BALTAGUL de Mihail SADOVEANU

Teme esenţiale: istoria, natura, condiţia umană, viaţa satului românesc

• Mihail Sadoveanu (1880-1961), unul dintre marii prozatori români ai secolului al XX-lea, a creat o impresionantă operă literară care cuprinde povestiri, nuvele şi romane, având ca teme esenţiale istoria (Fraţii Jderi, Neamul Şoimăreştilor, Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi Vodă, Creanga de aur etc.), natura (Dumbrava minunată, Ţara de dincolo de negură, Împărăţia apelor ş.a.), condiţia umană (Locul unde nu s-a întâmplat nimic, Apa morţilor, Haia Sanis etc.) sau viaţa satului românesc cu oamenii, obiceiurile şi cu durerile lui (Hanu Ancuţei, Bordeienii, Dureri înăbuşite, Baltagul ş.a.), miturile şi credinţele populare (Nopţile de sânziene).

Una dintre capodoperele sadoveniene

• Romanul „Baltagul” este una dintre capodoperele sadoveniene şi ale prozei româneşti datorită conciziei, dinamismului acţiunii şi armoniei compoziţiei, fiind scris numai în şaptesprezece zile şi apărând în anul 1930.

• Autorul porneşte de la balada populară „Mioriţa”, din care alege ca moto versurile „Stăpâne, stăpâne,/ Mai cheamă ş-un câne...” şi-i dezvoltă nucleul epic pe parcursul a şaisprezece capitole.

Căutarea şi cunoaşterea adevărului

• Tema centrală a romanului este căutarea şi cunoaşterea adevărului, iar acţiunea se petrece spre sfârşitul secolului XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, înfăţişând lumea patriarhală a satului moldovenesc de la munte şi schimbările ce încep să se producă prin pătrunderea unei alte noi civilizaţii.

• Temei menţionate i se subordonează motive ca:• transhumanţa,• femeia justiţiară,• câinele credincios, • legătura omului cu natura.

Unealta crimei şi a pedepsei

• Titlul romanului este simbolic, pentru că baltagul semnifică, deopotrivă, atât unealta cu care Nechifor Lipan este omorât, cât şi instrumentul cu care se face dreptatea; este, cu alte cuvinte, unealta crimei şi a pedepsei, satisfăcând în aceeaşi măsură setea de înavuţire, cât şi dorinţa de justiţie. Baltagul sfinţit al lui Gheorghiţă rămâne nepătat de sânge, pedepsirea făcându-se cu acelaşi baltag cu care a fost înfăptuită crima - baltagul lui Calistrat Bogza.

Firul epic al romanului

• Firul epic al romanului este simplu şi se poate rezuma uşor: Nechifor Lipan, oier înstărit din Măgura Tarcăului şi soţul Vitoriei, pleacă la Dorna să cumpere oi pe care să le ducă apoi la iernat.

• Îngrijorată că soţul ei nu s-a mai întors, Vitoria pleacă pe urmele lui pentru a afla ce s-a întâmplat.

• Ea reuşeşte să-i descopere pe ucigaşii lui Nechifor Lipan şi să-i pedepsească.

Expoziţiunea şi intriga romanului

• Partea întâi este constituită din capitolele I-VI şi cuprinde expoziţiunea şi intriga romanului, de unde aflăm că, stând singura pe prispă în lumina toamnei şi torcând, Vitoria îşi aminteşte de povestea auzită de Nechifor Lipan de la un baci bătrân şi spusă şi de el la cumetrii şi nunţi, despre viaţa şi psihologia oamenilor de la munte. Femeia se gândea la soţul ei care plecase de mult timp la Dorna după oi şi nu se mai întorsese. Ei îi trec prin minte anii trăiţi împreună, unele fapte şi obiceiurile bărbatului, precum şi realizările lor de până atunci, printre care şi cei doi copii: Minodora, care rămăsese acasă cu maică-sa, şi Gheorghiţă, care se afla la Cristeşti, în valea Jijiei, cu oile la iernat, de unde o înştiinţează pe Vitoria că Nechifor Lipan nu ajunsese nici acolo.

• Vremea începe să se schimbe, se apropie anotimpul rece, argatul Mitrea se întoarce cu oile şi cu vacile din poiană, iar munteanca îşi pregăteşte gospodăria pentru iarnă, dar este din ce în ce mai îngrijorată de tăcerea soţului ei. De aceea, merge la preotul Dănilă (Daniil Milieş) căruia îi destăinuie necazul ei şi îi cere sfatul. Acesta îi promite că va face o slujbă şi va citi în biserică pentru întoarcerea lui Nechifor Lipan şi îi scrie lui Gheorghiţă din partea Vitoriei.

• Femeia trece apoi la baba Maranda, vrăjitoarea satului, însă nu găseşte nici aici confirmarea visului ei şi alinarea de care avea nevoie.

• Către sărbătorile de iarnă, Gheorghiţă se întoarce acasă, Vitoria hotărăşte, iniţial, să-l trimită în căutarea celui dispărut. Consideră apoi ca băiatul are nevoie de experienţa ei şi decide că vor pleca împreună; însă înainte de aceasta, după Bobotează face un drum la Mănăstirea Bistriţa unde se roagă la icoana Sfintei Ana şi unde stareţul Visarion o sfătuieşte să meargă la Piatra Neamţ la „stăpânirea pământească” pentru a-i cere să cerceteze dispariţia soţului ei.

• La Piatra, ia legătura cu prefectul care o îndeamnă să scrie o plângere în baza căreia să facă cercetările, dar neavând prea mare încredere în autorităţi, deşi îl roagă pe părintele Dănilă să-i întocmească jalba, hotărăşte definitiv să plece împreună cu Gheorghiţă în căutarea lui Nechifor Lipan.

• Această hotărâre constituie intriga acţiunii romanului, deoarece, acum, munteanca avea „într-însa ştiinţa morţii lui Nechifor Lipan şi crâncenă durere”. Însă înainte de plecare face lui Gheorghiţă un baltag pe care preotul Dănilă sfinţeşte, iar pe Minodora o duce la Mănăstirea Văratec, pentru a fi în siguranţă.

DESFĂŞURAREA ACŢIUNII

• Partea a doua a romanului este alcătuită din capitolele VII-XIII şi constituie desfăşurarea acţiunii, determinată hotărârea Vitoriei, căci aşa cum ea însăşi mărturiseşte: „Astăzi e o sfântă luni şi începem împlinirea hotărârii.”

• Mai întâi merge la biserică, se împărtăşeşte, duce daruri, apoi vinde o parte din produse hangiului David din Călugăreni ca să facă rost de bani pentru drum, pe care îi lasă în grija preotului Dănilă până a doua zi, pentru a nu fi prădată.

• Pleacă la drum spre Dorna , însoţindu-l pe hangiul David şi, după ce trec Bistriţa, fac popasul de seară la Bicaz, la hanul lui Donea, unde află de trecerea lui Nechifor Lipan, ca a doua zi să ajungă la Călugăreni, la hanul însoţitorului lor, unde şi înnoptează.

• La Fărcaşa, următorul punct al acestui itinerar al căutării, al adevărului, drumeţii îl întâlnesc pe subprefectul Anastasie Bolmez, care cercetează diferite pricini, dar şi pe moş Pricop, fierarul, care îşi aminteşte de trecerea lui Lipan prin acele locuri.

• În drumul lor, la Borca, asistă la o cumetrie, unde munteanca respectă obiceiurile care au loc într-o astfel de ocazie, iar la Cruci trebuie să facă faţă veseliei unor nuntaşi.

• În ţara Dornelor - Şarul Dornei, Dorna Cândrenilor —Vitoria admiră peisajul şi oamenii, află că târg de oi n-a fost, astă-toamnă, decât la Vatra Dornei.

• În drumul lor spre acest punct al călătoriei sunt acostaţi de un străin de care scapă prin ameninţare şi ajung până la urmă, cu bine, poposind la un han.

• În curând, aici află că, într-adevăr, Nechifor Lipan a cumpărat în luna noiembrie, prima duminică, trei sute de oi, din care a vândut apoi o sută altor doi gospodari şi au coborât împreună, apucând drumul pe Neagra.

• Acum, Vitoria şi Gheorghiţă refac drumul celor trei ciobani, de existenţa cărora află la marginea celei din urmă Dorne de la hangiul Macovei. Prezenţa acestora este semnalată la Broşteni şi Borca, de unde ciobanii părăsesc apa Bistriţei, apucând-o spre stânga. Următorul popas este la Sabasa, la domnul Toma şi, de aici, peste muntele Stânişoara, ajung în satul Suha.

• Aici, la Suha, Vitoria şi Gheorghiţă află de la hangiul Iorgu Vasiliu că, în preajma zilei Sfinţilor Mihail şi Gavril, a făcut popas o turmă însoţită doar de doi ciobani - Calistrat Bogza şi Ilie Cuţui.

• Acum, munteanca îşi dă seama că în acest perimetru Nechifor Lipan a fost ucis de cei doi însoţitori şi începe să cerceteze pe cont propriu, dar apelând apoi şi la ajutorul autorităţilor.

• Între timp, ea găseşte pe câinele Lupu pripăşit în curtea unui gospodar din Sabasa şi, cu ajutorul lui, va descoperi osemintele soţului său într-o prăpastie.

PUNCTUL CULMINANT ŞI DEZNODĂMÂNTUL ACŢIUNII

• Partea a treia a romanului este constituită din capitolele XIV-XVI şi cuprinde punctul culminant şi deznodământul. Vitoria îndeplineşte cerinţele datinei creştine şi ale cinstirii mortului şi lasă autorităţile să facă cercetările necesare văzând cadavrul şi interogându-i apoi pe cei doi ciobani.

• Prin inteligenţă, intuiţie, abilitate şi diplomaţie femeia reuşeşte să reconstituie cele petrecute, dându-şi seama de adevăr. De aceea, ultimul capitol, care se încheie cu praznicul de după înmormântarea lui Nechifor Lipan, ne-o înfăţişează pe Vitoria demascându-i pe vinovaţi şi îndeplinind actul justiţiar.

Demascarea vinovaţilor şi actul justiţiar• La praznic, Vitoria îi invită şi pe cei doi presupuşi ucigaşi, dar şi pe preoţi şi

pe subprefect. Ea reface punct cu punct momentele crimei, ceea ce-l uimeşte şi-l înfurie pe Calistrat Bogza, care, ieşindu-şi din fire, se repede asupra lui Gheorghiţă. Lovit de băiat cu baltagul şi atacat de câinele lui Nechifor Lipan, Bogza îşi recunoaşte faptele şi vina înainte de a muri.

• Ilie Cuţui, complicele lui, îşi recunoaşte şi el fapta şi este arestat.• Astfel, atingându-şi scopul, femeia îi transmite lui Gheorghiţă noi ordine şi se

pregăteşte de plecare pentru a duce la bun sfârşit şi alte treburi presante, căci viaţa merge înainte şi toate trebuie rânduite după rostul lor

Bibliografie

• Mariana Gurtavenco, Adina Elena Sasu, “Analiza textului literar în gimnaziu”

• Marilena Pavelescu, Daniela Gîtlan

“10 (zece) din 10 la română!”, clasa a VIII-a

• http://www.autorii.com/scriitori/mihail-sadoveanu/mihail-sadoveanu-opera-literara.php