chirigiul,Lisandru Fulger, popa Dică, ( ), MariţaLemneanu ( ), Sâia lui DineVrăjitoru, Gică Troponete, Ileana ( GhiţăBrânzan a lui Nicolae Bacariciu, Leana şi VasileAlbiş Fana, Ion, VasileCorcoaţă ), Mărin Safta, RaduJumară, Tudoriţa şi Nicolae Gâscanu (

), Tereza Ispas, Vasile Cobzaru, Tica Niţă( ), Mariţa, Leonora, Nicolae Porunghel,Stănel Bursuc, Lica, Mitrică, Ion Busuc (

),Vasile Puchiarda, Mărin Bâzdâc, Ileana lui George

ionale, de drept, religie,subiectivitate, vizualitate i simulacrul spa iului vstemporalitate, critica nediferen

i al viitoruluie

asupra vie .

), Ioana lui Marin Cazacu,Vasile Troponete (

), Frusâna Corcodel,Ioanca Muscalu, Victor, (

), Lucica Negru, Ion Barbu,Grigorie,Ileana, George Barbu (

Focuri stinseZgârciul

Vizita

Nunta

duva),

(Comoara cea mai mare),

Cu burta la gură

Îşi luase lumea-n capMireasa cu ţoale arse),

Politică la nivel înaltVă

(Ultima rugăminteŢuica la

căzănelVa fi tătic

Vrea să-mispargă casa

Vorbă de împăcăciune

Chiaburu, Ion Corcoaţă, Bibiţă Ciupagu (), Mitru Breazu,Ilinca, Ana, Ion Albu,

George, Luca, Ion şi Ilie, Vasile Jumară, CosticăBreazu, Adrian şi Nelu Ureche, Victor, IorguScarlat, Mărin Iurcea ( ), VasilePupăză (Şansa raiului), Ghiţa Panait, TerenteScrobeală, Manda Ciunga. Florenţa,Angelica, LicaVuvaru ), Cornelia şi NicolaeFontea, Ilinca Guguloaica (

), Nilă Tudorescu, GicăFalcă, ( ), George Pisică, IuliaMuscalu ( ), Leana Buciumac,Mitra Mozgoavă, Ghiţă Brutaru, Ancuţa, Gabru,Constandin, Iulică, Nelu Dobrică ( ),Pompică Vijulie, Maria Scarlat, Fulga Mariana,Georgeta Barbu, Vasile Caval ( ),cât şi ale locurilor – Gi(e)onoieşti, Coveia, RudariiOlteniei, Belcineanca, Foto Dudinski, Româneşti,Tarifă, Cârciuma Fudulu, Balta Verde, fântânaVăruita, Valea Haiducului, Popoveni, Jiu, podulJitianu, Drumul European 70, ce amintesc deCacoveanu şi Caragiale. Nu pot să nu orientezdiscursul meu spre faptul că p

ă ţă ă ă ţ ă

ţ şţ ă

ţ ăă ă ş

ş ş

ăă ă

ţ ăă ă

ăş ă ţ ă

ş

şăCapitolele pline de har hilar,

versurile albe care cuprind onaraţiune, un fir roşu epic, împlinesc oacţiunea ce se petrece în RudariiOlteniei, pornind de la focul aprinsaccidental de copii, urmărind apoiproblemele legate de fata însărcinatăcare urmează a fi mireasă şi mamă,nunta desfăşurată după obiceiurile

Cu ochiifâlfâind

Tudora cea de dinainteD

a momentul

Sârba spartă

Licări speranţaAi fost îngăurită),

oi fraţi buniLacrimi fierbinţi

Cumpănă

Aştept

(

Tudorei Muscalu, Mareta, Marin Ciocârlan(

oemele epice au unlirism interior fascinant, tr ind o nara iunecomplex , care, chiar dac aparent este împ r it înperioade de evolu ier i teme diferite, sunt oconstruc ie unitar , o epopee a unui fragmentantropologic de civiliza ie uman în întregul ei, cufr mânt rile, bucuriile, deziluziile i victoriile sale.Cel mai vizibil în artele vizuale, dar i în romane ipoez i i , pos tmodern ismul es te t r ibu ta riconoclasmului, autorul devenind un purt tor decuvânt pentru o perioad istoric , polemizând

asupra condi iei umane dezv luite deteoria literar radical , punând bazelepentru o sintez de sine între filosofiei poesie, îngusteaz distan a estetic ,

evitând modelarea metaforei i a altortropi literari, aplicând un limbajamestecat, academic i vulgartotodat .

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

70

lecturi

strămoşeşti (lăutari, nuntă, logofăt, sârba, hora,cânta cântăreaţa),

i crâmpeie de viaţă reală.P ă

ş ş ăş

ş ă

ş Î

ş ţă ă ş

Î ăşş ă ă

ăţ nş ă

ăţă ă

Personajele sunt bine analizate, indirect darşi prin elemente de prezentare directă:

Menţionez şi dialogul, alert, bine conturatpentru a caracteriza personajele specificediferitelor vârste şi concepţii de viaţă, cu uncontrast izbitor între generaţii:

Minunată alegorie şi pildă este, care se desprinde de celelalte piese ale

acestui puzzle literar, atât prin măreţia temei, cât şiprin emoţiile pe care le crează. La fel, plină de

Totul s-a desfăşurat dupădatină./ Seara: masă cu două feluri de mâncare:/Ciorbă de gheare de pui şi tocană de porc./ Băuturăa fost la discreţie/ Şi mulţi au plecat beţi acasă./Cumpăraseră un viţel din târg/ cu şase mii/ Şi o sutăde pui pentru friptură ş

SâiaVrăjitoru era ca apa sălcie,/ Aia care nu spală şi nufierbe fasolea Ghiţă Brânzan avea/ Comoaracea mai mare din lume,/ Pe care toată bogăţia n-oputea cumpăra:/ Sănătatea cu tot ce izvorăşte dinea/ Putere de muncă, bucurie,/ Voie bună şi zileîndelungate, cu ochi neruşinaţi/ Şi cubuzele tivite şi subţiri/ Ca două corzi de scripcă..

- Ia mai tăceţi dracu din gură, noroadelor,Şi lăsaţi oamenii în pace.Mâncaţi mâncarea voastrăŞi duceţi grija altora.

Hai spune o dată şi nu măMai fierbe atâta, că-mi sare ţandăraDe te loveşte vreo ţăpligăŞi mă inervez la trap rapid acu!

Ultimarugăminte

oesia postmodern include adesea teme denelini te i este de obicei scris într-un formatfoarte liber. Pauze i structuri de linie pot fi haoticsau aparent lipsite de sens, de i exist , de obicei, unscop pentru întreruperile explicative de ideineobi nuite. n timp ce ideile au fost de multe oriexprimate în forme mai vechi ale poeziei, prinsepararea de linii i semne de punctua ie, poeziapostmodern utilizeaz i pauze pentru a indicacaracterul haotic al lumii. ns i forma poemuluiserve te pentru a înt ri ideea c formele sunt lipsitede sens. Întreaga galerie de personaje creeaz unjurnal, ac iunile lor împlinind caractere bi econturate i ele reprezint motivul unui spectruanalitic al societ ii contemporane, asociindanaliza obiectiv cu tr irile subiective filtrate deautor.

sau

sau Ileana era

sau-

sensibilitate este şi copleşită de oaze delinişte şi sentimente îmbrăţişate de pace.

este în schimb un text plin de aplomb şiînţelepciune asemănător cu proza lui MihailSadoveanu. O altă pildă întâlnim în alegoria trăităde Vasile Pupăză în un intermezzobine gândit în structura arhitectonică a volumului,la fel ca şi cântecul Viaţa se desfăşoarăîntre şiamintind că pentru a trece prin furcile vieţii, în carebărbatul şi femeia se învârtesc îndeplinind tainanunţii, drumul trece între un început şi un sfârşit, ohermeneutică a tâlcurilor perene. Incestul, violul,adulterul nu lipsesc din instrumentele cu care aînzestrat lumea binele şi răul. ţ

scrisă într-un flux care urmeazăgândurile sau cuvintele vorbitorului, şiConstantin Pădureanu

ţ ţ ş

ie ar putea sugera călumea ş ţa sunt lipsite de sens, sau în cele dinurmă ar putea impune cititorului să treacă dincolode zona confortului obiş şi să ia în considerarecă lumea poate exista ş , despre carene ferim să vorbim, deşi trăim adesea în mijlocul ei.

n ţiunifotografice. Clipele nu au, însă, nici timp nici spaţşi totodată le înglobează pentru a se derula cu vitezemai mari sau mai mici necesare realizăriicinematografice a naraţiunii. Aceasta din urmă nueste însă altceva decât matricea în care scriitorul îşirevarsă fantezia, harul, alegoria elementelor caredau substanţă şi înfăţ şare lirică poeme lversurilor se adună sub semnul modernismului,

ş ţa de sine, respingând înmod explicit ideologia realismului, făcând uz devalorile din trecut prin reluare, încorporare,rescriere, recapitulare, revizuire şDepăşind indecenţa hermeneutică a acestui umilstudiu pot afirma că p lui ConstantinPădureanu domină

ş şi aminti epoca în care trăieşţ

de odinioară şipână în vremurile noastre.

Va fi tătic,

Şansa raiului,

Aduce barza un frăţior le numărate,

Cu ochiifâlfâind

Ghiocelul.Zi

Nara iunea în astfelde poeme este

laîntâlnim abordarea de teme

existen iale, în timp ce existen ialismul ipostmodernism nu sunt sinonime, dar aici ele suntasociate. O astfel de poes

i via

nuiti în alte moduri

Întregul volum este co stituit din naraiu

i lor. Stilu

caracteristic fiind con tiin

i parodie.

oesiareflexiile în care autorul se

oglinde te, pentru a' te,comparând-o cu experien ele acumulate de ocomunitate în atmosfera satului

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

71

rememorări

Î

Afost singura din tot satul care nu a secat.

Î ,

Î

â

rivireaiscoditoare.

ber

n primăvara aceea s-au întors la vatră maitoţi bărbaţii din Călineşti despre care se auzise căau supravieţuit.

Umbre scheletice treceau pe la şcoală,sărutau mâna mamei, învăţătoare în satul lor, măstrângeau în braţe cu stângăcie şi-apoi vorbeauîndelung pe şoptite.

Trişti învingători învinşi.Nici unul nu ştia nimic despre tata.Urmele sângerosului război, tristeţea şi

mizeria aduse de el erau încă acolo, printre noi,resimţite chiar şi de copii. Multe cămine erauvăduvite de taţii, de fiii, de bărbaţii lor, când o altăcatastrofă s-a abătut: cumplita secetă din anul '47.Cuvântul era pe buzele tuturor şi pe alemele, alături de nelipsitul când rosteamrugăciunea de seară îngenunchiată alături demama.

Preotul ţinea slujbe şi rostea rugăciuni înprocesiuni ce le păstorea pe câmpuri pârjolite dearşiţă. La sfârşit procesiunea se oprea la fântâna dincurtea şcolii pe care părintele o stropea cu apăsfinţită, rostind o ultimă rugă ca să nu sece.

Şi fântâna nu a secat.

Apa ei limpede şi rece a potolit seteatuturor în vara aceea de neuitat.

n cancelaria şcolii mama ajutată de câţivaţărani inimoşi, au instalat o cantină pentruînfometaţi: un cuptor şi o plită cu un cazan care îmipărea enorm.

ntr-o seară mama s-a întors de la oraş într-ocăruţă încărcată cu provizii pentru cantină din careau cobor t stingheri şi doi necunoscuţi, o doamnăfiravă şi un domn ceva mai scund decât ea care azâmbit atunci când mi-a surprins p

- Ioana, doamna şi domnul We vor fi

ploaietata

Tabla înmulţirii

învăţători la şcoala noastră. Îi rugăm să se instalezeîn camera cea mare dinspre grădina de flori. Te rogocupă-te tu de ei până eu termin de descărcatalimentele pentru cantină.

are mamei fără să pun nici oîntrebare, continuând să îi scrutez pe cei doi nouveniţi.

era înaltă şi subţire, cu unchip fix a cărui paloare era accentuată deimpresionantul coc alb-argintiu care îi împodobeacreştetul iar domnul cu riduri cum nu mai văzusem,nu prea avea păr pe cap.

Oricât de neştiutoare eram, am fostimpresionată întâi şi întâi de tristeţea lor care măintimida peste măsură. Mai era după aceea şipuţinătatea bagajelor lor: un geamăntănaş dincarton încins cu o cureluşă şi o raniţă cenuşie.

Doamna cea tristă nu a scos nici o vorbă şinu mi-a aruncat nici o privire, limitându-se sădeschidă geamă ănaşul şi să aranjeze câtevalucruri în dulap în timp ce domnul mi-a adresatcâteva întrebări, însoţite de surâsuri largi,binevoit

După un timp, noua învăţătoare a instalatîntr-una de sălile de clasă o crescătorie de viermi demătase, activitate complet necunoscută mie, decicu atât mai atrăgătoare. La început am privit cuneîncredere micuţele grăunţe negre, nu mai mari caseminţele de mac, pe care doamna We le-aocrotit vreo săptămână pe cuptorul călduţ.

Peste noapte mulţime de viermişori cenuşiiau început să se foiască pe aşternuturile de hârtie pecare se odihniseră la cald bobiţele negre. În câtevazile viermişorii erau lungi cât degetul meu mic şironţăiau cu mare viteză frunze fragede de dudîntr-un ritm pe care abia reuşeam să îl satisfacemeu, împreună cu câteva fetiţe din sat. DomnulWe s-a urcat şi el împreună cu noi în copaci ca săputem îndestula care creşteau văzând cuochii. După vreo săptămână viermii mâncăcioşi auînceput să se lenevească de parcă ar fi dorit să tragăun pui de somn. Atunci, doamna cu coc argintiu afixat în jurul lor o pădurice de crengi în care leneşiiau binevoit să se cuibărească.

Din momentul acela a început otransformare fantastică.

O dantelă uşoară, fină şi strălucitoare aînceput să îmbrace, cu aproape aceiaşi viteză cu

Am dat ascult

Doamna Weber

nd

oare.

ber

ber

,

şerpişorii

CorneliaPETRESCUB

UC

OV

INA

LIT

ER

ARĂ

72

rememorări

care fuseseră ronţăite frunzele, trupurile leneşilorviermi. Învelişul ţesut a tot câştigat în grosime pânăcând iscusitul ţesător a fost separat de privirile meleindiscrete. Fructe aurii şi strălucitoare înimobilitatea lor au transformat crengile uscate încopăcei minunat împodobiţi.

Nu încetam să o sâcâi cu întrebări pe nouaînvăţătoare, primind întotdeauna răspunsuri rostitecu o voce blândă şi tremurătoare:

- De ce, de ce se ascunde viermele? Pentruce îşi ţese o căsuţă atât de frumoasă?

- Cred că vrea să îşi protejeze urmaşii, copiiilui, vreau să spun... Noi oamenii, încercăm şi noi săne protejăm copiii, nu-i aşa?

Odată cu cuvintele astea hohote nestăpânitede plâns au cupris-o pe doamna We er care a ieşitdeîndată din cameră.

Pe uşa deschisă a intrat mama care m-acertat mai aspru ca niciodată şi mustrările ei, deşinu le-am înţeles atunci pe deplin, au rămasîntipărite pentru toată viaţa în mintea mea:

Nu mult timp după întâmplarea asta, carem-a pus mult pe gâ duri şi mi-a schimbat atitudineafaţă de doamna cu coc argintiu o priveam curespect şi un fel de neînţeleasă teamă, au început săcurgă pe uliţa care trecea prin faţa şcolii valuri deînfometaţi din Nordul Moldovei şi mai greuîncercat de secetă.

n vara aceea fierbinte mi-am făcut loc dejoacă lângă fântâna la care veneau să îşi potoleascăsetea cei izgoniţi de la casele lor de cumplitulpârjol. Chipurile lor uscate, de culoarea pământuluilipsit de apă, acele sărmane schelete care târau dupăele copii, purtând în spate câte o traistă cu toatăaverea lor, mi-au rămas şi ele printre neuitateleamintiri. Triştii călători se aşezau abătuţi pemargine şanţului din faţa şcolii şi lafântâna binecuvântată de unde îi îndemnam cutimiditate spre cantina instalată în şcoală.

n jurul cazanului cu supă groasă şi a celuicu lapte preparat din activau fără încetaredoamna şi domnul We er, al cărui chip se lumina deo bunătate fără margini când îmi adresa o rugămintede felul:

- Muţica, mai trimite te rog odată în cantină,

b

npe care

Î

intrau pe rând

Î

b

Să nu omai sâcâi pe doamna We er cu întrebări fără rost!Sărmana de dânsa încă nu şi-a revenit dupănăpasta care i-a lovit... Să-şi piardă copilul... Ceamai cumplită nenorocire pentru o mamă...

b

praf,

femeia aceea, şi îmi indica cea mai firavă şi tristămamă căreia îi mai dădea încă o porţie de mămăligăşi o măsură de lapte.

Deşi numele pe care mi-l dăduse domnulsuna destul de ciudat în urechile mele, nu îmidisplăcea şi îi dădeam ascultare cu plăcere. Odatăm-a rugat să întorc din drum un băieţandruslăbănog, care a deschis asupra mea nişte ochiimenşi, trişti, negri şi speriaţi.

La ieşirea băiatului îndestulat din cantinastrâmtă, pe urme i-a păşit doamna cu coc argintiuhohotind din nou şi rostind cuvinte neînţelese :

Soţul ei a ieşit tiptil după doamna lui, aluat-o uşurel pe după umeri şi a condus-o sprecamera lor cu fereastra spre grădina de flori...

Era deja toamnă târzie când în şcoală auajuns dinRăsărit. De fapt ştia toată lumea, de la adult la copil,că erau pachete rămase de la armata americană dar

din Răsărit...Ce de bunătăţi!Biscuiţi subţirei săraţi sau dulci, cutioare de

culoare soldăţească numită umplute cu odelicioasă prăjitură împănată cu stafide purtândmisteriosul nume de , alte cutii înalte cufâşii delicate de şuncă înfăşurate în rulou şi mai alesciocolată, deliciu al cărui gust îmi era completstrăin. Privisem fascinată desfacerea cutiilor dincarton maron şi cuvintele scrise pe ele într-o limbănecunoscută şi împărţirea minuţioasă a pachetelor,pacheţelelor, cutiilor...Am adormit simţind mirosulde bun, de nou, de nemaipomenit, care era drămuitcu mare grijă de primar, de mama şi de cei doiînvăţători. Nu trebuia uitată nici o familie şi maiales nici un copil!

A doua zi am stat ca pe jar în clasă,nerăbdătoare să mă înfrupt şi eu din bunătăţi, darculmea ghinionului, tocmai aşteptam să suneclopoţelul de terminare a orelor de şcoală cândmama, care îmi era şi învăţătoare, m-a pus sărostesc cu voce tare tabla î mulţirii cu opt. Erapentru prima oară când mă poticneam curăspunsurile şi învăţătoarea m-a privit mustrător.Ce ruşine! Nu îndrăzneam să intru în casă cu toatecă frigul toamnei târzii mă încolţea.

Făceam pentru a nu ştiu câta oară ocolulşcolii când, ridicându-mi privirea înceţoşată delacrimi, l-am văzut pe domnul We

- Warum Fredy, mein Gott?... Warum?...

primite de la „marele prieten”

venite

n

ber venindu-mi

darurile

„cadou”

kaki

pudding

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

73

jurnal de călătorieîn întâmpinare.

΄

b

cadou mie pentru

b

Eu a

b

M-a luat şi pe mine cu braţul pe după umerişi mi s-a adresat cu o voce blândă:

- Muţica, nu trebuie să plângi şi să-ţi superiochişorii! La şcoală se merge pentru învăţat, doarnu se naşte nimeni cu tabla înmulţirii în cap. Mamate cheamă să guşti puţină ciocolată...

A doua zi dis de dimineaţă m-a trezit unciocănit uşor în uşă şi am auzit din nou voceacunoscută:

- Muţica, tabla înmulţirii se învaţă cumintea limpede de dimineaţă. Grăbeşte-te!

n aceiaşi zi, după ce am răspuns în clasă latoate întrebările la tabla înmulţirii,venind acasă am savurat cu părere de rău ultimelefărămiţe de ciocolată din mea. Ce plăcutăsurpriză când am găsit ascunse sub şerveţelul meuîncă două pătrăţele de ciocolată! Am privit-oîntrebător pe mama care a răspuns privirii melespunându-mi că este cadoul doamnei şi domnuluiWe er pentru că învăţasem atât de bine tablaînmulţirii. Porţioarele lor de ciocolată! Mi lefăcuseră că dânsul mă ajutase săînvăţ tabla înmulţirii!

Am profitat de momentul acela ca să o rogpe mama să îmi spună cine era Fredy al cărui nume,înveşmântat în lacrimi, îl auzisem de câteva ori.

Mama a ezitat un timp după care mi-adestăinuit:

- Eşti destul de mare ca să începi să ştii ce seîntâmplă pe lumea asta... Fredy era copilul lor, aldoamnei şi domnului We er... Copilul care s-aprăpădit în lagăr… În lagărul din Transnistria… Osă înţelegi mai bine cândva…

Vocea mamei a tăcut şi ea, înecată înlacrimi.

m rămas cu gustul amar al ciocolatei pecare ar fi trebuit să o deguste Fredy.

Iar tabla înmulţirii învăţată cu domnulWe er nu am uitat-o niciodată, nici chiar cândcalculatoarele au încercat să îmi substituememoria.

pe sărite

raţia

”

Mai 2014, Saint Laurent du Pont

În casa de oaspeţi a primăriei mai eraucazaţi şi membrii unei fanfare cu instrumentetradiţionale, pe care îi vedeam îmbrăcaţi în vechicostume ale armatei turceşti. În fiecare seară deRamazan cântau într-o zonă a oraşului sau dinapropiere. Ulterior am aflat că erau muzicanţiprofesionişti, dar şi funcţionari ai primăriei carefăceau temporar parte din acest ansamblu.

În seara cu pricina Halil mi-a spus că vommerge să participăm la unul din aceste concerte înaer liber, şi, dat fiind că mereu doream să vădcostumele lor tradiţionale, să folosim şi pentru astaacest prilej.

Când am ajuns, lumea se adunase deja.Oameni de toate vârstele, familii cu copii, bătrâni,cupluri tinere. Tot felul de oameni din împrejurimisau de mai departe. Formaţia era acolo. Băieţimajoritatea tineri, amabili, zâmbitori. Când auauzit ce voiam, după o scurtă discuţie mi-au arătatpiesele vestimentare, apoi mi-au dat un costum deienicer şi am făcut fotografii, împreună cu Halil,

Apoi au venit primarul localităţii şi alţioficiali. Au ţinut foarte scurte cuvântări, apoi acântat formaţia. Pentru mine interesante au fost maimulte lucruri – costumaţia, muzica, felul în careaceşti oameni s-au achitat de misia lor,comportamentul lor faţă de public, reacţia celorcare veniseră să îi asculte şi, pe un alt palier, felul încare au ţinut scurtele discursuri politicienii, iar apoimodul cum la mesele, întinse într-un loc alăturat,s-au aşezat cu toţii pentru un mic iftar. „Mic” însensul că s-au oferit felii de pepene şi ceai tuturorcelor prezenţi, care s-u perindat pe la mese.Am fostinvitaţi şi noi de către domnul primar să stăm lamasa lor, la care, de altfel, putea să se aşeze oricinedin public. Oamenii discutau între ei sau vorbeau

înmijlocul lor.

MariusCHELARU

Prin Anatolia,din Erzincan (V)

rememorări

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

74

jurnal de călătorie

puţin, calm, şi cu aleşii, care îi ascultau şi lerăspundeau politicoşi.

O a treia la întâlnire cu primarul a avut loc laprimărie. Invitaţia a venit de la el. A fost cea maidegajată şi mai lungă discuţie. Am întrebat despreErzincan, despre trecut, despre prezent, despreproiectele de viitor, despre oameni, sistemulpolitic, ocupaţia lui, concepţia lui despre ce sepetrece acum cu Europa, cu Turcia, reconstrucţiaoraşului, metodele alese, economia zonei, istoric,turism etc. etc. Chiar şi despre conflictele de lagraniţa Turciei am vorbit puţin. A întrebat despreRomânia, despre Iaşi – a fost foarte interesat de ceînseamnă oraşul meu pentru România, dar se şiinformase înainte de întâlnire.

Ne-am întâlnit, spuneam, şi cu guvernatoru, prima

dată la sediul său oficial, la Erzincanăzut şi în alte seri de iftar. Şi acesta vizitase

România, în trecere, într-o misiune diplomatică dince am înţeles, oricum într-o delegaţie, dar numaiBucureştiul, parcă. Am discutat aproape o orădespre România, despre minorităţile turcă şi tătară,despre munca noastră a doamnei Güner şi a mea,despre cartea lui Halil Ibrahim, despre regiuneaErzincan etc.

Am fost curios cum arată şi cum esteorganizată universitatea d ErzincanÜniversitesi. Aşa că am profitat de discuţia pe caream avut-o, la rectorat, cu universităţii(relativ nouă, fondată în 2006, dar pe bazele altorunităţi de învăţământ superior, între care deeducaţie/

Din ce am înţeles are undeva în jur de 900-1000 de studenţi, care urmează cursurile de drept,medicină, economie şi ştiinţe ale administraţiei,teologie, arte şi ştiinţe ş.a., este organizată pefacultăţi, institute, şcoli vocaţionale, institute decercetare etc.

Burban Işliyen,este un om tânăr, la curent cu ce se petrece şi în lumedeşi nu vorbeşte decât foarte puţin engleză. Amdiscutat cu el mai mult despre Coran, câte cevadespre şcolile mistice din regiune, despre istoria şi

l(vali) regiunii, domnul Abdülkadir Demir

in localitate,

rectorul

pedagogie), domnul

Muftiul regiunii Erzincan,

Valiliği. Ne-am rev

İlyas Çapoğlu,medic endocrinolog de profesie.

trecutul regiunii, în „trecere” şi despre poezia şipersonalitatea lui Rumi, despre Bediuzaman SaidNursi – tocmai vizitasem o expoziţie cu picturidespre viaţa şi opera acestuia – şi, în general, desprecultura lumii turce. Nu în ultimul rând, am discutatdespre traducerile din literatura turcă în România,şi din literatura română în Turcia, despre ediţiile înlimba română ale cărţii sfinte a islamului, Coranul,de la primele încercări, la ziua de astăzi. A fostinteresat să afle că lucrez cu două reviste care auavut numere dedicate culturii turce, anume, înordine, „Carmina balcanica ” şi „Kad şi că, laIaşi, au apărut, în alte reviste, rubrici compacte cupoezie/ alte texte semnate de autorii turci şi din

România dar şi din alte regiuni unde se scrie înlimba turcă, interviuri eseuri etc. De altfel, fiecaredintre oficialii şi scriitorii cu care am discutat aufost interesaţi de aceste aspecte, discuţia ajungânddeseori la detalii.

Nu vreau să uit câteva consideraţii de finallegate de aceste întâlniri. În primul rând că nu amavut senzaţia o clipă că ar fi vorba doar de protocol,de întâlniri şi discuţii de convenienţă. Oamenii aufost, după părerea mea, interesaţi cu adevărat de ceam discutat, au întrebat, au împărtăşit din ce ştiau,şi-au spus opinia chiar când a fost vorba dechestiuni care vin din trecut cu un „bagaj” maidelicat.

Apoi, dacă tot am pomenit protocol, laaproape toate întâlnirile cu oficialităţi – care auavut loc la sediile lor – înainte de a ne vedea cuaceştia a venit cineva din staff cu diverse apeparfumate, parfumuri cu miresme diferite şi, abiadupă ce ne-am clătit pe mâini astfel, am purces maideparte. Apoi, de fiecare dată pe mese erau dulciuri

1 2

3

ō ”

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

75

specifice, de la bomboane la diverse prăjituri, amservit ceaiuri preparate după obiceiul locului sausiropuri şi fructe. La finalul acestor întâlniri, erachemat fotograful oficial (uneori se făceau şiînregistrări video) şi, spre seară, sau cel târziu adoua zi, primeam într-un plic, o mapă cufotografiile respective.

„Frumos este podişul ce-naintea noastră se vede!”

Aşa am spus şi eu, aidoma renumitului poetconsiderat, şi din punct de vedere literar, exponental „curentului bektâşî-alevî”, când am ajuns cuprivirea la minunăţia care ne aştepta.

La vreo douăzeci şi nouă – treizeci dekilometri sud-est de Erzingean, din ce am văzutcam la întrepătrunderea cu teritoriul municipalităţiiÇa ă o cădere de apă de o frumuseţedeosebită, Cascada Girlevik – Girlevik Şelalesi.Din nouă, poate zece puncte diferite de pe creastapietros-argiloasă apa rece, limpede, curată calacrima, cade de la cca. patruzeci de metri. Este oimagine spectaculoasă. Apa rece, limpede, e bunăla gust. Erau turişti sosiţi şi în acea zi de peste tot săvadă minunăţia, cum, probabil, veneau aici de cineştie câte sute de ani. În zgomotul apei care cădeadinspre ceruri cu ochii la grotele acoperite deperdele lichide, parcă, printre picuri deşi, am zăritumbrele călărilor care trecuseră în goană dinsprepustiurileAsiei către cine ştie unde, oprindu-se calede-o zăbavă...

Chiar la câţiva metri de cascadă, pe oridicătură protejată de căderile de apă defrunzişul unui copac, am luat masa, doamnaSemra aducând tot ce trebuia pentru asta. Varaeste o feerie de apă şi culoare. Iarna am înţelescă totul aici îngheaţă, coloanele de apăîngheţată par că sprijină peretele pietros înîncercarea de a urca către ceruri.

„Dervişii păsări zburătoarEi, a căror taină e mai presus de măreţia

tronului ceresc, acas-au venit”

Girlevic Şelalesi

Pir Sultan Abdâl (cca. 1480–1550)

*e-s… […]

Yûnus Emre

ğlayan, se afl

La un moment dat mi-a atras atenţia uncuplu, ea în rochie de mireasă! În tot cazul, foarteasemănătoare cu rochia noastră de mireasă, deşi,mai mult ca sigur, existau şi nuanţe în ce priveştesimbolistica şi semnificaţiile. Cum ştiam că nu suntcreştini în zonă, am întrebat şi am aflat că era onuntă de aleviţi.

Ordinele sufite sunt multe, fiecare având oelită proprie, dar şi ramificaţii care uneori seîntrepătrund cumva funcţie de loc şi epocă. Auapărut în timp mai multe cărţi despre dervişi, despreordinele sufi în Occident, de-a lungul vremii.Printre primele pe care le-am citit au fost

.Interesantă a fost şi lectura care parcă m-atransportat într-un film în nuanţe sepia a cărţiiscrisă de Lucy Garnett,

Fără a intra în detalii, sufismul, desemnat înmediile islamice de vocabula de origine arabătaşawuuf (cuvânt considerat de cei mai mulţiexegeţi derivat de la , lînă, probabil de la mantiadin aba pe care o purtau adepţii), este definit, pânăla urmă destul de lax. La fel a fost

l ca un „curentmistic islamic”. A fost perceput/ explicat/ abordat/tratat, funcţie de mediul social sau/ şi decircumstanţe, în varii maniere, uneori chiarantagonice.

Adepţii sufismului (care presupune trăireparticipativă, contopire, strădania fără istov în

d e p ă ş i r e a l i m i t e l o rumane, a teluricului,deopotrivă meditaţie şielan) sunt cunoscuţi prindiverse nume care ,utilizate într-o zonă saualta cu predilecţie, reflectăanume particularităţicomportamentale, dincolode percepţia locală.

unoscut o arie vastă derăspândire. Astfel, ses i tuează dincolo de

J PBrown,sau Lucy

Garnett,

.

/cunoscut în Occident, în genera

S u f i s m u l ac

The Dervishes or Oriental SpiritualismMysticism and Magic in Turkey

Turkish life in town andcountry

popularizat

4

5

6

şūf

8

jurnal de călătorie

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

76

jurnal de călătorie

teoriile etniciste, nefiind nici apanajul unei rasesau/ şi civilizaţii. Dar un element definitoriu esteinspiraţia coranică. Acesta este şi elementulunificator al culturilor pe care le-a pătruns „fără adeveni un epifenomen”

Cu toate acestea, adepţii sufismului au fostadesea în situaţia de a-şi afirma/ dovedi fidelitateafaţă de islam. Ei spun că, dacă legea islamică, legearevelată

(potecă, drumsecundar).

Maestrul iniţiator („

), a căruiparadigmă absolută este Profetul, are un rol deseamă în sufism, dincolo de revelarea sensuriloranagogice ale Coranului. El dezvăluie discipoluluidrumul pe care trebuie să-l urmeze întru înţelegereatainelor islamului, în cadrul unei relaţii personaleapropiate care poate să fie foarte lungă, bazată pesupunerea absolută a aspirantului care învaţă săvadă cu ochii sufletului. Iniţierea sufită este bazatăpe oralitate, tainele ordinului sînt la urecheadiscipolului la fel cum unui nou-născut i se şopteştemărturia de credinţă islamică. Profetul, careîntruchipează suma calităţilor cu care a fostînzestrat omul la începutul timpului, deci dublacalitate de om şi receptacol al naturii, divineperceput ca o a umanităţii, etalon absolut,conduce în plan comportamental la o

. Cel care caută să ajungă OmDesăvârşit doreşte perenizarea sau eternizarea sa în

9.

, este trunchiul cel puternic, caleamisticului, calea lor este

”) – –, socotit o întruchiparea (

şarţar

deşteptătorul deînţeles şayh, p şid

şoptite

epitomă

ī'a

īqa

īr, mur

al-'insān al-kāmilomului perfect

imitatioMohammedi

Dumnezeu ( ) după disoluţia sinelui. Esteaspiraţia supremă a sufitului, preocupat deechilibrul esenţial dintre exoteric şi ezoteric dar şide aspectul dublu al Fiinţei Divine – transcendent şiimanent, aşa cum este revelat în Coran, încă dinclipa iniţierii. Pentru sufiţii şiiţi Profetul reprezintăaspectul exoteric ( ), iar califul său (pentru şiiţiAl

al Revelaţi

baqā

zāhir

bātin

ī – definit deseori ca mistagogul islamului) – pecel ezoteric ( ) ei.10

1. . Review of South-East EuropeanSpirituality and Culture, IIIYear, No. 1 (4) 2010, May 2010.2. ,

.ose, Oxford University Press, Londra,

19275. Lucy M.J. Garnett, . Anaccount of the religious doctrines, monastic organization. andecstatic powers of the dervish orders, NewYork, 19126. Lucy M.J. Garnett, , NewYork and London, 1904.

sau

, în Convorbiri literare, aprilie 2001).

În

George Grigore, absolvent al

Carmina Balcanica

Calea Poeziei

The Dervishes or Oriental Spiritualism

Mysticism and Magic in Turkey

Turkish life in town and country

moartea dinainte de moarte

Kriterion

Kadō , revistă de poezie, cultură poetică şispiritualitate Eurasiatică / Review of Eurasiatic Poetry, PoeticCulture and Spirituality, year I, no. 2, Iaşi, October 2012.3. Am în vedere rubrica „Din poezia minorităţilor dinRomânia”, din revista „Poezia”, articolele şi interviurilepublicate în revista „Convorbiri literare” (primul convorbirecu un autor de etnie tătară publicată aici a fost cea pe care amavut-o cu Guner Akmolla, au urmat cele cu Riza Fazâl, YunusŞevket, Halil Ibrahim Ozdemir etc.), evista „Cronica”,rubrica „Orientalia” etc.4 , 1868, am consultatediţia cu note de H.A. R

7. Este o analogie simbolică între acest tip de mantie dobîndităla iniţiere, consfinţind admiterea într-un ordin oarecare şilinţoliul/ piatră tombală, fapt care ar putea să sugereze

, adicărenunţarea la viaţa profană în favoarea celei iniţiatice (cf.Luminiţa Munteanu -

– texte sufite traduse şi prezentate de LuminiţaMunteanu şi George Grigore, Editura , Bucureşti20018. Ş ş şawwuf – adepţi aisufismului; ghurab ăinii, înstrăinaţii,autoexilaţii dar şi ciudaţii sau neobişnuiţii. La noi e maicunoscut, datorită literaturii de colportaj, dervişul, cuvînt deorigine persană – darw ş (plural –darwiş şetor, celcare umblă din poartă în poartă. În mediile şiite este folosit, înperioadele mai tîrzii, 'uraf

şterea de la Dumnezeu.9. sunt o serie de texte şi explicaţiiinteresante legate de/ despre lumea dervişilor. Parte dintreacestea le-am constatat personal în diverse locuri din orient,ajutat fiind şi de diverse lecturi.10. Există tradiţia după care versetele din Coran ar conţine unsens exoteric (ză şi altul ezoteric ( ţ

din Bucureşti, în teza sa de doctorat (1997), publicată„cu unele modificări şi adăugiri“, numită cu titlul sintetiză,între altele, şi aceste aspecte.

moartea mistică

Călăuza dervişului (din misticaislamică)

Călăuza dervişului

Facultăţii de limbi şi literaturistrăine

ūfyyuna (singular- ūfī), mutaā (sing –gharīb) – str

ī ān) – cer

ā – gnosticii, misticii, cei care aucunoa

hir/ zāher) bā in/ bāten).

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

77

carnete critice

Volumele luimodele de

,

volumul

cu oc

scriitoruluiVasile Andru

transpuse literar pentru oameni ca noi. Cei care, fie nuavem acces în a

Vasile Andru îmi sunt de anibuni, repere de înţelepciune şi scrieresplendidă, bine zisă şi bine transmisă care aşeazărevărsări de lumină peste nedumeriri şi angoase.Scriu impresii de cititor, impresii de om căruialectura îi îndreaptă coloana frântă a vieţii.

După ce am cititam simţit nevoia să îi miros

paginile. Parcă aşa, respirând hii închişi, spaţiulacela binecuvântat din care se răspândesc rugăciunipentru întreaga lume, ar fi putut să ajungă şi înproximitatea fiinţei mele. Această carte a

este mărturia unei călătorii iniţiatice,trăite acut, empatic, la cote adânci ale înţelegerii şi

cea geografie sacră, fie nu avem înprivire forţa laserului care pătrunde dincolo dedincolo.

Fiecare pagină parcursă este un pas împreunăcu autorul, printre chilii şi schituri, prin ,,bucuria de ate trezi, de a te naşte pe un pământ al slavei”. MunteleAthos este teritoriul despre care Maica Domnului aaflat că ar fi fost locuinţa deşerţilor zei şi era plin deidoli. A oftat adânc şi a spus: ,,precum se vede, pentruaceasta s-a făcut venirea mea aici, căci acest munte vafi în soarta mea; şi de acum, nu va mai fi locuit de zei,ci de oameni aleşi şi sfinţi, şi le voi fi protectoare şiacoperire”. Dincolo de începutul de duh al legendei,rămâne credinţa în miracol. Vasile Andru nemărturiseşte că ,,vei găsi încântare în fluiditateazilelor de pe Athos, între simboluri care te duc de latrup la duh.”

Am făcut referire la geografia sacră aspaţiului. Pentru că geografia şi istoria suntînşurubate de legi care ne depăşesc, autorul explică:,,Se poate vorbi despre istorie şi taină. Există oistorie, o succesiune de întâmplări, o cronologie, osuccesiune de cruzimi şi iluzii, cum i-a fost lăsatomului trupesc. Dar mai există o continuă

,,Istorie şi taină laMuntele Athos”,

ClaraNUMĂRGINEA

Pe Mal slavei,

Vasile Andru

untele Athos,un pământ

alături de

percepere a coborârii divinului în această istorie,făcând posibilă vieţuirea în duh, şi această taină teridică la cea mai mare înălţime care i-a fost datăomului.”

Revin şi spun că scriu cu percepţie de cititorsubiectiv şi, poate, cu mână de poet. Impactul pecare îl au asupra mea cărţile lui Vasile Andru esteputernic şi prin faptul că scriitorul mi-a marcatdestinul. Spunându-mi cuvinte memorabile, fără sămă privească în ochi. Parcă le spunea tuturor sauoricui era dornic să le asimileze. Este limpede căvorbea dintr-o profundă şi providenţialăgenerozitate. Dobândită prin experienţe rare şiînalte, încorporând în destinul său, spaţii de luminăşi întâlniri cu oameni sporiţi în har. Pe care ledăruieşte, le răspândeşte, le face să rodească. Nupot luiAndru, fără să am înminte autorul, pe care am avut privilegiul să îlîntâlnesc. Aşa îi înţeleg scrierile din ultimii ani,ştiind că c neva, un ,,avva mirean” cum îngăduie săi se spună, a încorporat cunoaşteri şi înălţimispirituale, spre a le dărui.

În cartea despre Muntele Athos, alături depoveşti, personaje memorabile, întâmplări unice,autorul ne spune: ,,Este vorba, aşadar, de a obţine oaltă minte. Eşecul este un mod de a respinge realul,fie pentru că este greu să te confrunţi cu el, fie că teretragi înainte de confruntare. Eşecul este o părere aminţilor care trăiesc în imaginar şi nu în prezent.Eşecul este lăcomia şi nerăbdarea”. O femeie nuare acces pe Sfântul Munte. Poate doar citi aceastăcarte, o poate respira, îşi p

e învaţă din ce dăruieşte VasileAndru:,,Rugăciunea înseamnă mintea mulţumirii. Eşeculse retrage, întâi din minte, apoi din viaţă. Minteamulţumirii este fără sentimente negative, fărămânie, fără tulburare. Rugăciunea

Am fost la întâlnirile de practică isihastăcoordonate la Bucureşti, de profe VasileAndru. Ştiu că a considerat o autoare, ,,vrednică deînălţime Muntelui, hărăzită revelaţiei”, deşifemeile nu au acces în spaţiul binecuvântat de peAthos. Prin urmare, pot spune, cu smerenie, căpribegia minţii mele a fost purtată de o aripă deînger, în înălţimile rarefiate ale Muntelui, prinlectură. O carte ca ,,Istorie şi taină la Muntele

, parcursă senin şi cu nădejde, frăgezeştefrământările fiinţei. O carte bucurie-pură.

scrie despre vreo carte a

i

oate imagina, dar maipresus de toat

este un cuvântvechi pentru a spune mental purificat, echilibrat.”

, sorul

a

Athos”

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

78

carnete critice

Dacăe reviste literare ar fi adunată

ă că am avea o operă care ar rivalizacantitativ cuintelectualul clujean a lăsat-o posterită

iva cercetători

ată de ConstantinM. Popa, nu întâmplător autorul primului studiumonografic despre hermeneutica intelectualuluiclujean, apărut în 1993,

optistă fondată de Constantin Lecca în 1838 ireluată în , de data aceasta sub mentoratul luiMarino, care, după '90,

a politică, adevărasub îngrijirea lui Aurel Sasu,

apărea volumul

e ale fostului asistent căpână în 1947. O astfel

de ini iativă este cu atât mai meritorie cu câtredescoperim preocupările lui Marino etelepersonalită , dacă nu altele iferite de aleintelectualului matur, mă

i încredere de sine, inexistente înmemoriile postume care ne lăsau o ultime imaginea sa. în grija căreia se aflăFondul Adrian la Biblioteca CentralăUniversitarăalături de Rodica Fren

apărute prin anii la rubricile lui Marinode cronică a ideilor literare din revistele

i ar fi trebuit să

publicistica lui Adrian Marino dindivers în volum, cusiguran�

aceea, și așa de propor�ii, pe care�ii. De altfel,

unele articole și studii au fost deja incluse în câtevavolume de câ� sau apropia�i de-ai luiMarino, dintre care amintim(Ed. Aius PrintED, 2006), prefa�

și unul dintre prieteniicraioveni ai acestuia.cuprindea textele semnate de Marino în paginilecelei de-a doua serii a revistei , publica�iepaș ș

1998se reorientase spre

ideologi ta sa voca�ie, cum onumea el. În 2010,

(Ed. Eikon) cu studiile, articolele și eseurile detinere� linescian de ladebutul publicistic din 1939

�și fa�

�ii sale total dcar unele pline de

prospe�ime ș

Tot în 2010, Florina Ilis –Marino

„Lucian Blaga” din Cluj – edita,�iu,

. Cartea este o restituire aeseurilor '70

,sau ș

Descoperirea Europa

Descoperirea Europa

Mozaicul

și crea�ie

Adrian Marino. Dintr-undic�ionar de idei literare

CronicaIașul literar Ramuri

Adrian Marino. Cultură

alcătuiască volumul al. Cum această lucrare

monumentală din 1973 nu a mai fost continuatăstudiile în celelalte lucrări

ideocritice,

apărut

ă, tipărit tot la editura

craioveană Aius cu o tradi

de cercetătorul clujean

ă semnată de Sorina Sorescu

ă

, unde cercetătorul clujean publică cuajutorul prietenului său de pe vremea discipolatuluicălinescian, Al. Piru.

cele două reviste, precum

regăsimtotodată

de analiză minu ioasă concep

i istoria ideilor promovatedeArthur O. Lovejoy, autor englez cvasinecunoscutpe atunci la noi, dar de a cărui contribu

ă.

, distribuite,pe lângă

(1967) reflectă interesul luiMarino pentru proza poetului rondelului, fierămasă în manuscris, fie risipită prin diversereviste.

sunt două proze macedonskiene,prima operă de tinere , încadrabilă î

transcrisă de Marino din arhiva

doilea și al treilea din

,Marino și-a incorporat

,și .

Un alt volum la sfârșitul lui 2013 este

, edi�ie îngrijit și studiuintroductiv de Maria Dinu

�ie deja în valorificarearela�iilor lui Marino cu mediul intelectual craiovean(tot aici erau publicate în 2006

, cuprinzând textele epistolare trimiselui C. M. Popa , iar în 2007 adoua edi�ie a cu opostfa� ). Dinperspectiva unei imagini de ansamblu asuprascrierilor jurnalistice ale lui Marino din publica�iilecraiovene, volumul de fa� reunește atât articoleleanilor '90 din , cât și unele mult mai vechi,de la sfârșitul din deceniul al șaptelea, din revista

De altfel, mai multe detaliidespre colaborarea sa la șidespre rela�iile lui Marino cu climatul culturalcraiovean într-un studiu introductiv semnatde Maria Dinu care, , aduce în discu�ie înalte câteva pagini � �iadespre critica ideilor literare a autorului

ș

�ie Marinoluase cunoștin�

Așa cum precizam, noutatea acestui volumo constituie textele din revista

cele din din capitolul, în capitolele ,

. Un articol precum

și ()

o �e n literaturastupefiantelor,

Dic�ionarul de idei literare

Critica ideilor literare

Adrian Marino. Exerci� �iei.Studii, cronici, interviuri și anchete din revistelecraiovene (1967-2005)

Scrisori din cetateacu trei turnuri

Mozaicul

Ramuri

Vie�ii luiAlexandru Macedonski

RamuriMozaicul Direc�ia

neopaș Critica ideilor literareStudiul și cronica ideilor literare și Interviuri ș

Macedonski inedit

Visele hașișului En terre trajane În�inutul traian

Hermeneuticaideii de literatură Biografia ideii de literatură

ii de disciplină a crea

Introducerii în critica literară,

optistăi

răspunsuri la anchete literare

Disciplinaunui om singur

AncaŞERBANB

UC

OV

INA

LIT

ER

ARĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

79

familiei i datată„poem în proză” în franceză

mitologizată,

(după cum vedem

printr-o interpretare destul de echilibrată,Dincolo de tonul său

polemic, alături de atitudinea cum că ar fi singurulcare face ordine într-un haos conceptual,cercetătorul clujean admite că impresia e esen ială

ntrinsecă oricărei judecăionalizări i, totodată notarea impresiei e mult

mai veche decât impresionismul din critica literară.De fapt, intelectualul pare deranjat mai degrabă decei care sus

iindcăse bazează pe străvechea în elepciune conformcăreia

i abordarea ”comparatistă”,existentă de două mii de ani, cum aflăm din st

epături mai mult sau mai puprecum cele la adresa lui Al. Ciorănescu

, ba chiar intrat într-o anumitărutină cu literatura comparată

i valoare esteticăîn cartea sa

i ea lamodă în anii '60, ridicând o serie de nelămuririlegate de statutul ei de disciplină independentă sau

ie necesară istorieibeneficiază, în schimb, de

toată simpatia lui Marino pe care îl considerăi îi

lecturează studiul

aviziunii asupra ideilor literare, Marino afirmă căWellek ar fi fost la curent cu

datorită rezumatelor apărute în limbistrăine. ionăm

ș „20 septembrie 1875”, iar a doua,un , despre o Oltenie

preluat din manuscrisul autograf nr.9805, aflat la Muzeul Literaturii Române. Altetexte pun în discu�ie obsesii constante ale luiMarino și din titlul capitoleloredi�iei, la acest critic totul se învârte în jurulideilor), dar specifice perioadei respective, cum arfi problema impresionismului, definit, totuși,

și cu buneși cu rele, cum s-ar zice.

�și i �i de valoare, înainteara� ș

�in existen�a unui impresionism pur,decât a impresionismului ca atare. F Marino

�„nimic nu e nou sub soare”, totul are origini

mai vechi, ca șudiul

. Nu lipsesc nicirecenziile cu în� �in fine

,familiarizat deplin

și adept alcomparatismului francez de tip Paul Hazard, PaulVan Tieghem, care pune accentul pe influen�e șicauzalitate, decât pe permanen�e ș

.Oricum, chestiunea literaturii comparate era ș

de opera� și criticii literare.René Wellek

„celmai însemnat istoric actual al ideilor literare” ș

din prismapropriei teorii a recuren�elor literare transistorice.De altfel, pentru a sublinia similitudinile în privin�

Men� și articolul care a inspirat titluledi�iei îngrijite de Maria Dinu și anume

Comparatismul nou și vechi

Conceptele criticii

Dic�ionarul de ideiliterare

Disciplina

Principii de literatură comparată

crea�iei de prin 1968, destul de neobișintelectualul clujean

, al unui amic intim,și eseist român” .Împotriva inspira�iei ș �

rigoare și , departe de agita�iaș �ionale, dublate de „opera�ii șicombina�ii de culise”, care duc la risipirea energieiintelectuale.

, foarte selectiv în privin�a vizitelor șitelefoanelor care „știa ce voia și realiza ce voia

:”. Cât de bine și-a

planificat Marino programul de studiu ne-odovedește și-amai cultivat și proiectat

�it un om singur. Numai

nuit, fiindcăne oferă programul de lucru,

pentru o săptămână „tânăr critic, de fapt al lui Matei Călinescu

i spontaneită ii, Marinomizează pe disciplinăi solicitările redac

Modelul său de bun manager altimpului de lucru rămâne G. Călinescu, închis încasă

”. Deaceea, fostul discipol călinescian nu era străin deironia cu care maestrul întâmpina întrebarea„Când ai timp să scrii atâta?

opera sa, alături de care cercetătorulpropria singurătate. Nu ne

mai miră, astfel, că s-a simcă opera n-a compensat acea singurătate.

carnete critice

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

80

Vechiul Testament îl deschide Adam, iar NoulTestament îl deschide Hristos.

Laur

Cartea drumului

Dulceaţa măruluimâncat de Adam se transformă în acreala oţetului băutde Hristos. Pomul cunoaşterii duce omenirea spremoarte, dar lemnul crucii dăruieşte omeniriinemurirea

.Cartea cunoaşterii

Cartea renunţării Cartea liniştii

Fiecare dintre noi repetă drumullui Adam şi, odată cu pierderea nevunovăţiei, înţelegecă e muritor. Plângi şi roagă-te, Arseni. Şi nu te teme de

. (p. 278)

În 2014, prin grija Editurii Humanitas

: ,, ,

timpul omului,

a fosttipărit romanul lui Evgheni Vodolazkin (trad. AdrianaLiciu) intitulat Patru litere şi braţele nemuririi –crucea lunecând peste veacuri

şidezbrăcat de orice slavă materială, fiind

absorbit de Timpul din afara percepţiei umane. Înesenţă, romanul e povestea unei vieţi răstignite şi,posibil, halucinante pentru cititorul obişnuit cu stareainerţială a vieţuirii în limitele orizontalităţii, dincolo decutremurul oricărei interogaţii existenţiale. Aşadar, prinpomul plin de rod, de viaţă, omul s-a ales cu moartea(arderea etapelor i-a fost fatală), în vreme ce lemnuluscat al crucii i-a redat speranţa înfierii şi a Vieţii,punându-i în faţă, cu o extremă generozitate, Calea înAdevăr, ieşite de sub incidenţa trecerii. Nimic altcevadecât drumul dezbrăcării de sine, sau om pentru om,ceea ce se întâmplă cu personajul principal, pre numelesău iniţialArseni.

Romanul ilustrează magistral, în răspăr cuduhul otrăvit al vremurilor şi al vremii noastre, căsingurul vector valabil al vieţuirii omului pe pământ edisponibilitatea către celălalt, slujirea comunităţii pânăla jertfă, unicul model valid fiind Mântuitorul. Lupta cusemenul, pe lângă faptul că nu este de nici un folos,conţine din start germenele pernicios al pieirii, alplonjării într-un hău dincolo de orice punct cardinal, ogaură neagră unde gravitatea are proporţii zdrobitoare.

Arseni, rămas orfan şi crescut în proximitateacimitirului de bunicul Hristofor, bătrân cu numesimbolic, este introdus de acesta în tainele ierburilor, alevieţii şi ale morţii, cunoştinţe adiacente celor primite dela stareţul Nicandru:

moarte, fiindcă moartea nu e numai durerea despărţirii.Ea este şi bucuria eliberării

împieliţări

Într-o clipă de luciditate, Ustina îi mulţumi luiDumnezeu că i-a dat să se chinuiască pentru ea şipentru Arseni, aşa de mare era dragostea ei pentru el

eu i-am luat viaţapământească

naştere pentru veşnicie, i-adumirit el de pe patul de lemn dintr-un ungher. Mâinilele avea încrucişate pe piept

Atunci dă-i-o pe a ta

Nu pot să trăiesc cu tine într-odragoste desăvârşită, fiindcă sunt slab. Iartă-mă, înnumele Domnul

. Cu alte cuvinte, viaţa e oluptă cu balaurul din tine pe care, ca să te salvezi, trebuiesă-l ucizi înainte să-ţi vină solia despărţirii de trup, iarprima condiţie şi poate cea mai importantă e că omultrebuie să devină conştient de prezenţa acestuia, subdiferite chipuri, ori

rseni e perfect valabilă sintagma „viaţăînchinată”, ceea ce înseamnă slujirea altora, până lasacrificiu, şi chinuirea pr priului trup până la starea de„nebun întru Hristos”, situaţie oarecum asemănătoarecu a unei nimfe, aparţinătoare pământului, transformatăîntr-un superb fluture, ale cărui culori par desprinse dinfrumuseţea neasemuită a Paradisului. În plus,personajul principal mai are de ispăşit şi un păcat altinereţii nesăbuite. În faţa lui s-a stins, la naştere, Ustina(

.).fără ca el să se poată despărţi o vreme atât de mamă, câtşi de copilul născut mort. Simţindu-şi apăsarea cumplităa vinovăţiei, vecină cu disperarea (…

), cel ce îi va arăta calea va fi acelaşi stareţNicandru, monahul care şi-a sărbătorit o singură datăziua, adunându-şi pentru prima dată fraţii, contrariaţi dechemare, în chilie:

. Avva îl va aşeza în rost peArseni într-un mod cât se poate de simplu, cu răspuns ladouă aspecte capitale. Dragostea atât de puternică l-afăcut una cu Ustina şi atunci , iar ispăşirea pentruce s-a întâmplat, având conştiinţa încârcată pentru a-i filuat viaţa (Ustina moare, neavând asistenţa unei moaşe)se poate face într-un singur fel: ,ceea ce se va şi întâmpla. La un moment dat, personajul,în luptă cu molima ciumei, convorbind mereu cu singurasa iubire şi la sugestia înţeleptului stareţ, chiar îşi vaspune Ustin. Îşi foloseşte cunoştinţele, tămăduieşte, fărăsă ţină cont că se poate îmbolnăvi el însuşi, refuzăcomoditatea unei vieţi oferite de un cneaz, ca să ajungăla o concluzie uluitoare: nu doar ierburile îi vindecă peoameni, ci Dumnezeu o face, cu marea şi sfânta Samilostivire. Cu Ustina mereu pe lângă el şi aducând laviaţă copilul unei văduve, nu va accepta să rămână încasa femeii, chiar dacă aceasta avansează ideeacomuniunii în frăţietate. Răspunsul bărbatului e tranşantşi plin de cuminţenie:

upă ce părăseşte oraşul cneazului, fiindbătut zdravăn şi deposedat de haine, lăsându-i-se niştezdrenţe pline de păduchi, Arseni crede că şi-a schimbattrupul cu al unuia străin şi o anunţă pe Ustina că aceştia

, cum se exprima filozofulConstantin Noica.

PentruA

o

Abia d

Ziua de

Ea e tu

ui.

Laur contra…balaur

carnete critice

IoanŢICALOB

UC

OV

INA

LIT

ER

ARĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

81

carnete critice

sunt primii paşi în direcţiabună. Acum îşi pune şiproblema capitală amântuirii, rugându-se cunădejde:

Într-un alt oraş, seva aciua lângă zidul uneimănăstiri şi, după ce îşiînjghebează o aşa-zisălocuinţă, comportamentuls ă u v a s c a n d a l i z alocuitorii localităţii. Şi,cum renunţarea la trup edoar o primă treaptă, nebunul întru Hristos Foma îlsfătuieşte să facă pasul următor, să se debaraseze cutotul de personalitate: …

a Arsenie–Ustin să se învrednicească şi el destarea nebuniei întru Hristos, gesturile sale, în aparenţăfără sens, fiind explicate de acelaşi Foma:

La alte locuinţe, unde situaţia e inversă, Arsenise lasă în genunchi şi îi roagă pe îngeri să nu lase să sepiardă sufletele pentru care aceştia plâng. Concluzia luiFoma este exprimată în felul de a vorbi a Sf. IoanBotezătorul:

Personajul revine la numele iniţial printr-orupere de nivel:…

. Călătoria cătreLocurile Sfinte capătă importanţă doar în situaţia în carepeste aceasta se suprapune o alta, către interioritate,punctul final fiind cel al suprapunerii celor două centre,momentul când pelerinul se acoperă cu linişteaînţelepciunii, transformându-se în flacără. Reîntors înRusia, va căpăta, prin călugărire, numele deAmbrozie şiapoi, cerând schima cea mare, va căpăta pe cel de Laur,

Sălăşlui în pădure, schimnicul, împrietenit cusălbătăciunile, este căutat cu insistenţă de comunitatea,din care a plecat cândva, pentru a-şi tămădui

…

Etimpul c

, îi spune egumenul,

t

Te rog: nu-milua memoria, în care enădejdea Ustinei. Dardacă ai să mă chemi latine, ai milă: judec-o nudupă faptele noastre, cidupă setea mea de a osalva. Şi acel puţin bine pecare l-am făcut trece-i-l ei.

acum renunţă cu totul la tine.

Pietrelearuncate asupra caselor locuite de oameni cuvioşi audrept ţintă diavolii alungaţi afară de îngeri. Necuraţiistau la colţuri şi pândesc momentul potrivit de a intradin nou.

voi, fii de căţea, credeţi că el vorbeştecu pereţii…

mă duc chiar spre centru pământului.Mă duc spre acel punct al lui care e cel mai aproape deCer. Dacă le e dat cuvintelor mele să zboare până la Cer,asta va fi acolo, adică la Ierus

căci planta care ţi-ede-acum tiz e medicinală. Fiind veşnic verde, easimbolizează viaţa veşnică.

Dar,

alim

nume bun

neputinţele. Şi, ca să se închidă cercul, va trece printr-oultimă… încercare, luând sub ocrotirea sa o tânărăbatjocorită ( , sunt depărere sătenii şi de aceea trebuie pedepsită, luându-i-seviaţa, ca nu cumva să se abată asupra aşezării cumplitecalamităţi) de morarul satului (în capul răzvrătiţilor,gata s-o omoare), asumându-şi groaznica vină în faţalocalnicilor. Părăsit de toţi, el rămâne în hruba sa cuAnastasia, murind, după ce a fost împărtăşit, cu prunculîn braţe. Înainte de a pleca din viaţă, şi-a lăsat untestament greu de înţeles pentr

Alături deArseni-Ustin-Ambrozie-Laur, se aflăşi alte personaje extrem de puternice, cum ar fiHristofor, nebunii întru Hristos Carp şi Foma, oristareţul Nicandru, fiecare urmând un drum propriu aldematerializării, cu o ţintă sigură: de a-şi construiadevărata casă în ceruri. Trama acestei scrieri, cu oputernică impresie a unui prezent continuu, ar puteadetermina un şoc asupra cunoştinţelor secularizate dinsecolul al XXI-lea, aducându-le în sfera spiritualităţiisalvatoare a ortodoxiei. Ar putea, căci, orice s-ar spune,veacul abia început ori îşi va întoarce faţa cătreDumnezeu, întru eternizare, ori se va frânge şi va cădeaîn bezna hăului pe care l-au pregătit cu iresponsabilăsârguinţă destoinicii secularizaţi, închinându-s

priei imagini din oglinda complet deformată ahedonismului deşănţat

o pradă uşoară pentru

Când osă-mi părăsesc trupul cu care am păcătuit, nu văformalizaţi prea mult cu el. Legaţi de picioare ofrânghie şi tărâţi-l în mlaştină să îl sfâşie fiarele şitârâtoarele

u omul comun:

, ceea ce se va întâmpla, sub privirile uluiteale celor ce s-au adunat la înmormântare.

epro

.

Diavol

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

82

carnete critice

În ultimii ani, au apărut în spaţiul românescfoarte multe care au surprins perioadacomunistă diRomanul Lăcrămioarei Stoenescu,

prezintă cu supleţe şi sinceritate viaţa uneiprofesoarei de limba şi literatura română, prinsăîntre vitregiile timpului său şi dorinţa de a avansa încariera aleasă. Romanul este unul autobiografic,Lăcrămioara Stoenescu fiind profesoară laColegiul „Cantemir Vodă” din Bucureşti şi autoarea numeroase volume:

(2012) şiRomanul debutează cu o secvenţă în care

eroina este surprinsăaşteptând în holul inspectoratului şcolar să fietransferată pe un post mai aproape de domiciliu,imediat după căderea regimului comunist. Acesteveniment readuce în mintea profesoarei totparcursul său didactic, începând cu şedinţa în careprimeşte prin repartiţie un post într-un sat dinAlexandria şi până în momentul în care, după lungiani de navetă şi privaţiuni, reuşeşte să predea într-oşcoală în Bucureş „Brusc, mi s-au desfăşuratvertiginos în faţa ochilor anii de studenţie, imaginicu harta de la repartizare, ucenicia, concursul,titularizarea în Bucureşti şi, în sfârşit, sesiunea detransferări...”

Aparent într-un plan secund, eroinaconturează cu l , olume în care intelectualul trebuia să supravieţuiascăacceptând atât absurdităţile sistemului, cât şinedreptăţile oamenilor. Povestea eroinei estesimplă. Familia ei este deportată când avea o vârstăfragedă, iar tatăl ei este arestat. Alături de părinţi şio bunică, trăieşte discret, reuşind să terminefacultatea de litere cu rezultate excelente.

volumen cele mai inedite perspective.

, publicat la Editura Tracus Arte în 2015,

(2007),(2010, 2014),

(2012),(2013).

, Lelia Damian (Lia),

ti.

inii fine societatea anilor '70- '80

În labirintulroşu

Copii – Duşmani aipoporului De pe băncile şcolii înînchisorile comuniste Memoriastigmatelor Poezii pentru cei mai dragicopii De la circ la zoo

Portretele celor dragi sunt realizate cu măiestrie,oameni peste care vremurile au călcat, dar nu i-auînvins. Bunica are însă un loc special în inimaprofesoarei de limba română: „Bunica trăia numaiprin mine şi pentru mine. Rămăsese văduvă la 48 deani pentru că soţul ei se prăpădise din bunătate,spunea ea”. Figura paternă este una plină de

, ştiind să îşi consoltriste sau să o facă mai puternică în cele de ezitare.Nu acelaşi lucru se poate spune despre celălaltpersonaj masculin important al romanului, soţul.Doru e înmăsura în care Lia îşi aminteşte diferitecircumstanţe. Cei doi se înstrăinează treptat, iartânăra femeie este nevoită să treacă singură nu doarprin zbuciumul nesiguranţei zilei de mâine, ci şiprintr-un divorţ. Divorţul o va afecta emoţional, darşi social, statutul de profesoară divorţată

în întunecata eră comunistă. „Fiecare cuproblemele lui. A divorţa nu este un act imoral şinici vreun mare păcat... Dar pe vremea aceeadivorţul declanşa o adevărată dramă în familie şicăutai să ascunzi asta cât puteai mai bine faţă derude, cunoştinţe şi, uneori chiar de prietene pentru anu fi stigmatizată în societate. [...] Mă căsătorisemcu un bărbat egoist şi imatur, care nu-şi trăisetinereţea şi alerga din floare în floare. Cucertitudine, ne-am grăbit amândoi!

O altă temă a . Liatrăieşte mai multe forme ale acesteia: teama deizolare socială şi frica de a nu rămâne fărăcatedră în ciuda lungilor ani de studiu. De aceea, nuo dată apar în roman secvenţe în care eroina estechinuită de coşmaruri istovitoare. Angoasa o facechiar să viseze într-o noapte că este judecată şi apoiarestată. Cu toate că în sufletul Liei se dărâmăsperanţe şi lumi, aceasta reuşeşte să păstrezepreţioase prietenii cu personaje feminine careîmpart aceeaşi soartă cu ea, la catedră. Dialoguriledintre aceste personaje sunt directe şi simple,autoarea romanului, Lăcrămioara Stoenescu,demonstrând astfel că acestea sunt, de fapt,atributele prieteniei. eşi înconjurată de foartemulţi oameni, Lia duce singură luptele sale până lacapăt. Reuşeşte după mai mulţi ani să obţină untransfer în Bucureşti, oraş pe care îl iubeşte şi pecare nu este niciodată tentată să îl părăsească.Decizia divorţului de Doru o ia tot Lia, deşisentimentele sale pentru acesta sunt statornice şiputernice. „N-a mai rămas nimic din putereafascinaţiei. Vedeam pe zi ce trecea cum se stingea şi

echilibru eze fiica în momentele

ste prezent în econimia romanului doarde el în

fiinddezagreat

”romanului este frica

, dar

D

Viaţa în„Labirintul roşu”

IsabelVINTILĂB

UC

OV

INA

LIT

ER

ARĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

83

nu puteam s-o opresc... Fusese vâlvătaie, foc depaie, cum era o vorbă veche, sau se consumase oiubire fără temelii solide? Vieţile noastre curgeauparalel, ca şinele unui tramvai, ca două cabluri detroleibuz care, dacă s-ar fi atins, ar fi ieşit scântei.Faptul că nu mai simţea nimic pentru mine, mădescumpănea şi mă dezamăgea în acelaşi timp. [...]Mi se părea de necrezut că marea mea dragoste s-atransformat într-o durere nedesluşită şi de durată”.

Cheia acestui roman feminin se află în titludecodat chiar de autoare în

finalul cărţii şi reprezentând o metaforă arezistenţei şi luptei cu rigidul sistem comunist.Lăcrămioara Stoenescu compară viaţa ei în acei aniapăsători cu drumul printr-un labirint construit dincoridoare întortocheate care nu puteau fi niciescaladate şi nici nu duceau spre vreun liman.„Anormalul devenea normal, din lipsa decunoaştere a normalităţii care nu-şi avea locul înpustiul din Labirintul roşu”. artea estededicată colegilor autoarei, „frumoşi, exuberanţi,nebuni şi visători” care au reuşit să găsească firulAriadnei şi s-au salvat.

,, fiind

De aceea, c

În labirintul roşu Dans

I

Cu o

Doresc, în dansul globular,

II

Eu simt[?] tro

[...................................

[....................... oboi –[......................................] între noi?...

[......................................][......................................] nu ardeai

Priviră cerbii negri sub ramuri de mangalchi întorşi din vremi de mineral.

S-a-ncins prin vijelie şi noapte şi în munteUn dans elementar de trăznete rotunde.

Iperbole aprinse prin spaţii se îndoaieSăltând în stânci şi sfârâind în ploaie.

Titanizante valuri în piept mi se revarsă –Fluviu, pătruns prin ochi de piatră arsă.

Cu vinele-ncărcate ca sârmele să sar

Sfidând că după nouri trec sorii arzător,Şi-mi simt încinsă fruntea de fosfor.

Sub soare pare iarba spălată [?]cu poleisnind scântei între călcâi şi stei.

[......................................] cu brusturi şi lăstuni[......................................] munţii cu furtuni

[......................................] cu păsări lăutari...] aşteptări prea mari

[......................................] de iezer fără dungi –[......................................] la fel şi-atunci...

...............] din fluier şi c

[......................................] neliniştii acum –[......................................] un veac nu ne văzum...

pe buză sânge ai,

labiş forward

NicolaeLABIŞ

carnete critice

Da, chiarmai există inedite! (IV)

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

labiş forward

84

[......

[ .....................................] a pace grea e azi.

[...........................................................................]

Sub pala vântului, sub ploaia razelor se soare),albinele,

Din sufletul noroiulul (acele râmeAtât de candid colorate-n roz),Din sufletul oceanelor (cupole de meduze

Cu coarne despletite în salturi splendide),Din toate-acestea, peste toate-acestea,

S-au smuls spre zbor cuvintele profetice:- Nu-mi place cum e-n jur! Va trebui

[...................................................]

Cap. III

Incendii de petale-n vânt, orbitoare,

Noaptea prin aer trece ca un gând

................................] spălat acum deploi[......................................] ? În slavă ori în noi?

[ .....................................] în răsărit pe brazi

Din acest lanţ de mari explozii şi răciri,Din flăcările vegetaţiei pământului,(Oh, flăcări verzi şi flăcări negre ce palpită

Din sufletul văzduhului,

Şi peştii încărcaţi de electroni),Din sufletul pădurilor (fantomele

Materia-mplinită-n încordareA zămislit o frunte largă arcuităDeasupra unor ochi puternici, curioşi,Ce-s însoţiţi de nasul drept, de buzeleMereu nemulţumite, care ştiuSă râdă şi să cânteŞi să rostească vorbele adânci.

Şi fruntea s-a rotat, dumnezeiască,Şi ochii au străpuns împrejurimileŞi din gâtlejul aspru ca arama

Să făuresc unelte şi să schimb!

Douăzeci de ani

Roşii, albe şi verzi reflectoare,

Peste oraşe lumina-i mătase,Stelele-şi ţes a luminilor plase,

(Ms. olograf, deteriorat, 1 f., A4, cerneală albastră, fărăintervenţii, zona punctiformă semnifică porţiunea pierdută amanuscrisului / textului, nr inv. 34.)

(Ms. olograf, 1 f., A5, cerneală albastră, fără intervenţii, nr.inv. 191.)

[„Din acest lanţ...”]

Fluturii albi ai luminii, zburând.

Stelele-n ceruri palid s-au stins,

Mizele vechi dorm somn greu, zac învinse.

*

h, pe atunci era ger, negru ger,Ger de-ntuneric pe suflet, pe piele,

Unul pe altul nu ne vedeam

!

AlVreau s-o supu

Vreau s-o supun acelor, tuturor

Nu cer asupra versului ritmat,

Voi dezveli aridele câmpii

Târziu e în ceruri şi stelele-s stinse.Somn fără vise pe ceruri s-a-ntins

A

Ger pe pământ şi-n pământ. Dar pe cerRâu lumină ca stropii de stele.

Fără să ştim ne loveam, ne răneam...Sus zornăindu-şi în noapte mărgeleleStrăluceau stelele, stelele, stelele...

- Credeţi în stele, oameni din beznă,Oameni cu aspre inele la gleznăOameni cu răni ce vă rod şi vă dorCredeţi în stele şi-n mitele lor

Am douăzeci de ani şi mă exprim.Vreau, celor ce-s cu mine deodatăSă le supun acum bilanţul meu,

cătuirea asta cadenţată.n şi celui ce-a trecut

De vârsta mea şi celui care vine

Ce văd viaţa într-un fel cu mine.

Nu-mi pasă mie dacă vor găsiCă nu-i destul de bine închegată –

Ci-asupra vieţii mele, judecată.De-aceea-ntâia dată-nlăturândReţinere rigidă şi ruşine

Şi focurile care ard în mine.

(Ms. olograf, 1 f.,A4, cerneală albastră, numeroase intervenţii,linie oblică barând întreaga construcţie, versurile 5-8 şi 13-16 - tăiatecu linii orizontale, nr

(Ms. olograf, 1 f., A5,creion chimic, nr inv. 26.)

inv. 189.)

Douăzeci de ani

Prietenului necunoscut

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

85

Drumul meu

ntul Andrei

Lupii spulberau

Cântecel a-mi colindau în zile de jale

os

încordat

-Cuvintele se stingeau în seara târzie

Caprele negre, berzele-n zbor,

Sufletul meu poporului meu mi l-am dat.

Am ridicat de-atunci gânduri mai limpezi.

Lumea-

M-am născut iarna la SfâCând vântu-n amurg chiuia prin ogradăMunţii sclipeau în lumini şi polei

scântei din zăpadă.

Mi-am început drumul călare pe-o vargăSub cerul nesfârşit şi nouratMă urmărea un stol de păsări roţii –Cântecele vânătorilor cruzi de prin sat.

Prin vatra goală, prin blidele goale,Căprioarele-mi tropoteau noaptea prin tindăOchii lor mari să mi-i ţie oglindă.Mă scăldam prin pâraie ci ochii deschişi -Era o apă de cleştar şi de stele.Peşti argintii, ca petalele mari de caişiLunecau pe lângă genele mele.Gândeam că-i neînţeles de frumŞi aşteptam broscuţa de smaraldDin palatele fermecate la mine să vie;Ori prin munţii cu iarba-ntomnată pe creastăLupi scămoşaţi purtau frigul jilavCurgând pe-un cer de-ntunecare vastă.Strângeam sănătate din cremenea neagră,Din vâna de apă ţâşnindŞi bătrânii din sat, cu mâhnire ascunsă la moarteToate iubirile moştenire mi-au dat.Câte o flintă câte o bardă rămânea părăsită

Când plecam simţeam c-am luatDragostea inimii lor; frământată şi vie.Mă îndemnară să iubesc orişicât

Fetele satului strânse-n catrinţăCu ochii curaţi ca sufletul lor,Pe vârfuri de brad să mă legăn în vântAtunci un vis îmi usca faţa –Un vis fără bani îndoiţi în batistă,Fără flămânzi, când va fi viaţa veselăŞi numai cântecele de moarte vor fi triste.Voiam să cresc, ceream pădurilor vârtute,Înţelepciune legilor neînţelese mie şi mute.Şi fără şovăire şi fără întoarcere,Cu pumnul pe inimă, înfiorat,Ca-n vechi legende, fără întoarcere,

Crez nou, de răscruce de veac.Întrebările chinuitoare se pârguiau pe rândÎn rămurosul sufletului copac –Am înţeles că lumea-i de ceară dac-o priveştiDin coliba sufletului fără fereşti;

i făptură vie dacă-i dai

Sângele inimii tot cât îl ai.

Mi-a fost pururi viu

Spre fericirea tuturor.Deasupra sensurilor simple mi-am deschis

M-a prins în dans furtunos

Ale poporului meu.

Cântecul meu doar pentru dânsul mi-l sui.........................................................................

it al lui.

Duce-mi-te-i, Miu, te-i duce

2. Punctul de pornire

Desf

În straiul strâmt al firavului trup.

Straşnicul de demult jurământ

În marşul total pe pământ

Ochii miraţi de deasupra unui vis,

Adâncimea lor de carne şi osŞi îmi învie în suflet mereuÎndemnurile şi strigătele istorice

Deacum ochii mei văd doar pentru el,

Parcă-aş privi cu ochi -i înmiiţi,Parcă-aş cânta cu glasul nal

Măine-n munte, ştiu,Cu dulăi şi fraţi de cruce,Măi bădiţă Miu.

Ţi-oi petrece-ntre cetineChipul tău mlădiu...Şi-o să-mi fie dor de tine,Măi bădiţă Miu.

Viaţa-mi agitată întreagă e formatăDin naşteri repetate şi morţi – în orice zi.

id pa cel ce-ar spune că m-am născut o datăŞi-o dată, doar o dată voi muri.

Se surpă-n mine munţii şi noii munţi tresaltă,Fierb mări şi seacă-n abur mări noi din cer erup,E-o viaţă înnoită mereu, tot mai înaltă

Şi cine-s totuşi? Suntem necontenit vibrare,Eternă căutare, foc alb pe negrul lut.Mereu găsim frumosul din clipe viitoare

(Ms. olograf, 2.f. / 3 p.,A4, cerneală albastră, puţine intervenţiicu creion n

, 1 f., A4, cerneală albastră, fără intervenţii, nr.inv. 34.)

egru, nr. inv. 86.)

(Ms. olograf

[„Duce-mi-te-i...”]

ntuziasmE

labiş forward

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

86

Nemulţumiţi de clipa ce-a trecut.

Azi încă doar copii cu minte-mpărăteascăMai ezităm în fapte, mai credem în minuni,

aceia chemaţi să hotărascăAbstracte şi concrete regiuni.

Suntem porniţi să spargem rutina perimatăŞi pentru asta creştem prin ani, tot mai grăbiţi.E bine să se teamă de-a noastră judecatăCei care încă nu pot fi loviţi.

Ni s-au prelins în sânge şi-acum ne-aleargă-n vineIdeile lui Lenin şi dorul celor mulţi,

Doinirile ce le-ascultam desculţi.

Un an pierdut... În timpul acesta nu poţi frângeCarpaţii şi nici Marea nu poţi din loc s-o muţi.Dar laolaltă anii pierduţi dacă i-am strânge,Sunt zeci de ani şi mii de ani pierduţi.

Călătoria noastră prin vreme-i mai maturăZburăm cu-aripi întinse, cu ochii grei de vis,

ţător tăiş pe gură.

Eu am plătit cu glume strivite pe buzăSub care-n lungi şi sterpe tăceriSe ascundeau chinuitoare frământări.

am plătit cu zile goalePe care le simţeam goale.

Hai, omule, nu-ţi mai căuta,Ispăşiri îndoielnice împliniteOchii căprui ai fetei nu mai sunt umeziDar adevărul este c-au fost umezi odată,Pământul pe care l-ai fi putut plămădiL-au plămădit alţii, nu mai aşteaptăDar adevărul este că a aşteptaMângâierea pătimaşă a degetelor tale.Cântecul pe care l-ai fi putut înălţaÎl vei putea înălţa mai târziu,Dar adevărul este că ar fi pututSă moară.Spuneţi-mi ce-i mai durerosO rană sau moartea unui prieten?

Doar noi vom fi

S-au distilat în limpezi ecouri cristaline

Dar nu-i nimic. Elanul nu poate fi ucis.

Cu amenin

Eu

t

63. Componentă a ciclului(Ms. dactilografiat, 1. f., A4, nr. inv- v. ., p. 361-368.)Entuziasm O. m

[„Eu am plătit...”]

Ce-i mai dureros, tragedii fulgerătoareSau durerea înceată care ronţăieAlternată cu bucurii, revenind iar nepăsătoare?

Dacă viscolul nu poate nărui stejariiCarii îi pot nărui.

Bătrânul vânător priveşte-n lungul ţeviiIzvorul alb prin noapte şi prin şteviiCutremurând un cer mărunt pe undăÎn ghimpi de stea şi lună-albastră şi rotundă.Bătrânul se gândeşte că prin satAu să se-apuce pruncii de furatDe n-are să le-aducă de mâncareJivină ce s-adapă din izvoare

La ceas oprit de datini şi de lege.

El n-a dorit nimica lămuritDorea doar să dorească şi să simtă.El n-a luptat deşi a suferitÎnţelegând că viaţa i-i prea strâmtăA fost trufaş şi-a fost milos. A fostÎndrăgostit de oameni şi de sine,Dar nici nu s-a gândit că s-ar puteaSă dea ceva din el pentru mai bine.

t n-a provocat vreo rană,Pe nici un cerşetor nu l-a jignit –În aşa fel ştia să dea pomanăIar dacă-n închisoarea lumii saleS-a-nfuriat şi a strigat cândva

Dar n-a muncit sub arşiţă în lanuriÎn viaţă-a mers pe-acelaşi drum de şes,Drepe cu popasuri şi cu chef la hanuri.

[...........................................................................]

Când luna-n cumpeni nalte se petrece

I. Precursorul

Cuviincios cu lumea dimprejur,Neprovoca

N-a fost pentru întreaga libertateCi pentru libertatea de-a fuma.Iubea pe câmpuri lanurile verzi

(Ms. olograf, 2 f., A5, cerneală albastră, intervenţii puţine, nr.inv. 187.)

(Ms. olograf, 1 f., A5, cerneală albastră, numeroase intervenţii, nrinv. 178.)

Gingăşii

Glad

1 Descrierea abstractă

labiş forward

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

87

Nu i-a lipsit nici nu i-a prisosit

Nu luptele-l op l.

Au sufletul la fel de pustiit

spovedesc, copile

i simt lec

lgerat,

Te binecuvâ

Tainul zilnic – strugurii şi grâulIar dacă s-a oprit mai mult din drum

riră ci desfrâuDin hanul unde calea şi-a opritEl îşi privea prietenii cum pleacăÎn întomnarea umedă şi greaCe-avea să se preschimbe-n promoroacă.O lacrimă-n pahar i s-a prelins –El nu ştia că cei topiţi departe

Şi-aceeaşi iarnă-i paşte – aceeaşi moarte.

Mă -n faţa ta,Nepăsător acum de ce vei spune –Regretele m-au părăsit de tot,În suflet nu mai pot să se adune,Lichidul scump din mine s-a vărsatAm glasul gângav, văd ca printr-o sit㪠că foarte repede-am să pSpre bezna morţii cea mai liniştită.

Tu ieşi în lume eu am isprăvit,Ştii tu că eşti minunea singularăPe care-am izbutit s-o plămădescÎncă-nainte de-a putea să moară?Tu eţti vlăstarul de lumină verdeCrescut lângă copacul fuEşti duioşia mea cea mai din urmăŞi ultimul meu ţipăt disperat.

Priveşte-mi viaţa – ţi-o întind în palmă –Ameţitor desfrâu de ploi şi vânt,Mai bine zis o dâră-nsângeratăPrelinsă pe mocirle şi pământ.Ţin minte-un om a fost ucis de-o bombăŞi locul a fost roş trei zile-n şir,Dar colbul a acoperit pământulŞi-au năpădit perdelele de pir...

Puţin sclipeşte, fără rost sclipeşteTot sângele-n ţărână risipitEra nevoie, spre a şti aceasta,Să mă crestez eu singur cu cuţit?Eu n-am putut să văd nimic de seamăÎn lumea rea în care m-am născut

ntez să vezi luminaCe nu-mi fusese dată de văzut.

Nu-ţi cer să mă iubeşti, nu-ţi cer iertareDar mult aş vrea să nu roşeşti că eştiOdrasla mea şi laşii şi învinşii

4. Spovedania

Simt suferinţe crunte omeneşti.Şi dacă suferinţa-nnobileazăAm fost şi eu mai nobil decât mulţi

tu să nu urmezi nicicând în viaţăŞovăitorii, paşii mei desculţi –

Copilul meu, urmaşul meu,Vei fi tu oare cum am vrut să fiu?M-aş bucura alăturea de tine,În rostul rău ar fi şi rostu-m

Eu te sărut cucernic şi fierbinte.

Primesc mărturisirea. Dau în schimbReproşul meu nestrămutat, părinte.

Dar

i viuCu buzele mâncate de rachiu

./4 p., A4, creion negru, intervenţii puţine,nr. inv. 99.)

(Ms. olograf, 2 f.

( icolae Cârlan)Texte stabilite şi comunicate de N

labiş forward

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

88

spiritualia

O zi de august fierbinte ca oricare alta. itotu

tiam, sim care vin la noi, cai la alte M

n acea zi dominauculorile sumbre eleg, aducândun dram de alinare.

i timpîn care familiile pornesc cu copiii lor, bucuro i dereu v

gio

or

, ca unulcare ,

Protestan i sau catolici, rarpractican i, mul i atra i doar de

nicie, sufletele lorIzbucne te un ropot de aplauze spre

încântarea românilor care

Au plecat olandezii

nge pe obrazul obosit de vreme,luminat de bucuria frumuse ii Sfintei Scripturi dar

i altor creiva pa i i, cum

oamenii se alegi, femei, coli i sau oameni simpli.

Şşi ceva m-a determinat să mă aplec asupra foii

albe. Ş ţeam că oameniiş ănăstiri, aduc toate ale lor: bucurii,tristeţi, boli, nădejdi, frustrări. Î

şi mă străduiam să înţDar să le luăm pe rând…

E 1 august, început de post, sâmbătă şş

şita la examene, să vadă comorile Buco ineialături de multele grupuri de străini.

Apare primul grup de spanioli, gălă şi deobiciei, azi mai tăcuţi, cu o ghidă autoritară. Îisupără zgomotul grupului de olandezi care seveselesc cu ş ţurile noastre. Cu bucurie văditmanifestată, ghida mă prezintă grupului şi începemsă ne organizăm. Nu vorbesc olandeza dar

ştie germană simt când traducătoarea nuspune corect câte ceva şi îndrept lucrurile spreveselia ascultătorilor. ţ

ţ ţ ş, gustă totuşi urarea mea ca, pentru

osteneala de a fi ajuns la noi, pentru răbdarea de amă fi ascultat, în veş să aibă partede lumină! ş

s-au adăugat la grup şi autrăit din plin bucuria că

şi a intrat pe poartă unmare grup de pelerini din Valahia. Le vorbesc şi măuit la chipurile lor transfigurate. Iau aminte lalacrima ce se preli

ţşi de trezirea sufletului lor apăsat de toate aleacestei lumi. Ei nu aplaudă. Îmi spun doar să fiusănătoasă şi să mai pot vorbi ş ştini. Măretrag câţ ş , dar văd, ca şi în alte dăţ

şi se îndreaptă spre mine. Tineri,vârstnici, bărbaţ ş ţ

faima albastruluide Vorone

numai România areasemenea comori.

ţ

Înor

drumul spre cas

de vreo zece ani. Cu ochii în lacrimi, îmipoveste te despre amarul vie ii ei punând totul peseama mamei soacre care nu o iube

i în i înneîn i dinpartea ei.

O , ,

feciorul nu va plânge prea tare când va fi singurelepciune boala -l lase în

grija Domnului. Zâmbe teA

,

,

i acesta este calm, lini tit i

iile chirurgicale ( ase!), nu s-a remediatgreutatea ne

i în miezul nop ii u

Vine spre,, care n-a reu

”

,

u.

ţeleg că vor să vorbească, că au un necaz pe carear voi să-l împartă cu mine spre a le fi mai uş

ă. Aşteaptă discret să le vină rândulferindu-se, ca la să nuaudă durerea celuilalt.

Începe o tânără doamnă având lângă ea unflăcăuaş

ş ţşte. O întreb

dacă a fost vreodată acasă la soacră să îi ducă opâine, un pahar de vin şi să-i mulţumească că i-adăruit soţ şi tată pentru copilul ei. Tresare ca dinsomn ş ţelege că nu-i numai vina celorlalţ

ţelegerile din casă, că se cere ceva suflet ş

doamnă în vârstă bolnavă de diabetplânge că feciorul ei de 40 de ani nu s-a însurat şi căva rămâne singur după moartea ei. O asigur că

şimai bine să ducă cu înţ şi să

ş şi pleacă mai departe.şteaptă la rând o distinsă doamnă care-mi

spune că n-are copii, dar îl iubeşte ca pe copilul eipe fiul surorii sale. Povestea este cutremurătoare.Până la 10 ani copilul a mers normal. Când a intratla gimnaziu călca doar pe vârfuri, iar când a ajuns labacalaureat merge în două cârje. Medicii nu se potpronunţa asupra unui diagnostic. Ea suferă pentruadolescent, deş ş ş sepregăteşte pentru o profesie (psiholog) în care să-iîmpace pe oameni.

Se apropie o mamă tânără care a născutacum trei ani un copil fără cerul gurii. Cu toateintervenţ Ş

şi tot cu furtunul îl hră şte. Simt că nuam cuvinte spre a o mângâia. Cum între timp s-auadăugat în jur şi alte familii cu copii sănătoşi lespun, cum am spus de atâtea ori, că acei părinţicărora li se nasc copii sănătoşi ar trebui să se scoaleş ţ şi să mulţ mească BunuluiDumnezeu pentru acest dar.

mine un domn care se prezintă cafiind cu părul albit de vreme, dar şit,până astăzi, să găsească cărarea spre Dumnezeu .Le spusesem în Biserică, vorbind despre faptul căatunci când Mănăstirea a fost pustie din străineporunci, acareturile unde au vieţuit călugării aucăzut în ruină. Când am pomenit că şi astăzi dacă lao casă părintească nu rămâne un suflet de urmaş,casa se năruie, omul a tresărit ca atins cu un fir roş

Sfânta Taină a Mărturisirii,Florile nădejdii

ElenaSIMIONOVICIB

UC

OV

INA

LIT

ER

ARĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

89

Mul i ani a p i ca mul i al

un sat din Arge,

a în DuhulSfânt i

i aplecat tergându- i lacrimile.

O zi la Vorone este ca mare

i ajunge în fa,

tiu. Da, sigur, eraGheorghi , elevul meu preferat din VatraMoldovi ei acum patruzeci de ani. Azi, doctor întiin profesor la

Universitatea din Suceava, a venit cu un grup marede studen i i din

umit pentrudiscursul i teologic i moral cre tin.

tinii puterile. Soarele începus

ţ ribegit prin străinătăţ ţ ţiromâni, pentru agonisirea pâinii. Între timp casa luipărintească, dintr- ş, se năruia. S-areîntors a încercat s-o repare, a venit la Mănăstiresă afle un cuvânt de îndemn spre viaţ

ş astăzi, aici la Voroneţ, a găsit răspuns. Cusfială a îndrăznit să ceară să-mi sărute mâna ş

ş şţ a cu talazuri

zbuciumate. Nu după mult timp, am trăit o clipă debucurie. Intră pe poartă ş ţa mea unbărbat frumos cu chip luminos ce se prezintă cu unnume pe care ar fi trebuit să-l ş

ţăţ

ş ţe economice, director de bancă,

ţ şi profesori de la diferite universităţţară. Cu câtă putere mai aveam, le-am vorbit,sfătuindu-i pe studenţi ca, dacă unul dintre ei vaajunge ministru de finanţe, să aibă grijă de vistieriaţării. Profesorii universitari mi-au mulţ

ş ş şM-am uitat iar spre poartă.Venea un alt grup

de creş şi mă întrebam cum voi mai putea vorbi.Mi se isprăviseră ş e aarde dogoritor. Haina neagră era parcă tot mai grea.Dar dincolo de oboseală era un dram de bucurie căBunul Dumnezeu mi-a mai dăruit o zi în care amsemănat pe ogorul sufletelor celor care m-auascultat

…

florile nădejdii.

Alexandru Ioan Grosu 1956 – 2014

1.

E

2. Alexandru Ioan G

î

încata. Maria Lucan (1928 – 1999) a fosteducatoare, mai întî

3.

în

București.

Abia ce a împlinit 57 de ani și Andi Grosu plecăîn altă lume. Ultimile luni de via�ă le-a petrecutizolat într-o suferin�ă fizică fără leac și a căreiatrocitate a ferecat-o cu un lacăt de tăcere.

xistă, o avea și el, o decen�ă fermă care știe;căderea în suferin�ă fizică nu are nimic de arătat șinici de explicat. Există o elegan�ă a celui care nuvrea să îngreuneze pe nimeni cu propria-i suferin�ă.El n-ar fi fost mai ușurat.

rosu s-a născut în Suceava la 20iunie 1956 și era al doilea fiu al so�ilor Grosu.Asocierea celor două nume nu era înt mplătoare șievoca marele nostru personaj istoric. Părin�ii săi eraudin Ad

i la grădini�a din gara Burdujeni,unde au umblat și cei doi băie�i ai ei, și unde, cred, aluat cunoștin�ă fiul cel mic cu armonia formeloracestei frumoase clădiri. Tatăl, Dumitru Grosu (1925– 1992) a fost împiegat de mișcare la Gara Burdujeniși apoi salariat la Sta�iunea Agricolă Suceava, loc demuncă de unde a ieșit la pensie.

După școala primară și gimnaziu, AlexandruGrosu urmează Liceul de Artă la Botoșani șiFacultatea de Arte la Iași. Unul dintre dascălii carel-au îndrumat în facultate a fost sculptorul DanCovataru, cu care a rămas prieten. În 1983 aabsolvit și a fost repartizat la CPL Suceava. Pevremea aceea fiecare fabrică avea un sector decrea�ie. Economia socialistă încerca să facă pași șiîn domeniul marketingului și era nevoie de artiștișcoli�i și califica�i. Alexandru Grosu se va lămurirepede că șansele unui sculptor de a face artă înSuceava erau aproape nule. Artiștii plastici, maiales sculptorii, puteau face breșe și dob ndinotorietate doar în marile orașe și, cu precădere, î

arta plastică

A muritun sculptor

MirceaTINESCU

spiritualia

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

90

arta plastică

4. A

.Nu era chiar așa.

Ce vremuri! Șapte machete la scara unu pe unu,pentru în�elegerea și gustul lui Nicolae și ElenaCeaușescu.

5.

1984 – Cîmpulung Moldovenesc

1987 – Sighetul Marma�iei1988 – Macea,Arad1990 – Soveja, Vrancea1992 – Sibiu

1994 –Arandjelavac, Iugoslaviatural GeorgeApostu

1997 – Basarabi, Constan�a

2000 – Rîmnicu Vîlcea2000 – Tg. Jiu2002 – Tulcea

2004 – Murighiol (stuf)2006 – Doloșmanu, Jurilovca

lexandru Grosu face rapid pasul pe care l-aufăcut multe zeci de sculptori din toată �ara. S-aangajat cioplitor la Trustul Carpa�i, care avea unfront de lucru imens la Casa Poporului, azi PalatulParlamentului. Cînd ne întîlneam și îl întrebam ceface, îmi spunea cu năduf:

Cei doi oligofreni, care erau proprietarii absolu�i aiRomâniei, aveau o caracteristică: nu erau în stare săcitească o machetă decât la scara unu pe unu. Pentrufiecare element de decor, fîntînă, ușă, fereastră, capiteletc. Se făceau machete exact după dimensiunea dinrealitate. Se făcea o machetă și nu plăcea unuia din ceidoi, se făcea a doua, a treia ș.a.m.d. Recordul, din cîteștiu, a fost de optsprezece machete pentru o fîntînă. Sefăcea macheta și se organiza vizionare și nu o dată,după una, două, șapte, se recurgea la prima variantă.Sculptorii strîngeau din din�i, făceau, stricau, refăceauși visau să aibă și ei în atelier o bucată de lemn caacela pentru a ciopli o lucrare adevărată.

Pe lîngă munca de salahor (lemnar, pietrar etc.)Alexandru Grosu trudea și în atelierul său dinstrada Izvor. Sculptură mică și proiecte demonumente. Începând din 1983 a fost prezent laSaloanele Na�ionale de Artă Plastică, la expozi�iimunicipale și republicane, la expozi�ii de grup din�ară și din străinătate. Începînd cu vara anului 1984participă la tabere de sculptură și realizează lucrărimonumentale după cum urmează:

1985 – Săliște, Sibiu

1992 – Chișinău

1996 – Bacău, Centrul Cul1996 – Gala�i, Muzeul deArtă Modernă

1998 – Gala�i, Faleză

2003 – Chișinău

Bă, Mirceo, sînt salahor

2006 – Bran2007 – Dorohoi2002009 – Giurgiu2010 – Focșani

6.

În fapt, lucrarea chiar

7.

8. Cum amândoi puteam gîndi repede

8 – Gărîna, Reși�a

Orașul Suceava nu are nicio lucrare monumentalăfăcută de Alexandru Grosu. Ar fi putut fi două. Nusînt și nu vor fi. Să le povestesc pu�in.Prin deceniul zece, nu �in minte exact anul, amvăzut în atelierul lui o machetă de monument caremi-a atras aten�ia. Era vorba de o lucrare de artămonumentală, închinată tuturor celor care au căzutjertfă în timpul comunismului.

exceda tema, și înfă�ișasuferin�a și sacrificiul suprem în cheie creștină.Municipiul Brașov organizase un concurs la careparticipaseră sculptori remarcabili și ai cărui jura�ifuseseră profesioniști de elită. Jura�ii, critici de artă șiprofesori din universită�ile de profil îl dăduserăcîștigător al concursului pe Alexandru Ioan Grosu.Din păcate, la următoarele alegeri, primarul nu a maicandidat, sau nu a mai fost ales, și proiectul a murit.Cu aproxima�ie, dintr-un bloc de piatră de cinci pecinci metri, de forma unei lame de topor neascu�it,parcă asemănător cu o relicvă istorică din epocabronzului, se năștea un Crist crucificat și alte detaliicare nu mai au importan�ă acum. O instala�ie elibera operdea sub�ire de apă. Blocul de piatră ar fi părutscăldat de lacrimi. Așa cum în multe locuri ardemereu o flacără, aici ar fi părut că îl vezi pe Iisus șiFecioara Maria plîngînd veșnic pentru cei anonimi șiuita�i.

Mai vorbind de una, alta, ideea a venit de la sine,și i-am zis că ar fi formidabil ca această lucrare să-șigăsească loc la Suceava, și nu oriunde, ci lîngăctitoria Mariei Tereza din mijlocul orașului.Mi-am amintit, pe locul unde s-a clădit bisericu�a,era prin anii șaptezeci, optzeci ai veacului trecut unpărcule�. În nop�ile de primăvară rece, sau detoamnă tîrzie și pustie, dacă te așezai pe iarbă sau pebordură, și dacă ascultai atent, se auzea un vaieradânc. Dacă știai unde ești, și dacă ascultai încontinuare, se auzeau plînsuri și gemete.

în aceeașidirec�ie, la plecarea din București, macheta de afla înportbagajul mașinii și eu mă încîntam de lucrulfrumos pe care l-ar fi putut avea orașul nostru. LaSuceava, am arătat macheta unor prieteni, printre care

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

91

traduceriViorel Dârja și Petru Drișcu, și unor oficiali la care amavut acces. Concluzia era că primăria municipiuluitrebuie să se ocupe de proiect. Primar era ConstantinSofronie. Înainte de optzeci și nouă, Sofronie, Dârja,Drișcu și subsemnatul, puneam deseori de un cavrtetcu origini rădău�ene

Ce vreau să subliniez este că acel primar citea căr�i,vedea artă plastică, auzea muzică și putea vorbidespre toate astea fără să debiteze prostii. Ne-amîntîlnit deci din nou, în aceeași formulă, șiconcluzia a fost ca DA. Am convenit următorii pașiși lucrurile mergeau vertiginos de bine.

9. La următoarea întîlnire l-am chemat pe AlexandruGrosu la Suceava și, împreună cu Dârja și Drișcu, ammers la primărie, unde ne aștepta Costică Sofronie șial�i trei salaria�i. Macheta o dusesem dinainte în salade consiliu și a urmat discu�ia. Sculptorul și-aprezentat lucrarea și apoi s-au stabilit următorii pași:

modice, ajutoarele serezolvau fără mari costuri, iar instala�ia de apă șifîntîna aveau sponsor.

-a întîmplat că pînă la data stabilită pentrudemararea lucrărilor, Constantin Sofronie a muritpu�in.Am mai prezentat macheta unor oficiali dinPrimărie și Consiliul Jude�ean, dar n-am avut șansaca ea să devină o prioritate.Ultima încercare am făcut-o cu preotul paroh ViorelVârlan de la Biserica de lîngă închisoare, care avăzut și el că lucrarea ar sta neverosimil de bine lavreo zece metri de altarul bisericii. N-am găsitsponsor, așa că lucrurile au trecut în uitare.

10. A doua încercare a fost atunci când PrimăriaSuceava a lansat un concurs pentru un monumentde care orașul avea nevoie. Un loc unde să se punăcoroane la zile solemne. După multe discu�ii, l-amconvins pe Alexandru Grosu să participe laconcurs. A gîndit o lucrare despre naștereaBucovinei, a făcut o machetă, a adus-o la Suceava.Din nou s-a depășit pe sine, și lucrarea eraformidabilă. Mefien�a nu i-o înfrînsesem și s-adovedit că a avut dreptate. A fost premiat, dar n-acîștigat.Nici măcar nu știu dacă acea frumoasă machetă demonument închinat Bucovinei mai există sau aajuns la gunoi.N-a fost să fie.

prin locantele Sucevei șivorbeam fel de fel de discu�ii (sic).

piatra se aducea din cariera de la Molid pe bani pu�iniși preten�iile artistului erau

S

arta plastică

ShinKYUNG-SOOK

Shin Kyung-sook (n.1963) este una dintre cele maiputernice voci ale literaturii sud-coreenecontemporane. A

pentru volumul ( ),iar în anul 2012 a primit prestigiosul

pentru romanul

P, în traducerea luiTae Hyun Oum). Shin a fost prima femeie care aprimit

19941997 2000

2010011

2005

Prezentare și traducereIolanda Prodan.

„Gâște? Aici?”

bsolventă a Institutului de Arte dinSeoul, Shin este de�inătoarea a mai multorprestigioase premii literare sud-coreene șiinterna�ionale, confirmând valoarea noului val descriitoare din Coreea de Sud. În anul 2009, a fostdistinsă cu premiului francez

roman publicat și în limbaromână, în anul 2014, la Editura ZI

, premiu acordatanual celui mai bun scriitor asiatic. Opera sa estetradusă în peste douăzeci de limbi. Printre cele maicunoscute romane și volume de proză scurtă ale luiShin Kyung-sook, alături de volumele men�ionate, senumără și �

ș

( din limba coreeană de)

Se înserase și a început să ningă.- Când pleca�i în Spania? l-a întrebat, ca de obicei,

bătrânul paznic pe bărbatul ce tocmai trecea pe lângăghereta de unde păzea vila cu apartamente tip studio.Nu se uită la el, ci mai degrabă la chitara de pe umărullui. Bărbatul arăta ca un om de zăpadă, nins din cappână-n picoare. Era cât pe ce să-i dea un răspuns scurtși tâmp de genul „la primăvară”, când un zgomot dincurte l-a întrerupt. Habar

Prix de L'inaperçuOettanbang Camera

Man AsianLiterary Prize Eomma butakhae

Man Asian Literary Prize

), Gamja meokneun saramdeul (, ), Ttalgiba ),

Eodiseonga nareul chatneun jeonhwabelli ul

), Moreuneun yeoindeul (Femei necunoscute,2 ). Binjib (Casa pustie) face parte din volumul de

Gamja meokneun saramdeul, publicat laeditura Changbi ( ).

Ga! ga! Ga!

însingurată

(Te rog, ai grijă de mama,

Gipeun seulpeum (Triste e profundă,Cei ce mănâncă

cartofi t (Câmpul cu căp uni,ligo

(Undeva, se aude un telefon, căutându-mă pe mine,

proză scurtă

reul

Casa pustie(fragment)

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

92

traduceri

nu avea că bătrânul paznic creștea gâște. Era agasat degâgâiala necontenită a înaripatelor. Cu o expresiegravă pe chip, bătrânul s-a ridicat într-o clipită.

-Gâsca-i cel mai bun paznic al casei. Pân' acumn-am văzut lighioană mai feroce ca ea, care săpăzească atât de bine o casă. Când eram copil, la casanoastră dintre mun�i, aveam doar două gâște, da' nu neera deloc frică. Da' nu băga�i de seamă. Că doar nulocui�i aici...

Abia mai târziu a aflat că nu a fost singurul căruiabătrânul paznic i-a răspuns atât de iritat. Vila, situatăîn centrul orașului, nu părea a fi fost destinată pentrulocuit. Stătea într-o rână, cumva, nerealistic. Erauapartamente cu o singură cameră, gen studio. Celemai spa�ioase măsurau 46 metri pătra�i, cele maimulte aveau cam 33 metri pătra�i. În orice caz,clădirea nu prea era locuită. În ultimul an, de când elîncepuse să o viziteze pe ea, nu văzuse niciodatăfamilii cu copii. Și totuși, se pare că acolo locuiauoameni singuri, veni�i după ce și-au lăsat locul demuncă de la oraș, dar și cupluri cu situa�ii complicate.Uneori, vedea și tineri abia căsători�i. Proprietarulclădirii locuia separat. Locatarii plăteau ochirie lunară, dar și o garan�ie. Proprietarul a angajat orudă îndepărtată pe post de paznic. La scurt timp,acesta a făcut un ocol pentru gâște și se îngrijea de elemai mult decât de clădire. Bătrânul paznicîntotdeauna își lăsa pleoapele în jos cu mișcări leneșe.Singurul moment când ochii i se bulbucau era atuncicând oamenii protestau împotriva gâștelor. Ori decâte ori acestea gâgâiau, în creierul nop�ii sau când semijea de ziuă, pe la ferestre apăreau fe�e mânioase, cetrădau oboseala celor trezi�i de zgomot. Înjurauînaripatele și atunci paznicul își ridica privirea spreferestre, bulbucându-și ochii plini de ciudă. Doarv-am spus că gâștele-s cele mai bune pentru pază!”.

-Ce-o fi și cu ninsoarea asta, așa dintr-odată…mătem că s-o fi speriat și ele văzând cum ninge… le-o fiînghe�at și labele… Că de când a început să ningă,gâgâie întruna. A! Unde mi-o fi capul? Deci, cândpleca�i în Spania?

Nu putea da același răspuns. A intrat în clădirerâzând. Ce i-a răspuns toamna trecută? Că va plecacând vine iarna.

-Mi-a�i spus că pleca�i la iarnă…trebuie să pleca�ila iarnă. Că doar v-a�i făcut și pașaport...

…zâmbetul i se oprise în col�ul gurii. Cânde iarnă aici, în Spania e primăvară. A spus că pleacă laprimăvară, gândindu-se la ploaia ce cade în Galicia,peste bisericile acoperite cu licheni. De fapt, când aicivine primăvară, în Spania este vară. Și, cu gândul lavalurile Atlanticului ce mătură plajele din Nazaré, aspus că va pleacă la vară. Iar când aici se face vară, în

dar

„

Studio

Spania

Spania este toamnă. Și a spus că va pleca toamna,admirând cerul albastru și clar ca o oglindă, cu gândulla somnul de amiază al spaniolilor. În limba spaniolăse numește și se zice că te face să sim�i cătrăiești de două ori aceeași zi. Dar oare când se faceiarnă aici, e iarnă și acolo? Nu-și mai aminti că înSpania era iarnă. Doar Pirineii erau acolo, dincolo detrecerea anotimpurilor și alternarea lucrurilorschimbătoare cu cele eterne.

Acum e iarnă. Da, e iarnă, iar azi temperatura ascăzut la minus șapte grade. Și nu a pus deloc mâna pechitara pe care o duse pe umăr, de la institut până aici.Sim�ea tăișul viscolului și doar pu�in de scoteamâinile din buzunare avea senza�ia că se făceaubucă�i de ghea�ă. Asta e. E iarnă. O iarnă dură. Sim�eacă pe sub pielea fe�ei era o pojghi�ă sub�ire de ghea�ă.A scuturat zăpada de pe umeri, cap și de pe chitară, abătut din picioare ca să dea jos zăpada de pe bocanci șitocmai dădea să urce pe scări când paznicul îl opri dinnou. Întorse capul și văzu prin fereastra gheretei fa�apaznicului, îmbătrânită, palidă și slabă.

-Auzi�i...era să uit. Domnișoara care făcea flori dehârtie s-a mutat ? E sora mai mică?

În loc de răspuns, bărbatul îi făcu semn cu privireacătre intrarea imobilului. În timpul zilei, o urmărise,pe ascuns, cum își încărcase bagajele într-ocamionetă.

- Nu trebuie să-mi spune i! E clar! Păi și atunci dece a�i venit în toiul nop�ii? A�i uitat ceva? Da' cheieave�i?

Asta cam așa e…Oare de ce am venit în casa astapustie? Știu că ea a plecat...Că doar nu m-au purtatpașii până aici, fără să-mi dau seama”. Dar el a sim�itcă ea plecase. Fără urmă de îndoială. A sim�it lucrulacesta în timpul cursurilor de seară de la institut, șiatunci când, după terminarea cursurilor, ieșise pepoarta institutului. A sim�it că ea plecase și când stăteaabsent în sta�ia de autobuz, în ninsoarea ce cădea cufulgi groși. Pe drum, vorbea de unul singur, în șoaptă.„Am pândit-o eu când a plecat de la după ce și-aîncărcat bagajele în camionetă? Încă de acum o lunăbănuiam că-și strângea lucrurile… m-am prefăcut cănu știu nimic, ca și cum aș fi așteptat plecarea ei…daroare chiar să fi plecat azi?”. Avea un motiv să seprefacă nu știa nimic. „Că eu oricum trebuie să plec înSpania…oricum, cândva, va trebui să o părăsesc…olas să plece când o vrea ea să plece…și atunci n-o sămă doară plecarea ei ”. Și ea plecase. Nici măcărsentimentele cărora deseori nu le putea face fa�ă, nu auputut s-o oprească. Știa că plecase. Știa că, acum, casaei era pustie. Dar el continua să vină aici, cuîncăpă�ânare.

Fără să bage cheia în ușă, a tras cu urechea. Cu

siestă

de aici

�

„

Studio

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

93

siguran�ă camera ei trebuie să fi fost pustie, doar semutase. De îndată ce răsuci cheia în broască, înăuntruse auzi ceva, mișcându-se. „Oare s-a întors?”. Înzadar trăgea cu urechea, căci zgomotul făcut de ușă adispărut și se făcu linște. „Să fi fost ea? Cum să fie cuputin�ă...”. În liniștea ce trecu până să pună iar mânape cheie, din apartamentul de alături se auzi untelevizor, deschis la ora de știri. Se uita în gol,absent. Înainte de a pune din nou mâna pe cheie, îșifrecă palmele, înfrigurat până în măduva oaselor.Inelul de pe mâna stângă îi atinse ușor palma dreaptă.Era inelul pe care ea, într-o zi, și l-a scos de pe deget.Deschise ușa și intră. A stat un timp în picioare,rezemat de ușă. Treptat, se obișnui cu întunericul denepătruns din cameră. A deslușit pere�ii albi și a văzutușa băii deschisă, dar și rafturile din col�ul camerei.Își scoase chitara de pe umăr și o sprijini de ușă.„Primăvara e speran�ă. Voi pleca în Spania, laprimăvară. Și voi cânta flamenco la chitară, fărăpartitură, ca Paco de Lucia. Așa va fi…”. Și pe ea aîntâlnit-o într-o zi de primăvară, când venise laconcertul unor cunoscu�i chitariști promi�ători,sus�inut într-o mică sală de spectacole ce avea în jurde patruzeci de scaune. A aplaudat reprezentan�ia lui

de Tarrega. Iar ea acontinuat să bată din palme. Stătea așezată pe scaun șibătea din palme, fără încetare. Probabil to�i cei din jurs-au mirat și ei cât de mult a aplaudat. Ce tare o fidurând-o palme…Concertul se terminase. Tocmaiieșea din sală, când el s-a dus lângă ea.

-Vă place sunetul chitării….Ea nu a răspuns, dar femeia în vârstă de lângă ea,

zâmbi ușor. Crezând că cele două erau mamă și fiică,s-a îndreptat spre femeia mai în vârstă.

-Se pare că fiicei dumneavoastră îi place chitara.Nu era mama, ci mătușa ei.-Copila asta nu poate auzi. Este surdă, a răspuns

femeia.-E surdă?Stătea uitându-se pierdut la cele două femei cum

urcau scările, îndreptându-se spre ieșirea din sala despectacole. Se îndepărtau tot mai mult, spre sta�ia deautobuz, iar el a început să alerge după ele. Când le-aajuns din urmă, a sim�it acea bucurie pe care o aiatunci când te reîntâlnești, după mult timp, cu ofemeie de care te-ai despăr�it în termeni amiabili. iau trecut șase sau șapte ani și a trăit de șase sau șapteori și primăvara, și vara, și toamna, și iarna. Și i-a totspus să plece în Spania. Acolo va cânta la chitară,printre saltimbanci, în Plaza Mayor. Construităundeva în negura timpului, în secolul al

[...]

cu de Kreisler și , de Myers.A interpretat și de Satie, încheind cu

Ș

Plaisir d'amour CavatinaGymnopedie

Recuerdos de la Alhambra

șaisprezecelea și înconjurată din patru zări demireasma florilor de șofrănaș. pia�eta are 94 de metrilungime și lă�imea de 128 de metri. Va cânta în PlazaMayor, acolo unde s-au �inut ceremonii fastuoase alefamiliei regale, lupte sângeroase de tauri și arderi perug făcute de Inchizi�ie. Apoi, din Madrid, va luatrenul ce duce spre Aranjuez, plăsmuit din câmpiifertile în mijlocul sălbăticiei și înconjurat de păduri șivegeta�ie luxuriantă. Acolo, va cânta la chitară,ascultând susurul apei în grădinile regale.Așa plănuiasă-și trăiască cele patru anotimpuri, pentru a șasea saua șaptea oară. Se descăl�ase și intră în cameră. Se opridin nou. Col�ul în care cândva a fost frigiderul erapustiu. În întuneric, i se păru că o vede deschizând ușafrigiderului. „E frig afară, nu-i așa?”. Avu senza�ia căse apropie de el. Se strecură în cameră cu pașisiguri, îndreptându-se spre ea de parcă ar fi vrut să oîmbră�ișeze, acolo unde stătea, în picioare, în fa�afrigiderului. Și atunci avu senza�ia că ceva se mișcase,brusc, în baie. Oare era chiar ea? Inima îi tresări debucurie.

isica pe care ea o crescuse. Stătea acolo,ghemuită, fixându-l cu privirea. „A...deci, tu erai” îșispuse în gând, schi�ând un zâmbet ciudat. Încă maicredea că ea era aici, deși la prânz a stat ascuns înspatele clădirii și o văzuse plecând, după ce-șiîncărcase bagajele în camionetă. Pisica se mișca lent,iar ochii albaștri îi străluceau în întuneric. EraBulinu�a, una din cele două pisici pe care ea leîngrijise. La început o avea doar pe ea. Îi puse numeleBulinu�a pentru că blăni�a ei cafenie era plină de petealbe. Cea pe care o �inuse strâns la piept când s-a urcatîn camionetă era cealaltă pisică, cu blana albă,imaculată ca spuma laptelui. Pisica albă nu a fost a ei.O adusese el, de la un restaurant. În acea seară, dupăterminarea recitalului solo al unui prieten, ajuns acumun chitarist celebru, s-a oprit la un restaurant săcineze. Acolo erau cinci pisoiași. Aveau abia treisăptămâni. To�i alergau printre picioarele clien�ilor;doar unul, cel cu blăni�a complet albă, nu se mișca.Era speriat și stătea ghemuit. Clien�ilor le plăceaumult pisoiași, iar patronul restaurantului, care nuzăbovea o clipă servind la mese, le-a spus doritorilorcă-i pot lua acasă. To�i îi credeau drăgu�i, dar nimeninu s-a oferit să plece cu vreun pisoi. Fără să-și deaseama, se auzi spunând „o să iau eu unul”. Dintre to�ipisoii, l-a ales pe cel cu blăni�a albă care stăteacuminte, ghemuit. A venit cu el acasă, strângându-l lapiept.

Trase adânc aer în piept. Bulinu�a părea imensă:spatele ei reflectat în oglindă se suprapunea pestespatele ei real. Stătea ghemuită, iar când el a încercat

[...]

”Tu ești?”. Imediat, a intrat imediat în baie.Dar nu era ea. În fa�a oglinzii de deasupra chiuveteiera p

I-a pus numeleAlbișoara. [...]

traduceri

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

94

să o ia în bra�e o zbughi spre balcon. Se �inu după ea,fără să știe de ce. De undeva se auzi un chi�ăit. Să fifost unu sau doi șoricei, ce s-au făcut imediatnevăzu�i. Frustrată, Bulinu�a aruncă priviri tăioasespre locul pe unde au dispărut șoriceii. Și, cum stăteaîn spatele ei, examinând balconul îngust de la un capătla altul, zări într-un ungher o cursă de prins șoareci.„A! Încă e aici!”, își spuse în gând. Într-o zi, i-a spus șiei că i se păruse că erau șoareci în balcon, că-i auzisechi�ăind, pe undeva, aproape de ei. „Cum să fieșoareci aici!” făcu ea o fa�ă mirată. Dar, într-o zi, ea acumpărat o capcană. După ce o puse în balcon, i-ascris pe un bile�el: „Ai avut dreptate. În zori, am văzutîn baie un șoricel ron�ăind săpunul”. Încercă să-șiimagineze cum o fi arătat șoricelul pe care ea îl văzuseîn acea diminea�ă, dar nu-i veni nicio imagine înminte. Îl încerca un sentiment de singurătate. Leputea auzea chi�ăitul șoriceilor, le sim�ea prezen�a.Erau șoriceii pe care ea nu-i mai putea vedea acum.Mai trecuse prin așa ceva. Cândva, o iubită i-a spus,din senin, că-l părăsește. „Am iubit sunetul chităriitale. Și acum încă-l mai iubesc dar, cumva, simt că nu-i de-ajuns. Ceva-mi lipsește”, i-a mai spus fata, cupolite�e și a plecat.

În acea zi, s-a plimbat aiurea pe străzi, fumând. Demult nu mai făcuse asta.Ajuns acasă, și-a tăit unghiilelungi pe care le folosea când cânta la chitară. Timp devreo două anotimpuri a stat așezat lângă fereastră,uitându-se la păianjenii ce mergeau pe tavan sau lagândacii ce se târâiau pe podea.Afost tot ce a putut săfacă. Iar acum, retrăia același sentiment. Stătea încamera goală și, de fiecare dată când murmuracuvintele fetei, le sim�ea cum îi pătrundeau în suflet.A spus vorbe fără în�eles, chiar și pentru el: „nu maista așa, fă ceva, ia o decizie; pune-�i, din nou, chitarape umăr și du-te la institut...oamenii vor fi și maiîncânta�i de chitara ta

Se uită spre pisica ce torcea în timp ce fixa cuprivirea locul pe unde au dispărut șoriceii. De îndatăce întinse mâna, Bulinu�a își încordă și mai tarespatele și o zbughi ca din pușcă. De pe podea a sărit pepervaz, și de acolo s-a urcat ca un fulg pe rafturile pecare ea nu le luase la plecare. O carte sub�ire a căzut depe un raft. S-a apropiat și a ridicat-o. Era un volum deproză scurtă, iar între paginile lui era un plic. L-aexaminat cu aten�ie. „Iar au început…”. Tocmai cândavea de gând să scoată scrisoarea din plic a auzitzgomotul unui ciocan ce bătea persistent, călcându-lpe nervi. „Ce naiba or fi bătând ăștia în perete?”. Șicând era împreună cu ea, se auzeau lovituri de ciocande la apartamentul de deasupra lor. Și o tot �ineau așa,cel pu�in două ore. Loviturile nu se auzeau întruna,dar se repetau, negreșit, la un interval de cinci, zece

[...]

”.

sau douăzeci de minute. Pe plic nu scria nimic.Așezat pe podea, cu spatele rezemat de perete, a scosscrisoarea din plic. Cuvintele își făceau loc printreloviturile de ciocan ce se auzeau de la etaj, chi�ăitulșoriceiilor ce goneau de zor și gâgâitul înaripatelordin curte.

șș

șș

peretele de care stătea rezematSperiată de zguduituri, Bulinu�a sări și se așeză peburta lui.

Deci ea știuse de acea femeie care l-a părăsitcândva.

„Făcu ochii mari de uimire. „Cum? Dureri de

cap?”. Nici măcar o dată nu i-a spus că o durea capul.

ș ș�

ș

ș

ș�

[...]

Din cauza durerii de cap se opri pentrumoment din citit. Loviturile de ciocan cutremurauputernic tavanul și .

Sim�ea cum vibra�iile loviturilor de ciocan,puternice asemenea unui cutremur, i se scurgeau prinpalme.

Și-a îndreptat din nou privirea spre scrisoare.

„Mă întreb dacă vei citi această scrisoare.Cândva, vei veni în casa pustie. Î�i dau ansa să-micite ti sufletul. Dacă nu vei găsi scrisoarea, asta e.Dar dacă o vei găsi, să tii că nu am lăsat casa pustiei am plecat din cauza acelei femei care te-a părăsit

cândva”.

De fiecare dată când î�i vedeam degetelemi cându-se pe corzile chitării ca i cum ar fi dansat,î i spuneam că auzeam sunetele chitării. Și în mine s-aînfiripat dorin�a mistuitoare să aud, măcar o dată, cuorice pre�, sunetele ce se scurgeau prin degetele talecând interpretau punctul culminant al unei partituri.Mi se părea că în vocea chitării era toată existen�a, cudragoste, dorinţe şi regrete. Din acea zi, am început săsufăr de cumplite dureri de cap. Durerile s-audeclan at din momentul în care am început să-midoresc să aud cu propriile mele urechi o dată, măcar osingură dată, cum pişcai corzile chitării. Ieri amvomitat toate pastilele pe care le-am înghiţit, cam unpumn. Doctorul mi-a spus că nu ar trebuie să măgândesc la nimic. Am încercat să fac aşa cum mi-aspus el, însă în fiecare zi mă simţeam rău şi eram cumoralul la pământ. Chiar dacă îmi legam capul sau îlcuprindeam cu mâinile, durerea nu mă lăsa. Atât detare mă durea încât, într-o noapte, am căzut din pat.Durerile erau atât de mari încât aveam senzaţia că oparte din cap o să se desprindă din cauza sângelui ce-linundase. Uneori nu ştiam cine eşti, deşi stăteai în faţamea. Dacă aş fi vrut să râd sau să plâng, durerea seconcentra în jurul buzelor şi nu puteam nici să râd inici să plâng. E dureros preţul plătit pentru dorinţa dea fi vrut să-ţi aud chitara, măcar o singură dată. Sufăratât de mult încât nu mă mai consider om. Într-o zi,după ce m-am trezit, mi-am băgat capul în apă rece.Apoi m-am legat cu un fular. Întinsă pe pat mi-amîmpreunat mâinile pe pântece i m-am eliberat dedorin a de a auzi, măcar o dată, sunetele pe care leplăsmuiau degetele tale.

E din cauza durerilor cumplite de cap pe care leam”.

Și durerile s-au mai potolit.

traduceri

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

95

traduceri

Rămâi cu bine, dragostea mea. E mai bine să nu teîntorci în casa pustie i să nu citeşti această scrisoare.A a cum te-ai prefăcut că nu tii nimic, deşi ştiai căeu-mi strângeam lucrurile, tot aşa ar fi mai bine să nutii că te-am părăsit din cauza unor dureri de cap. Și

poate, într-o zi, sufletul tău va sim i milă pentrumine”.

șș ș

ș�

Strigându-și cu disperare durerea, lăsă să-i cadăscrisoarea din mâini. Dar strigătul lui nu a pututacoperi loviturile de ciocan. Gâștele din curte augâgâit în cor, de parcă ceva le-ar fi speriat. Întreizbiturile de ciocan și �ipătul gâștelor se auzeachi�ăitul șoriceilor, alergând care încotro. Îl copleșeaugândurile în timp ce-și făcea loc printre zăngănitulmetrourilor, scrâșnetul mașinilor ce se opreau brusc,zgomotul pașilor ce alergau pe scări, ecoul unuiapartament vechi ce era demolat și obloanelemagazinelor ce se închideau. Într-un final, tot infernulăsta de zgomote ucide orice urmă de dorin�ă de amerge mai departe. Întârziase la cursuri, dar el se uitaîn îndepărtare, pe alei, cu chitara pe umăr. Deși eraprimăvară și soarele strălucea, autobuzul trecea pestepasarela cufundată în umbră. Uneori, nu se mișcad

de Satie, ea stătea așezatălângă el, aproape lipită de corpul lui, zâmbind fericităca și cum ar fi auzit glasul chitării. Dar el nu a știutniciodată că în zâmbetul ei se ascundea durereadisperată de a-i auzi chitara. A crezut-o atunci când îispunea că-i era suficient să-i vadă degetele ca să-iaudă glasul chitării. Doar când era lângă ea, degetelelui scrâșneau și mai profund pe corzi.

în intensitate. Luă scrisoarea înmână și se uita absent, în gol. Bulinu�a s-a apropiat deel. A pus deoparte scrisoarea, și a luat pisica în bra�e.„Ia zi…pe unde erai când ea a plecat de-acasă? Unde-ai fost?”.

r el știa. Știa căea va pleca atunci când ochii ei nu vor mai lăcrima. Iarel, cufundat în parfumul apropiatei despăr�iri, nu știace să facă. Și totuși, el știa. Știa că, după plecarea ei,va fuma o �igară, va umbla aiurea pe străzi, își va tăiaunghiile lungi de care se folosea când cânta la chitară.Apoi se va așeza lângă fereastră și va sta acolo unanotimp sau poate două. Ia uite! Nu-i un păianjen,acolo, pe fereastră? Plin de buline, mica creaturăcobora și urca întruna, pe firul pânzei �esute chiar deea. Se întreba ce-o fi căutând păianjenul acolo. De cenu era în pădure sau prin tufișuri, sub pietre sau priniarbă, pe plajă sau în deșert, în apă sau pe flori?Spunea vorbe de care nici el nu-și dădea seama: „numai sta aici, fă ceva, ia o decizie, pune-�i chitara peumăr și du-te la institut și atunci oamenii vor admira și

eloc, prins în aglomera�ie, între camioane și mașini.Când el cânta

În tot acest timp,durerile ei creșteau

[...]Deseori, ea avea ochii în lacrimi. Ia

Gymnopedie

mai mult sunetul chitării tale”. Indiferent, lăsă să-icadă mâna cu care îi mângâia capul Bulinu�ei.

Imaginea ei,căutând-o precipitată pe Bulinu�a, în timp ce-o �ineaîn bra�e pe Albișoara, părea în ochii lui atât decopilăroasă. Acăutat pisica ș apoi a urcat și a coborât,din nou, din camera ce era acum goală. Resemnată, alăsat capul în jos. A plătit muncitorii ce au ajutat-o săcare bagajele, apoi a urcat în camionetă, nu înainte dea se duce iar la etajul al treilea, doar ca să se uite lafereastra de la care ei doi obișnuiau să privească.

Cu ea, în camioneta ce gonea pe autostradă,îndreptându-se cine știe unde, nu era el, ci o pisică.Sufletul ei era pătruns de căldura corpului pisicii.„Probabil, merg pe autostradă, de-o zi întreagă”. Saupoate că, azi, vor ajunge într-un loc, unde nu au maifost niciodată. „Dacă am fi fost împreună

cu tine...ce caut euaici, singur, în casa asta pustie?” se întrebă în gând. Îșiridică bra�ele și o îmbră�ișă pe Bulinu�a. Îi sim�eamâinile ei prin blăni�a moale a pisicii. Cu gândul lacum își petrecuse și ea zilele și nop�ile trecându-șidegetele prin blăni�a mătăsoasă a pisicii, nu o maiputea atinge, acum, pe Bulinu�a care ședea cuminte.Energice, degetele lui se mișcau haotic prin blăni�apisicii ce părea că ședea de o mie de ani ghemuită peburta lui sau pe palmele lui. Însă, Bulinu�a se strecurăpe sub degetele lui și sări ușor pe pervaz și se așeză peunul din rafturile goale. Întins pe podea, privi în sus,spre pisică.

Să fi trecut cam o oră de când stătea întins, înacelași loc. Miorlăind ciudat, Bulinu�a

pe fruntea lui. Din cauza gheru�elorfruntea îl durea. Și-a ridicat bra�ele ce-i atârnau pepodea, dar nu a știut cum să o dea jos de pe fruntea lui.O dibui cu greu și vorbi de unul singur: „Ai fi pututmăcar să-mi citești scrisoarea... rătă

dintr-odată frunte de parcă ar fi aruncat cât colo obucată de carne pe care În timp ceel se văita de durere, pisica sări pe pervaz și de acoloajunse icăturile de sânge ce curgeaudin zgârieturile făcute de ghearele

-a ridicat și a lăsat capul în jos. Sângelecămașa.

ecile și se legă la frunte. Stătea întins și aprivit în sus, spre strălucitoriurcată acum pe raft. „Tu știai

a? Să o las să plece sau să o �in lângă mine. Dar,până la urmă, �i-ai dat seama că a învins dorin�a meade a o lăsa să Își lăsă bra�ele să cadă pe podea.

Abandonat, bra�ul i se opri pe podea.

i

[...]

, în acea zicând ai plecat, și eu aș fi fost acum

[...]

a coborât de peraft și s-a ghemuit

”. Bulinu�a își acol�ii ascu�i�i, își scoase gheru�ele, și-l lovi,

, pestetocmai a pus labele.

din nou pe raft. Ppisicii se

prelingeau pe frunte și i-au intrat în ochi S-a șters cumâneca. S îipicura pe podea. Privi spre tavan și își scoaseRupse mân

pisica cu ochii albaștri, ,de gândurile mele, nu-i

aș

plece”.[...] Oare capul o fi durut-o atât de tare și când citea o

.

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

96

traduceri

carte ? Chiar și atunci când

e�e și rapiditate,nuia

apoi[...]

ridicat bra�ele în sus și

puse mâinile sub cap. A stat ceva timp așa. Ar fii

.[…] pe

„ …”.Peste a t o pic transformându-lîn „

[...] Apoi a scos chitara din cutia ce st teasprijinit de ușa de la intrare. Ciupi

tunci când mintea ei, el cânta lachitar a obișnuia s stea ghemuit pegenunchi ei. Dar nu ea, ci pisica era cea care puteaauzi sunetele chit rii. Legat la frunte cu bandajul p tatde sange, se leg na pe ritmurile

compus de Rodrigo, ce orbise la vârsta detrei ani. Era acolo, printre alte sunete. Printre chi�

n capcani pe coad ,

agasat de zgomotul loviturile de ciocan ce se auzeaudin apartamentul de deasupra. Rodrigo… el, cel carenu vedea nimic, oare cum o fi sim�it culorile șimireasma palatului regal? De ar fi aici

rat, ici colo, cu palate, înconjurat de o naturmirific Oare s-ar fi schimbat ceva? La început ea i-aspus c rii lui, ori de câte ori îivedea degetele mișcându-se pe corzi. Oare acel ceva,de dincolo de sunete, o fi s n ea dorin�

car o singur dat ? [...]Cuprinse de triste�e,degetele lui au cântat la c propriile lui amintiri,imaginate undeva în Aranjuez și în palatul regal dinAlahambra. Erau locuri unde el nu a fost niciodat ,dar care, probabil, vor fi cândva destina�iile lui. Laprim var sau la var n Spania ceaplin de castele vechi și ruine. Sau poate va pleca latoamn sau la iarn i iar

sau, când va veni toamnași apoi iarna… Era calm, dar degetele sale atingeauenergic corzile chit

i mama lor,pisicile, și loviturile de ciocan.

Ea n sufletul lui, asemenea fulgilor de neaînghe�a�i pe geam. De s-ar duce în Spania… Pân șifinalul compozi�iei se va șterge din mintea lui.

, așezată aici făcea florimulticolore? Cuprinse parcă de o vrajă, degetele ei semișcau cu delicat plăsmuind flori dinhârtie colorată. Obiș să facă flori de trandafiri,flori de vălul miresei, iriși și crini pe care levindea la librăria mătușii sale.

Dintr-o dată, și-a a începutsă le legene în aer. Apoi, își încleștă degetele și își

vrutsă-și aprindă o �igară dar, s-a părut prea mare efortulsă-și scoată mâinile de sub cap În tot acest timp, afarăningea. Ridică scrisoarea abandonată podea.Asemenea unei fotografii, mesajul ei i-a rămasîntipărit în inimă. ș

căzu ătură de sânge,

ăă cele cinci corzi ale

chitării. A , la rugăă, Bulinu� ă ă

ă ăă

ăitulșoriceilor speria�i, prinși î ă și mieunatulBulinu�ei, cu blana zbârlită pe spate ș ă

ă

Aranjuez...presă ă

ă.ă putea auzi sunetele chită

ădit î a de a auzi,mă ă ă

hitară

ă

ă ă ă, va pleca acolo, îă

ă ă. Ș ăși va veni primăvara…cineștie… poate va pleca la vară

ării, trecând de punctul culminantal piesei. Erau cu el acolo gâștele, șoriceii ș

a rămas îă

„Dacă

„Nu tiu dacă vei citiscrisoarea.”… Acum nu mă mai pot numi om

omdragoste. Acum nu mai pot numi aceasta

dragoste”.

Concertului deAranjuez

limbile ceasului trec de două ori de douăsprezeceă

ă ă de oradouăsprezece. ăPentru mine, sunetul chitării va decide timpul .Chitara lui se cufunda în muzică

ă, ă urile de ciocanau căzut într-un somn adânc. Gâ

ă ăianjenii de pe tavan,ă ârnă un

umă ă ă deea ș Aiesit peușă

ș ș

ș

ă ăă „ să

ă ă ă„ ă

ă încă ningea. Bă nic stăteape vine î

ăăcut din mâ ămăși i-a lăsat

ără ă pese de bărbat sau deninsoare, se uita la gâș

ă… ă

ătea î ă ă,astra casei

pustii era cufundată în î Lă ă capul î

cuprinsă de îătrânul paznic, ce stătea

ghemuit î

ă ă

, vamai fi trecut înc o zi…ziua ar trece mai ușor, de artrece de înc dou zeci și opt de ori

Acolo voi putea face fa� timpului.”

.[...] Apoi, a adormitși Bulinu�a. I-a furat somnul și pe șoriceii prinși încapcan și pe mama lor. Pân și lovit

ndacii de subchiuvet și p dormeau peburt .[...] Puse chitara în suportul ei și o at pe

r.Apoi a luat cartea în care era scrisoarea l sati o puse la loc, pe raft. Stinse lumina. [...]și tocmai când o închidea cu cheia s-a auzit un

televizor, de la vecini. Se transmiteau știrile de lamiezul nop�ii.

Tremura din toate incheieturile. „Zece seara?”. Campe atunci a venit administratorul s fac dezinsectie.Acoborât pe sc ri. Oare femeia aceea… fi fost ea?”.Încerca s se conving pe el c nu a fost ea. În mintealui auzi din nou: Cum e posibil s nu fi fost ea? Șiatunci, unde era?”. A trecut prin fa�a ghereteipaznicului. Afar tranul paz

n fa�a ocolului și se uita în sus la el, labandajul pe care-l avea în jurul frun�ii, p tat de sângeși f necile unei c . Ș capulpe-o parte și apoi, f s -i

tele lui, care dormeau cumin�i.- Ce chestie ciudat au adormit așa, dintr-odat ,

ca niște copilași.El st n ninsoare și a privit, înc o dat spre

etajul trei, acolo unde ea a locuit. Ferentuneric. s n jos.

Casa pustie era acum în urma lui și, aidoma ei, șimintea lui era ntuneric. Tocmai ieșea peușa imbolului când, b

n fa�a ocolului, a strigat la el speriat.- Când pleca�i în Spania?

La prim var …

„Astăzi, pe autostrada dinGwangyang, din provincia Jeollanam, un camionavând o capacitate de 1,5 tone, a alunecat pecarosabilul acoperit cu zăpadă, s-a ciocnit de uncopac i s-a răsturnat. Şoferul a suferit răni grave i afost transportat la spital. O femeie, în vârstă deaproximativ douăzeci i cinci de ani, a decedat. Separe că aceasta era în curs de mutare, camionul fiindîncărcat cu lucruri personale. Încă nu se cunoașteidentitatea femeii. Bărbatul nu poate vorbi, fiind gravranit. Se pare că accidentul a avut loc la ora șasedupă-amiaza, însă victimele au fost descoperiteseara, în jurul orei zece. Probabil, decesul femeii afost provocat și de faptul că a fost găsită prea târziu”.

-

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

BU

CO

VIN

A L

ITE

RA

RĂ

sumar:autograf

Adrian Alui Gheorghe – O bucată de plută ………………………………………………………………..

jurnal comentatLiviu Ioan Stoiciu – Nouă lege a pumnului în gură şi a îngropării valorilor naţionale …………….……

invitatul revistei

Virgil Diaconu – „Nu cred în generaţiile literare. Dar cred în poeţii de valoare“ ………………………

poesisNichita Danilov – Lucarnă…………………………………………………………..………………….…

cronica literară

Ioan Holban – Katiuşele şi laptopul sufletului …………….………………………………………………Constantin Cubleşan – Haiducul Goliard (Romulus Vulpescu) ……………………………………………

evocăriTheodor Codreanu – La „retragerea” căjvănarului …………………………………..………..…………

pro me moria

Adrian-Dinu Rachieru – Anghel Dumbrăveanu la „Meridianul Timişoara” ……………………………aforisme

Gheorghe Grigurcu – „Sînt lucruri atît de intime”………………………………………………..………

eminesciana

Dimitrie Vatamaniuc – Corespondenţa Eminescu – Veronica Micle ……………………………………..apeiron

Matei Vişniec – Festivalul de la Avignon 2015 – note frugale ………………………………………….

refluxAlexandru-Ovidiu Vintilă – Ilarie Voronca …………………………………………….…………………

polemosPetru Ursache – Un moment dilematic în existenţa lui Sadoveanu ………………………..…………….

apostrof

Magda Ursache – Curajul diaristului …………………………………………………..…………………liber pe contrasens

Adrian Alui Gheorghe – „Cînd ai bani în buzunar, eşti mîndru, eşti frumos şi cînţi şi bine” …………..

centenar

Isabel Vintilă - Povestea suprarealistă a lui Gellu Naum: iniţiere şi comunicare poetică ………………chipuri ş i privelişti

Liviu Antonesei – Cu Mihail Vakulovski în turneul estic ……………….………………..………………

profilNicolae Cârlan – Octavian Nestor revine …………………………………………………………..………

liriceMihnea Bâlici – Poeme ……………………………………………………………….……………………

recenzii

Traian Diaconescu – ALMA MATER. Limbă, literatură şi civilizaţie latină …………….……………….Geta Moroşan – Poeţi romantici - o retrospectivă care întrerupe somnul conştiinţei …….……………..

Cons tantin M. Popa – Măsuri ale întâmplărilor de sub stele …………………………………………….

Emil Simion – Constantin T. Ciubotaru - bucovineanul devenit „sudist” ……………………………….

Elena Simionescu – Gânduri de pelerin în Ţara Sfântă …………………………………………………...Gheorghe Nazare – Căprioara de ghips …………………….………………………………………...…..

Ioan Ţicalo – Povestaşul din Capu Satului ………………………………………………………………...

din sens opus

Leo Butnaru – Cu tot cu albituri …………………………………………………………………………..lecturi

Julieta Carmen Pendefunda – O indecentă hermeneutică rurală ………………………….……………..

reme morăriCornelia Petrescu – Tabla înmulţirii ………………………………..……………………………………...

jurnal de călătorieMarius Chelaru – Prin Anatolia,din Erzincan (V) ……………………………………………….………...

carnete critice

Clara Mărgineanu – Pe Muntele Athos, un pământ al slavei, alături de Vasile Andru ………….………..Anca Şerban – Disciplina unui om singur ………………………………………….…………….………..

Ioan Ţicalo – Laur contra… balaur ………………………………………………………………………..

Isabel Vintilă – Viaţa în „Labirintul roşu” ………………………………………………………………...

labiş forwardNicolae Labiş – Da, chiar mai există inedite! (IV) …………………………………………….…………..

spiritualia

Elena Simionovici – Florile nădejdii ………………………………………………………….…………...arta plastică

Mircea Tinescu – A murit un sculptor …………………………………………………….………………..traduceri

Shin Kyung-Sook – Casa pustie (fragment) (prezentare şi traducere Iolanda Prodan) …………………..

1

2

4

9

1214

16

19

22

23

27

32

34

37

39

41

43

45

47

5152

54

55

5758

59

64

67

71

73

7778

80

82

83

88

89

91

Societatea Scriitorilor Bucovineni

ISSN 123-7167

Vara aceasta, cu ocazia Festivalului „Naţiunea creatorilor“: de la stânga la dreapta,poeţii români şi israelieni, Ion Drăguşanul, , ,

Alexandru Ovidiu Vintilă, , şi Roman Istrati.Menachem Falek Aviva Golan

Lea Taran Carmen Veronica Steiciuc