Amil XXXI. — No. 51. S BANI IN TOATA TARA S Duminică, 20 Decembrie 1915

UNIVERSUL LITERAR

A T A C N O C T U R N C O N T R A UNUI A U T O M O B I L M I L I T A R E N G L E Z

2 . No. 5 1 . I'NIVEUSÜL LITERAR Duminică, 'áO Decembrie 491'.»

NAPOLEONUL DE AUR Când Lucian de Hem văzu ul­

timul bilet de o sută de franci t r a s cu lăcomie de către ban­cher,, şi când se sculă delà ,.ma­sa î loetci" u n d e pierduse ulti­mele răniăşiţe ale micei sale aver i , strânse pentru această luptă liotărîtoare, îi veni a m e ­ţeală şi crezu că va cădea.

Cu capul vâjiind, cu picioarele tremurând, merse de se aruncă pe banca de piele, care încon­jura sala de joc. Câteva minute privi vag tripoul ascuns în care îşi risipise cei mai frumoşi ani ai tinereţii, recunoscu capete le ameţite ale jucătorilor — bine luminate de ce le trei lămpi, a s ­cultă sgoinotui năbuşit al auru­lui pe postaval raesei, apoi s e gândi că era pierdut, ş i-ş i aminti că avea într'un sertar, pistoale­le cu cari tatăl său, generalul d e Hem — pe atunci s implu căpi­tan — s e slujise atât d e bine la atacul delà Zaatcha : apoi, sfâr­şit de oboseală , adormi adânc.

Când se deşteptă, c u gura c l e ­ioasă, constată diuir'o privire a-runcată spre pendulă, c a dormise de-abia o jumătate d e c e a s , şi sirnt« o neapărată nevoe d e a respira aerul nopţii. Minotaraf a-răta pe cadran miezul nopţii fi­ra un sfert. Ridicându-se ş i î n -tinzându-şi braţele, Loeiaa î ş : a -duse aminte că era ajunul d a ­cianului, şi, răscolindu-şi m e m o ­ria, se văzu copil mic, prtnân-du-şi giîetele pe sobă, înainte d c culcare.

fu această clipă, bătrânul Dronski — un nelipsit al t r i p o l i lui, polonezul clasic , nertând ó manta uzată, hripodobUâ c a s u - , tasuri, — se a p r o p t e ; ^ 3 Ű c a e şi bâîbaî câteva c u v m i e t a - b a r - , ha-i cenuşie.

— IinpriimutatiäiiÜ'ciaci fraib ci, domnule. De d e a ă zile de .când n'am părăsit clubul, două îzîle de când . .şaptesprezece' 2 n a mi-a eşti.., Râdeti d e mîrifc, d a c ă voiţi1, dar pun capul c ă îtuediat ce -o bătea miezul nopţii e s e 5

„şaptesprezece". Lucian de Hem ftëte dm a-

nieri ; mi avea în Ьижииаг mei măcar cu ce acibita s e m a p e c a r e obişnuiţii acestui l oc ta rauicspi „dajdia Polonezului". T n anticameră, îşi luă.pălăria şi na cu iuţeaia oamenilor apucaţi de friguri. . І , -

Ttimp de parfru w e » cât stă* tuse Lucian închis în t r i p o u . i ă - , pada căzuse in aiHindentă ş i strada — o stradă din ' c e n t r a Parisului, strâmtă şi c u case îeA. alte — era albă pes te t o t P e ceru! de un albastru închis, scân- ' teiati stelele. >

Jucătorul ruinat, tremura subt blănurile sale, înări pasul, îniiri-pând în minte agânduri. de dispe­r a r e si gândmau-se mai mult de cât oricând, la 1 cutia cu pistoale 'care! aşteptaţi iu sertarul dula­pului ; dar , abia făcuse câţiva paşi . şi se opri deodată în faţa unei priveiişti înfiorătoare.

l J c o b a n c ă de piatră,' aşezaţii, după obiceiurile de altădată, lân­g ă p o a r t a monumentală a urnii hotel, era trântită" î n zăpadă o ie i i iâ de 6—7 ani, îmbrăcată să ­răcăcios cu o rochie ruptă, de c u l c a r e neagră'. Adormise acolo,

de F r a n ţ a i s C o p p ö e

cu tot frigui îngrozitor, încre­menită de oboseală, şi slăbiciu­ne, iar câpşorul şi umărul pă­reau o ancoră sucită într'un un-giiiu al peretelui, şi se odihnea pe piatra îngheţată. Unul din pan­tofii cu care era încălţată copila, se desprinsese de pictorul carc- i atârna în jos şi căzuse în faţa ei.

Cu o mişcare mas'nală, Lucb-an de Hem îşi duse mâna la hai­nă ; dar îşi aduse aminte că, cu un minut înainte, nu găs i se în buzunar nici măcar o piesă de un franc cu care să c instească pe servitorul clubului.-

Cu toate aces tea , împins de un instinctiv sent iment de mi ­lă s e apropie de fetiţă, — şi poate voia s'o ducă în braţe la el acasă , să- i dea un adăpost pentru noapte — când zări c e v a lucind în pantoful din zăpadă.

S e aplecă. Era nn napoleon d e aur!

O petsoană miloasă — proba­bil o f emee — trecuse pe a c o l o ş i văzând, în aceas tă noapte d e Crăciun. încălţămintea copilei c e dormea, şî aducându-şi aminte de născătoarea legendă, l i s a s e s ă cadă, cu o mişcare ascunsă, o pomană măreaţă , c a fetita să creadă încă în darurile făcute d e copilul Isas şi să aibă c n toa­tă nenorocirea ei , poiată încre­dere şi speranţă în bunătatea Providenţei .

U n napoleon f Aceasta însem­na mat nmlte zile de odihnă şi de bogăţ ie pentru mica c e r ş e ­toare, şi Lucian e r a gata V « scoa le ca să-i spună, când auzi l i a g a e t ca într'o halucinaţie, w ü a s — glasul Polonezului ca acceatat său tărăgănat c a r e murmura încet : *

ţ » ; Iată două zile de când ^şaptesprezece 4 4 n'a tşh~

t ) a r pnî capul că îndată c e - o bătea m i e z u l nopţii, v a eş i* .

Atunci, acestui tânăr-de 2 * ; d e ani, car e d e s c m d e a dintr o fami­l ie d e o a m e n i - 'швЫНі;cari por­ta, m иагае nofeü d e mffiftar. $t c a v e a s H i pătase niciodată o -noarea, îi trecu prin minte un g â n d îngrozitor $ fu cuprins d e o dorinţă nebună, i s ter ică , mou.-«trtamsă. • '-'-^ ^ •£*:••'* . ::; J t o i r V privire s e a n g a r a c ă « r a sSagar i e strada p u s t e ş i ? » $iecá4aéu-«e act genmteta, iat inse iaSna-i і г ф Ю с а Ь а г е şi fură na­p o l e o n u l « f e a m * d m pantoful că-" jmL ' A p o k tagiad Шв taute pute-t rite, s e îmtoarse w c a s a d e ïpc. ur c » scara dirr câ teva săritori, da­d a іаШжгі, dintr o lovitură uşă e i l e t 'b l e s t emată , păttuase ină-untrn chiar în clipa cârti pendula bătea ргчпа lovitură a miezului noptjfctpiise piesa de aur pe r o s -ţ a v u t v e r d e şi strigă:

— Ti?tt« pe „şaptespre^şc^l ' ' $ i „şaptesprezece" eşi. 5¥* Lucian pasc cei 36 de naro l s -

oni pe roşu. •. Şi roşul câştigă. Lasă pe a-

ceeaşi culoare .cei 72 de napo­leoni.

Roşul eşi din nou. Făcu aceiaş lucru de două, de

trei oii , şi avu aceiaş-'noroc. Avea acum în faţa s a un teanc

de bancnote şi de napoleoni, şi începu să acopere covorul ver­de, cu .monede .

în zece ,.Io­de franci e care ie

locului . A-ouă sau trei

„Duzina", „coloana", „numă­rul", toate combinaţiile îi reu­şeau. Avea un noroc ne mat au­zit, supranatural.

S'ar putea spune că bila de fil­deş , în timp ce » r c a în d e s f l k -titurile ruletei, e fa magftetizltä, fascinată de privirea acestui ju­cător şi se supunea.

Lucian câşt igase vituri", ce le câtev — Ultimele restirs pierduse la cum, pontând, a l t e sute de--napoleoni odată, şi aju­tat de norocu-i fantastic, recâş­tigă capitalul hereditär pe care-1 pierduse în e&ti-va ani, reconsti-tuindn-şi întreaga avere . In iu­ţeala cu care se. a şezase la joc, nu-şi lepădase paltonul btô-nít ; îşi umpluse buzunarele cu teancuri d e bancnote şi c u fişi-curi d e napoleoni ; neştiind unde să-şi mai grămădească câştigul, Îndesă cu m o n e d e ş i hârtii bu­zunarele pantalonilor, tabache-rea , batista, insfârşit tot ce- i putea servi d e loc d e p a s mo­n e d e

S i juca. ş i câş t iga întrona, c a ua besmet ic , c a a n beat , ş i a-n m c a napoleonii c a pumnii p e masă , c a siguranţă ş i cu dispreţ!

Dar , parcă îi dădu prin inimă a n fier înroşit s i n a s e m a i g â n ­d e a acum decâ t la nuca c e r ş e ­toare , adormită m zăpadă — ta cap&t p e c a r e o furase.

— E tot in ace iaş l oc , isi z i ­cea el ! De s igur, trebue să S e tot acolo.» Numai decât», da , c â n d va bate m a u . jur ! va i eş i d e aici, o voi Іиа adormită, o voi duce la m i n e şt o vo i calea în patul meu— Ó voi creş te , o vo i înzestra, o voi iubi c a pe fa­ta m e a şi o vo i mgrnî totdeauna, t o t d e a u n a !

D a r pendaţa bătu unu, ntra şt ua s iert , вля jumătate , tarn şt trei sfertîrri, ş î Í ucian tot mai ş e d e a la m a s a îuferbahl

in sfârşit, c u un miuat, înainte d e a b a i e o r a două. capul - parti--.

: -да~ае rfclcă deodată ş i spuse/

' - -Дівда^Ѵ^есргіааІ , • domni-. lor... Destat pentru a i l U

Dbitr'o sa&Um%':là&m im m picioare. P t í y i n d c a díspref ve jucătorii c i r a » íaoüoniuraM ş i cari s e uitau l a «t c a o icnidioa?

. s ă . admiraţie, p lecă repede, să­rind cate trei & § 4 e o d a t * ş i a-lergă ta banca die piatră.

Din depărtare , t a Ішшаа unui féUnar, zări pe fefij^.

— Dumnezeu fie lăudat ! stri­g ă el, E tot acolo.

S e apropie de ea şî-i tea mâoa. — Ce irig îţi e s t e ! Sărmană

năcuţă ! Щ O luă in brate, o ridică ca să

p lece cu ea. Capul copilei căzu ne spate,

fără ca ea să se deştepte : — Ce adânc dormi la aceasfâ

vârstă ! O strânse la piept ca să o in.-

câlzească şi coprins de o vagă nelinişte voia să o scoale din somnul greu şi începu s'o sărute pe ochi —- cum făcea odinioară celei mai dragi metrese. -

Dar atunci observă cu spaimă că pleoapele copilei erau între­deschise şi lăsau să se v a d ă - q r chiul ştMs, şemişcat .

- Тгес8й8н'4 prin-.minte o spăi-mântătoarc bănuială, Lucian a-propie gura sa de a retiţei ; uu eşi ntci o suflare.

In timp ce Lucian câşt iga o în­treagă avere cu napojftoniu^ mi­cei cerşetoare , ea — J ţ r ă adă­post murise de frig !

înăbuşit parcă, de ó l b i g r o z i -toare nelinişte sufletească, Luci­an voi să scoată un strigăt... ş^ îu sforţarea făcută, se deşteaptă din visul urât pe banca din club, unde adormise cu puţin înainte de miezul nopţii, şi unde servi­torul clubului, plecând pela cinci de dimineaţă, îl lăsase liniştit.

O brumoasă auroră de De­cembrie îngălbenea geamurile îngheţate. Lucian eşi, îşi ama­netă ceasul, făcu o baie, mancă;, şi s e duse la biroul de recruta­re unde semnă un angajament de voluntar în regimental І de vânători, în Africa...

Astăzi , Lucian d e Hem e s t e l o ­cotenent : are pentru trai soWa şi se mulţumeşte , fiind un o-fiter foarte ordonat şi care n'a mai atins niciodată v r e - o carte de j o c S e pare chiar că face şi economii , căci zi lele trecute, iu Alger , unul diu camarazi i săi care- i urma la câţ i -va paşi, pe o s tradă muntoasă din Kasba, H v ă z u dând d e milă. unei mici spaniole adormită sub o poartă; el a v u indiscreţia de a v e d e a cât d a s e Lucian sărmanei fetite. Cu­riosul fa foarte mirat de g e n e ­rozitatea locotenentului.

Lucian de H e m pusese îu mâ­na fetiţef un napoleon d e aur.

Trad. d e C . C . P e t r o v i d

D I N J S A T Stttti trist сл mátunttrt-a Part mort ctrm e Safmra; Şi fcinavê, ţoală fin« i'idn/fr, tend se lasă tema.

Drtamt-i ster» ee nţias'ie btmè;. èhtnur '» cerchmwţ rëzigloate І $ezăiţrite de glmne Atf murit aproupe toate,

La ma* Stoffe, ta ЫИ»т, &аи $fan*/-fèm* lAtiacà, Porettifut otám «йв guru , fhw ca vremm sú ie treaóá.

Ши páémre. deta ştime. Vine aefmubt ée jtöp»are

Şi din эопж, café ettm taute tjttră frvnia cur«, mwre.

.ţwjias ti-ÎM, kemva-i smeritó, IM* aber ptoge tiţeful; Vremeà-i tmrnrâ, 'taJSşezitHt

1er la щі AtUe resêéhd! Grui« i

i N D O I / t i - A

Aèetdtê, iubito, ascultă Çfem glastri ht mapte bocesc, ëttm picürii júeael se 'iisanä

In plumet şt '« geamuri lovesc.

Ascidiă, ee noapte cumplită. Ce straniu concert dc-uiurâii, De par'eă toti morţii din groapă Sua strûns şr se 'ntrec în oft arh

Camarile nave s'udună Si in minte-mi greoaie sc síring. Mi-c irka, iubit-o, mi-e frică Dc tine >; incep ça sa ; láng!

Galaţi. Ioan Vasi'iad

Duminică, 20 Decembrie 19 lő UNIVERSUL LIT Ell A li No. Г,1. — 3 .

& U Y e x > Ë b n i i I t a l i e i

І Ч Щ Т К Е Т К U T K В Л R E

EUGEN LOVINESCU D-l I .ovinescu e un critic la

modă. In primul rând s e declara discipol a! d-lui Faguet , p e care îl numeşte il mio maestro e duca, imitând ne Dante — adică es te un impresionist şi dând înţelesul cei mai iar? acestui cuvânt — îl prenumărăm printre impresio­nist'! şi ne Sa inte -Beuve . Din a-ces t punct de vedere se găseş te în tovărăşie btmă. Imitând pe ina rii săi predecesori , d-I I.ovinescu a scris şi literatură pură. Insă publicul nu s'a interesat de a-ceasta Iati;ră a activităţii sale — criticul a covârşit torul — aşa că şi nor, făta să-î deprecierii roma­nele şi p iese le d-sale de teatru, Ic vom lăsa uitării.

Vom r.iializa numai opera cri­ticului. Si s ă nu credeţi că nu ne-am încărcat umerii ca o sar­cină din cele mai g r e l e . . D-I I .o-viuescu a s c r i s enorm şi scrie mereu. Plăuueste s ă dea bietei noastre literaturi :el putui două­zeci volume de critica. P o a t e şi mai mult : poate patruzeci, poa-je o sută. Cine poate şti c e torc. Parcele în întuneric? МЫегіІе Viitorului sunt nepătrunse.. .

D-I I .ovinescu, vorbind de Ca­ragiale, sc r ie ca un poet :

„ M o a r t e a lui Caragiale pe un apus de s o a r e , grăbit, neaş tep­tat. Nu un apus de soare în №r-çul murii, o str îngere înceată în sălaşul u m e d al ape i , o scăpărare prelungă s p r e orizontul îndepăr­tat, în jocuri de lumină, în mijlo­cul norilor î n s â n g e r a ţ i şi al va­lurilor purpur i i , ci un apus nebă-nuit, t r ag ic in p r ip i r ea lui, în do­sul unui ş i r a g dc munţ i î n tuue -coşi. In clipa c â n d se s t r î n g e , el părea p r egă t i t Ia o lumină n o u ă " Catavencu al lui C a r a g i a l e n ' a r fi scris d e s p r e c r e a t o r u l său cu mai multă' v e r v ă şi e n t u s i a s m .

Pe d-1 M a i o r e s c u ni-1 d e s c r i e : „el pare ca o s tâncă""; pe u r m ă >crie : „în istoria cul tur i i r o m â ­neşti nu-i o a l t ă f igură cu o p e r ­sonalitate a t â t de e n e r g i c r o t u n ­jită sub o fo rmă n e s c h i m b a t ă . Ceva de p ia t r ă , g r a n a t i c ( s i c ) " . Nu e vo rba că p r in g r a n a t i c nu

d e I. F O T !

înţe legem ceva rotunjit, dar tre­c e m mai departe.

Şi nu mai conteneşte în epite­tele ornante.

D-lui Macedonski , criticul no ­stru nu vrea să-i dea impor­tantă, repetând cuvintele poetu­lui, că d-1 Macedonski nu merită:

Ni cet excès d'honneur, ni cet­te indignité.

Dar să ne oprim aici cu cita­ţiile

D-1 Lovinescu n a r e nici un criteriu de estet ica pentru jude­carea autorilor ce-ş i propune să-i anal izeze. Când afirmă-, sau când neagă» ceva , porneşte din-tr'im spirit de ciudă pe cei ce -au scris cum au scris . Caută la C a ­ragiale deîcte , pe care nu le are şi-i c e r e d-lui Maiorescu să făcu impresia unui literar, iar pe d-t Macedonski îl desfi inţează pur şi simplu.

N e v o m ocupa, în critica n o a s ­tră, numai de aceşt i trei SCFÎÎ -tori — cei mai însemnaţi . D i n a-ceastă analiză s cur tă cititorul ѵ з deduce meritul criticei d-lai L o ­vinescu şî va loarea e i intrinsecă.

• „ C a r a g i a l e n'a fost lipsit nu­

mai de idea l i sm ş i 4& generoz i ­t a t e , dar şi de poez ie . Eroii săi n ' au n i d cea mai mică umbră de f a r m e c , nici o eroină nu aduce cu e a o n e l ă m u r i t ă mireazmă de fe-m e n i t a t e , o notă de duioşie : pre tu t inden i dragostea văzuta pr in p r i s m a mahalalei".

lată ce efect îi face limba Itîî C a r a g i a l e d-lui Lovinescu :

„ O f rază s c u r t ă , uşoară-, ce t r o z n e ş t e din toate îneheefurile, fără con tu r şi fără mol ic iune v o ­l up toasă (ce-o îi şi a s i a ? N . R ) ; o l imbă o r ă ş e n e a s c ă , împestri­ţată- cu cuvin te nearmonîce» ' s tre­ine şi s u p ă r ă t o a r e " .

Mai decarte cr i t icul r e v i n e îa mai nune s e n t i m e n t e , da r iot nu sc lasă . II grat if ică pe C a r a g i a l e cu titlul de t a l en ta t — ilar -fără durab i l i t a t e — făcând cr i t ică în­tocmai ca ce lebru l Far fur id i .

D-1 Lovinescu - - il rog s ă nu

se supere !.„ nu La priceput pe marele nostru satiric — dupa cum n'a pătruns nimic diu pu­ternica personalitate a d-lui Maiorescu, după ctim n'a simţit nimic di» farmecul minunatelor Nopţi de Decembrie şi de Mai, mai a les ale d-lui Macedonski .

Şi fiindcă afirm un lucru aşa de grav pentru întreaga operă critică a d-lui Lovinescu, opera superficială şî lipsită de cons i s ­tentă', pretenţioasă şi ridicolă, confuză şî vulgară, operă scrisă într'un stil de revoltătoare bana­litate, punând atâtea acuzaţii! pe s e a m a d-sale, trebue să mă e x ­plic — nu pentru d-1 Lovinescu, ale cărui lucrări n'ar merita o discuţie serioasă — ct pentru ci­titorii mei .

At?ii tinereţii lui Caragiale s'au scurs in dureri şi fn suferinţe. A băut până în fund paharul amar al nedreptăţilor vieţii şi ale oa­menilor.

A fost un nedreptăţit. Alt tem­perament m a i s lab, mai pornit spre mist icism şi spre probleme­le existenţei ar fi făcut ca Emî-nescu : dar Caragia le era voi ­nic, îndesat , un temperament ve­se l şi robust: energica exuberan­tă a vieţii din el caută s'o chel­tuiască în afară. Era lacom de vîată, d e realitate, de plăcerile ei şi de deziluziile ei. Privirea Iui s igură cuprindea, reţinea, gusta cu poftă amănuntele ex i s ­tenţei . S*a revoltat şi el la înce­put, dar tot analizând spectaco­lul c e I s e desfăşură în fată, s'a potolit. Ceva mat mult. A prins gust ş i plăcere ca să mai d i sece pe contimporanii lui, să le p r indă trăsăturile caracteristice, să-ii iu­bească — prin simpatia a r t e i — a ş a cum sunt şi pe u r m a să ni-i descrie .

Cu câtă pasiune, cu c â t ă o b ­servaţie neobosită nu şi-a a d u ­nat, nu" ş i -a r e t u ş a t şi nu ş i -a întregit galeria lui de tipuri.... Eram pe atunci î n t r ' o epoca t r a n ­zitorie, in v r e m e a t inereţ i i lui Caragiale . T o a t e formele con­stituţionale a le apusulu i i n t ro ­duse la not au primii o i n t e r p r e ­tare aşa de hazl ie , a ş a de g r o -tescă şi a ş a d.e c a r a g h i o a s a incul î n t r e a g a n o a s t i ă manifestare cul­turală- şi politică — în gene ra l i ­tatea ei — îti făcea impres i a u-nui psec taco l b u r l e s c .

Eroi i lui Omer trecuţi priit pi izn ia lui Offenbach în Iu belii' Hélène.

C â n d se j o a c ă îna in t ea ta o astfel de c o m e d i e , c â n d no ţ iu­nea de pa t r i e şi de l iber ta te , d c ega l i t a t e s;i de frăţietate — toa te ideile m a r i şi g e n e r o a s e ale v r e ­mii- n o a s t r e — c a r a t ă farmecul n e î n t r e c u t al expresiutiilor tipi­ce pe c a r e le p r o n u n ţ ă F a r i u -r ide şi Catavencu, D a n d a n a c h e şi Trabimache, Pristanda şi Ce ­t ă ţ eanu l t u r m e n t a t ma i ai v r e ­m e să te ocupi în t r ' o societate ca a s m şi de idile sau d r a m e s e ­r ioase — a ş a cum v r e a d-l Lo­vinescu ?

Aspectul vieţii ne amuză- s a u ne întristează. Visătorii, de obi-ceiu, prin felul lor de a fi şi prin spiritul lor conteni, 1 lativ, se de­părtează d e realitate. S e închid in ei, în turnul de fildeş roman­tic, işi cc-ntemplează visurile pro­prii, proectâudu-le pe pânza rea­lului ca nişte demonstrátort fan­tastici, care s'ar servi ca aparat de proectte de fantázia lor g igan­tică, care colindă lumea în Ыщ si în larg.

Aceşt ia devin lirici, plâng slă­biciunile omenirii, dezastrele iu­birii, a le devotamentului , etc.

Nu tot a şa fac şi satiricii, spi­rite mai sănătoase şi mai armo­nizate. E lucru cert că tot obser­vând pe oamenî, tot scrutândti-i în mişcăib, analizându-le faptele ajungi să te convingi de neturba­tă vanitate a tuturor acţiunilor lor, de imensa doză de prostie c e intră în aluatul de formaţie a mai întregili omeniri, şi in loc să plân­gi — lumea noastră — râzi cu ea, te distrezi cu ea, o sorbi cu ocliiii în mişcările ci, în atitudi­nile ei şi o iubeşti, şi-ai vrea să n e - o redai spre marea ta sat is­facţie în toată goliciunea stupi­dităţii şi a zădărniciei sa le . Iar dacă eşti un spirit superior, d o ­tat de natură, cran era Caragiale, de facultatea de a-ti exprima şi material iza în s imboale impte-sile tale. atunci nu m a i stai pe gânduri.

Eminescu a văzut ace leaş i ti­puri c a şi Caragiale, dar truba­durul iubirii profunde şi> al natu­rii s'a revoltat de acest specta­col , a bletsemat, a făcut impre-cauţiuni fulgerătoare împotriva lor. El era un învins, din fire şi prin temperament.

Caragiale , dimpotrivă, s'a r ăz ­bunat satirizându-şi mediul. Şi unul şi! celălalt au suferit de là a-ceeaşi oameni , dar modalitate d e exprimare a sentimentelor lor a fost deosebită.

Caragiale a p r ins ridicolul si­tuaţiei şi al atitudinilor. Un sp i ­rit drăcos izvora din privirile lui, din ges tu r i l e lui. Puterea de e x ­pans iune a naturii sale puternice se mă r i s e in glume, a v e a n e v o e de ac ţ iune , nu p u t e a să se s t ă p â ­nească , s ă se închidă în el şi să t a c ă sau să b les teme. A făcut c a şi elevul, c a r e nemul ţumi t de profesoru l să-u, s 'a dus în dosul curcii de r ec rea ţ i e şi pc zidul alb i-a făcut nasul .

Din t oa t ă f igura lui. din loa ie mişcă r i l e lui n ' a d e s e m n a t d e c â t ace s t n a s exp res iv , m a r e , roşu, şi toţi colegii elevului l'au r ecu­noscut i-au a m u z a t , au r â s pe în­fundate în c lasă , în hoho te , pe s t răz i şi a c a s ă de c a r i c a t u r a din closui curţ i i l iceului.

C a r a g i a l e a făcui ca şi c a r i c a ­tur is tu l . A prins t r ă s ă t u r a p r in -

HMVEHSrjb LITER Alt Duminică 20 Decembrie 10 lo

cipală a personagiilor sale şi ne-a redat-o. Desenul lui trebue să fie sobru şi simplu, nici un a-claos de prisos care ar strica e-fectul creatiunii artistice. Va fi e-liptic, confuz, impecabil în mor­gă, naiv, şiret ca şi tipurile sale nemuritoare. Din fiecare colt de stradă, la fiecare întrunire publi­că ne răsare figura cunos­cută a lui Farfuride neîtrecutul, morga lui Trahanache impertur­babilul, surâsul protector şi beat al lui Dandanache, în ce le câte ­va cuvinte pe cari le pronunţă. ' Trăsătura principală e aşa de bine prinsă, aşa de mărită, aşa de verosimilă în comicul ei încât e "destul să pronunţe un singur cu­vânt ca pe dată să-1 recunoşti', să-1 caracterizezi şi să-1 numeşti pe tip. In această prima- linie caracterizată stă eternul operei lui Caragiale.

D-l Lovinescu îi caută ca pre­d e c e s o r pe Alexandri, citând far­se le acestui din urmă. Dar Ale­xandri n'are desen, n'are carac­terizări, comicul la el reese din situaţiuni ca la pozne, ma imult decât din tipurile create. Aici e deosebirea capitală între opera de artă si opera diletantului. ^І.а artist creaţiunea e calcula­

tă, cu toate că fondul sentimen­tal nu e deosebit de al diletantu­lui. Artistul vrea, toarnă în bronz sau în simboale opera ză­mislită, de îndată ce i-a găsit ex­presia culminantă, pe când dile­tantul dibue, caută prin situaţi-tmi externe să sa lveze goliciunea fondului, prin retorică să acope­re sărăcia expresiei .

III

, Această- deosebire n'o face d-l T-ovinecscij, nici nu-1 interesează. Cere lui Caragiale situaţiuni du­ioase şi romantice.

Dar uri spirit satiric nici nu s'ar putea defini astfel, dacă ar face ideile serioase , cu versuri alexandriene. din amorul Ziţei cu Rică. ' Vrea descrieri după natură.

Nu cunosc o bucată mai so­bră, mai frumoasă, mai c las ică în literatura noastră, un tablou imai simţit şb mai puternic al ier-

M\ ca rătăcirea aceea printr'o noapte furtunoasă spre hanul Ini Mânjoală! Ce turburătoare fe-m e e e şi coana Marghioala. „Ce pat... ce perdelute.. . c e pereţi'... ce tavan!. . . toate albe ca laptele. Şi abajurul şi toate ce le lucrate cu igliţa în fel de fel dc feţe... şi cald ţ a sub aripă- de cloşcă.. . şi un mi-i o s de mere şi de gutui.;."

Iată o descriere a furtunii : „Viforul creştea, scuturându-

m ă de pe şea . In înalt ,nori după nori sbu-

trau opăciţi ca de spaima unei pe­depse de mai sus , unii la vale pe 'dedesubt, alţii pe . deasupra Ia 'deal pei'deluihd în clipe largi, 'când mai gros, când mai subţire, lumina ostenită a sfertului din urma".

Ce să mai v o r b i m . d e minuna­tele lui poveşti , cu mult superi­oare lui Ispircscu, prin claritatea formei, prin. siguranţa desenului, prin previziunea simboatelor şi mai ales prin ,neîntrecute! umor c e le străbate, î e dă viaţă şi far­m e c nesfârşit.

Sânt rare femeile în opera In i . Caragiale , dar cât de seducătoa­re ! au tocmai eternul ferhenin,

de care ne aminteşte d. Lovi­nescu, în toată vraja şi splen­doarea acestui avânt. - Citiţi pe Abu-Hassan, Păcatul,

la Hanul lui Mânjoală şi p o v e ş ­tile sale, ca să vă convingeţi de acest lucru.

Dar stilul lui Caragiale ? Nici unul dintre scriitorii noştri n'are siguranţa cuvântului ş i darul compoziţ iei în aşa fel dezvoltat cum îl are Caragiale. E cel mai clasic dintre scriitorii noştri. Dar asupra acestui lucru am vorbi* în studiul nostru asupra lui Ca­ragiale.

Să trecem mai departe. • *

D-nul Maiorescu spunea de mult „Forma fără fond, nu numai că nu aduce nici un folos, dar este deadreptul stricăcioasă, îi* iîidcă nimiceşte un mijloc puter­nic de cultură".

Şi prin urmare vom zice : es té mai bine să nu facem o şcoală rea, mai bine să nu facem o pi­nacoteci decât să facem o pina­cotecă rea.

D-l Lovinescu are aerul că-1 combate pe d-l Maiorescu, susţi­nând o enormitate, căci nimeni nu şi-ar putea închiipui c e - o fi aia formă fără fond, suflet fără corp, şi frunză fără pom sau fără pă­dure.

D-l Maiorescu a susţinut na­ţionalitatea în marginile adevă­rului şi a scris monumente de proză în limba românească, pe lângă dări de s e a m ă foarte Judi­c ioase asupra scriitorilor noştri. Discursurile d-sale parlamentare sunt de -asemenea opere de artă,

prin concepţia înaltă ce le animă, prin avântul nobil ce se însu­mează în ele, prin logica strânsă care le înlănţueşte şi prin stilul magistral în care sunt rostite.

D-l Maiorescu a mai. făcut timp de aproape o jumătate de veac cuisuri de logică şi de is­toria filosofiei la unffersităţiie din Iaşi şi Bucureşti . Generaţii peste g e n e r a ţ i ţ j ' a u perindat lu-minându-se h J E k v ă r u r i l e susţi­nute cu ^ ^ r a i d u r ă , cu atâta artă incflflBpbilă, cu atâta c o n ­v ingere тге eminentul magistru.

Nimeni n'a atins la noi culmile stilului maies tos ca d-l Maiores­cu ; nimeni nu 1-a întrecut în e x ­punerile sale impunătoare.

Toată literatura noastră a-proape în întreaga ei manifesta­ţie, s'a desvoltat la umbra d-lui Miaorescu.

Eminescu, Caragiale , Creangă, Vlahuţă şi Goşbuc ca ş i mulţi profesori universitari de azi au câştigat în contact cu dânsul res ­pectul pentru arta şi ce le ale spi­ritului, gustul cullurii proprii şi tendinţa pentru perfecţionare din ce în ce mai înaltă în formă ca şâ pentru îmbogăţirea fondului...

D-l Vlăhuţă s p u n e a c â n d v a , în-torcându-se dela un ceai literar care avusese loc în casa d-lui Maiorescu :

„Fiecare cuvânt al lui poţi să-1 trimeţi Ia tipar pentru ca nimeni d?M câţi l'au auzit s ă nu-1 mai uite".

A avut în ţara noastră c e v a din autoritatea binefăcătoare a m a ­relui Goethe în Germania.

[ W W » / \ A A / W W W W V W W W W W W V W 4 ^ W S A A / W V V V 1

După cum se ştie d-l Maiores­cu e s t e unul din cei mai culci români din toate timpuriie, cul­tura d-sale es te variată şi solida, disciplinată şi puternică. D-l Lo­vinescu îi spune acestuia : „Cri­tica e s t e ştiinţă, istoric şi poe­zie". D-l Maiorescu a făcut nu­mai o critică culturală ce se o-preşte la pragul criticei literare, fără a-1 fi găsit decât rar şi Intim plător. D a c ă d-l Maiorescu nu l'a trecut, a pregătit totuşi calea ce duce la dânsul".

D-l Lovinescu e modest şi nu vrea să spue că d-l Maiorescu e s t e un simplu precursor al cărui unic merit stă în faptul că i-a deschis drumul marelui critic ca ­re es te domnia sa .

N'a fost destul că a negat pâ­nă la un punct pe Caragiale şi pe d-l Maiorescu.

D-l Lovinescu, ce e mai grav, contestă orice merit d-lui Mace-donski. Adică n'are nici o valoa­re pentru d. Lovinescu poetul măreţului ooem al Nopţii de De­cembrie ; nu-1 interesează pe d. Lovinescu de Ioc fermecătoarea Noapte de Mai şi n'are nici un cuvânt de laudă pentru autorul Stepei şi al lui Thalassa !...

Puterea epică a versului d-!ui Macedonski , v igoarea impună­toare şi perversă a p r o i p e a scri ­erilor sale , forma sa impecabi l i şi bogăţia rimei îl ridică de-asu­pra tuturor poeţilor noştri, ală­turi de Eminescu şi de Coşbuc. D - s a es te singurul poet în litera­tura noastră care a agitat pro­b leme intelectuale şi a fost :m maître du métier, maestru al meşteşugului în versuri, cum ni­meni altul la noi ; iar Noaptea de Decembrie e cel mai nepieri­tor şi mai scump juvaer al l i te­raturii noastre .

Dar despre d-l Macedonski a m mai vorbit şi vom reveni cu altă ocazie .

ÉIIÎ

Generalul englez Frencn

Flori de g luata, flori dc ghiaţă — Visul nopţilor de iarna — Perle 'ncremenite n geamul De cristal ne'ntinat.

Din înfrigurate ceasuri Vă 'ntrupaii, huiţi viaţă Mângâind privirea noastră Cu snrisui l-astru mat-..

Flori de ghiaţă, flori de g luată Raza soarelui v'a prins. Din măeastrâ-va 'mbinarc Şir de lacrămi s'a prelins.

A murit lu muia voastră Şi reflexul de topaz Şi-aţi rămas aa plâns năvalnic Pe un chinuit obraz.-•

Flori de ghiaţă, flori de ghicită Cu răsfrângeri de argint Voi sunteţi simbolul vieţei Şi-al visărilor ce mint ..

Gabriella L Anastasiu-Vncnîesci

Evenimentele din Persia

— SVnveltt d e C A T U L L E M F N D E S —

Cej doi prieteni de şcoală, du­pă o trecere îndelungată de ani, s e întâlniră într'o seară-, într'un salon oare-care, ambii bătrâni şi cărunţi, unui bur'ac, cel-Ialt în­surat.

D-î de Méroul locuia ş e a s e luni la Paris şi şease în castelul său delà Tourberille. Căsă tor i t . cu fata unui nobil din împreju­rimi, trăise o viaţă liniştită, viaţa leneşă a omului care n'are nimic de făcut. Era o fire blândă, fără să fié d inteligenţă scăpărătoare, î$i pe'.recea vremea să regrete trecutul şi s ă critice moravurile şi instituţiile de azi. In fiece cli­pa spunea soţiei lui, care ridica ochii către cer : „ P e ce vremuri trăim azi, Dumnezeule !''

D-na de Méroul semăna de altfel din punct de vedere imte-lectual, bărbatului ei, de parcă ar fi fost fraţi. Dânsa ştia din tradiţie că trebue să respecţi mai întâi pe P o p a .şi-apoii pe Rege .

Şi îi iubea şi H respecta din toat^ inima, fără să-i cunoască, cu o exaltare poetică, cu un de ­votament nereditat, cu o înduio­şare nespusă. Era foarte bună şi cum nu avea copii era adesea tristă.

Când d-1 de Méroul întâlni în­tr'un salon pe Ioseph Mouradour vechiul lui camarad de şcoa­lă, resimţi o bucurie profundă şi naivă, căci ambii se iubiseră foarte mult.In tinereţea lor.

După exclamaţi i le de mirare asupra schimbărilor pe care vâr­sta o adusese trupurilor lor, se Informară numai decât de ex i s ­tenţa lor.

Joşeph Mouradour. un meri­dional, era consil ier generai în oraşul Iui. Fiind o fire s incer i , vorbea pe ş leau, desvăluindu-şi în întregime cugetarea, ignorând

cu desăvârşire arta de a menaja pe cineva. Era republican, unul din acei republicani de treabă, cari au ca deviză să nu s e sfi-ască nici când şi cari în sinceri­tatea lor m e r g până Ia brutali­tate.

Când veni în casa prietenului său, fu numai decât iubit, cu- toa* te ideile lui înaintate. D-na de Méroul s p u n e a : „Ce nenoroci­re, un c m a ţ a de t r e a b ă ! "

D-1 de Méroul spunea priete­nului său cu un ton pătruns şi confidenţial : „Nici mi băiîueşti răul pe care îl faci ţărei noas­tre''. II iubea totuşi ; căci niniie nu este mai trainic decât prie­teniile din copilărie reluate la ó vîrstă tnatură. Ioseph Mouradour râdea de prietenii lui şi uneori începea chiar să ţie discursuri, cu cuvinte sonore şi dec lamato­rii împotriva oameni lor . înapo­iaţi, şi împotriva prejudecăţilor.

Când termină cu valul aces ta de elocuenţă democratică, ceü doi soţi, о а г е с н т stingheriţi, tu-ceau, fiind prea bine educaţi ; a-poi băbatul încerca să schimbe convorbirea.

Vara sosi. Soţii Méroul nu a-veaii bucurie mai mare - decât să-şi pr imească v prietenii l a m e - • şia lor, la TourbeiUe, Era o bu­curie intimă şi sănătoasă, ö bu­curie de oameni cum s e cade. S e duceau întru Întâmpinarea іяѵУ taţilor, Ia gară şi nimic nu le producea o mai mare fericire de cât să audă vizitatorii lăudând proprietatea lor cât ş i toate cele ce s e vedeau pe ea .

Ioseph Mouradour fu invitat sî el

Soţul şi soţ ia ven i tă îirtrii în­tâmpinarea lui, încântaţi de-ai face onorurile locuinţei for.

Numai dceât ce-i zări, Ioseph

Mouradour se dete repede jos. din vagon, le strânse mâna şi în­cepu să le facă tot felul de c o m ­plimente.

Drumul fu cu adevărat încîn-tător, s e miră de înălţ imea arbo­rilor, de bogăţia recoltelor, de iuţeala calului.

Când se dete jos din trăsură, d-1 de Méroul îi spuse cu o oare­care solemnitate prietenească :

— Eşti la tine, acuma, dragul meu.

Ioseph Mouradour, răspunse. — Mulţumesc, dragul meu,

mă aşteptam de altfel. Eu nu mă sfiesc dc prietneii mei. Nu în­ţe l eg altfel ospitalitatea ?

Apoi s e duse în odaia lui, ca sa ş e îmbrace ţărăneşte , spunea el," şi într'adevăr peste câteva clipe apăru într'un costum de pânză albastră. P ă r e a mai co ­mun,: dar mai vese l totdeodată, în ţinuta lui pe care o judeca

' foarte nimerită. îmbrăcămintea lui displăcu oarecum d-lui şi d-nei de Méroul, cari s e îmbră-cau la ţară întocmai ca la oraş, c a şi cum particula care preceda numele lor îi si lea la un oarecare ceremonial până şi în intimitate.

p u p ă m a s ă vizitară cu toţii fermele ; iar Parisianul încre­meni -pe ţăranii respectuoşi cu ..tonul prietenos al cuvintelor lui.

. Şeayrâ, preotul cină la m a s ă ; de oJbleei mânca numai Dumini­ca, dar fusese rugat în chip e x ­cepţional s ă vie să c ineze în ziua aceia, în onoarea noului v e n i t

Ioseph cînd îl văzu, se strîm-bă, apoi îl privi cu mirare, c a pe o flintă rara, pe care n'o v ă z u s e nici c înd de aproape. începu să poves tească timpul mese i , to t felul de Istorisiri, oare cum pi­cante , îngăduite în intimitate, dar care păreau ne la locul lor, soţilor Méroul, în prezenta preo­tului, căruia nu-i spunea „pă­rinte" ci domnule; în urmă în­

cepu cu preotul o discuţie lun­gă asupra diferitelor superstiţii stabilite pe suprafaţa globului pămîntesc. Spunea: „Dumnezeul vostru, domnule, dacă trebuieşte respectat , trebuieşte discutat de asemenea , Dumnezeul meu s e numeşte : Raţiunea şi de cînd e lumea a fost duşmanul ne împă­cat al Dumnezeului vostru.. ."

Soţii Méroul, desnădă-jduiţi s e si leau să schimbe convorbirea, dar în zadar.

Preotul plecă de vreme. Atunci, d. de Méroul spuse ca

c voce blinda: — Aii mers c a m departe în

convorbirea ta cu preotul! Dar Ioseph, strigă nu mai de

cât* — Tare eşti nost im! Ce crez i

ca am să mă jenez cu un popă. D e altfel dacă vrei să-mi iaci plăcere, te rog să nu nii-l mai a-duci cînd sunt aici. .

. — Dar, dragul meu... . Ioseph Mouradour îl între­rupse:

— Eu nu pot să mă- prefac, ş i apoi cînd popa va respecta c o n ­vingerile mele , am sä resoect si e i r p e ale lui. Am z i s ! . Şi convorbirea s e isprăvi.

Cînd doamna de Méroul. intra a doua z i de dimineaţă în salon, zări pe m a s ă trei ziare care o făc iuă să se dea indărît. Erau: le Voltaire, la République fran­çaise şi la Justice.

Numai décît Ioseph Moura­dour, îmbrăcat la fel ca în ajun, apăru în prag, citind cu atenţie. l'Intransigeant. -

El z i s e : — Rochefort are un articol

straşnic. Omul acesta e surprin­zător, e dat dracului nu altceva.

Citi articolul cu glas tare, a pă­şind pe cuvinte, atît de entu­ziasmat, înc i t nu observă s o s i ­rea prietenului său.

D . de Méroul ţinea în mină ** ßaulois pentru el şi le Clair un pentru soţia lui.

Proza biciuitoare a m a e s t r u ' lui ziarist care a dărîmat Impe­riul, declamată cu violenţă, cău­tată cu un accent de meridional, zguduia întregul salon liniştit, părea că stropeşte zidurile, foto-iiurile, mobilele grele aşezate d e un secol in ace iaş locV cu grin­dina aceasta de cuvirtfe îndrăz­neţe, crude şi ironice

Bărbatul şi nevasta, unul ; n picioare, cealaltă' ghemuită în­tr'un scaun, ascultau încremeniţi atît de scandalizaţi încît nu mai făceau; nici o mişcare.

Mouradour cu un gest larg şi entuziast declamă ultima frază, apoi declară cu un ton triumf i-tor:

— E straşnic, ha i? Dar deodată zări ce le doua

ziare pe care le adusese priete­nul lui şi el însuşi rămase acum încremenit . Appi, repeziridu-se la él, Jl întrebă cu un ţon furios:

— Ce vrei să faci cu fiţuicile a s t ea?

D . de Méroul, răspunse şo­văind...

— Sunt z iarele mele! . . . — Cum?. . . ziarele tale... Vre i

să-ti baţi Ш de mine! T e rog să-mi' fac i plăcerea să citeşti n u ­mai pe aie me le care o să-ţi l im­pezească Ideile şi c î t despre a l e tale, iată c e fad cu ele. . .

Şi înainte c a ' r a z d a lui să sch i ­ţeze un ges t de apărare, luase ce le două z iare şi i e aruncă p e fereastra; Apoi, dădu la Justice

6 — No. 5 1 l'NIVEHSUL LITERAR Duminică, '.'O Decembrie 1915

d-nei de Méroul, iar le Voltaire bărbatului ei şi se trîuti într'un fotoliu să isprăvească de citit L'intransigeant.

Ambii seti,- din delicateţă se prefăcură că citesc, în urmă. peste c î teva clipe, îi înapoia ră? gazete le republicane, pe care le atingeau cu vîrful degete lor de par'că ar fi fost otrăvite.

Atunci loseph începu să rîdă si spuse:

^— încă opt zile de citanie şi vă convertesc .

P e s t e opt zitle intr'adevăr, gu­vernă toată- casa. Nu primea preotul, pe care d-na de Mé­roul îl vizita pe ascuns- interzise accesul ziarelor le Gaulois şi le Clairon, pe care un servitor le lua deia poşta, şi pe care soţii Méroul le ascimdeau, numai de cît ce intra, subt perinele cana­pelei. Făcea în sfirşit c e poftea, adevărat tiran vesel şi a-tot-pu-ternic.

Cum însă alti prieteni trebuiră su vină, oameni pioşi şi regalaşti, castelanii îşi dădură seama că o intîlnire ar ti cu neputinţă.

Dc aceia vestiră înîr'o seară pe Iosepîi Mouradour. că erau nevoiţi s ă plece pentru c î t eva zi­le, din pricina unei afaceri oare­care, şi îl rugară să rămmă» s in­gur. Nu fu mişca* şî răpsonse:

— P i c a bine, mi-e indiferent, a m să vă aşteot aici, cit poftiţi. V'am spus de altfel că între prie­teni nu încape nicio sfială. Ocu-paţi-.v& dar de afacerile d-voa­stră, cu nu m ă formalizez pentru a ş a puţin, din potrivă .Duceţi-vă. dragii mei, vă aştept.

D. şi d-na de Méroul plecară a doua zi.

$ i loseph Mnuradonr ii a ş ­teaptă şi azi.

Trad. de Constantin A. I. Gbica

C a r t e P o ş t a l ă Aceleaşi feftiei

a floarea răsărită \,e-un mormânt Paraginii de veşnica uitare. A răsărit în, sufleùt-iui o ßoave Orfană de luminii- şi de vânt.'

Nici zimbele fi nici priviri de fo: Л'_'ам sărutai ascunsele petele tií mâine e a muri, frânta de jale, Ca o feecoară fuvä dc mroe !

S'o scutura iubirea ce-a 'nflorit Ascunsă '« sußHu-mi ea 'ntr'o chilie, Şi nime, nime'n, lume no sa ştie Dc ce-a crescut şt nici de ce-a murit.'

» . I»».

Bolnavi! de f lor io!* l i în tue epidemia gîoriolii euni-

piit în toate manifestări le vieţii; der , mai eu seama pr in t re fabri­catorii de versuri , a luat un ca­racter acut. Nu e zi în care să nu p r i m i m la redacţie un potop de versuri cu fraze sehiloade, cu ri­m e p îleiale, cu r i tmur i barbare , încad i ind o cugetare nulă . Şi ds-c.;i, înarmaţ i de buna voinţă, ne si l im să precizăm la unii cite un g'înd ce ni se pare că licăreşte în 7-îndurile lor rău • însăilate, în-'drept indu-іѳ freza si corcetîndu-le r ima şi r i tmul , sun t bolnavi care se supără ioc. Vor şă apa ră în publici tate cu goliciunea lor de cugetare şi cu sclhiocleni.a lor 'de formă, fiind siguri că aşa îşi vor face o d reaptă reputaţ ie , vor • j u n g e la u n r e n u m e celebru.

Mîndr ia lor inconşt ienta te face să zîmheşti .

Sunt însă alti bolnavi de aceş­tia, care, în neas t împărul lor, în graba lor maladivă , de a-şi vedea numele publicate p r in ziare ca iăcînd par te din ceata aşa zişilor poeţi, sunt mai dibaci. Fă ră să stea să-şi bată prea mult capul ori să s tăruîaseă a-şi hrăni m in tea cu s tudiul eare să le dea puter i pe care nu le au încă, se apucă să jupoae pe diferiţi poet', străini şi •naţionali, printre care vedem fi­gurinei mai ales pe Musset şi pe Eminescu- Ii jupoae şi ne trimit bucăţi împeticite cu versuri de a-le acestora, nepotrivite cu totul cu r îndur i l e pe care le srot din propr ia lor inspiraţie, ee cu totul le lipseşte. Printre aceştia, e mei cu s eamă un tinerel din Galaţi , care încurajat de toleranta ce i-am arătat, ne trimite acuma şi fotografia d-lui necerută, fiind si­gur, pe semne, că o să i-o repro­ducem înconjurată d e aureola ta­

núi talent, care nu ştim dac.ă-1 va putea manifesta vreo dată in adevăr .

Şi mai sunt şi alţii, mai îndrăz­neţi, care iau product iuni le alto­ra şi le iscălesc fără jenă. P r i n t r e aceşti din u r m ă străluceşte d. C. Culba-Rebianu, -•- probabi l iar vreun elev neas t împăra t , ca cel din Galaţi ascuns sub masca pseu­donimului—, care. *>recum ne-a proba t d. T h . M- Stoenescu. şi-a însuşit o bucată a d-sele din vo­l u m u l Nopii albe, pag . Э08, ediţia din 1898. I-a înădit t i t lul zicîn-du-i Cronica internă în loc de sim piu Cronică p recum o înt i tulase d. Ştoenescu; a adäogat Ia tine două versur i de actuali tate, şi ga­ta, ne-a t ransmis-o nouă ca origi­nală.

R u g ă m pe asemenea ruari U-ieöte să nu ne mai onoreze cu scrierile d-lor, fiind siguri că vor fi eu totul refozalê de aci îottute.

Cens&r

Războiul anecdotic Strategeina. O companie d e infanterie fran­

ceză îşi mută sediul într'un tran-şeu vecin, ascuns bine, FUR» c a nemţii aşezaţ i foarte aproape să fi ştiut ceva .

Nemţii i-au văzut însă p e Fran­cezi , că pleacă undeva, dar n au putut observa unde s e duc. Pen­tru ei însă a fost un „succes" ş i atâta- Ş i îndată, s'au pregătit să ocupe părăsitul tranşeu francez. P e când voiau să intre iasă in tranşeu, vine h; goană o patrulă franceză, alcătuită c iüar din soj -datii cari plecase de acolo. Cum s e apropie de intrarea trroşeaEtn un sergent francez • comanda :

— J&atatonul 12, afajrä". Când auziră nemţii au rupe-o

de fugă. +

Eroi. U n g î i tp d e soldaţi francezi

intrase într'o pădure. Deodată, răsună- o groaznică explozie . So l ­daţii- Si-au dat s eama, că podul din apropiere sărise U: aer. Dar cine Га uruncat? Iată o chesti­une, care trebuia ne dată lămu­rită.

Comandantul întrebă : . — Cine vrea să-'-mi aducă răs­

punsul ? Noi trebue să ştim. cine stăpâ­

neşte acum satuî X. de aci, din dreapta noastră.

— £ a , e a , eu... Un ropot dc eu, fu răspunsul ta întrebarea c o ­mandantului.

— S ă s e ducă sergentul O. şi caporalul L, s e rosti comandan­tul.

— Гогіі іш. dar să v i d a m un consemn ! Dacă nemţii fi-vor a-eo lo , i a r ă îndoială c ă nu ne п-.аі întoarcem, d e o a r e c e noi ţinem să intrăm in sat . s ă c a n m ş ţ e m t i n e poziţia ş; situaţia. In cazul ăsta, \ t t : - Şt' c-f a v e ţ i A i făcut.

— Plecat*, tae t i . z ise c wian-daatul.

Luaţi o barcă, treceţi apa şi să veniţi sănătoşi .

Дн plecat ce i doi camarazi . ! >u-pă câteva ore s'au înapoiat, fn satul X erau Francezi . N e m t : i

.au. încercat s ă iwtrtmdä, dar n'ăti putut. Francezi i a u distrus podul. Caporalul era msan&erat. • — C o - n i ? l a întrebat cou'tau-dautul.

—- Un glonţ, dc .neamţ, nti-a găurit ciupiul şi mi-a atins pielea capuiui.

Dar nu-i nume. comandau te, camaradul meu Fu răpus imediat, pe; în îmic

Raritate. futr'o comună DIII B e U i a .

Nemţii s e xşexase c a stăpunitori şi au făcut prizonieri cu uennlui-ra. Prizonierii , pentru care moti-

UEHflAUŢL — üara Centrală

ve nu sc ştie decât de mentalita­tea teutonă, au fost toţi con­damnaţi la moarte . .

Execuţia trebuia să se facă de-alungul zidului unui castel ruinat.

Prizonierii au fost duşi acolo. Soldaţii, cari urinau să facă e x e ­cutarea au sosit . Guvernatorul neamţ, sta la o parte, pufăind din pipă şi aşteptând să vadă căde­rea victimelor capriciilor lui.

Când trebuia să s e dea ordinul de îmr.uscare, un căpitan, tot neamţ, comandantul companiei executoare strigă :

— A omorî pe nevinovaţi e o crimă împotriva ta însuti.

Şi descarcă un foc d e revolver în aer .

in rândurile soldaţilor nemţi se produce o sălbatică lurbnrare.

Subofiţerul g e r m a n insă voi să ordone ei împuşcarea, atunci că­pitanul s e repezi înaintea arme­lor soldatelor, ca a lipsit o clipă numai ca să nu fie împuşcat.

Governorul îşi pierdu liniştea şi opri e l însuşi execuţ ia . Căpi­tanul însă fu dns în sat, legat.

#

V atentară. O c o u v a n t e die voluntari fran­

cez i făcuse minuni d e vitejie. Toti tineri, vioi: şi mai ales îndrăsnctl nu puteau să bănuiască nici o piedică în calea lor.

I»t*'o noapte, compania aceas ­ta primi ordinul să taie sârmele telefonice din dosul unui tranşei» german.

Urmi câte untrt soldaţii s'au fu­rişat până aproape de locul, un­de trebuia să opereze . Dar nu pr.oeetor indiscret de-al nemţi­lor luminează câmpul.

Soldaţii francezi tupiluţi sunt vàauU si MU ropot de gloanţe iu-cepu să cadă.

Atunci locotenentul, care-i co­manda, li s e adresă :

— Copii, ori că ne retragem, ori c ă stăm pe loc . moartea ni-i sigură. Ce f a c e m ?

— S ă înaintăm, a răspuns unul. — Dar nu se poate . Mitralie­

rele ne răuuu la moment . — Atunci să rămânem aici. şi

să cântăm, zise a l tu l Au început atunci să cânte

Marseil lese. cu disperare. Camarazi i for din apropiere au

auzit cântecul sub viforul acela de împuşcături). Au înţe les , că e la .mijloc o primejdie şf s'au re­pezit ca şoimii.

în zorii zilei compania de v o ­luntari era stăpnă- pe tranşeul de unde trăgeau nemţii.

• tn laia mor(ii. După o hiptă crâncenă, uu ofi­

ţer francez avea însărcinarea să raporteze numărul celor căzuţi.

Pc când ofiţerul îşi împlinea a-ecasfă funebră datorie, mergând printre cadavre şi numărând, ză­ri nn rănit, care priritr'o supre­ma sforţare încerca să- s e ridice, lira im ofiţer german, lovit de d'«oă gloynţe iu piept.

Francezul luă în braţe pe răni t , 5! duse la ambulanţă şi asistă ia f ace rea pansamentului. Rănitul mulţumi şi pe amândoi obrajii lacrimiic- îi c u r g e a u ş iroaie.

.Francezul. î nce rca să-1 mân-g â e . dar totul c - a zadarnic, ori-

•viccul Ş a n t a n plângea, cu hohoX, ou d i ş»>!a re , cu susupiue..

Spunea in .şirul plânsului că c • însurat,, ure doi, copil- şi n'o să scape cu viaţă.

Uuminică, 20 Decembrie I1H5. UNIVERSUL LITERAT* No. 51. — 7

— Uite, uite, văd , simt că mor.

Rugă pe francez să comunice familiei vestea şi-i s trângea m â ­na cu puterea misterioasă a mu­ribundului.

Francezul simţi că se apropie agonia ; ar fi voit să s e retragă, dar muribundul nu-i da drumtd de loc.

In clipa aceea nu mai era duş­mănie, ura s e risipise, apropie­rea moriei făcu pe grman sS dea 'drumul celei mai depline uma­nităţi, iar francezul să fie primi­torul celei din urmă spovedani i 'şi executor al ultimei dorinţe a celui care a murit.

Intre ediţia I şi a doua acestei lucrări a fost interval doar de 2 luni . Faptul acesta e suficient să-i probeze valoarea, corespun­zând unei adevărate» nevoi inte­lectuale.

Ediţia a doua e compilât S ea citaţiuni mai numeroase-

Dicţionarul aceste sintetizând citate şi locuţiuni streine este o u numai o lucrare interesantă care cuprinde o muncă trudnică. însuşi faptul eă redă ia forma cea adevă­rată atâtea scăpărări minunate de inteligente încrustate lapidar ş i dăinuite peste veacuri, ti dă un ca­racter de a fi o lucrare ştiinţifică, cu vădită tendinţă de largă îm-prăştiere culturală.

Vîata íüÜSiita S Í КІСШІ C ô î u W a î î » Brâaeutemm, cont* п я } я ( м і і д і . ъ я ? . і і . ъ . я . я а 1 r e g a U l l u i u n g v g principe „

D-l Emánuel ; Drossiao, magis-,trat, compozitorul munirai bin» cunoscut, autorul atâtor frumoa­se romanţe, a scos.de sub tipar, zi­lele acestea ultima sa lucrare „Гп vraja ei'', o prea duioasă şi fer­mecătoare romanţ» pentru voce ei pian căreia îi prevedem meritat яісеея.

* . La 7 Ianuarie si» va desebide tn sala гйв strada Frencfín n-rut 6 (lâiiRà Ateneu), expoziţia de jtktură cu mătase a d-nei Beldi-ceanu. Cu câteva jurubiţt de mă­tase, d-sa a ajuns să capete efec­tele cele mai rare. Este vorba de o teciinică personală, care în-«eamnă înterneiarea unei noi arte, auperioaru artei gouelmirilor.

* Cercetări critice şi (ilo&oliee de

B. Sanictevici In sfârţit, spre încheierea anu­

lui acest* s'a dat m vrteagr o lu­crare serioasă asupra literaturii şi artei in jeenere-

Temeinw pregătit din punct de vedere ştiinţific şi utilizând o forma expresivă şi comunicativă, d. Saniefcvici ne-a tfsf ó lucrare de ei-itieă literară, cu adevărat ştiinţifici.

D-sa se relevă prin doua meto­de noui aplicate în critica, litera­ră: principiul psibola&ieî dt; rasă şi ..concepţia materalislă"

Ыі(юіщг de citate si іасиЦіша străine ediţia Il-a de B. Marian.

sacrului imperiu roman ,de Vir­gil N. Drăghiceanu.

Lucrarea "această, estetic tipări­tă, cuprinzând.. numeroase ilus­traţii, — steme «Г portret —• d*a-semeni §i numeroase cîtaţiunl, incumba autorului meritul popu­larizării.

* •.

Ехре^Ціа de pictură a. lui Tei-şeaiui re l ev i pe langt tablourile studiate ale aeestui pictor, o preo­

cupare, care n'a fost prea cult ivaţ i de pictorii noştri.

E vorba de înclinaţi unea spre arta decorativă;

Teişeanu încesrcă mat mult de-coratismul publicatiunilor. Stam­pele lui Teişeanu sunt interesante şi ca noutate şi ea esecupe.

* Două ptocedeuri deocamdată se

manifestă în sbuciuraarea sufle­tească a unora, cari mai au şi a altora, eari vor să aibă tendinti literariceşti. Cei dintăi scormo­nesc in maldărul producţiilor de altădată, publicate cu rotaţie în mai toate revistele timpului şi le dau acum ca proaspete. —Bătrâ­nului să-i spui, că totdeauna are vlagă. — Alţii spre cinstea lor citase, dar зрге necinstea lor îm­prumută direct, fără pie de pri­hană sufletească n u namai fon­dul, ci iasăşi forma s a b ferma de seacă şi searbădă pastişă.

Aceştia sunt îndeobşte tineri, car t râvnesc să ajungă dmtr'o dată.

Parvenitismul pe cale literarii • tot aga de murpător оца ce­lait- Von» încerca să stăvilim cei puţin pe aceştia din urină, fiindcă sunt tineri şi ni-i groasă de goli­ciune* morală. Bart,

FLORA măreşte efedete

iei ЫЬ

Librăria H. Stefnbcrg a s c o s ediţia Il-a, revăzută şi adaosă, din Dicţionarul de citate şi locu-tfcmi séràine de B. Marian, cu-prinzînd citate din limbile: la­tină, greacă, franceză, germană, italiană ş i engleză.

Aceas tă interesantă lucrare nu trebue să l ipsească nici unui ora cult; ea fo loseşte , profesori­lor* corpului didactic, avocaţi­lor, studenţilor, ofiţerilor, cieru­lui, elevilor şcoalelor secunda­ta, etc.

Cartea s e poate ci l i , de altfel şi ca o culegere de cugetări, cu-prinzînd adevăruri eterne ce în ­ţelepciunea popoarelor ş i aceea a scriitorilor au ştiut înves tmm-ta în mod l ap ida r .

Ea se vinde cu t lei la toate li­brari 8 e din ţara.

Recomandăm călduros citito­rilor această carte folositoare.

Pentru toţi cititorii Romannf mai flrwtnm* ai eeWHttlu'

wrif tor rte uöStOtKVÖK t ca l*

F r a ţ i i K a r a m a z o v care a începui s á apará de ert în broşuri » & hua i ş i se găseş te la toţi chioşcan'i şi «teiit'/.Martt de -/Mi*. I t i e m t r i , N o . 2.

Ѣ№ І Ш В Д О Т Zjtiuínitorol rumân al g e n e a i u l u i

l i o s t o l e v s k y d e v i n e d i n ce in c e mat pasionant. Prtmete trei відаеп» se grises* la «Mi еЬіояезш ţ i depozi­tar i i <Je ziare. N o . Л, M i e r c u r i . 15 b .

de pâr ВДРІ0 ш ж т шшт

т п т к ж м »;.fseţt<; imeïîiaf pírul că- ' rtrnţit saa ati«it, i e negr i r htim. d s l s e i e san blond, fait-rate ie*d »tat «te p e r tett.ti «k я*Ішг»і in cât n u se c u w a f t e ck> loc c.»

părtfî eAte^vApstU ЦіІг*інійі|агеа este ainr*

f ia şi mai ufoatit ca ta orice afiS văpse* e p ă r . ' b e t $ . 5 0 la dr»«?tr?rii' çi Iar";

RAMOFOANE l î fR A MÎO lm E

D I N C E L E M A I N 0 1 ş i P E R F E C Ţ I O N A T E S I S T E M E

PLACI № GRAMOFON { & -U L T I M E L E N O U T A T J Ş * Î N R E G I S T R Ă R I N 0 1

^ O F E R Ă C U C E L E M A I C O N V E N A B I L E P R E Ţ U I B N G R O S V E C H E A C A S A D E Î N C R E D E R E

ISCHO FÜRHISORUL СШЕІ RrME

C a t a l o a g e l a c e r e r e g r a t i i ' .

E H S T d e t a i l

BUCUREŞTI S T R A D A Щ 7

£ 3 O '

«SP

C/D.

S c e

8» —• N«. 51, I'NIVBRSÜL UTErUR Dr-iEhică, У0 Decembrie 1915

a mari lor şi valoroaselor

ce oteră ziarul „UNIVERSUL" abonaţilor săi, la tragerea din luna Mai 1916

L e i 5 . 0 0 0 IN BORURI COMME 4' cu eunonul de Uli 1917

Un dormitor complect de bronz pentru 2 persoane, compus din 2 paturi de bronz, cu somiere, 2 noptiere, s i un elegant lavoir eu oglindă, special lucrate de cunos­cuta fabrică de mobile de bronz M. Gutman, Bucureşti, str. Sf. Apo­stoli, furnlsorul celor mal mari case particulare Tile ş i Botelurl.

Un elegant B U F E T lustruit mahon având 3 despărţituri cu jjlaca de marmoră şi oglindi, comparat dela „Compania Americană", mare depozit de

mobile, strada Carol No. 74, etaj I

10 Lăzi cu diieri ie produse ale reiiuntltei Case „Bresson" fabrică de iicberurl. siropuri ş l cognacuri, au fost cumpărate pentru premiile c j le oferim abonaţilor aoştrl la tragerea din Mai 1916

è Un dormitor de lemn Un construit In marea fabrică de mobile de lemn Marin Y. Ganea şoseaua Mibai-Bravul No. 37 şi str. Şerbănlcă No. io. Sucu r sa l a :

Calea Victoriei No. Ю7

U D grameten „Gigant canlsmul extra forte, cu arc dublu, cântă 7 cântece dup! un remontaglu. „Pavilionul de alamă", de c e i m a l mar*, mărime. Braţul acustic conic ultima perfecţiune. Diafragma ..Exhibition". Inclusiv 6 plăci duble (12 cântece) opere alese. Acest gramofon este ce l mai puternic şl inzestrat cu o mecanică foarte solidă, merge aproape Jumătate de oră, dupa un remontaglu. Nu-a |bst furnizat de Marele magazin üe muzică J E AN FEDER, fureláorul Curţii Regale. Bucureşti, Calea Victoriei 54.

Una vioaia lina cu cntie forma vioarei căptuşita ea _catifea, inclusiv arene cu capta de fil­

deş, garnitură de coarde engle­zeşti, camerton şi surdină. Una chitara fină de palisän« dm; Un clarinet de abanos fin; cu_Ş clape de pichet şi brăţara jos la corpul de rezonanţă, in­clusiv Ш pene de rezervă. A-cestë toate ne-au fost furniza­te de Magazinul general de muzică „La.Harpa", Bucureşti, str. Colţei n-rul 6, renumit in toată ţara pentru deosebita ca­litate a mărfurilor ce debitează.

Una pasc* da văaătoate ea aoaă Цѵі, ţevile de oţel, „Bayard". din renumita fabrică de arme „Pieper Bayard". Această armă are i zăvoare de siguranţă, ţeava stângă choke-bore şi poate întrebuinţa at&t pulbere aeagră, cât ei pulbere - fără fum; Dna carabină semi-anto-mattet de mare ßfeciziune Pie peri cu tirul garantat precis-. Un revolver aatemat; 0 a fla­con „Thermos", de 1 litra, care menţine temperatura lichidului (cald sau rece) In timp de 48 de ori, cumpărate dela marele magazin de arme si biciclete

B. D. Zisu. furnizorul Curţei Regale, calea Victoriei 4*. Buc.

Jumătate garnitară mabilă jáe bambn, pentru »alon. compusa

din: Una. canapea, două foto-Huri şi patru scaune elegant tapisate ; Una măsuţă de Bam­bn; O ofilind! veneţiană de cristal; Una etajeră de bambn; Un euer di bambn cn oohndi de cristal; péibrn antren. ' toate acestea cumpăraţii de. 'a

' marele magazin de- mobile Marco Dattelkremer-qfcr< Ca­rol 62. Bucureşti. ' ; V

Cinci chimire hinienice după măsură, calitatea l a . (Brlul lui Iov), singurul brevetat tn

-•ţară şrinventat de d. căprUm • Iov,- din Piteşti, care are pro­

prietatea de a preveni şi vin­deca chiar boale vechi, de* ste-

. mac. rinichi, constipaţie, şale, după cuin se eonstată din nu

•nreroasele-scrisori de mulţu­mire primite de la persoanele ce-1 poartă.

1& flacoane a câte 1 kilo, a pă <1. Colonia UameUa, puternic par fumată cu~ liliac, mărgăritar, violette, zambile, heliotrop şi

"Verveine, furnizate de renumi­ta fabrică de parfuinuri „Ca­me Ji a", A. S. Aftaiion. str. Ge-lierai Florewîii в-rùl 6. Bucu­reşti. '•

1 Ctasalet i e matat ffa àrgiàtat pentru servit pesmeţi; 1 Vaa; autemat «entra unt, de metal fin argintat cu interiorul de. cristal ; 1 servicin de dejun de

;ajpăea argintat conţinlnd Ü • ouare, 1 vas pentru unt şi 2

' "solniţe mief, toate*pe un suport g elegant-, 1 fradiară de metal Гalb |bj^rgintatţ*1 basten cn

ràînëfuf; de argint ^veritabil marcat de ş ţăVv î jn^a ida al­paca fin argintată, 1 Cntie căptuşită eu mătase, ros conţi-nînd 1 fncheietoare de ghete, 1 tnchieetoare de mănuşi, 1

.maşină- dfe Întins -wiânuşj, .1. os de pantofi, toate de metal foarte fin argintat; 1 pendulă mare de salon de. stejar închis ; ci»

(bàtaie frumoasa şi lntorcîn *dirse odată la 'i b «île.'. Fur ni zate de marele Magazin de bi­juterii, Fraţii Roller str Carol 50 Etaj I

Ь ceasoarnice de < aromi pantin buzunar avănd inscripţia zia rului „Universul", S ceasoaini-ee pentrn birou cn pedeital de cristal, tot cu aceeaşi inscrip­ţie-, B ceaaoamice de paiete irn-mea pictate, se întoarce la 8 zile, tot inscripţia ziarului „U-niversul"; 5 ceasoaraice nichel având şi aparat Prea Papiir,

8 Lămpi de masă complecte cu sita sticlă şi abatjour dînd lu­mina la fel cu gazul aerian, revenind mai eftin ca orice fel ăe iluminat ;şi chiar decît pé-

• trolul. Aceste lămpi ne-au fost .furnizate de firma Gassalid, a-sociatia dr. V. Roscliltţ şi Con­ţii R şi G de Borna, Bucu­

reşti str. Dr. Lueger No. 6.

50 dejunuri copioase la marele restaurant Europa din Pasa­giu! Român.

Un lavabou de faianţă englezesc, alb, pe un- picior de fontă văp-sit şi lăcuit alb, cu. ventil de. scurgeri cu lanţ nichelat, Bat­téria de scurgere din alamă fin nichelaţi furnizat de Teiiieh

• >& C-nie, succesor Carol Wein­lich, telefon,6771.

5 asortimente complecte din ato* dusele ceamatica »РІма'', com­puse din. cremă Flora. 1 cutie pudră Flora, 1 Săpun Flora, 1 sticlă Capilogen Flora, 1 pomă­da Flora, 1 sticlă lapte de crin Flora,. 1 săpun de lapte de crin 1 apă de gura Bucol, 1 pastă de dinţi

4 Splendide «achenri pentrn da­me.

Afară de acestea, toţi abonaţii mai primesc gratuit un voiam din ^«iCtmoTiU«; ,Ş«gt l^ OfltiQi** tipărit аввте pentrn abonaţi

b ine : dând aces te mar i premii de va loare abonamentele s u n t r e d u s e la 18 lei pe a n ; 9.15 pe 6 luni ; 4.65 pe 3 luni ; P e n t r u c o n c u r a r e a I a p r e m i i l e d e mai sus, a b o n a ţ i i p e un an p r i m e s c 3 0 b o n u r i , cei p e O l u n i 1 5 ş i c e i p e , 3 luni 5 b o n u r i . A b o h a f i i p e u n a n p a r t i c i p ă l a două t r a g e r i , d e c i duptV p r i m a t r a g e r e vor p r i m i m e a 3 0 b o n u r i p e n t r u t r a g e r e a u r m u l o a r e . A d m l n i s t r a f i a „DIMIVF.RSIJLLII n u î n t r e b u i n ţ e a z ă Încasatori Flata abonamentelor se face direct Ia Cassa administraţiei ziarului, prin mandat poştal Van in persoană