LA MOARTEA SCRIITORULUISPANIOL CARLOS RUIZ ZAFÓN

ANUL XVI w NR. 691 w 27 IUNIE – 3 IULIE 2020 w REALIZAT DE EDITURA POLIROM ȘI ZIARUL DE IAȘI PAGINILE 2-3

EPOCA DE AUR A FALSURILOR

PAGINILE 8-9

PAGINA 10

SUE PRIDEAUX –SUNT DINAMITĂ!VIAȚA LUI NIETZSCHE Fake news în Epoca de Aur

de Ioan T. Morar e unvolum pe care trecereatimpului și stilul autorului îlfac savuros, multe dintrepaginile sale putândconstitui material auxiliar al lecțiilor de istorie sau de literatură.

„Suplimentul de cultură“publică în avanpremieră unfragment din acest volum,tradus de Bogdan-AlexandruStănescu, care va apărea încurând la Editura Polirom.

PAGINA 12

„M-AM FERIT SĂ FIUMORALIZATOARE, SĂ DAU VERDICTE“

„M-AM FERIT SĂ FIUMORALIZATOARE, SĂ DAU VERDICTE“

Acesta a decedat pe data de 19 iunie 2020 la locuința sa din Los Angeles. Cărțile sale au fost traduse în peste40 de limbi și au numeroase premii și milioane decititori de pe toate continentele.

INTERVIU CU SCRIITOAREALAVINIA BĂLULESCU

2ANUL XVI NR. 691

27 IUNIE – 3 IULIE 2020actualitatewww.suplimentuldecultura.ro

La moartea scriitoruluispaniol Carlos Ruiz Zafón

UMBRA VÂNTULUI

n Traducere din limba spaniolași note de Dragoș Cojocaru

Ne aflam în Barcelona anului1945. Într�o dimineață cețoasă,domnul Sempere, proprietar alunui anticariat din inima orașu �lui vechi, își duce fiul, Daniel, laCimitirul Cărților Uitate, o clădireimpunătoare, veche și sumbră,plină de volume ale unor autorinecunoscuți sau uitați, cărți adu �se de oameni care au ținut să le fe�rească de părăsire, de indiferențăsau de la dispariție. Potrivit tra �diției, cine intră pentru prima oa �ră trebuie să adopte o carte. Din� tre miile de tomuri, Daniel sesimte atras de Umbra vântului de

Julian Carax, un roman misteriospe care, ajuns acasă, îl citește înaceeași noapte dintr�o suflare. Înanii următori, Daniel se pome neș �te implicat într�o serie de intrigiși de crime, trecând prin nume�roase primejdii pentru a salvacar tea de anumite persoane. Înacelași timp, el se lansează în cer�cetarea amănunțită a biografieiautorului, cel puțin la fel de enig�matică și de stranie precum ro�manele sale.

JOCUL ÎNGERULUI

n Traducere din limba spaniolăși note de Dragoș Cojocaru

Jocul îngerului revine la mi�nunatele decoruri din Umbra vân�tului, pe străduțele întortocheateale Barcelonei, în universul gotical Cimitirului Cărților Uitate – opoveste magnifică despre magiacărților și colțurile cele mai întu�necate ale sufletului uman.

Acțiunea romanului Jocul în�gerului se desfășoară în Barcelonaanilor 1920. Un tânăr scriitor obse�dat de o iubire imposibilă primește,din partea unui editor misterios,oferta de a scrie o carte cum n�a maiexistat niciodată, în schimbul căreiai se promite nu doar o avere, ci chiarmai mult decât atât. În stilul săustrălucitor, cu o precizie narativă

impecabilă, autorul ne transportădin nou în Barcelona începutului desecol XX și în Cimitirul Cărților Ui�tate, oferindu�ne un roman cu o in�trigă captivantă – o poveste dedragoste despre nebănuitele căi alevieții, o rătăcire printr�un labirintde taine unde vraja cărților, pasiu�nea și prietenia își dau mâna într�opovestire magistrală.

PRIZONIERULCERULUI n Traducere din limba spaniolăși note de Ileana Scipione

Prizonierul cerului, cel de�altreilea volum din ciclul de roma ne

din care mai fac parte Umbra vân�tului și Jocul îngerului, revine lamisterioasa și fascinanta lumedin Cimitirul Cărților Uitate, încentrul vechi al Barcelonei. În di �mineața de Crăciun a anului 1957,Daniel Sempere, cunoscutul pro�tagonist, se află singur în antica�riatul tatălui său, când apare unpersonaj misterios. Acesta își ma�nifestă interesul față de unul din�tre cele mai prețioase volume dinmagazin, ținut sub cheie, o edițiefrumoasă, cu ilustrații unice, dinContele de Monte�Cristo. Deși nupare să aibă o pasiune aparte pen�tru cărți, străinul insistă să cum�pere aceasta ediție scumpă și să i�odăruiască celui mai bun prieten allui Daniel, împreună cu o dedicațiestranie. Vizita sa de clan șează o

serie de aventuri uluitoare, presă�rate cu urmăriri, tră dări, poveștide iubire, evadări spectaculoasedin temniță, schimbări de identi�tate și reîntoarceri din morți careschimbă destinele tuturor și lacare cititorii fideli vor lua parte cusufletul la gură.

LABIRINTULSPIRITELOR n Traducere din limba spaniolăde Marin Mălaicu�Hondrari

În Barcelona de la sfârșitul ani �lor 1950, un mister cu iz de cons �pirație, declanșat de disparițiami nistrului Mauricio Valls, o adu ceîn scenă pe strania, frumoasa șiimpenetrabila Alicia Gris.

Alicia, agent secret aparentimbatabil, e, în același timp, oființă rănită fizic și sufletește derăzboiul civil din urmă cu două�zeci de ani. Pornită în căutareaministrului dispărut, alături decăpitanul de poliție Var gas, ea vadescoperi secretele cumplite aleunei elite corupte, orori ale trecu�tului care fac încă victime – iar tâ�năra Alicia riscă să devină unadintre ele.

Totuși, într�o lume în care eaproape imposibil să distingiprietenii de dușmani, iar moarteapândește la fiecare pas, ea își

Carlos Ruiz Zafón a decedat de cancer la locuinţa sa din Los Angeles. Scriitorul spaniol s-a născut la Barcelona în 1964. A lucrat în publicitate șia colaborat la reviste prestigioase, precum „La Vanguardia“ sau „El País“.

A trăit câţiva ani în Los Angeles, unde a scris scenarii de film.Și-a început cariera literară în 1993 cu o carte pentru copii, Prinţul dinnegură (Polirom, 2011, 2015, 2017), pentru care i s-a decernat PremioEdebé. I-au urmat romanele Palatul de la Miazănoapte (1994; Polirom,2011, 2015, 2017), Luminile din septembrie (1995; Polirom, 2012, 2017),

Marina (1999; Polirom, 2010, 2013), Umbra vântului (2001; Polirom, 2005,2013), care a fost distins cu Prix du Meilleur Livre Étranger în 2004, Prizonierul cerului (2011; Polirom, 2012, 2013). În anul 2008 a apărut

Jocul îngerului (Polirom, 2009, 2013).Cel mai recent roman al său, Labirintul spiritelor, a fost publicat în Spaniaîn 2016 și încheie faimoasa tetralogie intitulată Cimitirul Cărţilor Uitate.Cărţile sale au fost traduse în peste patruzeci de limbi și au numeroase

premii și milioane de cititori de pe toate continentele.

3ANUL XVI NR. 69127 IUNIE – 3 IULIE 2020 actualitate

www.suplimentuldecultura.ro

RUXANDRA CESEREANU

Dicționarul român de sinonimepentru verbul a rezista este destulde bogat: a ține piept, a face față,a se ține tare; a sta pe poziții; și armai fi variantele simple, clare șisobre: a se opune, a se împotrivi, anu ceda, a nu se lsa învins, a semenține; plus variantele colate�rale: a dura, a persista, a dinui.

Am tot spus și am tot scrisdespre lucrul acesta: A REZISTAa însemnat și înseamnă a nu te

lăsa lobotomizat de condițiile ab�surde ori injuste ale unui sistem(politic corupt). A rezista, un verbmultinuanțat și investit etic, odi�nioară ca și acum (în istoria ve �che, dar și recentă a României).

Am deprins și asumat acestverb mai ales în postcomunismulromânesc și am avut câteva mo�dele de rezistență: câteva femei�războinice, țărănci inimoase șiim petuoase, obstinate într�un senscălăuzitor (Elisabeta Rizea, 1912�2003; Lucreția Jurj, 1928�2004;Anița Nandriș�Cudla, 1904�1996);

o fostă deținută politică torturatăîn fel și chip, care a izbutit să eva�deze și să depună mărturie des�pre asta (Adriana Georgescu,

1920�2005); figura unui episcopgreco�catolic care a rezistat cris�tomorfotic aproape (Iuliu Hossu,1885�1970); bunicul meu patern,Vasile Cesereanu (1899�1984),care l�a avut ca model de episco�pul Hossu, alegând să facă închi�soare decât să își schimbe confe� siunea. Fenomenul Piața Univer �sității (22 aprilie – 13 iunie 1990)a fost un alt model de a rezista,unul comunional, având la bazăcel mai important document civical tranziției – Proclamația de laTimișoara (12 martie 1990 – sem�nată de 3 milioane de români).Revoltele de după tragedia dinclubul Colectiv (3�9 noiembrie2015) au alcătuit un alt model dea rezista corupției generalizatecare ucide. Apoi, Mișcarea Rezist(2017�2018). Să nu uit nici de

revoltele legate de Roșia Montană(începând din 2013), o altă pildă.

Toate aceste varii forme derăzvrătire (din istoria recentă aRomâniei) se găsesc în jurnalulmeu De la Golania la Rezist (Poli�rom, 2020), ca o biografie civică ațării în care trăiesc (cu tensiunileei socio�politice și morale) și ca obiografie a mea ca trăitoare înaceastă țară.

Nu am notat zilnic în acestjurnal, ci doar atunci când amavut răgaz să meditez la o întâm�plare sau alta din trepidanta viațăromânească. Sunt lucruri și numecare mi�au scăpat, am uitat anu�mite secvențe pe care nu le�amnotat la timpul lor și care s�aupierdut; dar chiar și așa, cu lacune,jurnalul meu își asumă un fel de afi român în stradă, răzvrătit. SDC

A rezista

urmărește cu obstinație misiu�nea. Într�o cascadă de dezvăluiriși aventuri ce țin cititorul cu su�fletul la gură, prozatorul spaniolîl readuce în scenă pe DanielSempere, al cărui destin se inter�sectează cu cel al Aliciei. Daniel,obsedat de moartea prematură amamei sale, Isabella, ar face oriceca să dezlege misterul aceleimorți. Iar Alicia e exact persoanacare poate să�l ajute. Numai căadevărul are un preț teribil pen�tru cei doi eroi.

Labirintul spiritelor, ultimulvolum al tetralogiei CimitirulCărților Uitate, reface și comple�tează traseul unor personaje dinvolumele anterioare, lea gă toatefirele poveștilor și rotunjește o is�torisire amplă, pli nă de taine, dez�văluiri și răsturnări de situație.

MARINA

n Traducere din limba spaniolăși note de Ileana Scipione

O fermecătoare fantezie gotică,în care Barcelona cea misterioasăîși spune poveștile trecutului și de�vine teritoriul unor aventuri ciudatepentru o adolescentă plecată încăutarea cunoașterii.

În Barcelona de la sfârșitulanilor ’70 se naște prietenia stra�nie dintre Oscar Drai, un adoles�cent pasionat de mister și aven �tură, și tânăra Marina, care lo cuieștecu tatăl său, pictorul Germán, într�un mic castel enigmatic.

Din câte află Oscar, cei doi as�cund secrete de familie dintre celemai întunecate, în care se ames�tecă imaginea unei fabrici de pro�teze ortopedice, cadavre readusela viață, monștri și povești de dra�goste neobișnuite.

PRINȚUL DINNEGURĂ

n Traducere din limba spaniolăde Alina Țiței

n Vârsta recomandată: 12 ani +

Europa anului 1943 e bântuităde spectrul războiului, iar familiaCarver se hotărăște să se in stalezeîntr�un orășel de pe coasta Atlanti�cului. O pisică nea gră și un orolo�giu ce măsoară timpul în mod bizarsunt doar pri mele semne ale uneienigme care se va adânci cu fiecareclipă. Noua locuință ascunde unsecret greu de imaginat.

Lucruri stranii încep să se pe�treacă, iar în aer pare că pluteșteîncă spiritul lui Jacob, fiul pro�prietarilor dinainte, despre carese crede că a murit înecat.

Cu ajutorul prietenului lorRoland, Max și Alicia Carver în�cearcă să limpezească împrejură�rile acestei morți misterioase.Statui fermecate, vise ciudate,apariții înfricoșătoare, o colecțiede filme neobișnuite și un vapormisterios îi vor conduce pe tinericătre un personaj cu puteri supra�naturale: Prințul din negură, ocreatură infernală, întoarsă dintrecut pentru a lichida o datoriemai veche.

PALATUL DE LAMIAZĂNOAPTE

n Traducere din limba spaniolăde Lavinia Similarun Vârsta recomandată: 12 ani +

Ne aflăm în Calcutta, în anul1916. E o noapte întunecată șiorașul e acoperit de furtună. Tâ�nărul locotenent Peake încearcăsă salveze de o amenințare inima�ginabilă doi gemeni abia venițipe lume.

În ciuda vijeliei îngrozitoareși a pericolului teribil care pân �dește la fiecare colț de stradă, lo�cotenentul reușește să�i aducă laadăpost, însă cu prețul proprieivieți. Mulți ani mai târziu, în aju�nul zilei de naștere a celor doi ge�meni, amenințarea misterioasărevine în viețile lor.

Acesta e subiectul unuia dinprimele romane ale lui CarlosRuiz Zafón, o istorie fantezistă,îndrăzneață și scrisă cu un maretalent de povestitor.

LUMINILE DINSEPTEMBRIE

n Traducere din limba spaniolăde Alina Țițein Vârsta recomandată: 12 ani +

Într�un orășel de coastă alNormandiei, unde zvonurile um �blă în voie și brutăria ține loc deziar local, până și copiii cunoscpovestea luminilor ce plutesc peape, lângă țărm, în zilele lui sep�tembrie. Irene, adolescenta venităde la Paris, o află și ea repede, darare și cumplita ocazie de a vedeași de a simți cum povestea e ade�vărată.

În Luminile din septembriese amestecă umbre diabolice șirăzbunătoare, automate ce par ju�cării, dar nu�s, diafane povești dedragoste adolescentină și evanes�cente peisaje marine.

Totul într�o lume ce�și tră �iește ultimele clipe de liniște în1937, înainte de dezlănțuirea răz�boiului. SDC

4ANUL XVI NR. 691

27 IUNIE – 3 IULIE 2020opinii www.suplimentuldecultura.ro

Am trăit o izolare grea, dar frumoasă, cum ar spune și GicăHagi, dacă ar spune.

Distanțarea socială a fost beneficăpentru actul lecturii, dar și pentruvizionarea de filme artistice și se�riale. S�a vizionat o integrală JiříMenzel, dar și o integrală Omul�Furnică. Și Fauda, dar și saga fami�liei de narcotraficanți Vargas, în acărei viață s�a strecurat TeresitaMendoza. S�a citit Mihail Vaku�lovski, dar s�a citit și Yoko Ta wada.S�a citit, dar s�a și recitit.

Dintre volumele care au ajunsla a doua lectură, astăzi aș vrea sămă opresc asupra cărții Chemareatribului, de Mario Vargas Llo sa (Hu�manitas, 2019, traducere de TudoraȘandru Mehe dinți), peste care amtrecut destul de ușor prima dată.

În timp ce realitatea imediatăne desfăta cu Spartacus din Ra�hova, Margherita din Clejani, Li �teraș din Țăndărei și îndrăgitulcuplu de comici involuntari ȘicăOrban – Marcelică Vela, carteadomnului Mario Varga Llosa a

(re)venit ca o oază, ca un refugiu,ca o binecuvântare.

Chemarea tribului nu este unroman în dulcele stil llosaiot, nicivorbă. Este o colecție de eseuri des�pre câțiva autori liberali și, totodată,o autobiografie a devenirii culturaleși politice a peruanului care acâștigat Nobelul pentru literaturăacum un deceniu, când încă seacorda Nobelul pentru literatură.

Sunt eseuri despre AdamSmith, José Ortega y Gasset, Frie�drich August von Hayek, Sir KarlPopper, Raymond Aron, Sir IsaiahBerlin, Jean�François Revel, uniidintre cei mai importanți, maiinteresanți, mai studiați autoridin ultimele trei secole.

Llosa trece prin viețile și ope�rele acestor liberali cu grijă pen�tru detalii, anecdotică, dar șipentru profunzimea spirituluiacestor autori care, uneori fără săvrea, au schimbat totuși felul încare înțelegem omul, economia,filosofia și sensul istoriei.

Dintre toți aceștia, preferatulmeu era, înainte de cartea lui

Llosa, José Ortega y Gasset – și totaceasta a rămas și după Chema�rea tribului.

Ortega y Gasset mi se pareprea puțin citit și încă și mai puținînțeles, deși ne�a profețit prezen�tul, cu foarte puține greșeli, încăde acum aproape o sută de ani, dela Revolta maselor.

Ortega y Gasset a avut unexcepțional simț al înțelegerii me�canismelor care mișcă de faptsocietățile umane, o intuiție for�midabilă de a se îndrepta directcătre motor și esență, dublate deun stil concis și fermecător și oerudiție cu care nu obișnuia săfacă paradă cum fac papagalii.

Pentru moftangii, cartea dom �nului Llosa poate să pară ușoară,o colecție de texte despre gândi�tori mari și foarte mari, scrisă fărăobsesie pentru estetică, mai apro�piată de Wikipedia și referate.ro.Ca întotdeauna, moftangiii suntîntr�o regretabilă eroare.

Llosa își construiește atenteseurile și reușește să le scrie astfelîncât să poată fi citite de oricine

știe totuși să citească. Aflăm și căAdam Smith a murit feciorelnic șică Sir Isaiah Berlin avea obiceiuldezagreabil de a frecventa soțiilecolegilor săi, universitarii, dar mizalui Llosa este actuală și cu greutate.

Llosa, folosindu�se de pro�priul prestigiu, îi readuce în dis �cuție pe acești liberali într�o lumecare a plonjat deja cu entuziasmîn iliberalism, la o răscruce a ve�chilor valori care au dat, totuși,societatea modernă.

Llosa este un democrat într�olume în care democrații sunt totmai puțini. A fost socialist, a fostcomunist, a devenit liberal și pre�zintă o înduioșătoare încredere înputerea pieței libere, ca și cum decând am rămas doar o lume decumpărători și vânzători aceastan�ar fi direct responsabilă pentrucumplita decădere culturală dinultimele decenii, pentru cultivareaprostului gust, atât de vandabil.

Ce reușește Llosa în mod strălu�cit este să explice de ce vechile ideiliberale nu mai au sol fertil în noilegenerații: acestea nu au sens și nu

produc rezultate decât într�o lumecare nu și�a pierdut reperele morale.

Societatea contemporană, evis�cerată de simț etic, de memorie șide gândire, mai are prea puțineancore pentru a se mai agăța cuadevărat de libertate ca idee fun�damentală.

În lumea postadevărului și apostconștiinței, Llosa se întoarcela maeștrii săi, la simțul etic, lamemorie și la gândire. E foarteposibil ca altă cale să nu existe.

De asemenea, este foarte posibilca individul uman care populeazăpământul va fi fost cândva sapiens,dar să nu mai fie, și să nici nu mai fieîn stare să�și dea seama. Am fostsapienși, dar nu mai suntem?

Fără să fie o carte mare, Che�marea tribului rămâne o carteutilă, ca o vestă de salvare într�unnaufragiu. SDC

ANDREI CRĂCIUNCULEGĂTORUL DE HARFE

Amintiri din izolare

Titlul e un vers dintr�un cântecpe care l�am înregistrat întoamna lui 2001 de la radio NRWîn scopuri didactice. Versul ăstami�a rămas în cap mult mai multtimp decât cântecul propriu�zis.E la fel cu unele cărți, când lecitești ai sentimente amestecate,dar constați mai târziu că te în�torci mereu la cartea aia, citatedin ea se dovedesc mult mai bineînrădăcinate decât ai fi crezut,pasaje pe care le�ai consideratriscate te bântuie. (Poate că așa eși cu oamenii pe care i�am întâl�nit prea devreme.)

La ce se referă șansoneta nem �țeas că, nu știu. În orice caz nu evorba de faptul că cea mai maredurere e să nu reușești să trăieștipe picior mare sau, mai larg, să nureușești să�ți deschizi aripile așacum credeai că ai putea sau ai me�rita. E dureros, normal, să nu poțimânca numai tartufi bianchi bândTeroldego Rotaliano – dar și ciu�lamaua salvează vieți. (Și adevărul

e că nimeni nu reușește să�și des�chidă aripile așa cum credea că arputea, sau că ar merita.)

Nu, „durerile mari sunt înviețile mici“ vrea să zică altceva.Dar mai întâi, nici o viață nu emică; aici e vorba de viețile apa�rent nespectaculoase, adică decele care, puse pe hârtie, nu devinautomat scenariu de film. În acestnespectaculos, vrea cântecul săzică, se ascund dramele cele maimari. Poate că sunt așa mari șipentru că nu au cum căpăta o su�perioară îndreptățire teoretică

sau nu pot fi capitalizate estetic.Și poate cel mai rău e că nici nupot fi trăite cu adevărat pentru cănu ai energie să te gândești ladramă, nu ai decât energia sufi�cientă să o trăiești. Și cuvântuldramă falsifică lucrurile, mu�tându�le într�o telenovelă, cândde fapt e vorba de poveri de totfelul pe care oamenii le duc fărăsă le transforme în subiect dediscuție televizată sau de jurnal,în motive de compătimire. Crizede provincie – mai devastatoaredecât toate, pentru că în provincieîn sens larg (capitalele pot fi ex�trem de provinciale) durerile noas�tre nu au povești care să le mân� tuie. De asemenea, când zic viațămică nu mă refer de parizianulcare a luat hotărârea să se mute încabana lui de pe malul unui lacdin Savoia, unde trăiește simplu,mănâncă molecular și are pasemelancolice. Versul ăsta ar puteafi tradus probabil cam așa: crizaautentică o găsești în viața ba�nală, cred că asta e ideea.

Cuvintele cântecului sunt in�teresante și pentru că au fostscrise, între două filme, de R.W.Fassbinder pentru cântăreață –care a fost scurtă vreme soția lui.Pe la 1980, când cântecul deveneacunoscut, regizorul mai avea unan�doi de trăit înainte de a murila vârsta de 37 de ani, iar ea con�certa aproape numai în Franța. Înversuri e vorba de o profesoarănefericită, cum fusese și ea întinerețe. Bineînțeles, m�a atras șifaptul că era vorba de o profe�soară de latină. Pentru că mă gân�deam numai la șantiere arheolo�gice și la istorie romană, vedeampeste tot încurajări în direcțiaasta. Acum, ca să fiu corect, profe�soara din cântec preda latină șimatematică („nicht schlecht“, pre�cizează textierul). Nu știu dacăaceste două lucruri merg mână înmână și azi în liceele din Germa�nia. În anii mei de liceu, printr�unscurtcircuit undeva în mansardaeducației românești, profesoarade economie trebuia să predea și

filosofie, lucru firesc dacă e ade�vărat că pe lumea asta, cum se ziceîn America, singurele lucruri si�gure sunt moartea și taxele. Imkleinen Leben liegt der grosseSchmerz... SDC

CĂTĂLIN PAVELCÂTEVA PÂNZE SUS

Durerile mari sunt în viețile mici

Toulouse-Lautrec – Jane Avril (poster),1899

Cum începusem să spun săptă�mâna trecută, furia protestelorce a cuprins Statele Unite e greude justificat doar prin moartealui George Floyd, oricât de regre�tabilă și de revoltătoare a fost ea.Floyd nu este primul americande culoare ucis de poliție în tim�pul arestării.

Nu e nici măcar primul americande culoare care a murit din pri�cina acelei tehnici de imobilizareagresive, ce îl asfixiază pe arestat.Ba nu e nici măcar primul ameri�can care a sfârșit�o astfel: acelașitratament dur i�a adus moartea luiTony Timpa, un american alb dinDallas. Polițiștii care l�au omo rât(probabil involuntar, ca și în cazullui Floyd) și care râdeau și glu�meau în timp ce arestatul căzuseîn inconștiență au scăpat fără niciun fel de condamnare. Ceea ce cusiguranță nu se va întâmpla acum

cu polițistul vinovat de moartealui George Floyd.

La vremea ei, moartea luiTony Timpa nu a stârnit nici unfel de proteste. Asta a slujit ca ar�gument tuturor celor care susțincă mișcarea Black Lives Matter șitoate manifestările antirasistestârnite ulterior de demersurileacesteia dovedesc nu rasismul so �cietății americane, ci mai degrabăopusul ei: o sensibilitate exage�rată față de cauzele minorităților,

în dauna cetățeanului obișnuit.Altfel spus, atâta vreme cât ne�dreptatea suferită de individ nupoate fi asociată cu o cauză, cu oideologie (discriminarea rasială,sexuală, persecuția minoritățiloretc.), individul respectiv rămâne ovictimă ignorată și repede uitată.

Numai că de�a lungul timpu�lui au existat destui negri ameri�cani uciși de polițiști prea speriați,prea suspicioși sau pur și simplurasiști. Așa cum au existat și albi,asiatici, hispanici omorâți în ace �lași fel. Și�atunci de ce tocmaicazul lui George Floyd – nu tocmaiun american model, cum s�a tot zis – a declanșat o asemenea epi�demie de proteste și tulburări so�ciale, care a ajuns să pună înprim�plan reevaluarea întregii is�torii americane? (Simbolistica dis�trugerii sau profanării statuilor, cutoate exagerările implicite – și une �ori rizibile –, în această direcție

bate.) Ei bine, aș zice că de vină eîn mare parte o altă epidemie, ceacare a tulburat, la rândul ei, în�treaga planetă. Ca în multe alterânduri, biologia remodelează is�toria rasei umane – sau, deocam�dată, a Americii.

E de bănuit că o asemenea re�voltă, cu toate revendicările eireevaluatoare, se cocea de multăvreme. Nu fiindcă societatea ame�ricană ar fi intolerantă și injustă,ci tocmai dimpotrivă: pentru căamericanii au o obsesie pentrujustiție și o propensiune aproapereligioasă pentru egalitarism de�mocratic. Doar că egalitatea e unideal, ceva spre care aspiri fără săajungi vreodată acolo – un lucrucu care mentalitatea americanănu se va împăca vreodată. Pe dealtă parte, în America reală pola�rizarea socială e tot mai puternicăși, în același timp, decalajul dintrebogați și săraci a crescut în ulti�mele decenii.

Nici mandatul de președinte allui Donald Trump n�a ajutat preamult la potolirea conflictelor so�ciale. Dimpotrivă, Trump a mi zatfoarte mult pe această polarizare,intuind că în prezent confruntărilede orice fel, inclusiv politice, se

construiesc mai mult emoțional,pe bază de simpatii și aderențecomune – raționalitatea fiind îm�pinsă ușor�ușor afară din cadru. Eunul din secretele succesului său,dar nu cred că s�a gândit că s�arputea întoarce împotriva lui, deve�nind sursa propriei prăbușiri. Câttimp lucrurile evoluau la fel capână acum, fiecare ura și iubea înbula lui politică și socială și, în ciu �da multor prognoze mai degrabăaspiraționale, Donald Trump se în�drepta spre al doilea mandat depreședinte al Statelor Unite.

Numai că între timp a izbuc�nit epidemia de coronavirus. Șidintr�odată America cea polari�zată, dar funcțională, a intrat încarantină – mai mult sau maipuțin, ca peste tot în lume, dar su�ficient pentru a acutiza tensiunilesociale. Epidemia de COVID�19 afost explozibilul care a detonat în�cărcătura de furie și nemulțumireacumulată în câțiva ani, iar cazulGeorge Floyd n�a fost altceva de �cât detonatorul. De�acum înainteAmerica n�o să mai fie la fel ca în�ainte. Și, ținând cont de in fluențaei globală, nici restul lu mii n�o săscape de unda de șoc a explozieiamericane. SDC

5ANUL XVI NR. 69127 IUNIE – 3 IULIE 2020 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

RADU PAVEL GHEOROMÂNII E DEŞTEPŢI

Jurnal de coronavirus:pandemie, sărăcie, furie (II)

Pe 27 septembrie vom avea ale�geri locale. Vom decide primarul,șeful de consiliu județean, dar șiconfigurația consiliului local și acelui județean. Vânzoleala nu sevede în spațiul public, dar înspatele cortinei, în interiorulpartidelor e măcel.

Există și posibilitatea ca scrutinulsă nu aibă loc la data stabilită, dinmotive de covid. Nu știm cum vaevolua pandemia în toamnă, dartemerile care apar sunt justificatedacă ne uităm la zilele fierbinți devară în care din păcate numărulcazurilor de coronavirus nu scade.

Bătălia cea mai aspră la lo�cale va fi la București. Acolo e

miza, acolo sunt banii, în capitalăse dă ora exactă în politică. Cinecâștigă primăria Bucureștiuluiare toate șansele să triumfe și laparlamentare.

Va fi o confruntare pe viață șipe moarte, dovadă încrâncenareadin ultimele săptămâni, cânddouă conferințe susținute de Ni �cușor Dan au fost bruiate de oa�menii Gabrielei Firea.

Pentru Firea este esențialăalianța cu Ponta și eventual cuALDE. E o chestiune obligatorie,altfel adio mandatul doi. După cedreapta a decis să meargă bloc pemâna lui Nicușor Dan, mutarea li�beralilor dovedindu�se una înțe �leaptă, stânga ar trebui să aibăaceeași strategie. Și să mute înoglindă. Orice candidat în plusca re apare într�o parte sau în cea�laltă mușcă din voturi și scadeșansele uneia dintre tabere.

Din acest motiv vedem dispe�rarea Gabrielei Firea, care aproa �pe cu fiecare ocazie vorbește de �spre necesitatea blocului stângii.Presiunea asupra liderului PSDMarcel Ciolacu va crește, pentru că

Firea îl va șantaja cu susținerea lașefia partidului. Facem alianțaPSD�Pro România, merg pe mânata la congres. Dacă nu, atunci nu.

Victor Ponta știe și el că 6�7 lasută sunt capitale PSD�ului în bă�tălia de la București. Sondajele îidau pe Nicușor Dan și GabrielaFirea umăr la umăr, iar cifrele leare în mod sigur și Ponta.

Vulpoiul Victoraș știe să joaceși potrivit unor surse ar fi săritcalul în negocierile cu PSD.

Dacă alianța stângii se para�fează la București, atunci suntșanse bune ca PSD, Pro Româniași ALDE să meargă împreună și laparlamentare. Numai că, spun uniianaliști, Ponta ar fi cerut 30 de lo�curi pe listele pentru Parlament,lucru aproape imposibil de ac�ceptat de către baronii PSD. Chiarși la un scor de 30 la sută, PSD totpierde o treime din actualii parla�mentari. Încă 30 de locuri oferitelui Ponta, plus 4�5 către parti �dulețul lui Voiculescu, plus altecâteva mandate lui Tăriceanu arfi un dezastru pentru social�de �mocrați. Probabil că PSD și�ar

reduce numărul de parlamentarila jumătate față de câți are parti�dul în prezent.

Pentru zona stângii, PSD estecopacul de care se agață toatălumea. Va fi spectacol în următoa�rele săptămâni pentru că nimeninu vrea să rămână pe dinafară, toțiîncearcă să�și maximizeze scorurile.

Pe de altă parte, Marcel Cio�lacu trebuie să joace pe sârmă.Foarte probabil la PSD urmeazăun congres, care nu se anunță atâtde liniștit pe cât pare. Deja vedemcum vechii tovarăși ai lui Dragneaîși încordează mușchii. Ciolacurămâne favorit să conducă PSD încontinuare, dar depinde și cum seva termina congresul. Dacă va ieșicu sânge pe pereți, atunci scanda�lul va avea efecte și la parlamen�tare, pentru că Marcel Ciolacu vaîncerca să�și îndepărteze rivaliide pe liste.

Fără a fi un lider de forță, Cio�lacu îl va înfrunta fără să�și deaseama și probabil fără să ș�oi do�rească neapărat pe Victor Ponta.

La această oră sunt vizibiledouă căi de atac pentru liderulPro România. Un cap de pod esteFirea, al cărei scop imediat estealianța cu Ponta, iar al doilea estetabăra nemulțumiților din PSD.

În cazul unui război dur în

partid, tabăra anti�Ciolacu are caposibilă soluție de avarie plecareacătre Pro România. O asemeneavariantă ar provoca un cataclismîn partid. Ar însemna ruperea PSD.

Atacul lui Ionel Arsene laPaul Stănescu arată că războiul seduce cu toate armele și că dezno�dământul este greu de intuit.

PSD are de stabilit în aceastăperioadă drumul pe care va mergeîn continuare. Revine la linia Drag�nea, adică va apăsa pedala populis�mului și a unei rigidități specificăpartidului sau se va transformaîntr�o forma țiune cu care se poatediscuta, negocia și care seamănă apartid european? SDC

FLORIN GHEŢĂUVAGONUL CU VORBE

Începe spectacolul în PSD

N-am lipsit de la Fes -tivalul Internațional deTeatru de la Sibiu celpuțin în ultimul dece -niu. Iar anul acesta,chiar dacă fizic nu m-am aflat acolo, amfost, între 12-21 iunie,cu ochii pe edițiaonline (a XXVII-a): zecezile, 138 de eveni men -te difuzate în mediulelectronic, spectacoledin 30 de țări de pecinci continentereunite sub genericul „Puterea de a crede“.

Gazda, Teatrul Național „RaduStanca“, a avut foarte inspirataidee de�a lucra în premieră în Ro�mânia un foileton utilizând po �veș tile dramatice ale lui Neil LaButereunite în Autobahn (traducerede Mihaela Sîrbu). Proiectul, co�ordonat de Claudia Maior, a pro�pus în fiecare zi, vreme de o săp� tămână, la orele prânzului și înmiez de noapte, câte un moment deteatru filmat. Cadrul general e inte�riorul unui autovehicul, pentru căprotagoniștii sunt legați dramatur�gic de acest spațiu familiar, în carene petrecem o parte consistentă atimpului și unde ni se întâmplămulte sub raport emoțional.

Echipa de realizatori înseam năduetul regizoral Andrei și AndreeaGrosu, scenograful Vladimir Turtu�rică, Mihai Dobre (cu ingenioaserame muzicale din ilus trație, prelu�crare și compoziție). Partea video egestionată de Alexandru Condura�che, regizor de film foarte apropiatde arta teatrală, cel care a filmatmulte dintre producțiile recente alelui Silviu Purcărete.

CEVA FOARTE BUN A IEȘITDIN CIRCUMSTANȚEGLOBALE COMPLICAT

Proiectul a fost condiționat de pan �demie, de distanța impusă de secu�ritatea sanitară, dar, cum ziceam de

mai multe ori în perioada aceastacare ne�a dat peste cap rutinele pri�vate și publice, abordarea con�structivă e cea mai adecvată. Și uitecum ceva foarte bun a ieșit dincircumstanțe globale complicate șidintr�o nouă manieră de lucru. Ces�a schimbat? I�a pus pe interprețiîn fața unei camere video și a me�todei one shot. S�a repetat serial, cufiecare actor sau grup dezvoltândbucata proprie. Dar asta se face înmod curent și în teatru atunci cândstructura e secvențială, asamblareavenind cu ceva timp înaintea pre�mierei, la generale.

Scenografia e ready�made,Turturică amenajând habitaclu�rile prin recuzită indicatoare decontext sau de contrast cu ipos�taza dramaturgică (un buchet deflori, un tort și niște baloane ani�versare, sticle, resturi de mâncare,bagaje). Actorii stau la volan, pelocul mortului sau pe banchetadin spate. A șofa, a fi atent la trafic, ajuca și a fi filmat în același timp, iatăo situație de creație neobișnuită.Zona în care se află mașinile – înmișcare sau staționând –, dinamicapeisajului exterior sunt și ele dă�tătoare de sens și de ritm.

CUM E SĂ CIRCULI PE ȘOSELELE VIEȚII

Pentru realizatori provocarea afost mare, stimulându�le fantezia.Spațiile ample ale scenei s�au con�tractat, paleta de expresivitate laîndemână, și ea. Fixați într�unscaun, cu o mobilitate controlatăde centura de siguranță, singureleinstrumente rămân mobilitateafacială și a părții superioare a cor�pului, alături de, firește, știința dea spune o poveste prin replică șide a reda emoții. O fac în fața uneicamere video, într�o imagine fixă,cu un coechipier, ori de unul sin�gur, la lumina zilei, adică fără ac�cesoriile teatrului care te sprijinăuzual în construcția de personaj.Am văzut însă aici o mare oportu�nitate pentru actorii sibieni de a�șiamorsa arsenalul creativ. Încă odată, o fac foarte bine.

În All Apologies, Adrian Matiocetalează o gamă stilistică impresio�nantă, traversând stări multi ple cu naturalețe și cu un au tocontrol

desăvârșit. Își pledează cauzaafectivă în fața Ralucăi Iani, ce areo partitură integral nonverbală.Chapeau pentru toa te persona�jele acestea de sprijin care edificădin tăceri, mască de expresie fa�cială, gestualitate și corporalitate.În alte episoade, reveren țele mergspre Iustinian Turcu, Mihai Co �man, Viorel Rață.

Ofelia Popii și�a certificat cunenumărate prilejuri anvergura.Acum, în Merge, face un tandemexcelent cu Ciprian Scurtea într�unstory dezvăluit gradat, din rapor�turi interumane profunde, la sca �ră micro, cu precizie la detalii șinuanțe.

Marius Turdeanu (Long Divi�sion) e la volan, debordează deenergie și dă o probă de mare ac�torie. Întruchipează genul ce nupoartă centură, vulcanic, care nuse lasă până nu obține ce vrea.Turdeanu se confruntă cu vola�nul, are o privire electrizantă, facegesturi precipitate care trădeazăentropia interioară, mimica su�gestivă, utilizează oglinda retrovi�zoare ca pe un partener de dialog,totul cu eficacitate estetică ma�ximă. Limbajul său corporal e sin�cron cu vorbele emise, cu vigoa reaatribuită personajului. Minunat!

Cendana Trifan, Gabriela Pâr �lițeanu și Horia Fedorca, AdrianNeacșu și Cezara Crețu (aceastaîncă studentă, jucând în tandem cuprofesorul ei, Neacșu) adaugă va�loare estetică prin prestațiile lor lareușita de ansamblu.

Ultima secvență a seriei, Auto�bahn, elucidează prin tumultuoasaDiana Văcaru Lazăr meta fora dintitlu; piesa vorbește pe fond desprecum e să circuli pe șoselele vieții,fără limită de viteză, despre oameni„trădați, ră niți, rătăciți“, cum scrieLaBute. Fiecare episod e o alveolădintr�un șir în care omenescul ne�cosmetizat e redat la voltaj înalt, ră�sare din situații aparent banale,dar care ne definesc ca specie cubune și cu rele.

Poveștile lui Neil LaBute suntașa cum le știm – intense, sur�prinzătoare prin cotidianitatea șifirescul relatării, cu răsuciri neaș�teptate, mixând dramă și comic îndoze juste și într�o logică fără fisură. SDC

7ANUL XVI NR. 69127 IUNIE – 3 IULIE 2020 teatru

www.suplimentuldecultura.ro

OLTIȚA CÎNTECDATUL ÎN SPECTACOL

Autobahn, un foiletonteatral la FITS online

ION BARBUPINACOTECA DIN PETRILA

8ANUL XVI NR. 691

27 IUNIE – 3 IULIE 2020interviuwww.suplimentuldecultura.ro

INTERVIU CU SCRIITOAREA LAVINIA BĂLULESCU

„M-am ferit să fiu moralizatoare,să dau verdicte“În luna septembrie 2019, editura Polirom a lansat colecția„Biografii romanțate“, prin care scriitori din noua generație suntinvitați să readucă în actualitate personalități ale culturiiromânești, într-o scriere cu totul inedită. În mai puțin de un ande la lansare, colecția s-a îmbogățit cu cărți despre Brâncuși,Caragiale, Enescu, Maria Tănase, Cioran. O nouă biografiedespre Ștefan Luchian este în curs de apariție. Răspunzând la această provocare editorială, Lavinia Bălulescu ni-l prezintă

pe Nicolae Steinhardt în cartea Bughi mango rag, un titlusugestiv extras din Jurnalul fericirii și care capătă la tânărascriitoare amprenta unei memorii luminoase, un amestec deadmirație și de contemplare a marilor calități umane ale erouluisău. Căci, dincolo de a povesti o viață, autoarea reușește săextragă esența existenței unui om, făcând din el un model,recunoscându-l ca atare și propunându-l drept exemplucititorilor de azi și de mâine.

DAN BURCEA

Încep prin a vă întreba dacă v-adispărut „anxietatea gigantică“de care vorbeați cu ocazia lan-sării volumului și care v-a însoțitpe tot parcursul scrierii acestu-ia. A scăzut presiunea, cum văsimțiți azi, la câteva luni de laapariția acestei cărți?

Cu siguranță m�am relaxat și astas�a întâmplat chiar după ce amterminat de scris cartea. Când amși văzut�o fizic, am știut că totul ecum trebuie să fie. Anxietatea eramai ales pe fondul faptului că nuterminasem de scris cartea la în�ceputul pandemiei și nu știam ceva fi. Lucrurile se complicau dintoate direcțiile și mă temeam căceva ar putea interveni, dar n�afost așa. Am reușit să�mi aduntoate puterile și să fiu prezentă.Iar acum e tare bine!

Cum ați califica azi provocareascrierii biografiei romanțate alui Nicolae Steinhardt? Care aufost marile temeri și marile bu-curii secrete promise de un ast-fel de pariu?

A fost o provocare din multe punctede vedere. În primul rând, nu maiscrisesem până acum o biografie. Înal doilea rând, aveam nevoie de odocumentare temeinică și nu erafoarte mult timp la dispo ziție. În altreilea rând, mă chinuia găsireaunui unghi de abordare potrivit. Și,în al patrulea rând, desigur, a apă�rut și pandemia, chiar când lucramla capitolul final. Cu atât mai multa fost o bucurie că toate cele enu�merate mai sus, în fapt niște trepte

de urcat, nu niște piedici, au fostparcurse cu bine și am reușit să ter�min cartea. O altă mare bucurie,care nu�i de fapt secretă, și la caream sperat, e reprezentată de oame�nii care îmi scriu să�mi spună că,mulțumită cărții mele, l�au redes�coperit pe Steinhardt, li s�a făcutpoftă să�l caute și să�l recitească.Asta e grozav și nici că puteamspera mai mult!

Cum ați trecut de la un personajistoric la unul de roman? Cât locpermite ficțiunii această trans-punere, mai ales că, în cazul de

față, timpul scurt de la disparițialui Nicolae Steinhardt nu a lăsatsuficient timp instalării unei le-gende în jurul său? Sau, poate,legenda era deja scrisă încă dintimpul vieții lui?

Asta a fost și una din căutărilemele în tot acest proces: cât pot săficționalizez? Dar și opusul: cât decorect trebuie să reproduc totul?De exemplu, să folosesc unele re�plici ale sale din scrisori? Să letranscriu cuvânt cu cuvânt? Să lerescriu? Să le modific? Am avutatâtea întrebări că le�am notat pepagini întregi și am tot revenit la

ele după fiecare lectură din pro�cesul de documentare. Una dinsoluțiile pe care le�am găsit a fostsă identific detalii marginale dinbiografia lui Steinhardt și să spe�culez atât cât pot, fără să distorsio�nez realitatea istorică. De exem �plu, am scris aproape un capitoldespre un accident grav de cir �culație în care Steinhardt e impli�cat într�o iarnă, dar despre carenu s�a scris prea mult. Am găsit oreferire la acel incident într�onotă de subsol, cred, în volumul N.Steinhardt și paradoxurile liber �tății, de George Ardeleanu.

A fost o documentare în accep -țiune jurnalistică sau mai degra-bă o căutare introspectivă la ca-pătul căreia descoperindu-l peSteinhardt din cărți și mărturii,l-ați întâlnit/ construit pe Stein-hardt al dumneavoastră?

Cred că a fost o combinație întrecele două. Inițial a fost strict o do�cumentare jurnalistică:mi�am fă �cut o listă de lecturi, am identifi catoameni cu care să mă văd, care

LAVINIA BĂLULESCU s-anăscut pe 12 martie 1985,la Drobeta-Turnu Severin.

Este scriitoare și jurnalistă.A publicat trei volume de

poezie, un roman şi unvolum de publicistică: Mov

(Prier, 2004), Lavinucea(ediţia I, Cartea

Românească, 2007; ediţia a II-a, Casa de Pariuri Lite -rare, 2017), Zmeii sunt detreabă (împreună cu tatălei, Constantin Bălulescu,

Paralela 45, 2018), La mine-n cap (Cartea

Românească, 2013), TerasaFericirii (Polirom, 2018).

Este prezentă în mai multeantologii, iar două povestiri

ale sale au fost transfor-mate în scurtmetraje în re-gia lui Marius M. Bogdan.

Scrie și pe blogul personal,Ferma de gânduri. Lavinia a locuit în Drobeta-Turnu

Severin, Timișoara șiBucurești, iar acum

locuiește în Cluj-Napoca.

9ANUL XVI NR. 69127 IUNIE – 3 IULIE 2020 interviu

www.suplimentuldecultura.ro

să�mi povestească, am programatexcursii, de exemplu până la mă�năstirile Rohia și Rohița. Dupăcare am înțeles că e OK să interio�rizez toate lucrurile pe care leaflam, le citeam, le auzeam, și săvăd unde mă pot duce toate astea.

Formula „Bughi mambo rang“culeasă din Jurnalul fericirii adat și titlul cărții dumneavoas-tră. De ce v-ați oprit tocmai laaceasta?

Așa cum spuneți și dumneavoastră,„Bughi mambo rag“ e o formulă fo�losită de Steinhardt în Jurnalul fe�ricirii și în primul rând o privesc cape o trimitere către jurnal. Mi�arplăcea ca oamenii să fie curioși, săcaute și să descopere. Dincolo deasta, stilistic, sunt părți ale cărțiimele care seamănă într�un fel cufragmentele pe care Steinhardt lenumea „Bu ghi mambo rag“. Și îmiplace că aceste trei cuvinte con�struiesc un univers jucăuș și lumi�nos, așa cum îmi imaginez că i�ar fiplăcut și lui Steinhardt.

Optați în construcția povestiriipentru trei unghiuri narativecare constituie trei capitole alebiografiei: Tatăl, Securistul, Dis-cipolul. De ce acestea? Altfelspus, cum ați construit carteadumneavoastră?

Cum am spus și mai devreme, un�ghiul de abordare a fost cel maigreu de găsit. După ce l�am avut, amștiut că mi s�a ușurat mult munca.Pe scurt, îmi tot spuneam: cum așputea eu să scriu povestea unui omcare și�a scris�o singur? Și a făcut�oatât de bine! Tocmai din cauza astaa fost exclus încă din prima să alegvarianta în care personajul își spu �ne singur propria poveste. Du păcare mi�am dat seama că am la dis �poziție un alt personaj, unul de careîmi e teribil de drag: Oscar Stein�hardt, tatăl care își așteaptă fiul sărevină din pușcărie. Așa că am înce�put documentarea cu scopul de a�l

înțele ge nu doar pe fiu, ci și petată. Am căutat, desigur, fotogra�fii, am căutat diverse scrisori caresă�l descrie, pe lângă alte texte,am căutat oameni care să�mipoată vorbi despre el și așa maideparte. Mărturisesc că m�am in�spirat și din ceea ce mi s�a părut afi umbra bunicului meu patern,Constantin, un om mărunțel șiplin de bunătate, acum plecat din �tre noi, care a așteptat multăvreme ca fiul lui, tatăl meu, să seîntoarcă acasă. În acea vreme, tatalocuia într�un alt oraș, acolo undelucra, iar fiecare întoarcere acasăa tatei era o gigantică bucurie. Cutoate acestea în minte, am începutsă scriu, cu siguranța că toată car�tea va fi din perspectiva tatălui.Îmi tot ziceam că voi găsi eu o calesă spun și restul poveștii, cea dedupă moartea sa, dar pe măsură ceînaintam am realizat că nu am altăvariantă și că doar el, Oscar Stein�hardt, nu poate spune singur în�treaga poveste. Atunci m�am re �grupat, mi�am continuat docu�mentarea și am descoperit, printrealtele, doi preoți care m�au ajutatfoarte mult și cărora le sunt recu�noscătoare. Este vorba despre pă�rintele Ștefan Iloaie și părinteleVasile Filip. Ambii l�au cunoscutpe Steinhardt în tine rețea lor, pecând erau la Mănăstirea Rohia, șiamintirile pe care mi le�au povestitau constituit al treilea capitol alcărții, Discipolul. Am știu că amnevoie și de un alt personaj, care săspună o parte a poveștii rămasă„descoperită“ și, cum Securitatea aavut mereu o ureche îndreptatăspre Steinhardt (sau mai multeurechi), mi�a fost clar că un alt po�vestitor trebuie să fie un securist.Acest al doilea capitol e construitdin tot ce am citit despre Stein�hardt. Am vorbit, la finalul cărții,despre toată documentarea pecare am parcurs�o, dar nu pot sănu reamintesc, dacă tot sunt aici,despre cât de mult m�a ajutat lu�crarea lui George Ardeleanu, inclu�siv în a�l construi pe acest securistcare�l urmărește pe Steinhardt.

Îl descrieți pe părintele Nicolaeca pe o „prezență discretă, ele-gantă, invizibilă“. Cu toate aces-tea, scrieți câteva pagini mai de-parte, că „prin tot ce făcea, chiar

și prin tot ce nu spunea, părinte-le Nicolae ne istorisea povesteavieții lui“. Cum ați reușit săextrageți din aceste ipostazeesența ființei unui asemenea omde aleasă înțelepciune?

M�ați întrebat mai devreme de �spre temerile ascunse. Una din te�merile mele a fost legată de au� tenticitatea personajului princi�pal al cărții. În timp ce scriam, îmiși imaginam oameni care l�au cu�noscut și care ar fi zis: „Nu, Stein�hardt n�ar fi făcut asta. Nu, n�ar fizis niciodată așa ceva!“. Motiv pen�tru care am simțit nevoia să docu�mentez fiecare vorbă a lui și fiecaregest. Lucru care, desigur, poate săpară foarte greu de realizat. Nu credcă l�am făcut în pro porție de 100%,dar pot să vă spun că am un caietplin cu replici de�ale lui Steinhardt,notate din tot ce am citit, din toatedialogurile pe care le�am purtat.Sigur, apoi au apărut alte întrebări:folosesc ce am așa cum am? Le mo�dific? După cum am scris și în notade la finalul cărții, am ales o va�riantă de mijloc, am decis că voi fiun DJ care are la dispoziție maimulte sunete grozave și care tre�buie doar să le mixeze. Iar toată in�troducerea asta am formulat�o de

fapt pentru că voiam să vă spun cătoate aceste cuvinte, „discret“, „ele �gant“, „invizibil“, au reprezentatmaniera în care l�au văzut și l�auca racterizat pe Steinhardt cei carel�au cunoscut. Lor li s�a dezvăluitîn acest fel. Cât despre do rința oa�menilor de azi de a se arăta cuorice preț și în orice postură, simtcă nu e loc de compa rații. Senti�mentul meu e că de multe ori oa�menii vor să fie văzuți pentru căsunt singuri și poate pentru că leeste foarte frică.

Scoateți în valoare și curajul laNicolae Steinhardt, virtuteînsușită în anii petrecuți în în-chisorile comuniste. Cât a con-tat aceasta în construirea perso-najului dumneavoastră? Aredreptate Oscar Steinhardt, tatălsău, să spună că de acum încolofiul său știe „ce i-a rămas de fă-cut în acesta viață“?

Curajul lui Steinhardt începe saumai bine zis e dublat de curajul ta�tălui său. Asta mi�a plăcut foar temult la relația dintre Oscar și fiullui. La un moment dat am avut im�presia că ar fi putut ajun ge săfuncționeze amândoi ca o singurăființă. Una extrem de curajoasă. Iarlegat de acea replică a lui OscarSteinhardt, cred că m�am gândit șila felul impresionant și încăpățânatîn care Oscar l�a aș teptat atât de

mult pe fiul lui să se întoarcă dinpușcărie, apoi s�a lăsat în mâinilesale, pentru cât timp i�a mai rămas.

Permiteți-mi o ultimă întrebare.Acum, după ce ați petrecut atâtatimp alături de el, ce înseamnăsau ce ați dori să însemne pen-tru generația dumneavoastrăexemplul acestui om?

În primul rând, cum am mai zis,dacă reușește cartea mea să tri�mită pe cineva spre a citi sau a re�citi Jurnalul fericirii nici că mi�așputea dori mai mult. M�am ferit săfiu moralizatoare, să dau verdicteși am considerat mereu că putemspune o poveste și apoi fiecarepoate decanta și își poate lua dinea tot binele și tot suflul de careare nevoie. Pentru mine, scriereacărții Steinhardt. Bughi mamborag a fost un proces important șiîncă las lucrurile să se limpezeas �că în mintea mea, ca să aflu maiapoi cum a lucrat acolo. Nu credneapărat în exemplele generațio �nale, dar cred în exemplele perso�nale. Cred că avem nevoie învie țile noastre de oameni puter�nici și buni, fie că sunt acolo,lângă noi, sau doar citim despreei. Oameni care să ne arate cum eposibil să alegi binele, adevărul,liniștea, cum să fii fericit și cum sămergi mai departe. Pentru mine,Steinhardt e un astfel de om. SDC

Am decis că voi fi un DJ care are la dispoziţie mai multe sunete grozave și care trebuie doar să le mixeze.

NICOLAE STEINHARDT se naște la București pe 29 iulie 1912. Își face debutul publicistic foarte de timpuriu în revista Liceului „Spiru Haret”. Își ia bacalaureatul în 1929 și frecventează

cenaclul „Sburătorul“, iar în 1932 își ia licenţa în Drept. În 1934 începe să colaboreze la „Revista burgheză“ și publică sub pseudonimul Antisthius volumul parodic În genul... tinerilor.

Își ia doctoratul în Drept în 1936. În 1935 și 1937 publică împreună cu Emanuel Neuman studiile Essai sur une conception catholique du Judaïsme și Illusions et réalités juives.

Colaborează la „Libertatea“ și la „Revista Fundaţiilor Regale“. După război, publică pentruscurtă vreme în „Universul literar“, „Victoria“, „Tribuna poporului“ și, din nou, „RevistaFundaţiilor Regale“. Refuză să colaboreze cu noul regim. În 1960 este anchetat, apoi

condamnat în lotul Noica-Pillat la 12 ani de muncă silnică. Trece prin închisorile Jilava (unde este botezat de părintele Mina Dobzeu), Gherla și Aiud. Eliberat în august 1964, va reveni după câţiva ani în lumea literară prin traduceri, medalioane, cronici etc. În 1972 termină

prima versiune a capodoperei sale, Jurnalul fericirii. Publică volume de eseuri și de criticăfoarte bine primite, deși unele sunt puternic cenzurate. Monah din 1980, rămâne activ

pe terenul eseisticii și al criticii. Se stinge la 30 martie 1989.

Nu cred neapă-rat în exemplelegeneraţionale, darcred în exemplelepersonale.

10ANUL XVI NR. 691

27 IUNIE – 3 IULIE 2020cartewww.suplimentuldecultura.ro

Epoca de Aur a falsurilor

DANA PÎRVAN

Tare greu de imaginat scăpareade ochii cenzorilor a unor fakenews anti�sistem, date fiind struc�turile, direcțiile, serviciile care seocupau de controlul cărții, tipolo�gia intervențiilor cenzoriale, regi�mul vizelor, criteriile de epurare,evoluția acestor criterii în timp,mulțimile de oameni preocupați,chipurile, de siguranța și sănăta�tea mintală a românilor, mizafiind în realitate o blocare agre�sivă a dreptului la informație, alibertății de exprimare.

Recent apărut la Editura Poli�rom, volumul Fake news în Epo cade Aur. Amintiri și povestiri des�pre cenzura comunistă oferă nudoar o sinteză lumii false create decomuniști, ci și dovada că, în răz�boiul dintre nevoia de control aputerii și puterea subversivă acreativității, au existat oamenicare au creat fake news anticomu�nist, cu implicații cel puțin co�mice, atunci când au avut noroculde a nu fi dramatice.

Unul dintre aceștia a fost șiIoan T. Morar, care nu doar o datăs�a bucurat de victorii personale cei�au oferit prilejul să râdă, chiardacă pe ascuns: „Am avut însă și olatură în care am încercat vigilențacenzurii (și am reușit, cu ajutorulunui mic cerc de complici), am pu�blicat fake news săptămânal în

«Viața studențească», poezii inven�tate ale unor poeți inventați în re�vista «Orizont» și un grupaj depoezii de Cassius Clay, total inven�tate de mine, în «Almanahul Ro�mânia literară». Am «tradus» din� tr�un volum de scrisori către JulioIglesias, volum inexistent, am par�ticipat la farse din lumea scriitori�lor. Și, în ultimii ani, în grupurifoarte restrânse, cu prietenii dinDivertis și Ars Amatoria, l�am imitatpe Ceaușescu. Riscând mult“.

AUTORUL RĂSTOARNĂOGLINDA LIBERTĂȚILOR ȘI DREPTURILOR

În primele două părți ale cărții –„Am creat o Epocă Nouă, nu vo uă!“și „Fake news ca o văpaie despreCeaușescu Nicolae“ –, Ioan T. Moraradună la un loc cele mai puternicefake news�uri venite dinspre familiaConducătoare că tre popor, dar șiunele dintre cele mai grele „cără�mizi“ din tot cea însemnat cons �trucția unei false imagini a uneiepoci, a unei familii, a unui popor.

Cu ironie și umor, autorulrăstoarnă oglinda libertăților șidrepturilor și ne demonstrează căîn Epoca de Aur drepturile Omu�lui nu au fost nicidecum congru�ente cu drepturile Omului Nou,falsa fericire propovăduită departid construindu�se pe obliga �ția de a face mulți copii (la pachetcu taxa de celibat, de fapt de nere�producere, și interzicerea avortu�rilor), pe libertatea de a urmapartidul și de a colabora cu Secu�ritatea, pe libertatea statului de a�ți viola corespondența, pe dreptulconducătorului de a călători multca să nu mai fie cetățenii puși însituația asta (lipsa pașaportului șifaptul că o duminică circulaudoar mașinile cu numere cu soț,iar cealaltă duminică mașinile cunumere fără soț ar putea fi de do�meniul fantasticului pentru gene �rațiile actuale). Colecția de fakenews începe cu marele mit al hăr�niciei omului nou, Ioan T. Morardezvăluind povestea ce se ascun �de în spatele stahanovismului:Stahanov, minerul erou, spărgă�torul de norme, cel care a realizatde paisprezece ori norma prevă�zută, fusese de fapt ajutat de mulțialții nemenționați de presă, dar arămas ca reper mobilizator absolutpentru harnicii muncitori purtători

de stindard. Un alt fake news pa�triotic evocat este iradierea luiGheorghiu�Dej de către KGB, ca șilaserul inventat de români pentrua topi tancurile sovietice.

Unele dintre cele mai grăi�toare pagini din volum mi s�aupărut cele dedicate ascunderii în�fometării populației sub mascaunei alimentații raționale, „un felde viziune științifică cuprinsă într�olege care se îngrijea de silueta ro�mânilor. Să�i spui poporului că stăla coadă la alimente pentru că așaeste sănătos e una dintre culmilecinismului de partid și de stat pro�movat de soții Ceaușescu, cu apro�barea celor lalți din conducereapartidului“. Capitolul prezintă nudoar rutina românilor de a sta lacozi și de a primi pe cartelă ali�mente din ce în ce mai puține șimai slabe calitativ, ci redă și frag�mente din ședințele de partid princare se încerca motivarea limităriiconsumului prin grija pentru să�nătatea populației, depășirea stan�dardelor de greutatea stabiliteprin lege fiind un afront la adresapartidului și a secretarului său ge�neral. Iar femeile trebuiau să în �vețe să gătească mai puțin, maiechilibrat, mai științific, în numele„socialismului dietetic“.

O IMAGINE CUPRINZĂTOAREȘI DETALIATĂ

Dedesubturile falsei publicități aepocii, povestea nechezolului –falsa cafea cu care erau răsplătițiromânii, nașterea lui Moș Gerilă –un fake Moș Crăciun (ironia sorțiifăcând ca dictatorul să fie împuș �cat fix în ziua Crăciunului înde�lung prigonit și negat) –, falsulînvățământ gratuit, contribuțiacinematografelor la propagareafake news�urilor, falsul umor ofi�cial față în față cu oazele de umorscăpat printre stâlpii vigilenței departid, falsul merit al lui Ceau �șescu în construirea metroului șitragicomicele amestecuri ale Ele�nei în construcția acestuia (arhi�tectura stației de la Piața Romanăfiind în exclusivitate „meritul“ ei),farsa de care a avut parte AdrianPăunescu la unul dintre cenaclu�rile în care meșterea de zor mitullui Ceaușescu (și aici am râs zdra�văn, cu satisfacție), diplomele fal �se cu care clanul Ceaușescu și�acompletat CV�ul măreției, falsele

fotografii ale unei familii fals�fe�ricite, fotoșopul de partid („mereuerau probleme cu picioarele Ele�nei Ceaușescu, ea stătea adesearelaxată, adică destul de, pardonde expresie, crăcănată. Așa că,spu ne legenda, exista în Atelier ocutie cu picioarele ei decupate înmai multe exemplare, cu mai multeperechi de pantofi, care se lipeauatunci când era cazul, pentru catovarășa să arate bine și cu picioa�rele apropiate, ca o doamnă dis�tinsă“), imaginea falsă de lidermondial, laboratorul avansat deminciuni al Televiziunii Române,izolarea românilor pentru a între �ține imaginea falsă a unei societățifericite – sunt doar o parte din puz�zle�ul fake news�urilor de care amustit mă reața Epocă de aur.

Ultima parte a cărții – „Miculeroism de catifea“ – constituie ocolecție a farsele pe care Ioan T.Morar i le�a făcut cenzurii, înaintede Revoluție, păcălind vigilențaplină de abnegație a paznicilor

regimului ceaușist, cititorii putându�se delecta cu textele și tehnicilesubversive la care a recurs autorul.

Ioan T. Morar pune cap la cap,cu mult umor și ironie fină, rea �lități consemnate în acte oficiale,fragmente din ședințele și congre�sele partidului, experiențe perso�nale sau ale apropiaților, legendeurbane, bârfe, povești de alcov, ar�ticole, aso ciații și interpretări sur �prin ză toare și ne oferă o imaginecuprinzătoare și detaliată a grotes�cului unei lumi false în care au fostne voiți românii să trăiască zeci deani. Fake news în Epoca de Aur.Amintiri și povești despre cenzuracomunistă e un volum pe care tre�cerea timpului și stilul autorului îlfac savuros, multe dintre paginilesale putând constitui material au�xiliar al lecțiilor de istorie sau de li�teratură. SDC

Ioan T. Morar, Fake news în Epocade Aur. Amintiri și povestiri despre cenzura comunistă, Polirom, 2020

Știind că regimul co -munist și-a con solidatexistența și pe un me -canism de cenzurăextrem de elaborat,care prin latura saopresivă a contrazisorice prin cipiu al de -mocrației sau al liber - tății oa menilor, estefoarte greu de crezutcă fake news-urile auputut circula în Epocade Aur nu doar dinspreConducător și al săupartid înspre populație.

11ANUL XVI NR. 69127 IUNIE – 3 IULIE 2020 muzică

www.suplimentuldecultura.ro

Discurile lunii mai Șase discuri din ultima lună decarantină pandemică, o lună maicu foarte multe apariții discogra�fice. Dacă viitorul muzicii clasicee pus sub semnul întrebării deCOVID�19 și revoluția culturală anoii corectitudini politice, celpuțin discurile vor mai supra �viețui o perioadă. Să le ascultăm.

Pēteris Vasks: Viola Concerto &Symphony No. 1 „Voices“, Maxim

Rysanov, Sinfonietta Riga. BIS, 1 mai 2020

M�am bucurat că scandinavii dela BIS au scos două albume Vasksîn această primăvară, un compo�zitor leton contemporan născut în1946, prea puțin cunoscut în Ro�mânia. Despre Distant Light, con�certul pentru vioară devenit un„clasic modern“ în doar două de�cenii am mai scris, recomandareacontemporană a lunii mai seoprește la discul înregistrat deMaxim Rysanov cu concertul pen�tru violă (2015), pentru primadată pe disc, și Voices, cu Sinfo�nieta Riga. Muzica lui Vasks, un fi�losof al sonorului și inamic de� cla rat al Sovietelor, e eterată cucontraste apăsătoare greu de ui �tat: frumusețe meditativă și uncarusel emoționant al tristețilorapă sătoare, dar care nu�și pierdeniciodată speranța. În concertulpentru violă, dedicat ucraineano�britanicului Rysanov, solist și di�rijor care a făcut prima audiție în2016, „cântec“ și „monolog“ suntcuvinte�cheie, cu teme folcloriceși meditații dureroase încre din �țate timbrului devastator al violei.Maxim Rysanov, prieten și com�panion al violonistei Janine Jan�sen, e magnific ca solist, cu oor chestră pasională în spate. ÎnSimfonia (1991), cu influențe Go�recki, compozitorul imagineazăvoci în dialog despre liniște, viațăși conștiință, cum sunt numite celetrei părți. De neratat, pentru inter�pretarea ardentă și frumusețeatulburătoare a muzicii.

Franziska Pietsch & Josu de Solaun: Fantasque – Fauré,

Debussy, Ravel, Poulenc. Audite, 8 mai 2020

Deliciu cameral, Fantasque e o is�torie a sonatei franceze în patrucapodopere. Pietsch și de Solaun

refac traiectul unei epoci de aurcuprinsă între sonata lui Fauré,din timpul celei de�a treia repu�blici franceze, până la sonata luiPoulenc, dedicată lui García Lor �ca în 1943, în plină conflagrațiemondială. E aerul cosmopolit încare s�a format și Enescu, cuFauré profesor, Debussy idol, Ra �vel bun companion și Poulencamic, un aer marcat de finețeanostalgică a celebrissimei sonatede Fauré, cu sonata lui Debussyaforism visător și cântec de le�bădă în arcușul Franziskăi Pietsch,un Ravel cu melancolii urbane șiun blues impetuos de la primelepizzicato, cu senzualitate și umorsardonic în miniaturala sonată dePoulenc. După un tensionatStrauss�Șostakovici la aceeași ca �să în 2019, Josu de Solaun, câș �tigător al Concursului Enescu în2014 și unul dintre prea puținiicare a înregistrat integrala enes�ciană pentru pian, și FranciskaPietsch, violonistă care cântă descu Cristian Măcelaru în Germania,fac din nou un duo superb. Inter�pretare de zece, o căutare a unuiminunat timp pierdut într�un disccameral de colecție, „o magie careplutește peste tot“, cum spuneaSaint�Saens despre sonata memo�rabilă care, cântată de Enescu, l�ainspirat pe Marcel Proust.

Sandra Lied Haga: Ceaikovski Rococo Variations & Dvořák

Cello Concerto. Simax, 8 mai 2020

Debutul lunii mai e discul violon�celistei Sandra Lied Haga, o inter�pretă�star de doar 25 de ani, pecare am văzut�o în februarie laIași într�un superb recital cu pia�nistul Victor Lim, la prima edițiea festivalului Classix, chiar îna �inte de nebunia COVID�19. Norve�gianca laureată Equinor Classi calAward atacă fără trac două capo�dopere romantice pietre de încer�care pentru violonceliști, Va riațiu�nile rococo și Concertul de Dvořák,într�o înregistrare cu su net dens,incredibil de plin, cu into nație fărăcusur, de o cantabilitate încântă�toare în pasajele lente. Și o virtuozi�tate electrizantă, deși dexteritate aumulți astăzi, primul lucru careuimește la tânăra interpretă e teh�nica neverosimilă, dublată de oînsuflețire contaminantă. Orches�tra Svetlanov condusă de Terje

Mikkelsen nu e ușor impresiona�bilă, sunt destule momen te în careansamblul e plat, surd la cântulsolistei. Instrumentul ei, un Gui�dantus 1730, contribuie la liris�mul senzual din Dvo řák, cu otimbralitate carnală și final medi�tativ de poem. Va riațiunile luiCeaikovski au aici un rafinamentspecial, din nou virtuozitate fărăumbră de efort, cu o sinceritategeneroasă a frazei. Un debut cura�jos și reușit al unei interprete dedoar 25 de ani, despre care vommai auzi. Gratulerer, Sandra! Bravi!

Piotr Beczala: Vincerò. Penta-Tone, 15 mai 2020

Marii tenori sunt rari azi în lume,așa cum rare sunt spectacolelebune de operă în România. Vin �cerò e pură desfătare, pentruPiotr Beczala această colecție ve�ristă de șlagăre e și vehicul pentruo tranziție convingătoare de la ro�lurile lirice tradiționale. Canio,Turiddù, Mario sau Calaf sunt,chiar fără experiența scenică, ac�cesorii și oportunități de „întin�dere“ a vocii, cum spune într�uninterviu. E o artă în sine să�ți în �grijești vocea, Beczala a făcut șierori în trecut, cum fac mai toțisoliștii, dar ascultându�l în Vestila giubba simți că acum își știe li�mitele: fraza largă și legato�ulcurat generează emoția necesară,fără efort în fortissimo. E ridicoltotuși să�l asemeni lui Jussi Björ�ling, cum face editorialistul de laGramophone, o meteahnă a fani�lor de operă, comparatiști prin

definiție, care îl măsoară pe Beczala cu Bergonzi sau pe Kauf�mann cu di Stefano, și pe toți cuPavarotti. Debutul la Pentatonepentru polonez e elegant, cântatcu finețe și strălucire, cu un acom�paniament orchestral sensibil șidedicat – ce introducere la Orgia,chimera dall’occhio vitreo! Vin �cerò e un disc frumos, de ascultatfără pre judecăți, pentru timbrulglorios și luminozitatea vocii luiPiotr Beczala în superbele arii ve�riste, cântate cu dăruire de celmai bun spinto al zilelor noastre.

Vasily Petrenko & Oslo Philharmonic Orchestra: Nikolay Rimsky-Korsakov:

Capriccio Espagnol, Op. 34, Russian Easter Festival

Overture, Op. 36, Scheherazade,Op. 35. Lawo Classics,

22 mai 2020

Prima partitură pe care Vasily Pe�trenko a dirijat�o când a preluatorchestra din Oslo în 2013 a fostSărbătoarea primăverii, iar deatunci concertele sale au promo�vat constant în Norvegia marilecapodopere ale simfonismuluirus. Și numai, la Liverpool, la Ge�neva și Paris dar și la Metropoli�tan repertoriul rus îi e la înde �mână și i�a fost cerut ca șef, chiarcu obstinație, de la Ceaikovski laScriabin. Nu cred într�un „sunetnațional“ al unei orchestre, dar unrus va fi întotdeauna mai acasă înmuzică rusă, mai ales dacă e unulgenial. Astăzi Vasily Petrenko ecel mai mare dirijor al simfoniilorde Șostakovici, dar magistral și în

Elgar, Strauss și în Enescu, dupăcum bine o știm noi, românii. Acestdisc Rimsky�Korsakov e o bijute�rie, cu o uimitoare coerență sim�fonică, cu solo�uri de poveste –fiecare dintre cele trei lucrări pri�vilegiază superbe momente indi�viduale –, dar și densitatea uneisuperbe palete orchestrale. Untriptic de largă respirație roman�tică din care se detașează autenti�citatea spiritualizată a uverturiiMarele Paște Rus (copilul Vasily aînceput muzica în corul capeleidin Sankt�Petersburg), o Șehera �zadă proaspătă și declișeizată,într�o lectură misterioasă și poe�tic persuasive, și claritatea impe�cabilă a veritabilei fieste care eCapriciul spaniol. Un disc de co �lecție, cu un sunet magnific.

Lipatti: The Complete ColumbiaRecordings 1947-1948. APR

31 mai 2020

Albumul istoric al lunii mai eaceastă colecție magnifică cu înre�gistrările lui Dinu Lipatti la Colum�bia, în dublu CD. Și dacă înre� gistrările sale realizate între 1947�48 sunt emblematice pentru toțimelomanii, de la încă prima lorapariție, ce bucurie să descoperifragmente inedite cu marele pianistromân! Este vorba de șase înregis�trări test realizate de Lipatti la Wol�fbach Studio din Zürich pentruWalter Legge, cu vio loncelistul șiprietenul său Antonio Janigro, pediscuri 78rpm: Beethoven, Bach,Faure, Rahmaninov și Rimsky�Kor�sakov, o uni că ocazie de a�l ascultape Lipatti în muzica lui Beethoven!Voi reveni, încă aștept discurile fi�zice, cu un booklet în care sem�nează un text consistent pasiona�tul cercetător Mark Ainley. Pânăatunci, un citat din Nadia Boulan�ger, profesoara de compoziție a luiLipa tti, poate cea mai frumoasă ple� doarie pentru interpretările pianis�tului mort la doar 33 de ani:„Ascultați discurile lui Dinu Lipatti.Ascultați�le de nenumărate ori.Înconjurați�le cu liniște, fără de ca �re nu există atenție adevărată, șiveți înțelege mesajul pe care aces�tea ni�l transmit“. SDC

CĂTĂLIN SAVARUBATO. RUBRICA DE CLASICĂ

12ANUL XVI NR. 691

27 IUNIE – 3 IULIE 2020avanpremierăwww.suplimentuldecultura.ro

– FRAGMENT –

Când Franța lui Napoleon al III�lea a declarat război Prusiei luiBismarck, pe 19 iulie 1870, Nietz �sche era la Basel, la pat cu o gleznăscrântită, îngrijit de sora lui, Eli�sabeth. Urmarea firească ar fi fosts�o trimită înapoi la mama lor, laNaumburg, dar acest lucru nu eranici posibil, nici lipsit de pericolîn haosul ce a urmat imediatdeclarației de război.

Nietzsche a însoțit�o pe Elisa�beth într�o scurtă vizită la Trib �schen, înainte să�și continue ex� cursia pe muntele Axenstein. Acolos�au cazat într�un hotel mare. Întimp ce medita la propriul viitor,Nietzsche a scris eseul Viziuneadionisiacă asupra lumii (Die diony�sische Weltanschauung), punând înlegătură filosofia lui Schopen�hauer cu spiritul tragediei gre �cești, și a scris câteva variante aleunei scrisori către pre ședinteleComitetului Educa ției din Basel:

„În lumina stării actuale a lu�crurilor în Germania, nu veți fisurprins de cererea mea de a mise permite să�mi fac datoria fațăde țara mea de baștină. În acest

scop apelez la dumneavoastrăpentru a�mi media solicitarea dea absenta în ultimele săptămânidin semestrul de vară din onora�bilul Comitet pentru Educație dela Basel. Sănătatea mea s�a îmbu �nătățit deja atât de mult, încât mi�aș putea ajuta concetățenii, fărăteamă de consecințe, fie ca soldat,fie ca sanitar pe ambulanță... în fațastrigătului cumplit al Germaniei căfiecare trebuie să�și facă datoria degerman, mărturisesc că n�aș în�dura să�mi îndeplinesc datoria fațăde Universitatea din Basel doarfiind obligat în mod dureros... Și așvrea să�l văd pe el vețianul care araccepta să fie ținut la post încircumstanțe similare...“. Ultimapropoziție a fost ștearsă din va�rianta finală.

Pe 9 august, i�a scris Cosimei,vorbindu�i despre intenția lui de apleca la război. Ea i�a răspuns înaceeași zi, spunându�i că i se pareprea devreme pentru a se înrola vo�luntar. Oricum, o sută de trabucuricadou ar fi mai folositoare pentruarmată decât prezența unui dile�tant. Era tipic pentru franchețea ceo făcea divină în ochii lui Nietzscheși Wagner și care�i făcea să se arun �ce dezar mați la picioarele ei.

Autoritățile universitare i�aupermis să plece cu mențiunea că, datfiind că era din toate punctele de ve�dere cetățean elvețian, nu ar trebuisă se întoarcă la vechiul lui regiment,ci să�și asume rolul necombatant desanitar pe ambu lanță.

Nietzsche a plecat la Erlan�gen pe 12 august, pentru a primiinstructajul de sanitar în spitalulmare de acolo. Programul lui deinstructaj de două săptămâni nicinu se încheiase când a trebuit săfacă față primului tren plin curăniți grav: adulți și copii morțisau în agonie.

Pe 29 august, la patru ziledupă căsătoria Cosimei cu Wag�ner, Nietzsche a mers pe jos 11 orepentru a�i îngriji pe răniții de pecâmpul de luptă de la Wörth, undeGermania câștigase o mare victo�rie, dar cu un preț teribil. Aproapezece mii de germani zăceau morțipe câmpul de bătălie, alături deopt mii de cadavre lăsate�n urmăde francezi.

I�a scris mamei sale desprecâmpul de luptă devastat, „plin denenumărate jalnice rămășițe șiduhnind a hoit; astăzi mergem laHagenau, mâine la Nancy și așamai departe, pe urmele Armatei

de Sud... În următoarele câtevasăptămâni, scrisorile tale nu vormai ajunge la mine, pentru că neaflăm încontinuu în mișcare, iarpoșta funcționează extrem de lent.Aici nu se mai aude nimic acumdespre înaintarea trupelor – nu semai tipăresc ziare. Populațiile in�amice de aici par a se obișnui cunoua stare de lucruri. Dar suntamenințate cu pedeapsa cu moar�tea pentru cea mai mică abatere.În toate satele prin care trecem,găsim spital după spital. Vei maiprimi vești de la mine în curând;nu�ți face griji pentru mine“.

Ziua de 2 septembrie l�a găsitpe Nietzsche îngrijind răniți într�untren sanitar, călătorind de la Ars�sur�Moselle spre Karlsruhe. Călăto�ria a durat trei zile și două nopți. Adescris�o într�o scrisoare cătreWagner, datată 11 septembrie.

„Lieber un verehter Meister:Așadar, casa îți este acum împli�nită și bine întărită în mijlocul fur�tunii. Oricât de departe aș fi fost,m�am tot gândit la acest eveni�ment și v�am trimis binecuvântăriîn gând, și mă bucură foarte multsă văd, din rândurile ce mi le�a tri�mis soția ta, pe care o iubesc dinsuflet, că a fost posibil în cele dinurmă să serbați aceste festivități[nunta și botezul lui Siegfried] mai

devreme decât bănuiam noi cândne�am văzut ultima oară.

Știi ce șuvoi m�a smuls delângă voi și a făcut să�mi fie impo�sibil să fiu martor la asemeneasfinte și mult dorite ceremonii.Munca mea de sanitar a fost între�ruptă provizoriu, din nefericire dinpricina bolii. Multiplele mele mi�siuni și îndatoriri m�au dus aproa �pe de Metz [atunci sub asediu]. LaArs�sur�Moselle am preluat rănițiiși ne�am întors cu ei în Germania...Am fost repartizat într�un vagonde vite mizerabil în care se aflaușase răniți grav; i�am îngrijit, i�ambandajat, i�am oblojit de unul sin�gur de�a lungul întregii călătorii...La două cazuri am diagnosticatcangrenă... Abia ce îi predasem laspitalul din Karlsruhe când am în�ceput să manifest și eu simptomegrave de boală. Am ajuns la Erlan�gen cu dificultate, pentru a pre�zenta diverse rapoarte grupuluimeu. Apoi am căzut la pat și încă numi�am revenit. Un doctor bun mi�adiagnosticat problema, la început,ca fiind un caz grav de dizenterie,apoi de difterie... Astfel, după unscurt interval de patru săptămâni,în care am încercat să ac ționez asu�pra întregii lumi, am fost aruncatîncă o dată în mine însumi – cesituație mizerabilă!“. SDC

Sue Prideaux – Sunt dinamită! Viața lui Nietzsche„Suplimentul de cultură“ publică în avanpremieră un fragment din volumul Sunt dinamită! Viața lui Nietzsche, de Sue Prideaux, traducere de Bogdan-Alexandru Stănescu, care va apărea în curând în colecția „Plural M“ a Editurii Polirom.

CARTEACe știu cu adevărat cei mai mulţi oameni de-spre Nietzsche – în afară de mustaţă, deuitătura încruntată și de asocierea stăruitoarecu nihilismul și fascismul? Unde îl încadrăm peun gânditor care a fost iubit și de Albert Ca-mus sau Martin Buber, și de Adolf Hitler? Oricefilosofie este autobiografie, scria Nietzsche,iar în biografia sa care demontează mituri, SuePrideaux îi aduce pe cititori în lumea acestuiexcentric genial, aruncând lumină asupraîntâmplărilor și oamenilor ce i-au influenţatviaţa și opera. De la copilăria placidă șicucernică – umbrită de moartea misterioasă a

tatălui – până la cariera de profesor, filoso-farea singuratică pe înălţimile munţilor șisfâșietoarea alunecare spre nebunie, autoareane spune povestea vieţii intelectuale și senti-mentale a lui Nietzsche dintr-o perspectivă șicu o sensibilitate de romancier. Volumul esteși o galerie de portrete de neuitat aleapropiaţilor săi, printre care Richard și CosimaWagner, Lou Salomé, la femme fatale care i-afrânt inima, și sora lui, Elisabeth, antisemită șiadeptă înverșunată a naţionalismului german,care i-a manipulat textele și a transformatarhiva Nietzsche într-o sursă a ideologilornaziști. Sunt dinamită! este biografia esenţialăpentru oricine încearcă să-l înţeleagă pe celmai neînţeles filosof din istorie. SDC

13ANUL XVI NR. 69127 IUNIE – 3 IULIE 2020 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

Ca vechi purtător al virusuluiprog-rock, mai mult floydish decâtpinkie, nu puteam să reacţionezaltfel decât un junkie la vedereaseringii când am ascultat piesa adoua a albumului Eupnea, editatla firma InsideOut Music de trupaengleză Pure Reason Revolutionpe 3 aprilie 2020, după vreo nouăani de tăcere.

(Și vreau să mulțumesc iarăși clu �bului deținătorilor de „Chestiifai ne pe vinil, CD, casetă“ pentrusemnalare. E bine să ai asemeneaprieteni, sigur dai faliment dacă țiisă achiziționezi toate discurile re �comandate!) Piesa se intituleazăSilent Genesis și beneficiază de unvideoclip straniu, lucrat aproapecomplet în alb și negru, cele câtevainserturi divers colorate punctândpasajele de forță. Nu�i ceva foartepercutant ca noutate aftereffect, dare apăsător ca atmosferă, dacă îl pri �vești suficient de atent și�i „de criptezimesajul“. Sau îi urmărești versurile:

„No faith here, just words un �spoken/ Don’t play devout for me& don’t lie, cut deeper/ You lay herein calm explosion/ A careless colddevice,/ It’s a veiled conceit“.

Inițial am crezut că nu audbine. Cum să sune ceva atât depinkfloydian, și totuși diferit? Câ �teva ore de melodioasă docu men �tare m�au lămurit parțial. JonCourtney, un băiat englez crescutîn Reading, Berkshire, a descoperitce vrea să fie la unsprezece ani,după ce a urmărit la televizorconcertul trupei Nirvana, prilejuitde MTV Awards, 1992, împreună cu

fratele său, Andrew. Imediat s�auvăzut viitoare vedete, drept care aucerut și�au primit de la părințiobiectele dorite: chitară și tobe.Tribulațiile adolescentine au cursnormal, tipic pentru o societatecare va fi învățat în mai bine dejumătate de secol că a chinui nișteinstrumente muzicale poate aducela un moment dat destui bani.

Câteva încercări de a închegatrupe s�au soldat chiar cu nomina �lizări și invitații prestigioase, pă� rând să anunțe un traseu banal însiajul britpop generat de Oasis,Blur etc. Însă frații, încă din Rea �ding, apoi ca studenți la Universi�tatea Westminster, au căutat alt �ceva, alături de ceilalți componențiai grupului, cu unii fiind prietenidin orașul natal:Chloë Alper, o tipăcare cântă bine la claviaturi, chi�t ară bas și foarte plăcută vocal; JimDobson, vioară, voce; Greg Jong,chitară și voce.

Autor al unei disertații desprenatura geniului, cu focalizare pe

Brian Wilson, neînțelesul muzicianlider al grupului Beach Boys, JonCourtney citește Critica rațiuniipure, lucrarea germanului Imma �nuel Kant, la fel de bine „înțeleasă“în domeniul filosofic precum dis �curile solo ale americanului. De latitlul celebru vine denumirea gr �upului: Pure Reason Revolution.Ce omagiu inedit pentru filosofie!Ce șoc multicultural pentru pu �riștii de toate felurile, inclusivfi losofi de catedră, de televizor saude cârciumă!

Nu bag mâna în prizăritulmeu cont bancar, așa cum amfăcut săptămâna trecută pentruIst Ist, dar nici n�aș refuza chi li �pirul cu noua realizare PRR. Înciuda întreruperii activităților mu�zicale, trupa își menține un statutcâștigat parcă prea ușor, dupănumai trei albume de studio: TheDark Third (2006), Amor VincitOmnia (2009), Hammer and Anvil(2010), unul în concert (2008) șidouă EP (2005 & 2011).

Revenirea cu Eupnea găseșteîn formație doar pe Jon și Chloë dinvechea formulă. Muzical, disculsună mult îmbogățit și proaspătfață de precedentele, justificând

parcă pauza dinainte. Temele șiobsesiile lui Jon Courtney nu selimitează la fantasme și teritoriivirtuale, ci sunt culese din rea �litatea (uneori foarte dură) de zi șide noapte.

Explicația pieselor o găsiți aici:www.loudersound.com/features/pure�reason�revolutions�guide�to�new�album�eupnea. Nimeni n�arputea să fie mai elocvent decâtautorul însuși...

Oare? Fraza precedentă măface să zâmbesc, recitind ce mi�apocnit mintea. Păi, se știe: maielocventă decât autorul este ope �ra sa! SDC

Autorul și opera

Toţi cei care se visau scriitori auavut, în sfârșit, timp să își scrie ro-manul. Cursurile online de scrierecreativă au fost copleșite de în-scrieri, iar pe site-ul Amazon a în-florit secţiunea unde autorii își potpublica singuri cărţile. În lumeaeditorială, a fost emis codul roșude inundaţii de manuscrise pesubiectul coronavirus.

Una dintre primele povestioaresimpatice pe care le aud cei in �teresați să studieze marketingeste că, în limba chineză, cuvântul„criză“ este produs din asociereaaltor două cuvinte: „amenințare“și „oportunitate“. Cei din zona fi�nanciară au auzit probabil de dic�tonul lui Warren Buffet legat deinvestiții: „să fie fricoși când alțiisunt lacomi și să fie lacomi cândaltora le este frică“. Așa că o atitu�dine generală în timpul acesteicrize, mai ales în rândul celor careși�au permis, a fost să caute opor�tunitatea în timpul crizei: de laafaceri cu măști la speculație la

bursă, de la achiziții imobiliare laafaceri cu livrări. Iar lumea căr �ților nu a fost nici ea scutită.

De la primele semne ale uneiepidemii globale, secțiunea de pesite�ul Amazon unde autorii îșipot publica singuri cărțile a fostinundată de noi apariții cu și des�pre coronavirus. Majoritatea eraucărți de non�ficțiune, combinațiioportuniste de articole din presă

plagiate, sfaturi copiate sau teoriiale conspirației. Pentru că acestecărți nu mai trec prin filtrul uneiedituri, conținutul lor este dificilde evaluat și nu este foarte clardacă Amazon ar trebui să se ocu �pe sau nu cu asta. Dacă în secțiu �nea de produse Amazon a elimi �nat din magazin peste 1 milion dearticole care pretindeau că ar vindeca sau proteja împotrivaCOVID, în cazul cărților lucrurilenu sunt atât de clare. 

La începutul existenței sale,Amazon a susținut că are dreptulsă vândă pe site�ul său orice carteși a apărat decizia de a pune învânzare Ghidul pedofilului îndra goste și plăcere, dar iată căacum gigantul este mai atent laceea ce vinde. În ultimele luni,Amazon a eliminat din magazinnumeroase cărți pe care le�a con�siderat dubioase, dar una dintreaceste eliminări i s�a întors recentîmpotrivă. Un autor foarte popu�lar în rândul conspiraționiștilor aacuzat Amazon că a refuzat să îi

publice cartea, iar Elon Musk i�asărit în apărare, spunând că deci�zia Amazon e o „nebunie“ și că arfi cazul ca monopolul său să dis�pară. Între timp, Amazon a reve�nit asupra deciziei, iar scandalula transformat cartea conspira �ționistă într�un bestseller.

Aparițiile editoriale precipi�tate și discutabile nu sunt însă limitate la Amazon. Fie din iniția�tiva editurilor care au simțit ne�voia să capitalizeze momentul, fiea autorilor, au fost produse la re�pezeală cărți în domeniul medi�cal, politic, social și, desigur,au tobiografic.

Redactorul�șef al unei publi �cații științifice de top din dome�niul medical, „Lancet“, a publicatdeja o carte despre gafele globaleale gestionării acestei crize, darcriticii susțin că graba s�a făcutsimțită și cartea se abate de la nu�meroase standarde editoriale. Alțidoi autori celebri din domeniulbusiness vor lansa împreună unvolum la editura Penguin Random

House, în care vor vorbi desprefelul în care a evoluat critica înAmerica.

Până acum, două titluri auto�biografice par să fie câștigătoareîn cursa cărților coronavirus.Una este a scriitorului italianPaulo Giordano, a cărui colecțiede eseuri În vremea contamină�rii a apărut și la noi, la EdituraPolirom. O a doua este o scriitoa �re de origine chineză, Fang Fang,ce a publicat un jurnal din pri�mele 60 de zile de carantină dinChina. Pe site�ul Amazon suntpublicate în prezent peste 10.000de cărți pe tema coronavirus.Dacă vom avea răbdare să le ci �tim sau vom dori să scăpăm câtmai repede de aceste amintiri –asta rămâne de văzut. SDC

MĂDĂLINA COCEADE VEGHE-N LANUL DE CULTURĂ

Cod roșu de jurnale

DUMITRU UNGUREANUROCKIN’ BY MYSELF

ANUL XVI NR. 69127 IUNIE – 3 IULIE 202014

www.suplimentuldecultura.ro

LUCIAN AMARII (JUP)SUPLIMENTUL LUI JUP

Este o tendințăvizibilă în ultimii ani și care se ac cen -tuează: după co -micsurile cu super -eroi, producătorii defilme și seriale se lasătot mai mult sedușide posibilitățileadaptării producțiiloranimate japoneze.

Aproape toate studiourile încearcăacum să găsească, printre nenumă�ratele producții manga și anime,viitoarele francize de ac țiune caresă dea lovitura la încasări. Univer�sul filmelor de animație nipone,

Manga și anime: noua mină de aurpentru Hollywood vine din Japonia

RĂMAS-BUN, JOEL SCHUMACHER!

Presa incultă cinematografic pre�feră să și�l amintească pentru filmecare au fost eșecuri în cariera saprecum Batman & Robin sau Fan�toma de la Operă. Ceilalți își aducaminte că, după ce și�a început ca�riera desenând costume pentruWoody Allen, a început să își facăun nume ca regizor în anii ’80, cufilme precum St. Elmo’s Fire sauThe Lost Boys, înainte de a deveni,în anii ’90, un specialist în thrillereextrem de apreciate precum FallingDown sau Phone Booth, în adaptăriale romanelor lui John Grisham(The Client, A Time to Kill). Celedouă Batman realizate după ce apreluat ștafeta de regizor de la TimBurton l�au făcut să stea departede blockbustere și să revină la thril�ler și la filme independente. JoelShumacher a încetat din viață pe22 iunie, la vârsta de 80 de ani.

MUZICA CLASICĂ, MUZICĂ RASISTĂ?

Isteria protestelor a ajuns și lamuzica clasică, „intrinsec rasistă“

(spune New Music USA) și un me�diu cu probleme mari de repre�zentare a diversității rasiale dinStatele Unite. „New York Times“acuză muzica clasica ca fiind„instituția cu cea mai mică diver�sitate din țară“, iar un raport alLe