Baltagulde Mihail Sadoveanu

,,S-a spus adesea despre Sadoveanu că este un mare povestitor : ceea ce povesteşte el sunt o mie şi una de nopţi ale românilor […] afirma Nicolae Manolescu. De-a lungul anilor, critica literară a denumit ,,Baltagul” - ,,roman mitic”,deoarece autorul preia motivul baladei populare ,,Mioriţa” şi îl dezvoltă într-o naraţiune cu adevărat fascinantă. În balada populară, trei ciobani coboară cu trei turme de miei, cu oile la iernat.Doi dintre ei se hotărăsc să îl omoare pe tovăraşul lor, baciul moldovean.Acolo, unde acţiunea baladei se rupe, transformându-se în lirism, Sadoveanu o continuă, ţesând în jurul acestui subiect , al uciderii din lăcomie, povestea reconstituirii crimei şi a pedepsirii ucigaşilor de către văduva celui ucis. Romanul este o specie a genului epic,foarte complexă,cu tradiţii străvechi în literatura popoarelor.Se caracterizează, în general, prin amploarea desfăşurarii acţiunii în centrul căreia se află, de obicei mai multe personaje,prin reflectarea cadrului social şi geografic şi prin libertatea aproape neîngrădită a autorului de a situa acţiunea pe coordonatele timpului. Expoziţiunea.Scriitorul plasează acţiunea într-un sat din Munţii Moldovei – Măgura Tarcăului.Romanul debutează cu imaginea eroinei principale, Vitoria Lipan, stând pe prispă şi torcând într-o zi de toamnă,amintindu-şi o poveste pe care soţul ei o spunea adesea ,,la cumătrii şi la nunţi”. Nechifor Lipan, soţul Vitoriei, a fost întotdeauna priceput în ale oieritului.Avea stâni bine orânduite,cu baci ascultători, pricepuţi în tainele ,,laptelui acru şi-a brânzei de burduf.” Intriga.Elementele de intrigă ale romanului sunt dispersate în expoziţiune.Gândind la viaţa grea şi plină de lipsuri a oierilor, despărţiţi pentru mult timp de familiile lor, Vitoriei îi sporeşte îngrijorarea, căci soţul ei, plecat de mai bine de două luni la Dorna,ca să cumpere nişte oi, nu se mai întorsese.Mai întârziase el şi altă dată dar niciodată aşa mult.

1

Din şapte copii cu câţi îi dăruise Dumnezeu,mai trăiau doar doi: o fată, Minodora , trimisă spre creştere şi educaţie la Mănăstirea de maici de la Văratec şi un flăcău,Gherghiţă, botezat aşa după numele celălalt al tatălui său, pe care Vitoria îl şoptea ,, în clipele de taină”.În lipsa tatălui, băiatul fisese trimis la Jijia,pentru supravegherea turmei, alături de baciul Alexa. De la o vreme încoace,Vitoria era din ce în ce mai neliniştită căci întârzierea prelungită a soţului nu prevestea nimic bun. Împărtăşindu-i preotului temerile sale, îl roagă să-i alcătuiască o scrisoare către Gheorghiţă, aflat cu turmele în bălţi,ca să-l cheme grabnic acasă,şi autorităţilor de la Dorna pentru a cere lămuriri despre trecerea lui Lipan pe acolo.Din cauza neliniştii şi a gândurilor, nu s-a putut bucura nici de sărbătorile de iarnă care,pentru prima dată,i-au fost ,,străine şi îndepărtate”. Sosirea fiului acasă o bucură şi, cu mare grijă, îi împărtăşeşte planul ei de a pleca împreună în căutarea lui Lipan,motivând aceasta prin faptul că el era singurul bărbat în gospodărie, deci unicul ei sprijin. Pregătirile de drum includ şi confecţionarea unui baltag,binecuvântat de preotul Daniil. Desfăşurarea acţiunii.Înainte de plecare , femeia se spovedeste şi se împărtăşeşte preotului, pentru a se curăţi, ,, de orice gânduri, dorinţe şi doruri, în afară de scopu-i neclintit”,iar gospodăria o lasă în grija baciului Mitrea. În drumul său, Vitoria alege traseul pe care bănuieşte că l-ar fi ales şi Lipan, face popasuri, întreabă oamenii şi i se confirmă că merge pe drumul cel bun. Astfel, după popasul de la Bicaz, se opreşte în Călugăreni, la David, unde află că Lipan, ,,a plecat la drum asupra nopţii” .Vremea se strică, începe viscolulu şi ei ajung cu greu la Fărcaşa, la fierarul satului, moş Pricop, care le potcoveşte caii şi care îşi aduce aminte că în toamnă potcovise şi calul lui Lipan pe care-l numeşte ,,vrednic român’’. Tot aici, Vitoria se adresează subprefectului Anastasie Balmez, căruia îi spune temerile ei. Ajunşi la Borca, nimeresc la un botez. La Cruci au dat peste o nuntă, vornicul i-a poftit să guste din ploscă şi să facă urări mirilor. De cum au intrat în ţara Dornelor, neliniştea i-a sporit presimţind parcă ceva şi,treptat,şi-a întărit convingerea ,,că aici avea să se aleagă o rânduială nouă a vieţii ei” La Vatra Dornei

2

află că Lipan cumpărase trei sute de oi,dintre care o sută le-a dat înapoi unor gospodari care nu mai găsiseră altele să cumpere. Au cinstit la crâşmă târgul încheiat şi au plecat mai departe spre Neagra. Urmând traseul celor trei, Vitoria ajunge în localitatea Sabasa, unde crâşmarul şi soţia lui îşi amintesc doar de doi ciobani, nu de trei. Cucoana Maria cunoştea şi numele acestora:Calistrat Bogza şi Ilie Cuţui, despre care oamenii vorbeau că s-au îmbogăţit dintr-o dată, iar nevestele lor fac risipă şi trăiesc în lux. La Suha, Vitoria îl găseşte pe Lupu câinele de încredere al lui Lipan, pripăşit la un gospodar. Ageră la minte , ea deduce că tragedia s-a petrecut între Suha şi Sabasa, iar presupunerile i se întăresc după întâlnirea cu cei de la Primărie. Femeia simte în aceste momente ,, o sfârşeala bolnavă’’, dar şi o bucurie, pricinuită de certitudinea că toate căutările ei au luat sfârşit şi de regăsirea câinelui , ,,găsind în animal o parte din fiinţa celui iubit.’’ Neobosită, ea cercetează împrejurimile, chibzuind unde ar putea da peste osemintele lui Lipan.În drum spre locul numit Crucea Talienilor, câinele dă semne de nelinişte. Este lăsat liber şi el coboară într-o prăpastie . Flăcăul îl urmează şi,ajuns jos, trimite ,, o chemare înfricoşată’’.,,Vitoria îşi dădu drumul alunecos, pe urma băiatului” pe care îl găsi plângând încet lângă o grămadă de ,,oase risipite, cu zgârciurile umede “, alături se aflau ,,botforii, taşca, chimirul […] căciula brumărie” ale lui Lipan. Ceva mai încolo zăcea scheletul calului. Toată durerea sufletului femeii izbucni într-un strigăt grozav ,,-Gheorghiţă’’. Dar ea nu striga numele băiatului, ci al celuilalt, al lui Nechifor, numele lui adevărat care i-a fost schimbat în urma unei boli.Cercetând cele aflate, ea vede căpăţâna spartă de baltag.Înăbuşindu-si durerea, femeia trece la împlinirea rânduielilor sacre.Începe să facă planuri pentru priveghi şi înmormântare. Ea are grijă ca totul să se desfăşoare după datină.Ajutată de domnul Toma, crâşmarul, şi de soţia acestuia,cucoana Maria, munteanca orânduieşte priveghiul,bocitoarele, coşul cu merinde. Invită la înmormântare autorităţile şi vine multă lume.La coborârea sicriului în groapă,Vitoria trăieşte un sentiment de disperare, ,,ştiind că n-are să-l mai vadă până la învierea din

3

veci” şi a strigat după cel mort cu atâta durere încât toţi cei de faţă s-au cutremurat. Punctul culminant.Acţiunea devine extrem de tensionată şi se precipită spre un punct culminant,căci la praznicul de pomenire au fost invitaţi şi Calistrat Bogta şi Ilie Cuţui.Discută cu cei doi şi aduce vorba despre baltag,pe care îl cere de la Calistrat Bagza.Îl incită pe cel care presupune că este autorul crimei cu o întrebare capcană, adresată fiului ei: ,,-Ce te uiţi, Gheorghiţă, aşa la baltag?[…] este scris pe el ceva?” Urmărind reacţiile presupusului criminal ea adaugă:,,-Gheorghiţă[…], mi se pare că pe baltag e scris sânge şi acesta-i omul care a lovit pe tată-tău.” La reacţiile violente ale celui vinovat,Vitoria răspunde calm, făcând o descriere minuţioasă a drumului oierilor între localităţile Suha şi Sabasa. Calistrat Bogza îşi pierde cumpătul şi se aruncă asupra lui Gheorghiţă, care dă drumul câinelui.Ca şi cum doar atât ar fi aşteptat, câinele se repede la beregata celui recunoscut ca ucigaş al stăpânului său, ,,mestecând mormăiri sălbatice de sânge.”Gheorghiţă îl loveşte pe ucigaş cu baltagul în frunte.Nemaiavând încotro şi căindu-se mult prea târziu muribundul cere să se spovedească,mărturisind crima. Celălalt,Ilie Cuţui, este arestat de jandarm. Vitoria se simte acum mai uşurată,ştiind că s-a făcut dreptate.Ea se gândeşte la fel de limpede la împlinirea până la capăt a datinei,orânduind pomenile mortului la nouă zile şi la patruzeci de zile. Deznodământul o înfăţişează cu planurile ei de viitor,căci vrea să aducă pe Minodora la mormântul tătălui ei şi să reintre în posesia turmei furate,aflate la Rarău. Rânduiala s-a împlinit,dreptatea a fost făcută,iar viaţa îşi va urma de acum înainte cursul firesc.

4

Demonstratie ca “Baltagul” de Mihail Sadoveanu este roman

Mihail Sadoveanu este autorul unor impresionante opere in proza care cuprind povestiri,nuvele si romane avand ca teme esentiale: istoria ”Fratii Jderi”, natura”Dumbrava Minunata”, conditia umana “Apa motilor” si viata satului romanesc cu datinile,obiceiurile si oamenii lui “Baltagul”,o adevarata capodopera a prozei romanesti, opera epica ce prezinta trasaturile specifice romanului mitic. Romanul este specia genului epic,in proza,de mare intindere,preponderent narativa,cu o actiune complexa si complicate ce se desfasoara pe mai multe planuri narative , cu mai multe conflicte si cu numeroase personaje complexe,surprinse in evolutie ,oferind o imagine ampla si profunda a vietii. Opera “Baltagul” are ca sursa de inspiratie baladele populare de la care Sadoveanu preia idei si motive mitologice romanesti: setea de implinire a actului justitiar , de infaptuire a dreptatii ce domina toate faptele eroinei “Salga”, idea profundei legaturi a omului cu animalul credincios “Dolca” si “Miorita” tema,motivul,conflictul,discursul epic simplu,conceptia asupra mortii sunt numai cateva dintre cele mai semnificative elemente ale baladei ce se regasesc in roman. Scrierea lui Sadoveanu, “Baltagul” are ca tema centrala cautarea si cunoasterea adevarului, temei acestiua i se subordoneaza cateva motive: transhumanta, motivul femeii justitiare, motivul animalului credincios, cel al legaturii omului cu natura. Titlul romanului este simbolic, baltagul este obiectul nelipsit din viata pastoreasca reprezentand aici si unealta crimei, dar si cea a pedepsei.Principala trasatura a baltagului este ca, atunci cand este folosit pentru infaptuirea dreptatii, acesta nu se pateaza cu sange, astfel baltagul este unealta magica , insusita de raufacator si recucerita de erou.Titlul sugereaza continutul romanului , cuvantul “baltag” insemnand secure cu doua taisuri dar si labirint. Simbolul labirintului este vizibil in opera fiind ilustrat de drumul serpuit al Vitoriei Lipan in cautarea sotului ; atat un labirint interior

5

, al framantarilor sufletesti ale eroinei , cat si un labirint exterior, al drumului sapat in stancile muntilor pe care il parcursese si Nechifor Lipan. Acest labirint aminteste curgerea continua a vietii spre moarte si a mortii spre viata:Vitoria porneste in cautarea sotului din interior, din intuneric pentru a putea ajunge in exterior, la lumina. Apartinand genului epic, romanul prezinta fapte si intamplari ordonate intr-o succesiune logica, dar si cronologica structurate pe momentele subiectului operei narative.Actiunea este complexa, iar structura este mai complicata decat la povestire sau la nuvela. In prima parte ,ce contine capitolele I –VI, se constituie expozitiunea si intriga prezentand framantarile Vitoriei Lipan ingrijorata de intarzierea sotului Nechifor Lipan, plecat din toamna sa cumpere oi.Cand are certitudinea ca lui Lipan I s-a intamplat ceva rau, Vitoria hotaraste sa plece pe urmele sotului, fapt ce se constitue in intriga. Partea a doua cuprinde capitolele VII-XV si se constituie in desfasurarea actiunii prezentand pregatirile de plecare si apoi reconstituirea traseului strabatut de Lipan , un adevarat labirint cu ocolisuri si intoarceri incheiate cu descoperirea ramasitelor pamantesti ale lui Lipan in propastia de la Crucea Talienilor. Partea a treia ,constituita din capitolele XV-XVI, prezinta punctul culminant si deznodamantul. La praznicul inmormantarii lui Lipan, Vitoria reface secventa cu secventa scena omorului demascand ucigasii: Calistrat Bogza si Ilie Cutui, fapt ce se consuma in punctul culminant. Deznodamantul prezinta pedepsirea ucigasilor. Finalul operei surprinde intoarcerea personajelor la viata cotidiana. Fiind opera epica, romanul prezinta o actiune de mare mobilitate in timp si spatiu. Actiunea se intinde pe o durata de timp relative mare, ea incepe toamna o data cu plecarea lui Nechifor Lipan sa cumpere oi si se incheie in primavara urmatoare in postul Pastelui, dar nu este precizata perioada deoarece Vitoria Lipan traieste intr-un timp mitic romanesc, un timp spiritual al credintelor si datinilor stravechi, care au valabilitate in orice epoca. Se fac referiri temporale la sarbatorile crestin-ortodoxe: ”Boboteaza”, “Anul Nou”, “Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril”, alteori indicii temporali se raporteaza la succesiunea anotimpurilor sau ale miscarii astrelor: sarbatorile solstitiului de iarna sau “soarele era la asfintit”. Alteori autorul precizeaza date calendaristice ce

6

marcheaza momente importante ale actiunii: 10 martie ce prezinta plecarea Vitoriei si a lui Gheorghita. Spatiul actiunii este vast, autorul facand referiri la satul Magura Tarcaului, locul unde isi avea familia Lipan gospodaria. Drumul Vitoriei,un adevarat labirint cu ocolisuri si intoarceri ofera scriitorului prilejul de a prezenta zone diferite: Valea Bistritei, Tara Dornelor sau zona muntelui Stanisoara. Descrierile au in vedere atat elementele peisajului cat si profilul moral al locuitorilor , datini si obiceiuri. Apartinand speciei romanului, “Baltagul” prezinta doua planuri temporale ale actiunii; planuri care se sustin si se motiveaza reciproc. Exista un plan al prezentului care surprinde framantarile Vitoriei generate de intarzierea lui Lipan, plecarea ei si a lui Gheorghita in cautarea lui Lipan, traseul parcurs pe urmele acestuia, descoperirea adevarului si pedepsirea ucigasilor. Exista si un plan al trecutului in care faptele sunt prezentate prin tehnica rememorarii. Vitoria isi aminteste scene din viata de familie alaturi de Lipan, dupa cum si hangii, carciumarii isi amintesc de acesta in trecerea sa prin diferite locuri.Acestui plan ii apartine si conflictul dintre trei ciobani: Lipan si cei care i-au luat oile si l-au ucis. Acest conflict se prelungeste , sustine si motiveaza faptele din planul prezentului. Opera lui Sadoveanu prezinta o tesatura de conflicte dintre care unul este dominant, altele sunt secundare ,insa toate se conditioneaza si se sustin reciproc. Legatura dintre cele doua planuri ale actiunii, dintre conflicte o face Vitoria Lipan, personajul principal.In roman apare un conflict extern, cel preluat si dezvoltat in balada “Miorita”, conflictul dintre trei ciobani, generat de dorinta de inavutire a lui Calistrat Bogza si Ilie Cutui a carei victima este Lipan ucis de cei doi pentru 200 de oi. Conflictul se concretizeaza in planul trecutului, materializandu-se treptat pe masura ce Vitoria reconstituie traseul sotului. Acest conflict genereaza actiunea din planul prezentului, se prelungeste si este preluat de Vitoria Lipan, si dus pana la pedepsirea ucigasilor. Conflictul extern se prelungeste in plan interior, psihologic; framantarile sufletesti,zbaterile, cautarile Vitorie pentru descoperirea adevarului reprezinta conflictul de baza al romanului numit si labirint interior. Eroina trebuie sa-si depaseasca propria sa conditie, sa depaseasca piedicile naturii si ale

7

oamenilor pentru a-si atinge scopul: descoperirea adevarului. Apar conflicte secundare menite sa intregeasca, sa lumineze profilul moral al eroinei (conflictul dintre ea si Minodora). Romanul prezinta un numar mare de personaje: un personal principal-Vitoria Lipan, personaje secundare: Gheorghita, Minodora, fiii familiei Lipan, Nechifor Lipan-personaj absent. Altele sunt personaje episodice : hangii pe care Vitoria ii cunoaste, reprezentanti ai autoritatilor, etc. Personajele sunt vazute in evolutie, sunt complexe, autorul prezentand trairile lor sufletesti. In centrul actiunii se afla Vitoria Lipan, personal principal care cucereste prin frumusetea si farmecul fizic in ciuda faptului ca nu mai este tanara. Sotie de oier din tinutul Tarcaului, Vitoria este o reprezentanta a mediului social din care face parte. Femeie aspra si darza, ea se dovedeste priceputa si harnica gospodina organizandu-si casa. Se conduce dupa un cod moral guvernat de legile traditiei pe care Vitora le transmite cu strictete fiicei sale. Impresioneaza prin luciditate si stapanire de sine, calitati ce o ajuta sa actioneze cu succes in numele unei indatoriri sacre, cea fata de sot, dragostea sa pentru Lipan fiind statornica. Inteligenta practica dublata de abilitatea de a culege informatii, de capacitatea de a descifra sufletul omenesc sunt trasaturi care o ajuta sa reconstituie drumul lui Lipan, dezlegand misterul disparitie acestuia. Tenacitatea, darzenia, vointa de neinfrant sunt puse in slujba adevarului si a dreptatii in numele carora ea actioneaza. Cu toate acestea ea este o fire sensibila capabila de daruire, iubitoare si severa in acelasi timp. Alaturi de ea se afla Gheorghita, copilul preferat al Vitoriei ; el avea ceva din frumusetea tatalui, acesta reprezentant o alta generatie de oieri, una deschisa noului. Romanul marcheaza evolutia sa de la adolescenta la maturitate, traseu impus de drumul “act de initiere” pentru descoperirea adevarului. Procesul se desfasoara sub indrumarea mamei, Gheorghita maturizandu-se treptat pe masura ce trece prin incercarile vietii. Nechifor Lipan apre in planul trecutului, portretul sau fizic si moral este o proiectie afectiva in mintea si sufletul Vitoriei. Portretul se completeaza treptat la modul obiectiv din relatiile cu celelalte personaje. Lipan dovedeste harnicie si pricepere, tenacitate si inteligenta, familia avand o situatie

8

financiara relativ buna. Curajul, indrazneala, corectitudinea sunt trasaturi care se desprind din felul sau de a se comporta, de a actiona. Sadoveanu a creat un personaj complex surprins in evolutie specific romanului. Pentru conturarea unui profil moral complex, scriitorul apeleaza la tehnica prezentarii directe: in expozitiune apare portretul fizic si moral al eroinei-realizat prin descriere, in care epitetul este bine reprezentat. Alte personaje exprima direct calitatile eroinei, astfel Gheorghita o considera “fermecatoare” sau David negustorul ii aprecieaza calitatile de gospodina, iar Bogza vede in ea asprime. Dintre procedeele caracterizarii indirecte accentul care pe prezentarea framantarilor sufletesti ale personajului, tehnica fiind cea a analizei psihologice prin monologul interior. De asemenea trasaturile personajelor sunt evidentiate indirect si din comportamente, gesturi si atitudini, fapte si intamplari , relatia cu natura si relatii cu celelalte personaje. Apartinand epicului, romanul are un narator a carui ipostaza este cea de martor al intamplarilor, el nareaza la persoana a III-a cu obiectivitate fara sa intervina cu aprecieri asupra faptelor si intamplarilor. Naratorul din roman pare ca stie totul, intentiile si trairile personajelor. In “Baltagul” unele fapte sunt narate de cate un personaj: hangii povestesc despre Lipan substituindu-se vocii naratoare. “Baltagul” contine numeroase pasaje descriptive impletite armonios cu naratiunea. Apare descrierea portret, modalitate de caracterizare directa a personajelor, descrierea-cadru cu rolul de a prezenta spatiul actiunii: imaginea satului “Magura Tarcaului”, “Tara Dornelor” si tinutul Stanisoarei). Sadoveanu apeleaza la descriere surprinzand aspecte ale naturii cu scopul de a evidentia framantarile sufletesti ale eroinei. Dialogul este bine reprezentat in romanul sadovenian , rolul lui este acela de a-i servi caracterizarii personajelor prin replicile lor si de-a dinamiza actiunea. Pentru surprinderea framantarilor sufletesti autorul apeleaza la monologul interior. Prin aceasta opera, Mihail Sadoveanu isi exprima indirect admiratia pentru frumusetea morala a omului simplu.

9

Caracterizarea Vitoriei Lipan

Personajele din opera literara “Baltagul” sunt personaje complexe bine individualizate, caractere puternice ce se pot adapta la situatii neobisnuite. Ele sunt prezentate in actiune si in evolutie pe o perioada indelungata de timp, acestea fiind trasaturi specifice personajului de roman. In centrul romanului “Baltagul” se afla familia Lipan, care este reprezentativa pentru locuitorii satului Magura Tarcaului. In aceasta comunitate

10

pastorala oamenii se supun statutului de viata patriarhala in care barbatii se ocupa cu pastoritul fiind mai mult plecati, iar femeile se ocupa cu gospodaria. Vitoria Lipan, personajul principal, este un personaj feminin deosebit. Prin construirea acestui personaj Sadoveanu se abate de la imaginea femeii supuse, neputincioase care depinde in totalitate de sotul sau, caruia ii este inferior. In acest roman avem de a face cu o femeie puternica, cu o munteanca apriga, cu inteligenta nativa si cu tarie morala iesita din comun. In prima parte a romanului, ce cuprinde primele sapte capitole pana la plecarea Vitoriei in calatorie, eroina apare prezentata in trei ipostaze: gospodina, stapana casei care prin grija si priceperea ei, ii asigura prosperitatea de mama iubitoare dar autoritara care respecta cu sfintenie traditiile si de sotie devotata care e in stare de orice sacrificiu pentru sotul ei. Vitoria are intelepciunea si intelegerea necesara pastrarii armoniei intr-o familie. Ea are incredere in dragostea ei si in efectul pe care il are asupra sotului. Ea stie ca Nechifor Lipan se va intoarce la ea “ca la apa cea buna” pentru ca prin frumusetea ei si prin felul ei de a fi ea este deasupra tuturor. Pentru dragostea sotului ei, Vitoria este capabila sa paraseasca universul inchis al gospodariei si sa porneasca pe un taram necunoscut foarte periculos, un drum al barbatilor. In cea de-a doua parte a romanului, care cuprinde calatoria Vitoriei, portretul moral este completat cu alte trasaturi descrise prin caracterizare indirecta: actiune, comportament, limbaj, relatiile cu celelalte personaje. Ea a refacut traseul pastorilor dovedindu-se o femeie energica, destoinica. Vitoria demonstreaza un extraordinar simt al orientarii – desi nu cunoaste drumul si nu are acea putere fizica specifica barbatilor, ea reuseste sa obtina informatia dorita. Datorita comportamentului sau diplomat, a intrebarilor subtile si a simplitaii ei, Vitoria va trece neobservata fara a starni curiozitate.

11

Dorinta ei arpiga de a afla ce i s-a intamplat sotului depaseste slabiciunea de femeie. Spiritul ei calculat o ajuta sa-si ordoneze pana si sentimentele: ”Munteanca socotea ca nu mai are de ce plange- avea de calculate, de gasit, de randuit. De plans, a plange mai pe urma. Acuma n-are vreme.” O tarie sufleteasca incredibila dovedeste Vitoria in momentul gasirii osemintelor lui Nechifor. Ea are putere de stapanire si o dorinta apriga de a organiza inmormantarea sotului ei dupa obiceiurile muntenilor. Partea a II-a a romanului are in centru scena demascarii criminalilor ce concentreaza esenta personajului. Aceasta scena este gradata, demascarea se face treptat incepand prin intepaturi subtile ale Vitoriei, aluzii pentru ca in final sa asistam la o scena violenta si la autodemascarea criminalilor. Calitatile morale ale Vitoriei ce reies prin caracterizarea indirecta din aceasta secventa sunt disimularea, inteligenta, abilitatea de a manui psihologia oamenilor. Ea conduce singura discutia spre aflarea adevarului, ii sileste pe criminali sa recunoasca fapta, iar in final, modesta si credincioasa lasa iertarea in grija lui Dumnezeu. Dovada suprema a dragostei Vitoriei pentru sotul sau este dorinta ei de a-l inmormanta crestineste. Ea isi implica fiul in infaptuirea actului de dreptate pentru a-l maturiza fiind constienta ca de acum inainte va avea nevoie de ajutorul lui. Vitoria ii urmareste pe cei din jur cu spiritul ei vindicativ, tenacitate prin putere si curaj ceea ce face din Vitoria un “Hamlet feminin” (G.Calinescu) Pe parcursul romanului se realizeaza pe langa portretul moral, un portret fizic prin caracterizare directa ce se remarca printr- o frumusete a Vitoriei, o frumusete fizica dar si morala deosebita. Prin acest portret fizic, Sadoveanu surprinde misterul si farmecul femeii din popor.

Vitoria Lipan, personajul principal al romanului “Baltagul” de Mihail Sadoveanu ramane un personaj de referinta al literaturii romane prin trasaturile sale fizice si morale, dar si un personaj reprezentativ pentru opera lui Sadoveanu prin taria sa sufleteasca.

12

Caracterizarea lui Gheorghita Lipan

In caracterizarea lui Gheorghita este abordata tema educatiei .Pentru Gheorghita ,cautarea tatalui este un moment formativ ,ce ii aduce maturizarea .Trecerea de la starea de inocenta la experienta se face greu si personajul isi descopera propia natura dupa un exercitiu indelungat ,coordonat de mama ,cu tenacitate. Mai intai educatia sa a insemnat consonanta cu ritmurile naturii :”Pariul cu bulboane au fost ale lui .Potecile la zmeura si mai sus la afine , cand ocolea asa ,umbland dupa turmele taranilor .Povestile la stana ,sara ,cand invaluie focul limbi sub spanceana padurii .Stia sa cheme in amurgit ieruncile si capriorii.Toate acestea i le aducea aminte mirosul de fan in care plutea vara si copilaria”. Noua structura a patruns la Gheorghita –tine condica, calatoreste cu trenul, dar mama vrea ca acesta sa nu iasa din “randuiala”. Isi da seama cu parere de rau ca feciorul nu este maturizat si din aceasta cauza nu se poate sprijini pe ajutorul sau:”-Esti inca un plod ,care ai sa cunosti de acu inainte supararile vietii”. El nu este pe deplin convins de necesitatea calatoriei, care are un scop cognitive si justitiar: ”m-oi duce, raspunde Gheorghita cu indoiala“.”Vitoria il privi clipind. Il vazu sfios si nesigur.”apoi “Ofta cu naduf”. Pentru a deveni barbat a trebuit sa strabata cu mama sa drumul labirintic al mortii care este in acelasi timp un drum de viata si de renastere .Tot un act initiatic este veghea din rapa a osemintelor tatalui sau, act ce se configureaza intr-o renastere simbolica si asigura continuitatea intre parinte si urmasi, insemnand si dobandirea unei personalitati: “Sangele si carnea lui Nechifor Lipan se intorceau asupre lui in pasi ,in zboruri ,in chemari”.

Maturizarea se implineste cand manuieste baltagul impotriva asasinului tatalui sau .Rolul fiului in pedepsirea ucigasului “constituie un exercitiu initiatic de virilitate. In conceptia Vitoriei, actul educativ inseamna dezvoltarea capacitatii de a se adapta randuielii, datinii, legilor nescrise ale coloctivitatii arhaice .Ucenicia lui Gheorghita a trecut de la starea de inocenta la cea de experienta descoperindu-si “propia natura si pe cea a lumii ,regasinsu-si tatal si numele”. Gheorghita iese din dificila calatorie initiatica, intarit. La sfarsitul actiunii, fiul este capabil sa isi asume rolul de urmas si descopera lumea careia ii apartine, incepand, alaturi de mama sa, sa-i descifreze semnele. Astfel, el este capabil sa restabileasca circuitul existentei. Un nou ciclu incepe.

13

Caracterizarea lui Nechifor Lipan

In caracterizarea lui Nechifor Lipan se utilizeaza procedeul mastilor .In acest sens se pune accent pe descrierea aspectului exterior ,a imbracamintii(“purta caciula brumarie .avea cojoc in clinuri ,de miel negru,pana la genunchi si era incaltat cu botfori “),dar si pe stilul vorbirii sale (“mester la voce”).Este vrednic roman,cinstit,prietenos,amator de petreceri,fara teama de hoti.Nechifor Lipan face parte din categoria oamenilor puternici si indrazneti,avand atributele eroilor :”de oameni rai spunea ca nu ii pasa ;are pentru ei pistoale incarcate in desagi”.In caracterizarea sa si numele are rolul de a da relief, Nickephoros insemnand purtator de biruinta ,lumina victoriei .

Desi este un personaj absent ,el devine o prezenta printr-un act de sinteza ,infaptuit de cei care l-au cunoscut ,revine la viata prin restituire .

Nechifor Lipan este un personaj emblema ,reprezentand lumea din care face parte :”locuitorii acestia de subt brad sunt niste fapturi de mirare.Iuti si nestatornici ca apele,ca vremea ,rabdatori in suferinti ca si in iernile cumplite ,fara griji in bucurii ca si inarsitile lor de cuptor ,placandu-le dragostea ,si betia si datinile lor de la inceputul lumii ferindu-se de alte neamuri“

Prima propozitie a textului este un enunt-definitie .Astfel termenii”locuitori “ si “fapturi” intra in relatie de sinonimie .Un rol important in sesizarea trasaturilor definitorii il are fragmentarea .Relatia sintactica dintre determinat(locuitori)si determinanti (“iuti si nestatornici”,”rabdatori”)este intrerupta prin intermediul punctuatiei.Aceste trasaturi sunt evidentiate prin enumerare .

Pentru Vitoria “mustata acea neagra “si “ochii aceia cu sprancene aplecate “sunt”dragostea ei de mai bine de doua zeci de ani” .Detaliul portrestic inlocuieste persoana .Sinteza se obtine si prin procedeul de sinonimizare contextuala ,”mustata “si “ochii”,apoi”infatisarea toata “intrand in raport de egalitate cu termenul abstract “dragostea “.

Spunem ca Nechifor Lipan revine la viata prin restituire. Inmormantarea este actul suprem al acestei restituiri .Prin infaptuirea dreptatii si implinirea ritualului ,echilibrul cosmic este restituit.Eroul este readus in prezent, intorcandu-si fata spre soare si spre noi .

14

15