NARCOTICE ÎN CULTURA ROMÂNĂ:ISTORIE, RELIGIE ȘI LITERATURĂ, DE ANDREI OIȘTEANU

ANUL XVI w NR. 668 w 14 – 20 DECEMBRIE 2019 w REALIZAT DE EDITURA POLIROM ȘI ZIARUL DE IAȘI PAGINILE 2-3

MICHAEL ONDAATJE,MISTERULRĂZBOAIELORPERSONALE

PAGINILE 8-9

PAGINA 10

RADU IOANID –HOLOCAUSTUL ÎN ROMÂNIA„Suplimentul de cultură“publică în avanpremierăun fragment din acestvolum care va apărea în curând în colecția„Document“ a EdituriiPolirom.

Lumina de veghe, noul roman al lui Michael Ondaatje, tradusrecent la Editura Polirom de cătreAriadna Ponta, este o povesteîntunecată a copilăriei și aadolescenței mutilate de război.

PAGINA 12

Lansarea la Gaudeamus a celei de-a IV-a ediții a acestuivolum a fost moderată de Adrian Șerban și l-a avut cainvitat pe criticul Paul Cernat, alături de autor.

INTERVIU CU ANGELA HONDRU

„TRADUCĂTORUL SE ÎNDRĂGOSTEȘTEPRIMUL DE PERSONAJ“

„TRADUCĂTORUL SE ÎNDRĂGOSTEȘTEPRIMUL DE PERSONAJ“

2ANUL XVI NR. 668

14 – 20 DECEMBRIE 2019actualitatewww.suplimentuldecultura.ro

Lansarea la Gaudeamus a celei de-a IV-a ediții a volumului Narcoticeîn cultura română de Andrei Oișteanu

Volumul de față este o aparițienecesară în peisajul cultural ro�mânesc, dovadă și faptul că aajuns la această a IV�a ediție.Aceasta ne dovedește că și volu�mele de antropologie culturalăpot să atingă pragul de bestseller.

Este o carte despre care am scrisla momentul apariției sale și de �spre care aș scrie oricând. Cărțilecare îi poartă semnătura lui An�drei Oișteanu sunt cărți cu un im�pact marcant atât în rândurilespecialiștilor, cât și în cele ale pu�blicului general cultivat. Este ocarte bine receptată și în rândulstudenților, în rândul studențilormei în mod particular, din câteam avut ocazia să constat în aceștiani. Sunt cel puțin câteva textecare le�au atras atenția în modspecial, de care s�au atașat, celdespre Ion Barbu, spre exemplu,care din punctul meu de vedereeste un punct de referință în exe�geza barbiană.

Vorbim despre o carte de is�toria ideilor, o carte de istorie cul�turală, de antropologie culturală,o carte foarte complexă și unadintre cele mai importante cărțiale lui Andrei Oișteanu. De fapt,fiecare dintre volumele semnatede domnia sa reprezintă un titluimportant, dar eu, într�o ierarhiepersonală, aș pune acest titlu ală�turi de Imaginea evreului în cul�tura română (ediția a III�a, revăzu�tă, adăugită și ilustrată, Polirom,

2012), care nu doar că se citește cupasiune, ci și cu foarte mult folosde specialiști din mai multe do�menii. Este o carte cu deschidereinterdisciplinară, cartea unui au �tor�constructor; această carte estede fapt o cartografie. Volumele luiAndrei Oișteanu sunt niște carto�grafii erudite. El este un exemplurar de mariaj fericit între enciclo�pedism – un termen rar, conside�rat astăzi de unii ca fiind un ter� men desuet, deși nu este nicide�cum – și specializare.

Avem de a face cu o pluridis�ciplinaritate fecundă, o carte ce în�cepe din Antichitate și ajunge încontemporaneitatea ce am maistrictă. Este și o istorie culturală amentalității europene confruntatăcu alteritatea. Această alteritateeste una multiplă, fie că vor bimdespre diversele culte dionisiace,reprimate de apolinismul culturiigreco�latine și al celei iudeo�creș �tine care i�a urmat, așa�numita„Europă clasică“, fisurată de�alungul perioadei moderne, desprecare Nietzsche, se știe, a scris lu�cruri extrem de profunde la sfâr �șitul secolului al XIX�lea.

Este o confruntare a acesteimentalități și cu Orientul, pentrucă narcoticele acestea vin – în pe�rioada modernă cel puțin – din �spre Orient și reprezintă o pătrun� dere a unei alterități orientaleîntr�o cultură occidentală în cursde modernizare, care se confruntăcu propriile limite. Accentul cade

aici pe cultura română, de la Ni�colae Milescu „Spătarul“, DimitrieCantemir, Alexandru Mavrocor�dat (autor, printre altele, al unuitratat despre tutun și desprefumat) și până în zilele noastre,până la Mircea Cărtărescu, la An�drei Codrescu și alții, trecând prinexperiențele decadenților, ale ro�manticilor, simboliștilor, esteti �zanților, apoi prin interbelic, înzona avangardei, să o numim așa,dar și a așa�zisului trăirism. Mir�cea Eliade este semnificativ aici,ca și discipolul său de mai târziu,Ioan Petru Culianu, cei doi făcândparte dintre maeștrii lui AndreiOișteanu, direct sau indirect.

Narcotice în cultura românăeste o carte labirintică și în acelașitimp o carte foarte sistematică,

ordonată. Andrei Oișteanu are ometodă de lucru pe care aș numi�oa fagurelui.

Volumul semnat de domnia saeste unul scris cu răbdare și înacelași timp cu o plăcere care setransmite și cititorului, este um�plut cu o miere a cunoașterii. Șiceea ce rezultă este o carte terapeu�tică, care ne confruntă cu expe �riențe�limită ale consumatorilor dedroguri și de plante halucinogene,fie că vorbim despre artiști, fie căvorbim despre savanți sau de altecategorii. Aici este și o confruntarecu limita și în același timp un test,pentru că întâlnirea cu alteritateadestabilizantă pe care o presupunnarcoticele reprezintă și un test dereziliență a culturii europene și alidentității europene.

Andrei Oișteanu s�a speciali�zat în asemenea teme, ale limitei,ale confruntării cu alteritatea, aletestului alterității. Cartea des�chide orizonturile și spre istoriareligiilor, și spre istoria culturii, șispre istoria literaturii, și spre is�toria artelor, sunt sute și sute deexemple cu foarte multe elementede anecdotică, ce vin să colorezeși să dea savoare acestei cărți. An�drei Oișteanu are și talent descriitor, iar felul în care își puneîn scenă această materie eruditătrădează și voluptatea estetului,dar, cum vorbim despre un volumde analiză critică, și o conștiință aintelectualului public.

Atunci când spuneam căexperiența narcotică reprezintăun test pentru publicul de astăzi,

Pe data de 23 noiembrie, în cadrul ediţiei din acest an al târgului de carte Gaudeamus – Carte de învăţătură,desfășurat la București în perioada 20-24 noiembrie, a avutloc lansarea celei de-a IV-a ediţii a volumului Narcotice încultura română: istorie, religie și literatură, semnat de

Andrei Oișteanu, ediţie revăzută, adăugită și ilustrată,apărută la Editura Polirom în 2019. Lansarea, moderată de Adrian Șerban, l-a avut ca invitat pe criticul și istoriculliterar Paul Cernat, alături de autor. În rândurile ceurmează vă prezentăm intervenţiile acestora.

Paul Cernat: „Volumelelui Andrei Oișteanu suntniște cartografii erudite“

3ANUL XVI NR. 66814 – 20 DECEMBRIE 2019 actualitate

www.suplimentuldecultura.ro

mă gândeam și la felul în caresunt receptate problemele legatede consumul de droguri în socie�tatea românească contemporană.Și nu numai românească, în socie�tatea contemporană în general.Este o întreagă dezbatere etică înlegătură cu drogurile, cu haluci�nogenele, cu proprietățile lor.Știm prea bine că aceste potfuncționa uneori ca un fel depharmakon, pot să trateze anu�mite boli, pot să stimuleze creati�vitatea, dar în același timp pot săși distrugă, pot să și omoare, de�pinde de dozaj, depinde de cumpracticăm aceste experiențe, pecare Aldous Huxley, ca experi�mentator științific al drogurilor,le�a cunoscut foarte bine și a scrismult despre ele. Andrei Oișteanudedică de altfel pagini foarte pă�trunzătoare relației lui Eliade, altexperimentator al narcoticelor,cu Huxley.

E o carte multietajată, care neajută să înțelegem mai bine nudoar lumea în care trăim, ci și cul�tura sau culturile din care prove�nim, pe cele care ne sunt mai multsau mai puțin străine. Este o cartereper, o carte�cheie a culturii ro�mâne contemporane, la care maimulte domenii se pot raporta cufoarte mult profit intelectual.

În calitate de istoric literar,am avut foarte multe de învățatdin această sinteză, construită cuun ochi de insectă, și am găsit ex�trem de multe lucruri pe care nule cunoșteam, care m�au făcut să�mi extind anumite cercetări.

În egală măsură, este un vo �lum care pune sinapsele în miș �care, care face legături, care ope�rează deschideri între câmpuridisciplinare foarte diferite, întreautori foarte diferiți, între culturifoarte diferite. Andrei Oișteanueste un constructor și un media�tor cultural, dar este și un omcare, prin cărțile pe care le scrie –și Narcotice este un exemplufoarte bun – nu�și propune nu �mai să îi ofere cititorului cunoaș �tere, ci și să îl facă să�și punăîn trebări asupra culturii din careprovine și asupra propriei iden �tități. Această confruntare cu li�mita psihică în diferite culturireprezintă o provocare identitarămajoră.

Îl felicit pe Andrei Oișteanupentru curajul și anduranța inte�lectuală pe care a dovedit�o, esteextrem de greu să stăpânești atâ�tea domenii cu dezinvoltura pecare ne�o dovedește.

Narcotice în cultura românăeste una dintre acele cărți de careare nevoie o cultură matură. SDC

Anul acesta s�au împlinit 160 de ani de laapariția, în 1859, a cărții lui Charles Darwin,Originea și evoluția speciilor. Fără îndoială,Darwin a fost un geniu și teoria lui revo �luționară s�a confirmat în foarte bună mă�sură, chiar dacă a trebuit să explice cum unanimal își transformă solzii în blană sau înpene. Un singur lucru nu a știut să îl prevadă:cum a intrat spiritul în ființă? Nu ajung sutede mii de ani ca evoluția unui corp, mânat ex�clusiv de mecanisme instinctuale, să gene�reze spirit și psyché.

Acest lucru i�a făcut pe savanți să presupunăcă omul vânător și culegător a mâncat (fără săștie) plante și ciuperci psihedelice care i�aupus în mișcare anumite mecanisme psihice șistări de transă religioasă. Pentru că extazulmistic este foarte asemănător cu cel narcotic.De aceea, aceste plante au fost numite entheo�gene, nu halucinogene. En�theo�gene însemnă„care provoacă îndumnezeire“.

La noi, în spațiul carpato�dunărean, He�rodot (secolul al V�lea î.Ch.) vorbește despregeto�sciții din preajma râului Nistru, ce prac�ticau un ritual post�funerar pentru a se puri�fica de atingerea cu „lumea de dincolo“. Băr �bații intrau în corturi de pâslă, în care, pestebolovani încinși, se aruncau frunze și semințede canabis. Ei inhalau fumul și ieșeau din cortchiuind și dansând, într�un ceremonial foartespecific, pe care Herodot nu îl mai întâlnise laalte triburi.

De asemenea, Strabon, în Geografia sa,vorbește despre preoții�șamani ai lui Zalmoxis,pe care îi numește kapnobatai. Termenul a fosttradus de savanți (inclusiv de Mircea Eliade șiI.P. Culianu) prin „mergători prin fum“ sau„mâncători de fum“. Aceste informații și multealtele au dus la concluzia că exista în religiageto�dacilor forme de intoxicare cu diverseplante stupefiante, mai ales cu cânepa.

Am abordat această teorie în 1988, în „Re�vista de Istorie și Teorie Literară“, într�o pe�rioadă în care astfel de subiecte erau tabu. Erapus la index nu numai opiumul, ci și religia, cafiind „opium pentru popor“ (într�o cunoscutăformulare marxistă). Prin mici șiretlicuri descriitor obișnuit cu cenzorii comuniști – careerau foarte harnici, foarte determinați, dar șifoarte stupizi –, am reușit să public acest stu�diu. Am hotărât să continui după 1990 aceastăabordare monografică, trecând și prin cultura

tradițională și premodernă. Am fost interesatde tot ceea ce ține de folclorul românesc, de„medicina babelor“, de obiceiurile țăranilor șitârgoveților, de formele de narcotizare care auapărut în epoca Bizanțului, apoi în epoca fanariotă și, în final, în epoca modernă și con�temporană. Începând cu Dimitrie Cantemir, săzicem, care era consumator de opium la Con�stantinopol (unde era ostatic de lux), și pânăla hip�hoperii de azi, am inventariat toate for�mele de intoxicare cu plante și substanțe nar�cotice și halucinogene.

În ultimii zece ani, au apărut patru ediții înromână și una în germană. Sunt atât de multeediții pentru că, pe de o parte, tirajele se epui�zează și, pe de altă parte, mereu am de adăugatinformații și interpretări noi. Prezenta edițieeste mult îmbogățită. Am căutat în sertarelemai ascunse ale scriitorilor, acolo unde zac scri�sori personale și jurnale intime. „Corespon dențaunui autor – nota Cioran în jurnalul său – spu �ne mai multe lucruri despre el însuși decâttoată opera sa“. Și asta pentru că, de regulă,epistolele nu sunt destinate pu blicității. Am sădau doar două exemple, dintre informațiile noidin această ediție adăugită, unul referitor la Mi�hail Eminescu și altul la Octavian Goga. Ambelese bazează pe scrisori inedite.

În capitolul din carte despre Eminescu amumblat, evident, cu mare grijă, pentru că esteun caz special și nu puteam să risc prea mult.Totuși, George Călinescu spune că poetul luași i se administra morfină și cloral�hidrat, maiales în ultimii șase ani ai bolii sale. Dar mărtu�ria lui Călinescu nu este o informație de primămână. Am găsit recent o scrisoare, datată 27mai 1887, trimisă de sora poetului, HenriettaEminovici, care l�a îngrijit la Botoșani în pe�rioada 1887�1889. Ea îi scrie Corneliei Emilian,care a strâns subscripții pentru ajutorarea luiEminescu, o scrisoare cu următorul conținut:„Bietul Mihai a ajuns în starea cea mai teribilăcare poate să fie. Numai pe mine mă [re]cu �noaște. Ieri a avut o furie îngrozitoare. Azi i�auinjectat morfină prin răni și s�a liniștit cu totul.Doctorii duc mare grijă să nu ajungă la un mo�ment fatal, a nu mă mai [re]cunoaște nici pemine, căci numai eu pot să�i injectez morfina“.

Tratamentele cu morfină și cu alte subs �tanțe psihotrope i�au modificat poetului stă�rile mentale și spirituale, astfel că putem citipoeziile din ultimii ani ai lui Eminescu și dinaceastă perspectivă. Trebuie amintit că, în iunie1883, înainte să i se declanșeze boala, el își notaundeva că trebuie să se ducă la medicul Alexan�dru Suțu să cumpere anumite „calmante dezece franci“. Probabil era vorba de opiacee. Citind cărțile marilor psihiatri ai epocii, ei

recomandau hașiș și opium pentru bolile men�tale. Este vorba, de pildă, despre dr. AlexandruSuțu, părintele psihiatriei românești, în spitalulcăruia – numit Caritas (lângă biserica Mântu�leasa din București) – a murit Eminescu.

În ceea ce�l privește pe Octavian Goga, amprocurat de la un colecționar (Cezar Amariei)o scrisoare complet inedită, care răstoarnăcumva ce știm despre personalitatea lui Goga,scriitorul conservator și naționalist, așa cum îlcunoaștem. În decembrie 1906, la vârsta de 25de ani, el se afla în Alger și îi scria următoareleprietenului său Ilarie Chendi, bibliotecar la Bi�blioteca Academiei din București: „Caravanaîn bună stare. Coastele Africei ne dă mirajurimusulmane. Dacă ai fi cu noi, ai trage [și tu] unfum de hașiș. Mergem disară, fără cucoane[sic!], să vedem danțul buricului“. Era vorba deo epistolă�ilustrată, fără plic, semn că în epocănu exista vreo jenă morală sau legală privindconsumul de stupefiante. „Mirajurile musul�mane“ l�au pasionat pe poet. În primăvara anu�lui 1913, a vizitat din nou zona maghrebiană,de data asta in extenso:Algeria, Maroc, Egipt...

*Destinul prezentei cărți a început, cum

spuneam, în 1988 și iată că mai continuă și as�tăzi, după treizeci de ani. Criticii și istoricii li�terari ar fi putut să�mi reproșeze faptul cădenigrez mari personalități ale culturii. Cualte cuvinte că fisurez pilonii care formeazăstructura de rezistență a „templului culturiiromâne“. Dar un pilon care nu rezistă la zgâl �țâieli nu e un stâlp adevărat, ci butaforie. Sprebucuria mea, nu s�a întâmplat acest lu cru. Laurma urmei, nu vorbim de un „templu“ locuitde zei, ci de oameni.

Pe de altă parte, mi�a fost frică de un suc�ces facil al cărții. Mă gândeam că de la tabui�zare, tema narcoticelor ar putea cădea întabloidizare. Mi�a fost teamă că va fi citită deliceeni pe sub bancă și că va avea un succes defundul curții școlii. Nu s�a întâmplat nici asta.Am conchis că societatea românească s�a ma�turizat, că au fost depășite bolile copilăriei li�beralismului. Ba chiar, în unele privințe, audispărut și coșurile de pe chipul pubertății.

Mulțumesc echipei editurii Polirom, carem�a sprijinit foarte mult, și Terezei Culianu�Pe�trescu, care mi�a fost redactor de carte. Îi mul �țumesc și lui Paul Cernat, care a spus lucrurimăgulitoare (și în bună măsură nemeritate)despre mine, cel care, fiind în juriu, a susținut caacest volum îndrăzneț să primească PremiulSpecial al Uniunii Scriitorilor din România. SDC

Andrei Oișteanu – Date noi privindscriitorii români și administrareade narcotice: Eminescu (morfină)și Goga (hașiș)

Mi-a fost frică de unsucces facil al cărţii.

4ANUL XVI NR. 668

14 – 20 DECEMBRIE 2019opinii www.suplimentuldecultura.ro

În dimineața aceea, la orele 7 și24 de minute, mi s�a făcut o poftănebună să alerg până la graniță.

Era o poftă foarte ciudată, fiindcănu alergasem niciodată, condițiamea fizică era mizerabilă, aveamo obezitate care cândva avea sădevină morbidă, mă chiuia o her�nie ombilicală și multe alte mala�dii, pe care preferam să mi leîn chipui decât să le înfrunt.

Trecuseră douăzeci și patrude ani de când la conducerea țăriiera Înțeleptul și în tot timpulacesta nu se mai văzuseră oamenicare să alerge singuri în zori sauîn amurg, nu se mai alerga decâtîn cadru organizat pe stadion.

Eram singur și începea săplouă și m�am simțit paralizat defaptul că am putut gândi așa ceva,îmi pregăteam deja pledoaria deapărare în cazul în care aș fi fostcondamnat: e ceva care vine dintimpurile vechi, uitate fie acelea!,

dar am fost vigilent, mi�am datseama imediat că e strigătul unuianimal care trebuie reprimat, unstrigăt neconform cu ViziuneaÎnțeleptului, o jalnică melanco�lie a trupului nevrednic, așa că mi�am înfrânat pornirea aceastași m�am îndreptat cu toată pute�rea către Învățăturile Înțeleptu �lui, unde toate răspunsurile seaflă, îmi neglijasem sănătatea șinu făceam cinste țării noastre, amfost un fiu rău și egoist și merit săfiu marginalizat. Pofta nu e bună,pofta e un păcat, pofta e un păcatmai puternic decât noi și doar puritatea învățăturilor sale nepoate salva.

Din fericire, gândul meu tre�cuse neauzit de Urechile Înțelep �tului, poate că nu eram socotit unelement dușmănos, fiindcă să �mânța mea nu dăduse rod în niciun pântec, respectând întocmaiviziunea Înțeleptului de a stârpiindivizii ca mine, pe care în mila

Sa ne lăsa să ne sfârșim totuși zi�lele, poate că pur și simplu Ure�chile nu se ciuliseră fiindcă eramneînsemnat.

Săptămâna Unică de Împere�chere era prima săptămână a luiMartie, ceea ce făcea ca toți copiiinăscuți în ultimele două deceniisă fie aduși pe lume în Decembrie,sub Zodia Unică.

Pe vremea Vechiului Zodiac,Înțeleptul se născuse sub semnulSăgetătorului, de aceea și acumpe steagul nostru apărea o crea�tură, jumătate om, jumătate cal,care trăgea cu un arc înspre necu�noscut. Erau informații benignedin istoria corectă, Săgetătorii numai existau și dacă existaserăcând va n�avuseseră alt rost decâtsă�l protejeze pe Înțelept.

Nu aveau dreptul la viață ceinăscuți prematur, cei născuțiprea târziu intrau în custodia spe�cială a statului și eu nu știu ce seîntâmpla cu divizia Întârziaților.

Mi�am bărbierit obrajii, ca înfiecare dimineață, fiindcă Înțe�lep tul a emis decretul care le ceretuturor să poarte obrajii bărbie �riți, barba e un semn de barbarie,e un semn de primitivism, nepo�trivit noii orânduiri, barbă aupurtat în istoria corectă profețiimincinoși, începând cu falșii fii ailui Dumnezeu, nebunii, sodomițiiși tâlharii. Nici un om însemnat,nici un om pur n�a purtat vreo�dată barbă.

Am ascultat Imnul ca în fie�care dimineață și am plâns stră�bătut de o emoție sinceră, ca înfiecare dimineață, am citit Infor �mațiile Unice, pe care Înțeleptulle�a aprobat pentru ziua de astăzi,

în general sunt aniversări ale Marilor Fapte, lupta eroică a Înțe �leptului pentru a�i alunga pe Ex�ploatatori.

Am avut cândva amintirea zi�lelor în care ne începeam zilele înrețea, cu restul muritorilor de pepământ, știu că Interzicerea Re �țelei ne�a lăsat într�o stare de se�vraj din care am ieșit greu, fiindcăne pierdusem capacitatea de apurta dialoguri adevărate, ne în�străinasem de empatie și de gamaemoțiilor îngăduite.

Nu mai păstrez această amin�tire decât pentru a o vizita rar și amă încânta de felul Înțeleptuluide a vedea atât de departe în vii�torul nostru, de felul său decis șitotuși subtil de a ne reda demni�tatea și umanitatea.

Biblioteca Națională poartăacum numele Înțeleptului, Ma�rele Oraș poartă acum numeleÎnțeleptului, slujba mea este săarhivez lucrări minore în sălilemi nore care înconjoară MareaSală a Operelor Înțeleptului, cândtrec pe lângă ea simt Marele ExtazObligatoriu.

Pur și simplu, îl simt, ca șicând totul ar fi adevărat. SDC

ANDREI CRĂCIUNCULEGĂTORUL DE HARFE

Iluzia continuă

Ultima perioadă politică, dupărelativa liniștire a apelor în ur �ma victoriei „la masa verde“ a luiKlaus Iohannis în alegerile pre �zidențiale, ne arată o serie detendințe interesante în forma �țiu nile politice care, în urmaunor alegeri anticipate sau latermen, ar trebui să dea, teore�tic, majoritatea în viitoareacoaliție de guvernare. Sunt douăpovești cu totul diferite, pe fun�damentul unor structuri politicecum nu se mai poate mai puținasemănătoare.

La PNL par să se fi conturat douătabere cu viziuni diametral opuse:cei care par să fie majoritari șicare își doresc să rămână la gu�vernare până în toamna anuluiviitor printr�o coaliție neoficialăcu PMP, ALDE, bucăți absorbitedin Pro România sau chiar dinPSD, și cei care și�ar dori să nulase PSD timp să se recompună înOpoziție, ci ar vrea să determine

căderea Guvernului, alegeri anti�cipate și să forțeze alegerea pri�marilor în două tururi. După anilungi de opoziție și de sărăcire a resurselor, peneliștii își văd, însfârșit, oamenii în funcții, ur�mând cam aceeași logică de par�tid ca PSD în privința numirilor:apropiați ai liderilor județeni, ailiderilor centrali ș.a.m.d.

Meritocrație de vestibul, așa �dar, în contextul în care încă de laformarea Guvernului, cu excepțianumirilor decise direct de Iohan�nis la Externe ori Apărare, PNL aratat șansa de a veni cu o garnitură

formată din oameni imposibil deatacat din punct de vedere al im�aginii și cu mare greutate în socie�tate. Pasul doi, prin racolarea lavedere a parlamentarilor care auvotat moțiunea de cenzură, „cedă�rile“ de prefecți, deconcentratesau chiar secretari de stat cătreALDE sau oameni din Pro Româ�nia care s�au rupt de Ponta, de�monstrează că prețul căderii Vio� ricăi Dăncilă a fost bine negociatîn avans, iar acum „trădătorii“ îșiprimesc tainul. În vreme ce pre �ședintele Iohannis sau Rareș Bog�dan par să vorbească mai multpentru televizor despre „politicaușilor închise“ a PNL, LudovicOrban și „baronii“ partidului parsă aibă cu totul alte planuri și sănu lase guvernarea din mână preaușor pentru un viitor mai bun petermen lung.

La USR, unde liniștea înain�tea alegerilor locale, posibil anti�cipate sau generale la termen eramai mult decât necesară, apele iar

s�au tulburat peste măsură. Dacămulți useriști îi acuză pe cei de laPlus, partenerii lor, că au unpreședinte dictator – Cioloș, înfața căruia nimeni nu mișcă înfront –, la ei acasă domnește hao�sul total. Scandal după scandalpână la victoria finală? Este ex �cepțională intenția de a avea unpartid democratic, unde baza de�cide la tot pasul și unde fiecareare o voce, însă răfuieli în văzullumii întregi, excluderi la ceas denoapte, scrisori de protest ș.a.m.d.nu au cum să facă bine nici unuitip de partid din România caremizează totuși să�și păstreze niștevoturi, dacă nu să și câștige maimulte! În loc să joace tot mai ofen�siv și să funcționeze permanent cao sperietoare pentru un PNL ne�reformat și să amenințe să�i ia toțivotanții din mediul urban, USR îșifolosește toată energia în răfuieliinterne care, în spiritul demo �crației absolute, ajung să ocupetot Facebookul.

Traversăm niște luni care vordetermina în mod direct felul încare va arăta guvernarea Româ�niei din iarna lui 2020 și până în2024. Dacă USR o ia la vale șiscade vertiginos în sondaje, atunciPNL s�ar putea gândi că are oșansă și singur să ia guvernareaprin alegeri anticipate sau la ter�men, umflându�se cu traseiști(primari pesediști, parlamentaride toate culorile etc.). Deja unii li�berali vorbesc despre necesitateaunei „mari alianțe de dreapta“ cuPMP și ALDE înainte de locale,deci cu „partenerii noștri de laUSR“ (cum le zice Iohannis) lăsațiîn ofsaid.

Problema pe scurt: dacă pro�iectul USR�Plus eșuează, PNL nuva mai avea nici un interes să se re�formeze și se va mulțumi doar să ialocul PSD ca organizare și bazinelectoral, doar că va aborda o fațăceva mai europeană și nu va trecetoate liniile roșii pe care, în dispe�rarea sa, Dragnea le�a călcat. SDC

PNL și USR, două povești diferiteînaintea unei guvernări comune?

GEORGE ONOFREIDOI-ZECE, PROBĂ!

Se împlinesc treizeci de ani de laRevoluția din Decembrie 1989,unul dintre cele câteva eveni�mente definitorii pentrunațiunea română și, probabil,unicul pe care l�am trăit majori�tatea românilor (ce�o mai veniom mai vedea).

Au trecut treizeci de ani, adică –pentru a avea o perspectivă com�parativă – o perioadă mai lungădecât cea dintre sfârșitul Primu�lui Război Mondial și sfârșitulcelui de�al Doilea Război Mondial(plus instaurarea comunismuluiîn Europa de Est). Iar la noi încăse mai discută dacă Revoluția afost revoluție sau lovitură de stat,încă se mai judecă un proces alRevoluției – proces fâsâit de multși lungit doar așa, de amorul biro�cratismului justiției –, încă se maievaluează efectele ei, adesea cudezamăgire și resemnare: „Asta e,totul s�a stricat, toți fură, ne nă pă �dește sărăcia, românii și�au luat

lumea în cap, țara se duce de râ �pă“. Și, mai mult decât orice, sevorbește cu amărăciune desprerevoluția furată, confiscată de ungrup ajuns la putere, care a detur�nat�o și a mânjit idealurile româ�nilor imediat după căderea regi �mului dictatorial al soților Ceau �șescu. Și�atunci nu poți să nu teîntrebi: unde am ratat? unde amgreșit? în ce moment de după1989 voința românilor a fost de�turnată de cei ajunși la putere?

Dar oare revoluția a fost într�ade�văr ratată? Adică poporul a fostînșelat, iar speranțele lui au fostdezamăgite? Nu sunt sigur. Laurma urmei, din 1990 încoace amavut alegeri democratice, ne�amales liberi conducătorii. Și – rea�mintesc – în 1990, imediat dupărevoluție, la primele alegeri li�bere, Frontul Salvării Naționale,viitorul PSD, a obținut 67% dinvoturi, iar candidatul acestuia lapreședinție, Ion Iliescu, 85%. Ovictorie zdrobitoare. S�a spus

atunci – și pe bună dreptate – căvotanții au fost manipulați, indușiîn eroare, că aparatul administra�tiv al statului a lucrat în favoareaFSN și că rezultatul a fost distor�sionat – dar toate criticile acesteaînsumate (altfel, justificate) nuexplică procentajul masiv obținutîn alegeri de „urmașii comuniș �tilor“. Și dacă asta și�a dorit într�ade�văr acel personaj colectiv in formși divers numit așa, simplificator,„poporul“?

Căci scopul colectiv sau spe �ranța colectivă ce au animat Re �voluția din Decembrie a fost unulsingur: eliminarea regimului co�munist, ce evoluase într�o dicta�tură de clan a soților Ceau șescu.Iar asta s�a reușit, nici vor bă: Ni�colae și Elena Ceaușescu au fostîmpușcați, iar apropiații lor aucăzut din pozițiile lor de putere.Sistemul comunist s�a pră bușit și,în ciuda convingerii că Ion Iliescua fost etichetat drept ceea ce șiera, un comunist mai reformist,

regimul instalat sub conducerealui nu a fost unul comunist. Numai avea cum: comunismul de�venise deja istorie. Așadar, orices�ar zice, revoluția a fost reușită,și�a atins scopul fundamental,iar românii și�au redobândit li�bertatea.

Dincolo de asta, scopurile di�verselor categorii sociale în lu �mea postrevoluționară au fostdiverse, diferite, uneori chiar con�tradictorii sau antagonice. De aiciși numeroasele nemulțumiri, ceau culminat cu afirmații radicaleprecum cea despre revoluția eșu �ată sau cum că victimele de laRevo luție ar fi murit degeaba. Estupid: au murit în vâltoarea ace�lei izbucniri de revoltă, au muritopunându�se regimului totalitarsau, mai târziu, în haosul iscatdupă prăbușirea acestuia. Au mu �rit nevinovați, da, și mulți dintreei n�ar fi trebuit să moară. Ceivinovați de moartea lor au scăpatadesea nepedepsiți. Nimic dintoate astea nu schimbă însă reali�tatea istorică: revolta izbucnită laTimișoara și propagată apoi înrestul orașelor mari a schimbatradical istoria României și viața

românilor. Îndrăznesc chiar să ziccă a schimbat�o în bine, căci, cutoate păcatele lor, guvernele dedupă 1989, chiar și cele mai tâm�pite, mai corupte și mai neputin�cioase, au fost incomparabil maisuportabile decât guvernele co�muniste.

Restul ține de putința sauneputința noastră de a ne con�strui un prezent mai bun – îm�preună. Revoluția ne�a oferitșansa asta. Am avut treizeci de anide libertate, ce altceva să mai ficerut? Am făcut ceea ce ne�ampriceput, ceea ce ne�am dorit – lagrămadă, care hăis, care cea. Re�zultatul e suma șovăitoarei noas�tre voințe colective. Dacă nu aratăbine, nu Revoluția e de vină. SDC

5ANUL XVI NR. 66814 – 20 DECEMBRIE 2019 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

RADU PAVEL GHEOROMÂNII E DEŞTEPŢI

Ce s-a ales de Revoluție

Doar PNL, PSD și USR�PLUS n�auemoții că ar risca să nu se mai regă�sească în viitorul Parlament. În rest,celelalte partide încă nu și�au găsitdrumul, accederea lor în viitorulfor legislativ fiind incertă.

Pro România părea în urmă cu vreodouă luni partidul momentului.Victor Ponta reușise s�o înlăture peViorica Dăncilă de la Palatul Victo�ria. Da, vioara întâi a fost PNL, însăfără contribuția lui Ponta moțiuneade cenzură ar fi eșuat lamentabil. Aurmat apoi un joc ciudat al lideruluiPro România. Ponta n�a mai știut ce

vrea, a negociat prost, iar tot ce aclădit până la momentul moțiuniis�a năruit rapid. Nici alianța electo�rală cu ALDE pentru prezidențialen�a funcționat, alegerea lui MirceaDiaconu drept candidat fiind maidegrabă o soluție de avarie. Pro Ro�mânia intră în 2020 cu handicapulpierderii celei mai puternice filialea partidului, cea de Brăila. MihaiTudose a demisionat din partid,după ce a luat peste 20 la sută la eu�roparlamentare, clasând organiza �ția pe prima poziție în topul filia �lelor Pro România.

Daniel Constantin și SorinCâmpeanu au părăsit și ei partidul,plecând la liberali, și e de așteptatca deriva din Pro România să con�tinue și la începutul anului viitor.Foarte probabil partidul se va sub �ția și mai tare în Parlament, iar se�natorii și deputații vor sparge ușilePNL și PSD în săptămânile viitoare.

Pe de altă parte, dacă PSD reu �șește să se poziționeze ca principalpartid de opoziție, atunci vocea Pro

România se va auzi tot mai greu,chiar dacă Ponta va încerca din răs�puteri să țipe de pe margine. De�gringolada ce pare azi iminentă arputea împiedica partidul să maiintre în viitorul Parlament.

La ALDE e o liniște suspectă decâteva săptămâni. Călin PopescuTăriceanu e mulțumit de rezultatulnegocierilor de etapă cu liberalii,iar în fiecare săptămână auzim căun membru de partid mai prinde ociozvârtă. Câțiva prefecți, vreo câ�teva deconcentrate, ceva agenții guvernamentale, posibil și câțiva se � cretari de stat. Zestrea pare a mul �țumi o formațiune ce nu�și maigăsește locul pe scena politică. Unelevoci spun că Tăriceanu și încă 2�3lideri și�ar fi negociat locuri eligi�bile pe listele PNL la viitoarele ale�geri. Dacă așa stau lucrurile, primiicare vor suferi vor fi liberalii, întru�cât vor trebui să explice propriuluielectorat cum e cu moralitatea înpolitică. În orice caz, ALDE n�are nicio șansă de unul singur la alegerile

parlamentare viitoare, pirueta par�tidului din acest an ducându�l la 2�3 procente.

La PMP, aceeași bucurie demoment ca la ALDE. Partidul luiEugen Tomac n�a intrat cu miniștriîn guvernul Orban, dar e răsplătitcu posturi grase în eșalonul doi. Oa�menii lui Băsescu știu să facă poli�tică, dovadă că au ieșit primii cugarnitura de candidați pentru ale�gerile de la Primăria Capitalei. Îl regăsim din nou pe Theodor Paleo �logu, omul bun la toate, care în�cearcă să repete și pe București fi�gura onorabilă de la prezidențiale.Posibil să fie și un avertisment alPMP pentru aliații de dreapta, PNLși USR�PLUS. Ceva de genul să nune dați deoparte în cazul în careopoziția anti�Firea va merge pe can�didat unic. PMP nu joacă rău, însămuniția e tot firavă și aproape pesfârșite. Va fi complicat pentru Bă�sescu și ai lui să mai scoată o mu�tare câștigătoare și în toamna lui2020, când partidul va trebui săatingă borna de cinci la sută.

Un mare semn de întrebare vafi și pentru UDMR. Se va mobilizadin nou electoratul maghiar? Maiau încredere alegătorii din Harghitași Covasna în liderii lor? Mai suntdispuse unele partide româ nești săpiardă voturi în județe precum

Giurgiu, Teleorman sau Botoșanipentru a duce UDMR dincolo deprag? Greu de găsit răspunsuri, iarpentru prima dată UDMR are se�rioase probleme.

Cât privește posibilitatea caalte partide să furnizeze surpriza,pe scena politică ar mai fi loc celmult pentru o formațiune națio �nalistă. Însă n�a apărut liderul su�prem care să exploateze frica ro� mânilor de străini, de Uniunea Eu�ropeană și de tot ce înseamnă valorioccidentale.

Cât privește granzii politicii,vom avea tot timpul să�i analizăm laînceputul anului viitor. Va fi o bătă�lie în trei pentru supremație, adicăîntre PNL, PSD și USR�PLUS. Oricaredin cele trei grupări poate ieși victo�rioasă în alegerile din 2020. PSDsperă într�o revenire, dacă partiduliese unit din congresul programatundeva pe final de iarnă, iar în plusPNL va oferi suficientă munițieopoziției. La fel, USR�PLUS poatespera să capteze voturi din zona dedreapta, dacă PNL va fi ezitant șidacă va merge pe calea compromi�sului, împărțind funcții la tot felul depolitruci. Liberalii pot însă să�și con�solideze parcursul remarcabil din2019 dacă vor ști să joace inteligentși nu vor merge pe calea mențineriicu orice preț la putere. SDC

FLORIN GHEŢĂUVAGONUL CU VORBE

Partidele mici, întreconsolidare și dispariție

6ANUL XVI NR. 668

14 – 20 DECEMBRIE 2019opinii www.suplimentuldecultura.ro

Ani de zile am ezitat să ascult cuatenție și să scriu ceva despre al�bumele grupului Tool. Și suntdoar cinci! Nu�mi dau seamadacă la mijloc o fi vreo chestiunesubliminală, deoarece nu am pri�zat deloc rockul grunge.

Tool, evident, nu se încadrează îngenul pomenit, însă primul loralbum, senzaționalul Undertow,apărea chiar în 1993, când furtunade „mizerie gălăgioasă“ era în toi șinu puteai respira de atâta praf –grohăiai, tușeai, scuipai, vomai etc.Nu am contestat niciodată izbân�zile trupelor pure grunge; mi s�apărut doar că revolta adepților„stilului de viață“ respectiv (pen�tru că a bântuit așa ceva!) e super�ficială și cumva imorală: tineriiaceia aveau totul la dispoziție, șitotul le displăcea! Inevitabil, com�param situația lor cu a năpăstui �ților de dincoace de Zid, și nu�i

credeam. Ce știam eu despre viațacelor de dincolo? Mai nimic. Vădcă noile generații din fostul lagărfrecventează un palier similar derevoltă și refuz, li se spune hip�steri sau corporatiști și suntinvidiați că au ceea ce părinții lornici nu visaseră.

Mișcarea rockului în anii 1990a tras, cam forțat, și grupul Tool însiaj. Nu foarte convenabil pentruvaloarea muzicii sale, cu toate căsuccesul de critică și vânzările de

discuri dintr�o perioadă sau altaar contrazice constatarea. Unuineatent ca mine i s�a părut căTool se înscrie grunge�lui. Altora,permanent treji, li s�a fixat în lem�nul din creier cuiul termenuluinu�metal, un subgen rock polizatcu șmirghel grunjos și de aceștipatru americani din Los Angeles:Adam Jones, chitări; Danny Carey,tobe; Maynard James Keenan,voce; și Paul d’Amour, înlocuitdupă un timp de Justin Cancellor,la bas. Cvartetul este ace lași pânăacum, când a editat, după 13 anide tăcere, al cincilea album: FearInoculum (2019, RCA). Dar cealbum!

L�am ascultat de mai multeori, de când a fost disponibil on�line. Sigur, am scormonit morma�nul de CD�uri ca să găsesc prece �dentele discuri, cine știe de peunde procurate. Audiția mi�a datpeste cap prejudecata mai sus

amintită. Era previzibil. Știam cătrupa este valoroasă, nu degeabasuccesul se ține scai de ea. Și maiștiam că n�are cum să stea de(o) �parte de mine, după ce am aflat căvocalistul Keenan este compo�nent al trupei Puscifer, albumelecăreia mi�au electrocutat percep �ția în anii trecuți. Nu pretind căam înțeles tot ce vor să (ne) spunărockerii pe care unii îi consideră„de pe vremea lui tata“ (vezi în nu�mărul trecut al revistei articolullui Dragoș Cojocaru, Pop sau rock?Cine domină lumea digitală). Nuascund însă că unele detalii nu selipesc de urechile mele, cum ar fiexcesul de sunet metalic produs

de toba premier. O fi pe gustul al�tora; pe al meu nu este.

M�a impresionat, ca pe majo�ritatea fanilor (o legiune imensă,credincioasă și răbdătoare), capa�citatea instrumentiștilor de a facelungi solouri, cu riffuri aparentsimple, ridicol de banale, aproapeo joacă, iar astea să sune absolutadmirabil. Ele vin parcă din tim�purile de aur ale rockului progre�siv, dar cu enorm de multă forță șidinamică, de parcă trupa ține di�nadins să ne turtească sub șenilatancului sonor. Și totuși, nu lip�sesc grația și finețea, nici pauzeleaerisite, ca de exemplu în piesaIntension, de pe discul 10.000Days. Ori, pe cel mai recent, ul�tima secvență, Mockingbeat, ceseamănă cu de mult consacrateleprog�rock înregistrări din natură,prelucrate în studio. Forța trupeise adună din prea multe surse șise revarsă în prea multe direcții,încât poate deruta.

Ezitarea mărturisită la înce�put e un fel de mea culpa. Pe�semne nici nu merit catharsisultrăit... SDC

Plăcere vinovată

În Las Vegas au fost zăriți doi porumbei cu pălării de cowboyminuscule pe cap. Unul, cu pălă�rie roșie, a fost poreclit ChuckNorris, cel de�al doilea Coo�la�mity Jane. Nimeni nu știe care e povestea lor. Singura lor„vinovăție“ este probabil faptulcă au ales viața de oraș.

Acum câteva săptămâni, în Ger�mania, Erfurt, la un Târg de Cră�ciun, un raton beat criță s�a împle�ticit printre vizitatorii târgului șia căzut lat în mijlocul pieței, spreamuzamentul celor care îl pri�veau sau îl filmau. Se pare că ra�tonul gustase prea mult vin fiertdin numeroasele pahare aruncatepe jos de oameni. Târgul din Er�furt este recidivist la capitolulanimale bețive. Cu un an în urmă,i�au căzut victime doi arici into �xicați, care au fost prinși și duși laadăpostul pentru animale.

În Derbyshire, Marea Brita�nie, lebedele bat cu ciocul la ușileoamenilor ca să ceară de mâncareși le�au învățat pe cele mici să facăacelași lucru. Localnicii s�au obiș �nuit și țin bucățele de pâine supli�mentare pregătite în casă. Dacă li

se deschide ușa și sunt refuzate,continuă să bată la ușă netulbu�rate până când locatarul casei ce�dează psihic și le hrănește. 

Berlinul a devenit o atracțieturistică pentru vulpi. Viziteazăorașul, se joacă prin grădinile oa�menilor, se suie pe case și uneorichiar se plimbă pe străzile aglo�merate. Numărul lor a crescut atâtde mult în mediul urban, încât separe că l�ar fi depășit pe cel dinpădurile din apropiere. Surselede mâncare sunt mereu la înde�mână, hrănindu�se cu resturi arun�cate la gunoi, precum și mâncarede câini sau pisici dacă este lăsatăafară. Vânează și animale urbane –șoareci și șobolani, dar stilul deviață al vulpilor s�a schimbat ra�dical: din „vânătoare“ s�au trans�format în „culegătoare“ în mediulurban.

Coioții care s�au mutat în Chi�cago au renunțat la adăposturilelor largi din sălbăticie, obiș nu �indu�se în schimb să locuiască încolțuri înghesuite în oraș, acolounde le este mai ușor să găseascămâncare. O echipă de cercetătoricare îi urmărește a dezvăluit căanimalele au început să învețe ce

înseamnă traficul și pe unde șicând trebuie să traverseze ca sănu fie lovite.

Ratonii care înainte puteau fiprinși cu ajutorul coșurilor de gu �noi peste care se punea capacul,

acum au învățat să iasă din ele. Separe că viața la oraș le oferă aces�tor animale un tip de educație su�perioară, deoarece, în comparațiecu rudele lor din mediul rural, au devenit mult mai creative în

rezolvarea unor probleme și aumai multă ingeniozitate în ob ți �nerea de mâncare.

Furnicile de asfalt din NewYork au devenit obiect de studiudin cauza dietei pe care au adop�tat�o: supraviețuiesc pe bază depizza, biscuiți, chipsuri. Deși încănu s�au observat efectele acestormâncăruri asupra sănătății furni�cilor, acestea par să o ducă bine șichiar s�au înmulțit. În parte, suntresponsabile pentru faptul că stră�zile sunt mai curate, în ciuda fap�tului că oamenii aruncă multămâncare pe jos.

Viața la oraș e plină de bene�ficii și capcane pentru necuvântă�toare. Animalele își schimbă com� portamentul, nu doar ca să fie maiaproape de oameni, ci și ca să îievite. Un studiu din 2018 a arătatcă numeroase animale și�au schim�bat stilul de viață într�unul noc�turn, pentru a evita oamenii. Și,sincer, cine nu le înțelege? SDC

MĂDĂLINA COCEADE VEGHE-N LANUL DE CULTURĂ

Viața la oraș

DUMITRU UNGUREANUROCKIN’ BY MYSELF

Cel mai cunoscut critic teatraldin Marea Britanie, Michael Bil�lington, a împlinit recent 80 deani și va preda ștafeta ArifeiAkbar, începând de anul viitor.Billington a profesat mai bine deo jumătate de secol, semnăturasa devenind în timp o garanțiede calitate pentru industria tea�trală britanică. Pentru „TheGuardian“ scrie din octombrie1971, fiind cel mai longeviv dinbreasla britanică. Înainte, a sem�nat cronici despre arta teatralăpentru „Liverpool Daily Post &Echo“, „The Times“ și „Birmin�gham Post“. E o legendă vie.

Într�un articol de săptămâna tre�cută, Billington amintea că în pes �te 50 de ani de activitate critică și�apetrecut aproximativ 10.000 de serila teatru, adică, însumat, cu puținpeste 27 de ani de zile! Citindu�l,mi�am dat seama că nu m�am gân�dit niciodată din aceas tă perspec�tivă la meseria mea. Mă gândisemmai degrabă la distan țele parcursepentru a viziona spectacolele ce măinteresau. Am contorizat un kilo�metraj considerabil, iar drumurile

variază de la cele câteva sute dekilometri în condiții de infras�tructură de transport autohtonîngrozitoare, la câteva mii dacămă raportez la festivalurile dinstrăinătate. Globetrotter, ce mai!

APLAUDATUL ÎN RAPORT CU VALOAREA

În articolul evocat, criticul făcea omini�retrospectivă, focalizându�seasupra a zece creații reper (un topriscant, totuși, așa asumat subiec�tiv cum e) și a cinci lucruri carenu�i vor lipsi. Mi s�au părut maiinteresante acestea din urmă, maiales că unele dintre ele se potri�vesc și teatrului nostru.

Nu�i va lipsi lui Billington, carecu siguranță va continua să vizio�neze spectacole, pentru că dinprofesiunea aceasta nu ieși lapensie niciodată, „aplaudatul înpicioare chiar la cele mai modestecreații. Un obicei prost importatdin SUA“. Care există și la noi, darimportat în trecut pe altă filieră, acomunismului de tip sovietic și areuniunilor de partid, și conser�vat în prezent ca tip de răspunsnecritic, a cărui corecție ar în�semna aplauze în raport direct cuvaloarea producției.

Am tot scris pe această temă,am încercat și practic să determi�năm ajustarea reacțiilor excesiverămânând așezați la final, de pil �dă, cu riscul de a nu mai vedea ac�torii și având în prim�plan parteadorsală a celor din rândul dinfață. În afara unor priviri ironic�

întrebătoare, prea mare lucru nus�a reușit, schimbarea neputândsă vină, evident, decât prin mode�larea practicilor de receptare încăde la cele vârste mici. Aplaudatulîn raport cu valoarea a ceea cevezi e un prim tip de reacție despectator exersat.

O altă tendință ce nu�i va lipsilui Billington este „utilizarea mi�crofoanelor pe scară extinsă chiarîn săli de dimensiuni medii, pen�tru a compensa nereușita actori�lor de a învăța cum să proiectezesunetul“. Tentația a invadat și sce�nele din România – și nu mă referla situațiile când microfonul estefolosit pentru a imprima un efectsonor. Deficiențele de rostire cucare mulți absolvenți vin de pebăncile de studiu, un anumit de�zinteres sau o comoditate ne facsă vedem tot mai frecvent micro�foane lipite de obrajii interpre �ților sau plasate pe stative.

ÎNCHISUL TELEFOANELORMOBILE NU A DEVENITAUTOMATISM

Teatrul este o artă vie prin defi �niție, așa încât vocea ar trebui săfie neamplificată. În teatrul an �tic, actorii se auzeau perfect înamfiteatrele în aer liber, ajutațiși de construcția desăvârșită peprincipii fundamentale ale acus�ticii, și grație științei lor de a im�posta vocal.

Exerciții de descoperire a vo�cii personale, de control vocal, de testare a propriilor limite și de

extindere a capacităților, mici se�crete de bază precum băutul unuipahar cu apă călduță sau ceai îna �inte de a susține ceva vocal, pen�tru a relaxa musculatura gâtului,evitarea consumului alimenteloriritante, respiratul din diafragmă,tehnici de încălzire ar trebui să de�vină automatisme zilnice. Utiliza�rea microfonului înseamnă uninterpus între naturalețea vocală șiun amplificator tehnologic. Micro�fonul schimbă tonalitatea înnăs�cută și imprimă nuanțe artificiale.

Se pare că nici pe alte meri�diane închisul telefoanelor mo�bile nu a devenit încă un automa�tism. O altă realitate a sălilor dinWest End, gestul, ne informeazăBillington, se face cu întârziere și,uneori, sunetul aferent se audedistinct, „chiar după ce primul cu�vânt s�a auzit ori prima notă dinpartitură s�a cântat“.

West End este districtul undeexistă un număr absolut impre�sionant de săli de teatru, un soi de Broadway londonez, ca să nefa cem o imagine mai clară asupra

ofertei din zonă. În 2018, 15,5 milioane de spectatori au vizionatacolo spectacole, la un preț al bi�letului destul de piperat, atingândcâteva sute de lire. SupranumitTheaterland, perimetrul includecirca 40 de săli unde poate fi ur�mărită o varietate surprinzătoarede producții, la Lyceum Theatre,Her Majesty’s Theatre, PiccadillyTheatre, Harold Pinter Theatre,Gielgud Theatre etc., cele maimulte administrate de organizațiiinternațio nale specializate în ma�nagement teatral.

La finalul articolului din „TheGuardian“, un anunț al redacțieipromovează evenimentul de pe 3februarie 2020, de la Kings Place,când predarea de ștafetă redac �țională se va face și printr�o întâl�nire publică și o conversație întreMichael Billington și Arifa Akbar.Un spectacol al ideilor critice, alstilurilor de abordare, al planuri�lor de viitor. Din care artiștii șipublicul vor ieși mai în cunoș �tință de cauză. Evenimentul va fitransmis live. SDC

7ANUL XVI NR. 66814 – 20 DECEMBRIE 2019 teatru

www.suplimentuldecultura.ro

ION BARBUPINACOTECA DIN PETRILA

D’ale criticilor

OLTIȚA CÎNTECDATUL ÎN SPECTACOL

Michael Billington

8ANUL XVI NR. 668

14 – 20 DECEMBRIE 2019interviuwww.suplimentuldecultura.ro

ALINA VÎLCAN

Cum a început atracția dumnea-voastră pentru limba japoneză?Ați început să o studiați în 1976,cum ați făcut această alegere? Câtde original părea în România ace-lor ani studiul limbii japoneze?

La patru ani după absolvirea sec țieide Limba și Literatura Engleză, amavut parte de reportajele televizateale vizitei lui Ceaușescu în Japonia.În aceeași perioadă m�am trezit de�vorând cărți în franceză din biblio�teca unor prieteni de familie. Bine �înțeles, erau romane sau cărți desprecultura japoneză. Fermecată de in �formațiile care se rostogoleau spremine, am început să îmi petrec dumi�nicile în Biblioteca Academiei sau Bi�blioteca Na țională. Astfel am făcutcunoștință cu Povestea lui Genji într�ovariantă prescurtată, roman pe careaveam să îl traduc din limba japonezădupă patruzeci de ani. Pușca de vână�toare a lui Inoue m�a atras prin me �ditația asupra solitudinii. Motanulare cuvântul de Sōseki – o minunatăfrescă a societății afla tă în plină trans�formare, naratorul fiind motanul in�teligent și cinic al profesorului Kusha �mi – mi�a ținut fruntea descrețită peparcursul celor câteva sute de pagini.Am găsit la anticariat Japonia de ieriși de azi scrisă de Ioan Timuș în 1943.M�a impresionat dragostea lui pentruJaponia, pe care a numit�o „țara defarmec și straniu“. Avea dreptate.

În octombrie 1976 m�am ală�turat, cu întârziere de două săptă�mâni, celor 88 de cursanți ai Uni � versității Populare, împărțiți deja îndouă grupe. Am rămas 12 la sfârșitulanului I și cam trei�patru la sfârșitulanului II. Profesor ne�a fost atașatulcultural al ambasadei, domnulKanji Tsushima, care ne aducea ma�teriale xeroxate (la vremea aceea nuexista nici un manual după care să

fi putut învăța) și ne vorbea desprecivilizația și literatura japoneză. Îlpasiona teatrul Kabuki și teatrulpentru ma rionete Bunraku. Mi�astârnit curiozitatea și m�am apucatsă caut informații prin biblioteci.Lui i se apropia de sfârșit mandatulla ambasadă și m�a îndemnat în ul�tima oră, pe un ton de samurai: „Sănu lași japoneza să moară! Ești pro�fesor de meserie și știi ce ai de făcut.Vă trimitem cât se poate de repedelector japonez“.

Am început să predau limbajaponeză în 1978, iar în iulie�au�gust 1980 am participat la cursu�rile de vară pentru profesorii dejaponeză organizate de Japan Foun�dation. Am ajuns în locul visat și înmijlocul acelora pe care doream săîi cunosc. Cursurile au fost grele,cel puțin pentru mine; dar profe�sorii au dat dovadă de foarte multtact și sensibilitate, încât m�amsimțit obligată să perseverez.

Japan Foundation ne�a răsfă țatcu două excursii și cu câteva eveni�mente culturale. Îmi amintesc șiacum cu câtă emoție am așteptatspectacolul de Kabuki – nu numaipentru că aveam să iau contact di�rect cu acel tip de artă complexă,care îmbină virtuțile muzicii, dansu�lui, interpretării actoricești, dar maicu seamă pentru că înainte de ple�care lăsasem în manuscris cele maiimportante piese ale lui Monzae�mon Chikamatsu. Datorită gene ro �zității Japan Foundation, am revenitacasă cu dicțio nare, cu multe cărți degramatică, de literatură japoneză înengleză și în japoneză, cărți desprecivilizație și obiceiuri. Am început săstudiez temeinic, aveam după ce.

Pare meschin să vă rog să răs pun -deți în câteva rânduri, dar ce auaparte limba și cultura japonezăpentru Angela Hondru?

Limba continuă să fie o provocarecăreia se mai întâmplă să nu�i facfață cu ușurință, deși i�am dăruit

43 de ani din viața mea. Culturatradițională japoneză este mareadragoste împlinită, declarație cereiese și din ultimul paragraf dinScrisoare către Japonia (EdituraEnciclopedică, 2011): „Dacă loculcuvintelor l�ar lua culorile și dacăar fi să pictez acum, aș picta un focmare, focul iubirii mele pentru Ja�ponia, pentru sărbătorile și dansu�rile ei sacre, pentru toți aceia careau stat la cârma destinului meu –foc ce nu se va stinge decât odatăcu ultima pâlpâire a inimii mele“.

De la Murasaki Shikibu la HarukiMurakami, ați tradus în limba ro-mână cărți însemnate ale scriito-rilor japonezi. Cum arată labora-torul dumneavoastră de tradu-cător?

Depinde de carte. Pentru traduce�rea romanului lui Murasaki am avutnevoie de mai multe dicționare înjur, de cărți care să mă ajute să lă�muresc anumite aspecte ale perioa�dei Heian, aflate pe biroul alăturatsau în bibliotecă, de documentări peinternet și de ajutorul prietenilor.Pentru traducerea romanelor luiMurakami nu am deranjat pe nimeniși mi�a fost sufi cient dicțio narul elec�tronic. Cronica păsării�arc (EdituraPolirom, 2004), care avea doar cuvreo optzeci de pagini mai puțindecât Povestea lui Genji a lui Mura�saki, am predat�o editurii cu toate co�recturile în șase luni, romanul luiMurasaki mi�a luat doi ani și opt luni.

Ați semnat cărți de conversațieîn limba japoneză și ați predat japoneza, iar Centrul de StudiiRomâno-Japoneze vă poartă

numele. Care sunt provocărileunor astfel de cărți și în a-i învățape ceilalți tainele unei limbi de-loc ușoare ca aceasta?

Acceptând „să nu las să moară cursulde limba japoneză“ și, fiind profe�sor de meserie, primul pas a fostsistematizarea notițelor copiate depe tablă și studierea atentă a singu�rei gramatici existente în țară, la Bi�blioteca Națio nală, pe care o tran� scrisesem cu mâna mea în câtevasăptămâni la începutul anului II destudiu. Astfel s�a născut, în manus�cris, primul curs de limba japonezădin România, Nihongo Nyūmon, pu�blicat de Editura Shunposha din Ja�ponia în anul 1983. Au urmat ver� siuni îmbu nătățite și un al doileavolum, dar și alte instrumente delucru în premieră pe țară:dialogurisitua ționale, varianta în română adic ționarului editat de Japan Foun�dation, ghiduri de con versație, unghid de literatură japoneză în douăvolume, cărți de spre mitologia șifolclorul japonez, precum și un CDintitulat Limbă și civilizație japo�neză. Așa dar, am pus la îndemânatuturor instrumente de lu cru strictnecesare. Centrul de Studii Româno�Japoneze îmi poartă numele grațierectorului Universi tății Româno�Americane, prof. univ. dr. OvidiuFolcuț, care i�a îndemnat pe tineriide la Centru să nu aș tepte să morca să facă un asemenea gest.

O altă latură importantă aactivității dumneavoastră esteetnologia: sunteți autoarea a nu-meroase studii despre folclorul șimitologia nipone. Ce satisfacțiiv-a adus etnologia?

Au apărut tot mai mulți absolvențicapabili să predea limba japoneză,să traducă literatură japoneză. Ve�nise vremea să dedic timp și dome�niului care mă interesa în moddeosebit și mai ales să�mi văd decercetare. Ovidiu Bârlea, unul din�tre frații bunicii, încercase să măîndemne să o apuc pe drumul fol�cloristului și să scriem împreună,dar l�am tot amânat, din diversemotive. Din păcate nu a mai apucatsă se bucure și el.

Vreme de șapte luni (iulie2000 – februarie 2001), benefici�ind de o bursă de cercetare oferităde Japan Foundation, am trăit săr�bători șintoiste – matsuri – carejalonează cursul anului. Nici nu așavea cum să spun că am văzut„multe“, cum există peste o sută demii de temple șintoiste. Fiecaregăzduiește cel puțin o sărbătoarepopulară anuală, dedicată zeitățiiprotectoare locale, fără a le pune lasocoteală pe cele privind planta�tul și recoltatul orezului. Cum la

INTERVIU CU ANGELA HONDRU:

„Traducătorul se îndrăgosteșteprimul de personaj“

Fiecare deplasare în Japonia (zece întotal) mi-a sădit în inimă amintiri frumoa -se, dureros de frumoase (întotdeaunaam spus că frumuseţea doare).

Angela Hondru a tradus în limba română cărţi ale marilor scriitorijaponezi, precum Murasaki Shikibu, Haruki Murakami, Eiji Yoshi -kawa sau Shūsaku Endō. A semnat studii despre folclorul și mitolo-gia nipone și cărţi de conver sa ţie în limba japoneză. În octombrie

2008, traducătoarea era primită de familia imperială a Japoniei,cu ocazia obţinerii premiului Japan Fondation pentru limbajaponeză. O poveste despre dragostea pentru fascinanta culturăniponă, în care veţi regăsi și dansul kagura, și sărbătorile matsuri.

9ANUL XVI NR. 66814 – 20 DECEMBRIE 2019 interviu

www.suplimentuldecultura.ro

templele șintoiste mari acestea suntnumeroase, am înțeles și mai binevaloarea ordinii stabilită prin reite�rări rituale, care devine stâlpul desusținere al tradiției. După cinci ani,pe parcursul a douăsprezece luni,m�am bucurat de cercetarea pe te �ren a dansului sacru kagura, tot da�torită Japan Foundation. Kaguraeste fie parte dintr�o sărbătoare de�dicată zeităților, ori săr bătoarea însine. Matsuri și kagura prezintă uninteres deosebit prin faptul că devino adevărată scenă mișcătoare pecare se derulează istoria culturii ja�poneze. Și simt nevoia să accentuezcă nu este vorba de o tradiție încor�setată într�un timp trecut, perimat,ci de o tradiție vie, la care generațiiîntregi au adăugat o notă distinc�tivă, printr�o participare afectivă deo intensitate aparte.

Dacă am ajuns aici, careconsiderați că sunt cele mai fru-moase amintiri pe care le-ațiadunat din călătoriile dumnea-voastră în Japonia?

O, Doamne! Sunt multe, tare multe.Fiecare deplasare în Japonia (zeceîn total) mi�a sădit în inimă amin�tiri frumoase, dureros de frumoase.Totuși, cea mai frumoasă zi dinviața mea (dincolo de cea în caremi�am adus pe lume singurul copil)a fost 1 octombrie 2008. Împreunăcu ceilalți doi premiați ai JapanFoundation, însoțiți de ExcelențaSa domnul Ogoura, președintelefundației, am descins în curtea Pa�latului Imperial, pregătiți sufleteștepentru marea întâlnire. MaiestățileLor ne�au acordat câte zece minute,în care discuția a decurs cordial, re�ferindu�se, în ce mă privește, la ac�tivitatea mea și la importanțapăs trării tradițiilor japoneze, pre�cum și la vizita pe care MaiestățileLor o efectuaseră în România înanul 1979, impresionându�mă cudetalii despre frumusețea mănăsti�rilor din Moldova, despre gustulbun al mierii românești și altele. În

seara de 1 octombrie a avut loc ce�remonia de premiere. Excelența Sadomnul Ogoura, îmbrăcat în ace �lași splendid costum tradițional, m�a emoționat prin cuvintele caldeadresate premiaților. Cu toții încer�cau să țeasă o atmosferă feerică, iarpe mine mă îndemnau cu gingășie sămă simt ca o prințesă pentru că nuaveau prea des parte de „prințese“.

Ce înseamnă premiile pentru Angela Hondru, precum acestaacordat de Japan Foundation?

Ce am omis să spun este că seacorda pentru prima dată unuiromân. Înaintea lui, în luna august2008, am primit Premiul Ministe�rului de Externe din Japonia, pen�tru contribuția la promovarealimbii și culturii japoneze pe par�cursul a treizeci de ani. Calda festi�vitate de premiere s�a desfășurat lareședința Excelenței Sale, domnulambasador Kanji Tsushima, fostulmeu profesor din anii ’76�’78. Și amfost tot primul român căruia i s�aacordat de către Casa Imperială Ni�ponă Ordinul Soarelui Răsare,Clasa a IV�a („Raze aurii cu rozetă“),în aprilie 2009. Cuvintele ar fi insu�ficiente ca să vă pot mărturisi ce amsimțit de fiecare dată. Aș dori săamintesc și premiul pentru tradu�ceri oferit de „Observator cultural“în aprilie 2019. Nu era pentruprima dată când oferea un aseme�nea premiu, dar festivitatea dinsala Teatrului Odeon din Bucureștia fost emoționantă. M�am simțitprofund onorată.

Cum trăiți în viața de zi cu zi, cumarată cotidianul dumneavoastră?

Tot contracronometru ca și întinerețe, doar că am acum un cro�nometru care bate puțin mai rar.Altfel, poate mai multă disciplină,regim alimentar strict, fără televi�zor, documentarea pe calculator erestricționată (de cardiolog), filmedocumentare cu măsură, iar dacălucrez la vreo carte, ziua fuge pe

nesimțite. Mă mai răsfăț uneori cumuzică japoneză Enka sau cu mu�zică clasică.

Ați tradus Povestea lui Genji de Murasaki Shikibu (973/977-1016), carte ce marcheazănașterea romanului japonez. Cât de dificil a fost să traducețiaproape 1.000 de pagini de lite-ratură japoneză datând din jurulanului 1000?

Ca traducere, e cartea pe care o iu�besc cel mai mult, a venit la propu�nerea mea și aprobată cu o vitezăuluitoare de editor. Subliniez acestaspect pentru că propunerile melese mișcau mai greu, însă domnulSilviu Lupescu cunoștea valoareaPoveștii lui Genji. Am scris în Notatraducătorului cât de greu mi�a fostsă aleg varianta după care să traduc,cu ce dificultăți m�am confruntat latraducere (îndeosebi poeziile waka),cât de mult am ținut să fie „Genji almeu“, la ajutorul cui am apelat.

Dar cum vă raportați la scrierilelui Haruki Murakami, cu ale că-ror traduceri vă asociază atâția șiatâția cititori din România?

Propunerile de traducere a celorșase romane de Haruki Murakamiasupra cărora m�am oprit au venitdin partea Editurii Polirom. Nu știude ce mă asociază lumea pe mine cuMurakami. Cred că cei cinci tradu�cători pe care i�am recomandat, perând, au tradus mult mai mult Mu�rakami decât mine. Eu aveam ne�voie de timp și pentru autorii pecare voiam să�i fac eu cunoscuți.Probleme de traducere nu mi�aupus romanele lui Murakami, dar amspus întotdeauna că pot aparțineoricărei culturi dacă schimbăm nu�mele personajelor. Eu nu regăsescîn ele nimic din cultura tradiționalăjaponeză care mi s�a lipit de suflet.Cu toate acestea, recunosc că dintreromanele traduse de mine, Cronicapăsării�arc este cel mai complexroman al său, întâlnind aici toate

simbolurile majore cu care ope�rează, deși mie mi�a plăcut mai multLa capătul lumii și în țara aspră aminunilor, poate și pentru că mi�amputut folosi mai mult fantezia.

Din tot ce ați tradus până acum,care sunt scrierile care v-au aca-parat cel mai mult?

M�au acaparat toate romanele pro�puse de mine, pe care le�am ales pegustul meu. Dansatoarea de Kabukieste unul dintre ele și, dacă nu ar fiapărut în calea mea întâmplător, întimpul unui stagiu de cercetare înJaponia, obsesia ar fi rămas Pușcade vânătoare (n.r.:de Yasushi Inoue,Editura Humanitas), roman pe carel�am citit în anul 1975 tradus dingermană (și pe care l�am tradus șieu din japoneză în 2013).

Dacă vine însă vorba de obse�sie, atunci m�aș opri la protagonistaromanului Dansatoarea de Kabuki,Okuni din Izumo, întemeietoareagenului dramatic Kabuki. Autoarea,Sawako Ariyoshi, o surprinde me �reu pe Okuni în momentele ei demaximă tensiune sau extaz. Tălpilegoale ce mângâie scena, mișcareaunduioasă sau zvâcnetul brusc alșoldurilor, dialogul fantezist albrațelor ce mânuiesc cu dezinvol�tură evantaie, săbii ori clopoței, râ �setele și privirile ațâțate, tandre,vi să toare sau malițioase, imensa bu�curie de viață, vitalitatea plină deprospețime și de culoare locală –toate sunt de�a dreptul fermecă�toare. Pentru un tablou complet, așdori să adaug și câteva dintre ca �litățile protagonistei: spiritul inova�tor, veșnica tânjire după perfec� țiune, dăruirea pasională. Okunieste personajul pe care nu poți sănu�l iubești. Iar traducătorul, privi�legiat, se îndrăgostește primul.

A fi niponolog în România nueste chiar un lucru obișnuit, dim-potrivă. Aveți și întâmplări amu-zante de care vă amintiți, dinaceastă perspectivă?

Eu sunt o fire optimistă și veselă.Am avut parte de mii de întâm�plări amuzante și mi�ar fi imposi�bil acum să menționez măcar unasau două, fără să nedreptățesc altecâteva sute. Dar pot să fac o mărtu�risire care mă întristează și mă de�termină să mă judec cu severitate:nu reușesc să gust genul de come�die Rakugo. Japonezii nu se oprescdin râs. Oare de ce eu nu pot vibrape aceeași lungime de undă laumorul japonez așa cum mi se în�tâmplă la celelalte aspecte ale cul�turii tradiționale?

La 75 de ani, continuați să lu -crați. Ce se află acum în pregăti-re, pe biroul dumneavoastră șicât timp continuați să alocațiprofesiei?

Chiar acum mă ocup de traducereaîn limba engleză a cărții de autorapărută în luna mai, despre plă �cuțele votive ema de la temple. Nu s�a scris despre ele (decât articolesumare) și consider că ar fi păcat sănu le aduc în atenția tuturor. Câttimp aloc? Dacă e vorba de cât timpde acum încolo, asta nu depinde demine... Până închid ochii. Dacă evorba de câte ore pe zi, iarăși nu de�pinde de voința mea, ci de slăbiciu�nile trupului. În general însă, cândintru în birou și mă apuc de treabă,mă înviorez brusc! SDC

10ANUL XVI NR. 668

14 – 20 DECEMBRIE 2019cartewww.suplimentuldecultura.ro

Lumina de veghe, noul roman allui Michael Ondaatje, tradus re�cent la Editura Polirom de cătreAriadna Ponta, este o poveste în�tunecată a copilăriei și a ado �lescenței mutilate de război, unroman al căutării de sine, al rein�ventării identității furate.

DANA PÎRVAN

Pentru copiii cu părinți implicațiîn conflicte militare, războiul de�vine unul personal și din el se iesemai greu decât se intră sau nu seiese niciodată. Echilibrul odatăpierdut pare imposibil de recâș �tigat. Ca și în Pacientul englez, și în Lumina de veghe Michael

Ondaatje mizează pe incertitudini,îndoieli, mister și fluiditatea trăi�rilor unor personaje ce își țin foar �te bine ascunse fel și fel de secrete,într�o lume de lumini și umbre.

Vocea narativă din roman îiaparține lui Nathaniel, care aredouăzeci și opt de ani și care îșirememorează viața. Prima parte a romanului are acțiunea plasatăîn Londra, imediat după război, în 1945.

DESCOPERIRE DE SINE PRIN COBORÂRE ÎNTENEBRELE TRECUTULUI

Într�un interviu, Michael Ondaatjedeclara că atunci când a începutsă scrie acest roman nu avea înminte decât cele câteva rânduri

de început: doi copii, Nathaniel,de paisprezece ani, și sora aces�tuia, Rachel, de șaisprezece ani,sunt lăsați în urmă, fără preamulte explicații, de părinții care îianunță că vor pleca pentru un anîn Singapore și că de grijă le vapurta un personaj ciudat, chiria �șul de la etajul doi, căruia copiii îispun Molia, suspectându�l că e uninfractor.

Treptat, cititorul află că încentrul romanului stă, de fapt,absența mamei, care se dovedeștea avea o existență dublă, căci eraspion de război și va trebui la unmoment dat să își șteargă toateurmele, fie și numai pentru a�șiproteja copiii. Romanul devinepovestea căutării de sine a copii�lor privați de prezența și afecțiu �nea mamei de care se bucură doarpentru scurt timp, înaintea caaceasta să dispară: „Dar nimic nune făcea mai fericiți decât să stămcu mama în casa noastră din Lon�dra. Ne doream afecțiunea ei rela�xată și somnoroasă, ce o întreceacu mult pe cea de care avusese�răm parte până atunci. Era ca șicum revenise la o versiune maiveche a ei înseși. Chiar și înaintede plecarea tatei, fusese mereu omamă eficientă, mereu în mișca �re, pleca la serviciu când plecamnoi la școală și, de regulă, se întor�cea la timp ca să ia cina cu noi.Oare versiunea asta nouă a ei erarezultatul unei eliberări de soț?Sau, într�un mod mai complex,era o pregătire pentru momentuldesprinderii de noi, incluzând in�dicii despre felul cum își dorea săo ținem minte?“.

Incertitudinile vor subminași vor destabiliza chiar și viața deadult a lui Nathaniel. Și așa cumluminile de veghe din timpul răz�boiului încearcă să detecteze pre �zența avioanelor inamice, așa min� tea lui Nathaniel va scormoni ne�încetat, toată viața, pentru a facelumină în trecutul și în prezentultrăit. Romanul devine o aventurăa descoperirii de sine prin cobo�râre în tenebrele trecutului, alememoriei. Angajat și el în sferaserviciilor secrete, Nathaniel va

desfășura o anchetă menită să�lducă spre adevărul său: „Cred cămă dumiream că nu doar trecutulmamei fusese îngropat în anoni�mat. Simțeam că dispărusem și eu.Îmi pierdusem tinerețea“.

DUBLĂ PERSPECTIVĂNARATIVĂ, A COPILULUI ȘI A ADULTULUI

Nathaniel redescoperă harta pro�priei vieți prin harta vieții mameisale și a relației pe care aceasta oavusese cu Felon, alt personaj plinde mister. Încearcă să aducă la lu�mină dovezi care să�l împace cupropria viață, într�o lume în carecertitudinile par imposibile: „Așadescoperim adevărul, așa evo�luăm? Punând cap la cap astfel defragmente neconfirmate? Nu nu �mai despre mama, ci și despreAgnes, Rachel, domnul Nkoma (șipe unde o fi el acum?). Oare toțicei care în mintea mea au rămasincompleți și pierduți se vor lim�pezi și completa când voi privi înurmă? Altfel cum să supraviețuimcelor șaizeci de kilometri de terengreu din adolescență, pe care i�amstrăbătut fără nici o conștiințăreală de sine?“. Sau: „Te întorci lavremurile acelea de demult înar�mat cu prezentul și, indiferent câtde întunecată era lumea aceea, nute lași până nu o luminezi. Îți ieisinele de adult cu tine. Asta nu în�seamnă că retrăiești ce a fost, ci căasiști încă o dată la ce a fost“.

Toate personajele din trecutullui Nathaniel sunt pline de mister:mama sa, Molia, sora a cărei viață îiva rămâne străină, tânăra adoles�centă cu care va trăi o frumoasă po�veste de dragoste consuma tă în casescoase la vânzare, copilul acesteia

pe care îl va descoperi mult maitârziu, iubitul mamei, domnulMalakite, cel în grija căruia fuseselăsat în copilărie, pe timpul șe �derii la țară etc. Și identitatea sadepinde de povestea în care el în �suși va reuși să lege toate acestemistere din jurul său.

Michael Ondaatje păstreazăpermanent această dublă pers �pectivă narativă, a copilului și aadultului, ambele fiind îmbo gă �țite de reflecțiile pe care persona�jul principal și le oferă, strădu�indu�se să�și limpezească propriaexistență, dar și lumea din jur,prin căutarea adevărului despreoamenii din trecut (despre com�portamentele acestora), cel maigreu de fixat, mai ales când evorba de trecutul trăit de un copil,pe care adultul nu se poate baza,totul depinzând de modul de a�linterpreta.

Și în Lumina de veghe îi ră�mâne caracteristică lui Ondaatjeplăcerea impreciziei, a joculuidin tre a ascunde și a dezvălui, amisterului implicat de complica�tele și inepuizabilele demersuridetectivistice întinse cu inteli gen �ță pe teritoriul inefabilului iden�tității omenești: „Ne ordonăm via �ța cu ajutorul unor povești careabia se susțin. De parcă ne�am firătăcit într�un peisaj derutant –Rachel Pițigoiul și eu, Peticel – șipunându�le pe toate cap la cap, casă supraviețuim, incompleți, igno �rați, la fel ca măzărichea de marepe plajele minate din timpul răz�boiului“. SDC

Michael Ondaatje, Lumina deveghe, traducere din limba engleză și note de Ariadna Ponta,Polirom, 2019

Michael Ondaatje,misterul războaielorpersonale

11ANUL XVI NR. 66814 – 20 DECEMBRIE 2019 actualitate

www.suplimentuldecultura.ro

Să�mi trimiți un cuvânt din când încând este extraordinara poveste dedragoste dintre doi tineri din Mos�cova, Lev și Svetlana. Despărțițitimp de paisprezece ani de al Doi�lea Război Mondial și de Gulag, eiși�au rămas cre dincioși unul altuiași au lăsat în urmă un uimitor mo�nument închinat iubirii lor: 1.500de scrisori, corespondența lor dinperioada în care Lev s�a luptat săsupraviețuiască în unul dintre celemai faimoase lagăre de muncă alelui Stalin. Introduse și scoase pefuriș din lagăr de di verși muncitoriși funcționari, aceste scrisori, ne�cenzurate, au o franchețe frapantă,lăsându�ne să pătrundem în lumeainterioară a doi oameni.

Orlando Figes spune poves�tea Svetlanei și a lui Lev cu oînțelegere și o căldură remarca�bile, reconstituind în mod impre�sionant lumea în care ea s�a des� fășurat. Corespondența lor estesingura consemnare în timp realde o asemenea amploare a viețiiîn Gulagul lui Stalin, dar cititoruleste fascinat și de povestea unuicuplu care, deși prins în vâltoareaistoriei, își menține viu devota�mentul.

Așa cum arată această carteincredibilă, dragostea, dăruirea și

speranța pot triumfa chiar și învremurile și situațiile cele mai în�grozitoare.

Volumul Să�mi trimiți un cu�vânt din când în când. O poveste dedragoste și supraviețuire în Gulag,de Orlando Figes, a apărut la Edi�tura Polirom, și în ediție digitală,traducere de Daniela Rogobete.

ORLANDO FIGES este profe�sor de istorie la Colegiul Birkbeck,Universitatea din Londra. Este au�torul a numeroase cărți despre is�toria Rusiei, dintre care la EdituraPolirom au apărut: Revoluția Ru �să, 1891�1924. Tragedia unui po �por (2016), Dansul Natașei. Ois torie culturală a Rusiei (2018),Crimeea. Ultima cruciadă (2019)și Vorbind în șoaptă. Viața privatăîn Rusia lui Stalin (2019).

Draga mea Sveta, încă eștialături de mine oriunde sunt. Da �că�mi vine ceva drăguț în minte –o melodie sau un fragment dinPușkin sau Burns, sau vreo pic�tură –, mă gândesc la tine și tevăd, îți văd chipul și ochii, și mi�emai ușor să�mi amintesc zâmbe�tul tău. Nu știu dacă e bine că�țiscriu despre toate astea – le�așscrie pentru mine, și nu pentru

tine, dar nu pot să nu scriu. Sveta,Sveta mea, draga mea Sveta. Cândaud o melodie care știu că�țiplace, mi se pare că o ascult îm�preună cu tine și sunt mai liniștit,mai apt să îndur totul. Devin maibun cu oamenii. Sveta mea, cât deminunat e că exiști, că întot�deauna și în toate – în poezie sauîn proză, în muzică sau chiar îndiagramele circuitelor mele – tevăd doar pe tine.

Dragul meu Lev, a trecut dejao săptămână și nu am scris nimic.Am recuperat orele de somn, amstat la soare, toți îmi spun că m�am mai luminat puțin. Sunt cu�minte, mă port rezonabil, nuplâng. Încerc să nu mă gândesc latine, dar am vise în care te văd caprin ceață. Îmi impun o disciplinăseveră așa încât să nu mă gândescla scrisorile tale, la ce conțin ele,la ce se poate și ce nu. Nu mă simtprea rău aici, dar acum vorbeștecapul meu, nu inima. Nu reușescsă mă bucur de lac, de pădure saude aerul curat cu toată ființa mea.Trupul meu se relaxează, dar su�fletul nu.

© Editura Polirom, 2019, traducere de Daniela Rogobete

EXTRAORDINARA POVESTE DE DRAGOSTE DINTRE DOI TINERI DIN MOSCOVA

Să-mi trimiți un cuvânt din când în când. O poveste de dragoste șisupraviețuire în Gulag, de Orlando Figes

© J

iri R

ezac

Orlando Figes

LevSveta

12ANUL XVI NR. 668

14 – 20 DECEMBRIE 2019avanpremierăwww.suplimentuldecultura.ro

Radu Ioanid –Holocaustul în România

– FRAGMENT –

În luna octombrie 1941 a avut locla Odessa unul dintre cele maimari carnagii ale populației civiledin întreaga istorie a celui de�alDoilea Război Mondial. La 16 oc�tombrie 1941, trupele germane șiromâne ocupau orașul unde re �zistența militară era mai îndelun�gată decât oriunde. Armata Roșieși populația civilă au reușit săevacueze parțial orașul înconju�rat din toate părțile pe mare.Această rezistență a Armatei Roșiia iritat foarte mult comandamen�tul militar român, care, bineîn �țeles, i�a considerat responsabilipe evrei.

Există urme ale sentimentelorcare îi animau pe militarii români

într�un răspuns pe care Ion Anto�nescu i l�a dat lui Wilhelm Filderman,care implora clemența condu că �torului. „Drept răspuns la mărini�mia cu care au fost primiți înmijlocul nostru și tratați, evreii dvs.,ajunși comisari sovietici, împingtrupele sovietice în regiunea Odes�sei, printr�o teroare fără seamăn,mărturisită de prizonierii ruși, la unmasacru inutil, numai pentru a neprovoca nouă pierderi.“

Adevărul este că armata ro�mână a suferit pierderi uriașe pefrontul din Odessa, după cummărturisea Neagu Djuvara, fostofițer pe acel front:

„Lasă�mă�n pace. E ceva abso�lut impardonabil. În cele cinciluni în care am luptat pentru cu�cerirea Odessei, regimentul meua beneficiat de serviciile a 3.000

de oameni. Știți câți oameni valizimai erau la final? 92. Dacă ai dez�vălui asta unui american, ar spu �ne că nu se poate. Uite că în ar �mata română s�a putut! Se pare cănemții au vrut doar încercuireaorașului, dar ambiția lui Anto�nescu a impus cucerirea. Noi defapt nici n�am ocupat orașul de �cât în momentul în care rușii s�audecis să�l părăsească. Și, după ceam pierdut 17.000 de soldați, doarpentru a intra în momentul încare sovieticii au plecat, ce faceStatul�Major român? Se insta�lează în clădirea în care fuseseStatul�Major sovietic [de fapt se�diul central al NKVD, n.a.], fără săcerceteze dacă nu cumva e mina �tă. După câteva zile, a explodatclădirea. Atunci, Antonescu, într�unacces de furie, a decretat ca pen�tru fiecare ofițer superior să seîmpuște un anumit număr deevrei. Așa ceva nu se poate înscriedecât în categoria crimelor împo�triva umanității. Antonescu nepare un erou pentru că îl compa�răm cu toate secăturile politice pecare le�am avut de atunci.“

SSI a funcționat în Odessasub conducerea maiorului Balo�tescu, unul dintre coordonatoriiși autorii pogromului de la Iași.„S�a stabilit ca Centrele Informa�tive șale SSIț «Galați» și «Iași» săse instaleze la Odessa și să for�meze împreună un singur centruinformativ sub ordinele maioru�lui Balotescu.“ Chiar înainte caSSI să intre în oraș, se recomanda„curățarea terenului“. După ce aavut la dispoziție batalionul dejandarmi ce urma să intre înOdessa (600 de oameni) împreu �nă cu două companii de poliție șicu un detașament propriu de 40de oameni, SSI recomanda ca„primă operație: curățirea terenu�lui“. Ordinul de „curățare a tere�nului“ și definiția sintagmei fu �seseră date cu câteva luni înaintede C.Z. Vasiliu.

La 18 octombrie, generalulTrestioreanu a ordonat creareaghetoului de la Odessa:

„...ia ființă lagărul ghetou

provizoriu pentru evreii din ora �șul Odessa. Localul ghetoului în �fiin țat de Serv. Pretoral se in� stalează cu începere de azi 18 Oc�tomvrie ora 16 în PenitenciarulOdessa de pe strada FontanskaiaDaroga. Zona de cartiruire aevreilor se lărgește între aceastăstradă și până la mare – sector li�mitat la Vest de șoseaua Fontan�skaia Daroga, caroul 5�8, Planulorașului Odessa, sector ColonelPaul Alexiu. Toți evreii indiferentde sex și vârstă vor fi evacuați desectoare cu întreaga familie, copii,femei, bărbați, care la plecare dela domiciliu își vor lua strictul ne�cesar de hrană și dormit.“

În aceeași zi, șeful poliției mi�litare din România, maiorul T.Marconescu, a raportat că 1.726 deevrei fuseseră închiși deja în în�chisoarea�ghetou din Odessa. Fo�tografii ale acestor arestări segăsesc în arhiva Agerpres. La 21octombrie, locotenentul Alecto�ride, comandantul ghetoului, araportat că în acea zi 847 de băr �bați, 667 de femei și 457 de copii,în total 1.971 de evrei, au fostînchiși în ghetou.

Potrivit cifrelor furnizate deDora Litani, între 80.000 și 90.000de evrei locuiau la Odessa în

timpul ocupației orașului, „mii depersoane, mai ales intelectuali,fură uciși în cursul primelor 24 deore“. După Alexander Dallin, celpuțin 100.000 de evrei rămăseserăpe loc, cifră probabil exagerată. Onotă trimisă de Veaceslav Molotovtuturor ambasadelor și legațiilorstrăine cu care URSS întreținearelații diplomatice vorbește de �spre 8.000 de evrei exterminați laOdessa. Este probabil ca aceastăcifră să corespundă masacrelordin primele zile. În Cartea Neagră,Ilia Ehrenburg și Vasili Grossmanvorbesc despre 3.000 sau 4.000 deevrei împușcați în primele zile aleocupației.

Maiorul Ovidiu Anca îșiamintește:

„Când am intrat în Odessa, la17 octombrie 1941, eram maior,șef de birou la Comandamentularmatei, care... s�a instalat la peri�feria orașului, într�un fost col�hoz... După instalarea în aceaclădire a colhozului, generalulGlogojanu, prim comandant al di�viziei, nemulțumit cu locația mo�destă aleasă, a început să caute înoraș o clădire mai corespunză�toare și s�a fixat pe impozantulsediu care a găzduit până atunciKGB�ul“. SDC

CARTEA

„Volumul de faţă este odemonstraţie a faptului că isto-ria se rescrie, se completează,se nuanţează, dar în liniile salematriceale rămâne aceeași.Condiţia suficientă este acce-sul la arhive și mărturii și oanaliză fără prejudecăţi a aces-tora. După mai bine de zeceani de la Evreii sub regimul IonAntonescu, Radu Ioanid reiatema Holocaustului din Româ-nia coroborând noi documenteși mărturii. A rezultat o istoriemai amplă a tragediei dis-

trugerii evreilor din România.“(Alexandru Florian)

„Noi documente și cercetareaulterioară a arhivelor de laUSHMM și a celor românești auîmbogăţit această a treia ediţiea volumului inovator al luiRadu Ioanid, confirmând astfelcă acesta este studiul definito-riu cu privire la Holocaustul dinRomânia. Oferind o descriereși o analiză competentă a celuimai întunecat episod din isto-ria României, Radu Ioanid le dăromânilor ocazia de a-și priviîn faţă, cu seriozitate, trecu-tul.“ (Dennis Deletant)

„Suplimentul de cultură“ publică în avanpremieră un fragment din volumul Holocaustul în România, de Radu Ioanid, care va apărea în curând în colecția „Document“ a Editurii Polirom.

13ANUL XVI NR. 66814 – 20 DECEMBRIE 2019 actualitate

www.suplimentuldecultura.ro

Martin Rees, Despre viitor.Perspectivele umanitățiiOmenirea a ajuns într�un punctcritic. Lumea în care trăim e totmai instabilă și într�o rapidăschimbare, confruntată cu riscu�rile existențiale ale noului secol.Efectele, bune sau rele, sunt ori�când posibile. Continuăm să gân�dim viitorul doar pe termen scurt,prin dezbateri sterile și contra�dictorii, folosind o retorică alar�mistă și pesimistă. În aceastăcarte pe cât de succintă, pe atât decaptivantă, bine�cunoscutul omde știință și autor de bestselleruriMartin Rees susține că șanseleomenirii depind decisiv de moduldiferit în care vor fi abordate pro�blemele zilei de mâine.

Viitorul omenirii e strânslegat de știință și de cum vom știsă utilizăm progresul tehnologic.Pentru a evita riscurile, e nece�sară o gândire pe termen lung,rațională, globală, colectivă și op�timistă. Progresele din biotehno�logie, cibernetică, robotică șiinteligența artificială, aplicate cuînțelepciune, ar putea să ne oferenoi puteri ca să depășim ame �nințările ce pândesc planeta, înce�pând cu schimbarea climatică șisfârșind cu războiul nuclear. Înacelași timp, viitoarele progrese înștiința spațială vor permite explo�rarea sistemului nostru solar șichiar a ceea ce se află dincolo deel, folosindu�ne de roboți și deinteligența artificială. Nu va existanici un „Plan B“, nici o alternativăviabilă, dacă nu vom avea grijă noiînșine de planeta pe care o locuim.Punctele de vedere fascinanteasupra unor științe de ultimă ge �nerație pe care această carte acce�sibilă publicului larg le oferă vorcaptiva orice cititor care vrea săînțeleagă problemele critice ce vordefini viitorul omenirii, atât pe Pă�mânt, cât și dincolo de acesta.

Din cuprins: Pericole și per�spective • Amenințări nucleare •Schimbarea climatică • Biotehno�logia • Cibertehnologie, robotică șiIA • Ce se va întâmpla cu locurilede muncă? • Omenirea în perspec�tivă cosmică • Spre o eră postu�mană? • Inteligență extraterestră?• Limitele și viitorul științei

„Despre viitor ne oferă previ�ziuni despre apropiatele dezvol�tări tehnologice și ne dă speranțacă omenirea are capacitatea de afolosi știința pentru a vindeca oplanetă deja rănită și a îmbu nătă �ți viața pe ea... Această colecție deidei atotcuprinzătoare, dar ușorde înțeles ne transmite și ne facesă luăm parte la perspectiva opti�mist�tehnologică a lui Rees pri�vind viitorul omenirii.“ („Publi� shers Weekly“)

„Ca incursiune uimitoareprin tre progresele captivante aleștiinței și tehnologiei care lan�sează provocări neliniștitoaresocietății, Despre viitor este o lec�tură ideală pentru oricare cetă �țean al secolului douăzeci și unu.“(Marcia K. McNutt, preșe dinte alNational Academy of Sciences)

„O analiză captivantă a celormai importante probleme cu carese confruntă azi omenirea, im�pregnată cu discernământ și inun�dată de speranță și de iubire deoameni.“ (Steven Pinker, autor alvolumului Enlightment Now)

„Despre viitor este o încân�tare intelectuală și o lectură obli�gatorie pentru orice locuitor depe planeta Pământ – și chiar din�colo de ea, dacă extratereștrii exis �tă. Cu înțelepciune și originalita�te, Martin Rees, cel mai reputat as�tronom în viață, abordează subiectedintre cele mai importante – viito�rul omenirii și progresul științificcu riscurile sale. Perspectiva saprofund personală e unică șipro vocatoare, iar numeroaselelui anecdote sunt încântătoare.Nu am putut să las cartea dinmână.“ (Abraham Loeb, HarvardUniversity)

„Cartea lui Martin Rees e ca obusolă necesară care ne ajută sănavigăm spre viitor, o fascinantăscrisoare de dragoste pentru cu �noaștere și raționalitate, dar și ochemare la arme pentru aceiadintre noi care îndrăznesc să spe �re la tot binele din lume.“ (DavidPuttnam, producător de film șiprofesor)

FRAGMENT DIN VOLUM

„Ce putem spune însă despreviitorul mai îndepărtat?

Tendințele populației de dupăanul 2050 sunt mai greu de prezis.Ele vor depinde de ceea ce vor decidetinerii de azi și cei încă ne născuți cuprivire la numărul copiilor pe care îivor avea și la intervalul dintre sar�cini. Educația mai bună a femeilor șiemanciparea acestora – cu sigu �ranță o prioritate în sine – ar puteareduce rata fertilității acolo undeacum este cea mai mare. Dar aceastătranziție demografică n�a ajuns încăîn unele zone din India și din AfricaSubsahariană.

Numărul mediu de nașteri perfemeie în anumite zone din Africa –Niger sau Etiopia rurală, de exem�plu – este încă mai mare de șapte.Cu toate că, după toate proba �bilitățile, fertilitatea va des crește,este posibil, conform Na țiunilorUnite, ca populația Africii să se du�bleze din nou, ajungând la patrumiliarde între 2050 și 2100, ceea cear ridica populația globului la un�sprezece miliarde. În acest caz, Ni�geria ar avea o populație egală cu aEuropei și Americii de Nord laolaltă,iar aproape jumătate dintre copiiilumii s�ar afla în Africa.

Optimiștii ne reamintesc căfiecare gură în plus înseamnă șidouă mâini și un creier. Cu toateacestea, cu cât populația va crește,cu atât presiunea exercitată asupraresurselor va fi mai mare, mai alesdacă țările în curs de dezvoltare

își vor reduce decalajul față dețările dezvoltate în privința con�sumului per capita. Și cu atât maigreu va fi pentru Africa să scapedin «capcana sărăciei». De fapt,unii au remarcat că preferințeleculturale africane ar putea duce lao persistență a familiilor mari caalegere, chiar dacă mortalitateainfantilă ar scădea. În acest caz, li�bertatea de a�ți alege dimensiu�nea familiei, inclusă de ONU înrândul drepturilor fundamentale,ar putea fi pusă sub semnul între�bării atunci când vor fi puse înbalanță efectele negative produsede sporirea populației lumii.

Trebuie să sperăm că popu �lația lumii va tinde să descreascădupă 2050. Chiar dacă pot fi hră�nite nouă miliarde de persoane(printr�o bună guvernanță și o ge�stionare eficientă a agriculturii) șichiar dacă bunurile de consumvor fi produse mai ieftin (de pildă,prin imprimare 3D), iar «energiacurată» va deveni îndestulătoare,alegerile în materie de alimen �tație vor fi limitate, iar calitateavieții va avea de suferit din pri�cina suprapopulării și a reduceriispațiului verde.“

© Editura Polirom, 2019, traducere de Ștefan Bolea

Martin Rees este astrofizician, „Astronomer Royal“ din 1995. A fost profesor la Cambridge University și președinte al Royal Society. De același autor: Before the Beginning – Our Universe and Others (1997), Just Six Numbers: The Deep Forces That Shape the Universe(1999), Our Cosmic Habitat (2001), From Here to Infinity: Scientific Horizons (2011).

În opinia ziarului „The Guardian“,ultima lună a marcat finalul uneibătălii care a caracterizat ultimadecadă, iar cinematograful tradi �țio nal a fost înfrânt de streaming.„Bătălia a fost pierdută, iar dovadase regăsește la TV, pe laptop, ta�bletă sau smartphone. The Iris�hman și Marriage Story, două din�tre cele mai importante filme aleanului, sunt acum disponibilepentru a fi văzute atunci cânddorești, să ruleze în fundal cândstai de vorbă, mănânci sau îți ve�rifici contul de social media“, scrieziarul.

Aceste două filme, spune coti�dianul britanic, au ajuns în caselespectatorilor fără a mai trece princiclul de viață tradițional: să fielansate întâi la cinema, să aparăapoi, după câteva luni, pe DVD șiapoi la televizor. „Oamenii de as�tăzi nu mai vor să aștepte atât, iarNetflix a jucat un rol esențialatunci când a prezis, a determinatși a venit în întâmpinarea acesteinerăbdări. Nu numai că a anulatideea prezentării unui film în salade cinematograf, a și aruncat o că�rămidă în această idee pe care ascris «Bun venit în viitor»“, scrie„The Guardian“.

În opinia ziarului britanic, celmai șocant lucru a fost rapiditatea

cu care industria filmului a capi�tulat în fața acestui nou model, lanumai patru ani după ce Netflix aprodus efectiv primul său film ori�ginal. Anul trecut mulți (precumSteven Spielberg) încă se opuneauideii ca un film produs de Netflixsă fie eligibil pentru un premiuOscar. Anul acesta însă, nomina�lizările la premiile Globurile deAur au arătat o uriașă „dragoste“față de Netflix. Tot Netflix dețineacum un cinematograf în NewYork, dedicat în exclusivitate pre�zentării producțiilor proprii, și vadeschide un al doilea în Los Angeles.

Dar, subliniază cotidianul bri�tanic, este greu să îi iei pe cei de laNetflix în serios atunci când se pre�zintă drept „gardieni ai adevăratu�lui cinema“ după ce, anul acesta,au oferit clienților posibilitatea dea vedea producțiile lor, filme sauseriale, pe „repede�înainte“.

„Era streamingului a venit și to�tul este pe punctul de a se schim �ba. Este o zguduire seismică princare Hollywoodul trece la fiecaregenerație“, scrie „The New York Ti�mes“. Astăzi, din cauza streamin�gului, marii producători de diver�tisment își schimbă modelul delucru și trec peste intermediariicare erau parte a sistemului, de la

companiile de cablu la multiple�xuri. Ca rezultat, marile studiourilansează mult mai puține filme lacinema, dar și granița dintre TV șicinema devine mult mai fluidă șimai neclară. Deja sunt mulți ceicare susțin că premiile Oscar șiEmmy ar trebui să fie unite într�ounică distincție.

Părerile despre aceste meta�morfoze ale experienței consumu�lui de film sunt încă împărțite.„Streamingul este important și unmod foarte bun ca filmele săajungă la cât mai mulți oameni“,spune Carol Morley, ce a regizatthrillerul Out of Blue.

Regizorul Todd Haynes estemai puțin tolerant: „Anul acestan�am avut timp să văd decât unsingur film, The Irishman, pe carel�am văzut la cinema. Nu�mi ima �ginez ca acest film să aibă acelașiimpact în streaming“. Pentru Hay�nes, problema nu ține numai dedimensiunea ecranului, ci deexperiența în sine. El crede că unspectator are o conexiune multmai profundă cu un film asupravizionării căruia nu are controldecât cu filmele care sunt perma�nent la dispoziția lui, așa cumoferă serviciile de tip Netflix.

Dar Russell Brandom, editor alsite�ului „the Verge“, insistă că pu�blicul tânăr nu gândește așa. „Pen�tru tineri, ideea de a sta vreme dedouă ore la cinema nu este inte�resantă. Cei de 20 de ani sunt multmai investiți în producții scurte și«imediate», de tipul celor propusde platforme gen YouTube sauTikTok. Mulți concurează astăzipentru a capta atenția publiculuitânăr, iar filmul tradițional nueste foarte potrivit pentru o astfelde competiție.“

„Eu cred că, până la urmă, vaexista un soi de revoltă împotrivaacestei stări de fapt“, crede ToddHaynes. „La urma urmei, cum altfelau revenit în magazine discurile devinil? Trebuie doar ca oamenii săspună că nu sunt de acord ca cine�maul tradițional să moară.“ SDC

ANUL XVI NR. 66814 – 20 DECEMBRIE 201914

www.suplimentuldecultura.ro

LUCIAN AMARII (JUP)SUPLIMENTUL LUI JUP

Succesul Netflixanunță triumful ereistreamingului

NOBEL CONTROVERSAT

Scriitorul austriac Peter Handke,acuzat de „revizionism“ și desusținerea regimului lui SlobodanMilošević, a primit la Stockholmpremiul Nobel pentru literaturădin partea regelui Carl Gustav.Ceremonia a decurs fără nici unincident, dar în afara sălii situațiaa fost foarte tensionată. Un mem�bru al comitetului Nobel pentruliteratură a demisionat, altul aboicotat ceremonia, la fel ca am�basadorii din Kosovo, Albania,Turcia și Croația. În același timp,în centrul capitalei suedeze,aproape 1.000 de persoane au ma�nifestat contra acestui Nobel ofe�rit lui Handke. „Lumea este pe moarte și noi sun�tem incapabili să sesizăm acest lu�cru“, a spus scriitoarea polonezăOlga Tokarczuk în discursul ținutcu ocazia primirii premiului No�bel pentru literatură. Din cauza

problemelor de anul trecut, pe 7decembrie anul acesta au fost de�cernate două Nobeluri pentru lite�ratură, pentru Olga Tokarczuk (lau�reata din 2018) și Peter Handke. În

discursul său, scriitoarea în vârstăde 57 de ani a deplâns „nombri�lismul și individualismul“ con�temporanilor, „obsedați de auto�promovare“.

SCANDAL CU UNREVOLUȚIONAR

Un tablou expus în Mexic a provocatun scandal și violențe. Tabloul, inti�tulat La Revolucion, deturnează ima �ginea eroului națio nal, revoluționa �rul Emiliano Zapata, prezentându�lcu trup de femeie, gol, cu pantofi cutocuri cui și sombrero roz, călare peun cal în erecție. Este un tablou rea�lizat în 2014 de către Fabian Chairez,prezentat acum drept parte a ex �poziției intitulate Emiliano. Zapatadupă Zapata, organizată cu ocaziacentenarului asasinării revoluțio �narului. Tabloul nu i�a amuzat pemoștenitorii lui Zapata și nici pe ceicare l�au considerat o ofensă adusă

unui simbol național și care s�auadunat cu sutele în fața muzeului și s�au confruntat cu militanții pro�LGTB.

PROTESTE ȘI PIERDERI

Grevele și protestele din Franțaafectează lumea culturală. Operadin Paris a anunțat că, de la înce�putul grevei, din ziua de 5 decem�brie, a suferit pagube de 2,5 mi�lioane de euro, după ce nu maipuțin de 15 spectacole de operă șibalet au fost anulate la Opéra Bas�tille și la Palais Garnier. Numaianularea unui spectacol cu operaPrințul Igor a înregistrat pierderide 358.000 de euro din vânzareade bilete. De asemenea, multe mu�zee au fost parțial închise în capi�tala Franței din cauza grevelor.

SCORSESE ȘI SOPRANO

Personajele serialului Clanul So�prano adoră filmele lui Martin Scor�sese. Martin Scorsese, în schimb, nuprea este fan al serialului. Într�uninterviu recent, regizorul explică:„Cred că am văzut doar un singurepisod din serial fiindcă nu reușescsă mă identific cu această generațiea crimei organizate, prezentateacolo. Sunt tipi care trăiesc în NewJersey în conace imense? Nu înțeleg.Vorbesc urât la masă în fața copii�lor? Mă depășește“.SDC

ANUL XVI NR. 66814 – 20 DECEMBRIE 2019 15

www.suplimentuldecultura.ro

Responsabilitatea juridică pentru conținutul articolului îi aparține autorului.Manuscrisele primite la redacție nu se înapoiază.

Adresă: Iași, B�dul Carol I, nr. 4, etaj 4, CP 266, tel.: 0232/ 214.100, 0232/ 214111,

fax: 0232/ 214111

Redactor�șef:George Onofrei

Redactor�șef adjunct:Radu Cucuteanu

DTP:Adina Arnăutu

Rubrici permanente:Bobi (Fără Zahăr),Mădălina Cocea, Dragoș Cojocaru, Andrei Crăciun, Florin Ghețău, Radu Pavel Gheo, Florin Lăzărescu, George Onofrei

Carte: Doris Mironescu, Eli Bădică, Marius Miheț, Cristian Teodo rescu, Bogdan�Alexandru Stănescu, Alina Purcaru, Cătălin Constantinescu, Ioan�Alexandru Tofan, Dana Pîrvan

Muzică:Dumitru Ungurea nu

Film: Iulia Blaga

Teatru:Oltița Cîntec

Caricatură:Lucian Amarii (Jup)

Grafică: Ion Barbu

Actualitate:Cătălin Hopulele

Publicitate: tel. 0232/ 252294

Distribuție:Mihai Sârbu, tel. 0232/ 271333.Media Distribution S.R.L., tel. 0232/ 216112

Abonamente: tel. 0232/214100

Tarife de abonament:45 lei pentru 3 luni; 91 lei pentru 6 luni; 182 lei pentru 12 luni.Prețurile includ și tarifele poștale.

„Suplimentul de cultură“ este tipărit cu sprijinul

Adevărul Holding

Marcă înregistrată – Editura Polirom și „Ziarul de Iași“. Proiect realizat de Editura Polirom în

colaborare cu „Ziarul de Iași“. Se distribuie gratuitîmpreună cu „Ziarul de Iași“.

PE SCURT

Pagini realizate de DRAGOȘ COJOCARU

Cum explicio banană„Sunt primul artist care a mâncatarta altui artist“, a explicat DavidDatuna, care devenit zilele acesteavedetă internațională după ce aconsumat o faimoasă banană li�pită cu bandă adezivă pe pereteleunei galerii americane, care a fostvândută cu suma de 120.000 dedolari.

Povestea acestei banane pre�zentate drept obiect artistic cu ti �tlul de Comedian, realizat de ar�tistul Maurizio Cattelan, pare oglumă. Cu toate acestea, „opera“ aprimit o sumă uriașă la târgul deartă Art Basel din Miami. DavidDatuna pretinde, la rândul lui, căa făcut „un gest artistic“ atuncicând a mâncat exponatul.

„De fapt, artistul italian Mauri�zio Cattelan vrea să definească ceeste o operă de artă, în spiritul luiMarcel Duchamp, care a expus unpisoar într�un muzeu“, explică Fa�brice Bousteau, redactorul�șef alrevistei „Beaux�Arts Magazine“, unfin cunoscător al pieței de artăcontemporană. „Catalan a mairealizat o toaletă de aur masiv, in�titulată America, ce a fost furatărecent dintr�un castel englezesc,dar și o operă de referință în 1999,Perfect Day, când a lipit cu bandăadezivă un om de un perete“.

Fabrice Bousteau spune că tocmai

gestul mâncării bananei (pe careDatuna l�a declarat drept un „per�formance“ intitulat Hungry Artist)validează cumva opera lui Catte�lan. „Gestul lui Datuna nu face de�cât să continue critica lui Cattlanadusă pieței de artă și confirmăvaloarea operei. E o istorie care serepetă: în 1993, un artist pe numePierre Pinoncelli a urinat în pi�soarul lui Duchamp“.

Dar cum un astfel de „obiect ar�tistic“, în fapt un banal fruct, poateajunge să coste atât de mult?

„Valoarea financiară a uneiopere este dată de colecționarulpregătit să dea bani pe ea“, spuneFabrice Bousteau. „E ceva foarteabstract. Maurizio Cattelan aratăcă o simplă banană poate costa120.000 de euro fiindcă este o cri�tică a lumii artistice și, în acelașitimp, arată că ceea ce este cu ade�vărat valoros este capacitateaomului de a avea idei. Este artăconceptuală. În acest caz există un

soi de protocol, un mod de utili�zare, ca în cazul unui banal aspi�rator. De exemplu, colecționarulcare a cumpărat banana are voiesă schimbe fructul odată ce acestas�a alterat fără ca aceasta să afec�teze «opera artistic㻓.

Bousteau este conștient că ma�rele public nu numai că nu poateaccepta o astfel de „operă“, ci că,dimpotrivă, o va considera de�adreptul obscenă.

„Dar, la urma urmei, asta e ca�racteristica artei, să pună pro�bleme“, spune specialistul. „Ba�nana lui Cattelan este o criticăadusă pieței de artă și pr țurilor eiobscene, dar, în același timp, e oinvitație adresată tuturor de a crea.Cattelan spune cu aceas tă bananăîn formă de glumă că a gestul de acrea este propriu ființei omenești.Că toți ne putem schimba cotidia�nul cu foarte puțin efort: doar cuajutorul unei idei sau al unei ba�nane“. SDC

Puiule, uneori viața te obligă săfaci anumite schimbări, pentru aevita probleme grave de sănătate.

Chiar dacă lumea te știe ca fiind dur�duliu, nu poți, doar de dragul ei, săcontinui să fii așa dacă știi că ai risc ri�dicat de boli cardiovasculare. Știu căe multă informație nouă pentru tine,dar e foarte important să mă înțelegi.

Moșul avea foarte multă aler�gătură în fiecare an și ai văzut și tucât de gras era și cum îi dogoreauobrajii de roșeață. Asta nu era de lamișcare, era de la colesterol, puiule.Într�o dimineață a simțit o înțepă �tură și o durere acută în brațulstâng și s�a dus la medicul său de fa�milie. Acolo, în Laponia, știi tu. Ime�diat i s�au făcut niște investigații șiun set de analize complete și ce săvezi? Avea colesterolul 450. Tu îțidai seama că se afla la un pas de de�zastru? Doamne, bine că i s�a des�coperit asta la timp și i s�au prescrismedicamente și regim alimentar!

Gata cu cartofii prăjiți, gata cu me�zelurile și gata cu dulciurile. Apro�pos, vrei o ciocolată? Știu că nu aivoie, dar azi îți dau.

Să vezi cât de mult se poateschimba o persoană atunci cândare voință! Moșul a început să mă�nânce sănătos, ba chiar și�a făcutabonament la o sală de fitness. Îțidai seama că cei de acolo râdeau deel la început, fiindcă era ca o bilămare îmbrăcată în trening, care luahalterele și, din reflex, le punea înspate, dragul de el, de parcă voia săle ducă copiilor. Ei, dar azi un pic,mâine un pic, burdihanul a început

să scadă și Moșul să se simtă din ceîn ce mai bine, de parcă întinereavăzând cu ochii. Doar barba lungăși albă mai amintea de vârsta luimilenară, dar asta s�a rezolvat cu ovizită la salon, acolo unde i�auscurtat�o, apoi i�au vopsit�o la ace �eași culoare ca și părul, adică șa �tenul ăsta închis.

Da, puiule, oamenii se potschimba, chiar dacă în sufletul lorrămân darnici și buni. Atât desprinten și de tânăr pare acumMoșul, încât are energie nu doar săcitească scrisorile de la copii, ci săfacă vizite, pe ascuns, ca să afle dacăei sunt într�adevăr cuminți. Și euam rămas șocată de cât de mult s�atransformat, aproape că nu�mivenea să cred că e el. Dar m�a pus săstau pe piciorul său și să îi recit opoezie, iar asta nu face decât Moșul.La final atât de mult i�a plăcut, încâta început să aplaude și ne�am deze�chilibrat amândoi și am căzut pepat, iar în cădere ne�am agățat hai�nele de mânerul geamului și amrămas așa cum ne�ai găsit tu cândai intrat în casă. Eu o să îi spun că aifost foarte cuminte tot anul, iar tunu îi spui nimic lui tati, bine? SDC

16ANUL XVI NR. 668

14 – 20 DECEMBRIE 2019fast food www.suplimentuldecultura.ro

Marriage Story, o producție Net�flix semnată Noah Baumbach (șial cărei titlu în română e Povestedespre căsnicie), conduce în modsurprinzător nominalizările laGloburile de Aur ce se voracorda pe 6 ianuarie 2020.

E un moment istoric. Pentru pri�ma dată Netflix are cele mai multenominalizări – 17, însumând ca�tegoriile destinate lungmetrajelorși producțiilor de televiziune.Dintre lungmetraje, Marriage Sto �ry are șase nominalizări, cu unamai mult decât o altă producțieNetflix, The Irishman (regizată deMartin Scorsese) și filmul luiQuentin Tarantino Once Upon ATime in Hollywood.

E o surpriză și pentru căMarriage Story e sărit din tipa�rele vremii, reîntorcând cine�maul la anii ’70 – începutul ani lor ’80, când filmele erau multmai consistente și se ocupau deteme care azi par desuete, cum arfi mecanica dificilă și complexă

a rela țiilor dintr�o familie. Cu omamă critic de film, un tată scrii�tor și critic de film, și un copil penume Rohmer (făcut cu fosta luinevastă, actrița Jennifer JasonLeigh), Noah Baumbach provinedintr�un mediu de intelectuali depe Coasta de Est, a văzut mult ci�nema și în filmele lui e preocupatmai ales de familii cu probleme,în care fiecare personaj are ade�vărul lui, exprimat în partituri ex�trem de bine scrise. E un fel dePaul Mazursky dotat cu mult maimultă inventivitate și mult maimult nerv. Poveștile lui tragi�co�mice sunt substanțiale, articulate,complexe, jucate fără fisuri (toțiinterpreții dau maximum unui re�gizor care știe să ceară) și au une �ori o zonă de umor care le face șimai tragice, mai umane.

Marriage Story (care a fostcomparat și cu Kramer vs. Kra�mer, de Robert Benton, 1979),urmărește divorțul unui cuplu for�mat dintr�o actriță, Nicole (Scar�lett Johansson), și un regizor deteatru, Charlie (Adam Driver), carese pregătește să monteze pe Broad�way. Până să fie ceea ce și e – o po�veste tristă despre cât de greu e sămenții o căsnicie în ciuda iubirii,filmul e un omagiu adus unuianumit gen de cinema și unei anu�mite epoci în care oamenii aveautimp și răbdare să povestească șichiar să se certe și în care apara�tul de filmat avea și mai multă răb�dare să stea cu ei. Nu întâmplător,

Wallace Shawn, care avea unuldin cele două roluri principaledin My Dinner with André (deLouis Malle, 1981, despre care amvorbit aici în septembrie) joacăun actor din trupa lui Charlie șinu întâmplător une le scene auloc într�un restaurant asemănă�tor celui în care discutau petoata durata filmului eroii luiMalle. (Baumbach a semnat undocumentar�interviu cu cei doiactori din My Dinner with Andrépentru varianta pe DVD, scoasăde Criterion.)

Lipsit de frustrarea că nu faceun cinema mai intelectual sau,dimpotrivă, de dorința de a fi co�mercial, Baumbach se investeștecu mult bun�simț și total în com�plicata viață interioară a perso�najelor, străduindu�se ca prinme canica relațiilor lor să captezeinefabilul, acele lucruri inexpri�mabile care ne determină com�portamentul în relația cu ceilalțiși cu noi înșine. Presa anglo�sa�xonă a tot spus că acest film e pro�babil din nou autobiografic, la felcum era și The Squid and theWhale (2005), unde Laura Linneyși Jeff Daniels jucau o versiune apărinților lui Baumbach adoles�cent, aflați în pragul divorțului. Dece contează asta când orice spec�tator poate simți cum se modificăcurenții care îi poartă pe eroidintr�un punct într�altul? Până laurmă, asta e esența cinemaului –să te facă să percepi discret (și nu

tot timpul) pe dedesubtul imagi�nilor, replicilor și dramaturgiei căexistă ceva ca un râu subterancare duce viața înainte. Și în viațade zi cu zi simțim asta, dar tot rar,nu e un adevăr pe care�l găsim înfiecare dimineață la frigider.

Asta nu înseamnă că fiecarescenă din film nu sună adevărat,chiar dacă de vreo două ori, foartediscret, paradigma se schimbă și ceera pe bune devine dintr�odatăfoarte teatral. În încheiere să maispunem că Marriage Story e untur de forță pentru distri buție, în

special pentru Adam Driver, Scar�lett Johansson și Laura Dern. Fie�care dintre ei parcă are dejaGlobul de Aur într�o mână și Os�carul în alta (deși în cazul lui Dri�ver e mai complicat, pentru căluptă cu Jokerul lui JoaquinPhoenix). SDC

Poveste despre căsnicie/ MarriageStory – de Noah Baumbach, cu:Adam Driver, Scarlett Johansson,Laura Dern, Ray Liotta, Alan Alda,Wallace Shawn

668

IULIA BLAGAFILM

BOBIVOI N-AȚI ÎNTREBAT, FĂRĂZAHĂR VĂ RĂSPUNDE

Convenții de familie

O poveste simplă