nmi! XXXII.— No. 2. 5 BANI IN TOATA TARA S Duminică, 10 Ianuarie i9№

UNIVERSUL LITERAR A B O N A M E N T U L

LEI 2,<Î0 ANUAL ABONAMENTELE SE FAC

NUMAI PE ON AN

C O L A B O R A T O R I I ACESTUÎ NUMĂR L. Re^reanu, L. Tanbuţă, G. A. I. Ghica. Al. L. Mercuşor, Stelian Vasilescu,

Trandafir. C. Toaegaro, Maria Al. Bina, C. Scurtu, M. C. Samarineanu.

A N U N G I U R I LINIA PE PAG. 7 şl 8

B A N I 2 0

Soldafi francezi postaţi la marginea onei păduri trag In inamic.

No. UNI VE 115 UL LiTEUAfl Duminicii, H) lm пся 1 - ' ii '

Trei pagini üin c a r a e t i i i unui v â n ă t o r — n u v e l ă d e GUY DE M Ä B P A 8 S Ä N T

Am citit de curând, într'im ziar la fapte diverse, o dramă pasională. Ei a omorât-o, apoi s 'a sinucis, deci o iubea. Ce în­semnătate are El sau Ea? Iubi­rea lor, şi numai iubirea lor mă interesează; şi nu pentru că m'ar înduioşa, satt pentru că m'ar inira, sau pentru că m'ar face să visez, dar pentru că mi-aduce a-minte o întâmplare a tinereţe! mele, o'stranie întîmplare de dragoste în care rai-a apărut Iu­birea cum apăreau primilor creş­tini crucile pe cer.

Am toate instinctele şi simţu­rile omului primitiv, cumpănite prin raţionamente şi emoţii de om civilizat. îmi place Ia nebunie vânătoarea; şi animalul care sin­gera, îmi strânge nespus de mult inima.

In anul acela, pe la sfârşitul toamnei, frigul sosi pe neaştep­tate şi am fost invitai de on văr al meu. Karl de RouviHe sa vâ­năm împreună rate sălbatice.

Vărul meu, un bărbat voinic de vre-o patruzeci de ani, ade­vărat gentilom de tară, priete­nos, vesel, înzestrat cu spiritul a-cesta francez, care face chiar pe cei mediocrii să fie plăcuţi, locnia un fel de fermă castel. într'o vale largă unde curgea un flu­viu. Coliliile la dreapta şi Ia stânga erau acoperite de jur îm­prejur cu păduri dese cu arbori mari şi frumoşi si în care se gă­sea vânatul cel mai ales din toa­tă partea aceasta a Franţei. Se aflau chiar culturi aci: iar păsă­rile trecătoare, acelea care nu vin aproape nici când prea nu­meroase în tara noastră, se o-preau mai în totdeauna în cren­gile acestea seculare, ca şi cum ar fi cunoscut sau recunoscui mi colţişor de pădure din vrenttle vechi, rămas acolo pentru a le sluji de adăpost în scurtul lor popas nocturn.

In va'e se întindeau ierburi mart, iar ceva mai departe, flu­viul canalizat până acolo, se re­vărsa într'o baltă întinsă. Balta aceasta, cea mai minunată regi­une de vânătoare, pe care am vă-zut-o vre-odată, era toată grija vărului meu, care o întreţinea ca un adevărat parc.

Îmi place apa nespus de mult: marea deşi prea întinsă, prea mişcătoare, imposibilă de stăpî-nit, piraielc atît de gingaşe dar care fag, care pleacă, şi bălţile i-ţnai ales unde palpită toată exis­t en ţa necunoscută a animalelor de apă. BaUa e o hune întreagă pe pământ, lume diferita, care are viata ei proprie, locuitorii ei sedentari. «| călătorii ei trecă­tori, glasurile. 2gomotele si tai-nele-i mai ales. Nimic nu este mai tulburător, mai neliniştitor, mai înspăiiuîutator uneori decit n baltă. Pentru ce oare spaima asia care pluteşte pe cîmpiile a-cestea joase acoperite cu apa? Oare din pricina zgomotului vag al trestiilor, tăcerei profunde care Ie 'npresoară în nopţile li­niştite, sau din pricina ceţurilor stranii sau încă din pricina zgo­motului uşor al apei, atît de dul­ce şi totuşi atît de îngrozitor, în cît face să pară uneori bălţile o

adevărata ţară de vise, înspăi-raîntătoare cc ar ascunde taine neînţelese şi grozave

Nu, e alt mister mai adine în­că, nud grav care pluteşte in ce­ţurile dese, e însă-şi taina crea-tiunei poate! Căci nu oare în ape stătătoare, în umezeala grea a pămlnmrilor muiate sub căldura soarelui, a vibrat pentru muia oară germeneîe vieţei?

Am ajuns seara la vărul meu. Era un frig afară de crăpau pie-trefc.

In timpul mesei, in.vasta saiâ de mîneare, împodobită cu tot fein! de păsări c inda te. vărul mei; însu-şi asemenea urnii a-nimal din tarile polare, îmbrăcat într'o jachetă de piele de focă, îmi povestea dispoziţiile pe cari le luase chiar pentru noaptea a-ceia.

Trebuia să plecăm la orele trei şi jumătate dimineaţa !a lo­cul aies pentrn pîndă. Se clădise în locul acela o coliba cu bucăţi de ghiată pentru a ne adăposti puţin în potriva vmtuluî grozav care precedă ziua, vin tul acesta rece care sfîşîe carnea, o înţea­pă, o fringe şi o arde totdeodată.

Vărul meu îşi freca mîinùfe: „N'am văzut niciodată un frig mai puternic, spunea el. La ora asta avem douăsprezece grade sub zero".

Dup» masă m'am trîntit nu­

mai decit ín pat şi am adormit la lumina puternică a flacărei că­minului.

La orele trei precis am fost deşteptat. M'am îmbrăcat numai decît cu un cojoc de oaie şi m 'am dat jos în sufragerie unde l 'am găsit pe Karl care purta o blană de urs. După ce am băut fiecare doua ceşti cu cafea şi un păhă­rel cu şampanie aleasă, am ple­cat însoţiţi de un pădurar şi de clinii noştri Plongeon şi Pierrot.

De-abea am eşit afară că- am simţit frigul pătrunzîndu-mă pî-nă ia piele. Era una din acele nopţi în care pâmîutul pare în­gheţat de frig.

Luna, la ultimul pătrar, palidă în mijlocul spaţiului, părea şi ea paralizată de frigul acesta neo-bicimiii. Răspuîndea în juru-i o lumină negrăit de tristă, o lumi­nă palidă şi stinsă.

Mergeam alături, Karl şi ca mine, încovoiaţi, cu mîkiile în buzunar, cn puşca pe umăr. Ghe­tele noastre înfăşurate cu lină, astfeLca să nu alunecăm pe apa îngheţată, nu făceau nici un zgo­mot; şi priveam aburit respiră­rilor noastre.

In cîirînd am ajuns la malul bălţei şi în curînd m'am simţit atît de mişcat cum nu m'am sim­ţit mei cînd în viată.

De-odată, am zărit coliba de ghîată care fusese clădită pen­tru noL Am intrat înătmtru si cum mai aveam încă un ceas de aşteptare pînă să se deştepte păsările, m'am înfâşurat în tar­tan ca să încerc să mă încălzesc.

Atunci, culcat pe spate, am început să privesc lima defor­mată printre perelti transpareufi

De (oale 's tumeetmía. s'or tmi găsi, cà4 rmre, Ea poartă soare 'n centri şi stele sclipitoare; Ea are munţi de aur, izvoare nesecate Şi codri şi poene şi crânguri neumblate; In ea *e desfăteazu atâtea păsărele Şi-i lin se/irul dulce ce-adie 'n floricele, Şi-i eânt şi bucurie şi dragoste nebunii, Şi-i vis şi armonie sub razele de lună. In ea găseşti acere, comori nepreţuite Şi glorie, omoruri, puteri ne 'nchipuite ; Gu bani Ui iei de toate: prieteni şi tovarăşi Şi, daci 'i peru pe unii, recapeli alţii iarăşi E greu in lumea asta să afli om c/e samă, Sa te iubească sincer, çu dor curai de mamă, Să-l doară suferinla-fi, să-l mişte bucuria Ori scârba ta din stiftet, ori toată veselia. De toate, mai de toate vei regăsi odată Jn drumul vieţii tale, în calea 'ndelungală. Un singur lucru nmnai, de-ai da toată averea Ori alergând să cauţi ţi-ai istovi puterea, Nu mai recapete sigur—-de asia fieţi teamă: be-ai apucat-o perde, nu mai recapeţi mamă l Cu dânsa-i adevărul, virtutea şi credinţa; Cu ea se duce mita şi jertfa şi dorinţa. De-a te vedea ferice, de-a te vedea mai mare, De-a 'ţi lumina tot drumul şi ori şi ce cărare, Să vie sa te ajute, să cale, să păşească Să nu le-atingă nimeni, să nu le umilească; Ea nu-ţi va cere moartea să-ţi iee moştenirea, La ea nu-s prefăcute nici graiid nici iubirea, Şi-or cum i-ar fi copilul nu-l schimbă niciodată, A ei e cea mai mândră ,şi mai frumoasă fată, Al ei cel mai cuminte şi mai voinic băet, Eu 'i laudă şi 'i cântă ca cel mai bun poet, $i cântul lor o 'ncântă şt plânsul lor o doare Şi-aşa e mama : sfântă, duioasă, până moare !

Lascar Tarabuta

de ghiata ai acestei cocioabe po­lare.

Dar frigul începind să mă pă­trundă- cu atîta tarie, o tuse vio­lentă mă năpădi de-odată.

Vărul meu Karl fu cuprins de nelinişte; „Cu atît mai rău dacă n'o să ucidem mare lucru azi, zise el. nu vreau să răceşti". ŞÎ dădu onîm pădurarului să taie trestii.

Pădurarul aduse o grămadă $1 făcu o deschidere în vîrfut coli­bei pentru a lăsa fumul să iasă; şi cînd flacăra roşie se urca de-alungul pereţilor clari de cristal începură să- se topească încet, dar aşa de încet în cît ai fi cre­zut ca asudă. Karl, care rămă­sese afară mă strigă:

„— Vino de vezi!" Am ieşit afară şi am rămas în­

cremenit. Coliba noastră părea an con enorm de ghiaţă, un dia­mant de foc care crescuse pe 1»« ciul apei. Şi înăuntru se vedea» doüa forme fantastice, dinii cari se încălzeau.

Dar un strigăt straniu, un stri­găt pierdut, un strigăt rătăcitor, trec» de-asupra capetelor noa­stre. Lumina focului deşteptă pă­sările din somn.

Nimic nu mă mişcă mai mult de cit strigătul acesta de viat* pe care r»-l vezi şt care aleargă în aerul sumbru, atît de repede, atît dedeparte, înainte să apară Ia orizont prima lumină a zilelor de iarnă. Iar strigătul acesta tî-rit de aripele unei păsări, îmt pare a fi un suspin din însu-şi sufletul hunei

Karl spunea: „Stingeţi focul iată zorile". Cerul într'adevăt începea să pălească şî bande în­tregi de raţe sălbatece tăiau văz-dubal ca pete lungi şi pripite ce dispăreau repede.

O flacără izbucni în noapte, Karl trăsese tm foc de puşcă.

Atonei, din minat în minut, când el ş i când eu, ochiam ia grăbi numai decât ce apărea de asupra trestiilor, umbra vre­unei zbarătoare. Ş i Pierrot şl Plongeon alergau de colo până colo voioşi, aductedu-ne pasă­rile sîngerînde şi ai căror ochi uneori ne priveau încă,

Se făcuse 2h iă . Soarele apă­rea în fundal văii şi ne gândeam să plecăm, când deodată doni păsări lunecară deasupra noas­tră. Am tras. Una din ele caza aproape Ia picioarele mele. Era o becată. Atnnci, în spaţhi dea­supra mea, o voce, o voce de pasăre strigă. Fu un suspin, scurt, repetat, sfâşietor; şi pa­sărea, sărmana păsărică cruţată începu să zboare de colo până colo în nemărginirea albastră a cerului, deasupra noastră pri-vindu-şi tovarăşa-i moartă pe care o ţineam in mâini.

Karl, în genunchi, cu puşca îa mână o pândea, cu ochiul înfri­gurat, aşteDtând să fie în destul de apropiată.

— Ai ucis femeia, spune eL bărbatul nu va pleca.

Desigur nu pleca; se învârtea mereu în jurul nostru suspinând. Nici când un geamăt de suferin­ţă nu mi-a sfâşiat atâta inima ca chemarea dezolată, mustra­rea îndurerată a sărmanului ani» mal, pierdut în spaţiu.

Uneori, fugea sub ameninţa­rea pustei care îl urma din sbor, părea gata să-şi urmeze drumul, singur, dar neputând să se hotă-

caute soţia. Las-o jos, :.;ut КлѵК

ş!:':;U c4r i:fnct/!. iii ;''u.i'j; ţjo dra. • ji'^aea i. i j .• ачііігЛ ; L'T-i'íí ce'-Іа^ aaimui care H sebesem.

Karl in i ic ; fii uiiocnüsi parc i ar ïi fi a joarJa ce çmea atâr­nată păunea . Am s a. :-î un in­tru negni ea-rc c-A<de-a; ara auzit î;i trestii zgomotul unei căderi. Şi Pierrot ini-i aduse.

Aut pus. ambele pasări, reci, ni aceeaşi tolbă... si nt'aia M o r s chiar iu ziua aceea, la Paris;...

Trad. do Ceeetaatba A, L Швгв

C a r t a P o ş t a l ă A-ceie.işi tf'ii.-v,

larâşi ţornes-' si vis şi for. şirag. Spre chiftii cel ţnai «.-«««> H tW ?Mî"

ЛЙ*ЧСІС rfÍH Í,O« *•«' t rouvre pe lUtn.i • Purtatul pe aripi lacrimi f ? parfum.

Ştii -de ce pia»§ şi tui-c t-« U-mis 'La gtamvl tăn deepurwm інсШ? i?t '« gândeşti dc ce Mrsiu rentă Sj-re sunetul de alte doruri plin r

ĂtculUî-le jelirea dc pribeqi. Dia centul lor iluites o să ''-Bţtlc.yi Cêi p-âifc cri ce *ii map&e '-a trimm La geamul UV< i't-xpnrvrea incMt î

î». Iov„

TEATRU DE COPII de c o i S T i x f i mwş

Iatr 'o broşură dc 46 pagius. towmt mare, suni cuprinse trei piese, iu câte un act, mtituki-e : Inger ul— Florile — Societatea Puşculiţa.

la câte treie aceste piese р ш tin copii este mişcare scenică', şi'n această mişcare circulă, fi­reşti şi abtuidante. sentimente frumoase, ide;, bune, tot ce poate să ţâşnească din mintea şi mima іііюг copii buni, crescuţi cu în­grijire de părinţi iubitori.

Citirea pieselor te irite rsează. te înduioşează; te desfată.

Dialogurile resîrîng starea s«-fletească a copiilor, exprimată într'o limbă simplă şi vioae, aşa cum pot să vorbească copiii.

Copiii din piesete d-uei Hodos vorbesc frumos, iar scriitoarea le d* si o limba corectă. Să ne ika voc insă sâ-i a t ragem lua­rea aminte asupra cuvântului lomimutie, care, mai aies in к ш ü'iüj ţăran precum е arătat ï.u piesă, e ra шаі dreju s;i fie înlo­cuit cu vorba cofetari.

Apoi „un a v a n s a i " din josul paginei 32 ş:, „aşa le iubeşte dc m::k'\ din pagina 19. F vorba de. flori. Par'că- ar fi fost І Ш І curat

iţeşte : ..aii vă grăbiţi' 1 şi ..ce îi plac i" ffJorilel. ne oprim asupra acestor

li'crt'ri ca in te a ii: mea ca su-i scă­dem întâi câtva valoarea scrie­rii. Nn. nici de cum.

Ci, pentru sîii sctiltoarii, dorim cc In ce mai dem stilul corect înlăturând din untba străinismele de care nu avéra ncvoe şi înlr 'atâta cât nu ne sţmt de nici un folos.

Censor

1 9 X 6 Sc-«*fi sîiftret r.& Щі a'alMa sânge, f*r friâttt j«le e*t-& ' Щ Г О Г І І toi фоЪиІ; ffomttl rmare аЫіыгт -e« rebut,

« loial in pintére... şiptârtye!

fat mduîHt ts piept copilu 'ţi Ытще .fii blœtemô cu foc pe Kaiser S « O & H / ,

Acela ce шипс& oel dintâi bdbul &e~a răsărit ră s-Ьві ce m se stime.

ішѳ, tm тщ cu pace şi lumina; fíeái-ш scumpa mamstră Bucovină şi »mit imniinztttfil nostru Arámi!

Sä nu fim nevoiţi să 'atingem •Ce sä pefîim intr"înm şi pe « ш *

să *eSnţmtm in sânge, sus pe «deal». Al. Lepadatn-Meicuşor

э е ѳ е а е » ѳ в а @ ѳ ѳ ѳ е ѳ е е е ѳ ѳ і

is CATULLE MENDÊS

ГОПк

im!. Vi!

cc-i partani o vedem din.

bine, dorim sâ-i ve-

£ ra imica ftcă a celui mai ma­re rege din Asia. Vă ïndiiimKï deci, ca nimic — din ceeace poa­te face fericirea unei tîn-sre •prin­ţese — т ы lipsea, i^octiia într*«n f)alat de тгітпюга roşie, vecinie alintat de razele soarelui ; fru­moasele sale picioruşe erau — când trecea dmir 'o ©dac în alia, siistkiuía de servitori negri — desmerdale de covoarele cele mai anoi şi necontenit orchestre nevăzute ii cântau arii cari ar fi vrăjit urechile cele mai fine. Toate diamantele, toate safirele şi rubinele i>e cari !e-ar fi putut visa mimai ambiţia bolnavă a

vre-ttuei cochete, iu lada ei se răsfăţ au ; -s'ar fi putut pava un o-raş întreg cu risipa aceasta de pietre i"reiioasc. Hainele ei de o falnică bogăţie erau lucrate nu­mai ín Mi'isulimiri de Clierbassy şi Ispahaii.

insă niai iirestîs de ţoale, gră­dina palatului era de o frumu­seţe uimitoare, spre a ţine me­reu în veselie spiritul prinţeset. Acolo, nici odată nu căzuse vre-o picătură de ploae din cerul veci­nie senin; aco!o, florile cele mai rari înfloreau falnic şi vio­

lent, umflate de sevă, îacMzite de vară', răspândind parfume a-meţitoare. Apoi, animalete sălba­tece; îef, tigri, pantere, erau ca pisfciie desmerdate cari miaună de plăcere sub mâna ce le mâu-gâc. (Se vedea ia acelaş tunp prin tufişurile de cactus, mişca­rea blândă a coamelor şi surâ­surile hidoase ale rlareior); iar. pe florile larg deschise şi pe ani­malele ce rătăceau sau stau cul­cate molatec pe muşchiul sau iarba caldă, se răspândea cu o furioasă măreţie lumina soarelui. Total era de aur, foile, caliciul, pietrele aleelor şi depărtările îmbrăţişate de orizont.

H

Dar cu toată splendoarea ce o înconjura, prinţesa tot nu era mulţumită. Adesea era surprinsă adâncindu-se in vise întunecoa­se, iar îaţa îi devenise palidă a-semeni unui. trandafir roz, care îşi schimbă culoarea roză în alb. Se credea că o chinueşte o do­rinţă misterioasă, un secret su­părător. Dar ce dorinţă ?. Ce su­părare ?j

trântii rege, de ce nu-ші destăi-nueşti grijile cari te chinuesc ? Nu ştii tu că eu sunt.a tot puter­nic şi că pentru a te vedea surâ­zând, voi îndeplini cele mat grele întreprinderi. Dacă n'ai: destule pietre în lada ta de bijuterii, spu­ne un cuvânt. Voi merge să cu­ceresc regatul Golcondei şi Visa-pur pentru ea nici brâţările de rubin şi nici colierele de măr­gean să mi-ţi lipsească. Sau poate doreşti să fii măritată ? Spune numele celui pe care l'a ales i-tiima ta. Jur pe Dumnezeu că-i vei avea de bărbat, fie el moşte­nitorul celui mai glorios suveran sau fiul vre unui tăetor de lem­ne, care îşi adună surcelele şue-rând un cântec. Nu ? Nu această grijă te preocupa? Găseşti poa­te că soarele care luminează grădina ta n'are destulă strălu­cire şa destulă căldră ? Dacă a-cesta-i chinul ce te frământă, nu гшЧ ascunde ; căci gratie heca­tombelor şi templelor clădite in onoarea lui Dumnezeu, voi obţi­ne — pentru a te face să su­râzi, — ca el să mărească splen­doarea soarelui".

— „Da ! un lucru îmi lipseşte, un luciu vreau.

Dar ce anume ? nu ştiu oh ! într'adevăr m ştiu. Mor de o do-rmtă aprinsă, necunoscută, de o dorinţă nestrămutată pentru ceva neînţeles".

— Cum, ce dorinţă ? Zise re­gele.

— Nu ştiu ! suspină ea. Apoi ca primirea pierdut» in гаге, cu vocea lină şi stinsă ca şl când ai fi vorbit ia vis :

— „Cred numai, că este ne* spus de alb şi palid iucrul necu­noscut care îmi trebue, lucrul

misterios a cărui lipsă mă des-nădăjdueşte".

1(1 Urmând sfaturile celor mii de*

votaţi cerösaai. regele trimise într'un voiaj pe fica sa. Poate va întâlni în vre-o tară, ceeace râvneşte cu o aşa neînvinsă şi a-mară poftă ; în orice caz, surpri­zele, întâmplările călătoriei vor îndepărta melanoclia sa.

Nici odată ne s e văzuse un cortegiu atât de măreţ ca cel ce se formase pentru voiajul prin­tesei, înaintea unui mare număr de cămile cari purtau provisiu-niie şi bagajele şi printre miile de servitori îmbrăcaţi în mătase, opt eletanfi albi dresaţi a merge cu pas egal, purtau o mare du­şumea acoperită cu covoare, pe care se ridica o casă cu multe etaje. Delà o fereastră prinţesa privea oraşe întregi1, munţi, ve­deri fermecătoare.

Iată ! Aur, numai aur cât ochii pot cuprinde sub nesfârşitul azur arzător : locuinţa şi grădina de aur a soarelui, întinderi de nisip aurit.

Ca şi în grădinile palatului, gă­sea în tot locul splendoarea ne­îmblânzitei verii Chiar când pă­răsi, aprins, furios, făcând să strălucească imensitatea mărei şi să scânteeze vârfurile valurilor.

Prinţesa însă se cufunda fără speranţă, din ce în ce mai mult, în nevindecabila-i plictiseală.

IV Dar o furtună surprinse vasul.

Cu toată îndemânarea căpitanu­lui şii munca echipajului, ei rătăci

fM'Ue >:i!e j4: marca і!'оі'г;а;<і-; se íStepíí! din cb a ia clipa scuuia-îarea sau ciocnirea vîc v re -o slâneâ apăruta in cale fára veste.

Singură prinţesa nu era în­spăimântată, căci ea pierduse dc mult speranţa în viaţă.

In fine furtuna sc linişti. Pe ce tărâmuri se aria cora­

bia ? însuşi eaptianul nu ar fi putut spune cu preei/.iune.

Probabil că fuseseră împinşi spre nord, căci se vedea o lumi­nă foarte palidă, — mai bine, — jfantoma soarelui mort care se 'ridica pe valuri şi le îngălbenea cu blândeţe. : Prinţesa privi această lumină .rece, se înconjură ca de o bucu­rie delicioasă, apoi deoda tă : î — Oh ! zise ea, uimita, or­ibilă, în tinzând braţul spre malul 'vecin ; Oh ! ce este această ne­sfârşi tă întindere alba ce se ve­idé pe povârnişul acestui munte, în bătaia soarelui ce apune aşa de blând, această albeaţă necu­noscută misterioasă, care se ri­dică, se ridică şi se pierde sub ceru! palid ?

Un matelot răspunse : — Doamna este zăpadă. —- Zăpadă ! Zăpadă [ pe tine

te vKoiam zise ea. pe tine • te iu­beam, sora mea ? ; Atunci ordonă debarcarea. •Prinţesa sări cea dintâi pe malul alb de omăt, se întinse pe zăpâ-jriă, atingând-o cu mtinile saîe (deschise şi sărutând-o cu bűze­iéi- reci.

....O tresărire... ş, nu se mai sculă.

Ea rămase culcată pe zăpada jalbă, nemişcată, surâzând, mai (fericită- ca toţi muritorii.

Murise sărutând această ză­padă, în fericirea unui suprem Hor.

Traducere 'de Trandafir

VINO BADE Vino, bade, vino 'n vale, Ţi-am- esit de mult in cale.

Vino măi, Vă din deal se văd venind. Braţ de braţ si chiuind,

Trei flăcăi Si mi-e teamă cor fi răi,

Vino măi.

Imi vor cere cite-o floare, Apoi cife-o sărutare...

t'e-am să {ax?... De le-oi da, te-i. .supăra, Iar de nu, îmi vor {ura...

, ('a *ă-ţi plac $i t>4 tofi. Ü« vă împac,

('e-fi)n să fac?,..

Vino, bate, ring ' « • y:"bă. Că flăcăii nti-s de treabă.

fi VCi! cu... (Jind esti iu, nu r nimic, Că crû tînăr voinic,

/•Y- ii.' meu, Şî cu noi. (•« ji mereu

Ihtmnezeu.

SteïiaE VasHescn

дШйтШ fesíraíá

ûs L. REBftEJftlf

O i fapt divers. íme; esant ? í^-'.fte. Palpitant ? Da. Zgalţâitor de nervi ? Foarte Kmoţionant ? Nu. Cei puţin emoţie artistică, deci adevărată emoţie nu poate să lase în suflete felul cum e tratat faptul divers în Samson, tulgerătoarea „comedie" reluată la Teatrul Naţional.

Un fapt divers, trecut prin su­fletul unui artist, poate să emo­ţioneze. Fapte diverse sunt doar la baza atâtor opere mari ; ba chiar, dacă vrem să întrebuinţam un paradox, faptul divers e te­melia oricărei) opere artistice, fi­indcă faptul divers însemnează totdeauna o clipă din viaţa ade­vărată. Dar este o condiţie : fap­tul divers să fie purificat, înobilat, înălţat, motivat. Altmintrelea ră­mâne simplu fapt divers uitat în cine stie ce colţ de ziar.

Doi bărbaţi se bat în stradă. Mulţimea îi înconjoară şi-i pri­veşte cu mare interes, deşi nu ştie decât că eroii se păruesc din pricina iutei femei,.. Iată faptul divers ! Dacă va veni un iscusit şi-1 va pune pe scenă, desigur că va produce acelaş kiteres palpi­tant, chiar iară să ne spună mai mult despre bătăuşi decât ştia mulţimea din stradă. Şi spectaco­lul ne va zgudui nervii, ni-i va chinui intr'atâta că să nu ne pară rău de banii plătiţi pentru locul din sală.

Dar arta ? Unde a rămas arta? Cam aşa ceva este şi în Sam­

son. Cam. Bernstein e prea bun meşteşugar ca să ne dea numai atâta. Ne dă mai mult, ne fră­mântă mai mult... O să vedem îndată ce rămâne din ceeace ne dă.

Situaţia din actul întâi este a-proape identică cu situaţia delà începutul faimosului „Maître de forges" al si mai faimosului Oeorges Ohnet. Deosebirea o fa­ce numai bărbatul. In Samson, bărbatul este un brutal, un hamal ajuns arhimiHonar prin toate mij­loacele îngăduite şi neîngăduite. Se chiamă Jacques Brachart, Pe marcbteă o cheamă Anne-Marie ú' Andeline. Brachart iubeşte pe marchiză cu toată patima de care e capabM un om ca dânsul. Marchiza, fireşte urăşte cu toata

patima de care e capabilă pc Bracharî, şi iubeşte pe o secătu­ra nobila, pe Jérôme Le (îoviu, v.v. tip întreţinut odinioară de o cocotă (poate chiar de mai mul­te) şi1 îmbogăţit prin bunăvoin­ţa lui Brachart...

Porneşte acţiunea. Porneşte eu uu hop a u tocmai iscusit pen­tru tui meşter ca Bernstein. Co­cota, care riitretinu.se pe Le Go-vin, din gelozie sau din răuta­te, ij spune lui Brachart că Anne-Marie este amanta lui Le Oovin. Odată hopul trecut cu bine, lu­crurile se desfăşoară cu o iuţea­lă uimitoare şi din ce în ce jnai zguduitoare. Brachart trebuia să plece la Londra pentru afaceri1, Nu mai pleacă. Se întoarce pe fu­riş acasă şi nu găseşte pe mar­chiza care e dusă çu amantul ei Ia un chef monstru. Scandal. Bra­chart trebue să se răzbune. Dar cum, cum ? Să ucidă pe Le Go-vin ? Ar fi prea puţin. Pe Anne-Marie? Nu se poate. Păcătoasă, vinovată, o iubeşte şi vrea să o cucerească. H trebue o răzbuna­re prin care să cucerească pe marchiza chefnitoare.

Şi atunci intervine Samson. Adie» legenda lui Samson. Eroul din biblie a rupt coloanele casei în care petreceau filistenii şi s'a îngropat subt dărâmături împre­ună cu dânşii. Aşa va face şi Brachart. Va mina pe Le Qovin, deşi mina lui il va trage şi pe dân­sul ш prăpastie... Fiind „regele bursei" provoacă o scădere de pe urma căreia Le Oovin rămâ­ne calic, dar care şi pe el îl lasă în sapă de lemn. Punctul culmi­nant al piesei tocmai scena dintre cei doi adversari ,carii se sbat, se înjură, se gâtue cu o furie specilă.

Sfârşitul ? Fireşte că marchiza începe să iubească pe Brachart...

Am lăsat la o parte înadins a-mănutttele care de altfel nici nu au importanţă. Am vrut să desco­perim arta din faptul divers... Dar nu se poate. Nici o clipă nu vedem dorinţa de-a zugrăvi viaţa de-a lămuri un suflet, de-a crea o lume nouă. Este numai vâltoa­rea unei patimi care se deslăn-tueşte oarbă, neînfrântă, fără ţintă.

Tocmai aici este meritul Iul Bernstein, arta lui de-a face tea­tru. Căci o arta este în teatrul acestui autor. E arta de-a înche­ga o acţiune» de-a o duce înain­te şi de-a o deznoda cu o preci-zhme matematică. E arta teeh-nicei. Şi in arta aceasta Bern-

Pe ţarnr.il Dâmbovitei

S. Keşeie апшсаМ crăcea în Bâmboviţa

stein este cei mai mare, este ne­întrecut. Arta aceasta cere îna­inte de toate o logică impecabilă, Firele trebue să se strângă trep-tat-treptat, iară şovăire spre г atinge efectul căutat. Ar fi poate mai exact să-î zicem ..arta sfori­lor".

Arta aceasta cere multa iscu­sinţă, negreşit. Dar e seacă. Şi nu Iasă urme. Bernstein e un s i m ­plificator. El îşi desbracâ eroii de toate legăturile cu viaţa. Froii lui n'au suflet. Au numai o patimă grozavă. Patima aceasta îi călău­zeşte cum vrea autorul, adică-bine, adică înspre ciocnirea ţin­tită. Ciocnirea e mare, zdrobeş­te, torturează. Si* totuş, ii'mdeâ nu e izvorîtă din suflete "întregi. Ui face impresia războirii unor sche­lete îmbrăcate în haine elegante, dar ale căror oase sună vroi ne­încetat...

însemnează aceasta că Bern­stein uu 'ne trebuc.şte la Teatrul National ? Deloc. Mai ales când avem actori care să-1 interpre­teze atât de bine, ca d-nii l u d o ­vici, Storin şi alţii. Nu. Bernstein poate şi trebue să figureze în repertoriul Teatrului National. Bernstein e un repiezcntant al unui fel de teatru — bun, rău, indiferent — şi ca atare are drep­tul să ne vorbească chiar de pe o scenă oficială.

întrebarea e numai dacă Sinu­son era necesar Teatrului Naţio­nal ? Si, la acestea, putem răs­punde hotărî t: uu. Nu. peu truca aduce pe scenă o lume prea in­terlopă, cu vorbe prea triviale. Teatrul National, oricât ar fi de oficial, nu e un pension pentru fete mari. Dar Samson putea să lipsească peutrucă a mai fost ju­cat şi răsjucat la teatre particu­lare şi Teatrul Naţional n'are chemarea să strângă ceeace au părăsit alţii. Şi mai ales pentru că Samson nu e printre operele lui Bernstein cele mai strălucite, afară' caca strălucirea nu i-o dă exces»' ot brutalităţi şi triviali­tăţi Mi i i i ' c . Si însfârşit fiindcă ori cât de puternica ar ii creaţia u-uui actor hui "'o oiesă. aceasta nu e de ijfüH pentru a introduce piesa în «'epertorii.'J Teatrului Na­ţional.

Că Sanisrn s'a juca* bine la Teatrul Nation:!), ar ii poate de prisos să mai s pi m j m când vom aminti că .îacqnes Bracharr a fost în sarcina d-Iui. Rudovid şi Le Oovin Ъ a -l-hű Sfori:-!..

Dii m ini-. in Ianuarie 1916. UNIVERSUL L1TEHAR — y .

SCHIŢE Şl IMPRESII

T U R T U C A I A Din vaporaşul cu care trecem

Dunărea, oraşul Turtucaia, aşe­zat pe panta repede a unui deal inospitalier, astfel cum se prezin­tă cu căsuţele lui acoperite mai toate cu olane, are ceva din far­mecul Constantinopolului văzut în treacăt de pe Bosfor, precum şi o mică părticică diln misterul povestirilor orientale.

Acei care au trecut prin O e :

nova sau prin mahalalele Cerës dinMontevideo, ar spune că am­fiteatrul Turtucaia, văzut din de­părtare, e alcătuit din colturi rupte de prin acele locuri; ar spune că revăd lucruri retrăite sau că simt în repet/rea vreunui vis plin de confuzii .şi fantasma­gorii.

Când ajungem în Turtucaia, a-vem aceeaşi mândrie pe care o are englezul pur-sang care de­barcă pentru prima oară în co­lonii.

Aspectul locuinţelor, repartiţia străzilor, portul, precum şi lim­bajul celor dintîi cu care vii în contact, iţi face impresia că te găseşti departe, foarte departe dc continent, îuir'o insulă popu­lata cu Robinsoni Cruspe, de di­ferite naţionalităţi, care s'ait for­ţat prin mijloace rudimentare sâ-şi acomodeze un trai mai su­portabil.

Firmele prăvălioarelor sunt fă­cute din tabiii mici care au fost odată întrebuinţate st astfel par a îi demotnate din epava vasu­lui cu care patronii lor an nau­fragiat pe coastele Turtucaiei si sunt scrise într'o limbă care formează noul dialect al Cadri-lafernJiii.

Astfel vedem pe străzile prin­cipale următoarele firme:

1) Benjamin Feier Tenechegeu Maruiiţehir de Galantar.

2) La Roial cu spirtoase bău­turi şi cafinc leul şit Cârmitul.

3) Hotel America şi Restau­rant

4) Cabiv Lubenov Czatiar şi Cismar.

5) Racio Geuov Abadjiu. b) Mahmud Mehmed Băkan. 7) Dimeter Cazarea La mehtl

de Aur. 6) Ştefan Hagi Marcinei Depo-

lit dc maşine agricole şi de comt şi biciclete.

9) Hotel România Nouă. Foto­graf.

10) Malmuid Jelii. Modern Sa­lon. Ras Tuns şi Frezat. Garantez Părui Garantez Barba!

Acest faimos magazin e cel mai mare şi mai luesos dintre toate репісІіісгіПе di.n Turtucaia şi pentru a-î preciza adresa, tre­ime să menţiona?!! că e o mică şandrama derfîpanată aşezată în centru, pe si rado Bulevardul Por­tului .şi alipit dc ІіЫЬ Avdiul Hra-gageria Moderna, singurul cofe­tar din tot oraşul.

1 kca i e:;e am \ o'-bit despre firmele şi comerţul din Turtu­caia, rcciaiouşrein că r.r fi o cri­mă sä nu spanen; nimic despre Donau:! ПІЫ şi \'iC; hlke.

Ceea ce pentru literaţi e> Schal» c-speare şi Dante Alighieri, ceea cc peniru militari e Cesar sau Napoleon, ceea ce pentru marinari a fost Cristofor Columb şi Vasco de tjama, ia fel sunt

Oficialitatea ia ceremonia sflnţirei apelor

Te caut prin lumea ce trece cu valul, Gând soai'ele-aruncă în ceruri opalul Apuselor raze, te caut şi pare Că rade figura-ţi sub raza de soare.

Când vântul porneşte din zări nesfârşite, Aşterne pământul de foi ruginite, Covoare cu care-ţi acopere drumul, Iar floarea din urmă-ţi trimite parfumul.

Şi umbra ce cade târziu, viorie, Ar vrea parcă'n cale-ţi mai deasa să fie Să-ţi facă privirea adâncă, umbrită, Să 'nvălue mintea de vis rătăcită.

Când noaptea, coboară lumina din stele, Tot gându-mi se 'nalţă vrăjit către ele, Şi-mi pare că chipul ţii văd tntr'un astru Ce tremură vecinie pe cerul albastru.

Tresar, când răsună vr'un cântec de strună In care-aud glasu-ţi,.. şi-aştept, ca nebună, Din toată natura cu drag să-mi apaié Icoana-li iubită, de-apururi fugară.

d-nii Bikă şi Nicolake pentru Turtuealenit, precum si pentru a-ceea pe care nemiloasa soartă i-a ursit să treacă prin aceste locuri.

La Nicolake se găseşte cîte ce­va de băutură şi o mîncărică cal­dă, pe cită vreme alături la Bikă, se găseşte cafea turcească, ceai cu rom, prăjituri aduse de peste Dunăre din patria materna, de Ia Olteniţa, sau cum îi zice d. Biea, delà ОИсІпЦа, câte vreun eoxonăcel şi biliard.

Singurul lux în Turtucaia, e re­prezentat prin ceasornicul din interiorul catedralei, care de mul­tă vreme staţionează cu mînoia-. rul ia orele 3, precum şi prin bi­liardul de la cafeneaua Ini Bică.

.Via oprisem în faţa шші ша-ga«:ii. cu firma Nieoh'te M.. Hisp, hizn, şi întrebind de ce s'au pas virgulele la mijlocul munciţii şi de cc iui panctu!. însoţitorul meu. un bulgar din localitate, mi-a ràs-nuiis p!h; de інгмугпп?.:

— > ;ч r d c ă >•/. nane

la sfârşitul frazei iar nu la mij­loc.

Caracteristica Turtucaiei e că vara e prea nmlt praf, pe cînd iarna e prea mult noroi.

Din acest punct de vedere, străzile din Turtucaia se asea­mănă foarte mult cu acelea din Capitală, mai ales una pe care se scaldă bivolii, aduce de mi­nune cu porţiunea care leagă ca­lea Victoriei de palatul Justiţiei, astfel, că pentru bucureştenii e-xîlaţî prin aceste colonii, noro­iul le serveşte ca un antidot nostalgic.

Intru cât urcând şi scoborînd în alergăturile vieţei cotidiene de atâtea ori suişul străzilor, Tur-tuealezii au devenit Alpinişti de forţă şi prin urmare sunt specia­lişti în acest sport de origină a-mericană.

Târgul în Turtucaia se face în fiecare zi de Vineri. Locuitorii din Turcşmil, Calimoc şi satele ve­cine, aduc unt de bivoliţă, pui de ційпй. nue, fructe uscate, pre­

cum şi mag.um de pepene verde care de altfel e specialitatea sa­tului Starosello.

Toate acestea, vînzîudu-se stih preţurile de pe piaţa din Capi­tală, mulţi precupeţi şi samsari vin de se aprovizionează din Tur­

tucaia, lăsînd micul orăşel dq multe ori lipsit de strictul nece­sar.

Astfel dar, înzestrat cu frumu­seţi ascunse şi greutăţi bine va-i dite, se prezintă oraşul Turtucaia.; odinioară Tutrăcan, în care, deşi de *refi ani trecut sub adminis­traţia noastră, totuşi continuăm să gustăm cu prisosinţă din re­miniscenţele erei preistorice.

Cînd geniul nostru civil va iz­buti să ridice diguri şi să întă-f rească c uparapeturi sistematica acest oraş — amfiteatru, când populaţia locală işi va da bina seamă de încântătoarele poziţii ce ocupă din toate punctele de vedere ale condiţiunelor cerute de progres, Tur-tucaia va deveni o mică Genova,* iar actualele ferme presărate pe ambele la­turi ale şoselei naţionale ce se desfăşoară dealungul Dunărei spre frontieră şi Starosello, se vor preface în vile pline de mis­ter şi farmec, ca acelea din nu­velele lui GUT de Maupassant.

Turtucaia ca şi Balcicul, sunt oraşele de viitor ale Cadrilate-rului.

C. Tonegaro

Dragostea pentru animale Dragoste pentru animale are

fiecare om; şi dacă n'o are, se preface că o are. Se ştie că un om care mărturiseşte pe faţă că nu poate suferit animalele, este considerat ca lipsii de sentiment şi de cultura inimei.

Părerile asupra dragostei реіь tru animale diferă foarte mult. Să luăm'de pildă situatiunea .0-mului fată de cel mai plăcut a-nimal domestic: cîinele.

Există- oameni carii au o duş­mănie fată de clini, dar aceştia, sunt în minoritate; din contră' amicii dinilor cari sunt foartej numeroşi se împart în două gru­pe deosebite.

Pentm una — aici sunt în ma­joritate femeile — cîinele este 1

privit ca un copil. El se tolăneş­te pe canapea şi pe scaune, stă la masă, şi ia parte la orice vi­zită sau escursiune. Se manifes­tă la orice ocazie ca favorit al familiei şi i se iartă răzînd, toate năzbîtiile pe cari le face.

In grupa cealaltă aceasta se consideră ca o exagerare extre­mă. Aci1, omul este prietenos cu cănile, dar nu-i iartă multe.

Cine are dreptate? Amîndouă! grupurile, şi nici unul. Un om (înt cele mai multe cazurii sunt fe ­meile) cari consideră' cîinele cai „copil" este în ochii altora un) nebun, şi eu toate acestea el ma­nifestă acea iubire pentru anima­le care-şi are farmecul în stimu­lentele independente ale sufletu­lui animalului.

El este „în principiu" de acord cu ceilalţi: Nu, dinii nu trebue să stea pe canapele sau să cerşeas­că la masă — practica însă îi răstoarnă însă „principiul". Cine se poate supăra cînd o labă moa* le i se pune pe eenunchi, cînd

stă Ia masă, ca şi cinci ar zice : :Şi eu sunt aici, nu mă uitai V Iubitorii dc ciini, de specia a-ceasta, nu se supără cînd vede "cîini în restaurant, din contra îi măreşte plăcerea, e îi1 chiamă ia ;masa lui, unde le dă de mîucare.

Cu toate acestea a da de mîu-jcare cîinilor în restaurant este o [necuviinţa fată de ceilalţi muş­terii. ' Lucru ciudat este că sunt mulţi iubitori de animale, cari jtin foarte mult la cîini, şi din con­tra urăsc de moarte pe sărma­nele pisici afară de patrie. Cite pisiéi nu sunt părăsite ia scihrn-barea locuinţelor, lăsate ca să-moară de foame. Numai oameni «cu inima feroce alungă pe stra-'dă un cîine. De vxi cîiae se des­parte cineva foarte greu, şi daca trebue, varsă lacrimi; pisica însă este dăruită d«i mină în mină, îndată ce începe să devie inco­modă.

Pentru un ciine care s'a pier-'dut se făgăduesc mari recom­pense, dar pentru pisád nie? un ban. Şi cu toate acestea şi pisi­ca este tiu animal, care are ca­racter şi saftet, şi care tiae іш 'numai la casa, ci ni hi stăpnii. Să vă dau o pildă. Acum cîieva ilunj s'a pripăşit într'o dánmeaíá în casa mea un pisoi negru ca tăciunele, dar siab ca un tir. L'ain •hrănit, Fam îngrijit şi astăzi es­te un splendid cotoi, gras şi voi­nic, care cînd mă simte că am venit acasă, îmi sare înainte 'dînd vesel din coadă. Chiar a-cum cînd scriu aceste rînduii cotoral. Mi?u, dă cu laba peste pana mea.

Ia Franţa există o societate pentru profeciîune'a pisicilor, sub numele de „ laba de cafiîee". al jcărei preşedinte de onoare este jeelebrul scriitor Pierre Loti, că­tre aciuahnente îşi serveşte pa-jţrta comandînd o fregată din flota franceză a myrei Medite-ţrane.

Acei caii cunosc istoria ştiu ca celebrul bărbat de stai al Fran­ţei, cardinalul 3-<ichelieu, era uu mare amator de pisici. Puterni­cul cancelar al Franţei, cînd pri-itnea în audienta era înconjurat ;de vreo dtaină? de pisici, dintre carî unele stăteau pe umerii ma-;reluî cancelar.

Deasemenca re^ina-mamá a Angliei are numeroase pisici cari jsunt întreţinute cu un lux deose­bit.

Cornel Scurta

P R I V I R E A T A ].:•;

Stii prícirea !u cc-ini cere. Când le uiţi zâmbind la mine? J uimei, de buna ere re,

• ,S'o lus pi adâ pentru tme.

Şi-ci-d, lása-o cu plăcere. Sclava ia, în nopţi xemne, J'tacă-nşi. şii cu de durere

1 Ai feri o tu mai bin>\

M. G. SAASDAEANH

. P e n t r u or ï - ee s'C4*Lr.mugiu»l s a u seh i iabăr î <î<- шЗгодѵ d-lliï Îî5iOÏ»îl|I SÎAÎAL t IL li.il £ i a

/ a t a ş a şi simî «lin Ьѵпж\\ѵ. e u ' . c a re p r i m e s c z iaru l »VmversxU Literar«, c o n t r a r , г е е З а т а і н і -n e a s.tii s c h i m b a r e a d e a-d r e s ä i m v o r fi r e z o l v a t e . Ѵ Л Л Л Л Л Л Л Л Л Л Л Л Л Л Л Л / Ѵ

O păcăleala Pe drumul ce duce spre satul

K. venea uu şir de care cu pre­viziuni pentru armata franceză. In ultimul car se găsea sergen­tul Jeamcot care ştia ca în ur­mă, pe aceiaşi drum, vor veni vreo zece ulanb deghizaţi. El îi surprinsese vorbind într'o câr­ciumă din marginea satului de unde plecase. Fură să fie zărit se strecură din căruţă şi rămase pitit după o grămadă de pământ scos dintr'un şanţ.

Ningea de mult aşa că dru­mul se acoperise cu o pătura groasă şi moale de zăpada. Nn se auzea deci zgomotul paşilor, în schimb nişte şoapte. Din ce in ce se apropiau şoaptele până când se iviră vreo câţiva nemţi după vorbă dar francezi după îmbiădcăminte. Jeaancot înţele­se vorba, subiectul conversaţiei, fiindcă le cunoştea limba încă de eând fusese băiat în prăvăl'a «niw negustor din Lorena.

— Ascultă, Bergman, nu cum­va aici tu nu cunoşti drumul şi vrei să ne încurci? Te lăttdai de­geaba.

— Ai să vezi că am avut drep­tate, îl vorn întâlni pe Suder-иіаіш pe care Fam pus să se as­cundă în şanţ să vadă daca vor trece iHa pe aci. Ce să mai mer­gem degeaba?

In mintea lui .leaunot se făcu feunină. Desigur ca Sudermami e tot deghizat ca şi ceilalţi ce ve­neau, deci ar putea să-i joace foarte bine rolul cu complicita­tea nopţeî, care era aşa de' în­tunecoasa.

îşi ridică capii şi strigă în limba germană.

— Bergmann ăsta era singa-îul nume cc-1 cunoştea.

— Cine-i acolo? — fii, dracul Ce ai uitat ûi

mine? — Vedeţi? E Sadermann! Esi

de acolo şi spunc-ue ce-ai văzut? — Nu faceţi zgomot, fiindcă

zace ascuns pe aici prin apro­piere! La vreun fciîonietnt de aci se găseşte o casă dărăpănată, unde ar trebui să vă asamdeţi. I-am auzit vorbind când treceau, că- au de gând să treacă înapoi! Se vede că ne-au mirosit ai dra­cului, şt ii-e frică. Ei speră să scape pe aîci.'fiindcă vă ştie în partea opusă.

— De miiiune' Bravo, Suder-niann! Dar ш nu vii?

— Tare mai eşti prost! Cine o să va> dea de veste că vin ei?

— Aşa-i, tot tu cu dreptatea.' — întoarceţi-vă pe unde aţi

venit şi ocoliţi puţin pînă veţi da de casa cu pricina. Intraţi înăuntru şi încuiaţi bine uşefc, afara de cea delà sala din mij­locul casei.

Apoi, adaugă pentru sine: „De Sudermaim n'aveti grije, că va aşteaptă еГ.

Bucuroşi se întoarseră pe un­de venise. Pe îa miezul nopţeî, Jannot se tira pe lingă casa unde erau ascunşi ulanii. Intră în să-litá, scoase din buzuanr o bom­bă, o aşeză în mijoeul casei, a-prinse fitilul şi eşî. Abia avu tim­pul să ajungă la poartă cînd o bubuitură straşnică izbucni din partea casei, şi acoperişul ca ci pereţii sburau în aer. Jeannot

beat de bucurie alergă la ai săi şi le anunţă păcăleala germani-. lor.

CoioneM ii agăţă pe piept o medalie strălucitoare iar Ia mâ­neca lui se mai adăugă un gaîon.

Uu lucru scump Soldaţii i>e pregăteau de ple­

care. In Paris domnea o marc agitaţie, mai ales în ùirul gărilor de Est şi dc Nord: autobusurile $i tramvaele erau suprimate aşa că oraşul avea un aspect neobiş­nuit, pe aJeie se vedeau numai tr«i>e care defilau şi grupuri de tineri ce veneau în urmă cân­tând JWarseiltesa",

Peste tai întâlneşti scene miş­cătoare şi încurajatoare.

La gară iui soldat îşi ia ziua bună delà niaiaa Iui, care abia işi ï rate retine lacrimile.

— Ei. mania dragă, ce vrei să-ţi aduc din Berlin?

— Pielea ta, dragul meu. Nn vreau nimic altceva fiind.rá in Prusia nu găseşti decât vechi­turi.

* Speranţe! Iu vitrina unui jurnal de di­

mineaţă' e expus tui tablou al li­nul pictor militar, Frédéric Ré-gamey. Tabloul reprezintă o iată tânără, alsaciană, rezimată de un pom, cu mâinile împreunate, privind cu durere spre orizontul negru al ţăreî sale.

Pescuirea Sfintei Cruci

Un grup de trecători, pe tro­tuar, priveşte în linişte eroina scumpă in inimile tuturor fran­cezilor.

Un om bătrân ca de 50 de ani, cu o haină neagră, după o aruncătură de ochi zise:

— Nu-ţi mai face inimă rea, draga mea, vom veni să te gă­sim!

* Camaraderie Un colonel e pe peronul gărel

cu oamenii săi. Şeful gărei îi a-nunţă apropiata plecare a trenu­lui! şi adăugă:

— Compartimentul d-voastră e în capul trenului!

— Compartimentul men e în mijlocul oamenilor mei, zise co­lonelul cu linişte.

Şl colonelul se aşeză într'un furgon pe care scria: „38 de oa­meni"

Depărtare Un automobil de lux se opri

în fata gării de Est. Un ofiţer rezervist coborî dio

el; o femee tînără şi frumoasă cu uu copilaş de vreo 6 ani îl în­tovărăşesc.

Femeea e palidă şi nu plînge. îşi îmbrăţişa bărbatul şi amîndol schimbară o privire lungă. Apoi ofiţerul se depărta. Femeea, dreapta, priveşte mulţimea de soldaţi şi agenţi între care dis­păruse şi bărbatul ei.

îşi srriage dinţii, dar tot nu plînge. Deodată cade leşînatăi. Mititelul suspină si strigă: „Ma' mă! lată!"

* Iată un lucru ce nu s'aT vedea

nici odată în armata germană. lin muncitor din marginea Pa­

risului zice femee! Ini care îşi şterge îacrimele:

— Ce plîngi aşa? înţelege o-data că trebue să se sflrşească; nu poţi să stai toată viata cu sa­bia agăţată după g î t

In sfîrşit, semnalul e dat, în două murate trenul e plin. € 1Iue-rături, locomotiva se mişcă ia alcamatnle tuturor:

„Trăiască Franţa! Trăiască ar­mata!"

Mîinile se întind, fără să se poată ajunge, dar toate figurile se luminează de speranţe.

Accident Un taximetru venea în goana

mare pe şosea. Un trecător fu trîntit jos dar nu rănit.

Şoferul se dădu jos şi se uità grăbit Ia victimă, apoi voi să sară în automobil şi să plece.

Victima îl reţinu, ocârîndu-î cum putea mai bine.

— Ei şi ce, zise şoferul eram grăbit... plecam seara asta la s

pe frontul de luptă! — Pai si eu tot atunci zise o*

mul care scăpase ca prin urechi­le acului.

Amindoi îşi strînseră niîua zi-cînd: Trăiască Franţa, şi pleca­ră spre aceiaşi ţintă.

* Pentru ei! Patru soldaţi se suirii într'un

tramvai pliu de călători. Patru femei tinere se sculară imediiai din locurile lor şi se adresară sol­daţilor:

— Aşezaţi-vă. Ei ezitară, apoi refuzară. — Astăzi, ziseră ele, trebue s£

primiţi. — După toate, suntem foarte

Duminică. 10 Твпнзгіе 19îfî. UNIVERSUL LITEHAR >Л0. С.

obosiţi, fiindcă am umblat toată ziua. Vă mulţumim doamnelor. Toată lumea aclamă pe cele pa­tru fein ei.

Un watmaun de la tramvai \ or­bea cu un prieten.

— Ceea ce mu plictiseşte sum drama nie prin Bohemia. Sua f

teribile. Sunt uncie pante încli­nate dc 22 la sută. Adesea mă întreb cum ne vom descurca cu automobilele militare!...

Acest om era sigur dc victo­rie: se vedea chiar iu Bohemia.

Cărţi noui Viaţa, poeme de M. Săulescu. • Săulescu a colaborat şi la noi,

Cititorii noştri îl cunosc mai' de mult şi poate s'au familiarizat

cu originala poezie a lui Său­lescu.

Via(a este al doilea volum d<* poezii ale acestui autor, lutru cit ne-a plăcut şi apoi ne-a in­teresat producţia literara a lui Săulescu, am citit acest al doi­lea volum după cc am recitit pe cel diiitîL Şi cea dinţii impresie rezultată a fost că personalitatea

>,poetului este in evoluţis; ace­leaşi frământări interioare pro­vocate de o sensibilitate acută, fină şi de o inteligenţă vie fer­mentează in sufletul lui Şt produc lucrări mai aproape de desăvîr-şirea, proprie crezului lui poetic.

Viaţa, cu tea te ale ei mişcări se răsfringe în suilefuî deschis, avid de a simţi şi de a înţelege jcît mai mult din cuprinsul ei, a-desea limpede, uneori tainic cţ de cele mai multe ori presimţit :n forme tot mai amăgitoare.

Credem, ca producţiile Шсгагс ale lui Săulescu au o caracteristi­că: luptu între sens'biliiate şi in teligenţă.

Tînăr, entuziast, cu sufletul în­cărcat de visuri, sedus de fru­museţea artei, gîndurile mari, în­trebările necesare unei minţi dor­nică de cunoştinti integrale îl frămîntă, intră în antagonism cu desfăşurarea limpede a senti­mentelor lui şi atunci se iveşte acea elaborare tainică de feenn-darea intelectului, care stăpîneş-te, revărsându-se în forma liric» a poemelor lui Săulescu.

„Tucercf Cine-mi spune totuşi Cà facem râu tăcînd mereu?

— Ce sgomot grav. ce suiia greu,

Departe, viata 'ntreagă are... Şi noi aicea stătu, tilcuţi şi 'n

aşteptare — Dar tiu putem pricepe, ce aştep­tăm mereu..."

'•; F. inconştientul, care veghiază in conştiinţa noastră. în el se plămădesc frămîntărilc noastre conştiente şi din el răsare apoi făurirea proprie a strădaniilor

.iioastre cu marca proprie a ele­mentului sufletesc dominant.

Ştim mai mult, ori mai puţin ce se petrece în noi, avem clară idea că ceeace se desfăşoară m jurul nostru e o răsfrîngere a su­fletului nostru, ne sbatem să fi­xăm o cit mai apropiată- comu­nitate între afară şi noi şi astfel se naşte întrebarea:

„Ce sgomot grav, ce suflu greu, Departe, viata 'ntreagă are?.*.

'Ucee ut iot privim la trecători Pàritiô ti-ne de ulii ea ori, Cum trec plecaţi, ca fiecare f: un veşnic semn de inirebare..."

Sau într'alta parie;

,.l)ecc dorim seninul din nopţile de vară?

— Citul viaţa-i ягеи de ziuă $i gindu-i obosH,

Ce glas ne iltiamă oare din tru­pul no$tru-afară

Ln cerut, care arde tăcut st ne­clintit?"

Versurile Iui Săulescu îuirueît se adresează direct sensibilităţii contimporane uu sunt versurile poeţilor preocupaţi de impecablj litatca formei, de ritm şi rimă sunătoare.

Sincer cu sine. spontaneitatea impresilor tresaltă, dar critica făcută a gîndurilor controlează vibrarea emoţională .şi — apare versul liniştit, sobri!, cuprinzător şi mai ales expresiv.

Crcdcra, că- printre producţiile poetice din ultimul timp. Viata lui Săulescu este singura lucrare serioasa.

4. fi. C.

S a c u l c u g l u m e La o gară, la care trenul se o-

preşte cinci minute, un pasager cere repede, la bufet:

— Iute, o cafea neagra! Este servit îndată. Dar abia

duce la gură ciaşca şi o iasă jos mênios.

— E rece ca ghiaţa! — Fief, domnule, îi răspunse

bufetierul cu resemnare filosofi­că, cc să facem, nn putem să mulţumim pe toţi! Cafeaua asta, azi dimineaţă, a lăsat-o nebăutf» un călător, fiindcă era prea fier­binte'

Nevasta iui Sagăcescu îi dă­duse poruncă' straşnică să nu mai stea la berărie niai mult de cit pînă la 12. şi el îi făgăduise s'o asculte. Dar, golind pahar

după pahar, nu mai ţinu seamă de timpul care a trecut. Când e şi delà Carul cu bere împleticin-du-se, ceasornicul delà Casa dc depuneri bătu ora 4.

Sugăcescu numără bătăile şi apoi zise:

— Hei, ce mai treabă! Ştiu eu bine că a mai trecut un ceas pes­te 12. Dar de ce ceasornicul ăs­ta repetă bătaia de patru ori ca să-mi spuc că e ceasul 1 după miezul nopţii?..,

Semnalul de alarmă opreşte trenul din fugă. Toţi zăpăciţi se întreabă: Ce e, ce s'a întîm-plat, cine a tras semnalul? Nici un răspuns. După trecere de. ci­te va minute, conductorul trenu­lui supărat exclamă:

—- Cine a făcut treaba asta. prost lucru a făcut. Dar e şi mai rău că s'a deranjat maşina şi trebue să aşteptăm cîtcva ore aici pînă s'o drege.

— Aoleu, zise un titiăr uitîu-du-se la ceasornic, şi eu sunt aş­teptat la ora 10 la biserică, să mă cunun!.,.

— Domnule, îl interpelă con­ductorul pironindu-1 cu ochO, mărturiseşte că- d-ta ai tras dc semnal !...

Decretîndu-se mobilizarea în Halia. mai multe prăvălii s'au închis. Astfel s'a întîmplat şi cu prima cismărie din Florenţa. Patronul cu toţi lucrătorii s'au dus. Ia armata, lipmd pe uşa ma­gazinului un afiş, scris cu litere mari tricolore, în cuprinsul ur­mător: Jnchh din cauza lărgirii Chmh"

(Vezi harta Italiei).

Doamna s'a intors acasă obo­sită din tîrg şi s'a culcat îndată. N'apucase să adoarmă bine şi aude clopoţelul snnînd.

— Cuconiţă, iii spune servitoa­rea căscînd usa, a venit unul cn un pachet.

— Ce e într'îtisul? — Poate să fie niscaiva zar­

zavaturi, că văd nişte frunze de morcov cşind din hîrtie.

•— Bine, bine, pune pachetul 1? răcoare şi lăsatî-mă să dorm mormăi cucoana.

A doua zi, intrînd în bucătărie, doamna văzu frunzele în ches-i tiune înotînd într'o găleată cu apa. Frîngîndii-şi miinile de dis­perare ţipă:

— Vai, pălăria mea a nouă!

* Ofiţerii de pe unu! din frontu­

rile de luptă înaintate îşi bat ca­pul cum să-şi organizeze o po­potă. Cercetează pe soldaţi dacă vreunul din ei ştie să facă bu­cate.

Sfios de tot înaintează un re-zervist. Un ofiţer în întreabă numai decît:

— Erai bucătar- d-ta ca civil?. — Ba nu, dar... sunt însurat. Fu primit îndată.

* O scrisoare din locurile de

luptă, descriind viata din tran­şee, se închee astfel:

„Gîndindu-te Ia nrne, să nu fii tristă. Noi suntem veseli pe aici; căci ştim ca luptăm pentru o cau­ză just». Entusiasmnl nostru es­te mare, mai cu seamă" cînd că­pitanul ne comandă: foc!

— Te cred, dragul mamii ex« clamă bătrâna, căreia i se citea scrisoarea pe cînd o lacrimă de mîngîîere î se scurgea pe obraz, — te cred, cu frigul care e p'a-colo....

INSTRUMENTE MUZICALE E N G R O S F O N D A T 1 8 8 5 E N D E T A I L

V I O R I VIOLONCELE

МАІІІШЕ F L A U T E

C L A R I N E T E

PICULINE ТГПВЕ

ŢAMBALE COBZE

ARMONICI гашнніп

miSCHONZNIKY B u c u r e ş t i . - S t a d a C o l ţ e i N o . 7 . - B u c u r e ş t i

0 0

OD

8. — No. 2. UNIVERSUL LITERAR Duminicii, 10 ianuarie 1946

a m a r i l o r ş i

v a l o r o a s e l o r R E M I ce oleră ziarul „UNIVERSUL" abonaţilor săi, la tragerea din Inna Mal 1916

.000 II BONURI COMUNALE 4'

ce cuponul de Mai 1917

U n d o r m i t o r c o m p l e c t d e b r o n z pentru 2 persoane compus din 2 patorl te bronz, eu somiere, 2 noptiera, si an elegant lavclr eu oglindi, special lucrate de cunos­cuta fabrici de mobile de bronz M. Gutman, Bucureşti, str. Sf. Apo­stoli, furnlsorul celor mai mari case particulare Vile şi Hoteluri.

U n e l e g a n t B U F E T l u s t r u i t m a h o n având 3 despărţituri cu placa de marmora şi oglindă, cumpărat delà „Compania Americană", mare depozit de

mobile, strada Caro! No. 74, etaj I

1 0 L ă ţ i c u d i f e r i t e p r o d u s e a l e r e n u m i t e i C a s e „ B r o s s o n " fabrici de ieberuri. siropuri şl cognaceri, au fost cumplrate pentru premiile ы le oferim abonaţilor noştri la tragerea din Mai 1918

A U n d o r m i t o r d e l e m n U l i construit In marea fabrici de mobile de lemn Harta T. Banta şoseaua Mibal-Bmel No. 37 şl str. Şerbănieă No. 10. Sucursala :

Calea Victoriei No. »07

Un gramoton „Gigant" u î k s a : : dubla, dată ? cântece dupl un romontagia. „Pavilionul da alamă", de cea mai mare mărime, Braţul acustic conic ultima perfecţiune. Diafragma „Exhibition". Inclusif t plăci duble (12 eintece) opere alese. Acest gramofon este cel mal puternic şl înzestrat cn o mecanică foarte solidă, merge aproape Jumătate de oră, după un remontaplu. Ne-a fast furnizat de Marele magazia do muzică

V JE** FEDER, furnizorul Curţii Regale, Bucureşti, Bătea Tletorlel 54.

Une vioaia fină cu cutie forma vioarei căptuşite ca catifea, inclusiv aicea cu capra de fil­

deş garnitura de coarde engle­zeşti, сашег ton şi surdină; Una chitara fină de palisan* diu; Da clarinet de abanos fin, cu 8 clape de nichel şi brăţară jos Ia corpul de rezonantă, in­clusiv 12 pene de rezervă. A-ceste toate ne-au fost furniza­te de Magazinul generat de muzica „La Harpa", Bucureşti, str Coltei n r u l 6, renumit in toată {ara pentru deosebita ca­litate a mărfurilor ce debitează,

Una pusoă de vaeateare ce doaă ţevi, ţevile de otel, „Bayard". din renumita fabrică de arme „Pieper-BavareT. Această armă are 4 savoare de siguranţă, ţeava sttlngá enolé%ore şi poate întrebuinţa atât pulbere neagră, cât şi pulbere fără f e m ; Ona carabină, semi-suto-metiea de mare preciaiune Pie-peri cu tirul garantat precis: O B ravelvet automet; O » fla­con „Tboiaios", de 1 litie, care menţine temperatura lichidului ţ ca ld sau rece) In timp de 48 de ore, cumpărate delà marele magazin de arme şi biciclete

B. D. Zisu. furnizorul Turtei Regale, cal*a ViHnrîeî 44, Buc.

Jumătate garni turi mobilă ee bambn, pen-:m salon, compusă

din: Una canapea, două foto-liuri şi patru scaune elegant tapisate; Una măsuţă de Bam­bii; O oglindă veneţiana de existai; Una etajeră de bambn; ü n euer de bamba ea «Blinda

. de ciistal pentxa anfareu> toate acestea cumpărate de 'a marele magazin de mobile Marco Dáttellcréiuér?" sti*. Ca­ro! 62. Bucureşti.

Cinci chimire bieienice după măsură, calitatea I a , (Brîul lui Iov), singurul brevetat în (ară şi inventat de d. căpitan Iov, din Piteşti, care are pro­prietatea de a preveni şi vin­deca chiar poale Vechi, de: sto­mac, riniehi, constipaiie, şale, după cum s e o o n s t a t ă din nu­meroasele scrisori de mulţu­mire primite de la persoanele ce-l poartă.

15 flacoane e cate 1 kilo, ap i de Oolonia Camelia, puteraie par. fumată eu lil iac, mărgăritar, violette, zambile, heliotrop si Verveine, furnizate de renumi­ta fabrică de pari um uri „Ca­melia", A. S. Aftalion. str. Gé­rerai Florescu n-rul 6, Bucu­reşti.

1 Coseleţ de metal tia argintat pentru servit pesmeţi ; 1 Ţa» automat pentru eat, de métal fin argintat cu interiorul de cristal; 1 шмѵісіа de dejua de alpaca argintat conţinind îî ouare, 1 vas pentru unt şi 2 solniţe юісі , toate pe un suport e legant; 1 fructieră de metal alb fin argintat; 1 boston cn minerul de argint veritabil marcat de stat; Í puaeă do al­paca fin argintată;; 1 Cène căptuşită cu mătase ros conti-nlnd: 1 Incheietoare de ghete, 1 lncheetoare de mănuşi , 1 maşină de înt ins mânuş i , 1 os de pantofi, toate de metal foarte fin argintat; 1 peadelă mare de salon de stejar tnebis en bătaie frumoasă şi fntorcfrr du-se odată la 16 i i l e . Furni­zate de marele Magasin de bi­juterii, Fratü Roller str Carol 60 Etaj I.

• eeeesetaiee de kmnaax având inscripţia sie-rului „üniversnl"; • oeaseami-ee pendra Ideen ea eedsetal da existai, tot cn aceeaşi inscrip­ţie; 5 eeeeoaiaiee de pesete be­rnée pictate, ee tatoarce la 8 s i le , tot inecriptia siarnlui „U-ni versul"; B eeeaeareJee aicbal, având si aparat Pree-Papier.

8 Lămpi de masă complecte cu sita sticlă şi abatjour dlnd lu­mina la fel cu gazul aerian, revenind mai eftin ca orice fel de i luminat şi ehiar declt pe­trolul. Aceste lămpi ne-au fost furnizate de firma Bánátid, a-sociatia dr. V. Rosculeţ ş i Con­ţii R. şi G, de Roma, Bucu­

reşti str. Dr. Lueger No. 5.

80 restaurant Europa giul Roman.

la marele din Pasa-

Oa lavabou de ieieeú)e englezesc, alb, pe un picior de fontă Tap­sit si lăcuit alb, cu ventil de scurgeri cu lent nichelat, Bat teria de scurgere dia alamă Ь nichelat, furnizat de Teiricli * C-nie, succesor Carol Wein-, tich, Telefon 6/71.

I sooitimouui compteste dam fee»

puse dan: cremă Flore, 1 ewtie pudră Flora, 1 Săpun Flore, I sticlă Capilogea Flora. 1 pomă­da Flora, 1 sticlă lepte de ette Flora, 1 săpun de lapte de crin 1 apă de gură Bucol, 1 pută de dinţi-

4 SpleadMe аеекееті

Afară de acestea, toţi abonaţii mai primesc iratuit un volum din „Ъ^Саэхэо.oriile А е е е э і л а і Oaacoi** tipărit anume pentru abonaţi

1 Hn,iţi Une: dând aceste mart premii de valoare abonamentele sunt reduse la 18 lei pe an; §.15 pe 6 luni; 4.65 pe 3 luni . Pen t ru c o n c u r a r e a l a premi i le d e m a i eus, abonaţ i i p e u n a n pr insese 8 0 bonur i , e e l p e в luni 1 5 steen4 ' p e 3 luni 6 bonur i . Abonaţ i i p e u n a m p a r t i c i p a Ia d o u a t r age r i , dee i după, p r i m a t r a g e r e vor і^іоаШ^ t ncä 3 0 bonur i p e n t r u t r a g e r e a u r m ă t o a r e . Adminis t ra ţ ia „UailVEHSULUl" n u mtrelitttiiteaudt-«at^a)ljaja^ ;í

Plata abonamentelor se faee direct la Cassa aoWstraţiei riaralnj, nrin mandat postai sm In р е т а й