PRIMA SEARĂ FILIT

ANUL XV w NR. 658 w 5 – 11 OCTOMBRIE 2019 w REALIZAT DE EDITURA POLIROM ȘI ZIARUL DE IAȘI PAGINA 3

INTERVIU CU SCRIITORULGRÉGORY RATEAU

DAN CIUPUREANU,BIROUL DEÎNTREBĂRIRIDICOLE

PAGINILE 8-9

PAGINA 12

LIBERTATEA DE A OADUCE PE CHIRIȚAÎN ZILELE NOASTRE

Chiritza în concert, spectacolulgândit de Ada Milea, a fost unadintre piesele de puzzle puse ladispoziția publicului pentru aintra în spiritul FITPTI 2019.

„Suplimentul de cultură“publică în avanpremieră unfragment din acest roman, care va apărea în curând laEditura Polirom.

PAGINA 11

„AM VRUT SĂ MĂ PIERD

ÎNTR-UN SPAȚIUNECUNOSCUT“

„AM VRUT SĂ MĂ PIERD

ÎNTR-UN SPAȚIUNECUNOSCUT“

CÂND PROZA SPANIOLĂ SEÎNTÂLNEȘTE CU POEZIA ROMÂNĂ

2ANUL XV NR. 658

5 – 11 OCTOMBRIE 2019

FILIT 2019: începutulRADU CUCUTEANU

Miercuri, 2 octombrie, a începutediția din 2019 a FestivaluluiInternațional de Literatură și Tra�ducere. Anul acesta festivaluladu ce la Iași 300 de scriitori, tra�ducători și profesioniști din in�dustrie, din Spania, Statele Unite,Anglia, Rusia, Franța și România.Este un cerc select, ce aduce lao�laltă scriitori premiați cu Pulitzer,PEN și Goncourt, nominalizați laOscar și Man Booker Prize. Vor�bim despre unul dintre acele mo�mente în care, grație efortuluiunei mâini de oameni, Iașii își me�rită renumele, atât de vag altfel,de Capitală Culturală.

Prima seară FILIT din actualaediție a fost una cu caracter în�chis, și cu un scop simplu: înainte

de a interacționa cu cititorii, să secunoască între ei cei din spatelecărților. Și aici categoriile suntmulte: autori, traducători, editori,jurnaliști, organizatori, bloggeri, înfine, toți cei la care vă puteți gân �di când vorbim despre invitați laun asemenea festival. Și, pentru a seîncheia această pri mă seară, finalula venit împreună cu recitalul sus �ținut de cvartetul Ad Libitum.

Lucian Dan Teodorovici, ma�nagerul FILIT și directorul MNLRIași, a vorbit despre seriile de eve�nimente deja consacrate din ca�drul festivalului (împărțite întrecase: Casa FILIT, Casa Fantasy,Casa Copilăriei, la care se adaugăpleiada de evenimente în spații deacum tradiționale pentru festival,precum BCU Iași, sau în altelenoi), dar și despre ceea ce adu�ce nou această ediție. Alături de

Florin Lăzărescu, celălalt artizanal FILIT, a primit Medalia de ar�gint „Alexandru Ioan Cuza“ pen�tru realizarea festivalului.

30.000 de participanți au fost

la ediția anterioară, iar anul aces �ta este evident că nu vor fi maipuțini. Cu atât mai mult cu cât fes�tivalul se află într�o continuă creș �tere, unele programe din cadrul

său cunoscând o adevărată explo�zie. Așa este cazul cu Scriitoriprintre liceeni, care s�a extinsfoarte puternic – semne bune,am spune, arătând creșterea ape �tenței noilor generații față de li�teratură.

Cât privește festivalul în an�samblu, consider relevant faptulcă vineri, spre exemplu, doar înintervalul prânzului (între orele12�14) au avut loc 16 evenimenteFILIT, care cuprind centrul Iași �lor, din Piața Unirii până în Co �pou, majoritatea liceelor din Iași,dar și din Paș cani, Târgu Frumosși Hârlău, la care participă scrii�tori și traducători. Conform luiFlorin Lăzărescu, numai acesteaangrenează un public de mini�mum 3.000 de oameni.

Și abia de acum, după ziua demiercuri, începe greul. SDC

www.suplimentuldecultura.ro

ELI BĂDICĂ

La FILIT, seria de evenimente„Scriitori în centru“, care are locîntotdeauna la Casa FILIT, esteuna dintre cele mai apreciate în�tâlniri cu scriitori. Publicul nu�meros și activ o dovedește cuprisosință. Anul acesta, timp decinci zile, cât ține FILIT, sunt numai puțin de 14 astfel de întreve�deri. Asist, la fiecare ediție, la obună parte dintre ele, tocmaipentru că autorii invitați sunt

foarte diferiți, iar temele aduse îndis cuție sunt extrem de variate,astfel încât dezbaterile care re�zultă sunt cât se poate de intere�sante și vii.

Un exemplu grăitor poate fievenimentul de joi, 3 octombrie,care i�a adus pe scenă pe DianaBădica (romanul de debut senumește Părinți și a apărut la Po�lirom în primăvara lui 2019), Flo�rin Irimia (patru volume de lite �ratură publicate până în prezent,cel mai recent fiind colecția depovestiri Misterul mașinuțelor

chinezești, publicată la Polirom în 2017) și Kim Leine (i�a fost tra�dusă la noi – de Carmen Vio�rea nu, din limba daneză – sagaProfeții din Fiordul Veșniciei, Po�lirom, 2015). Moderator a fost cri�ticul literar Doris Mironescu.

Discuțiile au fost relaxate,pline de miez și incitante, mai alescă au stat sub semnul autobiogra�ficului inserat în ficțiune – firulroșu, să spunem, care i�a legat pecei trei autori. Am selectat trei din�tre subiectele propuse de modera�tor și redau mai jos fragmente dinrăspunsurile scriitorilor.

Literatura sub forma unei confesiuni

Diana Bădica: „Literatura nutrebuie neapărat să fie o confe�siune personală. Sigur că romanulmeu a pornit de la detalii biografice,dar, la un moment dat, mi�am datseama că ele erau insuficiente, așacă am început să adaug alte și altestraturi ficționale. (...) Dacă ar fi fostdoar confesiunea mea, nu ar fi aju�tat pe nimeni, nici măcar pe mine“.

Kim Leine: „Un lucru dureros înrelația cu familia mea e că tind sărepet greșelile părinților mei; mairău, chiar să le transmit și copiilormei. În primul meu roman, autobio�grafic, am încercat să scap de bles�temul ăsta (...) scriind despre ceînseamnă să fii abuzat de cineva șisă o duci mai departe, fără să vrei,într�o formă sau alta. După romanulacela, am trecut la ficțiune pură“.

Florin Irimia: „Eu am scrisautoficțiune pentru că mi�am do �rit să înțeleg abuzul psihologic alpărinților mei din momentul încare au divorțat. Acesta a fost sin�gurul meu scop, a pricepe“.

Libertate/ eliberare Diana Bădica: „M�am eliberat

atunci când am scris sfârșitul roma�nului. Mi�am dat seama că am scris casă mă împac cu lumea de acolo; prinliteratură, am reușit să văd lucrurilealtfel, tocmai pentru că am putut po�vesti din mai multe perspective. Astaa fost libertatea mea, dacă vreți“.

Kim Leine: „Libertatea nuexistă fără captivitate. Lanțurile

merg mână în mână cu libertatea“.Florin Irimia: „Literatura e atât

o închisoare, cât și o eliberare. Sau,cel puțin, senzația aceasta o am defiecare dată când încep să scriu ocarte. Mă arunc singur în aceastăcușcă, până când termin cartea,chiar dacă, aparent, sunt liber, potface orice îmi doresc să fac. De fapt,mintea mea e permanent acolo, încarte, mă gândesc cum să rezolv unlucru sau altul în proza respectivă“.

Literatura ca o călătorie mentalăFlorin Irimia: „Literatura are

darul ăsta de a te ajuta să călătoreștimental – sigur, călătoriile sunt înimaginar și, de cele mai multe ori, întrecut. Adesea vorbim despre o că�lătorie de documentare. Iar orice îțiimaginezi tu ca scriitor e subiectiv,e personal, nu poate fi altfel“.

Diana Bădica: „Mie mi�a plă�cut foarte mult partea de cercetarepe care am făcut�o pentru roma�nul meu. El este plasat în Slatinade dinainte și de după comunism.Partea de dinainte de comunism atrebuit să o docu men tez. Călătoriaaceasta în trecut a fost preferatamea din lucrul la cartea aceasta“.

Kim Leine: „Hemingway spu�nea că trebuie să scrii despre ceeace știi. Eu nu sunt de acord cu asta,cred că trebuie să scrii despre ceeace nu știi. Numai așa poți începe săcunoști lumea. (...) Și, făcând lucrulacesta, ai ocazia de a călători“. SDC

Scriitori în centru, cu DianaBădica, Florin Irimia și Kim Leine

3ANUL XV NR. 6585 – 11 OCTOMBRIE 2019

www.suplimentuldecultura.ro

PRIMA SEARĂ FILIT

Când proza spaniolă seîntâlnește cu poezia românăARYNA CREANGĂ

ROMÂNUL S-A NĂSCUT POET

„Aici, la noi în țară, e deja știutcă românul s�a născut poet. La voicum e?“, o întreabă gazda serii,vădit amuzat, pe scriitoarea spa�niolă María Dueñas. Aceasta zâm �bește, spune că n�ar putea decâtsă se bucure la aflarea unei ase�menea vești și că la ei, în Spania,bănuiește că oamenii s�au născutmai curând mari cititori – „niciasta nu s�ar putea, parcă, aplicapentru toată lumea“.

Organizatorii Festivalului In �ternațional de Literatură și Tra�ducere l�au pus față în față pescena Teatrului Național din Iași,în ultimii ani, pe Robert Șerbancu personaje diverse ale lumii li�terare – de la activista și scriitoa�rea poloneză Olga Tokarczuk șiscriitorul Mircea Cărtărescu, lapoetul islandez Jón Kalman Ste�fánsson. Ediția din acest an însă l�aadus în fața publicului ieșean cagazdă a unei seri ce a avut dreptpersonaj central o scriitoare demare succes la nivel mondial, carea vândut aproape într�o clipă pri�mul roman pe care l�a scris, Iubi�rile croitoresei, și care a avutecouri literare interna țio naleneașteptate.

Debutul răsunător, care a luat�oprin surprindere pe însăși autoare,se află pe buzele lui Robert Șerbande multe ori. Glumeț, el face o pa�ralelă între milioanele de exem�plare vândute din primul manu� scris al scriitoarei și între banii pecare aceasta i�a făcut din vânzări.Întreaga sală chicotește, iar autoa�rea pare să se bucure și ea.

Discuția e una lejeră, priete�noasă, iar la invitația gazdei MaríaDueñas începe să povestească pu�blicului cum a fost pentru ea săfacă trecerea bruscă de la anoni�mat la celebritate. „Studenții meinici nu știau că scriu – nu văînchipuiți că am spus multor oa�meni înainte. Știau doar familia șiprietenii mei apropiați. Iar apoi,când am început să public, cred

că doar li s�a părut ceva normal.Probabil s�or fi gândit că toți pro�fesorii scriu și publică manus�crise“, spune amuzată scriitoarea,încercând să descrie imagineanormalității pe care, în momentulîn care succesul o acaparase, reu �șise încă s�o păstreze.

CITITUL, DRAGOSTEA DIN COPILĂRIE

Tot cu picioarele pe pământ opăstrează, spune ea, în tot haosulliterar, și familia. „E bine să ai per�soane aproape care să contraba�lanseze importanța pe care ocapeți.“ Cei doi copii ai scriitoarei,acum de 22 și de 25 de ani, careaveau în momentul în care a de�butat 12, respectiv 15 ani, spuneea, nu i�au citit încă cărțile. „Nusunt mari cititori ai mei, dar parcă se bucură de faptul că mamalor e scriitoare.“ Pentru a păstraumorul discuției construite deRobert Șerban, autoarea poves �tește cum, când a aflat că romanuli�a fost tradus în atât de multelimbi și a început să fie contactatăde către reprezentanți ai lumii li�terare, copiii ei au început să�ispună: „Ei, dar rămâi cu picioa�rele pe pământ, nu�ți acorda atâtaimportanță. Ești o mamă ca ori�care mamă“.

Tot râzând, atunci când Ro�bert Șerban încearcă să o isco�dească și să afle cine�i este primulcititor și dacă acela e într�adevărașa cum știe el, chiar soțul autoa�rei, María Dueñas spune că dinpăcate „Nu mă mai pot baza pe el.Acum, orice i�aș da să citească,spune că�i bine, că�i totul perfect“.Astfel încât cursul manuscrisuluise schimbă și ajunge, pentru în�tâia dată, în mâinile editorului, iarabia apoi, când are o formă finală,la familie și restul prietenilor.

Când discuția pornește de lacei șapte frați pe care�i are, dintrecare numai unul, jurnalist fiind,pare să mai și cocheteze cu litera�tura, autoarea spaniolă își amin �tește cum, în copilărie, aveauîmpreună tot felul de preocupări.Pe ea însăși își amintește că celmai posibil am fi surprins�o ci�tind, undeva înainte de ora deculcare, când în casă se ivea unîntreg scandal din cauza faptuluică lupta mereu pentru a mai păs�tra, încă puțin, lumina aprinsă,să�și ducă la bun sfârșit lecturacapitolului.

BIZARERIA SCRIITURII CURSIVE

„Robert, spune drept, cât de ciu�dată sunt?“, spune râzând autoa�

rea, atunci când mărturisește căniciodată scrisul n�a fost o povarăpentru ea și că totul vine de la sine,când se așază la masa de scris. Nuare mai multe ciorne, nu editeazăextrem de mult și, de regulă, nu res�crie părți din romanele sale. „Am ogândire extrem de structurată –trebuie, spre exemplu, să știu de laînceput locul și circumstanțele încare o să se desfășoare evenimen�tele și apoi totul începe să se legeextrem de simplu.“ Dacă în viața de zi cu zi se vede, spune ea, că e agitată și că are mereu ceva de zis,atunci când scrie se liniștește și – totglumind – adaugă că e, poate, unadintre cele mai plăcute companiidin câte există.

„Sunt totuși intrigat. N�ațiscris nici măcar o proză scurtă,acolo? Ați scris dintr�odată roma�nul ăsta de succes?“

Robert Șerban simulează ostupoare umoristică, iar autoarease confesează că, în afară de prozăacademică, n�a existat chiar nimicînainte de Iubirile croitoresei.Deși romanele ei se concentreazăîn jurul unor personaje feminine,cele masculine ocupând locuri fiesecundare, fie făcându�și doarsuccint apariția, María Dueñasspune însă că nici una dintre fe�meile pe care le�a conturat nu sea �mănă cu ea. „Am avut mare, maregrijă de asta! Sunt, cred, prearușinoasă să aduc pe scena pu�blică o parte din mine.“

BĂRBAȚII ȘI PREJUDECĂȚILEDINAINTEA LECTURII

„Când o să ieșiți la autografe o săvedeți că vor fi acolo numaibărbați, pentru că noi în Româniasuntem mari cititori!“, glumeșteRobert Șerban. Discuția însă,purtată tot pe un ton comic, esteuna serioasă, pe care scriitoareao continuă fără ezitare și aredrept punct central prejudecățilepe care le au bărbații, când seapropie de literatura scrisă de ofemeie. „Știți, mi se întâmplă să mă întâl�nesc uneori cu un cititor bărbat șisă�mi spună că fie n�a avut prin

casă altceva de citit, fie că l�a obli�gat soția, fie că asta era singuracarte pe care�a cumpărat�o în ae�roport – și nici nu știu cum săreacționez“, povestește autoarea.„Iar apoi, stați așa, el continuă!Spune, parcă revelatoriu: «Dar câtde bine scrieți, cât de mult mi�aplăcut în cele din urmă!»“.

María Dueñas zâmbește șiștie, după cum afirmă, că printrecititorii ei se află mai cu seamăfemei. Speră însă că, odată cu tre�cerea timpului și înlăturareaprejudecăților, lucrurile se vorschimba, iar literatura va deveniîn egală măsură valoroasă pentrutoată lumea.

Un subiect la fel de serios,care o preocupă constant, este șicriza migrației – episoadele dinistorie în care valuri întregi despanioli au părăsit țara, pe care leamintește în romanele sale. „Cemă supără astăzi însă este că parecă mulți dintre oamenii din Spa�nia nu�și mai amintesc faptul că,acum câțiva ani, noi eram cei careemigram, iar astăzi îi judecăm sautratăm nedrept pe cei care ajungla noi în țară.“ Literatura, spuneea, nu se ocupă destul de mult dereflectarea acestui fenomen răs�pândit la nivel mondial și, cumva,prin cărțile sale, încearcă să um �ple un gol destul de mare.

***

Fără vreo ezitare, cu întrebăribine pregătite și completări rele�vante, Robert Șerban preia o seriede întrebări de la public și astfelaflăm care sunt principalele cinciromane pe care autoarea le�ar re�comanda unui cititor tânăr sauauzim cum ar suna o pledoariepentru propria sa operă, care�artrebui să convingă un cititor necu�noscut să o citească.

Valul întrebărilor este, în celedin urmă, încheiat printr�un darsimbolic – un poem semnat degazda serii, tradus în spaniolă șioferit pentru a întări ceea ce dejai�a spus invitatei anterior pe sce �nă: că românii s�au născut, într�a �devăr, poeți. SDC

4ANUL XV NR. 658

5 – 11 OCTOMBRIE 2019opinii www.suplimentuldecultura.ro

Sunt cinic și nu mă mai mișcănici să văd secolele arzând odatăcu vechea catedrală, nu mă maiimpresionează criminalii înserie, holera, moartea de inanițiea preșcolarilor din India, războ�iul din Sudanul de Sud, atena�tele teroriste din Ierusalim șinici măcar păpușarii care dis�trează copiii între ruinele dinSiria. Timpul și�a făcut datoria.

Am rămas un martor mai mult ab�sent, la fel ca toți ceilalți. Am de�venit ceilalți – infernul. Amumblat și eu prin lume purtândmonoclu, un grăsan purtat de pi�cioare subțiri, ca într�o picturăsuprarealistă – sunt cu siguranțăo arătare foarte bizară, nu ar fi demirare să fiu confundat și eu cuînsuși diavolul.

Am umblat prin lume și amconstatat abolirea gândirii. Oa�menii nu mai au nevoie să gân�dească pentru a supraviețui, nici

măcar pentru a se îmbogăți, tre�buie doar să urmeze cărările bă�tătorite și uneori să riște, e deajuns puțin curaj și mult noroc, aapus epoca ideilor. Totul dureazăo singură clipă.

Ocolesc toate canapelele psi �hanaliștilor, nu trebuie să mă așezpe nici una ca să știu de ce urăscfotografii și motocicliștii. Am fostmereu de partea albinelor.

Eram cu cortul în munți cândam văzut prima dată un grup deadolescenți japonezi veniți în ca�pătul nostru de lume să curețe înurma noastră gunoaiele. Ai noștrierau grași și frumoși și râdeau deadolescenții japonezi și cel puținunul și�a făcut marea nevoie înmijlocul câmpului, să vină japo�nezii să i�l strângă, dacă tot suntașa de proști.

Am făcut tot ce am putut săîmi uit copilăria și chiar am uitat�o.Îmi mai amintesc, ca prin ceață,curiosul caz al unei babe care s�a

lăsat posedată trupește de uncâine în curtea de lângă bisericapopii Marcel, cred că a fost cel maiamuzant lucru îngrozitor care s�aîntâmplat pe la noi. Și, desigur,mai e Pascal. Cred că atunci amînvățat prima lecție din cinism.

Era aprilie, anul 1995, aveamcincisprezece ani, am auzit laradio că s�a împușcat Cobain. Do �uă zile mai târziu, Pascal a sărit depe liceul industrial, l�au găsitmort într�o baltă de sânge. Nu alăsat nici o scrisoare de adio. Tatălsău era directorul liceului indus�trial și a cam luat�o razna.

Umbla prin casele tuturorelevilor pe care îi medita și veri�fica discurile și casetele audio.Dacă găsea Nirvana, începea ia �dul. Profesorul era înnebunit de odurere care nu i�a trecut nicio�dată, de atunci a tot așteptat sămoară și nu a mai zâmbit nicio�dată. Era văduv și cu Pascal mu�rind s�a rupt ceva în interiorulsău, cum se rupe un arc într�opăpușă care nu mai e niciodatăîntreagă, deși nu știe să spună ceo doare. Doar se întunecă.

Profesorul și�a păstrat în podzece ani costumul de înmormântare,

fiindcă Pascal a fost un copil târ�ziu, iar peste el trecuse deja toatăviața.

Era ocupat cu ecua țiile lui șimeditațiile și nu a fost niciodatăatent la ce se întâmpla în jurul lui –nici nu a văzut când oamenii sepredau unul după altul, fără rest,zeului�ban. Diavolul arunca dincer bancnote și oamenii se călcauîn picioare ca în teatrul de varie �tăți din Moscova al domnului Bul�gakov să apuce o hârtie.

Cred că profesorul și�a petre�cut viața urându�l pe Dumnezeu,ceea ce este absurd, fiindcă Dum�nezeu, spre deosebire de diavol,n�a existat niciodată.

Acum sunt barman în Parisde două luni, trăiesc fără rădăcini,plutesc prin viață, ca printr�unsos. Sunt doar un mecanism îndrumul unor tineri spre nirvanalor. Le umplu paharele și aștept săîi văd transformându�se și uitândtot ce e de uitat în viețile lor.

Mi s�a povestit că într�o noap �te profesorul și�a dat jos costumulde înmormântare din pod, s�a îm�brăcat cu el și a început să umbleprin tot orașul vorbind cu fan�toma fiului său. L�au înhățat și

l�au dus la spitalul de nebuni, undenu știu ce s�a mai întâmplat cu el.

Am plecat de acasă trei lunica să am timp să privesc, noteztotul în cap și într�o zi o să�mispun punctul de vedere.

Viața e suma punctelor noas�tre de vedere. Singura povestecare merită să există e suma aces�tor puncte de vedere. Toate cele�lalte sunt false.

Umplu pahare și câteodatămă trezesc cotropit de invidie. Numai am nici o ambiție. În pauza deprânz mănânc pești și tot mă simtvinovat, chiar dacă știu, de la Co�bain, că e ok să mănânci pești, fi�indcă peștii nu au sentimente. SDC

ANDREI CRĂCIUNCULEGĂTORUL DE HARFE

Nirvana (I)

Am mai spus, sunt pasionat defolclor. Și găsesc în foarte multeculegeri de la începutul secolu�lui trecut povestea Fârtatului șiNefârtatului (Fărtache și Nifărta�che, în variantă din Moldova) ca �re au făcut lumea împreună. Po� veste care – spre mirarea mea –a dispărut total din folclorulcontemporan, care păstreazătotuși povești și de acum douăsecole. De aceea, am încercat să oînviez eu în două episoade lite�rare, dar între timp mi�au ieșittrei. ☺ Acum, al doilea, conti�nuarea din numărul trecut:

Până să deschidă Fărtache ochii,Nifărtache și�a ridicat un palat câtun munte, numai turnulețe și tur�nuri până la cer, tot din piatră șicu acoperiș din aur. O frumusețe!Apoi a prins să se învârtească pelângă el cu pumnii în șold.

— Ce mai meșterești? l�a în�trebat Fărtache.

— Uite, cât te�ai odihnit tu, eumi�am clădit casă, dar nu pricep!

— Care�i baiul?— Păi, cum intru eu în ea?Și�atunci Fărtache a tăiat o

ușă prin zid. — Ahaaa! a zis Nifărtache, fă�

cându�și semnul crucii și intrândîn palat.

— Bun, și cum mama mă�sii(și de�atunci a rămas înjurăturape lume) văd eu ce�i pe�aici? a în�trebat Nifărtache, icnind înfundat

dinăuntru, izbind cu unghia de�getului de la copită într�o scară depiatră.

Fărtache a izbucnit în hohotede râs (și așa au apărut cutremu�rele), a croit ferestre în ziduri și afăcut să pătrundă lumina în palat.Apoi, trăgându�și sufletul din râs,a spus:

— Eu m�aș cam duce, că maiam și treaba mea. Descurcă�te înlegea ta și lasă�mă în pace!

Și a plecat. Dar n�a putut aveapace cu Nifărtache.

Rămas singur, cum dădea, cumse întorcea, Nifărtache era numaicu mintea la cum să�l stârneascăpe Fărtache.

S�a apucat și a făcut pe as�cuns ditamai caleașca în mijloculpalatului, ca să nu o vadă tovară �șul său până nu s�o preumblamândru cu ea de�a lungul și de�alatul pământului. Dar nici n�oputea urni din loc. Și�atunci l�achemat pe Fărtache la geam:

— Ce�are, de nu merge, cădoar are roți?!

— Păi, cu roți pătrate vrei tusă meargă?

Și Fărtache a blagoslovit roți �le să meargă de�a dura și să fiecum sunt și azi.

Dar degeaba, că pe urmă, altăbelea, Nifărtache nu știa cum să oscoată afară, că nu încăpea pe ușă.

— Așa uși strâmte mi�ai făcuttu mie, ca să nu pot scoate caleaș caîncăpere?! s�a mâniat Nifărtache.

Fărtache l�a învățat cum se des�face caleașca pe bucăți și s�o între�gească la loc pe iarbă verde. Nifăr� tache s�a înhămat la ea și a începutsă alerge în toate colțurile pămân�tului, doar�doar că ar cră pa de ciudăFărtache de ce a meș terit el.

— Vai, vai, vai! Odihnită min �te mai ai! Dacă ți�ai făcut caleașcă,apoi trebuia să faci și pe cinevacare să tragă la ea, nu să alergi tuca prostul cu hodoroaga dupătine! a râs Fărtache.

De supărare, Nifărtache a fă �cut rachiu într�o gaură lăsată decopita lui, unde s�a adunat apă.Dar tot bea și bea și nu se îmbăta.

— Ce�are rachiul ăsta, de nupot să mă�mbăt?!

Fărtache s�a dus și a blagoslovitrachiul să�l îmbete pe cel care l�obea de�atunci înainte. Și Nifărtachea băut și s�a îmbătat și a fost oleacăvesel, că a putut face vioa ra, dar s�aapucat de plâns, când a văzut că nucânta. Fărtache a scobit�o pe di�năuntru și a făcut�o să răsune fru�mos, iar Nifărtache a luat�o, a cântato noapte întreagă la ea și a dănțuitdupă farmecele ei, până a căzut lat.

Trei zile a zăcut la pământ și deatunci s�a făcut mahmureala de dupăbăutură dacă bei prea mult rachiusau alte cele de îmbătat. (Iar pentruasta nici măcar Fărtache ori n�a vrut,ori n�a fost în stare să lase leac.) SDC

(ultimul episod, în numărul următor)

FLORIN LĂZĂRESCUÎNTÂMPLĂRI ŞI PERSONAJE

Știri la zi din actualitatea culturală și articolele ediţiei pe

www.suplimentuldecultura.ro

Povestea lui Fărtache și Nifărtache (2)

Săptămâna trecută încercam săcompar sistemul de învățământromânesc din anii comunismuluicu cel din zilele noastre. Sau maidegrabă să sugerez cât de naive șiirelevante sunt comparațiile sim�ple, directe, mai ales când eva�luăm calitatea școlii românești.Și cât de defazat e discursul nos�talgic, care supralicitează valoa�rea școlilor din comunism, cuargumente aproximative.

Dar niște exemple concrete arputea fi mai interesante. Sunt, iată,unul dintre absolvenții de liceu„comunist“, din acea epocă unde,cum se zice, „se făcea carte, dom’le“.Am terminat un liceu mediu – nicide elită, nici de ultim refugiu –, Li�ceul Silvic. Nu era un liceu slab, iarla materiile de specialitate am avutprofesori excelenți, mulți dintre eierau și autorii manualelor dupăcare învățam silvicultură, dendro�metrie și altele. Mai țin minte că la biologie, domeniu consideratesen țial pentru cei din domeniu,

profesoara noastră avea un docto�rat în Biologie, lucru pe atuncifoarte rar în învățământul preuni�versitar. La restul materiilor lucru�rile erau mai amestecate. Cumliceele cu specializarea asta eraupuține în țară – iar cele mai buneerau de fapt vechi școli de pădurariaustro�ungare, cu vreun secol șiceva vechime –, selecția era destulde strictă, așa că la sfârșitul clasei aXII�a eram, în total, 46 de ab �solvenți: o singură clasă, doar căfoarte mare.

Cei care au predat vreodatăîntr�o școală știu că e cvasi�impo�sibil să lucrezi eficient la clasă cu46 de elevi: să predai, să evaluezi,să fixezi cunoștințe, să... pur șisimplu nu există timp suficient,oricât de maleabili ar fi elevii (iaradolescenții nu sunt niciodatămaleabili). Îmi amintesc că în ul�timele clase de liceu mai toți chiu�leam sistematic, iar atunci cânderam în clasă cu colegii rămași,adică vreo 30�35 de oameni, amavut adesea senzația că profesorii

sunt ușurați. Așa că orele de curss�au făcut cumva, s�au bifat, darde pe urma lor n�a rămas adeseanimic învățat sau fixat în minteaelevilor. Și totuși, când a venit fa�tidicul bacalaureat, dintre cei 46de absolvenți, 45 au trecut exame�nul de bacalaureat în prima se�siune. Ultimul rămas a făcut�o întoamnă. Pe de altă parte, soțiamea a absolvit un liceu de elită,faimosul liceu teoretic „CostacheNegruzzi“ din Iași, și, desigur, auluat cu toții bacalaureatul. Și îngeneral, indiferent de profilul li�ceului, absolvenții treceau exa�menul acesta de maturitate cât aiclipi. Prin comparație, la ora ac�tuală fostul meu liceu are o ratăde promovare a bacalaureatuluiîntre 5 și 0 procente. S�ar zice căpe vremuri se făcea școală mai se�rioasă. Deși nu�i chiar așa.

În anii comunismului, dinmotive propagandistice, exame�nul de bacalaureat era mai de�grabă o formalitate: odată ce în �ce puseși un liceu, era destul de

greu să nu îl termini cu diplomaaceea în mână. Selecția se făceaabia ulterior, la admiterea în fa�cultate, unde locurile alocate destat erau mult mai puține și con �curența era adesea acerbă: înfuncție de specializarea aleasă,pornea de la 2�3 candidați pe unloc și ajungea și la 100 sau maibine în cazul unor facultăți pre�cum Medicina, Dreptul sau Silvi�cultura. Așa că în ultimul an deliceu – sau chiar în ultimii doi –toți cei ce sperau să facă o facul�tate se concentrau pe materiile ce�rute la acel examen viitor, iar lacursurile din liceu se limitau laminimumul necesar. Altfel spus,cine voia să devină medic nu maiera interesat aproape deloc nici deliteratură română, nici de mate�matică, nici de istorie sau geogra�fie:nu mai contau. Se pregăteau înschimb intens la fizică, biologie(anatomie) și chimie – dar nu laliceu, nu, nici vorbă, ci aproape ex�clusiv în particular, cu meditații,cu profesori ce se specializau pe

genul acesta de pregătire și carecâștigau destul de bine din muncaasta. Era, practic, o formă de ho�meschooling, niciodată recunos�cută oficial, dar cvasi�obligatorie.Iar majoritatea absolvenților defacultate din acea epocă, cei caresunt folosiți ca argument pentrucalitatea învățământului din co�munism, au devenit studenți toc�mai grație acestui sistem paralelde educație. Nu școala româneas �că de calitate din acea perioadă, cuun bacalaureat formal, cu exa�mene la care se copia adesea, subochii binevoitori ai supravegheto�rilor, ci homeschooling�ul de cali�tate și munca individuală îndâr�jită au produs elitele acelor vremi.Și ăsta e doar unul din adevărurilerareori rostite despre învățămân �tul de la noi. SDC

5ANUL XV NR. 6585 – 11 OCTOMBRIE 2019 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

RADU PAVEL GHEOROMÂNII E DEŞTEPŢI

Școala de ieri și de azi (II)

Mai sunt cinci săptămâni până laprimul tur al prezidențialelor,dar dacă ne uităm în jur e încăliniște. Posibil liniștea dinainteafurtunii.

Nu avem nici pe departe încrân�cenarea de dinaintea alegeriloreuropene din 26 mai. A dispărutdușmanul Dragnea, iar fiecarepartid are acum propria țintă,firește diferită de a celorlalte forțepolitice.

PNL știe că Iohannis nu poaterata turul doi. Singura întrebareeste dacă scorul candidatului în�cepe cu 3 sau cu 4. Sondajele

arată un confortabil avantaj fațăde urmăritori.

Ultimele măsurători aratăînsă o situație stranie. PotrivitIMAS, actorul Mircea Diaconu,susținut de Pro România și ALDE,are un ușor avantaj față de DanBarna, în timp ce în sondajul co�mandat de USR pe locul doi apareViorica Dăncilă, cu un punct înplus față de același Barna. Dia�conu este abia pe locul patru,diferența între cele două sondajepentru același candidat fiind de10 puncte.

Cine minte și cine spune adevă�rul? Probabil că adevărul e undevala mijloc. Cu alte cuvinte, o medie aprocentelor fiecărui candidat ar fimai aproape de realitate. Faptul cărezultatele a două sondaje se batcap în cap arată că bătălia pentruaccederea în finală nu e jucată și căva conta fiecare vot în primul turprogramat pe 10 noiembrie.

Până atunci, scena politică vafi influențată de subiectele care sevor afla pe agendă.

Primul hop va fi chiar săptă�mâna viitoare, când va fi dezbă�tută și votată în Parlament mo �țiu nea de cenzură. Deznodămân�tul acesteia va avea efecte serioaseîn plan politic, ba ar putea decidenumele adversarului lui Klaus Iohannis din finala pentru Co�troceni.

Un eșec al moțiunii va fi o bilăneagră în special pentru PNL. Li�beralii vor fi acuzați de parteneriidin opoziție fie că n�au pregătitatent momentul, adică n�au nego�ciat pe bune cu restul partidelor,fie că au vrut dinadins să trân�tească moțiunea pentru a nu riscasă piardă procente în anul rămaspână la viitoarele alegeri parla�mentare. Însă cheia nu se află laPNL, pentru că liberalii, cu 20 lasută din mandatele parlamentare,nu pot decide siguri căderea gu�vernului.

În următoare trei�patru zile,Parlamentul va semăna cu o imen �să tarabă, în care se va negocia labucată, pentru fiecare vot. Probabil

că dacă am auzi ce se discută pe lacolțuri și mai ales în ce termeni,ne�am cruci.

Pentru PNL, miza e mai de�grabă una de imagine. Dacă picămoțiunea, liberalii vor achita gro�sul notei de plată, dar dacă vatrece, atunci jocul se resetează șiîncep calculele și discuțiile pen�tru formarea unui nou guvern.

Pentru Viorica Dăncilă însă,moțiunea de cenzură devine capi�tală. Dacă guvernul cade, momen�tul vine taman pe început decampanie. Cum starea de spirit înPSD și așa nu e grozavă, o căderea guvernului ar dinamita șanseleintrării candidatei Dăncilă înturul al doilea. Cine din PSD vamai trage pentru un personaj carenu va reprezenta mare lucru înpolitica românească?

O victorie a opoziției ar bas�cula PSD înspre Victor Ponta.Exact ce își dorește liderul Pro Ro�mânia. Nu cred că Ponta și�a pro�pus pe termen scurt revenirea înfruntea PSD. Este deja președintede partid, iar ambiția sa este sătransfere bucăți din PSD către ProRomânia. Pierderea guvernării decătre PSD și un eșec previzibil alVioricăi Dăncilă la prezidențiale

i�ar ușura misiunea lui Ponta.Adevăratul PSD va deveni Pro Ro�mânia, după care Victor Ponta îșiva aroga titlul de lider al opoziției.

Victoraș e așadar cel mai inte�resat de succesul moțiunii de cen�zură. Pe de o parte, slăbește PSD șiatrage structuri către propriulpartid, iar de cealaltă parte aducePNL la putere, pentru a avea încine lovi în următorul an până laalegerea noului Parlament.

Dacă moțiunea nu trece, Vio�rica Dăncilă are toate șansele săprindă finala prezidențială și săsalveze PSD. Măcar pe termenscurt. În acest scenariu vom asistala o revigorare a structurilor PSDși posibil la o ușoară creștere apartidului în sondaje.

Din încleștarea care se prefigu�rează în perioada următoare, celcare pierde cel mai mult este candi�datul USR�PLUS. Dan Barna a dis�părut din prim�plan, are problemeserioase în propriul partid (chestiu�nea cu Nicușor Dan la primăria Ca�pitalei încă n�a explodat), iar ieșirilesale sunt lipsite de substanță.

Jucătorul toamnei rămâneVictor Ponta. Alianța Un Om laPonta se referă, Mircea Diaconudoar își joacă rolul. SDC

FLORIN GHEŢĂUVAGONUL CU VORBE

Atenție la omul toamnei!

6ANUL XV NR. 658

5 – 11 OCTOMBRIE 2019muzică www.suplimentuldecultura.ro

VICTOR ESKENASYSCRISOARE PENTRUMELOMANI„Muzica nu trebuie înţeleasă, ea trebuie ascultată.“ (Hermann Scherchen)

Când toate drumurile duc la Kronberg și... Enescu

„Searching for Ludwig“, titlul aces�tei ediții, sugerat de directorul destudii, violonistul și pedagogul Fri�demann Eichorn, este deja un gestoriginal, la fel ca și ideea de a�lserba în avans pe Beethoven, înajunul aniversării a 250 de ani de lanașterea sa, de anul viitor. A�l serbași încă nu oricum, ci cu un maratonîntr�o singură zi a ciclului celorzece sonate de vioară și pian, con�comitent cu o integrală a sonatelorpentru violoncel, este o ispravădemnă și ea de a fi remarcată, cuatât mai mult cu cât protagoniștiiei au fost toți alumni și pedagogi aiAcademiei, de mare notorietateinterna țională, între care și violo�nista Mihaela Martin.

Nu cred să exagerez spunândcă, altfel, toate drumurile (muzi�cale) conduc astăzi la Kronberg,că o majoritate copleșitoare agenerației de mai tineri muzicienide mare relevanță pe plan inter �național a trecut și pe la astăzifoarte cunoscuta Academie, crea �tă în urmă cu 27 de ani la ini �țiativa lui Raymond Trenkel, cusprijinul energicei Marta Casals�Istomin, apoi al lui Mstislav Ros�tropovici, și a unei mâini dedo natori deosebit de generoși dinlumea de afaceri germană. Estesuficient să parcurgi lista celorprezenți la concertele Festivalului„Searching for Ludwig“ pentru aconstata că, practic, toți aparțincategoriei de laureați ai unormari concursuri internaționaleprecum Sibelius, Ceaikovski sauRegina Elisabeta, începând cu maipuțin cunoscutul violonist rus Nikita Boriso�Glebsky, care a des�chis maratonul sonatelor beetho� veniene alături de pianistul Ev�gheni Siniavski, și până la ceacare l�a închis, Stella Chen, câș ti �gătoarea primului premiu la Bru�xelles anul acesta, și care a cântatacompaniată de un pianist italianremarcabil, Enrico Pace.

Pe Enrico Pace, un apropiat alMihaelei Martin și al Festivalului

ei de la Rolandseck, pe Rin, un in�terpret de mare calitate al lui Lisztși un mare admirator al lui SergiuCelibidache, îl veți putea asculta încurând, în noiembrie la București –una din veștile aflate la Kronberg –la Festivalul Sonoro, ca invitat allui Răzvan Popovici.

Dacă la Kronberg s�a petrecutanul acesta vreun eveniment cutotul extraordinar, el a fost, într�odupă�amiază mohorâtă și frigu�roasă de toamnă, ceremonia inau�gurării Pieței Beethoven (Beetho�venplatz) și, mai ales, a viitoarei sălide concerte de muzică de cameră,denumită Forum Casals. Lucrărilede construcție, începute în urmă cuexact doi ani, s�au încheiat într�oprima fază și, în ansamblul ei,construcția impresionantă de be �ton a sălii a fost cea serbată de mu�zicieni, de nenumărați donatoriprivați din landul Hessen și dinorașul Kronberg în particular, demuzicieni și studenți. Au elogiataceastă realizare – ce se anunțăuna din cele mai moderne săli deconcert din Germania, cu 550 delocuri, un sistem de încălzire strictnatural, o nouă tehnologie ecolo�gică și o acustică de top, toate ce�rând o investiție de circa 47 demilioane de euro, o bună parteprimiți de la statul federal și landulHessen – Marta Casals și Sir An�dras Schiff. Iar Gidon Kremer, in�terpretând o piesă modernă

pentru vioară solo, a entuziasmatmulți mea celor circa 150 departicipanți la ceremonie, care auintonat apoi în cor, în momentulcel mai emo ționant al ei, Oda bu�curiei a lui Schiller în versiunea cu�noscută beethoveniană.

O lungă clipă de neuitat,exemplară în felul ei pentru felulgerman de a reacționa și serba unmare efort comun, visul și împli�nirea unei inițiative de colectare azeci de milioane de euro, prindonații private, ce a prins viață înultimul deceniu. Și nu mi�amputut opri gândurile să nu alergespre lumea noastră culturală (șimuzicală) românească, spre îm�potmolirea și eșecul achiziționăriiprin subvenții private a Cumin �țeniei pământului, anii de tăcereși autojustificări idioate ce s�auscurs din 2011 încoace, de la pro�testul și îndemnul public al unormari dirijori împotriva acusticiifalse a Sălii Palatului și pentruconstrucția unei adevărate săli deconcerte, demnă de un festival deamploarea celui ce poartă numelelui George Enescu.

Evident, în România nu s�afăcut absolut nimic, iar între timppână și casa de pe Calea Victorieiîn care a locuit Enescu, parte aMuzeului zis Național, stă să seprăbușească. Îmi repugnă, de re�gulă, remarcile moralizatoare, darîmi este imposibil să trec peste

spusele justificatoare ale uneicunoștințe, cronicar al Festivalu�lui „George Enescu“, despre ampli�ficarea „aproape insesizabilă“ a Să� lii de Congrese a PCR, care ar fipermis să se audă anul acesta „su�nete incredibil de subtile“. De gus�tibus, desigur, dar auzind o ase� menea afirmație, gândul m�a dusla un improbabil echivalent în altevremuri: cineva care ar fi spusîntr�un anume an că șoaptele luiCeaușescu către vecina sa Elena s�ar fi auzit „incredibil de subtil“redate, cineva de la tehnic mani �pulând cu îndemânare microfo�nul pentru instrumentul lui vo �cal… Ce să mai spui de tăcerea abi�sală a criticilor și muzicienilor dinRomânia, incapacitatea lor de a sedesolidariza de distrugerea caseibucureștene a lui George Enescu,fiindcă de solidaritate în breaslăfață de o idee de salvare este din ceîn ce mai greu vorbit!

***Ce mai face deliciul unui ase�

menea Festival, vorbesc de cel dela Kronberg, la care nu se vând, cala București, piese de patrimoniucultural, cu complicitatea critici�lor și a organizatorilor? Aș punepe unul din locurile centrale stan�dul de anticariat al unui violonce�list pasionat de literatura muzi �cală, autografe și discuri istorice,Ulrich Schwartz, venit de la câteva

sute de km și prezent de câtevaediții la fiecare mare manifestaremuzicală. La el am găsit întot�deauna o carte sau disc rar și Ul�rich nu m�a dezamăgit nici anulacesta. Între multele cărți expuse,am remarcat un volum despreviolonistul Jascha Heifetz, în caresunt publicate și o serie de croniciale concertelor sale, între care câ�teva, cred, nu foarte cunoscutespecialiștilor români, amintindu�lpe George Enescu.

Un critic muzical americanscria, de exemplu, în cronica sa, la15 martie 1925, despre cel de�altreilea recital al stagiunii dat deJascha Heifetz la Carnegie Hall, cade obicei într�o o sală plină vârf șicu numeroase persoane ascultândîn picioare: „Programul, la începutcu o Sonată pentru pian și vioarăde George Enescu, [care] a fostsalvată în cea mai mare parte princhemarea ei populară. […] Sonatalui Enescu în fa minor, op. 6, a fostaproape o noutate. Distinsul com�pozitor român, care a fost auzitaici el însuși ca violonist în aceastăstagiune, a pus puțin stres în va�loarea ei, fiind una din primelesale lucrări. Ea fost introdusă aiciîn 1910 de D. și Dna Mannes. Pri�mele două mișcări – «assez mou�venté» și «tranquilement» – nu auo mare frumusețe sau viață. Miș �carea finală poartă în ea urme alecântecelor populare native alecompozitorului și este intere�santă. Finețea interpretării dluiHeifetz și a asociatului său, IsidorAchron, a fost mult aplaudată încazul sonatei“.

Iar un alt cronicar nota despreacelași recital: „Heifetz a avut unprogram bine echilibrat, pe care l�a prezentat cum numai un alt sin�gur violonist ar fi putut�o face. Ceade�a doua Sonată a lui Enescu (pen�tru vioară și pian) a fost primul șicel mai lung dintre numerele [pro�gramului], împărțit convenabil întrei părți, astfel că a permis așeza �rea ultimilor veniți, întârziați, deșiastăzi au fost ceva mai puțin decâtde obicei din acest trib“. SDC

Ce face originalitatea și deliciul unui festival de muzică? Întrebarea mi-a trecut prin minte, încă odată, zilele acestea asistând la Kronberg im Taunus, în apropiere de Frankfurt, la un nou festivalal unei Academii de Muzică – Kronberg Academy –, instituție privată, dar acreditată în rânduluniversităților de specialitate de statul german și despre care am mai vorbit nu o dată aici.

Sir Andras Schiff, Mihaela Martin și Marta Casals la ceremonia de la Forum Casals

© V

icto

r Es

kena

sy

A fost o situație ce contrazice sta�tisticile privitoare la consumul cul�tural, care arată că există un publicamator de teatru de bună calitate,că FITPTI a modelat publicul în de�cursul celor 12 ani de existență, căși�a creat un public al său careapreciază oferta festivalieră, că eun eveniment care contează înviața comunității care l�a generat.

Multe dintre spectacoleleFITPTI au fost sold out la foartescurt timp după punerea în vân�zare a biletelor. Cele cu actori�ve�dete (Marcel Iureș, Florin PiersicJr, Diana Cavaliotti, Tudor Chirilăetc.), cunoscuți și de pe marele orimicul ecran sau din domeniulmuzical au ținut topul. Au urmatîn topul vânzărilor producțiileunor regizori foarte populari(Ada Milea, Radu Afrim, Gigi Că�ciuleanu, Alexandru Dabija etc.)și cele venite din culturi exotice(China, Japonia, Coreea de Sudetc.), mai ales că sunt companiicare vin pentru prima oară în țaranoastră, numai la FITPTI. Exclu �

sivitățile acestea au un dublu rol:pe de o parte, individualizeazăFestivalul în peisajul de gen, pe dealtă parte, sunt foarte atractivepentru spectatorul care se simterăsfățat știind că doar aici și doarel le poate vedea.

Capra cu trei iezi, pe care noio știm de la Ion Creangă al nostru,e unul dintre personajele princi�pale la această ediție. În reperto�riul Teatrului Luceafărul Iași, or �ganizatorul evenimentului, existăo montare realizată de regizorulIon Ciubotaru într�un decor in�spirat din picturile naive ale luiGheorghe Ciobanu, care se potri�vesc perfect ca atmosferă cu cea apoveștii. Spectacolul a călătorit înfoarte multe în festivaluri și tur�nee, la București, Cluj, în Spania,Portugalia, Italia, Marea Britanieși China, încântând zeci de mii deprivitori de toate vârstele. În pro�gramul FITPTI am inserat și ocreație a Los Claveles Teatro, dinMurcia Spania, Capra cu șapte iezi,imaginată după basmul Fraților

Grimm. I�am invitat pe artiștiispa nioli tocmai pentru a atestacirculația unor teme și a unor mo�tive folclorice și literare. Iar pen�tru a conecta timpurile istorice,cel mai recent text pentru scenăscris de Matei Vișniec are dreptpunct de pornire tot această po�veste. Dramaturgul a pornit de la„ce�ar fi dacă...“ și a scris o piesăcontinuare, Capra, Iedul cel mic șiLupoaica, care urmărește evoluțiaficțională a situației dramaticedupă moartea Lupului. Arătândcă, de fapt, istoria, și cea mare, șicele mici, se repetă cam la fel.

ÎN FIECARE AN, FITPTI SE REINVENTEAZĂ

Ca organizator de eveniment,multe lucruri te aduc adesea laexasperare. Dar multe te și în�cântă și�ți dau puterea să mergimai departe, trecând peste hopuridificile. De pildă, faptul că foartemulți parteneri se oferă ei să seimplice în festival în forme careconduc la dezvoltarea lui. Ori rea�litatea ce se repetă de la un an la

altul cu oamenii care spun, deșiau mai spus�o și anul precedent,„ediția de acum e cea mai bună“.Conceptul FITPTI e arhitecturatpe o temă care se modifică de la anla an, asigurându�i astfel noutatea,prospețimea continuă. Practic, înfiecare an FITPTI se reinventeazăîn beneficiul spectatorilor, care auoportunitatea să vadă foarte multeexclusivități naționale. Cvasi�ma�joritatea trupelor din străinătatesunt pentru prima oară în Româ�nia și joacă numai în FITPTI. Nu eun gest de orgoliu, e o strategie dea seduce publicul, de a�l face să sesimtă special. Așa se explică parti�ciparea publicului din regiune, darși din orașe mai mult sau mai pu �țin îndepărtate:Tulcea, Satu Mare,Focșani, Piatra Neamț, Paș cani,Timișoara, Galați etc.

Aventura cu venirea artiștiloregipteni la FITPTI a continuat. Auprimit vizele de călătorie în ultima

secundă, toată lumea fericită, s�auîmbarcat în Cairo, au tranzitatRoma, unde, se pare, li s�au rătăcito parte din bagaje. Desigur, astaau constatat abia pe Otopeni, cândpe bandă s�au întors din caleleavionului doar patru geamantanedin cele zece câte au fost necesarepentru transportul costumelor șial recuzitei. Șase valize nu au maiajuns, deși toate fuseseră predateîn același timp la Cairo. Am maiavut o situație similară în urmă cucâțiva ani, când artiști care veneautocmai de peste ocean au trebuitsă improvizeze un spectacol cuceea ce aveau în geamantanul în �soțitor plus alte elemente pe carele�am oferit noi. Bagajul pierdutnu a ajuns nici până la finalul fes�tivalului, adică nici în următoa�rele 10 zile, iar artiștii americanis�au întors peste ocean fără el. Nule�a mai parvenit niciodată. Încur�cate sunt căile aeriene uneori. SDC

7ANUL XV NR. 6585 – 11 OCTOMBRIE 2019 teatru

www.suplimentuldecultura.ro

ION BARBUPINACOTECA DIN PETRILA

OLTIȚA CÎNTECDATUL ÎN SPECTACOL

Jurnal de insider: FITPTI 2019 (IV)Suntem în plin Festival Internațional de Teatrupentru Publicul Tânăr (FITPTI), ediția a XII-a, iar debutul evenimentului a fost fabulos. LaPrologul de pe 29 septembrie, cu spectacolulChiritza în concert făcut de Ada Milea cu trupade la Teatrul Național din Cluj Napoca(cântece de Ada Milea și Anca Hanu), lumea a stat la coadă pentru a intra în sală.

8ANUL XV NR. 658

5 – 11 OCTOMBRIE 2019interviuwww.suplimentuldecultura.ro

INTERVIU CU SCRIITORUL GRÉGORY RATEAU:

„Cu toții avem o legătură complicatăcu propria noastră cultură“Dacă din întâmplare va aflați peuna din terasele frecventate dinBucurești, nu se poate să nu în �tâlniți un tânăr însoțit de o carteși de șapca sa proverbială. Gré�gory Rateau este un tânăr francezîndrăgostit de România, undelocuiește de câțiva ani. Din impre�siile culese în peregrinările sale,tânărul autor a publicat o cartecare a cunoscut un adevărat suc�ces în rândul cititorilor franco�foni. Editura Polirom a avutexcelenta idee de a publica versiu�nea în limba română sub titlulfoarte inspirat Hoinar prin Româ�nia – Jurnalul unui călător fran�cez, în traducerea foarte reușită alui Nicolae Constantinescu.

Despre acest eveniment, de �spre meseria de scriitor, desprepasiunea călătoriei, despre bu�curiile și angoasele personale șinu numai atât, îi dăm cuvântulaici lui Grégory Rateau.

INTERVIU ȘI TRADUCERE DIN LIMBAFRANCEZĂ DE DAN BURCEA

Cartea dumneavoastră apare înlimba română la editura Poli-rom. Cum trăiți acest moment?

Ca pe o formă de împlinire, chiardacă nu este vorba decât un înce�put de drum pentru această apa �riție. Cartea mea călătorește înediția franceză de mai bine de doiani în rândul cititorilor franco�foni, iar această versiune în limbaromână îi va da un nou suflu.Sunt fericit să propun româniloraceastă carte și sper ca ea să leajungă până la suflet.

Putem vorbi prin urmare de odublă declarație de dragoste?

Desigur. Iubesc România, la a că �rei promovare mă străduiesc săcontribui cu ajutorul site�ului Le�PetitJournal.com al cărui redac�tor�șef sunt. A o face însă într�ofor mă literară a constituit o expe �riență cu totul diferită, uneori du�reroasă, în care am îndrăznit săîmpărtășesc lucruri foarte perso�nale, inclusiv decepțiile mele. Am

venit în România acum câțiva aniîn căutare de noi aventuri, cudorința de a mă apropia de na�tură, de a străbate ținuturi neum�blate, de a citi și a scrie departe decercul parizian, unde ai foarteușor tendința să te consideri bu�ricul pământului. Am vrut să măpierd într�un spațiu necunoscutși am sfârșit prin a întâlni oameniminunați, peisaje care să mă in�spire, tradiții care trebuie păs�trate, atât cât mai sunt. Am vrut cacei despre care am scris să poatăîn sfârșit să se recunoască așa cumîi vedeam eu, în frumoasa lor com�plexitate. Am dorit ca și românii,nu numai publicul francofon, sănu mai aibă nici cea mai micăscuză în a nu�și ști țara și să și�oprivească prin ochii unui „hoinar“

care a regăsit în aceste locuri sen�sul a ceea ce se numește încântare.

Putem face o legătură întreacest sentiment de încântare șinoțiunea de vagabondaj literardin titlul cărții dumneavoastră?

Împărtășesc pe deplin ideea devagabondaj pe care o propuneți,aceasta fiindcă am crescut cu lec�turi din autori precum Kerouac,London, Conrad, Knut Hamsun.Pentru mine, vagabondajul literarreaduce în memorie figuri fără decare n�aș fi putut scrie aceastăcarte și, dacă vreți, n�aș fi pututscrie în general. Fascinația pentruacești „cerșetori celești“ mi�a des�chis gustul pentru călătorie, pentruurcușuri pe munte, de a vizita înmod cu totul nou locurile umblate

și re�umblate, departe de cele in�vadate de turismul de masă, acolounde încă mai poți să priveștinoaptea Calea Lactee sau să as �culți foșnetul copacilor. „Chema�rea pădurii“ este indispensabilă,trebuie să o poți sesiza, să apleciurechea către ea, societatea noas�tră se îndreaptă cu mare vitezăspre autodistrugere, trebuie im�perativ să ne întoarcem la pădure,să împodobim toate ținuturile, săprotejăm natura care este o partedin noi înșine, poate cea mai bunăparte din noi, de altfel.

Aș dori să ne oprim la două din-tre liniile principale teoretizatede literatura de voiaj. Cea dintâieste ceea ce specialiștii numesc„hărțile pline“, în care totul pare

a fi fost deja descoperit și undetermenul de explorare nu-și maigăsește sensul. Cum comentațiacest lucru, dacă ar fi să-l legațide explorările dumneavoastră

pe drumurile României?

Ca și Sylvain Tesson sau alți scrii�tori călători al căror punct de ple�care sunt marile orașe, mi�am datseama foarte repede că nu maiexistă teritorii sălbatice în sensulîn care ni le puteam închipui întimpul copilăriei. Pădurile vir�gine din Europa au fost aproapeîn întregime șterse de pe hartă.Este motivul pentru care acest tipde călătorie este mai degrabămintal. Deseori, traversând sateleromânești, am fost foarte mirat săconstat că, în spatele unei caseechipate cu Wi�Fi și cu tot ceea cepoate însemna confort modern,trăia o bătrânică într�o casă fărăelectricitate, trezindu�se odată curăsăritul soarelui și culcându�sela lumina lumânării. Mi s�a în�tâmplat să petrec seri întregi ruptde confortul tehnologic, de altfel

După un master înproducţie și scenaristică

la Sorbona, GrégoryRateau a predat arte

vizuale și a organizat uncineclub în mai multe ci -nematografe din Paris.Jurna list, scenarist șiproducător de filme, îiplace să călătorească

pentru filmele sale(Maroc, Algeria, Liban,

Nepal etc.). Pasionat deexcursii și de aventură, în

2014 a hotărât să sestabilească în România. Înprezent este redactor-șef

la Lepetitjournal.com(primul site de informaţiiîn limba franceză consa-

crat României) laBucurești și colaborator

al Radio RomâniaInternaţional.

9ANUL XV NR. 6585 – 11 OCTOMBRIE 2019 interviu

www.suplimentuldecultura.ro

vorbesc despre acest lucru într�unuldin capitolele mele, despre întoar�cerea la lumânare. Fără ecran, fărătelevizor, fără orice alt tip dedistracție, ne întoarcem la peșteră,ne confruntăm cu angoasele pri�mitive, cu singurătatea din noi. Demulte ori, trebuie să trecem prinaceastă încercare pentru a ne re�găsi drumul către noi înșine.

Al doilea aspect este cel alalterității, al dorinței de a des-coperi oameni noi. Ați avut con-vingeri a priori legate de românila venirea dumneavoastră aici ?Surprize?

Nu, nu am avut nici o idee precon�cepută despre oamenii de aici, datfiind că avusesem legături cu nu �meroși români la Paris și, cumprietena mea este jumătate ro�mâncă, jumătate libaneză, în mo�mentul în care am venit aici amputut să mă reconectez cu amin�tirile ei din copilărie și cred că,prin intermediul prietenei mele,am simțit la rândul meu primeleemoții care m�au ajutat să scriudespre România. Când devineadult, omul riscă să�și piardă oparte din sensibilitate. El trebuieînsă să învețe să se elibereze decapcanele întinse de educația pecare a primit�o și să�și abando�neze ceea ce numiți în mod justacele idei a priori pentru a aveaacces la micile lucruri din care econstituit pământul fertil care să�lconducă la sublimarea realului.

În capitolul 5, Reflecție asupracălătoriei, afirmați „Nimic nu-imai trist decât să străbați terito-rii noi cu inima uscată, cu capulîn pământ și privirea ațintităspre mucii care-ți curg din nas“.Ați putea completa acest să-ispunem autoportret al scriito-rului-călător?

A scrie la persoana întâi repre�zintă o manieră de a�ți face oformă de autocritică, de a schițaportretul celui care ai putea fi, darfără să fii neapărat în stare de a ficel pe care�l descrii. Dacă ar trebuisă completez acest portret astăzi,aș spune pur și simplu că oricepersoană care se contemplă zi șinoapte pe sine nu poate învățanimic de la alții, nu va face decâtsă�i judece pe ceilalți, să îi com�pare, să privească fără încetare lasine însuși și să�și facă numeroaseiluzii asupra propriei persoane,mai mult decât ar face�o despreceilalți.

În ceea ce mă privește, nu facnici eu excepție de la această re�gulă, ba chiar deseori mi�e ru șinede egocentrismul de care dau do�vadă. Natura este însă în fiecare zialături de mine pentru a mă re�pune la locul meu. Voi încheia ci�tându�l pe Nicolas Bouvier pe ca re�ladmir foarte mult: „Nu călătorițipentru a vă împodobi cu exotism șicu anecdote ca un brad de Cră�ciun, ci pentru ca drumul să vădeposedeze de toate podoabele,să vă clătească, să facă din voiniște ștergare subțiate de atâtaspălat, cum vi se dau împreună cuo bucată de săpun în bordeluri“.Ce să mai adaug și, mai ales, cumsă mă exprim mai bine decât acestmare stilist?

Ce înseamnă aventura adevăra-tă dacă ar fi să o comparăm cuduritatea închistării despre carevorbiți astfel: „să trăiești de pe ozi pe alta, nu ghidat de vise înperspectivă, ci de teama de atrebui să trăiești fără a le realizavreodată“?

Aventura cea mai importantă pecare omul trebuie să o trăiascăeste aceea de a înfrunta realitateaîn viața de zi cu zi, în viața de fa�milie, la locul de muncă pe carenu întotdeauna ai șansa să�l alegidupă propriul plac. Mă gândesc lacartea lui Joseph Ponthus, À laligne [Pe bandă rulantă, n.tr.] încare autorul relatează în mod rea�list munca de fiecare zi până laepuizare într�o uzină, scrisul camijloc de rezistență fizică și mo�rală. Am simțit că mă îndepărtezde visurile mele, e adevărat, daracest lucru s�a transformat într�unmotor indispensabil pentru ascrie, pentru a nu renunța la ni �mic la rândul meu.

Cuvântul întâlnire revine des-eori în cartea dumneavoastră.Ne puteți cita una mai deosebităpe care ați putea-o califica deneuitat?

Da, desigur, multe dintre acesteîntâlniri sunt adesea furtive, unchip, un glas, o situație observatăchiar de la distanță, toate acesteapot lăsa urme de neșters în me�moria noastră, facem apel la eledeseori pentru a da un exemplu,pentru a fixa o linie de acțiunepentru propriile noastre fapte.Am schițat mai multe portrete înemisiunile radio, mergând în în�tâmpinarea românilor, deși demulte ori întâlnirile neașteptateau un impact mai puternic decâtcele organizate dinainte. Există deasemenea întâlniri care evoluează

în timp, se prelungesc și ne ajutăîn felul acesta să ne maturizăm.Uneori avem tendința de a idea�liza o astfel de întâlnire, de aceeale sunt recunoscător tuturor celorcare mă suportă de ani buni șisper că și ei vor fi recunoscătoripentru faptul că îi suport la rân�dul meu (râde).

Cartea dumneavoastră estestructurată în 52 de mici capito-le, pe care le-am putea vedeadrept fragmente-simbol aleaventurii franco-române pecare o conțin. De ce aceastăfragmentare în locul unei

narațiuni ample?

Cred în materia organică a na �rațiunii. Indiferent de subiectultratat, adesea forma este cea carese impune de la sine. Am scris înmod fragmentar fiindcă viațamea, din cauza serviciului pe careîl aveam în plus, era ea însăși frag�mentată. Aveam senzația unei

ființe duble, care scria aceste texteca fiind o formă de respirație întredouă mișcări și o apnee ale unuiîno tător în stilul bras. Ca și când deo parte se afla existența mea clan�destină, cea a ucenicului scriitor, șide cealaltă cea a salariatului caretrebuie să se adapteze social și sămuncească pentru a hrăni parteascriitorului din mine. Cartea esteașadar un mijloc de a te opri pen�tru a putea respira, de a reconciliaambele condiții umane, punându�țiîntrebări asupra modului de a trăialtfel și a dorinței de a reda farme�cul necesar vieții de zi cu zi.

Ce mesaj doriți să adresați citi-torilor români cu ocazia publi-cării în limba română a cărțiidumneavoastră?

Sper ca Hoinar prin România să�iajute pe cititorii români să�și regă�sească o parte din trăirile lor, să�șirecunoască propriul lor fel de a fi,filtrat prin privirea unui străin, dea�și privi țara, deseori tocit de rea�litate, să�și împrospăteze imagineape care o au despre ea, una defor�mată puțin, când nu mai pot saunu mai vor să o vadă. Cu toții avemo legătură complicată cu proprianoastră cultură, trebuie să facemînsă pace cu noi înșine pentru aputea merge mai departe. SDC

Am dorit ca românii să-și priveascăţara prin ochii unui «hoinar» care a regăsit în aceste locuri sensul a ceea ce se numește încântare.

În general, străinii nu știu foarte multe despre România. Cunoștinţele lor se limitează la mitul vampirului dinTransilvania și la câteva generalităţi despre folclor. De obiceiignorată, dacă nu chiar dispreţuită de unii, această ţară esteobiectul multor prejudecăţi. De aceea, Grégory Rateau, deformaţie cineast, a vrut să-și facă o idee nouă. A străbătut

România de la București până în zone rurale izolate, dinpădurile Carpaţilor până pe plajele din Delta Dunării. Alături

de el veţi descoperi lucruri uimitoare și, poate, veţi priviRomânia cu alţi ochi.

10ANUL XV NR. 658

5 – 11 OCTOMBRIE 2019interviuwww.suplimentuldecultura.ro

RADU DRAGOMIR A FĂCUT UN FILM DUPĂ CAZUL UNUI PROFESOR CARE A FĂCUT AVANSURI SEXUALE UNEI STUDENTE

„În România, cei care consideră violul justificat în anumite condițiireprezintă 55% din populația țării“Lansat în săli în 4 octombrie2019, lungmetrajul de debut allui Radu Dragomir, Mo, abor�dează un subiect la zi și pleacăde la un caz real petrecut la Cluj�Napoca. Dana Rogoz și MădălinaCraiu interpretează două stu�dente bucureștene care, înainteaunui examen de la ASE, unde an�terior au încercat să copieze, seîntâlnesc întâmplător cu profe�sorul (Răzvan Vasilescu) în Cen�trul Vechi, iar acesta le invităacasă la el. Odată ajunși în apar�tamentul plin cu DVD�uri cufilme și muzici bune, profesorulle gătește șnițele, le dă să bea vinși începe să îi facă o curte tot maiîndrăzneață uneia dintre fete.

IULIA BLAGA

Prin ce v-a atras cazul real dinspatele filmului – profesorul dinCluj care a făcut avansuri sexua-le studentei pe care o picase detrei ori? Cum ați dezvoltat peurmă subiectul?

Am văzut știrea la televizor. Unprofesor din Cluj își șantaja o stu�dentă ca să�i dea examenul la careo picase timp de trei ani. În mijlo�cul știrii a apărut o filmare cu te�lefonul, făcută de studenta încauză. De aici am plecat cu scena�riul. Profesorul era pe jumătatedezbrăcat. Se tot plimba prin ca�meră și o amenința pe studentă.

O replică am preluat�o în film:„Ce, nu știai pentru ce ai venit?“.Mi s�a părut dramatică și esen �țială. Miza pe ideea că tu, ca vic�timă, te poți simți vinovată. Tegândești că i�ai dat semnale gre �șite, că tu ești de vină și că e nor�mal să fie nervos. Te gândești căare dreptate într�un fel. Iar agre�sorul exact de sentimentul acestade vină profită.

Apoi am găsit o statistică lanivel european unde 27% dintrecei intervievați considerau violuljustificat în anumite circums tan �țe, cum ar fi: dacă victima merge

de bună voie în apartamentulagresorului, dacă se consumă al�cool, dacă victima e îmbrăcată pro �vocator, dacă victima nu spune un„nu“ clar. În România, cei care con�sideră violul justificat în acestecondiții e de 55% din populațiațării. Suntem pe locul întâi în Eu�ropa. Se leagă de același sentimentde vinovăție de care ziceam mai sus.

V-ați sfătuit cu un psiholog înainte de a scrie scenariul? Ați făcut și o documentare „pe teren“?

Documentarea a fost mai multdespre ce se întâmplă în facultățiîn acest moment. Metodele de co�piat, legile care îi apără pe stu �denți. Așa am aflat că există pro �grame care se instalează pe tele�fon ca să curgă textul mai bine șisă nu fii nevoit să „scrolezi“ cu mâ �na. Cursurile sunt adaptate pro�gramului și se cumpără de la ceicare vând și programul.

Sau că, dacă vrei să copiezi, emai bine să porți ochelari, deoarecelumina se reflectă în lentile, iar pro�fesorul de la catedră sesizează maigreu că privirea ta nu e în foaia deexamen. Sau că un profesor nu arevoie să se uite în telefonul tău dacă

nu�i dai voie. E ne voie de inter �venția poliției.

V-am întrebat dacă ați vorbit cuun psiholog pentru că am pre-supus că cineva de specialitatev-a sugerat ca eroina să fie orfa-nă de tată de la o vârstă fragedă,deci să-i fi lipsit modelul paternpe care să-l regăsească până laun punct în profesor. Totuși, dece le-ați făcut orfane pe amân-două?

Doar una e orfană. Și e și minci�noasă. Mo inventează povesteatragică în care tatăl Verei și�a pier�dut viața.

Ce vi s-a părut cel mai laboriosla acest prim lungmetraj?

Cred că mulți trec prin asta, maiales la primul film: strângerea ba�nilor a fost cea mai dificilă parte aproducției. Din păcate, filmul seface cu mulți bani. Dacă ești pictorsau scriitor, lucrurile sunt mult maisimple din punctul ăsta de vedere.De multe ori îți vine să renunți.

Ați scris filmul special pentruDana Rogoz, partenera dum-neavoastră de viață? Pe ceilalțidoi protagoniști, Mădălina Craiu

și Răzvan Vasilescu, i-ați găsitgreu?

Am scris filmul pentru Dana și Răz�van, dar n�am vorbit cu el înainte.Am terminat scenariul și i l�am dat.Dacă m�ar fi refuzat, nu știu ce�așfi făcut. Pur și simplu, nu m�amgândit nici o clipă la o alternativăpentru rolul profesorului. Pe Răz�van îl prețuiesc enorm de pe vre�mea când făcea filme cu LucianPintilie.

Pentru Vera am dat casting.Mădălina mi s�a părut cea mai po�trivită, deși am văzut multe actrițefoarte bune. Mai târziu, în timpul fil�mării, din cauză că bugetul a fostfoarte mic și zilele de filmare puține,m�am bucurat că am avut intuiția s�o aleg pe Mădălina, care s�a pliatperfect și natural în rolul Verei.

În ciuda unor ecouri #MeToo(campanie care am înțeles că aînceput în SUA exact când ațiterminat filmarea), românii suntîn continuare preponderent mi-sogini: într-un caz de viol vino-vata principală e tot victima. Deunde credeți că vine misoginis-mul ăsta?

Cum spuneam mai devreme, sun�tem pe primul loc din Europa

prin tre cei care consideră violuljustificat în anumite circums �tanțe. Dar pe locurile doi și treisunt bulgarii și ungurii. E clar căse întâmplă ceva în zona asta. Șistatistica se oprește la granițeleUniunii Europene, adică la noi șila bulgari. Cred că, dacă am depășigranițele astea, am avea surprizasă pierdem această supremație.

Credeți că momentul Caracal șitoate reverberațiile lui în spațiulpublic (presa, de pildă, e tot maipromptă în a expune cazuri deviol și de abuz în general asuprafemeii) pot duce la un #MeTooromânesc cu rezultate vizibile?

Nu știu. Sunt sceptic. Românii suntatrași de senzațional, apoi uită tot.Cazul Caracal a blocat mințile în�tregii țări timp de două�trei săptă�mâni, atât timp cât presa a venit cuinformații noi. Apoi nimic. E ne�voie de timp și educație ca să seschimbe mentalitățile.

Ce impact vă așteptați să pro-voace filmul în România?

Sper doar să fie cât mai mare. Sperca acea jumătate dintre românicare consideră violul justificat încircumstanțele amintite mai sus săiasă de la film cu ideea că s�auînșelat. Și, în primul rând, sper săaibă curiozitatea să intre la film. SDC

Mo

l Coproducție românească întreScharf Film și Strada FilmlRegia și scenariul:Radu Dragomirl Imaginea: Liviu Marghidanl Montajul:Tudor D. Popescu,Silviu Lazărl Cu:Dana Rogoz, Răzvan Vasi�lescu, Mădălina Craiu, LilianaPană, Andreea Bibiri

11ANUL XV NR. 6585 – 11 OCTOMBRIE 2019 actualitate

www.suplimentuldecultura.ro

Libertatea de a o aduce pe Chirița în zilele noastre„Libertate“, tema din acest an aFestivalului Internațional deTeatru pentru Publicul Tânăr(FITPTI), ajuns la cea de�a XII�aediție, a găsit în Prologul festiva�lului de pe 29 septembrie unspațiu ideal de desfășurare. Lan�sarea cărții Dimineața actrițelorde Anca Hațiegan și Chiritza înconcert, spectacol gândit de in�confundabila Ada Milea, dupăVasile Alecsandri și Matei Millo șipus în scenă la Teatrul Național„Lucian Blaga“ din Cluj Napoca,au fost piesele de puzzle puse ladispoziția publicului pentru aintra în spiritul evenimentului.

RAMONA IACOBUȚE

O DIMINEAȚĂ A ACTRIȚELORÎNTR-O DUPĂ-AMIAZĂ DE TOAMNĂ

Lume multă în ultima seară deduminică a lunii septembrie înfața Teatrului Luceafărul din Iași.Programat în perioada 3�10 oc�tombrie, FITPTI și�a făcut deja unobicei din a tenta spectatorii cuun prolog, cu câteva zile înainte,urmat de un showcase al Teatru�lui Luceafărul. Cei mai mulți din�tre cei prezenți aveau bilete laspectacolul Chiritza în concert șise bucurau de apusul blând desoare, înainte de a intra în atmos�fera spumoasă pe care o creeazăde obicei Ada Milea cu spectaco�lele sale. Îi aștepta, însă, încă osurpriză în foaierul teatrului: oautoare emoționată care a scris ocarte meticulos documentată des�pre primele femei care au făcutteatru în limba română sau auscris despre teatru în aceeașilimbă. Este vorba despre AncaHațiegan cu Dimineața actrițelor,apărută la Polirom zilele acestea.

Oltița Cîntec, directorul artis�tic al Teatrului Luceafărul, și au�toarea au captivat publicul for �fotind de la intrare într�o scurtă,dar incitantă discuție despre sur�sele de inspirație ale cărții și de �spre începuturile teatrului în lim� ba română, care își au rădăcinile

chiar la noi în Moldova. S�a amin�tit despre prima piesă jucată înlimba română, Mirtil și Hloe, acum200 de ani, pe 27 decembrie 1816,în casa hatmanului Costachi Ghi �ca, scrisă de Salomon Gessner șiJean�Pierre Claris de Florian, pre�lucrată de cărturarul GheorgheAsachi. Spectacolul i�a avut cainterpreți pe Elena Ghica, GrigoreGhica și Costăchel Sturdza.

Curajul unor femei care și�auurmat pasiunea într�o lume domi�nată de bărbați, într�o sferă a viețiiartistice în care se preferau trave�stiurile prezenței femeilor sau încare femeile aveau doar rol defigurație, fără a li se atribui vreoreplică, este foarte bine scos lasuprafață de Anca Hațiegan, princonturarea contextului social�po�litic care a făcut posibil acest lucru.

O carte ca o teză de doctorat,Dimineața actrițelor este cu sigu �ranță o bună motivație pentru aarunca o privire spre începuturileteatrului de la noi din țară, iar lan�sarea ei s�a potrivit cum nu se poatemai bine cu un text care a trecutproba timpului și care se joacă depeste un secol pe scenele din țară,în diverse adaptări, Chi rița în pro�vincie de Vasile Alecsandri.

O CHIRIȚĂ CARE CÂNTĂ ȘI DANSEAZĂ PE RITMURI MODERNE

Ada Milea este cunoscută publi�cului pentru spectacolele saleconcert. Fie că ia un text cunoscut,fie că scrie ea un text de la 0, ac �trița reușește să îmbine umorulcu rostirea teatrală și cu muzicaîntr�un cocktail care stârneștemulte râsete, dar și multe semnede întrebare. Ada Milea critică înpermanență ce se întâmplă în jur,dar, în aceeași măsură oferă ocheie și spre esențial, spre bucu�riile simple. Cu inteligență, în�treabă și se întreabă, ironizează șise întristează, lasă ludicul să punăstăpânire pe realitate și realitateasă pună piedici ludicului.

Pentru spectacolul Chiritzaîn concert și�a luat ca punct dereper, după cu spuneam, piesa luiAlecsandri, Chirița în provincie.Și nimeni nu putea justifica mai

bine această alegere decât AdaMilea însăși: „Draji spiectatori,aștiept cu nerăbdari sî vidieț’invențiili minunaților implicaț’ înspiectacolu’ nostru șî sî râdiți diieli cu tristeți șî bucurii. Șer scuzicî l�am mietamorfozat pi Alec�sandri, cî l�am mixat cu Millo șî cunoi înșini. N�am facut�o cu in ten �ții rieli, ci doar am vrut ca valorilișî lipsili di valori din zâlili noastrisî sî riegăsascî în construcțiile li�terar�melodioasi pi cari vi li ofe�rim pi scenî. Folosâm graiul mol� doviniesc din rispiect pintru ori�jinili personajelor, cari�s prea tarica sî li pot ignora graiu’“.

Actorii implicați în proiect,Anca Hanu (Chiritza Bârzoi), Cor�nel Răileanu (Bârzoi), Mihnea Bli�dariu (Aristitza), Cristian Rigman(Calipsitza), Sânziana Tarța (Lu�lutza), Miron Maxim (Gulitză),Matei Rotaru (Leonash), Radu Do�garu și Cosmin Stănilă (Sharlata�nii) s�au folosit de instrumentemuzicale și de dulcele grai moldo�venesc pentru a o aduce pe Chi �rița cât mai aproape de vremurilenoastre.

ÎNLOCUIM DIACRITICELE CU ELEMENTE DIN LIMBAJULREȚELELOR DE SOCIALIZAREȘI NE DISTRĂM CA LA CLUB

Cu o scenă structurată pe douăplanuri, cu personaje în continuămișcare, Chirița în provincie esteun spectacol a cărui autenticitate

stă în umor și versatilitatea acto�rilor. Ada Milea se folosește cuabilitate și de travesti pentru ro�lurile fetelor Chiriței, și de tehno�logia zilelor noastre, și de gesturiși expresii aparținând tinerilorprezentului, pentru a face dinChi rița pe care a luat�o în grijauna pe cât de actuală, pe atât denemuritoare. Nevoia de a urca înierarhia socială, căsătoria din in�teres, cutumele și prejudecățilesociale, importanța funcției, sno�bismul, provincialismul sunt cân�tate și ridiculizate cu ironie șimult haz de necaz.

Intrările și ieșirile din scenăprin public, costumele, jocurile delumini imprimă spectacolului onotă de dinamism și îndeamnăpublicul să se relaxeze, să se laseîn voia hohotelor de râs care ledau târcoale. Coana Chirița, ființagingașă și sentimentală care arede gând să plece la Paris ca să„sparie nemții“, proaspăta baro�neasă care s�a „uscat aici în pro �vinție“ și s�a „săturat de Moldova“,așa cum o găsim în text lui Alec�sandri, este luată în grijă de ac trițaAnca Hanu, dotată cu o voce careduce multe note muzicale petonalități înalte și updatată.

Re cunoaștem în ea toți proas�păt îmbogățiții cărora brusc nu lemai ajungi la nas, care nu maisunt mulțumiți de propriul oraș,de propria țară, de propriul antu�raj și vor să călătorească în țăristrăine, să cumpere din magazine

de firmă, să vorbească cu accentstrăin.

Fără prea multe elemente dedecor, concentrându�se pe joculfoarte bun al actorilor, pe comiculde situație și pe cel de limbaj,spectacolul Chiritza în concert deAda Milea este o bijuterie comicăși un motiv cum nu se poate maiîntemeiat pentru a merge la Fes�tivalul Internațional de Teatrupentru Publicul Tânăr (FITPTI) șiîn zilele care vin, până pe 10 oc�tombrie. Mai ales că după acestprolog urmează exclusivități dinAustria, Belgia, Bulgaria, Canada,Cehia, China, Coreea de Sud,Croația, Egipt, Elveția, Franța, Fin�landa, Germania, Georgia, HongKong, Italia, Japonia, Marea Brita�nie, Mexic, Polonia, Portugalia,Republica Moldova, Rusia, Sene�gal, Spania, Turcia sau Venezuela,precum și multe spectacole dinRomânia cu mare succes la pu�blic, care se joacă pentru primadată la Iași.

După ultima replică din Chi�ritza în concert, după ce luminilede scenă s�au stins, sala s�a golitpentru a se odihni și a face localtor momente artistice și altorspectatori dornici să se deconec�teze de la viața de zi cu zi și a mer �ge la un festival de teatru care îșiia libertatea de a selecta cele maibune spectacole, atât din zonateatrului independent, cât și dincea a teatrelor de stat. Așa că„haidiț’ la teatru“! SDC

12ANUL XV NR. 658

5 – 11 OCTOMBRIE 2019avanpremierăwww.suplimentuldecultura.ro

Dan Ciupureanu –Biroul de Întrebări Ridicole

– FRAGMENT –

Aș putea începe cu începutul, însănimeni nu știe cu adevărat unde aînceput, nici chiar Dumnezeu, altfelîmi spunea, altfel aș fi luat�o de la în�ceput în fiecare dimineață de dupăfiecare sfârșit, însă viața nu începedin nou, ci se termină de mai multeori, să zicem zilnic, să zicem săptă�mânal, să zicem și să nu mai zicem,căci prea multe spunem în zadar.Sunt la serviciu, tocmai am postatceva haios despre cimitir și moarte,un banc. Umor negru, macabru. Dealtfel, se râde mult la bancurile mor�bide – terminale – Terminus Para�dis – bancuri mortale cu morți care

mor, cu morți care râd, care dan�sează, care fluieră, care cântă sau lefac cu ochiul școlărițelor. Alo? Alo!Ce faci? Ce să fac? Ești bine? Nuștiu cum sunt, curăț o cameră... Lace te gândești acum? La veceul încare bag peria, de fapt mă gândescla cei care lasă urme de căcat și lacei care nu lasă! Care o fi diferența?Cred că nu e nici o diferență, toțilasă urme, numai că unii șterg, alt�fel ar trebui să fii un maestru al că�cării... Dar eu nu las urme! Cred cănici Emily Dickinson nu lăsa. Cinee aia? O poetă care s�a sinucis. Dece s�a sinucis? Nu știe nimeni, uniiar zice că de singurătate. Eu nu potfi singură niciodată, mereu aparecineva. Emily nu era ca tine. Defapt, nici nu s�a sinucis, deși e ca și

cum s�ar... Deci și tu crezi ce zicalții... Tot ce se poate, stai să frec că�catul, te sun în zece minute. Bine,să suni! Pa! Chiar așa, viețuitoarelede ce s�or căca? Probabil prima azis „ia să vedem cum e să te caci“ șitoate s�au luat după ea, îmi răs�pund, dar să murdărești veceul,nici măcar intenționat, e peste li�mita toleranței, admițând că, deșipisica îl îngroapă, totul pe lumeaasta e omenesc, cum ar spune celmai sensibil dintre noi. Eu nu suntsensibil – dacă nu mă întreba Ro�xana la ce mă gândesc, probabil așfi uitat de acest gând fugar printremilioanele de revelații pe care le amîn timp ce muncesc. Uitați, chiaracum pun două pahare de plasticambalate, două săpunuri, douășampoane și două geluri de duș.Poate vă întrebați la ce servește fie�care, cum și eu m�am întrebat, însăvă mărturisesc cu mâna pe inimă cănumai paharul de plastic e folositca suport pentru periuța de dinți și,chiar dacă îl atingi foarte puțin, serăstoarnă, fiind prea mic pentru operiuță atât de lungă. Vedeți pe �riuța roșie a acestei curve mexi�cane? Ei bine, la ce folosește lun �gimea ei? Vă spun eu: lungimea eieste gândită cu precizie pentru a nuintra cu totul în budă când îi frecicăcatul cu ea – omenesc!

îmi vedeam cearcănele în ușade sticlă în spatele lor cablurile

lămpile oarbe pereții alergau cu vi�teza cu care hologramele pâlpâiaulângă proiecția mea. teoria atașa �mentului descrie și integreazăștiințific nevoia ființelor umane dea forma și a întreține legăturiemoționale puternice cu alte ființetemele principale ale acestei teoriisunt inițierea și schimbările careau loc în relațiile emoționale indi�viduale în cursul vieții conformteoriei atașamentului la baza ori�cărei relații emoționale interu�mane se află legătura timpuriemamă�copil am descifrat picuriicare coborau pe geam ca niște șerpide foc am închis ochii și�am lăsatîntunericul să mă învârtă

Așa le zic tuturor: curve. Chiarși mama e curvă. Alo? Alo! De fapt,te�am sunat mai devreme să�țispun că a murit maică�ta... sunt îndrum spre tine. De ce a murit,când?! Nu știu, m�a sunat Marius,zicea că s�a trezit moartă... Teaștept... Vin acum, puiuț! Închid.Îmi dau seama că îmi tremură ge�nunchii sau deja tremurau. A ziscareva „curvă“? Unde sunt prosoa�pele? Cine a pus paharele? Amperiuța de dinți în mână, ce căcattot frec cu ea? Camera de hotel seînvârte ca o balerină sub luminareflectorului�suzetă, eu în sens

invers. Și Moartea pâș�pâș, pâl�pâind printre cei vii. Și draperia.Suportul de prosoape. Unde suntprosoapele?! Cineva să aducă pro�soapele!!! Stai calm, Ian, or să teprindă și pe tine, se aude o vocelăuntrică. Curvele? Nici un răspuns,zice din nou vocea lăuntrică – Eusobru, macabru, vesel, trist și de �șirat de viață și de veselia de a maitrăi vreodată. Alo? Alo... Ce faci? Nuștiu ce fac... Du�te la recepție, ajungîn zece minute. Te iubesc, mami!Coboară imediat la recepție, n�auzi?La care recepție? Coboară pe scări,ajung imediat, nu mai plânge, li �niștește�te... Te iubesc, mami! Și eute iubesc! Cobor o treaptă, urcdouă. Cobor trei trepte, apoi urcuna și tot așa până nu mai înțelegnimic. Cineva coboară din lift – eRoxana. Ce faci aici? Cobor o treap �tă, urc două, apoi cobor trei trepteși urc una, dar nu înțeleg de ce nu ajung la parter. Ca să ajungi laparter, trebuie să urci douăzeci șișase de trepte, apoi să cobori cin �zeș’două. Bine, așa fac! Roxana în�cepe să numere cu voce tare, darde ce nu cobori cu mine în lift,adaugă. Sunt prea tulburat acumsă descifrez parterul cu ajutorultehnologiei, mai bine o fac bă �bește. Treizeci și patru, treiș’c...Nu mai pot! SDC

„Suplimentul de cultură“ publică în avanpremieră un fragment din

romanul Biroul de Întrebări Ridicole, de Dan Ciupureanu, care va

apărea în curând în colecția „Ego. Proză“ a Editurii Polirom.

CARTEA„Lumea e un stabiliment de boli psihice, arondatunui birou de întrebări ridicole, fără răspuns, princare bântuie personaje stranii. Ian, om de servi-ciu într-un hotel din Paris (curăţă toalete, emitepanseuri existenţiale, inspirate de urmele de fe-cale), bântuie și el prin această lume, grăbindu-sespre Craiova și București, ca să prindă incine -rarea mamei sale, cu care conversează la telefonpe drum (m-au încuiat în capelă, a trebuit să ies

pe geam ca să fumez. Până când mă vor incinera,sunt încă mama ta). Mama lui Ian, aflăm dinprimele pagini, s-a trezit moartă – o metaforătutelară, ce dirijează desfășurarea naraţiunii, de-tectând puseurile de iluminare din proximitateamorţii. Călătoria lui Ian este o buclă, care tindesă-l întoarcă spre sine și spre originea maternă.Prin acest al doilea roman, conceput în acelașiregistru magic grotesc-morbid ca precedentul,Dan Ciupureanu își consolidează locul printre ceimai valoroși prozatori români ai momentului.“(Radu Aldulescu) SDC

AUTORULDan Ciupureanu (n. 1983, Craiova) a câștigat concursul de debut al Edi-turii Vinea în 2014, cu volumul Efectul calmantelor, pentru care a primitPremiul pentru debut în poezie al revistei „Tiuk!“. În 2015 a publicatvolumul de poezii Liderul grupei mici de la grădiniţa de stat nr. 2, nomi-nalizat pentru premiile Artgothica. În 2016 i-a apărut în Franţa Les jeuxparalympiques, poeme, în traducerea Carinei Nedov. Primul său roman,Omar și diavolii (Polirom, 2017), a fost nominalizat la secţiunea Tânărulprozator al anului 2017 în cadrul Galei Tinerilor Scriitori. În 2018 i-aapărut volumul de poezii Smoker’s Swan Song. A publicat poezie, teatruși proză scurtă în numeroase reviste literare din România, Germania șiFranţa. În 2019 a regizat mai multe scurtmetraje, dintre care La danse,O tragedie și Les émigrants au fost selecţionate la festivaluri din Româ-nia, Spania și Italia. Tot în 2019, fotografii ale sale au apărut în revistedin România, Brazilia și SUA. Locuiește în Franţa. SDC

13ANUL XV NR. 6585 – 11 OCTOMBRIE 2019 opinii

www.suplimentuldecultura.ro

Toamna și�a revărsat peste ure�chile mele ciulite o bogăție dediscuri din arsenalul metalelorușoare, grele și foarte grele.

Ciocănit pe toate părțile cu sculenemiloase – dar ce zic eu ciocă�nit!, turtit de�a binelea pe nico�vală, în așa hal a ajuns! –, creierulaccelerează procesul de izolare șidesprindere din carapacea osoa �să. Iar dacă se va prelungi multsezonul fieros, precis ajunge la unatelier de lipit neuronii cu ajuto�rul tehnologiei laser de absolutrecentă fabricație chinezească(sic!).

Nu enumăr titlurile, fiindcănu suntem în momentul antolo�gic de la sfârșitul stagiunii. Ten �tația acordului final vine chiardintr�o fostă exploatare metali�feră; anume de la sugestiile și sen�timentele generate de cel mai noualbum Opeth – In Cauda Vene�num (2019, Nuclear Blast).

Mulți dintre pasionații sune�telor aspre și�au întors o ureche,apoi și�au astupat trei sferturi dincealaltă, dezamăgiți de truda sue�dezului care promitea mult până s�o cârmească de pe linia ferată cel�ar fi dus oriunde, numai undevrea Mikael Åkerfeldt să ajungă nu.Este o situație de win�win, ca să zicașa: ascultătorii dedicați, munci�tori căliți în magma aliajelorobținute la topire inclementă, auspre delectare primele albume fre�cate cu șmirghel ale trupei; Åker �feldt a găsit un filon din care –poftim ispravă! – extrage comoriși distilează esențe neogothice,spre deliciul celuilalt gen de pu�blic, bănuit de mainstream. Rockprogresiv nu face – și refuză pre�caut, dar sistematic, să fie etiche�tat astfel –, chiar dacă „își vede“muzica de pe albumul cel noudrept coloană sonoră la vreunfilm regizat de Werner Herzog.Enoriașii purificați de liturghiile

unor King Crimson, Jethro Tull,Grobschnitt, Can sau Amon DüüllII nu vor admite intruziunea mar�ginalului admirator al cântecelorcu ABBA și Kate Bush. Åkerfeldtînsă le�o zice direct: „We’re nottrying to get to the next level ofpopularity. We’re trying to get tothe next level of creativity“. Pen�tru asta s�a decis, din start, săscrie și să înregistreze versurile însuedeză, chestie considerată scân�teie(toare). O spune poate prea

direct, ca să�l credem? Nu�i un se�cret că suedezul știe să transmitămesaje promoționale și să�și „vân �dă marfa“, cum ar spune oriceprecupeț de la Buzău. Dar esteadevărat că are ce vinde! Și nu mărefer la cele două versiuni ale du�blului LP (cca. 67 de minute), înengleză și în suedeză. Sunt zecepiese legate ca într�o suită, genulde album�concept către care nă�zuiesc mulți muzicieni, fără săobțină altceva decât o însăilăturăde oarecare coerență. In CaudaVenenum are ca substrat un fluxdespre care nu pot scrie fără să�lbagatelizez sau să mă fac de băcă�nie mestecând melasa unor cu�vinte pretențioase. El ține de esența

muzicii și, dacă îl simt când as�cult, nu pot să�l „traduc“ în alt lim�baj, fie acesta ecleziastic de ritlatin, cum sună unele pasaje mur�murate aici.

Nu insist cu amănunte și im�presii. Orice ascultător sau cititorle poate afla, fie disecând expli �cațiile oferite de Åkerfeldt & co.,fie reluând play�list�ul cu indife�rent care versiune. Ce nu pot trecesub tăcere este un gând stârnit detitlul în grai latin, a cărui semni �ficație nu mă interesează momen�tan. Atunci de unde vine intere� sul? Iată de unde:

Latina a fost limba în care s�auînțeles neamurile Europei aproa �pe o mie de ani. Este genitoareamultor noțiuni uzitate sau uitatede civilizația contemporană. Poatefi glasul unic al Uniunii Europene.Este șansa, calea și premisa ca na �țiunile actuale să (re)alcătuiascăun singur popor continental, dacăvor dori și se străduiesc. Israelieniiau dat deja tonul!

Ideea a fost lansată de poetulAlexandru Mușina, acum vreo do �uă decenii. Pesemne că doar eu l�am auzit... SDC

Via Latina Fiat Lux!

Cândva, luna trecută, au avut locPremiile Emmy pentru televi�ziune, dar vă este iertat dacă acestlucru v�a scăpat. Cea mai impor�tantă știre de la ceremonia de pre�miere a fost că a avut cea maislabă audiență din istorie, la fel caîn 2018, la fel ca în 2017.

De fapt, aproape toate ceremo�niile celebre trec printr�o crizăputernică de telespectatori, iar în�trebarea de pe buzele tuturor estedacă mai au vreo relevanță. Amsuficienți ani încât să țin minte

când ceremoniile de premiere erauceva așteptat cu sufletul la gură.În cazul meu, anul se împărțea în„înainte“ și „după“ Premiile MTVpentru muzică. Exista un întregritual înainte de începutul lor: înziua aceea eram cuminte, îmi fă�ceam temele, anunțam adulții că„voi sta mai târziu“. Trecând dedupă�amiază nu mai mâncamnimic, de emoție. Așteptam cu en�tuziasm numerele muzicale din�tre premii, pentru că de obiceierau rezultatul unor colaborărineobișnuite între artiști și extremde spectaculoase. Dacă îmi câști �gau preferații, mergeam plutindspre școală. Dacă nu, nimic nu măputea împăca.

Acum 20 de ani, aproximativ12 milioane de persoane priveaupremiile MTV. În 2009, scăzuserăla 8 milioane. În 2019, s�a înregis�trat cea mai scăzută audiență dinistorie: 1,9 milioane de spectatori. 

Premiile Oscar au o poveste si�milară, înregistrând recordul ne�gativ de audiență în anul 2018.

Producătorii au tras atunci o spe�rietură și au început să asculte su�gestiile pe care le primeau de maimulți ani: au creat o categorie de�dicată „filmelor populare“, au în�cercat să scurteze ceremoniaînmânând câteva premii în pauzade publicitate și au căutat frenetico nouă gazdă pentru show (ape�lând până la urmă cu aceeași gazdădin anul precedent). Audiența acrescut cu 12 procente, suficient câtproducătorii să răsufle ușurați. 

Dar scăderea audiențelorpen tru evenimentele live este unfenomen în creștere și este puținprobabil să fie cumva stăvilit.Unele motive sunt complet în afaracontrolului celor care gândescaceste ceremonii – de exemplu,

faptul că toată lumea preferă să seuite a doua zi la câteva filme deYouTube scurte, cu cele mai inte�resante momente. Cu atât demulte alternative de urmărire deconținut, audiența nu mai este„captivă“ pe un post de televi�ziune. Poți trage un ochi din cândîn când spre câștigători, în timp ceprivești al cincilea episod conse�cutiv dintr�un serial de care nu tepoți dezlipi. Tot datorită interne�tului, aceste ceremonii fastuoasenu mai sunt singurul moment încare „oamenii obișnuiți“ pot ve �dea vedete în mediul lor natural,așa cum se întâmpla poate acum10 sau 15 ani. 

Ceremoniile de premiere, a �proape indiferent de domeniu, au

devenit un fel de lecții de morali�tate de trei ore: mediu, cenzură,hărțuire sexuală, diversitate. Și dela capăt, în următorul an. Cei că�rora nu le pasă de subiect închidtelevizor; cei cărora le pasă le�auauzit pe toate, sunt deja de acordși și�ar dori să vadă mai repedecine câștigă marele premiu. 

„Repede“ în lumea acestor ce�remonii înseamnă câteva ore.Prima ediție a Oscarurilor a durat15 minute. Cea din 2019 a durat3h23, mult mai scurtă decât ceadin 2018 – 3h50. Pe de o parte,producătorilor le convine să fie câtde lung posibil, pentru că spațiulde reclamă e exorbitant ca preț. Pede altă parte, la ce ajută o reclamăcare nu e privită de nimeni? SDC

MĂDĂLINA COCEADE VEGHE-N LANUL DE CULTURĂ

Statuetele fără audiențe

DUMITRU UNGUREANUROCKIN’ BY MYSELF

În plină criză exis -tențială a profesiei,jurnaliștii de investi -gație ajung să fiecurtați de vedetelecinematografului și ale televiziunii,afirmă „Slate“.

După cum se știe, Hollywoodulpare transformat în ultimii aniîntr�o uzină dedicată exclusivblockbusterelor (în special cu su�pereroi) și nenumăratelor capi�tole/ continuări din mari francize.Celelalte genuri cinematograficepar a�și fi găsit, cu greu, un refu�giu în lumea televiziunii, radicaltransformată de streaming. Dar,printre atâția supereroi și efecte

speciale, marile studiouri a desco�perit o nouă sursă de subiecte: ar�ticole ce pornesc din reportajelede presă și transformate apoi înfilme pentru marele ecran sau înserii și miniserii televizate.

„Recolta“ din ultima perioadăeste suficient de consistentă pen�tru a dovedi această tendință:White Boy Rick, cu MatthewMcConaughey, adaptat dintr�unarticol din „The Atavist“, despreun traficant de droguri din De�troit; The Old Man and the Gun,cu Robert Redford și Casey Af�fleck, inspirat de un articol din„New Yorker“, despre un as al eva�dărilor; A Beautiful Day in the Neighborhood, cu Tom Hanks,bazat pe un articol din „Esquire“,despre un celebru prezentator TV;seria The Act, după un articol de pe„BuzzFeed“; miniseria Unbelievable,

bazată pe un articol din „ProPu�blica“, despre o serie de violuri pe�trecute în Colorado; seria de maresucces Queens, cu Jennifer Lopez,bazată pe un articol din „NewYork Magazine“, despre un grupde stripteuze care pun la cale unplan de a�și jefui clienții bogați depe Wall Street (foto).

La toate aceste serii și filme dejaproduse se adaugă alte proiectede gen, aflate pe moment în lucru.De exemplu, Brad Pitt a cumpăratdeja drepturile de adaptare a an�chetei asupra lui Harvey Wein�stein realizată de Jodi Kantor șiMegan Twohey pentru „New YorkTimes“. De asemenea, regizoareași producătoarea Shinda Rhimesvrea să transforme în serial pen�tru Netflix un alt reportaj realizatde Jessica Presler (ale cărui arti�cole au stat la originea serieiQueens) despre Anna Delvey, oescroacă de mare clasă care, in�ventându�și un trecut de moșteni �toare bogată, a reușit să înșeleîn treaga lume bună a New Yorku�lui artistic și avut.

Ideea de a extrage subiecte deficțiune din reportaje despre„viața reală“ nu este nouă laHolly wood. „Slate“ citează un in�terviu din 1964 în care TrumanCapote (autor al romanului denon�ficțiune Cu sânge rece) spu�nea: „Am fost întotdeauna de pă�rere că reportajul este mareaformă artistică neexplorată. Teo�ria mea este că munca pe fapteconcrete poate explora noi di�mensiuni literare care ar puteaavea un dublu efect pe care fic �țiunea pură nu îl are. Simplul faptcă ceea ce scrii este adevărat, căfiecare cuvânt este adevărat, arputea adăuga o dublă contribuțieîn materie de forță și impact“.

Era perioada, scrie „Slate“, cândceea ce Tom Wolfe numea „newjournalism“ se pregătea să debarceîn paginile marilor reviste ameri�cane precum „Vanity Fair“, „NewYork Magazine“, „Rolling Stone“,„Playboy“, „The New Yorker“, „Es�quire“ sau „The Atlantic Monthly“.Autori precum Capote, Joan Di�dion, Hunter S. Thompson, TomWolfe sau Norman Mailer dove�deau că rigoarea jurnalistică poateface casă bună cu proza de calitateși cu diverse tehnici literare pânăatunci rezervate ficțiunii.

Așa se face că, din acei ani, auînceput să apară filme de maresucces ce aveau la bază muncajurnaliștilor. Un exemplu este ce�lebrul Dog Day Afternoon, reali�zat de Sidney Lumet în 1975, cu AlPacino în rolul principal. Un filmbazat pe un articol din „Life“, TheBoys in the Bank din 1972, poves�tea lui John Wojtowicz, care a în�cercat să jefuiască banca ChaseManhattan din Brooklyn pentru aface rost de banii necesari pentruoperația de schimbare de sex apartenerului lui. Scenariul filmu�lui, semnat de Frank Pierson, afost recompensat cu un premiuOscar. Tot bazat pe texte jurnalis�tice sunt filme foarte cunoscute șidiverse, precum Saturday NightFever, Coyote Girls sau Fast & Fu�rious (primul din serie).

Unii ziariști ajung cineaști. Estecazul Norei Ephron (realizatoarealui Sleepless in Seattle), nomina�lizată de trei ori la Oscar, care alucrat mulți ani pentru „New YorkPost“ și „Esquire“. Mark Boal ascris despre războaiele din Irak șiAfghanistan înainte de a lua unOscar pentru scenariul filmuluiThe Hurt Locker. Cameron Crowea scris în tinerețe pentru „RollingStone“ înainte de a evoca aceastăexperiență în filmul Almost Fa�mous (2000).

„Uneori, adevărul este mai stra�niu decât ficțiunea“, conchide

Todd Phillips, care a realizat unfilm la rândul său, War Dogs, în2016, bazat pe un articol, apărutîn „Rolling Stone“.

Astăzi, atât realizatorii, cât șiactorii găsesc în unele materialede presă materia capabilă de a ri�valiza cu toate aventurile specta�culoase și digitale ale super eroilor de pe marile ecrane. Șiaceasta se întâmplă exact în mo�mentul în care cinemaul de tipblockbuster pare a înghiți com�plet Hollywoodul, iar, de parteacealaltă, marile reviste renunță laversiunea tipărită sau sunt silitesă concedieze în masă ziariștii.

Dar, scrie „Slate“, de câteva luni,piața se reașază pentru a facilitadialogul ziariștilor cu Hollywoo�dul. Astfel, Condé Nast (companiacare editează reviste precum„GQ“, „Wired“ sau „Vanity Fair“) acreat Condé Nast Entertainmentpentru a exploata potențialulunor articole.

Ea a produs deja filme precumThe Old Man and the Gun cu Ro�bert Redford, Army of One cu Ni�colas Cage și Line of Fire cu JoshBrolin. Alți doi ziariști, JoshuahBearman și Joshua Davis, au creatplatforma Epic Magazine, iarMark Boal a fondat Page 1, o com�panie care asociază jurnaliști șiscenariști, practic „fuzionând oredacție de știri cu o societate deproducție“. SDC

ANUL XV NR. 6585 – 11 OCTOMBRIE 201914

www.suplimentuldecultura.ro

LUCIAN AMARII (JUP)SUPLIMENTUL LUI JUP

Viitorul jurnalismului?La Hollywood

ANUL XV NR. 6585 – 11 OCTOMBRIE 2019 15

www.suplimentuldecultura.ro

Responsabilitatea juridică pentru conținutul articolului îi aparține autorului.Manuscrisele primite la redacție nu se înapoiază.

Adresă: Iași, B�dul Carol I, nr. 4, etaj 4, CP 266, tel.: 0232/ 214.100, 0232/ 214111,

fax: 0232/ 214111

Redactor�șef:George Onofrei

Redactor�șef adjunct:Radu Cucuteanu

DTP:Adina Arnăutu

Rubrici permanente:Bobi (Fără Zahăr),Mădălina Cocea, Dragoș Cojocaru, Andrei Crăciun, Florin Ghețău, Radu Pavel Gheo, Florin Lăzărescu, George Onofrei

Carte: Doris Mironescu, Eli Bădică, Marius Miheț, Cristian Teodo rescu, Bogdan�Alexandru Stănescu, Alina Purcaru, Cătălin Constantinescu, Ioan�Alexandru Tofan, Dana Pîrvan

Muzică:Victor Eskenasy, Dumitru Ungurea nu

Film: Iulia Blaga

Teatru:Oltița Cîntec

Caricatură:Lucian Amarii (Jup)

Grafică: Ion Barbu

Actualitate:Cătălin Hopulele

Publicitate: tel. 0232/ 252294

Distribuție:Mihai Sârbu, tel. 0232/ 271333.Media Distribution S.R.L., tel. 0232/ 216112

Abonamente: tel. 0232/214100

Tarife de abonament:45 lei pentru 3 luni; 91 lei pentru 6 luni; 182 lei pentru 12 luni.Prețurile includ și tarifele poștale.

„Suplimentul de cultură“ este tipărit cu sprijinul

Adevărul Holding

Marcă înregistrată – Editura Polirom și „Ziarul de Iași“. Proiect realizat de Editura Polirom în

colaborare cu „Ziarul de Iași“. Se distribuie gratuitîmpreună cu „Ziarul de Iași“.

în extremis de o spectatoare dupăce contratenorul David DQ Lee afost silit să se retragă la capătulprimei părți a concertului, dincauza unei bronșite. Tânăra mez�zosoprană Adèle Charvet (fotojos), care se afla în public, s�a oferitsă îl înlocuiască pentru a evita anu�larea spectacolului și, cum nu in�terpretase niciodată Messiah, a fostsilită să descifreze partitura în tim�pul antractului. Spectacolul s�a re�luat cu doar câteva minute întâr�ziere, iar publicul a fost surprins

să o vadă pe scenă pe Adèle Char�vet îmbrăcată în blugi și tricou.n Actorul Eddie Murphy a anun �țat că un al patrulea film din seriaBeverly Hills Cop va fi realizat încurând. „Planul meu este să revinpe scenă, la stand�up“, spune Mur�phy. „Filmele sunt doar... ca și cumaș închide un capitol al vieții mele.“n La doi ani de la un al treilea se�zon care ar fi trebuit să punăpunct final seriei Twin Peaks, sezvonește că regizorul David Lynchse gândește să revină în universultelevizat pe care l�a creat la înce�putul anilor ’90. „Newsweek“,ediția americană, susține că maimulte postări stranii din ultimelezile sugerează că Lynch s�ar gândila un al patrulea sezon din TwinPeaks, pregătit în mare secret pen�tru 2020. De asemenea, site�ul WeGot This Covered afirmă, „pesurse“, că Lynch ar negocia cu pos�tul Showtime realizarea unor noiepisoade.n A încetat din viață, la vârsta de80 de ani, cântărețul ceh Karel

Gott, una dintre marile vedete alemuzicii pop din spatele Cortineide Fier. Gott, denumit „vocea deaur din Praga“ sau „Frank Sinatraal Europei de Est“, s�a bucurat deo imensă popularitate. De�a lun�gul carierei începute în anii ’60, alansat 300 de albume, vândute înzeci de milioane de copii în în�treaga lume. Ultimul lui album alfost lansat în 2018, iar cântărețulera încă popular în Germania, Ru�sia și SUA. SDC

Pagini realizate de DRAGOȘ COJOCARU

PE SCURT

n La vârsta de 83 de ani și la maibine de zece ani de la ultimul săurol de cinema, Alain Delon revinepe marele ecran în filmul Touteressemblance... unde își va jucapropriul rol. Ultima oară, Delon aapărut în lungmetrajul Astérixaux Jeux Olympiques din 2008, înrolul lui Cezar.n După Moartea lui Stalin, regi�zorul Armando Iannucci revine cuo adaptare după Charles Dickens,The Personal History Of DavidCopperfield. O adaptare pe care odescrie drept „foarte modernă“ șicare are o distribuție foarte di�versă din punct de vedere rasial,pentru „a reflecta realitatea Lon�drei victoriene“. Astfel, David Cop�perfield este jucat de actorul bri�tanic de origine indiană Dev Patel,alături de asiaticul Benedict Wongși nigeriana Nikki Amuka�Bird.nProblemele lui Placido Domingocontinuă. Acuzat de hărțuire se�xuală (fapte care s�ar fi petrecut

cu foarte mulți ani în urmă), cele�brul tenor spaniol a demisionatdin postul de director al opereidin Los Angeles, pe care o conducedin 2003, după ce săptămâna tre�cută a renunțat să mai apară înspectacolul Macbeth la Metropo�litan Opera din New York. „Voicontinua să încerc să îmi reparreputația“, a asigurat artistul învârstă de 78 de ani.n O reprezentare a oratoriului luiHändel, Messiah, ce urma să aibăloc la Radio France, a fost salvată

Todd Phillips:„Din vina voastrănu se mai poaterâde la cinema“Aflat sub tirul celor care cred că ultimul lui film, TheJoker, ar putea inspira asasinii singuratici (de rasă albă),regizorul american Todd Phillips și�a exprimat iritareaîntr�un interviu acordat publicației „Vanity Fair“.

Autor al celor trei comedii din seria Marea mah�mureală, Phillips a afirmat că a renunțat să mai rea�lizeze comedii din cauza noii culturi „woke“ („trezit“)a politically correctness�ului extrem ce a ideologizat

Hollywoodul ultimilor ani. „Încercați să mai fițiamuzanți în această cultură «woke», care se pretindeconștientă de toate nedrep tățile de pe lume“, a de�clarat Phillips. „Haideți să vă spun eu de ce nu maimerge comedia în ultimii ani! Toți tipii cu umor setem ca nu cumva să jignească pe cineva. E greu să tecerți cu 30 de milioane de indivizi care te atacă peTwitter. Și atunci ajungi în momentul în care îți spui«Mă opresc!»“.

Din acest motiv, spune Phillips, s�a gândit că a rea�liza un film inspirat din universul comicsurilor estesingurul mod în care mai poate face un cinema„ireverențios“ în lumea Hollywoodului de azi.

„Constat că, atunci când vrea să își atingă scopurile,extrema stângă recurge când îi convine la exactaceleași metode ca extrema dreaptă “, a comentat re�gizorul, referindu�se la criticii care i�au atacat filmul,insinuând că îi incită la crimă pe potențialii „asasiniisinguratici“. SDC

16ANUL XV NR. 658

5 – 11 OCTOMBRIE 2019fast food www.suplimentuldecultura.ro

Kate Remembered

Se face întuneric. Liliana, Elena,Carmen și Beatrice intră în scenăîn exact această ordine și seașază pe niște blocuri. Blocuributaforice, nu cumva să credețică e vorba de patru Kingkoange.

Câteva proiecții anunță că primulcântec va fi despre ură, privită cafenomen unificator al colectivită �ții umane. Zdrang chitara, zbang

cahonul plus încă vreo două treizăngănele și femeile astea începsă se certe între ele, că ba nu leconvine mașina de gunoi, ba că nuștiu ce copii de la scara vecină tre�buie alungați, în fine, un tămbă�lău general în care publicul râdede necazul lor. La final actrițele sepupă între ele cu scrâșnet dedinți. Nici un spectator nu estepupat, dar sper ca pe viitor să seajungă și la asta.

Următorul moment este de �spre două case siameze, una tâm �pițică și una roz. Optimism versuspesimism, una se bucură de aerulcurat al periferiei, cealaltă zice că

nu știu ce le lipsește. Pe final apareun personaj pătrățos nou, care, fărăsă aibă prea multe replici, le persi�flează pe astea două.

Măi, și cum stăteam eu liniștitpe scaun, deodată o văd pe Lilianacă pune mâna la șoldul stâng șinumai nu țipă de durere. Am zis căna, asta a fost, i�a sărit femeii colulfemural, gata piesa, chemăm salva�rea, toată lumea acasă. Dar nu! Eraun junghi închipuit și nu la șold cila planetară. Păi de ce nu spui așade la început? Liliana avea acumepiderma din tablă de zero cinci șiinsista să o credem că este un au�tobuz al rețelei de transport public

intra orășenesc, dar nu din ăstanou, ci unul scârțâitor și pârțâitor.Mulțu mesc, eu cobor la prima.

De�a dreptul scandalos estecântecul despre corporatiști. Adicăîn loc să ne bucurăm că oameniiăștia cheltuie bani și crește econo�mia locală, hai să râdem de ei.Prezentați ca niște tipi triști, captivi

ai unui sistem hrăpăreț, au dreptsingură consolare faptul că mereuapare câte un coleg mai trist decâtsunt ei deja. Și vă garantez că eraucâțiva în public, i�am recunoscutdupă privirea nedumerită de lacântecelul cu planetara, când nu �mai nu s�au ridicat în picioare săîntrebe ce�i ăla autobuz.

Finalul spectacolului este cum�va emoționant. E despre bu căți deistorie împietrită pe aleile din par�curi. Statui care stau de vorbă cât eziua de lungă, depănând amintiride pe vremea când aveau carne peele. Și porumbei, mulți porumbeicare nu știu să facă la oliță. Sau știu,dar uite așa, de�al dracului, fac pestatui, mai ales pe cele nou ampla�sate, cum ar fi cea a lui... dar nu maibine mergeți voi să vedeți specta�colul? SDC

A sosit momentul să scriu desprebiografia lui Katharine Hepburn,care mi�a luminat vacanța devară. Poate o voi reciti la un mo�ment dat. Am râs aproape la fie�care pagină și mi�a apropiat�oatât de mult pe Hepburn, încât osă�i spun și eu Kate și o să vă po�vestesc puțin despre ea.

A. Scott Berg a cunoscut�o pe Kateîn 1983, când ea avea 76 de ani, iarel 34. Voia să�i ia un interviu pen�tru „Esquire“, care n�a mai apărut.În schimb, la un moment dat a în�ceput să scrie această carte pecare Kate i�a dat voie s�o publicedoar după ce ea nu va mai fi fost.Nu e o doar o biografie sau doarun portret al unei mari actrițe, ciși o carte despre prietenia lor și

despre prietenie în general (la ul�timele pagini, când Kate moare, țise strânge inima).

Kate Remembered a apărutîn 2003 la doar 12 zile după moar�tea lui Hepburn, aducându�i au�torului nu doar laude, ci și acu� zații că s�a folosit de prestigiulactriței pentru a se lustrui pe sine.Nu știu ce să zic, poate e și faptulcă la dispariția unei persoane/personalități, cei care au cunos�cut�o încearcă să�și taie o felie dinamintirea ei și pot fi posesivi cuceva ce oricum nu le aparține.Poate e o formă de doliu.

Dar când Berg a cunoscut�ope Hepburn, el deja luase Pulitze�rul pentru biografia aviatoruluiCharles Lindbergh și mai publi�case două biografii – una despre

producătorul Samuel Goldwyn,cealaltă despre editorul literarMax Perkins. Cartea începe cuprima lui vizită în casa ei dinManhattan, unde primul lucru pecare Kate îl face e să�l trimită labaie, deoarece tatăl ei, urolog, oînvățase că e bine să faci pipi des.Nu e doar un truc literar ieftin, ocaptatio benevolentiae servităprin intermediul unui detaliu pi�cant. Spre deosebire de alți actori,Kate semăna extrem de bine cugenul de personaj pe care�l inter�preta pe ecran. Era și în realitateo femeie brici de deșteaptă, vo�luntară și cu umor, iar asta sevede în toate paginile cărții. IarBerg, care scrie excelent, îi face oapariție de zile mari, la fel cum șiea apăruse în prima scenă din pri�mul ei film (The Bill of Divorce�ment, 1932, regia George Cukor),impetuos, aproape sărind de pescări. Umorul lui Berg seamănă cucel al lui Kate, asta poate explicași de ce l�a acceptat prin preajmă,ea care ieșise din zona publică șinu mai dădea nici măcar bunăziua, darămite interviuri.

Îmi vine acum în minte o ima �gine cu Kate, Berg și Phyllis (se�cretara lui Kate) întorcându�se dela casa familială din Hartford,Connecticut, la cea din New York.Așa cum o descrie Berg, scenapare decupată din cărțile lui Ge�rald Durrell. Toată casa unde ceitrei au petrecut vara (Kate înota

în lac și iarna) e împachetată înmașina cu care Kate avusese cucâțiva ani în urmă un accident (eaconducea) în care aproape o omo�râse pe Phyllis (de atunci a anga�jat șofer). Bagaje, cutii cu mâncarerămasă și sendvișuri, vaze cu floriinclusiv la Phyllis în brațe (Kateavea tot timpul casa plină de flori,iar când pleca din Hartford le luacu ea), Kate ca un șef de trib dândordine. Relația lui Kate cu Phyllise și ea memorabilă – două bătrâ�nele dintre care una în conti�nuare voluntară, cealaltă tot maiuitucă și mai ramolită. Discuțiilelor în contradictoriu sunt supera�muzante.

Dar cea mai tare scenă e vi�zita lui Michael Jackson, pe careKate îl cunoscuse când el venise

pe platourile de filmare de la OnGolden Pound (îl invitase JaneFonda, nu se știe de ce). Berg seabține să fie ironic, dar bănuieștice părere și�a făcut Kate de celcare a venit seara la cină cu oche�larii de soare la ochi („E preamultă lumină aici? Atunci scoate�i,să văd unde te uiți“, i�a spus) șicare a stat ca o momâie pentru cănu știa ce să spună (nu�i văzusefilmele), la plecare rugând�o săfacă o poză cu el sau să�i pună opilă la Greta Garbo (Kate a înțelespe urmă că de asta venise). „No �rah, adu whisky!“, strigă Katedupă ce închide ușa, dornică să�lfacă pe superstar franjuri și tăițeicu prietenii. Din păcate, am senti�mentul că Berg nu ne spune totce�a zis despre el. (Michael Jack �son trăia când a ieșit cartea.)

Ar mai fi multe de spus, de�oarece citind ai senzația că staiîn aceeași casă cu personajele.Eu nu mai am spațiu aici, darvestea bună e că puteți citi sin�guri cartea, dacă o luați de la li�brăria Antic ExLibris din Bu� curești sau o comandați pe net(https ://www.anticexlibris .ro). Încă n�a apărut vreo tradu�cere în română (oricum trebuiecitită în original), dar se par�curge ușor. SDC

658

IULIA BLAGAFILM

Văzut din salăBOBIVOI N-AȚI ÎNTREBAT, FĂRĂZAHĂR VĂ RĂSPUNDE