Anul XXXI. — No. 27. 5 BANI IN T O A T A ŢARA 5 Duminică, 5 Iulie 1915

UNIVERSUL LITERAR ABONAMENTUL

L I I 2 , 6 0 A N U A L Abonamentele se f ac

numa' pe un an.

C O L A B O R A T O R I I A C E S T U I N U M À R

L. Rebreanu, General Al. Hiottu, C. Niculescu-Novaci, C. Scurtu C. Ciocazan,

Ioan Dragu, Const. A. I. Ghica, Sofronie Ivanovici, M. Samarineanu, etc.

A N U N G I Ü R I Linia pe pag. 7 şi 8

Lupfe in munţii Alpi între italieni şi austriac!

2. — No. 5s7. UNIVERSUL LITEAHR Duminica, 7 Iulie 1915

Huvelă de Gay йе Maupassant — Veneam pe jos acum doi ani în

pr imăvară , de-alungul coastei Me-diteranei . Ce e oare mai du lc i de cât să visezi, u m b l â n d grăbi t pe u n d r u m f rumos? Umbl i în lu­mină- în bătaia ' vân tu lu i care mângâe , la poalele munţ i lor , la ma lu l mărei . Şi visezi. Câte iluzii de dragoste, de în tâmplăr i iţi t rec pr in minte , în două ore de d r u m , în t r 'un suflet care rătă­ceşte. Toate speranţele nelămu­ri te şi vesele, te 'mpresoară odată cu acrul căldicel şi u ş o r ; le sorbi odată cu zefirul şi ele fac să nas­că în in ima noastră o poftă de fe­r icire care creşte cu foamea- aţâ­ţa tă de mul t . Ideile repezi, în­cântătoare zhr,;>r« şi cântă ca nişte păsuri.

Vedeam de-a lungul d r u m u l u i care merge delà Saint Rapfíiel în Italia, sau mai de grabă de-a­l ungu l decorului aceia lung fru­mos şi schimbător care pare fă­cut pent ru reprezentarea tu turor poemelor do dragoste pe pămân t . Şi mă gândeam că delà Cannes, u n d e l umea pozează până la Mo­naco- unde se joacă, nu vii de loc în ţ inu tu l acesta decât pen t ru a face încurcă tur i şi a lua parale la căi ti, a desfăşura sub cerul frumos, în g răd ina aceasta de ro­ze şi de portocali, toate deşertă­ciunile josnice, toate pretenţiu-nile prosteşti, toate dorinţele ne­mern ice şi pentru a mai ară ta în adevăra ta lui l umină spir i tul o-menesc aşa cum e târâtor- neştiu­tor, arogant şi h răpăre ţ .

Deodată în fundul u n u i a d in aceste golfuri încântătoare pe ca­re le întâlneşti la fie-care cotitu­r ă a munte lu i , am zărit câteva vile, pa t ru sau cinci numa i , în fata mărei , la poalele stâncilor a-vând în fată o pădure sălbatecă de brazi care se înt indea depar te de tot. Una din aceste vile m ' a oprit deodată înaintea portei — a-tât de frumoasă era ; o căsuţă mică şi albă pe pereţii căreia gh i r l ande de roze se încolăceau până sus pe acoperiş.

Şi g răd ina : un covor cu flori de tcate colorile şi de toate înăl> t imile . amestecate într 'o neregu­l ă cochetă şi căutată. Pajiştea era tristă ; fiecare t reaptă a peronu­lui avea un mănunch i la extre­mităţ i le ei iar ferestrele lăsau să cadă pe faţada strălucitoare-ghir­l ande albastre şi galbene ; şt te­rasa cu balustradele de piatră* ca­re se înt indea în fata locuinţei a-cestea micuţe era presărată de j u r împre ju r cu flori mar i şi roşii a-semenea unor pete de sânge.

î ndă ră tu l casei zăreai o alee lungă de portocali înfloriţi ce se în t indea până la poalele munţ i ­lor.

Pe poartă cu litere miei de aur, nume le acesta :

— ,-Villa d 'autan". Mă în t reban ce poet sau ce zâ­

n ă locuia aici. ce s inguratec in­spirat descoperise locul acesta şi crease casa aceasta din vise care n u m a i ea însăşi părea un buchet . 1 Un cantonier sfărâma pietre pe şosea, ceva mai departe .

L'am întrebat n u m e l e proprie­tarulu i acestei bijuterii . îmi răs­punse :

— D-na Iulie Romain . Iulie Romain ! In copilăria mea,

odinioară- auzisem atâta vo ib in-du-se de ea, de m a r e a art istă r i ­vala d-rei Rachel. Nici o femee nu fusese mai aplaudată şi mai iu­bită, mai iubită, în deosebi. Ce de dueluri şi de sinucideri pen t ru dânsa şi ce de aventur i zgomo­toase. Ce vârstă avea ea oare în prezent seducătoarea aceasta? Şea-se zeci. Şaptezeci, şeaptezeci şi cinci de an i? Jul ie Romain . Aici? In casa aceasta ? Femeia pe care o «idors.se cel mai mare compozitor

şi cel mai rar poet din ţa ra noas-r ră . Mi-aduceam amin te încă de emoţia r idicată în toată Franţa , — aveam pe atunci doisprezece ani , - - când cu fuga ei în Sici-lia cu acesta din u rmă , după rup­tura-i sgomotoasă cil cel dintâi .

Plecase într 'o seară după o p r imă reprezentare în care sala o aclamase o jumăta te de oră şi o chemase de cincisprezece ori în şir ; plecase cu poetul, în diligen­tă, cum se făcea pe-atunci. Au s t răbă tu t marea pent ru a se duce să se iubească în insula antică, fii­ca Greciei, sub imensa pădure de portocali care înconjoară Pa l e rmo şi care e denumi t ă „Scoica de aur" .

Se povestea încă ascensiunea lor pe Etna- cum ambi i s'au plecat d e a s u p r a imensu lu i crater , în­lănţuiţ i , cu obrajii lipiţi, ca să se a runce în fundul prăpastiei de foc.

Murise el, omul care scrisese versuri aşa frumoase si tu lbură­toare şi mai ales aşa de profunde încât au ameţi t o între3gă gene­raţie, — atât de subti le, atât de tainice încât au deschis o lume nouă- poeţilor noi.

Şi celait murise , părăsitul- care găsise pent ru dânsa fraze muzi ­cale rămase adânc înt ipări te în toate minţi le , fraze de tr iumf şi de desnădejde, — nebune şi tris­te, aşa de triste mai ales.

Era aici, era aici în csa aceasta coperilă cu flori.

N 'am şovăit şi a m sunat nu­mai decât.

Un servitor veni să-mi deschi­dă, u n băeţaş de vre-o otspre-zece ani . m aerul stângaci şi prost. Am seri* pe car tea mea un compl iment s a l en t pent ru bătrâ­n a ar t is tă ж o vie r ugămin t e să m i primească. Poate că ştia nu­mele meu şi va consimţi astfel să-mi deschidă uşa locuinţei ei.

T â n ă r u l servitor se depărta , a-poi se întoarse rugându -mă să-l u rmez ; şi mă pofti în t r 'un salo­naş cura t şi cochet, stil Ludovic Fil ip, cu mobilele vechi şi grele cărora o bonă de vre-o şeasespre-zece ani foarte subţire, da r prea puţ in frumoasă, le scotea în vel i-toarea în cinstea mea.

Apoi am r ă m a s singur. P e pereţi trei portrete, acela al

artistei î n t r ' unu l din rolur i le ei-acela a l poetului s t râns î n t r ' un costum cochet de pe vremea lui şi acela al muzicantu lu i , aşezat în fata p ianulu i . Ea era blondă, încântătoare , cu apucătur i de pe vremea ei, zâmbea cu gura-i gra­ţioasă şi cu ochiul ei a lbastru ; şi p ic tura era îngrijită, fină, ele­gantă şi uscată.

Muzicantul şi poetul păreau că privesc d e pe acuma posteritatea viitoare.

Toate astea răspândeau mirosul vag al zilelor sfârşite pe vecie şi al oamenilor dispăruţ i .

O uşă se deschise, o femeie mi­că in t ră ; bă t rână , foarte bă t rână , micuţă, cu păru l alb, cu sprân-сепііз albe- u n adevăra t şoarece a lb cu mersu l grăbi t şi uşor.

îmi întise m â n a şi îmi spuse cu o voce care totuşi mai păs t ra ceva din dulceaţa celei de odini­oară, eu o voce sonoră şi care vi­b ra :

— Mul ţumesc domnule . Ce dră­guţ lucru e din partea oameni lor de azi sîi-şi mr<> a~>iyi*<Tv<:>a cl e fe­medé de odinioară. Luaţi loc.

Şi i-am povestit cum m'a se­dus casa ei- cum am voit să aflu numele propr ie tarului şi cum, c-dată ce l 'am aflat n 'am pu tu t re­zista dorinţei să sun la uşa ei.

Ea îmi răspunse : — Aceasta mi-a făcut cu atât

mai mul tă plăcere domnule , ca căi t pentru p r ima oară că mi se în tâmplă aşa ceva. Când am pri­m i ' cai iea d-voastră cu cuvântu l graiiou pe care II conţinea, aa i tresărit ca şi cum cineva mi-ar fi ai un ţa t sosirea u n u i prieten d'.«pirul de vre-o douăzeci de an ; . S U L ! O femeie moartă eu, o ade­vărată femeie moar tă , de care ni­meni nu-şi mai aduce aminte la care n imeni nu se mai gândeşts , până în ziua î n care voi m u r i de-a binelea; şi a tunci toate zia­rele vor vorbi , t imp de trei zile în şir de Jul ie Romain , cu anec­dote, cu a m ă n u n t e şi elogii emis-tice. Apoi se va sfârşi şi cu mine .

Dânsa făcu şi r e luă d u p ă o cli­pă de tăcere:

— Şi lucrul acesta n 'o 'ntâr-zie. Peste câteva lun i , peste câte­va zile din femeia asta pe care o vedeţi a cuma vie în faţa d-voastră n u va r ă m â n e decât u n schelet.

•

SCRISOARE

E mult de-atunci, frumoasa mea, e mult De când te ştiu pentru întâia oară Şi totitţi par'câ şi astăzi iar ascult Un glas ce mi-a vorbit odinioară.

Mă poartă gândul înapoi acum, Te râd într'un amurg de primăvară Cum tu mi-ai apărut atunci şi cum Te-astept mereu în fie-care seară...

Te-aşlept, frumoasa mea, te-aşlept pierdui. O să te văd şi să-mi îmbăt privirea Cu farmecul tău dulce din trecut Şi să-ţi şoptesc ce mare mi-e iubirea.

Că tle-ai afla cumva cât te doresc Cum plâng amurgul cel de primăvară, Cum plâng de dorul tău, căci te iubesc, Căci fără line totul mi-e povară.

Ai trece'n calea mea din când în când Şi-ai alunga această nepăsare, har, vest, eu ştiu că n'ai să-mi vii nici când

• Şi c'am să plâng mereu în aşteptare f..

J Constantin A. I . Ghica

Ea îş i ridică privirile în spr* portretul ei care zâmbea acestei bătrâne, acestei caricaturi a ei io-, saşi, apoi privi pe cei doi bărbaţi, poetul dispreţui tor şi muzican tu l inspi ra t cari pă reau că-şi spun :

— ,,Ge mai vrea cu noi ru in» aceasta? ' 1

O tristeţe de nedefinit, amarn i ­că, de nerezistat îmi s t rângea ini­ma, tristeţea existenţelor îndepli­nite, care se zbat încă în aminti­ri, cum se îneacă cineva într 'o apă adâncă.

Din locul meu vedeam trecând pe d r u m trăsuri le elegante şi gră­bite ducându-se delà Nissa la Mo­naco. Şi în lăun t ru l lor, femei ti­nere, frumoase' bogate, fericite ; bărbaţ i zâmbitor i şi satisfăcuţi. Dânsa u r m ă r i pr ivirea mea, îmi pr icepu gândul şi şopti cu un zâmbet resemnat :

— - Nu poţi să fii şi să fi fost. I-am r ă spuns : — Ce frumoasă t rebue să fi fost

viaţa pentru d-voastră ! Ea suspină amar . — Frumoasă şi dulce. De aceea

o regret atât de mul t . Am văzut că era dispusă să

vorbească de dânsa : şi încet cn băgări de seamă delicate, ca Я-tunci când at ingi o r ană dure­roasă, am început s'o în t reb .

î m i vorbi de succesele ei. de toate beţiile ei. de prietenii ei şi de întreaga-i existentă tr iumfă­toare. Am întrebat-o.

— Cele mai mar i bucurii- ade­văra ta fericire, ai datorit-o oare teat rului ?

Răspunse repede : — O ! nu. Am zâmbit . Ea reluă, r idicân-

du-şi oehii trişti în spre cele două portrete :

— Lor le datoresc toată ferici­rea mea.

N 'am putut să m ă opresc să nu în t reb :

— Căru ia? — Amândorora . Ii confund chiar

puţ in în memor ia m e a de femeie băt rână, şi apoi, a m remuşcăr i . pen t ru u n u l d in ei azi!

— Atunci ' doamnă , nu propr iu zis lor, ci către iubi re însăşi sa îdreaptă recunoşt in ţa d-voastră. Dânşii n 'au fost decât interpre­ţii ei.

— E posibil . Dar ce interpreţi? — Sunteţ i s igură că n 'ati fost,

că n'aţi fi fost tot atât de mul t iu­bită, mai iubi tă chiar , de căt re un om s implu care n ' a r fi fost un om mare , care v 'ar fi oferit toatS viaţa- toată in ima, toate gândur i le , toate ceasurr i le . toa tă fiinţa : în v r eme ce dânşii vă dădeau două potrivnice, muzica şi Doezîa.

Dânsa str igă cu pu te re , cu vo­cea aceasta r ămasă încă t ână ră şi care făcea să vibreze ceva în su­flet :

— Nu domnule , nu . Un al tul m'ar fi iubi t ca aceştia doi. Ah ! c u m mi-au cânta t de frumos- mu­zica dragostei , ei, c u m nimenea pe p ă m â n t n'ar pu tea s'o cânte ! C u m m ' au vrăjit I Oare un om, u n om obicinuit , ar găsi ceeace ei şt iau să găsească în sunete şi în cuvinte . E destul oare a iubi. dacă nu ştii să pui în iubire toată poe­zia şi toată muzica cerului şi a p ă m â n t u l u i ? Şi ei ştiau bine- cum înebuneşt i pe o femeie cu cânte­ce şi cu vorbe frumoase. Da era poate în pat ima noas t ră mai mul­tă iluzie decât real i tate ; dar ilu­ziile acelea le r idică în slava ce­ru lu i , în v reme ce realităţile te lasă mereu pe pămân t . Dacă alţii m 'au iubit mai mult . numa i prin ei înşişi, am priceput , am simţit, am adorat drgostea.

Şi deodată începu să plângă. P lângea fără zgomot lacrimi

desnădăjdui te . Mă prefăceam că nu văd : şi

pr iveam în deoătare. Ea reluă du­pă câteva minu te : _ — Vedeţi domnule, la mai toalu

fiinţele' in ima îmbăt râneş te î nv p reună cu t rupul . La mine nu s'a î n t âmpla t lucrul исп.чіа. Sa rma-

ВаиіеісИ, 5 Iulie 1915 UNIVERSUL LITERAR No. 27. —. 3 .

aul meu t rup are şeasezeci şi noua de ani şi s ă r m a n a mea ini­mă are doăzeci... Şi iată pen t ru ce trăesc s ingură, s ingură de tot, printre flori şi p r in t re vise.

Urmă o lungă tăcere. Dânsa se liniştise şi începu să vorbească zâmbind din nou.

— Cum v'ati bate joc de mine , dacă ati şti . . . dacă ati şti cum îmi petrec serile.. . când e vreme fru­moasă afară. Mi-e ruşine şi mi­lă în acelaşi t imp.

In zadar o rugai ; nu voia să-mi spună ceeace făcea a tunc i , m ' a m 6culat să plec.

Ea strigă. — Vrei să pleci ? aşa cu rând ? Şi cum îi spuneam că trebu­

ia să m ă duc să cinez la Monte Carlo, m ă înt rebă sfioasă :

— Nu vrei să iei masa cu mi­ne? Mi-ar face mul t ă plăcere.

Am pr imi t n u m a i decât. Ea su­nă, încânta tă ; apoi d u p ă ce dă­du câteva porunci servitoarei.- îmi arătă casa.

Un fel de verandă, cu geamur i plină de arbori , dădea în sufra­gerie şi lăsa să se vadă delà un capăt la celait aleia cea l ungă de portocali ce se în t indea până la poalele munţ i lor . Un scăunel scund, ascuns sub plante, a ră ta că bă t râna art istă venea deseori să şează acolo.

Apoi ne-am dus în g răd ină să privim florile. Seara venea încet, una din aceste seri l inişti te şi calde care răspândesc până de­parte toate par fumur i le pămân­tului . Era aproape în tunerec când ne-am aşezat Ia masă.

Am stat mu l t acolo şi a m deve­nit prieteni intimi- ea şi cu mine , când a înţeles bine, ce simpatie a-dâncă se deştepta pent ru ea în i-n ima mea. Băuse două degete de vin, cum se spunea pe v remur i , şi devenea mai încrezătoare, mai expansivă.

— Haidem să mergem să pri­v im luna. Eu ador luna . A fost mar to ra bucuri i lor mele, celor mai vii bucuri i . îmi pare că toate a-meninţăriJe mele sun t în t r ' însa ; Şi chiar uneori . . . seara, îmi pre­gătesc un spectacol frumos.. . fru­mos... dacă ati şti? Dar nu V'ati bate joc de mine. . . Nu pot... Nu îndrăznesc... nu . . . nu pot.

O rugai. — Vă rog spunet-i-mi. Vă făgă-

duesc că n 'am să râd... vă jur> doamnă.. .

Ea şovăia. Ii luai mâini le , bie­tele ei mânuşi ţe atât de slabe şi de reci şi le săruta i una după alta, de m iii mul te ori cum făceau odinioară, ei. F u foarte mişcată da r totuşi şovăia încă.

— - îmi făgăduiţi că n'o să râ-leti .

—- Da, vă jur . — Ei bine. veniţi a tuncia . Se sculă. Şi cum servitorul cel

mic, stângaci în l ivreaua lui ver­de- trăgea scaunul în u r m a ei, dânsa îi spuse câteva cuvinte la ureche, foarte încet, foarte repede.

El răspunse : — Da, doamnă, numai decât, îmi luă braful şi mă duse sub

verandă. Aleia de nortocală era într 'ade-

văr m i n u n a t ă de văzut. Luna care începuse să pară , a-

runca în mijlocul ei o b razdă subţire de argint , o dâră lungă fle lumină care cădea pe nis ipul galben- prin frunzişul întunecos al arborilor.

Cum înflorise copacii aceştia, parfumul lor putern ic şi dulce

tot de-odală învăluia noaptea. Şi în verdeaţa lor neagră se vedeau o mul ţ ime de lumin i ţ e roşii, albe viorii, asemenea unor stele.

Am strigat : — O ! ce decor pen t ru o scenă

de dragoste. Ea zâmbi . — Nu ѳ aşa, nu e aşa... Vei

vedea. Mă pofti să stau lângă dânsa . Ea îns'ână : — Iată ceea ce te face să re-

'."•ч:Ѵ-.. 4 " s 0 s Î .V *

ÏNGENDIAREA UNUI SPLENDID EDIFICIU DIN YPRES

greţi viata. Dar d-voastră bărbaţi i nu vă gândiţ i de loc la bucuri i le acestea, d-voastră bărbaţ i i de azi. Sunteţ i bursieri- comercianţi , oa­meni practici. Nici nu ştiţi să ne mai vorbiţi . Bine înţeles că vor­besc de femeile tinere. Iubir i le au devenit legături cari au adesea-ori ca debut o notă de croitorea­să nemăr tur is i tă . Dacă socoteşti nota mai s c u m p ă de cât femeia, dispari , dar dacă socoteşti femeia mai presus de cât nota, plăteşti. F r u m o a s e moravur i . . . F rumoasă dragoste.

îmi luă mâini le . — Privi ţ i . Am r ă m a s mi ra t şi încântat . . .

Colo, la capătul aleii, în raza lu-i.ei' doi tineri veneau ţ inându-se de u ,'jloc. Veneau, lipiţi u n u l de al tul într 'o poză încântătoare, uşor, s t r ă b ă t â r d locurile lumina­te pe^ i ru a se retrage apoi repe­de in întunerec. El pu r t a o ha ină dfl' mătase albă, cum se pu r t a în veacul trecut şi o pălărie ce a / ea în \ â i f o pană de struţ- Ea ourta rochia damelor frumoase din e-poca Regentului , iar părul ei r>u-drat,( ra alb ca zăpada.

La o suia de paşi de noi- se o-pr i ră şi, în picioare- în mijlocul aleii. se îmbră ţ i şa ră făcând gr.V.ii.

Şi am i ecunoscut de-odată pc cei doi >,erv' t n ri . Atunci u n a din aceste v«?elii grozave m ă străbă­tu de-odf.i'i. Totuşi nu râde?;r,. Пexistam bolnav, z b ă f â n d u - n ă , întcmif.; ca omul căruia îi f " un picior şi cu toate acestea rezistă nevoii de a str iga care-i copleşeşte.

Dar copiii se întoarseră în spre fundul aleii şi redeveniră iarăşi drăguţ i . Se îndepăr tau , plecau, dispăreau, cum dispare un vis. Nu-i mai vedeam. Aleia goală părea tristă.

Şi eu am plecat- am plecat să nu-i mai revăd ; căci am priceput că spectacolul acesta t rebuia să dăinuiască mul t ă vreme, el care deştepta tot t recutul , io t recuul acesta de dragoste şi de decor, t recutul factice, înşelător şi fru­mos şi seducător, ce făcea să bată încă in ima bătrânei cabotine şi a bătrânei îndrăgos t i te !

T r a d u c e r e de Const. A. I. Ghica

LBERE DE IDEI îndoială.— O pendulă care osci­

lează în t re speran ţă şi teamă. *

Complimele.— Nişte gologani: au mai m u l t curs de cât valoare.

Lacrimi (de bucurie).— O ploaie cu soare.

Candela mormântului.— F a r u l care luminează negura uitări i .

Sof-onie Ivanovici

S - A . S ГГ I I . . .

Să ştii ai vrêa Ce-i viata mea?

E un talaz izbit de stânci, E marea în furtună, E zbuciumul unei gândiri, E ceru-atunci când tună.

Avânt în lupte crâncene. Asalt e de redută, E frământarea unui vis. Iluzie pierdută.

Să ştii ai vrea Cum este ea?

E un tablou nelămurit, E templu în ruină, Un vag apus de soare e, E zi fără lumină.

M. Q. Samarineanu

T 3 P U B 1 Ş I С А Й А Ё Т Е В Е

VIZITIII d e IOAX D R A G U

Dintre toii mar i sau micii t i rani cari s tăpânesc fără să ştiu viata noastră, nici u n u l nu e un despot mai ocult şi mai real ca vizitiul. I l ă s tu rnând axioma politică pe care se rez ima odinioară s is temul pa r l amen ta r , el guvernează fără a domni ; dar- deşi i legit imă au­tocraţia lui nu-i mai puţ in eficace şi apăsătoare.

Fiecare din noi e silit, într 'o anumi t ă clipă a vieţii lui să treacă pe sub furcile lui caudine. Cine n'a pus , măcar odată, piciorul într 'o birje?

Afaceri de in imă sau de inte­res, doliuri sau plăceri, fapte rele sau bune, vizitiul vede tot-ştie tot, se amestecă în toate. O lovi tură de bici a lui valorează uneor i un mil ion pent ru specu­latorul întârziat care aleargă la o în tâ ln i re de bani ; oare cât nu valorează lovi tura aceasta când e vorba de o în tâ ln i re de dragoste?

De Ia un capăt până la celălaltă al scării sociale, de la o ext remita te a Bucureşt i lor la cealaltă, el îşi în t inde s tăpâni rea şi cercetările. Ne naştem : el ne duce ţ ipând, la ofiţerul stării civile să facem p r i m a cunoşt inţă cu oficialitatea. M u r i m : tot el ne duce la locu­inţa din u r m ă .

Dar să n u an t ic ipăm şi să lăsăm Cezarului ceia ce e bi­nele... sau răul Cezarului ; cu vm cuvânt, c lasându-ne observaţii le după categorii, să s tud ie r i în mod separat diferitele sub îmoăr -

tiri ale acestei s ingure şi aceiaşi familii .

Vizitiul de casă mare e stăpâ­nu l s tăpâni lor săi. Dacă d o m n u l se duce la club şi lasă t r ă su ra să-1 aştepte până la ora două di» mineaţa , sau dacă d o a m n a îşi pre lungeşte seratele până la ziuă-vizitiul declară celor cari vor за-1 audă că pur ta rea aceasta nu mai poate d u r a şi că dacă s tăpâni i nu se aranjează altfel, el dă u n „ u l t i m a t u m " !

Nu râdeţ i . U l t ima tum-u l vizi­t iului nu-i to tdeauna un fleac. Căci Pe t re sau Ianoş cunoaşte toate odiseele domnulu i , toate pe­regr inăr i le d o a m n e i ; aşa încât-, dacă domnul şi doamna ar avea taine u n u l faţă de al tul , Pe t re sau Ianoş, deşi discreţi din fire, ar invoca motive de legi t imă apă­rare, şi ar pret inde să nu li se mai strice somnul fără a li se cere voe. Bietul om !

Ca semne particulare- vizitiul de casă mare are, înainte de toate, l ivreaua. Livreaua e toată m â n d r i a lui . Cine ar putea reda sub l ima expresie de dispreţ cu care vorbeşte el de unu l din co­legii lui lipsit de brevetul acesta de sclavie. Dacă l ivreaua are şi o coroană princiară. Pe t re sau Ia­noş nu mai ciocneşte paha ru l cu semenii „lui şi nu mai salută pe vizitii de s implă casă mare . Ce vreţi ? Vorbesc strămoşii !

Vizit iul de casă mare nu vor­beşte decât la p lura l : -,Ne ducem diseară la teatru ; mâ ine plecăm la Sinaia ; ne-am cumpăra t o moşie in Teleorman. Citeşte „U-niversu l" şi ,-Dreptatea", e abo­nat la bărb ieru l de peste d r u m , e prieten cu câ rc iumaru l din colţ şi p u n e la Casierie economiile. . . nevestii lui.

Crochiul fiind gata. să scobo­r a m două trepte : „Bir jarul" e protot ipul vizitiului popular . Ju­cărie a în tâmplăre i , el nu ştie di­mineaţa nici unde are să se ducă; nici u n d e are să se oprească, nici u n d e are să mănânce . Clientela lui, e toată lumea ; legea lui, e neprevăzutu l . Alergând din loc în Ioc, trece rând pe r â n d prin impres i i le cele mai potrivnice,— admi ţând că e susceptibil de im­presii .

îşi închir iază voinţa cu ora sau cu cursa- nerezervându-ş i decât un drept, acela de a se grăpi încet. La t rap mic! fie ce o fi.

„Birjar, la Hipodrom!" . . . E un duel . Adversari i a ş t e a p t ă ; mar ­torii muţ i s'au s t râns sub coşul birjei ; pr ie tenul lor care îşi va juca viata la loteria cinstei ofen­sate ori a mândr ie i j ignite, vi­sează contrariat. . . Se va mai în­toarce oa re? Şi în faţa în t rebăr i i acesteia- se gândeşte poate_ la ma-mă-sa, Ia nevastă-эа la t inereţea lui , la cei pe cari îi iubeşte... Ce lungi sun t clipele u n u i astfel de ceas! Birjar! mai iute!... Dar pir-ţaru l nu-şi strică t rapul .

„Birjar !"... E o nun tă . Logod­nicii- bogaţi în iluzii, n u m ă r ă clipele. Se grăbesc să p ronun ţe faimosul de care t r e m u r ă pe bu­zele lor ; se grăbesc să bată la poar ta castelelor lor din Spania . . . Au destulă vreme, nu e aşa bir­j a r ?

Fericirea are să plece la galop. LES-O măcar să vie la t rap .

„Birjar !".«. E un botez. -Bir­j a r ! " . . . . e u n t ransfug al unei o-peraţi i de bani necinsti tă, care pleacă la gară spre a trece gra­niţa. ,-Birjar" ! la mun te l e de pie­tate, la doctor, la palatul de jus­tiţie, la teatru !... ,-Gata" ! Dar tot la trap. . . Dura lex. Aşa vrea de­spotul.

Oh ! ce memori i interesante ar putea scrie u n u l din nomazii a-ceştia ai vieţii bucureş tene ! Câte în tâmplăr i nu i-ar amin t i fiecare stradă, fiecare casă, fiecare piat ră a pavajului ! Din nenorocire sau din fericire, demonu l l i teraturei nu chinue pe birjar. E penul t ima

4. — No. 2 7 . UNIVERSUL LITERAR Duminică, 5 Iulie 191"

lui ocupa ţ i e ; căci u l t ima e... poli­teţea.

In politeţea lui are grosolănia • pr imi t ivă a originei lui. Având p n spirit de independentă şi de egalitate dus până la scandal , el a a juns un fel de başibuzuc al biciului . Viata lui oferă imaginea

• ţunui război perpe tuu împotr iva gardiştilor, în p r imă linie, împo­triva clienţilor, în a doua linie. In clipele de răgaz, başibuzucul stă de vorbă cu clientul, gata însă să-l apostrofeze în stil colorat da­că bacşişul n u r ă spunde speran­ţelor familiari tăţi i lui .

Bir jarul e omul progresului ; cu cât trece vremea, cu atât se îm­bată mai mul t .

In t re „vizit iul de casă m a r e " şi „Bir jar" ia loc „Muscalu l" .

Muscalul personifică burghezia m a r e în ie ra rh ia automedonilor . El {ine locul cel mai bun între a-r is tocraţ ia livrelii şi democraţ ia birjei de piaţă.

Muscalul citeşte feţele clienţilor , cu o dibăcie pe care i-ar invidia-o u n jude de instrucţie. Bacşişul, e omul . Plecând delà acest princi­piu imitat după Buffon, musca­lul şi-a făcut un criteriu mone­tar care îl înşeală arareori . Cu o pr ivire el presimte şi cântăreşte pe client, deosebind pe băiatul de bani gata care muşcă cu toţi din­ţii dintr 'o moştenire proaspătă, de rent ierul paşnic şi comod, sau de funcţ ionarul care vrea să rişte zece lui înt r 'o p l imbare dumin i ­cală. El ştie că plăcerea te face generos şi m â h n i r e a avar, că ba­n u l câştigat din greu e dat tot aşa de greu. Pu ţ in îi pasă de altfel de u n d e vin bani i : musca lu l nu-i moral is t , şi asta-i cea mai mică d in calităţile lui .

Nu încerca să-l implori cu ges­tul şi cu glasul- o ! candid tată de familie care rătăceşti pe calea Victoriei ! El te-a zări t de mu l t pe tine, pe nevastă-ta şi pe cei trei copii ai tăi, şi delà întâ ia pr i­vire a văzut că vrei să-ţi permit i luxu l m u l t t imp cumpăn i t al u-nei curse în lungul căii Victoriei, ca să te vadă cunoscuţii . Ei b ine , telegrafia ta e zadarnică. Ceea ce-i t rebue lui , e t ână ru l de colo în tovărăşia unei demimondene . Asta înseamă cel puţ in un câştig de douăzeci de lei ; şi apoi- mus ­calul are nevoe să facă o cursă la şosea. Prieten al verdeţii , el are mig renă când nu-şi face pl imba­rea zilnică pe aleea s t rămoşului lui , Kisseleff. Resemnează-te dar , şi pleacă fruntea, o tată de fami­lie ! Şi aici, ca şi în mul te alte împrejurăr i - cinstea modestă e în­vinsă de luxu l echivoc.

Ca regulă generală, trei luc rur i sunt necesare unu i muscal : o ma­fia largă, o conştiinţă ma i largă , u n s tomac şi mai larg. Mâna pen­tru ceeace pr imeşte , conştiinţa pen t ru ceeace vede, s tomacul pen­t ru ceeace bea. . Să trecem acum la vizitiul nu­mit -,vizitiu de ( t r amway" sau „wa t tman" .

Watlmanul este eremitul veacu­lui al douăzecelea. Jidov Rătăci­tor înţepenit , el a realizat aproa­pe mişcarea perpetuă în nemiş­care. Priviţi-1, s t răbătând strade­le şi răscrucile pe ploaie, pe vânt pe arşiţă şi pe îngheţ . Cu ochii aţintiţi drept înainte, el nu-şi miş­că decât mâini le şi tace. Oare cugetă ?

îşi începe serviciul odată cu ziua, dar nu şi-1 te rmină cu ea. Miezul nopţii îl îndreaptă abia spre casă. In antracte, câteva cli­pe de odihnă : atât cât îi t rebue să-şi desmorţeasdă puţ in picLola-rele ca să pornească d in nou.

Are familie ? La ce bun ? Prie­teni ? Ce să facă cu ei ? St ră in şi izolat în mijlocul mul ţ imei . Tan­tálul acesta a l s ingurătăţ i i vede a-gi tânddu-se aude foşnind în j u r u l lui t umul tu l bucureş tean fără a lua vreodată par te la el. însăşi neprevăzutul , resursă supremă , îi e refuzat. Pa rcurge acelaşi d r u m

de zece ani ; a n u m ă r a t fiarele de la toate balcoanele, felinarele de pe toate trotuarele, cârciumile din toate colţurile. Face douăzeci de mii" de ki lometri pe an delà o ba­rieră la alta...

Nu t rebue uitat vizitiul de dric. O, ce lugubru personaj e para­

zitul acesta al morţi i ! F igura lui pl ină şi roşie contrastează, sinis­tru cu negrul funebrului lui cos­tum. Veselia lui, — căci gaieşle vreme să fie vesel, — dă f iori! Când trece nepăsător, аргоарз i-ronic pe capra dr icului , pa re că vă zice: , ,Pe mânine!" Când se răs­faţă în hainele de gală ale unei î nmormân tă r i de clasa I, aerul lui de vanitate satisfăcută pare o insultă pen t ru cei cari n 'au mi j ­loacele să moa ră pent ru aceeaşi pompă.

Nu-i cereţi să aibă emoţii şi să cugete. P lu teş te deasupra lacră-milor ca o s a l amandră deasupra focului. Marea sau mica ţ inută, iată, la ce se rezumă opinia lui, a sup ra veşnicei probleme.

In durerea unei familii el vede o basma pent ru nevastă-sa, u n pahar de vin pent ru el. Intreba-ţi-1 asupra morţii , vă va răsunde : „Moartea e ceea ce-ţi dă să tră-eşti !".

întoarceţi capul; nu vă spuse­sem eu că vizitiul figurează în toate etapele vieţii ? In vremile trecute — O, ce trecute, — cei cari mergeau pe sus erau puţ in i la nu­măr , puţ in i erau deci şi vizitii. De atunci lucrur i le s'au schimbat şi t i rania vizitiilor a crescut.

Cine ar putea evalua cât la sulă reprezintă vizitiul în pasivul tu tu ror falşelor bogăţii în deficit şi al tu tu ror pompelor cari dau fa l iment? T r ă s u r ă aici, t r ă s u r ă acolo, t r ăsură pent ru toţi. T rebue să pă rem că suntem, a tunci când nu pu tem fi ! T r e b u e să facem paradă la şosea în t răsură , cu ris­cul de a mânca seara o sc rumbie cu o felie de pâine. Aşa cer pasiu­nile zilei de azi.

Vai însăşi pasiuni le acstea sunt nişte vizitii nevăzuţi cari ne duc Dumnezeu ştie unde şi cum.

Ambi ţ iunea parveni tu lu i e vi­zitiul cu livrea sortit, să orbească lumola. Mână vizit iu, în galop I sunt grăbi t . Răstoarnă- calcă în picioare, stropeşte pe toţi, stropeş­te chiar pe s tăpânu-tău, căci n 'are să bage de seamă. Curaj ! Mai sun t câteva învâr t i tur i de roată şi a jungem la ţ intă !... da r deo­dată, — perfid vizitiul ! — trăsu­r a se răs toarnă şi parveni tu l e a runca t la pământ .

Lăcomia cămătarului" e m u s ­calul . Aminti t i -vă t e o r i a : „Bac­şişul e omul !" Iată-1 pe d r u m şi pe acesta, precupeţ ind pe uni i , d ispre ţu ind ofertele altora, până ' n z iua când poliţia îl opreşte pe d r u m .

Lenea artistului- e b i r jarul . A-duceţi-vă amin te : „Uşor la t rap!" Din nenorocire, t rapul e întrecut de galop, şi ar t is tul r ă m â n e u n ra ta t de cafenea?

Ce t rebue să conchidem?

Că cel mai bun vizitiu, ca şi cea mai b u n ă pasiune- nu preţuesc două parale şi că cei cari a jung mai sigur şi mai d e m n sun t cei cari merg pe jos.

Cîigelări şi aforisme de general AL. HIOTTU

Pregăt i rea din t imp, asigură succesul ori cărei în t repr inder i .

Inconşti inţa şi nepăsarea îmor-mântează.

* * Când în t r ' un stat l ibertatea a-

tinge licenţa şi dezordinea e sta­rea normală , a tunci b i lanţu l se încheie de la sine.

* Când dezordinea începe de sus

în jos şi anarchia de jos în sus, li­chidarea este la n ş ă .

Vai de poporul care r ă m â n e înapoia t impulu i .

* T i m p u l nu aşteaptă să complec-

tezi ce n 'ai făcut, eri . R ă m a s pe d r u m nu te mai a jungi . *

Socotind tot ca să se a t ingă su­b l imul , încă nu se at inge decât poate numai binele.

Geniul , ori cât de m a r e a r fi, nu poate cupr inde de cât un ori­zont res t râns .

Inteligenetele cele mai mar i , comit greşelile cele mai grele.

Când vocea ra ţ iunei încetează, confuziunea îi ia locul.

Ra ţ ionamentu l liniştit şi rece, deschide calea cea dreaptă şi lu­minată .

In s tomac şi picior rezidă secre­tul victoriilor. Freder ich cel Mare a rezolvit problema, p r in temelia ce a pus armatelor sale.

Adminis t ra ţ ia , finanţele şi jus­tiţia s u n t Sfânta Tre ime a u n u i stat, care vrea să stea în picioare.

Caracterul, energia şi ini ţ iat iva sun t podoabele oameni lor de fond.

In t r iga şi l inguşirea sun t a rme­le mediocrităţei , pr in care isbuteş-te să învingă cinstea şi caracte-

Mediocri tatea urăş te oameni i de meri t , de teama de a n u se desfi­inţa. •

De n*ar exista invidia, omenirea ar fi mai b lândă^

De la ordine la dezordine este n u m a i u n pas.

Căinţa vine a tunci când n u m a i este leac.

TUNUL ENGLEZ IN ACTIONE

Împărăteasa Eugenia A F R A N Ţ E I

împără teasa Eugenia , văduva î m p ă r a t u l u i Napoleon III al Francezilor, a împl in i t în ziua de 5 M ai a. c. vârsta de 89 ani , in­t rând astfel în al 90-lea an al vieţii.

Ziarul „Roland von Berl in", dedic.i u rmătoarea amin t i re vene­rabilei nonagenare care locueşte acum în castelul Fa rnborough de lângă Londra .

„Mai m u l t . d e pa t ru decenii s'a lăsat o profundă m â h n i r e asupra 1

fiinţei mândre i femei, care odi­nioară a pur ta t coroana Franţe i , iar spir i tul ei l'a făcut o lege pen­tru Europa .

P răbuş i r ea din înăl ţ ime a Eu­geniei a suportat-o la început cu demni ta te şi cu speranţe într 'o vii­toare satisfacţiune. Astfel treceau încă firele politice pr in mâinele ei frumoase şi delicate până când deodată fu isbită de o groaznică nenorocire, p ierderea fiului ei sub lovituri le Zuluşi lor . De atunci , în luna Iunie 1879, fu doborâtă , f rumuseţea ei păli , spir i tul i se în tunecă şi ea se scufundă de aci înainte în rugăc iun i către pro­videnţă pent ru a o răzbuna de Sa-dova şi Sedan.

Bocetele ei în capela sepulchra-lă în Fa rnborough , unde se află î n m o r m â n t a t Napoleon III şi Na­poleon IV- se zice că au fost gro­zave, după declaraţ iuni le mar to ­rilor ocular i . După ce t recu aceas­tă pat imă, ea se linişti . Ea credea că a încheiat socoteala cu lumea, în vederea decăderei Franţei şi a degenerărei familiei imperia le .

In camera m o r t u a r ă din Chisel-hu r s t află de vestea despre răz­boiul mondial , şi acum se pe­trecu o m i n u n e de re înt iner i re , d rep t în picioare se r idică vene­rab i la mat roană , de 88 ani , ochii ei s trăluceau, ca odinioară înainte cu 58 de ani , când ga rda imperia­lă prezintă pen t ru p r i m a oară sa lu tu l cu a rma, în curtea pala­tului Tuil ler ie , în cinstea princi­pelui imper ia l . Ea avea înfăţişarea u n u i înger al răzbunăre i când rosti cuvintele profetice despre victoria inevitabilă şi repede a s t indardelor franceze.

Şi iarăşi sta ea zilnic în stra­na capelei ei din castelul Fa rn ­borough.. .

E r a pe v remea când î m p ă r ă t e a sa Eugen ia dădu naştere în pa­la tul Tuil ler ie , moşteni torului im­perial . In cu lmea splendoarei tro­n u l u i ea se întâlni cu principele Fr ider ich W i l h e l m al Prusie i , îm­păra tu l de mai târziu F r ide r i c III. Adjutantu l acestuia, celebrul mareşal He lmut de Moltke, care însoţea pe p r in ţ în călătoria sa de a-i găsi pe vi i toarea soţie în anu l І856, descrie în scrisorile sale zi­lele din Par is , cari au întrerupt, călătoria spre casă.

O pompă de nedescris de ser­băr i , pa rade şi vânători fură date de împăra tu l Napoleon în onoa­rea oaspetelui său princiar .

P r ime le impresiuni , pe cari ift _ are mareşalul Moltke despre îm­păra tu l şi împără teasa , se ex­p r i m ă în u rmă toa re l e observaţi-un i : „Jos la m a r e a scară a Tuil le-rii lor î m p ă r a t u l p r i m i pe princi­pele şi-1 conduse apoi la împără ­teasă în pavi l ionul din mijloc, î m p ă r a t u l p u r t a uni forma de ma­reşal francez cu marele cordon al o rd inu lu i - ,Vulturul Negru". îm­pără teasa era îmbrăca tă s implu, dar cu gust, o toaletă de culoarea verde închis cu garn i tu ră neagră, î n d a t ă d u p ă pr imele salutăr i se începură prezentăr i le şi apoi îm­pă ra tu l concluse pe principe în locuinţa sa din pavil ionul Mar­sen. La ora 7 s'a servit d ineul în Galerie delà Diane, pen t ru curtea Împăra tu lu i .

P r in ţu l , care conducea pe îm« oărăteasă, şedea în t re ea şi împăf

Duminică, 5 îu' ie 1УІ5. UNIVERSUL LITERAR No. 27. — 5

râtul , eu s tam în fata lor. împă­ratul apare mai înalt pe cal, de cât la masă. El sta liniştit cu capul puţ in înclinat spre o parte şi poate această l inişte i m p u n e a francezilor atât de mobil i . Fap tu l că liniştea sa nu este apatie, ci rezul tatul unu i spirît chibzuitoir şi al unei voinţe ferme, 1-a dove­dit evenimentele. In salon nu mai are o ţ inută impună toa re şi în conversaţiuni este cam sfios.

împără teasa Eugenia este o a-par i t iune surpr inzătoare . Ea este f rumoasă şi elegantă. Gâtul şi braţele sun t de o frumuseţe ne­întrecută , figura zveltă, ,'toaleta aleasă pl ină de gust şi bogată fără a fi prea încărcată. Ea pur t a g rochie albă de atlas. La gât pur­tă ùn dublu colan de splendide mărgăr i ta re . Ea vorbeşte m u l t şi cu vioiciune. Ee la sfârşitul pa­radei principele imper ia l se întor­sese delà o p r e u m b l a r e cu t răsu­ra. P r in ţu l imperial , pe atunci în vârs tă de 8 luni , fu dus la 'fe­reas t ră ca să privească trupele. In fruntea a rmate i era împăra tu l călare, lângă care ne aflam şi noi. Fata împăra tu lu i s trălucea de bucur ie .

S implu pent ru persoana ea, împăra tu l nu ui tă că Francezi i doresc ca curtea suverani lor lor să fie înconjurată de pompă. Astfel micul pr incipe era la p reumbla ­re în t r 'un echipagiu t ras de 4 cai. In fruntea cortegiului se fala u n picher şi trei guarz i călăr i . După aceea venea u n ofiţer cu u n pluton de dragoni . Cortegiul era încheiat de u n alt p luton de dragoni . Toate gărzi le d ă d u r ă onalrul în fata pr inc ipe lu i de 8 lun i .

Cornel Scurtu

5 %

AVIATORII F R A N C E Z I GARROS ŞI GILBERT

і ш ш й Cea dintâi aventura ( D u p ă C o u r t e l i n e )

N'auzi cum pădurea te chiamă Prin foşnet de frunze pe crăngi Şi tainic murmur de isvoare? Te chiamă 'ndrăgita cărare Prin jalnice glasuri de-aramă Pornite din guri de tălăngii

Un cântec düios de cavaluri Pluteşte din deal spre câmpii, Cu coamă de spumă, talazuri La moară se sbat în zăgazuri Şi vuetă valuri de valuri, Iar barca te-asteaptă să vii !

Şi ochii-mi, scrutând depărtarea, Te caută necontenit Şi braţele mele te cată!.. Ci vino. Ca şi altă dată Porni-vom în zori pe cărarea Ce duce 'TI adâncul vrăjit.

Pierduţi m adâncul pădurii, Sub lólta pletoasă de-anini, Să-ţi simt adiind respirarea, In păru-ţi s'anin sărutarea Pe obraji şi pe rumenul gurii, Pe-obraji si pe ochii-ţi senini !

Să-mi razem aprinsa mea frunte Pe sănii tăi albi... şi uşor Din braţe eu face-vom brâul Pe fraged mijloc, — iar pârâul Prin văluri de spumă cărunte Sangâne un cântec de dor.

Să cânte pârae pe-aproape Şi priveghelori, înălţând Cântări de mărire spre Domnul, Şi-asă să mă legene somnul Cu tine s'adorm sub pleoape, Iubito, cu tine in gând!

C. Niculescu-K'ovac

d e L. R E B R E A N U

I Sunt amintiri din tinereţe ca-

re-ti revin ca nişte băşici acre după vinurile rele pe care le tă-gădueşte stomacul.

Aceasta, e dintre acelea. Eram ciupit puţin, în ziua de

care vorbesc , căci îmi întrebuin­ţasem seara plimbându-mi, din berărie în berărie, trândăvia de licean în vacantă, mutra provo­catoare şi tunica de uniformă prinsă la şolduri, într'un nas tu re, cu e leganţa pretenţioasă a-tât de scumpă elevilor copţi. P e l a două şi jumătate dimineaţa eram în faţa Odeonului; era o noapte minunată; lumina aburi­tă a unei luni de August umplea toată piaţa şi parcă-i mărea li­niştea şi tăcerea Deodată , în colţul stradei Racir.e, o v o c e îmi şopti:

— Psst ! . . . t inere! Mă întorsei şi, la lumina unui

bec de gaz care i se răsfrângea pe ceafă, zării gestul de chema­re a! unei fete.

Inima începu mimai decât să-mi bată.

Tocmai împlinisem optspreze­ce ani: vârstă teribilă când fe­cioria stăpânită murmură şi se revoltă, când bărbăţia îşi înşea­lă foamea imperioasă la contac­tul, la zâmbetul, la cea mai mică atingere a celei dintâi femei în­tâlnite, şi întâlnirea mă tulbu­ră-, mai cu seamă că de câteva zile o aşteptasem şi o urmări­sem vag, cu o nădejde tremură­toare. Femeea zise răzând:

— Stai să te văd. Şovăii,

Ea urmă: — Ţi-e frică de mine? Mă apropiai îndată. Vorbirăm. Ea mă descosea : — Ce vârstă a i? Ai familie?

Unde s ta i? Ce cauţi aşa de târ­ziu pe uliţe?

Toate acestea le spunea cu im g las stins şi în vreme ce-mi vor­bea, s imţeam cum mă furnicau o-chii ei straşnici prin vălul ce-i acoperea faţa. Des igur că-mi ghicise gândurile după tinuta-mi degajată, după mutra-mi des -gustată de om obosit întors din mijlocul zadarnicelor plăceri a-le acestei lumi.

Şi brusc rupse zăgazurile . — Vino la mine. Ii obiectai: — Bine dar... Ea tăia în carne v i e : — Haide, nu mai face mof­

turi. Apoi: — Uite, mie mi-e tot una! Te

iau fiindcă, cu ochii închişi, te paşte norocul! Ai o mutră de nerod care-mi place şi simt în­drăgostită turtă în noaptea asta.

îmi scăpă un „adevărat?" ca­re dădu legat în mâinile ei.

Numai vorbele „Sunt îndră­gostită" îmi răscoliseră tot sân­gele des vălin du-mi par'că un colţ întreg de goliciune intimă: picioruşul, bălai şi gras, al unei femei ce se urcă în pat.

Nu-i fu greu s ă , m ă convingă: — Ei, haidem, z e v z e c u l e ! Şi cedai. Stătea la doi paşi de-acolo,

strada Antoine-Dubois, într'o

casă care se pleca deabinelea peste trotuarul scofâlcit. Şi oh, în cuib de murdărie îmi fu dat să Intru!... ce murdărie nespusă! fără nume! duhnind ca o vizui­nă pustie o amestecătură' nelă­murită din toate acriturile şi din toate râncezel i le: fundul l ighea­nului, săpunul râncezit, seul ui­tat din alte vremuri!.. .

O lampă ce cl ipocea pe mar­mura unui dulă^ior îmi desvăli din prag toată tristeţea aceasta îngrozitoare şi, zău, trebue s ă îi avut diavoli în sânge de n'am fugit, n'am luat-o la sănătoasă nebuneşte descoperind un astfel de coteţ !

Trebui să mă execut pe loc. Două piese de cinci franci s e

zbăteau în buzunarul meu, ulti­me le rămăşiţe ale dărniciei pă­rinteşti pe care mi-o adusese succese le delà Marele Concurs General. Le scösei încet, una după alta, şi Ie întinsei nenoro­citei care, dealtfel sejarătă igno­bilă de rapacitate şi de neîncre­dere, văzându-şi braţele până la coate în buzunarele mele , scor-monindu-mă.. . — până unde? D o a m n e ! — si întorcându-mi-le pe dos în nădejdea că poate vor mai pica vre-o doi go lo ­gani!.. . Şi împlinindu-şi slujba aceasta strângea straşnic buze­le dovedind îndată că în fundul femeei se ascunde o fire de g o rilă năstruşnică.

Insfârşit, şi par'că cu părere de rău, z i s e :

— Bine . Uite colo patul, cul-că-te .

Plăt i sem dreptul acesta destul de scump : mă pregătii să- mă fo­losesc de dânsul.

I I

Aşezându-mi însă încălţămin­tea în colţul sobei mă apucă o nelinişte bruscă. S imţeam că ea m ă privea fără să se s inchiseas­că, cu mâinile în şolduri, cu gura pornită spre o mărturisire peni­bilă.

— Ei? Tu ce faci aco lo? Tu nu te culc i?

Ea, zâmbitoare şi încurcată, întrebă:

— D a ? Tii mult, nu-i a ş a ? — S ă c e ? — S ă rămâi.

. — U n d e ? — Aici. Uluirea-mi fu aşa de mare c ă

rămăsei trăzniit, cu genunchele la înălţimea ochiului şi cu picio­rul gol încremenit în aer.

— A h ! zic, vrei să-ţi bati joc de mine?

Ea protestă: — De loc ! Decât , să-ţi spun.

Mama soseş te delà Lyon în noaptea asta; acum îmi aduc a-minte. Aşa că...

— Aşa că c e ? — Că... de!. . . Insfârşit, înţe*

legi, nu? Dacă pică mama şi ne găseş te culcaţi împreună? Ar îi tâmpit. Nu, zău, micule, ar fi mult mai bine să pleci.

Zâmbea mereu, cu un zâmbet răutăcios şi idiot de monstru ca­re vrea să fie plăcut. într'o clipă văzui limpede. Parc'ar fi tras brusc o perdea deoparte. In ce ghiare căzusem, Doamne sfin­te!. . . Da, oh! da, îmi a l e se sem bine terenul pentru cea dintâi a-ventură! Mă s imţeam scufundat în noroi şi aş fi vărsat, pe c ins­tea mea, dacă n'aveam de-aface cu o zdreanţă vicioasă care face

• — No. 27. UNIVERSUL LITERAR Duminică, 6 M i e 1915

pe ştrengari să înghită râuri în­tregi de murdării fără să clipeas­că dm ochi! Furios ca un balaur, jucând totuş minunat comedia indiferentei, zisei simplu: „Bi­ne", şi întinsei mâna să-mi îna­poieze gologanii. Dar paţachina făcu pe mirata şi încă cu atâta perfecţie că a trebuit să pun punctele pe i.

— Banii. — Ce? — Banii. — Ce bani, bre? — Cei zece franci. Se holbă: — Da de ce? Iţi păstrez cei

zece franci. Vor fi buni plătiţi pentru o altă dată.

Eu clătinai din cap — Nu. Banii. Deodată, tot ea, îşi pierdu răb-

'darea. — Uite ce neghiob e cu banii

dumnealui! Ce, crezi c'o să ţi-i fur?

— Dă-mi înapoi banii. — Bine, dar dacă mâine îţi

spun să vii, nerodule! Ei da, as-ta-i, vezi, vii mâine. Intre doua şi trei, îţi convine? Să întrebi de d-na Augustine.

— Vreau banii! declarai eu c'o înfăţişare drăguţă. Banii, sau rămân! Nu ies de-aici.

Şi n'aş fi ieşit nici pentru o împărăţie fiindcă petreceam vă­zând-o cum se stăpâneşte, cum înghite valuri de fiere, bucurii­le nepreţuite ale răzbunării! Zâmbind, la rándul meu, şi blând, stăteam cu braţul întins, bătând neobosit cu vârful degetului ară­tător pe cel mijlociu, semnul re­chemării gologanilor, insfârşit a înţeles. Avu un gest dc descura-iare:

— Stii că eşti prost râu. — Se poate. — lnsfârşit.... Nu isprăvi. Se duse la lampă: — Iea-ţi catrafusele. Şi fiindcă mă mirai: — Ei, drăcia dracului! N'o

să-ţi închipui doar că nc-om cul­ca aici? Ori vrei să ne găsească mama încurcaţi,.ai?

Prea era adevărat. Mă sculai. La urma urmei nu-i tot una? Pat să fie!...

III Peste câteva clipe înnotam or­

beşte, cu ghetele în mână, cu tu­nica pe brat, prin întunericul a-dânc al casei adormite. D-na Augustine era pe urmele mele, că!ăuzindii-mă la dreapta sau !a stânga, cu câte-o lovitură uşoara pe umeri.

O auzeam mereu: — Du-te, du-te! Nu-ti fie fri­

că. Nu mai e decât un etaj de coborit .şi am ajuns. Aici!... Ia seama! Mai sunt trei trepte.

Mâna-mi slobodă, îngrijatâ, scotocea in umbră, se muia de îimezeala ce curgea din pereţi, se izbea câud de uşi când de pereţi, ca im liliac speriat. Atâta întu­neric, în ceie din urmă, mă apă­sa; mă simţeam cuprins de o ne­linişte ciudată. Zisei:

— Nu văd nimic. Mai e mult? Dar ea: — Am ajuns, nu-ti spui? In­

unde doar mâna. — Unde? — înaintea ta. — Bine. — S'a făcut? — S'a făcut. — Ai dat de-o uşă? — întocmai. — Caută lacătul.

sit! Stai să- l găsesc . . . L'am gă -

— Lacătul are an buton. — Adevărat. — Bine! Ei, aici. Jntoarce bu­

tonul şi împinge tare. Mă supusei. In aceeaşi clipă simţii, între

spete, o lovitură de pumn. Şi în­că sunt blând când zic pumn!... Mai degrabă o lovitură de mă­ciucă!... ceva ca izbitura unei lo­comotive care mi s'ar fi năpustit în spinare. A venit aşa de brusc şi de formidabil în acela? timp, încât fui trântit la zece paşi, zvârlit ca o bombă, cu capul îna­inte şi cu braţele în văzduh ca aripile unei mori de vânt înne­bunite. In urma mea uşa, izbită cu putere, trozni ca un bubuit de tun.

Unde eram? Deasupra mea, printre coşuri­

le caselor, miliarde de s te le cli­peau din ochi. La picioarele me­le, cât vedeai, muţenia străzii mărginită în două rânduri de ca­se moarte, iar la vreo trei paşi, la înălţimea unui felinar, pe o tablă bătută într'un perete, s e răsîătau albe ca laptele pe un fond vânăt acesie cuvinte simple dar elocvente:

Strada Monsîer-Ie-Prince Strada Monsîeur-Ie-Prince !

Eram în strada Monsieur-Ie-Prince,» în cămaşă şi desculţ!

Fierbeam în mine !... Dintr'o săritură fui la uşă şi

începui a bate darabana cu pu­tere :

— Hoaţo ! Hoato ! Hoato ! Dă-mi înapoi banii, târfo ! pata-chino ! ştoalfo !

Fel de fel de infamii îmi nă­văliră pe buze şi simţeam o uşu­rare nespusă dându-le drumul, scuipându-le, vărsându-le cu gu­ra plină. Asta ţinu vre-o cinci minute. Prin uşa încjiisă herme-tic auzeam ecoul loviturilor mele umplând toată scara.

lnsfârşit, la etajul al treilea, urui o espanioietă şi un geam se deschise cu zgomot .

— N'o să se mai sfârşească gălăgia asta ? întrebă un glas formidabil.

Ridicai nasul. In pervazul întunecat al fe­

restrei deschise se desena si­lueta albă a unui uriaş.

Zisei : — Da ce, vorbesc cu d-ta,?

Atunci vezi-ţi de treabă ! Omul zise : — Vezi de fii politicos şi mai

repede, ori viu eu să-ţi frec ure­chile.

— M'a furat ! urlai eu . — Ce-mi pasă mie ?

— Banii mei ! — Ce ? — Sânii ! — Ah ! vrei bani ? făcu omul.

Atunci stai niţel, ţi-i aduc eu în­dată în pumni. Măgar neruşi­nat !... Zevzecule,!... Să nu te mai aud făcând gălăgie şi tre­zind lumea că pe urmă-i vai de ciolanele tale, nătărăule !

Astfel vorbi acest om distins,

iar la spatele lui răsună un râs răguşii de femee :

— Ia nu-ti mai face sânge rău cu prostul cela ! zise glasul d-nel Augustine. Nu vezi că-i fraier de tot ?

Atunci înţelesei viata, N'am mai stăruit şi, aşezându mă pe marginea trotuarului, îmi pusei mâhnit ghetele.

Războiul anecdotic Preotul. Preotul s ta la poarta frumoasei

sale clădiri. Spre el venea o gloată de soldaţi. S'a adresat îndată celor mai apropiaţi de el, rugându-i să se oprească un moment. Şi le spuse, arătându-le un şir de sticle pline cu vin:

— Luaţi, dragii mei, luaţi, de vor veni germanii să nu mai gă­sească nici o picătură.

Şi soldaţii treceau, luau câte o sticlă, mulţumind preotului.

Deodată se auzi un sgomot în­grozitor : bubuituri, strigăte, totul părea că tremură ca de-un cata­clism. Un proectil german nime­rise pe acoperişul bisericii, îl sparse şi apoi eşea fum de nu se mai isprăvea din gaura făcută de proectil. Geamurile pârâiau, lem­năria trosnea şi în jurul bătrânu­lui preot se făcu gol. Nu mai era nimen: ia!>í,a el, r ămase împietr i t cu ochii fixi spre biserica lui. Dar după ce sgomotele au încetat şi doar fumul cont inua să iasă din biserica aprinsă, preotul fu trezit din înciemonirea lui macabră de ecoul vaetelor unor lăni ţ i . Se dez­meticeşte preotul. îşi face s emnu l crucii şi se u i tă în ju ru l lui ; nu vede decât o sticlă de vin rămasă .

Atunci din fundul străzii ve­nea u n ofiţer. Preotul ia sticla, o şterge şi porneşte spre ofiţer.

Gând se apropie de el îi zice : ia-o. Altele nu mai am, căci chiar de-aş mai avea a c u m le-aş sparge, ca să nu fie gustate de... şi n 'a voit să p ronunţe cuvântul .

Fii b u n însă şi spune-mi ce'mi mai r ămâne de făcut acum după ce mi-au dă râmat b iser ica?

Mă iei cu d- ta? — Bucuros, păr inte , răspunse o-

fiţerul. Şi-au plecat împreună . Preotul

era cu părul alb ca zăpada.

La mănăstire. Scena s'a petrecut înt r 'o mănăs­

tire, aproape de frontul de luptă din Belgia. O parte din această mănăs t i re fusese t ransformată în ambulan ţă .

P e la revărsatul zorilor sosi la mănăs t i re u n g rup de indieni ră­niţi. După ce au fost pansaţi , fie­care din ei a căutat câte un locşor, u n d e să se culce. Tocmai atunci

PIAŢA MARE DIN YPRE8

însă călugări i in t raseră în capela mână î t i r i i pent ru slujba de dimi­neaţă şi lăsaseră toate chiliile des­cuiate.

Indienii au dat de chiliile goale şi fără să stea să mai socotească, au intrat şi s'au culcat în voie.

Dar s lujba s'a t e rmina t şi călu­gării s 'au reîntors la chilii. Sgo-motul făcut la in t ra rea căulgări-lor a deşteptat pe indieni din somn. §i când aceştia au dat cu ochii de apariţi i le albe ale călugă­rilor, s'au speriat , au crezut c? cine ştie ce stafii misterioase sunt . Bieţii indieni de teamă, au început să strige cu desperare .

Călugării pe de altă parte, la vederea figurilor negre ale indie­nilor, cari şi s tr igau cât puteau, s'au speriat şi mai tare şi au luat-o la fugă, ţ ipând cât îi l ua gura :

— Dracii, dracii . . . Câtva t imp după această pa­

nică, a u r m a t o privelişte înduio­şătoare, la căpătâiul fiecărei sta­fii albe, veghea câte un drac ne­gru .

Cu glontu'n cap. Ce-i mai na tu ra l acum decât

ca fiecare să-şi facă datoria, şi să şi-o facă in înt regime.

Un soldat de geniu pr imi un glonţ în cap, totuşi a r ămas în pi­cioare. Camarazi i lui şi el săpaţi liniştiţi un şanţ . Când a fost lovit el, era tocmai în momentu l , când era să r idice casmaua , ca să as-vârle p ă m â n t u l săpat . Şi Га a run­cat. Dar când a încercat din nou să mai dea odată cu casmaua n'a mai putu t , figura îi era brăzda tă de şiroae de sânge, ia r din gaura făcută de glonţ începuse să se re­verse un fel de mater ie albă ro­şiatică. Camarazii de lângă el l'au lua t pe sus, în momentu l , când răn i tu l se clăt ina să cadă. L'au dus câţiva paşi înapoi şi l 'au dai în p r imi rea brancardier i lor .

Dar până să-l ridice aceştia, e\ s'a învârt i t , dându-se jos din b ranca rdă şi în t ins pe pământ , încercă să sgândere cu mâinele pămân tu l .

— Ce faci? îl în t rebă sanitari i . — Sap, sap. să săpăm mai iute. Dar pe d r u m , până să-l ducă la

ambulan ţă , nefericitul a mur i t . *

La şcoala de Arte frumoase. Fetele, care u rmează cursur i le

şcoalei de arte frumoase din Pa­ris, au adoptat o ob işnuin ţă pioasă. In fiecare d iminea ţă a-şează flori pe biroul , în faţa că­ruia este înscris tabloul cu nu­mele colegilor lor, cari au muri* în războiu.

Alături de tabloul morţilor- este un altul. în care sun t înscrişi co­legii, cari au fost citaţi în ordi­nele de zi şi decoraţi pentru vi­tejie. Acestora, fetele le scriu în fiece zi, câte un cuvânt de îmbăr­bătare .

P e n t r u o r ï - e e г с с І а ш а Ш ш І s a u s c h i m b ă r i d e m i r a s e , d-nif a b o n a ţ i s u n t І І Щ П І І a a t a ş a ş i n n â d i n b e n z i l e c n c a r e p r i m e s c z i a r u l «Universul Literar», c o n t r a r , r e c l a m a i iu -n c a s a u s c h i m b a r e a d e a-d r e s ă n u v o r f i r e z o i i v a i c .

Вммішса, G Iulie 1915 . UNIVERSUL LITERAK •tt

Ne. 27. — T.

CAMPANIA DIN Ш

A l-iului Divizion din Regim. 5 Roşiori d e t . C I O C A / A X

- U R M

Nişte prieteni care au fost spre Sofia îmi spuneau, că bulgr i i as­cundeau femeile în podul caselor în saci, credeau că turcii, ori noi, ne vom pur ta cum s 'au condus ei.

La 11 Iulie, ora 7 d iminea ţa , plecăm spre Keman la r dar n u ma i luăm d r u m u l pr in pădu rea ce parcursesem în noaptea de 8 spre 9 Iulie, ci călăuziţi bine, tre­cem o mică pădu re sp re Mohzar Pásateke I jn iz -Abdal , unde a m in t ra t în şoseaua Razgrad-Sil is t ra apoi pr in Durak, Glm. Kokadza, a m ajuns la ora 3 la Kemanlar , de unde în noaptea de 8—9 Iulie luasem apara tu l telegrafic.

Scoborând dealul la Mahzar-Pa-sateke, am găsit turci care dând la o par te muşchi deasupra apei din lacul format de ploi, luau apă în sacale pe două roate, trase de boi. Erau pen t ru uzul lor, ba chiar ne-a oferit să bem, că era cald. Ordin s'a dat însă să nu bea ni­meni , în t rebarea e cum de trăesc oamenii cu astfel de apă şi sunt voinici turcii deşi leneşi ?

Kemanlar Keman la r al cărui r ecensământ

l 'am făcut la 16 Iulie, are o popu­laţie de vr'o 2000 de suflete, cu vr'o 300 case d in t r e care cele ale autorităţi lor, ca şcoala p r imară , g imnaziu l e lementar de trei clase, pr imăr ia , unde înainte era insta­lată judecător ia şi sucursa la Băn-cei Bulgaria, localul comisarului , poşta şi telegraful sunt chiar bine. jpele part iculare vechi, dist ingân-du-se şi aci casele bulgar i lor de ale turcilor.

M'am instalat cu mai mulţ i o-fiteri în camerile unui aşa zis ho­tel. Vr'o 10 odăiţe murda re , scun­de în tavan de blăni , având pa tur i cu somiere, dar şi pureci şi muşte in abudentă . Era proprietatea lui Hasan Maciulă, fost deputa t de­mocrat în Camera Bulgară, când democraţii erau la putere. Deşi prin interpret , dar n'a pu tu t să ne spună ce înseamnă democrat , parcă conservatori-democrati ai noştri , ştiu ! Venea din casele ce avea între clădirea unde mai târ­ziu am descoperit o farmacie şi acea zisă hotel, la cafeneaua lui , u n d e se v indea şi rachiu şi şezând pe bancă, turceşte, sta toată ziua fumând şi bând cafea, după ce scotea picioarele fără cioi*api, din pantofi pe care-i lăsa sub bancă.

— Ii spuneam mai târziu când e ram convinşi că Keman la r va ră­m â n e României şi voi explica de ce credeam astfel, că-1 vom alege depu ta t la Bucureşt i , ceeace-i gu­d u r a ambi ţ ia şi promitea că va învăţa româneş te . Comisarul Teo-doroff în ţ inută mi l i tară cu sabia în bandul ier , s'a pus la dispoziţia noastră, când căpi tanul Paplica i-a spus să scoată sabia, ceeace a exe­cutat imediat , repunând-o când d-1 comandant al r eg imentu lu i i-a permis . De altfel toţi bulgar i i ne-au p r imi t bine şi erau aci şi in­telectuali, ca funcţionarii băncei, ai telegrafului, profesori d in t re care unul rupea vr 'o 2—3 vorbe franceze. Morga acea că ne va a-lunga n u m i cu femeile şi copii, pierise şi acum ne cereau ajutor să-i apă răm contra violentei tur­cilor. P r i m a r u l bu lgar şi a jutorul turc ne îndepl ineau ordini le ş i .a -sistau foarte adesea ori , după ce-frerea noastră- la achi tară furni-,turilor ere se găseau uşor, pen t ru că Vinerea era tâ rg m a r e de vite şi zarzavatur i .

Cârciumile aveau bere şi vin bun, pe care m a i târziu începu­seră să-1 falsifice, fiindcă cer inţa devenise mare .

După luarea unor, a rme, care

A R E -d u p ă ord inu l d-lui comandant al r eg imentu lu i t rebuiau înapoiate, a m insistat a se înapoia şi apara­tul telegrafic ceeace a p rodus o reală bucur ie între bulgar i .

Cum calul meu Raha t ostenise r ău , l 'am schimbat cu al tul , He-rodot pe care d-1 căpitan Costes-cu, comandantu l escadronului 11 a bine-vo.it să mi-1 ofere. Herodot era cal bun , cu el n'aşi fi avut t eamă de un mar ş şi era şi mai înalt, prin u r m a r e mai arătos. Pen t ru că vorbii de d-1 căpitan Costescu, îmi pare bine că pot seri că e un om cult şi cu o me­morie prodigioasă.

Ceeace a învăţat : fie în şcoala mil i tară , fie în p r imul an al şcoa-lei de război, pe care păcat că nu a vrut să o termine, totul ştia.

Era o plăcere când pu team să s tau de vorbă cu d-sa. Şi escadro-nu l d-sale a fost to tdeauna găsit bine de d-1 comandant al regi­mentu lu i , caii îngrijiţi şi cu toată munca- graşi, aşa că avea şi cred c're şi acum, u esedron de elită.

După o noapte de odihnă, ple­căm pr in Kadâr -Juk l i -Tas t imah pe şosea b u n ă şi bine în t re ţ inută la R a h m a n Asiklar u n d e a jungem pe la ora 12 şi sun tem încart ierat i în casa Beiului, da r tot ca deputa­tul democrat , cu picioarele fără ciorapi în pantofi.

Cum încar t ierarea fusese făcută de d-1 lt. Athanasescu, deci b ine , Beiu pusese pa tur i în câte cele trei camere ce compuneau casa a-flată în cur tea în care nu erau femeile. Ele stau într 'o altă casă care părea mare . N Tam putu t să o vedem, fiindcă era înconjurată ca de obicei, cu gard înalt de mi­ele, tencuit cu p ă m â n t spre a nu vedea înăun t ru , dar purecii şi muştele erau şi aci nelipsite, ba mai erau şi alte insecte, la care Beiu foarte flegmatic a răspuns , că saltelile, pernile, p lapcmile le-a adus din casa mare , unde insec­tele sunt bişag. Cum în R a h m a n Asiklar n ' am găsit apă decât în ghiolur i , t rebuia să ne îngri j im de altă localitate ca Akkadânlar , care era ocupat de grănicer i .

Rahman-Asik la r era pur tur­cesc bulgar i i aproape l ipseau; avea două prăvăli i ţ inute de ar­meni , care sunt consideraţi ca e-vreii turcilor. Beiu ne-a adus o tavă cu fr iptură de miel pe orez şi ceapă verde, din care însă nu am putu t mânca fiind Vineri , mul -t u m i n d u - m ă cu ouăle fierte o-bişnui tu l dejun de prânz .

Părea că mizer ia e aci şi mai mare ca în satele turceşti ce vă­zusem, dar şi turcii păreau şi mai leneşi. I-am văzut ' x dimineaţa, la prânz pe la ora 4 d*. a. şi spre sea­ră, s tând cu picioarele sub ei, tur­ceşte pe lângă gardu l Beiului , cu ţ igara în gu ră şi fără chiar a vor­bi- totuşi câmpul părea foarte fer­til.

Dar şi izlazurile mar i , aveau unde păşteau vitele împre ju ru l mori lor de vânt , ce p r in aceste localităţi, mai pe tot locul întâl­neam. In Rahman-Asiklar e şi u n m o n u m e n t ridicat în memor ia Sul tanulu i Mahmut , pe care la 1833—183G mâncase pâine pe acel loc.

M o n u m e n t u l se compune din-t r 'un ci l indru de m a r m o r ă de vr'o 2 metr i înăl ţ ime şi pe care e o inscripţie turcă şi e aşezat pe un exagen de piat ră înconjurat şi el de un zid de p ia t ră tot în exegon în care intr i p r in t r 'o scară de 3 sau pat ru t repte tot de piatră . Şi în Rahman-Asik lar ca în toate sa­tele, locuinţele bulgar i lor sunt mai bune deşi ei sunt mai puţ ini .

Cel mai populat sat bulgar Zavet, avea vr'o 40 la sută turci, încolo bulgari nu erau decât maximum ca în Kemanlar, ca 30 k sută.

Cimitirele Bulgari i mai mult decât turcii

au cultul morţilor lor; pe când cimitirele turcilor sunt complec-tamente neglijate, adesea ori fără nici un ga rd sau şanţ, în plin câmp, ale bu lgar i lor sunt îngri­jite mai binişor. Aceste locaşuri se d is t ing, la turci , prin bucăţ i le de piatră necioplită înfipte în pă­m â n t şi a căror m ă r i m e începe delà 40 cm. până la 2—2 jumăta t e metr i înăl ţ ime, având grosimea între 5—10 cm. Rare ori se găsesc şi pietre cioplite.

Unele c imit ire ca acel delà Gea­mia Rahman-Asiklar , era împre j ­muit , totuşi vitele pasc în el. Nici o îngri j i re, nici o alee, foarte ra re ori câte un arbore. Tu rcu l când moare e desbrăcat şi învelit într 'o pânză albă, e dus la c imit i r u n d e e pua cu faţa în jos şi nu la o prea m a r e adâncime. Odată în­gropat n imeni nu se mai ocupă de m o r m â n t u l lui; Am văzut în sa­tul Karac un cortej funerar^ tu rc . Mortul învelit în pânză albă aco­perit cu o scoarţă şi pus pe targa care e pur ta tă de pa t ru oameni , după care venea Hogea şi rudele cu prietenii care petreceau cada­vrul până la cimit ir .

Cimit i rul bu lgar ce am văzut la Zavet, era puţ in mai îngrij i t .

Morminte le erau puse la r â n d cu cruce de l emn la cap şi în ti­nichelele ce serviseră pen t ru a-dusu gazului , câte o candelă.

Astfel respectul turcilor şi bul ­garilor de preoţii lor e mare .

Sfatul lor e u r m a t şi adesea ori, ei, preoţii, sunt care comandă în sat.

Din jurnale le pr imi te la 12 Iulie reeşea că pacea se va încheia în Bucureşti , dar că noi vom r ă m â n e mobilizaţi , cea ce nu credeam.

Nu mai era interes. Pen t ru or­dinea d in provincia ce ni se va a t r i bu i ; pen t ru paza bulgar i lor care perzând autori tatea, t r emu­rau de frica turcilor; pen t ru stâr-pirea comiiagiilor în fine, e su­ficientă a rma ta activă dacă va fi secundtă bine şi cinstit de admi­nistraţ ia civilă.

Cărţile de corespondenţă Abia la 12 Iulie ni s'a împăr ţ i t

ofiţerilor şi soldaţilor cărţile poş­tale mil i tare , pe care pu team seri la ai noştri, cea ce mă decisesem să fac după sch imbarea cantona­mentu lu i , în care scop s'a dus la Akadânlar d-nul lt. col. Bălă-ceanu.

In lipsa d-sale ne în t r e ţ inurăm d-nul lt. col. Herescu şi cu m i n e cu a rmeanu l Rupen , comerciant in R a h m a n Asiklar. Fusese la război ca reservist în reg imentu l Silistrei şi luase par te la mai mul te lupte după ce fusese întâi bucătar la ofiţeri, care cunoscân-du-1, voise să-1 scutească de a in t ra în foc u n d e 1-a t r imes an maior pe care nu-1 a servit după plac. Fi ind răni t la mână , se înapoiase acasă de unde era să plece din nou, dacă n u in t ram noi în Silistra, cea ce a de terminat pe mul ţ i să r ă m â n ă acasă.

Tot el ne spunea că actualul Beiue o a treia generaţie d in t r 'un paşă care zidise moscheia acum în ru ină ; cum ia rna stau cu săp­tămâni le închişi în casă şi n u m a i o dată pe săp tămână t r imet sa­caua să le aducă apă. Beiul unde s tam, de altfel ca toţi turcii , avea o aşa m a r e teamă de reîntoarce­rea bulgar i lor care-i terorizase, în cât ne spunea că ' dacă satul Iui R a h m a n Asiklar va r ă m â n e bulgar i lor el pleacă din sat, în-credintându-1 însă că va r ă m â n e Românie i ne-a s pus de 2ori: merÀ, cuvânt care l-am auzit la mul ţ i turci şi pe care Beiu l'a mai repe­tat, când i-am spus că are să fie ales deputa t la Bucureşt i , şi in bucuria lui mi-a da t titlu de Bim-Paşa.

D-nul lt. col. Bălăceanu ne —4 declarat că ѳ imposibil să ne mu­tăm la Akadânlar , sa t foarte fru­mos, pentru că acolo lipseşte fu­raja şi e ocupat de grăniceri, car* în t reacăt vorbind, sunt foarte bine îngrijiţi de ministerul de fi­nanţe. Nu l e lipseşte nimic, chiar şi ţigări speciale s*au trimes ofi­ţerilor. Tot d-nul lt. col. Bălăcea­nu ne-a comunicat că d-nul maior Vasilescu comandantu l grăniceri­lor din Akandân la r dând a l a rma a vru t să dea piept cu o compa­nie de grăniceri . La noi, la spuneanu că vin, dar care a fost o involuntară spaimă a turcilor ca şi a turcilor delà Ker imler de care am vorbit. Atât că la noi, la Kerimler n'au fost instigatori ca la Akadân la r unde d-nul mai'ot Voieuîescu descoperinrrâ-i, i-a le­gat şi i-a t r imes la Silistra. Ne-a mai comunicat d-nul lt. col. Bă­lăceanu de rănirea lt. Buhoreanu când ofiţerii care ascultau, îşi a-ră tau părerea de rău că n 'au avut ocazie a intra şi ei în luptă.

(Va urma).

Viaţa artistică şi literară O poezie la un chef este titlul ţi­

nu i poem vesel care va apare în cu rând de sub t ipar . E vorba de l i te ra tură inedită a mare lu i nost ru Caragiale. Versuri le sunt făurite chiar la un chef în colaborare cu Teleor şi acesta s'a gândi t — dând la l u m i n ă aceste versur i — să-şi aducă astfel amin te de mare le său prieten şi coleg într 'a le l i teratu-rei.

* — Se ştie că comisiunea monu­

mentelor istorice a t r imis în străi­nătate pe pictorul Pavel Popescu ca să-şi desăvârşească studii le de pic tură bizant ină. Pictorul s'a îna­poiat de curând din Italia de u n d e l 'au gonit împre ju ră r i l e de azi. Pen t ru la toamnă pregăteşte o mare expozitiune artistică pent ru care a adus din Italia peste 70 de pânze: icoane, in ter iorur i de bise­rici, etc. cum şi reproducer i în de­sen d u p ă porţi le Baptis terului Ve-neţ ian, admirab i le copii d u p ă sculptur i le lui Guibeszi. — Pisani şi Brunelleschi . Sun t şi yre-o 40 pânze cu peisagii alese din Sici-lia, făurite la Pa le rmo. Acum, pictorul Pavel Popescu lucrează la complectarea expoziţiei sale cu privelişti d in tară. Vcr fi şi peisa­gii delà Coasta de Argint.

* Sculptorul Severin a ieşit d in

spi talul Fi lantropia , unde a stat a-p roape o lună , bolnav de pleurésie puru len tă . D-nii doctori Juvara şi Nanu-Muscel i-au da t toate îngri­j i r i le necesare aşa că ar t is tul a ie­şit cu bine din spital spre bucur ia prietenilor şi admira tor i lor săi.

* Maestrul Al. Macedonski ne

p repară o admirab i lă surpr iză li­terară : e vorba de Thalassa. cele­b r u l său r o m a n de m a r e succes care Va apărea în româneşte .

E inuti l să mai spunem că opera maes t ru lu i va fi un eveniment artistic sub rapor tu l st i lului clasic şi al verbulu i pu te rn ic colorat ca­re dă acestei opere caracterul mo­numente lo r nemuri toare .

* D. Oct. O. Tăslăoanu a scos de

sub t ipar „Trei luni pe câmpul de războtu", o carte foarte intere­santă şi l ămur i toare , pe care o ci­teşti cu plăcere şi interes, cule . gând din ea impresii care r ă m â n statornice şi definitive.

I . 7.

8 . — No. UNIVERSUL LITERAR Duminică, 1915

Nona serie ce oieră ziarul „Universal" abonaţilor săi la tragerea din Noembrle 1915

L e i 5 . 0 0 0 IN BORURI COMUNALE 4'

eu con. de Noemürie 1916

Un dormitor complect de bronz pentru 2 persoane, compas din 2 paturi de bronz, cu somiere, 2 noptiere, ş i un elegant lavoir cu oglindă, special lucrate de cunos­cuta fabrică de mobile de bronz M. Gutman, Bucureşti, str. Sf. Apo­stoli, furnlsorul celor mal mari case particulare Vile şi Hoteluri.

fia»M Ишлшл»л1* mărimea 59-44-116 cm., construita

Ulla иГаИіОШ î n f 0 F m a u n u i d u l a P d e m a n o n

w . . « « w,m M B H W B M f o a r t e eieoant lustruit, cu o des-părţltură Jos care servă la conservarea plăcilor. Pavilionul din lemn de resonantă In montură de fontă se află In interiorul du­lapului. Mecanismul extraforte cu 3 arcuri. Braţul conic recurbat o diafragmă ..Exhibition". Această gramolă, o bucată de artă, me­nită a înfrumuseţa cel mai luxos salon, este ca construcţie ultima perfecţiune a renumitei fabrice marca „ înge r " şl ne-a fost fur­nizate de către reprezentantul ei d-1 J ean Feder, furnizorul

Cur.il Regale, Bucureşti, Calea Victoriei, 54.

A Un dormitor de lemn fin construit In marea fabrică de meblle de lemn Marin V. Ganea şoseaua Mlhai-Bravul No. 37 şl str. Şerbănică No. io. Sucursala :

Calea Victoriei No. 107

Un elegant doimilor de bronz de mare valoare, compus din l pat, o noptieră ş i lavoir cu o oglindă, furnizat pentru premiile noastre, delà cunoscutul depozit de mobile de fler şi bronz „Industria Metalică Marcu". Bulevardul

Elisabeta 8, Bucureşti cu împletitură de sârmă şl somieră

cumpărat tot delà „Industria Metalică Marcu", Bd. Elisabeta, 8.

I Una sobă „Budin" Ne. 3 " " Un elegant pat nentin eonii

mobilă de fier şi bronz „Industria Metalică Marcu" Bulevardul Elisabeta No. 8.

10 Lăzi on dlîerlie produse ale reaumiiei Шшше „Brosson" fabrică de llcheruri. siropuri ş l cogoacurl, au fost cumpărate pentru premiile ce le oferim abonaţilor noştri la ungerea din Noembrle c.

Un coşalet de metal alb fin ar­gintat pentru* carii 3* vizită.* Una casetă de bijuterii de me­tal alb, frumos argintat, In for­mă împletită. Una fructieră cu picior de metal alb, fin argin­tat Un serviciu de ceai pentru 6 persoane, compus din. 6 pa­hare de ceai cu suporturi, o za-harniţă, o sticluţă de rom, an cleştişor de zahăr, toate de m c tal alb fin argintate, pe o tavă de lemn de mahon, cu monturi argintate. Una oglindi de ma­nă de metal alb, splendid exe­cutată, pusă într'o mica casetă de lemn. Una cutie conţinând 12 cuţite şi 12 furculiţe, de іпвт tál alb* oxydatj- pentru íruöté. [ Toate aceste obiecte ne au fost furnizate de'marele' magazin de bijuterii, ceasornice si argin • tărie, FRAŢII ROLLER, furni­zorii Curţii Regale, Bucureşti, str. Carol 50, etaj

Una vioaia fină cu cutie, forma vioarei, inclusiv arcuş cu ca­pră de fildeş, garnitură de coar- . de fine englezeşti, camerton şi sacaz; ana mandolină italia­nă din lemn de palisandru frumos armamentată. Un liant cu capul de fildeş, lucrat din cel mai fin abanos cu ii clape, într'o elegantă cutie căptuşită cu catifea Aceste toate, furni­zate de magazinul general de muzică „La Harpa". Bucu­reşti, str. Colţei No. 5, renumit

In toată ţara pentru deosebita calitate a .mărfurilor ce debu­tează.

Una puşcă de vânătoare cu două Jevi, ţevile de oţel, „Bayard". din renumita fabrică de arme „Pieper-Bayard". Această armă are 4 zăvoare de siguranţă, ţeava stângă choke-bóre şi

. poate întrebuinţa atât pulbere neagră, cât şi pulbere fără fum; Una carabină semi-auto-matică de mare preciziune Pie-peri cu tirul garantat precis; Un revolver automat; Un fla­con „Tbermos", de 1 litru, care nţentine temperatura lichidului (Cald sau r e r e f Ä ' ^ p ^ A r « de ore, cumpărate delà marele magazin de arme şi biciclete B. D. Zisman, furnizorul Curţei Regale, calea Victoriei 44, Buc.

Una pendulă maié de peiate, modernă de nuc, cu sun^tuí melodios. Un ceasornic-biiţa-

lă de argint pentru damă. Una bră |a iă de damă, aur 14 nara­te, marcată, formă modernă cu pietre. Un serviciu manicure, complect de j.rgint cu cutie ta­pisată. Cumpărate delà ceasor­nicăria COLTEI, magazin de încredere, str. Colţei 31.

15 flacoane a câte 1 kilo, лра de Colonia Camelia, puternic par­fumată cu liliac, mărgăritar, violette, zambile, heliotrop şi Verveine, furnizate de renumi­

ta fabrică de pariumuri „Ca­melia", A. S. Aftalion, str. Ge­neral Florescu n-rul ; 6, Bucu­reşti.

Jumătate garnitură mobilă de bambu, pentru salon, compusă din; Una canapea, doua foto-liuri şi patru scaune elegant tapisate; Un elegant birou de stejar pentru damă; O oglindă venetiană de cristal; Una eta­jeră de bamba; Un caer de bamba ca oglindă de cristal pentru antreu, toate acestea cumpărate' de la marele maga­zin de mobile Marco Datte'l-kremer, str. Carol 62, Buc:

Sease perechi ghete pentru dame sen bărbaţi, lucrate tntr'unul din cele mai luxoase ateliere de încălţăminte din Capitală, şi anume delà moderna pielă­rie la „Cocoş", Stelian L. Geor-geseu-Cocoş, Calea Moşilor 34. Aceste ghete se vor efectua du­pă măsură, trimisă de câştigă­tor, administraţiei ziarului no­stru.

2 noptiere de mahon, în formă de dulăpior. fiecare având câ te o placă de marmoră

5 ceasoainice de argint pentru buzunar având inscripţia zia rului „Universul"; 5 ceasoarni-ce penbn birou ca pedestal de cristal, tot cu aceeaşi inscrip­

ţie; 5 ceasoainice de peiete fia­mra pictate, se Întoarce la 8 zile, tot inscripţia ziarului „li­ni versul"; 5 ceasoainice nichel. având şi aparat Pres-Papiçr.

Una maşină de casat, marca „Excelia".

5 asortimente complecte din pro­dusele cosmetice „Flora", com­puse din: crema Flora, 1 cutie pudră Flora, 1 Săpun Flora, 1 sticlă Capilogen Flora, 1 pomă­da Flora, 1 sticlă lapte de crin Flora, 1 săpun de lapte de crin 1 apá de gură Bucol, 1 pasta de dinţi.

1 pereche vase de sticli pentru flori, frumos pictate.

2 cămăşi ţărăneşti de noapte pen­tru bărbaţi, lucrate din pânză de casă, cu amici roşiu.

Una sobă fabrica „Matador" ul­tima perfecţie.

Un vas de majolică pentru flori, montat pe un ghigorL

1 vas pentru flori pictat şi aurit.

i Splendide sachenri pentru da­me.

Două candelabre de bronz, o a-devărată podoabă a casei.

Una pereche ghete pentru damă.

З Е З е о г е З л л І C a r o l 4 * Afară de acestea, toţi abonaţii mai primesc gratuit un volum din „ M e m o r i i l e t ipărit anume pentru abonaţi

wnfaţi b ine : dând aces te mar i premii de valoare abonamentele s u n t r e d i s e la 18 lei pe a n ; 9.15 pe 6 luni ; 4.65 pe 3 luni — — P e n t r u c o n c u r a r e a I a p r e m i i l e d e m a i s u s , a b o n a ţ i i p e u n a n p r i m e s c 3 0 b o n u r i , c e i p e 6 l u n i 1 5 ş i c e i p e 3 l u n i 5 b o n u r i . A b o n a ţ i i p e u n a n p a r t i c i p a l a d o u ă t r a g e r i , d e c i d u p ă p r i m a t r a g e r e v o r p r i m i î n c ă 3 0 b o n u r i p e n t r u t r a g e r e a u r m ă t o a r e . A d m i n i s t r a ţ i a „ U N I V E R S U L U I " n u î n t r e b u i n ţ e a z ă î n c a s a t o r i

Plata abonamentelor se face direct la Cassa administraţiei ziarului, prin mandat poştal sau In persoană