CUM VA AFECTA BREXITUL MUZICA POP DIN ANGLIA

ANUL XV w NR. 641 w 6 – 12 APRILIE 2019 w REALIZAT DE EDITURA POLIROM ȘI ZIARUL DE IAȘI PAGINA 14

STÉPHANE COURTOIS, LENIN.INVENTATORUL TOTALITARISMULUI

PAGINILE 6-7

PAGINA 12

„Suplimentul de cultură“publică în avanpremieră unfragment din acest volum,tradus de Ana CiucanȚuțuianu, care va apărea încurând la Editura Polirom.

SALON LIVREPARIS 2019: CE ADUCELITERATURAROMÂNĂ ÎNCONTEXTULEUROPEAN? (II)

PAGINILE 8-11

Industria muzicală britanică este foarte neliniștită de iminenta separare a Regatului Unit de Uniunea Europeană.

INTERVIU CU FILOSOFUL VALERIU GHERGHEL

„SUFĂR ÎNCĂ DE PĂCATULCURIOZITĂȚII“

„SUFĂR ÎNCĂ DE PĂCATULCURIOZITĂȚII“

2ANUL XV NR. 641

6 – 12 APRILIE 2019opinii www.suplimentuldecultura.ro

O călătorie în Irlanda și Irlandade Nord.

Sunt, după zece ani, din nou laDublin. Deși nu cunosc sentimen�tul antipatiei față de popoare (cuguvernele e altceva), simpatii am.Din Europa, simpatizez cehii, ita�lienii și irlandezii.

Irlandezii sunt atât de nebuniîncât își pun harfa pe steagurileberilor – cum să nu�i pupi? Suntmulți dintre ei niște adorabili be �țivi. Nu cred că exagerez preamult dacă spun că îi iubesc.

Umblu prin Dublin și spredeosebire de alte orașe europenenu�l regăsesc prăbușit. Aceeașimuzică (Irlanda ne�a dat U2, ThePogues, Thin Lizzy), aceleași pu�buri care au făcut și fac istoria fie�cărei zile. Am noroc și prind unloc în Temple Bar. Umblu printr�unmuzeu dedicat lui Joyce, îi văd pă�lăria în cuier. Fac poze, ca tot tu�ristul, la statuia lui Molly Malone.Nu am nici un chef să descriu Du�blinul, pentru că el nu trebuiedescris, ci trăit. Dublinul e o starede spirit.

Ajung într�o cârciumă în cru�cea nopții și văd bătrâni irlandezibeți țopăind pe muzică tradițio �nală. Au o poftă de viață de�ți vinesă te întrebi dacă n�au și ei Aneta

3, datorii la întreținere, boală peBăsescu, Iohannis, Soros și admi�nistratorul de bloc. Se fură, dar lise dă și lor ceva? Irlandezilor nule pasă. Își trăiesc toți anii.

Apoi plec la Belfast, în Irlan �da de Nord, în Marea Britanie. Amo amintire cu George Best la carețin în mod deosebit.

Era o zi de sâmbătă, decem�brie, anul 2005. Și era încă dimi �neață. Sâmbăta puteai veni maitârziu la redacție, dar eu nu știam.Aveam douăzeci de ani și o șosetă,

eram adică un copilandru. Eraudoar câteva zile de când intrasemla ziar. Șeful meu era domnul AlinPaicu – altul nici n�am avut înredacții.

Domnul Paicu îmi zicea „Ju�nior“ – ceea ce era just. Și ca să mătesteze în ziua aia mi�a dat de făcuto pagină întreagă. Prima mea pa�gină de ziar! – visasem o viață la eași avea să fie adevărat. Prima meapagină de ziar a fost despre des �părțirea de George Best. Ploua înIrlanda de Nord și pe străzile din

Belfast curgea un ocean de oa�meni. Domnul Paicu a ales o pozăteribilă și eu am scris cu infinităemoție articolul. Prima mea pa�gină de ziar! Îmi găsisem rostul pelume – poate știți sentimentul.

Cred că i�am dat titlul „Des �părțirea de cel mai bun“ și domnulPaicu l�a păstrat. Dar a trecut oviață de atunci și adevărul îngro�zitor e că am uitat titlul.

Departamentul era plin deziariști remarcabili, dar din ziuaaia domnul Paicu mi�a dat mie să

scriu necroloagele, ferparele, obi�tuarele: „Junior, ceva la sentimentcu X, poezie“...

Aveam, și am și acum, o firemelancolică, cred că nostalgia efoarte importantă, sunt un pateticbine temperat, știam deja câte cevadespre tristețe și restul m�a învățatviața. Am ajuns destul de îndemâ�natic în trista artă a obituarului.

Totul a început în ziua aceeacând la Belfast ploua și oamenii,vlăjgani nord�irlandezi, aveau oscuză să�și mângâie des ochii.

Astăzi, aproape cincisprezeceani mai târziu, sunt în Belfast șinici măcar nu plouă. Și eu, și cerulne ținem lacrimile pentru noi.

Mă gândesc la moartea lui George Best și la moartea ziarelor,la tinerețe și la zilele care nu vormai fi niciodată. Sunt la Belfast șiBest mi�a schimbat cumva viața șiaș vrea să�i mulțumesc. Îmi treceprin cap să cumpăr o minge de fot�bal și să i�o dăruiesc unui copilsărac, dar nu fac nimic. Sunt la Bel�fast și nici măcar nu plouă. SDC

ANDREI CRĂCIUNCULEGĂTORUL DE HARFE

Vederi din Dublin și Belfast

1.Ăștia de la curierat sau de la cititcontoare de utilități au prostulobicei de a te suna din seninîntre 10 și 14 și să te ia la rost:

— Bună ziua, unde sunteți?! Că eusunt la poarta casei dumneavoas�tră!

Și simți că adaugă în gând:„Nesimțitule!“.

În ultima vreme, la atitudineaasta, m�am obișnuit să le răspund:

— Ghiciți! La... începe cu S.— Hai, dom’le, nu glumiți!

Unde sunteți?Parcă ne jucăm v�ați ascunselea.— Surpriză! La serviciu.E incredibilă capacitatea lor

de a fi șocați și indignați defiecare dată că ești la serviciu înmiezul zilei. Oare nu li s�a mai

întâmplat să audă de oameni laserviciu în timpul zilei? Nu zic, îiînțeleg că vor și ei un program delucru normal, dar măcar să dea untelefon înainte, să stabilești cumvao oră de întâlnire convenabilă pen�tru ambele părți. Nimic! Doar șoculcontinuu că nu ești acasă, oricândau ei timp să treacă pe la poarta ta.

2.

Poți ști sigur că ai îmbătrânitcând încep să ți se pară ispititoarefelurite prostii prezentate la tele �shopping. Eu unul m�am trezit cuochii holbați la un sfredel de pă�mânt Mini�tornada, care�ți faceviața în grădină mai ușoară și –„Stai! Nu uita! Este de�a dreptulfantastic!“ – nici nu te dor șalele.Mai�mai să pun mâna pe telefonși să sun. Dar nu, nu ofereau ni �mic bonus pe lângă sfredel, laacelași preț, complet gratis, așa cămai aștept.

3.

Să nu vă mai plângeți, săracilor,că televiziunile de știri nu pre�zintă interes față de cultură, de

literatură, în special. Iaca, tot An�tena 3 ne luminează viețile: dedouă zile vorbește întruna de lan�sarea romanului lu’ sora lu’ Mir�cea Badea. Cică e mega�literatură,a sunat și la Cartea recordurilorsă întrebe dacă a mai făcut cinevaașa ceva, n�a văzut Parisu’, a scristot�tot numai pe mobil, nu o epis�tolă, ci ditamai Tolstoi de peste300 de pagini.

4.

Nu știu cum se face, dar când mănimeresc eu la piață în hala delactate nu prea sunt clienți. Doar20�30 de vânzători cu brânză,cașcaval, lapte și smântână. Și toțise plictisesc și vorbesc între ei,până pun eu mâna pe clanța ușii.Când intru – haști! – taie fiecarecâte o bucată de caș și o întind pelama cuțitului, urlând în cor cătremine:

— Domnu’, domnu’, hai la mi �ne, îți dau eu!

— Caș, caș bun, proaspăt!— Aici, aici! Brânză bună!

Eu, eu!— Botoșani, Botoșani! Caș de

Botoșani!Trec pe culoarele alea dintre

galantare cu capul în pământ, caun ciclist din Turul Franței ca�re pedalează cu greu la deal, întimp ce niște tolomaci aleargă lacâțiva centimetri de el, zbierândși strâm bându�se în toate felurile.Exact ca la ciclism, doar că ăștianu te lasă să treci, trebuie să cum�peri brânză.

Iar presiunea e așa de mare,încât mă intimidez de fiecare datăși clachez. Mă opresc la întâmplareîn dreptul unui vânzător, gust o bu�cată de caș de pe lama unui cuțit în�dreptat către pieptul meu, cumpărîn grabă o felie și o tai cât mai re�pede pe ușă afară, în urletele vân�zătorilor. Iar acasă îmi dau seamacă nu e bun cașul ăla, că știam încăde când l�am gustat, dar în situațiadată n�am avut de ales. SDC

FLORIN LĂZĂRESCUÎNTÂMPLĂRI ŞI PERSONAJE

Caș, caș proaspăt!

Sunt ani și ani de când n�am maiparticipat la o campanie de co�lectare a sticlelor și borcanelor.Borcaniada, așa i se spunea, cualuzie la Daciada, o competițiesportivă cu rost mai degrabăpropagandistic, la fel ca Borca�niada noastră. Eram școlar, eramlicean, ehei, ce vremuri! De vreotrei decenii, furat de valurilevieții și de efortul de asupraviețui în România, am uitatde sprințara copilărie.

Noroc cu guvernarea de�acum. Eami�a reînviat tinerețea, m�a făcut sămă simt iar copil. A făcut�o simplu,sec, tranșant, ca o zână care te lo �vește cu bagheta în cap, doar că, ne�având baghetă magică, guver nanțiinoștri s�au folosit de faimosul des�cântec numit Ordonanță de Urgen �ță. Au compus o lege care ne ia dinbuzunar o garanție de 50 de banipentru fiecare ambalaj reciclabilcumpărat cu tot cu conți nutul lui.

Inițial trebuia să fie o sumă chiarmai mare, de doi lei, dar până laurmă s�au gândit că e prea groasă,așa că au mai strunjit�o. Și de aziînainte, fie că�i în sticlă, fie că�i înborcan, marfa costă cu 50 de banimai mult. Teoretic, îi poți recu�pera, că de�aia îi zice garanție, darpractic nu e chiar așa de simplu, căde�aia îi zice țării România.

N�aș vrea să se creadă că așavea ceva împotriva reciclării am�balajelor. Am în magazie câtevazeci de sticle și borcane spălate șilucioase, pe care nu mă îndur săle arunc, fiindcă sigur vor folosivreodată la ceva – și�apoi cum săarunci un lucru încă bun? (Cei ceau trăit un pic comunismul vorînțelege.) Numai că felul în care s�a trântit măsura asta e foarte lo�calist – deși și asta e în pas cu imperativele societății actuale:think globally, act locally, nu?Fiecare țară în legea ei, după țe �luri și interese.

Acum mai mulți ani, când amfost în concediu în Croația, am re�marcat că niște cetățeni culegeaudin coșurile de gunoi sticlele deplastic și dozele de aluminiu. Uniipândeau și pe la terasele înșirate pemalul Adriaticii, așteptând ca turiștiisă se ridice de la masă, ca să recupe�reze același tip de recipien te. Abiamai târziu am remarcat că pe am�balajele acelea era înscrisă, pelângă semnul clasic al reciclării,valoarea fiecărui recipient recu�perat. Nu era foarte mult – jumă�tate de ku na, echivalentul a vreoșapte euro cenți –, dar nici foartepuțin. Diferența majoră e că înCroația nu e vorba de o garanție:orice om se duce pur și simplu laun magazin sau supermarket cu orecoltă de sticle, peturi sau doze,strânse de te miri unde, și înca�sează contravaloarea lor.

Pentru România ar fi fost preasimplu. Așa că s�a decis ca recupe�rarea garanției să se facă pe baza

bonului fiscal, ca să dovedeascăomul că e sticla sau borcanul lui,dreptul lui la cincizeci de bani. Cubonul de casă și neapărat la ace �lași magazin sau lanț de maga�zine. Nici un borcan nu zboarăprin țara noastră fără birocrație,fără hârtii justificative, fără bo�nuri... mă mir că nu s�a introdus șio ștampilă de returnare sau unproces�verbal de predare�primirede borcan și garanție.

Fiecare țară are, cum ziceam,interesele ei. Croații sunt intere �sați să recicleze, așa că au făcut olege care să încurajeze reciclarea.(Nu mai zic acum și despre stațiileși recipientele de reciclare a bate�riilor, becurilor, medicamenteloretc., căci în privința asta distanțadintre Croația și România e cam caaceea dintre rezervația naturalăPlitvice și rezervația de cadre poli�tice din Teleorman.) În schimb, înRomânia legea a fost făcută anumeca să descurajeze reciclarea. Mă

îndoiesc că vor fi prea mulți românicare să contabilizeze care borcanori sticlă se potrivește cu care bonde casă de la care magazin și, cânds�o termina zacusca sau sosul sausticla de vin, să se ducă exact la ma�gazinul respectiv, exact cu bonul po�trivit, ca să�și recupereze garan ția.

Dincolo de litera legii, spiritulei e de fapt cu totul altul: cetățeniisă recupereze cât mai puțini bani,iar sumele acumulate din garanții(milioane de lei, zeci de milioane)să ajungă la stat. Vom rămâne oțară plină de gunoaie și ambalaje,dar cu un bir mascat în plus. Sepregătesc fumăritul, coșeritul șizahereaua. Și se aude că o să creas �că și pesedeaua, taxa colectivă peprostie, pe care o tot plătim deatâția ani. SDC

3ANUL XV NR. 6416 – 12 APRILIE 2019 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

RADU PAVEL GHEOROMÂNII E DEŞTEPŢI

Borcaniada se întoarce

Ați vrea să trăiți într�o țară nor�mală, cu un guvern întreg la cap,care să nu schimbe legile Justi �ției în interesul șmecherilorajunși la putere?

Cam așa ar trebui să sune întreba�rea la referendum, pentru a spera căla urne vor veni peste șase milioanede oameni. Dar nu veți găsi așa cevape buletinul de vot. Nu pentru căpreședintele Klaus Iohannis n�arvrea, ci pentru că nu poate s�o facă.Întrebarea (sau întrebările) vor fimult mai tehnice, pentru că asta eregula la un scrutin de acest gen.

Problema nu e neapărat cum vasuna întrebarea, deși e foarte impor�tant și acest aspect, ci mo dul în carepreședintele țării va reuși să trans�mită românilor ce vrea cu acest refe�rendum și de ce românii ar trebui săiasă din casă pe 26 mai. Deocamdatănu e clar dacă șeful statului are unplan, dacă știe ce are de făcut și dacăare forța să se bată 40 de zile, dedimineață până seară, pentru un de�mers al naibii de riscant.

Chiar și cu o întrebare abil con�struită, tot nu e sigur că referendumulva trece, în condițiile în care este

de așteptat ca PSD și ALDE să boi�coteze scrutinul. Importantă vaputerea de convingere a preșe �dintelui, iar prestația sa din cam�pania electorală care va urma vafi așadar esențială.

E adevărat că PSD, prin for �țarea emiterii de către guvern aordonanței de urgență pe temaJustiției, ajută demersul șefuluistatului. Că Dăncilă și Toader s�auascuns miercuri prin Palatul Vic�toria și nu i�au mai răspuns la te�lefon lui Dragnea, așa cum susținunii jurnaliști, e greu de crezut. Șichiar dacă ar fi așa, nu înseamnănicidecum că ideea OUG a fostabandonată. Viorica Dăncilă fărăDragnea e ca viața fără aer, întimp ce Tudorel Toader a dovedit

că�i place atât de mult funcția deministru la Justiție, încât ar faceorice să�i facă pe plac stăpânului.Iar Dragnea nu vrea decât proprialibertate. Cu orice preț.

Pericolul n�a trecut, însă pânăuna alta este de remarcat presiu�nea Occidentului la adresa guver�nului PSD. Miercuri, avertizările aucurs în cascadă, semn că UniuneaEuropeană, dar și SUA, încearcădin răsputeri blocarea unei putericare a deraiat complet. Foarte pro�babil, în cazul în care ordonanța vafi dată, oficialii de la Bruxelles vorînceta să ne mai certe și vor trecedirect la sancțiuni.

Cât privește ordonanța deurgență, sunt semne că presiunilede la vârful PSD asupra ministru�lui Tudorel Toader continuă. Foar� te probabil, săptămâna viitoare,când va avea loc următoarea șe �dință a guvernului, o luăm de la

capăt. Vor apărea aceleași temeri,exact ca la ședința de guvern demiercuri. Că așa stau lucrurile oarată și declarația lui Călin Po�pescu�Tăriceanu făcută joi, la o zidupă eșecul lui Dragnea cu adop�tarea ordonanței.

„Nu este nici un secret, sunt oserie de decizii ale Curții Consti tu �ționale, cred că de peste doi ani,dacă nu chiar mai mult, care vi�zează o serie de articole din CodulPenal și Codul de Procedură Pe�nală care sunt neconstituționale șipentru care există obligativitateapunerii în acord cu deciziile CCR.Ministrul Justiției este cel care efactorul, aș spune, cheie în aceastăprocedură și sigur că, probabil, areîn vedere elaborarea unei ordo �nan țe de urgență pe aceste subiecte“,afirmă șeful Senatului. Cu alte cu�vinte, ordonanțele sunt pe drum.Poate fi interpretat și ca un semnal

dat de Tăriceanu lui Dragnea căTudorel Toader n�a părăsit cora�bia și că susține cauza penalilor.Asta în condițiile în care nehotă�rârea lui Toader a stârnit mâniașefilor social�democrați.

Ce urmează? Va crește presiu�nea lui Dragnea asupra lui Tudo�rel Toader. Liderul PSD nu mai aretimp să aștepte, pentru că recursulla completul de cinci în procesulangajărilor fictive de la DGASPCTeleorman se apropie de final.

Partidele se pregătesc de cam �pania pentru europenele din 26mai, însă pe Dragnea puțin îl maiinteresează scorul PSD. În modnormal, un partid preocupat de ale�geri nu irită oamenii și nu întoarcețara pe dos cu mai puțin de douăluni înainte de scrutin. Degeaba sechinuie Codrin Ștefănescu să aratecă trupele PSD din teritoriu suntmobilizate. Preocupările lui Drag�nea cu Justiția se transferă și cătrebaza partidului, e multă nesigu �ranță, pentru că nimeni nu știe ceare făcut. Cu fiecare zi care trece,societatea e tot mai nervoasă. Dacădescărcarea se va produce la urne,atunci valul va mătura PSD�ul. SDC

FLORIN GHEŢĂUVAGONUL CU VORBE

Asaltul a fost oprit. Dar pericolul n-a trecut

În mod normal, un partid preocupatde alegeri nu irită oamenii și nu întoarceţara pe dos cu mai puţin de două luni înainte de scrutin.

Dacă a existat un muzician din alecărui însemnări se poate desena unportret unic, aproape complet, al luiGeorge Enescu, acesta a fost, fărăîndoială, Yehudi Menuhin. Iar ală �turi de el, cititorul de astăzi o poatedescoperi cu surpriză și încântare –aș spune – pe soția sa, Diana, cunotațiile de jurnal precise, pline deviață, umor și colorate din volumulei de memorii Fiddler’s Moll.

Diana Menuhin nota la 28 aprilie1953 la Paris, cinci zile după primavizită pe care cuplul Menuhin i�ofăcuse lui George Enescu: „M�amîntors din scurta vizită la Auteuilcu tușele sale în grisaille pentru afi trasă într�o conferință organizatăde niște români cu dare de mână petema salvării lui Enescu, cel maimândru om de pe pământ, din con�junctura nefericită în care se găsea.Am condus spre vila AmbasadeiBelgiei, la marginea Parisului un de,din fericire, se afla și unul dintre ceimai dragi și respectați prie teni ailui Y, Regina Elisabeta, regina�mamă a Belgiei (ea însăși, cândva,elevă a lui Enescu). Împreună ampus la cale un plan pentru Durand,editorii lui, care ar reedita toateoperele, noi urmând să�i plătim unstipendiu lunar. Dacă Durand aureeditat sau nu operele, nu știu, darastfel am izbutit să îl ajutăm. La ul�tima vizită pe care i�am făcut�o luiEnescu i�am dus cadou o cravatăSulka. S�a răsucit de la pian și mi�aspus: «Cum, dragă Diana, mă găsițiatât de prost îmbrăcat?».

M�am înroșit și am mormăitceva de felul «e plăcerea mea, m�arbucura dacă ați putea accepta».

M�a ciupit în glumă de nas, și�ascos cravata lui zdrențuită și a le �gat�o pe a mea în loc. Era ultimadată când aveam să îl văd stând lapianul său iubit.“

Însemnarea continua, ca șiprima dată, cu descrierea coloratăa Marukăi Cantacuzino:

„M�am simțit ușurată că nu atrebuit să fac un du�te�vino, cum s�ar fi petrecut dacă Maruka ar fi fostacolo și m�ar fi prins în ambuscadă.Ieșind pe sub arcul sumbru spre Ruede Clichy, iat�o, strălucitoare, însatin violet, cu capul ei ornamentatdeloc discret cu cele șase rânduri declipsuri pentru cute, baletând ma�iestuos prin trafic, dinspre cafe�neaua de peste drum, cu rămășițelemicului dejun decorându�i pieptulși dezvăluind un meniu de croissants,dulceață și cafea, lucru care nu odevia deloc de la grandoarea cu carese purta; iat�o, așadar pe Maruka, na�vigând în ritm de vals printre taxiu�rile de pe partea străzii pe care neaflam. Strigând cu vocea ei caver�noasă de bufniță «Yah�hoodi! Diyanni!»,ne�a înșfăcat, afundându�ne în res�turile mesei sale de dimineață.“

Diana Menuhin nu mențio nea �ză în extrasele de jurnal publicatemomentul și împrejurările morțiilui Enescu, dar amintește câteva dinevocările pe care Yehudi avea să i lededice maestrului său în anul ce aurmat. Prima a avut loc la Londra, la23 ianuarie 1956, când Menuhin afost invitat să inaugureze activitateasocietății „The Institute of RecordedSound“. Aceasta fusese fondată în1955 de un cunoscut colecționar șiarhivist britanic, Patrick Saul, preo�cupat de salvarea arhivei sonoredeținută de British Museum. Ulte�rior, Institutul a fost integrat în Bri�tish Library. Între obiectivele sale seafla și acela de a înregistra cât maimulte conferințe despre muzică.

„I s�a propus să prezinte primaconferință – își amintește Diana –într�o sală din Piața Bloomsburry,iar banda ei înregistrată urma să de�vină actul de botez al noii biblioteci.A vorbit îndelung, fără note, despreGeorge Enescu, cu o scurtă pauzăpentru a�i permite inginerului săschimbe banda pe magnetofon. Afost în mare formă, sala plină, și

finalul a fost o mare ovație din par�tea publicului.“ Dar din păcate echi �pa de ingineri angajată de PatrickSaul a manipulat greșit magnetofo�nul, ștergând practic banda primeipărți a conferinței, în timp ce înre�gistrarea celei de�a doua s�a dovedita fi ilizibilă. Un document pierdut...

A doua intervenție a lui Menu�hin avea loc la Paris, la 7 iunie 1956,când apropiați ai lui Enescu au ce�lebrat împlinirea unui an de lamoartea compozitorului. DianaMenu hin nota cu acel prilej:

„Dezvelirea unui bust în onoa�rea lui George Enescu la École Nor�male. Oricine este familiar cu acestfel de ceremonie franceză cunoaștetortura cumplită de a asculta timpde jumătate de oră livrarea cu în�cântare – dar nu încântătoare – înalexandrini a ideilor favorite alevorbitorului, al cărei ritm îl poateconduce pe ascultător într�un soi depurgatoriu extrem de special. Pen�tru prima dată, din cauza profundeiiubiri umane pentru maestrul șimentorul lui, Y a ieșit din starea lui

obișnuită de acceptare politicoasă,necritică, a acestor nonsensuri con�stipate auto�fascinate și a urmat oadevărată izbucnire de mânie, încursul căreia a dat publicului un por�tret viu, plin de culoare și splendid atot ce a semnificat și însemnat Enes �cu. Mi�a plăcut imens să văd surprizadistrugătoare pe fețele birocraticecare alcătuiau cea mai mare parte apublicului și am tânjit ca în ziuaaceea Daumier să fi fost acolo pentrua desena scena în întreaga ei panicăși demolare intelectuală.“ Am maiavut ocazia să evoc acest momentîntr�o relatare la Europa Liberă în2013, pe marginea unui documentinedit atunci, păstrat în arhivele ra�dioului münchenez.

Bustul amintit de Diana Menu�hin – după toate aparențele înlătu�rat la un moment dat de la ÉcoleNormale de Musique și ajuns în co �lecția Muzeului Filarmonicii dinParis, la Cité de la Musique – fusesecomandat după moartea lui Enescu,în septembrie 1955, de un Comitet deinițiativă din care făceau parte

Menuhin, muzicologul Antoine Go �léa și criticul Bernard Gavoty. Autoa�rea lui este, mai mult ca sigur,Mar gareta Cosăceanu (MargueriteLavrillier Cossăceanu; 1893�1980).Elevă a lui Bourdelle, apropiată deBrâncuși, vizitată în atelierul ei pari�zian de George Enescu și prietenă cuYehudi Menuhin, Margareta Cosă�ceanu a fost, după război și instalareadefinitivă a lui Enescu la Paris, autoa�rea mai multor sculpturi înfă ți șân �du�l pe compozitor, între care și unproiect de monument, datat 1950.

La ceremonia din iunie 1956, celcare a stârnit mânia lui Menuhinpare să fi fost Antoine Goléa, cuafirmația că Enescu „a murit în sără�cie, așa cum s�a întâmplat și cu un altgeniu muzical, Béla Bartók“. Menu�hin îl contrazicea, cu o frază astăzicunoscută: „Nu, nu este adevărat căa fost uitat și că a murit în sărăcie, nus�a putut face mai mult pentru Ge�orge Enescu pentru că el era de omândrie extraordinară“ (vezi DinArhiva Europei Libere:George Enes �cu, „străinii haini și clica de refu giați“,https://moldova.europalibera.org/a/25042364.html).

Figura lui Enescu mai revinede două ori, pe scurt, în însemnă�rile publicate ale Dianei Menuhin.Odată în august 1957, la evocareaunui întâlniri, la Gstaad, cu AlfredCortot, pe care îl auzise de multeori în timpul copilăriei și adoles �cenței ei londoneze. „Y mi�a spus căEnescu îl aducea adesea în subur�bia Parisului, la Ville d’Avray, când,el copil fiind, familia Menuhin lo�cuise acolo“, deci cândva în anii ’30.

O altă scurtă însemnare amin �tește de turneul făcut în 1962 în Uni�unea Sovietică, și de popasul lor la…Chișinău. După concertul la care Me�nuhin a cântat Sonata lui Enescu,aveau să asculte „un lăutar țigan,apărut de nu se știe unde, și care acântat muzică românească țigăneas �că cu o frumusețe surprinzătoare. […]A fost superb și i�a transportat pe Ye�hudi și Hephibah înapoi în copilărialor, la Sinaia și iubitul lor Enescu“. SDC

[Cu mulţumiri doamnei A. Mosora,care a identificat bustul lui Enescuși ne-a susţinut în traducerea șistilizarea acestui text.]

4ANUL XV NR. 641

6 – 12 APRILIE 2019muzică www.suplimentuldecultura.ro

DIANA ȘI YEHUDI MENUHIN: „IUBITUL NOSTRU ENESCU…“ (II)

„Cum, dragă Diana, mă găsițiatât de prost îmbrăcat?“

VICTOR ESKENASYSCRISOARE PENTRUMELOMANI„Muzica nu trebuie înţeleasă, ea trebuie ascultată.“ (Hermann Scherchen)

MargueriteLavrillierCosăceanu – Bustul lui Enescudin Colecţia Filarmonicii de la Paris

© h

ttp

://c

olle

ctio

nsd

umus

ee.p

hilh

arm

oni

edep

aris

.fr

Din interes profesional mai ales,mă străduiesc să fiu la curent cupreocupările și așteptările gene �rațiilor care vin din urmă. Îmiplace să cred că sunt mai deschi �să și mai tolerantă decât cate� goria de adulți care par înspăi �mân tați de manifestările celor cumai puțină experiență de viață,omițând că dinamica genera �ționistă e în firescul social.

În scurtele secvențe personale denedumerire îmi revin cu rapidi�tate, amintindu�mi că, fără să fiuun adolescent�problemă, și com�portamentele mele îi uimeau pepărinți. În plus, în prezent, ecartuldintre eșantioane de vârste foarteapropiate e mult mai mare decâtodinioară. Din cauza ori datorită,vom vedea, ritmului vieții, ali �mentației, evoluției tehnologice,accesului la informații și altorfactori obiectivi.

La subiectul articolului de aziam ajuns grație hazardului. Erasâmbătă, voiam să ieșim la ci�nema și aveam de ales între câ�teva lung�metraje de animație (peunele deja le văzusem), filme deacțiune și producția româneascăOh, Ramona! Am zis „ce�ar fi sămergem la Oh, Ramona?, ca stu�diu de caz“, companionul meu arefuzat ferm, eu aveam îndoieli,dar în cele din urmă ne�am trezitîn sala din multiplex. N�am cititcartea lui Andrei Ciobanu, numeimpus în stand�up comedy�ul au�tohton, carte născută, zice auto�rul, dintr�o postare pe Facebook,care stă la baza filmului. E despredragoste așa cum o văd cei dingenerația Z, despre cei născuțiîntre 1995 și 2012, conform stan�dardelor de specialitate. Comediaromantică realizată de CristinaJacob e pe primul loc în box�of�fice�ul anului, cu încasări apro�piate de cele ale blockbustere�loramericane, depășind pragul tra�sat de filmele românești, în 109săli de cinema din 50 de orașe alețării. Trebuia să aflu secretul suc�cesului de casă.

Generația Z e cea mai conec�tată din istorie. Un studiu al Pear�son Education zice că, în materiede preferințe și obiceiuri, 83% din�tre ei folosesc frecvent YouTube, pe

care îl consideră principalul modde informare și învă țare, 80% pre�feră Instagram și, în general, uti�lizează social media mai ales pen� tru relaționare. Milenialii saugenerația Y, cei ajunși la maturi�tate în jurul lui 2000, preferă Fa�cebook (83%), mediu în care dis� tribuie materiale video, iar 63%favorizează lectura ca modalitatede informare.

LIMBA LUI MOLIÈRE NU MAI E COOL

Într�adevăr, deși în sala de ci�nema erau evident veniți în grup,au așteptat începerea filmuluipreponderent cu ochii fixați înecranul telefonului mobil, iar dis �cuțiile dintre ei constau în împăr �tășirea unor scurte impresii lega� te de postările și story�urile de peInsta. Înainte de începerea pro �iecției, mă întrebam în sinea meacare va fi atmosfera din timpul vi�zionării, dacă vor fi gălăgioși, dacăvor comenta, cum se mai întâm�plă la această vârstă a ireveren �țiozității și teribilismului. A fostfoarte în regulă, reacțiile au fostcivilizate, doar câte un smart �phone se mai lumina din când încând în diverse puncte ale incin�tei. Nici măcar un film ca acestanu�i poate scoate complet dinrețelele virtuale.

La ce reacționează puștii Zîntr�o creație cinematografică încare ei sunt target�ul? Aceasta eîntrebarea la care am încercat sădau un răspuns bazat pe obser �vații empirice: la glumițe tangen �te cu absurdul�grotesc frizândtrivialul; la faze similare tipicuri�lor din rețelele de socializare; lasituații incomode în care, foarteprobabil, s�au aflat ei înșiși; în ge�neral, cam la tot ce trimite cugândul la online.

Oh, Ramona! e departe de�afi un film fără cusur, are chiardestul de multe stângăcii, dar eunul în care preadolescenții șiadolescenții se recunosc. Sigur,eu am râs la unele momente, ei s�au amuzat mai ales la altele, darau fost și contexte ficționale încare ne�am întâlnit în receptare.Mie mi s�a părut haioasă rezolva�rea cu tatuajul Anemonei, Je neregrette rien, pe care când îl vede,Andrei, protagonistul, întreabă cuo nuanță de gelozie „cine e Ryanăsta?“. Că doar limba lui Molièrenu mai e cool și tot mai puținălume o „pricipește“! Ei s�au amu�zat teribil când, la un party,același Andrei ochelaristul se pri �copsește cu o nemeritată poreclă,oprind partida de sex cu fata visu�rilor lui, pretextând o urgență labaie, apoi devenind victima im�presiei că el e cel care�a lăsat WC�ulinutilizabil.

UNA DINTRE MARILEPROBLEME ALECINEMATOGRAFIEIROMÂNEȘTI E SUNETUL

Fără vulgarități crase, cu multeelemente din gaming și benzi desenate, cu citări din pro ducțiiamericane (American Pie, Taken,Ame rican Beauty), povestea reiastereotipuri despre primele iu�biri, dinainte de Tinder. De pe In�stagram. Tipa populară (Ramona)și băiatul tocilar (Andrei), strate�giile diabolice de a atrage atenția,bullying�ul, fata supraponderală,zvonistica răutăcioasă, studentacare lucrează în vacanță pe litoral,Mama sunt toate acolo. Într�unupgrade la secolul XXI timpuriual Liceenilor din anii ’80�’90, fil�mul corespondent al „generațieităcute“.

Una dintre marile problemeale cinematografiei românești esunetul. Cauza e localizată în post�producție, dar la nici una dintreproducțiile de după 1989 nu auzice spun actorii, iar dacă dai sono�rul mai tare totul devine ininteli�gibil. E unul dintre motivele pen� tru care evit filmele noastre sau în�cerc să prind variantele de festival,cu subtitrare. Așa că m�am bucu�rat că Oh, Ramona! e făcut în limbaengleză. Se aude perfect!

Și mai are ceva bun Oh, Ra�mona!: câteva cârlige culturale, lacare poate nu toți răspund instan�taneu, dar așază pietre de temeliecu efecte pe termen mai lung: oreproducere după Dalí și un ta�blou de Victor Brauner expuse peun perete, un fragment muzicaldin O mio babbino caro a lui Puc�cini în coloana sonoră, alături deSmiley și altele gen.

Un subiect generaționist, pa�rodie, poante, clișee documentatecompun un film comercial dupărețeta á l’americaine. Cum le pla �ce adolescenților din ziua de azi.Împreună cu soțul meu am pără�sit multiplexul la genericul definal, cu remarca „M�așteptam lamai rău!“.

În curând mă duc și la unstand�up comedy. SDC

5ANUL XV NR. 6416 – 12 APRILIE 2019 teatru

www.suplimentuldecultura.ro

OLTIȚA CÎNTECDATUL ÎN SPECTACOL

ION BARBUPINACOTECA DIN PETRILA

Oh, Ramona! sau la cereacționează generația Z

6ANUL XV NR. 641

6 – 12 APRILIE 2019interviu www.suplimentuldecultura.ro

INTERVIU CU FILOSOFUL VALERIU GHERGHEL

„Sufăr încă de păcatul curiozității“

RADU CUCUTEANU

Una dintre ideile de bază ale vo-lumului, reluată iar și iar, spunecă lumea este o carte – la felcum (aproape) orice carte este olume. Dar o carte nu numai secitește, ci în primul rând se scrie.Cum o scrie filosoful (ca să nuvorbim despre înțelepții printrecare refuzați să fiți numărat)?

Remarc, cu voia dumneavoastră,mai multe întrebări într�una sin�gură. O să le iau pe rând. Nu amcrezut niciodată, precum medie�valii, că lumea este o carte. Dardacă este o carte, este una impo�sibil de citit, întrucât a fost „com�pusă“ într�un limbaj necunoscutmuritorilor de rând (dar și sfin �ților), într�o lingua ignota. Dacă eun text, literele au fost amestecatedefinitiv și nu mai pot fi puse înordinea inițială. Așadar, nu măpricep să citesc lumea, dar îmiplace să privesc o floare, îmi placesă privesc glaucul lacului Ciric,îmi place să privesc pădurea de laGalata (mai ales toamna), un chipluminos de madonă binevoitoare,coborând din Copou, arborele luiIuda din parcul de la Fundație,cerul în amurg, valurile impe�tuoase ale Bahluiului, din careadesea sar pești vorbitori direct înundița pescarilor. Nu pretind căaș înțelege ceva din ceea ce văd,frumusețea mi s�a părut dintot�deauna un dar gratuit și nemeri�tat, fiindcă de prea multe ori îlignorăm și ne pierdem vremea cufleacuri, polemici și griji închi�puite. Uităm să privim în jur,uităm să ne bucurăm, deși viața

nu durează mai mult decât o cli�pită: a fost, a trecut, fugit irrepa�rabile tempus.

În schimb, nu voi accepta ni�ciodată că viața ar fi o experiențăstrict „spirituală“ (pentru că nueste), dar voi spune imediat – peurmele lui Philip Roth – că viațăînseamnă și a citi, și a scrie, și a rea�liza o propoziție simplă, precum „Ildisparut“ (din Educația sentimen�tală a lui Flaubert), nu numai a staîntr�un birou și a aduna cifre ori ada telefoane, nu numai a participala un parastas, nu numai a păzi oilela Agapia (am întâlnit odată o mo�nahie păstoriță, extrem de eru�dită), deși, recunosc, a păzi oile delupi este infinit mai greu decât ascrie un volum de eseuri.

Cât despre abilitatea filosofi�lor de a compune propoziții și frazemai bine să nu vorbim. De obicei,înțelepții scriu foarte încurcat, fo�losesc un ton oracular, se credprofeți și învățători ai omenirii șiau despre sine o părere exagerată.Bunăoară, Immanuel Kant a exer�sat fraza arbores centă, intermina�bilă, diluvială, cu mult înainteaprozatorilor moderni (a lui Mar�quez, să zicem) și, din păcate pen�tru studenți, de multe ori i�a reușit.Cu două�trei excepții, filosofii auscris prost. Ei nu țin neapărat săscrie așa, Hegel, de�o pildă, avea im�presia că e un model de limpezime,dar rezultatul este mereu același.Doar când nu�și înțeleg nici eiînșiși frazele se simt fericiți.

Scrieți că, atunci când nu mint,poeții spun tot timpul adevărul.Dar în lumea aceasta scrisă pecare o stăpâniți, ce poate ieși

când ar minți filosofii?

Norocul poeților e că au Muze dinbelșug, nu există poet notabil fărăcinci�șase Muze simultane, con�curente și la fel de elastice. De laMuze dețin ei adevărul, ca indiviziconcreți nu au nici un merit demnde consemnat.

Din câte știu, filosofii n�au fostvrednici de norocul poeților, ceimai mulți au respectat cu sfințe �nie celibatul, inclusiv Pascal, Kier�kegaard (un scriitor abil totuși),Kant și Hegel. Când vor să spunăadevărul (asta nu se întâmplăprea des), filosofii recurg la poeți.

Să vă dau un exemplu. Senecaa redactat o enciclopedie prețuită,o știm sub titlul Naturales quae�stiones. Ca orice savant din vremealui (a fost contemporan cu IsusChristos și apostolul Pavel, deși nua corespondat cu cel din urmă),Seneca avea obiceiul să priveascălumea prin cărți. Nu ieșea din casă.Iar când ieșea, era purtat în lecticăde sclavi pricepuți. Mi�l închipuica pe un bărbat masiv, greoi, adi�pos. Să revin la enciclopedia luiSeneca. Filosoful consemnează totfelul de lucruri incredibile. Pre�tinde că fulgerul golește șerpii devenin și îngheață vinul în butii, căîn fluviul Nil, nu departe de Ale�xandria, un grup de zece delfini seluptă anual cu un grup de zece re�chini (pe care îl și înving nesmin�tit) și multe altele. De unde a aflatSeneca aceste minunății? În niciun caz dintr�o experiență perso�nală. Seneca n�a privit niciodatălumea cu maximă atenție. Nimeninu o scruta pe atunci așa. El a fost

în primul și în ultimul rând un ci�titor. Ca atare, sursele enciclope�diei sale sunt autorii unor colecțiide mirabilia (anticii au avut o pre �dilecție pentru tot ceea ce nu poatefi crezut, pentru amănuntul bizar,aiuritor, insolit), martorii, neguță �torii (întotdeauna mincinoși) și,mai e nevoie s�o spun?, poeții.Mul te din afirmațiile înțeleptuluiro man (un ins foarte credul) sesprijină pe versurile lui Homer,Vergiliu și Ennius.

În mintea lui Seneca, hexame�trii dactilici erau mult mai convin�gători decât simțurile proprii, decâtcunoașterea nemijlocită. A pipăi, agusta, a privi în jur reclamă timp,mult timp în mijlocul naturii, șidorința aprinsă de a considera lu�crurile însele. Acesta reprezintă ungest modern. Seneca nu avea vremeși chef pentru detalii. Dar avea timppentru obositoare raționamentedeductive, iubea „nodurile silogis�tice“, inferențele condiționale.

Într�un cuvânt, Naturalesquaestiones este o operă de ascetizolat, de cvasi�monah. Gânditoriimedievali (aproape toți călugăriînchiși în mănăstiri) au procedat lafel. Au căutat adevărul în cărți, în„autorități“, în poemele poeți lor.Firește, Seneca nu se îndoia de ade�vărul afirmațiilor sale, altfel nu le�ar fi notat cu atâta acribie. Dar

adevărul lui nu este și adevărul nos�tru. Tratatul său rămâne valabil prinexcursurile morale. La impre cații șisfaturi cu privire la viața justă, Se�neca a fost un expert. Filosofii de as�tăzi se preocupă la fel de puțin deadevăr. Eu însumi nu fac excepție.

Pomeniți la un moment dat deceea ce ați numit „neseriozita-tea dumneavoastră funciară“.Aceasta deși, cum mărturisiți, văcoborâți asupra cărților și în ele,reveniți la unele iar și iar, cădețipe gânduri asupra titlurilor pecare să le luați pe insule pustii.Cum se împacă acestea două?

Nu mi�a plăcut niciodată să fiu unindivid țeapăn, solemn, morocă�nos. Nu mi�a plăcut să fiu un gar�dian al moralității celorlalți, să dausfaturi și să formulez pre scripțiiapodictice. Ceilalți știu mult maibine ce au de făcut când se află laananghie, fiindcă au avut cu si �guranță învățători mai sprinteni șimai pricepuți. Există, ce�i drept,destui „știutori“ care și�au făcut ovocație din a predica asistenței,vulgului profan. Adevărul însuși seexprimă prin rostul lor. Păcat cănu�și pun și straie arhiepiscopale,le�ar sta bine. Au soluții pentruorice dificultate, pentru orice ne�dumerire, pentru orice necaz. Eu numă pot lăuda cu această invidiată

Ultimul volum de eseuri al lui Valeriu Gherghel, Roata plăcerilor. De ce nu au iubit unii filosofi cărțile?,(Polirom, 2018) nominalizat și la Premiile „Observatorcultural“ 2019, a ajuns deja la a doua ediție. Și e deînțeles: ludic și livresc, plin de viață și de libertate, Vale -riu Gherghel abordează cu mult farmec lumea din șidin afara cărților. Pornind de la semnul augustinianului„tolle, lege“, viața dă buzna fără zăbavă în paginilevolumului, însoțind cititorul într-o călătorie șăgal nicăce urmărește rostul și nerostul lecturii. Dialogul cudomnia sa ar fi fost mult mai întins decât îngăduiepaginile revistei, dar viața și cărțile ne învață că uneoritrebuie să fim fericiți cu cât avem.

Să citești cât mai puţin, să recitești cât mai mult și să meditezi la ceea ce recitești și mai mult.

7ANUL XV NR. 6416 – 12 APRILIE 2019 interviu

www.suplimentuldecultura.ro

virtute. Nu posed nici o soluțiemântuitoare. În sensul ăsta, da,sunt „neserios“. Uneori, îndrăznescsă fac pe frivolul (de la frio, friare,a împărți în fragmente, a amănunți,a da atenție detaliilor, „frângurele�lor“, cum le numea Blaga). Mai alesla cursuri. Și, în definitiv, nu�miplace să iau lucrurile în tragic: înfond, majoritatea tragediilor noas�tre sunt minore, trăim, în realitate,o permanentă melodramă. Nu gă�sesc, precum un teolog vestit (pro�zator în timpul liber), că stareanaturală a omului este plânsul. Mieîmi place să râd aici, în viața pre�zentă (singura de care sunt oare�cum sigur), să glumesc, să spun ovorbă bună, să repet o frază a luiMihai Ursachi (aflat la o șezătoareliterară): „Mă bucur și mă veselesc.Mă bucur și mă veselesc“. Altfelspus, am preluat îndemnul lui Se�neca: „Învață să te bucuri!“. Și ammai reținut unul, de data asta dineseurile lui Montaigne: „Nu te apu �ca de nimic fără bună dispo ziție!“,Ne fay rien sans gayeté. Până șiNietzsche (care nu a fost, desigur,un ins frivol, dar nici un ursuz,mergea la Wagner în vizită, parti�cipa la conversații, îi șoptea com�plimente minunatei Cosima Wag� ner), până și timidul Nietzsche,deci, a elogiat voia bună: „Să�ți păs�trezi buna dispoziție în toiul uneiactivități sumbre nu�i un lucru ne�însemnat“. Cărțile se citesc cu se�riozitate, dar se scriu cu bunădispoziție. Am scris eseurile dinRoata plăcerilor într�un răstimpde trei ani, dar nu am uitat să măamuz în tot acest timp.

Spuneam că reveniți la unelecărți – la fel cum afirmați că altele, considerate clasice, văenervează, vă plictisesc, pescurt nu trec testul celor 50 depagini. Acest refuz al canonuluivă duce la ideea inutilității bi-bliografiilor ordonatoare.Totuși, chiar așa să fie?

Când începi să citești serios (lașcoală, la facultate), ai nevoie de obibliografie sumară (zece nume deprozatori, 12 nume de filosofi, apos�tolii lui Platon, o sută de nume depoeți), deși orice bibliografie eapro ximativă. O listă de zece mii detitluri nu�ți va folosi la nimic. Măcaro vreme, până înveți meșteșugullecturii, nu poți citi chiar la întâm�plare, nu�ți va folosi la nimic (dacăai de gând să devii scriitor). Accepțisugestiile unui magistru, ale unuiistoric literar, ale unui prieten maiîn vârstă și mai citit, nu se poate alt�fel. Ca să poți judeca așa cum se cu�vine o carte recentă, trebuie săstrăbați (poate fără nici o plăcere)cărți vechi, prăfuite, cărți de carefug toți, fiindcă au trăit cu credințagreșită că tragediile grecești, Eneidalui Vergiliu reprezintă culmea plic�tiselii, că Divina commedia înseam �nă doar Infernul, că „tragediile“ luiShakespeare sunt prea țipătoareprin retorismul lor (așa mi s�a părutde curând Regele Lear, vă rog să măiertați, dar am parcurs piesa cu cre�ionul în mână), că Viața și opiniilelui Tristram Shandy, Gentleman eo aiureală. Și, la urma urmelor, plă�cerea și răbdarea se învață, plăcerealecturii este adesea o consecință arăbdării. Harold Bloom, ca să maidau un nume ilustru, începea ocarte cu speranța de a trăi o plăceredificilă. După ce ți�ai făcut ucenicia,poți citi absolut tot ce�ți dorești, darnu vei mai dori să citești absolut tot,asta e sigur. Ai învățat să alegi. Șiasta constituie o mare ușurare. Casă alegi însă, e necesar să urmezi ovreme opțiunile altora. Abia dupăasta, îți vei construi un canon per�sonal: cărțile pe care le vei reciti de�a lungul unei vieți și pe care levei recomanda viclean studenților.

Atunci să vă întreb altfel, caremai este rolul lecturii sistemati-ce într-o vreme în care „aproapetoată lumea citește [...] texte șimai puțin cărți“?

Un roman trebuie citit de mai multeori. Un poem se cuvine parcurs demai multe ori. O carte de filosofie secitește în chip necesar de mai multeori. Nu poți citi Critica rațiunii purea lui Kant pe sărite, nu ți�ar folosi lanimic. L�am întrebat cu ani în urmăpe un prieten: „Ce�ai citit recent?“. Șiel mi�a spus: „Primele șase paginidin Critica rațiunii pure“. Răspunsullui m�a uimit. Eu citisem șase cărțiși el șase pagini. Abia mai târziu amînțeles. Negreșit, prietenul meu aveadreptate și eu procedasem infantil.Suma cărților străbătute într�o viațăde om contează foarte puțin. Impor�tant e să gân dești la ceea ce ai citit.A citi fără a reflecta este o pierdere

de vreme. A citi un volum o singurădată înseamnă de fapt a nu�l citi.Sigur, îndemnul de a citi langsam,cum cerea Nietzsche admiratorilorlui, a devenit o banalitate. Toată lu �mea știe asta. Și totuși prea puținiprocedează în acest chip. Afirmația„Citim de plăcere, mai scutește�ne cugânditul“ nu mi se pare înțeleaptă.

Sar la altceva. M�am întrebatuneori de câte ori trebuie să recitimo carte bună. Și am ajuns la un răs�puns „științific“. De cinci ori. Îmipare destul de rezonabil să nu tre�cem cu lecturile dincolo de sfântul5. Est modus in rebus: există o mă�sură în toate cele. Sigur, numărulcitirilor și al re�citirilor depindenegreșit de carte, de însemnătateaei (dar și de numărul său de pagini).Firește, lecturile pot depăși oricândcifra 5, nu este ceva bătut în cuie,deși filosofii (și studenții lor) o credde multă vreme, pentru rațiuni me�tafizice asupra cărora nu insist, oentitate matematică neprețuită. ÎnRoata plăcerilor am explicat pe îndelete de ce. Am cunoscut, totuși,cititori care au depășit binișor nu� mărul optim de recitiri. Mă gân�desc, firește, la Alexandru Paleo�logu și la N. Steinhardt. Primulcitise Război și pace de cel puțin 12ori. Părintele Steinhardt străbătuseCraii de Curtea�Veche de mai binede cincizeci de ori. În fine, prin1886, clasicistul și omul politic Wil�liam Ewart Gladstone nota în jur�nal că a citit pentru a treizecea oarăIliada lui Homer în original. Așmenționa, în treacăt, că Gladstonea sesizat cel dintâi că Homer nu afolosit niciodată (dar niciodată!) înpoemele sale (pentru mare, pentruvăzduh, pentru ochii zeiței Atena)termenul „albastru“. Exegeții știubine că marea lui Homer nu era niciverde, nici albastră. Era de culoareaîntunecată a vinului (oinops pon�thos). La poetul grec, întunecate cavinul sunt, uneori, vitele, dar șifrunzele de măslin.

Curiozitatea noutății sau plăcerea aprofundării? Noutățisau relecturi?

Și una, și alta, nu încape discuție. Unînțelept a formulat cândva aceastăregulă salutară: „La trei cărți vechi,citește și una recentă!“. Mie nu�miplace întru totul această regulă și nuam avut tăria să o aplic, deși îi recu�nosc îndreptățirea. Înțeleptul meu

nu era înțelept degeaba. Dacă măgândesc bine, recitesc cam zece cărțipe an (când îmi pregătesc cursurile,fac lecturi obligatorii), ceea ce este, sărecunoaștem, foarte puțin. Sufăr încăde păcatul curiozității. O să�mi con �fecționez un precept propriu, poatedă Domnul și�l pun în practică: Latrei cărți noi, citește și una veche! Darcum să amân Aventurile lui AugieMarch (roman apărut în librării nude mult)? Tocmai am aflat (din De cescriem) ce părere avea Philip Rothdespre cartea lui Saul Bellow... Amluat un exemplu la întâmplare.

Putem spune că dumneavoastrăsunteți un cititor cu experiență,în ciuda nemulțumirii că citiținumai 150 de cărți pe an. Atunciapelez tocmai la această ex -periență: care este, pe scurt,arta cititului?

Să citești cât mai puțin, să reci �tești cât mai mult și să meditezi laceea ce recitești și mai mult.

Dacă tot vorbeam despre liste,de care de altfel nu duce lipsăvolumul, de la cele presărate peici, pe colo, până chiar la lista bi-bliografică, puteți oferi cititori-lor o alta, legată de ceea ce sepublică în ziua de astăzi?

Da, ca toată lumea, mor după liste,am propus pe blogul Miscell@neazeci de bibliografii, deși nimeninu este dispus să respecte întoc�mai o bibliografie (nici eu nu facexcepție de la regulă), enumeră�rile reprezintă de cele mai multeori un scop în sine. Aș propune,mai degrabă, o listă pentru novici:

1. Petronius, Satyricon;2. Lucius Annaeus Seneca,

De tranquilitate animi;3. Marcus Aurelius, Gânduri

pentru mine însumi;

4. Lucius Apuleius,Măgarul de aur;

5. Boccaccio, Decameronul;6. Montaigne, Eseuri;

7. GustaveFlaubert, Corespondență;

8. F.M. Dostoievski, Idiotul;9. Thomas Mann, Muntele vrăjit;

10. Philip Roth, Pastorala americană.

Și, în final, două „liste scurte“ (A + B) pentru cititorii foartecurioși:

A.1. A.P. Cehov, O viață în scrisori.Corespondență (1879�1890), tra�ducere de Sorina Bălănescu, Iași,

Polirom, 2018;2. Iris Murdoch, Clopotul, tradu�

cere de Anca�Gabriela Sîrbu,București, Litera, 2018;

3. Philip Roth, De ce scriem, tra�ducere de Radu Pavel Gheo, Iași,

Polirom, 2018.4. J.M. Coetzee, Zilele de școalăale lui Isus, traducere de Irina

Horea, Humanitas, 2018;5. Jonathan Gottschal, Animalulpovestitor. Cum ne fac poveștileoameni, traducere de SmarandaNistor, București, Vellant, 2019.

B.1. Ștefan Afloroaei, Fabula

existențială, Iași, Polirom, 2018;2. Lavinia Bălulescu, Terasa Fericirii, Iași, Polirom, 2018;

3. Ruxandra Cesereanu, Scri�soare către un prieten și înapoicătre țară: un manifest, Pitești,

Editura Paralela 45, 2018;4. Ioana Pârvulescu, Dialoguri

secrete. Cu desene de Mihail Coșulețu, București,

Humanitas, 2018;5. Radu Vancu, Transparența,

București, Humanitas, 2018. SDC

Cărţile se citesccu seriozitate, darse scriu cu bunădispoziţie.

8ANUL XV NR. 641

6 – 12 APRILIE 2019dosar www.suplimentuldecultura.ro

SALON LIVRE PARIS 2019

Ce aduce literatura românăîn contextul european? (II)

În numărul trecut al „Suplimentului de cultură“ a apărut prima parte a unui dosar amplu alcătuit cu prilejul participării României la Livre Paris 2019, care a avut loc între 15 și 18 martie la Porte de Versailles, sub sloganul „2019 – L’année de la Roumanie

en Europe“ („2019 – Anul României în Europa“). În plus, organizatorii salonului de carte au decis ca, anul acesta, în loc să invite o ţară pe post de oaspete de onoare, să pună accentul pe un întreg continent: Europa.

Așadar, dacă în numărul 640 al „Suplimentului decultură“ George Banu, Magda Cârneci, RodicaDraghincescu, Wanda Mihuleac și IoanaPârvulescu răspundeau la întrebările „Ce credețică aduce literatura română (contemporană saunu) în contextul european? Care ar fi, să zicem,caracteristica /caracteristicile ei, atuurileacesteia?“, în numărul curent puteți citi partea adoua a dosarului cu pricina, în care publicămopiniile semnate de Adriana Babeți, Cristian Fulaș,Mariana Gorczyca, Cristina Hermeziu, AndreeaRăsuceanu, Maria Surducan și Robert Șerban, cutoții invitați ai Institutului Cultural Român (ICR),instituția care s-a ocupat de organizarea standuluiRomâniei, la evenimentele de la Livre Paris.

DOSAR REALIZAT DE ELI BĂDICĂ

Adriana Babeți: Liberté, vitalité, fragilité sau cum am luat fața RusieiSă încep cu o mărturisire. În ciuda francofiliei, ba chiarfrancofoniei mele, din motive obiective, n�am putut săajung niciodată la Salon du livre de la Paris, deși Hexago�nul mă primise generos în repetate rânduri și cu feluriteprilejuri. Așa că tot ce am văzut și auzit la Salon între 15 și18 martie a fost o ocazie cum nu se poate mai bună de a ve�rifica vreo trei avertismente primite concentric. Întâi, că

Târgul de carte de la Paris nu seamănă cu alte târguri im�portante din Europa, apoi că strălucirea lui a început să secam stingă și că marile puteri nu se prea înghesuie să par�ticipe și, în fine, că România oricum nu prea contează pepiață. Am fost, am văzut, am auzit și îmi permit să zic ur�mătoarele.

Da, Salonul nu seamănă cu alte târguri și e chiar bineașa: să rămână fiecare cu formatul lui. Iar acel ceva apartede la Paris, vine, cred, și dintr�un soi de autosuficiență plinăde șarm, la urma urmei, a Franței. Și ce dacă marile puteriale cărții, cum ar fi SUA, Anglia, China au zis pas? Și ce dacăstandurile sud�americanilor și nemților au fost cam plă�pânde? Cartea franțuzească, fie ea roman, eseu, studiu aca�demic a explodat pur și simplu, cu miile, cu zecile de mii deexemplare care au umplut rafturile și care s�au vândut îndraci. Iar ideea de a o avea ca invitată principală pe însășiEUROPA mi s�a părut excepțională.

Cât despre noi, ar trebui spus întâi de toate că am luat(la propriu) fața Rusiei, al cărei nume se vedea de la sute demetri, chiar de la intrare, din toate unghiurile. RUSSIA. Culitere albe, uriașe, pe fond roșu aprins. Alb�albastra Europă

abia ce se mai zărea. Numai că, surpriză! Pe măsură ce teapropiai, vedeai că standul rusesc dispărea pur și simplu,căci în fața lui se înălța cu un avânt plin de grație frumoasaROMÂNIA, ca un zid făcut din ecrane și cărți, cu elicele eimulticolore în chip de tavan. În plus, desantul românesc –cred că mult peste 50 de persoane (poeți, prozatori, critici,istorici, traducători, jurnaliști), din toate generațiile și detoate orientările – a copleșit, întâi de toate, numeric. Și totcovârșitoare (prin comparație cu alte țări) au fost progra�mele desfășurate oră de oră, preț de câteva zile, în organi�zarea ICR. Deci primul nostru atu măsurabil, la vedere, afost animația permanentă din jurul cărților românești.

Iar dacă cineva ar fi stat non�stop acolo și ar fi ascultattot ce s�a vorbit și ar fi citit toate cărțile traduse în francezădin stand, ar fi avut imensa surpriză să descopere o Româ�nie altfel decât la știri: inteligentă, dezinvoltă, cu un gust allibertății impetuos, însetat de adevăr, mustind de vitalitate.Și, deopotrivă, o țară încă fragilă, neliniștită, în căutare. Da,un paradox. Acesta ar fi și timbrul aparte al literaturii noas�tre. Posibilul ei atu, ca un label. Chiar așa: liberté, vitalité,fragilité. SDC

9ANUL XV NR. 6416 – 12 APRILIE 2019 dosar

www.suplimentuldecultura.ro

Nu�mi dau seama, sincer, în ce mă�sură o literatură nereprezentată(dincolo de eforturile statului)poate fi reprezentativă. Ca să vor�bim despre o literatură română re�prezentativă ar trebui să vorbim înprimul rând despre scriitori repre�zentativi la nivel european. Or, cutoată înțelegerea și bunăvoința,mă îndoiesc că avem azi așa ceva.Avem un program de traducerecare, în esența lui, subvenționeazăapariția unor cărți. Acestea se pu�blică, în general nu aude nimenide ele dincolo de ușile editurilor șide standurile României de la târ�gurile de carte. Că există uneori câ�teva excepții, rare, probabil gonfla �te în presa noastră de profil șitransformate mai degrabă în suc�ces local, în țară, da, asta poate fiadevărat. Dar realitatea ar trebuicăutată în librării și în presa de

specialitate din țările respective,nu în rapoarte de țară și cu atâtmai puțin în advertoriale.

Altfel, sigur, rămâne de discu�tat în ce măsură o literatură dinEst e reprezentativă. Rămâne dediscutat ce înseamnă literaturaromână azi și poate ar trebui sădiscutăm mai întâi ce înseamnăea aici, în țară, înainte de a vânahimere peste hotare. Știți, sunt șieu un fel de scriitor, aș putea vor �bi din interior despre ce înseam �nă azi literatura și mă tem că nuam purta vreo discuție despre lu�cruri importante. Discutăm de �spre mari pasiuni personale poate,despre proiecte de suflet, desprelucruri care țin în general de sen�timente, dar piața noastră decarte e departe de a fi un lucru se�rios. Sunt multe firme medii înRomânia care au cifre de afaceri

mai mari decât toată industriacărții la un loc, așa arată realitatea,nu am înțeles niciodată rostul mis�tificărilor, la fel cum nu pot înțe �lege prezența scriitorilor�statuieîntr�o cultură care nu reu șeștedeloc să devină populară. Și nupot înțelege cu nici un chip, niciîmpușcat, de ce adevărul supără.De ce avem morbul ăsta al im por �tanței, al epocalului, al extraordi�narului? De ce nu încercăm săconstruim de jos, de unde suntemîn realitate, și tot insistăm să por�nim de pe poziții mai degrabă în�chipuite decât reale? Ce ne împin�ge înspre lucrurile astea? Pe cinemințim, la urma urmelor?

Ca să revin la tema propusăpentru ancheta dumneavoastră,cred că literatura română are încăși mai puține de spus în Europadecât are de spus la noi. Urmăresc

destul de atent temele centraleale literaturilor din centrul Euro�pei, aș putea spune că știu în ge�neral despre ce scriu oamenii deacolo. Ce�mi dau seama, anali�zând lucid și încercând să mă„sincronizez“ (cu un cuvânt care,iată, trebuie pus din nou în dis �cuție), e că temele noastre nu sepotrivesc cu temele lor. Orizontulde așteptare al Europei de azi ținede stabilitatea Uniunii, de feno�menul migrației, de terorism, depauperizarea post�industrială, deraportul dintre Est și Vest, de post �colonialism, de corectitudine po�litică, de multe alte lucruri care lanoi sunt mai degrabă ininteligi�bile. Când pui cititorul francezsau englez sau german sau italiansau, eu știu, scandinav în fața uneialte mari cărți despre perioadacomunistă, nu am nici o idee ce

reacție are. Vânzările spun că nue una minunată și ne vom opri cudiscuția aici, la nivel de vânzări. Ocarte care nu se vinde nu e nicio�dată vreo mare realizare, e în pri�mul rând o carte fără cititori, iarcărțile fără cititori, ei bine, nu maitrebuie să zic eu. Despre ce discu�tăm noi aici?

Soluții? Ar exista una, credsincer că există și pentru noi osoluție, dar nu cred în nici un felîn posibilitatea ca ea să devinărealitate. Anume, literatura înal tă.Știu, veți râde, dar singura noastrăsoluție de a face remarcată litera�tura română peste gra nițe stă aziîn promovarea metafizicului, a li�teraturii cu adevărat înalte, politi�cul nostru fiind aproape irelevantîntr�un Vest care are cu totul altevalori decât ale noastre.

Mă opresc aici. SDC

Cristian Fulaș: Singura noastră soluție stă aziîn promovarea literaturii cu adevărat înalte

O să încep prin a relata o situație care m�aluat prin surprindere toamna trecută cândam participat la Congresul PEN Internatio�nal, desfășurat în India. În una dintre zile,reprezentanți din peste 120 de țări am fostduși în instituții de învățământ, să stăm devorbă cu tinerii pe tema cărților și a litera�turii. La Colegiul „Dr. Babasaheb Ambed�kar“, unde am ajuns eu, s�a nimerit să fiusingura europeană. La întrebarea punc�tuală despre romanul Parcurs, din care mise tradusese un fragment în marathi –limba vorbită în partea central�sudică a In�diei –, am putut da un răspuns prompt. Lacea de�a doua întrebare, însă, am fost luatăprin surprindere: o studentă m�a întrebatîncotro se îndreaptă literatura Europei; Ro�mânia, în mentalul acelor tineri, fiind o părticică dintr�un continent aflat undeva,departe de ei, continent care, de bunăseamă, avea o istorie literară și o direcțiecomună.

La Salonul cărții de la Paris din acestan personajul principal a fost, într�adevăr,continentul nostru, într�o încercare a orga�nizatorilor de a crea din puzzle�ul literatu�rilor naționale imaginea închegată a Eu� ropei. Preluând la 1 ianuarie președințiarotativă a Consiliului Europei, România aavut un stand cu multe evenimente și mulțivizitatori. Șederea mea fiind scurtă deaceastă dată, practic am putut fi prezentădoar la câteva dezbateri, mese rotunde șiprezentări de carte. Prin urmare, din „felia“de târg la care am avut acces, aș vrea să su�bliniez interesul real pentru experiențaanilor comuniști și mai ales a dictaturii luiNicolae Ceaușescu, experiență adusă în pa�gini de roman sau în rememorări ale unorexperiențe traumatizante, entuziasme șinebulozități; așa se face că există edituri șitraducători care vin pe piața de carte dinFranța cu traduceri ale unor scrieri despreacei ani care au marcat traiectorii de viață

și destine literare, sociale, civice, politice. Oaudiență mare, de exemplu, a avut masa ro�tundă 30 de ani după decembrie 1989 (30ans après décembre 1989 – retour vers lefutur, ouverture vers l’Europe), la care auparticipat Gabriela Adameșteanu, NicolasCavaillès, cel care i�a tradus la Non LieuGara de Est, Magda Cârneci și scriitorul șiuniversitarul francez Jean�Yves Potel.

Deși prezentarea traducerii cărții meleCADENCE pour une marche erotique a fostîn ultima zi de târg și mă așteptam ca, înafară de traducătoare (Ina Delanay), editor(Michel Carassou), moderatoarea FloricaCourriol și alte două�trei persoane să nu maifie nimeni, nu a fost așa; cei veniți la întâlni�rea cu Ambasadorul României în Franța, E.S.Luca Niculescu, și Ministrul Sportului din

Franța, campioana mondială la natație Roxana Mărăcineanu (care a precedat lan�sarea versiunii franceze a cărții mele) aurămas, dovedindu�se interesați de poves�tea anilor ’80 și de multiculturalitateaTransilvaniei.

Nici acum, după cele câteva ore în caream luat pulsul întregului târg (care la Parisnici nu se întinde pe o suprafață foartemare), n�aș ști să îi răspund studentei dinIndia despre direcția în care se îndreaptăliteratura Europei. Dar încerc să mi�l imagi�nez pe Florent�Claude Labrouste, persona�jul lui Houellebecq, de mână cu LetițiaBranea, personajul celebru al GabrieleiAdameșteanu... De aici încolo, imaginațiafiecăruia, ajutată sau nu de Captorix, poateconstrui scenarii. SDC

Mariana Gorczyca: Încerc să mi-l imaginez pe Florent-Claude Labrouste de mână cu Letiția Branea

10ANUL XV NR. 641

6 – 12 APRILIE 2019dosar www.suplimentuldecultura.ro

Ce aduce literatura română în context european? E oîntrebare imposibilă. Dar paradoxal, continuu să mi�opun de fiecare dată, ușor reformulată, ori de câte oriscriu în presa franceză despre o nouă traducere din li�teratura română: cum îi vorbesc unui cititor francezdespre un autor român ca să nu cadă totul în gol, ca să�l ancorez cu ceva? Până la urmă ce „clișee“ recuperezsau fabric pe drum, ca să interesez un cititor din startneatras sau neștiutor de literatură română – minus�culă, în noianul publicațiilor autohtone franceze sau altraducerilor masive din anglo�saxoni și nordici ?

De literatura de azi fiind vorba, voi preciza că nusunt de acord cu cei care susțin că se traduc, în Franța,lucruri nevaloroase, deci nereprezentative. Iar atuncicând scriu câte o cronică, mă opresc la scriitorii tradușicare, cu argumente pe text, sunt de iubit mai întâi înlimba română.

Trăsăturile (clișeele generalizatoare) – unele ținde tematică, altele de tonalitate – susceptibile de a con�tura un imaginar specific (o adresă geoliterară) pentruun cititor francez ar putea fi patru: tema dictaturii, au�toderiziunea și umorul absurd, sensibilitatea poeticăși o înclinație naturală spre spiritual, spre meta�fizică.Bineînțeles că dincolo de aceste ancore superficiale –o convenție necesară pentru a alimenta și valorifica

orizontul de așteptare al cititorului – intri în fibra fie�cărei cărți, și vorbești cu bucurie de particularismelelor ireductibile. Spre exemplu de clandestinitatea po�litică și erotică la Gabriela Adameșteanu (Provizorat),de elegia exilului la Norman Manea (Întorcerea huliga�nului), de romanul metafizic și rural al Martei Petreu(Acasă, pe câmpia Armagedonului), de reinventareamemoriei și exorcizarea trecutului la Lucian Dan Teo�dorovici (Matei Brunul), de viziunea și scriitura pulsa�tilă ale lui Mircea Cărtărescu, care�ți arată simultanatomii lumii și desenul ei cosmic (Orbitor) etc.

„Când citesc un manuscris, caut un sunet unic“,îmi mărturisea într�un interviu directorul colecției deliteratură străină Du monde entier de la Gallimard.Un fel de a spune iarăși că poveștile cele mai particu�lare, istoriile cele mai locale au cel mai pronunțatpotențial de universalitate. Iar ca sunetul inefabil alunui scriitor, al unei cărți să devină tranzitiv, să treacănatural în noul univers lingvistic e nevoie de tradu�ceri de excepție.

În bătălia literaturilor se crede că intranzitivitatea,ceea ce în literatură rămâne intraductibil, e marele or�goliu identitar – și marele mit. Unul mut, de altfel.Parcă aș continua să pariez pe vocile care se pot auzi,distincte, cele care răzbat și dincolo de clișee. SDC

Andreea Răsuceanu: Literatura română arputea aduce un aer dacănu proaspăt, măcar diferitAcum, când scriu aceste rânduri, sunt încă sub impresia celortrăite la Paris, la Salon du Livre. Este și entuziasm, pentru parti�ciparea la câteva dintre evenimentele concepute de ICR, care auadunat nu doar public român (și nu mă refer doar la evenimentelede pe scenele mari, ci și la cele de la standul României), ci și fran�cez, am văzut în public oameni care părea interesați de discuții,și nu erau doar în trecere, pentru a se odihni câteva minute pe unscaun, în vânzoleala continuă a târgului.

Este și conștientizarea faptului că ar trebuie să se facă ceva șiîn altă direcție – aceea a cultivării interesului editorilor și, de cenu, cititorilor francezi (străini, în general) pentru literatura ro�mână scrisă în România. Așa cum au punctat deja și alți scriitoriromâni prezenți la Paris, am simțit din plin dacă nu lipsa de inte�res, atunci cu siguranță reticența editorilor francezi față de autoriiromâni, mai ales contemporani. Am văzut, acum câțiva ani, în tim�pul unor stagii de cercetare pe care le�am avut la Paris, cele câtevacărți ale unor autori români traduși în franceză zăcând prin vreuncolț de librărie, de negăsit fără ajutorul librarului, aveam deja ima �ginea reală a locului acordat literaturii române în marile librării,și firește, pe marea piață editorială franceză. Ceva cu totul diferitde imaginea idealizată pe care o aveau lucrurile în țară, unde totule învăluit în mirajul depărtării, unde iluzia e susținută de aparițiilesporadice ale traducerilor unor romane românești de succes, decele câteva rare cronici care apar în Franța la cărțile vreunui autorromân, de obicei trăitor la Paris. De altfel, la o privire mai atentă,mai lucidă, lucrurile sunt evidente pentru oricine, absența croni�cilor, a premiilor importante e grăitoare.

Auzisem (și îmi fusese evident la lectură) cum scriitorii ro�mâni încearcă să scrie cărți pe teme de interes „în afară“, cum ex�ploatează aceleași teme legate de comunismul românesc pentrua fi pe placul editorilor străini; acum pare că s�a epuizat și acestfilon, al comunismului și postcomunismului mizer, ca și în film.Adevărul e că, în afara unor edituri mai mici și energice, interesateși de spațiul românesc, marile edituri, cu câteva excepții, foartepuține, nu sunt interesate de literatura română. Cu atât mai puținde cea contemporană. Care ar putea aduce un aer dacă nu proas�păt, măcar diferit, în spațiul unei mari literaturi atât de autocen�trate, că a sfârșit prin a se autodevora: proza tânără româneascăa descoperit moduri diverse și inedite de a livra informația isto�rică, din trecutul recent sau mai îndepărtat, fără să mai bată mo�neda pe tema comunismului, explicat pe înțelesul străinilor înpasaje care deseori nu au de�a face cu literatura, de a vorbi desprerealități sociale fără a face ficțiune cu teză, de a face cunoscută oanumită realitate, filtrată prin propria experiență și sensibilitate.De fapt, de a povesti despre lumea românească, de azi sau de ieri,cel puțin la fel de bine cum o fac scriitori din spațiile literare ve�cine despre lumea lor, mai traduși, mai promovați și mai cunos �cuți în Europa.

De ce se întâmplă acest lucru? Am auzit de nenumărate oriîn aceste zile fraze ca „nu îi interesează pe editorii străini cutaretemă“ sau „nu�i interesează decât“, întrebarea e dacă literatura ro�mână ar trebui să vină în întâmpinarea unui anumit orizont deașteptare sau să se ocupe de propria ei grădină și să aibă apoi grijăde livrarea și promovarea propriilor valori, așa cum au făcut șialte literaturi ale lumii, cultivându�și propriile caracteristici șiatuuri. Prin evenimente de acest fel, dar și prin înființarea unoragenții literare care să preia acest rol, de exportare a autorilor ro�mâni, asumat deocamdată, parțial și cu mari eforturi, de câțivatraducători. SDC

Cristina Hermeziu: Clișeele identității literare

11ANUL XV NR. 6416 – 12 APRILIE 2019 dosar

www.suplimentuldecultura.ro

Maria Surducan: Avem propria strategiede a traduce emoțiiuniversaleSunt autor de bandă desenată, așadar vorbesc despre domeniulla care mă pricep. Mi se pare că există niște particularități cul�turale care se decantează, uneori involuntar, uneori programa�tic, în lucrările pe care le scriu/ desenează românii. De la peisaje(a trebuit să mi�o spună un italian ca să�mi dau seama că moti�vul blocurilor copilăriei mele e un decor vizual inedit, dar foartedeprimant), la folclor (nu că�n restul Europei nu s�ar spuneacelași basme, dar e o diferență de atmosferă între versiunile cu�lese de Frații Grimm și cele culese de Petre Ispirescu), la fanto�mele comunismului pe care le purtăm cu voi, vrând�nevrând, laentuziasmul naiv de a face bandă desenată pornind de la zero,într�o țară fără industrie și fără mare tradiție în domeniu – toateconstituie o identitate inedită. Avem propria noastră strategiede a traduce emoții universale, iar mediul benzii desenate nepoate face poveștile accesibile unui public diferit. Sigur, maiavem multe de învățat, dar optimismul meu invincibil spune căsuntem pe drumul cei bun. SDC

Deschid Zidul de aer. Tratat desprementalități al lui Dan Ungureanu,mă duc la pagina 202, la capitoluldestinat românilor, citesc, mă�n crunt,dau din cap, de sus în jos, de la stân �ga la dreapta, zâmbesc, clipesc des,țâțâi, mă uit pe fereastră, în tavan,apoi în geam și îmi vine să spun că li�teratura română aduce în literaturaeuropeană teme, subiecte și perso�naje ce au ca passepartout mentali�tatea personalistă și individualistă aromânilor, neîncrederea lor în in�s tituții (care sunt, cum o știm cu toții,centraliste și birocratice), în politi�cienii autohtoni, legi, stat, în distanțafață de conceptul de onoare și în ire �levanța dezonoarei, în comutarea fairplay�ului în funcție de conjunctură și

de propriul joc, în scepticism, înadaptabi litatea la situații dificile, înputerea de a râde de aproape orice șioricine, uneori începând chiar cusine, într�un acut sentiment al pro �prietății și posesiunii, ce se contu�rează încă din copilăria mică, îndificultatea dialogului (care porneș �te de la incapacitatea de a�l ascultape celălalt și de a ieși din cimentulpropriilor păreri), în lipsa memoriei(istorice, culturale etc.), în sponta�neitate, ipocrizie, acceptarea cu ușu rință a imposturii, nevoia decompasiune și confesiune, în came�leonism (care�i altceva decât adap�tabilitatea), în mitocănie, agresivi �tate, machism, vanitate, egoism, șme �cherie, lașitate, dragoste nebună

pentru propriii copii, în buna con �viețuire cu moartea.

Dar chiar și așa, cu atâtea (oho,ele sunt mult mai multe decât celeidentificate de mine!) particularitățiși perspective originale asupra lumiiși vieții, literatura română e departede a avea un contur puternic în lite�ratura europeană. E încă neintere�santă pentru editorii străini, iar cândajunge la ei și apoi pe piața de carte,are o priză foarte slabă la cititori. Săne mirăm? Nu, fiindcă tirajul unuiprozator român bun, chiar în pro�pria lui țară, sare arareori de 2.000de exemplare. Or, ce așteptări săavem de la alții când pe noi ne doare�nbască de scriitorii ce scriu în limbaromână? SDC

Robert Șerban: Literatura română e departe de a avea un contur puternicîn literatura europeană

– FRAGMENT –

Ca majoritatea revoluționarilor,Vladimir a beneficiat de cultul ti�nerilor devenit o modă în Rusiaanilor 1890 – în franceză, am ziceazi jeunisme –, modă de altfel cri�ticată de mulți intelectuali libe�rali. Această tinerime arăta unelecalități: „entuziasm și energie, în�drăzneală și exuberanță, genero�zitate și optimism, idealism, spiritde revoltă, curiozitate intelectuală,gândire elevată“. Dar și graveledefecte ale vârstei sale: „Aroganțăși lipsă de experiență, sigu ranță șicredulitate, nerăbdare și implaca�bilitate, fanatism și lipsă de milă,inflexibilitate și sigu ran ța că fie�cărui lucru rău i se poate găsi re�mediul potrivit“. Și Vladimir nu aîntârziat să manifeste această la�tură întunecată.

Din acest moment, el și�a con�struit o dublă personalitate, in�dispensabilă oricărui revoluțio �nar hotărât să facă joc dublu cuputerea și societatea. Pe de o par �te, a părut un student ce se liniș �tise și un fiu de familie nobilă și

responsabilă. Obținând în sfâr șit,în vara lui 1890, auto rizația de a�șirelua studiile superioare, s�a în�scris la Drept la universitatea dinSankt�Petersburg. Devenise cen�trul unei rețele familiale care�l ad�mira și care îi era devotată întrutotul:mama sa Maria, sora lui maimare Anna și soțul ei Marc Eliza�rov, surorile sale mai mici Olga –care studia la Sankt�Pe ters burg –și Maria Ilicina, fără a�l uita pefratele său Dmitri, care�și terminastudiile secundare. Datorită aces�tei susțineri, și�a pro curat lucră�rile indispensabile la diverse ma� terii:drept civil, drept penal, pro�cedură și chiar drept ecleziastic și codul poliției. În câteva luni s�apregătit singur, a învățat pebrânci și a „înghițit“ o enormăcan titate de cunoștințe. În sep�tembrie 1890 s�a dus pentru pri �ma oară la Sankt�Petersburg,pen tru a se înscrie, apoi din nou,în aprilie�mai 1891, pentru a�șitrece examenele de stat în drept,chiar atunci când Olga, bolnavăde febră tifoidă, a murit aproapesub ochii lui, în mai, la 19 ani. Așacum moartea fratelui său Alek�sandr nu�i perturba concentra�rea în timpul examenelor de lasfâr șitul studiilor secundare, niciaceea a surorii lui nu l�a împie�dicat să promoveze exameneledin prima sesiune.

Întors la Samara, și�a petrecutvara pe proprietatea de la Alaka�ievka și s�a întors în capitală dinseptembrie până în noiembriepentru a se prezenta la a doua

sesiune. Spre surprinderea gene�rală, a luat proba scrisă cu succesși 13 examene orale cu felicitărilejuriului. Ceea ce arată clar capaci�tatea lui intelectuală și voința luide neclintit atunci când urmăreaun scop precis. Și�a luat diplomaacademică în ianuarie 1892 și și�aînceput cariera de avocat într�uncabinet din Samara.

Dar, pe când își pregătea exa�menele care trebuiau să�l familia�rizeze cu legile și să�l conducă laapărarea lor, Vladimir se afiliaseunui mic grup revoluționar încare era din ce în ce mai activ. Amvăzut că acolo a întâlnit�o pe mi�litanta Iaseneva. A avut lungi con �versații cu ea, a fost inițiat înpartea cea mai radicală a gândiriirevoluționare ruse și a decis cuadevărat să�și consacre viațaCAUZEI. Dar cauza „lui“ nu se maiînrudea deja cu a celorlalți. El numai voia „să�și slujească poporul“,cum proclamau populiștii, ci săslujească teoria marxistă, fai�moasa „știință“ anunțată de Rah�metov. Dar, abia revenit la Sama rala sfârșitul lui noiembrie, Vladi�mir a fost confruntat cu un eveni�ment care a determinat ciocnireaviolentă a celor două concepții.

În realitate, în timpul ierniidin 1891�1892, o foamete de pro �porții, ultima din epoca ța ristă, alovit Rusia, de la Urali la MareaNeagră, o suprafață de două oricât a Franței, la o populație de 36de milioane de locuitori. Până lasfârșitul lui 1892, aproape 500.000de persoane, mai ales țărani, au

murit de foame și din cauza con �secințelor ei obișnuite, holera șitifosul. Motivele imediate aleacestor fenomene erau condițiilemeteorologice dezastruoase, careau transformat în catastrofă ca �rențele unei agriculturi arhaice șiabsența infrastructurii rutiere șiferoviare ce ar fi permis aducereade ajutoare alimentare populației.

Această foamete a provocat oindignare generală în fața negli �jenței guvernului care, pe 17 no�iembrie 1891, s�a mulțumit să facăapel la populație, cerându�i săformeze organizații de voluntaripentru ajutorarea victimelor.Zemstvele au fost primele care și�au creat rețele de distribuire ahranei și a medicamentelor. No�bili și personalități, printre careCehov, Tolstoi și prințul Lvov – vii�tor președinte al primului guvernrevoluționar, în martie 1917 –, auformat sute de comitete pentrucolectarea de bani. Dar VladimirUlianov nu numai că a refuzat săparticipe la ajutorare, ci, dacă esă�l credem pe prietenul său A.Beliakov, „el a avut curajul să de�clare deschis că foametea avea nu�meroase consecințe pozitive, caapariția unui proletariat industrial,acest gropar al orânduirii burgheze.

[…] Distrugând economia țără �nească în urmă, foametea, a expli�cat el, ne apropie obiectiv de țelulnostru final, socialismul, etapăimediat posterioară capitalismu�lui. Foametea distruge și încrede�rea nu doar în țar, ci chiar și înDumnezeu“. Această atitudine co�respundea devizei lui Cernî șev�s ki, care afirma „cu cât e mai rău,cu atât mai bine“.

Astfel, la doar 20 de ani, Vla�dimir avea deja o viziune teleolo�gică și doctrinală asupra societățiiși a istoriei, o viziune abstractă,ruptă de viață. Marxismul lui deneofit, conceput ca o știință intan�gibilă, justifica deja în ochii lui o in�ginerie societală care ar favorizaapariția rapidă a unei clase munci�toare. Totuși, el justifica în acelașitimp o totală lipsă de compasiuneși un refuz de a participa la un cu�rent de solidaritate uma nă și na �țională între clasele sociale. Astadacă nu cumva lucrurile stăteau in�vers: șocurile psihologice familialesuccesive pe care le suferise, ura luiîmpotriva ța ris mului nu l�ar fi îm�pins să�și legitimeze respingereaumilirii și voința de răzbunareprintr�un demers „ra țional“ bazatpe o teorie, apoi pe o doctrină a„necesității istorice“? SDC

12ANUL XV NR. 641

6 – 12 APRILIE 2019avanpremierăwww.suplimentuldecultura.ro

Stéphane Courtois, Lenin. Inventatorultotalitarismului „Suplimentul de cultură“ publică în avanpremieră un fragment dinvolumul Lenin. Inventatorul totalitarismului, Stéphane Courtois,traducere de Ana Ciucan Țuțuianu care va apărea în curând în colecția Historia a Editurii Polirom.

CARTEAContrar tendinţei larg răspândite de a-l reabilita pe Leninpentru a-l covârși cu acuzaţii pe Stalin, Courtois arată căVladimir Ilici Ulianov a dorit, a conceput și apoi a instaurato dictatură ideologică nemiloasă, inventând conceptele și instrumentele totalitarismului de tip comunist. Lenin se distinge de ceilalţi adversari interni ai ţarismului,

opunându-se nu doar liberalilor și democraţilor, ci și tu-turor curentelor socialiste, pe care le critică fără cruţareîn scrierile și discursurile sale. Ajutat de o forţă de con -vingere neobișnuită, el alege să se sprijine pe o minori-tate de revoluţionari de profesie, și nu pe mase. Va reușiastfel să pregătească în umbră luarea puterii în Rusia. Încele din urmă o va acapara în octombrie 1917, pentru a oextinde ulterior printr-o recurgere sistematică la violenţăîmbinată cu un oportunism politic rar întâlnit. SDC

AUTORULSTÉPHANE COURTOIS (n. 1947)este istoric, director de cercetărila CNRS. S-a specializat în comunis-mul francez și internaţional și în totalitarism. De același autor la Editura Polirom: Dicţionarul comu-nismului (coord., 2008) și Comu-nism și totalitarism (2011). SDC

Încă de când am citit fragmen�tele în avanpremieră, dorința dea savura în detaliul fiecărei literecartea Mircea Mihăieș în dialogcu Ilie Stepan – Șapte zile, plusuna (Polirom, 2018) m�a ținut pe jărăgai.

Lectura odată începută, n�amlăsat din mână volumul nici cât săiau creionul ca să subliniez pasa�jele interesante. Așa că am repar�curs cele vreo 340 de pagini,să rind peste reproducerile foto�grafice. Foarte clare ca tipăritură,

comparativ cu alte asemenea în�cercări, unele planșe conțin însăprea multe cadre, ceea ce le re�duce folosul la simpla semnalarecă există. Necesitatea unui albumfotografic separat se impune de lasine, personajul Ilie Stepan șitrupa Pro Musica merită unul cu

prisosință. Sunt convins că nu vorlipsi sponsorii pentru un aseme�nea demers – costul tiparului fiindsemnificativ, indiferent că esteplă tit în China sau în Ungaria(țări bine�cunoscute pentru cali�tatea publicațiilor pe hârtie).

Mircea Mihăieș este – cine nuștie? – un scriitor cu amprentăstilistică inconfundabilă și nervpublicistic inclement, capabil săumple pagini antologice, doldorade informație și atitudine, despresubiecte aparent fără nici o legă�tură între ele. A cules suficienteelogii ca să mai adaug eu unulsear băd și a stârnit atâtea adver�sități absurde încât e de mirare căn�a emigrat, ca alții, într�o țarămai civilizată, unde să aibă tihnăpentru iubitele�i lucrări universi�tare. E uimitor că și�a găsit timpsă se bucure împreună cu priete�nul său, rockerul, de muzica șifrumusețile orașului Timișoara inaeternum. Cartea lor asta e, în pri�mul rând: un elogiu adus urbei

care a dat culturii române câtevadintre mo(nu)mentele sale defini�torii. De la amintirile lui Stepan,legate de copilăria în Piața Plev�nei, la statutul de azi al metropo�lei martirizate de regimul comu �nist în ultimele sale zile demente,fiecare secvență din carte conținecâte un sâmbure de admirație to�tală pentru cetate, genul cultivatîn inimile lor de îndrăgostiții veș �nic tineri. Parcă mai sărac în evo�carea clădirilor, străzilor și am �bianței orașului de pe Bega, IlieStepan e luxuriant în evocareaprietenilor, a profesorilor și a co�legilor. Seria portretelor sale esteremarcabilă, iar întrebarea dacănu cumva în Stepan s�a pierdutun pictor de valoare spre câștigulunui muzician de succes nu�ichiar o gratuitate.

Expert în conducerea dialo�gului, Mihăieș nu�l pune pe Ste�pan în situații critice, ca să scoatăde la rocker mărturisiri complete,fie și involuntare, despre anumiteîmprejurări stârnitoare de con�troverse. Am în vedere anii petre �cuți de rocker și de trupa sa, ProMusica, în anturajul CenacluluiFlacăra. Discuția există, începe pro �mițător, combatanții dau semne că

vor să lămurească subiectul, apoise lasă purtați de fluxul memorieiși al argumentelor pro sau contra,de situația cotidiană, iar conclu�zia se amână pentru altă ocazie.Nu știu cine pe cine ori dacă ma�nipulează în cazul dat. Problemanu e simplă, sechelele persistă,pasiunile la fel. Stepan recu noaș �te tranșant: „În 1982 ne�am dus șiam cântat la Păunescu până în1984, în decembrie. În CenaclulFlacăra am câștigat foarte mulțibani. Să iei șase sute de lei înmână, oficial, pe seară, adică opt�sprezece mii de lei pe lună, era osumă enormă, când un salariubun era de două mii cinci sute delei. Mai ales că la Cenaclul Fla�căra se făceau turnee de două�treiluni“ (p. 127). Motivația acceptăriide a cânta (într�un context celpuțin ambiguu, pentru cine aveaprivirea lucidă în acei ani) vine lapagina 144: „Într�o dictatură co�munistă, nu cântai întotdeaunace doreai“.

Sigur, chestiunea merită o car �te întreagă. Probabil de asta nicinu e mărunțită. Iar Stepan în�cheie parcă profetic: „Tăcerea estede multe ori cel mai frumos gând(rostit). Și cel mai sincer“. SDC

Rockerul și scriitorul

13ANUL XV NR. 6416 – 12 APRILIE 2019 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

Un articol din „New York Times“face vâlvă online. Poartă titlul Con�tactul uman a devenit un bun delux. Din el aflu cu surprindere:bo �gații își învață copiii să interac țio �neze cu oameni, nu cu tehnologia.

Serviciile prestate de oameni, ex �periențele sociale, lecțiile unu�la�unu au devenit mult mai scumpedecât tehnologia. Dacă, înainte,semnul bunăstării era faptul că aveaiun telefon mobil la cingătoare, pen�tru bogații americani bunăstareaînseamnă că pot scăpa de telefon.Pentru ei, sunt la modă „cure de te�lefon“, „dietă de Facebook“ și „regimfără e�mailuri“. Pare o chestiune devoință, dar nu este. Să poți să re �nunți la toate acestea înseamnă, înprimul rând, să îți poți permite: sănu răspunzi la telefon, să nu dai so�coteală nimănui prin e�mail, să poțifi găsit doar când vrei tu, nu cândvor alții. Și așa își cresc și copiii.

Încă există instinctul de a judecaun liceu, o facultate sau o bibliotecăîn funcție de cât de bine arată sala lorde calculatoare. Pe de o parte, să aitehnologie înseamnă să fii „dotat“ și„modern“. Pe de altă parte, ecraneleau devenit atât de ieftine și prezente,încât au preluat încet�încet roluri pecare înainte le aveau oamenii. Vizitaîntr�un muzeu, de exemplu: cât demult costă turul ghidat audio încomparație cu un tur ghidat de unom? Cât de mult costă să vorbești cuun avocat în comparație cu a căutaceva pe Google? Cât costă să jocitenis pe calculator în comparație cua juca tenis, unu la unu, pe un terenînchiriat, iluminat și acoperit? 

Acolo unde este posibilă me�dierea tehnologică, tehnologia apreluat conducerea. Oamenii suntmai scumpi și din ce în ce mai puținiși�i pot permite. 

Nu este prima dată când „NewYork Times“ scrie despre asta. În

2018 au apărut numeroase studiivalidate științific legate de nocivita�tea ecranelor asupra copiilor: îm�piedică creativitatea, gândirea pro� fun dă, reduce capacitatea de aten �ție. „New York Times“ a scris și atuncidespre copiii bogaților: fără să aș �tepte dovezi, părinții le controlau deani buni accesul la tehnologie. Zia�rul american scrisese deja desprepărinții din Silicon Valley și efortu�rile acestora de a�și trimite copiii lașcoli private, unde nu este voie cu

telefoane. De exemplu, una dintrecele mai căutate școli din SiliconValley, Waldorf School of the Penin�sula, le interzice copiilor sub 11 anisă vină cu gadgeturi în clasă, iar pă �rinții acelor copii lucrează la com�panii precum Apple, Google sauUber. Copiii lui Bill Gates nu au avutpână la 14 ani telefoane mobilesmart și puteau folosi laptopul doarîn bucătărie. 

Dincolo de dovezile anecdotice,datele culese din sondaje de opinie

pe o plajă mai mare de respondențiarată că lucrurile nu stau chiar așa.Într�adevăr, copiii din familiile în�stărite stau în fața ecranelor cudouă ore mai puțin pe zi decât ceipro veniți din familii sărace. Dife �rența principală este că ei se uitămai pu țin la televizor și ascultă maipuțină muzică.

În schimb, studiul a arătat căun procent mai mare dintre copiiibogați dețin propriul laptop și pro�priul telefon smart. În ceea ce pri �vește atitudinile părinților, cei dinSilicon Valley în continuare credmai mult decât ceilalți că tehnologiaeste benefică în viața copiilor și că îipot obișnui cu ea de la vârste mici.Astfel, relația bogaților cu tehnolo�gia pare să fie ca cea mitică a regineiFranței, Maria Antoaneta, cu cozo�nacul:din când în când, se plictisescși vor să mănânce și ei pâine. SDC

MĂDĂLINA COCEADE VEGHE-N LANUL DE CULTURĂ

De ce stau copiii bogațilordeparte de telefon

DUMITRU UNGUREANUROCKIN’ BY MYSELF

În perioada 12�17 noiembrie va avea loc în Franța reedi�tarea primei ediții a Festivalului de la Cannes, care tre�buia să aibă loc în 1939 și care a fost anulată ladeclanșarea celui de Al Doilea Război Mondial. Aceastămanifestare va avea loc nu la Cannes, ci la Orléans,orașul natal al unuia dintre principalii ei promotori,Jean Zay, ministrul Educației și Artelor în epocă.

Zay își dorise această serbare a filmului ca oarmă diplomatică, ca o contrapondere a Festivaluluide la Veneția, ce devenise deja, la sfârșitul anilor ’30,o armă propagandistică pentru fasciștii lui Mussoliniși pentru naziști.

Deschiderea noului festival urma să aibă loc la1 septembrie 1939 la Cannes și totul era pregătitpentru primirea filmelor și a vedetelor, sub pre �ședinția lui Louis Lumière și Jean Zay. Numai căaceastă primă ediție a fost anulată, pe măsură ce

lumea se apropia tot mai mult de declanșarea unuialt conflict mondial.

Jean Zay nu a trăit să își vadă ideea concretizată.El a fost asasinat în 1944, după patru ani de prizonie�rat. Iar primul festival de la Cannes a avut loc abiadupă război, în 1946.

Manifestarea din acest an de la Orléans va reproduceîn bună măsură acea primă ediție ratată din 1939. Vor fiprezentate 25 din cele 38 de filme prevăzute pentru 1939,un număr mare dintre acestea fiind producții americane.

Publicul din 2019 va avea ocazia să revadă câtevafilme considerate astăzi capodopere ale cinemato�grafiei, precum Mr. Smith Goes to Washington deFrank Capra, An Affair to Remember de Leo McCa�rey, „curiozități franceze“ precum L’Homme du Nigersau La France est un empire, dar și ultimul film rea�lizat de Hitchcock în Marea Britanie, Jamaica Inn. SDC

Un Brexit, cu sau fără plase de si �guranță, ar putea avea conse cințenebănuite asupra industriei mu�zicale din Marea Britanie. Șefiiacestei industrii sunt neliniștiți;ei nu știu nici măcar ce măsuri desiguranță să ia, din moment ce ni�meni nu știe încă ce forma va luaaceastă despărțire dintre Angliași continent.

„Depinde de ce va însemna cuadevărat Brexit“, scrie ziarului „TheGuardian“ Tom Gray, membru altrupei Gomez, ce tocmai a apărut înfața unei comisii de cultură, media

și sport a Camerei Comunelor.„Dacă va fi afectată politica va�mală, dacă vor crește ta rifele, atuncisuntem terminați.“

Se așteaptă ca noi reglemen�tări vamale să lovească din plinmagazinele de discuri. Cea maimare parte a CD�urilor și discuri�lor de vinil vândute în Anglia suntproduse în Europa. „Când primimdiscuri din SUA, durează o veș �nicie până trec prin vamă“, spuneJon Tolley de la Banquet Records.„Iar dacă asta se va întâmpla deacum înainte de fiecare dată când

ANUL XV NR. 6416 – 12 APRILIE 201914

www.suplimentuldecultura.ro

LUCIAN AMARII (JUP)SUPLIMENTUL LUI JUP

Industria muzicală britanică este foarte neliniștită de iminenta separare a Regatului Unit de Uniunea Europeană.

Cum va afectaBrexitul muzicapop din Anglia

Festivalul de la Cannes, ediția din 1939, va avea loc la Orléans

va trebui să primim un disc, sincer,nu știm cum vom rezolva situația.“

Campaniile de promovare anoilor albume ar putea să coste, dinacest motiv, mult mai mult, pe fon�dul unor creșteri a costurilor deproducție ca urmare a devalorizăriilirei din ultima perioadă. Pe scurt,scrie „The Guardian“, muzica va fimult mai scumpă la cumpărare.

Dar cel mai mare impact al Bre�xitului l�ar putea simți organizatoriide turnee și concerte, fiind afectațiatât artiștii britanici care vor con�certa în străinătate, cât și cei străinicare vin în Anglia, ca și fanii care vordori să participe la evenimente mu�zicale pe teritoriul britanic.

Dar, dacă artiștii mai cu nos cuțiar putea avea suficienți bani pentrua suporta această situație, ceilalți arputea avea mari probleme. „Am lu�crat 12 ani pentru a�mi crea un pu�blic pe continent“, spune chita�ristul John Smith. „Pe moment nebucurăm încă de libertate de miș �care. Pot să mă plimb pe continentdoar cu o chitară și o valiză, fără

probleme. Dacă ne vom pierde acestdrept, următorul pas logic vor fi con�troalele vamale, declarațiile vamale,permisele de muncă și mă surile desecuritate sporite. Deja trec prin așaceva de câte ori concertez în afaraEuropei și în SUA. E costisitor și catimp, și ca bani. M�aș lipsi bucurosde așa ceva.“ O altă problemă vor fivizele, industria muzicală cerândguvernului britanic rezolvareachestiunii, fără a primi încă unrăspuns. Asta în ciuda faptului că,fiind o afacere de multe miliardede lire anual, industria muzicalăocupă un loc extrem de importantîn economia Regatului.

O altă sursă de venit, turis�mul muzical, va fi și ea afectată.Numărul celor care vin în Angliala concerte, estimat la 810.000 depersoane în 2017, va scădea cusiguranță în urma Brexitului.

Probleme similare vor afectași muzica clasică, iar muzicieniicer deja să fie plătiți în euro, de�venind astfel mult „mai scumpi“.

„Industriile creative sunt pri �vite drept un lux, dar nu e așa. Elesunt chiar inima iden tității brita�nice și a economiei Regatului. Darnu se oferă un viitor viabil“, co�mentează muzicianul și producă�torul Mat thew Herbert. SDC

ANUL XV NR. 6416 – 12 APRILIE 2019 15

www.suplimentuldecultura.ro

Responsabilitatea juridică pentru conținutul articolului îi aparține autorului.Manuscrisele primite la redacție nu se înapoiază.

Adresă: Iași, B�dul Carol I, nr. 4, etaj 4, CP 266, tel.: 0232/ 214.100, 0232/ 214111,

fax: 0232/ 214111

Redactor�șef:George Onofrei

Redactor�șef adjunct:Radu Cucuteanu

DTP:Adina Arnăutu

Rubrici permanente:Bobi (Fără Zahăr),Mădălina Cocea, Dragoș Cojocaru, Andrei Crăciun, Florin Ghețău, Radu Pavel Gheo, Florin Lăzărescu, George Onofrei

Carte: Doris Mironescu, Eli Bădică, Marius Miheț, Cristian Teodo rescu, Bogdan�Alexandru Stănescu, Alina Purcaru, Cătălin Constantinescu, Ioan�Alexandru Tofan, Dana Pîrvan

Muzică:Victor Eskenasy, Dumitru Ungurea nu

Film: Iulia Blaga

Teatru:Oltița Cîntec

Caricatură:Lucian Amarii (Jup)

Grafică: Ion Barbu

Actualitate:Cătălin Hopulele

Publicitate: tel. 0232/ 252294

Distribuție:Mihai Sârbu, tel. 0232/ 271333.Media Distribution S.R.L., tel. 0232/ 216112

Abonamente: tel. 0232/214100

Tarife de abonament:45 lei pentru 3 luni; 91 lei pentru 6 luni; 182 lei pentru 12 luni.Prețurile includ și tarifele poștale.

„Suplimentul de cultură“ este tipărit cu sprijinul

Adevărul Holding

Marcă înregistrată – Editura Polirom și „Ziarul de Iași“. Proiect realizat de Editura Polirom în

colaborare cu „Ziarul de Iași“. Se distribuie gratuitîmpreună cu „Ziarul de Iași“.

parteneră a lui Sean Connery încel de�al treilea film din seriaJames Bond, Goldfinger (1964).Acest rol este și singurul din fil�mografia Taniei Mallet care, dupăGoldfinger, s�a întors la profesiu�nea de model. A fost verișoara ce�lebrei actrițe Helen Mirren.n Regizorul american Jim Jar�mush a făcut public primul traileral filmului cu zombi The DeadDon’t Die, din a cărui dis tribuțiefac parte actori precum TildaSwinton și Bill Murray și vedeteale muzicii precum Iggy Pop și Se�lena Gomez. Dacă acum realizeazăun film cu zombi, ultima producțiea lui Jarmush a fost unul cu vam�piri, Only Lovers Left Alive (2014),prezentat și la Cannes.n Pentru eventualii interesați, pe19 iunie va fi scos la licitație unadintre cele mai celebre arme dinistoria artei: revolverul marca Le�faucheux pe care se presupune căl�a folosit Vincent Van Gogh pen�tru a se răni mortal, în 1890. Armaa fost găsită pe un câmp în 1960 șiar putea aduce, la licitație, o sumăîntre 40.000 și 60.000 de euro.n Joi, 28 mai, pe una dintre arte�rele romane care duc spre Vati�can, trecătorii au fost surprinși săvadă un papă insolit: pe actorulJohn Malkovich în straie papalealbe, într�un papamobil negru, a clamat de zeci de figuranți. Mal�kovich filmează în prezent con ti�nuarea seriei The Young Popeintitulată The New Pope. Din dis �tribuție fac parte, în continuare,Jude Law, Cécile de France și Lu�divine Sagnier.nVersiunea live�action a celebruluianime Akira (1988) va fi turnatăîn California, statul ame � rican fă�când companiei producătoare oreducere de 18 milioane de dolaripentru filmările care se vor desfă �șura la Los Angeles. În schimb,

producătorii vor trebui să chel�tuie în California 92 de milioanede dolari, dintre 43 numai pentruplata echipelor de filmare. NoulAkira va fi produs de firma luiLeonardo DiCaprio și va fi regizatde către Taika Waititi. n Ultimele șase luni de viață ale luiMarilyn Monroe vor fi subiectulunei noi serii dramatice în pregătirela BBC. Serialul va prezenta relațiadintre Monroe și șefii studiourilorde la Hollywood, dar și cea cu pre �ședintele John F. Kennedy.n Vinerea trecută, alți muzicieniau intrat în Rock & Roll Hall ofFame: formațiile The Cure, Radio�head, Roxy Music, The Zombie, DefLeppard și Janet Jackson. Janetajun ge și ea în Hall of Fame la maimulți ani după fratele ei, Michael,care, au anunțat organizatorii, nu

va fi îndepărtat după noile acu �zații de abuz asupra unor minori.n După ceremonia de la Rock &Roll Hall of Fame, Robert Smith(foto jos), liderul The Cure, a vor�bit despre noul album pe care îlpregătește celebra formație. „Da �că e să fiu optimist, albumul va fiterminat la sfârșitul verii și va figata de lansare spre sfârșitul anu�lui. Este un album sumbru, intens.Sunt cântece de 10 minute, chiar12. Am înregistrat 19 piese, vomalege probabil șase sau opt, caresă apa ră pe album. Cred că îi vaîncânta pe fanii noștri și, proba�bil, va exaspera restul lumii“, a de�clarat Smith. SDC

Pagini realizate de DRAGOȘ COJOCARU

PE SCURT

n Milan Kundera (foto sus) a îm�plinit pe 1 aprilie 90 de ani, scrie„CultureBox“, dar deși poate fivăzut deseori la brațul soției plim�bându�se prin Paris, nu există nicio șansă ca celebrul scriitor să îșiserbeze public aniversarea zileide naș tere. Născut în Cehia șicetățean francez din 1981, MilanKundera stă departe de luminareflectoarelor; ultima sa aparițietelevizată datează din 1984, ulti�mul lui interviu din 1986. În ulti�mul lui roman, La fête de l’insig� nifiance (2014), amintește „Cultu�reBox“, unul dintre personajemăr turi sește că se teme de cifrelecare evocă „rușinea de a îmbă�trâni“. „Sunt născut pe 1 aprilie.Asta nu rămâne fără urmări peplan metafizic“, spunea ironic

celebrul scriitor într�unul din ra�rele sale interviuri.n Scriitorul italian Roberto Sa�viani a fost prezent pe 30 martiela Lyon, la „Quais du polar“, festi�val dedicat literaturii polițiste, în�conjurat de gărzi de corp și subsupravegherea poliției. De 12 aniSaviani este amenințat cu moarteade mafia italiană, de la publicareacărții Gomorra. Autorul italiantră iește în străinătate, sub o iden�titate secretă. „Trebuie să rezist, săcontinui. Și să citesc, este și acestaun act de rezistență. Simplul faptde a mă afla aici este un act derezistență“, a declarat Saviani. n A încetat din viață Tania Mallet(foto jos), modelul și actriță brita�nică de origine rusă care a intratîn istoria cinematografului ca

Ca să ne înțelegem, faptul că lo�cuiesc într�o zonă rurală nu în�seamnă că nu sunt conectat latehnologie. Că nu știu eu ce săfac cu ea, asta e altceva.

Dacă mi se întâmplă să observ căinternetul nu mai funcționează,iau măsuri în limita cunoștințelormele tehnice. Adică scot cablul șisuflu în el, să mă asigur că nu este

înfundat. Norocul lui este că, fiindsubțirel, nu încape melcul de des�fundat țevi. Ultimul lucru pe careși�l dorește orice bărbat este săsune la furnizorul de servicii pen�tru ajutor, fiindcă asta ar însemnaca un alt bărbat să�i rezolve pro�blema, la pachet cu știrbirea or�goliului de proprietar al bătăturii.Sau, mai rău, să i�o rezolve o fe�meie, caz în care se produce o cas�trare psihologică.

Astăzi m�am trezit cu cevanou în materie de disfuncțio �nalități în domeniul IT și anumefaptul că tocmai programul încare scriu textele articolelor, nu�i

dau nume, nu mă mai lăsa să scriunimic. Zicea ceva, în engleza lui,cum că „license expired“. Am cău�tat traducerea și am aflat că, la ei,există anumite reguli care țin dedrepturi de autor și că nu poți fo�losi un produs de software dacănu plătești. Ba am mai și bifat oopțiune ciudată, după care au în�ceput să mă întrebe ce număr decard am și când expiră. Băi, staiașa, aici e România!

Noi nu dăm bani decât pechestii care pot fi mâncate, băute,îmbrăcate sau fumate. Dacă cevanu are existență materială, nu e decumpărat. Și tu vii să îmi ceri banifiindcă scriu litere pe calculatorulmeu? Păi ce, ai inventat tu literelesau foaia albă virtuală? Bine, par �că nici să nu scriu săptămâna astanu aș fi vrut, fiindcă cultura, dragii

mei, necesită un continuu exer �cițiu. Nu poți lăsa să se depunăslănină pe creier din cauza unorinepții ca drepturile de proprie�tate intelectuală. Deși, recunosc, i�am scris redactorului�șef (ad �junct) și l�am anunțat, cu toatărușinea, că există riscul să mă lasnecitit (n.red.�ș.adj.: acum cred căar fi fost preferabil așa).

Spre norocul meu, domnulredactor�șef (adjunct) are simță �minte similare cu ale mele cândvine vorba de a plăti licențe de uti�lizare. Mi�a explicat că pot rezolvaproblema folosind un activator,un fel de program haiduc care iade la bogați și îmi dă mie. Apoi, ca să nu tacă, mi�a băgat�o și pe aiacu „dacă nu îl ai original”, ceea ce mă face să cred că în preajmalui se afla domnul redactor�șef

neadjunct, care fără să vrea dă câteo privire în monitorul adjunct.

Una peste alta, aflați că suntbine acum, mulțumesc de între�bare, mă onorează grija voastră.Sunt bine și fericit că nu am pri�vat planeta de prezența meaaici. SDC

În producția Disney din 1941 (un film cu puțin peste o oră),Dumbo e adus de un bărzoi caun poștaș și sacul legat la gură se afundă în nor când mesagerulse oprește să se odihnească.

Primul Dumbo a păstrat până azio puritate peste care nu s�a așezatpraful, în vreme ce remake�ul cuactori semnat de Tim Burton eobosit din start, în ciuda efecteloranimatronice & digitale prin cares�au creat animalele. Nu poți evitacomparația dintre cele două fil �me. În primul Dumbo, mamaJum bo, cu bonețica aia drăguță pecap, n�avea nimic din dramatis�mul eco al mamei Jumbo de azi,confruntată cu răutatea prea mul �tor animale pe două picioare.

Dumbo venise înainte de Bambi,filmul care a rupt de atunci ini�mile a zeci de generații de copii șipărinți. Scenariul filmului lui TimBurton, care avea nevoie să gon�fleze povestea de o oră într�unade două ori mai lungă, trage tarepe tema răutății oamenilor față deanimale, mai ales că la final stre�coară telle quelle și lozinca „Fărăanimale sălbatice în circuri!“, re�ciclând pe traseu și clișee desprelumea circului de odinioară. Celemai plăcute scene sunt cele încare Dumbo zboară, pentru că înrest imaginea lui e mai mereuaceea de animal chinuit, care plân �ge după mama lui. Doar în aer fil�mul se scutură de lozinci și de

locuri comune pentru a căpăta o lejeritate și o candoare pe carele�ai dori permanente.

Evident, în spatele efectelor di�gitale și animatronice se află do �rința realizatorilor ca animalelecare apar în film și „joacă“ alăturide actori să fie considerate de spec�tatori aproape, dacă nu chiar nișteanimale reale. Văzând filmul însala IMAX de la Cinema City, într�unmall (AFI Cotroceni) cu lume demall (puneți voi adjectivele), amavut senzația intensă de imi tație, dematerial plastic. Am simțit destul deacut că ne îndepărtăm tot mai mult

de o candoare pe care nu doar ci�nemaul, dar întreaga civilizație oavea odinioară. În mod ironic,acest conflict e la baza poveștii dinnoul Dumbo.

Povestea din film e plasată în1919, când personajul interpretatde Colin Farrell, un călăreț cunos�cut în lumea circului, sosește depe front fără o mână pentru a�șiregăsi cei doi copii (interpretați deNico Parker – bucățică ruptă dinmaică�sa, Thandie Newton –, șiFin ley Hobbins) și pentru a aflacă soția i�a murit răpusă de gripăspaniolă. Când una din femelele

elefant naște un pui cu urechiprea mari care le arată celor doicopii că poate zbura, directorulcircului (Danny DeVito) e sedusde oferta financiară a unui pro�prietar de circ mult mai chiverni�sit (Michael Keaton) și își vindetrupa și animalele, mai ales pemica vedetă Dumbo.

Nu întâmplător povestea eplasată imediat după Primul Răz�boi Mondial, când nu doar geo�grafia Europei s�a schimbat, ci șimentalitățile, felul de a fi al oame�nilor, distracțiile s�au mutat pealtă placă tectonică (vezi, în cu

totul alt registru, Amintirile luiZoe Cămărășescu, pentru careschimbarea de paradigmă s�apro dus urgent, imediat ce s�a ter�minat marele război). Vechea tra �diție a circului ambulant e în� ghițită pe ecran de noile parcuride distracție, cu tehnologii mo�derne, cu spații largi, dar puse pecâștig. Începuturile societății deconsum.

Poate că în această schimbarede paradigmă Tim Burton se vedeși pe sine ca pe un artist sacrificat.În filmele sale a cultivat mereu olume situată într�o cută a lumiiconsiderate normale. Basmele luisunt populate de personaje ciu�date, inadaptate, unice care punîn mișcare un univers de o fante�zie vizuală extraordinară. Ce pă �cat că această producție DisneyPictures e atât de formatată și căgeniul vizual al lui Burton e înă �bușit de lipsa unei povești intere�sante și a unor personaje memo� rabile! Înăbușit și obosit.

Nu vreau să par băbuță, darchestia cu „înainte era mai bine“parcă se potrivește peste tot maimulte filme de azi. Până și Gwy�neth Paltrow, vorbind recent pen�tru „Variety“ despre Shakespearein Love, a spus că nu se mai facfilme ca acum 20 de ani! SDC

16ANUL XV NR. 641

6 – 12 APRILIE 2019fast food www.suplimentuldecultura.ro

BOBIVOI N-AȚI ÎNTREBAT, FĂRĂZAHĂR VĂ RĂSPUNDE

Dumbo and Dumbo-erIULIA BLAGAFILM

641

S-a rezolvat