tezei de doctorat literatura · pdf filerezumat după cum se precizează în paginile...

31
MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI UNIVERSITATEA DIN ORADEA FACULTATEA DE LITERE REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT LITERATURA VOLUNTARISMULUI FEMININ Conducător ştiinţific PROF. UNIV. DR. PAUL MAGHERU Doctorand MIRELA FANDLY (ROTTER) ORADEA 2011

Upload: duongduong

Post on 05-Feb-2018

292 views

Category:

Documents


3 download

TRANSCRIPT

Page 1: TEZEI DE DOCTORAT LITERATURA · PDF fileREZUMAT După cum se precizează în paginile Argumentului, ... Henrik Ibsen, Baltagul, de Mihail Sadoveanu şi Duios Anastasia trecea, de D.R

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI

UNIVERSITATEA DIN ORADEAFACULTATEA DE LITERE

REZUMATUL

TEZEI DE DOCTORAT

LITERATURA VOLUNTARISMULUI FEMININ

Conducător ştiinţific

PROF. UNIV. DR. PAUL MAGHERU

Doctorand

MIRELA FANDLY (ROTTER)

ORADEA2011

Page 2: TEZEI DE DOCTORAT LITERATURA · PDF fileREZUMAT După cum se precizează în paginile Argumentului, ... Henrik Ibsen, Baltagul, de Mihail Sadoveanu şi Duios Anastasia trecea, de D.R

CUPRINS

ARGUMENT ......................................................................................................... 5

CAPITOLUL 1. CONCEPTE ALE LITERATURII VOLUNTARISMULUI

FEMININ...............................................................................................................121.1. Feminismul ...................................................................................................................... 12

1.1.1. Anarho-feminismul ............................................................................................................14

1.1.2. Feminismul cultural ...........................................................................................................15

1.1.3. Feminismul liberal .............................................................................................................17

1.1.4. Feminismul postmodern .....................................................................................................17

1.2. Voluntarismul ...................................................................................................................18

1.3. Libertatea ..........................................................................................................................21

1.4. Drepturile omului ..............................................................................................................24

CAPITOLUL 2. REPERE LITERARE ŞI ISTORICE ALE RECEPTĂRII

PERSONAJELOR VOLUNTARE FEMININE.................................................282.1. Mary Wollstonecraft .........................................................................................................31

2.1.1. În apărarea drepturilor femeilor şi bărbaţilor ....................................................................32

2.1.2. Drepturi şi îndatoriri naturale şi sociale ............................................................................35

2.1.3. Mişcările feministe şi imaginea femeilor ..........................................................................37

2.1.4. Oportunităţi de lucru .........................................................................................................38

2.1.5. Spirit şi trup ......................................................................................................................40

2.2. John Stuart Mill ................................................................................................................40

2.2.1. Despre libertatea şi supunerea femeilor ............................................................................42

2.2.2. Dreptul la muncă şi consecinţele sociale ..........................................................................47

2.2.3. Om sau persoană ? ............................................................................................................51

2.2.4. Consecinţele electorale ale limbajului ..............................................................................52

2

Page 3: TEZEI DE DOCTORAT LITERATURA · PDF fileREZUMAT După cum se precizează în paginile Argumentului, ... Henrik Ibsen, Baltagul, de Mihail Sadoveanu şi Duios Anastasia trecea, de D.R

2.3. Simone de Beauvoir ..........................................................................................................53

2.3.1. Al doilea sex......................................................................................................................54

2.3.2. Diversificarea feminismului ..............................................................................................58

2.3.3. „Feminism” sau „womanism” ? ........................................................................................59

2.3.4. „Femeia : ea este celălalt” .................................................................................................59

CAPITOLUL 3. NIVELE DE COMUNICARE...............................................623.1. Conceptul substituent de „gender” .....................................................................................62

3.2. Studii de gen ......................................................................................................................63

CAPITOLUL 4. PERSONAJUL FEMININ – MEREU O

COMPLEMENTARITATE................................................................................ 68

CAPITOLUL 5. COMPLEMENTARITATE ŞI INTELIGENŢĂ ÎN

LITERATURA VOLUNTARISMULUI FEMININ..........................................73

CAPITOLUL 6. IMAGINEA FEMEII ÎN LITERATURA

VOLUNTARISMULUI FEMININ .....................................................................77 6.1. Antigona : înfruntarea legilor cetăţii .................................................................................78

6.2. Medeea : răzbunarea iubitei părăsite .................................................................................88

6.3. Kriemhilda, o Medeea medievală .....................................................................................98

6.4. Cleopatra, regina regilor .................................................................................................107

6.5. Fedra : răzbunarea destinului schimbător .......................................................................118

6.6. Moll Flanders : lupta pentru autonomie financiară .........................................................129

6.7. Hester Prynne : înfruntarea prejudecăţilor ......................................................................140

6.8. Măriuca, nepoata lui Moţoc ............................................................................................153

6.9. Nora : ieşirea din casa de păpuşi .....................................................................................164

6.10. Vitoria Lipan, inteligenţa nativă .....................................................................................174

6.11. Anastasia, „o Antigonă locală” .......................................................................................184

3

Page 4: TEZEI DE DOCTORAT LITERATURA · PDF fileREZUMAT După cum se precizează în paginile Argumentului, ... Henrik Ibsen, Baltagul, de Mihail Sadoveanu şi Duios Anastasia trecea, de D.R

CAPITOLUL 7. CONCLUZII.........................................................................193

ANEXA 1..............................................................................................................204

ANEXA 2 .............................................................................................................207

ANEXA 3 .............................................................................................................208

ANEXA 4 .............................................................................................................209

ANEXA 5 .............................................................................................................210

ANEXA 6 .............................................................................................................211

BIBLIOGRAFIE ................................................................................................212A) BELETRISTICĂ …………………………………………………….……………….212

B) ISTORIE, CRITICĂ ŞI TEORIE LITERARĂ .........................................................213

C) DICŢIONARE …………………………………………………………….……….…222

D) BIBLIOGRAFIE ELECTRONICĂ ……………………………………..........…......224

4

Page 5: TEZEI DE DOCTORAT LITERATURA · PDF fileREZUMAT După cum se precizează în paginile Argumentului, ... Henrik Ibsen, Baltagul, de Mihail Sadoveanu şi Duios Anastasia trecea, de D.R

REZUMAT

După cum se precizează în paginile Argumentului, lucrarea de faţă îşi propune să

analizeze creaţii literare ale căror personaje principale sunt deopotrivă voluntare şi feminine.

Literatura voluntarismului feminin cuprinde opere scrise de autori sau autoare în care apar

personaje voluntare de gen feminin, fie ele principale sau secundare, pozitive sau negative,

indiferent de problematică.

Alegerea temei a fost motivată mai ales de un interes personal. Am ales această temă în

primul rând deoarece este un fenomen literar, cultural, social şi politic aparte în condiţiile în care

există o literatură feminină scrisă de autori (bărbaţi, în cazul de faţă) în care disputa frecvent

contradictorie dintre femei şi bărbaţi este prezentă în mod necesar, iar în al doilea rând datorită

importanţei şi complexităţii sale, corelaţiilor inedite, revelaţiilor şi perspectivelor noi pe care le

poate aduce şi în prezent.

Tema aleasă reprezintă o parte importantă a literaturii universale care tratează subiectul

mereu actual ce nu poate trece neobservat al rolului rezervat femeilor în societate şi al

consecinţelor ieşirii, chiar şi provizoriu, din rolul specific, iar ipoteza de lucru porneşte de la

premisa că literatura reprezintă un spaţiu cultural care oglindeşte veridic schimbările societăţii,

fie ele cât de mărunte.

Pe parcursul cercetării, principalele metode de cercetare folosite au fost metoda

sociologică, estetică, analizei literare şi comparatistă, ultimele două metode fiind cele mai

potrivite demersului căutării unor similarităţi cu scopul de a evidenţia prezenţa şi scala largă a

notelor definitorii personajului voluntar feminin în creaţiile literare analizate oferind cele mai

spectaculoase rezultate.

Nivelul de cercetare se află în legătură strânsă cu obiectivele popuse. S-a discutat mult pe

tema feminismului, voluntarismul este arhicunoscut, s-a scris foarte mult despre feminism,

libertate şi drepturile omului, avem o literatură a voluntarismului feminin, însă aceasta nu s-a

concretizat în niciun studiu amplu. Lucrarea intenţionează să demonstreze existenţa unui tipar

special pentru toate personajele voluntare feminine, un model care întruneşte o sumă de

invariante pe care le identificăm la toate eroinele din operele propuse. Teza are în vedere opere

literare epice foarte variate, valoroase la nivel internaţional, aparţinând unor culturi şi epoci

5

Page 6: TEZEI DE DOCTORAT LITERATURA · PDF fileREZUMAT După cum se precizează în paginile Argumentului, ... Henrik Ibsen, Baltagul, de Mihail Sadoveanu şi Duios Anastasia trecea, de D.R

deloc asemănătoare, în selectarea cărora s-a ţinut cont exclusiv de similarităţile prezentate de

eroine. Reflectarea problemelor similare prezente în diferite societăţi prin intermediul

personajelor voluntare feminine deschid calea spre o analiză sociologică şi literară la un alt nivel.

Prezenţa unei tipologii speciale în toate aceste opere demonstează că literatura, deci

implicit şi societatea, încă din Antichitate a fost preocupată de statutul femeii reflectând-o în

felurite moduri. Această teză nu îşi propune prezentarea integrală a operelor literare ale căror

eroine voluntare se potrivesc acestui model, ci mai degrabă tratarea unui eşantion reprezentativ

de personaje, respectiv opere literare care să îngăduie demonstrarea ideii centrale a tezei,

„modelul”, „tipologia”, „şablonul” identificat, cel al personajului voluntar feminin.

Originalitatea temei pe care propune să o aducă demersul nostru constă în investigarea

comparată a următoarelor opere literare : Antigona, de Sofocle, Medeea, de Euripide, Cântecul

Nibelungilor (pornim de la premisa viabilă că epopeea a fost scrisă tot de un scriitor), Antoniu şi

Cleopatra, de William Shakespeare, Fedra, de Jean Racine, Moll Flanders, de Daniel Defoe,

Răzvan şi Vidra, de B.P. Hasdeu, Litera stacojie, de Nathaniel Hawthorne, Casa cu păpuşi, de

Henrik Ibsen, Baltagul, de Mihail Sadoveanu şi Duios Anastasia trecea, de D.R. Popescu.

Câteva dintre personajele principale feminine au fost comparate şi în trecut, de exemplu

Kriemhilda cu Medeea, Vitoria Lipan cu Kriemhilda, Nora cu Antigona, Anastasia cu Antigona,

Vidra cu Cleopatra, iar şirul ar putea continua, dar toate aceste protagoniste nu au mai fost

analizate şi comparate într-o singură lucrare din perspectiva societăţii dirijate de bărbaţi în care

aceastea au fost situate, cu o fină oglindire a societăţilor contemporane şi convingerilor autorilor

în pofida faptului că societatea contemporană autorilor nu corespunde neapărat cu societatea în

care se desfăşoară acţiunile operelor. În această situaţie, în cazul operelor amintite, acţiunea are

loc obligatoriu în trecut. Există o serie de asemănări între autori şi creaţiile lor literare. Operele

sunt, de asemenea, analizate şi din perspective istorice şi culturale prin prisma personajelor

feminine care au un rol determinant în naraţiune. Folosirea numelor acestor eroine în diferite

sintagme („o Antigonă locală” pentru Anastasia, „Medeea medievală” în loc de Kriemhilda)

ilustrează valoarea moştenirii culturale lăsate literaturii universale şi omenirii de geniul

creatorilor literari.

Până în prezent s-au realizat numeroase studii ample, tratate, lucrări ştiinţifice, care

tratează problema feminismului, a voluntarismului în expresia literară, însă nu şi a

6

Page 7: TEZEI DE DOCTORAT LITERATURA · PDF fileREZUMAT După cum se precizează în paginile Argumentului, ... Henrik Ibsen, Baltagul, de Mihail Sadoveanu şi Duios Anastasia trecea, de D.R

voluntarismului feminin într-o literatură scrisă cu precădere de autori (bărbaţi). Operele au fost

alese datorită potrivirii de caracter a protagonistelor, şi doar întâmplarea a făcut să nu existe între

cei unsprezece scriitori nicio scriitoare. Singura creaţie literară care acordă acestui şir de opere

un minuscul semn de întrebare este epopeea Cântecul Nibelungilor, dar probabil că nu ne

înşelăm dacă presupunem că a fost aşternută pe hârtie de un autor, deoarece femeile din acestă

perioadă istorică rar au avut şansa să beneficieze de educaţie. Aceeaşi concluzie este oglindită

prin prisma protagonistelor alese care sunt de excepţie şi datorită ori chiar mulţumită statutului

social moştenit sau dobândit de regine, prinţese, doamna unui vodă, ori pregătirii şcolare, ori

şcolii vieţii.

Teza propusă spre demonstrare aduce puncte de vedere noi cu privire la voluntarismul

feminin, caracteristică regăsită la fiecare personaj principal feminin, ele fiind aflate într-un

permanent raport de complementaritate cu eroii masculini, raport ancorat adânc în realitatea

reflectată. Voluntarismul personajelor feminine din literatura universală prezintă multe

similitudini în aceste opere propuse spre analiză, indiferent de curentul literar şi de perioada în

care acestea se încadrează. Protagonistele au un tezaur comun de note definitorii cu care au fost

investite de creatorii lor, deşi aceştia nu par să aibă nicio trăsătură comună relevantă, exceptând

societăţile patriarhale în care şi-au dus existenţa şi beneficiile lor în devenirea scriitorilor.

Studiul contribuie la îmbogăţirea perspectivelor de interpretare al unui segment major al

tezaurului literaturii universale.

Preocuparea pentru o documentare eficientă în demersul de obţinere a unei imagini cât

mai exacte a literaturii voluntarismului feminin este oglindită de bibliografie. Instrumentarul

bibliografic utilizat cuprinde, pe lângă bibliografia operei, partea de beletristică a tezei, studii de

specialiate, antologii, istorii literare, dicţionare, articole şi surse electronice relevante pentru

investigarea propusă, aparţinând spaţiului cultural românesc şi celui universal. Dintre cărţile care

s-au dovedit a fi cele mai utile amintim în primul rând Femeia în istoria Europei. Din Evul

Mediu pînă în zilele nostre, unde autoarea Gisella Bock prezintă istoria întregii Europe şi

repercusiunile sale asupra femeii.

În al doilea rând, cele trei volume ale Dicţionarului de simboluri, de Jean Chevalier şi

Alain Gheerbrant, care deschid perspectiva analizei literare din unghiul simbolisticii s-au dovedit

folositoare pentru toate creaţiile literare, însă lipsa unui studiu de amploare având o abordare

7

Page 8: TEZEI DE DOCTORAT LITERATURA · PDF fileREZUMAT După cum se precizează în paginile Argumentului, ... Henrik Ibsen, Baltagul, de Mihail Sadoveanu şi Duios Anastasia trecea, de D.R

similară cu cea a prezentei teze vine în sprijinul şi suţinerea cercetării în acest domeniu

fundamental.

Structura lucrării a fost concepută în mod obligatoriu din două părţi majore : o parte

teoretică şi una de cercetare literară în vederea realizării unei cercetări care să corespundă

standardelor impuse. Cele două părţi ale lucrării au fost la rândul lor împărţite în şase capitole

încheiate cu concluzii.

Primele patru capitole aparţin părţii teoretice. Primul capitol al tezei, Concepte ale

literaturii voluntarismului feminin, este menit să explice conceptele fundamentale ale lucrării,

„feminism”, „voluntarism” „libertate” şi „drepturile omului”. Feminismul se defineşte ca o

doctrină teoretică şi de acţiune care revendică lupta împotriva inegalităţii de gen, promovând

afirmarea femeii în societate prin îmbunătăţirea şi extinderea în diferite domenii ale drepturilor

sale. Pe scurt, feminismul este mişcarea socială care susţine egalitatea deplină în drepturi a

femeii cu bărbatul în toate sferele de activitate. Voluntarismul reprezintă o concepţie transpusă şi

utilizată în mai multe domenii. În primul rând, voluntarismul este o concepţie filozofică potrivit

căreia existenţa se întemeiază pe anumite tendinţe iraţionale ale voinţei umane sau pe o voinţă

cosmică oarbă. Libertatea este definită ca fiind posibilitatea de acţiune conştientă a tuturor

oamenilor în condiţiile cunoaşterii legilor naturii şi societăţii. Folosit la plural, termenul denotă

drepturile cetăţeneşti în general. Drepturile fundamentale ale omului corespund drepturilor şi

libertăţilor cetăţeneşti prevăzute în constituţiile şi legile statelor. La fel cum feminismul

presupune voluntarism, şi libertatea presupune dreptate, iar toate aceste concepte se află într-o

legătură strânsă de interdependenţă.

Semnificaţia conceptelor utilizate pot fi delimitate, însă nu pot fi explicate ca urmare a

pluralităţii de opinii, controverse şi corelaţii pe care acestea le însumează. Voluntarismul feminin

este un subiect care nu şi-a pierdut actualitatea şi aparent nici nu şi-o va pierde prea curând.

Capitolul Repere literare şi istorice ale receptării personajelor voluntare tratează

realităţile literare şi istorice ale societăţii în diferite perioade. Deoarece disputa despre locul şi

rolul femeii în societate a început încă din Antichitate, am considerat necesară prezentarea

opiniilor despre acest subiect a trei mari gânditori din trei epoci diferite, reprezentanţi din ambele

genuri şi identificarea ideilor acestora în construcţia epică a subiectelor, dar în special a

personajelor principale feminine. Mary Wollstonecraft, John Stuart Mill şi Simone de Beauvoir

8

Page 9: TEZEI DE DOCTORAT LITERATURA · PDF fileREZUMAT După cum se precizează în paginile Argumentului, ... Henrik Ibsen, Baltagul, de Mihail Sadoveanu şi Duios Anastasia trecea, de D.R

ne oferă descrierea veridică a unor cadre istorice şi sociale care se regăsesc în mare măsură în

creaţiile literare amintite anterior. Chiar dacă ideile celor trei sunt postume câtorva opere, ele pot

fi identificate şi în creaţiile literare scrise cu sute de ani în urmă. Lipsa existenţei unei teoretizări

al vreunui femonen nu presupune inexistenţa, iar cel mai grăitor exemplu poate fi considerat

numirea postumă a scriitoarei Mary Wollstonecraft de feministă, deşi termenul a apărut la

distanţă mare de timp după dispariţia autoarei.

Educaţia şi şansa egală a celor două jumătăţi opuse însă complementare ale omenirii a

constituit un subiect sensibil de care s-au ocupat numeroşi învăţaţi, iar operele publicate

însumând deopotrivă opinii şi soluţii au contribuit la evoluţia societăţii şi influenţarea literaturii.

Insistăm asupra statului lor de personaje principale feminine şi personaje voluntare feminine

deoarece o eroină însumând caracteristicile de voluntară, respectiv principală este inedită,

necaracteristică, şi, de ce nu, atipică pentru multe perioade şi curente literare. Eroul absolut, care

oferă soluţii şi rezolvă situaţii dificile de regulă este bărbatul, iar din acest punct de vedere

personajul feminin care se comportă asemeni unui erou este neobişnuit şi poate stârni reacţii pe

scală largă de la neplăcere (Nora) până la crimă (Antigona, Anastasia).

Mary Wollstonecraft, John Stuart Mill şi Simone de Beauvoir ne oferă descrierea unor

cadre istorice şi sociale care se regăsesc în mare măsură în creaţiile literare amintite anterior, iar

faptul că ideile celor trei sunt postume câtorva opere nu are nicio relevanţă.

Următorul capitol, Nivele de comunicare, comentează diferenţele cauzate de gen în

comunicare dintr-o perspectivă contemporană, menită să elucideze că diferenţele dintre genuri nu

trebuie şi nici nu pot fi schimbate, ci înţelese şi acceptate.

Capitolul Personajul feminin – mereu o complementaritate prezintă puntea de legătură

existentă între partea de teorie strictă şi cea de literatură, concluzionând cu ideea conform căreia

personajul voluntar feminin a constituit mai presus de necesitate, termen care poate suna jignitor

la adresa genului masculin, mereu o complementaritate, chiar dacă acest lucru nu a fost mereu

recunoscut şi acceptat.

În capitolele Complementaritate şi inteligenţă în literatura voluntarismului feminin şi

Imaginea femeii în literatura volutarismului feminin am prezentat mai multe abordări posibile ale

personajelor voluntare feminine, folosind sprijinul fundamentului teoretic din capitolele

precedente.

9

Page 10: TEZEI DE DOCTORAT LITERATURA · PDF fileREZUMAT După cum se precizează în paginile Argumentului, ... Henrik Ibsen, Baltagul, de Mihail Sadoveanu şi Duios Anastasia trecea, de D.R

Literatura voluntarismului feminin reprezintă investigarea comparatistă a unor texte epice

atent selecţionate dintr-o coordonată temporală care începe din Antichitate şi se întinde până în

contemporaneitate. Analizând fiecare text, am urmărit identificarea similitudinilor dintre

personaje. Fără nicio excepţie, operele dispun de caracteristici epice asemănătoare, de succesiuni

identice de motive literare, iar personajele voluntare feminine, toate personaje principale,

prezintă trăsături similare.

Operele analizate, voit selectate din curente – din Antichitate până în contemporaneitate,

genuri – teatru, nuvelă, roman – şi culturi diferite – de la ţări din toate colţurile Europei până în

America – au ca trăsătură comună faptul că, fără nicio excepţie, personajele principale feminine

devin pe parcursul desfăşurării acţiunii personaje voluntare, ele declanşând deopotrivă conflicte

cu deznodământ tragic şi fericit, însă tragicul predomină. Într-un fel, ele sunt obligate să adopte

un comportament atipic de situaţiile de excepţie în care se văd singure şi fără altă soluţie viabilă.

Antigona, Medeea, Kriemhilda, Cleopatra, Fedra, Moll Flanders, Hester Prynne, Vidra,

Nora, Vitoria Lipan şi Anastasia sunt înzestrate de la început cu trăsături excepţionale, însă devin

voluntare şi puternice odată cu complicarea acţiunii, dând dovadă de o dârzenie tipic masculină,

renunţând la rolul obişnuit stabilit şi rezervat de societate exclusiv genului lor, unul preponderent

decorativ. Provizoriu sau definitiv, ele ies din rolul tipic consacrat femeilor. Din personaje

supuse, ascultătoare, docile, intră într-un rol voluntar nefiresc genului lor prin care şochează,

provocând conflicte şi iscând inconveniente violente. Pe parcursul derulării firului epic, ele trec

printr-o aşa-numită evoluţie, devenind personaje bine definite cu caractere puternice. Personajele

feminine secundare care părăsesc rolul consacrat genului lor doar pentru un interval scurt de timp

sunt scuzate şi li se permite o revenire la viaţa dinainte de rebeliune. Menirea lor este

contrastarea adevăratelor eroine. Unele protagoniste prezentate primesc posibilitatea de a reveni

la starea lucrurilor dinaintea ieşirii din rolul tipic care le-a fost rezervat, însă ele nu se arată

voluntare în aplanarea consecinţelor scandalului provocat. Câteva dintre personajele secundare

sunt iertate, pedepsite ca să le ţină de învăţătură de minte, iar odată cu calmarea spiritelor

redevine posibilă normalitatea dinainte, obişnuinţa acceptată în unanimitate de societatea căreia

îi aparţin.

În cazul personajelor voluntare feminine, situaţia se dovedeşte a fi mai complicată, mai

exact odată cu părăsirea aşa-zisului rol consacrat, nu mai sunt doritoare să revină la normalitatea

10

Page 11: TEZEI DE DOCTORAT LITERATURA · PDF fileREZUMAT După cum se precizează în paginile Argumentului, ... Henrik Ibsen, Baltagul, de Mihail Sadoveanu şi Duios Anastasia trecea, de D.R

impusă de societăţi preponderent patriarhale, ele au decis să fie curajoase până la sfârşit,

indiferent ce le va rezerva destinul : înfrângere sau chiar moarte. Considerăm că un voluntarism

de aşa anvergură dus la extreme, sub egida unui motto machiavelic este atipic şi în lumea genului

puternic.

Indiferent de contextul social şi temporal, de la Antigona până la Anastasia, adică de la

prima literă a alfabetului până la prima, din nou, care închide ferm cercul personajelor feminine

voluntare, toate eroinele corespund aceluiaşi tipar. Protagonistele rămân mereu feminine, loiale,

reuşesc mereu să fie tragice, triumfătoare, lăsând să se întrevadă sentimente de dragoste, de ură,

uneori tristeţe tragică, toate izvorâte din străfundul sufletului lor.

Acestea îşi transformă fără ezitare realitatea obişnuită într-una de excepţie, din dorinţa

acerbă de dreptate şi libertate de acţiune. Rând pe rând, ele trec peste teama de a fi alfel decât ce

aşteaptă societatea să fie, devin puternice şi capabile să îşi ducă misiunea la bun sfârşit,

indiferent de numărul şi tipul legilor scrise de care se împiedică în desfăşurare şi pe care le

încalcă fără ezitare, ele fiind ghidate de obiceiuri, tradiţii, dar în primul rând de bun-simţ.

Caracterul puternic cu care au fost înzestrate de scriitori se transformă deopotrivă în scutul şi

arma cu care îşi duc la îndeplinire misiunea pentru care au fost sortite.

Primul subcapitol Antigona : înfruntarea legilor cetăţii (442 î.e.n.) tratează personajul

principal al capodoperei literaturii Antichităţii greceşti Antigona creată de Sofocle. Eroina pare a

fi un izvor inepuizabil de inspiraţie pentru scriitori, artişti şi exegeţi.

Contrar aparenţelor, eroina nu este singură împotriva autorităţii, ea deţine sprijinul tainic

al unei colectivităţi retrase în umbra tăcută a siguranţei. Duşmanul ei, voluntar, hotărât şi

puternic, îi seamănă la fire, dar ura faţă de eroină îi estompează simţurile până la orbire

intelectuală. Antigona este modelul, iar cârmuitorul cetăţii este doar un mulaj imperfect.

Sentimentul loialităţii şi al dragostei frăţeşti dintre Antigona şi familia ei se situează pe culmea

cea mai înaltă a lumii. Pe lângă latura voluntară, luptătoare, sigură şi hotărâtă a personajului

voluntar, autorul ne dezvăluie şi una pură, sensibilă, feminină, o inimă care nu este străină de

iubire. Încercările vieţii şi datoriile pe care ea însăşi şi le-a impus au îndemnat-o să-şi apere

familia cu orice preţ. Hotărârea neclintită a eroinei este interpretată de cei din jur o abatere de la

purtarea sănătoasă a femeii, iar consecinţele au fost pe măsura faptei.

11

Page 12: TEZEI DE DOCTORAT LITERATURA · PDF fileREZUMAT După cum se precizează în paginile Argumentului, ... Henrik Ibsen, Baltagul, de Mihail Sadoveanu şi Duios Anastasia trecea, de D.R

Creon şi Antigona au devenit o adevărată metaforă pentru înfruntarea a două voinţe

inegale şi incompatibile. Autorul condamnă în Creon abuzul de putere, ura personală mascată de

legile statului. Eroina voluntară este o idealistă mult prea voluntară care îşi întrece contemporanii

prin felul ei de-a fi, iar visul ei este la fel de utopic ca şi cel al scriitoarei Mary Wollstonecraft.

Sofocle a creat personajul modern al contenporanităţii.

Cel de-al doilea subcapitol Medeea : răzbunarea iubitei părăsite (431 î.e.n.?) şi-a propus

să analizeze cât mai profund acest personaj euripidian, apropiindu-l de eroina voluntară

Antigona. În această dramă Euripide nu reliefează conflictul dintre om şi divinitate, ci mai

degrabă pe acela dintre doi indivizi umani stăpâniţi în egală măsură de pasiuni supraomeneşti.

Scriitorul tratează din perspectiva inovatoare a femeii tema infidelităţii conjugale cu urmări

tragice, inspirându-se din condiţia dificilă a femeii în societatea sclavagistă.

Rolurile dintre genuri au fost inversate, Iason fiind prezentat ca un bărbat nesigur care ar

fi fost învins de viaţă timpuriu fără arma inteligenţei sclipitoare a soţiei. Medeea a fost

întruchiparea inteligenţei, curajului, voluntarismului, adică a tuturor trăsăturilor pe care ar fi dorit

să le aibă bărbatul, iar Iason a fost atât de nesigur încât a avut nevoie de ajutorul unei femei.

Medeea este arivista, iar Iason unealta prin care este posibilă mărirea, asemănător cuplului Vidra

şi Răzvan.

Medeea s-a lovit mereu de cineva, un Celălalt. Spre deosebire de Celălalt definit de

Simone de Beauvoir în funcţie de raportul existent între bărbat şi femeie, aici avem un Celălalt

reprezentat de oricine în afara Medeei. Drama abundă în opuneri. Femeia se opune bărbatului sau

altor femei, străina se opune localnicilor, dar mai presus de toate se opun moduri diferite de

gândire, niveluri diferite de comunicare. Medeea distruge şi se distruge, este nemărginită în

fărădelege, însă reuşeşte să rămână feminină în pofida personalităţii voluntare cu care a fost

înzestrată. Povestea euripidiană nu şi-a pierdut actualitatea, fiind citită şi asistată şi în prezent cu

aceleaşi sentimente ca şi în trecutul îndepărtat.

Titlul următorului subcapitol Kriemhilda, o Medeea medievală (1204) defineşte cu

precizie personalitatea eroinei. Prima parte a Cântecului Nibelungilor debutează cu imaginea

Kriemhildei şi continuă cu povestea ei de dragoste cu prinţul Siegfried. Povestirea Ez troumte

Kriemhilden (Visa Kriemhilda) începe tot cu numele eroinei, continuând cu dragostea şi nunta,

iar în continuare, din partea a doua a epopeei, cu transformarea cauzată de durere care conduce

12

Page 13: TEZEI DE DOCTORAT LITERATURA · PDF fileREZUMAT După cum se precizează în paginile Argumentului, ... Henrik Ibsen, Baltagul, de Mihail Sadoveanu şi Duios Anastasia trecea, de D.R

spre răzbunarea şi moartea ei. Episoadele cele mai impresionante sunt cele în care eroina are

rolul principal. Kriemhilda şi Cleopatra au fost regine la fel de mari în iubire precum în ură sau

răzbunare.

Personajul principal voluntar dă dovadă de o inteligenţă care depăşeşte limitele impuse

femeilor, la fel ca predecesoarele ei din antichitatea greacă, Antigona şi Medeea. Imaginea

Medeei medievale care a refuzat să se ascundă în continuare sub vălul cernit al văduviei rămâne

neuitată. Transformarea prin care trece de la ipostaza de fetiţă gingaşă, fragilă, la cea de soţie

inimoasă, iar în final o văduvă însetată de răzbunare este remarcabilă. Kriemhilda reprezintă

femeia războinică, bărbătoasă, chiar demonică în răzbunare.

Povestea nibelungică, povestea tragică a unor femei care se răzbună pentru că le-a fost

răpită dragostea, a servit cu succes dovedirii faptului că o societate care îşi pune bazele pe

minciună, pe trădare, pe tratamentul discriminator al persoanelor de gen feminin, nu poate fi

decât o societate condamnată la suferinţă şi, în cele din urmă, la o inevitabilă prăbuşire. Epopeea

prezintă pe lângă motivul cunoscut al suferinţei din dragoste, problematica inedită a legilor şi

contradicţiilor interioare ale societăţii curtene din perspectiva destinului unui personaj feminin la

fel de inedit şi voluntar.

În următorul subcapitol Cleopatra, regina regilor (1607) ne confruntăm din nou cu ideea

de victimă într-o societate condusă de bărbaţi, dar de data aceasta dintr-o altă perspectivă.

Antoniu şi Cleopatra şi Răzvan şi Vidra dispun de o bază comună. Personajele feminine sunt mai

masculine decât acceptă societatea, iar cele masculine prezintă mai multe trăsături feminine

decât cele specifice genului.

În piesa shakespeareană rolurile specifice ale genurilor au fost inversate, Antoniu fiind

adevărata victimă simţindu-se sugrumat de legile societăţii patriarhale ale Romei care acceptă

doar partea sa masculină şi nu doreşte ca acesta să adopte calităţi feminine, controlul său asupra

vieţii diminuându-se. Antoniu combină două polarităţi evidente însă separate de-a lungul piesei :

Roma masculină şi Egiptul feminin. Nu Cleopatra, femeia, a fost forţată să se mărite din interes

politic, ci Antoniu, bărbatul, a fost obligat să se însoare cu Octavia, aceasta simbolizându-l pe

Cezar şi Roma puternică căreia i-a aparţinut. Calităţile masculine ale Cleopatrei echilibrează

piesa, scriitorul prezentând cititorului spectacolul unei relaţii de egalitate surprinzătoare. Nici

Cleopatra, nici relaţia ei nu pot fi ascunse în interiorul limitelor patriarhiei secolului. Graniţele

13

Page 14: TEZEI DE DOCTORAT LITERATURA · PDF fileREZUMAT După cum se precizează în paginile Argumentului, ... Henrik Ibsen, Baltagul, de Mihail Sadoveanu şi Duios Anastasia trecea, de D.R

dintre masculin şi feminin sunt neclare pentru că cele două personaje principale şi-au inversat

rolurile, adoptând concomitent atât sinele masculin, cât şi cel feminin, reuşind în acest fel să

experimenteze o legătură perfectă a sufletelor. Cei doi conducători pot încălca graniţele dintre

genuri fără a-şi pierde rolurile specifice ale genului, de femeie sau bărbat.

Cleopatra şi Antoniu au fost înzestraţi cu trăsături specifice sexului opus, fără a-şi pierde

identitatea, autorul, la fel ca John Stuart Mill la o distanţă de aproape trei secole, admiţând

prezenţa calităţilor masculine şi feminine în femei şi bărbaţi.

Subcapitolul Fedra : răzbunarea destinului schimbător (1677) se află sub egida unei

fatalităţi predestinate. Blestemul o urmăreşte, trăgându-se dintr-o familie cu moştenire încărcată,

ca eroina sofocleană, Antigona sau personajul euripidian, Medeea. Fatalitatea şi blestemul

moştenit de la familie face ca cele trei personaje voluntare să pornească pe drumul vieţii dintr-o

poziţie inferioară faţă de alţii.

La Racine tipul voluntar feminin domină, fiind considerat de scriitor mai potrivit pentru

trăirea pasiunilor puternice decât tipul voluntar masculin. Autorul nu a modificat caracterul

Fedrei, soţia lui Tezeu, mistuită de o dragoste vinovată faţă de Hipolit pe care tânărul o respinge

cu oroare, având caracter identic cu Fedra euripidiană. Fedra este un personaj remarcabil.

Concomitent se face vinovată de nefericirea altora şi este victima instinctelor sale devenite

incontrolabile. Este o eroină voluntară de excepţie care fascinează, dincolo de graniţele impuse

de literatură. Fedra este făuritoarea propriului său destin, învinge zeii, iar prin aceasta reuşeşte

să-şi învingă şi condiţia.

Odată scăpată, personalitatea tăinuită a Fedrei o domină pe cea primară, devenind

incontrolabilă. Eroina îşi destăinuie secretul la îndemnul Eunonei, care este un fel de alter-ego al

ei, un eu rezonabil, blând, „cealaltă” Fedra, totodată reticentă, raţională şi întreprinzătoare. Ca

într-un basm, Fedra se confesează de trei ori : Eunonei, lui Hipolit şi ultima dată lui Tezeu.

Eunona dispare, aproape simultan cu Fedra, iar eroina dispare şi ea ca urmare a pierderii dublul

ei, existenţa fără „cealaltă” fiind imposibilă. Fedra s-a tranformat în personaj voluntar feminin

din momentul în care a avut curaj să acţioneze singură şi să procedeze după cum dictează cinstea

omenească.

Instrument al suferinţei celorlalţi, eroina voluntară este şi victima propriilor sentimente,

un personaj care inspiră cititorului sau spectatorului atât groază cât şi milă.

14

Page 15: TEZEI DE DOCTORAT LITERATURA · PDF fileREZUMAT După cum se precizează în paginile Argumentului, ... Henrik Ibsen, Baltagul, de Mihail Sadoveanu şi Duios Anastasia trecea, de D.R

Al şaselea subcapitol, intitulat Moll Flanders : lupta pentru autonomia financiară (1722),

prezintă o nouă soartă feminină prin fereastra literaturii universale, mult diferită de cele

precedente, însă datorită protagonistei Moll Flanders romanul ocupă un loc aparte în literatura

voluntarismului feminin.

Neavând nicio persoană stabilă în viaţă care să o îndrume, micuţa Moll a trecut prin

aceasta urmându-şi propriile legi care s-au dovedit nu doar diferite de legile societăţii, ci chiar

antitetice. Instinctul de supravieţuire ajunge la cote nebănuite. Aspiră la bogăţia care ar fi

transformat-o într-o femeie distinsă, independentă financiar şi la tot confortul de care poate avea

parte, inclusiv respectabilitate şi putere. Lupta ei este caracterizată prin solitaritate. Deşi uneori s-

a întâmplat să-şi găsească perechea, aceasta nu reprezintă o notă definitorie a personajului care

rămâne mereu o singuratică, un Robinson într-o societate populată şi totuşi singură pe lume. În

primul capitol din opera Serious Reflections of Robinson Crusoe (Reflexii serioase despre

Robinson Crusoe, 1720), intitulat Of Solitude (Despre singurătate) Defoe afirmă că omul este cu

adevărat puternic când este singur. Această idee o vom regăsi în drama ibseniană Casa cu

păpuşi.

Romanul poate fi inclus în curentul feminist deoarece tratează un subiect neobişnuit la

vremea respectivă, viaţa unei femei şi lupta ei împotriva obstacolelor într-o lume a prejudecăţii

potrivit căreia unica menire a femeii este de a deveni soţie şi mamă, de a trăi datorită statutului

de femeie măritată o viaţă acceptată de limitele înguste ale societăţii patriarhale a vremii. Moll s-

a străduit din răsputeri să corespundă unor norme, dovadă stau cele cinci căsătorii şi lupta ei

nesfârşită pentru independenţa financiară care îi oferea stabilitatea. Bărbaţii au furat pentru

pâine, femeile s-au prostituat pentru pâine, iar eroina le-a făcut pe amândouă pentru traiul decent

la care a aspirat. Păcatele sale au reprezentat armele de apărare cu care a fost înzestrată de legea

naturii : instinctul de conservare. Moll a fost situată într-o societate în care cinstea omului a fost

dată de bogăţie, dar bogăţia nu a presupus cinstea.

Moll a avut parte de o „biografie” chinuită, ameninţată de foame şi sărăcie a recurs la cele

mai neaşteptate arme pentru autoapărare, luptându-se cu piedici sociale şi culturale inexorabile

cărora s-a opus cu o tenacitate şi capacitate de acţiune tipice bărbăteşti, tipice autorului. Eroina

voluntară a reuşit să se descurce singură în orice situaţie. Cu cât au fost mai mari încercările

rezervate de viaţă, cu atât a devenit mai puternică, mai ambiţioasă şi mai voluntară.

15

Page 16: TEZEI DE DOCTORAT LITERATURA · PDF fileREZUMAT După cum se precizează în paginile Argumentului, ... Henrik Ibsen, Baltagul, de Mihail Sadoveanu şi Duios Anastasia trecea, de D.R

Următorul subcapitol, Hester Prynne, înfruntarea prejudecăţilor (1850), deschide o nouă

fereastă pentru analiza literaturii voluntarismului feminin cu ajutorul romanului hawthornian

Litera stacojie.

În crearea personajului său, Hawthorne s-a inspirat din viaţa şi activitatea feministei

americane Margaret Fuller pe care a cunoscut-o personal. Scriitorul foloseşte caracterul

pastorului Dimmesdale pentru a lumina doctrina puritană potrivit căreia omul este predestinat

condamnării deoarece s-a născut din păcat. Luptând împotriva acestui principiu, deci a legilor

nescrise ale societăţii, Hester întruchipează principiul romantic al credinţei nestrămutate a

omului de a-şi găsi fericirea într-o iubire pământească care, prin natura sa, este sfântă, nicidecum

un păcat. Precum Sofocle a folosit personajul Ismenei pentru a evidenţia trăsăturile atipice ale

Antigonei, la fel se motivează alegerea lui Hawthorne de a situa antitetic perechea despărţită de

prăpastia impusă de societate Arthur-Hester, sfântul-păcătoasa, puritanismul-feminismul.

Spre deosebire de Moll Flanders care şi-a permis financiar un trai plin de căinţă după ce a

dus o viaţă păcătoasă, Hester a suportat consecinţele unui singur păcat de care nici nu o putem

învinui în totalitate dacă luăm în considerare în primul rând statutul ei de văduvă, iar în al doilea

rând trebuie să ţinem cont de faptul că o legătură păcătoasă depinde mereu de doi „protagonişti”

complementari. Protagonista transformă stigmatul infamiei, emblema blestemului, într-un simbol

al speranţei. Nu se lasă descurajată nici atunci când oameni mai vinovaţi decât ea o ocolesc. Şi-a

continuat traiul împăcată cu lumea şi cu sine însăşi, ajutându-şi semenii în momentele de

cumpănă, câştigând într-un final respectul şi admiraţia societăţii, transformând pentru totdeauna

semnul cel înfricoşător într-un simbol al purităţii, într-un semn de triumf al vieţii. Ea reprezintă

întruchiparea contradicţiilor marcante, fiind concomitent rea şi frumoasă, sfântă şi păcătoasă,

convenţională şi radicală. Eroina este pasionată, dar în acelaşi timp este egala soţului şi a

iubitului prin inteligenţă şi înţelepciune. Înstrăinarea ei o îndreptăţeşte să facă observaţii

pătrunzătoare despre societate, dar mai ales despre comportamentul faţă de femei.

Hester Prynne este contemplaţia literară hawthorniană despre ce se întâmplă atunci când

femeile sparg graniţele culturale care le sunt impuse de societatea patriarhală şi câştigă putere

personală.

Măriuca, nepoata lui Moţoc este subcapitolul care o prezintă pe Vidra, prima eroină din

literatura naţională prezentată în această cercetare, considerată „un al doilea personaj principal”

16

Page 17: TEZEI DE DOCTORAT LITERATURA · PDF fileREZUMAT După cum se precizează în paginile Argumentului, ... Henrik Ibsen, Baltagul, de Mihail Sadoveanu şi Duios Anastasia trecea, de D.R

după Răzvan al dramei Răzvan-vodă (1867, devenită la a treia ediţie Răzvan şi Vidra în 1869).

Eroina reprezintă personajul feminin modificator de tipar al literaturii române. Nepoata lui

Moţoc îl împinge pe Răzvan la domnia Moldovei pentru a-şi împlini propriul vis de a deveni

doamna ţării. Inteligenţa, dipomaţia, tăria morală, vanitatea, orgoliul sunt trăsături

complementare ale volutarismului care ajută la întregirea personajului. Drama ascensiunii

vanitoase a Vidrei poate fi numită fără ezitare drama luptei voluntare pentru împlinirea

aspiraţiilor de descătuşare şi afirmare liberă a unei femei, dar şi a unui norod întreg. Deşi mânată

de setea de mărire, iubirea ei pentru Răzvan a fost una reală, iar destinul lor este legat. Intuiţia

feminină i-a şoptit că dincolo de mărire se poate ascunde şi o prăpastie, dar aflată la ananghie nu

a şovăit, a găsit tăria să-l îndemne să reacţioneze cu bărbăţie. Energică, vulcanică, fermă şi

iubitoare, cu o voinţă şi o tenacitate ieşite din comun, Vidra prezintă numeroase similitudini cu

eroinele antice datorită echilibrului interior şi discreţiei cu care îşi suportă suferinţa, amplificate

în scena morţii bărbatului iubit. Răzvan şi Vidra este o dramă a dublei personalităţi, a ruperii

celor două tendinţe care alcătuiesc complementar caracterul eroului între cele două naturi

contradictorii, deoarece, văzut în general ca un personaj lipsit de voinţă proprie, aflat sub

dominaţia voluntarei Vidra, Răzvan poate fi interpretat ca o sinteză a celor două caractere, un

Antoniu, iar Vidra o regină a Nilului. Eroina complementară este o umbră neliniştită a unei

voinţe din tot mai greu de controlat, un alter-ego ambiţios şi întunecat al personajului al cărui

chip luminos este Răzvan.

B.P. Hasdeu a reuşit să sugereze complexitatea relaţiilor dintre aceste două personaje

complementare şi să antreneze cititorul într-o dezbatere morală.

Următorul subcapitol, Nora : ieşirea din casa de păpuşi (1879), analizează un personaj

ibsenian remarcabil care a stârnit vâlvă mare din momentul apariţiei dramei. Piesa este construită

în întregime în jurul destinului Norei, existenţa ei fiind tipică pentru o societate patriarhală în

care pentru evitarea vreunui scandal se apela mai degrabă la tăinuirea adevărului însă aceasta

reprezintă echivalentul minciunei. Nora destramă convenţiile şi falsele idealuri impuse de

societate. Nora este un personaj la fel de tragic precum înaintaşa ei antică, Antigona, desigur, la

alte dimensiuni.

Faptul că eroina este femeie şi că piesa se încheie prin destrămarea unei căsnicii,

adânceşte problematica piesei, incluzând şi aspecte privind situaţia femeii în general, în societate

17

Page 18: TEZEI DE DOCTORAT LITERATURA · PDF fileREZUMAT După cum se precizează în paginile Argumentului, ... Henrik Ibsen, Baltagul, de Mihail Sadoveanu şi Duios Anastasia trecea, de D.R

şi în familie. Drama ibseniană a provocat un scandal imens datorită mesajului feminist identificat

în text şi a fost învinovăţit de creşterea cazurilor de divorţ. Într-o epocă în care mişcarea

feministă începuse să revendice egalitatea în drepturi, piesa ibseniană poate fi privită ca o

pledoarie în acest sens. Calităţile de om ale Norei, iubirea, sinceritatea, generozitatea, curajul,

spiritul de sacrificiu o transformă nu doar în egala bărbatului, ci într-o femeie superioară părţii

sale complementare. Asistăm din nou la ciocnirea a două personaje de genuri opuse, de data

aceasta Ibsen folosindu-se de Helmer pentru a-i oferi Norei – razei soarelui – un maxim de

strălucire.

Personajul voluntar reuşeşte să se elibereze din casa-închisoare, după cum a numit Mary

Wollstonecraft locuinţele femeilor căsătorite, căminul ei dovedindu-se neîncăpător pentru ideile

ei mult prea înaintate. Nora a îndrăznit să privească societatea din perspectiva femeii conştiente

de propria valoare, atitudine însuşită voluntar, la fel ca înaintaşa ei din antichitatea greacă,

Medeea. Plecând, se dezrobeşte în primul rând de robia familială, dar în acelaşi timp iese din

casa întunecoasă scandinavă în lumea reală unde va trebui să se caute pe dibuite propria-i auroră

boreală.

Penultimul subcapitol, Vitoria Lipan : inteligenţa nativă (1930), analizează un personaj

feminin voluntar din literatura română mult diferită de predecesoarele ei, însă anumite trăsături o

apropie de ele până la includere.

Tragedia Vitoriei începe exact în punctul unde se sfârşeşte mitul mioritic, devenindu-i

astfel termen de simetrie. Călătoria eroinei care însoţită de fiul ei parcurge drumul lui Nechifor

până la descoperirea rămăşiţelor, a fost solicitantă cerând tărie de caracter şi bărbăţie. În drumul

ei, căutarea şi descifrarea sunt subordonate unui scop justiţiar deoarece a fost încălcată o lege

nescrisă a colectivităţii. Eroina este animată de sentimentul datoriei şi cel al justiţiei, precum

Anastasia, urmaşa ei. Identificarea şi pedepsirea făptaşilor prilejuiesc adevărate investigaţii

poliţiste, menite să pună în lumină o inteligenţă pătrunzătoare. Ceremonialul înmormântării

reprezintă repunerea lui Nechifor în spaţiul care i-a fost hărăzit. Împlinirea acestui ritual este

deosebit de importantă, ca şi în cazul predecesoarelor Antigona, Medeea, Kriemhilda sau a

urmaşei, Anastasia. Personajul principal al romanului este o femeie ca toate femeile, soţie, mamă

şi gospodină pricepută, harnică, credincioasă, însă situaţia în care se trezeşte o situează la un

nivel superior condiţiei sale, o veritabilă excepţie. Cuplul Nechifor şi Vitoria a format o pereche

18

Page 19: TEZEI DE DOCTORAT LITERATURA · PDF fileREZUMAT După cum se precizează în paginile Argumentului, ... Henrik Ibsen, Baltagul, de Mihail Sadoveanu şi Duios Anastasia trecea, de D.R

de iniţiaţi. Victoria de gen feminin şi perechea ei de gen masculin, ea şi el au trecut victorioşi

prin viaţă dacă ne gândim la traiul lor idilic.

Imaginea Vitoriei va rămâne şi în viitor una dintre cele mai frumoase reprezentări

feminine ale literaturii române, om al datoriei, prin numele şi caracterul ei un simbol al iubirii

nestrămutate care trece peste dificultăţile vieţii cu ajutorul voluntarismului deosebit cu care a fost

înzestrată şi de care a dat dovadă de-a lungul întregului itinerar parcurs.

Ultimul subcapitol, Anastasia, o „Antigonă locală” (1967), prin numele eroinei închide

cercul personajelor feminine voluntare propuse şi supuse cercetării literare.

Într-o atmosferă haotică de sfârşit de lume, aşa cum ne-o prezintă Dumitru Radu Popescu,

importanţa conflictului tragic este înlocuit cu imanenţa predestinării protagonistei pentru curaj.

Oare ce mai reprezintă valoare într-o lume devalorizată de ororile războiului mondial ?

Anastasia, tânăra intelectuală, singură în satul în care predă, fără o familie alături care să o

sprijine este considerată la fel de străină şi în gândire în ochii localnicilor precum a fost şi

Medeea. Eroina reface, prin gestul ei voluntar nebunesc, desigur pe alte coordonate şi în mijlocul

unor intemperii istorice diferite, parabola mitologică a Antigonei. Într-o lume devalorizată de

tragedii în care legile statului nu ţin cont de omenie doar legile nescrise, ale firii sau ale

pământului, datinile, tradiţiile şi obiceiurile reprezintă valori demne de urmat şi de respectat, o

insulă stabilă într-o lume zguduită din temelii.

Provocarea sa este de altă natură decât a Antigonei. Eroina tragică îşi îngroapă fratele, în

timp ce tânăra învăţătoare îşi propune să înmormânteze un străin ... asemeni ei. Nici după visul

premonitoriu încărcat până la refuz de sugestii funebre nu o clinteşte de la decizia luată. Viclenia

şi voluntarismul o aseamănă cu predecesoarea ei sadoveniană, Vitoria Lipan.

Uciderea ei este o crimă impusă de împrejurări. Anastasia moare cu sentimentul datoriei

împlinite. Drama eroinei este drama sfâşietoare a dreptăţii cu orice preţ. Dumitru Radu Popescu

prin personajul principal al Anastasiei ilustrează un model de excepţie al voluntarismului de

acţiune, al dreptăţii şi libertăţii care trebuie obţinute neţinând cont de preţ.

Personajele studiate, la fel de independente, voluntare, energice, inteligente, perseverente,

inovatoare, cu alte cuvinte atipice, reprezintă reflexii vii ale ideilor fundamentale ale

feminismului. În mod obişnuit, eroii sunt cei care rezolvă situaţiile conflictuale, dar în operele

amintite rolurile se inversează. Ar fi greu de imaginat o Antigona timorată, o Cleopatra casnică

19

Page 20: TEZEI DE DOCTORAT LITERATURA · PDF fileREZUMAT După cum se precizează în paginile Argumentului, ... Henrik Ibsen, Baltagul, de Mihail Sadoveanu şi Duios Anastasia trecea, de D.R

sau o Vidra blândă. Ele au rămas întipărite în memoria cititorilor datorită caracterului ieşit de sub

vălul obişnuitului. La fel cum altor personaje feminine le stă bine o rochie, personajelor

voluntare le stă bine personalitatea şi au cunoştinţele necesare pentru a o „purta”. Antigona,

Medeea, Kriemhilda, Cleopatra, Fedra şi Vidra au beneficiat de educaţie datorită provenienţei

nobile, iar celelalte au avut noroc să beneficieze de ea. Doar înzestrându-le cu o educaţie, oricât

de sumară, scriitorii au obţinut fundamentul solid pe care au reuşit să construiască personalităţi

puternice, adevărate fortăreţe. Cu excepţia Antigonei şi a Anastasiei, toate personajele au dorit şi

au reuşit să influenţeze reprezentanţii genului puternic pentru a-şi atinge scopurile propuse. Doar

Antigona grecească şi cea românească nu au influenţat voit bărbaţii, însă nu au ezitat să

vorbească deschis oricând, oriunde. În aceste opere, autorii au creat personaje masculine

antitetice sau personaje feminine secundare în roluri obişnuite pentru evidenţierea personajelor

voluntare feminine. Astfel Creon, Iason, Gunther, Antoniu, soţii lui Moll Flanders, Arthur,

Răzvan, Helmer, ucigaşii lui Nechifor, Emil sunt elementele masculine contrastante ale

eroinelor, iar Ismena, Brunhilda şi Eunona sunt personajele feminine secundare care prin frica

lor de a acţiona independent pălesc în faţa eroinelor voluntare.

Convingerile personajelor voluntare se suprapun convingerilor diferitelor tipuri de

feminism, iar personalitatea lor prezintă trăsături comune cu cea a scriitoarei Mary

Wollstonecraft, economistului John Stuart Mill şi feministei Simone de Beauvoir.

Teatrul şi în general arta compoziţiilor scrise, din cele mai îndepărtate timpuri, a avut

calitatea de a oferi spectatorilor săi o oglindire a realităţii, o posibilitate de a-şi vedea viaţa dintr-

un unghi exterior. Tipul piesei interpretate pe scenă sau subiectul ei au oferit celor ce o urmăreau

o întâmplare în care aveau posibilitatea să se regăsească mai mult sau mai puţin. Primul scop al

teatrului a fost acela de divertisment, însă treptat, s-a ivit şi o altă finalitate : aceea de a oferi

audienţei motive, posibilităţi şi momente de cugetări adânci. Literatura a devenit prima dată prin

intermediul teatrului un mijloc de educare sau chiar de influenţare a oamenilor. O dată cu

dezvoltarea ei, au apărut diferite specii. Dispunând de sorginte comună, şi-au păstrat menirea de

a transmite mesaje valoroase. Deşi forma lor s-a schimbat, a evoluat cum e firesc odată cu limba,

esenţa lor s-a păstrat nealterată. Literatura prezintă, prin prisma autorilor, problemele şi nevoile

actuale atunci şi actuale acum ale societăţii. În cazul lui Sofocle, Euripide, W. Shakespeare, J.B.

Racine, D. Defoe, N. Hawthorne, B.P. Hasdeu, H. Ibsen, M. Sadoveanu, D.R. Popescu subiectele

20

Page 21: TEZEI DE DOCTORAT LITERATURA · PDF fileREZUMAT După cum se precizează în paginile Argumentului, ... Henrik Ibsen, Baltagul, de Mihail Sadoveanu şi Duios Anastasia trecea, de D.R

– libertatea şi drepturile femeii – coincid tocmai datorită faptului că anumite probleme, oricât de

vechi ar fi ele, nu-şi pierd niciodată actualitatea. Toate creaţiile literare reprezintă o şcoală a

înţelepciunii practice, un îndrumător pentru viaţa cetăţenească şi mai departe o cheie cu care pot

fi descuiate cele mai tainice forţe ale sufletului omenesc.

Operele se remarcă îndeosebi prin lărgirea orizontului acestei teme vechi a femeii într-o

lume a bărbaţilor, prin revenirea asupra temei femeilor într-o lume călăuzită de legile făurite

exclusiv de bărbaţi pentru ei înşişi, legi care au făcut o totală abstracţie de existenţa genului

feminin. În acţiunile întreprise, personajele voluntare feminine au fost ghidate de dragoste, sub

diferitele ei aspecte (dragostea pentru soţ, dragostea pentru familie, dragostea pentru semeni sau

răzbunare din dragoste), iar atunci când au şimţit că o pierd sau nu s-au mai simţit apte pentru ea

au devenit capabile să renunţe chiar şi la propria viaţă pentru a nu lăsa nepedepsiţi vinovaţii de

nefericirea lor sau pentru a proceda corect, aşa cum îi este dat genului masculin. Iluminând

această problemă din direcţii diferite şi ajungând la finaluri de excepţie autorii au demonstrat

trăinicia temei.

Creaţiile literare analizate lasă să se întrevadă că mai presus de opoziţia existentă şi

uneori adâncită voit dintre cele două genuri, succesul în viaţă constă din simpla devenire dintr-o

persoană oarecare, în nici mai mult nici mai puţin decât un om în cel mai nobil sens al

cuvântului. Privind literatura voluntarismului feminin din unghiurile diferite ale autorilor

observăm că dintr-o temă atât de folosită se pot ivi la nesfârşit noi şi noi capodopere ale

literaturii universale.

21

Page 22: TEZEI DE DOCTORAT LITERATURA · PDF fileREZUMAT După cum se precizează în paginile Argumentului, ... Henrik Ibsen, Baltagul, de Mihail Sadoveanu şi Duios Anastasia trecea, de D.R

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

A) BELETRISTICĂ

Defoe, Daniel, Întâmplările fericite şi nefericite ale vestitei Moll Flanders, Traducere de

Solomon Penchas, Bucureşti, Editura Evenimentul, 1991

Eschil, Sofocle, Euripide, Teatru (Perşii, Antigona, Troienele), în româneşte de: Eusebiu

Camilar, George Fotino şi Dan Botta, studiu introductiv, note finale şi bibliografie de

Ovidiu Drimba, Bucureşti, Editura tineretului, 1968

Euripide, Teatru complet, traducere, prefaţă, note şi comentarii de Alexandru Miran, Chişinău,

Editura Gunivas-Arc, 2005

Hasdeu, B. P., Răzvan şi Vidra. Trei crai de la Răsărit, Prefaţă de Mihai Drăgan, Bucureşti,

Editura Eminescu, 1973

Hawthorne, Nathaniel, Litera stacojie, în româneşte de Eugen Filotti, prefaţă de Mihail Bogdan,

Bucureşti, Editura pentru Literatură Universală, 1967

Ibsen, Henrik, Nora, Ediţia a IV-a, Traducere de B. Marion, Bucureşti, Cultura românească,

1922

Popescu, Dumitru Radu, Duios Anastasia trecea, Bucureşti, Editura Tineretului, 1967

Racine, Jean, Teatru, Prefaţă de Elena Vianu, Traducere de Tudor Mainescu, Bucureşti, Editura

de Stat pentru Literatură şi Artă, 1959

Sadoveanu, Mihail, Baltagul, Bucureşti, Editura pentru literatură, 1967

Shakespeare, William, Antoniu şi Cleopatra, tragedie în cinci acte, Traducere în versuri şi

prefaţă de Tudor Vianu, colecţia Biblioteca pentru toţi, Bucureşti, Editura de Stat pentru

Literatură şi Artă, 1951

***, Cântecul nibelungilor, Versiune în proză ritmată după textul epopeii medievale germane,

Tălmăcire şi prefaţă de Virgil Tempeanu, Bucureşti, Editura Minerva, 1977

22

Page 23: TEZEI DE DOCTORAT LITERATURA · PDF fileREZUMAT După cum se precizează în paginile Argumentului, ... Henrik Ibsen, Baltagul, de Mihail Sadoveanu şi Duios Anastasia trecea, de D.R

B) ISTORIE, CRITICĂ ŞI TEORIE LITERARĂ

Abrams, Dan, Man Down : Proof Beyond a Reasonable Doubt That Women Are Better Cops,

Drivers, Gamblers, Spies, World Leaders, Beer Tasters, Hedge Fund Managers, and

Just About Everything Else, U.S.A., Abrams Image, 2011

Anghel, Petre, Tehnici de redactare, Ed. a II-a, Bucureşti, Casa de Editură Viaţă şi sănătate,

2007

Aslan, G., Cum ajunge cineva om (după autobiografia lui Franklin), Bucureşti, Tipografia

profesională, Dim. C. Ionescu, (interbelică)

Avram, Arina, Femei celebre. Mică Enciclopedie, Prefaţă : Prof. Dr. Neagu Djuvara,

Bucureşti, Editura ALLFA, 2001

Barbu, N.I., Valori umane în literatura greacă, Bucureşti, Editura pentru Literatură

Universală, 1967

Berlin, Isaiah, Cinci eseuri despre libertate şi altre scrieri, Ediţie de Henry Hardy, Traducere din

engleză de Laurenţiu Ştefan, Bucureşti, Editura Humanitas, 2010

Bock, Gisella, Femeia în istoria Europei. Din Evul Mediu pînă în zilele nostre, Iaşi, Editura

Polirom, 2002

Botez, I., Aspecte din civilizaţia engleză, Prefaţă de I. Botez, Iaşi, Editura „Vieţii Romîneşti”,

1912

Bratu, Savin, Mihail Sadoveanu – o biografie a operei, Bucureşti, Editura pentru literatură,

1963

Butler, Judith, Genul – măr al discordiei. Feminismul şi subversiunea identităţii, Bucureşti,

Editura Univers, 2000

Buzatu, Stana, Condiţia femeii – dimensiune a progresului contemporan, Bucureşti, Editura

politică, 1979

Carandino, N., De la Electra la Dama cu camelii, Bucureşti, Editura Meridiane, 1971

Cartianu, Ana, Eseuri de literatură engleză şi americană, Cluj, Editura Dacia, 1973

Călin, Sorin, Corpul, o metaforă a minţii, Journal for the Study of Religions and Ideologies,

nr. 3, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj Napoca, S.C.I.R.I. & S.A.C.R.I., 2003

Călin, Vera, Articole de critică, Bucureşti, Editura de stat pentru literatură şi artă, 1954

23

Page 24: TEZEI DE DOCTORAT LITERATURA · PDF fileREZUMAT După cum se precizează în paginile Argumentului, ... Henrik Ibsen, Baltagul, de Mihail Sadoveanu şi Duios Anastasia trecea, de D.R

Călin, Vera, Romantismul, Bucureşti, Editura Univers, 1970

Călinescu, George, Istoria literaturii române, Bucureşti, Editura pentru literatură, 1968

Călinescu, George, Scriitori străini, Antologie şi text îngrijit de Vasile Nicolescu şi Adrian

Marino, Prefaţa de Adrian Marino, Bucureşti, Editura pentru Literatură Universală,

1967

Călinescu, George, Studii de literatură universală, Prefaţă de Adrian Marino, Bucureşti, Editura

Albatros, 1972

Călinescu, George, Studii şi conferinţe, Bucureşti, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă,

1956

Căprariu, Al., Jurnal literar, Cluj, Editura pentru Literatură, 1967

Ceterchi, I., Bolintineanu, A., Androne, N., Drepturile omului în lumea contemporană,

Bucureşti, Editura Politică, 1980

Ciocoi-Pop, Dumitru, American Stars, Sibiu, „Lucian Blaga” University Press, 2002

Cioculescu, Şerban, Streinu, Vladimir, Vianu, Tudor, Istoria literaturii române moderne,

Bucureşti, Editura didactică şi pedagogică, 1971

Ciopraga, Constantin, Literatura română între 1900 şi 1918, Iaşi, Editura Junimea, 1970

Cizec, Eugen, Evoluţia romanului antic, Bucureşti, Editura Univers, 1970

Cott F., Nancy, The Grounding of Modern Feminism, New Haven, Yale University Press,

1987

Crihană, Marcel, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Bucureşti, Editura Recif, 1996

Cucu, Silvia, Teatrul europeran în secolul al XIX-lea, Bucureşti, Editura Meridiane, 1974

De Beauvoir, Simone, Al doilea sex, Bucureşti, Editura Univers, 1998

Defradas, Jean, Literatura elină, Traducere de Ileana Vulpescu, Introducere, antologie şi note

de A. Piatkowski, Bucureşti, Editura tineretului, 1968

Diaconescu, Romulus, Spaţii teatrale, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1979

Dragomir, Otilia, Femei, cuvinte şi imagini. Perspective feministe, Iaşi, Editura Polirom, 2002

Dragomir, Otilia, Miroiu, Mihaela (editoare), Lexicon feminist, Iaşi, Editura Polirom, 2002

Drăgan, Mihai, B. P. Haşdeu, Iaşi, Editura Junimea, 1972

Drimba, Ovidiu, Istoria culturii şi civilizaţiei, Vol. I-III, Ediţie definitivă, Bucureşti, Editura

Saeculum I. O., Editura Vestala, 1998

24

Page 25: TEZEI DE DOCTORAT LITERATURA · PDF fileREZUMAT După cum se precizează în paginile Argumentului, ... Henrik Ibsen, Baltagul, de Mihail Sadoveanu şi Duios Anastasia trecea, de D.R

Drimba, Ovidiu, Istoria literaturii universale, Vol. I-III, Ediţia a doua revăzută şi completată,

Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1968

Drimba, Ovidiu, Însemnări despre teatrul lui Ibsen, Bucureşti, Editura de Stat pentru

Literatură şi Artă, 1956

Drimba, Ovidiu, Scriitori scandinavi şi alte eseuri, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1980

Dumitrescu-Buşulenga, Zoe, Sofocle şi condiţia umană, Oradea, Editura Albatros, 1974

Eliade, Mircea, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, Ediţia a II-a, I. De la epoca de piatră

la Misterele din Eleusis, Traducere şi postfaţă de Cezar Baltag, Bucureşti, Editura

Ştiinţifică, 1991

Elshtain, Jean Bethke, New Jersey Public Man, Private Woman: Women in Social and Political

Thought, Princeton University Press, 1981

Fauget, Émile, Drama antică. Drama modernă, Traducere de Crina Coşoveanu, Prefaţă de

Marcel Petrisor, Bucureşti, Editura enciclopedică română, 1971

Forster, E. M., Aspecte ale romanului, Traducere şi postfaţă de Petru Popescu, Bucureşti, Editura

pentru Literatură Universală, 1968

Freedman B., Estelle, No Turning Back : The History of Feminism and the Future of Women ,

New York, Ballantine Books, 2002

Frenkian, Aram M., Înţelesul suferinţei umane la Eschil, Sofocle şi Euripide, Bucureşti, Editura

pentru Literatură Universală, 1969

Friedan, Betty, Beyond Gender : The New Politics of Work and Family, Washington, D.C.,

Woodrow Wilson Ctr. Press (Woodrow Wilson Ctr. Spec. Studies ser.), 1997

Frigioiu, Nicolae, Romanul istoric al lui Mihail Sadoveanu, Iaşi, Editura Junimea, 1987

Gheorghiu, Mihnea, Orientări în literatura străină, Bucureşti, Editura de stat pentru literatură

şi artă, 1958

Gheorghiu, Mihnea, Scene din viaţa lui Shakespeare, Ediţia a II-a, Bucureşti, Editura

Tineretului, 1960

Gheorghiu, Octavian, Teatrul Antic Grec şi Latin, Bucureşti, Editura Meridiane, 1970

Ghiţulescu, Mircea, O panoramă a literaturii dramatice române contemporane, Cluj-Napoca,

Editura Dacia, 1984

25

Page 26: TEZEI DE DOCTORAT LITERATURA · PDF fileREZUMAT După cum se precizează în paginile Argumentului, ... Henrik Ibsen, Baltagul, de Mihail Sadoveanu şi Duios Anastasia trecea, de D.R

Gore, Ariel, Bluebird : Women and the New Psychology of Happiness, New York, Farrar,

Straus and Giraux, 2010

Gramatopol, Mihai, Moira, mythos, drama, Bucureşti, Editura pentru Literatură Universală,

1969

Gray, John, Marte şi Venus se iubesc, Traducere de Ioana Mitea, Bucureşti, Editura Vremea,

2007

High, Peter B., An Outline of American Literature, New York, Longman Inc., 1997

Hocine, Soheib Bencheikh el, Bressolette, Claude, Crombé, Véronique, Delahoutre, Michel,

Deymié, Brice, Gaudin, Philippe, Kessler, Colette, Munnich, Robert, Marile religii.

Iudaismul. Creştinismul. Islamismul. Hinduismul şi budhismul, sub coordonarea lui

Philippe Gaudin, Traducerea: Sanda Aronescu, Ediţie îngrijită de: Marin Bălan,

Bucureşti, Editura Orizonturi, Editura Lider, 1995

Ibrăileanu, Garabet, Scriitori români şi străini, vol. I-II, Ediţie îngrijită de Ion Creţu, Prefaţă

de Al. Piru, Bucureşti, Editura pentru literatură, 1968

Lakoff, George, Johnson, Mark, Metaphors We Live By, Chicago, University of Chicago Press,

1980

Leviţchi, Leon D., Trifu, Sever, Focşeanu, Veronica, Istoria literaturii engleze şi americane,

vol. II, Bucureşti, Editura All, 1998

Lovinescu, Eugen, Critice, vol. I-III, Bucureşti, Editura Minerva, 1982

Lovinescu, Eugen, Istoria literaturii române contemporane, vol. I-II, Bucureşti, Editura

Minerva, 1973

Magheru, Paul, Tratat de literatură universală şi comparată, I. Antichitatea, Oradea, Editura

Universităţii din Oradea, 2001

Magheru, Paul, Tratat de literatură universală şi comparată. Evul Mediu. Renaşterea,

Oradea, Editura Universităţii din Oradea, 2003

Male, R. Roy, Hawthorne’s Tragic Vision, New York, Norton, 1964

Marshall, Megan, The Peabody Sisters : Three Women Who Ignited American Romanticism,

Boston, Mariner Books, 2005

Mălăncioiu, Ileana, Vina tragică. Tragicii greci, Shakespeare, Dostoievski, Kafka, Ediţia a

doua, revăzută, Iaşi, Editura Polirom, 2001

26

Page 27: TEZEI DE DOCTORAT LITERATURA · PDF fileREZUMAT După cum se precizează în paginile Argumentului, ... Henrik Ibsen, Baltagul, de Mihail Sadoveanu şi Duios Anastasia trecea, de D.R

Mănescu, Clio, Mitul antic elen şi dramaturgia contemporană, Bucureşti, Editura Univers,

1977

Miroiu, Mihaela, Nepreţuitele femei, Publicistică feminină, Iaşi, Editura Polirom, 2006

Neill, Michael, Antony and Cleopatra, Oxford, Oxford University Press, 1994

Noica, Simina, Antologie lirică greacă, Seria Antologii, Bucureşti, Editura Univers, 1970

Olteanu, A. Gh, Folclor şi literatură cultă, Braşov, Editura „Orientul Latin”, 1994

Olteanu, Cristina Liana, Gheonea, Elena-Simona, Gheonea, Valentin, Femeile în România

comunistă. Studii de istorie socială, Editoare Cristina Liana Olteanu, Colecţia GEN,

POLITICĂ ŞI COMUNICARE, Bucureşti, Editura POLITEIA-SNSPA, 2003

Paleologu, Alexandru, Treptele lumii sau calea către sine a lui Mihail Sadoveanu, Bucureşti,

Editura Cartea Românească, 1978

Pandolfi, Vito, Istoria teatrului universal, Vol. I-IV, Prefaţă de Ovidiu Drimba, Traducere

din limba italiană şi note de Lia Busuioceanu şi Oana Busuioceanu, Bucureşti, Editura

Meridiane, 1971

Pateman, Carole, The Disorder of Women : Democracy, Feminism and Political Theory,

Stanford, Stanford University Press, 1989

Pater, Walter Horatio, Chesterton, Gilbert Keith, Stearns Eliot, Thomas, Eseuri literare,

Selecţie, prefaţă, traducere şi note : Virgil Nemoianu, Bucureşti, Editura pentru

Literatură Universală, 1966

Păcurariu, Dim., Teme, motive, mituri şi metamorfoza lor, Bucureşti, Editura Albatros, 1990

Philippide, Al., Studii de literatură universală, Cuvânt înainte de Zoe Dumitrescu-Buşulenga,

Bucureşti, Editura Tineretului, 1966

Popa, Teodor, Ardeleanu-Popa, Carmen, Drept, Oradea, Editura Universităţii din Oradea, 2005

Ralea, Mihai, Scrieri din trecut, Bucureşti, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1958

Rotaru, Valentina, Teoria literaturii, Bucureşti, Editura Aula, 2004

Roznoveanu, Mirela, Civilizaţia romanului, vol. I Rădăcini, Bucureşti, Editura Albatros, 1983

Roznoveanu, Mirela, Dumitru Radu Popescu, Bucureşti, Editura Albatros, 1981

Rusu, Liviu, Eschil, Sofocle, Euripide, Ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Tineretului, 1968

Sandu, Vasile, Viaţa lui B.P. Hasdeu, Bucureşti, Editura Minerva, 1989

Sever, Alexandru, Eseuri critice, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1982

27

Page 28: TEZEI DE DOCTORAT LITERATURA · PDF fileREZUMAT După cum se precizează în paginile Argumentului, ... Henrik Ibsen, Baltagul, de Mihail Sadoveanu şi Duios Anastasia trecea, de D.R

Simuţ, Ion, Europenitatea romanului românesc contemporan, Editura Universităţii din

Oradea, 2008

Simuţ, Ion, Reabilitarea ficţiunii, Bucureşti, Editura Institutului Cultural Român, 2004

Simuţ, Ion, Revizuiri. Eseuri, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995

Spender, Dale, Man Made Language, London, Routledge & Kegan Paul, 1980

Streinu, Vladimir, Studii de literatură universală, Ediţie întocmită şi prefaţată de George

Muntean, Bucureşti, Editura Univers, 1973

Tannen, Deborah, You Don’t Understand : Women and Men in Conversation, New York,

Ballantine Books, 1991

Tohăneanu, G.I., Arta evocării la Sadoveanu, Timişoara, Editura Facla, 1979

Vartic, Ion, Ibsen şi „teatrul invizibil” – Preludii la o teorie a dramei, Bucureşti, Editura

Didactică şi Pedagogică, R. A., 1995

Vianu, Elena, Racine, Colecţia Oameni de seamă, Bucureşti, Editura Tineretului, 1956

Vianu, Tudor, Studii de literatură universală şi comparată, Bucureşti, Editura Academiei

Republicii Populare Romîne, 1960

Vlad, Ion, Cărţile lui Mihail Sadoveanu, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1981

Walker, Alice, In Search of Our Mothers` Gardens : Womanist Prose, Orlando, Austin, New

York, San Diego, Toronto, London, A Harvest Book, Harcourt, Inc., 1983

West, Richard, The Life and Strange Adventures of Daniel Defoe, London, Harper Collins,

1997

Woolf, Virginia, Eseuri, Traducere de Petru Creţia, Bucureşti, Editura Univers, 1972

Zaciu, Mircea, Interviuri, Ediţie îngrijită de Graţian Cormoş, Cluj-Napoca, Editura Limes,

2007

Zamfirescu, Ion, Istoria universală a teatrului, Vol. I, Antichitatea, Bucureşti, Editura de Stat

pentru Literatură şi Artă, 1958

Zamfirescu, Ion, Istoria universală a teatrului, Vol. III, Renaşterea, Reforma, Barocul,

Clasicismul, Bucureşti, Editura pentru literatură universală, 1968

Zamfirescu, Ion, Panorama dramaturgiei universale, Bucureşti, Editura enciclopedică

română, 1973

28

Page 29: TEZEI DE DOCTORAT LITERATURA · PDF fileREZUMAT După cum se precizează în paginile Argumentului, ... Henrik Ibsen, Baltagul, de Mihail Sadoveanu şi Duios Anastasia trecea, de D.R

***, Bibliografia literară română ilustrată 1944-1970, Ediţie îngrijită de Eugenia Oprescu,

Colecţia Biblioteca critică, Bucureşti, Editura Eminescu, 1971

***, B. P. Haşdeu şi contemporanii săi (corespondenţă primită), vol. I, Bucureşti, Editura

Minerva, 1982

***, Culture and History, 1350 – 1600, Essays on English Communities, Identities and

Writing, Edited by David Aers, Detroit, Wayne University Press, 1992

***, Descartes, Kant, Husserl, Heidegger, Tanitványok írásai Munkácsy Gyula tiszteletére,

Budapest, Atlantisz, 2002

***, Dialogul neîntrerupt în secolul XX, Antologare, postfaţă şi note de B. Elvin, Vol. I de la

Caragiale la Brecht, vol. II de la Iorca la Brook, Bucureşti, Editura Minerva, 1973

***, Din lirica elină, În româneşte de Alexandru Andriţoiu şi Dimos Rendis, Cuvânt înainte

de Edgar Papu, Bucureşti, Editura Tineretului, 1968

***, Dumitru Radu Popescu, Antologie, prefaţă, notă asupra ediţiei, cronologie şi bibliografie de

Andreea Vlădescu Lupu, Bucureşti, Editura Eminescu, 1987

***, Literatura română – crestomaţie de critică şi istorie literară, Coordonatori: Titus Moraru şi

Călin Manilici, Cluj Napoca, Editura Dacia, 1983

***, Mihail Sadoveanu, Antologie, comentarii, tabel cronologic şi bibliografie de Fănuş

Băileşteanu, Ediţia a doua, revăzută şi adăugită, Bucureşti, Editura Eminescu, 1977

C) DICŢIONARE

Chevalier, Jean, Gheerbrant, Alain, Dicţionar de simboluri, Mituri, vise, obiceiuri, gesturi,

forme, figuri, culori, numere, vol. I- III, Bucureşti, Editura Artemis, 1993

Ghiţă, Gh., Fierăscu, C., Dicţionar de terminologie literară, Bucureşti, Editura Ion Creangă,

1975

***, A Pallas nagy lexikona, az összes ismeretek enciklopédiája, vol. I-XVI, Budapesta, Pallas

irodalmi és nyomdai részvénytársaság, 1895

***, Dicţionar al Literaturii Engleze, Coordonatori : Ana Cartianu, Ioan Aurel Preda, Bucureşti,

Editura Ştiinţifică, 1970

29

Page 30: TEZEI DE DOCTORAT LITERATURA · PDF fileREZUMAT După cum se precizează în paginile Argumentului, ... Henrik Ibsen, Baltagul, de Mihail Sadoveanu şi Duios Anastasia trecea, de D.R

***, Dicţionar analitic de opere literare româneşti, A-D, vol. I, Ediţia a II-a revăzută şi

adăugită, Coordonare şi revizie ştiinţifică : Ion Pop, Cluj-Napoca, Casa Cărţii de Ştiinţă,

2004

***, Dicţionar analitic de opere literare româneşti, vol. II, E-L, Coordonare şi revizie ştiinţifică:

Ion Pop, Cluj-Napoca, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2002

***, Dicţionar analitic de opere literare româneşti, vol. III, M-P, Coordonarare şi revizie

ştiinţifică : Ion Pop, Cluj-Napoca, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2004

***, Dicţionar analitic de opere literare româneşti, vol. IV, Q-Z, urmat de Addenda la volumele

I-III, Coordonare şi revizie ştiinţifică : Ion Pop, Cluj-Napoca, Casa Cărţii de Ştiinţă, 2003

***, Dicţionar de filozofie, Bucureşti, Editura Politică, 1978

***, Dicţionar de literatură română contemporană, Ediţia a doua revizuită şi adăugită,

Bucureşti, Editura Albatros, 1977

***, Dicţionar de personaje literare, Coordonatori prof. dr. Constanţa Bărboi, prof. Iustina Itu,

Braşov, Întreprinderea poligrafică Braşov, 1987

***, Mic dicţionar. Scriitori greci şi latini, Coordonator Angela Ion, Bucureşti, Editura ştiinţifică

şi enciclopedică, 1978

***, Mic dicţionar. Scriitori francezi, Coordonator Angela Ion, Bucureşti, Editura ştiinţifică şi

enciclopedică, 1979

***, Scriitori străini, Mic dicţionar, Coordonator : Gabriela Danţiş, Autori : Eleonora Almosnino

(E.A.), Gabriela Danţiş (G.D.), Rodica Pandele (R.P.), Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi

Enciclopedică, 1981

D) BIBLIOGRAFIE ELECTRONICĂ

http://frontpage.uwsuper.edu/psychology/358/feminism.htm accesat în 13.05.2011

http://historiesofcatastrophicdreaming.wordpress.com/historical-periods/essay-assignment/topic-

1-womens-rights-in-modern-history/olympes-de-gouges-the-declaration-of-the-rights-of-women/

accesat în 13.05.2011

30

Page 31: TEZEI DE DOCTORAT LITERATURA · PDF fileREZUMAT După cum se precizează în paginile Argumentului, ... Henrik Ibsen, Baltagul, de Mihail Sadoveanu şi Duios Anastasia trecea, de D.R

http://oll.libertyfund.org/?option=com_staticxt&staticfile=show.php

%3Ftitle=262&chapter=52831&layout=html#a_839203 accesat în 13.05.2011

http://oll.libertyfund.org/?option=com_staticxt&staticfile=show.php

%3Ftitle=126&chapter=10419&layout=html&Itemid=27 accesat în 27.01.2011

http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/mariadiana-popescu-riad-awwad accesat în

15.04.2010

http://www.vcu.edu/engweb/transcendentalism/authors/fuller/woman1.html accesat în

13.05.2011

http://www.wehavephotoshop.com/PHILOSOPHY

%20NOW/PHILOSOPHY/Kristeva/Julia.Kristeva.Women's.Time.pdf accesat în 20.09.2010

http://www.npr.org/templates/story/story.php?storyId=87805369 accesat în 07.02.2011

31