Amil XXXI. — No. 32. 5 BANI IN TOATA TARA 5 Duminică 9 August 1915

RSUL LITERAR A B O N A M E N T U L C O L A B O R A T O R I I A C E S T U I N U M Ă R

L t l 2 , o o A N U A L Mestugean, General Al. Hiottu, George Drăgan, N. Fora, G. T. N. Varone Maria Abonamentele se iac A j Ш п а саЬгівИа I. &. Vuculeseu, Ioan Gruia, I. Cucu-Freamăt, C. Scurtn, etc.

numai pe un an.

A N U N G I U R I Linia pe pag. 7

1 4

í M чѵ - жяі

S A г 4

w0r

I U

г ' i * '.<

a - . . . .

Cavaleria engleză ataca pe germani lângă La Bassèe (Franţa)

2 . — Me. 32, UNIVERSUL LITERAR Duminică, 9 August 1915

Războiul anecdotic Tovarăşi de moarte. O tânără amer icană era logodită

•u un ofiţer francez care plecase « câmpul de luptă. Cea din u r m ă :risoare pe care logodnica a pri-

aiit-o dela logodnicul ei avea ur­mătorul cupr ins :

. .Sunt rănit , a lă tur i de mine zac doi tovarăşi de moar te căci la câte şi trei viata ne-a apus .

l ' nu l e englez, u n proectil i-a smuls piciorul drept din şold ; cellaU tovarăş de moarte e un ulan fusese cu pieptiîl ciuruit de • /••• ! .uit .

Di-tania dintre noi e cam de u n me t iu .

Prusacul avea morfină. Târân-d;i-se unul către altul ne-am mor-finizat fiecare. Morfina ne-a mai potoht curer i le şi ne-a dat răgaz să vorbim. Dar în clipele acelea nu puteam vorbi decât despre fiinţele dragi iăsate acasă şi рз care sosr-fa a voii să nu le mai revedem... Englezul ,şi ge rmanu l erau însu­raţi şi aveau şi copii iar eu te a-venm pe fine logodnică numai . . .

După câteva cuvinte schimbate, ge rmanu l amuţi , nu voi să mai scoată nici un cuvânt. îşi scoase din sân o carte de rugăciuni şi voi să citească.

.Englezul înfrigurat de durer i cumpli te nu zicea n imic privind cu atenţie cerul. Iar eu mi-am pus tricolorul Franţei pe ochi şi n u ştiu ce-am mai făcut".

Scrisoarea aceasta a fost găsită de o secţiune a Crucii roşii fran­ceze în buzuna ru l celui care-o scri­sese, mor t în tovărăşia Englezului şi a Germanulu i cu care se împă­case pe pragul morţii-

* Statui. î n t r ' u n u l din oraşele invadate.

Locuitorii, oameni c u m se cade ca să-şi uite necazuri le că sunt cuprinşi de inamici caută să-î în­şele pe cât pot.

în t r 'o zi comandantu l mil i tar al oraşului p r imi mai mu l t e scrisori anonime în care j se vestea că doi ofiţeri ai ţării invadate, îmbrăcaţ i în uniformele lor sfidează autori­tăţile fără să le pese de nimic.

Imediat comandantu l mil i tar dă­du poruncă să se facă. ofiţerii in­subordonaţ i să fie arestaţi . Anche­ta începu cercetările şi descoperi luc iu senzaţional.

In adevăr. în oraş erau doi ofi­ţeri ci ţării invadate. îmbrăcaţ i în uniformele lor de m a r e ţ inu tă şi sfidau prezentul care a avut neno­rocirea síi aducă o invazie teutonă în orr.şul lor paşnic şi civilizat. Ofiţerii însă nu puteau П arestaţi fiindcă erau reprezentaţi pr in două statui pe cari duşmanu l co­tropitor a avut p rudenta să nu le dă râme fiindcă erau măr tur i i le glorioase ale eroismului francez de te [de eu na.

f Joml de cart'. In orele de repauz. Soldaţii d in

t ranşee r a să-şi omoare urâHil joa­că jocker. Şi pas iunea pockeruliri în acest t imp de od ihnă pe lângă că întremează pe soldaţi moral i­ceşte, dar le dă şi motive de preo­cupare strategică.

Par tea vo*clă însă a jocului de cărţi e că soldaţii chiar când nu sunt în front şi când primesc or­dinul ele a se n u m ă r a , se n u m ă r ă cu n u m ă r u l căr ţ i lo r : i. 2. 3 . 4, 5, 6. 7, 8. 9, 10 d a m ă valet, demă, ri­gă. . Ofiţerii nu se supără de acest fel de numără toa re şi dela n u m ă ­rul 14 se 'ncepe seria 1, 2...

Povestea unui soldat. — Ce-a fost ma i groaznic în răz­

boiu până acum ? Ca să poţi şti r ă s p u n d e la aceasta ar t rebui să crezi că sunt soldat* mai euragio$i şi soldaţi mai puţin curagioşi. Dar în clipele hotărâ toare e peste pu­t inţă ca soldatul să se mai gân­dească la el. Rămâne ce să fie mai

groaznic sau mai puţ in crud ceia ce vede soldatul când stă la od ihnă sau când aşteaptă ordinul de ple­care. Aşa povestea un soldat fran­cez, care s'a bă tu t în Alsacia, apoi lângă Iser şi pe u r m ă a fost t r imis în tranşeele de pe Aisne. Regre­tul lui se manifestă când şi când sub forma de oftat fiindcă n 'are tu tun .

Dar să-l ascultăm pe el. în tâ ia oară a fost aproape de Than . Era într 'un sat cu sergentul şi alţi vre-o 15 soldaţi. Se vedeau ziduri arse, case minate ,şi valuri risi­pite de fum.

Străzile erau descrie. Deodată în apropiere de biserică se zăresc Germanii . Erau vr'o 10 ulani fără cai. Francezii s'au repezit eu baio­neta, eu lovit pe Germani , au îm­puns în pieptul duşmani lor încât era o muncă să scoată baioneta plină d.- sânge din pieptul inamic şi lupta e, cont inuat până când foţi cei cei 10 ulani au fost doborîţi . Dar lucru ciudat a tost că u n u l dintre Francezi , acel csre era cu­noscut mai fricos, cu senfimenta-lilate mai delicată, acela a dat mai cu pu'.ere înfigând cel dintâi baio­neta în pieptul unui ge rman . Şi т л і departe soldatul francez spuse :

— E r a m în F landra . Pioneri i au aruncat în aer un pod din care n 'au mai r ă m a s decât stâlpii. In ju­ru l acestora apa se asvârlea cu fu­r ie ţâşnind ca din cascadă. Pe aici cadavrele Germani lor cădeau le­gănate în josul apei. Iar când vre 'un cadavru a jungea în drep­tul stâlpilor, se în tâmpla un lucru s t raniu. Cadavrul era r idicat de apă în sus, parcă ar fi t rup de om

viu. Şi noi ş t iam aceasta, şedeam într'adins acolo să vedem cum se duc pe apă morţ i i şi ne era frică nouă totuşi de aceste cadavre, pe când în faţa tunu lu i nu ne gân-diam nici Ia viaţă, nici la moarte, deci nu era de ce să ne fie frică.

Ua sara f/r ui ţa Sibiu. „Gazeta Trans i lvanie i" scrie ur­

mătoarele referitoare Ia un g r u p de prizonieri basarabeni .

E rau 14 basarabeni t ransporiaţ i ca prizonieri în gara Sibiu. S'a gă­sit cineva care să le vorbească în ruseşte şi i-a întrebat :

— Din ce parle a Rusiei sunteţi? — Suntem moldoveni, le-a fost

răspunsul . Iar cel care le puse în t rebarea

în ruseşte le-a vorbit apei în lim­ba rorrîâneaseă.

— Ştiţi toţi voi romfhîeşîo? — Da ştim căci or c u » , ne-ar sili

la cătănie să le 'nvăţăm l imba şi or cât ar vrea ca l i turghia s'o as­cultăm' în ruseşte noi iot în mol­doveneasca noastră ne înţelegem.

Graiul ăsta al lor nu se poate lipi de noi p recum graiul magh ia r nu se poate de voi dacă tu ăi fi r umân .

- ^ ^ и в Я ^ ^ - ' ^ - - . ^ •

Cugetări şi aforisme de general AL. HIOTTU

Reacţiunea sentimentelor naţi­onale după zăpăceala produsă, are drept sfârşit^ revoluţia.

Pasiunea lipsită de judecată este o nebunie, care duce totdea­una Ia ramă.

Evoia|ranîîe patriotice isvorîte din ameţeala spiritelor perd cău­şele cele mai drepte.

S C H S T E Ş I N U ¥ E L E

ОФО<Х><>ООСО<>>><><г><^^

m i D-nei Alexandrina AJ. C.„

Vremea trece, vremea schimbi şi preface în ruină. Trece apngă-fvrtună peste tot ce-i omenesc; Numai firea este-aceeaşi, numai ea este divină, Toate sunt supuse legii şi capriciului firesc.

Omul, floarea, valul mării... pier, se spulberă 'n vecie, Ca apoi din veşnicie să răsară al (ii noi. Căci aşa a vrut ursita: veşnică numai să fie For{a care predomneşte. Predomniţid suntem noi.

Când privesc la aspra vreme, ce se'schimbă-acum în toamnă,

Şi când frunza 'ngălbenită va să pice la pământ, îmi, îndrept ochii-mi asupră-ţi, şi nu ştiu ce sâ cred,

doamnă, Când te văd stând neclintită în al vremii aspru vânt.

Ce să cred? Făcut-a soarta o escepţie ciudată, De te lasă tot aceeaşi: tânără şi mlădioasă ? Sau în suflet porţi ursita unei zee 'ndurerată Ce'ţi ursi din leagăn, veşnic să rămâi aşa frumoasă?

Nu pricep taina ascunsă care viaţa-ţi hotărăşte, De acee 'n a ta faţă eu mă plec supus, uimit : Forţa care 'n lume lotul o conduce, predomneşte, Faţă de a ta ursită azi o stavilă-a găsit

Vremea trece, vremea schimbă şi preface în ruină, 7 rece ca şi o furtună peste lot ce-i omenesc. Numai tu rămâi aceeaşi cu a lacrima divină Ce se-aprinde <Fo zâmbite 'n eare fericiri lucesc.

Dragomiroştii-din-deal George Drag an

O O O o o o o o o o o o o o o

o o o o o o o % o

o г o

o o V o o o o o o o o o o o o o o s o o o o o o л

MUE!

le,-; cea

ai i ineţe, dele Im­ii sale, deiă a-

O Х>Ф<><><><><ХХ><Х>О<><Ю0Ф<><><Х>О<^

Moş Marin , om de peste ş cap ic zeci de ani, îşi petrecea în t ihnă ul t imele zile ale vieţei trăind din economiile ce şi ic pjronisso prin muncă grea şi cinstiţii.

Avea o sumeden ie de copii, oa­meni de treabă, toţi în casele lor înconjuraţi do eonii vioi ,=i sănă­toşi.

Fericirea cea mai m a r e a băt râ­nulu i era când pr imi- ; ; v i z i t a ne­poţilor cari îi săreau d? gâ:, şi-i rr.<V;g4Íau fafa-i îoee-.'ţita du ani şi griji. Căci. cule necazuri nu în­durase Moş Marin până ?ă-şi crească copii, să-i îeve 'c carte şi r-ă-i î ud rumrzo pe c;* dre*pia a, vieţii.

Sortim ase ş. acum, 5a 1 c\. legea ео" belşug e";

p reună cu tovarăşa viei cu care împărtăşise altă tAiea necazuri .

Nici o epocă a vieţei sale nu i se pă ruse mai frumos să ca cea de acum. Eşise din ziiele sbuciu-mate ale. t inereţei ca dint r 'o fur­tună şi parcă debarcase la. l iman pe u n ţă rm răcoros, l iniştit , aco­peri t de pajişte şi flori .

De ani de zile Mos Marin ducea această viaţă pa t r ia rha lă .

Dar, ce- năzăr i într 'o zi lui Ion, î iul său m a i n a re , om cu «i!.ua-ţie prosperă , să construiască u n cavou al familiei în cimit irul o-răşelului nata l .

Moş Marin n u află despre a-ceastă i sp r avă de cât d u p ă ce si­nis t ra construcţie era aproape gata. Se făcu roşu ca p a r a şi în­cepu să tune şi să fulgere. Şi a-ceasta din două pricini : în tâ i fiindcă n u fusese consultat, şi apoi pen t ru că p r imea construc­ţia cavoului ca o invitaţie la moarte .

— Ah, ş t rengarul , i-arăt eu ca­vou. Pen t ru cine. cavoul ? P e n t r u m i n e ? Nu-mi t rebuie . Să facă cavou mă-si şi lui tat-său mi mie.

Cu mare greutate moş Marin fu domolit . Dar ideia cavoului de ­veni u n nour negru în viaţa lu i .

El repeta mereu : — Zi cavu, h a i ? auzi co lea ;

lasă că te învăţ eu... în t r ' o zi. împins de curiositate,

b ă t r â n u l se duse la cimitir să vază şi el i sprava lui îonifă, cel. cu pr ic ina.

N a p u c ă să intre bine în cetatea morţ i lor şi să în t rebe pe paznic când. la câţiva pasi . în dreapta , pe aleea p r incmală . văzu im fel de capelă pe frontispiciul căreia e ra scris în semicerc, cu litere mar i , negre, cuvintele : Familia Marin Văleanu.

Bătrânul rămase încremenit vă-zându-şi nume le săpat pe un mormânt, si-şi ridică bastonul parcă voind să dă râme clădirea dintr 'o s ingură lovitură.

Dacă cobea de loniţă ar fi fost în m o m e n t u l acela pe acolo de si­gu r eă a r fi avut de ce să se că­iască.

In seara zilei aceleia Mos M s r in făcu din nou u n n e m a i a u 7 , i t scan­dal. Peste câteva, zile. însă. se duse din nou să viziteze cavoul care, i se pă ru mai puţin trist. De astă dată el asistă şi la o înmor­mân ta r e . E r a corpul u n u i neno­rocit care fu asvârîi t în t r 'o groapă care n 'avea alt adăpost de cât m o r m a n u l lungăre ţ de, pământ . Moş Mar in observă şi al te nume­roase m o r m i n t e şterse, fără Hori, ne îngr i j i te şi s imţi o n fel d e mândr i e . Văzând cum ae r id ică în mijlocul lor cavoul FamiUci Marín Văleanu, ale cărui «read*, ori cât do u m e d e u r m a u să adă­postească pent ru veci oscioarele-i obosite.

— La u r m a u rme i loniţă o fi

Duminic1}, 9 August 1915c UNIVERSUL LITERAR No. 32'. - i

având şi el dreptate , gândi Moş Marin şi începu să privească ca­voul cu un fel de duioşie.

în t r 'o altă zi ceru să i se des­chidă grilajul şi pă t runse cu mul ­tă greutate în interior. Răcoarea de m o r m â n t îi pă t runse în oase. Totuşi , moş Marin se aşeză în-t r 'un colt şi cercetă înde lung des­păr ţ i tur i le negre ce aşteptau ca nişte guri înfometate să-şi în­ghi tă victimele.

Apoi privi în scobitura de lân­gă el, neagră ca noaptea. îşi în­t inse mâna-i t r e m u r â n d ă şi p ipăi pereţii să se încredinţeze dacă compar t imentu l era destul de co­mod.

Moş Marin nu mai vorbi ni­mic despre cavou şi nici pe Ionită nu-1 dojeni pentru ideia-i de nă-trujnică. In sch imb, cont inua a-proape zilnic să viziteze cavoul care îi devenea tot mai drag. Acum începuse să cerceteze 'loca­şul cu interesul unu i propr ie tar .

Famil ia , neliniştită, caută să oprească pe bătrân de a mai merge la cimitir. Toate încercăr i le rămăseseră însă zadarnice. Vizi­tarea cimit i rului devenise pen t ru bă t rân o neînfrânată manie . Mai ales rând t impul ei*a prielnic, nici o forţă nu putea să împiedice pe Moş Marin de a-şi vizita cavoul. Acolo, rezemat de grilaj sau şe-zând pe o piat ră funerară, con­templa ore întregi viitorul său lo­caş de veci care îl a t răgea din ce în ce mai mul t . Acolo îşi făcea el b i lan ţu l vieţei sale, de care e ra m â n d r u şi se ruga Celui de Sus ca toţi u rmaş i i săi imi tând pi lda sa în viaţă, să fie d e m n i de a se odhni alături de dânsul în Cavoul Familiei Văleanu, cavoul pe care cu s iguranţă că u r m a să-1 inaugu-gureze el, Moş Mar in . De altfel, de la o v reme, simţea un fel de oboseală de viată. îl supăra sgo-motul . l u m i n a şi în t reg concertul l u m e i la care asistase un n u m ă r a t â t de mare de ani. Simţia că-1 cup r inde un fel de somn dulce, la care râvnea din adâncul sufle­tului , un somn fără deşteptare, acolo, în cavoul familiei, sub la-crimele şi suspinele a lor săi. cart u r m a u să vină şi ei într 'o zi, a-lături de el, să doa rmă la o laltă în braţele veciniciei.

In i r 'una din zile, cei de acasă, îngrijoraţi (ie întârzierea bătrî-nului , t r imiseră s ă ? caute la ci­mitir.

Bătrânul era acolo pe o piat ră fără suflare, cu ochii ţ intă pe ca­voul Familiei Marin Văleanu.

Mesîugean

0 stradă din Belgrad lovită de bombele austriace asvârl i ts din Semlin

S'a umplut pocalul — Răvaşul unui zălog din Ardeal —

d e 2V. FORA.

mergeţi Sâ mergeţi, ni toţi eu inimi bărbate, Voi, şoimii rle-atâţia cântaţi. Când ţara vă strigă: La luptă zbu­

raţi, Căci ora dreptăţii va bate.

Prin valuri de sânge şi leşuri duş­mane

Veţi trece cuprinşi de fiori Şi din'ido fraţii v'aşteaptă cu flori, T)in Iau ii fărnt au coroane.

Din glorii în glorii întruna veţi trece.

Cu toţii ai Romei urmaşi, Învinşi sâ se 'nciiine temuţii vrăj­

maşi Şi fruntea lovită să-şi plece.

S« mergeţi cu toţi cu cnimi bărbate Căci Domnul priveşte spre voi. Şi ţara vă strigă să mergeţi eroi, Cici ora dreptăţii va bate.

Alexandru Săvulescn

Aproape-i anu l , dragi i mei, de când m ' a m dus , chiuind de bucu­rie, să-mi fac datoria. Şi m ' a m dus vesel, fiindcă şt iam că n u veţi întârzia nici voi, d'acolo, din ţara l ibertăţi i şi a grijii fată de noi — să porniţ i ca o fur tună spre lea­gănul învierei noastre naţ ionale — cel cutropi t de liftele afurisite din prăsi la lui Arpad !..,

Dar aşteptarea zadarnică ne-a fost. Că, pare-se. e tare dulce tra­iul în seul tău. oploşit cu toate bunătă ţ i le pămân tu lu i , şi depar te de orice gând de cumpl i tă revol­ta...

Iar în noi, ceştia ,,d'acolo", de dincolo de lan ţu l munţ i lor , peste care mai bine nu mai treceam. „Descălecătorii de ţară, — dătă­torii de legi şi datorii . . ." —cum le spune un sfânt al neamulu i nos­tru poetul Eminescu — în noi mocneşte setea de r ăzbunare şi de revoltă, cu clocotul turbat al r ăb­dare; fără de marg in i .

Insă, s'a umplu t pocalul şi... stro­pii de sânge ce au gâlgâit în to­rente, pr in irecătorile si pe crestele Carpaţilor aceştia nesăţioşi de jertfe, au dat a l a rma scuturăr i i tu turor lanţuri lor .

Că so împlinesc curând şaizeci de ani , de când „Regele mun ţ i ­lor" no chemase părinţi i să-şi în­cerce d-ii'ilele şi flintele şi să-şi as-culă sucurile pe tocila vio a tru­faşilor asupri tor i .

Şi bine ştiţi câtă furie do fiară a iscat la curtea „Drăguţului de împăra t " resmir i ţa păr inţ i lor noş­tri, cumv'aduceţi aminte iarăşi cu câte şosele şi moinele au pus la cale . .Domnii" de l'au prins în capcana făgăduelilor pe Avram Iancu...

Şi apoi, pace b lmă !... Ce-a fost să nu mai fie !... Iar viaţa de oc­naş şi moartea necăjită a „Regelui munţ i lo r" fie-vă îndemn la răz­bunare , vouă celor ghiftuiţi în belşug şi b ine !

Când ne-am cătănit ne râdeau inimile, că eram în t r 'un reg iment curat românesc. Şi ne cântam cântecile, în b u n ă pace, „Pe-al nostru steag" şi „La a r m e " ! în vreme ce tricolorul, sub care ve­

neau cetele, ne cupr indea sub cu­tele lu i , înf iorându-ne că-1 ve­deam fâlfâind liber, ca şi cum n ' am mai fi fost sub oblădui re străină.

Iar muzica r eg imen tu lu i î$i ui tase, par 'că, imnur i l e ei obişnu­ite cu t r emurându -ne în „Deşteap-tă-te Române" al lui Andrei Mu-reş ianu „preot al deşteptărei noas­tre, al semnelor v reunu i profet".

Şi în t r ' un cântec numai , sub ploaia de flori am trecut — cu t renul pr in toate statuie, de par 'că se stinsese şi se topise şi u r m ă de „ j anda r " „denfir ipare" de o o-b lădure d u ş m a n ă !

Am umbla t aşa, în voia noastră, până la lagărul cel m a r e din in ima Galiţiei...

Acolo, s'au schimbat de-odată lucrur i le , au întors 'o pe foaia ai alai tă!...

Mai g lăsu iam noi, p r in cete, câte un cântec d'al nostru, cum ne lăsau şi tr icolorul să fâlfâie pr in t re corturi , însă pr inseserăm să ne aducem amin te de mul te , de toate...

Atunci văzându-ne că pregetăm ne aduse într 'o d imineaţă de Au­gust, p 'aproape de Sânta Mărie, u n „Ordin de zi" care glăsuia p recum că a rma ta r o m â n ă luptă a lă tur i de a rmate le noastre, iar gloriosul rege al ţări vecine şi prietene are sub comanda sa cel d'al doispre­zecelea corp de a rma tă al ţării noastre". . .

Ni se tăiase in ima ascul tând întâi le cuvinte ; mai apoi, auzind ca suntem laolaltă cu voi. cu ochi în lacrămi, am isbucnit în urale .

iar muzica ne-a mai cântat o-dată „Deşteaptă-te Române" ! Şi pen t ru cea din u r m ă dată !... A doua zi, pe înserate, în ş i rur i răs­chirate, cu barbe lé pline ochi de chirate am pornit .

Ne îmbărbă tau ofiţerii, iar noi cu „Doamne a jută" şi cu gându l la cine ştie ce m i n u n e dumneze­iască, s b u r a m n u u m b l a m , cu a-uzul păinjeni t de b u b u i t u l tunu­lui din apropiere şi aproape orbit uneori de ţ iuiri le de foc ucigă­tor ce plesneau pa deasupra ca­petelor noastre, pr in t re noi şl

peste tot. Cădeau mulţ i , dar câţiva rămâ­

neau înainte ! Şi am porni t la a-atac, cu „Cruce ajută", repezin-du-ne ca vijelia...

Câţi au mai căzut, m a m ă Doamne!

Deodată însă după o coamă di deal ne-am pomenit cu călări negri, păroşi , cari ţ ipau ca fia< rele, m â n â n d de mâncau pă­mântu l .

Şi erau pusderie, de mulţ i . Is-bit odată în şold, am încremenit lâgă o l imbă de apă, în care mi-am muia t a r sura guri i , mai apoi, când mi-am venit în fire; spă lându-mi rana şi aşteptând să văd venind „sani tar i i" .

Răgetele şi urletele de fiara f lămânde ale cazacilor le-auzeam hăul ind în depărtare , iar nici u r m ă de ai noştri... Numai ge­mete, oftaturi şi scrâşnir i îft p rea jma şi, mai apoi, la lumina fanarelor văzui, apropiindu-sje-brancardier i i şi de noi.

Dar erau „ai lor" n u ai noştri şi încă, nu „ai noştvi" cei aştep­taţ i" !...

Şi n r a u dus în tabăra lor. Şi m 'au încart ierat în ' r 'o cetate fru­moasă u n d e mi-au venit la căpă­tâi doamne d'ale lor, spunând „boje ! boje !" şi în t re ele. zâm­bind „ R u m â n s k i " .

Şi aşa am dus-o. cum am dus'o până m ' a m însănătoşit, deabinele şi m ' a m pomeni t dus cu t renu zile şi nopţi de-arândul. . . Că de­par te neau mai cărat . Tocmai în in ima Siberiei, la I rkutzk. unde sun tem destui din satul nos t ru" . Şi Ion Vlăgan şi Gligore al Gher-ghini şi Sandu Beşleagă... Şi câţi şi mai câţi !...

Bine se poartă muscali i cu noi s'au depr ins cei-ce ne păzesc câte va vorbe din graiul nostru, cum am învăţat şi noi din al lor.

Şi râd de li se văz şi gingiile bel ind fasolea la noi şi râdeau cu toţii, în fapt de seară, când pr ind ei să-i t ragă câte un „Cazacioc"— un fel de „bă tu tă" d'ale noastre, nu mai o ţâră mai pripi tă — şi învâr t im şi noi câte u n a de-ale noastre, u n „Răs teu" sau o „Bă­tu tă" de 1ѳ merge la i n imă caza­cilor, îmbindu-ne la u r m ă la un" l inăm sufletul cătrăni t .

Că greu nu-i să fim aşa depar te de tot ce ni-i drag, c u m ni-i de greu să stăm toată ziulica tolă­niţi, fără să facem n imic . Că nu ne pun la nici o treabă. Si nob

4. — No. 32 . UNIVERSUL LITERAR Duminică "J Angust 1915

de atâta sfârşeală şi căscătură ne î n d e m n â n d la câ tecev a t rebăluind ce ne vine la ' ndemană începând să ne găt im singuri de mâncare , ca sa ne mai treacă de urât .

Toate ar merge, cum ar merge, de-am avea vre-o veste bună de la noi. Insă polcovnicul cetăţii, de câte ori vine să ne vadă, r îde în-năeri t spunându-ne ,,niet" ! — a-dică nimic cu voi, n'ati luat ar­mele încă...

Şi aşa ne trecem ca nişte can­dele fără de unde lemn, că nici h rana , nici somnul n u se lipesc de noi, u n d e şt im că n'ati făcut-o în t r 'un fel !...

Dar, bun e Dumnezeu !... ne zi­ceam, iarăş, şi mar i mul ţumi r i l e lui !... Ooare de geaba să lică­rească în înalt steaua nădejdilor noastre ?

In aşteptarea ceasului cel mare vă doresc să v'apuce cu sănătate şi cu suflete pline de bărbăţie, r ă m â n â n d al vostru

Virgil C lăcaş

Elogiul Fmmuseţei <ie Qt. 7. N. Varone

Tot ce-i frumos e admira t . F rumuse ţea este armonie, dis­

tincţie şi perfecţiune. Tot ce-i plăcut în t r 'un mod deosebit, bun şi util e o parte din ideal.

Toţi te iub im pe tine, frumu­seţe.

Tu eşti sora adevărului , m a m a artei şi spir i tul materiei ; eşti splendoarea şi gloria bronzului şi viata eternă a pietrei.

Tu îndemni Ia bine şi la rău ; ne ridici şi ne cobori ; eşti mijloc, scop şi forţă; taina şi farmecul a tot ce ne place şi nu atrage ; lea­gănul voluptăţilor şi fala vieţei.

Singul dar prepos pe care D-zeu l'a dat la puţ ine femei este f rumu­seţea, iar Înţelepciunea ?a ил n u m ă r res t râns de bărbaţ i .

Frumuse ţe , tu. eşti şi r ămâi sin­gura şi cea mai mare putere mag­netică c'un efect magic. Tu ai o atracţie misterioasă şi irezisti­bilă : farmec ce nu se poate, cred, t raduce în cuvinte.

Tu eşti Eden-ul ochilor, talis-manu l dărui t de Iehova ce-1 are şi-1 poartă unele femei ; eşti astru ce dă farmec nopţilor senine cu lună plină pe care le faci să fie, deosebite ca toate celelalte.

Tu ne faci sent imental i , şi în mod tacit ne atragi şi ne 'ndemni sa ne îndrăgost im de tine şi, de mul te ori, ne faci şi puţ in ne­buni. . .

înfăţişarea ta e măreaţă, ferme­cătoare şi divină.

Când te contemplăm şi te admi­r ă m sau .când ne gând im la tine ui tăm, o clipă, decepţiile, dure­

rile şi spleen-ul vieţei. Tu ne mângâi eu farmecele

tale : ne mângâi ochii, ne'nalţi sufletul şi ne farmeci mintea ; dai h rană sufletului nostru şi idealului curat .

F rumuse ţe tu eşti unică şi uni­versală ; eşti s ingurul mcdel ce călăuzeşti loaie Erie!e şi pe to{i artiştii .

Tu eşti o viziune mist ică; tran­sfigurezi oameni ; şi lucrurile, stăpâneşti şi luminezi sufletul nostru ; eşti s imbcîui fericirei şi minunea ce ne farmecL

Frumuse ţe , tu eşti adevăra 'a Messia !

Artiştii — fidelii tăi amanţ i şi discipoli ai cultului tău veşnic te admiră şi te iubesc. PoeUi îţi cân­tă cssneie în r i tmur i măestr i te . Pictorii şi sculptorii încearcă ; unii su te fixeze pe pânză, alţii să te desprinză d in i r 'un bloc de jiiatră, să dea la oparle bucăţile oari te-acoperă şi sunt ele prisos, să te scotă d'acolo şi să-ţi dea viaţă ţ lernă.

Aceşti „puţ ini aleşi" cari trăesc

şi-şi jertfesc viata pent ru tine, caută, încearcă şi se s trăduesc să reproducă cât mai bine — după cum te vede sau te visează fie­care — imagina ta care ne este dragă şi scumpă nouă, tu turor : icoană veşnic fermecătoare şi re­bus ce ne obsedează şi pe noi ca şi pe unii ce-au trecut odată pr in viaţă şi prin lumea asta...

F rumuse ţe , tu eşti lumina eter­nă a sufletului omenesc, după cum şti inţa este şi va fi lumina binefăcătoare a mintei noastre.

Cei ce ştiu să fe preţuească te iubesc şi cei ce pot te apoteozează şi te cântă.

Când gândesc, vorbesc sau scriu de line, frumuseţe, to tdeauna mi-aduc eu d rag aminte de Baudela­ire, au toru l vo lumulu i „Les fleurs du mal", şi pă t runs d 'un adânc sent iment de admi ra t iune şi á< recunoştinţă pent ru el, ré­citez cu pietate, ca şi cum aş spune o rugăciune , din sonetul ,,La Bear té" :

Tronez în văzduh ca vn sfinx neînţeles;

Uro.«- ?>•••starea care deplasează liniile ;

Şi nit: ! odată nu plâng şi niciodată nu râz.

Poe(ii, înaintea măreţelor mele atitudini

In care a aend de a le împrumuta celor mai mândre

monumente, Îşi trec zilele în studii sterpe. Căci am-, pentru a fermeca

aceşti docili amanţi. Oglinzi curate cari fac toate

luntrile mai frumoase : Ochii mei. ochii mei, mari cu

lumini eterne ! şi , ,Hymne à la Beauté" :

Frumuseţe, vii tu din înaltul cerului sau din abis ?

Privirea ta diabolică şi divină, revarsă binefacere şi crimă,

Şi poale pentru aceasta Te compară cu vinul.

In ochiul tău e apusul şi aurora;

Tu răspândeşti parfumuri ca o seară furtunoasă;

îmbrăţişările tale sunt un far­mec

Şi gura ta o amforă Ce face eroul laş

şi copilul curagios.

Eşi din genuna neagră sau te cobori din astre"?

Demon vrăjit, te urmez ca un câine;

Tu guvernezi tot şi nu răspunzi ae nimic.

Că vii din cer sau din infern, ce importă?

Frumuseţe, tu monstru enorm, îngrozitor, ingenuă !

Dacă ochiul, zâmbetul, piciorul tău îmi deschide

poarta Unui infinit pe care-l iubesc

fără să-l fi cunoscut vr'odată?

Satan sau Dumnezeu, ce im­portă ?

înger sau Sirenă, Ce importă, dacă iu. Unica mea suverană, Reverşi ritm, parfum, lumină, înfrumuseţezi universul Şi uşurezi clipele grele aie vieţei?

Frumuse ţe , viata mi-am închi­nat-o tie !

Pe tine te admir şi te ador din toată in ima mea şi înaintea ta în-genuchi ca'n fata lui Dumnezeu.

Tu m'ai învăţat şi m ă înveţi să iubesc arta. Şi sînt şi voi fi tot­deauna înamora t de ar tă : s ingura şi eterna mea iubită la care sufle­tul se închină.

Arta este supremul şi s inguru l meu amor. Ea mă 'nvată să iubesc Adevărul, Binele şi Frumosul cari sunt şi formează s ingurul ei crez şi care ar t rebui să fie al tu­tu ro r şi totdeauna.

Cultul artei va fi religia noastră viitoare.

L A D A R D A I Y 1£ IJE

Noaptea "ntinde manta neagră Fluturând-o peste zare, Stelele clipind in centri îmi surâd din depărtare.

Jos, pământul doarme somnu-k Stau tăcută la fereastră, Şi mă 'ntreb ce se ascunde Dincolo de bolta albastră?

Ce-i acolo ? O altă lume. Mai departe?... Nesfârşitul... Şi grozavei ne.ştiinţe Nu mai cat să-i văd sfârşitul.

O tristeţe mă cuprinde.' Căci din mâna de ţărână Nu se suie decât gândul... — Cine lama o să-mi spunăf

Sufletu-mi se nalţă dornic Înspre vecinica lumină. Insă ochiîn jos se pleacă, Apăsaţi par'că de-o vina.

«Suflete, muncii de vise, «Când pluteşti spre alte sfere, « Vezi că eşti leţ/at de lumea «Ce li-a dat mai mul! durere.

«In zadar încerci şi astăzi «Să te urci mai sus... spre s/e/e «Dar pricepe că-i neantul «Intre lumea ta şi ele.

Maria Al. Hiaa

Luptă intre un soldat australian şi un turc

Gallia şi înrâuririle ei, două vfr l u m e ; Sparte contre Athènes, France et Allemagne, de Caion.

Autorul e în adevăr o ii s u r ă счн rioasă, un temperament ele mintia rătăcit în supersti ţ i i le şi iiielife-» renta noastră religioasă. Sini;:ati.; majori tăţ i i n u poate să fie şi da sigur, că nici nu doreşte aceasta, de oarece izolarea în cere trăeşla t rebue să-1 încânte şi să-i dea o idee excelentă de propr ia sa per­soană. E o consolare a tu turor a-cestor t emperamente de adevăraţi artişti, nemul ţumi ţ i cu natura , căutători de noui idealuri , făuri­tori de artificialităţi, s ingurele ca­re-l pot împăca cu banalitatea vie­ţii de toate zilele.

Ar fi poate interesant să-ţi d ; i socoteală de modul cum a a juns d. Caion să fie reprezentantul m o j

narh i smulu i francez şi al catoli­c ismului într 'o tară ca a noastră . D-sa a iubit F ran ţa , dar nu F r a n ­ţa democrat ică şi republ icană, ci vechia F ran ţă . Şi astfel a îmbră­ţişat toate cauzele acelei „vieille F rance" .

In Gallia a încercat un s tudiu mai serios, a n u m e să caracterize­ze Fran ţa , să o deosibească de toate celelalte popoare, să arate in­fluenţele ei nu numai în liiere tu­ră. Dacă a reuşit o vor spune cri­ticii competenţi în mater ie , d a r , şi în această carte, ca în tot сз scrie d. Caion., te împiedica mii le de nume propri i şi miile de ciia-t iuni din operele mul tor francezi, care nu ar fi mar i , dacă nu ar fi prieteni intelectuali ai au toru lu i . Astfel, şi mai ales pentru tinerii şi p rea inculţi i noştri poeţi, Gallia e un izvor de cunoştinţe intere­sante. „ In Fran ţa totul e frumos" şi d. Caion cântă în proză frumo­sul. Cartea d-sale e un frumos o-magiu adus nobilei Franţe . şi o. r ecomandăm tu turor celor rare nu au avut prilejul ca d. Caion să studieze în amănun te m r i ales li­te ra tura franceză.

„Spar te contre Athènes" e o cu legere de articole, ce nu au o strânsă legătură în t re ele, afară de u r a contra Germaniei , a cărei cul­tu ră e „meschină, anarh ică şi ne-outincioasă să egeleze cugetarea

Duminici), И A . g u s t 1915. UNIVERSUL LITERAR Ne. 32. — 5.

1 «

- -

Apa adusă de cămile trupelor ruseşt i care luptă cu turcii In Caucaz

u n u i a ca sfântul T h o m a s d 'Aquin, sau a unu i Ernest Hello !"

Vârfuri de spadă. Ion Pr ibeagu. II ch iamă Ion, ca pe Minulescu şi scrie poeme a căror factură e — hai să facem plăcere bă t rânu lu i şef de şcoală — „minulesc iană ," fondul e însă al lui Pr ibeagu , Ion Pr ibeagu. De ce n'aşi fi sincer cu mine însumi ? Prefer fondul poe­ziilor lui Ion Pr ibeagu şi n u de altceva, dar pent ru că există, pe când ideile lui Minulescu le caut zadarnic . Un prieten răutăcios spu­nea că Minulescu nu a avut nici odată idei, aşa că orice căutare ar fi zadarnică, nu po(i să găseşti u n obiect care n u a fost p ie rdut pen­tru că n u a existat nici odată.

Pr ibeagu te face să cugeti, asu­pra unor probleme despre care el nu vorbeşte, dar pe care le s imţi că l'au turburat, mereu . De oare­ce nu voeşte să urmeze calea o-bişnuită, . adică să scrie articole politice, sau studii pedante, a a-les un d r u m mai interesant , dru­m u l satirei. Biciul lui are o suta de sfârcuri şi mâna tânărulu i ma-ec-tiu e sigură. Acolo unde ajun­ge sfârcul lasă u rme . P r ibeagu .jc glează cu versurile şi cu ideiie aşa cum vrea. e un talent urne îr r . P i o împerechiare ciudată d i ii m oi şi melancolie, de trufie şi ' л . . : : r i tă . de revoltă şi resemnare . i V i f ö d-lui Pr ibeagu meri tă s ci fie citită de toti cei ce găsesc că viata ar putea fi mai frumoasă, dacă oamenii ar fi mai cumse­cade.

Tânăra căsătorită. Catulle Men-dès. t raducere de L. Danon. Care tânăr nu a citit , ,Monstres pari­siens" de Catulle Mendès ? Asta când şti franţuzeşte. Dar sunt a-tâti care nu cunosc destul de bine această l imbă. E oare aceasta un cuvânt ca să nu cunoşti drăguţele nuvele le celebrului scriitor fran­cez ?

D. Danon a făcut un gest fru­mos t raducând şi încă excelent, poveştile amoroase ale lui Men­dès.

Că sunt uneori descrieri riscate, da, e d r ep t . ' d a r arta scri i torului e mare, stilul admirabi l şi a r ta nu a făcut nici odată contract cu mo­rala că are să respecte puclicitatea în cele mai ascunde colturi ale ei.

De sigus. t ână ra căsătorită are să nibă un succe. mare de l ibrărie, ceeace nu va fi de loc de mirare .

Albert

Л Л А Л / V W W W V V W W N P e n t r u o r î - r e : ' с с 1 а ш а і і ш і 1

s a u s c h i m n & r l d e a d r e s e , d-ni ï a b o n a ţ i s u n t r u g a ţ i a a t a ş a ş i u n a d i n b e n z i l e c u c a r e p r i m e s c z i a r u i «Universul Literar», c o n t r a r , r e e l a n i a ţ i u -n e a s a u s c h i m b a r e a d e a-d r e s ă n u v o r f i r e z o l v a t e .

Cot gândul pentru tine Tot gândul pentru tine!...

Mereu mă urmăreşte Ca un refren aceeaş nebună încântare Care mă face astăzi — când dragostea mea creşte, Să-ţi spun ce-ţi mai scr isesem în ultima scrisoare,

Nu... dragostea aceasta are ceva curat Şi nou de tot într'însa... E poate doar căderea Amară a unui suflet mândru dar nepătat Sau poate că-i povestea vieţei care piere.

Nainte de-a cunoaşte lumina... Cine şt ie?. . . Sunt clipe când arsura aceasta rău. mă doare... Şi sufletul şi misitea ţi's înclinate ţie Cel adorat, cel dulce şi cel de-apururi mare...

Ci numai într'o seară, târziu de tot, când anii Vor curge fără milă şi când voi fi bătrân Iţi vei aduce-aminte stând trist la colţul sobei C a i inspirat odată un dor aşa pâgân?. . .

Gabriella I. Anastasia-Vncnlescu

A C E S T A . Î Ş I A R T I g T I

Expositii de vacanjă, „Sezoniştii" şi arta climaterică Sub toropeala arşiţei lu i Cupi-

don atelierele pictorilor şi culpto-ri lor se golesc ca pr in farmec. Caie. de care într 'o întrecere sui-generis , a leargă toţi spre ţ inu tu r i mai blagolsovite, pe unde ardori le soarelui sunt înlocuite p r in splen­dorile unei na ţ iuni exuberante ce î ndeamnă la activitate.

Sun t zilele când pictorii , cu şi-valetu 'n cutia cu culori în spinare, colindă pre tut indeni , pe u n d e pot alege „subiecte" fericite, demne de a fi nemur i t e în hainele abur i i ale artei .

Unii la munte , alţii la mare , şi foarte mul ţ i pr in ţ inutur i le destul de înarşi tate ale şesului — cu toţii d'opotrivă, ca şi sârguincioasa fur nică clin fabulă, a d u n ă pentru ex­poziţiile — pentru meri icul de la iarnă, cu care să poată în tâmpi­na, după cuviinţă pe vreun lău­dăros mofluzit — greerele care a cântat şi s'a sbeguit tcată vara, prin toate „casinouri le" şi plăjila :;b! ,.C£(.Ut£ . . .

. Muncesc cei ce au un pic de chemare in a r t ă , iar t rândavii şi lăudăroşii îşi cont inuă t ra iul „far-niente", împroşind, da ceasurile o-bişnuitelor bârfeli zilnice, cu toa­te calificativele şi invectivele in­jurioase, în ceeace nu înţeleg să-şi piarză vremea, ca ei.

Dar d in t re cei ce n u dau de cât slabe licăriri de viaţă, cu cele ce se îndărătnicesc să facă, se aleg exporanti i de vacantă.

Iată o snecie nouă de expozanţi,

aproape necunoscuţi până acum la noi .

Sun t diletanţi sârguincioşi cari , după serii întregi de desamăgir i încercate la expoziţiile generale de artă, În care n 'au p u t u t expune» ba rem o lucrare — depar te de a arunca paleta şi penelur i le , se în­dărătnicesc să vrea ceva.

Şi u n d e pot să răuşească mai bine, de cât în intelopa atmosferi­că artistică a une i s ta ţ iuni clima-terce, oarecare ?

Numai de cât se găseşte o sală disponibilă, ca să pr imească rezul­tatele „enormelor eforturi artisti­ce, ale acestui t emperament de m a r e artist (sau art is tă)", cum tot atât de repede se găsesc şi critici „competenţi". în localitate, spre a r idica în slavă „activitatea mira­culoasă a acestui geniu al artei noastre" .

Nu mai încape vorbă, deci, că, ţ inând socoteală de o adâncă com-pet inţă în ale artei, a coresponden­tului local, sau al unu l improvi­zat corespondent, c u m şi de n u mai puţ in adâncă pricepere în ale artei a „onor. P . T . publ ic sezo­nist", expoziţia „genialului ar­tist" capătă o vâlvă nemai pome­nită, iar amatori i de ar tă dau buz­na, cu du iumul , ca să rechiziţio­neze măcar câte o capod 'operă" !

Aşa că triumful ar tei de a face ban i fiind asigurat , se înţelege u-şor că nici artişti i reclamagii , n u se lasă mai prejos.

Destul este să aibă un asemene»

„complectator al óperilor pictura le, câteva mici n imicur i , luate cu toptanul , de la „cură ţa rea" cută-rui atelier, cum ştie bine el, că ori şi ce n imicu r i " capătă o valoare nemaipomeni tă pe u r m a cadrului în care-i arăta t ş i . . . ga ta expozi­ţia !

S'ar putea spune o expoziţie dt r ame , care de care mai scumpe ce cupr ind şaşiuri de pe care-i ab­sentă arta, sau mai bine zis, „ex­poziţia" în care pic tura e un pre­text pen t ru o b u n ă reclamă a ra­melor .

iar vreun alt sârguincios cores­pondent îşi înţelege menirea sa cu adânca-i competintă „pofteşte lu­mea să admi re capodoperile de r ame , de toate cal ibruri le şi ;ie to i t s stil mi le , expuse în încântă­toarea s 'aţ iune c l i m a t e r i c ă . . .

Această ar tă , oarecum „clima­terică" este unica compensaţie, mater ia lă şi morală, a celor ce îşi omoară plictisul şi-şi as tâmpără setea de risipă, prin cele mai în­cântătoare colturi ale ţării noa­stre.

Iar artiştii adevăraţi , victorii mici şi mari , ale căror opere -̂e încetluesc, în tăcere, sub dogoarea arşiţei estive, r ă m â n cu totii în umbră , nel ipsindu-se nici unu l =3 treacă la o activitate de „expoziţii de vacantă" ce sunt şi t re ime -ă r ă m â n ă apanagiul diletanţilor .şi al negustori lor de tot felul

Ion Grnîa

Când pe nopţi cu lună plină Sînt, cuprinşi de dor.

Se 'ntâlnesc unde suspină Apa la isvor.

Tremurând se prind de mână $i vorbesc uşor.

Murmurând dulce'i îngână Apa la isvor.

Noapte, noapte călătoare Te opreşte 'n loc.

Dacă pleci cumplit îi doare. Inimei pui foc...

Dar zadarnic ! Cruda noapte Nu vrea să mai stea.

Apa murmurând, în şoapte, li plânge şi ea !

Zhia albă se iveşte, Când să plece vor;

Lună tristă îi priveşte. Ştie jalea lor

Iar din ochi 'nchişi aproape Lacrimi se ivesc:

Somnu 'nchide a lor pleoape, Zorile'i gonesc.

Ultimul sărut al serei Ei şi-l dau cu dor;

Ison tine ' n noaptea verii Apa la isvor.

I. Cucu-Freamăt

6 No. 32. UNIVERSUL LITERAR Duminică, 9 August 1915

Us om şi-o floare de Nicolae Predescn

.. In т а г е ч de spice care, poleită ide razele soarelui de Iun ie , se itopea în depăr tarea câmpiei , o î loa re de mac părea o boabă de r u b i n svârli tă la în tâmplare pe o m a n t a ţesută din fire de aur .

Toată ziua sta cu t rupu l ei m u ­ia t în sânge în bătaia razelor, a-poi la amiază, când soarele verii, e r a în toată puterea dospind pă-imâniul , îşi s t rângea petalele gi picotea într"o aromeală dulce p â n ă la apropierea serii.

Cu apropiera serii, că ldura se m a i potolea şi a tunci ea se des­chidea învoaltă la zgomotul gâze­lor. Aştept-a, legănată de vântule-jţul ce îndoia lanul şi desmerda tă de cântul păsărelelor din apropi­a tu l crâng, aştepta ca vreun flu­t u r e ce-şi t r emura aripioarele în f reamătul câmpiei să vie de pr in alte părţ i şi din îmbră ţ i şarea lui g răb i tă să-i gâdile petalele. : Seara, rând r'-.şeaţa apusulu i se s t ingea şi noaptea venea să învă-ï u e câmpia, cei dintâi stropi de rouă cari umezeau îmbelşugatu l lan se depuneau cu prisosinţă şi pe dânsa, iar d imineaţa când mă­re ţu l bu lgă re de au r se r idica a-pr ins colo sus, somnoroasă încă îşi în t indea foile umede .

* P e marea de spice, sta floarea de

m a c ce părea o boabă de rub in pe o haină ţesută tn fir de aur, pe [Când pe valur i le vieţii p lu tea o m u l care a r u p t floarea. — şi el pă rea o boabă de noroi pe ha ina împest r i ţa tă care învălue lumea .

E r a u n vântură ţa ră . u n pribeag, u n fără nici u n rost pe l u m e a asta. Cut reera tara măsurând-o în l u n g şi 'n lat cu piciorul, odihnin-du-se pe acolo pe u n d e îl apuca oboseala şi t ră ind din mila oame­ni lor pe care îi în tâ lnea în calea lui. O desagă pe sp inare în care pur t a cele de căpătat şi u n cio­m a g cu care răscolea praful d ru ­mur i lo r de ţară şi ciocănea pie-tr i le căilor delà oraşe, erau averea lui . In cap avea o chică încâlcită | i m a r e cât oaia şi faţa îi era îm­brăcată într 'o ba rbă zbârl i tă cres­cută în toată voia de părea o spe­r ie toare de ciori. Mergea agale, lucra — cam în silă n u e vorbă !— când îi da cineva de lucru şi ce se pricepea el, fura când găsea de furat şi ştia să fugă, să s 'ascundă, când s 'arăta amenin ţă toare dum­nezeirea albastră a j a n d a r m u l u i . I a rna că ta să stea închis pe u n d e ­va la adăpost de aspr imea zilelor îngheţate, iar când da m u g u r u l iarăşi l umea toată era a lui .

Şi irăia şi de viaţa lui n u s'ar jfi i ndura t pen t ru o al tă viaţă tih­n i t ă de om care se ch iamă ca irosi-, căci în viaţa lui mică şi u-'milită, nici griji , nici durer i , nici .păreri de rău nu-1 chinuiseră vre-'odată. Aşa se pomenise el t ră ind iprin toată lumea nici vesel nici 'trist, nici supăra t nici nesupărat , când sătul , când nemânoat .

Iar cum vân tu ra aşa l u m e a a 'trecut odată şi pr in par tea aceea u n d e crescuse floarea roşie şi pe icare atjţia înaintea lui văzând-o ziseseră : ,,Ce frumoasă floare de m a c " !

Şi pr iv ind şi el peste câmp ,mândre ţea de spice a văzut floa­rea roşie şi a zis : „Poarte fru­moasă floare de m a c " !

Şi cum n u se prea grăbea s'a abătu t din d r u m , a croit u n nou d r u m pr in t re spice şi a r u p t floarea. Seva albă şi cleioasă a tulpinei i-a uda t degetele, iar el şi le-a şters f rumos în barba-i zbârl i tă . Pe u r m ă a înfipt floarea în zeghea rup tă şi eşind la dru­m u l mare , a porni înainte . '• Mergea cu pasu l lui încet şi d in eând în când îşi pleca ochiii sp re piept şi-şi^ privea cu dragoste po-podoaba învăluind-o în privir i du­ioase. Mai voios ca el nu putea

să fie u n ostaş viteaz care a r t^ue pe tunica o su tă de decoraţii , răs­plată a faptelor şi cura ju lu i de care ar da dovadă.

Singur , d r u m u l îţi pare mai l ung decât este, da r el, cu g â n d u l la j u r a t a aceea de floare, mai că nu şi-a da t seama când a apus soarele şi când a ajuns în t r ' un sat. E ra un sat risipit pe coasta u n u i deal şi el, socotind că ar mai face o bucată b u n ă până o înopta voia să-şi u rmeze calea, dar la o casă sărăcăcioasă din satul ăsta văzu l u m e m u l t ă aduna tă . Ca ori­care încurcă lume vru să ştie ce s'a petrecut acolo şi se hotărî să se oprească şi intră înăun t ru . Murise u n u şi-1 jeluia nevasta şi pa t ru copii, iar popa se ruga. Murise u n u d in cei fără plug, fără boi şi fără loc de a ră tu ră — u n u pen t ru care viaţa de toate zilele e ma i mul t decât o povara. Acum pe faţa lui galbenă parcă plutea un zâm­bet de m u l ţ u m i r e şi n u m a i gura , din care se rânjeau dinţii roşi de cari şi înegriţ i de rachiu şi de tu­tun, semăna a bat jocură. ,,Acum pur ta ţ i ' vo i jugul , eu am scăpat de e l" ! părea că spunea mor tu l rân­j ind. Numai nevasta nu-i p rea da pace şi-1 în t reba bocindu-se la că­pătâi :

— Cui m'ai lăsat, drăguţule , cui ?

Şi s t rângea copiii pe lângă ea, şi-i ară ta mor tu lu i , si-1 căina că n u s'a milostivit măcar de dânşii .

Răposatul era pus în t r 'un sicriu necioplit, făcut aşa pe fugă ca pent ru u n u l care n 'a avut, cu ce şi-1 plăti . II îmbrăcase ea. femeea, înt r 'o cămaşă aspră de zdrob i tu ră de cânepă şi delà mâin i pân ' la pi­cioare era învălit într 'o bucată de pânză albă.

Când a int ra t p ierdevară acolo, n imeni nu-1 luă în seamă, n u m a i vre-o 3—4 babe îşi tot ş tergeau ochii zbârciţi cu colţul bariselor îl pr iviră chiondăriş că venise la mor t cu floarea în piept.

Sta şi el acolo şi asculta plânse-tul femeii şi-al copiilor. Iar ca să

n u stea degeaba, mai potrivea m u c u r i l e celor pa t ru l u m â n ă r i pr inse la capetele sicriului , ma i câte-o metanie, mai câte-o cruce.

Şi a r fi stat el mu l t de l'ar fi p r ins noaptea pr in păr ţ i le acelea căci, cum n'avea nici un rost, mu l t îi mai plăcea să-şi mai scur­teze d in v reme or icum n u m a s'a-lunge urâ tu l . Dar una din babele ce se învâr tea pe acolo storcân-du-şi ochii, îi strigă să-şi scoată floarea că la mor t nu vine omul împopoţănat ca la nuntă .

Atunci pr ibeagul a căscat ochii spre bă t r âna care-i vorbise, şi-a smuls floarea de pe zeghe şi a înfipt-o binişor între degetele mor tu lu i .

— O dau, zise, pent ru biet omul ăsta că din câte flori cresc pe câmp şi pe toate potecile cine s'a milostivit să-i aducă şi lui măcar u n a ? O dau pent ru el şi Dumne­zeu să-1 erte ! Mare lucru nu fac eu, dar voi n 'aţi făcut nici atâta I

Atât a spus. In casă s'a făcut tă­cere.

Iar s t reinul care i-o dăduse şl-a luat desaga şi c iomagul pe cari Ie lăsase afară lângă uşe şi cu acelaş pas încet de călător chibzuit s'a dus în d r u m u l lu i .

DOAMNELE DE ONOARE delà curtea imperială a Japoniei

O revistă femenină japoneză povesteşte u rmătoare le d e s p r e doamnele de onoare de la Curtea imper ia lă d in Tokio :

„Cu toate s u n t 300 d o a m n e de onoare, cari sunt împăr ţ i te în cinci clase după r a n g : Tenosi , Gontendri , Solndri, Gonsondri şi Miofu. Misiunea lor este de a su-praveghia garderoba imper ia lă şi a ran jamentu l camerelor.

Doamnele din clasele mai superi­oare sunt numi t e de către cele­lalte „Dunassci" (prea graţioasă

doamnă) . Ele au ca locuinţe apar­tamente de câte 5—8 camere. Câte­va din ele se ocupă cu serviciul personal al Suveranelor , începând de la ora 8 d iminea ţa şi până la 10 seara. Chiar când n 'au serviciu ele sunt supuse la o supraveghere se­veră.

Dacă dorm n ' au voie să stea pe spate sau cu braţe le înt inse, ci t rebue să se s t rângă că un

şearpe. Doamnele Simio, cari sunt subordonate celor d intâ i au o m u n c ă foarte grea. Ele se scoală la 5 dimineaţa, curăţă camerele şi aranjează obiectele de toaletă, ce li s'au încredinţat . Când se scoală d a m a Danassci şi-şi ia locul pe o per ină de mătase, Si­mio îi urează b u n ă dimineaţa. După ce s'a t e rmina t toaleta se ia dejunul , care este compus în cea mai m a r e par te din dulceţuri şi fructe. Furcul i ţe le sunt de fildc-j? sau de argint.

Doamnele de onoare pot mânca ori ce, afară de ceapă. Lor nu le este permis ca să miroasă a ceană.

La cur te se veghează cu stricleţă aspră curăţenia hainelor. Aceasta este o consecinţă necesară a pro­fundului respect pe care-1 au pen­t ru familia imper ia lă .

Doamnele Simio sunt împăr ţ i t e în două clase, în Okijosan şi Oisui-san. Aceste din u r m ă au să sc în­grijească de par tea de jos a îm-brăcămintelor , iar celelalte de cele de sus. Mâinele cari au atins cio­rapii , n u pot veni în s t ingere cu par tea super ioară a corpului , până n u sun t spălate. Din cauza aceasta domneşte cea mai mare zăpăceală, dacă pa t ru sau cinci doamne Danassci îşi sch imbă costu­mele pne t ru a însoţi pe împără­teasă.

Acele cari a jută la îmbrăca t , n ' au voie să se mişte de cât în genunchi . Dacă v r euna din ele t ransp i ră n 'a re voie să-şi şteargă sudoarea până când nu t e rmină toaleta.

Condiţ iuni le pr incipale cari se cer acestor dame de onoare sunt : s tă ru in ţă şi r esemnare .

De la toate aceste dame se cere o p u r t a r e exemplară . Ele au o leafă l u n a r ă de 600 lei şi toată întreţ i­nerea, p recum şi locuinţa în apar­tamentele luxoase ale pala tu lu i imper ia l . Sc.

— Schi:ä

Doi soldaţi ascunşi ln găuri şi purtând măşti In contra gazelor asfixiante, asvârle bombe ln tranşeele germane, săpate la 100

de metri de lângă ei.

Doamna Margare ta este una din­t re cele mai frumoase femei din oraşul N. P ă r u l ei bogat e negru ca abanosul , iar talia sveltă ca a u n u i f luture. Ochii ei negr i ca mu­re le rad iază scântei cari zăpăcesc minţ i le bărbaţ i lor .

Pictori şi sculptori zac la picioa­rele ei. In serviciul artei ! Ei cer­şeau pen t ru o favoare, care a fost acordată art işt i lor de către femeile de pe t ron. Ei voiau să modeleze acest corp, şi să picteze acest sân. Na tura n 'a creat acest sân splen­did pen t ru ca să r ămână ascuns în dosul corsetului şi al bluzei.

Doamna Margareta respingea a-semenea insinuat iuni . Ea era prea sus pusă, pent ru ca să se indigneze contra lor.

Şi ochii ei f rumoşi revărsau scântei p l ine de dor in ţe arzătoare. Buzele ei t r e m u r a u de voluptate.

Ochii şi buzele m i n t . . . Doamna Margare ta era o pi ldă vorbitoare despre aceasta. Nici u n suflu ele bănu ia l ă n u îndrăznea să se apro­pie de ea. Domnul Valerie, soţul ei, este u n bă t rân posac. Cu toate aceste el n u se supără pe ea când o vede înconjura tă de un stol de t ineri , cari îi fac cur te . Ea-şi pără­sise păr inţ i i , pen t ru ca să se ma­r te d u p ă bogatul boer. Ea-şi ţ inea j u r ă m â n t u l , pe care Га făcut în faţa a l tarului .

Credinţă până dincolo de mor­m â n t !

Aşa este scris-

Duminica, 9 August UNIVERSUL LITERAR No. 32. — 7 .

Gândeşta-te b ine , f rumoasă M a r gareto. Tn-t i vei jeu s i n g u r ă exi­stenta. Corpul tău splendid a u ѵэ crea o nouă v ia ţ i .

Doamna Marga re t a n u este d i n cruzime atât de severi , fată d e e a însăşi şi faţă de alţ i i . Ea este n u ­ma i evlavioasă. Ea refuză aceea ce i-a spus duhovn icu l să refuze.

• î n t r ' o zi veni la f rumoasa feme­

ie un s ă rman orb d in t r 'o t a ră îa -depărtată . EI era p r e v ă m t c u o scrisoare dte r e c o m a n d a r e către soţul ei, astfel eă fu b ine p r imi t de către frumoasa femee. Bătrâ­n u l u i îi plăcea că soţia s a îng r i ­jeşte atât d e biue pe s ă r m a n u l orb . Ca o soră bună ea-i da b ra ţu l şi-1 conducea la p r e u m b l a r e . Bă­t r â n u l u i îi ma i convenea, şi faptul c ăacum se risipise stolul t ineri lor cur tezani .

Orbul era în vârs tă -cam d e pa­truzeci de ani . Se s p u n e că vârs ta aceasta însemnează la bărba ţ i în­ceputul celor mai b u n i ani . Fe­meile nobile săru tă bucu ros buze­le bărba ţ i lor cu experienţă, de oa­rece aceştia, stau să aprecieze va­loarea femeei.

Orbu l era de s ta tură mijlocie, b ine făcut şi avea u n cap in tere­sant. El vorbea a t â t d<e înţetepţeşie şi a tâ t de b l â n d în cât coacerea in i ­mile tu turor .

Ea-1 asculta ceasuri întregi când Îşi povestea istoria t r is tă , c u m şi-a p ie rdu t l u m i n a ochilor. C u m d u p i 8<чea a t recut m n b a vre ne pâ.ia când degetele sale au pu tu t ;ă Iu veţi- ca să vedă . -"Soi e l e in ro i l i -t&k' vedeau. El i a ră pe aceasta. jMurgâind cu tandre ţă o a s ^ o t i i * ale mane i ei el îi descria- cu de-a m ă m m t u l forma acestei mâu i , i n icât ea adeseori t resărea su rp r insă ;şi-l fixa си o pr ivire scru tă toare . Oare nu lucea o slabă l lcăreală i î n aceşti ochi negri ?

Ea-şi pleca capul cu t r i s te ţ i . I й

aceste pupi le înermeni te n u era nici o v ia ţ i .

Ca şi u a copil el se juca bucuros cu mâin i le ei, degetele sale îi pi-păiau cerceii din ureche, netezeau rochia ei p â n ă l a t r enă , peste tot 'corpul.

Ea zâmbea cu indulgenţă ! Săr­m a n u l orb !

Ea putea vorbi cu el despre ori şi ce. Intel igenţa sa vie cupr in­dea repede. El sta la picioarele ei şi sorbea cu nesajiu cuvintele de pe buzele ei. Ea. tolera bucuros ca degetele sale nervoase pipărau mereu corpul frumoasei femei.

Să rmanu l orb ! El doar vedea cu aceste degete.

El devenise pent ru ea o jucăr ie drăgălaşe, de care nu se pu tea l ip­si. El totdeauna avea in t rare la dânsa. Să rmanu l o r b i Diminea ţa când ea-şi sorbea ceaiul în pat , el avea voie să-i vorbească despie vi­suri le sale. El nu era a lungat d in apropierea ei când se scufunda în baie.

Să rmanu l orb se afla de mai nulte săptămâni aici. Ea pr inse o

inare dragoste faţă de el. Adese­ori ea râdea veselă ca un copil, când o pipăia, acolo u n d e degetele celui ce vede t rebuia să stea res­pectuos la o par te .

Şi el iî măr tu r i s i t r e m u r â n d , că a minţit-o. că el a devorat-o m i n u t cu minut cu ochii, cari îi se pă­reau orb, că o iubeşte la nebun ie şi n'a găsit altă cale ca să a jungă în apropierea ei, că fără ea nu poa­te trăi, că nu este păcat dacă se iubesc doui oameni , pe cari Dum­nezeu i-a creat u n u l pen t ru a l tul .

Şi acum ea-şi închise ochii, a-meţită, f e r i c i t ă . . . .

Domnul Valerie îşi freca mâin i le mulţumit. Ceata î i lf isoniîor supă­rători fia împrăş t ia tă , nobi la 'doamnă s e coasacra c u totul săr­manului o r b . Duhovnicu l d-luî Va lerie îl a s igura că cerul va bine­cuvânta pe soţia sa p e n t r u aceasta faptă b u n i .

Cornel Scurtu

CAMPANIA DIN 1913

A Ma f i i Divizi i» dio Rigim. 5 Roşiori d e C. C I O C A Z A N

TÎTtMATtE -

Poate că adminis t ra ţ iunea româ­nească, p e n t r a jă Asvatkoy se cu­p r inse în teritoriul cedat, se va o-cupa de aceste ceşmele.

La înapoiere nu a m mai lua t d r u m u l pe şosea spre Asvatköy penitra că-mi era teamă că mără­cini «tapă şoseaua n e da tă circula­ţiei, înalţi de peste 70 cm. vor răni caii ia picioare şi d i n öe l i -Iusuflar a m trecut p r in Kasunlar u n d e am intra t într 'o pădure în care am umbla t vr 'o 3 ore până la Kösi-Abdi, pădu re care mi-a r eamin t i t pe acea din noaptea de 8 sp re 9 Iulie.

In p ă d u r e a m găsit la conacul pădur i lor u n bă t rân pădurar , care şti ind româneş te venise la Zavet să ne spună că Turci i a u îneeput să tae lemnele . Adevărat model de funcţionar cinstit nu ş t iu de va mai fi m e n ţ i n u t în serviciu pent ru că era bă t rân şi poate po-litîcianii vor avea oamen i ' de p u s în slujbă. Nu ştiau de ce, da r n u mă_ pot ab ţ ine chiar în această scriere ce voiam s i fiu n u m a i p u r şi s implu istorie, ü b «. b i ­

ciui , necinstea, ca re domneşte pe­ste tot locul.

Mai deunăzi mi s'a spus c i u n l iberal a cumpăra t p ă d u r i s u p a s e regsíroului silvio .si ie-a tăiat c u m i-a plăcut, iar u n minis t ru con­servator că ru ia i s 'a adus c e r n i Da cunoşt inţă n u a v r u t s ă s u p u n ă p e contravenient la a m e n d a de v re ­un milion, de oarece pr in al ianţă se î n r u d e a u .

Mi s'a mai spus de u n coreligio­na r al « n u i par t id politic, că la «5, afară «ie un min is t ru şi vreo 3—4 persoane, ceilalţi toti fură.

Dar de un oarecare X care tre­cea de cinsti t de şi de la n a t u r ă cam l imitat s i care ca p r i m a r a cerut să-i se a leagă câşt ig?

Când m i s'a spus zău cât de obişnuit sunt d e a şti câ t tronea­ză necinstea în societatea noastră, mi-a venit să str ig: Cum? şi asta?

Şi necinstea e pe tot locul. Dar albul ca re a în t rebu in ţa t mater ia ­lele comuni i în clădirea casei lui şi care deşi a înşelat arenda-şuî ca să-i poată rezil ia contractul . în­cercând să-1 fure, trece de cinstit ba cu o cutezanţă egală сш a tu-"tulor necinsti ţ i lor, acuaă pe «Iţ i de necinste, tocmai vorba lui E-liade : Zii m a m ă sâ n ' apuce să-ţi -zică, tle.

La Keman la r 2 turci care pen­tru furajul vândut p r imise ră 45 lei rec lamă că plecând, le-a eşît u n soldat cu puşca, le-a lua t ba­ni: şj le-a dat şi lor câte doi Ici. Ft;?. în faţa escadronului n i re­cunoscu pe n imenea . Lipsea u n sergent, care fiind adus e recu­noscut, cercetându-se se constată, exactitatea reclamat iunei , pedeap­sa, se dă imediat dându-se bani i turcilor înapoi. Dar câţi din cei furaţi au p u t u t r e c l a m a ? Mi s'a spus că un sublocotenent de ad­minis t ra ţ ie s'a înapoiat cu 12.000 lei şi pa t ru cai cu căruţă. CS. i s'au luat de autori tăţ i până la t e rminarea unei ncnete. Dar ca­zul care mî s'a spus de u n d o m n inginer ! La richiziţie, care s l au făcut în mod barbar se luase doi cai scumpi ai unu i propr ie tar din Bucureşt i , cai care apoi văzuţi l a o t r ăsură în care era o doamnă s'a constatat a îi fost re ţ inuţ i de un d o m n maior , care după spnsa ordonanţei , 4tese în s ch imb gloa­be l e «ale.

Mi s'a spus că la Csaiova se l ua se câtwva, яііе >аШоа vi te î n c&t ne mai având ce face cu ele, le-au da t d r u m u l pe c â m p , u n d e n e a-v â n d ce mânca , ишгаащ avu s e înecau în J iu .

Dar d u p ă demobilizare, vitele au fost lăsate să moară l i teral­m e n t e de foame, găsindu-se în atom acul unora pământ .

Nu pot seri tot ce se vorbeşte, © e roa re şi cum scrie d. dr. Ge-rota : €u paperase se aranjează Ш.

Aşa, tot d. inginer care mi-a spas c m un domn maior s'a fă­cut cu cai de lux, îm i spunea că u n profesor univers i ta r ele la Iaşi, c o m a n d a n t a l unei uni tă ţ i i se

d a s e 60.0000 lei, d in care chel tu­ind d n p ă însemnăr i le în registru •său, 20.000 lei a dat înapoi 40.000 tei şi d u p ă ce i s ' a spus că nu are facturi, i s'a comunicat că să nu aibă grije că se va a ran ja tot.

Ce i e va fi făcui cu cei 40 (.'•".') Ici? Nn se-ştie.• Profesorul un er-siiar a fost m u l ţ u m i t că a scăpat. Ce să z ic de al ţ i mai m a r i şî m a i m i c i ?

Nu a c u i pe nimeni însă dau a-larma ca d o a r îndrep ta rea se va face. Dacă ѳ aşa ş i aşa t r e b u e să Ba, când vezî oameni care d u p ă o veche vorbă, -umblau i a rna cu pan­taloni de driî •§! pă lăr ie de pae, devenind milionari, când alţii

гашпсеэс din g reu ş i fără a fi p r ea proştii, deafeda <dec zilei© de «zi p e mâ ine şi când constata ѵгеи ne­cinste şi vrei să o strigi eşti lua t în i e s : Cel Tm o •«« imdireppi Im­men? eşti wrmt. Nu-ţi cunoşt i so­cietatea? E adevărat. Nu-mi си-nosc încă societatea. Cazul pri­m a r u l u i de car© v w b i ş î c a r e ѣ o m cu oarecare avene, să se co­boare în a cere comisioane m'a min i t .

Rău -e mare, m a i mies că făptui ­torii măgu l ind s lăbic iuni le ome­neşt i , a sp i r ă ca prin poli t ică să a jungă la demnităţ i -

De aceea s t r ig şi voi str iga că •doar se vor lua m ă s u r i m a i îna­in te ca cei mu l ţ i să i m p u n ă (prin măsur i l e pe care m u î t i m r a nu l e alege) cinstea ce trebue să t rone­ze în societatea care vrea s ă aibă dreptu l a cere respectul .

Do&eefar La 3i Imli© diviz ionul a p lecat

din Kemanlar când pen t ru p r i m a oară de la in t r a rea î n campanie , t rompeţi i au suna t m a r ş u L Am m e r s pe acelaş d r u m p â n ă l a Ka­dar pe care-1 parcursesem în noaptea de 8—9 Iulie u r m â n d şo­seaua apoi p r in Ova-Perraan la iCerimter u n d e s'a l ăsa t u n esca­dron dincolo de Іопі-МаЫе lângă o moară în faţa căreia erau vreo 10 buna re . Escadrouul al II cu s ta tul major ne-am stabEît la sa­tul Dokcelar, unde în localul pri­măr ie i , în cabinetul p r imaru lu i , mi-am aşezat u n pat.

Aci, în p r imăr i e de la Dőkcelar am văzut pen t ru p r i m a oară în­şt i inţări le comisarului civil şî or­d inu l d-lui comandan t a l corpu­lui I de a rmată .

Auzisem de m u l t de n u m i r e a u n u i comisar civil pe care nu-mi am explicat-o şi care n 'avea ce căuta, c â n d autor i ta tea mi l i t a ră e r a îndr i tu i tă de s i tuaţ iunea mo­men tu lu i a adminis t ra .

S e vorbea atâ tea pe socoteala acelui comisaT civil, ca re în ur­m ă s 'a desfiinţat, în cât • caricatu­r a din F u r n i c a ce ne sosise, pa­pe* îndrituită. De o p a r t e popu-laföupea eşea cu -bucurie întru În­tâmpinarea armatei şi î n alta 0 l u a la fugă la auzul sosîrei ac» l o i corarsar şi lotuşi se spunea că d. Pă l t ineanu refuzase leafa şi nu l u a de cât 100 lei zilnic.

Sper , c r ed c h i a r că -deputatu r.are nu au v ru t să profite tje i«

muni ta t ea de a n u fi тоЬЩ-гаЦ cum îmi spunea u n taschisţ l a Pa-; ris,, vor desluşi şi acest a b u z сзге Intre altele a pe rmis r ade lo r u m r m i l u i r i să se p l imbe cu au tomo­b i l e s tatului si să le disţrugu chiar , î n p ă m â n t u l ocupat . (1).

To t la p r imăr i a din Dokcelar a m găsit vreo 8 saci cu lână care fusese rechizi ţonată spre a fi vân­dută, ceeace ni s'a explicat de se­cretarul perceptor Ioan Visanof care vorbea româneş te .

Aci e locul să spun că în Bul­gar ia pot fi scutiţi de a rma tă ori­cine care până la "ó'S de an i plă­teşte o taxă anuală, drept de care mulţ i turci au profitat, iar în ur­mă, în războiu l aliaţilor, bulgar i i au ridicat mul ţ i şi d in aceştia.

Prevederea d-îui loco t dr. Di-nulescu părea a se împl in i : înce­pusem să am durer i şi în partea bazei p l ămânu lu i drept care ?e congestionase delà cel s tâng, con­gestii! rse dureroasă, dar fără căl­du ră şi de care am scăpai la Bu­cureşti cu vreo 40 ventuze.

Dintr 'o p l eumbla re cu locot.-colonel Herescu pen t ru a constata dis tanţa unde se aflau bunare îe din care se adăpau caii şi caro e rau într 'o vale foarte pitorească dar prea depar t e vreo 6 k m . îna-poindu-ne ne-am în tâ ln i t cu un tânăr turc, care părea că ne aş­teaptă şi îi e r a t eamă să vină spre noi, când, scoate d in b r â u cu ca­re de obicei sun t încinşi, 5 o u ă proaspete şi ni le aferă a r ă t â n d bucur ie că le-am p r imi t şi refu­zând, cam mâhni t , plata ce yo;.?m a-i face. Câtă bucur ie pe bieţii oameni că au scăpat de bu lgar i , du ra -va ' oare acea b u c u r i e ? Ai

noş t r i n u vor fi h răpă re ţ i ca fe.nl-gari i?

Dumnezeu , care ne-a păzit, va l u m i n a pe cei care vor t r ime te funcţionari adminis t ra t iv i , i-mii din factorii cei mai principali ai relelor d e care suferim în Jară.

In această p r e u m b l a r e d. locot. colonel Herescu î m i spunea că dacă vroi, pot să-1 însoţesc până la Tu r tu ca i a , unde ar fi bine să-mi iau şi bagajele pen t ru că se poate ca î n curând să se or­done şi de mobil izarea, e ram la 31 Iulie şi prof i tând de p ropune rea ce m i se făcea, a m plecat a doua zi d imînea ţ 1 Augus t la Tu r tu ­caia cu lada de bagaj , lăsând şeaua la divizion.

Aci la T u r t u c a i a a m constatat că începusem a se face curăţenie , cum gunoaiele erau t ranspor ta te afară din oraş sp re a 1« da foc, cum în fine se s imţea u n început de civilizaţie, da r şi de scumpe­te a a l imentelor .

Am avut şi plăcerea să arăt d-ltii general Istrate care ignora , cum se dedese n u m e l e d-sale stra dei din faţa diviziei.

După îndepl ini rea serviciului pen t ru care d. comandan t al reg . venise, a m obţ inut î m p r e u n ă cu d-sa o voe de 4 zile pen t ru a mer­ge la Bucureşt i , voe d e care scrip pent ru ca să probez că ceeace am scris a s u p r a aşa ziselor economii, era întemeiată . Sosmd în Bucu­reşti nu a m p u t u t vedea b ine ma­rea ga ră de la Obor, e ra în tuner ic a m admira t -o la înapoiere . A doua zi în tâ ln ind pe d, Dănciulescu din Dolj am aflat toate detaliile a-supra zvonului mor ţe i mele şi cum prietenii u n u i coreligionar al meu politic, jub i lau că patro­n u l lo r a scăpat de mine , încolo spunea d. Dănciulescu cum toţi m ă regretau şi câtă veselie^ a fost c â n d s'a aflat că t ră iam, că eram sănă tos şi că m ă voi înapoia, t îentns a fi şi p e viitor l a ser vi­c i a i lor, •singura m e a Ьшаігіе, ,spre a le fi ut i l .

(Va vrma).

'(1) М Ч ш taşetaft ţ n Camera пЩ s'a zis aproape n imic .

8 . — No. 'Ai. UNIVERSUL LITERAR Duminică 9 August 1915

Noua scrie ce oleră ziarnl „Universul" abonaţilor săi la tragerea o l Noembrle 1915

L e i 5 . 0 0 0 II BORURI COIUHLE 4' cu cup. de Noembrie 1916

Un dormitor complect de bronz pentru 2 persoane, compus din % pateri da bronz, eu somiere. 2 noptiere, şl un elegant Іатоіг ci oglindi, special laerate de cunos­cuta fabrică de mobile de bronz ÎL Gutman, Bucureşti, str. Sf. Apo­stoli, furnlsorul celor mal mari case particulare THe şl Hoteluri. 1 I M л Í ^ H A I M A U mărimea 59-44-116 cm., construiţi ЫІШ ІіГаПІиІа I n f o r m a u n u l d u l aP de mahon W H « . wtm И И І Ѵ І И F O A R Ţ E E I E N A N U U S T R U L T F „ „ „ D E 8 .

partitură Jos care servă la conservarea plăcilor. Parillonul din lemn de resonantă In monturi de fontă se află In Interiorul du­lapului. Mecanismul extraforte cu 3 arcuri. Braţul conic recurbat o diafragmă «Exhibition". Această gramolă, o bucată de artă, me­nită a înfrumuseţa cel mal luxos salon, este ca construcţie ultima perfecţiune a renumitei fabrice marca «înger' şl ne-a fost fur­nizate de către reprezentantul el d-1 Jean Feder, furnizorul

Curţii Regale, Bucureşti, Calea Victoriei, 54.

è Un dormitor do lemn lin construit In marea fabrici de mobile de lemn Marin V. Ganea şoseaua Mihal-Bravul Io. 37 şl str. Şerbănlci Ho. io. Sucursala :

Calea Victoriei Ho. 107.

Ud elegant dormitor de bronz de mare valoare, compus din 1 pat, o noptieră şl lavoir eu o oglindi, furnizat pentru premiile noastre, delà cunoscutul depozit de mobile de fler şl bronz „Industria Metalică Marcu". Bulevardul

Elisabeta 8, Bucureşti cu Împletitură de sărmi şl somieră

cumpărat tot delà «Industria Metalici Marcu", Bd. Elisabeta, 8.

Una sobá „Godin" No. 3 mobili de fier şl bronz „Industria Metalici Marcu" Bulevardul Elisabeta Ho. 8.

Un elegant pat pentrn copil

10 Lăzi cu diferite produse ale renumitei Case „Brosson" fabrici de licherurl, siropuri şl eognacuri, au fost cumpărate pentru premiile ce le oferim abonaţilor noştri la tragerea din Noembrie c Un coşulet de metal alb fin ar­

gintat pentru cărţi de vizită. Una casetă de bijuterii de me­tal alb, frumos argintat, ln for­mă împletită. Una fructieră cu picior de metal alb, fin argin­tai Un serviciu de ceai pentru 6 persoane, compus din. 6 pa­hare de ceai cu suporturi, o za* harnită, o sticluţă de rom, un cleştişor de zahăr, toate de me­tal alb fin argintate, pe o tavă de lemn de mahon, cu monturi argintate. Una oglindă de ma­nă de metal alb, splendid exe­cutată, pusă Într'o mică casetă de lemn. Una cutie conţinând 12 cuţite şi 12 furculiţe, de me­tal alb oxydât, pentru fructe. Toate aceste obiecte ne-au fost furnizate de marele magazin 'de bijuterii, ceasornice si argin­tărie, FRAŢII ROLLER, гигшѴ. sorii Curţii Regale, Bucureşti,

str. Carol 50, etaj.

Una vioară fină cu cutie, forma vioarei, inclusiv arcuş cu ca­

pră de fildeş, garnitură de coar­de fine engelzeşti, camerton ci sacâz; una mandolină italia­nă din lemn de palisandru frumos ornamentată. Un fiant cu capul de fildeş, lucrat din cel mai fin abanos cu 14 clape, într'o elegantă cutie căptuşită cu catifea. Aceste toate, furni­zate de magazinul general de muzică „La Harpa". Bucu­reşti, str. Colţei No. 5, renumit

ln toată ţara pentru deosebita calitate a mărfurilor ce debu­tează.

Una puşcă de vânătoare cn donă ţevi, ţevile de oţel, „Bayard". din renumita fabrică de arme „Pieper-Bayard". Această armă are 4 zăvoare de siguranţă, ţeava stângă choke-bore şi poate întrebuinţa atât pulbere neagră, cât şi pulbere fără fum; Una carabină semi-auto-matică de mare preciziune'Pie-peri cu tirul garantat precis; Un revolver automat; Un fla­con „Tbermos", de 1 litru, care menţine temperatura lichidului (cald sau rece) în timp de 48 3e ore,.cumpărate 'delà marele magazin de arme şi biciclete B. D. Zisman, furnizorul Curţei Regale, calea Victoriei 44. Buc.

Una pendulă mare de peiete, modernă de nuc, cu sonetul melodios. Un ceasornic-brăţa-ră de argint pentru damă. Una brăţară de damă, aur 14 cara­te, marcată, formă modernă cu pietre. Un serviciu manicure, complect de argint cu cutie ta­pisată. Cumpărate delà ceasor­nicăria COLTEI, magazin de încredere, str. Colţei 31.

15 flacoane a câte 1 kilo, apă de Colonia Camelia, puternic par­fumată cu liliac, mărgăritar, violette, zambile, heliotrop şi Verveine, furnizate de renumi­

ta fabrica de parfumurl „Ca­melia", A. S. Aftalion, gtr. Ge­neral Florescu n-rul 6, Bucu­reşti.

Jumătate garnitură mobilă de bamba, penitru salon, compusă din: Una canapea, două foto* liuri şi patru scaune elegant tapisate; Un elegant birou de stejar pentrn damă; O oglindă veneţiană de existai; Una eta. jeră de bambn; Un cner de bambn cn oglindă de cristal pentru antreu, toate acestea cumpărate de la marele maga­zin de mobile Marco Dattel-kremer, str. Carol 62, Buc.

Baase perechi ghete pentru dame şan bărbaţii lucrate într'unul

; din cele mai luxoase ateliere de încălţăminte din Capitală, şi anume delà moderna pielă­rie la „Cocoş", Stelian L. Geor-gescu-Cocoş, Calea Moşilor 34. Aceste ghete se vor efectua du­pă măsură, trimisă de câştigă­tor, administraţiei ziarului no­stru.

8 noptiere de mahon, in formă de dulăuior. fiecare având ca­te o placă de marmoră.

S ceasoainice de argint pentru buzunar având inscripţia zia­rului „Universul"; 5 ceasoaini­ce pentru biiou cn pedestal de cristal, tot cu aceeaşi inscrip«

ţie; 5 ceasoainice de peiete fru­mos pictate, se întoarce la 8 zile, tot inscripţia ziarului „U-niversul"; 5 ceasoainice nichel, având şi aparat Pres-Papier.

Una maşină „Excella".

de cusut, mareei

5 asortimente complecte din pro­dusele cosmetice „Floia", сопь puse din: cremă Flora, 1 cutie pudră Flora, 1 Săpun Flora, X sticlă Capilogen Flora, 1 pomă­da Flora, 1 sticlă lapte de crin Flora, 1 săpun de lapte de crin 1 apă de gură Bucol, 1 pastă de dinţi.

1 pereche rasa da sticlă pentrn flori, frumos pictate.

1 cămăşi tărttnestt de noapte p«m» tiu bărbaţi, lucrate din pânză de casă, cu amici roşiu.

Una sobă fabrica „Matador" ul­tima perfecţie.

Un vas de majolică pentrn Hori, montat pe un ghigorţ.

1 vas pentrn flori pictat şl aurit 4 Splendide sacheuri pentrn da­

me. Donă candelabre de bronz, o" a>

devărată podoabă a casei.

Una pereche ghete pentru damă. D R e g ' e l ' v a . i C a r o l "

• r id

Иаввэд

Afară de acestea, toţi abonaţii mai primesc gratuit un volum din „ Ъ / Е е ю е і о х і і і е tipărit anume pentru abonaţi

wntaţi b ine : dând aces te mar i premii de va loare abonamentele sun t r e d u s e la 18 lei pe a n ; 9.15 pe 6 lun i ; 4.65 pe 3 luni — Pentrn concurarea la premiile de mai sus, abonaţii pe un an primesc 30 bonuri, cei pe 6 luni 15 Şl ee* pe 31ÏÏni 5 bonuri AboncSlpe nn an participa ïa Soua trageri, deci dupa prima tf4?ere vor Primi Efcă 801bonuri ^ntruteagerea următoare. Administraţia „UNIVERSULUI" nu Întrebuinţează încasatori Plata abonamentelor se face direct la ßassa administraţiei ziarului, prin mandat poştal sau în persoană