ALEXANDRU MAVRODINEANUDESPRE DOCUMENTARUL SĂU, CAISĂ:

„A TREBUIT SĂ REGÂNDESC TOT FILMUL ȘI SĂ MĂ ÎNTORC LA MONTAJ“

ANUL XV w NR. 636 w 2 – 8 MARTIE 2019 w REALIZAT DE EDITURA POLIROM ȘI ZIARUL DE IAȘI PAGINA 9

AFACEREA VERSETELE SATANICE,DUPĂ 30 DE ANI

CÂT DE REPREZENTATIVE MAI SUNT PREMIILE GOPO?

PAGINA 3

PAGINA 14

O viață de om, roman apărutla Polirom în 2019, a fostpublicat în 2014, fiindnominalizat la Man BookerInternational Prize 2016 șiInternational Dublin LiteraryAward 2017.

O VIAȚĂ DE OMINACTUAL

PAGINA 10

2ANUL XV NR. 636

2 – 8 MARTIE 2019actualitatewww.suplimentuldecultura.ro

GHICI CINE VINE LA CINĂ?

Premiile Oscar 2019, pe vârful corectitudinii politiceN�a mai fost nevoie ca Oscarurilesă fie o tribună politică anul ăsta,corectitudinea politică învinseseoricum. Jumătate din prezentatoriau fost de culoare, trei din cele optfilme nominalizate au fost reali�zate de cineaști de culoare și unaltul, Green Book, despre priete�nia dintre un muzician de culoare(și gay) și șoferul lui italo�ameri�can în America anilor ’60, a câști �gat Oscarul pentru cel mai bunfilm. Premierea lui Green Book afost o surpriză în măsura în carecele mai multe pariuri mergeautotuși către Roma, povestea auto�biografică a lui Alfonso Cuaróndin Mexicul anilor ’70.

IULIA BLAGA

Green Book fusese premiat și deAsociația Producătorilor, ceea ceputea fi un indiciu, dat fiind că înmulte cazuri filmul premiat deproducători a luat pe urmă și Osca�rul pentru cel mai bun film. Însălumea se aștepta ca Roma să de�vină primul film străin din istoriecare câștigă Oscarul pentru cel maibun film, poate și pentru a con �sfinți succesul unuia dintre puți �nele filme din cursă care anulacesta n�au făcut obiectul vreuneicontroverse. Recent, și Green Bookintrase în malaxor, când Nick Val�lelonga, fiul șoferului italo�ameri�can, care e autorul cărții de la bazafilmului și coscenaristul filmului, ascris pe Twitter că a văzut musul�mani din New Jersey bucurându�secând a căzut World Trade Center,în 2001. Lumea i�a sărit în cap, afost acuzat de islamofobie, și�acerut scuze, și poate nu întâmplă�tor Mahershala Ali (care e musul�man) a venit la Oscaruri cu un festradițional.

Oscarurile s�au împărțit latoată lumea. Green Book a mai fostpremiat pentru rol secundar mas�culin (Mahershala Ali) și scenariuoriginal, Roma (care avusese zecenominalizări) a mai fost distinspentru regie și imagine, BohemianRhapsody a luat patru premii dincele cinci la care a fost nominalizat,

inclusiv pentru interpretarea luiRami Malek, iar Black Panther aluat patru premii din opt – pentruscenografie, costume, machiaj, mu�zică originală. Actrița de culoareRegina King a luat, conform pariu�rilor, Oscarul pentru rol secundarfeminin pentru If Beale StreetCould Talk. Spike Lee a luat alăturide coscenariștii săi un Oscar la ca�tegoria scenariu adaptat. Cineastula fost nominalizat pentru Blac�KkKlansman, un film militant anti�rasist, care urmărește împrejurărileîn care în anii ’70 un polițist de cu�loare se infiltrează în Ku Klux Klanîmpreună cu un coleg evreu.

O surpriză a fost ca favorita larol principal feminin, Glenn Close(care la 71 de ani mai fusese nomi�nalizată de șase ori fără să ia nimic)să fie detronată de englezoaica Oli�via Colman, interpreta regineiAnne din The Favourite (un tri�unghi conjugal feminin din Angliasecolului al XVII�lea). Olivia Col�man a livrat cel mai simpatic dis�curs al acestei gale grăbite, scurtatede postul american ABC cu jumă�tate de oră deoarece anul trecutaudiențele au scăzut considerabil.

În consecință, premianții auavut doar 90 de secunde să mul �țumească, au fost eliminate dinprogram momentele în plus, iargazda Kevin Hart n�a mai fost înlo�cuit de nimeni. Gala a început cuQueen și Adam Lambert cântândWe Will Rock You și, în afara celorcinci melodii nominalizate la celmai bun cântec original, des fă șu �rătorul a mai înregistrat în afara pre�miilor un scurt montaj cu filmele

anului și momentul In memoriam,pe muzica interpretată de Orches�tra Filarmonicii din Los Angeles,dirijată de Gustavo Dudamel (mo�ment din care a lipsit numele luiStanley Donen, decedat cu o zi în�aintea galei).

Ce nu s�a văzut la televizor a fostcă Spike Lee, care e ranchiunos dinfire (și la Cannes s�a ofticat în 1989când n�a luat la Palme d’or pentruDo the Right Thing), s�a ridicat și avrut să plece când s�a anunțat Osca�rul pentru cel mai bun film (unde fu�sese nominalizat și filmul său). Nus�a văzut nici că Rami Malek a căzut

coborând de pe scenă, fiind nevoiede intervenția paramedicilor.

Mai toți cei de pe scenă ausimțit nevoia să respire prin plă�mânul reprezentării și includerii.Cuarón, care a primit premiul deregie de la conaționalul său Guil�lermo del Toro, a mulțumit Acade�miei că a premiat un film construitpe o femeie indigenă, menajeraunei familii de albi. Roma a fostprezentat de Diego Luna, care avorbit și în spaniolă. Rami Malek aspus la ridicarea premiului: „Amfăcut un film despre un bărbat gay,imigrant. Eu sunt prima generațiea unor imigranți egipteni“. Jenni�fer Hudson a purtat o combinațiepenibilă de rochie și pantalonicând a interpretat melodia dinRBG, documentarul despre RuthBader Ginsburg, membră a CurțiiSupreme de Justiție și militantăîmpotriva discriminării sexuale.

Academia Americană de Filmanunțase din vară că vrea să intro�ducă o categorie specială pentrusuccesele de box�office, dat fiind căau existat vorbe că nu mai sunt în�curajate filmele de succes la publi�cul larg (culmea că cinefilii spun că einvers). Nu s�a mai întâmplat pentru

că timpul era prea scurt; rămâne de văzut dacă se va mai adău gaaceastă secțiune, dat fiind că galatrebuie menținută la o lungime re�zonabilă.

Una peste alta, a fost un showmai sobru și mai profesionist fațăde cum știam. Oricum, doar de cânds�a dezvoltat televiziunea Oscaru�rile au devenit un spectacol atât decomplex, la început se citeau pre�miile și atât.

Nu se poate fără niște bârfe lafinal:

n lui Charlize Theron nu�i stăbine brunetă;

n Bradley Cooper cântă maibine pe ecran decât pe scenă;

n logodnica lui Cooper a statca un zid între el și Lady Gaga (carea anunțat acum nici o săptămânăcă s�a despărțit de logodnic);

n Glenn Close e prietenă cumama lui Lady Gaga (asta e de pecovorul roșu);

n în poziția de prezentator, Se�rena Williams n�a mai făcut pana�ramă să spună că e mamă, deci numinte.

A, și nimeni nu cred că a simțitlipsa lui Meryl Streep dintre actri �țele nominalizate. SDC

LISTA CÂȘTIGĂTORILORl Cel mai bun film:Green Book/ Green Book:O prietenie pe viațăl Regizor:Alfonso Cuarón pentru Romal Actor rol principal:Rami Malek pentru BohemianRhapsodyl Actriță rol principal:Olivia Colman pentru The Favourite/ Favorital Actor rol secundar:Mahershala Ali pentru Green Bookl Actriță rol secundar:Regina King pentru If Beale Street Could Talkl Scenariu adaptare:Charlie Wachtel, David Rabinowitz, Kevin Willmott, Spike Lee pentru BlacKkKlansmanl Scenariu original:Nick Vallelonga, Brian Currie,Peter Farrelly pentru Green Bookl Imagine:Alfonso Cuarón pentru Romal Montaj: John Ottman pentru Bohemian Rhapsodyl Montaj sunet: John Warhurst pentru BohemianRhapsodyl Montaj sunet:Paul Massey, Tim Cavagin, John Casali pentru Bohemian Rhapsody

l Scenografie:Hannah Beachler pentru Black Panther/Black Panther – Pantera neagrăl Machiaj și coafură:Greg Cannom, Kate Biscoe, Patricia Dehaney pentru Vice/ Vicelel Costume:Ruth E. Carter pentru Black Pantherl Efecte vizuale:Paul Lambert, Ian Hunter, TristanMyles, J.D. Schwalm pentru First Man/ First Man –Primul om pe Lunăl Muzică originală: Ludwig Göransson pentru Black Pantherl Melodie originală: Lady Gaga, Mark Ronson, Anthony Rossomando, Andrew Wyatt pentru Shallow, din A Star Is Bornl Film străin:Roma (Mexic)l Lungmetraj animație: Spider�Man: Into the Spider�Verse/ Omul�Păianjen: În lumea păianjenului de BobPersichetti, Peter Ramsey, Rodney Rothmanl Scurtmetraj animație:Bao, de Domee Shil Lungmetraj documentar: Free Solo, de Jimmy Chinși Elizabeth Chai Vasarhelyil Scurtmetraj documentar:Period. End of Sentence.,de Rayka ZehtabchiScurtmetraj ficțiune: Skin, de Guy Nattiv

3ANUL XV NR. 6362 – 8 MARTIE 2019 actualitate

www.suplimentuldecultura.ro

Cât de reprezentative mai sunt Premiile Gopo?

IULIA BLAGA

Oricât de simpatic e fostul meucoleg de breaslă, Charleston a pri�mit cadou nominalizări importante.Un prinț și jumătate, de Ana Lungu,unul dintre cele mai speciale filmeromânești din ultima vreme, n�afost nominalizat decât pentru rol se�cundar masculin și costume. Eu așfi văzut și Fotbal infinit de CorneliuPorumboiu (filmul meu preferat în2018) la Cel mai bun film, nu doar ladocumentar.

Cât de reprezentative maisunt aceste premii? Ar fi fost maibine ca, dat fiind că erau maimulte filme valoroase anul ăsta,juriul să dea și altora ocazia uneinominalizări importante. Mesajulpe care l�a dat astfel juriul e cădoar cele cinci reținute meritauatenție, ceea ce nu e deloc așa.

Filmele cu cele mai multe no�minalizări sunt: Moromeții 2 (14nominalizări), Charleston (13),Dragoste 1. Câine (11) și Pororoca(10). În total, 19 lungmetraje ro �mânești lansate în cinematografeîn 2018 au fost luate în considerarepentru alegerea nominalizărilor

de juriul compus din: regizorulDaniel Sandu, actrița Mirela Opri �șor, operatorul Constantin Chel �ba, inginerul de sunet HoreaMur gu, Ileana Cecanu, distribui�tor de film și organizator al festi�valului Pelicula, selecționerul șicuratorul Andrei Tănăsescu, ală�turi de critici, jurnaliști de film șiteoreticieni ca Ana Maria Sandu,Anca Grădinariu, Georgiana Mu �șat, Cătălin Mesaru și ChristianFerencz�Flatz.

Organizatorii încearcă să com�bine în fiecare an profesio niști maiîn vârstă cu tineri. E o idee bună șica din juriul de prese lecție aproapejumătate să fie jurnaliști și critici defilm. Dar nu mai e un secret pentrunimeni că uneori decid simpatiile șiantipatiile. Aceste nominalizări nureflectă realitatea, ci doar prefe �rințele membrilor juriului.

Gala Premiilor Gopo, ediția a13�a, are loc în 19 martie 2019, laTeatrul Național din București.Evenimentul va fi transmis live, în�cepând cu ora 20, pe Filmnow.ro.Până atunci, cei aproximativ 600de membri activi ai industriei defilm sunt așteptați să își exprimepreferințele.

Gala e organizată de Asocia �ția pentru Promovarea FilmuluiRomânesc cu Asociația Film șiCultură Urbană, cu sprijinul Cen�trului Național al Cinematogra�fiei, Teatrului Național Bucureștiși al Babel Communications.

LISTA NOMINALIZĂRILOR:

CEL MAI BUN FILMl Charleston de AndreiCrețulescu, produs de Icon Pro�ductionl Dragoste 1. Câine de FlorinȘerban, produs de FantascopeFilmsl „Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari“ de Radu Jude, produs de Hi FilmProductionsl Moromeții 2 de Stere Gulea,produs de Libra Film Produc�tionsl Pororoca de Constantin Popes �cu, produs de Scharf Advertising

CEL MAI BUN REGIZORl Andrei Crețulescu pentruCharleston

l Florin Șerban pentru Dragoste1. Câinel Radu Jude pentru „Îmi este in�diferent dacă în istorie vom intraca barbari“l Stere Gulea pentru Moromeții 2l Constantin Popescu pentru Pororoca

CEL MAI BUN ACTOR ÎN ROL PRINCIPAL

l Șerban Pavlu pentru Charles�tonl Valeriu Andriuță pentru Dragoste 1. Câinel Horațiu Mălăele pentruMoromeții 2l Bogdan Dumitrache pentruPororocal Vasile Pavel pentru Soldații.Poveste din Ferentari

CEL MAI BUN ACTOR ÎN ROL SECUNDAR

l Victor Rebengiuc pentru Charlestonl Alexandru Dabija pentru „Îmieste indiferent dacă în istorievom intra ca barbari“l Alexandru Nagy pentru MoonHotel Kabull Constantin Dogioiu pentru Pororocal László Mátray pentru Un prințși jumătate

CEA MAI BUNĂ ACTRIȚĂ ÎN ROL PRINCIPAL

l Silvana Mihai pentru Câtevaconversații despre o fată foarteînaltăl Florentina Năstase pentru Câteva conversații despre o fatăfoarte înaltăl Cosmina Stratan pentru Dragoste 1. Câinel Dorotheea Petre pentru Înpronunțarel Irina Velcescu pentru Secretulfericirii

CEA MAI BUNĂ ACTRIȚĂ ÎN ROL SECUNDAR

l Ofelia Popii pentru MoonHotel Kabull Rodica Negrea pentru MoonHotel Kabull Dana Dogaru pentruMoromeții 2l Oana Pellea pentru Moromeții 2l Iulia Lumânare pentru Pororoca

CEL MAI BUN SCENARIUl Andrei Crețulescu pentruCharlestonl Radu Jude pentru „Îmi este in�diferent dacă în istorie vom intraca barbari“l Stere Gulea pentru Moromeții 2l Constantin Popescu pentru Pororoca l Alexandru Popa pentru Secre�tul fericirii

CEA MAI BUNĂ IMAGINEl Barbu Bălășoiu pentru Charlestonl Marcin Koszalka pentru Dragoste 1. Câinel Marius Panduru pentru Înpronunțarel Vivi Drăgan Vasile pentruMoromeții 2l Liviu Mărghidan pentru Pororoca

CEL MAI BUN MONTAJl Cătălin Cristuțiu pentru Charlestonl Florin Șerban pentru Dragoste1. Câinel Dana Bunescu și AlexandraGulea pentru Moromeții 2l Corina Stavilă pentru Pororoca l Dragoș Apetri pentru Povesteaunui pierde vară

CEL MAI BUN SUNETl Nicolas Waschkowski, MariusLeftărache și Yann Legay pentruCharlestonl Michal Fojcik pentru Dragoste1. Câinel Dana Bunescu, Cristinel Șirli șiConstantin Fleancu pentruMoromeții 2l Mihai Bogos pentru Pororoca l Filip Mureșan, Alexandru Du�mitru, Florin Tăbăcaru pentruPovestea unui pierde vară

CEA MAI BUNĂ MUZICĂ ORIGINALĂ

l Massimiliano Narduli pentruCharleston

l Pauchi Sasaki pentru Dragoste1. Câinel Vasile Șirli pentru Moromeții 2 l Hristo Namilev pentru Poves�tea unui pierde varăl Nainita Desai pentru Românianeîmblânzită

CEL MAI BUN FILM DE DEBUTl Câteva conversații despre ofată foarte înaltă de BogdanTheodor Olteanul Charleston de Andrei Crețulescul Lemonade de Ioana Uricarul Secretul fericirii de Vlad Zamfirescul Soldații. Poveste din Ferentaride Ivana Mladenovic

CEL MAI BUN DOCUMENTARl Caisă de Alexandru Mavrodi�neanul Dacii liberi de Andrei Gorganși Monica Lăzurean�Gorganl Fotbal infinit de Corneliu Porumboiul Licu, o poveste româneascăde Ana Dumitrescul PhoeniXXX de Mihai GavrilDragolea

CEL MAI BUN SCURTMETRAJl Cadoul de Crăciun de BogdanMureșanul Miss Sueño de Radu Potcoavăl Iederă de Sarra Tsorakidisl Granițe de Andra Chiriacl Karmasutra de Cristian Bota

TÂNĂRĂ SPERANȚĂl Iosif Paștina pentru rolulNiculae din Moromeții 2l Elena Ciolacu pentru regiascurtmetrajului de animațieMicul eroul Andrei Inizian pentru scena�riul și regia filmului Aprilie, visl Andra Tarara pentru regiascurtmetrajului documentarO moarte în familia meal Tudor D. Popescu pentru mon�tajul filmului Câteva conversațiidespre o fată foarte înaltă

Nominalizările laPremiile Gopo dinacest an sunt ciudate.Alice T., de RaduMuntean, n-a fostînscris, iar Lemonade,pentru care IoanaUricaru a fost premiatăla Sarajevo, apare doarla film de debut. Nici lainterpretare feminină(Mălina Manovici) n-aavut loc. La fel denedrept e ca debutulcurajos al IvaneiMladenovic, Soldații.Poveste din Ferentari,să fie și el ignorat, pecând debutul lui AndreiCrețulescu, Charleston,să fie nominalizat la 13 categorii.

Charleston, de Andrei Creţulescu

4ANUL XV NR. 636

2 – 8 MARTIE 2019opinii www.suplimentuldecultura.ro

Cartea Aleph (ediția a II�a), tra�ducere din limba spaniolă șinote de Cristina Hăulică și An�drei Ionescu, a fost publicată laeditura Polirom în anul 2011.

Scumpe domnule Borges, vă scriudin nou – e deja a doua epistolăpe care v�o trimit în ultimele luni,și acest amănunt nu e întâm�plător.

Am traversat mai multe exa�mene de conștiință și a trebuit săfiu de acord că lucrul care m�a in�teresat în cel mai înalt grad înscurta mea viață pe pământ a fostcunoașterea.

Am încercat să înțeleg, maimult decât am încercat să iubescsau să fiu iubit, să cuceresc, săstrâng avere sau glorie sau să în�cerc să fiu de ajutor sau să vindec.

Am vrut să fiu un martor careînțelege.

Și acum ajungem unde voiamde la început să mergem îm�preună:am un obicei, poate borge�sian și el, de a reciti la fiecare o miede zile, niciodată mai devre me,

niciodată mai târziu, povestireadum neavoastră Nemuritorul.

De fiecare dată sper că cele omie de zile m�au înțelepțit și defiecare dată constat că nu s�a în�tâmplat, și această descoperiresufletească nu mă dărâmă, nici numă îndârjește, nici nu mă lasăneschimbat.

Recitesc Nemuritorul în car�tea Aleph, iar și iar și iar, și de fie�care dată când cred că am reușitsă înțeleg încep să mă combat, săadaug nuanțe și închei, inevitabil,înfrânt, dar cu entuziasmul meumonoton intact.

Cele o mie de zile au trecutdin nou.

De data aceasta am rămas laestetica dumneavoastră, pe carepână acum o găsisem secundară înpovestire și m�am uluit de luna careavea culoare nisipurilor nesfârșite,de pieptul din care se prelingea unfir de sânge negru, de filosofii de laRoma care erau de părere că a pre�lungi viața oamenilor înseamnă a leprelungi agonia și a înmulți, prinurmare, numărul morților.

Și de țara troglodiților carese hrănesc cu șerpi și nu știu să sefolosească de cuvinte (!), de țaraaugilor care nu se închină decâtla iad, de acei nesocotiți care s�auculcat cu fața la lună și i�a arsfebra, de puterea setei, și de pute�rea mai mare a spaimei de sete,de oroarea sacră și de tăcerea os�tilă și aproape desăvârșită, de

vechimea unei clădiri, mai vechedecât oamenii, mai veche decâtpământul.

Și de palatul înălțat de zei, dezeii aceia care după ce l�au con�struit au murit, de zeii aceia careerau nebuni, de coridoarele carenu duceau nicăieri, de scările in�versate, de treptele și balustra�dele îndreptate în jos, de Argos,bătrânul câine muribund dinOdiseea, de zilele acelea care s�auscurs până au devenit ani și deanii aceia care s�au scurs până s�a petrecut ceva care semăna cufericirea și a început să plouă cu oîncetineală impunătoare.

Și de Homer și de toată aceas �tă splendidă, orbitoare, evocare aculturii oamenilor în trecereatimpului.

Și de înțelepciunea aceeahindusă care ne învață că exis �tența este numai o roată și fiecareviață e precedată de o altă viață șiapoi urmată de altă viață, la ne �sfârșit, și că în acest timp ne sfârșitfiecărui om i se întâmplă toate lu�crurile.

Și de nemuritorii imuni lacompasiune, de născocitorii denăluci și de soarta oamenilor.

Scumpe domnule Borges, n�am înțeles, nici de această dată,Nemuritorul, dar am înțeles, ur�mărindu�i mai ales puterea este�ticii, matematica aceasta com� plicată după care atunci cândrisi pești frumusețea sporești fru mu sețea în oricare povestire,precum în carte, așa și pe pă�mânt, dintotdeauna și acum șipururea.

Cred că e un amănunt care nicilui Dumnezeu nu i�a scăpat. SDC

ANDREI CRĂCIUNCULEGĂTORUL DE HARFE

O nouă scrisoare către Jorge Luis Borges

1.

În România, la fiecare cinci mi�nute, oriunde te uiți în jur – maiales în mașini, unde omul se credeacasă la el – vezi câte un căscatdin ăla sănătos de cimpanzeucare nu știe să ducă mâna la gură,nu contează cât de fițoasă emașina, indiferent cât de cool/chic/ business e îmbrăcată per�soana în cauză.

2.

Știu că o să mi�o iau caldă pen�tru asta, dar lucrurile sunt foartesimple: Oscarurile se atribuie

de regulă pentru filme comer�ciale, prin definiție simpluțe șipentru popor, și e aiurea să�ți totexprimi dezamăgirea că au câș �tigat unele proaste, nemeritat. Eca și cum te�ai duce la un festivalde manele și pe urmă te�ai plângecă nu prea ai ascultat acolo jazzsau simfonii.

3.

Acum vreun an eram prins peun hol de spital, cu o problemă pecare o avea mama. După miezulnopții. Și tot așteptam pe hol șimai ieșeam la țigară. Și s�a lipit demine un nene de la țară, vai de

capul lui, cam de�o vârstă cumine. Și mi�a cerut o țigară, i�amdat și a început să�mi povesteascăla schimb viața lui.

Ieșea cu mine de fiecare datăși tot îmi zicea de problemele lui,înjurând țara asta în care nimicnu merge, nimic nu e cum trebuie.Tatăl lui tocmai fusese diagnosti�cat cu Parkinson. Iar el – mi�amdat repede seama – nu avea nicicea mai mică idee ce înseamnăParkinson și mă tot întreba dacăoare mai scăpă taică�su, dacămoare în câteva zile ori o maiduce o vreme. Iar mie mi se rupeasufletul de el și am căutat să îi ex�plic cât mai limpede cum stă

treaba cu Parkinsonul, că depindede stadiu, de tratament și am cău�tat să îi las cumva o speranță cătaică�su sigur o mai duce o vreme.

Iar el mi�a mulțumit ce ombun sunt și mi s�a plâns în conti�nuare de starea spitalelor, a dru�murilor, de pensiile și salariilemici, de bătaia generală de jocasupra oamenilor sărmani ca noi.Apoi – cred că era pe la a cinceațigară de fiecare – mi�a spus de cetrăim nenorocirea zilei de azi șicare e rădăcina răului în România:Laura Codruța Kövesi. Din cauzaCodruței cică nu merge nimic, nuse poate face nimic, nici măcar nupoți găsi o femeie bună cu care sămerite să te însori în România.

Și greu mi�a venit să�i maidau vreo țigară, dar până la următot i�am dat. M�am gândit că, la oadică, să crezi că toate problemeletale se trag de la Kövesi e la fel degreșit cu a crede că ne va rezolvaKövesi toate problemele. Și mătem că o s�o mai ducem așa ovreme. SDC

FLORIN LĂZĂRESCUÎNTÂMPLĂRI ŞI PERSONAJE

Știri la zi din actualitatea culturală și articolele ediţiei pe

www.suplimentuldecultura.ro

Un căscat, Oscaruri și Kövesi

Soneria de la intrare zbârnâi insis�tent. Cristache coborî din dormi�tor, poticnindu�se pe scări înpapucii de casă moi, și ajunse laușă. Când o deschise, îl izbi strălu�cirea soarelui de primăvară. Apoi,clipind des, zări dinaintea nasuluirețeaua de sârmă deasă a unui mi�crofon, iar o voce radiind de opti�mism îi zbieră în urechi:

— Bună dimineața, domnule Cris�tache! Azi e o zi minunată pentrudumneavoastră! Ca telespectatorfidel al postului nostru de televi�ziune, ați fost ales prin tragere lasorți câștigătorul premiului specialdin această lună!

Posesorul vocii optimiste se re�trase un pas în lateral, cu tot cu mi�crofon, și arătă undeva în spatelelui. Cristache ridică privirea și văzudoi oameni în salopete albe care re�zemau de cele două capete o cutiede carton dreptunghiulară, lungăde vreo doi metri și destul de înaltă.„Are diagonala de cel puțin un

metru jumate“, se gândi reflex Cris�tache, iar în clipa următoare simțiun fior rece pe spinare: în spatelecutiei de carton, chiar în stradă, stă�tea parcată o dubiță albă, cu o an�tenă parabolică deasupra și oinscripție laterală din care se vedeadoar capătul „...tena 1“. Reporterulcel optimist ținu totuși să�l lămu�rească:

— Fidelitatea și participareaactivă la emisiunile postului nostrunu ne lasă indiferenți. Pentru noitelespectatorii contează, româniicontează, viitorul României con�tează! De aceea postul nostru de te�leviziune a decis să vă premieze cu...

— Magda! începu să urle dispe�rat domnul Cristache. Magdaaaa!repetă el, întorcându�se spre inte�riorul casei. Vino naibii odată!

După nici o jumătate de minut,în pragul vilei cochete apăru o fe�meie blondă, într�o rochie bleu fru�moasă, dar cam șifonată, și cu o fațăde cal, vizibil crispată. Nu apucă sădeschidă gura.

— Proasta de mă�ta! bubui dom�nul Cristache spre ea, fără să observecă reporterul lăsase microfonul jos șiîi făcuse cameramanului un semntăios cu mâna. Toată ziua pe Antene,da’ tu nimic, că las�o, că e bătrână, că...Na, acum uite, descurcă�te tu!

— Ce, cum adică? Ce�i asta?bâi gui blonda, brusc supărată. Ce�icu mama?

— Cheam�o să�și ia premiul,arătă domnul Cristache vag sprecutia cu televizorul și spre dubiță.Premiul de fidelitate de la... ăștia, na!

— Domnu’ Cristache, vă rog eu! în�drăzni reporterul pe un ton de reproș.

— Poți să mă rogi! Na, Magda,ce zici acum? Ne face de râs în co�munitate. Stai numa’ s�audă Boști�narii că ne�au premiat Antenele...da’ ce s�audă, că pun pariu că se uităchiar acum pe geam.

— Domnu’ Cristache! încercăiar reporterul.

Doamna blondă simți că e mo�mentul să intervină, cu o voce tăios�rugătoare:

— Domnule reporter, nu văsupărați, dar... noi n�avem nevoie denici un premiu. Lăsați�ne și mergețila alții, sunt atâția oameni săraci,sunt destui telespectatori în altăparte. Noi suntem o familie seri �oasă, nici nu ne�am mutat de preamult timp aici... nu vrem să nefacem de râs...

— Și ce�o să zică copiii? inter�veni domnul Cristache, adresân�du�se tot nevesti�sii. O să îi ia înbășcălie la școală, să le zică an teniști.Și ăla mare iar o să se enerveze și�osă�i rupă falca la vreunul, știi câtscandal am avut data trecută.

Reporterul interveni iar, ridi�când șovăielnic microfonul:

— Dar telespectatorii noștrifideli...

— Ce telespectatori, ce fideli? îisări țandăra bărbatului. Crezi că

noi avem timp de televizor? Soa�cră�mea, ea stă toată ziua cu ochii înAntene și în Realitatea, ce treabăavem noi?

Tânărul cu microfonul era vi�zibil încurcat.

— Nu vă supărați, începu el, nefacem și noi meseria. N�ați puteatotuși s�o chemați pe doamna... pedoamna soacră? Îi dăm premiul,spune două vorbe în cameră și ple�căm și noi acasă. E sâmbătă, știți...credeți că mie îmi place să ies peteren sâmbătă dimineața?

— Nici o doamnă, nu, nu, nu! seenervă domnul Cristache. La mineîn casă nu intră nici un premiu dela Antene și nu zice nimeni vorbe laAntene. Du�te, dom’le, și găsește pealții! Ce, vrei să râdă tot cartierul denoi? Hai, Magda!

Își prinse de mână soția și otrase în casă, trântind ușa după el.Reporterul mai auzi câteva cuvinterăstite, „Și spune�i lu’ mă�ta să...“,apoi vocea bărbatului se pierdu îninterior.

Lăsă microfonul în jos și se uităla cei doi oameni în alb care țineautelevizorul, fără să�i vadă prea bine.N�ar fi recunoscut în ruptul capu�lui, dar ceea ce simțea acum se�măna foarte tare cu umilința. SDC

5ANUL XV NR. 6362 – 8 MARTIE 2019 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

RADU PAVEL GHEOROMÂNII E DEŞTEPŢI

Premiu de fidelitate

Un român pleacă pe cont propriuîn bătălia pentru ocuparea uneifuncții la nivel european, iar sta�tul îi pune piedici. Ministerul deExterne, Ministerul Justiției, euro�parlamentari PSD și ALDE au por�nit o întreagă mașinărie pentru abloca drumul Laurei Codruța Kö�vesi către funcția de procuror�șefeuropean. Iar mai apoi pentru a osabota și a�i nărui șansele.

Kövesi n�a câștigat încă războiul, darpentru mulți din țară e deja învingă�toare. Rezultatul rămâne incert (vorurma negocieri dure la nivel euro�pean, iar dacă Franța apasă pedala eposibil orice), însă tot ce s�a întâm�plat la audierile din comisiile CONTși LIBE arată frustrare și ură a celordin PSD și ALDE. Iar faptul că un eu�roparlamentar străin a fost nevoit săapere voturile româncei în fața eu�rodeputatei Maria Grapini demons�trează cât de jos s�a ajuns în aceastăcampanie pe față de a bloca desem�narea Laurei Kövesi într�o funcțieatât de importantă.

De unde atâta răutate? PSD șiALDE nu vor ca Uniunea Europeană

să valideze activitatea fostei șefe aDNA. După ce timp de doi ani ausabotat DNA și într�un final aureușit s�o îndepărteze pe Kövesi dela șefia parchetului anticorupție,mai marii de la București nu potconcepe ca aceeași Kövesi să fiepromovată la Bruxelles. Ar fi o pal �mă grea pentru propaganda dâm �bovițeană, dar și pentru partidelecare au trudit din greu în campaniaanti Kövesi.

Chiar și după victoria român�cei din cele două comisii ale Par�lamentului European, dinspreBucurești s�au auzit tot felul deexpli cații puerile. Ba că votul nu ereprezentativ, ba că ar trebui adu�nate și voturile consultative ale

ambasadorilor (rezultatul a fostdefavorabil pentru Kövesi), ba căEuropa nu înțelege cât rău a făcutKövesi în România, ba că ar trebuisă urmăm exemplul european, iarprocurorul general să fie numit deParlament.

Deși gazetele importante alelumii au avut doar cuvinte elogioasela adresa Codruței Kövesi, PSD șiALDE ne vorbesc de conspirații stră�ine și de înțelegeri oculte, amintindde propaganda comunistă de di�nainte de 1989. Europa ne vrea răul,doar Dragnea, Tăriceanu și restulmuzicanților din trupa celor doisunt români adevărați și țin cu po�porul. Totul seamănă cu discursulceaușist, cu balaurul de la granițăcare abia așteaptă să ne cotropeascăși să ne fure bogățiile.

E greu de anticipat care va firolul procurorului�șef european șidacă instituția în ansamblu vafuncționa. Sunt multe întrebăricare n�au încă un răspuns. Nu știmnici care va fi exact raportul întreșeful DNA de la Bruxelles și par�chetele naționale. Lucrurile vortrebui lămurite pe parcurs, mai

ales că regulamentul de funcțio �nare al noii instituții e doar o schițăîn mintea viitorului ocupant alacestei poziții.

Însă victoria Codruței Kövesi(fie și una de etapă!) are semnifi �cații puternice în România, pentrucă oferă speranțe nu doar corpuluimagistraților, ci tuturor celor careîși fac bine treaba.

Firește că Laura Kövesi n�a fostun înger câtă vreme a ocupat fun �cția la DNA. Sunt multe de lămurit,inclusiv povestea legăturii ei cu SebiGhiță, plus tolerarea unor procu�rori dubioși la DNA Ploiești.

Însă, pe ansamblu, instituția aavut rezultate, în ciuda sincopelordin structurile sale teritoriale.

Dar este inexplicabil ca tu, castat, să bagi bețe în roate și să in�ventezi povești doar ca un românsă piardă o poziție importantă lanivel european.

Mă întreb care va fi efectul po�litic al gestului PSD și ALDE. Proba�bil că nucleele dure ale celor douăpartide vor înghiți argumentele li�derilor lor și vor spune că Laura Kö�vesi n�are ce să caute într�o asemenea

funcție, după întreaga sa activitateîn fruntea DNA. Dar votantul derând al PSD, care nu e membru departid și care e sensibil la succesulunui român, oare cum gândește?Ultimele sondaje arată o cădereabruptă a PSD. Partidul lui Drag�nea a intrat în vrie, iar de regulăcăderea se accentuează cu cât neapropiem de alegeri. OUG 7 plusepisodul Kövesi nu au cum încărcaactivul PSD. Nu sunt argumentesolide pentru activiștii PSD de apleca la luptă într�o campanieelectorală.

Inclusiv incidentul Grapini cunumăratul voturilor dă apă lamoară celor care spun că episoduls�ar putea repeta, pe scară largă, laalegerile care urmează. Asta ducela mobilizare în rândul adversari�lor PSD, dar și la mai multă vigi �lență în secțiile de votare. PSD și�aepuizat resursele, nu prea mai arece oferi alegătorilor. Ba mai mult,când ai în față un segment electoralfurios, n�ai motive să speri într�unrezultat favorabil în ziua votului.Iar europenele din 26 mai sunt tareaproape. SDC

FLORIN GHEŢĂUVAGONUL CU VORBE

Episodul Kövesi, o eroare colosală a PSD

La mai puțin de un an distanță,am asistat duminică la o a douapremieră a excepționalei montăria operei enesciene Œdipe de ansamblul Operei și FilarmoniciiTuringiei, Gera�Altenburg, dedata aceasta în sala Teatrului dinAltenburg, un oraș medieval si�tuat nu departe de Leipzig, cunos�cut mai curând amatorilor deartă renascentistă decât de operă,pentru cea mai importantăcolecție de picturi sieneze și flo�rentine din afara Italiei, găzduităde muzeul Lindenau. Spectacolulm�a dus, firește, cu gândul lasituația operei bucureștene, latratamentul lui George Enescu înzilele noastre, la diplomația cul�turală românească.

Dacă prezența ambasadorului dela Berlin, Emil Hurezeanu, și aconsulului României de la Leipzigau salvat aparențele diplomaticeși au stabilit punți culturale ferme,nu poți privi decât cu dezamă�gire dezinteresul organizatorilor

Festivalului „George Enescu“ și alcon du cerii ONB față de o produc �ție cu totul excepțională a opereienesciene. La această reușită a con�tribuit întreg ansamblul Teatruluiși Filarmonicii Turingiei, de la di�rectorul�general muzical, dirijorulLaurent Wagner, și intendantul�ge�neral Kay Kuntze, regi zorul operei,la excelenta echipă de soliști șipână la orchestra ce a cântat înmod splendid dificila partitură alui Enescu.

În această întreprindere desucces se distinge de departe unnume, cel al baritonului SébastienSoulès, interpretul lui Œdipe. Năs�cut la Orléans, într�o familie fărăînclinații muzicale, Sébastien Soulèspărea să fie, cel puțin în închipui�rea părinților săi, destinat unei ca�riere de... matematician:

Am cerut să iau lecții de mu�zică, refuzate de mama mea. Cândam împlinit 17 ani și am părăsitcasa natală pentru a merge la stu�dii, m�am decis să mă înscriu într�uncor și să cânt în cel al liceului undeurmam clasele de matematică. Pro�fesorul de muzică, cel care dirijacorul, m�a luat imediat sub aripalui și a devenit, practic, tatăl meuspiritual.

Așa am început să cânt, dartrebuie să�ți imaginezi că la 18 aninu știam ce este un triolet sau oșaisprezecime. Împrumutam zecide cărți din biblioteci, luam no tițeși încercam să învăț totul singur.La capătul a doi ani, unul din pro�fesorii din cor mi�a spus: „Tu ar

trebui să cânți, neapărat!“. Atunciam luat primele lecții de canto, iarrestul a urmat cu o viteză teribilă:am fost acceptat la Conservatoruldin Orléans, trei ani mai târziu laConservatorul Național de Muzicăla Paris, iar după alți trei ani mi�amîntrerupt studiile de matematică.

Există o legătură, nu, între matematică, disciplina pe care o presupune, și muzică?

Este un clișeu, repetat mult. Dupămine, matematica nu servește lanimic unui solist. Este, însă, ade�vărat, pentru compozitori. Pe dealtă parte, atunci când trebuie săînvăț un rol ca Œdipe și am doardouă luni la dispoziție, grație ma�tematicii studiate în tinerețe, mi�am dezvoltat tehnici de lucru.Dacă iau o pagină de partitură, de�asupra fiecărei măsuri este scrisritmul, intervalele, dinamica, fie�care cu o culoare – roz, galben, al�bastru – și am o metodă de lucrufoarte rațională care îmi permitesă învăț un rol ca acesta într�olună și jumătate, aco lo unde ceamai mare parte a so liștilor au ne�voie de un an.

În biografia dumneavoastră un rol important par să îl joacemasterclass-urile cu maripersonalități ale scenei de operăca Walter Berry, Dietrich Fischer-Dieskau, Brigitte Fassbaender sau José van Dam.Există o relație între solistulenescian van Dam și Œdipe-ul

de astăzi?

Clasele de masterat au fost ceva ca�pital pentru mine și am învățat laele mai mult decât în diversele cursurila Conservator. Pe de altă parte, șivoi fi puțin dur, foarte importantăeste personalitatea profesorilor.Când eram tânăr, între 15 și 17 ani,am ascultat o mulțime de discuri șivan Dam a fost una dintre cele douămari surse de inspirație ale mele.Dar, din nefericire, ca om, van Dameste extrem de dezamăgitor. Adevă�rul este că nu e foarte inteligent,este interesat numai de bani și nu eun bun profesor. Așa că acele câtevacursuri la Conservator la Paris și ce am lucrat apoi în privat cu el la

Bruxelles nu mi�au adus, practic,nimic. A fost o mare decepție!

Cum ați ajuns, totuși, la rolul lui Œdipe?

Atunci când regizorul Kay Kuntze acăutat un solist, am devenit destulde repede un candidat, grație im�presarului meu, care are numeroaselegături cu teatrele din Germania, șifiindcă nu există prea mulți soliștipotențiali, capabili să cânte rolul șisă�l învețe foarte repede. Contractula fost încheiat într�o săptămână.

Am fost surprins de faptul căiubiți atât de mult rolul și o de -clarați în public, că doriți să-lcântați din nou, cât mai des. Ce relație s-a stabilit între dum-neavoastră, muzica lui Enescu și Œdipe?

Fără să intru în mulți parametri deordin personal, am un băiat în vâr�stă de 16�17 ani, care nu trăiește cumine; în momentul în care amînvățat rolul, traversam o perioadădestul de dificilă, iar într�un roldramatic atât de complex ajungi săte identifici cu o parte din personaj.Fiindcă, în fapt, Œdipe nu e numaiproblema mamei sale. În Œdipeeste mult mai mult. Este și raporta�rea lui la destin – un lucru multmai important. În imaginarul co�lectiv, Œdipe este un adolescentcare e îndrăgostit de mama lui. Darnu despre asta e vorba, lumea nu a

înțeles absolut nimic. Œdipe estemaniera cea mai sublimă de a spu �ne că ne putem decide noi înșinedestinul și că, și atunci când sun�tem puși în fața lucrurilor celormai oribile, ne putem orienta viața.Încercările la care îl supune Dum�nezeul lui, de a se căsători cu mamasa și a�și ucide tatăl, sunt, în cadrulmitului, lucrurile cele mai rele pecare le poate trăi cineva. Pentrumine, această istorie de libertate,despre capacitatea de a�ți decideviața singur, de a ți�o orienta, esteși ce am trăit eu, este și viața mea.

Celălalt lucru care este pentrumine extrem de emoționant e ra�portul pe care îl are Œdipe cu fiicasa, cu copiii săi. Scena cea mai fru�moasă este cea de dragoste din altreilea act, în care își explică iubi�rea pentru copiii lui. Ceva legat șide istoria fiului meu...

Și un ultim lucru: Œdipe estecomparat mult cu Golaud, celălaltrol pe care îl iubesc mai presus detoate. Când ai șansa de a cânta, dea juca asemenea roluri, pentrumine cântatul reprezintă 30% dinfericire, extraordinar este să jocirolul. Îmi închipui că este ca atuncicând un actor joacă Hamlet. Astamă fascinează la Œdipe. Apoi inter�vine muzica, o capodoperă! Iarcând te afli pe scenă și o auzi, ceadin actul al doilea de exemplu, estede o asemenea calitate, încât îmi dăfiori. SDC

6ANUL XV NR. 636

2 – 8 MARTIE 2019muzică www.suplimentuldecultura.ro

DE VORBĂ CU BARITONUL FRANCEZ SÉBASTIEN SOULÈS

Œdipe triumfă din nou în Turingia:zece minute de standing ovations

VICTOR ESKENASYSCRISOARE PENTRUMELOMANI„Muzica nu trebuie înţeleasă, ea trebuie ascultată.“ (Hermann Scherchen)

© V

icto

r Es

kena

sy

© V

icto

r Es

kena

sy

Teatrul din Altenburg

Sébastien Soulès (Œdipe)

Dezvoltarea scenică vine în prin�cipal din componenta imagistică,un strat al compoziției la careAfrim e mare meșter și în pregăti�rea căruia l�au sprijinit CosminFlorea (scenografie) și AndreiCozlac (video design). Teatrul e oartă voyeristă, iar metaforele ima �ginate de Radu Afrim au întot�deauna o incitantă bogăție seman �tică. Forța vizualității se impuneprintr�o combinație de for me di�namice (pereți cu figuri geome�trice în unghiuri drepte și unparavan circular care culiseazăascunzând sau dezvăluind sub�spații), elemente picturale ani�mate, video�proiecții dinami ce,ecleraj evocativ.

Piesa e destul de simplă și seedifică prin reluare ca figură destil, o reluare cu ceva variații înrepetiție progresivă. Dansul Delhimustește de filozofie orientală, Vî�rîpaev fiind sedus de ceva vremede budism, scrie despre karma, ri�tualuri, revelații, inițieri, dragosteși moarte, mandala, individ și cos�mos, spiritualitate și materialitate.

Subintitulată „șapte pieseîntr�un act“, reia și reașază în con�texte relativ similare personajele,glosează despre inimă ca sediu alafectivității, despre iubire, drameși dans ca formă a unei sacralitățila care numai inițiații pot ajunge.Locul e un spital, teritoriu în careviața și moartea coabitează, iar re�feririle verbale la dansul ceremo�nial au o simbolistică conectată lahinduism. În accepția lui Vîrîpaev,arta teatrului este extensia în sen�timent a sistemelor filosofice.

SCENOGRAFIA PĂCĂTUIEȘTEPRIN GESTIONAREAPERSPECTIVEI

Deși nu intervine major în text,Radu Afrim trece peste indicațiafunciară a dramaturgului ca fiecare

dintre cele șapte secvențe să fieîncheiată prin tragerea cortinei șiapariția actorilor la aplauze, și fluidizează întregul, suprati�trând numele tablourilor scenice. Didascalia e semnificativă în re�ceptarea adecvată a tipului deconstrucție repetitiv care structu�rează lucrarea, numai că sala Tea�trului la Cub nu îngăduie cortine,iar Afrim nu a lucrat decât de vreodouă ori cu acest paravan caremarchează ferm „al patrulea pe�rete“. La el, intrarea publiculuiechivalează mereu cu pășirea înmicrouniversul ficțional, actoriisunt deja la vedere.

Simpatice sunt referințele lacritici (de dans, de teatru). Inițial,am crezut că sunt adăugirile regi�zorului, căci fracturează tonul ge�neral prin trecerea în ironic. Niciprea originale nu sunt, recurg laclișee, dar cum sunt spuse și inte�grate aici le face nostime. Afrim aintrodus o poantă cu Măcelăria luiIov ca semn de autoreferen țialitate,a inserat o replică fără aport real dereacție („eu sunt aman ta lui Andrei,tu a cui aman tă ești?“), completândstratul comic din ariergarda regis�trului dramatic.

Scenografia păcătuiește pringestionarea perspectivei. E musaica, indiferent de locul ocupat însală, privitorul să poată descopericu privirea toată gama de mijloacede expresivitate. Decorul e prea înfață și, deși am stat central, amavut dificultăți cu laterala dreaptă,de unde veneau câteva soluții in�teresate pe care mai mult le�ambănuit (reflexia în oglindă, luminadispersată). Am aflat de la CosminFlorea că un tablou�reproduceredupă Leon Spilliaert conta „ca ele�ment care încheagă cromatic șicompozițio nal decorul“. Dar dacănu�l vedem…

Pe partea de visuals (AndreiCozlac), am constatat revenirea la

rezolvări dintr�un proiect ante�rior în care au lucrat Afrim, Floreași Cozlac, Pădurea spânzuraților,gen mapping, fragmente din lu�crări de artă plastică animate. Oinimă supradimensionată acțio �nează în episoadele unde se vor �bește despre acest uimitor mușchial corpului care, prin mesajeletransmise de hipotalamus, ne facesă simțim. Cordul de butaforieexecută piruete în jurul axuluisău, vibrează, se înflăcărează cro�matic, e simbolul dansului pro�priu cu viața.

DANSUL DELHI SE ÎNCHEIECU CE ARE MAI BUN

Intențiile de interactivitate nuadau gă nici un supliment de co �nectivitate scenă�sală, apar dinsenin, sunt riscante și fără rezultat.Cei din primul rând sunt în dem �nați să simtă dansul Delhi dininima celuilalt punând mâna pepectoralul stâng al vecinului (stân�jenitor, totuși, și practic inadmisi�bil dacă alături ar fi o femeie!),întrebări direcționate rămân fărărăspuns, deci sunt inutile estetic.

Afrim preferă să menținăcam aceleași echipe prin teatrelepe unde a mai lucrat. Într�un fel, ebine, îi cunoaște pe interpreți. Înalt fel, nu�i bine, deoarece în anu�mite doze apare predictibilitatea.Sunt acum două debuturi, iar alucra cu Radu Afrim contează înaceastă fază de început al carierei.Sunt convinsă că Dan Prisăcariu(Andrei) va învăța cu timpul și cesă facă cu mâinile și cum să�și con�troleze postura, că Marina Mun �teanu (Olga) se va deprinde cuideea că a juca alături de „profa“de la facultate (Tatiana Ionesi) nutrebuie să fie o povară emoțională.Ada Lupu părăsește, și bine face,tiparul bazat pe jonglarea cuvocea din Femeia mării și Măcelă�ria lui Iov și propune, consonantcu textul, un joc reținut, interiori�zat. Tatiana Ionesi (Lera), Pușa

Darie (Mama) și Livia Iorga (Asis�tenta) își amorsează convingătorresursele interpretative, fără sub�tonuri, fără excese.

Când titlul e ilustrativ – Dan�sul Delhi – pentru tema desprecare vorbesc tot timpul toate per�sonajele și pe care, da, fiecare ni�limaginăm în ritmul cardiac, re �simți cumva nevoia ca ma teriaspec tacolului să fie ranforsată șipe zona coregrafică. Lacunară, res�trânsă la o scurtă secvența de

mandala, sugestivitatea corpo ra �lității e în inegalitate funciară cufrumusețea vizuală a întregului.Lipsește energia catarctică, nu arenimic sacral.

Dansul Delhi se încheie cu ceare mai bun, o imagine poetică,zoomând până la prim�plan unrecipient transparent aflat tottim pul la vedere care conservă înlichid de spital (spirt sau formol?)câțiva trandafiri. Finalul e deefect, dar restul? SDC

7ANUL XV NR. 6362 – 8 MARTIE 2019 teatru

www.suplimentuldecultura.ro

OLTIȚA CÎNTECDATUL ÎN SPECTACOL

ION BARBUPINACOTECA DIN PETRILA

Un spectacol cuminteRadu Afrim a realizat într-un timp record laTeatrul Național din Iași Dansul Delhi de IvanVîrîpaev, cam într-o lună, interval foartecomprimat pentru un sistem de producțieunde media optimă pentru o premieră tindespre opt săptămâni. Poate și aceasta să fie unadintre explicațiile pentru poziționareasurprinzător de cuminte a nonconformistuluiregizor în siajul textului.

8ANUL XV NR. 636

2 – 8 MARTIE 2019interviu www.suplimentuldecultura.ro

INTERVIU CU CRITICUL DE TEATRU OLTIȚA CÎNTEC, NOMINALIZATĂ LA PREMIUL PENTRU CRITICĂ TEATRALĂ UNITER 2019

„Am avut șansa să pot face ce-mi place“

RADU CUCUTEANU

Să începem cu niște definiții,pentru toată lumea: ce este uncritic de teatru? Care este meni-rea lui?

Pfff, începem cu o întrebare grea!Criticul e un martor profesionistal creației teatrale, un arhivist alspectacolului pe care�l comen�tează, e un filtru de percepție pen�tru public, o pârghie de echilibra�re și orientare, iar înșiruirea arputea continua. Treburile curenteale unui critic sunt să urmăreascăproducții din zona artelor specta�colului și să le analizeze – în scris,în formule audio sau video, adicăe și jurnalist. Dar adesea criticul eși profesor, eu însămi sunt profe�sor asociat la UNAGE, e și curatorde festivaluri, eu însămi am fost,sunt și autor de studii, de cărți,deci „fișa postului“ e destul decomplexă. Menirea lui fundamen�tală e să practice exercițiul evalua�tiv într�un mod creativ – criti cateatrală este un demers creativ, eparte a circuitului teatral, oferindartiștilor și publicului un feed�back competent. În ideal, gândireacritică e concomitent evocativă,descriptivă, normativă, reflexivă.

Astăzi, când informația superfi-cială și formatele restrânse par areține atenția unui public totmai larg, iar gândirea critică maipuțin, critica teatrală este ozonă dificilă. Ce v-a atras cătreacest domeniu? De unde ați ple-cat și unde ați ajuns?

Am avut o înclinație critică încădin copilărie, când mereu identi�ficam fisuri logice în deseneleanimate. Am spirit de observație,condei ascuțit, îmi displace pro�fund rutina, am o bună capacitatede analiză și de sinteză, am, adică,setul minimal de calități – unii lezic defecte, ha, ha, ha!, așa că hai

să le zic însușiri – de bază. Amavut șansa să pot face ce�mi placeși asta nu e puțin lucru, am fost șisunt constantă în proiectul meuprofesional. Am plecat de la a scriedespre teatru, mi�am găsit vocea –îmi place să cred –, am văzut miide spectacole, am citit o mulțimede cărți și, cel mai important lu �cru, am reușit să�mi păstrez pute�rea de a mă bucura de fiecarespectacol nou pe care îl văd.

Unde am ajuns? Iată, la a treianominalizare UNITER pentru cri�tică teatrală. Să fiu printre criticiide teatru care au făcut nominalizărila Premiile Europa și la Kyoto Prizein Arts Japonia. N�am avut nicio�dată curiozitatea să calculez câtesute de mii de km am parcurs pen�tru a vedea spectacole în România

și pe unde am mai ajuns; un prietenîmi zice Speedy Gonzales (că tot ampomenit de desene animate), ar fifost interesant să�mi știu kilome�trajul. E esențial să vezi noutățile, săfii la curent cu ce se petrece în lume,cu ce fac alții, cu ce se scrie. Altfeldevii de suet, nu te mai citește pu�blicul, nici artiștii, ești expirat, cumse spune. Am rubrica săptămânalăîn „Suplimentul de cultură“, o altărubrică în „Scena.ro“, scriu pentru„Teatrul Azi“, „Observator cultural“și sunt blogger pentru Adevărul.ro.Colaborez la „Critical Stages“, re�vista Asociației Internaționale aCriticilor de Teatru (AICT), la„Theatre Times“ (SUA), „Hystrio“ (Ita�lia). Scriu pentru reviste academice(„Studia Dramatica“, „PhilologicaJassyensia“, „Colocvii teatrale“,

„Studii și cercetări de istoria artei“etc.). Ah, și am un al doilea man�dat de președinte al AICT.Ro.

Ce reguli aplicați în abordareacritică, dacă este cazul, sau cumabordați fiecare spectacol des-pre care scrieți?

Am un canon deontologic personal,nu�mi fac prieteni printre artiști,pentru că apoi nu mai pot fi obiec�tivă în privința produc țiilor lor. Nucitesc cronicile colegilor, decâtdupă ce o scriu pe a mea. Rareoriiau notițe în timpul spectacolelor –uneori o fac, dar prefer să le schițezdupă. Nu mă așez să scriu imediat,o fac cel mai devreme a doua zi, darnici prea târziu, pentru că văzândalte spectacole, oricât de organizatăți�e mintea, e înțelept să nu lași sătreacă prea mult timp. Intru în salade spectacol fără nici un orizont deașteptare, acord din start toatecircumstanțele. Citesc sau recitescpiesa, obligatoriu. Mă intereseazămai ales formele noi. Formulele osi�ficate, sterilitatea estetică îmi daudureri fizice. Serios! Încerc să vădcât mai mult din ce se produce, săurmăresc creațiile a cât mai multorartiști. Ca stil, mă adaptez bine lanumărul de semne impus (am scrisși cronici de cinci rânduri, dar șistudii universitare), îmi plac provo�cările stilistice. Mă întreb adeseadacă eu aș citi ceea ce am scris și cuce m�ar îmbogăți asta?

Autocritica criticului: cum v-ațidescrie evoluția de-a lungul anilor?

Nu m�am privit retrospectiv, credca e mai înțelept să te concentrezi

pe ceea ce poți să faci în prezent șimai puțin pe ce ai făcut și oricumnu mai poți schimba. După cum sevede, parcursul meu profesionalpare să fie în regulă: sunt ar tiștiisupărați pe mine, unii mă detestăde�a binelea, dar asta e parte dinriscurile asumate ale meseriei;sunt creatori care urmăresc ceeace scriu, sunt spectatori care zic cărândurile mele îi ajută să se orien�teze în alegerea titlurilor pe carele văd, am like�uri și comentarii peFacebook, am urmăritori pe Insta�gram, organizatorii de festivalurimă invită, directorii de teatru măcheamă la premiere, per total paresă fie bine. Sunt un spectator pa�sionat, cu o expertiză pe care omențin activă. Nu alerg după vizi�bilitate, nici după expunere, nuvreau reflectoare asupra mea, nicifan cluburi. Sunt, adică, în para�metri de normalitate profesionalăajunsă la maturitate.

La final, oferiți-ne o privire dininterior, încotro critica teatralădin România?

Am colegi care sunt îngrijorați deviitor, dar eu nu mă număr printreei. Nu sunt prezicătoare, însă con�sider că reacțiile critice vor conti�nua să existe, e nevoie de ele. Doarcă trebuie să le menținem în culoa�rea vremurilor, să le enun țăm înforme care stârnesc curiozitatea.Presa print pierde teren, dar existăspațiu nelimitat în online, așteaptăsă fie colonizat de spe cia liști. Iarformatele pe care le gândim tre�buie să fie vii, să seducă posibiliicititori prin elementele ordona�toare ale discursului critic. SDC

Ca în fiecare an, UNITER se pregătește pentru decer -narea premiilor din teatrul românesc, în cadrul galei saleanuale. Printre nominalizările înaintate de juriul alcătuitdin criticii de teatru Monica Andronescu, Oana Borș șiMircea Morariu, chiar la categoria Critică de teatru, seaflă și numele Oltiței Cîntec. Activitatea care a intrat

în atenția juriului este legată de spectacolele ce au avutpremiera în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2018.Am profitat de această ocazie pentru a îi lua un scurtinterviu Oltiței Cîntec, ca să aflăm mai multe despre ce înseamnă a fi critic de teatru în România, interviu pe care vă invităm să-l citiți mai jos.

Reacţiile critice vor continua săexiste, e nevoie de ele. Doar că trebuiesă le enunţăm în forme care stârnesccuriozitatea.

9ANUL XV NR. 6362 – 8 MARTIE 2019 interviu

www.suplimentuldecultura.ro

ALEXANDRU MAVRODINEANU DESPRE DOCUMENTARUL SĂU, CAISĂ:

„A trebuit să regândesc tot filmulși să mă întorc la montaj“Caisă, de Alexandru Mavrodi�neanu, a fost desemnat cel maibun documentar românesc la ul�timele ediții Astra Film Festival șiDocuart și e nominalizat la cate�goria Cel mai bun documentar laPremiile Gopo 2019. TransilvaniaFilm îl aduce în săli din 1 martie2019. Cu o sinceritate atașantă,filmul urmărește un antrenor debox (Dumitru Dobre), care luptăpentru binele elevului său (Cri�stian Pălcuie, zis Caisă). Filmulevidențiază indiferența uneisocietăți față de talentele ei și ne�voia de modele, dar e în esențăun film despre relația complexămaestru�discipol.

IULIA BLAGA

Filmul a fost întâmpinat cu o ex-traordinară căldură la premieradin 21 februarie 2019. De cecrezi că prinde atât de bine lapublic?

Da, a fost o atmosferă memorabilă.Și a fost un public mixt de sportivi,oameni din industrie și corpora �tiști, deci era greu de anticipat oreacție. M�am simțit în al nouăleacer cinematografic, pentru primadată la o așa intensitate. Cred călucrurile s�au aliniat din mai mul �te puncte de vedere. În primulrând, povestea se învârte în jurulunui arhetip cu care conectăm înmod natural – maestrul abando�nat de discipolul pe care l�a cres�cut. Acest lucru conferă poveștiiun caracter universal, uman, des�prins de îngrădiri regionale.

În al doilea rând, am încercatsă pun evenimentele pe o struc�tură care se întâlnește mai des înficțiune și care, dacă e bine do�zată, provoacă amplificarea emo �ții lor. Nu în ultimul rând, maes� trul Dobre și Caisă pur și simpluau carismă, iar publicul e dornicsă afle ce li se va întâmpla în ur�mătoarea scenă.

Interesant că, deși filmul senumește Caisă, personajul prin-cipal e antrenorul. Când ți-ai datseama că el trebuie să fie centrul

de greutate?

În primii doi ani m�am concentratpe elev. Pe vremea aceea credeamcă fac un success story despre uncopil defavorizat care prin muncași talentul lui reușește să între�rupă cursul implacabil al sorțiiprestabilite pentru copii ca el. Măgândeam că poate va fi remarcatși că va primi o șansă. Aceastășan să nu urma să vină, deși a ieșitcampion național de două oriconsecutiv. La prima înfrângere is�a tăiat și acea infimă indemni �zație pe care o dobândise. A fostînsă într�o zi crucială, după treiani de la începutul filmărilor,când mi�am dat seama că, de fapt,personajul cu adevărat tragic emaestrul Dobre. Așa că a trebuitsă regândesc tot filmul și să măîntorc la montaj.

Ești pasionat de box de mai multă vreme, ai mai făcut unscurt metraj de ficțiune (Lecțiade box) în care puneai în ecuațierelația antrenor-elev cu cea detată-fiu. Ce te atrage la aceastăparalelă?

Cred că relația tată�fiu sau men�tor�discipol mă atrage pentru cămi�a lipsit și, probabil, caut situa �ții în film pe care poate mi le�aș fidorit în copilărie. Pasiunea pen�tru box a venit abia după ce amfăcut acel scurtmetraj și s�a am�plificat după ce am început să�icunosc mai bine pe maestrul Do �bre și pe Caisă. Când am începutsă petrec mai mult timp cu ei șiam descoperit câte eforturi de �pun pentru a reuși, m�am ambi �ționat și eu mai mult cu antre �namentul. Mi�a plăcut relația lorde la început. Era o mare încre�dere între ei și un pact tacit de lo�ialitate reciprocă.

„Orice sportiv, la orice nivel arajunge, are nevoie de un antre-nor la colț“, îi spune maestrulDobre lui Caisă. E valabil și pen-tru cei care nu sunt sportivi?

Sunt convins că e valabil și în viațădar, chiar și în lipsa unei relațiiideale cu un „antrenor“, fiecare din�tre noi fură meserie de unde apucă.Evident că unii mai norocoși se nascsub aripa unor mentori inspirați,

capabili să dăruiască și să intuiascănevoile discipolului. Dar o mareparte dintre oameni cred că duclipsă de așa ceva.

Te-ai luptat mult cu acest pro-iect până să intre Tudor Giurgiucoproducător și să reușești să-ltermini.

Am pornit cu încredere și eramconvins că povestea și personajelesunt puternice. Tocmai ieșisemdintr�o producție anevoioasă, dardusă până la urmă la bun sfârșit.Am sperat că îmi va folosi pentrua finanța următorul proiect, darm�am înșelat. Povestea se desfă �șura în timp ce încercam să ofinanțez și, până la urmă, după câ�teva tentative eșuate, am fostaproape de abandon. Nu�mi ve �nea să cred că nu vede nimenifrumusețea acestei povești și ca�risma personajelor. Am reușitacum doi ani să fac un first cut dinresurse proprii și a fost suficientde bun încât să�l convingă peTudor Giurgiu să sprijine proiec�tul. A fost un val de puteri proas�pete și un sprijin moral de careaveam nevoie, doar așa am reușitsă termin.

Cum abordezi un documentar alcărui deznodământ nu-l cu -noști? De pildă, într-un film deficțiune am fi bănuit că Pălcuieva câștiga titlul național, dar aicinu știam. La ce te gândeai cândfilmai finala de la Craiova?

Cred că în orice documentar ob �servațional deznodământul ideale ca un far către care trebuie săînveți să navighezi. E un echilibrufin. Din experiența mea, cu cât in�tervii mai mult în acțiunea perso�najelor, cu atât devin mai cris� pate. De cealaltă parte, dacă nuinduci subtil câte ceva, riști să tetrezești după ani de zile cu hardu�rile pline, dar fără un film. Pe vre�mea aceea, la Craiova, nu avu� sesem încă revelația că maestrule personajul principal și încă fă�ceam un film despre elev. Îmiamintesc că am ratat câteva cadreesențiale din finală tocmai pentrucă tensiunea îmi captase atenția șidevenisem mai mult un spectator

decât un regizor la muncă. Aveamo soluție și pentru cazul în care arfi pierdut, dar bine că a câștigat; s�a dovedit un deznodământ cuatât mai puternic pentru povesteamaestrului Dobre.

Fără a dezvălui finalul, cumcrezi că va influența filmul viațaacestui băiat talentat, deciziilelui?

Sunt cuprins de o vagă melanco�lie când mă gândesc că sunt slabeșanse ca filmul să�l ajute. În pri�mul rând pentru că la vârsta de 18ani pe care o are acum a ajuns de�ziluzionat. Nu știu să spun în ceproporție e din cauza absențeiunei susțineri solide din parteaautorităților sportive. Cert e că unbăiat ca el ar fi fost sprijinit puter�nic într�un sistem sportiv sănătos.

Dar la premieră Caisă a spus pescenă că s-a reîntors la box.

Da, într�un fel și după câțiva anide pauză, ceea ce i�a întrerupt as�censiunea formidabilă și, implicit,tenacitatea morală – sau vice�versa. Va fi greu pentru el să semai întoarcă pe un val atât demare, proporțional cu vârsta și curezultatele pe care ar trebui să leobțină pentru a fi din nou în cen�trul atenției. Dar, cine știe? Nucred că steaua lui s�a stins.

Care e lecția pe care ai învățat-ofăcând acest film?

Că n�ar fi fost posibil să rezist da �că nu eram depresiv în perioadaaceea, în căutare de un refugiu, de

o terapie. ☺ Lăsând gluma la oparte, la sfârșitul montajului mi�amjurat că nu voi mai filma niciodatăatât de mult, oricât ar fi el de docu�mentar observațional, și că e ne�voie să selectez mai strict si tuațiiledemne de a fi filmate. Dar îmiamintesc că același jurământ l�amfăcut și după Omul�pasăre.

În ce stadiu ești cu lungmetrajulde debut?

În același stadiu în care a fost șiCaisă. A picat de două ori la con�cursul CNC, o dată în mod tragicprimul sub linie, sub debutul Șni �țele înaripate, presupusul debutîn regie al domnului actor Mălai�mare. Îmi pare rău că sunt ironic,dar sunt convins că ceva nu fun �cționează cum trebuie în sistemulde evaluare a proiectelor.

Încerc să dezvolt și următorulmeu documentar, care dezbate în�tr�o formă puțin mai experimentalătema temelor, mama muzelor –suferința din dragoste. Acesta a fostrefuzat o singură dată la concursulde proiecte organizat de CNC. SDC

Tudor Giurgiu,sprijinind proiectul,a fost un val de puteri proaspete și un sprijin moral de care aveam nevoie.

10ANUL XV NR. 636

2 – 8 MARTIE 2019carte www.suplimentuldecultura.ro

O viață de om inactual

DANA PÎRVAN

Romanul a avut parte de aprecie�rea cititorilor nu grație vreuneiforme șocante de inedit, ci dato�rită stilului și psihologiei „peri�mate“ a personajului central, unom simplu, un marginal care, fărăsă�și propună în mod conștient,reușește ca preț de�o viață de omsă poarte cu el o neclintită ordinepe fundalul haosului schimbătorprin care trece omenirea. Roma�nul este cu atât mai atașant, cu câtscriitura este una detașată, iarfrazele sunt simple și calme.

Eroul e un marginal, ființăaparent insignifiantă, ușor dezdrobit sub roțile zimțate ale isto�riei. Andreas Egger este un copildin flori ce rămâne orfan de ma �mă la patru ani și pe care viața îlsupune unor probe din ce în cemai dure, dar care rămâne des�chis frumuseții, și fidel principii�lor sale. Și reușește, prin forțasen timentelor și a atitudinilor, să�și exorcizeze suferința, să treacădincolo de umilințe și de moarteacare îl înconjoară și să priveascăviața și oamenii din jur în modsenin, cu înțelepciunea primarăde a lua totul de la început și culuciditatea actului liber asumat,chiar dacă în mod instinctiv.

După moartea mamei, băie �țelul de patru ani e dus pestemunți, la ferma unde va munci șiva mânca bătaie până la optspre�zece ani. Schilodit în urma bătăi�lor, va fi lucrător forestier în AlpiiAustrieci. Se mulțumește cu opalmă de pământ pe care să opoată munci singur, să nu aibă

nevoie nici măcar de animale, șicu un șopron în care să doarmă. Ezilier pentru toate sezoanele șiocaziile. Până când va ajunge înCaucaz, pe front, de unde va treceîn lagărul de muncă al rușilor,unde va sta opt ani. Și asta dupăce scăpase cu viață dintr�o ava �lanșă care o omorâse pe Marie,singura femeie din viața sa. Va re�veni din lagăr în satul total schim�bat, tehnologizat și va prefera sătrăiască izolat, într�o anexă așcolii, încercând să stea cât maideparte de agitația oamenilor șisă se bucure de frumusețea sim�plă a vieții, câștigându�și traiulprin diverse munci, dintre carecea preferată va fi cea de însoțitoral turiștilor prin munți.

E DE ADMIRAT COERENȚAUNIVERSULUI SĂU INTERIOR

Odată cu această viață derulatăprin fața ochilor noștri se petrecși marile evenimente istorice, darîn fundal. O întreagă lume seschimbă de mai multe ori din te�melii, doar Egger rămâne chinuitși mulțumit. Muntele e brăzdat deelectricitate, de teleferic, de pârtii,e animat de turiști. Oamenii locu�lui îmbătrânesc și mor în jurul lui,satul se schimbă, apar televizoa�rele și Egger, cel care nu ieșisedintre văi decât pentru a mergepe front și nu cunoștea restullumii decât din poveștile pe care ile citea Marie, vede la televizorprimii pași pe lună.

O viață de om mi�a amintit deStoner – romanul din 1965 al luiJohn William, care a fost descope�rit ca roman�capodoperă abia în2013, când nume mari precum IanMcEwan, Bret Easton Ellis sauTom Hanks și�au exprimat părerisuperlative. Eroii ambelor ro�mane fac parte din categoria ano�nimilor care își urmează un drumal lor, tăcut și anevoios. Dacă Sto�ner era îndrăgostit de artă, Eggere îndrăgostit de simplitatea viețiiîn natură. În ochii celorlalți, ceidoi par indiferenți, pasivi, resem �nați, înfrânți de viață. Dar ei știu

că dacă au strict ce le trebuie, autotul. Contează felul în care seuită către viață, nu rolul pe care îlau în ea. De aici înțelepciunea ac�ceptării lui Egger: „Era pe lume deatâta amar de vreme! Și văzusecum se schimbă lumea, cum paresă se�nvârtă mai repede cu fiecarean, și se simțea ca o relicvă dintr�oepocă de mult îngropată, o buru�iană cu spini care, atât cât maiputea, se întindea după soare“.Victoria sa e proporțională cu mă�sura în care reușește să nu�și atro�fieze simțurile, în special simțulrealității.

E de admirat coerența univer�sului său interior, căci Egger – spredeosebire de eroul lui Knut Ham�sun din Foamea, de exemplu –alege să nu coboare din viață învreun soi de subrealitate sau sădevină creație fantasmatică a ava�tarurilor conștiinței de sine. Ră�mâne în spațiul normalității degândire și de simțire. Zona mar �ginalității și a dramelor trăite nueste pentru el și o zonă a eșecului.Nu se zvârcolește prin tenebreleminții și ale sufletului. Nu rătă �cește, nu bâjbâie.

MOARTEA ESTE O PREZENȚĂFIREASCĂ ÎNCĂ DE LAÎNCEPUTUL ROMANULUI

Simplitatea și frumusețea moralăa unui astfel de om sunt izbitoare,mai ales dacă suntem obișnuiți cupersonaje care despică firul înpatru. Își apără cu îndărătnicieliniștea puținului, respinge la�mentările, în ciuda singurătății, adizabilităților, a tragediilor trăite.Rămâne mulțumit. Și tenace în aocupa în lumea absurd de agitatăun loc de care să fie mulțumit. Îșicunoaște, intuitiv, posibilitățile,limitele, nevoile și nu are nici oașteptare de la altcineva. Vorbeștefoarte puțin, căci nu vrea atenție,tăcerea sa fiind în sine un specta�col: „În realitate, părerile și indig�nările sătenilor îl lăsau mai de �grabă rece. Pentru ei, nu era decâtun bătrân care trăia într�o gau�ră�n pământ, vorbea singur, iar

dimineața se lăsa pe vine ca să sespele pe marginea unui pârâu receca gheața“.

Victoriile sale în fața celor �lalți sunt discrete, subtile: „Uneorise simțea singur acolo sus, dar nu�și privea singurătatea ca pe unneajuns. N�avea pe nimeni, daravea tot ce�i trebuia, iar asta�i eradestul“. Trăiește neomenește desingur, dar nu are vreo clipă sen �zația de înfrângere sau de vlă�guire nevrotică.

Deși moartea este o pre zențăfirească încă de la începutul ro�manului, ba chiar personificată înFemeia Rece, prezentă și la înce�putul cărții, dar mai ales la final,întâlnirea decisivă cu aceas ta stătot sub semnul răbdării împăcate:„Se înduioșă gândindu�se la picio�rul lui, la lemnul ăsta putrezitcare�l purtase atâta vreme prinlume. În același timp, nu mai știadacă acesta încă era un gând saudacă începuse să viseze. Auzi unsunet, foarte aproape de ureche.Un susur lin, ca și cum ar fi vorbitcineva cu un copil mic. «S�a făcuttârziu», se auzi el spunând și i sepăru că propriile�i vorbe plutirăcâteva clipe în fața lui, ca apoi săexplodeze în lumina micii lunidin fereastră. Simți o durere vie în

piept și văzu cum bustul i se în�clină încet în față, iar capul îi cadecu obrazul pe masă. Își auzi inima.Și ascultă liniștea care urmă dupăce inima încetă să�i mai bată. Aș �teptă răbdător următoarea bă�taie. Iar când bătaia nu mai veni,renunță și muri“.

Pe cât de traumatizante suntevenimentele și pe cât de tragicăe viața personajului, pe atât desenin și de cald e scrisă povestea.O viață de om place și convingeprin absența tonului excesiv, apatetismului, a teoretizărilor, azorzoanelor calofile sau a balas�tului narativ, strategie care puneși mai bine în lumină straturileprofunde ale protagonistului. Emultă tandrețe în cartea asta încare conștiința personajului cen�tral nu problematizează lumea,nu pune întrebări inutile, ci osimplifică, păstrându�și sinelelimpede, amintindu�ne de Mi�chael K., eroul lui J.M. Cotezee,altă ființă de hârtie care a reușitsă se sustragă nivelării și să tră�iască așa cum a simțit că i se po �trivește. SDC

Robert Seethaler, O viaţă de om,traducere din limba germană deAndrei Anastasescu, Polirom, 2019

Născut în 1966 la Viena, Robert Seethaler – scriitor, regizor și actor –trăiește în prezent la Berlin și este unul dintre cei mai apreciați scriitori delimba germană, mai ales datorită celui de-al patrulea roman al său – O viață de om, pe care l-a publicat în 2014 și care a fost nominalizat la ManBooker International Prize 2016 și International Dublin Literary Award 2017.

11ANUL XV NR. 6362 – 8 MARTIE 2019 actualitate

www.suplimentuldecultura.ro

lPrezintă:prof. Mariana Jitari

Un ins excentric și misterios,aflat în concediu de recuperaresau explorare a identității, ajungela capătul lumii, pe care nu�l cu �noaște decât din jocurile pe calcu�lator. Mai precis, merge într�unsat, unde caută o metodă și unobiect de cercetare absolut perso�nale, cu ajutorul cărora să�și rede�finească viața. Realitatea complică

însă imprevizibil și sistematic lu�crurile, de unde o serie întreagă deaventuri, la sfârșitul cărora caseledin chirpici și rachiul de colivăajung să aibă farmecul lor.

Un roman amuzant și sur�prinzător. O privire nouă, ludic�epistemologică, asupra satului ro� mânesc contemporan.

DAN LUNGU (n. 1969) este unuldintre cei mai apreciați și mai

traduși scriitori români, cărți alesale fiind publicate în limbilefranceză, engleză, germană, ita�liană, spaniolă, poloneză, slovenă,maghiară, croată, bulgară, greacă,macedoneană și turcă. La EdituraPolirom a mai publicat volumelede proză scurtă Băieți de gașcă(ed. I, 2005; a II�a, 2013) și Proză cuamănuntul (ed. a II�a, 2008), pre�cum și romanele Raiul găinilor(ed. I, 2004; ed. a II�a, 2007; ed.

a III�a, 2010; ed. a IV�a, 2012); Sunto babă comunistă! (ed. I, 2007; ed.a II�a, 2011; ed. a III�a, 2013; ecra�nizat în 2013, în regia lui StereGulea; ed. a IV�a, 2017); Cum săuiți o femeie (ed. I, 2009; ed. a II�a,2010; ed. a III�a, 2011); În iad toatebecurile sunt arse (ed. I, 2011; ed.a II�a, 2014) și Fetița care se jucade�a Dumnezeu (ed. I, 2014; ed. aII�a, 2016; ed. a III�a, 2018). Tot la Editura Polirom a coordonat volumele colective Tovarășe dedrum. Experiența feminine în co�munism (2008, în colaborare);Str. Revoluției nr. 89 (2009, în colaborare); Cărți, filme, muzici și alte distracții din comunism(2014, în colaborare) și Cartea co�pilăriilor (2016, în colaborare). În2011, statul francez i�a acordat ti �tlul de „Chevalier de l’Ordre des

Arts et des Lettres“ pentru con �tribuții la îmbogățirea patrimo�niului cultural francez. SDC

Dan Lungu despre romanul Pâlpâiri la IașiJoi, 7 martie, începând cu ora 17.00, la Casa Cărții (Sala de evenimente

„Mihai Eminescu“, et. 2, Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, nr. 57, Iași),

în cadrul Programului AICI „Autori Iubiți și Cărțile lor la Iași“, Dan Lungu

va intra în dialog cu elevii Liceului Teoretic „Spiru Haret“ din Chișinău,

pornind de la noul său roman, Pâlpâiri, apărut de curând la Editura

Polirom, în colecția Fiction LTD.

Editura Polirom vă recomandă romanul Vremea Mânzului Sec, de Cristian Tudor Popescu, apărut de curând în colecția Fiction Ltd., cu oprefață semnată de Alexandru Călinescu. Aflat la ediția a III�a, volumuleste disponibil și în ediție digitală.

„Cristian Tudor Popescu are «punci», narațiunea sa trezește îndată in�teres prin nerv și forță percutantă. Rămâne mereu un bun observator, careștie să surprindă natura aparte din oameni și mai ales amprenta pe care opune asupra lor timpul. Până la un punct, Vremea Mânzului Sec este o re�suscitare originală a romanului picaresc, cu o ironie secretă întoarsă cătreun timp al degradării.“ (Ovid S. Crohmălniceanu)

„Vremea Mânzului Sec excelează printr�o scriitură nervoasă, densă, du�blată de o excepțională capacitate de a propune imagini memorabile. Nu în�tâmplător câteva dintre secvențele romanului se intitulează «Din ima� ginariu»: acolo primează oniricul, moartea se insinuează amenințător, viziunea devine terifiantă.“ (Alexandru Călinescu)

„Cristian Tudor Popescu este un Caragiale al timpului nostru care a maicitit, printre alții, pe Borges și pe Cioran. Literatura lui Cristian Tudor Po�pescu este o literatură document și va rămâne, așa cum, în ciuda temerilorunor critici, între care și marele E. Lovinescu, au rămas schițele, foarte la zi,ale lui Caragiale.“ (Ion Rotaru – O istorie a literaturii române de la originipână în prezent)

„Cred că prozatorului de idei, comentatorului politic, moralistului, po�lemistului, pamfletarului Cristian Tudor Popescu i s�ar potrivi următoareamemorabilă confesiune a lui Nicolae Labiș din 1956: «Sub zenit/ Am să fiufericit/ Când cineva,/ Descifrându�mi litera și inima mea,/ Va putea fi privit/Râzând, ori rânjind,/ Ori plângând».“ (Mircea Martin) SDC

Marți, 19 martie, ora 18.30, laLibrăria „La Două Bufnițe“(Piața Unirii, nr. 11, Timișoara),va avea loc lansarea volumului Și fericirea era obligatorie deAndrei Crăciun, apărut încolecția Ego. Proză a EdituriiPolirom.

l Invitați, alături de autor:Daniela Rațiu, Robert Șerban,Viorel Marineasa

Continuare a poemului�roman Aleea Zorilor, volumulȘi fericirea era obligatorie navi�ghează, în stilul deja consacratal lui Andrei Crăciun, pe mareamemoriei. În carte îi întâlnimpe soții Ceaușescu în caleașcaReginei Angliei, cu consecințeneprevăzute, sunt prezenți în �tu necații ani ’80, apar securiștiiși primii îmbogățiți ai tranziției,dar și alte personaje extraordi�nare, precum țiganul înțelept șiorb care are puterea să vadă vii�torul sau tânăra dintr�o familiede mafioți din sudul Italiei.

Povestitorul este un ziaristcare colindă pământul în căuta�rea adevărului din spatele uneivechi balade maghiare ce aveaforța să�i aducă pe oameni înpragul suicidului. Și fericireaera obligatorie este o carte des�pre promisiunile începuturilor,despre comunism și postcomu�nism, ziare și inimi zdrobite,dragoste și moarte.

ANDREI CRĂCIUN (n. 1983) arestudii superioare în adminis �trație publică, științe politice, is�toria ideilor și mentalităților,cultură și civilizație ebraică. Astudiat la Universitatea din Bu �curești, Escuela de Escritores dinMadrid și Tel Aviv University.Este, din 2005, ziarist de presăscrisă. Publică în cele mai impor�tante gazete și reviste din Româ�nia, fiind un pionier al free� lan cing�ului în țara noastră. Senumără printre părinții fonda�tori ai îndrăgitului site Recor�der.ro. A fost desemnat cel maitalentat tânăr ziarist (2005), celmai bun tânăr ziarist de cultură(2010), cel mai bun editorialist(2011) și cel mai bun reporter dinRomânia (2012). Totodată, a pu�blicat mai multe volume de eseuri,poezie și proză. Este tradus înitaliană, spaniolă, portugheză șineerlandeză în cadrul proiectu�lui european CELA (Con nectingEmerging Literary Artists). LaEditura Polirom a mai publicatAleea Zorilor (2017). SDC

Lansare de carte laTimișoara: Și fericirea era obligatorie de Andrei Crăciun

Recomandare de lectură: VremeaMânzului Sec, deCristian Tudor Popescu

– FRAGMENT –

Orice ființă individuală – de laatom până la cele mai complexeorganisme vii și până la cele maiînalte minți mărginite – poate ficoncepută, după spusele lui RenéGuénon, ca un punct în care orază a Divinității primordiale în �tâlnește una dintre emanațiilediferențiate prin creație ale ace �leiași energii creatoare a Divini �tății. Ca ființă creată, creaturapoate fi foarte departe de Dumne�zeu, în sensul că îi lipsește inte �ligența de a descoperi naturaTemeiului divin al ființei sale. Darîn esența sa eternă – ca loc de în�tâlnire al calității de creatură cuDumnezeirea primordială –, fiin �ța creată este unul dintre punc�tele infinite în care Realitateadivină este pe de�a�ntregul și veș �nic prezentă. Din această cauză,ființele raționale pot ajunge lacunoașterea unitivă a Temeiuluidivin, ființele neraționale șineînsuflețite pot dezvălui ființe �lor raționale deplinătatea prezen �ței lui Dumnezeu în plămadaformelor lor materiale. Viziuneapoetului sau a pictorului asupradivinului din natură, conștien �tizarea de către credincios a uneiprezențe sacre în sfintele taine, însimbol sau imagine – acestea nusunt întru totul subiective. Într�a �devăr, nu toți privitorii pot aveaparte de aceste percepții, deoarece

cunoașterea este o funcție a fiin �țării; dar obiectul cunoașterii esteindependent de felul și firea celuicare cunoaște. Ceea ce văd și în�cearcă să zugrăvească pentru noipoetul și pictorul se află de faptundeva acolo, așteptând să fieînțeles de toți cei înzestrați cucapacitățile potrivite. În mod si�milar, Temeiul divin este pe de�plin prezent în imaginea sauobiectul sacramental. Credința șievlavia pregătesc spiritul credin�ciosului pentru perceperea razeiDivinității în punctul ei de inter �secție cu un anumit fragment dematerie aflat în fața lui. În mod în�tâmplător, prin faptul că sunt ve�nerate, asemenea simboluri devincentrele unui câmp de forță. Alea�nurile, emoțiile și fanteziile celorcare îngenunchează și care, timpde generații, au îngenuncheat înfața altarului creează, să zicemașa, un vârtej persistent în mediulpsihic, astfel încât imaginea esteînsuflețită de o viață divină se�cundară, inferioară, proiectatăasupra ei de credincioși, precumși de o viață divină primară pecare, în comun cu toate celelalteființe însuflețite și neînsuflețite,aceasta o posedă în virtutea rela �ției cu Temeiul divin. Experiențareligioasă a sacramentaliștilor șiiconodulilor poate fi perfect au�tentică și obiectivă; dar nu este în�totdeauna sau neapărat o expe� riență a lui Dumnezeu sau a Di �vinității. Poate fi, și poate că în

majoritatea cazurilor așa și este, oexperiență a unui câmp de forțăgenerat de mințile credincioșilordin trecut și din prezent și proiec�tat asupra obiectului de cult decare se lipește, să spunem așa,într�o stare ce s�ar putea numiobiectivitate la mâna a doua, careașteaptă să fie percepută de min �țile ce vibrează pe aceeași lun�gime de undă. Cât de dorită estecu adevărat o astfel de experiențăe o problemă ce va trebui să fiediscutată într�un alt capitol. Totce trebuie să spunem acum estefaptul că disprețul iconoclastuluifață de sacramente și simboluri,ca nefiind altceva decât o maimu �țăreală cu lemne și pietre, estetotal nejustificat.

Căci lucrătorii încă neștiindce să mai plămădească,

Dacă�i mai potrivit din mineun sfânt sau troacă pentru porciei să cioplească,

După o lungă cugetare auhotărât un sfânt să�ntruchipez;

Și�așa se face că pe Loyolacel faimos eu azi înfățișez.

Scriitorul de satiră cel multprea protestant a uitat că Dumne�zeu se află la fel de bine și întroaca porcilor, și în conven țio �nala imagine sacră. „Ridică piatrași mă vei găsi acolo“, afirmă celmai cunoscut dintre logia lui Iisusde la Oxyrhynchus; „despică lem�nul, și eu sunt acolo“. Cei care auconștientizat în mod personal șiimediat adevărul acestui cuvântși, odată cu acesta, adevărul brah�manismului „Acela ești tu“ suntpe deplin izbăviți.

Sravaka [literal „cel care au �de“], nume dat de budiștii Ma�hayana contemplativilor dinșcoala Hinayana nu reușesc săînțeleagă că, așa cum este din fire,Mintea nu are nici etape, nici cau�zalitate. Disciplinându�se pe sinesă înțeleagă cauza, el atinge rezul�tatul și sălășluiește în starea de

samadhi (contemplare) a Neantu�lui pentru miriade de eoni. Oricâtde iluminat ar fi în acest fel, Sra�vaka nu se află deloc pe drumulcel bun. Din punctul de vedere alBodhisattvei, aceasta este ca su �ferința torturilor iadului. Sravakas�a îngropat pe sine în Neant și nuștie cum să iasă din contemplarealui tăcută, pentru că nu cunoaștecâtuși de puțin esența lui Buddha.

Mozi

Când se atinge Iluminarea,un Bodhisattva este eliberat dinrobia lucrurilor, însă el nu cautăsă fie dezlegat de lucruri. Samsara(lumea devenirii) nu�i este urâtă,cum nici nirvana nu îi este plă�cută. Când strălucește Iluminareacea desăvârșită, nu există nicisclavie, nici eliberare.

Prunabuddha Sutra

Atingerea Pământului esteîntotdeauna revigorantă pentrufiul Pământului, chiar și atuncicând acesta se află în căutareaunei Cunoașteri suprafizice. Sepoate chiar spune că suprafiziculpoate fi stăpânit cu adevărat în de�plinătatea lui – până la înăl țimipe care le putem atinge oricând –

doar atunci când rămânem cu pi�cioarele bine înfipte în tot ce ține derealitatea fizică. „Pământul îi estesprijin“, spun Upani șadele, ori decâte ori imaginează Sinele care semanifestă în univers.

Sri Aurobindo

„Până la înălțimi pe care leputem atinge oricând.“ Pentruacei dintre noi care încă se maibălăcesc în mâzga de jos, fraza areun ton mai curând ironic. Cu toa �te acestea, în lumina fie și a celeimai vagi înțelegeri a înălțimilor șia deplinătății, ne putem da seamala ce anume se referă autorul. Estemai ușor să descoperi Împărățialui Dumnezeu exclusiv înăuntrultău decât s�o descoperi nu doaracolo, ci și în lumea din afară aminților și lucrurilor și a ființelorvii. Este mai ușor pentru că înăl �țimile lăuntrice li se dezvăluieacelora care sunt gata să excludădin câmpul lor vizual tot ceea cese află în afară. Și deși această ex�cludere poate fi un proces dure�ros și chinuitor, cert este că e maipuțin laborios decât procesul deincludere, prin care ajungem săcunoaștem deplinătatea și înălți �mile vieții spirituale. SDC

12ANUL XV NR. 636

2 – 8 MARTIE 2019avanpremierăwww.suplimentuldecultura.ro

Aldous Huxley –Filosofia perenă„Suplimentul de cultură“ publică în avanpremieră un fragment

din volumul Filosofia perenă, de Aldous Huxley, traducere de

Daniela Rogobete, care va apărea în curând la Editura Polirom.

CARTEAO inspirată selecţie de texte religioase esenţiale pentru budismulZen, hinduism, taoism, misticismul creștin și islam, de care autorulse folosește pentru a dezvălui „realitatea divină“ comună tuturorcredinţelor. Volumul include, printre altele, numeroase texte dinMeister Eckhart, Rumi, Lao Zi sau Zhuangzi, precum și din Bha-gavad-Gita, Cartea tibetană a morţilor sau Upanișade, pe bazacărora Huxley analizează credinţele spirituale ale diferitelortradiţii religioase, evidenţiind existenţa anumitor constante alespiritului omenesc, a unor idei universale ce constituie esenţaoricărei mari filosofii sau religii. SDC

Acum doi ani, când îi prezentamdiscul Middle of the Road, măîntrebam dacă Eric Gales, unchitarist de mână stângă, vareuși să iasă din umbra tutelarăa lui Jimi Hendrix și să apuce pecalea proprie, fie spre blues, fiespre rock.

Discul recent apărut, The Boo�kends (2019, Mascot/ Provogue)nu certifică pe deplin că ar fi scă�pat. Dimpotrivă, acum parcă și�aadăugat și protecția pălăriei luiStevie Ray Vaughan. Nesiguranțaîncă îl bântuie pe Gales, iar asta sevede și din faptul că la patru cân�tece are ajutorul a trei nume cunoscute din generația sa debluesmeni: Beth Hart (în piesabeatlesilor Lennon�McCartney WithA Little Help From My Friends),Doyle Bramhall II (în piesa Sout�hpaw Serenade, probabil cea maibună dintre cele compuse și înre�gistrate aici de Gales; calitatea nu

se datorează neapărat contribu �ției chitaristice a lui Doyle, care,însă, e ravisantă) și B. Slade (înSomething’s Gotta Give, piesa cutextul cel mai angajat social dincele 11, câte numără CD�ul; și înultima, Pedal to The Metal, un felde ars poetica, oferită ca bonus).

Starea de neîncredere în sineși de căutare a identității e des�crisă în Reaching For A Change, opiesă autobiografică, în tradițiaintelectuală a bluesului: „In thislife, there’s struggle/ In this life,there’s pain/ Some can’t stand the

hard times/ Fight back againstthe pain/ Reaching for a change//In my life, i’ve suffered/ I’ve beenlost along the way/ Refused thehelp of others/ Who were reach �ing out, reching out// I’ve beenwaiting so long/ Where did I go sowrong/ Things that I just can’tsay/ Have me reaching out, reach �ing for a change“. Sigur, nu e marefilosofie în versurile astea, putețizice; dar bluesul nu e filosofie, cițipăt de durere. Eric Gales are

talentul și capacitatea de a�șitransmite durerea. Și o face cudu blu folos: el se eliberează, mă �car temporar, de coșmarul exis �tențial, ascultătorul se ferește deunul posibil.

Mă întorc la prima piesă, denici două minute, Intro. Ascul�tând�o întâia oară, mi s�a părutprea evident descinsă din univer�sul Hendrix, încât eram gata săarunc discul. Nu poți cânta lanesfârșit sub pulpana zeului, ori�cât ar fi el de permisiv. Și nu echiar un motiv de mândrie să fiisocotit urmașul aceluia, fie și le�gitim. Originalitatea ta care maieste? Dacă ai personalitate pro�prie, cum poți să o afirmi de subwah�wah�ul tutorelui spiritual?Greu de scos la capăt... Eric Galesnu se plasează, totuși, în ipostazaunui epigon fără sânge și fărăoase. Introducerea este o trimi�tere simbolică și o datorie deonoare.

Prin ea (ca și prin penultimabucată, Resolution, decla rație șidemonstrație complet instrumen�tală a posibilităților sale), Gales

face reverență tradiției și sta �bilește codul valoric la care se ra�portează. Într�o lume în care totmai mulți se îndeletnicesc cu fur�tul, iar alții prelucrează cât maișo cant opere demult consacrate,doar�doar vor căpăta atenție, chi�taristul din Memphis alege caleadificilă de a�și etala pasiunea ar�zătoare pentru arta bluesului. Fi�indcă se poate spune, fără teamăde exagerare, că și Gales, ca mulțidintre congeneri și înaintași, ardepentru blues. Revelatoare esteversiunea fierbinte pe care el șiBeth Hart o dau piesei arhicunos�cute. Știind�o „arsă“ impecabil deJoe Cocker la Woodstock, nu�țivine a crede că acum explodeazășoptit!

Și mai este ceva de admirat:ilustrația booklet�ului. Nu știudacă ideea aparține fotografuluiMathieu Bitton ori graficianuluiRoy Koch. Probabil instigat de cu�vântul�titlu, conceptul îl situeazăpe chitarist în interiorul unei bi�blioteci. Autor de cărți eu însumi,n�am cum rămâne indiferent laaceastă alegere. SDC

Bibliotecarul bluesului

13ANUL XV NR. 6362 – 8 MARTIE 2019 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

„Oare cât de normal este săplângi după un robot?“, m�a în�trebat un prieten acum cevatimp, când Opportunity, robotulveteran de pe Marte, a fost decla�rat în mod oficial decedat. Mulțiau vărsat atunci lacrimi după„cel mai hărnicuț robot din Siste�mul Solar“. Cu această ocazie, amaflat că omenirea s�a atașat deaparate electrice în nenumăraterânduri, iar unii oameni au sen�timente și pentru aspiratorul lor.

Pe 13 februarie, de la centrul decontrol al NASA a fost trimisă înspațiu o melodie. Versurile lui Bil�lie Holiday sunau cam așa: „Am săte găsesc în soarele dimineții/ Iarcând noaptea abia începe/ Am sămă uit la lună/ Dar am să te vădpe tine“. Erau mulți ochi înlăcri �mați în cameră, dar nici unul nuse uita spre Lună, ci spre Marte,acolo unde robotul Opportunitytăcea. Mesajul era ultimul semnaltrimis dinspre Pământ în încerca�rea de a�l trezi. Un oficial NASA aținut o conferință de presă în carea anunțat, „cu mulțumire și re �cunoștință, că misiunea Opportu�nity s�a încheiat“. Robotul spațial

fusese trimis pe Marte în 2004,pentru o misiune de 60 de zile. Afuncționat timp de 15 ani. O fur�tună din luna iunie 2018 l�a afec�tat grav și de atunci nu a mairăspuns la nici o comandă de pePământ. Vestea încheierii misiu�nii a declanșat lacrimi și elogiiemoționante peste tot în lume.  

Dar tristețea pentru soartaroboților nu se întâmplă nici pen�tru prima dată, nici nu este atât deneobișnuită.

În 2017, sonda Cassini, care or�bita în jurul planetei Saturn de 13ani, s�a prăbușit pe planetă. Pentrua�i anunța inevitabilul sfârșit,NASA a realizat un mic film deanimație, extrem de emoționant,pe un fundal muzical înălțător.Efectul scontat, la fel ca în cazul luiOpportunity, a fost atins.

Un film NASA care îl arată peCuriosity, celălalt robot de peMarte, cum își cântă singur „Lamulți ani“, la un an după aterizare,a adunat milioane de vizualizări șicomentarii duioase. Cercetătorulcare programase acest lucru adecis să renunțe la idee după doarun an, pentru că „nu aduce nici ocontribuție științifică“.

Philae, un robot�cutie cu treipicioare, a produs lacrimi de bu�curie și entuziasm atunci când aaterizat pe o cometă care se de�plasează prin spațiu cu 135.000 dekilometri pe oră, o realizare știin �țifică incredibilă a Agenției Spa �țiale Europene (ESA). Pentru că aaterizat într�un loc umbrit și lu�mina solară a fost prea slabă pen�tru a�i încărca bateriile, Philae

și�a luat la revedere de la omeniredupă foarte puțin timp. Ultimulmesaj, gândit desigur de echipade la ESA, le cerea oamenilor să�itrimită o fotografie cu ei, iar oa�menii nu au întârziat să răspundăîn numere mari.

Efectul atașamentului de ro �boți este deja unul cercetat și va�lidat științific. În armată, sol dațiisuferă atunci când roboții cu care

lucrează (de obicei pentru detec�tarea explozibililor) sunt distrușisau demontați. Majoritatea solda �ților le dau și nume roboților, îngeneral după soție sau prietenă.Un studiu care investiga empatiapentru roboți a rugat partici pan �ții să urmărească filme cu roboțiagresați – fie că se țipa la ei, fie căerau loviți. Reacțiile înregistratela nivelul creierului au arătat căsubiecții resimțeau compasiunepentru roboți la un nivel similarcu cel destinat oamenilor. Chiar șiîn cazul unui obiect casnic destulde obișnuit, aspiratorul Roomba,nivelul de empatie a fost ridicat. 

Am învățat să îi iubim demici, cel mai probabil din deseneanimate precum Wall�E și dato�rită unor personaje precum R2D2din Star Wars. Cei de la agențiilespațiale, care au nevoie de bugetși sprijin public, vor continua săcultive astfel de sentimente, chiarși cu prețul lacrimilor noastre. SDC

MĂDĂLINA COCEADE VEGHE-N LANUL DE CULTURĂ

Doliu după deșeuri electrice

DUMITRU UNGUREANUROCKIN’ BY MYSELF

Până la fatwa (decretul religios)ayatollahului Ruhollah Khomeini,liderul suprem al Iranului, Sal�man Rushdie era un scriitor foar �te apreciat în cercurile literare.Peste noapte, Rushdie avea să fietransformat în celebritate mon�dială.

Cartea Versetele satanice, pu�blicată pentru prima oară în Ma �rea Britanie în 1988, a fost pri mităcu aprecieri de către critici, dar i�a înfuriat pe mulți musulmani,care au considerat�o o blasfemiela adresa profetului Mahomed.

Decretul din 1989 a lui Kho�meini punea un preț pe capulscriitorului englez, dar și pe al tu�turor celor care ar îndrăzni să pu�blice sau să traducă romanul. Lafinal de secol XX a revenit o men�talitate pe care toți o credeam de mult dispărută – un scriitor afost condamnat la moarte pentrublasfemie.

Până astăzi, Rushdie a scăpatcu viață; decretul lui Khomeini a

provocat însă zeci de victime –oameni care și�au pierdut viața întimpul manifestațiilor fanaticeîmpotriva cărții, dar mai ales asa�sinarea multora dintre cei aso �ciați de musulmani cu „blasfemia“lui Rushdie.

Printre aceștia: Hitoshi Iga�rashi, traducătorul în japoneză alcărții, a fost asasinat în 1991; Et�tore Capriolo, translatorul italian,a scăpat cu viață după ce a fost în�junghiat în același an; editorulnorvegian William Nygaard a scă�pat și el dintr�un atentat. AzizNesin, translatorul turc, a muritîn 1993 alături de alte 36 de per�soane în ceea ce s�a numit „masa�crul din Sivas“ – în Turcia –, unatentat care, spun mulți, îl avea defapt pe Aziz Nesin drept țintă.

„A fost primul glonț într�unrăzboi cultural împotriva libertă �ții de expresie. Două decenii maitârziu, violențele continuă, iar fun damentaliștii musulmani au câș �tigat un nou avantaj: autocenzura

practicată de mass�media“, scriaîn 2009 jurnalistul ChristopherHitchens în articolul Asasiniiminții, publicat de „Vanity Fair“.„Cel puțin 22 de oameni au fostuciși, Rushdie a fost silit să se as�cundă. Iar Marea Britanie a tre�buit dintr�o dată să se confruntecu câteva adevăruri tulburătoare.A fost evident că protestatarii mu�sulmani care au ars cartea luiRushdie nu s�au integrat în tra �diția libertății de expresie și depunere la îndoială a religiei dinMarea Britanie; multiculturalis�mul nu a făcut decât să accen�tueze diferențele și să ducă lasegregarea comunităților“, scrieastăzi „The Telegraph“.

Al Jazeera, într�un articolcon sacrat acestei „aniversări“,pre zintă o versiune proprie a eve�nimentelor și pune întrebarea:Cine își mai amintește și cui îi maipasă de „afacerea Salman Rus�hdie“?. „Cartea a fost scrisă în en�gleză. Ayatollahul nu știa limbaengleză. El a avut o reacție lareacția altora, care nici ei nu citi�seră cartea. A fost o comedie a te�rorilor“, opinează „Aljazeera“.

În versiunea lui Hamid Da�bashi (profesor de studii iranieneși literatură comparată la universi�tatea Columbia), semnatarul arti�colului publicat de Al Jazeera,„afacerea Salman Rushdie“ a apărut

ANUL XV NR. 6362 – 8 MARTIE 201914

www.suplimentuldecultura.ro

LUCIAN AMARII (JUP)SUPLIMENTUL LUI JUP

Afacerea Versetele satanice, după 30 de aniAfacerea Versetele satanice, după 30 de ani

Au trecut trei decenii, chiar de Sf. Valentin, de cândun decret al liderului religios al Iranului a tran s -format o vedetă a cercurilor literare în cele bri -tate mondială, a făcut zeci de victime și a ră su nat,în opinia multora, ca „un prim foc tras într-unrăzboi cultural împotriva libertății de expresie“.

ANUL XV NR. 6362 – 8 MARTIE 2019 15

www.suplimentuldecultura.ro

Responsabilitatea juridică pentru conținutul articolului îi aparține autorului.Manuscrisele primite la redacție nu se înapoiază.

Adresă: Iași, B�dul Carol I, nr. 4, etaj 4, CP 266, tel.: 0232/ 214.100, 0232/ 214111,

fax: 0232/ 214111

Redactor�șef:George Onofrei

Redactor�șef adjunct:Radu Cucuteanu

DTP:Adina Arnăutu

Rubrici permanente:Bobi (Fără Zahăr),Mădălina Cocea, Dragoș Cojocaru, Andrei Crăciun, Florin Ghețău, Radu Pavel Gheo, Florin Lăzărescu, George Onofrei

Carte: Doris Mironescu, Eli Bădică, Marius Miheț, Cristian Teodo rescu, Bogdan�Alexandru Stănescu, Alina Purcaru, Cătălin Constantinescu, Ioan�Alexandru Tofan, Dana Pîrvan

Muzică:Victor Eskenasy, Dumitru Ungurea nu

Film: Iulia Blaga

Teatru:Oltița Cîntec

Caricatură:Lucian Amarii (Jup)

Grafică: Ion Barbu

Actualitate:Cătălin Hopulele

Publicitate: tel. 0232/ 252294

Distribuție:Mihai Sârbu, tel. 0232/ 271333.Media Distribution S.R.L., tel. 0232/ 216112

Abonamente: tel. 0232/214100

Tarife de abonament:45 lei pentru 3 luni; 91 lei pentru 6 luni; 182 lei pentru 12 luni.Prețurile includ și tarifele poștale.

„Suplimentul de cultură“ este tipărit cu sprijinul

Adevărul Holding

Marcă înregistrată – Editura Polirom și „Ziarul de Iași“. Proiect realizat de Editura Polirom în

colaborare cu „Ziarul de Iași“. Se distribuie gratuitîmpreună cu „Ziarul de Iași“.

n Rami Malek (foto sus), care toc�mai a luat Oscarul pentru rolullui Freddie Mercury în BohemianRhapsody, a fost declarat „faraonulde la Hollywood“ de către presa șiinternauții din Egipt, unde filmula fost prezentat într�o variantămult cenzurată (s�au scos toatescenele care prezentau homose�xualitatea lui Mercury). Malek este„fiu de emigranți egipteni“, așacum a declarat el însuși, iar NabilaMakram, ministrul Imigrației șial Egiptenilor din Străinătate, s�a felicitat într�un comunicatpentru faptul că Rami Malek și�aexprimat public „mândria de a fide origine egipteană“.n Hulit la Hollywood chiar demulți dintre actorii care acumcâțiva ani se băteau să apară înfilmele lui, Woody Allen pregăteșteun nou lungmetraj, pe care îl vafilma în Spania, în Țara Bascilor.Deși acuzele de abuz sexual asupraunui minor care datează din 1992n�au fost niciodată dovedite (șiau fost negate de unii dintre copiiilui), Allen este urmărit de acesteași acum, mai ales pe valul isteriei#MeToo. Filmul Wonder Wheel,lansat în plină afacere Weinstein,a fost un eșec comercial, iar ultimullui lungmetraj, A Rainy Day inNew York, n�a mai fost lansat deAmazon Studios.n Andy Anderson, fostul bateristal formației The Cure, a decedatla vârsta de 68 de ani. Anderson acântat cu The Cure pe mai multealbume (Japanese Whispers, TheTop, Standing on a Beach etc.) șia mai colaborat cu Iggy Pop șiPeter Gabriel.n Laureat a cinci premii Oscar,regizorul mexican Alejandro Gon�zalez Iñarritu va fi președintelejuriului la cea de a 72�a ediție afestivalului de la Cannes. n Stephen King anunță că va lansao nouă carte. De data aceasta,

spune autorul, este un poveste „înspiritul“ a două dintre capodope�rele autorului american, It și Fire �starter. Cartea va purta titlul deThe Institute, are ca subiect o„instituție cumplită pentru copiicu talente speciale“ și va fi lansatăîn librării pe 10 septembrie. „O po�veste dramatică despre lupta dintrebine și rău, în care cei buni nucâștigă întotdeauna“, s�a anunțatpe site�ul oficial al autorului.n La 50 de ani de la lansarea ro�manului de succes Germenul An�dromeda al lui Michael Crichton(decedat în 2008), editura Har�perCollins a anunțat că va publicaThe Andromeda Evolution, o con�tinuare scrisă de Daniel H. Wilson,autor al bestsellerului din 2011Robopocalypse.n Laureat a două premii Oscar și trei premii César pentru muzicăde film, compozitorul francez

Alexandre Desplat a anunțat că ascris în colaborare și a regizat unspectacol de operă împreună cusoția sa, violonista Solrey. OperaEn silence, care va fi prezentatăîn Franța pe 2 martie, se inspirădirect dintr�o nuvelă a laureatuluiNobelului pentru literatură Ya�sunari Kawabata ce povesteștecalvarul unui romancier care, pa�ralizat, se vede în imposibilitateade a mai scrie.n Platforma CBS a comandat dejaun al treilea sezon din serialulStar Trek:Discovery. De asemenea,NBC a comandat noi sezoane dinserialele Chicago Fire, ChicagoP.D. și Chicago Med (care se des �fășoară în paralel).n Luc Besson a scăpat de acuzelede viol la adresa sa după ce plân�gerea actriței Sand Van Roy a fostclasată de autoritățile franceze. n Creaturile din cele două filmeGremlins își fac din nou apariția,de data aceasta pe micile ecrane,sub forma unui serial animat lacare lucrează Warner Media. Se�rialul va fi difuzat pe viitoareaplatformă de streaming a studiou�rilor Warner Bros. nMichael Moritz, unul dintre mi�liardarii (și filantropii) din SiliconValley, a anunțat că va sponsorizapremiul Booker, la o lună dupăce sponsorii din ultimii 18 ani,Man Group, au anunțat că se re�trag. SDC

Pagini realizate de DRAGOȘ COJOCARU

din cauza unei sincronizări nefe�ricite. Dabashi crede că motiva �țiile acelei fatwa au fost mai multde natură politică, nu religioasă.În felul în care prezintă el eveni�mentele, puterea lui Khomeiniera șubrezită de dezvăluirea afa�cerii Iran�Contra (Iranul, aflatsub embargo, a cumpărat pe as�cuns arme de la „Marele Satan“,dușmanul oficial, Statele Unite) șide finalul războiului cu Irakul(1980�1988). Khomeini, spune ar�ticolul din Al Jazeera, avea nevoiede o perdea de fum, de un eveni�ment public care să „garantezeperpetua teocrația pe care ocrease și pentru al cărei viitor setemea“. Cartea lui Rushdie șiscandalul provocat de ea a apărutla momentul oportun.

Majoritatea comentatorilorcare vorbesc astăzi despre Rushdie,fatwa din 1989 și cumplitele eiconsecințe descriu acel momentdrept „un punct de inflexiune“ sau„o schimbare de paradigmă“ carea inflamat și a otrăvit relațiile din�tre musulmani și occidentali pen�tru multă vreme.

„O mare parte din lucrurilecu care ne confruntăm azi în An�glia sunt legate în mod absolut deceea ce s�a întâmplat acum 30 deani. Dacă vrei să înțelegi resur �gența extremei drepte, trebuie săînțelegi istoria noastră. Iar partea acestei istorii și felul în care mu�sulmanii sunt văzuți în Marea Bri�tanie, mare parte are legătură cuce s�a întâmplat acum trei dece�nii“, a declarat pentru „Vice“ jur�nalistul Mobeen Azhar care arealizat anul acesta pentru postulBBC Two documentarul The Sata�nic Verses: 30 Years On.

Din alt punct de vedere, într�unarticol pentru „Spiked“, scriitorulși profesorul universitar Jona �than Raush crede că „edictul con�tra lui Rushdie a fost just înțelesîn 1989 drept o schimbare de pa�radigmă“, într�o lume în careaten tatele fundamen taliș tilor mu�sulmani nu erau, totuși, o noutate.„De data aceasta“, scrie Raush,„apelul la crimă era sprijinit pu�blic de un stat. Khomeini nunumai că a cerut asasinate multi�ple, el a pus girul guvernului peacest decret și l�a finanțat subforma unei uriașe recompensebănești. În al doilea rând, atacul afost global, încercând să mobili�zeze musulmanii de peste tot îm�potriva unor ținte din întreagalume. Khomeini a decretat căgranițele nu au importanță. Înconsecință, câmpul de luptă nuare nici el frontiere. Războiul glo�bal declarat de Osama bin Laden

nu a făcut decât să urmeze caleatrasată de Khomeini“.

În opinia lui Raush, „inciden�tul Rushdie a fost un început. Înacelași fel în care masacrul de laliceul Colombine din 1999 a deve�nit un model pentru toate inci�dentele de acest gen care auur mat, afacerea Rushdie a devenitun model pentru toate atacurileteroriste antiintelectuale ulte�rioare. Furia stârnită de caricatu�rile cu Mahomed publicate deziarul danez «Jyllands�Posten» s�au soldat cu sute de victime. În2011 și 2015, revista satirică«Charlie Hebdo» a fost ținta aten�tatelor teroriste, soldate și ele cu12 morți și 11 răniți“.

Astăzi, Salman Rushdie numai trăiește ascuns și speră că, însfârșit, cartea Versetele satanice ascăpat de controversă, măcar cât„să fie judecată doar din punct devedere literar“.

Dar decretul contra lui, apa�rent retras de statul iranian, ră�mâne tehnic în vigoare dinmo ment ce autoritățile religioaseconsideră că o fatwa poate fi re�trasă doar de cel care a emis�o, încazul de față ayatollahul Kho�meini, care nu mai e în viață. Re�compensa pe capul scriitorului afost crescută în 2016 cu 600.000de dolari față de cele 2,8 milioaneanterioare.

Un gest care a determinatAcademia Nobel, care a evitat săcomenteze până în acel moment,să declare acest decret drept „o se�rioasă violare a dreptului la liberăexprimare“.

Iar pe 17 februarie cotidianulisraelian „Haaretz“ anunța căTwitter a șters, vinerea ante�rioară, o postare pe contul actua�lului ayatollah, Seyyed Ali Kha� menei, care a anunța că „verdictulimamului Khomeini este în vi�goare și irevocabil“. SDC

PE SCURT

Sub umbra părului sălbatic edintr�un punct de vedere o po�veste coming�of�age, al cărei erou,Sinan (Aydin Doğu Demirkol), eun tânăr ce se întoarce după fa�cultate în localitatea natală, Ça�nakkale (de unde și Ceylan setrage prin tată), sperând să devinăscriitor.

Dacă mama și sora nu�i punprobleme, relația tânărului in�transigent și infatuat cu tatăl său,Idris (Murat Cemcir), este dificilă,pentru că acesta e dependent dejocuri de noroc și se pare că a lă �sat deoparte orice ambiție pe carea avut�o în viață.

În decursul a trei ore, Sinanse dezvrăjește și se maturizeazăsub ochii noștri, ca un fruct sublumina coaptă a soarelui – Cey�lan a lucrat cu operatorul luiobișnuit, Gökhan Tiryaki, a căruicameră înregistrează uneori mo�mente de o extraordinară frumu �sețe în care resimți aproape fizicmelancolia timpului care trece.

Este nevoie de timp pentru caSinan să intre într�un ritm al viețiicare�i va permite să înțeleagă și să

accepte relația cu tatăl lui și com�plicata relație pe care acesta oîntreține la rândul său cu pro�priile�i vise. Fântâna pe care aces �ta o tot sapă la țară, unde s�a retrascând a ieșit la pensie din postul deînvățător, e în mod simbolic lucrulcare�i menține rădăcinile vii – pa�radoxal, cu atât mai mult cu cât nudă de apă. Acceptând că tatăl săua pierdut pariul cu viața așa cumși�o imagina el, Sinan primeșteacces la un izvor de înțelepciuneancestrală, care îl va îmbogăți și îiva lumina altfel calea.

SĂ NU UCIZI

„Suntem medici, nu ne turnămunii pe alții“, spune unul dintre co�legii chirurgului care încearcă săspună lumii că infecțiile nosoco�miale din spitale vin de la dez �infectanții diluați. Debutanți înlungmetraj după ce primul lorscurtmetraj, 4.15 pm. Sfârșitullumii, a fost selecționat în cursapentru la Palme d’or la Cannes2016, Gabi Virgina Șargă și CătălinRotaru abordează un subiect in�tens și actual (deci cu atât mai di�ficil), pe care îl interpretează în tr�omanieră care amintește de filmelepolonezului Krzyzstof Kieś lowski.(Poate nu întâmplător, filmul și�a

început cariera interna țională laFestivalul Internațional de Filmde la Varșovia.)

Dacă la Kieślowski a cinceaporuncă era interpretată într�opoveste despre pedeapsa cumoar tea (un bărbat ucide un taxi�metrist și e condamnat la spânzu�rătoare), trimiterile la cinemaulacestuia vizează mai mult inclu�derea într�o aceeași parantezăcare pune în discuție problema�tica morală și religioasă prin po �vești din viața de zi cu zi. În Să nuucizi există în permanență uncalc moral și religios suprapuspeste poveste, dar nu există vreodilemă morală care să�l împiedice

pe medic să se revolte împotrivasistemului.

El știe de la început că ceilalțifac un compromis pe care nu edispus să�l accepte. Și spectatorulștie că adevărul e de partea chi�rurgului. Acesta încearcă din răs�puteri să își convingă colegii,soția, șefii, Ministerul Sănătății,presa, Procuratura – și nimeni nuvrea să�l asculte. Aici scenariulscris de cei doi autori se îndepăr�tează de realitatea scandaluluiHexi Pharma, din care s�a inspi�rat, și frizează absurdul (deși astapoate fi mai greu de înțeles despectatorul care știe din realitatecă scandalul Hexi Pharma a pornit

din presă. Un asemenea subiectnu are cum să nu intereseze presa;dacă ești refuzat de un ziar, mergila altul). Eroul își dă seama treptatcă lupta lui n�are sorți de izbândă,că e un fel de Don Quijote.

Dramaturgic vorbind, e unlucru dificil de realizat și povesteaare dificultăți în a construi și gradatensiunea și reacțiile personajelor,astfel încât să devină plau zibil mo�mentul în care chirurgul mai că îșipierde mințile și începe să�l urmă�rească pe directorul firmei cudezinfectanții diluați. În momen�tul de apogeu, care e gândit ca unfals catharsis, spectatorul e posibilsă fie deja decuplat de la poveste.

La debut în cinema, interpre�tul Alexandru Suciu impune, înpofida dicției uneori mai dificile,un erou motivat nu doar de sim �țul dreptății, dar și de un soi depredispoziție spre fanatism. Pă�rând dispus să meargă până�npânzele albe pentru ideile sale, fi�nalul pare cu atât mai bizar, pen�tru că de fapt nu știi încotro seîndreaptă. Nu poți judeca un filmpentru ce nu și�a propus să fie,dar probabil că o abordare mairealistă a subiectului ar fi fost maiușoară pentru travaliul unui lung �metraj de debut. SDC

l Ahlat Ağaci/ Sub umbra păru�lui sălbatic – de Nuri Bilge Cey�lan, cu:Aydın Doğu Demirkol,Murat Cemcir, Bennu Yildirimlar l Să nu ucizi – de Gabi VirginiaȘargă și Cătălin Rotaru, cu: Ale�xandru Suciu, Cristina Flutur,Gelu Colceag, Tania Filip

16ANUL XV NR. 636

2 – 8 MARTIE 2019fast food www.suplimentuldecultura.ro

PildeIULIA BLAGAFILM

Natura e personajprincipal în cel mairecent film al cu nos -cutului cineast turcNuri Bilge Ceylan,inclus anul trecut înCompetiție la Cannes.Ceylan, un maestru alpoveștilor lente, cutensiuni acumulatepe dedesubtul unorlungi dialoguri, urmă -rește acum temacompromisului și acreșterii prin relațiadintre un fiu și tatălsău, care sunt de faptniște repere pe o axătemporală abstractă.

636

Să nu ucizi, de Gabi Virginia Șargă și Cătălin Rotaru

Ahlat Ağaci/ Sub umbrapărului sălbatic, de Nuri Bilge Ceylan