ÎN CĂUTAREA SPIRITUALITĂȚIIOBLIGATORII SAU VIAȚA ÎNTR-UN ASHRAM DIN INDIA

REGIZORUL DANIEL SANDU:PRIMUL LUNGMETRAJ, PRIMELE CONTROVERSE

ANUL XIII w NR. 577 w 23 – 29 SEPTEMBRIE 2017 w REALIZAT DE EDITURA POLIROM ȘI ZIARUL DE IAȘI

„Orice s-ar întâmpla, există întotdeauna o peșterăîn Himalaya care mă așteaptă“, spunea nimenialtul decât legendarul Eliade în câteva rânduri deJurnal. PAGINA 12

În Un pas în urma serafimilor,regizorul se inspiră din propriaexperiență de elev seminaristși prezintă o lume care pentruprofani e cu totul inedită, fiindpopulată de lucruri nu preaortodoxe. PAGINA 8-9

FITPTI 2017 AREPROLOG: DOUĂEXCLUSIVITĂȚINAȚIONALECea de-a zecea ediție aFestivalului Interna țional deTeatru pentru Publicul Tânărse va desfășura între 5 și 12octom brie și va avea tema„Orizonturi“. PAGINA 10

n Ateneul din Iași s-aremarcat în ultimul an caun roi de albine într-unmagazin de porțelanuriplin de oameni – omni-prezent, violent, chiarobsesiv. Promovareagresivă, cu investiții mari,într-un loc ținut mulți ani la limita subzistenței dinorgolii politice

n Criticii culturali din Iași atenționează că aceacomponentă culturală pe care o promoveazăAteneul prinde urme dekitsch și că e încă greu sădepășească statutul de„casă de cultură“

PAGINILE 2-3

CUM SE FACE LA IAȘI CULTURA„DE CASĂ“

2ANUL XIII NR. 577

23 – 29 SEPTEMBRIE 2017actualitate www.suplimentuldecultura.ro

Cum se face la Iași cultura „de casă“

Iar criticii culturali din Iași aten �ționează că acea compo nentăculturală pe care o pro moveazăAteneul prinde urme de kitsch șică e încă greu să depășească sta �tutul de „casă de cultură“. Pestetoate acestea s�a așezat și res �ponsabilitatea ges tionării acti �vității cinema togra felor, clădiricare mai au puțin și se dărâmă,dar cu care există planuri mari,mai mari momentan decât fon�durile care se întrevăd în urmă �torii zece ani dinspre Primărie.Fiindcă e greu de argumentatinvestiții de 20 de mili oane deeuro în patru cinematografecând un oraș întreg geme de po �luare, are nevoie de o dezvol tareurgentă a infrastructurii rutiereși are clădiri de patrimoniu carezac în ruină.

CĂTĂLIN HOPULELE

CE S-A INVESTIT

Bugetul Ateneului Tătărași, deve�nit Ateneul din Iași, a fost deaproa pe un milion de euro, alocatde primărie pe ultimul an de acti�vitate, de când este manager An�drei Apreotesei. Acesta spune în săcă „eram un om mort dacă trebuiasă trăiesc doar din banii de la Pri�mărie“, fiindcă sunt unele lucrurile„pe care le poți face din banii de laPrimărie, iar altele nu“. De aceea s�a forțat să facă într�un an de zile,având sigu ranța financiară garan�tată, inves ti ții pe care alte instituțiide cul tură, e drept, unele încreme�nite pe un anumit făgaș, le fac în �tr�un cincinal. Prima dintre eleeste terasa�acoperiș, o zonă folo�sită mulți ani ca spațiu de depozi�tare transformată în terasă, undese proiectează filme, unde se va în�tâlni de pe 5 octombrie Clubul Lu�naticilor să urmărească mensualluna plina. „Un loc în care cam

toate evenimentele pe care le fa �cem în foaier sau în Galeria deArtă Regală se încheie cu un cock �tail sau cu o prezentare. Am tran s �format�o într�o sursă de bani“,explică Andrei Apreotesei.

Bugetul instituției a trecut destadiul în care anterior conduce�rea se chinuia să repare găurileprin care ploua, sau măcar săcumpere găleți în care să strângăapa, pentru ca să însumeze aproa �pe un milion de euro. În viziunealui Apreotesei, nu trebuie să fiesuportat doar de Primărie. Astfelcă Ateneul a anulat pe cât posibilparteneriatele, iar oricine doreștesă folosească spațiile trebuie săplătească. „Chiar de anul viitorbugetul oferit de primărie va în�cepe să scadă – nu ne�am acoperitîncă toate cheltuielile, dar ușor�ușor, în 5�10 ani sau chiar mai de�vreme, aș vrea ca Ateneul să numai fie o gură care mănâncă de lamasa Primăriei, ci să vină cu apor�tul propriu. Să rivalizeze cu Tea�trul Național. N�ai cum să�l invițipe Purcarete aici, pe Mălaimare, săîți monteze la Ateneu. Nu vine că

nu are ce să facă din punct de ve�dere tehnic, dar există dorința dea face din Ateneu o instituție per�formantă“, afirmă managerul.

Pe lista de investiții realizatese adaugă grădina de vară, trans�formată tot dintr�un spațiu dedepozitare într�unul închiriatpen tru grădinițe sau serbări, lacare se adaugă și grădina de ani�male de companie și „Romanticparc“, zona din fața Ateneului, deunde a dispărut parcarea și a apă�rut un spațiu verde cu mese, scau �ne și ziare din perioada inter �belică. La nivel de infrastructură s�au făcut lucrări de modernizareale foaierului – „grupurile sani�tare arătau sub orice critică șiacum puteți vedea că de departesunt cele mai frumoase și elegantedin oraș“ – și investiții de 70.000de lei în Sala Mare: schimbareamochetei, retapițarea scaunelor,vopsirea pereților de metal și ame�najarea scenei.

O altă sursă de venit esteSala de balet, care se închiriazăcu 100 de lei pe oră și despre caremanagerul spune că este „cea

mai frumoasă din Iași, invidiatăde toți profesorii de dans“, cu re�zervări zilnice, toată ziua după12.00. Conform lui Andrei Apreo�tesei, banii investiți în amenajareaSălii de balet s�au recuperat dinîncasări în trei luni și această acti�vitate merge pe profit. Pe casa scă�rilor a fost amenajată o Galerieregală de artă, unde pot fi expuse45�50 de lucrări în același timp.

CE SE VA INVESTI

Până la finele toamnei vor maiexista investiții majore la infra �structura Ateneului. Va fi refăcutăfațada, un proiect suportat 80%din fonduri proprii (de aproxima�tiv 30.000 de euro), când se va în�cerca redarea aspectului vechiiclădiri a Ateneului. Însă cea maimare investiție este venită dinpartea Consiliului Local Iași, Ate�neul primind aproape 100.000 deeuro ca să transforme Sala mare„Radu Beligan“ în sală de cine�matograf. „Este primul cinemade stat după 1990, are un sistemadevărat de cinematograf care va

fi montat – ecran 3D, sistem sur�round, tun de proiecție modern.Îl vom inaugura pe 20 octom�brie, odată cu «Les Films de Can�nes à Iași», în prezența maestru� lui Cristian Mungiu. Este unadintre promisiunile făcute deprimar lui Cristian Mungiu și nebucurăm, credem că este un pasîn față“, a spus Apreotesei la oconferință de presă organizatăjoi, 21 septembrie.

MANAGERUL, SINGURULCARE TAIE ȘI SPÂNZURĂ PEPLAN ARTISTIC

Probabil însă cea mai mare schim�bare este aprobarea unei organi�grame care a permis angajarea azece actori pe poziții permanente,cu salarii nete de peste 2.000 delei pe lună. Într�o serie de mate�riale realizate în urmă cu doi anide „Suplimentul de cultură“, încare am analizat activitatea insti �tuțiilor din Iași, am scos în evi �dență dorința managerului deatunci al Ateneului, Liviu Bră�tescu, de a reuși să plătească maibine actorii, fără a avea însă posi�bilitatea de a o face din lipsă defonduri. Însă această angajare dezece actori a deschis fereastra or�ganizării unei multitudini despectacole de teatru care nu s�a li�mitat la nivelul Ateneului, ci a de�venit un proiect în mai multe car� tiere din Iași.

Actualul manager, deși credecă publicul Ateneului este acelașicare se duce și la Teatrul Național,spune că merge mai mult pe come�dii și pe spectacole ușoa re „pentrucă realmente acesta este publiculspre care vreau să mă îndrept, celcare nu are o cultură foarte bo�gată, publicul de masă, să îi spu�nem, pe care să reușesc să îlfidelizez. Ateneul a devenit o zonăintermediară – nu ai montărilegrandioase de la Operă sau de laTeatru, ci se adresează în special

Ateneul din Iași s-a remarcat în ultimulan pe scena culturală din capitala Mol -dovei ca un roi de albine într-un maga-zin de porțelanuri plin de oa meni – afost peste tot, violent, chiar obsesiv.Promovare agre sivă, supra-dimen sio -nată ar spune unii, cu inves tiții mari într-un loc ținut mulți ani la limita

sub zistenței din orgolii politice. Nouaconducere a Ateneului, manageriat deAndrei Apreotesei, are peste un an încare a avut o activitate ce nu poate fide scrisă decât ca încercare de a „rupegura târgu lui“. Au fost angajați zece ac-tori, s-au inau gurat zeci de activități noila Ateneu, s-au făcut investiții care au

permis lansarea unor proiecte impre-sionante prin ambiție, dacă nu încă prinrezultate. Însă în această poveste totulpare legat de ambiție – a primaruluiIașului, de a avea o instituție culturală„de casă“, și a tânărului mana ger al Ate -neului, care vrea să demon streze că, defapt, nu are nimic de demonstrat.

3ANUL XIII NR. 57723 – 29 SEPTEMBRIE 2017 actualitate

www.suplimentuldecultura.ro

celor are iau legătura cu viața cul�turală“. Iar zona de teatru se dez�voltă: în octombrie vor fi treipremiere, una dintre ele fiind pie �sa Alegerea, scrisă de regele Mihaiși regina Ana și pusă pentru pri �ma oară în scenă în țară. Dar întoată luna sunt peste 30 de eveni�mente în care sunt implicați și ac�torii Ateneului.

Deși există pretențiile uneireputații similare cu cea a TeatruluiNațional, nu sunt aceleași filtre deselecție. La Ateneu este o procedurăunică, care include un singur om –one�man show în selectarea piese�lor ce vor fi montate, a actorilor, aregizorului și, în unele cazuri, și aregiei. „Singurul filtru sunt eu șicred că e normal să fie așa. Nu amnici un fel de comisie, din varii mo�tive – principalul fiind acela că eurăspund și pentru piesele bune, șipentru cele mai puțin bune, așa cănu pot aduce o comisie artistică șisă le zic faceți cum credeți voi, iarpumnii să mi�i iau eu în cap“, credeApreotesei, care arată că, dacă opiesă nu se ridică la așteptările ne�gociate cu regizorul, se scade atâtbugetul, cât și onorariul, iar dacălucrează cu regizori care „nu auavut per for manțe ridicate în tre�cut“, se implică personal în supra�vegherea pieselor. „Sunt cazuri încare regizorii care doreau să mon�teze la Ateneu și au montat în altepărți, dar nu au avut cele mai reu �șite producții, le�am aprobat cere�rea, dar am urmărit îndeaproapeprocesul producției și aceasta a fostmai reușită decât în alte părți.“

„CALITATEA CREAȚIILOR – LA NIVELUL KITSCH-ULUI“

Însă lumea culturală din Iași nuvede activitatea Ateneului, în spe�cial pe această zonă a teatrului, în termeni atât de roz precum managerul, care a tras întreagaactivitate sub umbrela sa. Criti�cul de teatru Oltița Cîntec, spreexemplu, apreciază că misiuneaculturală a Ateneului se pla�sează într�o zonă a ambiguități�lor în care nu își dă seama dacăeste o acțiune voită de a se dori„multe și de toate“ sau o lipsă destrategie. „Ateneul s�a schimbat:și�a schimbat numele – nu mai eAteneul Tătărași, e Ateneul Iași,sigla te trimite vizual la cevaregal, deși antecesorul institu țio �nal, cel fondat în 1920, își asumadimensiunea populară; a refăcutsala de spectacole, ceea ce înprincipiu e bine, căci avea dinconstrucție o mulțime de defi �ciențe; s�au amenajat spațiile dinfață, grădina etc. Din păcate, însă,

din perspectiva activităților pla�sate sub semnul artelor spectaco�lului, lucrurile sunt foarte ames �tecate, iar calitatea creațiilor seaflă adesea la nivelul kitsch�ului“,crede Ol tița Cîntec.

Aceasta arată că în privințaAteneului nu se distinge o linierepertorială, titlurile par așezatepe principiul „cutie poș tală“, încare „fiecare vine cu ce proiect vrea“,fără un plan elaborat, iar pentrua deveni popular s�au fă cut și sefac concesii artistice, care sunt„inacceptabile pentru un așeză �mânt de creație, coborând scenala nivelul așteptărilor sălii, cândbenefic este ca sala să fie ridicatăla nivelul scenei. Teatrul nu estedoar distracție, el are o impor�tantă componentă formativă, iara recurge la îngroșări, la un stil dejoc exagerat, numai de dragul de�a face publicul să râdă, trans�formă un produs cultural într�oșușă. Iar șușele nu au ce căuta îninstituții publice de cultură. La oprivire generală, există o discre �panță uriașă între ambalajul pecare Ateneul Iași l�a făcut pentruactivitățile sale și conți nutul desub acel ambalaj. Ambalajul eochios, dar ceea ce desco peri cândîl dai la o parte este, în multe ca�zuri, de un gust îndoielnic“, ex�plică Oltița Cîntec.

Dacă directorul artistic alTeatrului Național, Daniel Busu�ioc, afirmă că nu se pronunță asu�pra calității spectacolelor de laAteneu fiindcă nu le�a văzut, darnu vede nimic rău „în adresareacătre un alt public, de un altnivel“, fostul manager al Ateneu�lui, Liviu Brătescu, ridică o seriede semne de întrebare cu privirela pluralitatea activităților des �fă șu rate în clădirea din Tătărași.„Dacă mi�aș permite să fac o su�gestie, ar fi legată de canalizareaacțiunilor, care să aibă loc în maipuține direcții și să aibă con �sistență, decât în ideea de a aco�peri cât mai multe paliere. Totule cu dus�întors și riști să capeți o alură de casă de cultură“, aapreciat acesta.

Mai spune că apreciază încre�derea cu care au fost înves tiți ti�nerii actori cu care Ateneul alucrat în trecut și că direcția tea�trului, în special cel pentru actoriiși regizorii tineri, ar putea fi unade viitor, aspect pe care l�a decla�rat public și Andrei Apreotesei înmai multe rânduri. „Am încredereîn trupa de actori, sunt mulți cucare am colaborat și eu și sunt ac�tori tineri și valoroși. Între unArșinel sau Stela Popescu sau ori�care dintre actorii care sunt acum

la Ateneu, îi prefer pe aceștia dinurmă“, a spus Liviu Brătescu.

Managerul Ateneului credecă mulți dintre cei care contestăactivitatea culturală a Ateneuluinu au venit la spectacole și subli�niază că încearcă să promovezeactorii tineri și regizorii căroranu li s�au dat prea mul te șansepână acum. „Probabil așa arată(n.red.: lipsa calității actului cul�tural) dacă vedem din perspec�tiva unui Teatru Național sauchiar a Teatrului «Luceafărul»,dar trebuie să ținem cont că Ate�neul nu trebuie privit din pers �pectiva unui teatru clasic – une� le spectacole sunt mai bune căsunt realizate de regizori ex pe ri �men tați, altele mai slabe că suntrealizate de regizori care nu auregizat niciodată“, a spus AndreiApreotesei.

CINEMATOGRAFELE, O PIATRĂ DE MOARĂ?

Ateneul, în plină campanie dedezvoltare a activității, a ajuns săfie garant și diriguitor și al cine�matografelor din Iași, câști gatedupă un proces anevoios de Pri�mărie de la RADEF. După pre�luare, managerul Ateneului a vrutsă închidă instituțiile, dar Primă�ria s�a opus, astfel încât s�a ajuns,la o variantă de compromis, încare vor fi desfășurate activitățiadiacente celor cinematograficecât timp vre mea o va permite,pentru că „vedeți apusul și răsări�tul soarelui prin tavanul de la«Republica»“. Există deja planuripentru felul în care vor arăta șicare va fi destinația clădirilor�sim�bol, cinematografele Iașului. Aces�tea presupun in vestiții mari, banicare nu pot fi obținuți din fondurieuropene și asupra cărora Primă�ria nu are un orizont ferm de

finanțare, mai ales că ar fi vorbade aproape 20 de milioane deeuro. „Nu a fost o dorință perso�nală să preluăm cinematografele,dar a fost o variantă bună și salva�toare pentru primărie, care tre�buia să le ia în subordine directăși putea face asta doar sub Ateneusau Direcția de Cultură. Ele se aflăîntr�o stare mult mai rea decât seștie. La ultima ședință de ConsiliuLocal s�au votat banii pentru ex�pertiză – se demarează procedu�rile pentru acest serviciu de ex� pertiză, problema e că nu se poateinterveni cu nimic până când ex�pertiza nu este gata“, a declaratAndrei Apreotesei.

Practic, din primele discuțiise dorește ca cinematograful „Vic�toria“ să devină un fel de Sală aPalatului în Moldova. Se pot facelucrări la structură și orice fel deinvestiții și reparații pentru că nua fost înregistrat ca monument,însă există două spații la partercare au fost vândute către parti�culari – o parfumerie și un cabi�net stomatologic. Fie că se va dă �râma și se va construi de la zerosau e vorba de renovare, „Victoria“se dorește a fi un spațiu strictpen tru concerte mari, pentruconferințe, congrese, „pentru lu�cruri care țin mai mult de diver�tisment decât de cultură“, exis� tând chiar și discuții cu privire lao supraînălțare. Planurile presu�pun păstrarea vechii fațade a clă�dirii care a fost în Piața Unirii(Hanul Bacalu) sau a uneia caresă preia elemente de arhitecturăde la Hotelul Traian. În ce pri �vește „Republica“, aici se dorescinvestițiile cele mai mari, urmă�rindu�se refacerea după schițeleoriginale ale vechiului cinemato�graf „Trianon“, care să rivalizezecu clădirea Teatrului Național.Sala ar fi mai mare cu peste o sută

de locuri, dar trebuie făcute in �vestiții în tehnica de scenă, o fosămai mare, în care să încapă toatăorchestra, nu ca în cazul Operei,care ține o parte din orchestră înlojă. „Dacă facem de la începutașa cum trebuie, avem șansă săfacem ceva bun, dar lucrurile as �tea costă. Fundația la clădire ecea din 1923, trebuie lucrat cumultă grijă și sunt multe lucruriîncă nedescoperite“, a spus ma�nagerul Ateneului.

Cinematograful „Tineretului“trebuie dărâmat – cel puțin astae concluzia la care se așteaptăreprezentanții Primăriei de la co�misia de evaluare. Există însă șirevendicări asupra terenului,care au dus la procese între Pri�mărie și Biserica Banu. Cinemato�graful „Dacia“ ar fi cel mai ușor derenovat și pus în funcțiune, fiindestimată o sumă de 500.000 deeuro pentru a�l face „ca nou, bineîntreținut“. Pe lângă cinema, sedorește acolo instituirea unorspectacole pentru copii, serbări,întâlniri și există săli ce pot fi uti�lizate pentru cursuri. Despre ci�nematograful din Copou, tot ce seștie în acest moment este că Pri�măria ar dori să deschidă un pro�ces pentru a�l recupera. „Evident,este o veste bună că au fost recu�perate cinematografele. În astfelde situații, când noi spații ur�mează a fi redate activitățilorculturale sau când se urmăreștediversificarea evenimentelor de �ja existente, cercetările asupraconsumului cultural local și stra�tegiile culturale elaborate depro fe sioniști se dovedesc a fi foar�te utile. Deciziile se fundamen�tează întotdeauna pe cercetare,pe consultarea comunității“, adeclarat scriitorul Dan Lungu,senator de Iași. n SDC

Dacă o piesă nu se ridică la aștep -tările negociate cu regizorul, se scadeatât bugetul, cât și onorariul.

Andrei Apreotesei, managerul Ateneului

4ANUL XIII NR. 577

23 – 29 SEPTEMBRIE 2017opinii www.suplimentuldecultura.ro

Romanul Bătrânul care citea ro�mane de dragoste (traducere dinlimba spaniolă de Irina Dogaru)a fost publicat la Editura Poli�rom în anul de grație 2015.

Scumpe domnule Sepúlveda, tre�buie să îndur rușinea de a fi foststrăin de numele dumneavoastrăpână de curând, prea de curând.

Nu știu cum a fost posibil, dariată că a fost – credeam că nu suntun ignorant în chestiunea litera�turii sud�americane, cu atât maipuțin în chestiunea literaturiichiliene. Eram. Nu vă cunoș team,

nu vă citisem, nu știam ni micdespre formidabila dumneavoas�tră viață, despre fantasticele dum�nevoastră scrieri care acoperă tot pământul, din Patagonia pâ �nă în Sahara.

Acum, privesc această întâm�plare ca pe o binecuvântare decare nu mă știu vrednic. V�am cititBătrânul care citea romane dedra goste și mi�am încălzit inima.

Scumpe domnule Sepúlve �da, dragostea dumneavoastrăpentru shuari și pentru Amazo�nia mi�a făcut bine, mi�a dat pu �țină spe ran ță. E atât de greu, înmileniul III, ca un om să îi dea

unui alt om, cu adevărat, puținăsperanță, nu găsiți?

Scumpe domnule Sepúlve �da, îmi aștept și eu ca oamenii se �colului nostru maladia care îmiva șterge amintirile. Până atunci,însă, mai e, mai e. Am în că timpsă mă agăț de memoria aceastaafectivă.

Sunt încredințat că voi uitamulte dintre aventurile din litera�tura lumii, multe nume de locuriși de eroi. Pe cine voi ține minte,totuși, până la sfârșit?

Poate pe Florentino Arizo iu�bind�o pentru totdeauna pe Fer�mina Daza, în Dragostea în vre �mea holerei, așa cum ne�a lăsatscris domnul nostru Gabriel Joséde la Concordia García Márquez.

Poate pe Akaki Akakievici cumantaua sa, înnebunit într�o cău�tare fără granițe, așa cum l�a lăsatscris domnul nostru Nikolai Vasi�lievici Gogol.

Scumpe domnule Sepúlve �da, de�acum nu o să îl mai potuita nici pe bătrânul Antonio Jo �sé Bolivár, care nu știa să scrie,dar știa să citească, pe bătrânulAntonio José Bolivár în chilia lui,la masa sa înaltă, pe bătrânul An�tonio José Bolivár cu placa sa den �tară la care ținea ca la o minune,pe bătrânul Antonio José Bolivárucigând o femelă de jaguar, cu

infi nită tristețe, pe bătrânul Anto�nio José Bolivár retrăgându�se dinlume în acele cărți în care dragos�tea chiar exista, îmblânzind cru�zimea speciei noastre criminale.

Și nici satul El Idilio și nici ra�chiul Frontera, și nici pe primarulBălosul, acel grăsan neisprăvit,mereu lac de tran spirație,om po�litic de factură clasică, un încurcă�lume, un oportunist, un ticălos.

Și nici pe dentistul Rubicun �do Loachamin (să îndur iadul, dete voi uita vreodată, RubicundoLoachamin, iadul să�l îndur de�miva fi vreodată dulce amnezia!).

Și nici pe acea magnifică pros � tituată neagră (Josefina din Es�meraldas!) care avea trupul fier� binte, felin, și se deda cu ega lă plă�cere amorului carnal și lecturilorîn care iubirea avea final fericit.

Scumpe domnule Sepúlveda,din tot romanul dumneavoastră(care începe cu două capitole lacare am urlat de plăcere! – nu, nu,nu mă ascund), cea mai dureroasăidee mi s�a părut chiar asta: vână�torul alb, cel înzestrat cu pușcă,vânătorul alb cu armele sale carescuipă foc, a distrus moartea înve�ninând�o cu durere.

Mă surprind tot mai des gân�dindu�mă la ideea aceasta, căcivăd cum pe pământ coboară noap �tea, iar moartea, moderni cum

suntem, ne e tot mai scandaloasă,inacceptabilă.

Scumpe domnule Sepúlveda,bineînțeles că romanul dumnea�voastră tot un roman de dragostee (toate cărțile mari sunt cărți dedragoste).

Și, în definitiv, poate v�ar bu�cura să știți că – la trei decenii decând l�ați scris – încă se găsesc pelume oameni care se îndrăgostescde el, de la prima frază.

Căci, scumpe domnule Sepúl�veda, cerul a rămas tot „o burtăumflată de măgar atârnând ame �nințător la numai câteva palmedeasupra capetelor noastre“.n SDC

ANDREI CRĂCIUNCULEGĂTORUL DE HARFE

Scrisoare către Luis Sepúlveda

1.Am auzit la radio de un eveni�ment intitulat ALEEA SENZO�RIALĂ, ce presupune amenajareaunor spații pentru copii princare aceștia să poată simți cât defain e să calce desculț pe grăun �țe, pietriș de râu sau paie. Foartefrumos, nimic de zis.

Doar că – realizez brusc — eu mi�amtrăit toată copilăria pe aleea sen�zorială. De regulă, papucii de ori �ce fel erau un moft. Aveam niș tepantofi, dar nu�i purtam – Doam �ne ferește! – decât de câteva oripe an, cu ocazii extrem de spe�ciale, gen mers la oraș și când măarăta mama unor neamuri oricunoștințe din alt sat. Aveam te �niși sau adidași, dar nu�i luamdecât la școală. În rest, la muncăsau la fotbal, nici să mă fi bătutcareva nu i�aș fi purtat. Ca să nu�istric. De altfel, de la umblat des �culț pe toate coclaurile, picioarele

mele și�au dezvoltat singure unfel de tălpi ca de teniși. Ori maidegrabă de ghete. Iar dacă ar fiținut copilăria până la, să zicem,vreo douăzeci de ani, sunt convinscă mama natură sau bunul Dum�nezeu m�ar fi înzestrat încet�încetmăcar cu o pereche de converșidin propria�mi piele.

Cuie de toate mărimile, șuru �buri, spini de salcâm, glădici,trandafir și prun sălbatic, piuneze(vai, câte piuneze!), caiele, pot�coave, bucăți de tablă, pietre, bo�lovani, așchii de lemn și cărbuniîncinși – sunt doar câteva dintrelucrurile cu care mi�a fost pavatăaleea senzorială. Mai am și acumsemne. Și pe tălpi, și pe creier.

2.Am plecat de la serviciu, am fostla piață, am cumpărat două floripentru ghivecele de piatră, un kilde ardei și�o coastă de porc. Cald�cald. M�am dus la supermarket

și�am cumpărat usturoi, ulei, ca �fea, cipsuri, două sticle cu bere,pâine. Aaa, și�un borcan de muș �tar. Nu mi�am luat coș că mi�eralene să�l duc�aduc de la mașinaparcată la mama�dracului. Amcărat totul în brațe. Cald�cald.

Am ajuns acasă, am cărat dinportbagaj totul la ușă. Apoi amobservat că n�am cheia. Am căutatîn mașină, dar n�am găsit�o decâtpe cea de la cutia poștală de pegard. Mi�am amintit că pe aia dela casă am pus�o dimi neață pebirou.

Mi�am aprins o țigară. Amgă sit o gură de cafea într�o canăpe prispă. Am mai stat pe la ușă,am dat un ocol casei și m�amuitat pe geam înăuntru. În casă efrumos. Atât de frumos, că așspar ge�o. Totuși, nu. Am deschiscutia poștală de pe gard să văd cea intrat la inbox în ultimul an.Doar spam: un cuib de viespi.Cald�cald.

Am deschis laptopul și scriu.Termin țigara, las totul la ușă și măduc înapoi după cheia de pe birou.

3.

Opresc bicicleta, iau o sticlă deapă plată la jumate din frigider șii�o arăt vânzătoarei.

— Trei lei, zice ea.Mie mi se pare cam scumpă.

O fi pentru că�i de la Izvorul mi�nunilor, îmi explic singur.

Cât caut portofelul prin ruc�sac, observ cu coada ochiului untip cu pălărie:

— Dă�mi o țigară la bucată.Vânzătoarea se întinde prin

geamul chioșcului, îi pune tipuluio țigară în gură, apoi îl scotoceșteîn buzunarul de la piept, scoatemai multe bancnote, ia un leu,apoi îi îndeasă restul la loc.

— Și�un foc, zice tipul.— Stai să plătească domnul.Îi plătesc vânzătoarei, îi

aprind tipului țigara cu brichetamea, pe care o am în buzunarul dela spate al tricoului.

— Mersi, zice el. Mișto bici�cletă. Cam cât costă una din asta?

Îi spun.— Aaa, dar nu�i mult la cum

arată. E oleacă de firmă, nu?— Habar n�am, zic. N�am

luat�o de fițe, am luat�o la ochi.— Dar una de fițe cam cât e?— Vreo mie�două de euro. Eu

știu?— Important e că arată bine, nu?— Important e că merge.— Îmi ridici și mie un pic pă�

lăria de pe frunte.Îi ridic pălăria.— Mersi! Drum bun!— Sănătate.De la cot în jos, tipul cu pălă�

rie nu are mâini. n SDC

Trei povești din mersFLORIN LĂZĂRESCUÎNTÂMPLĂRI ŞI PERSONAJE

5ANUL XIII NR. 57723 – 29 SEPTEMBRIE 2017 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

Zilele trecute o furtună puter�nică a omorât opt oameni în ves�tul României. Sau, cum au re� marcat unii comentatori, cam lafel de mulți câți omoară un ura�gan devastator într�unul din sta�tele Americii. Deși poate că nu efoarte exact să spunem că fur�tuna a omorât oamenii. Aș zicecă au fost și alte cauze, și alțivinovați.

Unul dintre morți, un tânăr de do�uăzeci și patru de ani, a fost ucisde poarta ornamentală de la in�trarea în orașul Timișoara. Ca unsemn de bun�venit. Pare o mostrăde umor negru și, într�un fel, așași e. Dar e și o ilustrare simbolicăa realității românești. Între timpguvernul a decis crearea unui co�mandament de urgență – altul,dacă îmi amintesc bine – pentruaceastă situație de urgență. Rămânesă vedem dacă acest comandamentn�o să aibă și el nevoie de un coman�dament al comandamentului de

urgență. Care să urgenteze urgen �ța. Și așa mai departe. De înființatcomandamente ne pricepem săînființăm.

Fiindcă asta s�a văzut cel maiclar în timpul (totuși) scurtei fur�tuni recente: incapacitatea admi �nis trațiilor, locale și naționale, de apreîntâmpina, anunța și controlaastfel de nenorociri. Ocupați cuoperațiuni de reabilitare, moderni�zare și înfrumusețare – palmieri,jardiniere, panseluțe și borduri,cinci euro panseluța, o sută, bor�dura –, edilii locali sunt luați mereuprin surprindere de fenomene caren�au legătură cu politica și afacerilecu iz politic. Poarta care acum aomorât un om în Timișoara fuseserecent reabilitată, cum se spune înnoua limbă de lemn administrativă,cu un buget de peste 50.000 de euro.Acum trebuie re�reabilitată, ca săspunem așa, măcar cât să țină mă �car până la următoarea furtună. Cuo sumă mai mare, presupun, ca săfie mai trainică și mai frumoasă.

Așadar, până la urmă, o să șicâștige cineva ceva din nenoroci�rea asta în care majoritatea oame�nilor au avut de pierdut. Iar aicinu mă refer neapărat la viețilecelor omorâți de furtună. Ele nucontează foarte mult: în Româniao viață de om e mai ieftină ca obordură. Sau ca o panseluță. Semoare în spitale din cauză căînalții responsabili din Sănătatefac afaceri cu medicamente, semoare pe șosele din teribilism,aroganță și nesăbuință, se moaredin cauză de dezinfectanți care nu

dezinfectează, se moare în toatefelurile posibile. Se moare înrahat – la propriu –, pentru că unelev cade în haznaua unei toaletede școală veche. Cum spuneam,viața unui om e ieftină aici.

E un ditamai paradoxul, pen�tru că, vorba marxiștilor, omul ecel mai prețios capital. Sau celpuțin în România ar trebui să fie.Și�așa am devenit o țară mediespre mică, cu o suprafață multprea întinsă față de numărul delocuitori, în scădere vertiginoasă.Anul viitor o să sărbătorim cente�narul Marii Uniri – îl vom sărbă�tori, probabil, cu o populație mairedusă decât avea România înanul primului recensământ. Nu etocmai realizarea la care visauManiu, Mihalache și ceilalți.

Dar cui îi pasă? Noi trăim deazi pe mâine, într�o țară caremerge înainte în virtutea inerției.Când se va opri, o să vedem noice�o să facem. Poate un comanda�ment de urgență. Nu pot totuși sănu mă întreb:dacă la o furtună aumurit atâția oameni, ce s�ar în�tâmpla în cazul unui cutremur demare intensitate, pe care tot îlprevăd atâția clarvăzători ca pe

sfârșitul lumii? Cam câte mii sauzeci de mii de oameni vor muriatunci? Și cum va reacționa co�mandamentul de urgență al uneiadministrații parcă încropite dinresturile de la agapa repetenților?

Sau, să zicem, ce s�ar întâm�pla dacă România ar fi, ipoteticvorbind, invadată de o armată co�tropitoare? Oare cum – și mai alescând – ar reacționa adminis tra �ția, înalții responsabili, comanda�mentele?

Probabil că la un mo ment datne�ar anunța americanii. Sau o săașteptăm până ce invadatorii ajungîn Capitală, ocupă orașul și apoiînvață limba română, ca să ne in�formeze ei ce s�a întâmplat. Iarnoi o să le vindem panseluțe, ca săfacă orașul frumos. n SDC

RADU PAVEL GHEOROMÂNII E DEŞTEPŢI

Nori de furtună

E incredibil ce se întâmplă cuPSD. Dintr�un partid cât de câtonorabil (amintiți�vă de epocaGeoană), PSD a ajuns o for ma �țiune de care trebuie să�ți fieteamă. Zi de zi, oră de oră. Dupănebunia cu OUG 13 de la începu�tul acestui an se părea că Drag�nea și cei din jurul său au înțelescă nu pot face chiar orice și că nudegeaba suntem în Uniunea Eu�ropeană și NATO. Însă tot ce s�aîntâmplat din ianuarie ne aratăun PSD peremizat, cu apucăturigreu de explicat.

Îl prinzi că�ți fură din buzunar,dar îți râde în nas și�ți spunesenin că doar îți îndrepta hainacăscată de vânt. Îi spui că deciziileeconomice sunt proaste, că ne în�datorăm ca proștii și că în viitorne va fi tuturor mai greu, partidulîți reproșează că nu vrei bineleoamenilor, că nu ești patriot. Con�comitent, începe hulirea multina �ționalelor, apoi premierul afirmă

că nu înțelege ce nevoie avem decarduri. E îngrijorător întreg ta�bloul. În schimb, Dragnea râdeșugubăț mai mereu, apare împă�ciuitor pe holurile Parlamentului,de parcă le știe pe toate și ar fi sal�vatorul nației. În instituții suntpromovați incompetenții, iar în�treaga administrație aproape seconfundă cu PSD. Nici măcar nune mai putem gândi la vreun pro�iect de țară, la autostrăzi sau lavreo măsură care să vină în spri�jinul celor care au afaceri.

Nu contează experiența, nicicompetența, una dintre dovezifiind reacția ministrului PetreDaea, când a fost întrebat despreangajarea fiicei sale în ministerulpe care�l conduce.

E o prăpastie tot mai mareîntre liderii PSD și societate. Ui �tați�vă cine conduce azi partidul:Liviu Dragnea, Olguța Vasilescu,Gabriela Firea și Codrin Ștefă �nescu. Faceți o analiză privindceea ce se petrece la Ministerul

Educației condus de Liviu Pop.Înfiorător.

E cea mai slabă garnitură pecare PSD a propus�o în ultimii 25de ani. Nici măcar pe vremea luiIliescu selecția de cadre nu eraatât de prost făcută.

Însă partidul nu se opreșteaici, iar intențiile se văd deja, fărăa fi nevoie să fii mare analist poli�tic. E o nervozitate în creșterepentru social�democrați. MirelPaladă lovește un senator USRîntr�un platou de televiziune, darnu i se întâmplă nimic. Ați văzutvreo reacție critică dinspre PSDfață de acest gest? Nici vorbă. Badimpotrivă. Secretarul general alpartidului Codrin Ștefănescu apărut că încurajează astfel de ma�nifestări. Același Codrin spune căa venit la Iași, la botezul nepotu�lui lui Gheorghe Nichita, doarpentru a vedea câți pesediști maisunt alături în momentele grelede fostul lor camarad politic. Pen�tru ce să stai alături de Nichita?

Ca să�l aplauzi că a pus Poliția Lo�cală pe urmele amantei sale?

Ce țară e asta în care negruldevine alb pentru că așa a decre�tat PSD? De ce peste tot atâtaminciună și manipulare?

Până și capriciile vremii audevenit subiect exploatat de PSD.După episodul tragic de la Timi �șoara, când autoritățile au fostprinse dormind, primărița Ga�briela Firea întoarce pe dos Capi�tala doar pentru a arăta că îi pasăde comunitate. Ce�i cu fanfaro�nada asta? Pentru ce să închizișcolile la cinci după�amiaza și săblochezi un oraș întreg? Când vormai fi manifestări violente ale na�turii, cine o va mai crede pe doam �na Firea dacă va ieși la televiziunicu patru�cinci ore înainte? Așa semanifestă grija față de o capitalăeuropeană, prin manipulare?

Am auzit păreri în jur că maijos de atât nu se poate și că PSDși�a epuizat întreg arsenalul. Vă

dau o veste proastă. Ba se poate.Parcă există un departament spe�cial la PSD pentru sucit mințile șipentru livrat subiecte false zi dezi. Liderii PSD ar merita premiulNobel pentru imaginație, partidule un izvor nesecat de scenarii,care mai apoi sunt rostogoliteatent pe TV�urile prietene.

Nu știu ce le mai coace min�tea, dar social�democrații nu sevor opri aici. Dragnea și ceilalțidin jurul său au pierdut contac�tul cu realitatea, au intrat într�omorișcă a demagogiei din carenu văd cum ar putea ieși preacurând. Singurul lor proiect e săîntoarcă țara înapoi, s�o păcă�lească ceas de ceas până la alege�rile viitoare.

E adevărat că nici nu există o opoziție zdravănă care să leoprească marele proiect. PNL n�a ieșit încă din ceață, deși sevăd ceva eforturi, în timp ce USRe mai preocupat de luptele in�terne decât să scoată la luminăpros tiile pe care PSD le face prinParlament.

E un blocaj politic de aproa �pe un an, iar nimic nu le stă încale pesediștilor pentru a face alțipași pentru desăvârșirea ope rei.Depinde de noi dacă mai accep�tăm minciuna. De oprit nu se voropri. n SDC

PSD pierde contactul cu realitatea FLORIN GHEŢĂU

VAGONUL CU VORBE

Ocupaţi cu ope -raţiuni de reabili-tare, modernizareși înfrumuseţare,edilii locali suntluaţi mereu prinsurprindere de fe-nomene care n-aulegătură cu politicași afacerile cu izpolitic.

6ANUL XIII NR. 577

23 – 29 SEPTEMBRIE 2017muzică www.suplimentuldecultura.ro

A reasculta vocea „normală“ a luiGeorge Enescu răspunzând cuspontaneitate întrebărilor simpleși la obiect ale lui Robin Livio esteo experiență emoționantă, căreialătrăturile insistente ale lui Mutzi,câinele separat de stăpân într�oaltă cameră, înregistrate de mag�netofon în fundal, îi dau o neaș �teptată culoare. Chiar dacă, firesc,informațiile celor aproximativunsprezece minute de interviu nuaduc nimic funda men tal nou de �spre viața și activitatea lui Enes cu,există câteva accente în evocările

și opiniile sale ce ar merita discu�tate. Spațiul tipografic nu o per�mite, așa încât am preferat săre dau aici o primă traducere a in�terviului lui Robin Livio, pentruuzul specialiștilor și al amatorilorde muzică enesciană.

[10 octombrie 1953, Paris]

De unde veniți?Vin, simplu, din România.

Cariera v-a început foarte timpuriu…Când am început primele scâr �țâi turi la vioară aveam patru ani.În mod virtual, atunci a începutcariera mea. Iar la vârsta de cinciani mi s�a dat un pian. Și atunciam început să compun. Putemspune că de atunci începe carieramea. Cel care m�a sprijinit a fost,înainte de toate, tatăl meu. Apoistatul român, în parte. Voiam în �să să fiu independent, pe picioa�rele mele și am refuzat orice

aju tor, exceptându�l pe cel cândvoiam să fac muzică la Palatul(Regal) și acolo eram numit camuzician de curte.

La începuturi, primeleinfluențe muzicale au fost de origine vieneză?La vârsta de 7 ani, tatăl meu m�a dusla Viena. Era locul cel mai străluci�tor al epocii din punct de vederemuzical, după dispariția marilormaeștri. Era între 1888 și 1894.

Acolo ați avut ocazia să văapropiați de Brahms.În fapt, el venea să asculte re pe �tițiile orchestrei noastre de elevi.Eram la al treilea pupitru al pri�mei viori. Eram complet emo țio �nați fiindcă era vorba, totuși, de Brahms.

Brahms este printre cei de ca -re spuneți deschis că v-au in -fluențat începuturile creației.Wagner, mai întâi; apoi Brahms.Pe Bach l�am cunoscut mult mai

târziu. Pentru Mozart am avutnevoie de timp, fiindcă la începuteram puțin influențat de o ideefalsă, pur și simplu că purta pe�rucă. Iar eu nu iubeam ideea deperucă. Marile sale opere dez�mint așa ceva.

Cum se face că după o primăinfluență vieneză, ați păstratun contact atât de subtil,subteran, cu arta franceză?Nu uitați că noi avem origini latine.

Care v-au fost primii maeștrila Paris?Când am ajuns la Paris, a fost pen�tru a�l cunoaște pe Massenet, careîn acel moment era considerat la

Viena un Dumnezeu. În clasa luide compoziție mi�am făcut primiipași. Dar cel pe care l�am cunos�cut îndeaproape a fost Gédalge,un profesor cu care au lucrat toțitinerii compozitori. Apoi a fostSaint�Saëns, Paul Dukas; știu căpe el, pe Paul Dukas, nu era delocușor să�l emoționezi, era foartesever. Și el m�a încurajat.

Ambianța, climatul francez,a contribuit la creația dum-neavoastră?Să spun drept, nu știu. Ceea ceștiu este că ambianța franceză,pur și simplu, este cea care mi sepotrivește cel mai mult, deoarecefrancezul e receptiv, el recunoașteceea ce vine din altă parte, nu

VICTOR ESKENASYSCRISOARE CĂTREMELOMANI„Muzica nu trebuie înţeleasă, ea trebuie ascultată“ (Hermann Scherchen)

VOCILE MUZICIENILOR ROMÂNIEI (II)

Interviuri uitate, interviuri de arhivă – George Enescu: „Pentrutragedia lirică nu trebuie discursuri,trebuie muzică și acțiune!”La ora încheierii Festivalului „Geor ge Enescu“ la București și a semnificativeideschideri de stagiune simfo nică la Londra cu Œdipe, pre zen tarea interviu-lui astăzi uitat, necunoscut practic istoricilor și muzicologilor români, rea -lizat cu George Enescu și difuzat în 1953 pe postul de radio France Inter deziaristul de origine română Robin Livio, ni se pare un îndemn simbo lic pen-tru o relansare serioasă și siste matică a cercetărilor enescie ne în arhivelestrăine. Asemenea multor alte surse istorice pentru cunoaș terea gândirii șiactivității Maestrului român, interviul lui Robin Livio este relativ ușor accesibiltuturor, nu se află ascuns în adâncul unor arhive impenetrabile. Difuzat la 23 octombrie 1953, în cadrul unei serii de emisiuni radio „Parisien, d’ouviens tu?“, interviul se află de câțiva ani în fondurile publice ale InstitutuluiNațional al Audiovizualului (INA), de unde am achiziționat o copie.

Enescu și Mutzerli (1952)

Robin Livio (foto col. Victor Liviot, Paris)

Ambianţa franceză, pur și simplu, este cea care mi se potrivește cel maimult, deoarece francezul e receptiv, el recunoaște ceea ce vine din altăparte, nu exclude.

7ANUL XIII NR. 57723 – 29 SEPTEMBRIE 2017 muzică

www.suplimentuldecultura.ro

exclude. El lasă ființele să fie eleînsele. Am găsit un teren care nuîmi era ostil. Era deja foarte mult.Sau care nu mă forța să gândescaltfel. Am ascultat sfaturile, darei mi�au spus, fiți dumneavoas�tră înșivă.

Ați compus pe poeme franceze.Da, într�adevăr, dar foarte puțin;pe texte de Fernand Gregh și pecele vechi ale lui Clément Marotși apoi, mai ales în lucrarea meaultimă, Œdipe, pe cuvintele luiEdmond Fleg, pe care îl pot consi�dera un autor francez. Fiindcă,fiind elvețian, el a optat pentruFranța, a luptat în tranșeele fran�ceze în momentul celuilalt răz�boi. Și este francez. A scris unpoem admirabil, a reluat Oedipde Sofocle – nu�i așa? – și l�a aran�jat de o așa manieră încât să de�vină o tragedie lirică. Era ceea cevoiam. Deci este un autor francez,fiindcă scrie în franceză.

Aș vrea să vă rup răspunsul în două. Întâi, pentru a vorbidespre poemele dumnea-voastră pentru pian: a existato predilecție, o propensiuneparticulară pentru ClémentMarot, care v-a motivat alegerea?Nu! Pur și simplu, fiindcă doreamsă scriu ceva pe texte vechi, fran�ceze, și s�a întâmplat să am unvolum de Clement Marot, pe carel�am răsfoit și am ales câtevapoeme ce mi se păreau apte să fiepuse pe muzică. Era o culegerefoarte mică. Și după aceasta aș fivrut să scriu mai mult. Dar, dinpăcate, marile poeme în francezăau fost toate puse pe muzică de unDebussy, Fauré și alții; așa că nuam mai căutat.

Dacă ați fi căutat în Ronsard,întâlnirea ar fi fost foarte in-teresantă, fiindcă Ronsardeste de origine română.Da! În fine, nu am căutat acolo, edin aceeași epocă, e aceeași litera�tură [R.L.: același climat liric].Sigur, ca toți autorii vechi. L�amgăsit pe Clément Marot, așa a fostsă fie, și s�a adaptat admirabil lanevoile pe care le aveam. [Am com�pus] cele Șapte cântece de ClémentMarot extrem de repede, ceva ce nu

mi se întâmplă niciodată. Fiecaredin aceste cântece într�o dimi nea �ță, cu excepția a două, pentru caream avut nevoie de două dimineți.În total, pentru cele șapte cântecemi�au trebuit nouă dimineți.

Spațiul câtorva dimineți.Da, așa a fost, al câtorva dimineți.

Și, în cazul alegerii lui Oedip?Aaa, acolo este mult mai compli�cat. Asta vine din 1906. La teatrulfrancez l�am auzit pe Mounet�Sully și mai multe persoane, maimulți autori, unii foarte impor �tanți, m�au întrebat: „Nu vreți săfaceți o operă?“ și mi�au dat înce�puturi de librete, întrebându�mă:„Nu v�ar tenta?“. Le�am răspuns:„Da, scuzați�mă, voi vedea“. Ei bine,nu! Atunci când l�am văzut peMounet�Sully – mai bine spus cândl�am văzut pe Sofocle, nu�i așa? –am zis: „Da, așa ceva merită!“. Șiașa ceva a corespuns unei nevoi:aveam o sete imperioasă de a mălansa în teatrul liric. M�am adre�sat lui Pierre Lalo, care fuseseama bil cu mine la primele melelucrări, cu prima simfonie, și i�amspus: „Ascultați, poate e o mareîndrăzneală din partea mea, darexistă un singur subiect care măpasionează – [R.L.: Îmi este aproa �pe de inimă] este Oedip.“ „Oh –mi�a spus el –, mergeți pu țin preadeparte, este un subiect foarte dificil!“ I�am răspuns: „Dar este

singurul. Nu știți cumva pe cinevacare mi�ar putea scrie un libret?“.„Ascultați, mi�a spus. Lă sați�mă sămă gândesc. O să văd.“ După câ�teva săptămâni, îl întâlnesc pePierre Lalo, marele critic, care îmispune: „V�am găsit omul! Este Ed�mond Fleg. Este poet, e și el mu �zician, și este elenist“. Am fă cutcunoștință cu el, a fost foar teamabil. A făcut un prim proiect,pentru două seri. „Nu, mă scuzați,i�am spus. Știți, eu nu sunt Wag�ner. Patru seri pentru [Oedip?]; îndouă seri, nu! Sunt doar un muzi�cian umil; și nu numai asta, darun număr cât mai mic de cuvinte,cât mai multe cuvinte�cheie cumle numesc eu, care deschid ori�zonturi, și apoi muzica ce vinepentru a explica ceea ce se pe�trece, pentru a exprima lucrurileși acțiunea. Nu trebuie să treneze.Încă o dată, când e vorba de Wag�ner, se poate scrie un ultim act laTristan și să dai în trei sferturi deoră unui singur om, pentru ageme. Dar eu nu sunt așa:mie îmitrebuie acțiune“.

El mi�a zis: „Cum să facematunci? Grecii erau oameni carețineau discursuri“. Eu i�am spus:„Da, dar pentru operă, pentru tra�gedia lirică nu trebuie discursuri, trebuie muzică și acțiune. Trebuieca acțiunea să poată fi urmărităcât mai clar posibil. Exceptândsitua ția când ești un mare geniu,care face muzică în toată aceavreme, în timp ce acțiunea tre�nează. Mie, personal, nu�mi place,sunt în imposibilitate, așa că vă im�plor:puneți�l pe foc și lăsați�l să secoacă. În loc de două seri, facețitotul într�una“. Atunci el mi�a zis:„O să vedem“. Celălalt război a tre�cut, după el a revenit la Paris. „Iată,

am libretul dumneavoastră pentruo singură seară. Vreți să�l vedeți?“

I�am spus: „Ah, asta este!“. Șim�am aruncat pe el; în patru�cinciluni, o primă aruncătură, în cre�ion, cu săgeți, cu trimiteri, cu totfelul de lucruri, apoi în primele 16luni, prima schiță în cerneală; și

apoi, în următorii aproape zeceani, în nouă, partitura, pe care amrevăzut�o apoi un an întreg. A fostpe durată lungă și în tot acel timpceea ce fierbea la foc mic în minede prin 1906 s�a încheiat în 1932�33. E o perioadă lungă…

Este vorba de o spontaneita-te lentă.Știți, spontaneitatea... Eu am fostplugarul, care a revenit, a luat dela început; și nu am fost atât dedescurajat, dat fiind că mari genii,cum este de exemplu Debussy,care a lăsat în urmă foarte puțin,a lucrat foarte mult.

Toți criticii recunosc înŒdipe o operă eminamentefranceză. Cum stau lucruriledupă opinia dumneavoastră,G. Enescu ?Ei bine, trebuie să vă spun un lu cru.Dat fiind că nu am văzut Grecia alt�fel decât de departe, ocolind�o în�tr�o măsură, am avut o impresiedespre Grecia prin in termediulunor ruine pe care le�am vă zut. Prinatmosferă, prin intermediul ceru�lui... Acum, este Franța oare atât dedeparte de Grecia? nSDC

Viena era locul cel mai strălucitor al epocii din punct de vedere muzical,după dispariţia marilor maeștri. Era între1888 și 1894.

Robin Livio în anii războiului, la o montare cu Dibuk și compania teatrului evreiesc la București (foto col. Victor Liviot)

8ANUL XIII NR. 577

23 – 29 SEPTEMBRIE 2017interviu www.suplimentuldecultura.ro

INTERVIU REALIZAT DE IULIA BLAGA

Când te-ai hotărât să faci un film despre experiența de elev seminarist? Când am descoperit reacțiile prie�tenilor la poveștile mele din semi�nar. A fost un proces de ani de zileîn care am tot povestit și la un mo�ment dat mi�am zis că povesteamerită spusă și sub forma unuifilm. În 2004 m�am mobilizat șiam scris primul draft al poveștii,care avea peste 200 de pagini. Mo�tivul principal pentru care amfăcut filmul a fost faptul că găsescpovestea grozavă, iar că am mai șitrăit�o îi dă autenticitate. Am vrutsă fac un film despre acei tineriisteți și frumoși, „aleși“ pentru a fipregătiți și educați pentru o mi�siune delicată.

E corect să-l considerăm peGabriel alter-ego-ul tău? Gabriel e construit în proporție depeste 80% pe experiența mea.Sunt, însă, câteva lucruri prin carenu ne asemănăm, de pildă faptulcă n�am dat nici o decla rație des�pre vreun coleg, profesor sau oricealtă persoană. În scenariu amsimțit nevoia ca el să cunoască în�frângerea, ca să las publicul să ex�perimenteze senza ția de compro� mis. Odată făcând această miș �care, Gabriel are pe umeri povaraalegerii: va continua drumul pre �oției cu sufletul pătat de compro�misuri sau va alege un alt drum?Mai sunt alte mici diferențe dintrenoi, cea mai flagrantă fiind că

Ștefan Iancu, actorul care�l inter�pretează pe Gabriel, e mai fru mu �șel decât eram eu.

Mă așteptam ca până la urmă Gabriel să renunțe la seminar.Renunțarea era o temă pe care amîntâlnit�o în câteva workshopurila care am participat. Multe per�soane, în special din străinătate,mă întrebau: „N�ar fi mai simplusă renunțe?“. Nu chiar. Printre al�tele, problema e că renunțarea nue compatibilă cu firea mea. celpuțin nu fără luptă. N�am renun �țat nici când eram la seminar. Amluptat până m�am văzut cu di�ploma de bacalaureat și cu atesta�tul în mână. Prin urmare, niciGa briel nu prea avea cum să re �nunțe. Da, poate fi trântit la po dea,dar după aia se ridică, se scu turăși continuă lupta.

Doar din ambiție ai ținut să termini seminarul dacă nu era cum te așteptai? Mutarea la alt liceu nu era chiarfloare la ureche din cauza progra�mei școlare diferite. Trebuia să dainiște examene de echivalare la ma�terii pe care în seminar nu le par�curgeai decât în primul an (ma� te matică, fizică, chimie, logică etc.),iar celelalte materii laice aveau oprogramă sumară la noi, din cauzăcă aveam încă vreo 12 materii despecialitate. Plus că aveai nevoie șide susținerea pă rinților. Alt motivera că, din moment ce am fost ad �mis acolo, vo iam să și termin acolo.Era ambiția mea.

Am auzit odată că „Nu poțiconecta puncte privind înainte, ci

doar privind înapoi“. Dacă n�aș fimers la seminar, nu mi�aș fi des�coperit pasiunea pentru filme, numi�aș fi dezvoltat ambiția și abili�tatea de a lupta pentru ce îmi do�resc, și n�aș fi trăit povestea caremi�a servit ca subiect de filmaproape două decenii mai târziu.

În contextul în care iese fil-mul (Biserica Ortodoxă e maicompromisă ca oricând),multă lume se așteaptă ca elsă arunce paie pe foc. Dacă scopul meu ar fi fost să atacBiserica, aș fi făcut un documen�tar sau aș fi păstrat numele realeale personajelor. Dar mi�am pro�pus să spun o poveste grozavă ba�zată pe fapte reale. Profesia mea emai degrabă de povestitor. N�o sărenunț la o poveste de teamă că așputea deranja vreo instituție saupe susținătorii ei, mai ales cândacea poveste e bazată pe expe �riența mea reală. Nu îl considerun film împotriva Bisericii, ci unfilm despre tineri și despre matu�rizare, despre conflictul dintretentațiile adolescenței și codulunui sistem.

Sunt oameni care își exprimădezaprobarea (deși n�au văzut fil�mul), considerând că a fost făcutpentru a ataca o instituție pe careei o idolatrizează. Alții se așteptausă fie un omagiu adus instituțieirespective, un film „formator deopinie spirituală creștină“, șiacum sunt contrariați. Nu cred căfilmul va stârni mari controverse.În primul rând pentru că filmulromânesc și Biserica Ortodoxă autar get�uri diferite. Nu prea seamestecă publicul lor cu al nostru.

Iar contextul lansării e o co in �cidență. Dacă îl lansam anul tre�cut, ar fi coincis cu scandalulEpiscopului Tomisului. În aprilie2017, când am hotărât data lansă�rii, am a nun țat�o în luna mai,după care au apărut scandaluriledin sânul Bisericii. Mai degrabă așspune că premeditarea s�a făcutîn sens invers.

Filmul nu vorbește directdespre credință, ci oferă untablou inedit al anticamereislujitorilor Bisericii, undeprimează alte lucruri, delocortodoxe – lupta pentru pu-tere, manipularea, minciuna,turnătoria, viciile. Ai avut șitu un șoc intrând la seminar?Sunt mai pasionat de jumătateapământească a relației dintre omși divinitate, pentru că oameniisunt foarte capabili când vinevor ba de slăvit, dar, când vinevorba de trăit, au de înfruntat pepământ tot felul de obstacole,provocări, tentații care le scot laiveală adevărata fire. Toți greșimși fiecare își trăiește viața con�form propriei scale de valori. Dinaceste situații se nasc poveștilepe care le găsesc atât de intere�sante încât să vreau să le spunmai departe.

Acest tablou al anticamereislujitorilor Bisericii a venit din în�trebarea firească „cine sunt aceștioameni îmbrăcați în reverendă înfața cărora milioane de oameni îșideschid sufletele și, uneori, chiarși buzunarele?“. Nu toți colegiierau ca mine, nu toți încălcau re�gulile, nu toți erau de acord cumine și cu grupul meu de prieteni

rebeli. E normal să fie așa și îi res�pect în continuare. Mulți dintre eisunt acum preoți și unii sunt așacum îmi imaginez că ar trebui săfie un preot.

Șocul pe care l�am avut cândam intrat la seminar a venit proba�bil din cauză că aveam aștep tărimult mai mari. Am fost surprins săvăd că unele lucruri nu se leagă saunu funcționează la un grad de cre�dibilitate pentru a le putea asimila.Țin minte prima dată când am pă șitpragul altarului din paraclis. Întâm�plarea fă cea că până în acel momentnu avusesem ocazia să intru într�unaltar bisericesc. Era o zi când nu mairămăsese nimeni la rugăciune în pa�raclis și am vrut să văd ce e din colode ușile arhierești. Am pășit cuteamă și respect, iar primul lucrucare m�a izbit a fost senzația deback stage, spatele altarului arăta caun decor de scenă susținut supli�mentar de două bâr ne din lemn. Amreprodus expe riența în film. Șoculpropriu�zis a fost, de fapt, cu oame�nii – contrastul dintre respectul pecare�l impun veșmin tele preo țești șifelul cum se poartă unii dintreaceștia. Ei n�au încercat să ne câștigerespectul, ci să ni�l smulgă.

Ai putea dezvălui una din întâmplările reale reprodusefoarte fidel în film?Da, dar încerc să evit un spoiler. Escena când părintele Ivan vrea să afle „cine a pocnit petarde îndormitor“. Până în acel punct, în povestea reală îl admiram pe pă� rintele Ivan pentru că era caris�matic și prietenos, era dirigintelenostru și ne promisese din primazi că va fi alături de noi și ne va

PRIMUL LUNGMETRAJ, PRIMELE CONTROVERSE

Regizorul Daniel Sandu: „Un pas înurma serafimilor nu e un film împotrivaBisericii, ci e despre maturizare“În lungmetrajul de debut, Un pas în urma serafimilor (pe ecrane din

22 septembrie 2017), Daniel Sandu se inspiră din propria experiență de

elev seminarist și prezintă o lume care pentru profani e cu totul inedită,

fiind populată de lucruri nu prea ortodoxe – manipulare, minciună,

abuzuri. Nici despre credință nu prea e vorba în el, cât despre dezvrăjirea

unui tânăr care e provocat de viața în seminar la o poveste de creștere.

După cum explică regizorul în interviul de mai jos, intenția nu a fost de a

ataca Biserica Ortodoxă, ci de a spune o poveste personală și autentică.

9ANUL XIII NR. 57723 – 29 SEPTEMBRIE 2017 interviu

www.suplimentuldecultura.ro

„păstori până la sfârșitul semina�rului“. Or, în acea scenă mi s�a ruptfilmul, a fost un șoc psihologic greude asimilat că acel om, preot, a fostcapabil de așa ceva. Ba mai mult,luni întregi am trăit cu impresia căam fost cu adevărat vinovat, pentrucă prin gre șeala mea (de a pocnipetarde în dormitor) l�am împinspe preot să facă acel gest. Până cândam început să procesez că, de fapt,ceea ce făcuse domnia sa era greșitși nu avea dreptul legal și, mai ales,moral să facă.

Filmul e pe de-o parte un soide Full Metal Jacket, căcipreotul Ivan are într-un feldreptate încercând să impu-nă ordinea și disciplina, dar elînsuși e fructul stricat care-istrică pe ceilalți, și e în acelașitimp o poveste de creșteredin care nu toți tinerii eroicresc până la capăt. A fostaceastă amibiguitate inten -ționată?Cine e personaj negativ și cine po�zitiv? Nici unul. A fost inten țio nată,dar n�o văd ca pe o ambi guitate, cisuspect de limpede. Nu cred în per�sonaje pozitive și negative, pentrucă oamenii sunt buni și răi deopo�trivă. Preotul Ivan are intenții bu �ne, dar metodele sunt greșite. Erasă spun neortodoxe, dar, culmea,sunt regretabil de ortodoxe. Pentrumine filmul e un fel de BreakfastClub românesc. Dife rența con stă încomplexitatea filmului, pentru că atrebuit să împletim teme impor�tante ca ado lescența, maturizarea,valorile, credința etc. și a tre buitsă le îmbinăm aproape simultanîn majoritatea scenelor.

Câți dintre colegii tăi de se-minar ți-au părut realmentemotivați de alegerea lor? Când am intrat la seminar aveam15 ani, arătam de 12 și eram unpuști obișnuit, cuminte, politicos,care n�avea decât intenții bune șicuriozitate.

Nu eram golan, nu eram nicimăcar popular, unde mai pui căpurtam și ochelari. Pe parcurs m�am schimbat. Am mers la semi�nar pentru că îmi doream să de �vin preot, doream să învăț să ajutoamenii pe plan spiritual – și pealte planuri dacă se putea.

Ce am descoperit, cel puțin încercul meu de prieteni, era că toți ve�niserăm să ne facem preoți, dar dinmotive diferite. Unul era dintr�ofamilie înstărită și cu un prietende familie preot cu afaceri de suc�ces în domeniul materialelor deconstrucții. Altul venise pentru cămama lui era studentă când a

rămas însărcinată și, nefiind căsă�torită, a fost crescut de bunici. Bu�nicul fiind preot, l�a educat în� tr�un mediu bisericesc, și astfelcolegul dezvoltase un fel de „dato�rie“ față de bunic. Alt coleg veniseca să scape de�acasă unde mâncabătaie de la taică�su. Deci fiecarecu motivele lui. Probabil că unelelucruri se întâmplă într�un anu�mit fel nu neapărat din cauza sis�temului. Mi s�a părut că la 13�14ani nu prea ești pregătit să alegiun drum pentru tot restul vieții.Eu, când mi�am dat seama că nuvreau să mai devin preot, am in�trat în conflict cu toată lumea: cupărinții care începeau să fie de �zamăgiți de alegerile mele, cuprofesorii care spuneau „păi, dacănu vrei să te faci preot, să elibe�răm locul pentru cineva care îșidorește preoția“ șamd.

Mi-au plăcut spalierele dinparaclis, pe urmă am aflat căați construit paraclisul într-ofostă sală de sport care fusesemai demult capelă. Nu m-amgândit la relația Vechiul Tes-tament peste care a venit NoulTestament, dar mi-a plăcutideea de navă-școală. Cât deimportante au fost locațiile șicât de greu le-ați găsit?OMG… sau Oh, Doamne!, ca să măexprim în context. A fost una dinprimele provocări ale echipei deproducție. Echipa de scouting loca�tions a cotrobăit peste tot. Locațiile

erau vitale atât pentru efectul fil�mului asupra spectatorilor, cât șipentru atmosfera în care lucreazăactorii, cărora am dorit să le ofer oexperiență cât mai autentică.

Locația�nucleu – clădirea se�minarului teologic – nu s�a lăsatușor de găsit. Gândul inițial era săfilmăm în locația reală, dar nu s�aputut. Echipa a căutat în multeorașe o clădire care să întruneascănevoile scenariului, una fiind caacea clădire să nu fi fost alterată devremurile actuale, pentru că acțiu �nea filmului se petrece la mijloculanilor ’90.

După multe căutări am reușitsă găsim la Câmpulung Muscel oclădire nu doar superbă, ci și po�trivită, dar directorul n�a mai vrutsă ne lase să filmăm. După multeperipeții între Câmpulung și Pi �tești, deși ne apropiam de primazi de filmare și încă n�aveam asi�gurată locația�nucleu, am reușitsă găsim un liceu în Focșani cares�a dovedit a fi exact ce doream.Mă plimbam prin clădire, stu�diam fiecare colțișor cu echipa șicu DoP�ul George Dăscălescu șizâmbeam încontinuu pentru căsimțeam că aia e locația de careaveam nevoie. Colegiul Națio nal„Unirea“ din Focșani.

Ai ajuns greu la aceastădistribuție foarte bună? Dece ai dorit figuri mai puțincunoscute?Pentru personajul părintelui Ivan mil�am dorit pe Vlad Ivanov încă decând l�am văzut în 4 luni, 3 săptă�mâni și 2 zile. Am fost convins că e celmai potrivit să dea viață personajuluiIvan și a făcut�o fantastic de bine. Ne�am gândit că putea fi „locomo�tiva“ distribu ției. Adică să fie singura„vedetă“, iar ceilalți să fie actori proas �peți; chiar și pentru personajele maiîn vârstă am căutat să evităm reflexulde a distribui primele opțiuni. Aici aintrat în scenă directoarea de castingFloriela Grapini, care a înțeles foartebine ce încercăm să construim. Eaare un fler extraordinar la actori. Amlucrat împreună aproape trei luni,testând și retestând actori și nepro �fesio niști. După casting au urmatrepetițiile. Mulți dintre băieți erauîncă elevi de liceu și n�aveau expe �riență. A fost fantastic. Altă provo�care a fost să�i ținem în frâu. Dar deasta era nevoie, pentru ca ei să poatăreda atmosfera pe care ne�o doream.

Imaginea e cu totul remarca-bilă, cu contrastele și spațiileaburite care pun în ecuațierigiditatea mediului și o anu-me metafizică. Fiecare film pe care�l încep are oprimă etapă pe care o numesc „ale�gerea celor trei Magi de la Răsărit“.Directorul de imagine e Magicia�nul, monteurul e Oracolul, iar com�pozitorul e Vrăjitorul. Pe Magicia nulfilmului, adică pe DoP�ul Geor geDăscălescu, l�am cunoscut în 2010,când pregăteam acest proiect, în �tr�un workshop la Andrzej Wajda înVarșovia. Am descoperit că avemaproape aceleași gusturi, valori și

așteptări de la un film. La care seadăuga ambiția de a face filme caresă le ofere spectatorilor o experien �ță spectaculoasă vizual și nu nu mai.De atunci am început să dezbatemcare ar fi cel mai bun mod de a filma.

George e principalul arhitectal imaginii filmului. Mie imagineami se pare absolut superbă. Acestadjectiv însă a fost foarte greu deatins și ne�a solicitat pe toți la ma�ximum. Împreună cu George ne�amconsultat mult care tip de ima gi nee potrivită. Multe dintre propune�rile lui mi s�au părut grozave – depildă, să filmăm în format Cine�mascope (care presupune un tipde obiective speciale pe care ceide la producție le�au adus dinGermania), să împrăștiem fum înîncăpere și să�l dispersăm până launiformizare pentru a crea o tex�tură specială imaginii (lucru carene�a dat bătaie de cap, pentru căfumul trebuia dispersat uniformînainte de fiecare cadru și fiecaredublă, cu excepția cadrelor fil�mate în exterior, unde fumul e im�posibil de dispersat uniform).

Apoi decupajul. Am hotărâtcă trebuie să construim un filmdin anii ’90 nu doar prin costumeși decoruri, ci inclusiv prin ima �gine și decupaj (iar asta presu�pune un număr ridicat de cadreîntr�o secvență). Toate astea șimulte altele au fost niște provo�cări uriașe pentru întreaga echi �pă, dar a meritat. Întrebarea ta oși confirmă. n SDC

Am încercat săconstruim nu doaro distribuţie, cât ogașcă de prietenicare experimentauși se comportau capersonajele din film,chiar și în pauze.

Cu excepţia lui Vlad Ivanov (foto stânga – care îl interpretează pe părintelediriginte Ivan), distribuţia numără nume prea puţin sau aproape necu nos -cute – Ștefan Iancu (foto dreapta), Ali Amir, Alfred Wegeman, Ștefan Mihai,Niko Becker, Ilie Dumitrescu Jr., Cristian Bota, Marian Popescu, Radu Botar.Filmul e produs de Ada Solomon prin HiFilm Productions.

10ANUL XIII NR. 577

23 – 29 SEPTEMBRIE 2017actualitatewww.suplimentuldecultura.ro

Orizonturile din generic sunt, înprimul rând geografice, dar nunumai, ele vizează și punctele car�dinale ale esteticului, multicultu�ralismul, deschiderea. Selec țio ne�rul FITPTI, criticul de teatru Ol tițaCîntec, a adunat în program teatru,teatru coregrafic, teatru dans, per�formance, musical, dans contem�poran, teatru rrom, lecturi publice,un atelier internațional de criticăteatrală realizat în parteneriat cuAsociația Internațio nală a Critici�lor de Teatru, cu sediul la Paris,expoziții, spectacole de actorie, ma �rionete, păpuși, instalații, noul�circ, spectacole stradale, fil me de teatru, ateliere etc., acoperind caforme întregul spectru al artelor

spectacolului actual. Oltița Cîntecprecizează că „FITPTI are, la edițiacu numărul 10, când privește către«Orizonturi», nenumărate exclusi �vități naționa le, sumedenie decreatori veniți în premieră în țaranoastră. Printre aceste ex clusi �vități națio nale se înscriu primulvolum în limba română cu textelepentru publicul tânăr ale lui JoëlPommerat, un moment specialCântă reața chea lă/ Lecția, la 60 deani de viață scenică la parizianulThéâtre de la Huchette. Indiscuta�bil, Special Guest Star este Breadand Puppet Theater al lui PeterSchumann, traversând oceanulpentru a ajun ge prima oară în Ro�mânia, exclusiv la Iași“.

BREAD AND PUPPET THEATERESTE INCLUSĂ ÎN TOATE ENCI-CLOPEDIILE DE GEN ALE LUMII

Un Prolog de excepție, reuninddouă evenimente de cel mai înaltnivel teatral, va avea loc pe 30 sep�tembrie. Pentru prima oară în Ro�mânia, celebra companie a lui PeterSchumann, Bread and PuppetThea ter, va juca exclusiv la Iași basicbyebye cantastoria extravaganza,scriind astfel istorie teatrală. Breadand Puppet Theater este inclusă întoate enciclopediile de gen ale lu �mii, impresionând prin stilul unicde a înțelege și practica arta al luiPeter Schumann, prin dimensiuneasocială asumată și prin faptul că, lafiecare reprezentație, teatrul esteasociat cu pâinea caldă, împărțităpublicului. Creațiile lui Schumannmixează muzica, dansul și ludiculbuf, atrăgând atenția asupra pro�blemelor majore ale uma nității.Bread and Puppet Theatre a fostpremiat de�a lungul anilor cu celemai importante distincții mon�diale, printre ele figurând Eras�mus Prize of Amsterdam și douăPremii Obie. Contribuţia lui PeterSchumann și a companiei sale laistoria teatrului mondial recenteste covârșitoare, iar longevitateaei artistică, surprinzătoare. Di�mensiunea militantă a creații lorlui Peter Schumann este, în egalămăsură, la fel de evidentă ca acumo jumătate de se col, când Breadand Puppet realiza cele dintâi pro �ducții teatrale, uimind întreagalume. Popasul în România esteparte a unui turneu european pe

care artiștii de la Bread and Pup�pet îl fac în Franța, Ungaria, Rusia,Austria, Olanda.

Pentru prezența la Iași, înFITPTI, Peter Schumann a scrisspecial câteva cuvinte: „Inspiratde apocalipticele, pline de mâniegravuri în lemn de secol XV ale tâ�nărului Dürer, am sculptat PostApocalypse for ¾ Empire/ PostApocalipsa pentru Imperiul ¾iarna trecută, iar Lila Winstead,editoarea noastră, a adăugat co�laje întâmplătoare de cuvinte dinarhivele imprimeriei Bread&Pup�pet. Celelalte canta storia:TINA && Possibilitarian Slogans sunt peaceeași temă: opoziția la ascen�siunea fascistă a capitalismuluiglobal, arătând spre cele 1000 dealternative la auto�proclamataautoritate a imperiului militaro�economic.

Cele 1000 de alternative sunt1000 de comunități ra dicale aleunor fermieri, grădinari și teatrede păpuși, care practică zilnic artacotidiană a unei economii non�profit, transformând resturile șineglijențele civili zației noastre înmaterial util și spiritual, ajutândsusținerea unicei noastre Pla�nete�Mamă“.

UN PUBLIC IMPLICAT,DESCHIS, CURIOS

Tot în cadrul Prologului din 30septembrie va fi vernisată o expo �ziție care a reprezentat țara noas�tră la Bienala de la Veneția (2016),iar acum vine la Teatrul Luceafă�rul direct de la Utrecht: Selfie Au�tomaton. Expoziția este conceputăîn forma unui spectacol predefinit,cu marionete automa tizate, scena�rii blocate și un rol liber, rezervatvizitato rului. Expoziția constă înșapte automate mecanice, formatedin 42 de marionete – 38 umane șicinci animale fantastice, realizatede Tiberiu Bucșă, Orsolya Gal, Stat�his Markopoulos.

„Selfie Automaton vorbeștedespre mecanisme și rolul indivi�dual în alcătuirea și funcţionareaacestora. Alcătuirea vine din trei di�recţii – a arhitecturii, a lumii spec�tacolului și a artei – și funcţioneazăîn jurul unui nucleu comun, auto�matele mecanice. Obiecte bizare șicomice, acestea sunt pretext și mo�dalitate de comunicare între autoriși public. Marionetele devin personaje

principale, dar sunt private de li�bertăţile din lumea spectacolului,unde pot sfida legile gravitaţiei saupot deveni «conștiente» (în extre �mă tragică, își pot recunoaște firelecare le leagă și se pot elibera). Deșialcătuite cu articulaţii care le per�mit «libertatea de mișcare», înacest caz, acestea sunt private decorzi și literalmente fixate în cuie,într�un mecanism care le permiteo singură mișcare, și aceea prede�finită“, precizează Tiberiu Bucșă.Vizitatorul este invitat să schimberolul pasiv�contemplativ, pentruunul participativ, acela de a puneîn mișcare instalațiile, și este pla�sat în relații spațiale diferite cupersonaje stereotipe (întruchipateîn marionete), de la cea de obser�vator de la distanță la parte dintr�unîntreg sau în opoziție. Selfie Auto�maton este expusă pentru primaoară în România.

Conceptul Festivalului Inter �na țional de Teatru pentru Publi�cul Tânăr Iași este să ofere mo� mente unice, să stimuleze un pu�blic implicat, deschis, curios, careși�a menținut sufletul tânăr indi�ferent de datele biologice. n SDC

FITPTI 2017 ARE PROLOG

Două exclusivități naționaleCea de-a zecea ediție a Festivalului Interna -țional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași(FITPTI) se va desfășura între 5 și 12 octom brieși va avea tema „Orizonturi“. Recent distins deAsociația Europeană a Festivalurilor de la Bru -xelles cu distincția Remarkable Festival/ FestivalRemarcabil, FITPTI anunță o ediție bogată șispectaculoasă, reunind la Iași circa 500 departicipanți din 29 de țări de pe șase continen te(Australia, Austria, Belgia, Brazilia, Bulgaria, Bur -kina Faso, Canada, Croația, Franța, Georgia,Grecia, Guinea Bissau, Italia, Islanda, Lichten-stein, Marea Britanie, Nigeria, Norvegia, NouaZee landă, Polonia, România, Rusia, Senegal,Spa nia, SUA, Turcia, Ucraina, Ungaria, Vietnam).

Selfie Automa -ton vorbește de- spre mecanisme șirolul individual înalcătui rea și func -ţionarea acestora.Alcătuirea vine dintrei direcţii – aarhitecturii, a lumiispectacolului și aartei – și funcţio -nea ză în jurul unuinu cleu comun,automatele me -canice.

SILVIU D. CONSTANTINESCU

11ANUL XIII NR. 57723 – 29 SEPTEMBRIE 2017 teatru

www.suplimentuldecultura.ro

ION BARBUPINACOTECA DIN PETRILA#FITPTI 2017

Jurnal de insider 02

Pentru un spectacol de o oră saudouă, e nevoie de 1, 3, 5, 7, 10 actoriîn distribu ție, de 5�10 tehnicieni,de mijloace de transport și cazăripentru toți aceștia, de camioanepentru decoruri, recuzită și, înanumite cazuri, diverse elementede scenotehnică. Autoriza ția deintrare în oraș pentru ca mioane/tiruri, căile de acces către sălilede spectacole, descărcarea sunttot atâtea alte ches tiuni care tre�buie gestionate.

Cel mai complicat e pentruinvitații din străinătate, care, deregulă, transportă scenografia cuavionul, iar atunci găsirea unorsoluții solicită multă creativitate.În anumite cazuri, pentru a le pu �tea trimite la cargo, componenteale decorurilor trebuie tăiate și,odată ajunse la desti nație, rea�samblate. Au fost cazuri în careera mai ieftin și mai simplu să lerefacem direct la Iași, pe bazaunor schițe, decât să fie aduse pecalea aerului. S�au petrecut și fazenostime când, la spectacolul ZicZac de pildă, echipa a uitat, în2014, la București câteva cutii cucostume și recuzită și a fost nevoiesă improvizăm soluții ad hoc.

Cele mai complicate situațiisunt acelea cu decoruri mari, grele,cum a fost, în 2016, la #Fabula ur�bană 2. Bizoni, Teatrul Național„Radu Stanca“ din Sibiu. La specta�colul lui Radu Afrim decorurile rea�lizate de Dragoș Buhagiar eraucompuse din zeci de mașini de spă�lat automate, majoritatea func �ționale. Radu Afrim e prezent șianul acesta în program cu un spec�tacol extraordinar, cel mai bunspectacol al său de anul acesta, rea�lizat la Teatrul Tineretului PiatraNeamț, Wolfgang. Romulus Boicu,realizatorul decoru rilor, a apelatla o sumedenie de aparate elec�trocasnice, printre care, desigur,

și o mașină de spălat. Floare laureche, mi�au zis tehnicienii de la„Luceafărul“du pă istoria de anultrecut cu motostivuitorul. Acum,câteva frigidere, un aragaz, o ma �șină de spălat sunt curată boierie.Ceea ce nu știau e faptul că în spec�tacol apare un Trabant.

DE FIECARE DATĂ, CEL MAI COMPLICAT A FOST CU PIANELE

Soluții ingenioase au necesitat șicimpoierii din Loch Katrine High �landers, care trebuiau să își adu căinstrumentele ca bagaj de ca bi�nă. În ediții precedente, când a maifost vorba despre instrumente mu�zicale, am reușit să le înlocuim cuunele de la colegii de la Universita�tea de Arte sau de la Filarmonică.De fiecare dată, cel mai complicat afost cu pianele, transportul lor înoraș necesitând con diții speciale și,obligatoriu, acordaj direct în scenă.

Artiștii sco țieni trebuiau să vi �nă nu numai cu tradiționalele kil�turi, dar și cu cimpoaiele, fiecarevalorând câteva mii de lire sterline.Negocierile cu compania de tran �sport aerian au durat ceva, mai alescă la momentul în care am perfectatdetaliile venirii lor la FITPTI existaun zbor direct Glasgow�Iași, care ul�terior a fost scos. Ini țial ni s�a spuscă e musai să le pună la cală. Apoi cătrebuie să mai plătim un bilet pen�tru fiecare instrument, pentru a�lpune pe scaun, alături de proprie�tar. Ulterior, un singur bilet pentrutoate. Finalmente, le consideră ba �gaj de cabină, dar nu mai acceptă altbagaj. Ceea ce contează e că WilliePark și colegii lui își vor lua cu ei, încondiții sigure, prețioasele cimpoaie.Pe care le veți putea auzi în zilele defestival pe străzile orașului.

AM GĂSIT FOARTE MULTĂÎNȚELEGERE ȘI SPRIJIN

O altă aventură interesantă a fostaceea a vizelor. Ocazie cu care mi�am amintit de complicațiile șiumi lințele pe care trebuia să le su �por tăm când nu eram cetățeni UE,da că voiam să călătorim pe undeva.Și cât de ușor e acum să ajungem în

aproape toate colțu rile lumii. Omini�odisee care a du rat câteva lunia fost îndeplinirea for ma litățilorconsulare pentru artiș tii din Viet�nam. Inițial, aceștia și�au depus ac�tele la ambasada noastră dinHa noi. Numai că tocmai expiracontractul de închiriere a sediuluiși, pentru câteva luni, exact celecare ne interesau, vizele solicitan �ților din Vietnam se acordau înMalaezia. Artiștii vietnamezi au în�cercat varianta online, nu s�a pu tut.Li se cerea deplasarea de la Hanoila Kuala Lumpur. Așa că m�am tre�zit într�o noapte la ora 4, ca să vor�besc la consulatul nostru dinMa laezia. Am găsit foarte multăînțelegere și sprijin, mulțu mescmult! Așa încât, după multe emoții,Nguyen Ho Thuy Tien și Ta XuanDuy au obținut vizele și vor ajungela Festivalul Internațio nal de Tea�tru pentru Publicul Tânăr (ediția a X�a, 5�12 octombrie, Orizonturi).Pentru prima oară în România,numai la Iași.

Și tot despre vize a fost vor bași pentru Turcia, Nigeria, în acestdin urmă caz chiar cu un telefon laDirecția de emigrări, pentru veri�ficări, conform legis lației în vi�goare. Cum ziceam, situațiile mi�aureamintit de prima mea ex pe riențăcu vizele de călătorie. Era la înce�putul anilor ’90 și am stat două zilela coadă la poarta AmbasadeiFranței din București. Ploua, erafrig, programul cu publicul aveanumai câteva ore, se intra greu șiam făcut coada aceea două zile larând. Abia a doua zi am reușit săîmi arunc actele dincolo de uriașapoartă metalică, apelând la un bi�nevoitor de la un minister carevenea frecvent și căruia i se făcuse,cred, milă de mine. L�am convinssă�mi ia și mie actele și să le de�pună. A reușit, am primit viza șiașa ajungeam pentru prima oară laParis. Slavă Domnului că suntemîn UE! n SDC

OLTIȚA CÎNTECDATUL ÎN SPECTACOL

O mini-odisee de câteva luni a fostîndepli ni rea forma -lităţilor consularepentru artiștii dinVietnam.

Orice eveniment dintr�un festival de artele spectacolului, forme decreație colectivă prin natura lor, înseamnă bătăi de cap mai multe șimai mari decât organizarea a ceva similar din alte sfere ale artisticului.

12ANUL XIII NR. 577

23 – 29 SEPTEMBRIE 2017călătorii www.suplimentuldecultura.ro

DESIRÉE HALASEH

Multă vreme am privit cu scepti�cism ideea de a întreprinde pele�rinaje, pe motiv că expe riențacălătoriei solitare în sine poateavea efecte nebănuite la nivel desensibilizare a percepției. Cu tim�pul însă, am înțeles necesitateaimperativă a unui îndrumar, aunui ghid practic despre cum cor�pul, mintea și spiritul pot coabitaîn deplină armonie, ca pieseleunui mecanism sofisticat aflate înperfectă sincronizare.

Așa se face că în urmă cu treiani, după un mic incident cauzatde stresul interminabil al unuijob promițător, am spus punct șide la capăt. Punând în balanțăpropria integritate fizică și men�tală cu ascensiunea profesională,am ales prima variantă, alături deun bilet one way spre o insulă dinIndonezia, unde un vraci localavea să mă inițieze în ceea ce noinumim protocolar și cu o urmă deneîncredere „homeopatie“. I semai spune și astăzi leac băbesc.Ierburi, mătrăgune, ceaiuri și li�cori numai de vindecători știute.Din momentul în care bătrânul

din Sumatra mi�a spus dintr�osingură privire care e afecțiuneape care o car până acolo, anteriorconfirmată de medicii alopați deacasă – viața mea mea s�a trans�format complet. Am ales să încerc,să cred și să observ urmările. Carenu au fost deloc de neglijat. Caremi�au redat încrederea în capaci�tatea extraordinară a corpului dea se regenera în condițiile în carealegi să încetinești ritmul și săasculți până și cele mai nesemni�ficative semnale de proastă func �ționare: letargie, dureri de cap,mici adicții, insomnie, anxietate,depresie șamd.

Cum vindecarea este un pro�ces interior, de eliminare a cauze�lor suferinței și nu doar de es tom� pare a simptomelor, drumul cătreo călătorie spirituală a venit natu�ral în cale. India e plină de opor �tu nități, fie că te afli într�un tem� plu al lui Krishna, fie că te retragiîn munți, la o mănăstire, fie cădoar mergi pe stradă și respiri.Simpla conștientizare a schimbu�lui continuu între om și tot ce îlînconjoară e un proces spontancare te pălește numai ce ai pus pi�ciorul pe pământ indian.

La Isha Yoga Center, ashra�mul fondat de Sadhguru în sudulIndiei, am ajuns după un drum deșapte ore cu autobuzul, plus încă

una într�un taxi al cărui șofer nurupea boabă de engleză când l�amsunat (în jurul orei 4 dimineațapentru a�i spune că am sosit cu unavans de două ore). Țâr, țâârr,țââââârrrr! Alo, dom’le, am ajuns.Gandhipuram, stația de autobuzdin Coimbatore. Poți veni acumsă ne duci la ashram? Ha? Youspeak English, alo, zi ceva? Omu’proaspăt trezit din sfântul somnde dimineața nu înțelege nimicdin ce�i spun. OK. Mai încercăm odată. Merg către primul cetățeancare pare a stăpâni un nivel de�cent de engleză, nivel conversa �țional. Domnul polițist. Galant șizâmbitor, ia telefonul și îi explicășoferului parțial trezit: au ajunsîn stație, vino rapid, ăsta e punc�tul de reper. Ai zice că e de ajuns,dar de unde. Șoferul pare lipsit deorice simț conversațional în en�gleză, tamil, română sau bulgară.Efectiv nu pricepe. Polițistul îțipierde cumpătul și ridică to nul.Ca prin minune, totul se rezolvă șiîn maximum 40 de minute ne îm�barcăm către ashram.

Pentru o înțelegere mai clarăa conceptului zic să ne lămurimde pe acum: ce este un ashram? Însanskrită, śram înseamnă a trudi.Bun. Ce�i mai greu a trecut. Aiputea face o paralelă cu mănăsti�rile de pe plai mioritic, după cescazi din ecuație partea de dogmăreligioasă. Practic un ashram e uncentru spiritual, aflat de obicei lao distanță rezonabilă de orice lă �caș omenesc, preferabil în munțiși/ sau păduri greu accesibile.

În alte interpretări vei gă siașa: un loc în care omul urmă �reș te un obiectiv spiritual într�o

manieră strict disciplinată, sau al�tele asemenea.

Cert este că ashramul nu e unloc de relaxare, un spa cu masajeayurvedice sau o grupare reli�gioasă cu adepți spălați pe cre ier.Printr�o serie de activități fiziceriguroase și sesiuni de meditațieprofundă ajungi să�ți dai seamacă tu ești singurul responsabil destarea ta interioară, de condiția fi�zică și emoțională în care te afli.Flexibilitatea fizică e în strânsă le�gătură cu măsura în care te poțiadapta la realitățile vieții coti�diene sau la felul în care răspunzifactorilor de stres.

Am stat la Isha timp de patruzile, cu trezire la 5 dimineața,yoga de la 6 la 8:30, apoi mic de �jun și o scurtă pauză de o oră,dis cursuri ținute de un instruc�tor specializat, mici drumeții înjurul ashramului, pe un râu ce sescurgea din munții Velgiri, plan �tații de cocotier și bambuși pi�tici, am meditat alături de peste100 de oameni în mijlocul apei,

iar seara din nou yoga și sesiunide inte racțiune pe diverse temeexistențiale.

De la dureri de cap, lene și oaversiune puternică privind so�neria telefonului care anunțaplacid ora 5:15, către a treia zi depractică și disciplină, de bleste�mat articulații scârțâind a ru�gină și vertebre plângând a jalecătre cer am ajuns să întrevădsoarele printre norii de neplă�cere și durere.

Cu fiecare postură corectpusă în practică, fiecare inspi �rație și expirație adâncă și lentă,fiecare secundă de absență agândurilor am ajuns la ceea cecăutam din prima. La mine. Maideparte de identificările de pro�fesie, traume, experiențe, statutsocial, sex, victorii sau înfrângeri.Spiritualitatea nu e un obiectivde atins, ci un mod de viață. Nu eo religie, ci o alegere conștientă.Care mai târziu sau mai devremeva bate la ușă și te va întreba: în�cotro? n SDC

În căutarea spiritualității obligatoriisau viața într-un ashram din India„Cum ar fi decurs via țamea fără expe riențaindiană la începutultinereții? Și siguranțape care am păstrat-ode atunci, că orice s-ar întâmpla, existăîntotdeauna o pește răîn Himalaya care măașteaptă“, spunea ni -meni altul decât legen- darul Eliade în câtevarânduri de Jurnal.

Misticul indian Basavanna numea în urmă cu un secol corpul uman untemplu în mișcare, picioarele fiind stâlpiide rezistenţă, trunchiul – altarul, iar capul – cupola de aur.

Brahmani în pelerinaj la Adiyogi – cea mai mare statuie a primului yogin din lume Car cu boi sau cum se deplasau pe vremuri indienii. Încă o fac.

Intrarea către Isha Yoga Center

13ANUL XIII NR. 57723 – 29 SEPTEMBRIE 2017 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

Titlul alternativ al articoluluidin mintea mea era De ce nuapare sărăcia la televizor, pentrucă despre asta este vorba – de�spre o poveste a sărăciei, spusăîn primul podcast românesc pecare îl ascult cu sufletul la gură:Satul Mădălinei, o producție„Decât o Revistă“, realizată deAna Maria Ciobanu.

Satul Mădălinei a fost inițial unarticol apărut în DoR, desprepovestea unui copil care aveacopil. Este vorba despre Mădăli �na, o fată de 16 ani, care cerșea lametrou cu un bebeluș în brațe. Înurma articolului, au apărut apro �ximativ 100 de binefăcători carevoiau să o ajute. Și pentru că AnaMaria nu s�a putut opri din a ur �mări povestea, a apărut, doi animai târziu, un serial audio, înșase episoade care spune o po �veste mai complicată decât aș ficrezut posibil.

Prima oară când am auzit de�spre acest nou podcast reținusem

atât – că e povestea unei „cer �șetoare“ și a unor „donatori“. Nuprea înțelegeam de ce ar fi aproa �pe șase ore de ascultat. Înainte săexpire cele 48 de minute ale pri �mului episod, știam deja că estemult mai complicat să înțe legi șisă ajuți. Mădălina nu mai era ocerșetoare de la metrou, ci o fatămai tânără decât mine, cres cutăîn sărăcie extremă într�un sat,rămasă însărcinată de două ori,care încerca cu disperare să nurămână dependentă de un soțcare o abuza, să nu își piardăcopiii din cauza sistemului, să nu

piardă tot ajutorul pe care îl pri �mea spre cei care și�au dat seamacă pot profita de asta.

Cu alte cuvinte, am început,prin vocea reporteriței, prin celevreo zece voci ale binefăcătorilorei și în final prin chiar vocea Mă �dă linei să îi fac un loc în inimamea și să o îndrăgesc.

Aici a eșuat, până acum, ideeade „sărăcie la televizor“. Pentru căde fapt la televizor se vorbeștedespre sărăcie, dar doar în douăfeluri: unul, pe fond de viori și cuochi înlăcrimați filmați de foarteaproape, în reportaje al cărorscop jurnalistic este să stoarcămila din telespectatori; al doilea,din păcate mult prea răs pândit,este mitul săracilor care stau încârciumă sau se pre fac bolnaviîn loc să lucreze, hrănin du�se caniș te vampiri cu bani din buzu �narele statului, sau, mai bine zis,ale ro mânilor care sunt harniciși vrednici.

Nici una dintre abordări nuîncurajează empatia, iar în lipsa ei

cea mai facilă replică este „lamuncă, nu la întins mâna“.

Cel mai cutremurător episodal serialului a fost pentru mine celintitulat „Sistemul“. Începe cu oînregistrare a unui polițist care,atunci când Mădălina i�a solicitatajutorul să își recupereze copiii, i�areplicat tăios că „Lupul își schim �bă părul, dar năravul ba. Suntprea obișnuit cu oameni ca tine casă...“. Și în asta a constat măiestriaîntregii construcții. Îndrăgind�ope Mădălina, i�am replicat înmin te: „Nu, nu și ea“. La fel amreacționat și atunci când am au �zit cum au tratat�o asisten ții so�ciali, care, în loc să o sprijine, îiurlau reproșuri și încercau săconvingă donatorii să nu o maiajute, că e degeaba. La fel și laepisodul care detalia peripețiileMădălinei prin tribunal.

Mădălina nu mai era o statis �tică, un figurant apărut și dispă �rut în două minute de la televizor,era un om care avea cel mai maredușman în sistemul creat să o

ajute. Aceasta înseamnă sărăciape care preferăm să nu o vedem.

În toate peripețiile ei, Mădă �lina a fost ajutată de peste 100 (osută) de donatori, a fost însoțită laautorități de persoane educate șiobișnuite cu sistemul, a avut avo�cat, consilier juridic, a avut oa�meni care au sprijinit�o și au sfă�tuit�o. Nu a fost suficient. În modintenționat, nu am ascultat încăultimele două episoade ale pod�castului, cele care descriu situațiaprezentă a Mădălinei și care tragconcluziile. Probabil că nu m�aș fiabținut în articol să dezvălui fi�nalul și să închei cu un fel demorală. Nu știu răspunsul la în�trebarea din titlu, dar știu că în�trebarea din sufletul meu acumeste „De câte astfel de Mădăline ainevoie ca să repari sărăcia?“. nSDC

MĂDĂLINA COCEADE VEGHE-N LANUL DE CULTURĂ

V�aţi imaginat vreodată cum ar ficondusă lumea de artişti – şianume, ca să rămânem în spaţiulrubricii noastre, de rockeri? Vul�gata culturii vehiculează opiniacă orice dictator ascunde în du �lap scheletul unui artist ratat.

Exemple sunt destule, de la em�blematicul, aproape miticul, Nerola încă fascinantul (ca întrupare arăului) Hitler. Artistul are cevaspecial în fiinţa sa: o sete de abso�lut ce�l face intolerant deseori, in�clement şi incapabil de empatiefără o drastică analiză critică.Numai după ce�şi transpune înoperă visele, frustrările, ambiţiilesau înfrângerile, un artist astfelrealizat se poate detaşa de aspri�mea luptei duse de cele mai multeori cu sine însuşi, poate chiar săadmită că mai există şi altc(in)evaîn jur. Pare evident de ce absolu�tiştii au diverse pulsiuni creative,ba chiar decretează cum trebuiesă arate orice obiect de artă, faţă

de care n�au nici o îndoială, cre�zând că se pricep, deşi sunt, esen�ţial, doar talente ratate. Şi dacăvreun Stalin, Hitler sau Mao de�gajă ceva grandios şi luciferic prince�au făcut, când dai de�un RaduVasile (alias poetul Radu Mischiu),nici ridicolul nu poate fi întrupatîn expresia lui perfectă. Contem�poran cu ţărănistul nostru, brita�nicul Tony Blair, autodeclaratrocker şi admirator al inenarabilu�lui Keith Richards, încă este un su�biect istoric neclar: a făcut binesau rău? Războiul din Balcani i sedatorează, se pare, şi dacă a scăpatneincriminat, e pentru că aparţine„sistemului“. Acel sistem caretransgresează graniţele şi regimu�rile, după cum o spun şi cei de laKMFDM, în recentul album HellYeah (2017, Ear Music).

„Your government hates youHates you ’cause you’re free

Can’t be fooled, won’t be ruled

By the total state machine

Control, control, homogenize

Going through great lengthsFascist blight won’t

recognizeDiversity is human

strength.“Aparent, textul acestei piese –

Total State Machine – vizează si�tuaţia din SUA, unde maşinăriastatului poate fi combătută în felşi chip, dar unde lucrurile au invo�luat de câţiva ani încoace într�unmod incredibil. Transpusă în scum�pa noastră ţărişoară, situaţia de�vine cât se poate de grotescă, ca ur�mare a lipsei de anvergură etalate

de toate seriile de guvernanţi fărăteamă de ridicol, iar meteahnacramponării de scaun a plusat cudoza necesară de promiscuitateîntru justificarea expresiei „dupănoi, potopul“. Nu mă pot detaşa deimpactul politico�social pe careclasa conducătoare din zilelenoastre, de aici şi de aiurea, îl im�primă mersului omenirii, fiindcăoricâtă „distracţie“ presupune mu �zica rock, trupe precum KMFDMdemonstrează că responsabilita�tea e inclusă în ADN�ul fiinţeiumane. „Guvernul se schim bă/opresiunea rămâne“, spune Sas�cha Konietzko, textierul, compozi�torul, instrumentistul, creierul şisufletul trupei KMFDM. Într�olume în care „Dog eat dog/ To stayalive/ Law of nature/ Only thetough will survive“ (Hell Yeah), iar„guvernul ne urăşte fiindcă nu neeste frică“, noi nu vom fi reduşi latăcere decât dacă ne�am pierdecredinţa. Ideea vine parcă din ati�tudinea şi învăţătura papei IoanPaul al II�lea, şi este împărtăşităde mulţi oameni a căror voce nu seaude. Iar aici se face racord cu altăidee ce�a pus în mişcare milioane

de oprimaţi, enunţată de VáclavHavel, înainte să ajungă preşedin�tele unei ţări mici, exemplu pen�tru altele, şi iubitor adevărat alrockului, nu unul prefăcut, ca toţipoliticienii pripăşiţi temporarprin funcţii decizionale.

Albumul are tot ce�şi poatedori ascultătorul pretenţios: ritm,melodie, coerenţă, incisivitate, for �ţă. Diversitatea influenţelor (disco,reggae, progresiv, thrash, speed)nu exclude unitatea ce plasează şiaceastă realizare KMFDM substea gul rockului industrial de ceamai bună calitate. Nucleul trupeise păstrează, Konietzko având ală�turi pe Lucia Cifarelli, Andy Selway,Jules Hogson şi pe desena to rulAidan Hughes aka Brute. n SDC

DUMITRU UNGUREANUROCKIN’ BY MYSELF

Iadul e lângă noi

De câți oameni este nevoie să salvezi o Mădălină

ANUL XIII NR. 57723 – 29 SEPTEMBRIE 2017

Pe 21 septembrie s�au împlinit80 de ani de la publicarea cele�brului roman Hobbitul, sau pânăacolo și înapoi, o operă clasică agenului fantasy ce s�a născutatunci când un profesor de laOxford numit John Ronald ReuelTolkien s�a săturat să corectezereferate și a scris pe o foaie, într�o doară, „într�o gaură înpământ trăia un hobbit“.

Această propoziție a fost piatra detemelie a uluitoarei cariere literarea acestui profesor pasionat de limbivechi și povești cu elfi și care, pânăla apariția cărții, lucra la o imensăistorie a unui Pământ de Mijloc fic�tiv, o uriașă mitologie personală.

Inserând povestea micului hob�bit Bilbo Baggins în tapiseria multmai vastă a istoriei Pământului deMijloc, Tolkien a început să scrieacest roman, cu intenția, pare�se,

de a�și distra copiii. L�a terminatîn 1932 și l�a prezentat, prima oară,colegilor săi din exclusivul clubInklings, un grup de pasionați deli te ratură ce se întâlnea la pubul„Eagle and Child“ în St. Giles. Printrea ceștia se număra și C.S. Lewis,profesor universitar și bun prietenal lui Tolkien care, după mai binede un deceniu, avea să scrie proprialui fantezie eroică, faimoasele Cro �nici din Narnia (1950�1956).

Dar Tolkien a prezentat o copiea Hobbitului unei studente, ElaineGriffiths, care la rândul ei a arătat�ounei prietene, Susan Dagnall, carelucra pentru editura George Allen& Unwin, atrăgând atenția șefuluiei, Stanley Unwin, asupra manu�scrisului. Unwin a decis să publicecartea la sfatul entuziasmat al fiuluisău. Hobbitul a apărut pe 21 sep�tembrie 1937 și de atunci n�a lipsit

niciodată din librării, cu un uriașsucces planetar.

Tolkien a încercat apoi să publiceSilmarillion, enorma mitologie elfăla care lucra (avea să apară abia dupămoartea sa), dar editorul a dorit ocontinuare a Hobbitului. Tolkien alucrat mai bine de un deceniu laaceastă continuare ce avea să se trans�forme în trilogia Stăpânul inelelor,marea sa operă, în care scriitorulre ușește să insereze evenimenteledin Hobbit în tapiseria istoriei Pă �mântului de Mijloc. Aceasta l�a silitsă se întoarcă în mai multe rândurila cartea sa din 1937, pentru ajustărinecesare, cum ar fi capitolul Cimi �lituri în întuneric, în care apar pen�tru prima oară Gollum și faimosulinel al lui Sauron, obiect magic atâtde important în Stăpânul inelelor.

De fapt, ideea unui inel de aurinscripționat cu un blestem i�a fostsugerată lui Tolkien de o anecdotăauzită în timpul unei vizite pe unșantier arheologic din Gloucester, în1929, unde i s�a povestit că un astfelde obiect a fost descoperit în ruineleunui vechi templu roman, în 1785.

În rest, Hobbitul arată din plininfluențele lui asupra Tolkien, dela romanele fantastice ale lui WilliamMorris și fantezia The Princess andthe Goblins al lui George MacDonaldși până la veche literatură en gleză,vechile saga nordice și chiar Călă �torie spre centrul Pământului, ro�manul lui Jules Verne.

În ultimii ani, Hobbitul a cunos�cut și popularitatea marilor ecrane

după adaptarea (nu lipsită de con�troverse) realizată de Peter Jackson,deja autor al adaptării gigantice aStăpânului inelelor. Dar, înaintede filmele lui Jackson, Hobbitul amai cunoscut și alte adaptări.

Prima dintre ele a fost o piesăde teatru în martie 1953 la St. Mar�garet’s School în Edinburgh, apoisub forma unui scurtmetraj de ani �mație de numai 12 minute în 1966.A fost adaptat și ca teatru radiofonicde BBC Radio 4, în 1968, și sub

formă de roman grafic în 2001, șica jocuri video.

În 1977 a fost adaptat ca desenanimat muzical realizat specialpentru televiziune, regizat de ArthurRankin Jr. și Jules Bass și animatde studioul Topcraft, un precursoral faimoaselor studiouri Ghibli. Deasemenea, poate fi găsit pe YouTubeși o adaptare realizată în 1985 pentruteleviziunea din Leningrad cu mij �loace infinit inferioare adaptă rilorsemnate de Peter Jackson. n SDC

LUCIAN AMARII (JUP)SUPLIMENTUL LUI JUP

Aceasta este declarația făcută pen�tru BBC News de către celebrul re�gizor american, cineast care, la 91de ani, deși nu mai profesează, „nuvrea încă să se retragă“.

Vorbind despre unul dintre celemai apreciate filme ale sale, BlazingSaddles, o parodie western cu unșerif negru într�un oraș rasist, Brookseste convins că „acesta nu ar maiputea fi făcut azi“.

„În ziua de azi e OK să nu răneștisentimentele a diverse triburi șigru puri. Dar asta nu e bine pentru

comedie. Comedia trebuie să pă �șeas că pe o linie foarte subțire, săîși asume riscuri. Comedia este el �ful libidinos care șușotește în ure�chea regelui, spunându�i adevăruldespre comportamentul oame�nilor“, explică Mel Brooks.

În prezent, faimosul regizorpregătește premiera londoneză aunui musical bazat pe comedia sa,Tânărul Frakenstein. El speră, deasemenea, să transforme și BlazingSaddles într�un musical, în viitorulapropiat. n SDC

O sărbătoarepentru un hobbit

Mel Brooks: „Corectitudinea politicăeste moartea comediei!“

14www.suplimentuldecultura.ro

ANUL XIII NR. 57723 – 29 SEPTEMBRIE 2017

nDupă ce l�a interpretat pe Gau�guin, cunoscutul actor francez Vin�cent Cassel va juca rolul lui Vidocqîn filmul de aventuri de epocă L’Em�pereur de Paris.

nUn alt cunoscut actor francez,Benoît Magimel, a fost condamnatmarți la trei luni de închisoare cususpendare pentru încercarea dea cumpăra heroină și cocaină. Magi �mel a recunoscut că a început săconsume droguri în 2016.

nA fost dată publicității primaimagine cu Michael Sheen și DavidTennant în rolurile îngerului Azi�raphle și, respectiv, al demonuluiCrowley (foto dreapta) în mult�așteptata adaptare a romanului cultSemne bune, scris de Neil Gaimanși Terry Pratchett. Cartea este adap �tată sub forma unei miniserii decă tre Amazon și îl are ca producătorexecutiv chiar pe Neil Gaiman. Sem �ne bune va avea premiera abia în2019. Terry Gilliam a încercat și elsă adapteze cartea în 2000, cu John�ny Depp și Robin Williams în rolu �rile principale.

nFrancezii rămân cei mai mariconsumatori de cinema din Euro �pa, arată un studiu realizat deCentre national du cinéma et del’image animée (CNC). Cinefiliifrancezi au la dispoziție cel maimare „parc“ de săli de cinema depe continent (nouă ecrane la 10.000de locuitori), iar anul trecut auînregistrat 213 mi lioane de intrări,peste Marea Britanie (168 de mi �lioane) și Germania (121 de milioane).Diversitatea ofertei cinemato gra �fice (cu multe săli specia lizate înfilme de artă și experimentale),dar și un cost mediu de 6,51 europe bilet sunt câteva dintre argu�mentele care transformă mersulla cinema în dis tracția cul turalăpreferată a francezilor.

nMembrii formației Linkin Parkau anunțat organizarea unui mareconcert omagial în memoria voca �listului Chester Bennington, cares�a sinucis pe 20 iulie. Evenimentulva avea loc în octombrie la Los An �geles și va beneficia de participareaunui mare număr de artiști.

n După o absență de 25 de ani,actrița Linda Hamilton revine înrolul lui Sarah Connor în viitorulfilm din seria Terminator. Acest alșa selea episod va beneficia și deprezența lui Arnold Schwarzeneg�ger. Filmul va fi regizat de TimMiller (Deadpool), dar va fi produsși supravegheat de James Cameron,creatorul seriei de uriaș succes,care în ultimele ei episoade a deve �nit din ce în ce mai prost cotată.

n Official Charts Company(OCC), organismul care „arbitrează“topurile din Marea Britanie, și�aac tualizat metodele, luând în calculpe lângă vânzârile tradiționale șiaudiența rezultată din streaming.Astfel, „clubul milionarilor“, al ar �tiștilor care vând peste 1 milion deexemplare, și�a schimbat compo �nen ța, vedete moderne precumJustin Bieber sau Ed Sheeran stândacum umăr la umăr cu artiști caElton John sau Queen.

n A încetat din viață, la vârstade 95 de ani, campionul de boxJake LaMotta (foto jos, alături deRobert de Niro), a cărui turbulentăviață pe ring și în afara acestuia aconstituit subiectul excelentuluifilm al lui Martin Scorsese, Raging

Bull (1980), cu Robert De Niro înrolul principal.

nCelebrul roman grafic Watch�men, scris de Alan Moore și desenatde Dave Gibbons, va fi din nou adap�tat, de data aceasta sub forma uneiserii TV comandate de HBO și scrisăde Damon Lindelof (Lost). Watchmena stat la baza unei apreciate adaptăricinematografice realizate de ZackSnyder în 2009.

nBryan Cogman, co�scenarist alseriei Urzeala tronurilor, va crea o acincea emisiune derivată din po pularulserial TV, alături de crea torul acesteisaga, scriitorul George R.R. Martin.După ce Urzeala tronurilor se va ter�mina anul viitor, locul lui va fi luatde mai multe seriale a că ror acțiunese petrece în același univers. n SDC

Autoritățile ruse iau în calcul inter �zicerea filmului Moartea lui Stalin,o comedie neagră realizată de un„specialist“ în satire politice, regi�zorul Armando Iannucci.

Pavel Pozghigailo, consilier alminis trului Culturii, a declarat căMoartea lui Stalin, realizat cu banienglezi și francezi, este „o provocarepre me ditată“, având ca scop ener�varea comuniștilor ruși.

Pozghigailo a speculat că filmular putea fi parte a unui complotoccidental ce urmărește destabi�lizarea Rusiei prin crearea de ten�siuni sociale.

Prin urmare, ministrul Culturiiar putea interzice distri bu irea fil�mului în Rusia fiindcă aceastăproducție are potențialul de „incitala ură“. Moartea lui Stalin va avea

premiera abia luna viitoare, dardeja i�a scos din minți pe membriiPartidului Comunist Rus, care l�audeclarat drept „revoltător“.

În ultima vreme, popularitatealui Stalin a crescut din nou în Rusia.Un sondaj realizat în iunie a arătatcă fostul dictator se clasează înfruntea topului „cele mai impor�tante personalități istorice mon�diale“, urmat de Vladimir Putin, pelocul doi, și de poetul AlexanderPușkin pe trei.

Bazat pe o bandă desenată,Moartea lui Stalin prezintă bătăliapentru putere stârnită de moartealui Iosif Stalin, în 1953. El are înrolurile principale pe Steve Busce�mi, care îl joacă pe Nikita Hrușciov,și pe Michael Palin, în rolul lui Via �ceslav Molotov. n SDC

Responsabilitatea juridică pentru conținutul articolului îi aparține autoruluiManuscrisele primite la redacție nu se înapoiază

Adresă: Iași, B�dul Carol I, nr. 4, etaj 4, CP 266, tel. 0232/ 214.100, 0232/ 214111,

fax: 0232/ 214111

Redactor�șef:George Onofrei

Editor:Anca Baraboi

Redactor: Radu Cucuteanu

DTP:Adina Arnăutu

Rubrici permanente:Bobi (Fără zahăr),Mădălina Cocea, Dragoș Cojocaru, Andrei Crăciun, Florin Ghețău, Radu Pavel Gheo, Florin Lăzărescu, George Onofrei

Carte: Doris Mironescu, Eli Bădică, Florin Irimia, Marius Miheț, CristianTeodo rescu, Bogdan�Alexandru Stănescu,Alina Purcaru

Muzică:Victor Eskenasy, Dumitru Ungurea nu

Film: Iulia Blaga

Teatru:Oltița Cîntec

Caricatură:Lucian Amarii (Jup)

Grafică: Ion Barbu

Actualitate:Cătălin Hopulele

Publicitate: tel. 0232/ 252294

Distribuție:Mihai Sârbu, tel. 0232/ 271333.Media Distribution S.R.L., tel. 0232/ 216112

Abonamente: tel. 0232/214100

Tarife de abonament:45 lei pentru 3 luni; 91 lei pentru 6 luni; 182 lei pentru 12 luni.Prețurile includ și tarifele poștale.

„Suplimentul de cultură“ este tipărit cu sprijinul

Adevărul Holding

Marcă înregistrată – Editura Polirom și „Ziarul de Iași“. Proiect realizat de Editura Polirom în

colaborare cu „Ziarul de Iași“. Se distribuie gratuitîmpreună cu „Ziarul de Iași“.

PE SCURT

Moartea lui Stalin: „un complot occidental“care trebuie interzis în Rusia

15www.suplimentuldecultura.ro

Pagini realizate de DRAGOȘ COJOCARU

16ANUL XIII NR. 577

23 – 29 SEPTEMBRIE 2017film www.suplimentuldecultura.ro

Febra Lactee

— Bună ziua, vă servim cu o cafea?— Băăăă, sulică, cum mi�ai

spus? Și poc, o palmă grea de ge�neral aterizează peste urecheadreaptă a dătătorului de bunăziua. Bună ziua să�i spui lu’ mă�ta,soldat! Mie mi te adresezi cu„trăiţ’, don’ general“!

— Să trăiți, domnule general!— Nu așa, boule! Aici nu sun�

tem la orele de dicție.

— Trăiți, dom’ general!— Mai taie! — Trăiţ’, dom….— Nu e dom, pifane, e un fel

de don, dar litera „n“ e nazală. Bageu milităria în voi. Ce beleşti tu peaici?

— Sunt cercetător.— Adică cercetaș! De azi ești

ce îți spun eu că ești. Și ce e cu

halatul ăsta alb? Ești urs polar?Hă hă hă!

— E halatul meu de lucru,dom’…

— Fă nî�ul cela nazal! Saupoate vrei o poacă peste nas, să țise înfunde cu propriul borș, ca săpoți pronunța. Tu crezi că duș �manul nu vede albul? Ești o țintăvie, băiete. De mâine vei purtahalat kaki, de camuflaj. Ne luptămcu un inamic invizibil, pifanule,dar nu înseamnă că nu e prezent.

— Știu, don’ general. Luptămcu virusurile.

— Să mă piș pe ei viruși. Pro�blema patriei nu este cu virușii, ecă vin rușii. Ești pregătit pentruasta? Ia, bagă cincizeci de flotări!Hai, nu te uita la mine ca mă�ta lafactura de gaze.

— Mă iertați, dar nu cred că…

— Păi da, normal că nu poți,fiindcă stați toată ziua cu nasul înmicroscoapele voastre. Ce, crezică ești mai deștept dacă de bol �dești acolo?

— Nu am zis asta. — Copile, când mă uitam eu

la microscop, la orele de biologie,tu nici nu erai născut. Ce ai în bu�zunarul ăla?

— Este o eprubetă, don’ general.— Așa crezi tu. Îți spun eu,

este o unitate de măsură a lungi�mii holului. Ia du�te tu și vezi câteeprubete, puse cap la cap, fac lun�gimea lui. Să nu te aud comen�tând, ești aici ca să execuți ordi �nele mele. Iar în armata românănu există nu pot, există doar nuvreau. Și dacă nu vrei, te oblig!

…după o oră…..

— Trăiţ’, don’ general, am ter�minat măsurătoarea, sunt trei suteșaizeci și patru de eprubete.

— Ia zi�mi, te dor picioareleacum?

— Mă dor toate.— Așa, băi, că eu nu te pun să

faci asta degeaba! Eu îmi iubescangajații, băi, sunt copiii mei, darcondiția fizică este esențială.

Pentru că patria, soldat, este,cum să�ți spun, este o mamă care tecrește cu sacrificii. Îți oferă educațiade care ai nevoie, ca să nu rămâibou. O mamă care abia așteaptă săte vadă mare și puternic ca un ste�jar, un uriaș cu fruntea�n soarecare�i stă de pază, înțelegi? Și noi cuasta îi suntem datori, să îi fim vaj�nici apărători! Apropo, să�i trans �miți lu’ doamna Oana Cantacuzinocă îi urmăresc toate emisiunile. nSDC

Povestea de dragoste de pe funda�lul unui război metaforic (fărăaluzii la vreo vinovăție a sârbilor)e împănată cu tot suprarealismulkusturician obișnuit, dar careparcă mai eliberat de opreliști caoricând. Lumea lui Kusturica e unfel de arcă a lui Noe în care oame�nii și celelalte viețuitoare sunt înpărți egale, unde gâștele se împie�dică la sol în picioarele soldaților,iar ulii se ciocnesc în aer de eli�coptere. Unde se trage cu pistolulpe masă la nuntă și se cântă la înmormântare. O lume care nu s�a schimbat deloc în 25 de ani,deși totul în jur (inclusiv cine�maul) a evoluat.

Ciocnirii regnurilor i se dato�rează într�un fel și introducereaactriței italiene în ecuație. Clar,Monica Bellucci vine din alt film,din altă paradigmă, dar frumuse �țea ei calmă reușește să se inte�greze în poveste și în scenografiakitsch a filmului. Bellucci (nuKusturica pe post de lăptar călarepe�un măgar) e cea care ține fil�mul la un loc, ancorându�l într�o

zonă de feminitate coaptă și dândun fel de sens glagoriei stilistice(și nu numai). Pentru ea merităvăzut filmul.

FEBRA LALELELOR

…merită văzut doar pentru ima �gine, scenografie și costume. Nuvă luați după trailerul care pro�mite o poveste pe cât de rafinată,pe atât de pasională. Proiectul luiJustin Chadwick a fost filmat în2014 și a trecut printr�o postpro �ducție laborioasă. De ce a tot fostamânată premiera veți înțelege însală. Principalul vinovat de eșec etocmai apreciatul dramaturg Tom

Stoppard, care a scris scenariulplecând de la romanul ononim allui Deborah Moggach.

Stoppard scrisese un scena�riu glorios la Shakespeare in Love(de John Madden, 1998), împreu �nă cu Marc Norman, dar pe acestaparcă l�a scris pe repede�înainte,preferând să păstreze câteva ja�loane ale po veștii și fără să�i deaposibilitate să evolueze, iar perso�najelor să umple timpul cu pro�pria lor respirație.

Totul promitea un film maimult decât onorabil: un grup deactori cunoscuți și carismatici(dar deveniți între timp typecas�ted), în frunte cu Alicia Vikanderși Christoph Waltz, un scenaristoscarizat, un director de imagine(Eigil Bryld) capabil să dea fiecăruicadru textura unei picturi flaman�de (mai ales că există un pictor în

poveste), echipe de sce no grafie șicostume la înălțimea celor dejapomeniți, astfel încât fiecare ca �dru să aibă picturalitate și corpo�ralitate, să pară de�acolo, dinAmsterdamul secolului al XVII�lea.Când colo, filmul se ofi lește sub

ochii tăi și sucombă cu mult în�ainte de final. Iertare, m�am plic�tisit atât de rău încât abia potscrie. n SDC

577

KakiBOBIVOI N-AȚI ÎNTREBAT, FĂRĂZAHĂR VĂ RĂSPUNDE

Fanii lui Emir Kusturica trebuie că se bucură. Celmai nou film al său, Pe Calea Lactee, are toateingredientele omletei cu care cineastul sârb și-aobișnuit publicul în mai bine de 30 de ani. Rețe -ta e atât de previzibilă, încât ai senza ția că ai maimâncat omleta asta, chiar dacă era fără MonicaBellucci pe post de Ma(d)lenă balcanică.

Pe Calea Lactee / On the Milky Road/Na mlečnom putu, de Emir Kusturica

Febra lalelelor/ Tulip Fever,de Justin Chadwick

IULIA BLAGAFILM