STOMACUL

Stomacul (Ventriculus, s. Gaster) reprezint� o dilata�ie, elastic�, secretorie �i

contractil� a canalului alimentar, care urmeaz� esofagului de la nivelul cardiei �i care se continu� cu intestinul sub�ire prin pilor. Este situat în cavitatea abdominal�, postdiafragmatic �i retrohepatic, în centrul cupolei diafragmatice.

Stomacul constituie primul rezervor unde alimentele ingerate sunt acumulate, men�inute pentru un anumit timp �i apoi sunt transferate printr-o dubl� ac�iune chimic� �i mecanic�, într-o mas� fluid�, chimul alimentar, care ulterior trece în intestin.

În func�ie de genul de via�� �i de regimul alimentar exist� un important polimorfism gastric. Se disting astfel dou� tipuri de stomac: 1. stomacul simplu sau monocompartimentat, întâlnit la ecvine, suine, carnivore �i leporide; 2. stomacul compus sau policompartimentat, specific rumeg�toarelor.

Stomacul simplu

Stomacul simplu este relativ mai bine dezvoltat la carnivore decât la ierbivore �i omnivore, având capacitate variabil� în func�ie de specie �i ras�, 0,5-1 litru la carnivore pân� la 10-15 litri la ecvine. Se nume�te stomac "simplu" deoarece mucoasa stomacului este fie de tip glandular, unic�, fie prezint� o por�iune proventricular� caracterizat� prin existen�a unei mucoase de tip esofagian mai mult sau mai pu�in extins� care începe la nivelul cardiei.

Conforma�ia exterioar� Are form� de sac alungit, situat transversal, aplatizat cranio-caudal, plasat mai

dorsal în partea dreapt�, fiind mai îngust la limita sa cu intestinul sub�ire. Prezint� pentru descriere dou� fe�e, dou� curburi �i dou� extremit��i.

Fa�a parietal� (Facies parietalis) orientat� cranial, este neted� convex�, tapi�at� de peritoneul visceral �i vine în contact cu ficatul în dreapta �i cu diafragma în partea stâng�.

Fa�a visceral� (Facies visceralis) este orientat� caudal, vine în contact cu ansele intestinului sub�ire �i cu colonul transvers, având aspect neted �i convex.

Curbura mic� a stomacului (Curvatura ventriculi minor) situat� dorsal �i spre dreapta este concav�, relativ scurt�, începe la nivelul cardiei �i se continu� pân� la incizura angular� (Incisura angularis) care marcheaz� limita dintre por�iunea piloric� �i restul organului. Pe mica curbur� se inser� omentul mic.

Curbura mare a stomacului (Curvatura ventriculi major) este mai lung� �i foarte extensibil�, orientat� la stânga �i ventral, începe la nivelul vârfului fundului stomacului �i se întinde pân� la pilor. Pe toat� lungimea sa se inser� omentul mare.

Fundul stomacului (Fundus ventriculi) este o forma�iune cu aspect de fund de sac, rotunjit� �i care este situat� la stânga �i dorsal de cardia. Între fundul stomacului �i cardia se delimiteaz� incizura cardiac� (Incisura cardiaca).

Por�iunea piloric� (Pars pylorica) este orientat� la dreapta, mai mult sau mai pu�in situat� dorsal în func�ie de specie �i se termin� prin pilor (Pylor). Ini�ial prezint� o dilata�ie antrul piloric (Antrum pyloricum) care se va continua cu canalul piloric (Canalis pyloricus).

Corpul stomacului (Corpus ventriculi) este acea por�iune a organului cuprins� între fundul stomacului �i por�iunea piloric�, delimitat între cele dou� linii perpendiculare duse pe marea curbur�, una de la nivelul incizurii cardiace �i cea de a doua de pe incizura piloric�.

Conforma�ia interioar� Stomacul este alc�tuit, de la interior spre exterior, din mucoas�, submucoas�,

musculoas� �i seroas�. Seroasa provine din peritoneul visceral �i se va continua la nivelul celor dou�

curburi, cu omentul mare respectiv omentul mic. Este alc�tuit� din dou� foi�e distincte, între care sunt situate viscerele �i contribuie astfel la solidarizarea viscerelor de pere�ii cavita�ii abdominale.

Musculoasa stomacului este structurat� pe dou� planuri de fibre, planul superficial cu fibre dispuse longitudinal �i planul profund cu fibrele dispuse circular. Stratul longitudinal, plasat sub seroas� se g�se�te la nivelul curburilor mari �i mici ale stomacului. Fibrele oblice externe sunt situate la nivelul fundului de sac al stomacului. Stratul circular este absent la nivelul fundului stomacului �i mai sub�ire la nivelul corpului stomacului. Devine net �i complet la nivelul canalului piloric constituind mu�chiul sfincter al pilorului (M. sphincter pylori). Fibrele oblice interne sunt prezente la nivelul corpului �i a fundului stomacului �i formeaz� împreun� cu ansele circulare ansa cardiac� (Ansa cardiaca) plasat� în jurul cardiei �i care la ecvine este puternic�, nepermi�ându-le s� vomite.

Submucoasa permite alunecarea mucoasei pe musculoas� fiind alc�tuit� din �esut conjunctivo-elastic în care se g�sesc vase sanguine, limfatice �i plexuri nervoase.

Mucoasa stomacului este împ�r�it� în mai multe tipuri, mucoas� proventricular�, cardiac�, fundic� �i piloric�.

Mucoasa proventricular� este albicioas� �i ocup� fundul stomacului, fiind lipsit� de glande �i constituie de fapt prelungirea mucoasei esofagiene.

Mucoasa fundic� este considerat� tipul de mucoas� gastric� propriu-zis�. Con�ine glande gastrice proprii �i c�ptu�e�te corpul stomacului.

Mucoasa cardiac� este situat� în jurul orificiului cardia �i con�ine glande cardiace, la ecvine prelungindu-se ca o band� de câ�iva milimetri de-a lungul mucoasei proventriculare.

Mucoasa piloric� ocup� toat� por�iunea piloric� �i con�ine glande pilorice. Vasculariza�ia stomacului este asigurat� de cele trei ramuri ale trunchiului celiac,

artera gastric� stâng�, artera splenic� �i artera hepatic�. Venele colecteaz� sângele printr-o re�ea de capilare groase, pe care-l transport� la vena gastric� �i apoi în vena port� care dreneaz� sângele spre ficat.

Inerva�ia stomacului este asigurat� de nervi care provin din parasimpatic, nervii vagi �i din sistemul nervos simpatic prin plexul celiac. Termina�iunile celor dou� sisteme vor forma plexul mienteric (plexul Auerbach) �i plexul submucos (plexul lui Meissner).

Stomacul este consolidat în cavitatea abdominal� prin omentul mic, omentul mare �i ligamentul gastrofrenic.

Omentul mic (Omentum minus) sau micul epiploon, porne�te de pe mica curbur� a stomacului, de la cardia pân� la pilor �i se continu� pe por�iunea proximal� a duodenului pentru a se termina la nivelul amprentei esofagiene a ficatului, în dreapta por�ii ficatului, trece apoi pe marginea dorsal� a ficatului înconjurând lobul caudat. La nivelul por�ii

ficatului, înconjoar� canalul coledoc, artera hepatic� �i por�iunea terminal� a venei port�. Omentul mic prezint� dou� por�iuni, ligamentul hepatogastric (Lig. hepatogastricum) ce leag� stomacul de fa�a visceral� a ficatului �i ligamentul hepato-duodenal (Lig. hepatoduodenale) care leag� ficatul de duoden.

Extremitatea stâng� a ligamentului hepatogastric se ata�eaz� de cardia, de termina�ia esofagului �i de diafragm� formând ligamentul gastro-frenic (Lig. gastrophrenicum). Extremitatea dreapt� a ligamentului hepato-gastric, uneori poate fi liber� �i formeaz� marginea ventral� a g�urii epiplooice.

Omentul mare (Omentum majus) sau marele epiploon se prinde de marea curbur� a stomacului, de la nivelul ligamentului gastro-frenic pân� la pilor, ajungând pe marginea ventral� a por�iunii transverse a duodenului. Se dirijeaz� caudo-ventral formând peretele superficial, dispus între masa gastro-intestinal� �i plan�eul cavit��ii abdominale, înspre intrarea bazinului, apoi realizeaz� o curbur� cranio-dorsal pentru a forma peretele profund care este situat dorsal de peretele superficial. Acest perete profund ajunge cranial pân� la fa�a visceral� a stomacului, între aceasta �i masa intestinal�, pentru a se termina pe pancreas �i pe colonul transvers, unindu-se cu peritoneul visceral.

Dispozi�ia �i dezvoltarea omentului mare este în concordan�� cu topografia colonului în seria mamiferelor domestice. Este foarte dezvoltat la carnivore, ajungând pân� la intrarea bazinului, în timp ce la ecvine este mai redus.

Pe fa�a visceral� a stomacului, între originea duodenului, ligamentul gastro-frenic, omentul mic, ficat �i pancreas, omentul mare concur� la formarea unei cavit��i numit� bursa omental� (Bursa omentalis), care comunic� cu cavitatea peritoneal� prin gaura epiploic� (Foramen epiploicum) numit �i " hiatusul lui Winslow", delimitat cranial de baza lobului caudat al ficatului, dorsal de vena cav� caudal�, ventral de vena port� �i caudal de pancreas.

Din omentul mare se desprinde ligamentul gastrosplenic (Lig. gastrolienale) care face leg�tura dintre stomac �i splin� �i ligamentul gastrocolic (Lig. gastrocolicum), care leag� stomacul de colonul transvers.

PARTICULARIT��I SPECIFICE ALE STOMACULUI SIMPLU

Ecvine. Stomacul are o capacitate de 6-30 litri, variind în func�ie de talia animalului. Fundul stomacului este foarte pronun�at, formând un veritabil sac cecal dorsal (Saccus caecus ventriculi) situat în dreptul spa�iilor intercostale XIV-XV, iar corpul stomacului este situat în dreptul spa�iilor intercostale IX-XII.

Mucoasa proventricular� este întins�, albicioas� �i înso�it� pe marginea dintre corpul �i fundul stomacului, de o band� îngust� de câ�iva mm de mucoas� cardiac�, delimitat� de mucoasa gastric� printr-o margine cutat� (Margo plicatus). Mucoasa fundic� este ro�ietic�, iar mucoasa piloric� este g�lbuie.

Fibrele musculare din jurul cardiei vor forma ansa cardiac�, un sistem sfincterial particular care blocheaz� orificiul cardia �i nu permite calului s� vomite.

Por�iunea cea mai ventral� a curburii mari vine în contact cu curbura sternal� a colonului ascendent. Extremitatea dorsal� a fundului stomacului vine în contact cu pilierii stângi ai diafragmei �i este legat de diafragm� printr-un ligament gastrofrenic lat �i scurt. Omentul mare este mai pu�in dezvoltat �i are peretele superficial plasat profund datorit� m�rimii, formei �i dispozi�iei colonului ascendent.

Suine. Stomacul este foarte extensibil, având capacitatea medie de 4-8 litri. Este foarte curbat �i cu incizura angular� evident�. Pe fa�a visceral�, fundul stomacului prezint� un diverticul gastric (Diverticulum ventriculi) asem�n�tor cu o "glug�", curbat� caudal �i delimitat� de fundul stomacului printr-un pliu mucos.

La interior stomacul este c�ptu�it cu mucoas� de tip glandular. Cardia este dilatabil� �i delimitat� de un pliu semilunar. Pilorul este obturat de un pliu muco-conjunctivo-adipos denumit tor piloric (Torus pylori). Omentul mare este foarte dezvoltat, peretele s�u superficial ajungând pân� la intrarea bazinului unde se curbeaz� dorso-cranial, reîntorcându-se pân� la colonul ascendent.

Carnivore. Stomacul este foarte dilatabil, voluminos �i capacitatea sa variaz� în func�ie de ras�, talie, de regimul de via�� �i de hran� al indivizilor. Capacitatea stomacului este cuprins� între 0,5-7 litri. Stomacul are aspect piriform, iar marginea sa ventral� vine în contact cu plan�eul cavit��ii abdominale. Curbura mic� este situat� dorsal, iar curbura mare ventral. Cardia este mai larg� la canide �i mai îngust� la feline, fiind situat� la nivelul fundului de sac. Por�iunea piloric� este delimitat� de un sfincter puternic, având aspect de "gât de leb�d�". În func�ie de gradul de plenitudine, stomacul poate fi delimitat topografic între spa�iile intercostale stângi IX-XII. Nu este accesibil la palpa�ia extern�.

Mucoasa gastric� este glandular� �i cutat�, regiunea glandelor gastrice ocup� 2/3 din stomac �i este uniform� la feline �i diferen�iat� la canide într-o zon� proximal� �i o zon� distal�. Omentul mare este foarte dezvoltat, peretele superficial ajungând pân� la intrarea bazinului, în apropierea vezicii urinare, unde se întoarce pentru a forma peretele profund, care înconjoar� masa intestinal�.

Leporide. Stomacul este alungit �i cilindroid, cardia este larg� �i plasat� dorsal pe mijlocul curburii mici, incizura angular� este redus�. Fundul stomacului dep��e�te dorsal cardia. Mucoasa stomacului este glandular�, de culoare ro�ietic�, foarte dezvoltat� la nivelul antrului piloric.

Stomacul compus

Stomacul compus sau policompartimentat este specific numai rumeg�toarelor (bovine, ovine, caprine, girufide, camelide), dar poate fi întâlnit �i la cetacee, sireniene, unele roz�toare, marsupiale, rinoceride, hipopotamide, megachiroptere, la care num�rul, forma �i structura compartimentelor gastrice variaz� de la un grup la altul.

La rumeg�toare, stomacul este foarte voluminos, ocup� 4/5 din cavitatea abdominal� �i este sistematizat în rumen, re�ea, omas, care vor forma proventriculul �i abomasul sau stomacul propriu-zis. Capacitatea stomacului la bovine variaz� între 150-250 litrii.

Rumenul (Rumen) este cel mai mare compartiment gastric la rumeg�toare, ocupând partea stâng� �i ventral� a cavita�ii abdominale. Reprezint� aproximativ 80% din capacitatea total� a stomacului.

Conforma�ia exterioar� a rumenului Rumenul este alungit în sens cranio-caudal �i pu�in aplatizat latero-medial,

prezentând dou� fe�e, dou� curburi �i dou� extremit��i. Fa�a parietal� (Facies parietalis) este convex� �i neted�, venind în contact cu

peretele hipocondrului �i a flancului stâng. Este parcurs� de un �an� longitudinal stâng (Sulcus longitudinalis sinister), c�ptu�it mai mult sau mai pu�in cu �esut adipos �i de care se prinde peretele superficial al omentului mare, în care sunt plasate vase, nervi �i limfonodurile ruminale stângi. Din �an�ul longitudinal stâng se desprinde �an�ul accesoriu stâng (Sulcus accessorius sinister).

Fa�a visceral� (Facies visceralis) este aproape plan� �i orientat� spre omas, abomas �i masa intestinal�, fiind parcurs� de �an�ul longitudinal drept (Sulcus longitudinalis dexter) de care se prinde peretele profund al omentului mare. Din acest �an� se desprinde cranio-dorsal �an�ul accesoriu drept (Sulcus accesorius dexter) �i care împreun� cu precedentul va delimita insula rumenului (Insula ruminis).

La nivelul celor dou� extremit��i craniale �i caudale, cele dou� �an�uri longitudinale stâng �i drept se unesc, marcând limita dintre sacul ruminal dorsal (Saccus dorsalis) �i sacul ruminal ventral (Saccus ventralis).

Curbura dorsal� (Curvatura dorsalis) este convex� �i vine în contact cu regiunea sublombar� stâng�.

Curbura ventral� (Curvatura ventralis), convex� se sprijin� pe plan�eul cavita�ii abdominale �i este plasat� în bursa omental�.

Extremitatea cranial� (Extremitas cranialis) vine în contact cu diafragma �i este divizat� de �an�ul cranial (Sulcus cranialis) într-o por�iune cranio-dorsal� vast�, denumit� atriul ruminal (Atrium ruminis) în care se deschide esofagul prin orificiul cardia �i un sac ventral, recesul ruminal (Recessus ruminis).

Extremitatea caudal� (Extremitas caudalis), plasat� la intrarea bazinului este divizat� de un �an� caudal (Sulcus caudalis) profund, de la care pornesc în sens dorsal �i în sens ventral, atât pe fa�a parietal� cât �i pe fa�a visceral� câte un �an� coronar dorsal (Sulcus coronalis dorsalis) �i un �an� coronar ventral (Sulcus coronalis ventralis) care vor determina formarea unui sac cecal caudo-dorsal (Saccus caecus caudo-dorsalis) �i un sac cecal caudo-ventral (Saccus caecus caudo-ventralis).

Cranial, rumenul se continu� cu re�eaua de care este delimitat la exterior de �an�ul rumino-reticular (Sulcus ruminoreticularis).

Conforma�ia interioar� a rumenului Sacul ruminal dorsal comunic� cu sacul ruminal ventral printr-un orificiu vast numit

ostiul intraruminal (Ostium intraruminale), înconjurat de pilierii ruminali (Pilae ruminis). Marginile craniale �i caudale ale ostiului intraruminal sunt formate din pilierul cranial �i pilierul caudal.

Pilierul cranial (Pila cranialis) separ� atriul ruminal de recesul ruminal, continuându-se pe fa�a parietal� �i pe fa�a visceral� a rumenului, pentru a se termina trifurcat pe fa�a visceral� �i printr-un singur bra� pe fa�a parietal�.

Pilierul caudal (Pila caudalis) separ� sacul cecal caudo-dorsal de sacul cecal caudo-ventral �i pe ambele fe�e ale rumenului se termin� prin trei ramuri, dorsal�, intermediar� �i ventral�.

Pe fiecare parte, ramura dorsal� a pilierului caudal reprezint� pilierul coronar dorsal �i corespunde �an�ului coronar dorsal. Ramura ventral� reprezint� pilierul coronar ventral �i corespunde �an�ului coronar ventral, iar ramura mijlocie corespunde extremit��ii caudale a �an�ului longitudinal. Pe fa�a parietal�, extremitatea pilierului cranial se une�te cu ramura mijlocie a pilierului caudal, de-a lungul �an�ului longitudinal stâng, formând pilierul longitudinal stâng (Pila longitudinalis sinistra). Pe fa�a visceral�, cele dou� ramuri ale pilierului cranial circumscriu insula rumenului, iar ramura ventral� se une�te cu ramura mijlocie a pilierului caudal de-a lungul �an�ului longitudinal drept formând pilierul longitudinal drept (Pila longitudinalis dexter). Ramura dorsal� a pilierului cranial formeaz� pilierul accesoriu drept ce corespunde �an�ului accesoriu drept.

Rumenul comunic� cu re�eaua prin orificiul rumino-reticular, larg �i circumscris de pliul rumino-reticular (Plica ruminoreticularis), unde dorsal de acesta se deschide esofagul prin orificiul cardia.

La nivelul atriului ruminal, dinspre cardia spre orificiul rumino-reticular (Ostium ruminoreticulare), începe �an�ul gastric, delimitat de dou� buze, stâng� �i dreapt�, �an� care care face leg�tura între orificiul cardia �i abomas.

Structural rumenul este alc�tuit din: mucoas�, musculoas� �i seroas�. Seroasa acoper� rumenul la exterior, cu excep�ia unei zone de aderen�� cu splina, pe

fa�a parietal� �i a unei zone de aderen�� larg� care une�te rumenul de diafragm� �i de peretele lombar.

Musculoasa este reprezentat� de fibre longitudinale superficiale, fibre oblice externe �i fibre oblice interne care asigur� dinamica gastric�.

Mucoasa rumenului se caracterizeaz� prin prezen�a unor papile ruminale, delomorfe, mai dezvoltate în sacul ventral �i în sacii cecali �i care descresc în sens dorsal, dar care dispar la nivelul pilierilor �i a curburii dorsale unde se acumuleaz� bula de gaz. Papilele ruminale sunt de mai multe tipuri: filiforme, foliate, pediculate

Vasculariza�ia arterial� a rumenului este asigurat� de artera ruminal� stâng� �i artera ruminal� dreapt�, ramuri ale arterei splenice ce provine din artera celiac�.

Venele se formeaz� la periferia papilelor ruminale �i se dreneaz� prin r�d�cinile venei splenice, care apoi se vars� direct în vena port�.

Inerva�ia rumenului este asigurat� de trunchiul vagal dorsal, de ramuri ale ganglionului celiaco-mezenteric, uneori �i de ramuri din trunchiul vagal ventral.

Foi�a superficial� a omentului mare este ata�at� de �an�ul longitudinal stâng, înconjoar� spre dreapta sacul ruminal ventral, apoi înconjoar� ventral abomasul, urc� dorsal spre duoden, acoperind lateral masa jejunal�. Aceast� foi�� se dedubleaz� apoi, în

sens medial, trece ventral pe sub masa intestinal� �i se termin� în �an�ul longitudinal drept, constituind foi�a profund� a omentului mare.

Foi�a superficial� a omentului mare delimiteaz� bursa omental� (Bursa omentalis) în care se g�se�te plasat sacul ruminal ventral, iar dorsal de foi�a profund� a omentului mare se formeaz� recesul supraomental (Recesus supraomentalis) în care sunt plasate intestinele.

Între peretele superficial al omentului mare, pe toat� lungimea sa �i peritoneul parietal se delimiteaz� spa�iul infraomental.

Spa�iul dintre foi�a profund� a omentului mare �i seroasa sacului ruminal dorsal reprezint� vestibulul bursei omentale (Vestibulum bursae omentalis) care comunic� cu cavitatea peritoneal� prin gaura omental� (Foramen omentalis), traversat� de vena cav� caudal� �i vena port�.

Re�eaua (Reticulum) al doilea compartiment al proventriculului, este plasat� cranio-ventral de rumen, sprijinindu-se dorsal pe procesul xifoid al sternului, între rumen �i diafragm�.

Este aplatizat� cranio-caudal �i prezint� dou� fe�e, dou� curburi �i dou� extremit��i. Fa�a diafragmatic� (Facies diaphragmatica) este convex� �i orientat� cranial,

mulându-se pe diafragm�. Fa�a visceral� (Facies visceralis) este orientat� spre rumen. Curbura mare (Curvatura major) orientat� ventral, este convex� �i ocup� regiunea

substernal�. Curbura mic� (Curvatura minor) orientat� dorsal, este scurt� �i concav�. Spre dreapta se reliefiaz� fundul re�elei (Fundus reticuli) care vine în contact cu

omasul �i abomasul. La interior re�eaua este c�ptu�it� cu o mucoas� care realizeaz� numeroase creste (Cristae reticuli), care vor delimita o serie de celule (Cellulae reticuli) inegale, mai mari la nivelul fundului re�elei �i de-a lungul curburii mari. Aceste celule sunt împ�r�ite în celule mai mici de c�tre creste secundare. Pe marginea liber� a crestelor se g�sesc plasate papile conice, care devin din ce în ce mai mari spre orificiul reticulo-omasal, formând papilele unguiculiforme (Papillae unguiculiformes).

Re�eaua este str�b�tut� la interior de �an�ul re�elei (Sulcus reticuli), segment al �an�ului gastric, ce face leg�tura între orificiul rumino-reticular �i orificiul reticulo-omasal (Ostium reticulo-omasicum). �an�ul re�elei este delimitat de dou� labii, stâng� �i dreapt� (Labium dexter et sinistrum). La nivelul buzelor �an�ului re�elei lipsesc crestele �i papilele re�elei, mucoasa fiind plisat�.

Re�eaua comunic� cu rumenul prin orificiul rumino-reticular �i cu omasul prin orificiul reticulo-omasic.

Re�eaua este acoperit� de seroas�, mai pu�in la nivelul zonelor de aderen�� unde lipse�te. Musculoasa este alc�tuit� din fibre longitudinale, circulare �i oblice. Mucoasa este de tip esofagian.

Vasculariza�ia arterial� este asigurat� prin artera ruminal� stâng� (ramur� a arterei splenice) �i uneori prin artera gastric� stâng�. Venele sunt satelite ale arterelor, se vars� în vena port�. Inerva�ia este asigurat� de trunchiul vagal ventral.

Omasul (Omasum) numit �i foios, ultimul compartiment al proventriculului, este precedat de re�ea �i urmat de abomas. Are form� aproximativ sferic�, fiind plasat cranial, pe partea dreapt� a abdomenului, prezentând dou� fe�e, o curbur�, dou� extremit��i �i o baz�.

Fa�a parietal� (Facies parietalis) este situat� la dreapta, venind în contact cu peretele abdominal drept, iar fa�a visceral� (Facies visceralis) este orientat� spre rumen.

Curbura omasului (Curvatura omasi) este situat� dorsal, iar baza omasului (Basis omasi) este scurt� �i situat� cranio-dorsal.

La jonc�iunea dintre omas �i re�ea se afl� colul omasului (Collum omasi). La exterior, omasul �i abomasul sunt delimitate de un �an� omaso-abomasic (Sulcus omasoabomasicus).

Cavitatea omasului este c�ptu�it� cu o mucoas�, alc�tuit� din lamele longitudinale (Laminae omasi) care sunt de diferite m�rimi �i sistematizate în patru ordine. Cele mai mari �i mai lungi sunt lame de ordinul I, iar cele mai scurte sunt de ordinul IV. Fiecare lam� de ordinul I este flancat� de dou� lame de ordinul II, fiecare lam� de ordinul II va fi flancat� de câte o lam� de ordinul III, iar fiecare lam� de ordinul III va fi flancat� de câte o lam� de ordinul IV. Lamele omasului au o margine fix� ce se prinde de curbura omasului �i o margine liber� orientat� ventral. Pe suprafa�a lamelor se g�sesc numeroase papile. Lamele cuprinse între dou� lame de ordinul I, formeaz� ciclul laminar, iar spa�iul dintre dou� lame reprezint� recesul interlaminar (Recessus interlaminaris).

Marginile libere ale lamelor sunt orientate ventral �i vor delimita împreun� canalul omasului (Canalis omasi), baza omasului (Basis omasi) fiind str�b�tut� de �an�ul omasului (Sulculcus omasi) por�iunea omasic� a �an�ului gastric. În fundul omasului se afl� un pliu mucos, sus�inut de o serie de fibre musculare transverse care vor forma pilierul omasului (Pila omasi).

Seroasa acoper� organul la exterior �i este pu�in aderent�. Musculoasa este format� din dou� planuri, de fibre longitudinale �i de fibre circulare. Din fibrele circulare se desprind fascicule care p�trund în lamele primare, secundare �i ter�iare. Mucoasa omasului este aglandular� �i acoper� în totalitate lamele omasului.

Vasculariza�ia arterial� este asigurat� de ramuri care provin din artera gastric� stâng�. Venele omasului sunt satelite ale arterelor �i vor conduce sângele de la omas la vena port�. Inerva�ia omasului este asigurat� de nervi care provin din cele dou� trunchiuri vagale, dorsal �i ventral.

În cavitatea abdominal�, omasul se solidarizeaz� cu re�eaua �i cu abomasul, prin contactul cu rumenul �i prin intermediul omentului mic, care pleac� de pe fa�a visceral� a ficatului, trece prin incizura esofagian� pe lobul caudat al ficatului, ajunge la pancreas �i la por�iunea descendent� a duodenului, pentru ca apoi s� se racordeze cu omentul mare.

Abomasul (Abomasum) numit �i cheag, reprezint� ultimul compartiment gastric la rumeg�toare, constituind stomacul veritabil la aceste animale.

Are aspect piriform �i este plasat caudal de omas în partea dreapt� a cavit��ii abdominale. Prezint� pentru descriere dou� fe�e, dou� curburi �i dou� extremit��i.

Extremitatea cranial� �i extremitatea caudal� a abomasului delimiteaz� corpul abomasului (Corpus abomasi).

Fa�a parietal� (Facies parietalis) este situat� la dreapta, iar fa�a visceral� (Facies visceralis) la stânga, ambele fiind convexe.

Curbura mare (Curvatura major) este convex� �i dispus� ventral, de ea prinzându-se omentul mare. Curbura mic� (Curvatura minor) este concav�, ata�at� de omentul mic �i prezint� la limita cu por�iunea piloric� o incizur� angular� evident�. Spre stânga �i cranial, abomasul realizeaz� o dilata�ie, fundul abomasului (Fundus abomasi).

La nivelul por�iunii pilorice, abomasul se termin� cu pilorul, prin care comunic� cu duodenul �i la nivelul c�reia exist� torul piloric.

Seroasa acoper� organul la exterior, continuându-se cu omentul mare �i cu omentul mic la nivelul curburilor. Musculoasa este dispus� pe dou� planuri, superficial cu fibre longitudinale �i profund cu fibre circulare. Submucoasa formeaz� în principal torul piloric. Mucoasa abomasului este glandular� (cardiac�, fundic�, piloric�) �i realizeaz� o serie de pliuri spirale sau oblice.

Vasculariza�ia arterial� a abomasului este realizat� de termina�iile arterelor gastrice stâng� �i dreapt� care provin din artera hepatic�. Venele sunt satelite ale arterelor �i asigur� drenajul final al sângelui în vena port�. Inerva�ia abomasului este realizat� de nervi care provin din trunchiul vagal dorsal �i ventral, precum �i din ramuri simpatice care provin din plexul celiac.

Abomasul comunic� cu omasul prin orificiul omaso-abomasic �i cu duodenul prin pilor. �an�ul abomasic (Sulcus abomasi) reprezint� ultima por�iune a �an�ului gastric, care str�bate mica curbur� a abomasului.

Abomasul este consolidat în cavitatea abdominal� prin solidarizarea sa cu omasul, cu rumenul prin omentul mare ata�at de curbura mare �i prin omentul mic ata�at de curbura mic�.

Bovine. Sacul ruminal dorsal este mai mare decât sacul ruminal ventral, papilele ruminale sunt mai mici �i filiforme. Crestele re�elei sunt distincte, �an�ul reticular bine eviden�iat. Re�eaua este mai mic� decât omasul. Omasul are aspect discoidal, lamele longitudinale fiind bine individualizate �i mai numeroase.

La tineret cel mai dezvoltat este abomasul, iar la animalele adulte sacii cecali caudali sunt aproape egal dezvolta�i.

La ovine �i caprine, rumenul este mai alungit, sacul ruminal ventral mai dezvoltat decât cel dorsal, sacul cecal caudo-dorsal este mai mic decât sacul cecal caudo-ventral. Re�eaua este mai voluminoas� decât omasul. Crestele �i celulele re�elei sunt mai mici. Omasul con�ine un num�r mai mic de lame longitudinale. Abomasul este mai alungit �i prezint� mai pu�ine cute.