PROGRAMUL DE EVENIMENTE AL EDITURII POLIROM LA GAUDEAMUS 2019ANUL XVI w NR. 664 w 16 – 22 NOIEMBRIE 2019 w REALIZAT DE EDITURA POLIROM ȘI ZIARUL DE IAȘI PAGINA 11

LUCIAN DANTEODOROVICI,PRIMUL SCRIITORROMÂNNOMINALIZAT LAINTERNATIONALDUBLIN LITERARYAWARD

PAGINILE 8-9

PAGINA 3

DRAGOSTEA CA IMAGINE ȘI SCENARIUDeparte de a fi o lecturăfacilă sau plină de încân -tare, parcurgerea ipote- zelor și „demonstrațiilor”lui Barthes din Discursulîndrăgostit nu e lipsită deprovocări.

PAGINA 10

INTERVIU CU SCRIITOAREA DIANA BĂDICA

„SCRIU PENTRU CEI DE VÂRSTAMEA, PENTRUCOPII“

„SCRIU PENTRU CEI DE VÂRSTAMEA, PENTRUCOPII“

2ANUL XVI NR. 664

16 – 22 NOIEMBRIE 2019interviuwww.suplimentuldecultura.ro

CĂTĂLIN MITULESCU LA UN NOU LUNGMETRAJ

„Îmi place să mă gândesc la perioadacând eram vânători și trăiam în peșteri.Oare cum m-aș fi descurcat eu atunci?“Scris de Cătălin Mitulescu îm�preună cu prozatorul Radu Al�dulescu (și cu aportul lui AlexBaciu), scenariul filmului Heidi(pe ecrane din 15 noiembrie2019) urmărește cu maximă eco�nomie de mijloace un polițist(Gheorghe Visu) care în ultimamisiune dinaintea pensionării seîntâlnește cu o tânără prosti�tuată (Cătălina Mihai) pe caretrebuie s�o convingă să depunămărturie într�un dosar de traficde persoane.

IULIA BLAGA

Heidi nu e un film social, deși fun�dalul e important. E un thriller psi�hologic sau un epurat “policeprocedural“, cum se spune în en�gleză, în care lucrurile nu stau însăcum bănuim, mare parte din ade�văruri rămânând nespuse și perso�najele fiind în voia destinului.

Heidi e produs de Cătălin Mi�tulescu prin Strada Film și îi maiare în distribuție pe Octav Costin,Gabriel Zaharia, Bogdan Dumitra�che, Cristian Bota, Ciprian Necula,Florin Zamfirescu, Ada Condeescuși Ana�Maria Ivan. Imaginea esemnată de Marius Panduru, cucare Mitulescu a colaborat la toatefilmele sale. Filmul a avut pre�miera mondială în competiția Fes�tivalului de la Sarajevo.

Revii în zona Loverboy, la o po-veste cu prostituate petrecutăla marginea societății. Ce te-afăcut să te întorci?

Ideea inițială a plecat de la unpolițist care m�a ajutat în documen�tarea pe care am făcut�o pentru

Loverboy. Trecuse de multe oriprin situații�limită, așa cum e ceadin Heidi. Nu e vorba doar desprebine și rău, e vorba și despre câtpoți să mai respecți niște reguli,când ele nu te ajută cu nimic șivrei ca viața ta să se schimbe, să în�cepi altceva – așa cum vrea dom�nul Vișoiu (n.red. personajul inter� pretat de Gheorghe Visu).

Cum ai construit scenariul?

Am avut 40 de pagini de povestecu care am început discuția cuRadu (Aldulescu). Era o povesteinspirată de personajul desprecare îți spuneam mai devreme.Lui Radu i�a plăcut și asta m�aprovocat. Îmi place mult cumscrie și, când i�am trimis scena�riul, am mai scris 20 de pagini deanchetă. După ce le�a rescris, po�vestea a căpătat un aer care îmiplăcea foarte mult. Am reușit sămă despart de personajul inițial șia apărut domnul Vișoiu. Am înce�put să�l văd mai bine.

În plus, varianta aceea avea oatmosferă grea și era mult mai în�cărcată narativ. Pe draftul ăsta, pe�nultimul să�i zic, am lucrat pe urmăfoarte serios cu Alex Baciu. Am tăiatîn carne vie și cred că am ajuns la oformă bună de filmat, care aveaceva din simplitatea primelor 40 depagini, păstrând în același timp șitot ce a adus Radu în poveste.

Spre deosebire de Loverboy,care era un love-story pe unfundal social, aici socialul e maidegrabă fundal pentru o poves-te filosofică despre imposibilita-tea de a avea Binele și Răul înconcentrații distincte. La fel cazloata în care ai filmat, Binele șiRăul formează un fel de mâzgă.

E adevărat ce spui, dar mie îmiplac polițiștii pentru că ei par căștiu să navigheze în această mâz �gă, după un manual pe care îl au.Iar cei experimentați, cum e dom�nul Vișoiu, ajung chiar la o anu�mită înțelepciune. El știe să um� ble, are experiență, provocareapare atât de simplă. Lăsând la oparte binele și răul, pe care le de�osebim fiecare cum putem, înacest film m�a interesat mai de�grabă momentul în care cedăm.

De ce?

Momentul în care el cedează e unmoment�cheie în lupta lor și măemoționează foarte tare. Mă inte�resează și, în același timp, mă pu �ne pe gânduri. Trăim de un timpîn orașe, în comunități și încer�căm să păstrăm reguli, credem înbine, încercăm să vedem răul.Asta e o chestie destul de recentă,dar avem o istorie foarte lungă.

Îmi place să mă gândesc laperioada când eram vânători șitrăiam în peșteri. Oare cum m�așfi descurcat eu atunci? Ce relațiierau între bărbați și, mai ales, cerelații erau între bărbați și femei?Cum se stabileau raporturile deforță? Ce arme se foloseau?

Ce alte provocări au mai fost?

Mai mult ca niciodată, a fost o deci�zie grea să aleg ce arăt și ce nu arătdin poveste. Sincer, mă bântuie și

acum secvențele pe care nu le�ampus. Pe unele nici nu le�am mai fil�mat. În draftul despre care vor�beam, penultimul, erau multe sce� ne la care am renunțat. Dacă le�așfi arătat, mi se pare că l�aș fi reduspe Vișoiu, dar în același timp nupot să spun că nu îmi pare rău cănu le�am filmat. Sunt scene caremi�au dat emoția pe care am avut�ofață de poveste. Asta cred că s�a în�tâmplat și cu Visu, care a citit aceldraft și cred că s�a speriat, deșiacum nu mai recunoaște.

Ai scris cu Gheorghe Visu înminte? Are o capacitate extraor-dinară de a juca fără să joace. L-ai putea urmări două ore într-unfilm mut, de unul singur.

Nu am scris cu el în minte, dar de laun punct am fost sigur că numai elpoate să facă acest rol. Trebuia săfie un pensionar cenu șiu, obosit șisenzual ca un adolescent. Cred că areușit. Am lucrat foarte bine și suntde acord cu ceea ce spui. Are unpotențial extraordinar ca actor.

Ce calitate principală ai căutatîn tânăra actriță care trebuia să-idea replica și cât de greu a fost

să o găsești?

În primul rând se numește Heidi –asta era deja o provocare, toți oștim pe Heidi. Când ne gândim laea, vedem oițe blânde, munți și avemun anumit sentiment. Trebuia să fie

credibilă pentru faptul că vinedintr�un mediu dur și să îmi laseca o urmă, după ce se termină fil�mul, ceva din emoția pe care ți�odă Heidi, fetița generoasă. Pe urmăam avut nevoie ca în film să fie ofată care, cu trecutul acela, are încătoate șansele. E curată în esența eiși e gata de viață. În plus, am căutatîmpreună cu Cătălina (n.red. Cătă�lina Matei) un anumit glam, așputea spune, un personaj care săaibă strălucire, și ea a făcut asta cuo superbă naturalețe.

Unde ați filmat?

Am filmat în jurul Bucureștiului,pe linia de centură, în Fundeni,spre lac. Adică părțile cele mai in�teresante ale Bucureștiului pri�măvara, când se topește zăpada.

Spectatorul e în gardă când află că e ultima misiune apolițistului, știind din filmeleamericane că în aceste situațiise întâmplă ceva rău. Cât de pu-ternică a fost dorința de a luaprin surprindere spectatorulprintr-o poveste eliptică?

A fost suficient de puternică, cred,am încercat să păstrez un echilibru,o ambiguitate care să neliniștească.În momentul în care știi, pierzi oputere specială. Sunt zone caresunt închise pentru cei care știu.Îmi place să cred că spectatorul segândește la ce s�a întâmplat.

Cum a fost experiența de jurat la Cannes? Ai făcut parte înacest an din juriul de scurtme-traj și Cinéfondation.

Cannes�ul are și în culise o tensiu �ne foarte specială, diferită de cea pecare o simți când ești cu un film șiești alergat toată ziua. O tensiune aresponsabilității amestecată cu orelaxare bine organizată, cu deju�nuri ușoare și vinuri foarte bune.Atmosfera asta te ajută să te des�chizi, să vezi filmele cu o privirefoarte proaspată. E ceva foarte ra�finat, dar, în același timp, foartesimplu. Oamenii ăia sunt încăsuper�îndrăgostiți de cinema. SDC

Mai mult ca niciodată, a fost o deciziegrea să aleg ce arăt și ce nu arăt din poveste. Sincer, mă bântuie și acumsecvenţele pe care nu le-am pus.

3ANUL XVI NR. 66416 – 22 NOIEMBRIE 2019 actualitate

www.suplimentuldecultura.ro

Lucian Dan Teodorovici, primul scriitorromân nominalizat la prestigiosulInternational Dublin Literary Award,pentru romanul Matei BrunulEdiția engleză a romanuluiMatei Brunul, de Lucian DanTeodorovici, se află pe listalungă – anunțată ieri, 11 no�iembrie 2019 – a unuia dintrecele mai prestigioase premii li�terare ale lumii, InternationalDublin Literary Award, alăturide nume mari ale literaturiiuniversale contemporane: OlgaTokarczuk (laureata PremiuluiNobel pentru Literatură, 2018),Jonathan Coe, Dubravka Ugre�šić, Javier Marías sau HarukiMurakami.

Romanul Matei Brunul (Polirom,2011, 2014), cel mai premiat ro �man semnat de Lucian Dan Teo�dorovici și una dintre cele maielogiate apariții editoriale aleanu lui 2011, a apărut în StateleUnite ale Americii și în Marea Bri�tanie, cu o prefață semnată de ce�lebrul romancier David Lodge.Ediția în limba engleză, în tradu�cerea lui Alistair Ian Blyth, a fostpublicată la Dalkey Archive Press.

DESPRE PREMIU

International Dublin LiteraryAward promovează excelența în li�teratură și este considerat unuldintre cele mai importante premiipentru literatură de limbă englezăsau tradusă în limba engleză.

Procesul de selecție a cărțilorimplică, înaintea analizei finalefăcută de un juriu internațional(care se schimbă la fiecare ediție),un longlist propus de 400 de bi�blioteci din aproape toată lumea(177 de țări invitate).

Înființat în anul 1994 (și nu �mit până în anul 2015 Internatio�nal IMPAC Dublin Literary Award),premiul este administrat de Bi�blioteca Publică din Dublin șisusținut exclusiv de Consiliul Lo �cal al orașului Dublin (Irlanda),valoarea acestuia fiind de 100.000de euro.

Lista scurtă a nominalizațilorva fi anunțată în primăvara anului

viitor (luna aprilie), iar câștigăto �rul, în iunie 2020.

Dintre laureații edițiilor an�terioare: Herta Müller (1997), Ja�vier Marías (1998), Michel Houelle� becq (2002), Orhan Pamuk (2003),Colm Tóibín (2006), Juan GabrielVásquez (2014), Jim Grace (2015),José Eduardo Agualusa (2017).

DESPRE CARTE

David Lodge: „S�au scris atât demulte romane excelente despreviața în comunism în Rusia sovie�tică și în țările din Europa de Est,încât este greu pentru un scriitorsă găsească azi un mod original dea descrie opresiunea, cruzimea șinedreptatea instituționalizate aleacestor regimuri înainte de colap�sul lor din 1989. Dar Lucian DanTeodorovici a reușit să facă astaîn Matei Brunul. (...) Este o reali�zare remarcabilă a unui scriitorcare s�a născut în 1975 și care nua cunoscut personal epoca pe careo descrie, putând fi comparat cuclasici ai genului, precum MilanKundera cu romanul Gluma.“

„Le Monde“: „Superb. Teodo�rovici este primul reprezentant alliteraturii române tinere care îm�prumută închisorii comuniste cu�lorile ficțiunii. Un roman cu oarhitectură exemplară... Lucian

Dan Teodorovici e un maestrumarionetist.“

Matei Brunul a mai apărut înFranța, Bulgaria, Ungaria, Poloniași Macedonia și a primit nume�roase distincții, dintre care ceamai recentă e Premiul special alcititorilor „Natalia Gorbaniewska“în cadrul Premiului Literar al Eu�ropei Centrale ANGELUS, Polo�nia, 2015.

Un marionetist și marionetasa devin captivi ai stalinismuluiromânesc, în cea mai dură pe�rioadă a lui. O poveste despre ui�tare, despre dragoste, desprenai vitate, despre ură și iertare,despre pendularea între adevărulpersonal și cel oficial. DesemnatCartea anului în mai multe rân�duri, de diverse publicații și in �stituții culturale, romanul a atrasnu doar interesul cititorilor ro�mâni, ci și al celor din străinătate,bucurându�se de o foarte bunăprimire în spațiile în care a fostdeja tradus.

DESPRE AUTOR

Lucian Dan Teodorovici este scrii�tor, editor, regizor de teatru și sce�narist. Din 2017, director al Mu �zeului Național al Literaturii Ro�mâne, Iași și manager al Festiva�lului Internațional de Literaturăși Traducere Iași (FILIT). Dintre

volumele publicate:Cu puțin timpînaintea coborârii extrate reștrilorprintre noi (1999, 2005); Circulnostru vă prezintă (2002, 2007);Atunci i�am ars două pal me(2004); Celelalte povești de dra�goste (2009, 2013); Matei Brunul(2011, 2014); Unu + unu (+ unu…)(2014). Este scenarist sau coscena�rist al unor filme de lung� și scur�tmetraj, iar ca regizor de teatru apus în scenă, printre altele, spec�tacolele: Prăpădul (după un textde Attila Bartis), Teatrul NaționalIași, 2013; Sunt o babă comunistă(dramatizare după romanul omo�nim al lui Dan Lungu), AteneulTătărași Iași, 2014; Unu + unu(după textul propriu), Teatrul Na �țional Iași, 2016. Premii literare:Premiul special al cititorilor „Na�talia Gorbaniewska“ în cadrul Pre�miului Literar al Europei Centrale

ANGELUS, Polonia, 2015; Premiulpentru proză al revistei „Observa�tor cultural“, 2012; Premiul Națio �nal de Proză „Ziarul de Iași“, 2012;Premiul special al publicului laGala Industriei de Carte din Ro�mânia, București, 2012; PremiulCartea anului 2011, oferit de re�vista „Contrafort“; Premiul literar„Augustin Frățilă“ pentru cel maibun roman al anului 2011; Premiulpentru Dramaturgie pe anul 1999acordat de Ministerul Culturii etc.Cărțile sale sunt traduse ori în cursde traducere în S.U.A., Anglia,Franța, Germania, Spania, Italia,Polonia, Ungaria, Bulgaria, Mace�donia sau Ucraina. Cel care chea �mă câinii, cel mai recent volumsemnat de Lucian Dan Teodoro�vici; a apărut în colecția FictionLtd. a Editurii Polirom (disponibilși în ediție digitală). SDC

4ANUL XVI NR. 664

16 – 22 NOIEMBRIE 2019opinii www.suplimentuldecultura.ro

Bunavestire n�a mai venit deatunci niciodată. De opt ori înzadar solarengo și pe pământnumai noaptea.

A trecut de miezul nopții, e dejaziua de mâine, s�a lăsat ceața și eaaleargă de la un spital la următorulspital întrebând brancardierii, am �bulanțierii, asistentele, infirmie�rele și medicii năuci: l�ați vă zut pefiul meu?, e un băiat de douăzeci șișapte de ani, are o cicatrice micădeasupra ochiului stâng, l�ați văzutpe fiul meu, l�ați văzut pe fiul meu,e 31.X.15 și nu mai e timp.

Și el aleargă de la un spital laurmătorul spital, arată ca un vapor

doborât de furtună: ați văzut�ope fiica mea?, are douăzeci și treide ani, părul șaten și o cicatricemică deasupra ochiului drept, ațivă zut�o pe fiica mea, ați văzut�o

pe fiica mea, e 31.X.15 și nu mai e timp.

E aproape dimineață și fiul eia murit și fiica lui a murit și ei suntpe coridorul aceleiași lumi des�compuse, el își poartă mâna pelinia verde care desparte peretelespitalului în două, ea sprijină cucapul zidul unui spital ridicat pevremea dictatorului și ea nu maivede decât lacrimile și cuvintele audevenit în noaptea aceea urlete șis�au înălțat la ceruri și apoi pesteea a coborât tăcerea și peste el acoborât tăcerea și fiul ei e mort șifiica lui e moartă. Și nu mai e nimicfrumos de povestit mai departe șide atunci e mereu noapte.

Zilele trec, deși nu mai au niciun rost, el poartă o barbă care îlîmbătrânește cu treizeci de ani, ebarba albă a unui sfânt care și�apierdut credința, ea coase goblenși privește fără să vadă cutia cu

maimuțe, tot circul și toată cruzi�mea din cutia cu maimuțe, toți oa�menii calculați și îngrozitori carevor să pună mână pe putere, pu�tere!, putere!, și inginerul horti�cultor încearcă în felul lui să nuîși piardă mințile de durere și odată pe săptămână vizitează odamă și apoi se întoarce acasăzdrobit de rușine, orfan de fiulsău, și zilele trec, deși nu mai aunici un rost.

Viața se sfârșește cu moarte,dar moartea ne oprește uneoriviețile fără să ne ucidă și de atuncie mereu sfârșit de octombrie și lu�mina n�a mai răsărit niciodată, ean�a mai spus niciodată cuvântulsolarengo și el nu a aflat niciodatăcuvântul ei secret, și nu există eva�dare din istoria noastră și po �veștile nu mai au final fericit șidegetul nostru se ridică împotrivamâinii sale invizibile care de zeci

de ani ne trage sforile ca unorpăpuși rămase fără suflet și mânasa nu se apără, istoria e și maiveche, istoria e atât de veche și numai avem curajul să mergem atâtde departe înapoi în noi, în timp,și mâna sa vinovată ne ajunge,mâna sa vinovată ne spală de pă�cate și ne sparge oglinda și ne lasămereu inocenți în fața nedreptății.

E mereu octombrie, suferințanu e decât rareori numai în inimă,el învață acum să trăiască pur�tând sângele necunoscuților, fiind�că oamenii nu te lasă să mori nicicând sari de la etajul al VI�lea, oa�menii te țin la perfuzii, în viață, îțiprind oasele cu șuruburi și îțispun că sunt alegeri pe care leface numai Dumnezeu. Ea mergeîn fiecare duminică la cimitir șinumai atunci știe cine e. Și nu maie nimic frumos de povestit maideparte. SDC

ANDREI CRĂCIUNCULEGĂTORUL DE HARFE

Solarengo (II)

După mai bine de trei decenii caieșean, deja de doi ani și jumă�tate m�am trezit locuitor alBucureștiului. Spun că m�amtrezit pentru că mutarea „la capi�tală“ n�a făcut niciodată în modreal din planurile mele de viață,dar între timp am învățat că celmai bine e să nu îți faci niciodatăplanuri pe termen foarte lung,pentru că s�ar putea doar să�țiconsumi timpul de pomană. Dardivaghez deja.

Acești doi ani și jumătate m�aufăcut, în cele din urmă, după o viațăde presă cotidiană, să văd orașulIași cu alți ochi. Ceva mai detașat, săspunem. Mi�a dispărut obsesia lo�cală, preluată și de mine prin emi�siunile de la radio atunci cândintervievam locuitori ai Bucu reș �tiului: „cum se vede Iașul din Capi�tală“. Într�un stat centralizat ca cel încare locuim, în realitate nu se vedenimic în București altceva decâthaosul din București. Nu�și face ni�meni gânduri despre ce�o mai fi pela Cluj, pe la Iași sau pe la Timișoaraîn vreme ce te calci în picioare cu alțioameni dacă vrei să ajungi pe un�deva la oră de maximă audiență.

E păcat că a trebuit să mă mutdin Iași ca să descopăr că avem unoraș chiar frumos. Când eram zil�nic acolo, nu mi se prea părea. Cutoate defectele lui, are un farmecanume, pe care nu îl mai găseștinicăieri în România. În plus, dacămerg cu avionul, de cum pun pi�ciorul afară din aeroport încep să�mi țiuie urechile. 90% din deci�belii pe care îi suporți ca bucu �reștean dispar ca prin minune!Imposibil să te gândești la un ase�menea avantaj, ca ieșean, dacătrăiești acolo.

Lumea politică locală, care mise părea totuși palpitantă în zilelemele de ziarist ieșean, azi îmi paretare anostă. Dintr�un anume punctde vedere, citind încă zilnic „Zia�rul de Iași“, am senzația că în ora �șul meu natal timpul încă mai arerăbdare, parcă zile și săptămâniîn șir mai stă în loc. Noroc de pri�marele Chirica, care mai face niș �te știri în presa națională și maidezmorțește atmosfera cu pro �prietățile fabuloase ale lui Bebesau declarațiile lui colorate (colo�rat�deplasate). Imaginea de badboy pesedist și apărător al statu�lui de drept i s�a cam ciobit de

când Dragnea nu mai e la putereși, în general, și�a cam pierdut tri�buna națională.

Există mai multă fericire acumla fiecare reîntoarcere acasă, pen�tru că timpul se dilată. La primelereveniri ajungeam la întâlniri cu40 de minute mai devreme, pen�tru că „la capitală“ ziua are cam 12 ore în timp ieșean din cauzadis tanțelor mari și a micului amă�nunt că metropola de pe Dâm bo �vița nu mai este de mult func �țională. Nu strică să te muți la Bu �curești dacă vrei să descoperi că

se poate mult, mult mai rău decâtla tine acasă.

De fapt, nu atât Bucureștiul teschimbă, cât faptul că te obișnu ieșticu alte deprinderi, constrâns fiind desituație. Înțelegi de ce când veneai tuîn capitală și dădeai o strigare ca săte vezi cu niște amici realizai că ei s�au văzut ultima oară când i�ai che�mat tot tu. Există și un mare avantaj:te poți îmbrăca mai lejer fără să tetemi c�o să te vadă cineva cunoscutși�o să te judece. În București nu teîntâlnești cu absolut nimeni întâm�plător din viața de zi cu zi.

Mă bucur dacă ați rămas cumine până la final, la capătul unuitext banal, fără nici un fel de con�cluzie și nici un fel de învățătură,compus din câteva paragrafe de �spre un fapt banal – încă un pro�vincial a luat calea Capitalei. Darera singura soluție pe care amgăsit�o pentru a nu scrie nimicdespre turul al II�lea al alegerilorprezidențiale. Căci impeachment�ullui Trump nu l�am mai urmărit,convins fiind că actualul preșe �dinte al SUA are tot la fel de multeșanse să câștige un al doilea man�dat precum actualul președinte alRomâniei. Iar dacă vă imaginațică pierde Trump, atunci înseam �nă chiar că aveți o fantezie cuDăn cilă președinte, ceea ce chiarnu vă doresc! SDC

Știri la zi din actualitatea culturală și articolele ediţiei pe

www.suplimentuldecultura.ro

Cum se vede Iașul de la București?

GEORGE ONOFREIDOI-ZECE, PROBĂ!

Ori de câte ori îmi amintesc defelul în care se circulă cu mașinaîn România, mă străbate un fiorde furie incipientă.

Nu o dată mormăi printre dinți căaici se adună cei mai proști – saumai agresivi – sau mai neciopliți –șoferi din Europa. Nesăbuiți, cusiguranță. Nu degeaba spațiulmioritic are cea mai mare rată adeceselor în accidente rutiere dinîntreaga Europă. Conform uneistatistici publicate de ComisiaEuropeană, în 2018 rata aceastaera de 96 de persoane la un mi�lion de locuitori, adică de două orimai mult decât media europeană.

De obicei astfel de statisticideclanșează la noi comentarii petema drumurilor proaste sau prostconstruite, a impotenței administra�ției de a amenaja condiții decente detrafic și altele asemenea. Dar eu nu cred asta – nu, nici vorbă. Cul�tura șofatului în România este una

primitivă, agresivă. Șoferii noștri(„nu toți, nu toți!“ vor sări să comen�teze șoferii) sunt ca un fel de luptă�tori pe motoare cu ardere internă,porniți să întreacă, să depășească, săajungă mai repede, să nu le stea ni�meni în cale, să nu�i deranjeze pie�tonul sau biciclistul, ăla de n�arebani să�și ia mașină. Pietonii „spul �berați“ de mașini pe treceri de pie�toni sunt o realitate acceptată cuseninătate, ca în balada pe care ne�am luat�o drept bocet identitar: „Șide�o fi să mor“ (călcat de motor). Bă�tăile în trafic sau pentru un amărâtde loc de parcare nu mai sunt știri,ci banalități ignorate cu lehamite. Eaici expresia unei frustrări descăr�cate spasmodic cu piciorul peaccelerație. Psihote ra peuții ar aveamult de lucru cu nația asta de șoferi.

Alina și cu mine mai mergemcând și când cu copiii din satul nos�tru suburban în cel mai occidentaloraș din România: Timi șoara. Defiecare dată avem grijă să�i ținem

strâns de mâini, mai ales la trecerilede pietoni, ca să nu pățească ceva –e așa de ușor s�o pățești cu șoferulromân! De obicei pe trecerile depietoni de pe străzile cu două benzipe sens:mașina de pe prima bandăopreș te, dar pe a doua se găseștemereu un șofer care accelerează, casă treacă mai repede, înaintea pie�tonului. Sau, la intersecțiile cu se�mafor, atunci când se face verdepentru pietoni și, concomitent, pen�tru mașinile care virează la dreapta,peste trecerea de pietoni, șoferii segrăbesc mereu să taie calea pieto�nilor. Așteptam odată așa, la o tre�cere de pietoni, iar în clipa cândsemaforul a trecut pe verde, bă �iețelul nostru a dat să pornească –noroc că îl țineam strâns: o camio�netă a demarat claxonând cu furie,ca să fure startul, și a trecut pe lângăcăruciorul unei bătrâne ce cobo�râse deja pe stradă. După camio�netă a mai virat rapid încă o ma �șină, care s�a grăbit să le taie și ea

calea trecătorilor, iar până au apu�cat pietonii să coboare pe zebră, se�maforul clipea deja a roșu.

Dar ce știu eu, de vreme cenu�s șofer? Poate că o fi plăcut sătreci cu mașina în trombă pelângă pantoful unui copil. Sau aloricui. Adrenalină made in Ro.Simți că trăiești. Că merită să tegrăbești. Poate lovești pe cineva,poate nu�l lovești: chestie de dex�teritate, de talent automobilistic.Iar la noi toți șoferii sunt dexteri.Însă, mai înainte de orice, suntnevinovați ori doar parțial vino �vați. E de ajuns să citiți pe internetcomentariile ce urmează uneiștiri despre „un pieton spulberatpe zebră, pe culoarea verde a se�maforului“. Majoritatea cople și �toare a comentatorilor explicăsenini că și pietonul are partea luide vină, trebuia să fie mai atent, săse uite în toate părțile, nu la sema�for, ca prostu’, că nu știi niciodatăcând vine vreun nebun care ce

vină are el, săracu’, dacă așa e el,plus că avea soarele în față, avea vi�teză mare și n�a apucat să frâneze,n�a văzut că pietonul s�a repezit pezebră... Căci, pare�se, fie semafo�rul cum o fi, la noi absolut toțipietonii se aruncă pe zebră, daufuga și se reped în fața mașinilor.Și�atunci ce să facă bietul șofer,oricât ar fi el de abil? Doar n�avrut să omoare un om, voia doarsă ajungă și el acasă cu 24 de se�cunde mai repede!

Până la urmă ajung să cred căla noi, în România, aici e pro�blema: la pietoni. Ar fi suficient săeliminăm pietonii și să vedeți cănu mai suntem la coada Europei.Că șoferi buni suntem (sunteți),aici nu încape discuție. SDC

5ANUL XVI NR. 66416 – 22 NOIEMBRIE 2019 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

RADU PAVEL GHEOROMÂNII E DEŞTEPŢI

Volanul cu adrenalină

Știm rezultatele primului tur de laprezidențiale. Klaus Iohannis aadunat 37,5 puncte procentu ale,Viorica Dăncilă 22,69, iar Dan Barna14,73. Mircea Diaconu a strânsaproape 9 procente, Theodor Paleo�logu 5,5, iar Kelemen Hunor 4.

Cam toți candidații se pot declaramulțumiți, mai puțin șeful USR, DanBarna. După scorul Alianței 2020din primăvară (22,4 la sută la euro�pene), simpatizanții USR și PLUSsperau ca Barna să prindă fără pro�bleme finala. N�a fost să fie, iar cau�zele sunt mai multe. Nu e vorba doar

de prestația candidatului Barna, cide un șir de greșeli pe care liderulUSR le�a comis din vară încoace.

Cea mai mare trăsnaie a fostpunerea mandatului de lider alUSR pe masă, taman când partidular fi trebuit să tureze motoarelepentru prezidențiale. Acuzațiileformulate din interiorul partidu�lui de Cosette Chichirău legate dedictatura din partid sau de posibi�lele fraude la votul intern i�a de�mobilizat pe activiștii USR și asădit neîncrederea în rândul sim �patizanților formațiunii. Păi dacăBarna nu e bun ca președinte USR,de ce ar fi nimerit să ocupe funcțiade președinte? A fost întrebarea lacare liderul USR n�a putut oferi unrăspuns credibil.

Posibil ca Dan Barna să fi știutdin start că șansele sale de a intraîn finală sunt minime, dar să�și do�rească mai degrabă securizareapostului de președinte USR, știindcă ar putea urma contestări se�rioase după eșecul din primul tur.

De altfel, existau studii carearătau că o treime din publiculUSR�PLUS votează Klaus Iohan�nis la prezidențiale. A fost exactfelia lipsă la scorul pe care Barnal�a obținut duminica trecută.

Cu toate acestea, reluarea os �tilităților în interiorul USR ar afectași mai mult procentul pe care alianțaîl are în acest moment în sondaje.Posibil ca alegătorii useriști care l�auvotat pe Iohannis să�și dorească sărevină la matcă, dar continuarea ba�lamucului intern să le schimbe pla�nurile. Adică să�i facă pe unii să steape gânduri. Tot cu Dan Barnapreședinte, USR a obținut alături dePLUS un scor remarcabil la euro�pene. Da, dar partidul a ținut la unnivel rezonabil tensiunile interne,iar toată lumea a tras zdravăn încampanie. De data asta, nimic n�amers la USR, iar în politică dacă numun cești trece adversarul pe lângătine. Soluția logică ar fi fuziuneaUSR�PLUS. La ce bun două structuriîn acest moment? Care e diferența

de viziune între liderii USR și cei aiPLUS? Probabil că subiectul va fipus rapid pe tapet, dar nu este exclussă asistăm la controverse serioase le�gate de raportul de forțe, accedereaîn funcții sau de îm părțirea posturi�lor de conducere în teritoriu. DacăBarna și Cioloș nu înțeleg că aceastaeste soluția potrivită, atunci tensiu�nile se vor acutiza, iar după parla�mentarele din toamnă când fiecareforma țiune va avea propria armatăde parlamentari fuziunea să devinăproblematică.

La PNL e liniște, din două mo�tive. Partidul a primit cadou guver�narea taman în ultima săptămânăde campanie, iar în al doilea rândKlaus Iohannis a intrat în finală cu15 puncte avans față de Viorica Dăn�cilă. Cu toate acestea, liberalii auscos pentru candidatul lor mai puțindecât arătau sondajele (cam 3�5puncte în minus), iar târguiala pen�tru funcțiile guvernamentale posibilsă le fi redus cheful alergatului dupăvoturi. De ce să te mobilizezi cândcandidatul tău oricum câștigă?

Dacă PNL se va culca pe o ure�che în turul doi, probabil că Iohan�nis va ieși în final câștigător, dar lao diferență pe care puțini ar fi an�ticipat�o cu doar câteva săptămâniîn urmă.

La PSD nu�s motive de bucu�rie. S�a și văzut în CEX�ul la care

Manda și Dăncilă s�au certat ca îniarmarocul de la Dăbuleni.

Intrarea în finală nu e nicide�cum o victorie, ci un eșec pentru unpartid obișnuit să câștige detașatprima rundă a prezidențialelor.Marea problemă pentru PSD este cămatematic, Dăncilă nu prea mai arede unde lua voturi. Nici măcar cele 9puncte ale lui Mircea Diaconu nu�stoate sigure, pentru că actorul își dăseama că n�are sens să se compro�mită, anunțându�și sprijinul pentrucandidatul PSD. Pe de altă parte, atâtPro România, cât și ALDE, care aucam 10 la sută împreună, au dat sem�nale că în turul doi nu va exista vreunconsemn dat propriilor simpatizanți.

Câți dintre alegătorii lui Bar na ovor vota pe Dăncilă? Să zicem cădouă puncte s�ar duce către Dăncilă,dar grosul voturilor tot Iohannis leobține. Dinspre Paleologu la fel, iar ale�gătorii maghiari n�au dovedit nici ei căar fi fani ai PSD la prezidențiale. Oricâts�ar chinui PSD să întoarcă rezultatul,aritmetica electorală dove dește con�trariul. Singura șansă a social�demo �craților e să aducă la vot alți alegători,dar tot nu le va fi suficient.

Totuși, un scor cu 4 în față pen�tru Dăncilă în turul doi ar fi o adevă�rată performanță pentru PSD și înacelași timp ar însemna un start bunpentru localele și parlamentarele deanul viitor. SDC

FLORIN GHEŢĂUVAGONUL CU VORBE

PSD, între relansare șiun nou eșec usturător

6ANUL XVI NR. 664

16 – 22 NOIEMBRIE 2019opinii www.suplimentuldecultura.ro

De câte ori citesc vreo prezentarede album sau trupă, cuvinteleelectro/industrial mă fascineazăinstantaneu.

Abandonez lectura, nu mă mai in�teresează nimic până când nu audprimele sunete produse de in�strumentele (sintetice sau clasice)mânuite de ființele refugiate subtitulatura grupării și, deseori, submăști & machiaje suprarealiste.Probabil am căpătat, în felul meude a fi, un soi de microb, lent stre�curat în sânge pe vremea când lu�cram în Sistemul Energetic Națio� nal. Ori poate anii aceia mi�aumodificat ADN�ul și voi fi vreunsoi de semi�cyborg, de vreme cereacționez pozitiv la piesele ner�vos lansate în arealul dintre bo�xele PC�ului meu (desktop cuLinux!) de atâtea și atâtea numecare trec aproape neobservateprin spațiul public? Laether Strip,Noisuf�X, Combichrist, Ashbury

Heights, Skinny Puppy, SuicideCommando, Front 242, Tamtrum,Spetsnaz, Menschdefekt, Terror�fakt, Velvet Acid Christ, ZombieGirl, Agonoize, Dunkelwerk, As�phyxia – este imposibil să le enu�măr pe toate. Despre câteva ampomenit în rubrica de față. Demulte nu m�am apropiat, fie că„realizările“ lor erau prea stridentepentru mine, fie că mă întâlneamcu ele într�un moment nepotrivit,când mărșăluiam pe alte melea�guri sonore. Și, recunosc, de unele

n�am auzit, din cauză că sunt preanumeroase, timpul de ascultareprea puțin și asemănările prea in�digeste. Însă când am dat pesteunul bun din cluster, l�am recu�noscut fără probleme: percuta lafel cum aș fi făcut�o eu.

Majoritatea celor care ascultăgenul acesta de piese, generic eti�chetate și aggrotech sau EBM(diferențele sunt sesizate de eno �riași), gândește că electro�muzi�cienii trebuie să fie preponderentnordici: germani, suedezi, olan�dezi, englezi etc. Sau americani.Or, realitatea este mai amplă și di�versificată:duduie din Rusia pânăîn Chile, din Noua Zeelandă pânăîn Mexic, popas obligatoriu fiindclubul Gagarin din Tel Aviv, iar în�cununarea la festivalul berlinezM’era Luna. Toate țările europenegăzduiesc „nebunii“ coagulate dedansul electro�industrial. Specta�torii se scufundă în transă, ajutațisau nu de pastile și prafuri pe carenu le mai numesc.

Nici plaiurile noastre nu facexcepție de la frontul venit dins�pre niciunde și deschis către nu seștie ce. Pe aici au trecut și cei doi

mexicani care activează de prin1993 sub titulatura Hocico. Și nudoar o dată, de curiozitate. Publi�cul român nu�i deloc mai prejosdecât confrații din fostul lagăr so�cialist, „fondul comun de suferin �ță“ ne împinge pe mulți la trepi �dație. În cluburi, în mijloace detransport individual sau în ca�mere standard echipate de la Ikea,audițiile sunt propice revărsăriide furie, ostilitate, nihilism, agre�sivitate, energie. Starea de spiriteste una intens confrunta țională,dramatică, visceral amenin țătoare.Anxietatea trăită permanent subasediul civilizației contemporane,deloc binevoitoare cu ființa omu�lui, devine ceva ambiguu și volatil.

De la durere la plăcere, drumulabia măsoară lungimea tronsoane�lor de „autostrăzi“ valahe, inaugu�rate cu fast electoral de diverseguverne. Iar „lirica“ expectorată desoliștii chinuiți în actul artistic latensiune electrocutantă... Conteazăpentru cineva?

„We are lost, we’re longing for afix/ The real us is in the cloud/ Wedon’t live in the present/ ’Cause thepresent dies/.../ This is the final ex�tinction, our destiny/ Creators ofour own destruction/ Slaves to darktechnology“. Am citat din piesa caredă titlul noului album Hocico – Ar�tificial Extinction (2019, Out of LineRecords). Dacă nu greșesc numără�toarea, este al doisprezecelea destudio. Standardul tehnic esteireproșabil, studiourile din Mexicnu sunt mai prejos decât altele. Mănedumerește întrucâtva neîncre�derea în tehnologie proclamată devocalistul Erk Aicrag. Tovarășullui, ocupat cu sintetizatoarele, RacsoAgroyam, i�ar putea răspundeceva, ca să�l dezmintă? Nu cred.Asta e logica industrială, și elec�trică pe deasupra. Politica nu arenici un rol aici. SDC

Dans industrial

La mijlocul lunii noiembrie,compania Disney a devenit rivaldirect al Netflix, lansându�și pro�pria platformă de filme și serialeonline. Pentru că au foarte multedesene animate vechi, creatoriis�au lovit de o problemă: cum săprocedeze cu acel conținut careastăzi nu ar mai fi acceptabil?

Peste 10 milioane de persoane s�auabonat la platforma Disney+ încădin prima zi, iar numărul total deutilizatori se estimează că vaajunge la 60�70 de milioane. Dis�ney+ s�a lansat și cu producții noi,dintre care cel mai titrat esteMandalorian — un serial de tip

western din universul Star Wars,deja disponibil pe platformă. Vormai exista seriale cu personajePixar, Marvel, precum și docu�mentare sau reality�show�uri. 

Punctul forte al noului Dis�ney+ este, însă, arhiva. Datoritătezaurului său impresionant defilme Disney și Pixar, împreună cufranciza pentru Star Wars și uni�versul Marvel, a faptului că deținemajoritatea acțiunilor de la Na�tional Geographic și că a achizi �ționat 21st Century Fox, platformaare un conținut foarte consistent.Toate filmele Disney îndrăgite, dela Cenușăreasa până la Frozen, suntacum sub același acoperiș. Însă, dincauza conținutului vechi, a apărutși o problemă delicată pentru com�panie: deodată, mulți utilizatori și�au dat seama că o parte din fil�mele pe care le�au iubit atât de multîn copilărie erau rasiste.

„Acest material este prezentatașa cum a fost creat. Ar putea con �ține reprezentări culturale depă�șite.“ Aceste două propoziții aparîn descrierea unor filme precumDumbo, Peter Pan sau Doamna șivagabondul. Mulți au protestat

împotriva corectitudinii politice.Alții spun că exprimarea e atât devagă și reținută, încât pare a fidoar o bifă cerută de consilieriijuridici ai companiei. 

Cert este că desenele mențio �nate sunt pline de glume răută�cioase și stereotipuri, la care stoma� cul privitorului din anii ’80 sau ’90nu ar fi reacționat în nici un fel, darastăzi privim altfel lucrurile. Pisi�cile siameze din Doamna și vaga�bondul sunt caricaturi ale feluluiîn care erau priviți asiaticii — șireți,răi, incapabili să vorbească en�gleză. Nativii americani pe care îiîntâlnește Peter Pan sunt niște săl�batici ce vorbesc monosilabic și

sunt cuprinși de adorație în fațabăiatului alb. În Dumbo, un cor deciori conduse de Cioara Jim face tri�mitere directă la un tip de emisiuneamericană de comedie, foarte po�pulară la începutul secolului, încare actori albi jucau roluri de negriîn general prezentați ca proști,leneși, superstițioși sau caraghioși.

Atunci când s�a confruntat cuo problemă similară pentru conți �nutul său mai vechi, Warner a avutun mesaj mult mai pertinent afișatînaintea conținutului rasist: „De �senele animate pe care urmeazăsă le vedeți au fost un produs alvremurilor lor. Acestea ar putea săînfățișeze prejudecăți rasiale și

etnice care erau la ordinea zilei însocietatea americană. Aceste repre�zentări erau greșite atunci și rămângreșite și astăzi. Desenele animatesunt prezentate așa cum au fostcreate, pentru că a proceda în oricealt mod ar fi echivalent cu a pre�tinde faptul că acele prejude căți nuau existat niciodată“.

Disney+ se recomandă a fi uncanal de familie și, până la urmă,acele desene animate pot fi însoțiteși de comentarii și explicații din par�tea părinților. Copiii sunt capabili săînțeleagă realitatea în nuanțe carenouă poate ne�au scăpat și merită săafle că nici lumile de poveste nu suntmereu ceea ce ar trebui să fie. SDC

MĂDĂLINA COCEADE VEGHE-N LANUL DE CULTURĂ

Disney depășit

DUMITRU UNGUREANUROCKIN’ BY MYSELF

De la Deko Cafe�ul lui DanChișu, unde s�a născut stand�upcomedy�ul autohton la începutulanilor 2000, la Club 99, ComicsClub Stand�up Comedy ca să po�menesc numai câteva dintre celemai cunoscute spații dedicate,toate în București, genul acestade reprezentație comercial�umo�ristică a ajuns foarte aproape decotele mersului la teatru, pe anu�mite segmente devansându�l.

Cel mai recent barometru de con�sum cultural susține cu cifre că înRomânia divertismentul ține to �pul din perspectiva participării laspectacole (45 la sută), urmat deteatru (32 la sută). Frecvența mer�sului la spectacole cel puțin odată pe an arată că 32 la sută suntatrași de teatru, 24 la sută, devarietăți, iar 21 la sută, de stand�up comedy.

Pionierii autohtoni ai branșei –Bobonete, Teo, Vio și Costel – audescoperit pe filiera entertain�ment�ului american o nișă care s�a extins relativ rapid și a năpăditnu doar cluburi specializate, ci șisăli cu mii de locuri care se um plu,la un preț al biletelor mult maimare decât acelea ale teatrelor.

Divertismentul de televiziunea coborât continuu standardele,influențând mediul general de re�ceptare, iar starea se resimte și însălile teatrelor: ce titluri fac fullhouse, la ce anume reacționeazăpublicul. Se râde, de regulă dis �proporționat, la cuvinte decoltate,la gesturi și situații șarjate și maipuțin la subtilități sau subtexteminim�culturale. În goana dupărating, micul ecran a făcut concesii

de gust până la nivelul fotoliuluidin sufragerie și chiar mai jos, laacela al scaunului din birt sau alșanțului, doar pentru a se salva dela clicul care comută pe alt canal.

NU POȚI RESPINGE CEVA CE NU CUNOȘTI

Stand�up comedy are formule,practicieni și vedete în întreagalume. Paradisul e SUA, unde a devenit o industrie foarte bine organizată (de la baruri pentru ama �tori unde vin scouter�i, la stan�darde de priză la public – succesulîncepe de la minimum 75 la sutădin timp râs la o sesiune de 20 mi�nute –, la cuantificarea tipurilorde glume – 11 la număr–, și la fes�tivaluri specializate). Și ca să de�finim cât mai precis contururilegenului, să zicem că Mark Twain econsiderat un clasic, că WoodyAllen, Robin Williams, Jerry Sein�feld, Ellen DeGeneres, WhoopiGoldberg, Eddie Murphy s�au lan�sat astfel. Dar că există și milioanede anonimi care își încearcă noro�cul în bărulețe obscure unde secăznesc să amuze audiența.

Nu poți respinge ceva ce nucunoști, așa că m�am documentatpuțin în privința acestui tip despectacol comercial în care un co�mediant face poante după poantestând în picioare în fața unui pu�blic. Specialiștii zic că primele mi�nute sunt cruciale în aceastăformă foarte liberă de comedie,care înseamnă de fapt un scena�riu monologat plin de glume, miciistorii, anecdote al căror scop ex�clusiv sunt aplauzele cât mai deseși hohotele de râs, estimate, dacă

vrei să fii de succes, la 4�6 râsetepe minut. Altfel te�ai ars!

În absența decorurilor, a cos�tumelor ori a altor elemente spe�cifice scenei de teatru (deși comi �cii de stand�up pot apela la recu�zită, unii fac numere de magie orise ajută de muzică), ceea ce con�tează e materialul comic și his�trionismul protagonistului. Fieca� re are stilul propriu: preferințapentru o anumită zonă tematică,maniera de a zice glumele, infle�xiunile, privirea, pauzele, carisma,legătura cu sala.

DEOCAMDATĂ STAND-UP-UL NU POATEABSORBI ABSOLVENȚII DE ACTORIE

Cunoaștem cu toții inși cu calităținative care la un party, ieșire în orașori altă manieră de socializare sepricep ca nimeni alții să zică opoantă, să relateze o întâmplaretrăită ori auzită. Stand�up�ul le�adat unora dintre ei ocazia ca, pelân gă popularitatea și simpatiacelorlalți, să le revină și câștiguri fi�nanciare. Unii au și studii de acto�rie, fac filme, scriu pe bloguri, facpublicistică; alții au diplome fărănici o legătură cu scena și luminareflectoarelor (științe economicesau inginerie), dar au descoperit căanturajul îi ascultă și asta le poateasigura traiul. Lucrează ca autodi �dacți pe linia chimiei cu publicul,care e vitală, au invadat internetulcare le�a viralizat show�urile și le�asporit celebritatea.

La începuturi, umorul trivialle�a garantat cascade de râs,aplau ze și spectatori în număr tot

mai mare. În ultima vreme aria te�matică s�a extins către comiculcotidian, de inspirație religioasă,soacre, tineri căsătoriți, telenovele,grupurile de părinți de pe Whats �App etc., în general subiec te ine�dite, familiare, pe care le pot luapeste picior. Ce�i drept, Româniaabundă în situații absurd�hilare.

Nu cred că, deocamdată,stand�up�ul poate să absoarbăabsolvenții de Actorie. Istoria lui eprea timpurie. Specialiștii zic căpeste ocean, spre care privim cuadmirație și în această zonă deamuzament, e nevoie cam de undeceniu pentru ca un interpret săse profesionalizeze. La noi e încă ofază de pionierat/ empirică, iar ve�detele se fabrică ceva mai repede.

E de urmărit dacă stand�upcomedy�ul e o modă trecătoare(cum au fost într�o vreme trupele

și campionatele de improvizație;acum au pălit, fiind absorbite casecvență în structura unei seri destand�up) și se va stinge ca interesal publicului sau dacă își va găsipropriile resurse pentru a se „in stituționaliza“ și a deveni o mi �ni�industrie. Vom vedea! Deocam� dată e o piață în creștere, cu liber�tatea totală de reacție a publicu�lui (cam ca la Globe�ul din vremealui Shakespeare, când se aruncauspre actori nu doar apostrofări, ciși roșii sau ouă stricate), cu normesociale permisive, fără drepturi deautor pe glume. Într�o etapă di�nainte de reguli. SDC

7ANUL XVI NR. 66416 – 22 NOIEMBRIE 2019 teatru

www.suplimentuldecultura.ro

ION BARBUPINACOTECA DIN PETRILA

OLTIȚA CÎNTECDATUL ÎN SPECTACOL

Expansiunea stand-up comedy

8ANUL XVI NR. 664

16 – 22 NOIEMBRIE 2019interviuwww.suplimentuldecultura.ro

INTERVIU CU SCRIITOAREA DIANA BĂDICA

„Crescând, am înțeles ceînseamnă să lupți, chiar dacă știidin start că nu o să câștigi tu“

ARYNA CREANGĂ

„E ciudat cum ajung oamenii să ia răul drept un lucru obiș -nuit.“ De ce credeți că se întâm-plă asta – nu realizează cândrăul își face loc sau pur și simplusunt prea obosiți să schimbedirecția către care se îndreaptălucrurile?

Cred că putem spune că obișnu �ința vine odată cu puțin din am�bele, la care aș adăuga însă și căuneori acceptarea aceasta este defapt singurul lucru care te poateface să mergi înainte. Ce poți săfaci, dacă nu te obișnuiești curăul? Poți să te victimizezi, poți săcazi în depresie sau poți să ac �ționezi atunci când totuși nu artrebui s�o faci și să�ți provoci, ast�fel, rău tot ție.

Mi se pare însă periculos că tepoți obișnui cu răul din cauza fap�tului că știi deja finalul poveștii,știi unde poți ajunge, pentru că aifost acolo înainte și pentru că tupoți anticipa ce va urma. Știi caresunt granițele celor ce vor veni șiștii cum să reacționezi. Faptul căde partea cealaltă stă ceva nou,ceva care trebuie descoperit, s�arputea ca pentru unii dintre noi săfie chiar mai greu decât o obiș �nuință – ceva care echivalează cuun risc pe care nu cred că toatălumea și�l asumă.

Spuneați și la unul dintre eveni-mentele la care ați participat laFestivalul Internațional de Lite-ratură și Traducere Iași, spunețiși în carte, că „sunteți un om

care scrie, un om atent, care ob-servă ce se întâmplă în jurul luiși vrea să spună ce vede“. Nucredeți că ceea ce faceți pare a fimai curând un demers jurnalis-

tic decât literar?

E amuzant, căci uneori eu mă gân�desc că ceea ce fac seamănă maicurând un demers de cercetare

psihosociologică. Acum câțiva animi�am dat seama că nu pot fi nicimăcar un simplu turist. Nu potmerge într�un loc nou fără să măgândesc la lucrurile pe care le știudespre acel loc; la infrastructurăspre exemplu – am un șablonmental, din care nu pot ieși, unșablon care mă determină să fiu

atentă la social. E, pentru mine,un demers de cercetare, iar eucred că cercetarea e aceeași pestetot – și în antropologie, și în so�ciologie, și în jurnalism, și în film.

Cum ați ajuns la cursul de creati-ve writing al lui Florin Iaru și Ma-rius Chivu, în 2012, voiați încăde-atunci să publicați roman?

Aveam de toate înainte să ajungacolo, cred eu, dar mă oprisem.Scriu de când eram copil – înclasa a III�a am scris prima meapovestire, pe care i�am dat�o doam�nei învățătoare. Ea era o persoanăcare nu prea își manifesta iubirea;era, mai curând, o persoană cri�tică cu noi, copiii. I�am dus poves�tirea aceasta și atunci mi�a zis sămai scriu. Nu mi�a zis că e binesau rău felul în care o fac. La doiani distanță, când sora mea maimică a început școala, mi�am datseama că învățătoarea ei mă știade la doamna mea învățătoare,care i�a citit povestirea mea în can�celarie. Ba mai mult, când am tre�cut în clasa a V�a, profesoara meade română deja știa că eu scriu, totde la ea. Doamna învățătoare îmitrasase un drum, se ocupase de totce�mi trebuia mie, doar că la mineacele informații n�au mai ajuns, peatunci.

Am scris și în liceu și mai apoiam ajuns la facultate, unde amscris din nou, însă, pentru că nu

m�am dus la Litere, am scris multmai rar. După aceea am făcut unmaster și am început un doctoratîn sociologie; m�am ancorat cutotul în cercetare. Cu un an îna �inte de a veni la curs, am câștigatun concurs organizat de „Observa�tor cultural“ – aveau o pagină încare voiau să publice diferite po�vestiri despre Crăciun ale cititori�lor. Eu le�am trimis o povestirecare s�a numărat printre cele câș �tigătoare. După ce mi�au publicat�o,am cunoscut�o pe cea care a avutgrijă de selecție, Doina Ioanid, iarea mi�a spus niște cuvinte foartefrumoase și calde; a spus că, pen�tru cineva care nu vine din lumealiterară și nu e scriitor, povestireamea e un text foarte bun. Cred căasta m�a ajutat mult.

Apoi, în toamnă, m�am înscrisla curs, gândindu�mă că sunt dejascriitor și știind că trebuie însă sămă apropii mai mult de lumea lite�rară. Mergeam la evenimente, darnu cunoșteam oameni din cercurileliterare. La curs aveam teme, tre�buia să scriu constant și am învățatsă�mi curăț treptat stilul. Pentrumine cursul a func ționat și cred căpentru mulți alții; am fost mai mulțiautori publicați de atunci.

Scriitura constantă, practica, a fost cea care v-a format stilul?

Nu cred că mi�a format stilul, darcred că m�a adus mai aproape de

M-am înscris la cursul de creative writinggândindu-mă că sunt deja scriitor.

Părinți e un roman apărut anul acesta la Polirom, care a fost no -minalizat în repetate rânduri drept una dintre cele mai bune cărțiale anului 2019. Ultimul premiu l-a câștigat chiar săptămânaaceasta, pe 11 noiembrie, la ediția a II-a a Premiilor „SofiaNădejde“ pentru Literatură Scrisă de Femei, când a fost desemnat

volumul câștigător la categoria Proză. Diana Bădica, autoarea lui,a fost prezentă la Iași în octombrie, la Festivalul Internațional deLiteratură și Traducere Iași, unde ne-a povestit despre cum aapărut Ioana, personajul principal al cărții, și despre standardelesale ca scriitor debutant în lumea literară românească.

9ANUL XVI NR. 66416 – 22 NOIEMBRIE 2019 interviu

www.suplimentuldecultura.ro

unde sunt acum. La un momentdat știu că Florin Iaru a fost între�bat ceva despre ce fac ei cu eleviide la cursuri și despre mine aspus că eu venisem acolo deja ta�lentată și că ce�au făcut ei a fost sămă ajute puțin. E fantastic felul încare primești validare.

Are nevoie un scriitor de validări constante?

La început ai clar nevoie de maimulte validări. Dar asta vine directproporțional cu ce vrei tu de la li�teratură și raportat la nivelul tăude încredere în tine. Eu am încre�dere în mine, știu că scriu bine, nuam nevoie de validare pe scris. Darasta nu înseamnă că nu am nevoiede validare pe idei sau pe drumulpe care am pornit cu un anumittext. Eu de fapt sunt înfiorătoarecu textele mele și atunci când lu�crezi cu mine cred că e puțin camgreu, deși echipa Polirom nuspune asta. Sunt perfecționistă șinu vreau să dau un text doar pen�tru că trebuie să�l dau.

De exemplu, acum lucrez laun articol pentru „Decât o Re�vistă“ – mi�am făcut interviurile,știu efectiv tot ce am de scris, daram nevoie de un timp al meu încare să gândesc totul. Am nevoiesă fiu lăsată cu timpul meu. Astanu prea se întâmplă însă dacă tunu impui bariera aceasta – euspun de la bun început: „scriu ușor,dar scriu într�un timp mai înde�lungat decât alții“. Nu vreau să măgrăbesc; corectez și editez enorm șicred că asta e bine. Dacă Părinți aieșit și a ieșit așa, iar eu primescpentru el feedback pozitiv dinmulte zone, nu văd de ce aș face alt�fel. Și, apropo de validări, eu nu amnevoie de validare pe scris, daratunci, la creative writing, aveamnevoie. Prima temă a mea de acoloa fost, a spus Florin Iaru, cea maibună temă a mea – deci eu mi�amprimit validarea instant.

Acum însă faptul că eu am în�credere în scrisul meu nu e destul,pentru că standardele mele suntunele foarte înalte. Standardelemele sunt unele pe care le am fațăde mesaj, nu de scris.

Tot în legătură cu mesajul – v-ați gândit că poate Părinți esteușor asemănătoare pe alocuri și

cu alte opere din literatura ro-mână? Și aici fac referire laFetița care se juca de-a Dumne-zeu a lui Dan Lungu sau la Kin-derland a Lilianei Corobca.

Cred că există loc în lumea aceas �ta literară pentru toată lumea șipentru toate temele. Mi se pareextraordinar faptul că oameniiscriu despre aceleași lucruri – săai zece autori care scriu toți des�pre același subiect mi se pare fan�tastic! Pentru că fiecare autor,fiecare om, își filtrează realitatealui – eu povestesc despre un as�pect, alt autor despre alt aspect –,iar asta ajută la îmbogățirea vieții,a cunoașterii. Cititorul va citipuțin de la mine, puțin de la altci�neva și așa se va îmbogăți.

Referitor la discuția despretraumă și despre cât de multpoate hrăni ea subiectul unuimanuscris, ați spus că în mo-mentul în care ți se întâmplă lu-crurile, mintea e prea ocupatăsă supraviețuiască, așa că nu tegândești prea mult la ce vaurma. De cât de mult timp ațiavut nevoie, după întreaga po-veste, ca totul să se decanteze?

De 20 de ani. Moartea frateluimeu s�a întâmplat atunci când euaveam cinci ani. Textul acestadespre moartea lui eu l�am scrisîn anul 2012, la 27 de ani.

A fost scris în 2012 și până anulacesta a tot fost rescris și corec-

tat sau a așteptat publicarea?

A fost inclus în ceea ce am crezuteu că urma să fie un volum de po�vestiri. Dar este unul dintre tex�tele mele foarte puțin editate și afost scris într�un mod în care euchiar nu am crezut că pot scrie. L�am scris cu dopuri în urechi,pentru că atunci stăteam într�ogarsonieră și aveam pe cineva învizită – o persoană care se uitaconstant la televizor. Și am simțitnevoia să scriu și am scris; măopream doar din loc în loc, plân�geam și eram eu însămi șocată defaptul că nu�mi uit ideea. Pur șisimplu am simțit ceea ce citeameu în adolescență. E ceea ce spu�nea Mircea Cărtărescu – faptul căpovestea începe să te scrie pe tine.

Cât la sută din roman este auto-biografie? Este Ioana un perso-naj complet asumat (căci vorbițidespre ea la persoana a treia maimereu)?

Da, este. Cartea nu e biografie șiștiu că Mihai Iovănel în cronica safix despre asta vorbea – despregranița aceasta dintre realitate șificțiune și despre faptul că ar trebui

trecută într�o anumită categorie.Nu, ea nu e biografie, e literatură.Ioana este amestecul dintre mine șisora mea; sora mea nu apare încarte. Ea mulți ani a fost absentă, astat cu bunicii, iar din cauza astamulte lucruri le�a aflat despre fa�milia noastră pe parcurs. Dar multdin atitudinea Ioanei a fost atitudi�nea surorii mele.

Deci tot a unui observator.

Da, ea a terminat Facultatea de Is�torie, iar astăzi lucrează cu copiicu diferite probleme de dezvol�tare. Ea a fondat asociația căreiai�am donat drepturile de autor –Lumea lui Arthur –, sora mea e unmodel, dar am preferat să nu�iexpun viața.

Relația Ioanei cu bunicii e descrisă ca fiind pe alocuriînduioșătoare. Fetița e învățatăcă „fiecare duce cu el un cer“sau că „cerul e pătura lui Dum-nezeu“. Ce amintiri mai păstrațidespre bunicii dumneavoastră?

Pot să spun doar că nu pot vorbimult despre bunicii mei – dar potspune de ce n�o pot face, printr�un exemplu. Sora mea, citind car�tea înainte să apară, a reușit cumare greutate să treacă de pri�mele pagini. Mi�a scris și mi�aspus că nu se poate abține dinplâns. Pentru noi, ca pentru mulțicopii, trebuie știut că bunicii auînsemnat enorm.

Ce relație aveți astăzi cu divini-tatea – sunteți o persoană cre-dincioasă?

Cred în bine și cea mai frumoasălecție pe care am primit�o a fostacum patru ani, când am mersîntr�o excursie în India. Am vizitatatunci un templu care avea scul�ptat afară, pe fiecare latură, repre�zentantul fiecărei Biserici importan �te din lumea aceasta. Când eu amajuns în India, atât de departe, șil�am văzut pe Iisus Hristos pe unstâlp, m�am gândit că asta în�seamnă de fapt toleranța, bucuriavieții – să putem să trăim toți înliniște, fiecare cu Dumnezeul lui.Dacă binele înseamnă Dumnezeu,atunci cred în El. Dar nu mai mergla biserică.

Credeți că s-ar fi schimbat altfelpovestea Ioanei, dacă aceeași

acțiune s-ar fi petrecut însă într-un alt oraș decât Slatina?

Cu siguranță, pentru că suntemcu toții diferiți și trăim în spațiidiferite. Îmi dau seama că într�a �devăr, orașul seamănă cu alteorașe comuniste mai mici și uneleșabloane chiar se întâlnesc și înalte locuri – până într�un anumitpunct eu am continuat să scriu,dar fără să numesc orașul. Acestlucru are rădăcini în perioada co�munistă – orașele mici semănau,erau aceleași și tocmai de aceeaeu cred că mulți se identifică pe eiși identifică anumite asemănăriîntre viața Ioanei și viața lor, pen�tru că orașele erau la fel.

Dar geografia locului face oa�menii să se comporte diferit – eucred că sunt diferențe enorme în �tre un oraș de la câmpie și un orașde la munte. De asta cred că dacăaș fi trăit lângă Iași, aș fi văzut alt �ceva. Totodată, importantă este șimoștenirea pe care o avem – olte�nii sunt într�un fel, moldoveniiîntr�un altul. Eu am învățat în Sla�tina un tip de descurcăreală și deindependență. Femeile din Olte�nia, cred eu, sunt puțin mai bătă�ioase decât în alte locuri ale țării –mama mea, de exemplu, se băteaparte în parte cu tatăl meu. Bine �înțeles, din cauza diferen țelor fi�zice mama ieșea cea vânătă șiplină de semne. Crescând, eu amvăzut altceva – am înțeles ce în�seamnă, în fond, să te lupți, chiardacă știi din start că nu o săcâștigi tu.

Privind înapoi, a avut viațaaceasta structurată pe atunciastfel – la bloc, fără intimitate,trăind aproape la comun cu ve-cinii și împărtășind cu ei vrând-nevrând orice – și avantajele ei?Și-au lăsat ei amprenta asupradezvoltării dumneavoastră?

Da, ca orice alt om cu care am in �teracționat. Cu unii interac ționezimai mult și cu siguranță te influ �ențează, iar alții, deși cu ei inter �acționezi mai puțin, își lasă am� prenta asupra ta mult mai puternic.Până la urmă, tu rezonezi cu cevași asta păstrezi. În afară de faptulcă ei au lăsat o amprentă asupra aceea ce a devenit roman, am în �vățat de la ei foarte mult; am văzutatâtea moduri de comportament,iar comunitatea aceasta a fost atât

de importantă și pentru că amtrăit în ea copil fiind. În roman lu�crurile sunt explicate obiectiv, darasupra mea ele s�au manifestatpuțin diferit – în perioada aceeate cunoșteai cu fiecare, știai ceprobleme are, știai ce are în casă,ce nu are.

Copilul avea puterea să decan-teze lucrurile în funcție deimportanța lor?

Nu, nu o avea, copilul vedea și fiefiltra mecanic, fie asimila totul.Exista însă un discernământ, pen�tru că tu, copil fiind, băgai infor �mațiile în niște cutiuțe. Ce știai tuera însă influențat de familie și deraportarea comunității la acel in�divid. Multe lucruri au fost dife�rite – personajul administrato�rului de bloc n�a fost niciodatăadministrator de bloc, dar se com�porta ca și cum ar fi fost. Asta e li�mita, apropo de granița realita� te�ficțiune. Conștientă fiind că elenu existau în viața reală, lucrurilepentru mine așa păreau.

Mama mea a primit însă dupăpublicarea cărții un feedback dela o vecină care a citit romanul, ovecină care nu apare în carte, nue menționată. I�a spus că citindcartea, ne�a revăzut întreaga copi�lărie. Mi�a plăcut enorm acest lu �cru, pentru că eu, scriind, nu m�amgândit că scriu cartea pentrupărinți, chiar dacă așa se nu meș �te, ci m�am gândit că scriu pentrucei de vârsta mea, pentru copii –ca ei să�și înțeleagă părin ții, să�iaccepte și să�i iubească fix așacum sunt ei. SDC

Dacă bineleînseamnă Dumne zeu,atunci cred în El.

Ioana esteamestecul dintremine și sora mea

În roman lucrurile sunt explicate obiectiv, dar asupra mea ele s-au manifestat puţin diferit.

10ANUL XVI NR. 664

16 – 22 NOIEMBRIE 2019cartewww.suplimentuldecultura.ro

Dragostea ca imagine și scenariu

CĂTĂLIN CONSTANTINESCU

ÎNDRĂGOSTIREA CA DISCURS

Ce înseamnă acest cuvânt total?Este un cuvânt „fără context“: adi �că un semn „brut, întreg, imediat,nu are nevoie să fie dirijat de me�sajul anterior, nu are nevoie să fieselectat“. Barthes vorbește înacest context despre o singurătatea unui cuvânt poetic prin exce �lență și care este punct de plecarepentru nenumărate metafore șicare, totuși, „el însuși nu este me�tafora a nimic“.

Je�t�aime nu e un simplu me �saj informativ, nici o simplă de �clarație. Este un cuvânt „traversatde trei imaginare“: imaginarul so�licitării (conține solicitarea prezen �ței), imaginarul dorinței împărtă� șite (cere un răspuns afirmativ) șiimaginarul „Dragostei dialecti�zate“ (Je�t�aime ar fi de fiecaredată unic și nou, în pofida repetă�rii lui). Je�t�aime/ Eu�te�iubesceste în cele din urmă o figură in�clasabilă, ba mai mult decât atât:

este imposibil „să i se dea o defi �niție, deoarece definiția figuriieste cuprinsă integral în titlul ei“,susține Barthes.

Analizarea discursului îndră�gostit din Suferințele tânăruluiWerther a lui Goethe îl determinăpe Roland Barthes să observe cădragostea este confundată cu dis�cursul îndrăgostit, deoarece su�biectul nu poate fi reflexiv, îilipsește privirea obiectivă. Firesc,de altfel, atât timp cât el nu poatevorbi despre dragoste decât într�unsingur fel: „prin fulgerări, formu �le, surprize de exprimare, risi piteîn marea șiroire a Imaginarului“.Iar singura explicație rămâne si�tuarea în (interior), într�un loc ne�potrivit aflării adevărului: înmie zul discursului îndrăgostit.Incertitudinea evaluării dragosteiîl determină pe îndrăgostit săcaute răspunsuri extrase din dis�cursurile care au vorbit de�a lun�gul istoriei despre dragoste șiastfel ajunge la judecăți care

afirmă – schematic și simplist –că dragostea este bună sau dra�gostea este rea și dragostea este ovaloare bună sau o valoare rea.Iar exemplele ne conduc până laPlaton (Phaidros, cu incursiuniulterioare în psihanaliza lui La �can, Laplanche sau Brès), apoi ladoamna de Sévigné, La Rouche�foucauld și, desigur, doamna deLa Fayette. În cele din urmă, răs�punsul se va traduce prin ce estedragostea pentru mine, iar de aicinu mai este decât un pas până laforma cea mai înaltă a analizei:dramatizarea.

De asemenea, dragostea poa �te să constituie o imagine care îipoate include atât pe cel carevorbește, cât și pe celălalt, alter.Figura nu se referă la ce crede su�biectul enunțării despre dragoste,ci la „cererea neîncetată făcută deel pentru a încerca să lămureascăevaluarea dragostei de către une �le sisteme interpretative“. Altfelspus, el nu știe ce este dragostea,însă ar vrea mult să știe ce este,dar nu poate din interior, văzând�oca existență, nu ca esență.

Întrebările și răspunsurileformulate în cadrul acestui semi�nar îl conduc pe Roland Barthes săafirme fără vreo urmă de ezitare căidentificarea subiectului îndră�gostit și a dragostei cu propriuldiscurs este justificată. Este posibilca dublul discurs să nu fie altcevadecât consecința dragostei? Este oîntrebare pe care Barthes o deducedin lectura lui Phaidros.

UN SEMINAR VIU, UN VOLUM ADEVĂRAT

Seminarul ținut la École Pratiquedes Hautes Études între 1974 și1976, mai corect spus publicareaacestor lecții, a inaugurat o nouăserie de publicații menite să re�facă și să ilustreze traseul intelec�tual al lui Roland Barthes.

Scopul celor implicați în des �fășurarea seminarului de la Col�lege de France, mărturisește Barthes,era acela de a descrie nu o „gene�ralitate, o abstracțiune (discursulîndrăgostit), ci un spa țiu, un câmp

de circulație a limbajului, o tra�iectorie, o producție de limbaj(vie, chiar fierbinte), o enunțare,adică o topologie variabilă a po �zițiilor subiectului care vor beșteîn funcție de dorință și Imaginar“.Pentru înțelegerea felului în careBarthes definește Ima ginarul seimpune cel puțin o precizare: dis�cursul îndrăgostit este asumareaSimbolicului de către Imaginar, încare miza este aceea de a desco�peri un imaginar, un Eu, nimenialtul decât Eul îndrăgostit.

Așa cum am arătat, subiectule întotdeauna punctul nodal aldiscursului îndrăgostit, în dezba�terea de față. Iar discursul îndră�gostit este discursul subiectuluiîndrăgostit în stare pură (cu al�dine în textul original). Mai multdecât atât, „conștiința“ discursu�lui îndrăgostit îl interesează peBarthes, nu „realitatea psihică“ astării sale.

Subliniez că în volumul defață (structurat în trei segmente:

notele de seminar din 1974�1975,din 1975�1976 și Figuri inedite,neincluse în Fragmente dintr�undiscurs îndrăgostit, 1977) întâl�nim considerații seducătoare, nuneapărat convingătoare, cu pri�vire la o teorie a lecturii. Nu avemparte doar de o analiză a discursu�lui îndrăgostit. Schițele de aici nuvizează o teorie a Textului sau aScriiturii (majusculele îi aparținlui Barthes), ci una a lecturii: lec�tura găurită, care pleacă de la pre�misa lecturii ca act de „subiec� tivitate“ – orice lectură are ca ori�gine un subiect, iar subiectul esteunul extins, găurit, dezorientat, alnecunoașterii. Subiectivitatea numai este una „lirică“, „expresio�nistă“ sau „impresionistă“, ci eaeste în mod esențial intersubiec�tivitate. După Barthes, o teorie alecturii nu mai este posibilă înafara unei teorii a intersubiec �tivității limbajelor.

Nu pot rămâne la nivelul tex�tului�obiect, al textului�carte, ci vatrebui să mă întreb, ca un eretic,„în ce fel sunt eu însumi un text?Aceasta este întrebarea lecturii.Nu: ce text citesc eu? Ci: ce text

sunt eu?“. Scopul cercetării tex�tuale este pentru Barthes noul, de�finit ca noul existențial sau eroticopus noului istoric sau sociologic.Așa cum notează Magda Jeanre�naud (autoarea de altfel și a labo�rioasei traduceri) în introducereala ediția românească, asistăm înenunțurile de față la devenirea descriitor a lui Barthes, la „metamor�foza discursului teoretic“ și la fon�darea unui discurs paradoxal.

Desigur, răspunsurile pe carele oferă lectura notelor și însem�nărilor de seminar ale lui Barthespot fi privite cu scepticism, maiales dacă sunt atent la avertis�mentul din prefața lui ClaudeCoste: cititorul familiarizat cu Frag�mente dintr�un discurs îndrăgostitnu va găsi aici ceva foarte nou.

Departe de a fi o lectură facilă sauplină de încântare, parcurgereaipotezelor și „demonstrațiilor” luiBarthes nu e lipsită de provocări.Aș îndrăzni să afirm că cititorulchiar este obligat la o privire cri�tică atunci când se apleacă asupraacestui volum. Și asta dintr�unmotiv extrem de simplu: dacă e săafle ceva, va afla nu ce este, ci cumeste discursul îndrăgostit. SDC

Roland Barthes, Discursulîndrăgostit – Seminar ţinut la Écolepratique des hautes études 1974-1976 urmat de Fragmente dintr-undiscurs îndrăgostit (pagini inedite),cuvânt înainte de Éric Marty,prezentare și ed. de Claude Coste,traducere de Magda Jeanrenaud,Polirom, 2018

Să mai spună cineva că tinerii nu au dreptate atunci cândse îndrăgostesc! De câte ori nu ne-am surprins prieteniisau partenerii de aventuri adolescentine afirmând că„jetaime“ ar fi un cuvânt? Ei bine, poate e timpul să îi

anunțăm pe toți, acum la vârsta maturității – aș spune aînțelepciunii, dar să nu ne grăbim – că totuși există cinevaundeva care ne confirmă că Je-t-aime (Eu-te-iubesc) esteun cuvânt. Chiar un cuvânt total, afirmă Roland Barthes.

11ANUL XVI NR. 66416 – 22 NOIEMBRIE 2019 special

www.suplimentuldecultura.ro

VINERI, 22 NOIEMBRIE

l ora 16.30Lansare de carte și ședinţă de autografe Fiction Ltd.Mircea Daneliuc, SfumatoInvitat, alături de autor: Ion Bogdan LefterModerează: Mihaela Răileanul ora 17.00Seria de autor Gheorghe Crăciun, Frumoasa fără corpInvitaţi: Carmen Mușat, Caius DobrescuModerează: Ovidiu Șimoncal ora 17.30Lansare de carte și ședinţă de autografe Fiction Ltd.Liliana Corobca, BuburuzaInvitaţi, alături de autoare: Dorica Boltașu Nicolae,Ciprian MăceșaruModerează: Adrian Botezl ora 18.00Lansare de carte și ședinţă de autografeEugen Negrici, Literatura română sub comunismInvitat, alături de autor: Ion Bogdan LefterModerează: George Onofreil ora 18.30Lansare de carte și ședinţă de autografe Eseuri & ConfesiuniValeriu Gherghel, Porunca lui rabbi Akiba. Ceremonialecturii de la sfântul Augustin la Samuel PepysEdiţia a II-aInvitaţi, alături de autor: Simona Preda, Doru CăstăianModerează: Adrian Șerbanl ora 19.00Lansare de carte și ședinţă de autografe Ego. ProzăMaria Manolescu, Vânători-culegătoriInvitaţi, alături de autoare: Iulia Popovici, Theodor Cristian PopescuModerează: Mihaela Răileanu

SÂMBĂTĂ, 23 NOIEMBRIE

l ora 11.00Lansare de carte și ședinţă de autografe HistoriaMarius Turda, Maria Sophia Quine, Istorie și rasism. Ideea de rasă de la Iluminism la Donald TrumpInvitaţi, alături de Marius Turda: Sorin Antohi, Călin CotoiModerează: Adrian Șerbanl ora 11.30Lansare de carte și ședinţă de autografe HistoriaBogdan Murgescu, Andrei Florin Sora (coordonatori),România Mare votează. Alegerile parlamentare din 1919„la firul ierbii”Invitat, alături de coordonatori: Cristian PredaModerează: Adrian Șerbanl ora 12.00Lansare de carte și ședinţă de autografeSeria de autor Andrei Oișteanu, Narcotice în culturaromână. Istorie, religie și literaturăEdiţia a IV-a revăzută, adăugită și ilustrată

Invitat, alături de autor: Paul CernatModerează: Adrian Șerbanl ora 13.00Lansare de carte și ședinţă de autografeMircea Mihăieș, O noapte cu Molly Bloom. Romanul unei femeiInvitat, alături de autor: Horia-Roman PatapieviciModerează: George Onofreil ora 14.00Lansare de carte și ședinţă de autografe Fiction Ltd. Doina Ruști, HomericInvitat, alături de autoare: Paul CernatModerează: George Onofreil ora 14.30Carte-eveniment. Leonard Cohen, FlacăraInvitaţi: Mircea Mihăieș, Florin BicanModerează: Dan Croitorul ora 15.00Biblioteca PoliromSeria de autor Albert Camus, Actuale. Omul revoltatInvitaţi: Marina Vazaca, Horia-Roman PatapieviciModerează: Bogdan-Alexandru Stănescul ora 15.30Lansare de carte și ședinţă de autografe Fiction Ltd. Simona Antonescu, Ultima cruciadăInvitată, alături de autoare: Bianca Burţa-CernatModerează: Mihaela Răileanul ora 16.00Noutăţi Biblioteca Poliromn Olga Tokarczuk, Poartă-ţi plugul peste oasele morţilorn Orhan Pamuk, Alte culorin Michael Ondaatje, Lumina de veghen Sjón, Din pântecul baleneiInvitaţi: Luminiţa Munteanu, Moni Stănilă, Dana Pîrvan,Cristian Teodorescu, Adrian LăcătușModerează: Dan Croitorul ora 16.30Lansare de carte și ședinţă de autografe Ego. ProzăCezar Paul-Bădescu, Frica de umbra meaInvitat, alături de autor: Mircea CărtărescuModerează: Mirela Nagâţl ora 17.00Lansare de carte și ședinţă de autografeUN NOU PROIECT EDITORIAL POLIROM – BIOGRAFII ROMANŢATEn Simona Antonescu, Maria Tănase. O fântână pe un drum secetosn Moni Stănilă, Brâncuși sau cum a învăţat ţestoasa să zboaren Bogdan-Alexandru Stănescu, Caragiale. Scrisoarea pierdutăn Dan Coman, Enescu. Caiete de repetiţiiModerează: Adrian Botezl ora 18.00Lansare de carte și ședinţă de autografe Ego. ProzăAlexandru Potcoavă, Viaţa și întoarcerea unui HalleInvitat, alături de autor: Bogdan-Alexandru Stănescu

Moderează: Adrian Botezl ora 18.30Lansare de carte și ședinţă de autografe JuniorFlavius Ardelean, Mecanopolis. Aventurile lui Oliver Rockîn Lumea de Sub CamionCu ilustraţii de Ecaterina G.Invitat, alături de autor și ilustratoare: Bogdan-Alexandru StănescuModerează: Mihaela Răileanu

DUMINICĂ, 24 NOIEMBRIE

l ora 11.30Lansare de carte și ședinţă de autografe Ego-grafiiMatei Vișniec, Cronica realităţilor tulburătoareInvitat, alături de autor: Ion Bogdan LefterModerează: George Onofreil ora 12.00Lansare de carte și ședinţă de autografe Plural MMircea Dumitru, Lumi ale gândirii. Zece eseuri logico-metafiziceInvitat, alături de autor: Ioan PânzaruModerează: Adrian Șerbanl ora 12.30Lansare de carte și ședinţă de autografe Fiction Ltd. Dan Lungu, Părul contează enormInvitat, alături de autor: Marius ChivuModerează: George Onofreil ora 13.00Lansare de carte și ședinţă de autografeGrégory Rateau, Hoinar prin România. Jurnalul unui călător francezInvitat, alături de autor: Bedros HorasangianModerează: Mihaela Răileanul ora 13.30Carte-eveniment: Malala Yousafzai, Suntemdezrădăcinate. Călătoria mea și poveștile altor fete refugiate din toată lumeaInvitate: Fatma Yilmaz, Alina Isac AlakModerează: Dan Croitorul ora 14.00Lansare de carte și ședinţă de autografe Ego-grafiiVasile Ernu, Mică trilogie a marginalilor. IzgoniţiiInvitaţi, alături de autor: Iulia Popovici, Bogdan GhiuModerează: George Onofreil ora 14.30Lansare de carte și ședinţă de autografe Ego. ProzăIonuţ Chiva, Kids are not OKInvitaţi, alături de autor: Iulia Popovici, Costi RogozanuModerează: Adrian Botezl ora 15.00Lansare de carte și ședinţă de autografeAnca Haţiegan, Dimineaţa actriţelorInvitaţi, alături de autoare: Mariana Mihuţ, Mirela Nagâţ,Victor Rebengiuc, Cosmin CiotloșModerează: Mihaela Răileanu

Evenimentele vor avea loc la Standul Editurii Polirom, Pavilion B2, Romexpo, București

Programul de evenimente al Editurii Polirom Gaudeamus 2019 – 20-24 noiembrie

12ANUL XVI NR. 664

16 – 22 NOIEMBRIE 2019avanpremierăwww.suplimentuldecultura.ro

Alexandru Potcoavă –Viața și întoarcereaunui Halle

– FRAGMENT –

Cum am bănuit, când au ajuns lahotel, uniformele s�au descheiatși paharele n�au mai stat jos. Res�taurantul s�a umplut de voci ră �gușite, cântece, zbierete război �nice și râgâituri. Cât fusese Hubecu ei, se manifestaseră domol, maiales că generalul, altfel un insom�niac, ațipea pe scaun la sfârșitulmesei. Dar Omul se afla acum laSibiu, iar cheful era la ordinele luiStrachwitz, zis Contele, care l�aașezat lângă el, invitat de onoare,pe bătrânul colonel Häublein.Acela venise cu ceva în brațe și n�am realizat ce era până a cerutgheață și o sticlă de vin alb. Maivăzusem destule ciudățenii, darde ce�și adusese o frapieră la res�taurant n�am priceput din prima.

M�am postat la loc în ușa să �lii, de unde�mi supravegheampersonalul, când Strachwitz a ri�dicat paharul și�a răcnit:

„Živeli!“.Atât a apucat să prindă din

sârbă.„Şi za zdarovie!“, a adăugat în

rusă. „Sper că zic bine.“„Za zdarovie!“, au confirmat

ceilalți.

Maiorul a încuviințat printr�oînclinare scurtă din bărbie și a datpaharul peste cap. S�a întors apoicătre mine:

„Domnule Halle, cum e astape românește?“.

„«În sănătatea dumneavoas�tră», domnule Conte.“

„Prea complicat, mai bine căsuntem de aceeași parte“, mi�a zis,și toți au râs.

Eu m�am făcut ca racul. Acestcomandant promovat de Hube,un apropiat al lui Hitler, tocmaisugerase că urmau sovieticii larând? Când m�a văzut așa, a ridi�cat din umeri, ca un puști ce�aspart un geam și�și ascunde praș �tia înapoi sub bluză. Dar nu fațăde cel păgubit, ci de un coleg dejoacă: nu știm nimic, da? Am clă�tinat din cap și am vrut să mă re�trag spre ușă, însă Contele mi�acerut să mă apropii cu urechea.

„Dar evreii cum zic la asta?“În acel moment am înghețat.

Am rămas așa, îndoit de spate,lângă buzele maiorului înrudit cusfântul Hyacinth. Ochii mei au fixatfarfuria în care se sleiau oasele unuipește. Mă vedeam în ochiul păstră�vului ca într�o oglin dă neagră. N�a durat două secunde totul, dara fost mai mult decât suficient. Un

timișorean ar fi putut răspunde peloc, pentru că oricine are un cunos�cut, coleg sau vecin evreu de la caresă fi auzit urarea. Întârzierea mea,sângele dispărut din obraji mi�auluat�o însă înainte și i�au spus Con�telui ceea ce părea să știe deja.

„L’chaim, domnule Conte“, i�am zis apoi, ca și cum atunci așfi înțeles întrebarea.

„Heim ați spus? Acasă?“„Chaim, adică «viață». Se

pronunță cam la fel, însă pentruevreu, obișnuit să fie oricând puspe drumuri, casa e propria luiviață, singura transportabilă. Evreule ca melcul, dacă doriți. Și dacăîntrebați de ce urarea e pentruviață, și nu pentru sănătate, moti�vul e destul de limpede, cred: de�a lungul vremurilor, o grămadăau murit sănătoși.“

*În octombrie 1941 s�au termi�

nat boabele de cafea și am decissă nu mai dăm bani pe asta. Ori�cum, soția avea probleme cu ten�siunea, iar eu, cu stomacul. Apoi,a trebuit să�mi pun pofta în cui șiîn privința fumatului.

„Lasă, nici țigara nu�i bună laulcer“, mi�a zis Adél.

„Te pomenești că ăștia ne vor

binele“, i�am replicat. „După cumtăiem una și alta de pe listă, lasfârșitul războiului ne vom bu�cura de o sănătate de fier.“

Ajunsesem să mă hrănesc zil�nic doar cu ouă fierte și cartofipiure, făcuți cu apă în loc de lapte.La prânzul duminical mai pu�neam o găină pe masă, din caregustam și eu o aripă – în rest, soțiaînlocuise carnea cu varză tăiatăfelii și rumenită la cuptor în un�tură. Asta pentru ea și fiica noas�tră, care primea dimineața și unpăhăruț de smântână proaspătă,iar la cină, o felie de slănină crudă,doar�doar ar mai lua un pic îngreutate, că tare subțirică era.

Tot în octombrie 1941 a apă�rut decretul ce�i obliga pe evrei săpredea haine și încălțări înfuncție de venituri. Ale mele erauzero, dar statul român, după cemai întâi mă făcuse șomer, mi�apretins o cămașă, o pereche de iz�mene, una de ciorapi, două ba�tiste și un prosop. Trebuiau să fienoi, iar împreună m�au costat1.850 de lei. De acești bani aș fiputut să cumpăr trei sute șap �tezeci de ouă, o sută douăzeci șitrei de kile de cartofi sau șaptegăini și jumătate. Așa s�au dus

economiile făcute la cafea, țigăriși altele, cu care nădăjduiam sătrecem iarna.

*Pe 18 februarie, la ora 21,

ne�am încolonat după călăuză șiam părăsit casa babei. Cu zăpadapână la brâu și valizele pe umeri,am înotat un ceas până la sălașulvăcarului, ca să ne prăbușim uniipeste alții când am coborât trep�tele tăiate�n nămeți. Ne�am opritcu un bufnet în ușă, oameni și ba�gaje grămadă, însă ne�am adunatiute auzind urletele dinăuntru.

Se făcuse miezul nopții cândne�am mișcat mai departe, spregraniță. Fără felinar, fără lună pecer, ba, după o oră, și înghițiți deun val de ceață. Ne�am urmat or�becăind călăuza, care și�a conti�nuat drumul. Abia am îndrăznitsă�i cerem să se oprească un piccând unul sau altul ne împiedi�cam de rădăcini și pietre și nelungeam cu valizele movilă pestenoi. Nu puteam striga după văcar,eram lângă frontieră și riscam săne răspundă un grănicer.

Apoi am auzit tot mai clar hă�măitul zecilor de câini prin ne�gura din față. SDC

CARTEA„Saga de familie, bildungsroman și epopee istorică,Viaţa și întoarcerea unui Halle este povestea unuitimișorean născut în Austro-Ungaria și devenit după1918 cetăţean român. Prin ochii lui de contabil și,mai apoi, de administrator de hotel ni se contureazăo frescă inedită a Timișoarei din perioada inter -belică. Deși tihnit și cosmopolit, orașul n-a fost feritde turbulenţele ideologice din anii ’30, care auprovocat tensiuni între etniile conlocuitoare. Viziu -nea lui Halle Rezső asupra evenimentelor ce cul -minează cu rebeliunea legionară și atacul Reichuluiîmpotriva Iugoslaviei ilustrează cu realism și o ironie«la firul ierbii» această lume tulburată, căci în ho -telul unde lucrează protagonistul sunt cazaţi în 1940ofiţerii Wehrmachtului, sosiţi în Banat cu Misiunea

Militară Germană. Perspectiva obiectivă, uneorităioasă, alteori încărcată de un umor negru, easigurată și de faptul că Halle e un evreu convertit la creștinism. Asta îl situează între lumi care îl resp-ing deopotrivă. În toiul celui de-al Doilea RăzboiMondial, dat afară din serviciu din pricina legilor antisemite, Halle se refugiază în Ungaria, unde i semai permite încă să muncească, însă își lasă familiaacasă. Ia cu el, pe lângă propriile povești, și pe celeale soţiei cu origini elveţiene și maghiare și leîmpărtășește colegilor din lagărul în care ajunge în1944, atunci când statul ungar îi strânge și pe evreiibotezaţi, trimiţându-i la muncă forţată. Halle Rezsődispare în război. Întoarcerea sa, îndelung așteptatăde familie, se produce prin rememorările unuisupravieţuitor din lagăr și ale fiicei Julianna, într-unroman de o intensitate dureroasă semnat destrănepotul său.“ (Radu Pavel Gheo) SDC

„Suplimentul de cultură“ publică în avanpremieră un fragment dinromanul Viața și întoarcerea unui Halle, de Alexandru Potcoavă, care va apărea în curând în colecția Ego. Proză a Editurii Polirom.

13ANUL XVI NR. 66416 – 22 NOIEMBRIE 2019 actualitate

www.suplimentuldecultura.ro

Adriana Babeți și Diana Bădica,laureate ale Premiilor „Sofia Nădejde“, ediția 2019La ediția a II�a a Premiilor SofiaNădejde pentru Literatură Scrisăde Femei, un proiect Art No more(susținut de Fundația9), au fostacordate premii la secțiunileproză, poezie, debut în proză șidebut în poezie. Mai mult, în ca�drul galei din data de 11 noiem�brie 2019, a fost decernat și unPremiu Special pentru o Litera�tură Fără Granițe, acordat Adria�nei Babeți, iar publicațiaScena.ro a oferit un premiu pen�tru dramaturgie, care a merscătre Maria Manolescu.

Juriul ediției din acest an a fostformat din: Grațiela Benga, An�dreea Mironescu, Adriana Stan,Cosmin Ciotloș, Mihai Iovănel șiBogdan Coșa.

Grațiela Benga, critic literar,membră a juriului: „Mânuind cuaceeași abilitate armele seducțieiepice și pe cele ale eruditei cerce�tări academice, Adriana Babețieste și prozatoare, și eseistă scă�părătoare, și profesoară care (prinsensibilitate, străduință și umani�tate) a fascinat multe generații destudenți. Anul acesta, PremiulSpecial pentru o Literatură FărăGranițe se îndreaptă spre Adria �na Babeți – pentru că a găsit caleafericitei încrucișări discursive dincare proza și eseul au avut numaide câștigat“.

Adriana Babeți este profesorla Universitatea de Vest din Ti �mișoara, unde predă literaturăcomparată, și redactor la revista„Orizont“. Împreună cu Delia Se�petean�Vasiliu a îngrijit (selecțiede texte, traducere, aparat critic,prefață) volumele Pentru o teoriea textului. Antologie „Tel Quel“(1980) și Roland Barthes – Roma�nul scriiturii (1987). A coordonat,împreună cu Cornel Ungureanu,antologiile Europa Centrală. Ne�vroze, dileme, utopii (Polirom,1997) și Europa Centrală. Memo�rie, paradis, apocalipsa (Polirom,1998). S�a ocupat de asemenea detraducerea și selecția antologieiBarbey d’Aurevilly, Dandysmul

(Polirom, ed. I, 1995; ed. a II�a re�văzută și adăugită, 2013). A publi�cat volumele: Femeia în roșu(împreună cu Mircea Mihăieș șiMircea Nedelciu, 1990, 1997, 1998;Polirom, 2003, 2008, 2011; Pre�miul Uniunii Scriitorilor din Ro�mânia pentru roman), Bătăliilepierdute. Dimitrie Cantemir, stra�tegii de lectură (1997; PremiulUniunii Scriitorilor din Româniapentru critică și istorie literară),Dilemele Europei Centrale (1998),Arahne și pânza (2002), Dandys�mul. O istorie (Polirom, 2004; Pre�miul Uniunii Scriitorilor din Ro�mânia pentru critică și istorie literară, Premiul Asociației de Li�teratură Comparată și Generalădin România), Ultimul sufleu laParis. 69 de rețete culinare (Poli�rom, 2006), Le Banat: Un Eldo�rado aux confins (coord., Culturesd’Europe Centrale, CIRCE, Uni�versité de Paris IV – Sorbonne,2007), Prozac. 101 pastile pentrubucurie (Polirom, 2009) și Ama�zoanele. O poveste (Polirom, 2013;Premiul Uniunii Scriitorilor dinRomânia pentru eseu, critică și is�torie literară; Premiul Carteaanului 2013 acordat de revista„România literară“; Premiul revis�tei „Observator cultural“, secțiu �nea Critică literară/ Istorie lite �rară/ Teorie literară; Premiul ceamai bună carte a anului, secțiu �nea nonfic țiune, în cadrul GaleiIndustriei de Carte din România,ediția 2014); Premiul Special pen�tru o Literatură Fără Granițe, în

cadrul Galei Premiilor „Sofia Nă�dejde“, ediția 2019.

Romanul Părinți, apărut anulacesta în colecția Ego. Proză a Edi�turii Polirom, este laureat al Pre�miilor „Sofia Nădejde“ pentru Lite� ratură Scrisă de Femei, ediția2019, la secțiunea Proză.

„Mi�a spus odată un sportivcă tot ce trebuie făcut e un pas îndirecția potrivită, restul vine de lasine, pentru că visul e deja acolo.În 2013, tot ce�mi doream era săspun adevărul meu, povestea unuicopil bolnav și a familiei sale.După ce�am scris povestirea «Flo �rinel», lucrurile păreau încheiate.Nu mai vedeam ce�aș fi pututadăuga, drama era o dramă caatâtea altele. Dar mi�am dat sea �ma că abia făcusem primul pas îndirecția potrivită. Începând din

acel punct, am scris pur și simplu:cu pauze de documentare, lăsândepisoadele să se așeze de la un ca �pitol la altul, dar știind mereu undevreau să ajung. Încerc să aduc com �ponenta socială mai aproape decititor, vreau ca, prin poveste, oa �menii să înțeleagă lumea în caretrăim. Ioana, ce n’est pas que moi.“(Diana Bădica)

„Diana Bădica este prozatoa �rea pe care o așteptam de multăvreme: cea mai tragică a gene ra �ției sale și totodată cea mai co mi că.Rareori cineva poate surprindeatâta viață într�o singură carte.“(Marius Chivu)

„Povestea Ioanei Negrilă, pro �ta gonista acestui roman, este mar �cată de două evenimente trauma �tizante. În copilărie, boala fratelui

ei mai mic o privează de atențiapărinților, făcând�o să se simtăneglijată. După moartea lui Flori �nel, în perioada adolescenței,atunci când lucrurile par să re �intre în normal, părinții sedespart. Urmarea este că, ajunsăla maturitate, Ioana trăiește sin �gură, convinsă că orice încer carede a�și întemeia o familie estesortită eșecului. Cititorului nu�iva scăpa, firește, faptul că datelebiografice ale personajului coin �cid cu cele ale autoarei. Nara� țiunea la persoana întâi îi vasugera, în plus, că schimbarea denume e menită să prezinte caficțiune o experiență de viață strictautentică. Ar fi însă o greșeală săreducem romanul la faptele de lacare a pornit. În primul rând, capovestitoare, Ioana nu se co n �fundă cu personajul omonim, eaistorisind cu vervă anecdote de �spre nenumărate alte perso naje.În al doilea rând, există, de fapt,nu una, ci trei «Ioane», cu vocidistincte: fetița naivă, adolescentaorgolioasă și femeia matură, careîși rememorează viața. Principalacalitate a romanului, remarcabi�lă pentru un debut, constă înaceastă extraordinară mobilitatea punctului de vedere. Caracterulautobiografic rămâne important,dar se cere înțeles ca o constru �cție�de�sine în care, paradoxal,personajul preia inițiativa.“ (OvidiuVerdeș)

Diana Bădica (n. 1985, Sla �tina) a absolvit Facultățile de Psi� hologie și Științele Educației șiSociologie și Asistență Socială dincadrul Universității din Bucu rești.În 2012 a participat la primul cursde creative writing ținut de FlorinIaru și Marius Chivu. A colaboratla romanul colectiv Moș Crăciun& Co. (Editura ART, 2012) și adebutat cu volumul de poezieEnș pe mii de dimineți (Casa depariuri literare, 2014). A publicatproză scurtă în revistele „iocan“,„Familia“ și „Observator cultural“,precum și articole în „Dilema ve �che“ și „Decât o Revistă“. SDC

Abia în acest an piese pop clasiceprecum Take on Me de A�ha (foto),Smells Like Teen Spirit a trupeiNirvana sau Zombie a celor de laCranberries vor ajunge în clubulfoarte restrâns al pieselor caretrec de 1 miliard de vizionări peplatforma YouTube.

Pentru cântecele din „era 2.0“,depășirea barierei de 1 miliardeste ceva banal, după cum dove�desc piese precum Despacito (6,5miliarde de vizionări), UptownFunk (3,7 miliarde) sau Shape ofYou (4,4 milliarde). Este o perfor �manță, în schimb, foarte rară pen�tru o piesă care a devenit hit îna �inte de explozia internetului. Dinacest club făceau parte până acumdoar trei hituri clasice:BohemianRhapsody de Queen, și două pieseGuns N’ Roses, November Rain șiSweet Child O’ Mine. Alte piese hi�turi precum Thriller și Billie Jean

semnate de Michael Jackson sauVogue al Madonnei vor mai aveanevoie de multe luni de vizionăripentru a ajunge în „club“.

Succesul tardiv al unor astfelde hituri pe YouTube este parțialexplicat prin readucerea lor înatenția publicului de astăzi. Deexemplu, Take on Me apare într�oscenă�cult din filmul La La Land,în filmul Ready Player One sau înserialul Stranger Things. La fel,Bohemian Rhapsody, lansată în1975, a cunoscut vieți „noi“ dupăce a apărut în 1992 într�o scenăcult din filmul Wayne’s World, ladoar câteva luni după decesul luiFreddie Mercury, apoi în 2008,într�o parodie realizată de Mup�pets, și, mai nou, în filmul cu ace �lași titlul, care s�a bucurat de unuriaș succes în întreaga lume.

„Fiindcă astfel de piese suntsimbolice pentru epoca în care au

fost lansate, pentru că este impo�sibil să nu te gândești la anii ’90atunci când auzi Smells Like TeenSpirit sau la anii ’80 când auziTake on Me, acest cântece devinartefacte culturale la care nu tepoți împiedica să revii la ele, me�reu și mereu“, scrie „Slate“.

Lansată în Anglia în 1984, Takeon Me, piesa de debut a triouluinorvegian A�ha, s�a vândut în nu�mai 300 de exemplare.

Remarcată de un angajat de laWarner Records și relansată, piesaajungea în câteva luni în frunteatopurilor din 36 de țări, propulsată

și de videoclipul realizat de SteveBarron. „Un clip absolut revoluțio �nar, poate cel mai creativ clip rea�lizat vreodată“, spune regizorulRussell Mulcahy, cel ale cărui cli�puri au fost parțial responsabilepentru succesul trupei DuranDuran. SDC

Necazurile nu se mai termină pen�tru Roman Polanski:premiera ul�timului său film, J’accuse, foarteapreciat de critici, a fost umbrităde o nouă acuză de viol. Cu o săp�tămână înaintea premierei, artistafotograf Valentine Monnier a de�clarat că celebrul regizor ar fi bătut�o și violat�o în 1975. Alteasemenea acuze au fost negate ve� he ment de Polanski care, de de�cenii, s�a mutat în Franța pentrua evita arestarea în Statele Unite.

Aceste acuzații tardive au avutconsecințe: Jean Dujardin, inter�pretul principal al filmului, și�aanulat o apariție la postul TF1, o emisiune cu alt actor nu a maifost difuzată, iar EmmanuelleSeig ner, soția regizorului, și�a vă�zut invitația la o altă emisiuneanulată și ea.

Evident, zeci de feministe aureușit să blocheze o avanpremierăa filmului la Paris, iar pe rețelelesociale a fost lansat un apel la boi�cotarea artistului și a lui J’accuse.

De când a fugit din SUA, RomanPolanski a găsit susținere mereuîn Franța, numai că în ultimii ani,odată cu mișcarea #MeToo, el afost silit să facă față unei indignărisporite din partea feministelor.

În fața noilor acuzații, Polanskia fost susținut public de regizoareaNadine Trintignant, care a declarat

că este „mai înclinată să îl cred peel decât pe o femeie care a trebuitsă se gândească 44 de ani pânăcând să�l denunțe“. Nici FrédéricMitterrand, fost ministru al Cultu�rii, nu crede în acuzațiile aduse luiPolanski. „Eu vin la cinema să vădopera omului, a regizorului, nu știudacă aceste acuzații sunt reale saunu. Dar actorii din film nu au greșitcu nimic ca munca lor să fie pena�lizată“, a declarat agenției FrancePresse o spectatoare, prezentă lapremiera lui J’accuse. SDC

ANUL XVI NR. 66416 – 22 NOIEMBRIE 201914

www.suplimentuldecultura.ro

Cum dai lovitura pe YouTubedupă 30 de ani?

Un J’accuse cu acuzațiipentru Polanski

ANUL XVI NR. 66416 – 22 NOIEMBRIE 2019 15

www.suplimentuldecultura.ro

Responsabilitatea juridică pentru conținutul articolului îi aparține autorului.Manuscrisele primite la redacție nu se înapoiază.

Adresă: Iași, B�dul Carol I, nr. 4, etaj 4, CP 266, tel.: 0232/ 214.100, 0232/ 214111,

fax: 0232/ 214111

Redactor�șef:George Onofrei

Redactor�șef adjunct:Radu Cucuteanu

DTP:Adina Arnăutu

Rubrici permanente:Bobi (Fără Zahăr),Mădălina Cocea, Dragoș Cojocaru, Andrei Crăciun, Florin Ghețău, Radu Pavel Gheo, Florin Lăzărescu, George Onofrei

Carte: Doris Mironescu, Eli Bădică, Marius Miheț, Cristian Teodo rescu, Bogdan�Alexandru Stănescu, Alina Purcaru, Cătălin Constantinescu, Ioan�Alexandru Tofan, Dana Pîrvan

Muzică:Victor Eskenasy, Dumitru Ungurea nu

Film: Iulia Blaga

Teatru:Oltița Cîntec

Caricatură:Lucian Amarii (Jup)

Grafică: Ion Barbu

Actualitate:Cătălin Hopulele

Publicitate: tel. 0232/ 252294

Distribuție:Mihai Sârbu, tel. 0232/ 271333.Media Distribution S.R.L., tel. 0232/ 216112

Abonamente: tel. 0232/214100

Tarife de abonament:45 lei pentru 3 luni; 91 lei pentru 6 luni; 182 lei pentru 12 luni.Prețurile includ și tarifele poștale.

„Suplimentul de cultură“ este tipărit cu sprijinul

Adevărul Holding

Marcă înregistrată – Editura Polirom și „Ziarul de Iași“. Proiect realizat de Editura Polirom în

colaborare cu „Ziarul de Iași“. Se distribuie gratuitîmpreună cu „Ziarul de Iași“.

PE SCURT

O STROFĂ ÎN PLUS

O strofă nouă, adăugate de Bau�delaire unei poezii din volumulFlorile răului, a fost prezentată pu�blic cu ocazia vânzării la lici tațiea unui exemplar din prima edițiea cărții. Baudelaire a adăugat demână această strofă suplimentarăîn exemplarul trimis unui prieten,criticul literar Gaston de Saint�Valry, ca dovadă a prieteniei lor.Foștii proprietari ai cărții nu auvrut să facă publice, însă, acestepatru versuri. Cartea va fi scoasăla licitație pe 22 noiembrie și arputea fi vândută, spun experții,pentru o sumă cuprinsă între 60și 80.000 de lire sterline.

ALAN ALDA ȘI MULȚIMEAFURIOASĂ

La 83 de ani, Alan Alda, starul se�rialului M*A*S*H, nu vede nici oproblemă în a lucra din nou cuWoody Allen, regizor „non�grata“în SUA din cauza acuzațiilor laadresa sa. Puțini dintre actoriicare au lucrat cu Allen mai vor săcolaboreze cu el, în vreme ce alții,precum Scarlett Johansson sauJeff Goldblum, nu văd nici o pro�blemă. Alda este și el în tabăra lor.„Cred că a fost deja judecat o datăsau de două ori, fără a fi găsit vi�novat și atunci ce rost mai are săspui «nevinovat până la probacontrarie», dacă nu accepți acest

verdict după ce a fost achitat?“,spune actorul. „Nu�mi plac acțiu �nile de tip mulțime furioasă, iarreacția față de Allen îmi pare oastfel de atitudine.“

ÎN SPRIJINUL LUI DOMINGO

Tenorul italian Andrea Bocellicrede că anularea spectacolelorcu Placido Domingo – acuzat defapte de hărțuire sexuală care arfi avut loc în anii ’80, acuzații ne�gate de Domingo – este „un gestabsurd“. „Nu se poate ca un artistincredibil ca el să fie alungat fărăa fi judecat“, spune Bocelli. „Dar săpresupunem că a făcut într�adevărlucrurile de care este acuzat.

Percepția mea morală asupra per�soanei se va schimba. Dar nu șipercepția artistică. Sunt două lu�cruri foarte diferite.“

BIBLIOTECA PLUTITOARE

În Suedia, un vapor�bibliotecă nu�mit Rödlöga îi aprovizionează cucărți pe locuitorii din insulele ar�hipelagului Stockholm înainte devenirea iernii. Este un serviciu lan�sat în anii ’50 pentru locuitorii mii�lor de insulițe din jurul capitalei.Rödlöga, dotat cu o bibliotecă de3.000 de volume, vine de două oripe an, primăvara și toam na. „Să aiacces la o bibliotecă este un dreptdemocratic“, spune coordonatoareaacestei misiuni, Maria Anderhagen.

ARTĂ SUB CUȚIT

Trei artiști au fost răniți în ArabiaSaudită în urma unui atac petre�cut în timpul unui spectacol mu�zical în capitala Riad. Un bărbatînarmat cu un cuțit a sărit pescenă și a înjunghiat interprețiiînainte de a fi oprit de forțele deordine. Prințul moștenitor sauditMohammed bin Salman a impusmai multe reforme (printre careredeschiderea sălilor de cinema,organizarea de spectacole mixte),dar intențiile lui nu sunt bine pri�vite de către cei mai conservatoridintre saudiți.

„După acest atac ne putemaștepta la o represiune și mai severă

a celor care se opun dezvoltării in�dustriei divertismentului în ArabiaSaudită“, spune Quentin de Pimo�dan, specialist de la Research Insti�tute for European and AmericanStudies. Saudiții au anunțat că vorinvesti în divertisment și artă 64 demiliarde de dolari.

VIVALDI PENTRUPROPAGANDĂ

În această sâmbătă, la filarmonicadin Hamburg o orchestră simfo�nică germană va prezenta o adap�tare „originală“ a Anotimpurilorlui Antonio Vivaldi, rescrise pen�tru „ a ține cont de schimbările cli�matice și a le face auzite“.

Spectacolul se numește ForSeasons (în loc de Four Seasons)și, spune dirijorul Alan Gilbert,„demonstrează clar consecințeleschimbărilor climatice și adaugăo di men siune emoțională contro�versei actuale“.

Practic, o echipă de sunetiști,programatori și aranjori muzicaliau luat în considerare datele cli�matice brute, iar rezultatul a fostcă „pasajele armo nioase au deve�nit dizarmonice, dife rențele întreconcertele «primăvară» și «vară»s�au estompat, iar notele care re�prezintă cântecul păsărilor aufost lăsate deoparte“, spun autoriiadaptării. SDC

Pagini realizate de DRAGOȘ COJOCARU

Disney+,lansare cucenzurăLansat marți în Statele Unite, ser�viciul de streaming Disney+ areușit deja să stârnească polemici.Cei care au accesat filme și serialedin uriașul catalog pus la dis �poziția utilizatorilor au descoperitcă multe scene dintre acestea aufost modificate.

Printre acestea, nu putea lipsio scenă celebră din primul Răz�boiul stelelor, cea când Han Soloucide un extraterestru vânător derecompense. Scenă care a fostschimbată inițial de regizorul George Lucas (ca personajul in�terpretat de Harrison Ford să nutragă primul) și care de atunci amai fost alterată de trei ori.

Mai mari sunt modificările adu �se serialului Familia Simpson carea fost trecut de la un format deimagine „pătrat“ la unul „larg“ șiprin urmare o parte din cadruloriginal, plin de amănunte carecontribuiau la umorul seriilor,este decupat.

Și mai grav, unii utilizatori auobservat că personaje din desenulanimat Dumbo, considerate rasis �te după criteriile Americii de as�tăzi, au fost eliminate și, de ase�menea, a fost tăiată o scenă

„sexis tă“ din filmul Toy Story 2.În mod identic, multe dintre

cele mai cunoscute filme din ca�talogul Disney vin acum pachetcu avertismente de genul „acestprogram este prezentat așa cum afost creat original. Poate prezentareprezentări culturale depășite“.Sau „sce ne în care se fumează“.

Cu un preț atrăgător de 6,99 do�lari pe lună și o ofertă extrem debogată, Disney+ s�a lăudat cu 10milioane de abonați numai înprima zi de la lansare. SDC

Îl ai sau nu�l ai, asta ține, cred eu,de nivelul de educație la care aiajuns, de felul în care reușești săadaugi, ca un condiment prețios,bunul�simț la cunoștin țele șiabilitățile dobândite la volan.

Lipsa condimentului face ca cior �ba rutieră să fie fadă, cu tot felulde tâmpiți înfierbântați prinși înmișcarea browniană.

Eu nu zic că îl am, dar măcar în�cerc să întorc binele care mi�a fostfăcut atunci când eram la necaz.Când cineva mi�a dat doi litri debenzină la preț de cinci, dar măcaram reușit să mă târăsc până la primabenzinărie, sau când altcineva mi�adat curent de la bateria lui.

Mă deplasam cu autoturismulSharan pe un drum european. Nuspun care drum, că dacă află uniicât de departe de casă pleci, levine ideea să ți�o spargă. Regula�mentar, fiindcă amenda e mare,ascultând teatru radiofonic peRadio România Cultural. Tocmaicând protagonistul își luase inima

în dinți și�i spunea fetei Maria Pe�trovna, vă iubesc , observ că de pemarginea drumului un șofer îmifăcea semne disperate cu ambelemâini, de ziceai că vrea să�mi bagedegetele în ochi prin parbriz. Ma �șina era un BMW destul de nou șiavea luminile de avarii pornite,

ceea ce nu vezi prea des. Se spunmulte despre șoferii posesori deBMW, că ar fi nesimțiți în trafic șinu ar respecta regulile, dar despremașina în sine nu auzi des că s�ardefecta. Ba mai mult, vă jur căomulețul ăsta nu părea vreun co�calar, ci mai degrabă un corpora�tist sadea, cu sacou, cămășuță șișo sete la pantofi, fapt care m�aconvins să opresc.

Foarte politicos, tipul mi�aspus că mașina nu mai vrea săpornească și m�a rugat să îl tractezopt kilometri până în primul oraș,parcă știind că Sharan fără șufă detractare nu există. Ușurel, fărămișcări bruște, am prins demaraj,trăgând după mine vreo patruzecide mii de euro. La un moment dat,când mergeam cu viteza constantă

de șaizeci la oră, observ că cinevadin spate îmi face fleșuri. Primareacție a fost să mă retrag pebanda din dreapta, să treacă ăstagrăbitul, apoi am realizat că eramdeja pe banda respectivă și că înspate era cel pe care îl tractam.

Opresc, cobor și îl întreb di�rect, cu superioritatea omului decare ai nevoie: băi, tu chiar eștitâmpit? Vrei să mă depășești deșieu te trag după mine? Omul și�acerut scuze și mi�a explicat că nute poți abține de la a face astaatunci când ai BMW, iar ca să măconving a insistat să facem schimbde locuri. Nu e vina lor. Am rezis�tat fix un minut până am începutsă dau fleșuri fraierului cu Sha�ran din fața mea. Melcule, staiacasă, că încurci circulația! SDC

16ANUL XVI NR. 664

16 – 22 NOIEMBRIE 2019fast food www.suplimentuldecultura.ro

Lungmetrajul Heidi e genul decinema care i se potrivește celmai bine lui Cătălin Mitulescu, alcărui la fel de epurat scurtmetrajTrafic a câștigat în 2004 la Palmed’or la Cannes.

Mitulescu a fost în toate filmelesale interesat de relațiile dintrefemei și bărbați, pe care le�a pusîn lumină prin fundaluri diverse,mai ales cel social. Dacă în Traficun tânăr familist și om de afaceriprins în traficul bucureștean (Bog�dan Dumitrache) are în puțineleminute când interac ționează be�nign cu o tânără (Maria Dinu�lescu) o străfulgerare despre cumar fi putut fi viața lui dacă ar fifost liber, eroul lui Heidi e unpolițist în pragul pensiei care îșireevaluează viața și nu iese cu unrest prea consistent.

Ajutat de interpretarea impe�cabilă a lui Gheoghe Visu (care arfi meritat să fi făcut o sută de filmepână acum), Mitulescu îl pune peacest erou în postura unui tip pro�fesionist în meseria sa (e polițist),

care a căpătat o ușurință extraor�dinară în a gestiona situații și oa�menii dificili, dar care e dezarmatde întâlnirea cu o tânără prosti�tuată (debutanta Cătălina Mihai)pe care trebuie s�o convingă să de�pună mărturie într�un dosar detrafic de persoane. Fundalul social(fata se vinde din sărăcie, sperândsă trăiască într�o zi decent) e defi�nitoriu pentru un studiu asuprarelațiilor dintre sexe, care suntrelații de putere decise de con�junctura socială. Într�un plan se�cund al poveștii, de pildă, obser� văm în trecere că ospătărița unuibar unde polițistul o caută peHeidi se culcă cu șeful, nu pentrucă ar fi îndrăgostită de el, ci pentrucă astea sunt regulile. Șeful arebanii, deci puterea.

Poziția lui Heidi e ambiguă,ceea ce dă sare și piper filmului,ajutând povestea eliptică să înain�teze pe muchie. Heidi e și victimă,și manipulator, iar în relația ei cupolițistul care pare s�o protejezedin instinct patern (are o fiică devârsta ei) nu știi tot timpul cinedecide. Nu e ceva nou, dar e inte�resantă nevoia scenariului (scrisde Mitulescu împreună cu proza�torul Radu Aldulescu) de a spuneși de a arăta cât mai puțin.

Filmul e eficient condus. Ușu �rința regiei se suprapune cu cea aeroului la locul de muncă (la felcum în seria Ocean regia lui Ste�ven Soderbergh dubla în oglindăprofesionalismul hoților), dar areo răsucire vertiginoasă spre final,

care poate fi bulversantă. Chiar șifără ea, polițistul interpretat deVisu e un aisberg și rămâi gân�dindu�te, adăugând feliile neară�tate din viața acestui om.

REGINA

Maria, Regina României e o tele�novelă istorică pentru mareleecran, realizată cu lăudabile efor�turi de producție. Gândit ca filmde public, dar și ca gest de recupe�rare a unei pagini de istorie delocaccesate până în prezent, filmulurmărește encomiastic și cu urmede feminism imaginea regineiMaria care a avut un rol definito�riu în 1919, când, deși s�a dus învizită particulară la Paris, unde sedesfășura Conferința de pace, areușit să determine marile puterisă accepte ca România să pri�mească Transilvania, Bucovina,Dobrogea și Banatul, deși guver�nul Marghiloman semnase în1916 pace separată cu Germania

(act care nu fusese semnat și deregele Ferdinand).

Roxana Lupu nu are ochiialbaștri ai reginei Maria, dar are unfizic retro și e o prezență ata șantă,exact ce trebuie unui film cuminteși decorativ, care nu are istoria înprim plan, ci ecoul ei vătuit, ro �manțat. Filmul dă spațiu și con�fruntărilor de idei (foarte simpli �ficate), și presupuselor amoruri alereginei cu prințul Știrbey (EmilMandanac) și Joe Boyle (RobertCavanah), pe care nu le explicădeloc, și decorurilor frumoa se (in�teligent folosit CGI�ul) sau rochii�lor elegante (la Paris cameristeleplimbă tot timpul rochii prin ca �dru). E și o scenă de sex între prin �țul Carol (Anghel Damian) și ZiziLambrino (Maria Muller), deci camde toate. (Ca într�o telenovelă tur�cească, regina pare cam de aceeașivârstă cu fiul isteric.) Personajelesunt definite printr�o singură trăsă�tură, doar regina are mai multe, darnu pe toate. Cine o știe pe regina

Maria din memoriile sale nu o varegăsi pe ecran. În realitate, regeleFerdinand a îndemnat�o pe reginăsă plece la Paris și nu i�a pus bețeîn roate când s�a întors triumfă�toare, pe când filmul romanțeazăfeminist relațiile dintre cei doi.

Distins cu Premiul publicului(dintre avanpremierele româ neștiale toamnei) la Festivalul Les Filmsde Cannes à Bucarest, Ma ria, ReginaRomânieie așteptat să aibă succes depublic. Intrați la el, dar nu�i cerețimai mult decât poate da. Așa roman �țat cum e, bine că e. Au trecut 30 deani de când a căzut comunismul șide�abia acum încep să apară filme deficțiune despre regii României. SDC

l Heidi – de Cătălin Mitulescu, cu: Gheorghe Visu, Cătălina Mihai,Octav Costin, Gabriel Zaharia, Bogdan Dumitrachel Maria, Regina României – de Alexis Sweet Cahill, cu: RoxanaLupu, Daniel Plier, Anghel Damian,Adrian Titieni, Emil Mandanac

664

IULIA BLAGAFILM

BOBIVOI N-AȚI ÎNTREBAT, FĂRĂZAHĂR VĂ RĂSPUNDE

Respect în trafic

Totuși femeia