„lipsa banilor e o falsĂ problemĂ. cresc toate...

ANUL XIV w NR. 609 w 9 – 15 IUNIE 2018 w REALIZAT DE EDITURA POLIROM ȘI ZIARUL DE IAȘI

Afterhills-ul ieșean a reușit anul acesta să devină un reper de luat în seamă la nivel național în calendarul general de evenimente. PAGINA 13

PAGINA 6

AFTERHILLS, DINCOLO DE ORGOLII ȘI DISCUȚII PROVINCIALE

EVENIMENTDISCOGRAFIC:ŒDIPE SUBBAGHETA LUICHARLESBRÜCK ÎN MAI 1955

BOGDAN THEODOROLTEANU:„ÎN ROMÂNIA,BĂRBAȚII AU ROLULPRINCIPAL CHIAR ȘIÎN FILMELE ÎN CAREFEMEIA E PRIMA PE AFIȘ“

PAGINILE 8-9

„LIPSA BANILOR E O FALSĂ PROBLEMĂ.CRESC TOATE INDUSTRIILE, MAI PUȚIN CEA A CĂRȚII“ PAGINILE 2-3

MIHAI MITRICĂ, DIRECTOR EXECUTIV AL ASOCIAȚIEI EDITORILOR DIN ROMÂNIA:

2ANUL XIV NR. 6099 – 15 IUNIE 2018actualitate

www.suplimentuldecultura.ro

MIHAI MITRICĂ, DIRECTOR EXECUTIV AL ASOCIAȚIEI EDITORILOR DIN ROMÂNIA:

„Lipsa banilor e o falsă problemă. Cresctoate industriile, mai puțin cea a cărții“

Toate editurile mari au dorit săse fie la înălțime în noul spațiuocupat de Bookfest și au investitmai mult decât în anii prece �denți în standuri, desfă șurate pealocuri pe suprafețe impresio�nante. Oferta de carte a fost, cade obicei, copleșitoare în raportcu situația economică a indus�triei în ansamblu și forța econo�mică a cumpărătorului devotatcărților. Doar devotamentul șipriceperea unor editori pa �sionați și dragostea pentru lec�tură a unui grup tot mai restrânsde români nu condamnă ladispariție industria cărții de lanoi, aflată la coada clasamentu�lui Uniunii Europene. În vremece forurile economice ne aten �ționează cu privire la „supraîn�călzirea“ economiei, iarsta tis ticile ne arată o explozie aconsumului, pe piața cărții nu„duduie“ nimic.

INTERVIU REALIZAT DE GEORGE ONOFREI

Ediția de anul acesta a fost defi-nită încă de dinainte de deschi-derea oficială drept „cea maimare din istorie“. Ce anume adeterminat amploarea Salonuluide Carte din acest an?

În 2006, Târgul de Carte Booka�rest a rămas în istorie și în loculsău a apărut Salonul de CarteBookfest, o naștere tumultuoasă,nu foarte ușoară, dar care s�a do�vedit de bun augur pentru în�treaga piață de carte. După 12ediții, Bookfest s�a mutat în 2018,fără aproape nici un scrâșnet,într�o hală nouă, impresionantădin multe puncte de vedere. Su �prafața de circa 15.500 mp a pavi�lionului B2, dar și dimensiunile

standurilor rezervate de editorine�au făcut să promovăm acestBookfest drept „cel mai mare dinistorie“. Din istoria Bookfest, fi �rește, pentru că nu avem ambițiasă ne comparăm decât cu noiînșine și să încercăm să fim maibuni în fiecare an.

Editurile se pregătesc de Book-fest ca de o mare sărbătoare. Câtde mulțumiți sunteți de reacția șide participarea publicului? Ziualiberă, 1 iunie, s-a dovedit a fi unavantaj sau un dezavantaj?

Bookfest este etimologic chiarsărbătoarea cărții, și de aceea mă

bucur să confirm că așa este, edi�torii se pregătesc de fiecare edițieca de o întâlnire așteptată înde�lung cu niște oameni dragi. Pen�tru că publicul așteptat laBook fest este ca un prieten pecare�l revezi după un an ca să�iarăți ce�ai mai făcut, să�l întrebice mai face și să�i oferi o picăturăsau două de bucurie din ceea ceai tu la dispoziție.

Iar cartea este tocmai liantulacestei legături. Am rămas atâtde puțini interesați de carte înRomânia, încât e cu adevărat osărbătoare când ne vedem fațăcătre față.

Bookfest a fost mai prezent înacest an din punctul de vedereal comunicării în social media.Ați simțit impactul acesteiinvestiții suplimentare în numă-rul participanților? Ce strategieveți adopta pe viitor?

Mutarea într�un spațiu nou, chiardacă eram convinși că va fi bene�fică și pentru vizitatori, și pentruexpozanți, trebuia comunicată caatare, pentru ca tranziția să fie câtmai lină. Eu sunt optimist și credcă Bookfestului îi stă mai bine înpavilionul B2 decât în oricare din�tre celelalte spații. De fapt, edito�rii arată în pavilionul B2 ca actori

ai unei industrii la standarde oc�cidentale, cum și sunt, de altfel.Marea noastră problemă este căsunt prea puțini oameni în Româ�nia cărora aceste frumuseți lestârnesc o curiozitate sănătoasă șicare apreciază astfel de eforturi.Cu un milion de români care cum�pără cărți nu poți să con struieștidecât o mică parte din viitorul decare țara asta are nevoie.

Bookfestul de vară, de laBucurești, este doar punctulculminant al saloanelor de cartepe care le organizează AER înmarile orașe. De la an la an, care

Pe 3 iunie s-a încheiat la București cea de-a XIII-a ediție a SalonuluiInternațional de Carte Bookfest, organizat de Asociația Editorilor dinRomânia, unul dintre cele două momente-pivot ale industriei decarte de la noi, dar și dintre rarele momente în care se realizeazăinteracțiunea firească între editori, autori și cumpărători. Anulacesta, grație mutării locului de desfășurare a Bookfest, din vetustele

C-uri ale Romexpo într-unul din noile pavilioane expoziționale (B2),atmosfera de mare sărbătoare a cărții a fost mai pregnantă, înspecial pentru angajații din industria editorială, dacă nu și pentrupublicul cititor (interesat în continuare de prețurile reduse – și fațăde prețurile de la raft, din librării, cărțile chiar pot fi achiziționate lasume mult mai mici).

3ANUL XIV NR. 6099 – 15 IUNIE 2018 actualitate


sunt orașele cu cea mai bunăevoluție în calendarul Bookfest?

Bookfest la București este pivotulîn jurul căruia gravitează edițiiledin Timișoara, Chișinău, Cluj�Na�poca, Târgu Mureș, Iași și Brașov(le�am așezat în ordinea cronolo�gică din 2018). Timișoara a fostprima ediție locală, primul Book�fest pe care l�am organizat și amîncă nostalgia acelui început carea dat încredere editorilor să meargăalături de Bookfest în toate cele�lalte orașe. Fiecare ediție Bookfestare parteneri solizi din zona ad�ministrativă și academică, pentrucă în lipsa lor e imposibil să mergipe un drum atât de anevoios cumeste cel care duce cartea de la edi�tor la public.

În anul centenar, la Bookfest auvenit, în sfârșit, americanii. Ceimpact are de la un an la altulconceptul de țară invitată? Cuma modificat filosofia Bookfestincluderea unei țări invitate?

Statele Unite ale Americii erau maidemult aici, pentru că dis cuțiile nuau început în 2018, ci în 2016. Măbucură simbolistica asta, dar e ocoincidență fericită și e semnul căvrem să aducem în fața publiculuicoordonatele unor pie țe solide decarte. Fiind cea mai mică piață decarte pe cap de locuitor din în�treaga Uniune Europeană, am avutce să învățăm de la oricare dintreinvitații de onoare ai Bookfest. Statele Unite ale Americii vor fi, în

mod fericit spun eu, urmate deMarea Britanie, care va fi în 2019invitatul de onoare Bookfest. Esteun alt an cu semnificații profundepentru noi toți, dar pentru MareaBritanie și pentru Uniunea Euro�peană în special.

Din cauza problemelor legatede distribuția de carte, târgurileși saloanele de carte din Roma-nia, cum este și cazul Bookfest,continuă sa fie axate pe vânzare,pe retail, este nevoia pe care oau editurile în primul rând șimotivul principal pentru care,iată, investesc în standuri gene-roase (ne referim, desigur, laediturile mari, care au contrac-tat anul acesta spații de sute demetri pătrați). Când vom avea înRomania un salon de carte undeaccentul să fie pus pe eveni-mente, interacțiunea între edi-tori, pe întâlniri profesionale?

Eu cred că deja Bookfest s�a re�marcat ca eveniment complex, încare partea de marketing vinefoarte aproape de cea de vânzarede carte, dacă nu o chiar depă șeștepe alocuri. Deocamdată Româniaoferă prea puține șanse unui om săse întâlnească cu cartea și atuncirolul Bookfest este să suplineascăaceastă carență. Vom ajunge, cumși eu îmi doresc, la un evenimentîndeobște profesional atunci cândstatul își va face treaba și vom avearețele de librării la nivelul întregiițări, inclusiv în mediul rural,

atunci când nu vor mai existaorașe sau chiar județe fără librării,atunci când educația va fi cu ade�vărat prioritate națională (de�ocamdată este, din punctul devedere al editorilor, risc la adresasiguranței naționale) etc.

Nu în ultimul rând: când își vapermite industria cărții din Ro-mania, prin AER eventual, unstudiu relevant privind consu-mul de carte de la noi?

Întrebarea este foarte bine pusă:studii există. Relevanța lor estecea care lasă de dorit. Plătim cutoții, prin impozitele noastre, oinstituție care poartă frumosulnume de Institut pentru Cerce�tare și Formare în Cultură. Ea esteîn subordinea Ministerului Cul�turii și produce, între altele, Baro�metrele de Consum Cultural. Du păcum le arată și numele, aceste ba�rometre sunt (cel puțin în parteade cultură scrisă) adevărate exem�ple de meteorologie aplicată lacărți:dacă acum trei ani aflam dinbarometrul de consum cultural că47% din populația Românieicitește cel puțin o carte pe lună(stupefiantă statistică, pe care

editorii au combătut�o public lavremea respectivă) la jumătatealunii trecute am fost anunțați că69% din populația României nu acitit nici o carte în ultimul an.Curat murdar, cum ar zice Cara�giale! AER își propune de multăvreme un studiu privind piața decarte, dar deocamdată resursele fi�nanciare pe care le presupune rea�lizarea unui document serios suntîncă undeva în ceața viitorului.

Învățarea mecanică, descuraja-rea spiritului critic, lipsa oricăreiinițiative privind lectura la nivelguvernamental – toate acesteapar că micșorează anual baza decititori. În mod paradoxal, ceimai fideli și mai dedicați cititoripar să fie lipsiți de resursele ma-teriale necesare de a-și achizi -ționa câte cărți și-ar dori, în vreme ce românii cu veniturimedii și mari nu mai plaseazăcartea în centrul preocupărilorde timp liber. Cum ieșim din

acest impas?

Este o falsă problemă lipsa resur�selor materiale. Pentru că ea nu seaplică altor categorii de bunuri șiservicii achiziționate. Cresc, în

medie, cam toate industriile, de lacea de țigări, la cea de bere și ceacosmetică și până la comerțul cuflori. Pentru toate, populația Ro�mâniei are bani. Dar pentru carte,nu. Cărțile în România, la un prețmediu de 7�8 euro, nu sunt maiscumpe decât în altă parte. Ci suntmult mai ieftine. Dar cetățeniiacestei țări, în marea lor majori�tate, nu sunt educați să aibă ocarte nouă în casă din când încând. Pe care să o și citească. Sun�tem, dimpotrivă, „educați“ să fugimde pericolul ca, atunci când deschi�dem o carte și ne place ce găsimînă untru, să dăm buzna în vreo li�brărie și să ne pierdem cumpătulmai cumpărând încă una sau două.Acest gen de adicție este foartebine ținut sub control, cu „ajutorul“politicilor educaționale, al respon�sabililor din domeniu și, cu regreto spun, a multora dintre angajațiisistemului de învățământ. Avemalte priorități, noi – ca societate.Cartea este probabil pe ultimul locîn lista de treburi pe care le avemde rezolvat în această viață. Deși artrebui să fie printre primele. Pen�tru că interacțiunea cu cartea facediferența dintre a exista și a trăi. SDC

TOP 10 POLIROM LA BOOKFEST2018/ NON-FICTION

1. Sapiens. Scurtă istorie a omenirii, deYuval Noah Harari2. Homo deus. Scurtă istorie a viitorului, deYuval Noah Harari3. Istoria lumii. Din preistorie până în pre�zent, de J.M. Roberts, Arne Odd Westad4. Forța civică a femeilor, de Andreea Paul(coordonatoare)

5. Imperiul. Cum a creat Marea Britanielumea modernă, de Niall Ferguson6. Regele, comuniștii și Coroana, de Ale�xandru Muraru, Andrei Muraru (coordo�natori)7. Etnogeneză și țuică, de Vintilă Mihăilescu8. Moștenitorii Securității, de Marius Oprea9. Șapte ani în Provence, de Ioan T. Morar10. Miturile Greciei antice, Robert Graves,și Cațavencii și tribul lor, de Eugen Istodor

TOP 10 POLIROM LA BOOKFEST 2018/

FICTION1. Labirintul spiritelor, de Carlos Ruiz Zafon2. Uciderea Comandorului, I. O idee își faceapariția, de Haruki Murakami3. Marele Experiment, de Jeffrey Eugenides4. Ultimele zile ale Occidentului, de MateiVișniec5. Cele trei fiice ale Evei, de Elif Shafak

6. Războiul solomonarilor, de Moni Stănilă7. Cântec pentru cei neîngropați, de JesmynWard8. De veghe în lanul de secară, de J.D. Salin�ger, și Ferma animalelor, de George Orwell9. Efectul fluturelui, de Doina Jela10. Ciudata și înduioșătoarea viață a luiPriță Barsacu, de Iulian Bocai, câștigătorulConcursului de Debut al Editurii Polirom,ediția 2018 SDC

Cele mai vândute titluri ale Editurii Polirom la Bookfest 2018

4ANUL XIV NR. 6099 – 15 IUNIE 2018opinii


Cartea Femeia minimarket (tra�ducere din limba japoneză de Io�landa Prodan) a fost publicată laEditura Polirom în anul 2018.

Dragă Sayaka Murata, abia acum v�am citit o carte. Știți, dureazăceva până ajunge literatura tocmaidin Japonia la noi, în Europa de Est.

Știu că toate cărțile pe care lescrieți obțin premii foarte impor�tante. Mărturisesc, însă, că amă�nuntul nu mă impresioneazăab solut deloc, știind cât de subiec�tive și de greșite sunt în de obște ie�rarhiile, așa că dimpotrivă – măferesc, cât pot, de premianți (șiprea rar greșesc). Femeia mini�market, însă, am citit�o și am citit�ofără pauză. Am surâs și am râs,chiar și când, poate, nu se cuvenea.

Deși tristă, povestea lui KeikoFurukura este foarte frumoasă.Este frumoasă, mai ales că esteadevărată. Sigur, sigur undeva înJaponia trăiește această femeiede treizeci și șase de ani, neinte�grată social, care muncește cu

jumătate de normă la un mini�market de lângă o stație de me�trou, nemăritată, ba chiar șivirgină. Sigur că societatea, stu�pidă cum sunt toate societățile,caută să o vindece și să o facă nor�mală, adică să o bage în turmă.

Sigur că domnișoara Furu�kura este nu doar feciorelnică, ciși foarte obosită, trecându�și zi�lele fără mari speranțe în subur�bia ei, supraviețuind prin gesturimecanice, visând noaptea că auitat să pună prețul pe pungile cuproduse alimentare.

Sayaka Murata, am surâs șiam râs citindu�vă, pentru că încultura în care m�am întâmplattoate problemele domnișoareiFurukura n�ar putea să existe.Aici, la noi, nu găsești oameni caresă se ostenească la serviciu pânăla epuizare. Aici, la noi, ne�amcam pierdut până și fecioarele.

Sayaka Murata, cartea dum�neavoastră este o splendidă cri�tică adusă îngustimii mințiioa menilor care trăiesc astăzi în

Japonia, ceea ce aici, la noi, sunăun pic fantastic, pentru că noi ad�mirăm societatea japoneză, careare tot ce nouă ne lipsește: disci�plină, rigoare, ordine, seriozitate.Sigur, toate acestea pot da șiefecte adverse – cum ar fi neferi�cirea omenească.

Dar aici, la noi, suntem învă �țați cu nefericirea omenească dincelelalte motive (călcarea reguli�lor, apetit pentru fărădelege, lipsade onestitate, harababura, treacă�meargă, merge�și�așa, expresieprobabil intraductibilă în japo�neză). Și nici compasiunea nu epunctul nostru forte. V�o spundeschis: nu cred că o să găsiți em�patie pentru Keiko Furukura lanoi în țară (cu atât mai puțin pen�tru Shiraha, fostul ei coleg demuncă, un misogin și un porc, încare biata fată își lasă toată nădej�dea pentru întemeierea unuicuplu obligatoriu).

Acestea sunt datele lumilor încare ne învârtim. Dar dincolo de eleeste literatura, dincolo de ele este

ficțiunea care ne ajută să îmblânzimrealitatea și să o facem îndurabilă.

Iar în literatură, Sayaka Mu�rata, ajungeți foarte departe. Ni �mic nu vă lipsește: aveți povestea,aveți stilul, aveți imaginile pe carenu le mai uiți niciodată.

Și dacă sunteți curioasă cu ceam rămas din Femeia minimarket,ce iau cu mine pentru totdeauna, o

să vă răspund că iau mica pasăre pecare Keiko Furukura, copilă fiind, agăsit�o într�o zi în parc fără viață.

Iau clipa aceea când toți co�piii boceau și se dădeau de ceasulmorții, iar mamele lor îi învățaucă se cuvine să sufere și singurăKeiko Furukura voia să ia pasăreaacasă și să facă din ea o fripturăpentru tatăl său, mare iubitor decarne de pui. Singură Keiko Furu�kura vedea impostura oamenilor,fie ei și copii, care plângeau moar�tea păsării și îi acopereau mor�mântul proaspăt săpat cu cada� vrele florilor smulse din rădăcină.

Și de aceea v�am scris, SayakaMurata, să vă mulțumesc pentruaceastă literatură în care căutați,atât de brutal și atât de cinstit,adevărul. SDC

ANDREI CRĂCIUNCULEGĂTORUL DE HARFE

Scrisoare către Sayaka Murata

1.

Mi�am luat o sticlă de apă din fri�gider și am tăiat�o la „Șotron.Festivalul copilăriei“ .

În autobuz era cald�cald, înghesu�ială, îmi făceam loc cu greu să scotsticla din rucsac și să tot beau dinea. Și�mi părea că se uită cam ciu�dat la mi ne cei din jur. Oricum,am băut�o pe toată. La coborâream observat pe sticlă o etichetămare, cu un sfânt pe ea: „Agheas �mă de la Sihăstria Putnei...Această apă s�a dovedit a fi purtă�toare de har“.

2.

În timp ce întindeam rufe pesârmă, am aflat de la noul vecin –ăla care își face casă imensă înspate, om de treabă, despre caream mai povestit: „Vai, da’ noi sun�tem așa cuminți!“ – că unul dintre

vechii vecini n�ar fi așa de treabă,cum credeam eu.

— Nu ne�a lăsat să construimcasa mai lângă gardul lui, să avemși noi mai multă curte la drum...Dacă știam că sunteți așa bun, vărugam pe dumneavoastră. Dar n�amștiut, n�am îndrăznit... Știți ce facevecinul nostru? Oprește ma șinilestrăine de pe strada dumneavoas�tră și îi întreabă pe șoferi ce căutăpe drumul lui... L�am văzut cuochii mei!

3.

Despre lumile paralele în caretrăim. Locuiesc – și acum realizezasta – fix de treizeci de ani în Iași.Oraș pe care îl iubesc sincer șidespre care aveam impresia că îlcunosc. După vreo cinci ani detrăit aici, dacă stăteam jumătatede oră undeva prin zona centrală,mă întâlneam cu măcar doi�treicunoscuți. După zece ani, un sfert

de oră, cu același efect. După do�uăzeci, oriunde merg, pe jos saucu bicicleta, în cinci minute vădmăcar o față cunoscută. La oriceeveniment public – nu la unul cutentă cât de cât culturală, nu lec�tură publică, nu spectacol de tea�tru – recunosc peste cincizeci depersoane din audiență.

Am fost cu bicicleta la Festi�valul Afterhills. Pe un câmp de câ�teva hectare, erau trei�patru mii deoameni. Cumva un festival româ�nesc al berii, mai cu ștaif, multiplicatla maximum, cu prețuri multipli�cate la maximum (dacă acolo au fostdouă sute de mii de oameni, cum s�a declarat, înseamnă că la Forța Zuau fost măcar cinci milioane☺).

Bere, șaorme, cârnați, clătite, cor �tulețe cu branduri românești și cozila superoferte, scene cu muzică delift sau radio automobil, stand�upcomedy de duzină. La un momentdat a plouat. Câmpul s�a transfor�mat în noroi. Miile de participanțiumblau de colo colo – mai o șaor �mă, o bere, un cârnat, mai un „toatălumea mânuțele sus!“ –, ca o găinăfără cap, dar principala lor grijaera să�și curețe papucii de noroi,acolo unde dădeau peste un petecde iar bă. Am ieșit.

Pe drumul de vreun kilome�tru până la asfalt, mergând încontrasens cu bicicleta, veneaupuhoaie de oameni. Cu miile, nuexagerez. Toți în haine de fițe, vo �ioși, cu sentimentul ca participăla ceva important, călcând pe dru�mul proaspăt plouat, prin noroipână la glezne. Nu exagerez. Unsfert de oră mi�a luat să�mi spălcât de cât bicicleta și papucii într�obaltă de la Carrefour.

Nu mă mir deloc de ce�ar plăticineva aproape o sută de euro casă participe la așa ceva. E pro�blema lor, distracția lor, treabalor. Mă mir doar că timp de vreo

două ore, în care m�am plimbat decuriozitate încontinuu, n�am re�cunoscut absolut nici un om.

4.

Azi noapte un melc mi�a mâncatun fir de busuioc roșu abia plan�tat. Apoi a fugit. Mi�am dat seamadupă urme.

5.

Una dintre bucuriile de duminicădimineață e să mă trezesc, să beauzen o cafea puternică și să fumez oțigară, să frunzăresc vreo jumătatede oră netul, apoi să mă culc dinnou și să dorm vreo două ore. Cumaș face în fiecare zi, dacă aș fi bogat.

6.

Eu tot plantez chestii – iarbă, flori,legume, copăcei – le îngrijesc, leud zilnic, dar abia în seara asta m�am luminat: curtea mea e, defapt, o crescătorie de melci și degreieri, care nu fac altceva decâtsă mă folosească să�și proliferezespecia. SDC

FLORIN LĂZĂRESCUÎNTÂMPLĂRI ŞI PERSONAJE

Știri la zi din actualitatea culturală și articolele ediţiei pe


Din vecinătate

5ANUL XIV NR. 6099 – 15 IUNIE 2018 opinii


Săptămâna trecută, într�o ana�liză cam prea mundană pentrulumea atât de spiritualizată a li�teraturii, arătam că există o ne�potrivire între ce li se cere și ce lise oferă membrilor UniuniiScriitorilor din România caretrăiesc în străinătate. Mă gân�deam mai ales la scriitorii exilațisau emigrați în perioada comu�nistă, iar Herta Müller e doar unexemplu – e drept, unul sonor,reprezentativ, deci imposibil detrecut cu vederea.

Spuneam, așadar, că pe de o partescriitorii din afara României tre�buie să plătească o cotizație (mo�dică, în lei) pentru a rămânemembri USR cu drepturi depline,dar pe de altă parte asta nu le asi�gură drepturi depline decât dacătrăiesc în România. E un catch�22clasic, care îi transformă pe mem�brii USR din străinătate într�unfel de plătitori onorifici: trebuie sădea banii, restul îi privește. Dacă vorsă participe la activitățile Uniunii, să

voteze, să mănânce un sandviș lao lansare, trebuie să vină în Ro�mânia. Sigur, pe cheltuiala lor, căoricum se descurcă mai binedecât bietul scriitor român, săracși necitit.

Aici ceva scârțâie. Nu e în re�gulă. La îndatoriri egale, dreptu�rile ar trebui să fie tot egale,indiferent de circumstanțe. Altfeldiferențierea asta îmi aminteștede cea din anii comunismului – șiun pic după aceea –, când pe lahoteluri, muzee ori stațiuni exis�tau două standarde de preț dife�rite, unul pentru „ai noștri“ și altulpentru străini. Însă e la fel de ade�vărat și că Uniunea Scriitorilor, oorganizație profesională nu preabogată, cu greu și�ar putea per�mite să susțină financiar venireaîn țară a membrilor ei expatriați.

Așadar, ce e de făcut? Păi, înprimul rând să acceptăm realita�tea:membrii USR din străinătate,fie că își plătesc sau nu cotizația,nu vor avea niciodată drepturidepline în organizație decât

formal, pe hârtie. În realitate sta�tutul lor e doar unul onorific. Șiatunci de ce nu s�ar oficializa purși simplu această onorabilitate –cu dublu sens, fiindcă în destulecazuri onoarea o oferă tocmai au�torii în cauză, iar Uniunea Scriito�rilor ar beneficia de ea? De aceea„cazul“ Herta Müller a stârnitatâta vâlvă. E, până la urmă, o pro�blemă de imagine, pe care cineva,la nivelul conducerii USR, nu aevaluat�o corect sau a cântărit lu�crurile cu o balanță șchioapă.Oriunde în lume o instituție, oasociație, o organizație de oricefel își construiește o imagine deprestigiu și se îngrijește de ea.Universitățile își cultivă legăturilecu foștii absolvenți, în special cucei ce și�au cucerit un renumeîntr�un domeniu sau altul, căcigloria lor se răsfrânge și asuprainstituției care i�a format. Un in�stitut de cercetare exultă când unmembru (sau un fost membru) alsău obține recunoaștere interna �țională. O asociație profesională a

scriitorilor ar trebui cu atât maimult să se îngrijească de men �ținerea legăturilor cu membrii ei –foști, actuali, potențiali –, să lecultive și să le dezvolte, dinaceleași considerente clare pen�tru oricine.

O să pun problema așa, cinic,pragmatic și un pic iezuit – și laspartea sentimentală pentru săp�tămâna viitoare: în spațiul litera�turii recunoașterea absolută avalorii este de mai bine de unsecol premiul Nobel. Se pot dis�cuta criteriile de acordare, sepoate deplânge subiectivitatea ju�riului, se pot contrapune laureațiși nedreptățiți, dar un premiuNobel rămâne – pe bună dreptate –o culme a recunoașterii literare.Și câți laureați Nobel pentru lite�ratură mai trăiesc astăzi în lume(am zis că o să fiu cinic)? Vreo 15�20, estimez eu. 15�20 de scrii�tori de top pe întreaga planetă.Câte asociații de breaslă se potlăuda că au printre membrii lorun laureat Nobel? Cam tot atâtea,

ba chiar mai puține. Ar fi oarechiar atât de rău dacă UniuneaScriitorilor din România ar nu�măra printre membrii săi un au �tor de o asemenea anvergură?Fiindcă, sincer vorbind, nu sun�tem tocmai țara cea mai însetatăde literatură de pe planetă și niciprestigiul USR nu e tocmai con�sistent la nivel global, ba nicimăcar la nivel național.

Numai că, din câte se pare, neîmpiedică pârdalnica aia decotizație, pe care laureata Nobeln�a plătit�o. Și ar mai fi de zis câ�teva lucruri, doar că nu mai încapaici. SDC

RADU PAVEL GHEOROMÂNII E DEŞTEPŢI

Herta Müller și Uniunea Scriitorilor (VI)

Curtea Constituțională a decis:președintele Klaus Iohannis esteobligat s�o revoce pe șefa DNALaura Kovesi.

Putem comenta în fel și chip deci�zia CCR. Că e una politică, căValer Dorneanu e omul PSD, căpeste jumătate dintre judecătoriiCurții joacă după le cântă cei carei�au numit. Dar președintele eobligat să respecte CCR. Altfel, vafi acuzat că încalcă prevederileConstituției. Iar PSD abia așteap�tă momentul, pentru a declanșaprocedurile de suspendare apreședintelui. Coaliția PSD�ALDEl�ar instala rapid pe Tăriceanu laCotroceni, iar în secunda doi ac�tualul șef al Senatului ar semnadecretul de revocare pentru șefaDNA, pentru că va avea dreptul s�o facă. Practic, ne întoarcem deunde am plecat. Nici nu mai con�tează rezultatul referendumului.Iohannis va reveni, foarte proba�bil, la Cotroceni, dar va găsi oinstituție goală. Ar fi doar o victo�rie de moral, dar strategic nu seobține mare lucru dacă se merge

la suspendare. Cel mult o reîncăr�care a președintelui. Plus even�tual o satisfacție pentru electo� ratul care i�a acordat votul în2014. Prea puțin dacă ne gândimla miza războiului declanșat dePSD în această perioadă.

Din ce am văzut până acum încomportamentul lui Iohannis, nucred că șeful statului are dubii înprivința deciziei sale. Adică va ac�cepta verdictul CCR. Că o va face înșapte zile, în zece sau în 45 de zilerămâne de văzut. Dar nu cred căpreședintele va ieși să spună că nurespectă hotărârea Curții. Pentru căar da apă la moară contestatarilor.Ar schimba termenii jocului, adicăar prelua pe moment iniția tiva, darîn final verdictul ar fi același.

Mai există și varianta ca Io�hannis să tragă de timp, câtăvreme în motivarea CCR nu aparevreun termen până la care pre �ședintele să semneze revocareașefei DNA. E o copilărie. S�ar pre�lungi inutil războiul, iar la un mo�ment dat PSD va apăsa butonulsuspendării. Pică așadar și va�rianta cu tergiversarea. Cel multpoate cere răgaz pentru a studiacu atenție motivația CCR. Atât.

Cu alte cuvinte, ne îndreptămspre momentul debarcării șefeiDNA. Importantă va fi însă reacțiapreședintelui. Dar mai ales pașiiimediat următori. Dacă doar vasemna revocarea și va proceda lafel cum a făcut�o în cazul numiriiVioricăi Dăncilă în postul de pre�mier, atunci își poate lua adio dela al doilea mandat. Ne intereseazămai puțin ce va face Iohannis din2020 încolo. Dar ne in teresează ce

se va întâmpla pe mai departe cuJustiția. Și ce se va întâmpla cuRomânia în următoarele două�trei decenii. Iar Klaus Iohanniseste dator cu o luptă celor pesteșase milioane de oameni care l�auvotat în 2014.

Aici nu mai e vorba de Kovesi,e prea puțin relevant numele ac�tualului sau viitorului șef de laDNA. Contează doar ca instituțiasă funcționeze mai departe, iarprocurorii să aibă independențanecesară, fără nici o obstrucțiepolitică și fără teama că ministrulJustiției, numit politic, îi va sanc �ționa în vreun fel. Este esențialașadar ca justiția să rămână în pi�cioare, iar procurorii să nu ajungăla cheremul politicului. Probabilcă acesta este și scenariul pe caremerge Cotroceniul, iar în prezentse caută soluții.

Pe de altă parte, președintelear trebui să înțeleagă că decențaare o limită și că PSD a trecut demult linia roșie. Iar pentru astaar trebui să joace politic. Proba�bil că vor trebui deschise mai

multe fronturi, inclusiv discuțiipentru o nouă majoritate guver�namentală.

Dincolo de strategiile Cotro�ceniului, este necesară și o altăabordare a opoziției democratice.E uimitor cum puterea face trăs�naie după trăsnaie, dar scoate oa�menii în stradă la mitinguri deprotest, iar partidele de opozițiese scarpină în barbă.

Conferințele de presă sau co�municatele sunt utile, dar nu șisuficiente. Ne amintim ce s�a în�tâmplat pe vremea CDR, cândurmașul FSN călca totul în pi�cioare. Partidele de atunci, adicăPNȚCD, PNL, PER, plus asociațiilecivice, organizau mitinguri deamploare în București. Era singu�rul mijloc de a spune NU abuzuri�lor și a semnala că există derapajeîn societatea românească.

Revenind la momentul ac�tual, devine aproape obligatoriecoalizarea partidelor democra�tice. Dacă nu se va întâmpla astași vor conta mai mult funcțiile șiorgoliile mărunte, atunci PSDmerită să conducă măcar încă 10ani România. Este momentul des �părțirii apelor. Cine nu înțelegeasta, înseamnă că e părtaș la toatemizeriile care se întâmplă subochii noștri. SDC

FLORIN GHEŢĂUVAGONUL CU VORBE

Președintele ar trebui să înţeleagă că decenţa are o limită și că PSD a trecut de mult linia roșie.

Mutările lui Iohannis

Samir asculta la acea vreme ver�siunea ascunsă mult timp a ope�rei Œdipe dirijată de ConstantinSilvestri în 1958 la București (fă�cută publică abia în 2011 la CasaRadio). George Murnu îmi revelacalitățile concertului radiofonicde la Paris, difuzat la 18 mai 1955,două săptămâni după moarteacompozitorului, în care dirijorulde origine română Charles Brückfăcuse să renască Œdipe�ul enes�cian, nemaicântat de la premierasa din 1936. Grație lor ascultampentru prima dată atunci bandade concert care circula printrecolecționari. După multe decenii,în sfârșit, concertul lui CharlesBrück a apărut anul acesta pe discla casa franceză Malibran (MR 895)și, lăsând deoparte tăieturile, esteo ocazie de a asculta o versiuneaproape de perfecțiune.

În 1955, reluarea operei luiEnescu, omagiu ce îi era adus deServiciul emisiunilor lirice ale ra�dioului național francez, a stârnitmulte comentarii, unele cunoscuteși criticilor români. Se distingeacel al lui René Dumenil, care își

exprima „regretul că un asemeneaefort, ce a condus la o reușită atâtde completă, să nu aibă decât unrezultat efemer. E lamentabil sădai o singură dată o operă pe caretoată lumea este de acord să o ca�lifice drept grandioasă“. PentruDumenil se putea vorbi „doar des�pre măreția, noblețea și perfec �țiunea unei opere care nu numaică face onoare poetului și muzi�cianului ce au compus�o, dar șiepocii în care a putut fi realizată“.Cu aceeași ocazie, Bernard Gavotyîi omagia pe dirijorul CharlesBrück pentru felul „nobil și cu pa�siune“ în care a condus muzicienii.

Despre Enescu, Œdipe și Char�les Brück scria și compatriotul lorAntoine Goléa în numărul diniunie al celebrei reviste „Esprit“.Mort d’un musicien era titlul înspatele căruia se putea citi un textîncărcat de durere despre soartalui Bartók și a lui Enescu.

Cel dintâi, cu zece ani mai de�vreme, murise „într�o cameră dehotel, victima unei crize de ane�mie pernicioasă, consecință a pri �vațiunilor îndurate timp de ani dezile. Să o spunem pe limba noas�tră: murise din cauza foamei“.Enescu murise și el „într�o camerăde hotel, după ce fusese atins detrei atacuri succesive de paralizieîn câteva luni. Murise atunci când,nemaiputând să�și exercite ceade�a doua meserie, cea de violo�nist, cu care își câștiga viața de doisau trei ani, din cauza primeloratingeri ale răului, nu mai trăia

decât din donații care veneau maiales din America; atunci cândpuținul pe care îl posedase odi�nioară în țara sa natală îi fuseseluat, când numele său, care pur�tase gloria României în cele patrucolțuri ale lumii, îi fusese pus laindex. [...] Exilat politic, asemenealui Bartók, fusese obligat să�și reiabastonul de pelerin la o vârstă lacare alții, încununați de lauri, seașezau în fotoliile Academiilor. Însfârșit, ca și Bartók, nu și�a pututasculta propriile opere în timpulvieții decât în măsura în care im�presarii și secretarii asociațiilorsimfonice i�au permis să le cântesau să le dirijeze el însuși.“

Și continua: „Atunci cândaceste rânduri vor fi apărut, Ra�dioul va fi transmis, sub baghetaadmirabilului Charles Brück, in�tegral, lucrarea care este summu�mul lui Enescu: Œdipe, tragedialirică pe un poem de EdmondFleg, a cărei premieră a avut loc laOperă, cu un succes imens, în1936, și care nu a mai fost reluatăde atunci niciodată, deși adminis�tratorii succesivi ai casei știau cutoții că era vorba de una din ra�rele capodopere ale producției li�rice contemporane. Trebuie săsperăm că exemplul dat de Radiova avea un efect și că vom revedeaîn curând această operă destinatăscenei unui teatru, pentru care afost creată“.

A mai fost nevoie de câtevadecenii ca apelul lui Goléa să fie

ascultat și Œdipe repus în scenă laParis, după cum a fost nevoie depeste 60 de ani ca omagiul pe carei�l adusese Charles Brück cu oechipă formidabilă a Operei de laParis, cu admirabilul Xavier Deprazîn rolul titular, cu Geneviève Moi�zan ca Jocaste, cu Rita Gorr în rolulSfinxului, cu doi dintre cântărețiiangajați și la premiera din 1936(Henri Medus și Pierre Froumenty)să apară, în sfârșit, pe disc.

Este, poate, momentul ca șidirijorul Charles Brück, vechecunoștință a lui Enescu, să fie elo�giat și în România. În anii ’30,când celebrul șef de orchestrăPierre Monteux decidea să des�chidă o școală pentru dirijori, sti�mulat de cea pentru violoniști alui Yvonne Astruc care îl aveadrept cheie de boltă pe Enescu, tâ�nărul Charles Brück avea să fieprimul dintre elevi care câștigaconcursul organizat de OrchestraSimfonică din Paris.

Devenea atunci, cum poves �tește Doris Monteux în memoriilesale It’s all in the music, asistentuldirijorului pe care avea să�l ur�meze în Statele Unite și de la careprelua și conducerea școlii saledin Maine, în 1969, pentru ultimii27 de ani de viață.

Charles Brück, timișorean năs �cut în mai 1911, a urmat cumvadestinul marilor muzicieni ro�mâni. În 1928 a plecat să urmezestudii muzicale la Viena, iar deacolo la Paris, unde după ce a ob �ținut o diplomă în drept, s�a an�gajat în studiul aprofundat almu zicii, elev al lui Vlado Perle�muter (pian), Nadia Boulanger

(com poziție) și Pierre Monteux.Naturalizat francez în 1939, aveasă intre în clandestinitate la în�ceputul războiului, iar apoi seangaja în Rezistența franceză.După război, recompensat cu tit�lul de Ofițer al Legiunii de Onoa �re, avea să fie numit director alindustriilor muzicale în Ministe�rul Industriei (1945�1948), să fietimp de câțiva ani director muzi�cal al Cazinourilor de la Cannesși Deauville, dirijor și directormuzical al Operei olandeze laAmsterdam (1950�1954), directoral Orchestrei Simfonice Radio dela Strasbourg (1965�1970), dirijorpermanent al Orchestrei Filar�monice a O.R.T.F (1965�1970).

Intransigent cu muzicieniidin orchestră și nedispus la com�promisuri, avea să fie ostracizatde francezi și să�și petreacă ulti�mele decenii în Statele Unite,fiind, între altele, director muzi�cal la Hartt School a UniversitățiiHartford, visiting professor laUniversitatea Princeton, un marepedagog, permanent preocupatde elevii săi (între care se află Gil�bert Varga, elev și al lui Sergiu Ce�libidache, Hugh Wolff, Marc Min� kowski) și un mare promotor almuzicii contemporane.

Discografia sa, limitată la vreo20 de LP�uri și CD�uri, include câ�teva înregistrări cu valoare istorică,între care un Orfeu și Euridice, laOpera olandeză din Amsterdam cuKathleen Ferrier, câteva concertecu Leonid Kogan și, acum, neîndo�ielnic, Œdipe�ul enescian, careputea fi ascultat până acum doar înarhiva INA. SDC

6ANUL XIV NR. 6099 – 15 IUNIE 2018muzică


UN EVENIMENT DISCOGRAFIC

Œdipe sub baghetalui Charles Brückîn mai 1955

VICTOR ESKENASYSCRISOARE PENTRUMELOMANI„Muzica nu trebuie înţeleasă, ea trebuie ascultată.“ (Hermann Scherchen)

La împlinirea a cincizeci de ani de la moartea luiGeorge Enescu, în 2005, doi buni prieteni,George Murnu și pianistul Samir Golescu,comentau critic din Statele Unite, în grupul dediscuții „rec.music.classical.recordings“, o listă derecomandări ale înregistrărilor pe disc publicatăde Music Web International. Cei doi erau, șicontinuă să fie, cei mai buni cunoscători români în domeniu.

7ANUL XIV NR. 6099 – 15 IUNIE 2018 teatru


Manifestarea se va deschide cusalutul oficial „Welcome world!“,un salut care include subtil descrie�rea internațională a acestui Festivalcunoscut în toată lumea. Organiza�torii zic că artiștii vin din 40 de țări,iar spectatorii din peste 80. Searainaugurală a programat un eveni�ment grandios, în aer liber, care vaconecta prezentul la istoria deacum un veac, de la finalul Primu�lui Război Mondial. Spectacolul di�gital intitulat Five Telegrams este ocoproducție Edinburgh Internațio �nal Festival, BBC Proms și 14�18NOW: WWI Centenary Art Com�missions și are în vedere faptul că2018 este Anul Tineretului înScoția, dar și al Centenarului, pro�punându�și să devină un punct deplecare în reflectarea câtorva as�pecte esențiale din istoria sânge�roasă a Marelui Război.

Realizatoarea Anna Merediths�a documentat temeinic în Muzeul

Imperial al Războiului, concen�trându�se, printre altele, asupracâtorva telegrame trimise de tine�rii aflați pe front în urmă cu maibine de un secol. Viziunea compo�zitoarei Anna Meredith, cunos�cută ca artist interesat de ariamuzicii clasice, dar și pop și elec�tronice, se combină creativ cumomente live, cu elemente multi�media, de visuals fiind responsa�bili cei de la 59 Productions, careau gestionat creativ și festivitateadin deschiderea Jocurilor Olim�pice din 2012 de la Londra. Scena�riul atinge teme diverse, care seîntretaie, precum „coduri și ma �șini, cenzură, propagandă și re�conciliere“, cum se precizează întextul de prezentare. Five Tele�grams se va juca deja pe 13 iulie laAlbert Royal Hall, Londra, apoi pe3 august, la Edinburgh, în FestivalSquare.

O POVESTE DESPREDRAGOSTE INCESTUOASĂ, CRIMĂ ȘI VINOVĂȚIE

Alte puncte de maximă atractivi�tate ale programului sunt cele treiproducții rezultate din rezidențade care a beneficiat Bouffes duNord, teatrul parizian al lui PeterBrook. Teatrul acesta semi�părăsit,

ușor degradat, marginal ca pla�sare, l�a atras pe Brook care căuta,la debutul anilor ’70, un mediupotrivit pentru ceea ce urma sădevină un centru experimentalinternațional, laboratorul câtorvadintre cele mai importante pro �ducții din vremea aceea.

Acum, Brook însuși a imagi�nat spectacolul The Prisonier, îm�preună cu Marie�Hélène Estienneși o distribuție multiculturală.Cinci actori din Sri Lanka, India,Rwanda și Marea Britanie joacă înaceastă creație preocupată detema dreptății, a justiției, a celorcare�o decid. Brook a declarat căideea i�a venit de la un fapt realneobișnuit la care a asistat cu de�cenii în urmă în Afganistan, îna �inte de războaie, când un omstă tea în fața unei închisori, aceas �ta fiind pedeapsa pe care trebuias�o ispășească. Scenariul și spec�tacolul realizate de regizor înluna martie, când a împlinit 93 deani, se plasează undeva într�ozonă a miturilor în care sunt inse�rate și elemente ale prezentului. Eo poveste despre dragoste inces�tuoasă și crimă, vinovăție, ispă �șire. Spectacolul a avut premierachiar la Bouffes du Nord, în ca�drul acela special ca arhitecturăteatrală și ambianță.

Tot parte a acestei rezidențecreative este și Opera cerșetorilorși La maladie du mort după Mar�guerite Duras, acesta din urmărealizat de celebra Katie Mitchell.Regizoarea britanică combină tea �trul și filmul, jocul live al actorilordevenind film în timp real, proiec�tat pe un ecran unde se vede fil�marea în scenă a spectacolului viuși translarea lui în virtualitatea ci�nematografică. Echi pa de creațieinclude artiști din Marea Britanie,Franța, Islanda și Germania, iarnuvela a fost adaptată pentruscenă de Alice Birch.

THE FRINGE, CEA MAI AMPLĂDESFĂȘURARE DE FORȚECREATOARE

În 1947, anul primei ediții a Festi�valului Internațional de Teatru dela Edinburgh, opt companii care n�au fost invitate de organizatoriau decis să participe totuși și ele șiuite așa s�a născut Edinburgh Fes�tival Fringe. Pe scurt, în 71 de edițiiThe Fringe a ajuns să fie cea maiamplă desfășurare de forțe crea�toare din toate genurile, spectacolepentru toate gusturile, cu artiștifoarte cunoscuți sau anonimi, carepropun toate formele artistice

posibile. În 2017, The EdinburghFestival Fringe a durat 25 de zile șia inventariat 53.232 de repre zen �tații a 3.398 spectacole, găzduite de300 de săli. Fringe s�a născut și s�adezvoltat odată cu secțiunea ofi�cială, iar de organizat s�a organizatîn 1958, când a fost înregistrată TheFestival Fringe Society.

Actul fondator este redactat înspiritul care a guvernat dintot�deauna Fringe, iar Asociația nu seamestecă niciodată în verificareasau intervenția de vreun fel în con�stituirea programului. Fringe este oplatformă deschisă tuturor aceloracare doresc să�și prezinte creațiaochiului public ori specialiștilor.„To this day that policy remains atthe core of our festival and we’reproud to include in our programmeanyone with a story to tell and avenue willing to host them.“

Edinburgh e un oraș culturalautentic, iar asta mărturisesc celeșase festivaluri inter naționale dinfiecare vară (din iunie până la fi�nele lui august):Festivalul Interna �țional de Film, Jazz and BluesFestival, Art Festival, The Royal Mi�litary Tattoo, Festival Fringe, Inter�national Book Festival. Pe par� cursul întregului an, în urbe sunt11 festivaluri în total. SDC

OLTIȚA CÎNTECDATUL ÎN SPECTACOL

ION BARBUPINACOTECA DIN PETRILA

Festivalul Internațional de Teatru de la Edinburgh va etala, între 3 și 27august, ediția cu numărul 71, sub constatarea poetică „It takes morethan one language to tell a story“. E un vers din poemul Treshhold, scris de Jackie Kay și citit, în iulie 2016, la ședința de deschidere aparlamentului scoțian, fiind primul poem scris după ce Kay a fostdeclarată poet național, o versiune modernă a makar-ului, pozițiealtădată similară poetului de curte.

Welcome world!

8ANUL XIV NR. 6099 – 15 IUNIE 2018interviu


INTERVIU CU REGIZORUL BOGDAN THEODOR OLTEANU

„În România, bărbații au rolulprincipal chiar și în filmele în care femeia e prima pe afiș“

Câteva conversații despre o fatăfoarte înaltă e un proiect inde�pendent produs de BogdanTheodor Olteanu prin Venetic șiGabi Suciu prin Atelier de Film,în coproducție cu Tudor D. Po�pescu prin Popski. Acesta e de�butul în lungmetraj nu doarpentru regizor, ci și pentru ac�tori, directorul de imagine MihaiMarius Apopei, editorul de sunetMihnea Bogos și scenografa Ale�xandra Panaite. Rolurile princi�pale sunt interpretate de SilvanaMihai și Florentina Năstase. Peli�cula a fost prezentată încompetiția Zilele Filmului Ro�mânesc de la Festivalul Transil�vania (25 mai – 3 iunie).

INTERVIU REALIZAT DE IULIA BLAGA

Ai lucrat o vreme în presă, ai tre-cut la campanii electorale, mar-keting, HR, publicitate. Cât demare e pasiunea pentru cinemași cum ai ajuns să faci filme?

Am ajuns întâmplător, nu mi�ampropus vreodată să regizez. Scriudin adolescență, m�am plimbatprin cenacluri, am publicat nișteproze scurte prin fanzine. La filmam ajuns când m�a rugat o amică,Cristina Matei, studentă la im�agine la UNATC, să�i scriu cevapentru un examen de an. I�am datun soi de scenariu, dar nu l�a vrutpentru că, mi�a spus, avea preamult dialog, trebuia să lucreze cu

actori și ea n�avea chef de asta. Unalt prieten, Adi Bulboacă, a citittextul, i�a plăcut și a zis: „Hai să�lfacem!“. Eu nu regizasem vreo�dată, el nu mai filmase de anibuni, așa că am fost o echipă per�fectă. Am strâns ce prieteni amavut, am împrumutat o cameră șiașa a ieșit Duminică dimineață,filmul de care sunt în continuarecel mai mulțumit dintre cele treiscurte.

Am descoperit că mi se potri �vește treaba asta cu făcutul filmelor.Odată ce mi�am asumat răspundereaîn fața unei echipe, nu mai am cum daînapoi, trebuie să termin ce am înce�put. La activitățile solitare mă împie�dic în perfecționism și/ sau frică.

Crezi că e nevoie de școală pentru a face filme?

Nevoie, nu. Dar cred că e utilă. Euregret că nu am făcut o școală,

măcar pentru șansa de a face câ�teva filme. Probabil că sunt utile șiîntâlnirile pe care le ai în școală.Îmi e greu să răspund, pentru cămă tot gândesc la UNATC. Știu omulțime de povești despre facul�tate și cred că e un mediu mai de�grabă toxic intelectual, cu care nuaș fi vrut să am de�a face. Sunt șioameni pe care îi respect acolo, darsunt atât de puțini încât cu greuschimbă ima ginea de ansamblu.

Cum s-a născut Câtevaconversații despre o fată foarte înaltă?

Nu mai țin minte. Pot să speculezcă e un film născut din furie șineputință. De la prieteni neferi �ciți, împiedicați să își exprimedorințele sau nevoile. De la oa�meni care au curaj și îndurăconsecințele și oameni care nu aucuraj și suferă pentru asta. E răuoricum. Cumva filmul e mai ac�tual acum decât atunci când m�am apucat să�l scriu. În 2018discutăm despre homosexualitateca despre o boală, despre cum artrebui să avem grijă să nu le acor�dăm homosexualilor prea multedrepturi. Și discuția are altă an�vergură. Nu mai sunt doar treiextremiști pe un blog, ci e un dis�curs adoptat de cele mai mari par�tide politice, de parlamentari, deGuvern. Nu mai sunt doar nișteproști, sunt proști cu funcții. Edescalificant.

UN FILON DE VIOLENȚĂMUTĂ TRAVERSEAZĂSOCIETATEA ROMÂNEASCĂ

Cât de mult a contat dorința de a scutura prejudecățile dinsocietatea românească în alege-rea subiectului?

Chiar dacă mi�am propus să lasdeoparte nervii și a ieșit un filmmai degrabă tandru decât activist,știu foarte bine de unde am por�nit. Bucureștiul nu e Moscova sauMinsk, există locuri și manifestărisigure pentru comunitatea LGBT.

A lucrat în presă, apoi în campanii electorale, în mar -ketingul sportiv sau publicitate, a fost acționar la o firmă deconsultanță în managementul resurselor umane. Apoi atrecut la cinema, a realizat trei scurtmetraje, iar primul luilungmetraj de ficțiune va fi lansat de Transilvania Film încinematografe în 22 iunie 2018. Câteva conversații despre

o fată foarte înaltă e o poveste despre două tinere dinzilele noastre care se cunosc pe internet și încep (în viațareală) o poveste de dragoste. La 12 ani după Legăturibolnăvicioase, Bogdan Theodor Olteanu face un film șimai provocator decât cel al lui Tudor Giurgiu. Poate căsocietatea românească e acum mai pregătită.

9ANUL XIV NR. 6099 – 15 IUNIE 2018 interviu


Dar există un filon de violențămută, care traversează toată so�cietatea românească. Nu e nici�cum benign și are efecte oribileasupra celor atinși de el. Oameniinu suferă pe stradă, dar suferă înfamiliile lor sau singuri acasă.

Aș adăuga că filmul e despreo situație particulară, într�o șidespre o minoritate sexuală. Darviolența despre care vorbeamatinge orice fel de minoritate. Îiurâm, mai mult sau mai puțin dis�cret, cu diferite intensități, perefugiați (deși nu prea avem), peromi, pe maghiari, pe musulmani,femeile divorțate. Orice nu eromân ca la manual, adică bărbat,posesor de soție și copii, ortodox.Altfel, mă feresc să încarc un filmcu o asemenea misiune. Probabilcă poate să contribuie la asta, darmi�ar fi rușine să�mi dau o meda�lie când știu că sunt oameni dinorganizații precum Accept sauMozaiq sau Tranform care mun�cesc zilnic pentru acest scop.

Cred că nu mă înșel, e primulfilm românesc jucat doar de fe-mei. Am văzut numai doi băieți,din care doar unul avea o repli-că. A fost intenționată aceastăomisiune?

Sunt trei. Pe lângă Carol Ionescuși Adi Bulboacă mai e și nea Mir�cea, antrenorul de la sala de box.Nu am exclus programatic bărba �ții, nu m�am gândit: „Ia să fac unfilm numai cu fete“. Dar chiarexistă locuri și situații în carebărbații sunt inutili. Probabil căiese în evidență doar pentru că ci�nemaul românesc este atât de ma�chist, iar femeile chiar și cândsunt protagoniste au de dat soco�teală unui bărbat, au de avut grijă

de un bărbat, iubesc un bărbatșamd. Bărbații au rolul principalchiar și în filmele în care prima peafiș e o femeie.

Cu siguranță a fost o alegereîn alt sens, am încercat să com�pensez senzația de impostură cucare mă luptam. Sunt bărbat, suntrelativ heterosexual și am scris/filmat o poveste de dragoste întredouă femei. Chiar dacă m�am do�cumentat mult și am trecut cescriam printr�o mulțime de filtreîn care am încredere, tot mi sepărea că nu am ce căuta pe acolo.Așa că am ales să lucrez la scena�riu cu două fete, Ana Ivan și De�nisa Niță, și am pus laolaltă oechipă a filmului în care să fie câtmai multe fete.

Cât text și câtă improvizație e în filmul tău?

Exista text, existau toate dialogu�rile și aproape toate situațiile –doar câteva au fost inventate lafilmare. Dar textul a fost tratatfoarte relaxat, pentru că nu mi sepărea o miză să se spună exact ceam scris. Ba chiar le�am încurajatpe actrițe să�l modifice cum auchef. Sunt replici în plus sauminus de la o dublă la următoa�rea. Cred că e mai important cumse așază una în raport cu cealaltăsau cum își ating corpurile decâtce spun pe gură. Silvana deschidefrigiderul să ia un iaurt, iar Flo�rentina se întoarce pe scaun și seuită la corpul ei. Sigur că poțiscrie și asta, dar îmi place maimult că s�a întâmplat spontan.Deci e improvizație, dar foartestructurată – nu intra nimeniîntr�o situație fără să știe ce are defăcut și de spus.

Cel mai aruncat în necunos�cut a fost, de fapt, Marius Apopei,directorul de imagine. Ca săreușim să filmăm atât de mult încâteva zile a trebuit să găsim unsistem care să omoare toate pau�zele obișnuite ale unei filmări. Afost nevoit să pună lumina astfelîncât să acopere mai degrabă unspațiu decât o situație, ca să nu ne

oprim de la o scenă la alta. Și, casă�i fie viața și mai grea, nu amavut o coregrafie fixată, ba chiaropusul. Le�am încurajat pe actrițesă schimbe pozițiile și mișcărilechiar de la o dublă la alta. Pentrumine rezultatul a fost extrem deutil, pentru că fiecare bucată fil�mată are viața ei, nu e doar orepetare/ reluare a celei prece den �te. Pentru el a fost extrem de greusă filmeze de pildă un moment încare Silvana și Florentina stau ladubla 1 pe canapea, la dubla 2ajung amândouă în picioare și ladubla 3 una se plimbă prin ca�meră. A fost jumate operatorie, ju�mate atletism ce�a avut de făcut.

La fel de complicat a fost șipentru editorul Tudor D. Popes cu,care a primit un brut despre care aspus: „Super, nimic nu se potri �vește cu nimic!“. Dincolo de moti�vele pragmatice, am avut toține voie de libertățile astea ca să fimsiguri că facem tot ce putem pen�tru a ajunge la un soi de trăire au�tentică a situațiilor din film. Amconstruit un cadru în care actrițelesă aibă de îndeplinit o singurăexigență – să construiască o relație.Orice altceva – unde stau, ce spun,când spun – a fost neimportant.

Cum ai găsit banii pentru producție?

Nu am găsit, că nici nu am căutat.Am lucrat cu Gabi Suciu, de laAtelier de Film, am adunat ce aputut fiecare să pună la bătaie. M�am obișnuit cu sistemul ăsta descris pentru ce resurse ai și filmatcum și cu ce poți, și nici nu mi�atrecut prin gând să aplic la CNCsau să vorbesc cu o casă de pro �ducție. Probabil că va trebui să facși pasul ăsta la un moment dat,pentru că am idei și am scenariicare nu pot fi produse așa și poatesă devină frustrant să le tot ținprin caiete. Deocamdată nu e.

Care e publicul-țintă al filmului tău?

Nu știu dacă îmi e accesibil modulăsta de lucru în care să mă gândesc

în timp ce fac un film la ce publicpotențial are. Poate sunt doarima tur sau poate e faptul că n�amavut de a face în mod formal cuindustria de film. Probabil că,dacă aș fi vorbit vreodată cu unproducător despre un film, ar fitrebuit să răspund și la întrebăridin astea.

Când mă gândesc la cine o să�lvadă, am în minte un număr limi�tat de oameni. Câțiva prieteni, oa�menii cu care lucrez, câțiva oa �meni pe care îi știu din ce scriu,alții pe care îi știu doar din filme.Nu știu ce�ar zice Porumboiu sauTudor Panduru sau Mimi Bră�nescu. Aș umple maximum jumă�tate de sală cu oamenii care îmifolosesc drept criteriu. Sigur căpoți face filme cum faci deodo�rant. Ia să punem un ambalaj al�bastru oțel să fie pentru bărbațiicare se cred puternici. Nu mi separe de nerespectat să îți propui,doar nu cred că aș putea.

Pentru un film independent dedebut, să fie luat de un distribui-tor cum e Transilvania Film e unlucru important. În câte săli vaintra în 22 iunie și care suntașteptările tale din partea publi-cului? O să aveți proiecții și laMuzeul Țăranului?

Nu știu în câte săli și nici dacă laMȚR. Sper că și acolo, pentru cănumărul de locuri în afara mallu�rilor în care poți vedea un film eindecent de mic. Sunt norocos căe distribuit de Transilvania Film. Emult mai mult decât speram cândl�am terminat. Mă obișnuisem cuideea că o să fie la fel ca la filmelescurte – văzut la câteva festivaluriși la mine în sufragerie. Mă bucurmult că ajunge să circule, măcarpentru că la el au lucrat oamenifoarte talentați. Eram atât de con�vins că asta o să�i fie soarta încât,atunci când m�a sunat prietenacare l�a arătat la Transilvania Film,nici nu m�am bucurat. Mi�a zis:„L�au văzut Chirilov și Giurgiu șiau zis că�l vor“, iar eu i�am răs�puns: „Mda“ și am întrebat�o despre

altceva. A trecut, cred, o oră pânăm�a prins din urmă ideea și am zis:„A, ce tare, asta înseamnă că ajungepe bune în cinematografe“.

DISTANȚA DINTRE „MIE CINE ÎMI MAI FACE NEPOȚI?“ȘI „TE JOCI O VREME ȘI ÎȚI TRECE“

Te aștepți ca filmul tău „cu les-biene“ să-i scandalizeze din noupe fundamentaliștii creștini?

Nu cred că e un film atât de pro�vocator precum Soldații. Povestedin Ferentari (n.red.: de IvanaMladenovic). Acolo erau mai mul �te tabuuri încălcate – era și o re�prezentare a homosexualității,dar și una a pauperității. Dar celmai important e că era cu bărbați,iar exaltații în discuție nu suntdoar homofobi, ci și misogini. Șinu numai ei, toată societatea.

Știu o mulțime de poveștidespre coming out�uri și, de re�gulă, episoadele sunt mult maidramatice la băieți decât la fete. Edistanța dintre „mie cine îmi maiface nepoți?“ și „te joci o vreme șiîți trece“. Și, departe de a fi oușurare, atitudinea asta e o sursăsuplimentară de frustrare. E o op �țiune identitară care nici măcarnu îți e luată în serios. Revenind,mai important decât ce spun treibăieți confuzi mi se pare răspun�sul instituțional – dacă va fi pro�iectat sau nu la MȚR, de exemplu.

Ce urmează pe termen scurt?Vei face de-acum numai filme?

Pe termen scurt. Repet deja pen�tru un film pe care aș vrea să îl facanul ăsta, dar nu știu cât de lungva ieși (sigur nu e scurt). E tot unfilm în care rolurile cele mai im�portante sunt feminine, dar aicisunt și doi băieți cu prezențe maiconsistente. Apoi în toamnă o sămontez încă un spectacol de tea�tru, acum termin textul de scrispentru el. Mai departe nu știu. Celmai probabil o să continui să facfilme intime de unul singur. SDC

Filmul e despreo situaţie parti cula -ră, într-o și despreo minoritatesexuală.

10ANUL XIV NR. 6099 – 15 IUNIE 2018actualitate


Lectură publică la București: Anca Vieru, Spulberatic

Amfitrionul evenimentului va fiFlorin Iaru.

Autoarea va susține în perioada14�22 iunie 2018 un turneu de lec�turi publice din noua sa carte înurmătoarele orașe:Brașov (joi, 14iunie, ora 18:00, Librăria Humani�tas), Sibiu (vineri, 15 iunie, ora18:00, Librăria Humanitas „Con�stantin Noica“), Cluj (joi, 21 iunie,ora 18:00, Librăria Humanitas „N.Steinhardt“), Timișoara (vineri, 22iunie, ora 18:00, Librăria La DouăBufnițe).

În câte feluri poți să uiți unom? Imaginea unei statui dintr�o

reclamă la un muzeu subacvaticaduce în memoria Andei o vechedragoste și un uitat sentiment devinovăție. Foile unui jurnal găsitîntâmplător de două eleve scot lalumină o poveste neterminată încare se împletesc parfumul deepo că și ororile unui trecut aproa �pe uitat. Enigmaticele foi rămânapoi ani de zile într�un sertar, casă ajungă în final în mâinile unuisculptor care urmează să pleceîntr�o aventură subacvatică. O în�crengătură de povești ce îl au încentru pe Tibi Vreme, veșnicul cu�ceritor, amuzant și blazat, care înadolescență avea două dorințe: săajungă regizor și să plece din țară;

și care la treizeci de ani, cantonatîntre munca de inginer și o căsni�cie menținută din inerție, îșiomoară timpul scormonind între cut și imaginând plecări.

O carte despre urmele pe carele lasă iubirea, despre memorie șidespre absență.

Anca Vieru este absolventă depolitehnică și a unui master în co�municare. După o perioadă de lucruîn cercetare, a schimbat ingineria cuștiințele umaniste. A publicat în vo�lumele colec tive Moș Crăciun &co. (Art, 2013) și Ficțiuni reale (Hu�manitas, 2013), proiect colectiv

inițiat de Florin Piersic jr. A mai pu�blicat în revista de proză scur �tă „iocan“ și în revista „Familia“. Înanul 2016 a participat la festivalulde literatură Lofest organizat laBucurești. Volu mul Felii de lămâie afost nominalizat în 2016 la premiilerevistei „Observator cultural“. SDC

Miercuri, 13 iunie, la ora 19:00, la LibrăriaHumanitas de la Cișmigiu (Bdul ReginaElisabeta, nr. 38), Anca Vieru va citi fragmentedin romanul Spulberatic, apărut de curând încolecția Ego. Proză a Editurii Polirom.

George Banu și Matei Vișniec la FestivalulInternațional de Teatru de la Sibiu, ediția 2018

DUMINICĂ, 10 IUNIE, ORA 11:00, LIBRĂRIA

HABITUS SIBIU

l George Banu și Sever Voines-cu despre volumul Scena lumii

(Polirom, 2017)

Scena lumii reunește eseuri des�pre evenimente artistice care aumarcat îndeosebi lumea Parisuluiși al căror martor atent a fost Ge�orge Banu, precum și reflecții in�spirate de aventuri personale, deîntâlniri esențiale, de spectacoleradicale. Pe Scena lumii descope�rim protagoniști și figuranți care,după cum se știe din Antichitate,joacă roluri și�și revelează secre�tele. De la umbra lui Stalin la in�certitudinile lui Obama, des con �siderat prin asemănarea cu Hamlet –o „insultă“! –, descoperim aici so�cietatea spectacolului cu toate con�trastele ei. George Banu asociază

elogiul artei afirmat explicit șidenunțul teatralității cotidian di�simulate, căci pe Scena lumii sun�tem, alternativ, când spectatori,când actori. Locul nimănui nu econstant atribuit și a�l găsi e o mi�siune. Acesta�i orizontul excursieipropuse de autor. Pornind de la

aceste afinități elective prezentelunar, timp de cinci ani, în „Dilemaveche“, se desenează caleidoscopicpeisajul unei epoci și identitateaunui autor animat de convingereacă azi, mai mult ca oricând, culturaîși are ca rost vindecarea rănilorsufletului.

LUNI, 11 IUNIE, ORA 13:00,LIBRĂRIA HABITUS SIBIU

l Matei Vișniec, Proza. Ultimelezile ale Occidentului, Editura

Polirom, 2018

l Matei Vișniec, Teatru. Ioana șifocul, Șobolanul rege, Reverii peeșafod, Cuvintele lui Iov, Editura

Tracus Arte, 2017

„Oare ce i se întâmplă Occidentului?A intrat el în faza finală a declinului?Moare civilizația occidentală? Va fi

Europa Occidentală islamizată,africanizată, ocupată de milioanede migranți veniți din Africa șidin Asia? Asistăm la disparițiaomului alb? Se va produce o gi�gantică operațiu ne de înlocuire înEuropa a po pulației albe, detradiție creștină, cu o altă po �pulație, africană și arabo�musul�mană, purtătoare de tradițieislamică? Suntem, pe con tinentuleuropean, martorii unei catastrofecomparabile cu prăbușirea Impe�riului Roman? Se produc subochii noștri ex tincția valorilor oc�cidentale, amu țirea vocii morale aOccidentului și ieșirea sa din isto�rie? A decis oare Occidentul să sesinucidă în prezent, din punct devedere cultural, după ce în secolultrecut a încercat de două ori să se si�nucidă fizic (declanșând Primul și celde�al Doilea Război Mondial)? Zecide întrebări de acest gen inundă zil�nic presa și rețelele de socializare.

Ca jurnalist, mă confrunt cu ele zil�nic la Radio France Internationale,unde lucrez de trei decenii. Ca scrii�tor însă, mi�am propus să le abordezoarecum altfel, prin prisma unor fa�bule filozofice și a unor povestiri cuaer dilematic, dar și prin câteva con�fesiuni.“ (Matei Vișniec) SDC

11ANUL XIV NR. 6099 – 15 IUNIE 2018 călătorii


Cuba în direct. Durerea (re)venirii

DESIRÉE HALASEH

Am ajuns în Havana cu trei zile înurmă și mai mult de jumătate dintimp am petrecut�o în casa luiAbel, capul unei familii de cuba�nezi din Centro Havana. Fiul său,Abel junior, studiază economia șiplănuiește o mare evadare în Ger�mania, lăsând în spate socialismulsau moartea impuse de prea multedecenii sub conducerea lui Castro.

Fiecare alee și fiecare colțișorîmi revin în minte, nu mă potpierde pe nici o străduță, nu a maiapărut nici un paladar în plus șiprețurile au rămas cam la fel. Ca�feaua o beau tot la Hotel Inglaterra,diminețile înseamnă plimbare de�a lungul Malecónului, pe malulOceanului Atlantic, iar internetul etot pe cartela de la Etecsa, cea careîncă monopolizează serviciile dedate din întreaga țară.

CUBA SE TREZEȘTE DINLUNGUL SOMN COMUNIST

Kikiriki bum, Mandinga, oare ceîmi mai poate oferi o destinațiecare cu doar trei ani în urmă mălasă fără grai și fără drept de apel?Cuba se trezește din lungul somnîntreținut de regimul comunist,care a început încet�încet să rugi�nească. Au apărut noutăți în zes�trea havanezului obișnuit: scutereelectrice noi�nouțe, o mulțime deiPhone și încă pe atâtea fake�urichinezești, Nike�uri, blocuri co�muniste recente, mai multă opu �lență și mai puțin soul connection.Cel puțin asta simt eu.

Din postura celui pățit, vădcum nou�veniții se diferențiazănet și îmi oferă o altă perspectivăasupra turistului care eram înurmă cu trei ani. De când mă știufug de grupuri organizate și va �canțe planificate de vreo agenție

lipsită de spirit și umor. Nu potînsă să nu observ tentația de a trăio viață dublă. De a schimba bruscidentități și de a plonja în cele maiimprobabile posturi, altfel inac�cesibile acasă:poți fi vedetă în fie�care seară, cu flori în păr și cupicioarele goale, poți fi cel mai ge�neros om din încăpere, poți flirta,gafa și reîncerca în orice momentca și cum nimeni nu te privește șighici ce: CHIAR NIMENI NU TEPRIVEȘTE.

Fiecare e preocupat de utopiasa, de spectacolul în care s�a an�gajat, durează puțin și costămult, nu e vreme de respiro. Aici,departe de casă, totul e accepta�bil. Ai de jucat pe scena viețiitale. Pentru o clipă îmi trec princap toate extravaganțele amâ�nate pâ nă acum: să mă rad încap, să plec în jurul lumii cu niștemuzicieni unguri, să lucrez pe unvas de croazieră cu plecare dinnordul Europei și sosire cine știeunde, cine știe când, să�mi tatuezjumătate de corp sau, mai bine,să dispar pentru perioade nede�finite în spațiu.

PRESTATORII DE SERVICII DININDUSTRIA TURISMULUIRESPECTĂ STANDARDE MEDII

Din 2016 și până acum, Havana adevenit unul dintre cele șapteorașe minune ale lumii. Iar dragos�tea durează trei ani. E pe ducă deci.Mai departe de exuberanța unuimic patrimoniu UNESCO, undefurnicarul turistic nu are liniște

nicicând, plină de itinerarii scurtece vin la pachet cu arsuri solare șibătături permanente, Havana e li �niștită și își vede de�ale ei, ocazio� nal întreruptă de vreo ceartă în�cheiată deloc amiabil între tineri aicartierelor periferice.

Prestatorii de servicii din in�dustria turismului respectă stan�darde medii, centrele comercialeoferă aceleași mărfuri la camaceleași prețuri (unde sunt zilelede aur ale bazarurilor din Istan�bul?), stațiunile de la plajă au toateșezlonguri și prosoape, iar hiturileromânești se cântă în orice bar dinBangkok până în Lima.

Dezamăgirea oferită de o des �tinație face parte dintr�o ecuațiesimplă: (așteptări + resurse perso�nale) – (realitatea + așteptările lo�cale) × 2. Ce poți face pentru are duce dezamăgirile e să eliminiașteptările. Este singura variabilă

din ecuație și cea care de obiceidoare cel mai tare.

Ți�ar fi plăcut să înoți cu del�finii, dar te�ai ales cu o vizită laacvariul local, ai vrut să urci celmai înalt munte, în schimb ai ur �cat vreo două dealuri cu încli �nație de 70% și altitudine ma ximă de 500m, trebuia să în vețitango cu un profesor din BuenosAires, dar ai mers într�un club deamatori cu fiul patronului locu�lui unde te�ai cazat, visai la oplimbare cu un Chevrolet tur�coaz din 1950, dar te�ai urcatîntr�un Suzuki sedan cu alți cincipasageri și, desigur, fără nici ungeam deschis?

Ai două op țiuni: fie bați dinpicior și blestemi, fie te bucuri defiecare mo ment al zilei fără doarși fără poate. Fii ca păsările carezboară acolo unde e cald pe timpde iarnă. SDC

Un helado con frutas, por favor. Nu avemînghețată, dacă vrei încearcă după colț. Olimonadă, o Cola, un Cuba Libre – îmi oferălipsit de entuziasm chelnerul de La Mina,Restaurante, Bar, Cafe – El genuino saborcubano. La doi pași e Ambos Mundos, cele -brul hotel cu la fel de celebrul client fidel –Ernest Hemingway. Principala industrie ainsulei e turismul. Majoritatea localnicilor seocupă cu îndreptarea turiștilor printre casecoloniale către muzeele naționale, de la răsăritși până la apus, căci noaptea e ocupată de uncocktail la Tropicana, iar restul e istorie.

12ANUL XIV NR. 6099 – 15 IUNIE 2018avanpremieră


Aslı Erdoğan – Acum nici tăcerea nu-ți mai aparține

– FRAGMENT –

Chiar era adunător de zdrențesau, cum a dat de înțeles, polițistîn civil? Nu știu. „Mi�a salvat via �ța“, mi�am zis de câteva ori. Șirepet ca să mă conving de asta, cao ieșire de urgență din noapteacăreia i�aș căuta codul. Din noap �te voi face o istorisire personală,la trecut, și�i voi găsi un loc în mij�locul semnelor de punctuație.Probabil că nu i�am zis nici măcar„mulțumesc“.

— La pământ, soră! La pământ!LA PĂMÂNT! țipă el cât poate detare, încercând să acopere zgomo�tul detunăturilor.

Arată către zid.— Lasă capul jos!Noaptea zilei de 15 iulie, în

fața cazărmii din cartierul Har�biye. Lângă clădirea radioului, deore întregi se dau lupte cumplite,ambulanțele aduc tot mai mulțirăniți, sunt și morți. Lunetiștiidesfășurați în jurul cazărmii îm�piedică pe oricine să traversezebulevardul. Pe trotuarul de vizavi,vreo două sute de persoane urlăslogane și, la strigătul Allahuakbar, încearcă să înainteze; mili�tarii deschid focul și oamenii selungesc din nou pe pavaj... Nusuntem pe front, dar pe unul dintre

bulevardele cele mai largi și des�chise ale orașului n�ai nici un locunde să te ascunzi; câteva bucățide sticlă, de aluminiu și de plasticnu te protejează de război.

— E mai sigur în partea noas�tră! strigase adunătorul dezdrențe puțin mai devreme, în�ainte ca lunetiștii să fi reperat treisau cinci persoane refugiate înumbră...

„M�am întors, aici e loviturăde stat. Sunt bine.“ Am trimis me�sajul, apoi am ieșit cu intenția săarunc o privire prin cartierul Me�cidiyeköy. Dacă polițiștii nu ar fifost amabili și nu mi�ar fi permissă trec de prima intersecție pecare am traversat�o în noapteaasta, n�aș fi insistat, n�aș fi încer�cat s�o iau pe străduțe. Nu pentrucă străzile se cam goliseră, ci pen�tru că erau de�a dreptul pustii...La primul apel, o mulțime plinăde îndrăzneală merge ca un sin�gur om spre piața Taksim, stri�gând sloganuri pe care rareori leauzi. S�au format cozi în fața au�tomatelor și a brutăriilor, paradae pestriță și sirenele pompierilorsună de zor... Nu se vede nici unsoldat, nu seamănă deloc cu 12Septembrie, dar nici nu te duce cugândul la calmul de la Gezi. E maineclar, mai neliniștitor... În mijlo�cul acelor lumini slabe, al zgomo�telor și al tumultului, am im� presia că mă aflu într�un teatru alcărui decor a fost schimbat. Ca șicum această noapte ar urma să seînfurie la culme, să se dilate, pânăcând se va transforma într�oimitație a ei înseși, grosolană șistridentă...

Tot mai numeroasă, în rân�duri tot mai strânse, mulțimeaface o oprire la Osmanbey. Pri�mele detunături, haos, panică...Unii o iau la fugă în direcția gre �șită, alții pe străduțe... Soldații audeschis focul, vestea se răspân �dește cu iuțeală. Oamenii schim �bă informații la fiecare inter� sec ție. O tânără cu văl, care duceun drapel, în ciuda privirilor de�zaprobatoare ale femeilor dinjurul ei – probabil nu aveau încre�dere în mine, femeia în albastru,

taciturna –, începe să�mi poves�tească:

— Au deschis focul din Scor�pion... Cineva care mergea exactîn fața mea a fost lovit în frunte.Am văzut un altul lângă mineîmpușcat în picior.

O umbră de tristețe îi trece pefața dominată de ochii imenși.

— A MURIT, îmi închipui...Când ești împușcat în frunte mori,nu�i așa?

Indiferent ce se întâmplă, va�carmul crește; mă las purtată spresursa împușcăturilor, care seînmulțesc, ca o barcă fără cârmădusă de vijelie. Zgomotul înfrico �șător al puștilor de asalt reverbe�rează de la o clădire la alta. Noap� tea seamănă acum cu o pânzăzdrențuită, un ciur, o umbră nouăce pare să clocotească în rănile șigăurile ei. Mă alătur mulțimii„fără deosebire de clasă sau deprivilegii, toți uniți“, sudată într�unsingur bloc ca să înfrunte salvele.Drapele turcești de toate mări�mile, pe care unii le poartă în �fășurate în jurul corpului ca pe ungiulgiu... Simboluri pe care sol �dații lui Mustafa Kemal le�auabandonat milițiilor lui RecepTayyip. E rândul lor să strige:

— Patria asta e patria noas�tră, statul ăsta e statul nostru!

Furia mulțimii crește pe mă�sură ce plouă cu gloanțe; alergspre cazarma părăsită de Scor�pion...

Acum, ghemuită la baza unuizid, între doi bărbați, probabil doipolițiști, cu capul în jos, întrebrațe, aștept.

Între salvele de arme auto�mate și furia mulțimii enervate laculme... În mijlocul unui războimai adevărat decât unul real, dara cărui realitate n�o evocă nicimăcar pe cea a unui vis, un războicăruia nu�i găsesc nici un echiva�lent, ca la capătul capătului lumii,în ținuturile ei cele mai sălbatice...Între imposibilitatea de a pleca șicea de a rămâne, m�am încovoiatca un semn de întrebare care îșiîndoaie burta. Între pământ șipiatră, între întunericul nopții șirăutatea oamenilor...

***

(15 iulie, noaptea, Harbiye. O sutăde metri mai jos, la radio, lupteledurează de ore întregi, ambu �lanțele aduc tot mai mulți răniți...Lunetiștii desfășurați în jurul ca�zărmii împiedică pe oricine să tra�verseze bulevardul. Întinși petrotuarul de vizavi, vreo două sutede oameni sunt țintuiți la pământde o ploaie de gloanțe...)

Ghemuită la baza unui zid, cucapul între brațe, între doi bărbați,probabil doi polițiști în civil, aștept.Între salvele de arme automate șifuria mulțimii enervate la culme... Înmijlocul unui război mai adevăratdecât unul real, dar a cărui realitaten�o evocă nici măcar pe cea a unui

coșmar, un război căruia nu�i găsescnici un echivalent, ca la capătul ca�pătului lumii, în ținuturile ei celemai sălbatice... Între imposibilitateade a pleca și cea de a rămâne, m�amîncovoiat ca un semn de întrebarecare își îndoaie burta. Între noapte șizori, piatră și pământ, între întune�ricul nopții și răutatea oamenilor...

O explozie cumplită zguduiepământul, face să se cutremureorașul ca un panou pe jumătatesmuls. La început, oamenii cred căe un bombardament aerian, ci�neva insistă să se tragă rachete...

— Uite, ăla care trece pe deasu�pra noastră e un F16! Urmat de un F4!zice adunătorul de zdrențe – polițist,pe tonul unui instructor militar carepregătește un răcan. SDC

„Suplimentul decultură“ publică înavanpremieră unfragment din volumulde eseuri Acum nicităcerea nu-ți maiaparține, de AslıErdoğan, traduceredin limba franceză șinote de NicolaeConstantinescu, careva apărea în curând încolecția „Plural“ aEditurii Polirom.

După tentativa de lovitură de stat din iulie 2016, scriitoarea turcăAslı Erdoğan a fost arestată și închisă. Vina sa era că scrisese pen-tru publicaţia pro-kurdă „Özgür Gündem“ texte în care denunţa di-verse acţiuni îndreptate împotriva libertăţii de opinie. A stat patruluni în închisoare, însă, deși a fost eliberată, a devenit ţinta perse -cuţiilor și în cele din urmă a fost constrânsă să părăsească Turcia.Volumul reu nește o parte dintre articolele care i-au atras ostilitatearegimului. Sunt cronici politice, reflecţii asupra scrisului și a exilului,eseuri despre acţiunile represive ale guvernului turc, despre povaramentalităţilor și stereotipurilor arhaice în Turcia modernă. SDC

În ciuda unui debut problematic,în urmă cu un an, cauzat și devremea total nefavorabilă (douăfurtuni de amploare în aceeașizi), Afterhills�ul ieșean a reușitanul acesta să devină la nivelnațional un reper de luat înseamă în calendarul general deevenimente. Ceea ce nu estedeloc puțin lucru, având în ve�dere deja clasicul și stabilul Un�told și mai recentul Neversea.

O analiză obiectivă a acestei reu �șite, benefică pentru o întreagăcomunitate, nu doar pentru orga�nizatori și participanții la eveni�ment, trebuie să lase la o partechestiunile subiective. Afterhillsnu trebuie analizat prin prismaprogramului muzical (dacă neplace sau nu fiecăruia în parte cese cântă sau mixează acolo neprivește), a ieșenilor deranjați dezgomot (poftiți, dragi ieșeni, laBucurești, unde doamna Firea dă

concerte zilnice din bani publiciconcomitent în 5�6 locuri din ca�pitală fără să întrebe locatariidacă le place house sau Vama), amofturoșilor locali de profesie,dar și a tuturor ieșenilor pentrucare, în general, soarele răsare șiapune în fiecare zi strict pentruplăcerea lor.

În urmă cu un an, o seamă deieșeni au dat o lecție de solidari�tate destul de rară: au asiguratsprijinul (prin participare fizică șimesaje de susținere) pentru ca unmare festival de muzică să prindă

și a doua ediție. Lucru care a avutun impact puternic asupra echi�pei de organizare, mult mai am �biționată pentru Afterhills 2018 șicare, după toate apa ren țele, a sta�bilit un etalon în pri vința a ceeace poate fi viitorul festivalului.Unul, să sperăm, prosper. De aiciîncolo, riscul financiar asumat deinvestitori poate fi transformatîntr�o sursă de prosperitate pen�tru industria de servicii din Iași(și nu numai). Cu un plus deatenție în zona de marketing/vânzare și de promovare, After�hills poate ajunge departe deși,din punct de vedere geografic,pentru români Iașul nu este odestinație tocmai ușor de atins.De aici și nevoia de eforturi supli�mentare pentru a convinge câtmai mulți oameni din afara ora �șului – deopotrivă concetă țeni șieuropeni – să vină aici.

Majoritatea marilor orașe dinRomânia au ajuns de ani buni să

dobândească o identitate și prinintermediul evenimentelor pecare le găzduiesc. Deja Clujul, cuTIFF sau Untold, Sibiul, cu Festi�valul de Teatru și restul salbei deevenimente anuale, Timișoara,care va fi Capitală Europeană aCulturii, litoralul cu Neversea,toate au intrat pe harta amatori�lor de evenimente. A�ți face loc laaceastă masă nu este deloc ușor încondițiile în care alții au dejatradiție în acest sens. Or, din pă�cate, până la Afterhills, Iașuleșuase în mod constant să ocupevreun scaun la festin (exemplu derateu fără drept de apel: FIE).Reușite au existat, un exemplufiind FILIT, renăscut în 2017 dincenușa în care l�au aruncat poli�trucii locali. Dar, indiferent deamploarea sa, rămâne un festival�bijuterie de nișă, așa cum a și fostgândit. Afterhills se diferențiazăprin a fi un eveniment de mase și,datorită acestui lucru, cu un

potențial suficient de mare pen�tru ca în timp să genereze vânzărimari de servicii și bunuri pentrua avea un impact cuantificabil dinpunct de vedere economic.

În mod evident, nu doar unfestival de mase va scoate Iașuldin izolarea în care a fost aruncat.Pentru asta e nevoie de autos�trăzi, dezvoltarea aeroportuluiinterna țional, conducători localicu ceva minte și o guvernare caresă nu fi fost luată pe persoană fi�zică de un condamnat penal. Șimai are nevoie de o comunitateceva mai unită, care să îi înjuremai puțin pe cei care pun mâna șiconstruiesc ceva.

O ultimă observație (apropode „cârcotașii“ Afterhills�ului): lanivel individual, pentru satisface�rea tuturor preferințelor muzi�cale, există Spotify și costă doar 5euro pe lună sau gratis dacăsuporți și niște reclame din cândîn când. SDC

Afterhills, dincolo de orgolii și discuții provinciale

13ANUL XIV NR. 6099 – 15 IUNIE 2018 opinii


Le știm așa:după sex, culoare,etnie, religie, dizabilitate. Începemsă vorbim serios despre discrimi�narea pe bază de orientare sexua �lă. În 2018, se vorbește de un noutip de discriminare, cel alfabetic.

Ceea ce era o glumă în școală de�vine ceva grav. Cei de la începutulcatalogului trebuiau mereu săînvețe la lecție. Pentru că numele lorera acolo, sub ochelarii profesoru�lui, mai exista doar un pas până săfie pronunțat. „ALEXANDRESCU.“Alexandrescu știa că a fost ascultatăși ora trecută, dar asta nu era în niciun fel un motiv de relaxare. Uniiprofesori știau că toată clasa se ghi�dează după ordinea alfabetică, așaîncât începeau ascultarea de la V. Eierau categoria de risc 2. Și, în final,din cauză că pe atunci cataloageleerau cusute la mijloc și se deschi�deau în mod natural la acele pagini,exista și o categorie de risc 3, cei culitera M. Eu eram poziționată optim,pe a patra pagină de la început, la li�tera C, și știam că trebuie să învățcam o dată pe lună și puteam să ghi�cesc și săptămâna. Mă credeam no�rocoasă. Am aflat recent că eram defapt discriminată alfabetic.

Ordinea alfabetică ne este așade firească, încât puțini se gân�desc de două ori dacă este și co�rectă. Este ordinea folosită atuncicând „nu vrem să supărăm pe ni�meni“. Un articol publicat recentde London School of Economicsarată că, atunci când o serie deautori sunt enumerați în ordinealfabetică, în loc de ordinea con �tribuției la o lucrare comună, aceiautori de la finalul alfabetului vorfi citiți sau citați mai rar. S�au pusși cifre pe această probabi litate:

pe un site pe care se publică arti�cole științifice din domeniul eco�nomic, un autor a cărui numeîncepe cu litera A avea o șansă de60% mai mare să îi fie descărcatarticolul decât un autor al căruinume începe cu litera Z. În con�cursurile pentru o catedră perma�nentă în universitățile occiden �tale sunt favorizați cu o proporțiede 26% profesorii al căror numeîncepe cu litera A față de cei de lasfârșitul alfabetului. Un studiudin 2005 arăta chiar că norocoșii

cu nume de la începutul alfabetu�lui au șanse mult mai mari săcâștige Premiul Nobel. Elevii de lafinalul catalogului ajung să fieobișnuiți să fie pe ultimele pozițiipe tot felul de liste, iar asta poate săîi urmărească până în viața adultă,când câștigă cu aproximativ cu 16procente sub media salarială.

Pentru alegerile din Vancou�ver din noiembrie 2018 au fostdezbateri aprinse privind ordineacandidaților pe buletinele de vot.Vancouver are doar zece consilieri

locali, dar șase dintre ei au numecu A, B, C și D. La propunereauneia dintre consilierele care îșiîncheie mandatul în acest an, lis�tele nu vor mai fi în ordine alfabe�tică, ci în ordine aleatorie. Feno� menul discriminării alfabetice înbuletinele de vot fusese studiat șianterior, în cazul alegerilor parla�mentare britanice. Conform unuiarticol publicat de BBC, din 1973până în 2011, 161 de candi dați aucâștigat un loc în parlament doarpentru că numele lor a apărut înfruntea listelor de candidați, ma�joritatea votanților neștiind nimicaltceva despre ei.

Din fericire, pentru oricesimte într�adevăr povara discri�minării alfabetice, soluția e maisimplă și mai ieftină decât în cazultuturor celorlalte tipuri de discri�minare. Schimbarea numelui. Șicând se vor inventa și la noi numede familie care încep cu doi de A,s�ar putea să fiu interesată. SDC

MĂDĂLINA COCEADE VEGHE-N LANUL DE CULTURĂ

GEORGE ONOFREIDOI-ZECE, PROBĂ!

ABC-ul discriminării

ANUL XIV NR. 6099 – 15 IUNIE 201814


LUCIAN AMARII (JUP)SUPLIMENTUL LUI JUP

Fostul președinte SUA s-a reconvertitîn autor de thriller „prezidențial“

În romanul The President is Mis�sing (Președintele a dispărut),proaspăt lansat în Occident, unconducător fictiv al Casei Albe, Jo�nathan Lincoln Duncan, încearcăsă oprească un grup terorist sădezlănțuie un atac cibernetic ce arputea devasta întreaga lume. Dar,pentru a reuși, președintele tre�buie să acționeze sub acoperire,să se strecoare afară din CasaAlbă și să rezolve situația prinforțe proprii.

„Iubesc thrillerurile“, mărturi �sește Clinton. „Am citit o mulțime.Acum termin trilogia Red Sparrowde Jason Matthews (pe care s�abazat filmul recent, cu JenniferLawrence în rolul principal – n.r.).

De asemenea, sunt un mare fan alcărților lui James Patterson.“

Clinton, care devine primulpreședinte SUA care a scris unastfel de roman, afirmă că întot�deauna a visat să scrie un thriller.

Deși este clar că romanul, însine, a fost redactat de Patterson(sau de oamenii lui), „The NewYork Times“ susține că implicarealui Clinton a fost uriașă, oferind,probabil, pe lângă subiect, con �sultația și amănuntele necesareprivind funcționarea Casei Albe șia președinției americane. „Am în�cercat să prezentăm lucrurile câtmai realist posibil“, ne asigurăfostul șef de stat. Autorii au încer�cat să prezinte „ce înseamnă să fiipreședinte în circumstanțe ex�treme“, spune Clinton într�un in �terviu pentru BBC News.

De asemenea, Clinton admitecă a urmărit atent seriale TV des�pre președinția americană și viațapolitică din Washington, precumHouse of Cards sau Scandal. „Pri�mul sezon din House of Cards mis�a părut foarte, foarte bun. Iar omulțime dintre cei implicați înScandal îmi sunt prieteni sau su�porteri. Dar, urmărind aceste se�riale, mi�am dat seama că o mulțimede spectatori vor crede că ceea cevăd pe ecrane reprezintă normalita�tea politicii, că cei de la Casa Albă seomoară între ei. Poate vor credechiar că preșe dintele omoară oa�meni. Pe urmă, acești spectatorivor deveni imuni la faptul că ceice lucrează în politica americanăde vârf sunt, de fapt, oameni nor�mali“, spune fostul președinte.

Subiectul romanului, teroris�mul cibernetic, este lucrul care îlîngrijorează cel mai mult pe fos�tul președinte american. Clintoncrede că o astfel de amenințareîncă nu este tratată cu toată serio�zitatea. „Ne�ar putea distruge mairepede un atac nuclear? Da. Darne ocupăm cum trebuie de asta“,spune Clinton. „Însă o amenințarecibernetică ar putea ucide maimulți oameni într�un timp multmai scurt, oprind pur și simpluserviciile esențiale. Gândiți�vă cear însemna dacă toate documen�tele voastre ar fi șterse. Dosarelemedicale, orice cont bancar, siste�mele electrice, toate acestea pot fidistruse. Să pretindem că așa cevanu este o problemă, că este «doar

parte a unei strategii electorale»este o mare greșeală.“

De exemplu, legat de spinoasaipoteză a implicării rusești în ale�gerile din SUA, Clinton sus ține cădemocrația poate fi apărată de ata�curi cibernetice prin întoarcerea,pur și simplu, la hârtie și cerneală.„Până rezolvăm situația, fiecarestat american ar trebui să revină lavotul cu ștampilă pe buletin devot“, spune el. „La con venția anu alăa hackerilor de la Las Vegas, guver�natorul statului Virginia și�a tri�mis mașina de vot, care a fost«spartă» în șase minute de către unexpert. De aceea, guvernatorul atrecut iar la buletinele tra di țio nalede vot și nimeni nu s�a plâns încampanie, iar voturile au fost nu�mărate la fel de repede. Așa ar tre�bui să facem peste tot.“

Între timp, The President isMissing trebuie să arate că va de�veni un bestseller (și probabil vafi). Însă, chiar dinainte de a fi lan�sat în librăriile americane, drep�turile de adaptare a cărții au fostachiziționate de postul Showtime,care vrea să îl transforme într�unserial TV cu premiera anul viitor.Pentru rolul principal, Bill Clin�ton l�ar vedea pe George Clooney,amintind de rolul acestuia din fil�mul The Peacemaker. „De fapt, îlprefer pe Clooney fiindcă arătafoarte bine la nunta PrințuluiHarry“, glumește Clinton.

De asemenea, succesul acesteicărți îl va convinge pe fostul pre �ședinte dacă va mai scrie sau nu altthriller. Înainte de The President isMissing, Bill Clinton a mai scrispatru cărți, printre care și volumulde memorii My Life, care a fost, evi�dent, un bestseller. SDC

Bill Clinton a găsit onouă modalitate de a atrage atenția pu -blicului: a scris unthriller împreună cucel mai bine vândutautor american,James Patterson, în fapt capul uneiadevărate uzine de produs ficțiune.

Nu mai ascultasem de mult BlutEngel,până deunăzi când, întâmplător,mi�a picat la display concertul din2016, publicat sub titlul Live ImWasserschloss Klaffenbach (2018,Out of Line Records). Inutil să ex�plic în ce fel ajung la noi diferitealbume sau concerte video, înainte chiar să fie lansate oficialprin magazine; știu că știți și dum�neavoastră cum, informa(tiza)țicititori! Bucuria produsă de inco�moda vizionare în scaunul debirou, fie el cu spetează ergono�mică, nu�i mai mică decât aceeaconfortabilă, în mansarda smulsăcu greu spațiului domestic și elibe�rată de resturi gospodărești, tolănitîn fotoliul strategic amenajat cufața către boxele vintage și spatelespre ușa prevăzută cu avertismen�tul imprimat pe�un carton, în cu�lori țipătoare: „Dacă vezi că eîn chisă, te rog nu insista!“. (Acum,e o chestiune neclară dacă un ama �tor de scule vechi, „adevărate“, as�cultă BlutEngel, dar cine poate știce preferințe are omul când sesimte bine...)

A fost o vreme când muzicade felul celei puse pe CD�uri degru pul german mă cucerise com�plet, cu trepidantul ritm simplu șivolutele armonice epurate de stre�sul complicațiilor preten țioa se.Nefiind înțelegător de germa nă(vorbitor nici nu mai zic), nu�mistrofocam creierul cu descifrarea„versurilor“. Credeam, de altfel, cănu contează, dat fiind că genul depop electronic, subsumat stiluluidansant în cluburi, cu asperitățiindustriale și gingășii gothice, sedebarasează lejer de mesajelepotențial filosofice. Tot ce con�tează la acest fel de spectacol, estesă... feel the power.

După ce am transcris bine�cu�noscutul slogan al muzicii rave�dance�club, am rămas cu degeteleamorfe și urechile prinse în albu�mul Angel Dust, din 2002, al nem �ților care îmi freacă de vreo săp� tămână inspirația, fără să producăun text consistent. Uite, bunăoară,piesa Keine Ewigkeit. Rit mul tescapă de la eșafod, orches trația esimpatică, efectele synth nu�s ne�maipomenite, dar plăcute auzu�lui, vocile feminine șerpuiesc,dinamizate de vibrația vampiruluiîndrăgostit Chris Pohl, compozito�rul, versificatorul, clăparul, voca�lul, într�un cuvânt creierul firmeiBlutEngel. O oră și vreo douăzecide minute de antren meditativ,

calm ca o călătorie cu ma șina peautostrăzile Germaniei, celebrepentru netezimea și siguranța lor.Cine n�ar vrea asemenea comodi�tate? Nu rockerii pur�sânge, asta�isigur. Muzica făcută de BlutEngele numită și darkwave. Vă place ex�cursia sonoră pe valuri întunecate?Mie da, însă nu mereu. Principiulplăcerii funcționează și aici, poatemai mult ca în alte activități oare�cum psihanalizabile.

BlutEngel pare afacerea per�sonală a lui Chris Pohl. Un tipînalt, cu timbru vocal plăcut, îm�brăcat elegant, machiat în stilulfilmelor cu vampiri și diverse fan�tasme. Poartă unghii lungi, ascu �țite, utilizează din când în când

lentile de contact gen horror, se în �conjoară de femei cu alură fatală șise folosește de ele pentru dansurilasciv�macabre, atent regizate. Pescenă se mișcă foarte puțin, cudistincție de prinț feudal, atașat depublicul pe care nu�l incită lațopăială, nici nu�l periază ipocrit.De altfel, cele câteva sute de spec�tatori din curtea castelului de apăal orașului sus�pomenit par să fiecunoștințe vechi, prieteni aproa �pe. Locația în sine e una care in�stituie o atmosferă ușor teatrală,propice catharsisului. Concertul,în asemenea condiții, capătăvalențele unei petreceri de fami�lie – rog a se observa mișcarea ti�pilor preocupați de alte activitățidecât cele desfășurate pe scenă...

Alături de Pohl se află, din2005, Ulrike Goldmann, ale căreicalități interpretative n�au nevoiede artificii să fie puse în evidență.Conrad Oleak, clape; Tom Stoe�wer, chitară; Christian Schellhorn,tobe; și dansatoarele NadineGruhn, Nikola Heinrich, SabinePflug, coordonate de experimen�tata Viki Scarlet, asigură celelaltesecțiuni ale reprezentației. Statu�tul de angajați temporar nu lescade calitatea interpretării. Pre�supun că asta ține de natura me�seriei, nu de inspirație. SDC

ANUL XIV NR. 6099 – 15 IUNIE 2018 15


Responsabilitatea juridică pentru conținutul articolului îi aparține autorului.Manuscrisele primite la redacție nu se înapoiază.

Adresă: Iași, B�dul Carol I, nr. 4, etaj 4, CP 266, tel.:0232/ 214.100, 0232/ 214111,

fax:0232/ 214111

Redactor�șef:George Onofrei

Redactor�șef adjunct:Radu Cucuteanu

DTP:Adina Arnăutu

Rubrici permanente:Bobi (Fără zahăr),Mădălina Cocea, Dragoș Cojocaru, Andrei Crăciun, Florin Ghețău, Radu Pavel Gheo, Florin Lăzărescu, George Onofrei

Carte: Doris Mironescu, Eli Bădică, Florin Irimia, Marius Miheț, CristianTeodo rescu, Bogdan�Alexandru Stănescu,Alina Purcaru, Cătălin Constantinescu

Muzică:Victor Eskenasy, Dumitru Ungurea nu

Film: Iulia Blaga

Teatru:Oltița Cîntec

Caricatură:Lucian Amarii (Jup)

Grafică: Ion Barbu

Actualitate:Cătălin Hopulele

Publicitate: tel. 0232/ 252294

Distribuție:Mihai Sârbu, tel. 0232/ 271333.Media Distribution S.R.L., tel. 0232/ 216112

Abonamente: tel. 0232/214100

Tarife de abonament:45 lei pentru 3 luni; 91 lei pentru 6 luni; 182 lei pentru 12 luni.Prețurile includ și tarifele poștale.

„Suplimentul de cultură“ este tipărit cu sprijinul

Adevărul Holding

Marcă înregistrată – Editura Polirom și „Ziarul de Iași“. Proiect realizat de Editura Polirom în

colaborare cu „Ziarul de Iași“. Se distribuie gratuitîmpreună cu „Ziarul de Iași“.

Pagini realizate de DRAGOȘ COJOCARU

Pentru viitorul lui film, Once Upona Time in Hollywood, Quentin Ta�rantino a sfârșit prin a aduna odistribuție cu multe nume mari alecinematografiei americane.

Filmul, care va prezenta cri�mele comise de secta lui CharlesManson în 1969 (când a fost asa�sinată actrița Sharon Tate, soțialui Roman Polanski), îi avea de laînceput în distribuție pe Leo�nardo DiCaprio, Brad Pitt, MargotRobbie, Burt Reynolds, TimothyOlyphant, Michael Madsen și peTim Roth. Lor, în această săptă�mână, li s�au adăugat DamianLewis, Luke Perry, Emile Hirsch șiDakota Fanning.

Damian Lewis, vedeta din se�rialele Homeland și Billions, vajuca rolul lui Steve McQueen, Da�kota Fanning va interpreta pe unadintre discipolele lui Charles Man�son, Lynette „Squeaky“ Fromme,Hirsch (Speed Racer) va fi faimosulstilist Jay Sebring, care a fost asasinat

alături de Tate. Luke Perry (BeverlyHills 90125) interpretează un per�sonaj inventat de Tarantino.

Tot fictivi sunt și eroii princi�pali ai filmului. DiCaprio va jucarolul unui Rick Dalton, un actorfără succes, iar Brad Pitt pe cel aldublurii sale. Dalton este, în film,vecin cu Sharon Tate, jucată deMargot Robbie.

De asemenea, regizorul l�aru gat pe Ennio Morricone să scriecoloana sonoră a filmului.

Tarantino lucrează de cinciani la acest proiect, descris drept unfilm „în stilul Pulp Fiction“, adică opoveste ce conține mai multe po �vești interconectate. „Abia aștept săspun această poveste a unui LosAngeles și Hollywood care nu maiexistă“, anunță Tarantino.

Once Upon a Time in Holly�wood va avea premiera pe 9 august2019, la aniversarea a jumătate desecol de la asasinatele care aveausă încheie, simbolic, era hippie. SDC

Sânge de înger

DUMITRU UNGUREANUROCKIN’ BY MYSELF

O armată de vedetepentru viitorul Tarrantino

Probabil țineți minte când, în copilărie, dacă făceai o poznă,mama sau doamna învățătoare țise adresau după prenumele în�treg, oficial, cel înscris în certifi�catul de naștere.

Dacă erai Nicu și, din neatenție,spărgeai o cană, nu te pupa tac�tuși îți spunea „bravo, Nicușor!“.Dim potrivă, te privea dojenitor și

ți�o dădea pe aia cu „păi bine, măi,Nicolae, așa se face?“.

Mergând pe același fir logic,în capul meu pisica obraznică senumește mâță. Adică am trei pi�sici, dar una din ele este jupită di�rect de pe Satana, este precumcombinația dintre bicarbonatulde amoniu și oțet. Este mâță. Laînceput eram ferm convins că așase joacă ea, despicând în panglicisubțiri toate perdelele. Acum credcă e deja mai mult decât o joacă, eo datorie. Acestei lighioane i separe că scopul ei pe pământ estesă facă panglici fine de Pașcani.Uneori o bănuiesc chiar că suferă

de tulburare din aia obsesiv�com�pulsivă, care te face să te întrebi,la miez de noapte, dacă nu cumvabucata de perdea din partea stân �gă mai mergea încă o dată despi�cată și nu ai observat la timp,motiv pentru care trebuie să ac �ționezi fără preget. Din păcate,medicii veterinari de la noi suntzero barat când vine vorba de psi�hiatrie. Unul singur mi�a sugeratsă încerc să�i schimb obiectul pecare este chitită mâța. Ha? Adicăsă pun perdele mai scumpe saucum? Cică nu. Să îi abat atenția dela perdea, atrăgând�o spre altce �va, mai puțin dăunător. De exem�plu, există aplicații pe telefon încare apar niște peștișori, pe careborâtania îi poate vâna cu lăbuța,iar asta o va ține ocupată.

Evident, așa am zis și eu, că eo prostie. Unde s�a mai văzut mâțăcare să se joace pe telefon toatăziua? Dar ce, e elev de clasa adoișpea? Plus că sunt multe studiifăcute și toate arată faptul că ce�lularul nu te calmează, ba dimpo�trivă. Cu cât stai mai mult cu ochii

în ecran, cu atât devii mai irascibil.Dar aplicația era gratuită, așa că,oricât de stupidă îmi părea ideea,chiar nu aveam ce pierde. Pier�deam maximum trei minute, atâtîmi lua să o instalez și să o șterg.

Play the game. Un fundal so �nor copilăresc, vesel și repetitiv.O imitație naivă de apă, pe fundulcăreia se lăfăiau niște scoici. Apoiun pește și încă unul. Din când încând trecea, în viteză mare, peș �tele bonus, care valorează triplu.Dacă nu ești pe fază, îl ratezi.Mâța se bălăngăne de noua per�dea, îngrozitor de fericită. Proba�bil că până diseară o va franjuraîn fâșii de câte un centimetrulățime. Eu sper ca până atunci săajung măcar la nivelul cincispre�zece. SDC

Am o mâțăBOBIVOI N-AȚI ÎNTREBAT, FĂRĂZAHĂR VĂ RĂSPUNDE

16ANUL XIV NR. 6099 – 15 IUNIE 2018fast food


A văzut mult cinema, e pasionat șidornic să fie cât mai repede asimi�lat în familia marilor cineaști (că�rora în interviuri le și spune penumele mic – Jim, Aki etc.). Acestelucruri sunt vizibile în scurtmetra�jele sale, care par mai mult niște co�laje profesioniste de citate (uneleparodice) decât niște povești origi�nale și independente. Probabil ti�morat, proaspătul regizor se stră� duiește să fie la înăl țimea gusturi�lor sale și să construiască de la bunînceput scene antologice pentru is�toria cinemaului.

Avantajul lui e că a știut să seînconjoare de profesioniști con �sacrați (DoP�ul Andrei Butică,monteurul Cătălin Cristuțiu, sce�nografa Mălina Ionescu sau acto�rii Șerban Pavlu, Dorian Boguță,Ana Ularu, Rodica Lazăr, Andi

Vasluianu), pe care i�a cooptat dela un film la altul, astfel încât scur�tmetrajele și lungmetrajul care aurmat sunt un fel de filme de fa�milie, făcute cu entuziasm și bunădispoziție. Dintre scurtmetrajelelui cel mai mult mi�a plăcut Ra�mona, distins în 2015 cu PremiulCanal+ în secțiunea Semaine de laCritique a Festivalului de la Can�nes. Mi s�a părut filmul în care însfârșit nu mai părea să se teamăașa mult de ce va zice lumea.

Cred că filmele lui Crețulescuse adresează unui public de cine�fili puțin snob sau unui gen despectator care nu e neapărat cine�fil, deși el așa se consideră. Reali�zat în mai mulți ani pentru că astrâns greu finanțare (așa cum seîntâmplă cu un film de debut),Charleston e realizat ca o copro �ducție româno�franceză și a avutpremiera mondială în primacompetiție a Festivalului de la Lo�carno. Ca și în scurtmetrajele sale,Crețulescu e foarte atent cu toatedetaliile tehnice care alcătuiescun cadru, dar, din nou, pare să seconcentreze mai mult punctualdecât per ansamblu. Acestei po �vești a unui insolit doliu executatîn pas�de�deux de un soț văduv și

de amantul defunctei soții arescene reușite, dar îi lipsesc ritmulși emoția. Narativ, filmul nu seprea susține. Nu se întâmplăfoarte multe, iar evoluția perso�najelor nu are loc treptat, astfelîncât transformarea de la final săpară autentică și fie întâmpinatăde spectator cu emoție. Există re�plici inutile, după cum există șiscene care nu ajută nici poveștii,nici personajelor.

Autorul a explicat în interviurică filmul a plecat de la frica de a�ipierde pe cei dragi, dar și de la per�soana căreia nu întâmplător i�a de�dicat filmul – mama sa, care și�apărăsit la un moment dat familiapentru un alt bărbat, dar a revenitcând și�a dat seama că�și iubeșteprea mult soțul. Există un soi denostalgie vizibilă în film, deși poaten�are legătură directă cu povestea.De pildă, în scena în care amantul îipovestește soțului cum i�a cunoscut

soția (un cadru lung), lumina careintră prin perdea creează îm�preună cu vocea lui Radu Iacobanun soi de intimitate, de familiari�tate – e prima scenă umană dinfilm, în care autorul nu face peșmecherul. Sau scena dansului, unintermezzo interesant între celedouă părți ale filmului care su�gerează că poate exista un fel de co�muniune între cei doi bărbați.

Sunt însă și scene nesigure,între dramă și comedie neagră,care ratează șansa unei emoțiireale – cum e scena de la masă din�tre cei doi bărbați și părinții de�functei (excelent jucați de VictorRebengiuc și Ana Ciontea). E oscenă grea pentru că se dialo�ghează doi cu doi și pe registre di�ferite, care când se reflectă în oglin� dă, când se contrazic. Nu știi dacăsă râzi sau să plângi, dar aș fi pre�ferat un indiciu că putem râde culacrimi, un semn că în spatele

rigidității mamei și senilității maimult sau mai puțin jucate a tatăluiexistă o durere uriașă. De fapt, du�rerea asta uriașă nu se simte nici înrestul filmului, oricât de mult arfuma și ar bea Șerban Pavlu. Ea emereu camuflată sub un soi de ca�lofilie, de dorință de a face artămișto. E, probabil, un mod de a aco�peri o rană încă deschisă. Mă gân�desc că și prin cele două personajeprincipale, de tipologii atât de dife�rite și atât de îngroșate – persona�jul lui Iacoban e mult prea moaleca să fie amantul ideal, în vreme cePavlu e mult prea dur, sunt de faptdouă tipuri de masculinitate pecare Crețulescu le negociază.

Ca să închei, Charleston mi separe un film inegal, nici pe de�parte hitul verii, așa cum e marke�tat. Talentul lui Crețulescu seîntrevede, dar el trebuie mai întâisă uite toate filmele pe care le�avăzut. SDC

Charleston – film pentru prieteni

IULIA BLAGAFILM

Andrei Crețulescu a început cu critica de film,dar s-a apropiat tot mai mult de creație, maiîntâi lucrând pentru HBO România îndepartamentul de producție, apoi începând să regizeze scurtmetraje.

609

„lipsa banilor e o falsĂ problemĂ. cresc toate...

Documents