„Totul a început cu un șoricel”, spunea Walt Disney. A sfârșit prin a deveni un imperiu.

90 DE ANI DE MICKEY MOUSE

ANUL XIV w NR. 622 w 3 – 9 NOIEMBRIE 2018 w REALIZAT DE EDITURA POLIROM ȘI ZIARUL DE IAȘI PAG. 14

PAG. 10-11

FILTM – UN FESTIVAL CARE CREȘTEDE LA AN LA AN

FESTIVALUL LES FILMS DECANNES ÀBUCAREST –DEZBATERILE ȘI INIȚIATIVELEDIN SPATELEFILMELOR

„DE FOARTE MULTEORI MATURII SUNT LA FEL DEVULNERABILI CAADOLESCENȚII“

„DE FOARTE MULTEORI MATURII SUNT LA FEL DEVULNERABILI CAADOLESCENȚII“

Radu Muntean despre noul său film, Alice T.:Radu Muntean despre noul său film, Alice T.:

PAG. 8-9

PAG. 2-3

2ANUL XIV NR. 622

3 – 9 NOIEMBRIE 2018actualitatewww.suplimentuldecultura.ro

ANA PUȘCAȘU

Și, pentru că festivalul crește de laan la an, această ediție s�a des �fășurat pe parcursul a cinci seri,aducând în fața publicului ti �mișorean 17 scriitori din zece țări.În contextul larg al pozițio nărilorși repoziționărilor culturale peaxa „La Vest de Est/ La Est de Vest“,ediția curentă a festivalului a fostuna tematică, aducând în discuțienoțiunea de „țară“ și raportareascriitorilor la patrii reale sau im�aginare, la „Țară. Țara de adopție“.

Deschiderea festivalului aavut loc marți, 23 octombrie, cu oconferință intitulată „Țara în carelocuim“, susținută de eseistulHoria�Roman Patapievici. A fost oseară în care Sala Barocă a Mu�zeului de Artă din Timișoara a de�venit cu adevărat neîncăpătoareși în care meditația despre țară șidespre relația noastră cu țara s�aconturat treptat, pornind chiar dela valențele acestui cuvânt.

Legată inevitabil de un anu�mit decupaj teritorial, noțiuneade țară implică relația complexădintre teritorialitatea uma nă șite ritorialitatea țării. Perce pândțara ca o formă de teritorialitateînsuflețită, Horia�Roman Patapie�vici a discutat despre poziția țăriinoastre pe hartă, dar și despreresponsabilitatea față de țara pecare o purtăm pe umeri. Țara arreprezenta, pe de o parte, terito�rialitatea însufle țită de voință,voința de a păstra, și o realitate in�terioară foarte profundă, pe dealtă parte.

Conferința a fost urmată de oserie de întrebări din partea pu�blicului, completând astfel oseară excelentă de festival.

În cea de�a doua seară a festi�valului, intitulată „Imigrant în

memorie“, publicul timișorean aavut ocazia de a�l întâlni pe JuanGabriel Vásquez. Considerat decătre Mario Vargas Llosa „unadintre cele mai originale voci aleliteraturii latino�americane con�temporane“, scriitorul columbiana vorbit despre experiența viețiiîntre două continente și a terito�riilor de adopție. Întrebat despreproblema influențelor și a conta�minărilor literare, Juan GabrielVásquez a subliniat faptul că imen �sa literatură latino�americană nupoate fi echivalată cu un singursegment, cel al realismului magicși al operei lui Gabriel GarcíaMárquez. De asemenea, scriitorula oferit o perspectivă inedită asu�pra raporturilor dintre literaturaeuropeană și cea latino�ameri�cană indicând faptul că, în imagi�nea sa despre literatura euro �pea nă, a existat mereu conș tiințadiferitelor limbi și tradiții literarecare o compun. Dincolo de orice

granițe teritoriale, în opinia luiJuan Gabriel Vásquez, adevăratapatrie a scriitorului este limba sa,dar nici în acest caz granițele nu trebuie fie stricte, mai ales în măsura în care fluiditatea lor îm bogățește opera scriitorului.Dialogul moderat de Marius Con�stantinescu a fost ur mat de lec�tura unui fragment din romanulForma ruinelor, apărut anul aces �ta în traducerea lui Marin Mă�laicu�Hondrari la Editura Poli �rom, prin care publicul a avutocazia de a lua contact direct cuspațiul columbian descris de JuanGabriel Vásquez.

A treia seară a festivalului afost dedicată patriilor imaginareși a reunit trei prozatori din spațiiși cu patrii diferite: Burhan Sön�mez, Dimitré Dinev și Marin Mă�laicu�Hondrari. Moderatoarea eve �nimentului, jurnalista Magda Gră �dinaru, a deschis seara aducândîn discuție noțiunea de patrii

imaginare și punând totodatăproblema experienței exilului, aieșirii din țară și a modului încare se raportează scriitorii aflațiîn aceste situații la ideea de pa�trie. Răspunsurile celor trei scrii�tori invitați au oferit perspectivediferite asupra acestui subiect.Astfel, scriitorul turc Burhan Sön�mez, refugiat în Marea Britanie,care a profesat pentru o perioadăși ca avocat și activist pentrudrepturile omului, a pornit de laideea că pe planeta aceasta nuavem o singură casă sau o singurăpatrie, deși există o casă unde ne�am născut și unde ne�am for�mat, există o casă în care câștigămbani pentru familia noastră. Pe dealtă parte, el a ridicat și problematrecerii dintr�un spațiu în altul,dar a punctat și situația imigran �ților care sunt nevoiți să își pără�sească țara, caz în care se puneîntrebarea ce mai reprezintă pa�tria pentru acești oameni.

O altă perspectivă a fost ofe�rită de Dimitré Dinev, scriitor năs�cut la Plovdiv, în Bulgaria, șistabilit în Austria, care a afirmatcă, dacă omul ar fi fost cu adevăratfericit într�un singur loc, atunci elnu ar fi simțit nevoia de a inventaimaginea paradisului. Această si �tuație a omului care nu se mul �țumește doar cu a fi este ceea ce seoglindește în căutarea unei țări, aunei patrii. În plus, prin com �parația cu exemplul copiilor, caresunt fericiți oriunde atât timp câtsunt aproape de cei care îi iubesc,Dimitré Dinev a conchis că nu estevorba despre o căutare a unei pa�trii, ci mai degrabă a celor ce ne iu�besc. Prozatorul, poetul și tradu�cătorul Marin Mălaicu�Hondrari adiscutat situația imigran ților,susți nând faptul că nimeni nupleacă din țara lui pentru a găsi oaltă țară, ci ca să găsească o altfelde viață, cel puțin pentru o scurtăperioadă.

Dialogul cu scriitorii invitația fost urmat de lecturile acestora.Burhan Sönmez a citit un frag�ment din cel mai recent roman alsău, Labirint, tradus în limba ro�mână de Luminița Munteanu,care a introdus publicul în atmos�fera din interiorul magazinuluide ceasuri „Ceasul încremenit“,un loc aproape magic unde ritua�lul ceaiului însoțește sunetelecurgerii timpului. În fragmentuldin romanul său O lumină deasu�pra capului, tradus de ClaudiaNistor, Dimitré Dinev a surprinssituația imigranților din culturidiferite nevoiți să împartă acelașispațiu de adopție și pentru carecăutarea unui loc de muncă de�vine principalul scop. Pe de altăparte, diferențele dintre generațiiși feluri de raportare la viață aufost redate de Marin Mălaicu�Hon�drari prin fragmentul inedit din�tr�un roman aflat în pregătire, un

FILTM – un festival care crește de la an la anAșa cum ne-au obișnuit deja organizatorii încă de la edițiileprecedente, Festivalul Internațional de Literatură de laTimișoara vine în fiecare an cu surprize și cu invitați deprestigiu. Inițiat în 2012, atât ca un spațiu al dialogului între

culturi pe formula celui deschis de Fundația „A TreiaEuropă“, cât și ca proiect în cadrul candidaturii orașuluipentru titlul de „Capitală Europeană a Culturii“ în 2021,FILTM a ajuns anul acesta la cea de-a VII-a ediție.

Juan Gabriel Vásquez,faţă în faţă cu publicultimișorean, în SalaBarocă a Muzeului deArtă din Timișoara

3ANUL XIV NR. 6223 – 9 NOIEMBRIE 2018 actualitate

www.suplimentuldecultura.ro

text experiment în care autorul îșiasumă vocea narativă a unei ti�nere de 17 ani.

„Cu țara�n spinare“ a fosttema specifică în jurul căreia s�adesfășurat seara de vineri, 26 oc�tombrie, penultima seară a festi�valului, în care publicul timișo� rean s�a întâlnit cu Vladimir Lor�cenkov, Andrei Mihăilescu, Ale�xandru Vakulovski și Goran Mra� kić. Conexiunea dintre vocileacestor scriitori cu un profil cul�tural distinct s�a produs treptat,atât prin intermediul umorului,cât și prin surprinderea unorrealități sociale problematice.Născut la Chișinău și stabilit înCanada, Vladimir Lorcenkov redăcu mult umor, în romanul Acolounde curg râuri de lapte și miere,situația tragică și absurdul aproape

grotesc al gesturilor disperate lacare îi împinge sărăcia pe moldo�veni. În scenele cu Sfântul Trans�nistriei din fragmentul dintr�unroman în lucru al lui AlexandruVakulovski, umorul s�a împletitcu notele suprarealiste, dar și cuineditul perspectivei narative.Umorul a fost nota distinctă și încazul lui Goran Mrakić, prozatorși traducător de limbă sârbă dinTimișoara, care a citit un fragmentdin volumul de proză scurtă Po�vestiri din garaj, apărut anulacesta la editura Nemira. O schim�bare de atmosferă s�a produs prinlectura lui Andrei Mihăilescu dinromanul Om bun la centru, ce asurprins un „timp al căderii“ dinBucureștiul lui decembrie 1980.

Provocați de Daniela Rațiu să explice cum simt ei „țara în

spinare“, scriitorii invitați s�au ra�portat la aspecte diverse. Pe de oparte, Andrei Mihăilescu, plecatdin țară de foarte tânăr, a perce�put�o ca pe o formă de imposibi�litate a întoarcerii. Dublată decuriozitatea cunoașterii nouluispațiu, această situație l�a deter�minat pe autor să vorbească nudespre o țară în spinare, ci despredouă. Pentru Vladimir Lorcenkov,născut într�o țară care nu maiexistă, un scriitor bun este depeste tot, dar este și un izgonitpeste tot. Alexandru Vakulovski,pe de altă parte, a punctat im �portanța depășirii ideii de fron�tieră, în timp ce Goran Mrakić avorbit despre o căutare a origini�lor familiei sale în Herțe go vina.Perspectivele invitaților au de�monstrat faptul că trecerea într�un

nou spațiu cultural nu conduce lao reducere a iden tității.

Ultima seară a festivalului afost dedicată poeziei și a reunitșase poete: Marie Iljašenko (năs�cută la Kiev, într�o familie cu ră�dăcini poloneze și cehe), LeireBilbao (poetă și autoare de cărțipentru copii din Țara Bascilor),Lara Mitraković (născută la Splitși membră a grupului literar„90+“), Teodora Coman, LaviniaBălulescu și Moni Stănilă. Lec�tura, moderată de scriitorul ti �mișorean Alexandru Potcoavă, apermis publicului să descoperevoci poetice feminine total dis�tincte, de la feminitatea ancoratăîn realitatea imediată a Leirei Bil�bao sau poemele cu fotbal ale luiMoni Stănilă, la surprindereaunei realități sociale aspre în

poemele Larei Mitraković, cen�trate pe figura paternă, la texteleinedite ale Teodorei Coman sau lapoemele Laviniei Bălulescu, mer�gând până la negocierea iden �tității între origini diferite, cepoate fi înlocuită cu sentimentulapartenenței la un spațiu centraleuropean.

Ediția din acest an a Festiva�lului Internațional de Literaturăde la Timișoara s�a încheiat cu ointervenție a filosofului MihaiȘora și cu proiecția unui film des�pre poezie, realizat de Luiza Șora.Publicul numeros care a partici�pat la evenimentele din fiecareseară de festival a demonstrat, șianul acesta, că FILTM este cel maiimportant și cel mai așteptat eve�niment literar al anului în spațiultimișorean. SDC

Robert Șerban, în deschiderea serii de poezie Marius Constantinescu, amfitrionul serii de 24 octombrie, alături de scriitorul Juan Gabriel

Vásquez, și Ilianca Ilian (interpretă)

Cea de-a treia seară FILTM. De lastânga la dreapta: Daniela Raţiu,moderatoarea serii, scriitorulelveţian de origine română AndreiMihăilescu, scriitorul canadiannăscut în URSS Vladimir Lorcenkov,Mariana Cernicova (interpretă),scriitorul Alexandru Vakulovski șiscriitorul Goran Mrakić

Publicul FILTM în ceade-a patră seară

4ANUL XIV NR. 622

3 – 9 NOIEMBRIE 2018opinii www.suplimentuldecultura.ro

Și pentru că, totuși, în țara noas�tră se mai întâmplă și lucruribune, acum, în prag de centenar,am umblat�o în trena unor fru�moase evenimente culturale,după cum urmează. Mi�au reți �nut atenția câteva opere artisticepe care le dau mai departe.

La festivalul ASTRA de la Sibiuam pus ochii pe două documen�tare: Tanzanian Transit e primul.Un documentar, așa cum îi spuneși titlul, cu tanzanieni. Mai exact:tanzanieni mergând cu trenulnopți și zile prin Tanzania. Su�perb. Făcut de olandezi. Aparniște personaje fabuloase – nașulde tren e peste tot ce am văzut înultimii ani (filmul e la liber peYouTube). Un al doilea, îndelungelogiat prin Europa, se numește(în românește) Mulți copii, o mai �muță și un castel. Spaniol. Frumostare și el, despre o doam nă care –așa cum spune și titlul – a avut înviață mulți copii, o maimuță și un

castel. Cu ocazia ultimei maricrize financiare globale, se vedenevoită să înstrăineze castelul. Săvedeți și dumneavoastră ce în�seamnă să muți lucrurile dintr�un castel, că poate nu ați pățit.Documentarul e regizat de Gus�tavo Salmerón, fiul doamnei cucopiii, maimuța și castelul (JulitaSalmerón).

Mai departe, e sezonul filme�lor LUX. Filmele LUX ne sunt datede o inițiativă lăudabilă a Parla�mentului European, care va șipremia unul la mijlocul lui no�iembrie, în plen, la Strasbourg. Fi�naliste sunt trei producții care auîn centru femei excepționale: undocumentar sârbesc (Cealaltă fa �ță a tuturor lucrurilor), unul carese numește Styx (și vorbește, cumv�ați dat deja seama, de oamenicare fug pe mare de viața lor an�terioară) și încă unul Femei larăzboi (vine din nord, pare înde�părtat de noi, dar o să vedeți cât ede aproape). Mai multe detalii,

în regim de bună urgență, aici:https://luxprize.eu.

A mai avut loc și FestivalulNațional la Teatru, la București,prilej cu care m�am întâlnit cudoamna Brigitte Lacombe, foto�graf faimos al secolelor XX�XXI.Căutați�i de asemenea lucrările și

priviți�le îndelung. Sunt la totpasul pe internet.

Am mai văzut și Migranții, unspectacol la zi al lui Matei Vișniec,montat la Odorheiu Secuiesc. Me�rită o vizită în secuime acest nouVișniec.

Au mai rulat, tot în capitală, șifilmele de la Cannes, dintre caream reținut capodopera Leto a luiKirill Serebrennikov (care estearestat la domiciliu de puterea nes�tăvilită din Rusia). Un film extraor�dinar, ce îl recuperează mai ales pedomnul Viktor Țoi, star al rockuluisovietic înainte de prăbu șirea Im�periului. A murit înainte să apuceîmplinească treizeci de ani, la apo�geul gloriei sale, într�un accidentrutier niciodată elucidat. Dar fil�mul nu e despre asta: este despreboema sankt�peterburgheză dinanii ’80, un uni vers apăsător șimagic și cum va pur, incredibil defrumos, oricum. De la noi din țarăam reținut filmul Alice T., noua rea�lizare a lui Radu Muntean.

De asemenea, dacă aveți oca�zia prin lume să mergeți să vedețiși companiile de dans NDT și Pee�ping Tom. Nu o să vă pară rău.

Literatură ați spus? Ce să văspun: mă aflu în plină lectură aromanului Inima omului al dom�nului Jón Kalmann Stefánsson, îlștiți, l�ați avut pe scena Națio �nalului ieșean. Voi reveni cu amă�nunte, de cum va mai fi omeneșteposibil, fiindcă, poate ați maiauzit, domnul Jón Kalmann Ste�fánsson zdrobește inima omuluicu frumusețea frazelor sale. SDC

ANDREI CRĂCIUNCULEGĂTORUL DE HARFE

Câteva recomandări intens culturale

O tânără familie de la noi –mamă, tată, băiat și fată – nu maisuportă viața din România.

Viață care, după cum bine știm șisuntem cu toții de acord, e insu�portabilă din cauza celor care neconduc, a sistemului sanitar mize�rabil, a sistemului de învăță mântprecar, a lipsei de infra structură,a corupției generalizate și a tutu�ror celorlalte sisteme ineficiente șiimprovizate care ne transformăviața în România un iad. Prin ur�mare, familia noastră – care nuare nici o vină pentru ghinionulde a se fi născut într�o țară dezas�tru – face pe dracu�n patru,strânge bani, se mai împrumutăde la prieteni și pleacă pentrutotdeauna la Londra. Sunt prin�tre primele familii de românicare ajung în zona Crystal Palace,într�o locuință cam veche șifoarte scumpă, dar totuși e laLondra, nu la Râmnicu Sărat. Iarparcul ăla imens din apropiere –„Doamne! Aici sunt vulpi vii și fe�lurite animale în libertate“ –,oaza aceea de tihnă chiar e uncolț de Rai.

— Îți vine a crede unde amajuns, într�un timp așa scurt? în�treabă soțul.

— Incredibil! zice soția. Cumne distrugeam noi viața în țaraaia de doi lei!

Soțul își găsise o slujbă laLondra încă din România, printr�uninterviu pe Skype, ca urmare apregătirii lui. În nici o săptă�mână, își găsește și soția de lucru.

— Vezi?! zice ea. Cât de sim�plu e totul aici! Fără pile, fărărelații, doar pe merit.

Și la școala copiilor totul eminunat, fără relații, fără pile. Șila vizitele la medic e minunat.Peste tot e minunat, departe de

România și sistemele ei stricate.După o vreme, familia noas�

tră începe să remarce și mici scă�pări în sistemul englezesc. Numari, ca în România, dar, totuși,se vede că nu�i chiar „Raiul ălaperfect�perfect“. De exemplu, șisoțul, și soția observă că „englejii“de la serviciu sunt cam distanți,„n�ai cu cine vorbi!“, se țin cunasul pe sus, pe care�l cam strâm �bă la ei doar pentru că sunt ro�mâni. Apoi că „englejii“ sunt maibine plătiți decât ei („care mun�cesc mai mult“), că sunt niște„prostălăi“ mai mari decât noi, ro�mânii! Apoi că șefii „engleji“ suntniște „împu țiți“ cu care nu te poțiînțelege la o zi liberă sau să pleciși tu o dată cu o oră mai devreme.Apoi familia noastră remarcă fap�tul că nici profesorii de la școalade acolo nu�s chiar așa buni, bachiar că unii sunt niște „arăboi“care�și bat joc de copiii lor și nu�iapreciază după cum merită. Apoică polițaii din Londra sunt „totniște mili țieni je goși“, îți dauamendă doar pentru că „ai parcatși tu, ca omul, pentru câteva se�cunde într�un loc nepermis, unde

aveai puțină trea bă. Dar unde săparchezi, dacă nu e parcare undeam eu treabă?!“.

Lucrurile iau o turnură și mainefericită când, aproape în ace �lași timp, și la serviciul so țului, șila serviciul soției, sunt angajațialți câțiva români.

— Păi, ascultă la mine, aiasigur s�a culcat cu cineva din con�ducere, că, la ce pregătire are, nuvăd cum au angajat�o! Au angajat�ope o funcție mai mare și pe un sa�lariu mai bun din prima! se plân �ge soția de colega ei româncă.

— Ei, că parcă nu știm noi?! Cecrezi, că românul ăla pe care l�auangajat la mine știe ceva? Are elhabar de meserie ca mine? N�are.Dar l�au luat, pentru că e criză deangajați, iar ăla profită de pe urmamuncii mele! se plânge și soțul.

Nu trece mult și în aceeașicasă, la etajul de deasupra, semută o altă familie de români. Ăiatot freacă scaunele pe dușumea,dau cu bormașina, nu te poțiodih ni o secundă din cauza lor.

— Să vezi că ăștia o să ne șiinunde într�o zi! profețește soțul.

— Și se trezesc ei că ne facscandal că dăm noi Tudor Gheor�ghe puțin mai tare, când avem rudeîn vizită! Incredibil ce nesimțiți!

De la o lună la alta, familianoastră realizează că apar din ce

în ce în ce mai mulți români înzonă. Se deschide un restaurant„cu specific românesc“ din carerăsună muzică populară la maxi�mum. Pe strada lor trec din ce înce mai multe mașini din care ră�sună manele. Și nimic nu�i întris�tează mai mult pe protagoniștiinoștri decât atunci când văd căromânii nou�veniți încep să punăîncet�încet stăpânire pe parculdin Crystal, pe colțul lor de rai.Beau, cântă, vorbesc tare. Nu temai poți întoarce de ei!

— Incredibil la ce s�a ajuns!spune soția venind într�o searăfurioasă din parc, cu copiii demână. Dragă, după ce că m�amcertat cu o vacă din România carenu mai pleca cu odraslele ei dintoboganul copiilor noștri, închi�puie�ți că am văzut niște românicare bolovăneau o vulpe din par�cul nostru!

Drept urmare, după mai mul �te asemenea pățanii, tânăra fami�lie de români face un consiliu deanaliză a situației:

— Ne�au invadat toți neno �rociții!

— Eu zic să luăm o hartă, săcăutăm pe Internet, să găsim șisă ne mutăm într�un loc pentruoameni curați ca noi, fără ro�mâni, că nu se mai poate trăi laLondra! SDC

FLORIN LĂZĂRESCUÎNTÂMPLĂRI ŞI PERSONAJE

Românii din Crystal

Nu mă părăsește senzația că anulacesta, când s�a decis oficial că emomentul să sărbătorim cente�narul României, ne�am trezit căn�avem nici un chef de centenar.Sau cel puțin oficialitățile noas�tre nu prea au chef de el.

Sigur, marii oameni de stat ai Ro�mâniei au alte treburi, alte griji,mai personale și mai stringente,de ce le�ar păsa de nu știu ce ani�versare? Lumea e plină de aniver�sări, iar astea oricum vin și trec.Și�apoi, cum e doar un an aniver�sar, nu un an electoral, de ce și�arbate capul să�și etaleze patriotis�mul fără nici un profit imediat?Un centenar azi e, mâine nu e, pecând un post de ministru, secretarde stat, senator, fie și prefect, în�seamnă totuși ceva acolo, o buca’dă pâine, o chestie pe care te poțibaza. La o adică, s�ar putea în�cropi un concert într�o piață, ceva

muzică populară, niște drapelemari întinse pe ici, pe colo și o pa�radă cât mai mare, cea mai mare,la Alba Iulia, pe 1 decembrie. Șigata, am făcut o sută de ani, tre�cem mai departe, cine vrea pensiimai mari să voteze cu noi, trăiascăRomânia Mare!

De fapt poate că nici nu e mo�mentul să jubilăm secular. De cesă serbăm centenarul Românieiîn 2018? România exista încă di�nainte, din 1859 sau din 1866 saudin 1877, depinde de perspectivă.Momentul 1918 a fost doar unul alîntregirii (sau reîntregirii – zicunele istorii –, deși n�a existat an�terior o Românie întregită șiconștientă de identitatea ei). E lafel de adevărat însă că 1918 e unmoment din istoria națională careîi poate însufleți în egală măsurăpe toți românii – spre deosebire deMica Unire sau de instaurarea re�gatului independent al României

fără Transilvania, Banat, Buco�vina, Basarabia.

Și totuși centenarul serbatanul acesta nu e lipsit de umbre.Dacă am sta să ne evaluăm retros�pectiv parcursul ca națiune, amgăsi destule motive de mâhnire șiinsatisfacție. România de după1918, pe care ne�am obișnuit s�onumim România Mare, chiar erauna mai mare decât cea de azi:ul�tima sută de ani a însemnat pen�tru statul român și o pierdereconsistentă de teritorii. Că aceaRomânie era un regat, iar cea deazi e o republică poate nu con�tează foarte mult, dar nici nu eceva ușor de trecut cu vederea –fiindcă abolirea monarhiei s�afăcut printr�o brutală preluare ațării de către comuniștii locali,susținuți de Uniunea Sovietică.

Mai trist e că, așa cum se obiș �nuiește într�un asemenea mo�ment presupus sărbătoresc (cum

fac americanii, de exemplu, cândîși celebrează Părinții Fondatori)nu putem evita – decât din ne �simțire – să ne amintim de fonda�torii acelei Românii Mari, oameniipolitici, intelectualii și liderii deopinie care s�au străduit să creezeun stat național puternic. Căci, înloc să îi sărbătorim, pare mai po�trivit să îi comemorăm.

Iată: Iuliu Maniu, lider politictransilvănean, artizan al MariiUniri, arestat de comuniști, mortîn 1953 în închisoarea de la Si�ghet; Constantin Argetoianu, fostpreședinte al Consiliului deMiniștri, arestat de comuniști șimort în 1952, tot la Sighet; DinuBrătianu, lider liberal din dina�stia Brătienilor, mort la Sighet,probabil în 1951; Ion Mihalache,președinte al Partidului Țărănesc,organizator al referendumuluipentru unirea Basarabiei cu Ro�mânia din 1918, mort în 1963 înînchisoarea de la Râmnicu Sărat.Și așa mai departe. Cei care ausupraviețuit închisorilor comu�niste, ca Ilie Lazăr, Corneliu Co�posu, Iuliu Hossu și câți au maifost, au ieșit de acolo epuizați,

lipsiți de orice drepturi, mutilațisufletește și trupește, iar numelelor au fost șterse din istoria ofi�cială. Au fost, e drept, reabilitațidupă 1989, dar prea târziu și ade�sea superficial, iar unii – precumCorneliu Coposu – au avut partede o nouă perioadă de umiliri șijigniri publice, fiind uciși în efigie(a doua oară) de aceiași politrucicare au controlat țara în anii co�munismului și au preluat�o cunerușinare imediat după aceea.

Așa că înțeleg de ce nu ne preagâdilă entuziasmul să serbămcentenarul acum, în 2018. Bachiar mă gândesc că ar fi mai po�trivit să așteptăm încă un pic – săzicem, până în 2047. Dar asta ealtă discuție. SDC

5ANUL XIV NR. 6223 – 9 NOIEMBRIE 2018 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

RADU PAVEL GHEOROMÂNII E DEŞTEPŢI

Centenar amar

Am citit zilele trecute un textcare mi�a dat fiori. Nici nu con�tează site�ul unde un hâtru autorcomenta cu năduf despre străiniicare ne exploatează, ne pârjolesccâmpiile și ne fură țara bucatăcu bucată.

Ce buni și deștepți suntem noi,dar vin alții și ne țin lecții, ne furăbogățiile și ne distrug fibra na �țională. Avem o istorie minunată,suntem harnici și inte ligenți, doarasupritorii ăștia occidentali nepictează în culori întunecate.

Din fericire, n�avem un partidnaționalist care să fructifice teo�riile astea, însă PSD a avut grijă săînglobeze la timp falanga pere�mistă. Și să ocupe segmentul de 8�10 la sută din electorat, rămasdescoperit. Dar poveștile cu stră�inii cei răi le auzim din ce în cemai des în jurul nostru. Nu doarla TV sau pe site�uri cu nume da�cice, ci pe stradă, în taxi sau chiarla muncă.

Foarte probabil, mai devremesau mai târziu, un partid al Daci�lor Autentici, va apărea, pentru căexistă într�adevăr o frustrare

uriașă în societatea românească.În mintea multora, occidentaliicei răi au distrus fabricile comu�niste care duduiau, au închis ma�gazinele noastre, iar țărișoaraasta a ajuns doar piață de desfa�cere. Ba chiar, observ că există ti�neri școliți ce nu înțeleg preabine ce�i cu Uniunea Europeanăși că mai bine ne�am descurca pecont propriu.

Într�o lume a concurenței,firește că marile companii stră�ine au profitat cât au putut. Lipsacapitalului autohton a favorizatde asemenea ocuparea pieței de către marile firme europene.Dar cine a lăsat lucrurile la voiaîntâmplării? Politicienii noștrichiar n�au nici o vină? Sunt einiște îngerași care s�au bătut

pentru interesele economiei ro �mânești?

Ce proiecte concrete și se�rioase am avut, spre exemplu,pentru protejarea producătoru�lui autohton? Aici nu este vorbadespre intervenția brutală a sta�tului în economie. Nu guvernultrebuia să oprească la graniță ti�rurile cu făină cu grâu din Unga�ria sau cu mere din Polonia. Saucontainerele cu carne de puiaduse de peste mări și țări. S�aterminat cu centralismul, nu par�tidul decide comerțul extern alțării, câte mere aducem și câți puidescărcăm în port.

Însă niște măsuri puteau filuate. Când țăranul român plân�gea în propria curte că n�areunde�și vinde recoltele, cei dinMinisterul Agriculturii ar fi tre�buit să reacționeze. Să se ducă la

guvern și să bată cu pumnul înmasă pentru o lege sănătoasă.Adică să le creeze acestor oamenifacilități. Scutiri de taxe, impoziteetc. Așa au procedat ungurii saupolonezii. Ce a făcut statul ro �mân? A lăsat de izbeliște produ�cătorul autohton, ba chiar i�a pusbețe în roate.

Și nu e vorba doar de agricul�tură, ci și de industrie. Îmi amin�tesc experiența recentă a unuiexportator ieșean. Omul a creatniște produse, iar piața internăajunsese la saturație. Plus că altfelcâștigi afară, acolo banii vin latimp, poți vinde cantități uriaședacă produsele tale au căutare.Antreprenorul nostru pleca într�ovizită peste hotare, e drept, nuîntr�o țară europeană, întrebaseînainte la vamă cum trebuie pro�cedat, doar că funcționarul ro �mân nu reușise să�l lămureascăpe deplin. Întâlnirea cu partene�rul străin fusese stabilită, urma caomul de afaceri ieșean să ducăprodusul peste graniță. Valiza cupricina a ieșit fără probleme din

țară, întâlnirea de afaceri s�a con�sumat, numai că la întoarcere,omul de afaceri a intrat în Româ�nia, dar prototipul i�a fost confis�cat. Au durat săptămâni bunepână când și�a recuperat produ�sul. Deci cine pune bețe în roate?Cum îi încurajează statul pe ceicare fac cercetare și duc produ�sele la export?

Posibil ca în mintea multorromâni, tot Occidentul să fie vino�vat că n�avem autostrăzi. Noivrem, dar nu ne lasă ăia de afară.Tot aud lozinca că nimic nu�i în�tâmplător și că noi știm ce avemde făcut, dar nu ne lasă străinii.Că totul e comandat din exterior,adică să rămânem săraci pe vecie.Falsă teoria asta.

Dacă nu schimbăm modulpăgubos de a gândi, atunci piațaromânească va continua să fie su�focată cu produse importate. Cucât ne vom văicări mai tare că vinstrăinii și ne cotropesc, cu atâtcuiele din talpă vor fi mai adâncînfipte.

Iar când mai auziți plânsetenaționaliste în jur, întrebați ce facdacii noștri frumoși și liberi dinguvern pentru a ne proteja intere�sele. Feriți�vă de politicienii careplâng cel mai tare că vin asuprito�rii. Ei sunt primii care ar trebui săexplice de ce am ajuns aici. Și maiales să dea socoteală. SDC

FLORIN GHEŢĂUVAGONUL CU VORBE

Dacă nu schimbăm modul păgubosde a gândi, atunci piaţa românească va continua să fie sufocată cu produseimportate.

Naționalism de carton

În atmosfera adesea sufocantă aanilor 1980�1981 nu avusesem idee,altfel decât din ecouri la Radio Eu�ropa Liberă, despre montările con�troversate, dar înnoitoare, desuc ces, la Paris a Raței sălbatice,piesa lui Ibsen, și la Festivalul de laAix�en�Provence, a Flautului fer�mecat, ope ra lui Mozart. Despre fil�marea celor două producții șiprezentarea lor pe canalele de tele�viziune France 3 în 1981 și Antenne2 în 1982 nu avusesem chiar nici oidee, la fel cum nu am știut că în ar�hivele Institutului Național al Au�diovizualului (INA) de la Paris sepăstrează aceste înregistrări.

Mi�am imaginat greșit că sala vafi plină la ambele proiecții, cea dedimineață practic anonimă, cu unepisod extrem de dezagreabil legatde încurcarea fișierelor DVD�ului decătre tehnician și plecarea din sală amai tuturor spectatorilor, cea deseară precedată de un evenimentmonden, un soi de parastas snob, culansarea ediției a doua a volumuluide amintiri Bricabrac reciclat deHumanitas de editura Nemira.

Nu, nici măcar cei veniți să beapaharul cu vin nu au intrat apoi însala de proiecție, acolo unde ar fi tre�buit să fie adevărata sărbătoare șiarătarea respectului pentru Pintilie.E adevărat că, la fel cum se petrecusedimineață, proiectorul era insufi�cient de puternic pentru a afișa peecran o imagine cât de cât de calitate,

că banda sonoră, nici ea restaurată,și sunetul dat la maximum au distor�sionat vocile, altfel frumoase. Câtedoi, câte trei, spectatorii abandonautreptat Flautul fermecat și bandaurlătoare m�a făcut și pe mine să iesdin sală, în cele din urmă. „Afacerea[sa] extraconjugală cu opera“ � cumo numea Lucian Pintilie – nu s�a bu�curat așadar de succes. Unde or fifost marii iubitori de operă ai Bu �cureștiului e greu de spus...

Cel care a adus cele două filmela București pentru a le pune ladispoziția Festivalului Național, dinpăcate în cópii de calitate extrem deproastă, de mică rezoluție, căpătatede la INA, a fost Serge Peyrat, cel cares�a ocupat de lumini la producțiilelui Pintilie și care – mi�a povestit ella București într�un interviu pentruEuropa Liberă –, în calitate de asis�tent și prieten al regizorului, a fina�lizat unele dintre producțiile dincare Lucian Pintilie s�ar fi retrasîntr�un „act de intransigență“. „Amavut ocazia chiar să închei, uneori,câte o punere în scenă pe care el s�asimțit obligat de exigența sa să oabandoneze. Așa a fost cu un specta�col cu Bidermann și incendiatorii allui Max Frisch, pe care nu l�a termi�nat, din cauza unui conflict cu acto�rii. Venea din România și era obiș nuit să lucreze cu o companie de ac�tori care respectau voința regizoru�lui. Dezacordul unui actor, aici, l�așocat în așa măsură încât i s�a deschis

un ulcer în momentul în care actorula refuzat să urmeze o indicație [nutocmai ortodoxă, aceea de a se ridicade la masă și a urina în fundul sce�nei]. A spus că nu mai poate conti�nua, că abandonează totul, iar dupăcâteva zile de ezitări mi�a cerut săfinalizez eu punerea în scenă. Amacceptat și, urmându�i sfaturile,mer geam în fiecare zi la el la spitalulunde era îngrijit și mă întorceamapoi la actori cu ideile lui. L�am cu�noscut astfel foarte de îndeaproapepe Lucian, de�a lungul celor 15 ani delucru împreună.“

Serge Peyrat mi�a povestit căsituația s�a repetat aproape identicla punerea în scenă a operei Flautulfermecat, în 1982, atunci când doidintre principalii soliști, Judith Ble�gen (Pamina) și Edita Gruberova(Regina Nopții) l�au părăsit, prima înmijlocul repetițiilor, ceea de�a douadupă primul spectacol, unde fusesepusă să cânte o arie în spatele uneioglinzi. „Pusese condiții, din nou, de�osebit de exigente, cerând ca în�treaga distribuție, toți soliștii opereisă fie la dispoziția sa, neîntrerupt,timp de o lună. Cererea i�a fost ac�ceptată, dar după câteva zile una dincântărețe, care cânta Pamina, a ple�cat la Viena pentru un concert, fărăsă�l prevină. Extrem de nemulțumit,el a cerut explicații. Revenită,cântăreața și�a cerut scuze, decla�rându�i cât de formidabil este să

lucreze cu el. Dar, după trei săptă�mâni, spre sfârșitul repetițiilor, aplecat din nou, pentru un alt con�cert. Furios, [Pintilie] a abandonatspectacolul declarând că nu îlcauționează, iar eu am fost cel carel�a terminat, urmându�i îndeaproa �pe indicațiile scenice.“

L�am întrebat pe Serge Peyratdespre condițiile în care au fost fil�mate spectacolele. În cazul Rațeisălbatice „nu este vorba de un film,este o captare a spectacolului jucatfără public, la cererea televiziunii[France 3] și a Théâtre de la Ville(Paris), care a acceptat; s�a filmat încondiții foarte profesioniste, darpentru profesionistul din 1982 ca�merele de luat vederi nu aveaucalitățile celor actuale; a fost o emi�siune foarte urmărită. Piesa a fost fil�mată, cred, în mai, iar prezentarea eila TV a avut loc în septembrie“.

„În cazul Flautului fermecat,trebuie să spun că Festivalul de laAix�en�Provence are obiceiul săînregistreze toate spectacolele. În�registrarea s�a făcut, de asemenea,la cererea televiziunii. La aceeadată, televiziunea era mult mai«rustică» decât acum; eu făcusemluminile spectacolului, iar televi�ziunea a trebuit să mai adauge lu�mină, ceea ce a înlăturat dinmis terul imaginat de scenograf,Radu Boruzescu, care făcuse cevaextraordinar. Îți poți da însă

seama că specificul acestei puneriîn scenă este foarte puternic.“

I�am cerut lui Serge Peyrat să�șispună impresiile despre relația luiLucian Pintilie cu opera și cu dirijoriitimpului. După opinia sa [eronată,fiindcă regizorul colaborase ante�rior cu Aurel Stroe punându�i înscenă Orestia II la Festivalul de laAvignon, în 1979]: „Flautul fermecata fost prima sa experiență în dome�niul operei. Dirijorul orchestrei eraTheodor Guschlbauer, un mare spe�cialist în Mozart, iar când Lucian[Pintilie] l�a întâlnit înainte de spec�tacol, amândoi s�au înțeles perfect.Guschlbauer a intrat în viziunea luiLucian, care propunea un decorunic, o viziune foarte particulară apersonajelor Tamino și Pamina, șiamândoi au colaborat extrem debine. Pintilie s�a înțeles foarte binecu dirijorii și la Cardiff, la montărileoperelor Carmen și Rigoletto. În �țelegerea a fost necesară, dat fiind vi�ziunea sa specială a montării cudecor unic, dar muzica a fost respec�tată până la ultima notă“.

Dincolo de formidabilul specta�col cu Rața sălbatică, despre care amcele mai mari îndoieli că ar putea ficonsiderat „învechit”, cum opina unvechi prieten regizor ieșean întâlnitla Festival, eșecul sărbătoririi lui Lu�cian Pintilie la proiecția Flautuluifermecat mozartian mă duce cugândul la chiar spusele acestuia înamin tirile Bricabrac:vizionând ima �ginile alterate „am înțeles că nuexistă nici o mărturie care să fie păs�trată. Că nu există nici o deosebireîntre o bandă video și o bucată debrânză uitată în frigider – sau pe ca�pacul frigiderului –, că descompu�nerea fizică este aceeași, există omăruntă nuanță de timp“. SDC

6ANUL XIV NR. 622

3 – 9 NOIEMBRIE 2018muzică www.suplimentuldecultura.ro

CU SERGE PEYRAT LA „OMAGIUL LUCIAN PINTILIE“

Un parastas muzical și alte câteva amintiri de la FNT 2018

VICTOR ESKENASYSCRISOARE PENTRUMELOMANI„Muzica nu trebuie înţeleasă, ea trebuie ascultată.“ (Hermann Scherchen)

Gândindu-mă în urmă, la cele câteva seri petrecute la Festivalul Național de Teatru de laBucurești, îmi vine să spun, asemenea lui Lucian Pintilie, că „toate amintirile strigă după mine sănu le uit“. Și nimic nu m-a marcat în mod neplăcut mai mult decât prezența firavă, de maximum30 de spectatori, în sala de proiecție – și așa mică, din complexul de săli Gabroveni – la celedouă momente de grație menite să-l omagieze pe Lucian Pintilie ca regizor de teatru și operă.

Serge Peyrat

România acestui moment istoricnu excelează în cultura dialogu�lui, nu e modelată în sensul uneiasemenea evoluții în care voceaargumentelor și a rațiunii să sefacă auzite. Situația e cu totul alta:dreptatea e a aceluia care vor �bește mai mult, mai tare, acope�rindu�i deliberat prin vocalitatepe cei ce se exprimă în logica ade�vărului și a unei retorici argu�mentative. Exemplele nefaste vinde la cele mai înalte niveluri și sepropagă în prime�time pe micileecrane, inducând confuzie și im�punând false modele. O temă bi�nevenită, deci.

Un program abundent, struc�turat pe cinci capitole – Bulevar�dul comediei, Premiere in Fest(in),Evenimente conexe, Criza comu�nicării și Invitați speciali –, cuartiști din România, Italia, Polo�nia, Rusia, Serbia, Kazahstan, Bul�garia, Franța, a oferit publicului șiexperților un real festin estetic în�cheiat cu o Gală în cadrul căreia s�au acordat și premiile reuniunii(juriul format din Emil Boroghină,Roxana Croitoru, Carmen Mihala�che, Doru Mareș, Irina Ionescu).Manifestarea mai are două „aripi“:Multiart EXIT (21�22 noiembrie, înparteneriat cu Administrația Na �țională a Penitenciarelor din Ro�mânia, care reunește artiști șitrupe de actori�deținuți din între�gul sistem penitenciar, permițândpublicului să se apropie de o rea�litate la care, altfel, nu ar aveaacces) și Planeta Shakespeare (26aprilie – 6 mai 2018, o extensiebucureșteană a Festivalului Sha�kespeare Craiova).

Toate la un loc au constituitun festival amplu, foarte generosîn dimensiunile sale, tentândspectatorul de teatru cu o multi�tudine de activități irezistibile cul�tural. Directorul Fest(in) pebulevard și al Teatrului Nottara,teatrologul Marinela Țepuș – care

a reușit în anii din urmă să rea�ducă trupa în sediul de pe Bule�vardul Magheru, după ce clădireacu bulină roșie fusese evacuată,iar trupa a jucat în refugiu prinsăli de împrumut, adesea nepo�trivite spectacolelor teatrale – ademonstrat încă o dată, împre �ună cu echipa sa, că tenacitatea eo calitate absolut necesară orga�nizatorilor de festivaluri din țaranoastră, alături de compe tență șipasiune.

SPECTACOLE

Creația care m�a cucerit anulacesta la Fest(in) pe bulevard, șicare a obținut și Premiul pentrucel mai bun spectacol, a fost Ilegi�tim a lui Adrian Sitaru. Speciali�zat în film, Sitaru a importat înteatru tehnici cinematografice,propunând o dublă receptare: ceaclasică, de artă vie specifică tea�trului; cea venind din a șapteaartă și noile tehnologii, via oche�larii VR. Opțiunea e a fiecăruiadin sală, se poate chiar alterna,urmărind când teatru, când film,pendulând între două forme aleaceleași realități. Scenariul utili�zat valorifică un material pre�existent, din vremea pregătiriifilmului cu același nume, unconținut dramaturgic rezultat dinimprovizații îndelungate cu acto�rii de film, adaptat acum pentruscenă și lucrat cu artiștii de laTeatrul Maghiar de Stat din ClujNapoca. O adevărată provocare,un balans inteligent între mijloa�cele teatrului și filmului, arte su�rori, într�adevăr.

DIALOGUL CU PUBLICUL

Un atu al festivalului, încă de laprimele lui ediții, este larga des�chidere către public. Nu doar prinprezentarea unor creații adecvatetemei anuale, ci și prin dezbateri

și discuții post�spectacol. Repre �zentațiile subsumate secvențeiconsacrate „Crizei comunicării“au avut din start programate se�siuni de întrebări și răspunsuriartiști�spectatori, menite să anu�leze complet cel de�al patruleaperete, acela invizibil, dar separa�tor, sală�public. E o practică utilăpe termen imediat, oferind posi�bilitatea de�a limpezi eventualenelămuriri, de�a dezvălui che�stiuni de culise din etapa lucruluila spectacol, intenții nesesizate, as�pecte de poetică a teatrului, apro�piind creatorii de adre sanții prindialog. Dar e utilă deopotrivă și petermen mai lung, contribuind lamodelarea publicului și la fideli�zarea lui, la constituirea unei co �munități amatoare de artă teatra�lă, care va reveni, eventual însoțităși de alții cărora le relatează cât deinteresant a fost. Întâlnirile suntmoderate de critici de teatru, carese pricep să stimuleze conversația,în ce direcții să orienteze dis �cuțiile și când să le pună punct, in�termediind și astfel, conformmenirii profesionale, conexiuneacreatori�public.

EVENIMENTELE CONEXE

Deși aparent le sunt dedicate înprincipal profesioniștilor, eveni�mentele de acest tip seduc și pro�fani, curioși ce vor să descopere șiteritorii aflate dincolo de specta�colul propriu�zis. Prezentările decarte înaintea reprezentațiilor, înfoaierul Teatrului Nottara, leaduc în atenție o din ce în ce maibogată literatură de specialitate(piese de teatru, memorii, lucrăride analiză teatrologică, antologiiși alte genuri), despre care e mai

puțin probabil să afle din altesurse. Să fim realiști: în librării,pe rafturile de sus se află mai alesbeletristica, (auto)biografii cele�bre, cărțile de auto�dezvoltare,locul cărții de teatru, categorie denișă, fiind de rang secund dupăcriteriile de vânzare.

Spectacolele�lectură îi vi�zează pe oamenii de teatru, unsoi de semnale teatrale privindnoile texte, noile traduceri, daradesea participă și oameni ce n�au legătură cu domeniul sce�nic, atrași eventual de numeleautorului ori de acelea ale ar �tiștilor ce îi dau glas.

Plasate undeva la mijloculdrumului dinspre pagină sprerampă, lecturile dramatizate de �vin ocazia de�a arunca o privirespre zona intermediară a trans�formării cuvântului scris în re�plică rostită live. Colocviile,ani versările, expozițiile au com�pletat agenda zilnică a unui fes�tival în care legăturile emoțio� nale scenă�sală au fost foarte puternice. SDC

7ANUL XIV NR. 6223 – 9 NOIEMBRIE 2018 teatru

www.suplimentuldecultura.ro

OLTIȚA CÎNTECDATUL ÎN SPECTACOL

ION BARBUPINACOTECA DIN PETRILA

La Fest(in) pe BulevardDespre „criza comunicării“ s-a vorbit teatral și critic la cea de-a VI-a ediție a Fest(in) peBulevard (12-21 octombrie), organizată deTeatrul Nottara din București. Un subiectfoarte actual într-o societate ca a noastră,fracturată pe diverse paliere, atomizată dinvarii cauze, caracterizată de insularitatea deopinie și de polarizare cvasi-instantanee.

8ANUL XIV NR. 622

3 – 9 NOIEMBRIE 2018interviu www.suplimentuldecultura.ro

RADU MUNTEAN DESPRE NOUL SĂU FILM, ALICE T.:

„În acest clasic conflict dintre generații, de foarte multe ori maturiisunt la fel de vulnerabili ca adolescenții“

IULIA BLAGA

În Alice T. tu și coscenariștii numai aveți personaje masculinecare să funcționeze ca un alterego, aveți în schimb pentru pri-ma dată un personaj feminin cucare sunteți într-un fel de relațiepaternă. E un traseu logic dinpunctul de vedere al vârstei (înplus, toți trei aveți copii), dartotuși cum ați ales să văconcentrați pe o adolescentă?

Poate că nu mai e cazul unui alterego, cum zici tu, mai ușor identi�ficabil, ca în filmele anterioare,dar nu cred că putem scrie sau re�giza filme în ale căror personajeprincipale să nu ne regăsim. Des�pre începuturile proiectului amtot vorbit. Sunt exemple din fami�lia mea din care m�am inspirat,poate niște datorii pe care amsimțit că le am din copilărie, plusdorința de a revizita adolescențadin perspectiva părintelui. Toateastea mi s�au părut tentante lamomentul în care am decis săabandonez un alt proiect și să măconcentrez pe Alice. Alex și Răz�van au și ei copii, ba Răzvan echiar proaspăt bunic, așa că au vi�brat foarte ușor la subiect.

Într-un interviu mai vechi mi-aispus că scenariul în acel mo-ment era despre o femeie care,după mai multe încercări, rămâ-ne gravidă după ce adoptă uncopil. Faptul că actuala povestevi s-a părut mai bună ține defaptul că ați mutat centrul de in-teres de pe mamă pe fiică?

E posibil să�ți fi spus asta, dar proba�bil eram într�o fază foarte incipientă

a proiectului. Foarte devreme ne�am dat seama că alegerile sunttoate la Alice și că, oricât de inte�resantă ar fi poziția mamei întoată conjunctura asta, ea e maimult raisonneur decât personajprincipal. Alice conduce acțiunea,iar filmul e, în principal, despreea. Ceea ce nu înseamnă că e unfilm despre adolescenți, nu credcă are această dimensiune decâtla primul nivel.

Da, Alice e construită în raportcu ceilalți, mai ales cu maturii și

în special cu părinții. A venitasta în logica construcției dra-maturgice sau a fost și nevoia dea vă regăsi în poveste (vezi hitu-rile anilor ’80-’90, referințele laprima experiență sexuală a ma-mei etc.), filmele voastre avândtot timpul astfel de referințepersonale?

Povestea e despre o fată adoptatăși aflată în căutarea unei identi �tăți, care�și dorește cu disperareatenție și dragoste necondițio �nată din toate părțile, așa că ni s�apărut firesc ca familia – mama în

special – să aibă un rol foarte im�portant în film. Dar, ca de obiceiîn filmele pe care le facem, ne�amferit de poziții partizane, mai alescă vârsta ne plasează în tabărapărinților. După mine, în acestclasic conflict dintre gene rații, defoarte multe ori maturii sunt la felde vulnerabili și de nesiguri caadolescenții.

De ce Alice T. și nu Alice?

Cum ziceam, e un film despre unpersonaj în căutarea unei identi �tăți. În plus, una din lecturile din

perioada de început a proiectuluia fost jurnalul Christianei F. (n.red.:Noi, copiii din Bahnhof Zoo, ro�manul autobiografic de Chris �tiane Vera Felscherinow, narândperioada de preadolescentă de�pendentă de droguri din Berlinulanilor ’70, apărut sub semnăturaChristiana F.).

De ce ai ținut să apari (pentruprima dată într-un film de-altău) în rolul tatălui unei prietenede-a eroinei, taman când fetelese uită la un film filmat dinpunctul de vedere al eroului?

Încă de când scriam scenariul ne�am gândit la secvența respec�tivă ca la un omagiu adus lui Mau�rice Pialat, imitând într�un fel unadin secvențele din À nos amours,în care Pialat însuși joacă rolulunui tată care�și surprinde fiicaîmpreună cu o prietenă. Inițial mi�a fost un pic teamă să joc, darcând actorul pe care îl alesesemm�a anunțat că nu poate veni lafilmare în ziua în care programa�sem secvența respectivă, mi s�apărut că nu mai am nici o scuză.

Cristian Mungiu nu are copy-right pe tema avortului în cine-ma, dar mi-am adus aminte de 4luni, 3 săptămâni și 2 zile. Nu tederanjează că spectatorii ar pu-tea spune: „Uite, adolescenții deazi au aceeași inconștiență caacum 30 de ani“, că vor punecele două filme față în față?

Să ne oprim aici cu referin �țele. Nu cred că cele două filme auprea multe lucruri în comun.

În decursul timpului, filmelevoas tre au devenit tot mai

Am văzut Alice T., noul film al lui Radu Muntean, înavanpremieră în cadrul Festivalului Les Films de Cannes àBucarest. Scris de Muntean din nou împreună cu Alex Baciuși Răzvan Rădulescu, filmul are în prim-plan o adolescentăcare rămâne însărcinată (excelentă debutanta Andra Guți),dar este de fapt și despre adulții din umbră. Poveste despreeternul conflict dintre generații, dar și despre o societate în

care sinceritatea relațiilor umane e tot mai dificilă, Alice T.poate fi văzut în cinematografe din 2 noiembrie 2018. Pentruel, Andra Guți a luat Premiul de interpretare feminină laLocarno, unde filmul a avut în august premiera mondială.Radu Muntean povestește mai jos cum a dat peste aceastăactriță înnăscută și cum a ajuns împreună cu coscenariștii laprimul lor film concentrat pe un personaj feminin.

Radu Muntean la avanpremieraromânească a filmului

9ANUL XIV NR. 6223 – 9 NOIEMBRIE 2018 interviu

www.suplimentuldecultura.ro

riguroase – fiecare scenă curespirația ei ideală. Aici mi s-apărut că unele scene suntintenționat mai lungi, mai ales

ultima. De ce le-ai dorit așa?

De multe ori în film se pune pro�blema sincerității lui Alice, carejoacă, atunci când are spectatori,rolul care crede că o avantajează încircumstanța respectivă. La finalînsă, Alice e singură și nu are față decine să joace. A fost important săstăm cu ea mai mult și să încasămsentimentul ăsta acut de singură�tate al personajului, care pare aban�donat pentru a doua oară în viață.

Cum ai găsit-o pe Andra Guți? Ailucrat mult ca s-o faci să joaceatât de natural o paletă întreagăde emoții?

Am făcut un casting în mai multelicee din București. Au venit câ�teva sute de fete (vreo 800 am nu�mărat la un moment dat), din caream ales vreo zece cu care am con�tinuat probele de casting. Andraare niște instincte remarcabile șia fost de la bun început candida�tul cel mai promițător. În timpulcelor câtorva luni de casting, antrenamente, repetiții și filmări,a crescut foarte mult și a devenit,

după părerea mea, un actor pro�fesionist. Evident că am lucratmult, au fost și momente în care s�a clătinat, dar a rezistat uluitorpresiunii de a fi în centrul fiecăruicadru și de a trece prin întregspectrul de stări care o determinăpe Alice. Am încercat s�o convingsă joace momentul, să nu se gân�dească prea mult la traiectoriapersonajului în poveste.

Ai ales-o pe Mihaela Sîrbu în raport cu Andra sau invers?Relația lor e foarte credibilă.

A trebuit să am o Alice înainte săaleg celelalte personaje, dar recu�nosc că în mintea mea Mihaela afost de la început prima opțiunepentru Bogdana. Cu toate astea, amdat probe și cu alte mame, dar pânăla urmă tot Mihaela mi s�a părutcea mai potrivită, mai ales pentrucă a adus o dimensiune cerebralăunui personaj ale cărui motivațiisunt în primă instanță emoționale.

Am discutat cu o prietenă de -spre scena din biroul directoareide liceu. Eu spuneam că mama îiține partea lui Alice și exagerea-ză pentru că ea însăși a încercatfără succes să aibă copii. Priete-na mea spunea că, dimpotrivă,mama recunoaște în acel mo-ment că a eșuat în educație, căAlice e un copil problemă și cănu-i ține partea.

Amândouă aveți într�un fel drep�tate, dar tu câștigi la puncte. Faptulcă recunoaște într�un fel eșecul îneducația lui Alice n�o împiedicăpe Bogdana să�și apere ca o le �oaică fata în fața directoarei. E,după mine, cel mai bun momental Mihaelei din film.

Care a fost pentru tine scenacea mai grea?

Finalul, fără discuție. A fost și ul�tima secvență pe care am filmat�o,și cea mai grea. Eram cu toțiifoarte obosiți, iar eu epuizasemmanevrele de resuscitare a An�drei. Cred că, până la urmă, pen�tru ea a funcționat presiuneaemo țională a faptului că se ter�mina filmarea. Experiența pe carea acumulat�o de�a lungul filmăriia ajutat�o să folosească emoțiaasta în momentul de final.

Odată cu lansarea filmuluiintenționați să faceți și proiecții& discuții în licee? Ar fi o expe -riență utilă pentru amândouăpărțile.

Mi�am propus asta și chiar o voiface, cu ajutorul distribuitoruluiVoodoo Films. Trebuie cumva săcompensăm, pe cât posibil, mareledeficit de cinematografe din țară.Iar ăsta e, după mine, publicul celmai important, care poate crește,care are șansa să devină mai edu�cat și mai interesat în mod naturalde fenomenul cinematografic de �cât actualul public de mall.

De câțiva ani buni lucrezi cuaceiași coscenariști, producători,DoP, montor etc. Cât de precis adevenit acest mecanism?

Lucrez de mai bine de 10 ani cuaceeași echipă principală. Suntemprieteni, avem cam același gustpentru cinema, am încredere înopinia lor și le apreciez foarte multimplicarea în proiectele mele. Nuam de gând să�mi schimb felul delucru și echipa dar, știi cum e, astanu depinde numai de mine. Suntoameni cu personalitate puternică,

fiecare are planurile sale pentruviitor și e oricând posibil să trebu�iască să mă adaptez la noi formulede colaborare. Pentru moment,însă, suntem o familie fericită. 

Ți se întâmplă să îți revezi filme-le mai vechi? La care te gândeșticu mai multă nostalgie?

În timpul perioadei de postpro �ducție văd filmul de câteva zeci deori, atent la fiecare detaliu. Apoi,când totul e împachetat, îl maivăd o dată, la premiera mondială.Pe urmă, gata. Se întâmplă foarterar să mai revăd un film, și atuncidupă suficient de mulți ani încâtsă nu mai încasez foarte grav efec�tul momentelor pe care le consi�der insuficient împlinite. Altfel,nostalgie am pentru fiecare filmpe care l�am făcut. 

Care e următorul proiect?

Mai mult ca sigur voi relua lucrul lascenariul pe care l�am pus deoparte

atunci când am decis că vreau sămă ocup de Alice T. Va fi un filmdespre generozitate.

Tot într-un interviu mai vechimi-ai spus că obișnuiești să learăți filmele tale copiilor tăi. Ceau spus despre Alice T.?

Pentru că sunt acum mai mari, le�am arătat dublele cele mai bunedupă fiecare zi de filmare, așa că lafinal, când au văzut filmul, n�auavut mari surprize. Mi�au spus că lis�a părut interesant, ceea ce în�seamnă fie că așa a fost, fie că audevenit mai diplomați. 

Dar Carlos Reygadas ce ți-a spusdespre film? L-am văzut în sală.

A trebuit să plece după o jumătatede oră, pentru că avea propriul luiQ&A la alt cinematograf, dar mi�aspus că abia așteaptă să vadă fil�mul până la capăt. O să�i trimit unlink zilele astea. SDC

Sunt exempledin familia mea dincare m-am inspirat,plus dorinţa de arevizita adoles cen -ţa din perspectivapărintelui.

Alice T.Regia: Radu MunteanScenariul: AlexandruBaciu, Radu Muntean,

Răzvan RădulescuImaginea: Tudor Lucaciu

Montajul: Andu RaduCu: Andra Guţi, Mihaela

Sîrbu, CristineHămbășanu, Ela Ionescu,

Bogdan Dumitrache, Teo Corban, Alina

Berzunţeanu, ȘerbanPavlu, Maria Popistașu

Produs de Multi Media Est(România) în coproducţie

cu Chimney (Suedia) și Les Films de L’Apres

Midi (Franţa)

Andra Guţi

10ANUL XIV NR. 622

3 – 9 NOIEMBRIE 2018actualitate www.suplimentuldecultura.ro

Festivalul Les Films de Cannes à Bucarest – dezbaterile șiinițiativele din spatele filmelor

IULIA BLAGA

Într�adevăr, în general nu e ară�tată decât la crème de la crème afilmelor, adică o selecție a selec �ției de la Cannes, plus câștigă �toarele de la Berlin și Veneția,plus avanpremiere românești șiscurtmetraje alese pe sprânceană.La care se adaugă în acest an oemoționantă integrală LucianPin tilie, însoțită de amintirile ac�torilor care au jucat în acestefilme. În total au fost aproximativ60 de filme și peste o sută deproiecții. Festivalul s�a desfășuratîn București (19�28 octombrie),dar și în Timișoara (19�22 octom�brie), Arad (19�22 octombrie), Cluj(25�28 octombrie), Iași (26�28 oc�tombrie), Brașov (1�4 noiembrie),Oradea (3�4 noiembrie) și Su�ceava (9�11 noiembrie). Deși festi�valul a avut probleme financiare,au fost mai mulți invitați ca anultrecut: Asghar Farhadi, CarlosReygadas, Marin Karmitz, ManuelClaro, Gaspar Noé, Guillaume Ni�cloux, Zsófia Szilágyi și alții.

Același lucru și în privințaevenimentelor din industrie. De cesă bifezi cât mai multe în loc să facilucruri punctuale, care să�i ajutepe profesioniști? Mungiu are unsimț al responsabilității care poatenu e în avantajul lui. În loc să�șivadă de propriile filme, încearcăde mai demult să pună degetul pecât mai multe puncte nevralgice.

Festivalul deja iradiază în maimulte direcții. A invitat cunoscuți

agenți de casting ca să le arate ac�torilor români cum pot pătrundepe piața străină – Managing Ta�lents a ajuns la ediția a treia, iar înacest an Bogdan Iancu, Alina Șer �ban, Adrian Titieni, Cristina Flu�tur și Vlad Ivanov au fost invitațisă participe la Kilkenny SubtitleFilm Festival, unde vor întâlnipeste 80 de agenți de casting dinîntreaga lume.

Pentru a doua oară, secțiuneawork�in�progress destinată lung �metrajelor românești în post pro �ducție a prezentat 13 proiecteselecționerilor de mari festivaluri,lungmetrajul de debut al lui Ma�rius Olteanu, Monștri, fiind pre�miat cu 5.000 de euro. A fost primaediție când în festival s�au dat pre�mii, alte două fiind votate de pu�blic – Premiul Aide à la distri �bution, în valoare de 2.500 de euro,acordat potențialului distribuito�rului român al lui 3 Faces de JafarPanahi (ales din opt filme prezen�tate la Cannes 2018), respectiv unsprijin de distribuție în valoare de5.000 de euro acordat agenției Rol�lercoaster PR pentru distribuireadocumentarului Dis tanța dintremine și mine. Documentarul des�pre Nina Cassian al Monei Nicoarăși Danei Bunescu a fost ales dintrecele opt avanpremiere româneștiarătate în festival și va intra în săli în8 martie 2019. A fost primul an cândfestivalul a găzduit secțiunea Deve�lopment Lab, invitând reprezentanțiai câtorva cunoscute laboratoare dedezvoltare de film, ideea fiind de apune bazele unei colaborări pentru

un laborator similar în cadrul festi�valului. Cunoscutul director de imagine chilian Manuel Claro asusținut un masterclass de operato�rie organizat împreună cu Roma�nian Society of Cinematographers.Pentru prima dată, adolescenți dintrei licee bucu reștene („GeorgeCoșbuc“, „Miguel de Cervantes“ și„Spiru Haret“) au realizat cu ajuto�rul cineaștilor Radu Muntean, Ema�nuel Pârvu și Paul Negoescu filmede un minut care au fost premiatede un juriu inter național. Proiectelecâștigă toare sunt: Yala de MateiBumbuț, Șnițel, parizer de MateiReu, David Mitran și Matei Cotima�nis, respectiv Rutina de Arina Cio�can, Vlad Cojocaru și Iris Păun.

CÂTEVA DEZBATERI AUINTENȚIONAT SĂ ADUCĂ LAUN LOC MEMBRII INDUSTRIEILOCALE DE FILM ȘIAUTORITĂȚILE

...și au vizat trei zone de interes:noulproiect de Lege a Cinematografiei

propus de Centrul Național al Ci�nematografiei (CNC), noua lege arebate�ului lansată de curând șisituația cinematografelor pre�luate de autoritățile locale. Inte�resul nu a fost atât de mare pe câts�ar fi așteptat probabil Mungiu,care a și anunțat că de la anuldorește să devină simplu fonda�tor al festivalului, să cedeze echi�pei organizarea acestuia, cu toateevenimentele conexe și să revinăla activitatea lui de regizor.

Iată mai jos ideile principaledesprinse din cele trei dezbateri.

Noul proiect de Lege a cine�matografiei, care ar înlocui o legedin 2005 modificată prin maimulte ordonanțe de urgență, arputea mări finanțările pentru unfilm cu până la 80%, datorită uneinoi categorii, aceea de film dificil.Practic, orice film românesc arputea fi considerat dificil. Pentruasta însă trebuie adunați maimulți bani la Fondul Cinemato�grafic. Printre altele, CNC doreștesă colecteze la fond toți banii din

publicitatea on air, dar producă�torii prezenți la dezbatere au fostde părere că astfel s�ar rigidizafoarte mult industria, creând odependență completă față de CNC.Dacă această prevedere va fi vo�tată, Orange Romania, de pildă,care în acest an a dat bani festiva�lului pentru unul dintre premii, nuva mai putea acorda acest premiuși la anul. În 2017, taxele din publi�citatea TV colectate la Fondul Cinematografic au fost de 25 mili �oane de lei, adică 1,5% din venitu�rile din publicitatea on air.

De asemenea, producătoriisunt sceptici că o altă nouă preve�dere, potrivit căreia Fondul Cine�matografic ar colecta 1% dinve niturile lunare ale companiilorde internet, ar avea șanse de iz�bândă, când se știe cât de puternice lobby�ul acestor companii. Dar,dacă acest articol va trece, doardin taxele de internet Fondul Ci�nematografic ar crește de la 15 mi�lioane euro (cât e acum) la 30milioane euro. Cu totul, Fondul

Festivalul Les Films de Cannes à Bucarest adevenit o umbrelă foarte largă, deși inițiatorulsău, Cristian Mungiu, încearcă să-i pună uncapac și să-l împiedice să se umfle ca ogogoașă. „Nu sunt un fan al festivalurilor cu400 de filme, din care 370 nu sunt foarteinteresante pentru toți spectatorii pentru cătoată lumea vrea să le vadă pe celelalte 30“, a spus Mungiu pentru SdC.

Bogdan Tofan și Cristian Mungiu

11ANUL XIV NR. 6223 – 9 NOIEMBRIE 2018 actualitate

www.suplimentuldecultura.ro

Cinematografic ar putea crește la45 milioane euro, ceea ce i�ar per�mite să ofere finanțările pe care și lepropune (CNC nu e susținut cu banide la buget). Pe de altă parte, CNCnu reușește să obțină nici toate su�mele care i se cuvin prin lege. Depildă, jocurile de noroc ar trebui săcotizeze cu 2% la Fondul Cinemato�grafic, dar Ministerul de Finanțepretinde că nu are metodologie casă trimită cei 2% la Fondul Cinema�tografic din banii încasați dinaceastă sursă. În con secință, AncaMitran, președintele CNC, a anunțatcă instituția ei se pregătește să deaîn judecată Ministerul de Finanțe.

Noul proiect de lege mai pre�vede printre altele o secțiune se�parată de finanțare pentru co� producții minoritar românești,lucru salutat de breaslă. Un punctnevralgic e în continuare concursulde finanțare, care se dorește secre�tizat, în asentimentul tuturor, darunde la fiecare sesiune sunt puseîn discuție nu doar competența șiobiectivitatea evaluatorilor, dar șicriteriile de evaluare. Membriibreslei sunt de părere că alegereaunor evaluatori străini ar putea fiprintre soluții.

Multe dintre noile prevederiale proiectului sunt aceleași cuprevederile vechiului proiect ela�borat de echipele MinisteruluiCulturii condus de Vlad Alexan�drescu și, ulterior, de Corina Șu �teu, proiect aprobat de GuvernulCioloș ca Ordonanță de Urgențăînaintea alegerilor parlamentaredin 2016, dar respins de noul Par�lament în primăvara lui 2017. CNCnu s�a implicat în elaborarea aces�tui proiect. Oana Radu, care a făcutparte din fosta echipă a Ministeru�lui Culturii și a fost membru înConsiliul de Administrație al CNC,sugerează că noul proiect nu artrebui să omită arhivarea filmelordin patrimonial cultural național,edu cația cinematografică și elabo�rarea unui program națio nal de re�tehnologizare a cinematografelorpreluate de autoritățile locale.

Proiectul propus de CNC maiprevede creșterea procentelor dedifuzare de film românesc pentrucinematografe și televiziuni, finan�țarea cu până la 100% a filmelor cumicrobuget (adică filme cu bugetde până la 80.000 de euro), precumși implicarea României într�unfond regional de distribuție.

CNC a promis că va ține contde sugestii, va modifica proiectulcât mai curând și îl va trimite Mi�nisterului Culturii și IdentitățiiNaționale, în speranța că acesta îlva propune mai departe cainițiativă legislativă.

LEGEA REBATE-ULUI

În cadrul aceleiași dezbateri,discuțiile s�au aprins mai mult înjurul noii scheme de ajutor de statprivind sprijinirea industriei cine�matografice (în engleză cash re�bate scheme), votate în iunie 2018și aplicabile de la începutul lui oc�tombrie. Vorbitorii și�au dat sea �ma că ea induce o ne în țe legere înce privește cumulul de fi nan țăripe care un proiect le poate primi.

Schema se referă la faptul căun producător străin care fil�mează în România folosind o firmălocală de prestări servicii, un co�producător român al unei pro �ducții străine sau un producătorromân al unei producții ro mâneștipoate primi înapoi un pro cent dincheltuielile de pro ducție. Procen�tul e de 35% cu un plus de 10%pentru pro duc țiile care promo�vează explicit România.

Schema ar spori po sibili tăți �le de finanțare pentru producțiileromânești, numai că în vreme ceCNC�ul e de părere, prin Anca Mi�tran, că „potrivit legislației comu�nitare, nu e nici un motiv care săîmpiedice un producător românsă ia 50% din buget de la CNC șisă îl rotunjească la 80% prin re�bate“, firma de consultanță PwCRomania, care a ajutat la elabora�rea schemei, a susținut la dezba�tere, prin Livia Stan, că totulde pinde unde se adresează pro�ducătorul prima dată. Dacăaplică întâi la rebate, poate aco�peri pe urmă cu fi nanțarea de laCNC până la 80% din buget (dacăfilmul e considerat dificil). Însădacă ia mai întâi finanțare de laCNC, când va aplica la rebate șise face cumularea nu va puteaprimi mai mult de 45% din tota�lul bugetului, așa cum prevedeschema. Până la urmă, Anca Mitrana anun țat că va sesiza Consiliul

Concu renței ca să lămureascăaceastă problemă.

Cristian Mungiu crede căschema de ajutor de stat îi va ajutamai mult pe producătorii străini.„E bine că avem o lege a rebate�ului,dar am vândut politicienilor iluziacă o delegație de la Hollywood vaveni mâine cu 150 milioane deeuro, fără să ne fi gândit să alocămun procent din acești bani pentruindustria creativă de film româ�nesc. Lobby�ul economic a fost maiputernic decât cel cultural“, a spusMungiu. Ada Solomon l�a contra�zis pe Mungiu și a spus că aceastăschemă nu e pentru producătoriistrăini, ci e destinată industrieiromânești de film.

Legea rebate�ului a fost adop�tată după un lobby de câțiva anifăcut mai ales de studiourile CastelFilm, care furnizează servicii pentruproducții străine filmate în Româ�nia. Această schemă valabilă până în2020 are la dispoziție 50 de milioanede euro anual, în vreme ce bugetulCNC este de 12�14 milioane euro, dincare opt milioane de euro merg cătreproducția de film. Schema este im�plementată de Comisia Națională deStrategie și Prognoză.

DEZBATEREA DESPRE SĂLILE DE CINEMA

…a fost, nu întâmplător, găzduită desala de marmură a cinematografuluiStudio, închis după Colectiv. BogdanTofan (comisarul Bienalei de Arhi�tectură), a prezentat un proiect co�mandat de festival și o machetă întrei dimensiuni despre renovarea ci�nematografului Capitol din Bucu� rești – un exemplu pentru ideea căvechile cinematografe preluate deautoritățile locale ar putea fi trans�formate în hub�uri culturale cu sălimai mici, dar și cu spații de agre�ment, care să devină o alternativă la mallurile comerciale. Un plan

național le�ar permite să obținăfinanțare europeană pentru digita�lizare. Deși numărul spectatorilor decinema a crescut până la 13,8 mi�lioane în 2017 (datorită multiple�xurilor), vechile cinematografesunt într�o situație delicată. Elepot fi preluate de administrațiilelocale, care de multe ori nu știu săle refacă sau nu mai vor să deafilme. Mungiu a avut în februarie,la Festivalul de la Berlin, o dis �cuție cu comisarul european pedigital, Mariya Gabriel, și cu

reprezentanți ai ProgramuluiMEDIA și a înțeles că, pe lângăfinanțare pentru digitalizare, eposibil ca prin MEDIA și rețeauaEuropa Cinemas auto ritățile lo�cale să primească gratuit con �sultanță și training. Bogdan Tofana adăugat că și Uniunea Arhi �tecților e dispusă să ofere con �sultanță gratuită.

RomâniaFilm a anunțat re�cent că închide zece cinemato�grafe din rețeaua sa, lăsând des� chise doar cinematografele dinCluj�Napoca („Florin Piersic“), Sibiu(„Arta“) și Piatra Neamț („Dacia“).Primăria Municipiului București arecuperat anul acesta cinci cinema�tografe închise și delabrate, dar niciun reprezentat al ei nu a onoratinvitația la dezbatere.

În schimb, Alex Trăilă, con�sultant pe probleme comunitareși relații internaționale la CNC, aanunțat că instituția pe care o re�prezintă caută cadrul legal ca săacorde un grant de 100.000 deeuro pentru retehnologizarea să�lilor de cinema. Potrivit lui Mun�giu, CNC ar trebui să includă înnoul proiect de Lege a Cinemato�grafiei subvenții pentru multiple�xurile care programează film eu� ropean și românesc. SDC

12ANUL XIV NR. 622

3 – 9 NOIEMBRIE 2018călătoriiwww.suplimentuldecultura.ro

„România s-a născut la Iași“

DESIRÉE HALASEH

Orașul celor Șapte Coline, CapitalaCulturală a României, Orașul celoro sută de biserici, Orașul Unirii –sunt toate titluri ale unor poveștiaflate încă în ceață pentru majori�tatea vizitatorilor care sosesc la Iașiîn număr din ce în ce mai mare.

L�am invitat pe Mihai Bulai,prodecan al Facultății de Geogra�fie și Geologie din cadrul Univer �sității „Alexandru Ioan Cuza“ dinIași să ne vorbească informal des�pre proiectul Iași.travel, Inspiredby Students. „Ne trebuie o școalăde ghizi autentică, care nu predădoar cunoștințe despre destinație,ci și empatie, solicitudine, flexibi�litate. Ghizi cu personalitate, ve�seli, entertaining. Trebuie, ca ghizi,să citim despre economie, politică,probleme actuale și nu doar des�pre obiective turistice, și să nuavem preju de căți!“

Mihai emană pasiune purăpentru ceea ce face, în calitatea sade promotor al identității orașuluiIași și în căutarea de a dinamizaactivitatea turistică de aici.

Prin intermediul proiectuluiINTERFACE�IS (Designing Thema�tic Routes to Foster Destination Experience in Iasi, Romania), de�marat de o echipă de voluntarientuziaști, membri ai Facultății deGeografie și Geologie (se aude, Mi�nisterul Turismului din România?),

s�a răspuns la întrebarea „Prin ceeste Iașul o destinație unică?“, cuidentificarea a șapte mari teme,materializate în tot atâtea traseeturistice tematice: Traseul Unirii,Traseul  Artelor, Traseul Comu �nismu lui, Traseul Pelerinului, Tra seul Evreiesc, Traseul Romantic șiTraseul Activ.

Care este rolul turismului îndezvoltarea locală? Putem consi�dera că suntem beneficiari direcțiai unui sistem inovativ de promo�vare turistică? Ce îți aduce ție, casimplu locuitor al urbei, acest fapt?

UN POTENȚIAL TURISTICFANTASTIC

În termeni simpli, este vorba de �spre transformarea efectelor co�munismului, care a distrus cubună știință patrimoniul istoric alorașului (încurajat de cutremuruldin 1977), conform cerințelor șistandardelor europene ale anului2018. Investițiile în infrastructură,consolidarea unor clădiri monu�ment, info�tripurile oferite jurna �liștilor străini, îmbunătăți rea con �dițiilor de cazare și a serviciilor

conexe, toate acestea con tribuie înmod direct la ridicarea niveluluide trai a unui oraș universitar cuun potențial turistic fantastic.

Iași.travel oferă tururi ghi�date celor interesați, cu porniredin Piața Unirii, de la statuia luiAlexandru Ioan Cuza, de la ora10.00. Mă interesează povestea,clădirile rămân aceleași, îmi spunîn timp ce încerc să prind un mi�crobuz care pleacă de undeva dinafara Iașului, ajunge în Baza 3, deunde ar trebui să găsesc un alt mij�loc de transport în comun cu di �recția Centru. Mai ușor de zis decâtde făcut și iată�mă parcurgând 5km prin noroi, pe lângă buldozerece par a fi încremenite de cel puțindouă veri pe șoseaua Bârnova. Încele din urmă, o mașină oprește înfața mea și mă lasă fix în Piața Uni�rii, la 9.50. Faith in humanity res�tored și pentru prima dată dupăprea mult timp reușesc nu numaisă fiu punctuală, dar și să�mi tragsufletul.

La 10 fix un tânăr se așazălângă statuie, scoate o foaie A4 pecare scrie Iașul multicultural, tra�seul istoric și își verifică telefonul.

Sunt prima turistă, mă prezintsuccint și sper din tot sufletul sănu fiu și singura din turul de as�tăzi. Nici bine nu termin gândulcă o doamnă cu un caiet dictandoși pix pregătit se apropie, apoiîncă una cu o haină colorată care�mireține privirile și încă o turistă cuochelari fumurii, care pare ascul�tătorul perfect, mai ales într�odimineață prea caldă de final deoctombrie. Iulian, ghidul nostru deazi, și�a luat două ore liber de labirou (lucrează la o agenție de tu�rism din Copou) pentru a ne aratăTraseul Unirii, care începe dinPiața Unirii, trece prin fața StăriiCivile, continuă pe Cuza Vodă,piațeta Miron Costin, continuăprin stân ga Teatrului Național, înfața ansamblului mitropolitan, Pa�latul Roznovanu, Mănăstirea Sfin �ții Trei Ierarhi și în final se opreșteîn fața Palatului Culturii.

VREAU UN ORAȘ CA AFARĂ

Tratează bine evenimentele isto�rice, dar mă interesează mai multlegendele urbane, cum ar fi cea anoului nume de pe fațada hotelului

care mi�a marcat copilăria – GrandHotel Traian, proiectat de celebrulGustave Eiffel. Se pare că adăuga�rea cuvântului Grand a survenitdupă ce Florin Piersic Jr. a jucat înfilmul lui Radu Gabrea, Călătorialui Gruber, filmat la Iași. Câtevacadre au fost trase în incinta hote�lului, iar actorul ar fi propus ulte�rior proprietarului să schimbenumele din Hotel Traian în GrandHotel Traian, plătind chiar cheltu�ielile aferente. A fost sau n�a fost?Nu putem decât să presupunem,dar Traseul Literaturii și cel Ro�mantic devin din ce în ce mai inte�resante pentru publicul amator deastfel de legende.

Vreau un oraș ca afară. Elexistă, sub tone de praf și ani deuitare, cu porți închise și cinema�tografe abandonate. Cu toate as tea, consider că asistăm la rea� pariția unei pături urbane cultu�rale și că evenimente precum Fes�tivalul Internațional de Literaturăși Traducere pun Iașul pe hartacelor mai importante destinațiiest�europene. România s�a născutla Iași, o spun astăzi, 3 noiembrie2018. SDC

Turist sau călător?

O alegere care face

diferența dintre a ști

și a cunoaște.

Iubitorii de metal extrem au ghi�cit, probabil, despre cine e vorba,citind titlul. Afacerea cu numeleBabymetal este un exemplu demanagement pe cât de inspirat,pe atât de iscusit.

Japonezul Key Kobayashi, supra�numit Kobametal, veteran practi�cant și iubitor al genului heavy,cu bune cunoștințe despre cumfuncționează și cu ce se mănâncăshowbizul, indiferent de aria încare se manifestă, are o idee ge�nială. El observă succesul muziciipentru copii și preadolescenți, că�rora li se dedică emisiuni de felul„X�idol“, unde X este numele țării.Cum această categorie de publiceste cea mai dispusă la cheltuitbani pe discuri și pe jucării legatede�o pasiune ori alta (iar între 10și 15 ani orice pasiune este totală!),a�i livra o nouă senzație constituieun mod facil de îmbo gățire.

Kobametal intu iește că no uagenerație de copii din toată lumea,născută cu telefonul inteligent în

mână și jocurile pe computer sub�stituind realitatea, are nevoie deceva mult mai dinamic și mai an�trenant muzical decât „ala�bala�portocala“ și alte asemenea dulce �gării moștenite de la producțiileprecedente. Nici un copil nu ezităsă se joace într�un fel sau altul,până la o vârstă ce presupunesimțul rușinii, dacă nu și respon�sabilitate sau atitudine matură. Acombina refrenele banalelor cân�tece „de leagăn“ cu sonoritățiabrazive specifice heavy�metalule o chestie care s�a mai făcut. A

pune însă niște copii să�și cântepiesele vârstei lor în ritm despeed�metal, iată găselnița lui Ko�bayashi, cu care s�ar zice că a datlovitura! Nu doar în Japonia, ci șiacolo unde contează: în UK șiUSA, ale căror piețe dictează va�loarea în domeniu.

Și când vorbesc de valoare, nuștiu ce contează mai mult:valoareaca exprimare în bani a prețuluimărfii oferite sau valoarea ca pro�prietate a ceea ce este bun, impor�tant, dezirabil. Pentru că în cazulBabymetal cele două caracteristicisunt sensibil egale. Personal, credcă al doilea aspect prevalează. Și amsă încerc să explic, pe scurt, de ce.

Nu cunosc limba japoneză, n�am urmărit textele pieselor ca săafirm că pricep despre ce e vorbaîn „muzica“ Babymetal. Ceea ce m�a izbit de la prima audiție a fostprospețimea viguroasă și execuțiainstrumentală impecabilă, muzica�litatea fără stridențe și lejeritateavocală, totul debitat în ritm sufo�cant, nestăvilit, greu de ur mat.

Neîndoielnic, ideea lui Kobayashiputea să se stingă rapid, ca multealte asemenea „inovații“. Norocullui au fost cele trei fete, peste mă�sură de talentate, cu o prezențăscenică atractivă, posesoare devoci frumoase, perfect sincroni�zate în concerte și capabile săducă partitura dincolo de farme�cul unei melodii ocazionale. Să leamintim aici, fiindcă merită: Su�zuka Nakamoto „Sumetal“, MoaKikuki „Moametal“ și Yui Mizuno„Yuimetal“. (Yui a părăsit deja tri�oul, pentru o carieră solo.) Instru�mentele sunt asigurate de KamiBand, o trupă tipică heavy�metal,cu trei chitare, bas și tobe. Pieselede studio, de pe cele două discurioficiale, sunt produse la bine�cu�noscuta calitate japoneză. Con�certele, tot două, au consistență,dar nu sar peste limitele stabilitede alte formații.

Cumva inedit, până acum, laBabymetal e faptul că producțiilevideo, aproape exclusiv pe blu�ray, depășesc la număr celelalte

apariții. E o exagerare, cred, fiind �că materialul propriu�zis nu di�feră prea mult, ba se și confundă.Recenta apariție se cheamă Le�gend S – Baptism XX (2018, BMDFox Records). M�a ținut în scaun12 minute, cât a durat introduce�rea, apoi m�a zbânțuit de era să�mi pierd echilibrul, fără săconsum ceva lichid ajutător.

Babymetal e un exemplu ex�trem oriental de imitare a rețe �telor verificate în Occident. Acumse pregătește noua versiune atrupei, cea „întunecată“. Disculsingle e lansat. Copii, numărați�văbanii! SDC

Metal japonez pentru copii bătrâni

13ANUL XIV NR. 6223 – 9 NOIEMBRIE 2018 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

Li se spunea „prieteniineînsuflețiți ai omului“. Așa amînvățat la școală. Dar pentrugenerația mea și toate cele careau urmat după, expresia nupoate fi mai greșită.

Animalele de companie sunt, pen�tru mulți, cel mai prețios suflet delângă ei. Am face aproape oricepentru ele. Mai nou, am cheltuioricât pentru ei. Piața produselorși serviciilor pentru animale esteuna dintre cele mai creative și maiprofitabile nișe economice a mo�mentului. 

„Pretty Litter“ este un tip spe�cial de nisip pentru pisici. În Ame�rica se livrează acasă, pe bază deabonament lunar, este ușor de cu �rățat, controlează mirosul și încăceva: nisipul se colorează diferitîn funcție de sănătatea pisicii. Al�bastru înseamnă o infecție, roșuînseamnă inflamare a vezicii saupietre, galben înseamnă pericolde acidoză. Costă o mică avere,dar le oferă proprietarilor liniștesufletească, pentru că pisicile

ascund că sunt bolnave și oame�nii își dau seama prea târziu căceva este în neregulă.

Nisipul pentru toaleta pisiciieste doar unul dintre numeroa�sele produse apărute recent șidestinate animalelor de compa�nie. Este o piață nouă, extinsă cumult peste obișnuitele grăunțespeciale sau coliere anti�purici.Succesul lor se bazează pe faptulcă relația omului cu animalele decompanie a cunoscut o transfor�mare puternică în ultimii 20 deani, transformându�le într�un felde bebeluși ai caselor fără copii.

Comparația poate părea exa�gerată, dar nu este. Au început săapară companii care oferă conce�dii de „miauternitate“ și „hamter�nitate“ atunci când angajații lor îșicumpără sau adoptă un animalnou. De multe ori, atât proprietarii,cât și micii lor prieteni au nevoiesă se acomodeze unul cu ce lălalt,așa că angajații pot primi câtevazile libere în acest scop. În sediulsău din Seattle, Amazon permiteprezența la serviciu cu un câine și

are inclusiv un întreg etaj amena�jat ca loc de joacă pentru câini.

Câinii și pisicile, de multe oriînsoțiți de un certificat care atestăfaptul că le acordă proprietarilorsprijin emoțional, au ajuns o pre �zență obișnuită în avioane, săli dejudecată și universități. Chiar și înRomânia, un profesor al Fa cul �tății de Psihologie din Cluj a ajunsla știri pentru că le�a permis stu �denților să își aducă prietenii ne�cuvântători cu ei în amfiteatru.

Diferența de mentalitate fațăde acum câțiva ani este enormă.Un singur exemplu: una dintrecele mai de succes afaceri din do�meniul animalelor de companieeste cea a mâncării organice. Esteo prăpastie mare între grăunțelespeciale pentru animale, care pă�reau oricum o idee excentrică înanii ’90, la grija pentru fiecare

ingredient din mâncare și dietelespecializate. 

Există numeroase afaceri ca �re pariază nu doar pe bunăstareaanimalelor de companie, ci inclu�siv pe răsfăț și lux. O companiedin Polonia este specializată înmodă canină și vinde pulovere ar�tizanale, împletite de mână, dinlână merinos de cea mai bună ca�litate. Un pulovăraș costă 85 deeuro. O păturică pentru culcușulcanin costă 75 de euro. Există ser�vicii de masaj, servicii de mâncaregătită, brățări smart de activitate

fizică similare FitBit și chiar și unechivalent al AirBNB, serviciul deînchiriere de locuințe, doar căpentru animale de companie. 

Pe site�ul de produse lucratemanual Etsy, una dintre cele maisimpatice tendințe ale anului 2018a fost vânzarea de accesorii denuntă pentru câini și pisici: de lacoliere și haine de nuntă până la or�namente pentru tort în care apareși prietenul cu blană. Așa e frumosla nuntă, a comentat un expert dinpartea site�ului, să te înconjori detoate iubirile vieții tale. SDC

MĂDĂLINA COCEADE VEGHE-N LANUL DE CULTURĂ

Miauconomia

DUMITRU UNGUREANUROCKIN’ BY MYSELF

ANUL XIV NR. 6223 – 9 NOIEMBRIE 201814

www.suplimentuldecultura.ro

LUCIAN AMARII (JUP)SUPLIMENTUL LUI JUP

„Totul a început cu un șoricel”, spunea cândva Walt Disney.

De fapt a început cu iepurașul Os�wald, primul personaj creat de ce�lebrul animator american. Numaică Disney a descoperit repede cădrepturile asupra lui Oswald suntdeținute de studiourile Universal,de unde tocmai fusese concediat.De aceea, în februarie 1928, și�aimaginat un șoricel în trenul careîl ducea înapoi la Los Angeles. Nua fost singurul „părinte“, căci ani�matorul Ub Iwerks a lucrat și el lanoul personaj.

Practic, Mickey s�a născut dedouă ori. Prima schiță a lui dateazădin 14 martie 1928. Adevărata datăde naștere este con side rată însă,

pe bună dreptate, ziua de 8 no�iembrie 1928, când a debutat la ci�nema în Steamboat Willie. Altreilea lui desen animat, dar pri�mul color.

Cu un an în urmă, The JazzSinger, primul film sonor, zgu�duia Hollywoodul. Walt și�a in�vestit toți banii în a face un desenanimat sonor și avea nevoie să în�registreze o orchestră. Din fericirepentru el, Steamboat Willie a fostun adevărat triumf.

Azi se uită faptul că Mickey afost „un copil al crizei economice“,iar aventurile lui desenate în anii’30 reflectă realitatea Americii

din epocă, fără ca Disney să în�cerce o clipă să facă politică. La în�ceput, Mickey era, la fel ca mulțiamericani (și, poate, ca Chaplin, unactor foarte iubit de Disney) un soide proletar vagabond care, deșipare a suferi efectele crizei, ră�mâne vesel și inimos. Mickeyaproape se transformă într�un idolal Americii, numai că, pe măsură cedevenea tot mai celebru, șoricelullui Walt devenea și tot mai impor�tant pentru public. În primelefilme, Mickey nu era chiar atât de„cuminte“, dar în anii ’30 „ligilevirtuții“ s�au indignat ori de câte

ori personajul nuse comporta

așa cum trebuie: „Mickey nu poatesă facă așa ceva, el este imagineaAmericii!“. A fost unul dintre mo�tivele pentru care a fost inventatpersonajul Donald Duck, în 1934.Spre deosebire de Mickey, Donaldse putea enerva, încăiera etc. Asfârșit prin a deveni mai populardecât Mickey.

Dar, din 1928, foarte repede,Mickey Mouse a devenit o vedetă afilmului de animație, cu un succescolosal. „Dacă în cursul a 90 de ania trecut de la statutul de star de ci�nema la cel de mit cultural estetocmai fiindcă a încetat repede sămai fie un star de cinema“, scrierevista „Premiere“.

Mickey s�a transformat într�un soi de alter ego al lui Disney,iar acesta avea planuri mult maiambițioase pentru șoricel. „Voia săîi ofere o eternitate pe care celuloi�dul abia putea să o atingă. Voia caMickey să întruchipeze, oriunde șioricând, o anume idee de spre lu �

mea occidentală.

90 de ani deMickey Mouse

Cel mai rău lucru este că i�a reu �șit“, scrie „Premiere“.

Cariera de star de cinema alui Mickey n�a durat, totuși, preamult. Donald sau Dingo, căroraWalt le „transferase“ o parte dintrăsăturile de caracter ale lui Mic�key de la început, devin mai po�pulari. „Soldații americani, cândplecau la război în Europa, își ta�tuau chipul lui Donald. Mickey nuera făcut pentru vremurile grele“,amintește Pierre Pigot în carteaL’assassinat de Mickey Mouse.

Pe de altă parte, Mickey nu sepotrivea planurilor lui Walt, careintenționa să realizeze lungme�traje și care decretase că persona�litatea unui personaj de „cartoon“nu este suficientă pentru acestformat. Eșecul filmului Fantasia,în 1940, avea să încheie cariera luiMickey la cinema.

Numai că Disney îl reinven�tează pe Mickey ca ambasador ofi�cial al imperiului pe care tocmaiîl construia și astfel, scrie „Pre�miere“, „starul cu urechi maripărăsește industria cinematogra�fică, devenind mai mare ca ea“.Mickey devine imaginea Disney,chipul lui apare pe orice produsal imperiului, apar cluburile Mic�key, apar revistele care îi poartănumele, se transformă în gazdaDisneylandurilor de care Disneydevenise obsedat încă din anii ’40.

ANUL XIV NR. 6223 – 9 NOIEMBRIE 2018 15

www.suplimentuldecultura.ro

Responsabilitatea juridică pentru conținutul articolului îi aparține autorului.Manuscrisele primite la redacție nu se înapoiază.

Adresă: Iași, B�dul Carol I, nr. 4, etaj 4, CP 266, tel.: 0232/ 214.100, 0232/ 214111,

fax: 0232/ 214111

Redactor�șef:George Onofrei

Redactor�șef adjunct:Radu Cucuteanu

DTP:Adina Arnăutu

Rubrici permanente:Bobi (Fără Zahăr),Mădălina Cocea, Dragoș Cojocaru, Andrei Crăciun, Florin Ghețău, Radu Pavel Gheo, Florin Lăzărescu, George Onofrei

Carte: Doris Mironescu, Eli Bădică, Marius Miheț, Cristian Teodo rescu, Bog�dan�Alexandru Stănescu, Alina Purcaru,Cătălin Constantinescu

Muzică:Victor Eskenasy, Dumitru Ungurea nu

Film: Iulia Blaga

Teatru:Oltița Cîntec

Caricatură:Lucian Amarii (Jup)

Grafică: Ion Barbu

Actualitate:Cătălin Hopulele

Publicitate: tel. 0232/ 252294

Distribuție:Mihai Sârbu, tel. 0232/ 271333.Media Distribution S.R.L., tel. 0232/ 216112

Abonamente: tel. 0232/214100

Tarife de abonament:45 lei pentru 3 luni; 91 lei pentru 6 luni; 182 lei pentru 12 luni.Prețurile includ și tarifele poștale.

„Suplimentul de cultură“ este tipărit cu sprijinul

Adevărul Holding

Marcă înregistrată – Editura Polirom și „Ziarul de Iași“. Proiect realizat de Editura Polirom în

colaborare cu „Ziarul de Iași“. Se distribuie gratuitîmpreună cu „Ziarul de Iași“.

PE SCURT

n Florența inaugurează manifestă�rile care marchează 500 de ani dela moartea lui Leonardo da Vinci cuexpunerea publică a unuia dintreprețioasele manuscrise ale maes�trului renascentist. Codex Leices�ter, un manuscris de 72 de pagini,este expus în mod excepțional, cuacordul actualului lui proprietar,miliardarul Bill Gates. Elaboratîntre 1506 și 1508, scris de ladreapta la stânga (pentru a fi cititîn oglindă) și având 360 de desene,Codexul conține o parte din cerce�tările lui da Vinci legate de apă șide astronomie. O instalație multi�media permite cercetarea de cătrevizitatori a tuturor paginilor ma�nuscrisului, care este protejat de ovitrină de sticlă groasă. Manifestă�rile dedicate lui Leonardo vor cul�mina pe 2 mai 2019, ziua în care se

comemorează moartea celebrului„om al Renașterii“. n Două pânze semnate de JoanMiró, evaluate la un milion deeuro, au fost deteriorate de recen�tele inundații din Veneția. Pân�zele urmau să fie prezentate înzilele următoare în cadrul uneiexpoziții intitulată De la Kandin�sky la Botero.n I�a venit rândul și cineastului Ab�dellatif Kechiche (La vie d’Adèle) săse pomenească anchetat de par�chetul parizian ca urmare a acuze�lor de agresiune sexuală din parteaunei actrițe în vârstă de 29 de ani,la patru luni de la presupusa comi�tere a faptelor.n Scările din Washington făcutecelebre de filmul Exorcistul arputea deveni monument istoric.Deocamdată ele sunt o importantă

atracție turistică, mai ales pentrufanii filmelor horror.n Casa�muzeu a pictorului co�lumbian Pedro Nel Gomez dinMedelin, un pictor cunoscut pen�tru nudurilor sale, și�a deschispor țile în weekend numai pentrunudiști. Experiențe similare s�aupetrecut, de�a lungul timpului, șila Palais de Tokyo din Paris sau lamuzeul Leopold din Viena.n Filmările la The Witcher, multașteptata adaptare TV a populareiserii de jocuri video, încep lunaaceasta în Ungaria, cu Henry Ca�vill în rolul principal. n Și încă un roman de StephenKing va fi adaptat ca serial TV. Estevorba despre Joyland, publicat în

2013, povestea unui student careîn 1973 se angajează la un parc dedistracții unde are de�a face cu ocrimă nerezolvată.n Primul prequel al seriei Urzealatronurilor se va numi The LongNight, iar realizatorii au anunțat căau distribuit�o pe Naomi Watts într�unul dintre rolurile principale.Acțiunea seriei se petrece cu mii deani anterior celei din Urzeala tronu�rilor și arată felul „în care lumea acăzut în tenebre după Era Eroilor“.n A încetat din viață, ucis în închi�soare, mafiotul James „Whitey“Bulger, condamnat pentru un lungșir de crime săvârșite în Boston.Multă vreme în topul celor maicăutați delincvenți de către FBI,Bulger a inspirat mai multe perso�naje de film, printre care pe cel allui Frank Costello, mafiotul jucatde Jack Nicholson în Cârtița, filmullui Martin Scorsese. În 2015, Bul�ger a fost jucat pe marile ecrane decătre Johnny Depp în Black Mass.n Inginerul rus Serghei Savițki, învârstă de 55 de ani, unul dintrespecialiștii izolați în baza rusă Bel�linghausen de la Polul Sud, și�a pier�dut cumpătul și și�a înjunghiat uncoleg care îl scotea din minți poves�tindu�i sfârșitul romanelor pe care lecitea. Izolați de lume pentru mari pe�rioade de timp, exploratorii polari tră�iesc într�un constant stres emoțional.Cei doi au petrecut patru ani lucrândla baza Bellinghausen. SDC

Pagini realizate de DRAGOȘ COJOCARU

n Haruki Murakami, într�un interviu pentru „The Independent“: „Sunto persoană realistă, practică, dar atunci când scriu merg în locuri ciu�date și secrete din mine însumi. Pornesc într�o explorare interioară.Dacă închizi ochii și te afunzi în tine poți să vezi o lume diferită, ca șicum ai explora cosmosul, numai că o faci în interiorul tău. Mergi într�unloc foarte diferit, care este foarte periculos și înspăimântător și e foarteimportant să știi drumul înapoi“. SDC

În acest timp, începând din1955, șoricelul devine vedetă TV,cu emisiunea Mickey Mouse Clubcare durează până în 1994 și care,pentru întregi generații, repre�zintă un soi de „prieten catodic“(fără a uita că multe vedete de azi,precum Britney Spears sau RyanGosling, și�au făcut primii pași încarieră în cadrul acestor emi�siuni). De la sfârșitul anilor ’90,Mickey devine și eroul unor noiserii de animație care devin foartepopulare pe Disney Channel și,mai ales, pe YouTube.

De asemenea, din 1939, Mickeyeste și un star al benzilor de �senate. În acest domeniu el tre�buie să îi fie recunoscător celui deal treilea părinte al său, FloydGottfredson, care, cu binecuvân�tarea lui Walt, este șeful divizieiBD până la pensie, în 1975, și careinventează practic un soi de mito�logie alternativă a personajului cedevine, astfel, un soi de „action�hero“ într�un întreg univers de ani�male antropomorfe. Alături deGottfredson se află și alt geniu albenzilor desenate, Carl Barks, crea�torul unchiului Scrooge McDuck.

„În 90 de ani, Mickey a deve�nit un simbol. Dar un simbol pen�tru ce?“ se întreabă „Premiere“.

În 2018, Mickey este simbolulunui imperiu al entertainmentu�lui, un imens conglomerat care aînghițit în ultimii ani și alte uni�versuri pe lângă cel creat de WaltDisney: supereroii Marvel, StarWars și Indiana Jones, studiou�rile Pixar, Avatar și multe altele.Deasupra acestora, ștanțat pe ele,se află chipul rotund și cu urechimari al lui Mickey. Întruchipează,oriunde și oricând, o anume ideedespre hegemonia Disney asupraindustriei divertismentului.

Mickey este personajul pecare Disney îl dorea ca emblemăpersonală. Și astăzi există un sin�gur Mickey Mouse. La Disneyland,la ceremonii și serbările oficiale,nu vei vedea niciodată două per�sonaje îmbrăcate în Mickey înace lași timp. Nu există decât unsingur Mickey pe care copii auvoie să�l vadă. SDC

Fabrizio își încordă laringele șiparcă una din venele de pe gât îiera mai umflată decât de obicei.

Ca o cascadă atârnând de cheiasol, sunetele au început să curgă:Che bella cosa na jurnata ’e sole!

— E italian, sigur e italian!Sole înseamnă soare în italiană!

— Vecino, știu ce înseamnă,dar poate fi orice nație. Cânteculăsta e cunoscut pe tot globul.

— Nu are cum să fie cunoscut pe tot globul, vecino. Crezi tu că,de exemplu, în Congo, ăia au timpsă cânte așa ceva? Ei sunt maimult cu tobele alea din piele, cusulițele, se pictează pe față.

— Vai, să nu aud de ăia, căvisez urât la noapte. Eu ziceam de

fapt că poate fi orice fel de euro�pean. Spaniol, de exemplu, carecântă în italiană.

— Hai să ne bucurăm de mu�zică. Fie ce�o fi el, mie mi�e taredrag.

— Daaa, și mie, îți dai seama.Niciodată nu a deranjat pe ni�meni. Stai, acum urmează parteaaia cea mai frumoasă!

— …La laaaaa tu sooooleee! — Văileu, vecină! Am crezut

că ai făcut vreo criză.— Adică vrei să spui că eu nu

am voce? Dar tu ai voce? Tu nicimăcar nu știi să pui murături,dacă e până acolo!

— Cum adică nu știu? Nu aimâncat conopidă murată de lamine?

— Ba da. Înseamnă că Po�peasca nu știe. Dar cu vocea meace ai?

— Tu ești mai mult soprană și

probabil de asta nu ți se po tri �vește melodia.

— Da, ai dreptate, melodia nue bună. Dacă vrei, îți cânt BlândulPăstor.

— Nu poți cânta peste altci�neva care cântă deja.

— Corect. Alo, italianule, iamai taci!

— Ce ai cu el, femeie? Pe tinete pot asculta oricând, dar nu înorice zi ne cântă ăsta. Zi�le,domnu’ cântăreț, zi�le cu foc! Na,că a tăcut.

— O fi obosit și el. Să tot aibăvreo patru ore de când se strofocă.La început nici măcar nu cânta,mai mult striga.

— Poate își pregătea vocea,așa fac artiștii. Se cheamă voca�lize.

— Lasă că știu eu ce sunt vo�calizele, astea nu erau.

— O fi fost vreo melodie din

asta modernă, de o cântă băiețiicu șapcă în cap și pantalonilăsați. Din astea despre cartier și probleme, droguri, supărări.Hop�hop.

— Hip�hop. Posibil să ai drep�tate, semăna cu ce cântă băiatulcela, Ghesu.

— Ghes Hu. Îmi place și mie,spune lucruri cu bun�simț. Dar dehip�hop în limba italiană nu amauzit până azi. Oare și ei au car�tiere și probleme?

— Sigur au, vecino. Datorii,țevi sparte, șobolani sunt pestetot. Cred că despre asta recita șiitalianul nostru. Zicea ceva degenul: sono blocato nel apparta�mento, aiutatemi per favore.

— Clar, e un cântec din ăla deghetou, cu mulți frați care locu�iesc într�un apartament mic și cupărinți care se chinuie să le ofereo educație. SDC

16ANUL XIV NR. 622

3 – 9 NOIEMBRIE 2018fast food www.suplimentuldecultura.ro

Adolescenta Alice, care rămâneînsărcinată în timpul liceului, e laprima vedere personajul princi�pal, dar se definește doar în raportcu ceilalți – pentru fiecare joacă unrol, ea fiind nu doar în creștere –,deci fluctuantă și nesigură, ci șiîntr�o poziție de permanent con�flict cu maturii – mai ales cumama, pentru că a fost înfiată și sesimte cu greu acceptată. Munteano urmărește în permanență, darnu cred că încearcă să captezespațiul care rămâne în interiorulei atunci când nu joacă un rol și esingură cu sine – când ar trebui,deci, să fie ea însăși.

Nu mulți cineaști pot pătrun �de în zona asta pe care cu toții amtraversat�o (cel mai bine mi se parecă a reușit Gus Van Sant). Ado �lescenții sunt ființe ermetice, careîși protejează miezul în spateleunor platoșe diverse. Ca cineast, îțitrebuie multă delicatețe să fisureziaceste platoșe și să ai senzația căele ar putea deveni măcar o se�cundă translucide. Nu știu dacăasta se întâmplă în Alice T., mai

degrabă această fisurare e încer�cată prin antrenarea firelor care oleagă pe Alice de celelalte perso�naje. Cred că Muntean a fost maiinteresat de relațiile dintre perso�naje decât de a o descifra pe Alice.

Cel mai mult mi�a plăcut fe lulcum personajele sunt construiteîn raport cu ceilalți, iar cele secun�dare de cele mai multe ori prinacroșările pe care le au cu Alice, înspecial mama (irepro șabilă Mi�haela Sîrbu), căreia sarcina nepre�văzută a fiicei adoptive îi reanimăsuferința de a nu fi putut avea pro�priul copil, de aici – prin supra�compensare – nevoia de o protejaîn fața profesorilor, care�i spun defapt adevărul.

Cea mai puternică scenă mi separe nu finalul, când putem bănuisau spera că Alice în sfârșit începesă se maturizeze, ci cea în care Aliceaflă că e gravidă. În câteva secundeMihaela Sîrbu trebuie să joace fărăreplică și aproape concomitentsurpriza, bucuria, invidia, regretul,triste țea în timp ce doctorița(Maria Po pistașu) îi explică ei, și nu

lui Alice, cum e cu sarcina, de parcăar fi sarcina ei. (Te mai miri că Alicese simte neacceptată?) Nu întâm�plător, cealaltă scenă�cheie se pe�trece tot în cabinetul medical.

Nu există multă emoție în fil�mele lui Muntean (poate de asta re�zonez mai bine cu Hârtia va fialbastră, care e cel mai cald), pentrucă Muntean și coscenariștii lui pre�feră să lucreze tot mai chirurgical șinu își permit de cele mai multe oridecât o singură scenă catharticăper film. În Alice T. scena aceea secam lasă așteptată, dar vine.

FRIENDS WILL BE FRIENDS

Nu pot scrie obiectiv despre Bo�hemian Rhapsody; am crescut cuQueen și ei sunt parte din familiamea (sau eu dintr�a lor). Acestfilm, anunțat încă din 2010, cuprobleme de scenariu, de casting(inițial Sacha Baron Cohen tre�buia să fie Freddie Mercury) și deregie (Bryan Singer a fost conce�diat și filmul a fost terminat deDexter Fletcher) mi�a plăcut încă

înainte să�l fi văzut. Mi�a plăcut șiîn timp ce�l vedeam și îmi place șiacum, deși presa anglo�saxonă îireproșează că nu aprofundeazălatura gay a lui Mercury, că nuaprofundează în general nimic, căe plat, stereotip, un tonomat lalalași că nu respectă realitatea (Mer�cury nu a aflat că are SIDA înain�tea concertului Live Aid din 1985,ci doi ani mai târziu).

Eu îl văd ca pe un film pentrufani și pentru Freddie și pentruviitorii fani Queen. Fiind realizatcu colaborarea lui Brian May șiRoger Taylor, nu și�a propus săpună pe masă lucruri pe careMercury, care era o persoană dis�cretă, nu le�ar fi dorit spuse (atâtde discretă încât nu se știe nici aziunde i�a fost îngropată cenușa).Era și o chestie de rating, din mo�ment ce și�a propus să ajungă lacât mai multă lume.

Dar cei patru actori care joacămembrii trupei seamănă atât debine cu persoanele reale! Mai alesRami Malek, care se transformădin Farrokh Bulsara în FreddieMercury sub ochii noștri și îl in�undă de umanitate, pasiune, vul�nerabilitate, încât de multe ori

crezi că�l vezi chiar pe Mercury. Șie, mai ales, muzica. Ea umplespațiile goale sau te împiedică să levezi. Malek nu cântă singur, deșiașa pare. Vocea lui a fost combi�nată cu a unui băiat, Marc Martel,care a câștigat un concurs deimitație, și mai sunt și piese în va�rianta originală. Într�o sală bunăde cinema ești aproape ca la con�cert. Scenele muzicale, mai alesconcertul Live Aid din 1985, suntelectrizante și foarte fidele reali �tății (până la numărul de paharede cola și bere de pe pian).

Freddie Mercury a fost singurulmuzician la a cărui moarte am plâns,în 1991. Filmul l�a înviat pentru douăore și un sfert și l�a lăsat așa, pentrucă se termină odată cu Live Aid. Pen�tru un fan adevărat (uitați�vă la co�mentariile de pe YouTube), FreddieMer cury n�a murit. SDC

Alice T. și Freddie M.IULIA BLAGAFILM

622

Păstrăm liniștea

BOBIVOI N-AȚI ÎNTREBAT, FĂRĂZAHĂR VĂ RĂSPUNDE

În continuare mi se pare că Hârtia va fi albastră e cel mai bunlungmetraj al lui Radu Muntean, încă îl țin lipit de inimă fără a-i găsivreun cusur, dar Alice T., noul film al cineastului, mi se pare un exercițiude măiestrie al trioului de scenariști Radu Muntean, Răzvan Rădulescu și Alexandru Baciu în a construi personaje și relații între ele.