BALTAGUL de Mihail Sadoveanu - Comentariu

 

BALTAGULde Mihail Sadoveanu

- argumentare roman interbelic/realist

 

 

Opera literara Baltagul de Mihail Sadoveanu a fost publicată în perioada interbelică

(1930) si este o capodoperă a prozei românesti, îndeosebi pentru concizia,

dinamismul si armonia compozitiei.

 

Ca specie literara, Baltagul este un roman, adica o specie a genului epic în proza,

cu actiune mai complicata si de mai mare întindere decat a celorlalte specii epice,

desfasurată, de regula, pe mai multe planuri, cu personaje numeroase, cu caractere

complexe, evidentiate treptat, pe masura ce se desfasoara actiunea. Romanul ofera

o imagine ampla si profunda asupra vietii, cu o varietate de tipuri umane si cu

puternice conflicte sociale, morale si psihologice.

 

Fiind o opera epica, Baltagul are narator, actiune si personaje, prin intermediul

carora autorul isi exprima in mod indirect propriile sale sentimente. Modul de

expunere predominant este naratiunea îmbinată cu descrierea, cu dialogul si cu

monologul interior. Constructia epica este bazată pe naratiunea obiectiva in care

comportamentul, sentimentele si gandurile eroinei sunt prezentate din perspectiva

unui povestitor omniscient. Omniscienta este un tip de perspectiva narativa in care

naratorul are o perceptie ilimitata. El cunoaste totul despre lumea pe care o

prezinta, dar si despre framantarile interioare ale personajelor acestei lumi.

 

Compozitie. Romanul preia nucleul epic al baladei populare Miorita pe care il

dezvolta intr-o naratiune densa, structurata in 16 capitole, avand in centrul ei tema

cautarii si a cunoasterii adevarului.

 

Actiunea romanului este plasata la confluenta dintre lumea patriarhala a satului

moldovenesc de munte si universul orasului invadat de elementele noii civilizatii a

inceputului de secol al XX-lea. Fiind o opera epica, romanul plaseaza intamplarile

intr-un anumit timp si spatiu. Actiunea se deruleaza de toamna, cand Nechifor Lipan

pleaca la Dorna dupa oi, pana primavara, cand Vitoria ii descopera trupul

neinsufletit. Perimetrul actiunii este destul de vast si cuprinde tinuturi de munte, de

la Magura Tarcaului, zona Dornelor si a Bistritei, pana in cele de campie, la Cristesti,

in Baltile Jijiei.

 

Intamplarile din roman se desfasoara pe momente ale

subiectului. Expozitiunea infatiseaza cadrul general al actiunii si o parte dintre

personaje. La sfarsitul unei toamne, Vitoria Lipan, sotia unui oier de pe Valea

Tarcaului, este ingrijorata ca barbatul ei, Nechifor Lipan, intarzie sa se intoarca

acasa. Ea cauta sfat la parintele Danila si la baba Maranda, vrajitoarea satului.

Unele vise si presimtiri o conving ca Nechifor a murit si de aceea il cheama acasa

pe Gheorghita, feciorul ei. In cele din urma, se hotaraste sa piece in cautarea sotului

ei, moment ce constituie intriga romanului. Calatoria si cautarea sunt prezentate

in desfasurarea actiunii. Urmarind drumul obisnuit al oierilor, Vitoria si

Gheorghita pleaca din Magura Tarcaului pe urmele lui Lipan. Ei trec pe la Bicaz, pe

la Calugareni, prin Farcasa si Borca, pe la Cruci, apoi trec prin Tara Dornelor si ajung

in cele din urma la Vatra Dornei. Aici afla ca Nechifor a cumparat trei sute de oi si

si-a continuat drumul pe Neagra, impreuna cu alti doi oieri carora le-a vandut o

parte din oi. Vitoria reconstituie drumul parcurs de Nechifor si ale insotitorii lui. De

la acestia, ea afla ca Nechifor, dupa ce le-a vandut lor oile, s-ar fi mtors din drum.

 

Continuand cautarea Vitoria descopera cainele sotului ei, Lupu, si cu ajutorul

acestuia gaseste intr-o rapa cadavrul lui Nechifor. Ea se adreseaza autoritatilor spre

a cerceta victima. Apoi Vitoria pregateste inmormantarea lui Lipan dupa datina, dar

isi continua investigatiile, fund convinsa ca sotul ei nu a fost ucis de necunoscuti, ci

de cei doi insotitori.

 

Actiunea atinge punctul culminant in timpul praznicului funerar, cand, intr-o

atmosfera de angoasă, Vitoria Lipan reface cu exactitate scenariul crimei,

obligandu-i pe ucigasi sa se tradeze si sa-si recunoasca fapta in fata celor

prezenti. Deznodamantul romanului este foarte lapidar si infatiseaza gandul

Vitoriei de a indeplini toate datinile funerare si apoi, spune ea, ,,ne-om intoarce iar

la Magura, ca sa luam de coada toate cate am lasat."

 

Numarul mare de personaje este o alta trasatura specifica romanului. In Baltagul

exista personaje principale (Vitoria, alaturi de care se afla Nechifor Lipan si

Gheorghita), personaje secundare, precum si personaje episodice. Aceste personaje

au o importanta deosebita in desfasurarea evenimentelor, contribuind la

descoperirea adevarului.

 

Vitoria Lipan este personajul principal al romanului. Figura ei se impune puternic

de-a lungul intregului roman, eroina devenind un tip reprezentativ al femeii

voluntare si hotarâte.

 

Caracterizarea directa a personajului principal este realizata de autor, de alte

personaje sau de personajul insusi (autocaracterizarea), iar caracterizarea indirecta

rezultata din faptele, comportamentul, gandurile si framantarile personajului,

precum si din mediul in care traieste, din limbaj si din numele pe care il poarta.

 

Portretul fizic cucereste prin frumusete si farmec. De la inceputul naratiunii aflam ca

Vitoria, nevasta lui Nechifor Lipan, un oier de pe Valea Tarcaului, este o femeie in

plina maturitate care isi pastreaza inca frumusetea. Autorul foloseste epitetul,

enumeratia si metafora pentru a-i infatisa portretui: „ avea ochi caprii, in care se

rasfrangea lumina castanie a parului", iar ,,acei ochi aprigi si inca tineri cautau zari

necunoscute".

 

Vitoria este o femeie hotarata, priceputa si harnica. Ea stie sa conduca o

gospodarie, este intreprinzatoare, se tocmeste cu iscusinta unui negustor si are un

deosebit simt practic. Mama a doi copii, Vitoria e grijulie si vegheaza cu dragoste

asupra cresterii si educatiei lor. li invata sa respecte datina §i sa fie priceputi in ale

gospodariei.

 

Relatiile ei cu celelalte personaje (cu domnul David, cu subprefectul Anastasie

Balmez, cu Hie Cutui si cu Calistrat Bogza) dovedesc o inteligenta vie, o darzenie si

o vointa de neinfrant. Drumul pe care il parcurge cu Gheorghita, de la Magura la

Vatra Dornei, la Sabasa si la Suha, are semnificatii diverse si ilustreaza un vechi si

frecvent motiv in literatura romana — motivul calatoriei, al drumului.

 

Vitoria Lipan este un personaj complex, ea fiind aparatoarea unei traditii stravechi -

o femeie sensibila si capabila de iubire, apropiata de natura, careia ii cunoaste

semnele. Ea este nu numai o exponenta a unei clase sociale si a unui mediu, ci,

dupa afirmatia criticului literar George Călinescu, ,,Vitoria e un Hamlet feminin care

banuieste cu metoda, cerceteaza cu disimulatie, pune la cale reprezentatiuni

tradatoare si, cand dovada s-a facut, da drumul razbunarii".

 

Actiunea este liniara si se desfasoara pe mai multe planuri narative. Unul,

retrospectiv, in care sunt aduse intamplari petrecute in trecut iar un alt plan

prezinta intamplarile in desfasurarea lor.

 

Caracterul monografic al romanului este dat de prezentarea diverselor aspecte

monografice ale satului românesc traditional: traditii legate de marile momente din

viata omului (nasterea, nunta, înmormântarea), obiceiuri, relatii de familie. Prin

intermediul actiunii si al personajelor, Mihail Sadoveanu ofera o imagine ampla si

profunda a vietii, trasatura specifica romanului. Astfel el zugraveste modul de viata

patriarhal al oamenilor de la munte, unde obiceiurile si traditiile sunt pastrate cu

sfintenie. Pe de alta parte, romanul lui Sadoveanu prezinta lumea orasului de la

sfarsitui secolului al XlX-lea si inceputul secolului al XX-lea.

 

Complexitatea lumii descrise si a personajelor, determina in roman conflicte

sociale, morale si psihologice, fapt ce a condus la receptarea romanului Baltagul

in diverse feluri. El este considerat ca fiind in acelasi timp, unroman monografic,

roman mitic, roman initiatic, roman politist dar, totodată si roman al unei

mari iubiri care impresioneaza prin discretia si daruirea cu care aceasta este traita

in imprejurari dramatice.

 

Toate aceste trăsături – temă, construirea personajelor în relatie cu mediul în care

trăiesc, tehnica detaliului, stilul sobru si impersonal, obiectivitatea perspectivei

narative, veridicitate — conduc la concluzia că opera literară Baltagul de Mihail

Sadoveanu este un roman realist de tip obiectiv, care se înscrie, prin valoarea sa, în

seria capodoperelor literaturii române.