, al uniunii ziari[tilor profesioni[ti din rom.nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/105.pdf ·...

Revist\ premiat\ cu medalia [i diploma „Pamfil {eicaru” pentru literatur\ 2008 [i„Premiul de excelen]\” al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din România 2011-2012

Climate

Pieter Bruegel cel BătrânPieter Bruegel cel Bătrân

PARABOLA ORBILORPARABOLA ORBILOR

literareRevist\ literar\ [i de cultur\ româneasc\

Fondat\: mai 2007

Director fondator: Ion Iancu Vale

Director editor:

prof.dr. Gheorghe-Valeric\ CimpocaAnul 11martie-aprilie

2018

105

Climate literareClimate literare

Semnează în acest număr

Poezii Pascale/... 3Gheorghe Valerică Cimpoca/În căutarea Adevărului ... 4Ion Iancu Vale/ Versul, dragostea și moartea-poem ... 5Grigore Grigore/, Și nimeni mai liniștit- poeme ... 6Dragoș Niculescu/ Umanismul, un program infinit ... 7 Daniel Ioniță/O istorie din unghiuri complementare ... 9 Mihaela Mariana Cazimirovici/Fără disimulare ... 10Marian Nencescu/Bolero despre turism și specificul ... 11Irina Lucia Mihalcea/ Secretul timpului, poeme …13Elena Buică/Privind peste timp …14Raluca Faraon/Litomorfisme- poeme …15Claudia Voiculescu/Edgar Quinet, 215 ani de la moarte ... 16Dumitru Ichim/ Nehotarnicul zbor- poeme …17Paul Polidor/Tatiana și Serghei Dziubza din Ucraina ... 18 Poezia săptămânii, ITHACA ... 20 Ion Teodor Palade/Caet de școlar …21Anton Gagiu/Distanța dintre viață și moarte …22 Gheorghe Andrei Neagu/Adăpostul …25 Geo Călugăru/ Cu scriitoarea Ioana Stuparu …26Octavian Lupu/ Ecoul luminii reflectate …27Corina Ligia Pătrașcu/Visul- poeme …29Georgeta Blendea Zamfira/Mărgăritare de recunoștință …30Ștefania Oproescu/Lecturile elefantului de la Loto …32Beatrice Vaisman/Cine sunt eu? ... 33Cristian Petru Bălan/Privighetori regine- poem …33George Roca/Sărbătorirea centenarului mari uniri la Sidney …34Daniel Juverdeanu/De-a Baba Gaia- poem …34 Mircea Radu Iacoban/Să vezi și să nu crezi …35Traian Vasilcău/ Balada Crinei- poeme …36Teodor Curpaș/Tărțan Vasile- un împătimit al culturii! ... 37Gabriela C. Sonnenberg/Un San Jordi românesc …38Daniel Juverdeanu/Tablou romantic- poem …38 Ion Iancu Vale/Bibloteca Județeană…la raport …39

2 nr. 105, 2018

CONTuRI PENTRu DEPuNERI DESChISE LA BANCA TRANSILVANIA TâRgOVIşTERO54 BTRL 01601201u02393XX - pentru depuneri în LEI

RO 04 BTRL EuRCRT00u0239301 - PENTRu DEPuNERI îN EuRO (SwIFT: BTRLR022)

Revistă editată de Societatea Culturală și Prietenie „LA NOI ACASĂ” Târgovişte ISSN 1843-035XRevista apare în colaborare cu Societatea Scriitorilor TârgovişteniTehnoredactare: Mariana Briceag; Secretariat: Reta Sofronie Iancu

Redactor şef: Ion Iancu Vale

Redactor şef-adjunct: prof.dr. Gheorghe Valerică Cimpoca

Colegiul redacţional: Anton Gagiu, Emil Stănescu, George Piteș,

Grigore Grigore, Ion Teodor Palade, Romulus Gandy Georgescu,

Florea Turiac, Gabriel Mihalache

Fondatori:

Ion Iancu ValeMircea Cotârţă

Sebastian Drăgan

Redacţii asociate - România:Bacău, Bistriţa, Braşov, Cluj-Napoca, Bucureşti, dev,Focşani, Iaşi, Suceava, Turnu-Severin, Hunedoara,Mangalia, Olăneşti, Dragnea, Ploieşti.Alte ţări: Anglia, Australia, Belgia, Canada,Danemarca, Elveţia, Franţa, Germania, Gibraltar, Israel,Italia, Macedonia, Portugalia, Republica Moldova,Serbia, Spania, SUA, Ucraina.

Colaboratori principali: Mihai Antonescu, Nicolae Bălaşa, Elena Buică, Roni Căciularu, Luca Cipolla, George Coandă, FlorianCopcea, Melania Cuc, Emilia Dănescu, Mircea Drăgănescu, George Filip, Dan Gîju, Dimitrie Grama, Maximca Grasu, Mirel Horodi,Djamal Mahmud, Menuţ Maximinian, Gavril Moisa, Octavian Mihalcea, Monica Mureşan, Ştefan Lucian Mureşanu, Florin VărlanNeamţu, George Petrovai, Vavila Popovici, Georgeta Resteman, Puiu Răducanu, George Roca, Viorel Roman, Dorel Schor, ClaudiaSerea, Gabriela Căluțiu Sonnenberg, Al. Florin Ţene, Baki Ymeri, Mihaela Loredana Mușetescu, Gheorghe Neagu, Mihai Merticaru,Ioana Stuparu.

Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor

INFO CLIMATEINFO CLIMATE

Coperta 1

„Parabola orbilor”

de Pieter Bruegel

cel Bătrân


3nr. 105, 2018

La PaştiGeorge Coşbuc

Prin pomi e ciripit şi cânt,Văzduhu-i plin de-un roşu soareŞi sălciile-n albă floare-E pace-n cer şi pe pământ.Răsuflul cald al primăveriiAdus-a zilele-nvierii.Şi cât e de frumos în sat!Creştinii vin tăcuţi în valeŞi doi de se-ntalnesc în caleÎşi zic: Hristos a Înviat!Si râde-atâta sărbătoareDin chipul lor cel ars de soare.Pe deal se suie-ncetişorNeveste tinere şi fete,Bătrâni cu iarna vieţii-n plete;Şi-ncet, în urma tuturor,Vezi şovăind câte-o bătrânăCu micul ei nepot de mână.

De PaştiTudor Arghezi

La toate lucarnele şi balcoaneleAu scos din cer îngerii icoaneleŞi-au aprins pe scăriCandele şi lumânări.Oraşele de sus, în sărbătoare,Au întins velniţe şi covoare,Şi ard în potireMireasma subţire.Şi din toate ferestrele odată,Mii şi sute de mii,Heruvimii fac cu mâna bucălatăLa somnoroşii copii.

Îngerul şimironosiţele

Alexe Mateevici

Pe cine-l caut'acuma'n gradinăCu vasele de mir umplute?De lacrimi inima li-i plină...Zoreşte ziua nouă. Îi răcoare,Dar cerul se însenineazăÎn ciripituri cântătoare.De ce Îl caută aicea pe Hristos ?De ce-a venit aicea ca să-l plângă?Pe piatr'un înger luminos...El şade-n haine albe, strălucite...Vestind cereasca bucurie

Mironosiţelor scârbite:„Hristos a Înviat! şi nu vă mai mâhniţiŞi nu-l mai plângeţi ca pe un mortCăutându-l între cei muriţi!”A iadului putere-i biruită,Zadarnică îi răutatea:De-acuma lumea-i izbăvită.Întunecimea în lumină piere,Mărirea ei i s-a surpatŞi fug vrăjmaşii de durere.Grăbiţi-vă cu veşti de veselieŞi spuneţi veştile-n Sion:„Hristos e viu şi'n veci învie!”Dorm florile. Grădina moartă tace,Iar primprejur-albastre umbre,Nisip, zori aurii - şi pace.

Christos a ÎnviatAlexandru Vlahuţă

Şi-au tremurat stăpânii lumiiLa glasul blândului profetŞi-un duşman au văzut în fiulDulgherului din Nazareth!El n-a venit să răzvrăteascăNu vrea pieirea nimănui;Desculţ, pe jos, colindă lumeaŞi mulţi hulesc în urma lui.Şi mulţi cu pietre îl alungăŞi râd de el ca de-un smintit:Iisus zâmbeşte tuturora-Atotputernic şi smerit!El orbilor le dă lumină,Şi muţilor le dă cuvânt,Pe cei infirmi îi întăreşte,Pe morţi îi scoală din mormânt.Şi tuturor deopotrivăÎmparte darul lui cerescşicelor care cred într-însul,Şi celor ce-l batjocoresc.Urască-l cei fără de lege...Ce-i pasă lui de ura lor?El a venit s-aducă pacea

Şi înfrăţirea tuturor.Din toată lumea asupriţiiÎn jurul lui s-au grămăditŞi-n vijeliile de patimiLa glasul lui au amuţit:„Fiţi blânzi cu cei ce vă insultă,Iertaţi pe cei ce vă lovesc,Iubiţi pe cei ce-n contra voastrăCu vrăjmăşie se pornesc”...Cât bine, câtă fericire,Şi câtă dragoste-ai adus!Şi oamenii drept răsplătirePe cruce-ntre tâlhari te-au pus.Au râs şi te-au scuipat în faţăDin spini cunună ţi-au făcut,Şi în deşarta lor trufieStăpâni desupra-ţi s-au crezut...Aduceţi piatra cea mai mareMormântul să-i acoperiţiChemaţi sutaşii cei mai ageri,Şi străji de noapte rânduiţi...S-au veselit necredincioşiiC-au pus luminii stăvilar,Dar ea s-a întărit în foculDurerilor de la Calvar,Şi valurile-i neopritePeste pământ se împânzesc,Ducând dreptate şi iubireŞi pace-n neamul omenesc.Voi toţi, ce-aţi plâns în întunericŞi nimeni nu v-a mângâiat,Din lunga voastră-ngenunchereSculaţi... Christos a Înviat!Nu l-au cunoscutNicolae IorgaOricât de sfânt era IisusŞi cât de lămurit prin lutVedeai pe cel venit de susŞi ai săi nu l-au cunoscut.A trebuit ca trupul săuDe mucenic să-l bată-n cuieCa să se-arate DumnezeuŞi ca la ceruri să se suie.


4 nr. 105, 2018

Cum putem afla cum a evoluatomenirea? Studiindu-ne trecutul şimodelând prezentul. Din punct devedere al condiţiilor de trai, prinasigurarea hranei şi al stabilităţii,omenirea a evoluat în timp. De cândcunoaştem istoria, durata de viaţăa oamenilor a crescut constant. Cutimpul, progresul ştiinţific a permisoamenilor să înţeleagă şi săinfluenţeze tot mai multe aspecteale lumii înconjurătoare, oferindastfel răspunsuri tot mai detaliate laîntrebările cheie ale omenirii. Pemăsură ce oamenii de ştiinţădescifrează tainele evoluţiei umane,descoperirile lor oferă tot mai multeindicii despre viitorul specieinoastre. Totuşi, acum suntem într-o perioadă de cotitură, deschimbare radicală a vieţii, datoratefolosirii în exces a informaţiilor carene sunt ,,băgate în creerul uman cuforţa” înlocuind modul decunoaştere prin cercetarea şigândirea proprie. Acest lucrucontribuie la izolărea persoanelorprin folosirea realităţii virtuale înlocul comunicării ,,face to face”. Unalt pericol major care îl paşte pe omeste folosirea inteligenţei artificialeîn exces aruncând omul în afara

muncii. Fără un efort fizic şi cu ogândire leneşă omul riscă să setransforme într-un semirobot.Fenomenul de globalizare a planeteiprin amestecul raselor şi dispariţiaculturilor popoarelor va duce la oboală generalizată şi scădereaimunităţii individuale. Ambiţia unorconducători de a domina planeta acondus la epuizarea resurseloracesteea şi la poluarea biosferei.Cercetători falşi ne recomandăpărăsirea de urgenţă a planeteiPănânt şi colonizarea altor planete.Nu pe ultimul loc al pericolelor seaflă înarmarea exagerată cu armede distrugere în masă, pregătite sădistrugă viaţa pe planetă în oricemoment. Omenirea este condusăprin legi care de cele mai multe ori,fie sunt facute pentru a proteja clasaconducătoare, fie a proteja bogaţii,care în majoritatea ţărilor conducdin umbră tot ce mişcă pe Pământ.Credinţa într-un Dumnezeu Creatoreste din ce în ce mai hulită de noilegeneraţii adepte ale noilortehnologii şi la care se închină ca lanişte zei. Situaţia actuală este gravăşi poate fi comparată cu altele multmai vechi. Ceea ce surprinde estecă, cu cât ne îndepărtăm în timp,prezentul parcă stă pe loc şi nu s-aschimbat nimic din gândirea şimoralitatea noastră. Acestemărturisiri sunt dovezi clare desprenivelul de moralitate al oamenilor îndiverse perioade. În romanulfilozofic Candide, scris de Voltaire înanul 1759, se afirmă: ,,Trebuie sămărturisesc că atunci când mă uitla această lume nu mă pot abţinesă nu gândesc că Dumnezeu aabandonat-o în mâinile unei fiinţemalefice. Aproape că nu ştiu oraş

care să nu vrea distrugerea oraşuluivecin, sau familie care să nudorească exterminarea unei altefamilii. Săracii din toate colţurilelumii îi urăsc de moarte pe ceibogaţi, în vreme ce se târăsc şi semilogesc în faţa lor; iar bogaţii larândul lor, îi tratează pe săraci cape nişte oi, cu a căror lână şi carnefac negoţ în schimbul banilor”. Într-o altă epocă, la distanţă de aproape900 ani în urmă, un filozof dinBagdad, Al-Jahiz, afirma în secolul alIX-a: ,,În zilele noastre totul estecomplet întors cu fundul în sus.Decenţa este asociată eşecului,onestitatea face mult răusuccesului, iar ambiţiile modeste şiobiceiurile onorabile şi cu frică deDumnezeu sunt un semn aljudecăţii slabe, căci în zilele noastreun trai onorabil se poate crea doarprin standarde morale vagi şi princomportament criminal făţiş.Oameni caracterizaţi de obiceiulneplăcut de a minţi, de vulgaritatecrasă, de ignoranţă excepţională,de îngustime de minte demnă dedispreţ, de convingeri perverse, detemperamente proaste şi deneobrăzare – astfel de oameni sebucură de noroc, obţin partealeului şi câştigă cele mai maripremii, sunt trataţi cu cea maiînaltă consideraţie şi deţin cea maimare autoritate”. Dacă neîndepărtăm şi mai mult în trecut, cuîncă 14 secole, Tucidide, cca 460-398 î.Hr., fiul lui Oloros, care a fostun om politic și istoric atenianafirma: ,,Sensurile cuvintelor au fostschimbate după bunul plac. Curajulnesăbuit a devent bravură; ezitareaprudentă a devenit laşitate de

În cãutarea Adevãrului (25).În cãutarea Adevãrului (25).A evoluat Omenirea?A evoluat Omenirea?

„Omul a ajuns un semizeu tehnic înainte ca, din punct de vedere moral, să fi coborât de tot din copac.” (Jean Rostand)

Gheorghe Valerică CIMPOCA

→ Continuare în pag. 5


5nr. 105, 2018

ultimă speţă; moderaţia era omască pentru lipsa de bărbăţie; iara căuta să înţelegi toate aspecteleunei probleme nu însemnă alcevadecât indecizie. Violenţa dură adevenit un atribut al curajului;manipularea a devenit un mijlocjustificat de autoapărare;susţinătorii măsurilor extreme eraumereu de încredere şi orice opoziţieera profund suspectă. Am ales treicitate din diferite perioade de timp,pe o distanţă de 2500 ani şi de la trei

personalităţi cu înclinaţii diferite,prvind credinţa. Din punct devedere moral puţin s-a schimbat întimp. Venirea lui Hristos şi sacrificiulLui au schimbat pentru o perioadăde timp comportamentul unoroameni, când legile morale, prin aşazisele porunci, au fost respectate deaceştia. Din păcate, în zilele noastre,aceste porunci nu mai suntrespectate. Cuvântul care vacaracteriza omenirea la jumătateasecolului al XXI-lea va fi,,Singularitatea” când omul se va

rupe de comunitate, se va izola şi vafi dominat de inteligenţa artificialăde la care va primi informaţiidominatoare false, manipulate de omână de indivizi interesaţi. Acestlucru se va întâmpla atunci cândinformaţiile primordiale venite de laCreator prin Sfântul Duh vor fiinlocuite de informaţii false venitede la oameni care se vor intitula zei.Totul depinde de discernământulnostru, de trezirea din lenevia încare ne cufundăm pe zi ce trece.

(Va urma)

→ Continuare din pag. 4

Îmi zicea mama, când iar plecam de acasădin Pietroşiţa, sfântul loc al naşterii mele„Ţi-ai luat geanta, artistule, şi-ai plecat”.Voia să fie persiflantă şi dură,ce altceva putea să facă ea, unica, îndumnezeita,până la dangătul dintr-o dungă şi dincolo de el, pentru cei şapte copiişi singurul bărbat pe care i-a hărăzit pronia.„De ce mi-ai stricat numărul, Doamne” interoga ea hohotind, cerul, când a muritfratele-meu Petre împuşcat în armată.„Condoleanţele mele”, i-a spus cineva când,ca-ntr-un dezastru cosmic, a pierit tata,„Ce să fac cu ele maică dacă omul meu ăl bun nu mai e”, a zis mama scâncind şi frângându-şipierită mâinile(n-am întrebat-o niciodată dacă ştiece-s alea condoleanţe).Eu, „artistul” ce făceam: îmi luam geanta şi plecam din felurite motive (de neastâmpăr, de milă, de silă, de teamă, de dor...),căci trebuia să mă mişc, să mă rup, să fug...„Am cumpărat, mamă, grâuşor, să-ţi fac colivă şi batiste, şi lumânări am cumpărat că nu mai ştiudacă vii întreg, înapoi,că eşti rău când bei, mândru, nesupus şi poet”.Îmi spunea de fiecare dată când fugeam de lângă ea şi mă mângâia, şi-mi pupa ochii,şi-mi săra faţa cu lacrima ei dulce şi însângeratăşi mă întuneca şi mă lumina, Doamne.Pe Constantin l-a întrebat odată şeful de postdin comuna noastră

„Unde e frate-tău, acela, poetul, că se intereseazăla judeţ de el”, „Ce mă-ntrebi pe mine dom-le”,s-a răstit frate-meu la miliţian,„Ia-ţi merinde-n traista şi caută-l”.Acum nu mai sunt cum eram, dar nu-mi regretdonquijotismul, neîmplinirile, risipirile...„Ce ţi-e scris în frunte ti-e pus”.Cerbicia mi s-a mai frânt, cu alcoolul am rupt-ode mult, poliţia nu mă mai aleargă de colo-acololumea nu mă mai ocoleşte ca pe un ciumat,mama nu îşi mai mijeşte ochii în poartă după mine.Doar poezia mă mai adastă însă, şi iubireaşi ideea morţii, mistere tulburătoare, obsedante...cu care am mărşăluit întotdeauna,aproape, umăr lângă umărsuflare lângă suflare.

versul,versul,dragostea şi moarteadragostea şi moartea

Ion Iancu Vale

Ion Iancu Vale - portret de Val Iordănescu

nr. 105, 20186


Mergeam

Mergeam pe liniaDintre două scânduriCare nu se vor întâlni nicicândÎn vreme de secetă

Şi din când în cândÎmi cădea câte-o lacrimăPe buza de josSau pe tâmplă

O lacrimă totdeaunaÎţi aminteşteCă nu mai eştiDe-o viaţă Cel care ai crezutCă eşti De-o secundă.

Tu știai

Tu ştiai că e vorbaDespre o apăCare urca muntelePe partea luiCea mai abruptă

El știa că e vorbaDespre un focPrin care puteauSă coboareDoar suneteleStrălucitoareAle desfrâului

Aşa s-a născutTabloul pe care-lPriveam nedumeritDe miraculosulSău colorit

În sfârşit.

Priveam oglinda

Priveam oglindaDin spatele timpuluiCare se adăugaPe sub pleoape

Picăturii de apăÎncorporatăÎntr-o lacrimăNevinovată

Şi pe retinăMi se depuneauLiteră cu literăCuvintele careDeveneauUnul după altulBătăi de inimă

Albastre

Priveam oglindaCare mă priveaMirată.

Eu căutam

Eu căutam spaţiulÎn care să-mi înfigCornulCa un arc peste noapte

Ca un curcubeu pesteO picătură de apăDe ploaie

Cu inima strânsăSub umbra unuiPunct de sprijin

Care păstra pământulÎn interiorul Universului.

Degetul

Degetul arătătorTrecea printre buzeCa un cuvânt nerostit

Ca un parfumSupraomenescVopsit în albCu cercuri incoloreDe mărimi diferite

Aliniate geometricÎntr-un dreptunghiAburind

Ca ultimul răspuns La o ultimă întrebareTerestră

Semnificația zilei

Semnificaţia zilei de mâineDevenise un drum de muntePe care trebuiaSă-l străbatÎn mâini

Şi fără încălţări

Până în punctulCel mai de susUnde ajungeauDoar căţărătorii

Am întâlnit coborândCohorte de animaleŞi păsăriCare cântau tot felulDe cântece de vitejie

Închinate patriei mumă.

Din volumul „şi nimeni mai liniştit”

POEMEPOEMEgrigore gRIgORE

nr. 105, 2018 7


2. Postmodernismul. O viziune asupra rupturii.

Termenul de „postmodern”, deja prezent de mai multtimp în alte domenii, cum ar fi arhitectura sau teoria literară,unde stârnise aprinse controverse metodologice şi stilistice,se încetăţeneşte şi în filozofie, odată cu apariţia, în 1979, alucrării lui Jean-François Lyotard, „Condiţia postmodernă”.Termenul, aşa cum era de aşteptat, nu a reuşit să generezeun concept, deşi intrarea lui în dezbaterea filozofică s-a făcutîn forţă, polarităţile încercărilor de surprindere, definire,nuanţare a sa fiind atît de numeroase şi variate, încît numaiînsumate pot să închege policroma geografie a acestuifenomen cultural, artistic, social, istoric, politic. Rezumativ,două sînt tendinţele majore de surprindere şi utilizare atermenului în cîmpul literaturii filozofice actuale: una estereprezentată de intensificarea eforturilor de definire şi deconferire a unui statut cît mai demn acestui termen, iar ceade-a doua constă în travaliul de contestare şi de negare aaşezării discursului filozofic, a spaţiului public ori a opereide artă sub semnul postmodernismului. Semnificative înacest sens sînt eforturile unor autori ca Jean-FrançoisLyotard, Gianni Vattimo, Jean Baudrillard, David Harvey,Fredric Jameson – pentru prima tendinţă, Jurgen Habermas,Karl-Otto Apel ori Richard Rorty – pentru cea de-a două.Considerînd modernismul, din punct de vedere al plasăriitemporal-istorice, ca întinzîndu-se pe durata a trei secole,între 1600 şi 1900, post-modernismul ar rezulta cădesemnează starea culturii în urma transformărilor care auafectat regulile de joc ale ştiinţei, literaturii şi artelor începîndcu sfîrşitul secolului al XIX-lea. Cu toate acestea, cea maiprecisă ipoteză de lucru deschide drum postmodernismuluiodată cu schimbarea statutului cunoaşterii, generată de epocanumită postindustrială şi a culturilor în epoca zisăpostmodernă. Această schimbare a început să se desfăşoarede la sfîrşitul anilor ′50 încoace, perioadă care marcheazăpentru Europa sfîrşitul reconstrucţiei sale postbelice, şi a fostmai rapidă sau mai lentă în funcţie de ţară.

Aşadar, începutul postmodernismului lui Lyotardmarchează sfârşitul modernismului lui Vianu, sau crizasfîrşitului de epocă a lui Vianu se continuă cu criza epociipostmoderne a lui Lyotard, în ambele variante, graniţa

istorico-culturală esteaceeaşi. Eterogenitateaculturilor anunţată deNietzsche (despre careHeidegger spune că esteultimul metafizician alOccidentului) şi consideratăde Vianu ca mortală în ceeace priveşte comunicarea şicontactul interculturalobligatoriu, devine, la Lyotard, o completă atomizare aoricăror structuri, începînd cu cele lingvistice, legate desensul şi logica comunicării, şi ajungînd la cele social-economice. Iar atomizarea, dezagregarea, înseamnă ruptură,discontinuitate, epuizarea în acest stadiu, de cătremodernitate, a resurselor narative şi a strategiilormetanarative: „considerăm ca «postmodernă» neîncredereaîn metapovestiri”. Condiţie a unui nou tip de criză, mult maigreu gestionabilă, dispersia funcţiei narative impune caremediu nu corectarea unui fir epic liniar, coagulat,beneficiind de logică internă, aşa cum cerea să se întâmplesoluţionarea în criza modernă, ci efortul nu numai deîncercare de orientare între structuri şi elemente izolate, ci şiutilizînd pentru aceasta un instrument de comunicaredezagregat, devenit lipsit de coerenţă şi capacitate adaptativăde semnificare, constructor de combinaţii lingvisticeinstabile, dar fiecare dintre ele reprezentînd fragmentenarative cu valenţe pragmatice, ponderabile înindividualitatea lor specifică. Iar de la discursul filozoficasupra ştiinţei, privit de Lyotard ca metapovestire care şi-apierdut deja forţa şi legitimarea metafizică, se ajunge imediat,prin contrast, la hegemonia informaţiei, la paradigmainformaţională a erei postmoderne, care, în afaradeterminantelor politice, comercial-financiare, comercial-informaţionale pe care le impune, ridică în primul rândproblema rezolvării decalajului care apare în cadrulsistemului cunoaşterii între • rostul şi natura esenţială aconştiinţei, care este aceea de a clădi spirite, dorinţa şinecesitatea utilizării ei în acest scop de către om, şi •utilizarea ei ca marfă de către „producătorii de cunoaştere”,situaţie în care cunoşterea încetează să îşi fie propriul scop,pierzîndu-şi „valoarea de întrebuinţare”.

”UMANISMUL, UN PROGRAM INFINIT”DE LA FILOZOFIA CULTURIILA CRIZA SUPRAVIE}UIRII

Dragoş NICuLESCu Dragoş NICuLESCu

nr. 105, 20188


2.1. Cunoaşterea, informaţia şi sistemul social în eravalorificării şi schimbului.

Funcţia valorică a cunoaşterii, în acest moment aldezvoltării tehnologiei informaţionale şi telematice, îşi pierdecapacitatea acţional-formatoare, căci între destinator(emitent) şi destinatar nu se mai ridică doar dificultateafertilă, constructivă a decodării unui simbol aderent şiconsensual naturii fundamentale, specifice a informaţiei, ciobstacolul unui cod de cu totul altă factură, care nu poate fidepăşit şi care modifică, schimbă natura şi scopul imanental informaţiei: subordonarea actului de producţie şi difuzarea informaţiei interesului financiar. De aici, schimbarearaportului obiectual şi teleologic al actului informativ şi alactului de cunoaştere: “Cunoaşterea este şi va fi produsăpentru a fi vîndută, este şi va fi consumată pentru a fivalorificată într-o nouă producţie: în ambele cazuri, pentru afi schimbată. Ea încetează să-şi fie propriul scop, îşi pierde«valoarea de întrebuinţare»”. „Informatizarea societăţii”apare astfel ca un proiect discutabil, care scoate la suprafaţă,prin scenariul său antiuman, nămolul unor interese meschineşi oculte. Recesiunea mondială îl scoate în evidenţă ca pe orealitate obsesivă, iar paradigma generală a progresuluiştiinţelor şi tehnicii va trebui să ia în calcul şi perspectivacît mai apropiată a unei alte orientări a tehnologiilorcontemporane, care să se poată constitui valid şi curat caalternativă la actuala orientare. După cum marxismul ateu– cel care făcea apologia valenţelor dialectice născute dincontradicţiile şi luptele interne, cel care nu îl acceptă peindivid ca fiinţă singulară, stăpînă pe sine, ci doar pierdutăîn- şi dependentă de o masă socială, şi aceasta pentru căacceptînd individualitatea fiinţării umane, trebuie sărecunoască existenţa, forţa şi acţiunea Fiinţei supreme – şi-a văzut eşuată întemeierea teoretică într-o utopie, tocmai dincauza unor puternice şubrezenii interne, teoria social-sistemică a lui Talcott Parsons (nemaivorbind de curentulmarxist reprezentat de gînditorii Şcolii de la Frankfurt)eşuează, pînă la urmă, din cauza aceluiaşi motiv capital:îngustimea globală a vederii teoretice, reducţia ontic-ontologică pe care o practică, încercarea oarbă şi destinatăfatal eşecului de a scoate, de a izola constructul teoretic desub puterea şi tutela transcendentului. Orice încercareteoretică care rupe această legătură dintre fiinţare şi Fiinţă,dintre individual şi universal, dintre individ şi Absolut, arevaloare unui suflat cu paiul într-un butoi cu apă, al unuiorgoliu al exerciţiului teoretic cu pretenţie de soluţie.

În anii ′50, după război, Parsons asimilează societatea cuun sistem autoreglat, cu o funcţionalitate caracteristică,modelul funcţionalismului sistemic fiind oferit decibernetică, deşi ideea că societatea formează un tot organic,

structură fără de care încetează să mai fie o societate (iarsociologia încetează de a mai avea obiect), provine de faptdin secolul al XIX-lea, când domina spiritul fondatorilorşcolii franceze. Ambiguitatea este numele de ordine al acesteiteorii, iar concluzia sa nu numai că nu explică ceva, darcoboară singură într-un punct din care nu prevede nici otentativă de ridicare: inovaţiile acestei maşini inteligente,care este sistemul social, grevele sau crizele sale, perioadelede şomaj sau revoluţiile politice, care lasă să se creadă căexistă o alternativă şi dau naştere unor speranţe, nu sînt înrealitate decît optimizări funcţionale, reorganizări interne, alcăror „rezultat nu poate fi decît ameliorarea „vieţii”sistemului, singura alternativă la această perfecţionare aperformanţelor fiind entropia, adică declinul. Că teoria serezumă, în definitiv, la arhicunoscuta succesiune internreglatoare entropic-negentropică, fondată pe absurda,superficiala şi, de fapt, lipsita de obiect teorie a hazardului,a autodeterminării imanente, a indeterminismului este uşorde sesizat*, dar cum se poate răspunde la întrebarea legatăde declinul final, şi anume: dacă acest declin actual este dealtă natură decît perioadele anterioare istoric de declin? Semai poate ieşi din el doar prin lăsarea armelor jos, dupăuşurarea planetei de o parte din populaţia ei? Se mai poateieşi din el doar prin reforme teoretice şi social-politice? Sau,iată că, izolîndu-ne de Dumnezeu, crezînd că ne putemexplica singuri mersul speciei prin lume, ne trezim în faţaunei realităţi de cu totul altă natură, aceea a sărăcirii şi căderiiconştiinţei individuale şi colective, a necesităţii repunerii eiîn legătură cu transcendentul coordonator şi permanentveghetor. Dacă Talcott Parsons se obişnuise ca orice declinsă fie în cele din urmă surmontat printr-o ciudată şiinexplicabilă forţă imanentă de autoreglare, iată că lucrurilesunt de fapt mult mai profunde, dramatice, şi declinul actualva produce acea mutaţie de conştiinţă care va permite, vaimpune înţelegerea puterii şi funcţiei sacrului, renunţarea laruinătorul antropocentrism, deschiderea minţii şi sufletuluicătre universul vast, copleşitor, adînc, înalt-spiritual, perfectreglat funcţional într-un Înalt determinism construit pefundamentala sa dimensiune teocentrică. Funcţionareacivilizaţiei şi a omului nu ascultă de un tipar predictibil şiromanţios, ci este o experienţă fundamental dramatică şiabsolut necesară existenţei întregului Univers, acestuiperpetuu act cosmic suprem fiindu-i utile şi celelalte fiinţeale vastului univers, în aceeaşi măsură creaţii ale luiDumnezeu. Uitîndu-şi statutul de creaţie divină,improvizându-şi o identitate falsă şi delegitimantă, omul şi-a neglijat finalmente, prin dezumanizare (nu şi prindezDumnezeire, căci aceasta nu stă la îndemîna forţelor lui),statutul primar de creatură.

Urmare în numărul viitor

nr. 105, 2018 9


O ISTORIE O ISTORIE

DIN UNGHIURI COMPLEMENTAREDIN UNGHIURI COMPLEMENTARE

Daniel IONIŢĂ

O analiză la „Istoria Politică a

Literaturii Române Postbelice” a lui

Petre Anghel

Comparat cu munumentalul volumIstoria Literaturii Române 1940-2000a lui Alex Ştefănescu, volumul lui PetreAnghel nu apare atât de amplu. Darpentru că abordează literaturaromână din cu totul alt unghi decât celabordat de faimosul critic şi istoricliterar - Istoria Politică a LiteraturiiRomâne Postbelice a lui Petre Angheleste de referinţă pentru cititorulinteresat de ce anume s-a petrecut înculisele şi pe coridoarele tenebroaseale luărilor de decizii cu privire laliteratură, volume, scriitori, edituri, pevremea dictaturii comuniste - şi careau fost victimele, multe neştiute decritici şi de public, ale acesteia.

Dacă Alex Ştefănescu se ocupăeminamente de partea literară şi facereferinţele necesare şi pertinente lapolitic, în măsura in care acesta aafectat opera unui scriitor, PetreAnghel subliniază în mod specialinfluenţa politică, şi implicarea politică(mai mult, mai puţin, sau în rare cazuride loc) a scriitorilor, editurilor, şipoliticienilor, a securtăţii - elementecare se încrucişează intr-un dans de

multe ori diabolic, uneori ilar, rareoribenefic - şi care-şi lasă amprenta înmod direct pe fielele tipărite, sauuneori interzise, ale volumeloraparute, ori modificate înainte deapariţie, ori moarte din faşă.

Nu vreau ca cineva să creadă că aşcompara aceste volume, fiindcă ele,deşi se intersectează în anumitepuncte chieie, nu pot fi în competiţie.Iar Petre Anghel nu a intenţionat înnici un caz să abordeze prea departecâmpul vast şi arat adânc, cu atâtasucces, de către Alex Ştefănescu.Menţionându-le juxtapoziţional,doresc doar să contextualizez maibine opera lui Petre Anghel pentru uneventual cititor. Cele două volume au

premize şi abordări diferite, dar maiales unghuri diferite - deşi nu opuse,ci de multe ori complementare.Oricum, credincios strategiei lui, AlexŞtefănescu nu se pierde prea departede literatură, nu alunecă aiurea înspreculisele de multe ori sordide alepoliticului din acea perioadă – asta pedeoparte. Iar pe de altă parte PetreAnghel se preocupă de literatură şialege scriitori pe care-i analizează, cuprecădere în măsura în care întervinepoliticul – şi din punctul de vedere al

politicului - aceasta fiind de la inceputintenţia declarată a Istoriei Politice aLiteraturii Române Postbelice. Decifiecare în felul lui rămâne credinciosintenţiei declarate de la început. Spreexemplu Petre Anghel discută despreunii scriitori, poate necunoscuţicriticilor şi publicului larg (şi a fostacuzat de acest lucru de către uniicritici mai neatenţi, sau dogmatici, saupur şi simplu snobi - iar numărulacestora din urmă este legiune). Darel argumenteaza, pertinent zic eu, căaceşti necunoscuţi merită o analizămai atentă – că ei ar fi fost la fel defaimoşi precum alte nume celebre,dacă nu s-ar fi pomenit (pentru unmotiv sau altul) sub tirul necruţător alpoliticului şi instrmentelor de stat dela acea vreme, al agenţilor acestoraplătiţi sau voluntari slugarnici - care le-au tăiat multor talente şansa de a fipublicaţi de editurile respectabile deatunci. Aceşti scriitori au pierdut astfelşansa de a a-şi lăsa amprenta asupraliteraturii româme, după cum ar fimeritat. Un exemplu care-mi vine înminte este Florin Lăiu - dar mai suntmulte altele. În acest context, PetreAnghel face un lucru extraordinar,după opinia mea Cei ce l-au criticat artrebui ca mai întâi să citească opereleunui Lăiu şi altora menţionaţi, şi abiaapoi să apese pe tastele calculatoruluica să-l condamne sau să-l laude pePetre Anghel. Revenind la cele douăvolume, citindu-le, este ca şi cum aimerge pe aceeaş cărare, dar luminaaruncă altfel de umbre, subliniindpentru trecător aspecte diferite,dependente de pagina şi volumul pecare-l ai în mână în momentulrespectiv.

Frumusețea versului clasic nefascinează încă, în plină epocă aeliberării în vers de orice fel deconstrângeri legate de ritm și de rimă.De aceea, vorbim aici despre o autoarecare știe să-mpletească cele douămodalități de exprimare, demonstrânddexteritate în alternarea lor și reușindastfel să creeze un volum plin devigoare și foarte dinamic.

În noua sa construcție, cu titlul„Față-n față”, poeta Lucia Rădoi Drăganne introduce într-un univers al timpului,dar și al experienței succesiunii bineluiși răului, pe fondul unei filosofiipersonale, în cunoștința finalului,urmat de nimic: „În rest... colbuldrumului...” (Fusul vremii) (p. 7).

Totuși, nu rămâne la pura impresiea nimicniciei existențiale, ci consimte cusufletul spre credința în frumusețeaveșniciei, cu speranță: „Dac-aș fi înveșnicie/ Să mă odihnesc pe-un nor”(Dac-ar fi...) (p. 9), într-o lume aîngerilor, cu o dorință nesfârșită de

renaștere, de un alt început „În rouamagnifică – a dimineții...” (Renașterea)(p. 11).

Aflată mereu sub atracția irezistibilăa imaginarului, își desfășoară jocul înzona irealului: „Te lași purtatinconștient/ În imaginea de-afară,/Măcar și pentru un moment.../ Ca-n«Zona Crepusculară!...»” (Laculcodrului) (p. 15), descoperind chiar o„Flacără ireală” în care-și regăsește,spune ea, „spiritul [...] doinit”.

Cu toate-acestea, își păstreazătrupul într-o continuă luptă cu

realitatea, prin poeziile sociale în care-și descoperă vocea puternică a omuluide azi, dar și în plină natură, cu „salciapletoasă”, „cu ulmi și fagi”, cu toatefrunzele și tot „Cerul albastru azuriu”.

Un element constant în poezia saeste iubirea, fie că e vorba despre „untei bătrân”, de „iubirea lumii” sau de„păpușa tristă”, se reîntoarce mereu cunostalgie în copilărie, în trecut.

Frumosul, binele și iubirea suntsurprinse, de cele mai multe ori, de rău,de așteptarea finalului și de plâns. Însă,din fiecare emoție obține o experiență.

Mereu ceva o trage-nspre amintire,ceva o dă înapoi: face un pas, după caresimte nevoia reîntoarcerii. Aparent, nureușește să înainteze, punându-șiîntrebarea: „Simularea îngerească/ Sause-afundă-n mare hău?” (Gândul) (p.43). În ciuda acesteia, secretulneînaintării îl regăsește tot în filosofiasa, pe care ne-o descifrează-n vers:„Opriți-mi timpul să mă-ntorc/ Șiînapoi... de unde vin/ Nu vreau în viitorsă storc/ Din oameni ca din șerpi...venin!” (În trecut...) (p. 47).

Teama de viitor, în incertitudinea lui,îi permite aprofundarea în propriaființă, mereu sub oblăduirea luiDumnezeu, căruia îi face o declarație deiubire în plină inimă a volumului său, înpoemul cu un titlu pe cât de simplu, peatât de edificator, „Iubesc” (p. 56).

Așadar, am încercat puțin să neplimbăm prin acest bogat univers alunei poete care-și arată măiestria cumultă iubire și deschidere, cusensibilitate, dar și cu forță,dezvoltându-și o personalitateputernică, ce avem convingerea că neva mai bucura cu astfel de realizări desuflet și în viitorul apropiat.

(Lucia Rădoi Drăgan, Față-n față,

poezii, Ed. Amanda Edit, 2017, 129 p.)

ECOULEcoul străpunge o lume-n suspineCălare pe-un pegas la ţărmuri de nori;Aduce-o cântare pe strune de lirăŞi-adie culoare de nobile flori!

E cel ce seduce măreţele muzeCu stihuri vibrante de-amor tremurândŞi-n fructe peline amarul reţineCa-n miere apoi să-l auzi răsunând.

Ecoul străbate făţiş naţiunea...Se sparge-n fărâme purtate de vânt;E trâmbiţa vremii din spaţii divineCe liniştea schimbă prin propriu-i avânt.

ISPITADe fiece dată păşesc către tinePrin ceaţa rărită din margini de drum,Grăbesc pasu-mi lent amăgită de mine...Văd valea cu cerbi împânzită de fum.

E gravă ispita ce duce-n pustie,Rămasă de pază şi greu de-ocolit;Orbecăi prin vasta-i grădină, lălâie...Cu gândul că poate e de păcălit.

Nemernica fire umană, tresare...Trufaşă şi rece pe Domn pângărind,Ispita e rea şi mă prinde în gheareCa şoimul cel crud al meu trup sfâşiind.

Devine-obsedantă ideea măririi,Din vreascuri să creşti un bun

pom roditor;O viaţă să fii delegatul iubirii,Doar aşa poţi ajunge nemuritor.

Lucia Rădoi Drăgan

nr. 105, 201810


Fără disimulareMihaela-Mariana CAZIMIROVICIMihaela-Mariana CAZIMIROVICI

nr. 105, 2018 11


Prima participare a PrincipatelorUnite la o expoziţie Universală areloc în 1867, la Paris. Responsabil deproiect cum s-ar spune în zilelenoastre, savantul AlexandruOdobescu (1834-1895), ce ocupaseaceastă funcţie încă din timpulguvernării lui Cuza-Vodă, a expus peChamp-de-Mars un întreg inventarde obiecte şi imagini ce constituie şiazi nucleul conceptului de specificromânesc, de la costumeletradiţionale, la inventarul casnic şi dela planşele cu biserici, la modeledecorative extrase de pe frescele dela Argeş. Cu totul, după cum reieseşi din broşura Notice sur laRoumanie, tipărită cu acest prilej, s-a urmărit a se elimina din imaginarulcolectiv al lumii civilizate vechiulstereotip al cetăţii asediate, a insuleide latinitate dintr-o mare slavă, cumera perceput anterior spaţiul localromânesc şi a se promova ideea,productivă economic, după careromânii nu ar fi, ca popor, cu nimicmai prejos decât confraţii lorbelgieni, francezi ori englezi, bachiar din contră, identitatearomânească, de la Bizanţ încoace,înseamnă un spaţiu cultural civilizatşi un interior confesionalizat.

Cu totul, participarea României laacest conclav al economiei mondialea avut ca rezultat reinventareafolclorului şi a vârstelor de aur aleistoriei naţionale, de la tradiţiaromană, la cea bizantină, şi în sfârşit,la Şcoala Ardeleană, prilej dereflexie asupra latinităţii dar şi acivilizaţiei româneşti, în ansamblu.Surprinzător, reeditarea manifestării,din 1937, pe aproximativ acelaşiamplasament, nu a făcut decât să

reconfirme tezele lui Odobescu, dedata aceasta promovate de DimitrieGusti, iniţiatorul, între altele, a uneisociologii originale, purtând chiarnumele de ştiinţă a naţiunii române,bazată pe metoda monografică şipromovată cu succes de ŞcoalaSociologică de la Bucureşti.

În mod surprinzător, expoziţia apromovat cu succes conceptul denoua Românie, amestec denaţionalism (romantic) şi clasicismde inspiraţie ariană. Prin concepteprecum Delta Dunării – edenulmelancolic, ori bisericilemaramureşene din lemn – Româniaorganică şi profundă, Regatul românfăcea dovada că ştie să gestioneze„ştiinţa naţiunii”, orientând-o cătreun specific local, sănătos şi unitar.Alături de emblema – Regele Carol,Mecena al culturii, românii au folositcu succes şi elementul folcloric,etalat din plin la Pavilionul-restaurant, construit după planurilelui Octav Doicescu, unde concertauzilnic taraful lui Grigoraş Dinicu,naiul lui Fănică Luca, căluşariiselectaţi de Harry Branner, şi voceajovială şi distinsă a Mariei Tănase.

În mod surprinzător, imagineaidentităţii româneşti din 1937 pare şiastăzi un proiect „închis”, câtăvreme, după mai bine de 8 decenii,nu reuşim să ne desprindem deacelaşi stereotip păgubos şi declasat– punte între Orient/Estul sovietizatşi Apus, ţara noastră este perceputăca un tărâm al trăirilor voluptoase şiextreme, un paradox, câtă vremesuntem singurul popor latin cefrecventează biserica de „rit grec”(ortodoxă). Orientali ori balcanici,pretenţioşi, risipitori ori snobi,românii rămân poporul estic cel mai

atras de valorile civilizaţieioccidentale.

Cu totul altfel stau lucrule cândromânul călătoreşte. De la NicolaeMilescu, spătarul, cel care între1657-1678 a vizitat şi a descrisChina, şi până la Dimitrie Cantemir,cărturarii români nu au încetat săstrăbată lumea, înregistrându-sechiar şi câteva premiere, precumexpediţiile de explorare ale lui BazilAssan în Oceanul Îngheţat, urmatede călătoria ştiinţifică a lui EmilRacoviţă în Antarctica, apoidrumurile medicului Ilarie Mitrea înAustralia, ale geologului GregoriuŞtefănescu de la Niagara, laPotomac , şi, în sfârşit, itinerariulcelui mai faimos călător interbelic,Mihai Tican, zis Rumano (1893,Berevoieşti, Argeşi – 1967,Bucureşti), autorul primelor mărturiidespre prezenţa românilor în Spania,consemnate în volume precumPeisaje iberice (1930), Spania de azi(1936) şi Nopţi barceloneze (1937,cu o prefaţă de Liviu Rebreanu). Dealtfel, Mihai Tican a fost şi rezidentspaniol, ţară unde a şi editat un ziar(la Barcelona) şi a tipărit mai multecărţi în limba spaniolă, fiind în 1935,chiar şi consul (onorific) de presă laMadrid.

BOLERO DESPRE TURISM ~IBOLERO DESPRE TURISM ~ISPECIFICUL NA|IONAL ÎN SPANIASPECIFICUL NA|IONAL ÎN SPANIA

Marian NENCESCU

Interesantă este şi Prefaţa pe care(Don) Miguel de Unamuno (1864-1936) a scris-o pentru ediţia a II-a acărţii sale, Spania, din care cităm:„Şi acum să vorbim de Mihai Tican.Subiectul prefeţei mi l-a inspirat unamic din Transilvania, care avea întotalitate tipul unui ţigan. Chestiuneaţiganilor m-a preocupat mult. Segăsesc ţigani până în Pirineii basci.Nu ştiu dacă Tican a remarcat asta...Ştiu că românilor le place a seconsidera balcanici. Mie acestepopoare îmi par foarte simpatice.Mi-ar plăcea să intensific relaţiilemele cu românii...”

Un prilej de a „intensifica”relaţiile cu spaniolii este şi cartea„Bolero” (Ed. România pitorească,2017) a Gabrielei Căluţiu-Sonnenberg, o incursiunegeografică, lingvistică şi spiritualăprin Spania de ieri şi de azi, oîncercare de a descifra „soberbia”(grandoarea) unui popor ce acunoscut cândva gloria victoriei,prin El Cid Comendador, darînfrângerea „invincibilei şifelicisimei Armada”, flota cu careFilip al II-lea a intenţionat în 1588,să clatine cerbicia Elisabetei I. Maiimportante, din aceste episoade aletrecutului, sunt, susţine doamnaSonnenberg, consecinţele : „Nimenişi nimic nu e de neînvins, şi poţi săpierzi o bătălie, ori chiar un război,important e să rămâi demn”. (op.cit.,p. 132).

Despre demnitate, tenacitate,creativitate şi abandon e vorba încartea aceasta în care pretextul unuiperiplu spaniol e suficient detransparent pentru a intui căadevărata ţintă şi preocupare aautoarei e România. Dacă laînceputul veacului al XX-lea Spaniaşi România se aflau, relativ, pe piciorde egalitate, atât în ce priveşteinteresul şi simpatia externe, cât şipotenţialul turistic, azi, asistăm la overitabilă „balanţă inegală”. În timpce România îşi asigură 5 la sută dinP.I.B., printr-un turism anemic şineconvingător, Spania îşi adjudecă

locul al 7-lea din 184 de naţiuni caretrăiesc din turism. Dacă spaniolul derând îşi conservă şi îşi prezintă cumândrie tradiţiile, de la muzicalocală, cu influenţe maure şi gitane,la luptele cu tauri, şi de lafestivalurile de Paşti (Semana santa)şi Crăciun (Los Reyes Magos), laobiceiurile precreştine (Fallas –focurile de primăvară şi Castells,piramidele umane, atingând unnumăr impresionant de „etaje”,răsplătite cu puncte, ca laOlimpiadă), asta nu înseamnă că nuavem şi noi suficiente „valoriimateriale”, cu care să ne mândrim.Deosebirea este că la noi, an de an,colindele, hora satului, focurile de

Sfântul Gheorghe, jocurile cu măştiori spectacolele publice cu mascaţişi irozi, de la Crăciun, sunt tot mairare. Grăbiţi să prindem ritmulmodernităţii, uităm că mai avemmotive de mândrie locală.

Dacă acum un veac Odobescu,iar apoi Gusti, au dus la Paris tarafulromânesc, azi se găsesc destuisociologi care dispreţuiesc şi criticămuzica vie, de petrecere. Ţintanegativă noilor esteţi e maneaua,deşi sonorităţile flamenco-uluispaniol împrumută mult din muzicaarabă, din cea ţigănească şi dinpathosul unei populaţiimarginalizate. Deosebirile nu sunt,aşadar de sonoritate, sau de mesaj, cide statut social. Spaniolii fac dinflamenco un spectacol de neuitat,vânat de străini şi admirat de

cunoscători. Noi „izgonim”maneaua în localuri sclipicioase, denefrecventat pentru un public cupretenţii, stricăm folclorul şi uitămde dansurile tradiţionale. Căluşul l-am dus la Institutul de Folclor,”fecioreasca” la Muzeul Satului, iar„berbunca” am uitat-o odată cufiorul plecării flăcăilor în armată.

Doamna Caluţiu-Sonnenberg neinformează că în Spania publiculparticipă cu plăcere și în număr marela „misterii”, îşi procură sauîmprumută costume scumpe, decarnaval. La fel, procedeazăbavarezii, ori tirolezii. Noi, nu. Neplângem că suntem săraci, că nu vinturiştii să ne viziteze, dar uităm căturismul modern nu e doar confort,e şi loisir. Spaniolul nu doar că teinvită la corida, dar te îndeamnă să-ţi rupi şi gâtul la spectacole de stradă.Pe banii tăi : „Străinii sunt adeseacandidaţi involuntari la sinucidere.Localnicii i-au poreclit patas saudecalebrados, descreieraţi. Astapentru că tind să se ridice imediat cesunt aruncaţi la pământ, în loc sărămână culcaţi, nemişcaţi ”.

La noi, de Sânziene, se deschidcerurile, se culeg ierburi de leac, secaută şi se provoacă ursitul.Spaniolii se duc pe plaje, aprindfocuri şi îşi pun trei dorinţe. Apoi sescufundă îmbrăcaţi, în valuri, de fix7 ori. Obiceiuri, speranţe... . SfântulIoan Botezătorul le ştie şi le iartă.

Am căutat cu atenţie în carteadoamnei Căluţiu-Sonnenberg oreferire la celebrele vinuri spaniole.Între atatea explicații desprejambonul afumat, nimic desprebucuria sufletului. Ibericii iubescvinul, la fel ca şi noi, dar, ca români,avem și ceva în plus – ospeţia ! Nu-l bem singuri, ceea ce ne face maiumani. O carte, aşadar, despreturism. Oare?

nr. 105, 201812


SECRETUL

TIMPULUI

nr. 105, 2018 13


CHEIA TIMPULUI

În marea din adâncurile noastre mă vei găsi, iubitule, în pictura fumului,risipit de orele timpului, ca şi cum ceva continuă să curgă, când vei simţi iubirea, vei simţi şi dorinţa, petale de lumină din fructul iubirii.

Un vis, de neuitat, am trăit cu tine, în cea mai frumoasă călătorie, nebunie sau nu,inconştient am fost prins în acest vârtej sau, poate, e realitatea pură, acel ceva ce noi, pământenii, încă nu avem puterea să percepem! S-a întâmplat pentru noi, să mulţumim Cerului!

Simţi cum palpită inima noastră, ascultă-i muzica unică, las-o să curgă prin fiecare celulă, nu o bloca, nu o mai bloca, simte tot.

Când vei fi copleşit de însingurare, - deşertul în care suflă doar pustiul nisipurilor mişcătoare - vei găsi poarta mereu deschisă şi-atunci vei simţi atingerea mâinilor mele.

De tine depinde ca tot ce-ai trăitsă fie, acolo, candelă vie, am fost una cu Viaţa, fără început şi fără sfârsit, mai mult decât Viaţa şi Moartea. Un cântec îţi cânt acum în cheia fericirii!

Ne-a fost dat un timp întâlnirii noastre, dar cântecul nostru îşi poartă, departe,ecoul visului înflorit.Acolo, frunzele copacului meuîţi vor şopti:

marea eşti tu, marea sunt eu, acel spaţiu imens,mister, nelinişte, exaltare, fior,melancolie, vibraţie, pură emoţie, necuprinsul din infinit!

Dincolo de tăcerea albă, un câmp de păpădie este acolo, un câmp şi liniştea lui verde, ai să rămâi cu mine, acolo, mereu, priveşte-mă, priveşte-mă, hai, vino, întinde mâna şi simte-mă!

CIUDATĂ CLEPSIDRĂ

Frămânţi cuvintele dospite-n arderea inimii,lacrimi se preling prin cioburi,raze de lumină reflectă scântei deformate de tăişul sticlei,cercuri noi se deschid.

Ciudată clepsidră!Incertitudinea ta, un bulgărece zace-n stare latentă,la o uşoară adiere, privire sau şoaptă a minţii se va rostogoliîn abisul mlaştinilor din meadrele Styxului,un tăvălug ce va târî prin focul patimii,în ceaţă şi umbre,amintiri calde, lumină şi zâmbet,spre a uitării lui Lethe...

Suntem călători pe cele cinci râuri spre Lumea de Dincolo.

Irina Lucia MIHALCEA

nr. 105, 201814


PRIVIND PESTEPRIVIND PESTETIMPTIMP

Elena BUICĂ

La împlinirea celor 85 de ani, este firesc să-mi punîntrebarea:cum aș dori să răman pentru posteritate? În largulfluviu al anonimatului şi din rostogolirea neîndurătoare atimpului, mi-aş dori, ca din tot ce am fost şi am scris, să dăinuieceva pentru posteritate, sa raman macar atata cat spuneaNicolae Titulescu:”Chiar de nu voi fi un far, ci o candelă,ajunge…Chiar de nu voi fi nici candelă, tot ajunge, afiindcă m-am strduit să o aprind”

Ce mi-aș dori să rămnă? Poate imaginea mea precum“liliacul înflorit la poarta înserării” şi neapărat „zâmbind vieţii”,însoţită mereu de un „gând purtat de dor” de acel dor allocurilor natale, de cel al unuversului copilăriei, al oamenilorȚigăneștiului natal, oamenii din mijlocul cărora m-am ridicat,am luat de la ei zestrea de suflet aşa cum apa ia forma vasuluiîn care este pusă. Cu această zestre am plecat în lume şi m-am străduit prin scrierle mele să le port românitatea şi numelepe toate meridianele pământului cu ajutorul internetului carea pulverizat distanţele făcând din lumea largă un sat ceva maimare. Mi-aş dori să rămână ceva din fervoarea cu care amurmărit pe verticală spiritualitatea neamului românesc şi amsorbit cu nesaţ din frumuseţea de negrăit a graiului nostrum,ceva din felul cum m-a văzut scriitoarea Cezarina Adamescu„o ambasadoare a sufletului românesc”

Mi-ar plăcea să rămână ceva din gândul curat, prețuireași recunoștința pe care o port Canadei, țara mea de adopțiepentru tot ce mi-a oferit. Mi-aş dori să străbată prin timp ideeacă măcar m-am încumetat să surprind câte ceva din inefabilulvieţii, din fiorul infinitului aflat dincolo de graniţele veţii noastresau ceva din bezna misterelor care ne împinge spreneprevăzut. Peste acestea m-am străduit să arunc o luminaca mierea razelor de soare, într-o după amiază de toamnatârzie când m-am apucat să scriu ignorând viforniţele ierniicare îşi aruncau săgeţile prevestitoare spre mine.

Mi-aş dori să rămână ceva din scrisul meu ca un mod dea exista, ca un altar pe care sufletul meu s-a reconstruit dinţăndările unor lovituri şi din durerile neplânse, înăbuşite încămara inimii. Mi-ar plăcea să rămân în posteritate ca unscriitor îndrăgit de arta cuvântului, haina gândului încoronat,care cuminecă inima şi sufletul şi care ne redă pe noi nouăînşine. Mi-a plăcut să mă cufund în adâncul cuvintelor care seţes din liniile abia stăvezii ale sinelui. M-a preocupatîntotdeauna înălţimea ideilor literare, dar şi cea a trăirii întrufrumos cu încărcătură emoţională.

Am admirat întotdeauna şi mai apoi am scris cu deosebităplăcere despre scriitorii înzestraţi cu harul de a plămădi din

cuvinte gânduri şi trăiri care sepitrocesc în adâncul inimii desprecei care au fost plămădiţi cuputerea de a coborî în zoneleabisale ale conştiinţei umane,acolo unde se ascund crâmpeilede viaţă, conflictele dramatice carese desfăşoară în tăcere. Am scrisdespre viaţa şi creaţiile lor, deparcă aş fi scris despre mine.

Un alt aspect despre care credcă m-ar defini este acel al însemnărilor despre călătoriile atâtde dragi mie făcute cu gândul ispitirii frumuseţilor şi creaţiilorrotundului pământ, voiaje care reînnoiesc individul, îlrevitalizează, îi lărgeşte orizontul şi îi înlesneşte înţelegereafrumuseţii şi a diversităţii umane.

Scriitoarea Elena Armenescu e de părere că: „Zareainterioară luminoasă deschide scrierile Elenei Buică, favorizatăde destin să cunoască mai mult de jumătate din lume, iaraceastă cunoaştere este sporită de sensibilitate, inteligenţă,plus înţelepciunea conferită de bogata experienţă a vieţii, cubunele şi relele sale”. Despre scrierile pe această tema,scriitorul George Stroia a remarcat: „Frumoasele vacanţe” aleElenei Buică sunt o lecţie de spiritualitate şi altruism”.

Mi-aş dori să rămână ceva şi din trăsăturile mele ca om,despre arderile pentru a-mi croi un contur al personalității ,pentru a ridica pe trepte superioare mie pe fiica și apoi nepoatamea, de a sprijini familia să țină sus steagul temeiniciei și alîmplinirilor. Mi-aș dori să rămană ceva și despre arderile pealtarul catedrei de limba și literatura româna pentru a răspândilumina și cuprinderea adevărului în mințile și sufletele elevilormei, cu speranța unui viitor împlinit. Poate câte ceva din celece s-au spus despre mine, precum scriitorul ŞtefanDumitrescu: „O scriitoare cu un suflet mare cât zarea, mareaDoamna Elena Buică” ori aşa cum m-a văzut îndrăgitul actorFlorin Piersic. „Iubită şi distinsă Doamnă scriitoare Elena Buică,sunteţi fără egal! Vă iubesc fiindcă sunteţi atât de modestă,de generoasă, de talentată şi de… normală! Sunteţi şirămâneţi în inima mea! Va îmbrăţişează, Florin PIERSIC“

Poate că rămâne ceva din felul cum mă vede pe mine şiscrisul meu scriitoarea Gabriela Căluţiu Sonnenberg: „Ronţăieideile anevoie, le smulge reflecţii neaşteptate, iar în final, le dao formă palpabilă, imbrăcându-le în cuvinte din care îţi vine sămuşti, pofticios. Stilul e unic, inconfundabil, metoda Buni decombatere a uitării. Paginile cărţilor sale sunt de-a dreptulsaturate cu însăşi fiinţa ei, dornică de a îmbrăţişa întreagalume, absorbindu-i frumuseţea şi dăruindu-i însutit zâmbet şilumina interioară”

Chiar dacă astăzi puţini sunt aceia care mai privescliteratura ca pe un act vital şi edificator, ştiu că frumuseţeascrisului va dăinui şi cu el, sper, ca măcar câteva scânteieridin scrisul meu să se mai zărească la orizont atunci când voiprivi de la înălţimea seninului deplin.

LITOMORFISMELITOMORFISME(POEME)(POEME)

Raluca FARAONRaluca FARAON

MUZEUL INIMII

în piept mi se născu brusc o avangardăvopsea lemn metal bucăţi de ziar alandala câteva vegetale ofilite un ghem de câlţiun suspin un arcuş rupt de vioarăla care nici nu s-a cântat vreodatăo fugă de Bach un mănunchi şuierat de regreteo toamnă bolnavă o avangardă care mă incomodează la mersmă face să tuşesc periodic mă orbeşte în plină zişi mă ţine pe marginea nopţii până când la cântatul cocoşilormă prăbuşesc în somnul diurn ca un gardian al muzeului de artăplictisit pentru că nimeni nu mai viziteazăculoarele art-nouveau ale inimii mele primitoare

LITOMORFISM

ca un zid de piatră roşie sunt anii care s-au scurs între noimă apasă în tâmpla stângă şi-mi murdăresc obrazul de sângeo avalanşă de cadavre: cuvinte cu zgura amară…întind mâna, dau de privirea ta fixându-mă încruntatşi mâna mă doare!unde eşti, vânt sălbatic şi tandru?au înflorit toate tristeţile mele adormiteuite-mă acolo, platoşă în faţa timpuluişi timpul îngenuncheazăşi chipurile noastre se transfigurează

TĂCERE

Ai supravieţuit poemelor meleîn care te alungam periodic,ai rezistat plânsului meu insidioscare curba vocalele şi topea consoanelepână când sensul cuvintelor ameţeaşi nimeni nu mai înţelegea nimic.

Te-ai prefăcut că nu pricepi aluziile culturale,dar te-ai încăpăţânat să mă citeşti până cândemoţia a gâtuit răspunsul pe care mi-l datoraiubirea ta, de care fugi, încă, ruşinat şi haotic…

DEFINIŢIE I

Sunt o filă de carte,amestec dubios de apă şi piatră.De fiecare dată când vrei să mă citeşti,mâinile tale se înţeapă în colţuri tăioase, se spalăapoi de sânge şi se întreabă firesc dacă merităsă o ia de la capăt…

În jurul meu cresc păduri de organisme la fel de ciudate:amestec de lut şi cioburi, amestec de lemn şi vin gelatinos,amestec de aripă şi ochi de oţel care priveşte fix aurora borealădin lumea mea de litere aşezate corect de la stânga la dreapta.

Deodată, literele zboară ca în urma unui uragan albastruşi fila care sunt caută bezmetic o poveste care s-o îmbrace.

ATUNCI CÂND SCRIU…

femei cu plete lungi şi cântând din tălpitransformă strugurii în vin care-ţi ia minţilecare te face să râzi în hohotele eliberatoareale uitării sinelui albastru ale naşterii sinelui de foc

atunci când scriurealitatea devine o panteră neagră îmblânzităcare toarce o vreme cu ochii scăpărând de satisfacţiaunei prăzi sângerânde care s-a împotrivitatât cât a fost necesarpentru plăcerea irezistibilă a vânătorii-luptă pe viaţă şi pe moarte

doar atunci

ARTĂ POETICĂ

eu suprarealist poate desuet sau de neînţeles în cotidianul imediat

tu postmodernist actual şi cu trimiteri spre audienţa generalăse poate scrie la confluenţa unor curente literare tocmai pentru cătendinţele acestea miros în lume a impostură şi a orgolii literareîn final de fapt se scrie pe „tastatura interioară” acolo unde

vibrează acutîn afara timpului în afara spaţiului un amestec bizar de inimă

raţională

nr. 105, 2018 15


Edgar Quinet,Edgar Quinet,215 ani de la215 ani de la

nașterenaștereClaudia Voiculescu

Mi-a fost dat să trec, timp de treiani, pe strada Edgar Quinet și să intrudin aceasta pe ușa Facultății de Litere(Universitatea din București) pentrustudiile mele târzii. Numele străzii, derezonanță istorică, este pus în cinsteaaceluia care a fost un mare filoromân(prin scrierile sale cât și prin sprijinulmoral pe care l-a acordat generației dela 1848 din Țările Române), care a fostales, în 1869, membru de onoare alAcademiei Române și căruia i s-aacordat și cetățenia română. Este vorbade scriitorul, istoricul și omul politicfrancez, Edgar Quinet de la a căruinaștere se împlinesc anul acesta 215ani.

Cel care a afirmat că « Limba este,după Dumnezeu, cel mai tare dinlegăminte între popoare », se naște la17 februarie 1803 în orașul Bourg-en-Bresse (Franța) și se stinge din viață la27 martie 1875 la Versailles. I-am văzutmormântul (lipit de cel al soției sale,românca Hermiona Asachi) în Cimitirulparizian Montparnasse…

După studii în Bourg-en-Bresse șiLyon, familia dorește ca fiul să urmezeo carieră militară sau să intre în afaceri.El alege literatura. Este admis la Écolepolytechnique de unde se retragepentru a urma Facultatea de Drept, pecare o absolvă în 1823. Paralel, studiazălimbile străine, matematicile, istoria

filosofiei. În 1839 obține un doctoratstrălucit la Universitatea din Strasbourgdupă susținerea a două teze dedoctorat în franceză și latină. Câștigândbani din drepturile de traducător(traduce, în 1824, dintr-o versiuneengleză, lucrarea lui Herder « Ideiasupra filosofiei istoriei omenirii »),călătorește în Anglia și Germania. LaUniversitatea din Heidelberg îlcunoaște pe reputatul savant, filolog șiarheolog, profesorul Georg FriedrichCreuzer (1771-1858 ; membru del’Académie des inscription et belles-lettres, fondată de Colbert în 1663),fondatorul mitologiei comparate și carepreda aici filologie și istorie veche din1804. Tot în Heidelberg îi cunoaște pepoeții romantici germani: Ludwig Tiek(1773-1853), Johann

Ludwig Uhland (1787-1862),Friedrich von Schlegel ( 1772-1829),Joseph von Göres (1772-1848). Aici ocunoaște și pe cea care-i va fi primasoție, Wilhelminna (Minna) More.

În 1837 îl cunoaște pe AdamMickiewicz și primește vizitele poetuluiHeinrich Heine.

La 29 aprilie 1838, este numit,pentru meritele sale, Cavaler al Legiuniide onoare.

La 28 iulie 1841 este numit, prinordonanță regală, profesor titular alCatedrei de « Literaturi și Instituțiicomparate ale Europei meridionale »la Collège de France. Îi revine meritulde a fi cel dintâi care a ținut primul cursde literatură comparată din lume.

Aici îl va audia, alături de alțistudenți români pașoptiști (între 1842și 1846), și tânăra Hermiona Asachi(1821, Viena -1900, Paris ; stabilită laParis din 1845), fiica poetului,prozatorului și dramaturguluiGheorghe Asachi (1788-1869), cel carescosese la Iași, în 1829, prima gazetăromânească, « Albina Românească ».

Edgar Quinet va introduce în Franțaideile lui Gottfried von Herder : «Idéessur la philosophie de l’histoire del’humanité».

În 1845, studenții scot o medalie cuefigiile celor trei profesori democrați de

la Collège de France: Edgar Quinet,istoricul Jules Michelet (1798-1874 ;opera sa capitală este « Histoire deFrance ») și Adam Mickiewicz (1798-1855 ; poet polonez exilat, titularulcatedrei de Literaturi slave), prețuițipentru convingerile lor politice înspiritul Revoluției de la 1789. La 17ianuarie 1847 studenții români vin laEdgar Quinet acasă într-o manifestațiede simpatie pentru convingerilepolitice pe care le îmbrățișează cu toții.

Edgar Quinet ia parte, cu arma înmână, la revoluția franceză izbucnită în22 februarie 1848 care pune capăt «Monarhiei din iulie », instaurându-seastfel cea de-A Doua RepublicăFranceză. Membrii Societățiistudenților români, fascinați deprelegerile celor trei profesori de laCollège de France, se pregătesc și eipentru o revoluție românească. Dejadin vara lui 1847, Bălcescu, sosit la Parisdin 1846, face propagandă în presă înfavoarea emancipării Țărilor Româneștiși pentru reforme sociale șidemocratice. În 1846 se află la Paris șise sfătuiesc în privința situației dinRomânia, Mihail Kogălniceanu, C.A.Rosetti, Ion Ghica, Ion și DimitrieBrătianu. El, Bălcescu, unul dintreconducătorii Societății studențilorromâni, convoacă la 8/20 martie 1848pe toți moldo-românii aflați în capitalaFranței, printre care: Al. G. Golescu(Negru), Dimitrie Bolintineanu, C.Mavrodin, Iancu Alecsandri (fratelepoetului Vasile Alecsandri), VasileMelinescu, I. Lecca în vedereademersurilor pentru o revoluțieromână. Și va lăsa scris: „Revoluțiagenerală fu ocazia, iar nu cauzaRevoluției române”.

La 11 martie 1851 moareWilhelminna (Minna) More, primasoție a lui Edgar Quinet. Discursulfunebru îl rostește Jules Michelet. În1852, la 49 de ani, Quinet secăsătorește cu Hermiona Asachi.

În 1853 scrie «PrincipautesDanubiennes», «Madame Rosetti»,«1848», «Le peuple», dedicate românilorpatrioți. Lui i-

nr. 105, 201816



nr. 105, 2018 17


au fost prieteni apropiați : Maria Rosetti,frații Vintilă, Horia și Mircea Rosetti, C.Cantacuzino, G. Sion, Vasile Vârnav. Înscrierea « Românii principatelor dunărene», face o analiză clară a situației socio-istorică din Moldova și Țările Române,militând totodată pentru împlinireadezideratelor românilor: unirea șiindependența națională.

Edgar Quinet scrie mult, deși duce oviață în tumult și plină de zbucium :profesor, cetățean și om politic,cunoaște exilul în Elveția și 19 ani înBelgia (1851-1870). Dintre lucrărileelaborate de el citez câteva: «Considérations philosophiques sur l’art

», « Les Tabletes du Juif errant », « Dela Grèce moderne et de ses rapportsavec l’antiquité », « De l’Allemagne etde la Révolution », « Ahasvérus », «Prométhée », « Allemagne et Italie :philosophie et poésie », « De la Libertéd e discussion en matière religieuse »,« Le Christianisme et la Révolutionfrançaise ».

În română sunt traduse : - Româniiprincipatelor dunărene, traducereNicolae Istrati, Iași, TipografiaInstitutului Albinei, 1856

- 1815 și 1840: istoria ideilor mele,traducere Loreto Bogza și AlexandrinaVornicelu, Editura Datina Românească,Vălenii de Munte, 1925

- Opere alese, traducere AngelaCismaș, Editura Minerva (colecția «Biblioteca pentru toți »), București,1983

- Românii. Reorganizarea ProvinciilorDunărene. În Opere alese, vol. II ,Editura Minerva, București, 1983, pp.277-365.

Hermiona Asachi, care i-asupraviețuit lui Edgar Quinet 25 de ani,a publicat ediția completă a scrieriloracestuia în 30 de volume în perioada1877-1882.

Un portret al său este realizat depictorul român Mișu Popp (1827-1892),Tabloul se află la Muzeul de Artă Brașovși este nedatat.


DINCOLO DE MINE...

Dincolo de minesunt eu.Acolo va trebui să ajungpentrul lăutul de rapăn.În mine eşti numai tuşi apele, cărăriledin despletiri când le deapăn.

Ca să nu te întristezinici măcar nu întrebacum se poartă iarba pe acolocusută pe gherghef cu acul,sau cât ar trebui să așteptămpână când copaculne va da vioara-napoisă cântăm cu-acelaşi arcuşcele şapte-anotimpuri din noi.

Trebuie să ajung dincolo de minede unde încep a fi eu...Într-o searăvei simţi un tors de mirodenie străinăca din străfundul codrilor de pinde parcă s-ar strigaei însăşi peste începutul lor de vreme.Respiră-mă atunci şi nu te teme...Voi fremăta despre căsuţa din pădureunde-am văzut că se ascunde Dumnezeu

să înflorească neştiut de nimenicântec de buze cât fostu-I-am altoi.Ce vesel mi-o fi vinul alături de prescure!

...dar până atuncitrebuie să ajung dincolo de mine,pe unde se purcede către eu.

NEHOTARNICUL ZBOR

Unii îl numesc capătul mării,sau cât cuprinde ochiulce niciodată vultur nu a fost.Alţii îl numescsăvârşitul soarelui -

atât îi duce capul, tălpile şi apusul lor,dar noi,copiii care strigăm în numele pietrelor,noi rădăcinile mării,noi rădăcinile soarelui,ştim de unde marea şi soarele-şi începsărutul,că doar l-au trecut prin uşile noastre-ncuiate.Pe amândouă palmele scris era semnul -sărutul niciodată nu poate să fie deplin de nu este zbor nehotarnic.

POEMEPOEMEDumitru ICHIM


18 nr. 105, 2018

Tatiana şi Serghei Dziuba din UcrainaTatiana şi Serghei Dziuba din Ucraina(în tălmăcirea lui Paul Polidor)(în tălmăcirea lui Paul Polidor)

Stimate cititor, cartea pe care o țiiîn mâini este scrisă de către doiscriitori ucraineni, diferiți în manierade creație literară – Tatiana șiSerghei Dziuba. În paginile ei estevizibil un model minunat demăiestrie artistică, de perfecțiune aformei și conținutului, de realizare aunor imagini cu valori metaforice.Prin creația lor poeții Tatiana șiSerghei Dziuba reprezintă în modpregnant literatura ucraineanăcontemporană. Diferiți din punct devedere caracterologic, al pasiunilor,ambițiilor creatoare și stiluluiatitudinal, ei sunt scriitori care îșidatorează talentul lui Dumnezeu,fiind personalități cu un larg spectrude preocupări și interese în viațade zi cu zi. Critica literară, activitateaștiințifică, traducerile, jurnalistica,lucrul editorial și redacțional – toateacestea nu reprezintă decât o micăparte a intereselor lor comune. Ei sestrăduiesc nu numai să-șipopularizeze propria creație pestegraniță (Tatiana și Serghei suntautori a zeci de cărți traduse în limbistrăine), dar și depun eforturiconsiderabile pentru ca în culturanatală să apară cărți, volume aleunor renumiți scriitori dinstrăinătate. Fiecare dintre cei doioameni de litere sunt foarte activi îndomenii diverse legate de

colaborarea literară, ,,tradusă” șiexplicată prin festivaluriinternaționale de creație, editarea decărți, publicarea de traduceri șiarticole științifice. Autorii volumuluisunt personalități creatoare pline detalent, cu o bogată experiențăsufletească, de care se pot lesneconvinge cititorii cărții, făcândcunoștință cu textele literare, alesede noi, din creația ambilor poeți.

Poezia Tatianei Dziuba estecomplexă, aforistic-laconică,construită pe elemente factorialeasociativ-alegorice, emanândînțelesuri de o mare sensibilitate prinnuanțele semantice și frumusețeaexpresiei lirice. Multe dintre versurisunt scrise în vers liber, totușiacestea se citesc într-o manierăfoarte melodioasă datorită ritmuluiinterior și eufoniei reușite, subcupola unei fericite sonorități legatede asonanțe și aliterații. În textele eise simte căutarea relațiilor umanearmonioase, a timpului și a spațiului.Autoarea descrie și interpreteazăexistența, pe care, intuitiv, o simți căte pune la încercare. Tatiana este unpoet al înțelepciunii, al contrastelorși formulelor de viață grăitoare.Sentimentul singurătății eiexistențiale își găsește expresia înemoțiile și trăirile eroinei sale lirice,în încercările de a înțelege o lumespirituală tainică. În poezia saTatiana zugrăvește imagini ale ,,eu”-lui interior, realității schimbătoare șireproduce dialogul atotcuprinzătoral personalității cu universul.Cuvintele de care se folosește poetaau o extrem de profundă încărcăturăsemantică. În creațiile ei coexistărealitatea obiectivă și fantasticul, iaruneori chiar metafizica unui anumitmod de viață:

Şi va fi tăcere culoarea din speranţă, Şi va fi tihnă nuanţa fericirii,Mărul va cădea şi se va despica în două,Îndrăgostiţii nebuni îi vor mânca

jumătăţileŞi după crengi n-o vor observa pe Eva,

scăldată în lacrimi,Care-şi blestema avitaminoza de demult.

Lirica scriitoarei oglindeștecaracterul complicat al omului,complexitatea acestuia, conflictulvalorilor, lupta internă și tragedia,adică dimensiunile a tot ceea ce esteși rămâne omenesc în ființă, chiarunele proporții biblice. Acolo undeexistă loc pentru dedublare, pentruîndoieli, pentru risc – risculcredinței, riscul iubirii, risculcreației. Acolo unde-i locul morții,ca măsură a iubirii / credinței /creației, acolo-i și cel al întrebărilor.Acolo unde sălășluiesc nedespărțite-împletite protestul și suferința,speranța și disperarea. În versurileTatianei este încarnat caracterulproblematic al omului, ,,răstignirea”lui între lumea ,,de sus” și cea ,,dejos”; acel caracter problematic cepoate înzestra poezia cu doza denemurire.

Rămâi desen de gară-n a vieţii salbă, În şubrede-acostări ale sorţii-ghicitoareUnde ţiganul negru în pietruita sală,

albă,Legănându-ţi puradelul, cârpeşte sicrie

cu-,,ardoare”.

Tu, lunecos ornament, himerică toană, De-o piatră ,,scris” pe-oglinda apei fără

vad,Eşti semn de cotire-n năvalnica goanăParcurs şi de mine prin coridorul fad.


19nr. 105, 2018

Dreptatea, credinţa respiră-mpletiteCu mânuţe de prunci, mişcate fără plan.Desenul dă în bronz, ca umbrele-aurite,Ca ocrul pe trup de gaucho-indian.

Ca roze de milady cu-ace fatale,Unde veninul e încrustat în berilIubirea-i zombi, Golem*, din cap la poale,Iubirea e robotul, omorât subtil.

În ,,Triptic” Tatiana zugrăveșterapida curgere a timpului viețiinoastre și, prin urmare, caracterulefemer al ispitelor, pasiunilor pentruceva, și al patimilor, dar, în acelașitimp, caracterul mereu actual, eternal prezentului. Precum în pictura deacuarelă care se revarsă, prinspectrul polifonic al unor fineasociații sunt redate cu unextraordinar simț filigranatschimbările naturale și sufletești,veșnicul fenomen de metamorfozăriale traiului (ale ritmurilor careînconjoară mediul și simțitoareainimă) în poezia ,,Neaua moale-i alviforniței fiu docil”:

*Golem = un om de concepție sintetică,artificial, care, spre deosebire de cel mitic,nu este creat din humă, însă este produsulrațiunii și trudei omenești (fantasticulhiperbolizant reprezintă o reflectare acăutărilor realizate în acest domeniu sau înaceastă direcție de către alchimiști șicabaliști). În casa ,,autorului” său Golemface orice (fel de) muncă grea – oglindire avisului, conform căruia doar astfel omulîși descătușează forțele, ,,eliberându-le” încreație. Ieșind din starea de nesupunere vadeveni îngrozitor de nedirijat.

Soarele-n urmă se-azvârle, ca un căţel,Buzele crăpate, de râs, pân’ la sânge...Fumul petrecerii despărţirea-nfrânge,Cineva tot îşi pierde vreun deget prin el.

Lucea soarta în noi ori a tavernei stea,Prin front de mantale pân’ la răguşit…De-absurdu-ncremenirii nu te speria,Al muierilor de sciţi vis neîmplinit…

Neaua moale-i al viforniţei fiu docil,Strălucind, tălpi de sănii într-un colţ

zâmbesc...De pe planetă-n ceruri am zburat subtilPrecum îngeri albi, copii ce-n lumină cresc.

De la primele rânduri veți simți șiîn versurile lui Serghei Dziuba oînaltă măiestrie poetică, autorulposedând un condei impecabil prinsubtila mânuire a cuvintelor. Textelesale artistice sunt marcate departicularitatea unei individualitățicreatoare și de unicitateanerepetabilității. Trăirile și emoțiileproprii el le transmite în modingenios atât în versuri cu rimă, câtși în cele cu vers alb. În generalSerghei își exprimă sentimentele șigândurile într-o manieră directă,sinceră, plină de accente și sublinieriestetice prin intermediul unorrânduri poetice expresive, de unpitoresc aparte:

Ochii – precum toamna, la tâmple – dejazăpezi ce-nşeală,

Întinse până-n vară... să rămână spilcuitîn al vieţii-apus...

A Vă iubi e un păcat, însă a nu iubi nu-i o greşeală?

Plus greşeala de a iubi fără talent de Sus.

Toamnă sfântă, omul păcătuind şi-n postDin nou făţarnic probează bătrâneţea în şa:De ce metagalactica nu poate dezlegaNici tainele stelelor, nici fuga infinitului

ce-ţi caută-un rost ?...

Dar alături de toate acestea poetulne uimește prin specificitateaalegorică a imaginilor create. Elatinge într-o manieră clasicărafinatele fibre ale sufletuluicititorului prin versuri originale:

Cândva, de două ori,am intrat în unul şi acelaşi pârâupentru a mă dizolva în corpul lui.şi-atunci, fermecat de Cosmos,pe o mititică planetă de rubin

mi-am zărit copilăria –un puţti din Cernigovcu putere strângându-şi la pieptvisele.

Liricii de factură intim(ist)ă apoetului îi sunt firesc de propriiemoțiile vibrant-mișcătoare, redatefranc prin sentimente de dragosteexprimate într-o manieră afectuos-înduioșătoare:

TANIEISufletu-i precum vioara: ori în colb,Ori, brusc, suferă pe o notă înaltă.Nu mai socoti anii, coarda este încă acolo,Asurzitor îndrăgosteşte-te de mine

sâmbăta.

Sufletu-i precum rima: caută o casă şi-o lumină,

Viaţa-ntreagă pribegind dinspre şirul strofelor către poeme.

Totuşi, deşi nu respirăm acel spaţiu,Amorezează-te de mine la Paris şi

San-Remo!

Tu odihneşte-te, doar nu smulg un trandafir,

De vreme ce mi-a mai rămas un ciuf din coama Odiseei...

Aşa vrea poate sufletul, precum divinitatea,

Ca să-l adori, rugându-te-mpreună cu ea.

Prezentându-vă-n limba românăcreațiile Tatianei și ale lui SergheiDziuba, nutresc certitudinea că înpoezia lor veți găsi o melodicăunicat, un colorit auctorial sui-generis și, precum un însetat depuritatea izvorului, vă veți adăpa dintămăduitorul nectar al inspirateipoezii ucrainene, admirândrafinatele imagini lirice, senzațiile,sentimentele, asocierile și trimiterileculturale din profunzimea textelorpoetice. Iar nașterea acestei edițiitipografice va contribui la reciprocaîntărire a relațiilor româno-ucrainene.


20 nr. 105, 2018

Tigrul și roza

Ascult, când dorm,cum tigrii roze drăgostescîn scânteieri de-albastră lunăși-aud cum ciripesc mierloii,ghicind parfumul lor în zbor.şi mai aud cum tigrul îi şopteşte:rozei: "va trebui ca şapte nopţisă te visez, fără măcar a te atinge,să nu destram candoarea şi vraja fanteziilor visate,căci doar aşa voi şti dacă visareadura-va până-n răsărit de zori".

Francisco de Asís Fernández,Nicaragua (1945)

Traducere: Germain Droogenbroodt șiGabriela Căluțiu Sonnenberg

Frontiere

Am fost norulși ploaiași mareași vreau să fiu înserareași pereteleși tu.

Vreau să fiu totul îniubire...

Vreau să fiu totul în iubire amantul iubita vertijul briza apa în care se reflectă norul acela alb, vaporos, nehotărât, care ne-acoperăo clipă.

Claribel Alegría, Nicaragua (1924 – 2018)Traducere: Germain Droogenbroodt și

Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Doi arbori seiubeau

Doi arbori aprig se iubeauDar pădurarul ranchiunosTrunchiul le retezăŞi-i luă la el acasăÎn vatră însă iar se întâlnirăŞi în focoasă-mbrăţişareS-au mistuit împreunaţi.

MilostenieO pasăre-şi făcuse cuibÎn vârful unui arbore înaltCopacul îl rugă pe DumnezeuDoamne, fii bun şi nu abateFurtunile spre mine.

Hussein Habasch (1970) Afrin, KurdistanTraducere: Germain Droogenbroodt și

Gabriela Căluțiu-Sonnenberg

Cuvântul iar

În noaptea astaNu ştiu cum să scriuSă fie asta oare alt fel de inspiraţie?

În noaptea asta umblăCuvinte cu dureri de capIar eu m-am săturat de ele…

În noaptea astaNici gând nu mă mai află Hârtia se aşterne neatinsăIar eu aştept, aşteptDin cerurile minţii

Cuvinte să coboareCare să umple faliiDin biet sufletul meu…

Arlind Farizi (Macedonia, 1984)Traducere Germain Droogenbroodt –

Gabriela Căluțiu Sonnenbergdin: “Poezie între două veri”, Serile dePoezie de la Struga

COLAJ LIRIC

Poezia S\pt\mâniiPoezia S\pt\mânii

ITHACAITHACA

Pentru ÁngelaFiguera Aymerich

N-avem habar de-ale soarelui cercuri,de nesfârşitele ore,

de nori, sau celeste furtuni,ştim doar de-al cuvintelor geam ce

aprindesângele tău în dulcii stejari, şi castanii,în pământul tău de miresme.În casa ta, respiri umbra aceea violetă,a inocentei lumini,şi scrii, prin nopţi, al tău cânt,ungher despletit,în care cuib îşi fac rândunicile când, în tăcere, dezleagăochii tăi cu a lormigraţie de primăvară.

Maria do Sameiro Barroso, PortugaliaTraducere Germain Droogenbroodt –Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Aseară în somn m-ai căutat şi azi din nou te zbați nelinişitzadarnic prefăcându-te că dormi.Căci împreună până-n Ceasul Învieriirămâne-vom, aşa că lasă-mă s-ascult –din nou cuvintele pe care-n vis le

murmurai.

Yalal ad-Din Rumi (1207 1273)Traducere Germain Droogenbroodt –

Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Sticlă în mare

Mesaj într-o sticlă poem necunoscutului

În derivă pluti-va spre o viitoare ţară

Se va rătăci poateîn labirintul curenţilor

Traversa-va pădurilede unduitoare algeprofundele osuariimii de miraje prin porturi legendele scufundate ale miriadelor de stele

Cel care va citi, drumul va reface.

Jacqueline Saint-Jean, FranțaTraducere Germain Droogenbroodt –

Gabriela Căluțiu SonnenbergExtras din « Dans le souffle du rivage »,

Tertium édition

Zăpada

Imaginea iubirii de nea, din gând s-aaşezat

S-a răsfirat în nalbe cu chipul lor miratSimt cum tresar copacii - amurg de zei

nestinsOricare om e-un pom îmbrăţişat şi

nins!

Elisabeta Iosif, Rom\nia


21nr. 105, 2018

O zambilă E albastră, e și roză ...,Prinsă în parfum suav;Cu pretenții de hipnoză…Mă privește lung și grav.

E și albă, violetă,E și-n galben, purpuriu;Se îndoaie-n vânt, cochetă,Prin aprilie, târziu...

Cu parfumul ei, se-mbatăAlbinuțe, mii și mii;E prințesă, alintată,În extaz de armonii...

E zambila din grădină,Legănând, firav, un vis;E o literă aldină ...Din al cerului abis.

Ion Teodor Palade

Caiet

de [colar


22 nr. 105, 2018

A măsurat-o cineva vreodată? S-arputea să nu existe o astfel de distanțăsau ca aceasta să nu poată fi măsurată.Ceea ce relatez mai departe s-aîntâmplat cu adevărat sau cu altecuvinte face parte din viața meaprecum… amintirile.

Zi de vară, toridă, dar acolo la malulmării parcă nu era așa ca un cuptor caîn alte locuri de pe tărâmul patriei.Briza mării alunga dojenitor razelefierbinți ale soarelui de august. Măpregăteam de o misiune obișnuită lafrontiera țării, de rutină, una ca altezeci sau poate sute, controlul frontiereide uscat din elicopter. Stabilisem încalitate de comandant al unitățiicoordonatele misiunii cu unitatea deelicoptere cu care cooperam, cu o ziînainte. Cooperarea se efectua în bazaunui protocol încheiat la început de an.Noi, grănicerii efectuam controlulfrontierei, iar ei, piloții efectuau ore dezbor cu… folos, nu ardeau gazul depomană, cum le mai spuneam euuneori prietenilor pe care îi aveam înaceastă branșă. Cu alte cuvinte știamde unde plec, cu cine, la ce oră și careeste durata misiunii.Ca de obiceizburam cu Costel-pilot, Marian-copilotși Victor-mecanic de bord. Elicopterulera un…Puma clasic. Nominalizezmodelul ca să vedeți că nu zburam cuorice model și cu atât mai puțin cu unulcu care să facem vreun experiment. La

ora șapte trebuia să fiu în elicopter. Așacă am plecat direct de acasă cu mașinapersonală, fără să trec pe la unitate săfolosesc mașina de serviciu. Amparcurs distanța care mă despărțea deunitatea de elicoptere în mai puțin dedouăzeci de minute. Era o dimineațăde august senină, vie și liniștită la orașase când plecasem de acasă. Rulamparcă în două moduri. Un mod era real,adică mașina condusă de mine mușcadin șosea pas cu pas lăsându-secondusă spre direcția dorită și un altmod… ireal, în mintea mea, pentru căacolo călătoream în altă parte, minteatrăia în alt timp, în alt loc și cu altepersonaje. Acolo în minte se derula unfilm al existenței mele desprins dinviața netrăită, dar visată, dorită,căutată. Într-un astfel de film ne trăimviața dublă, cea pe care ne-am dori s-otrăim, dacă nu am fi prinși în cea reală,este alter-egoul de care ne este frică săne apropiem pentru că ne pârjoleșteexistența lui. Filmul s-a încheiat bruscpentru că ajunsesem la poarta unitățiide elicoptere. Îi memorasem însăultima parte ca să pot să-l reiau pedrumul de întoarcere. Ajunsesem cuaproape o jumătate de oră maidevreme. Devenise o obișnuință săajung mai devreme la orice întâlnire.Am fost invitat la popotă.

- Vreți să serviți cu noi micul dejun?mă întreabă un ofițer.

- Am mâncat acasă, spun, dar nustrică un mic dejun cu piloții. Costel eaici? Era pilotul cu care trebuia să zbor,cunoscut de altfel și mai presus de asta,prieten.

- Da, echipajul întreg cu care trebuiesă zburați este la popotă.

- Atunci mâncarea va fi cu atât maigustoasă, pentru că facem totul de laA la Z azi.

- Așa este, mă aprobă ofițerul deintendență, care am sesizat că era cel

care se ocupa de masa piloților, fiindcunoscut faptul că aceștia se bucură dedrepturi materiale deosebite pentru afi mereu în… formă.

Îi salut pe cei trei membri aiechipajului și iau loc chiar la masa lor.

- Ești pregătit pentru a zbura câtevaore? mă întrebă Costel zâmbind cusubînțeles pe sub mustața lui ca panacorbului.

- Desigur, ca de obicei, spun. Pentrucă așa și era. Aveam multe ore de zborla activ, iar misiunea cu elicopterul mise părea mult mai plăcută decât una cumașina. Dar riscul? Riscul exista înambele moduri. Nu există misiune fărărisc. Diferența este făcută doar deexistența procentului pentru că acestanu este identic.

- Cum o începem ? întreabă Costel.- Adică? vreau să-l fac să fie mai

explicit.- Începem din stânga sau din

dreapta.Stânga însemna că plecăm de la

borna 1, cea care străjuia movila de lamalul mării sau de la borna o sutășaizeci și nouă cea care se odihnea pemalul Dunării la trecerea cu bacul,adică din dreapta.

- Nu începem din dreapta, e preadeparte să batem drumul până acolo,începem de la unu, dar de aici plecămdirect spre mare, să vedem și un sfertdin frontiera maritimă. Costel m-aprivit și:

- Ai dreptate, așa e cel mai bine,deci mergem travers spre mare, apoiîncă douăzeci de kilometri pe mare șidupă aceea schimbăm direcția sprefrontiera de pe uscat.

- Costel, mergem ceva mai mult pemare, nu numai douăzeci de kilometri,ci poate douăzeci și cinci, apoischimbăm spre sud și după patruzecide kilometri unghi de nouăzeci degrade spre vest.

DISTAN}A DINTRE VIA}DISTAN}A DINTRE VIA}ĂĂ {I{I

MOARTEMOARTEAnton GAGIU


23nr. 105, 2018

- Ai început să vorbești ca un pilot,spune Costel.

- Am învățat de la voi, spunpoliticos.

- Cum a fost micul dejun? Amzâmbit.

- Dacă ar fi posibil aș veni aici înfiecare dimineață să servesc miculdejun cu voi.

A zâmbit și Costel.- Am să le spun celor de la

intendență, sau… mai bine, nu le spun,că li se urcă la cap.

Am urcat în elicopter. Simțeam căam urcat într-o pasăre imensădesprinsă dintr-o poveste, iar eu măpregătesc să fiu parte a acelei povești.Ne-am pus toți căștile, încât acumechipați de… misiune, adică eram gatasă începem survolul mării. În treiminute eram la circa o sută de metrialtitudine. Sub noi pământul cu tot ceavea pe el părea o construcțieartizanală pentru jocul… naturii. Amrămas atârnați în aer la aceastăaltitudine câteva minute pentru…sondă, adică testarea temperaturii,viteza vântului, direcție etc. șitransmiterea acestor date la centrul decomandă al zborului. Apoi am luatazimut spre mare. Nu ne despărțea deea mai mult de trei kilometri. Zburamdeasupra ei de parcă de pasăreanoastră de oțel atârna ea, marea, întoată splendoarea ei, imensă, albastră,amețitoare, frumoasă și clară ca opoveste de dragostea care ne unea pevecie. Sub noi din loc în loc câteva bărcipescărești la acea oră a dimineții îșicăutau norocul în burta mării. Dupăcâteva minute am schimbat direcțiaspre sud, intrasem în apeleinternaționale. În dreapta noastrăvedem țărmul cum îmbrățișa mareadin loc în loc sau poate era doar undans pe care încă nu-l descifram. Apoiam zărit macaralele șantierului naval,era semn că ne apropiem de frontierăși trebuia să schimbăm din noudirecția. Am luat înălțimea uscatuluichiar deasupra bornei unu de lafrontiera de sud. Aceasta trona ca unîmpărat pe o movilă de câțiva zeci demetri, încât de la înălțimea la care ne

aflam părea sânul imens al uneifecioare întinse la soare. Pentru căpuțin mai încolo se tolăneau pe nisipulfierbinte al ultimei localități de peteritoriul nostru multe persoane încostumele lui Adam și Eva.

- Ne apropiem mai mult? întreabăhâtru Costel.

- La ce bun? întreb. De aici de undesuntem… tot degeaba, mai mult îisperiem, mai ales că vor vedea că esteun elicopter militar.

- Ai dreptate! își temperează Costelelanul. La ce înălțime să zbor ca săobservi starea fâșiei arate?

- La cincisprezece, douăzeci demetri lateral dreapta. Dacă observ cevasuspect îți spun să aterizezi.

- Eheii frate! Ușurel cu aterizarea!Pentru asta trebuie să obțin aprobarede la Centrul de comandă. Nu că n-amprimi-o, dar trebuie să comunic acoloși ei să spună „da” și să se consemnezeîn documente.

- Am înțeles! Știam că nu suntemde capul nostru. Nu e valabilă pentrunoi zicala: „liberi ca pasărea cerului”.

- Că bine zici! conchide Costel.Sub noi fâșia arată și dincolo de ea

la câțiva zeci de centimetri linia defrontieră, desenau parcă un semn alvieții, pentru că dincolo de acestea înpartea dreaptă începea să respire țara,patria în care noi cei din această pasărede oțel prinseserăm viață, aici era totce iubeam și însemna ceva pentru noi,eram legați de aceste locuri prinexistența noastră de acum și prin ceade dincolo de aceste clipe. Și măgândeam la această existență și la ceînsemna pentru mine misiunea de astrăjui patria de sus, din respirația eisau altfel spus din sufletul ei. Sub noipământul își desenase trupul cu tarlaleabia recoltate, altele erau pline derodul pământului, în special porumbpentru că recoltatul acestuia nuîncepuse încă. De-a lungul fâșiei arateînsă era un culoar liber de culturi înaltecu lățimea de cincizeci de metri încâtpe acest spațiu aveam posibilitatea săvedem și viețuitoarele locului cummișunau dintr-o parte în alta peteritoriile ambelor țări, că doar nu

aveau nevoie de pașaport pentru apaște iarbă mai grasă. Foișoarelepentru observare și supraveghereridicate din loc în loc se înălțau ca niștecastele părăsite ce-și așteptau oaspeții.Doar unele erau ocupate de ostași caresupravegheau frontiera, de regulă celemai înalte de pe direcțiile principale.

- Dacă nu sunt ocupate de ce le maițineți? întreabă Costel din curiozitate.

- Când au fost construite erau ostașimai mulți care făceau armata lagrăniceri, deci puteau fi toate ocupate,acum numărul lor a scăzut și ocupămdoar unele dintre ele.

- Chestie de natalitate deci?continuă el.

- Nu numai de natalitate, ci și decosturi, spun ca un bun cunoscător alsituației.

- Adică?- Una e să ții la o unitate de

frontieră cu două sute de kilometriresponsabilitate cinci sute de oameniși alta e să ții o mie, nu? îi răspundcuriosului.

- Să înțeleg că ai cinci sute deoameni?

- Da, dar la aproape două sutecincizeci de kilometri de frontieră.

- Ohoo nene, răspundere nu glumă!făcu el constatarea.

Sub noi, se deschideau canioanecare călătoreau spre linia de frontieră,apoi acestea își continuau drumulnestingherite și pe teritoriul statuluivecin, semn că traseul le era cunoscutdin preistorie. Văile acestea eraupopulate de turme de oi și capre,păzite din loc de vreun cioban de-allocului, acesta avea grijă să nu seapropie prea mult turma de linia defrontieră, căci trecerea „dincolo”însemna o amendă serioasă. văi șicanioane au urmat pădurile dearboreți, pline de vânat în special fazanicare la trecerea elicopterului eraustârniți în zboruri sperioase și apoi serepezeau în primele adăposturi ce leieșeau în cale, de regulă lanurile deporumb. Cuprindeam cu privirea, sauîncercam să cuprind cât mai mult dinteritoriul adiacent frontierei, să observschimbări în configurația terenului,


24 nr. 105, 2018

apariția unor poteci, drumuri, sălașuripentru animale, adăposturi umanetemporare pentru munca la câmp,lucrări forestiere în curs sauamenajarea unor terase. Toate acesteale „bifam” pe harta mea de lucru caapoi să le cuprind într-un raportdetaliat de misiune. Uitându-mă pehubloul din dreptul meu privirea mi-afost atrasă de un jet de foc, flacărădeschisă care țâșnea din țeava deevacuare a gazelor .Limba de foc avealungimea de vreun metru, poate maimult și creștea constant. Instantaneuinima a prins să-mi ia la galop. Nu știudacă m-am schimbat la față, dar sigurîn interiorul meu apăruse senzația defrică. În stânga mea era mecanicul debord. Îl ating cu mâna și-i fac semn săprivească în direcția pe care i-oindicam. Am văzut că s-a schimbat lafață ,devenise livid. Îi comunicăpilotului:

- Avem probleme la motorul drept,spune.

- Ce probleme? întreabă Costel. Ceprobleme că bordul nu-mi indicănimic?

- Nu indică pentru aruncă în aer jetcu flacără, nu arde în interior, dar numai are mult și va cuprinde și interiorul,spune mecanicul de bord.

- Zii ce facem?- Aterizăm să examinez, poate sunt

filtrele de evacuare înfundate. Le curăț,apoi încercăm din nou.

- Să găsesc un loc favorabil pentruaterizare, zice Costel.

- Șefu, dacă se poate mai repede, cădupă ce flacăra ajunge la rezerva decarburant degeaba mai găsim loc deaterizare.

- Stai mă omule că trebuie să am unloc adecvat, nu vezi că sub noi suntnumai livezi de viță de vie! se rățoieștele el pilotul destul de speriat desituație. Numai copilotul Marianintrase într-o stare de muțenie. Însfârșit Costel găsește un loc propicepentru aterizare, un luminiș în mijlocullivezii de viță de vie. Începuse culesul lastruguri. Undeva în depărtare la câtevasute de metri de locul aterizării pedealurile stațiunii viticole se zăreau zeci

de muncitori la cules, iar locul destrângere a rodului muncii lor era chiarluminișul acela în care aterizasem,unde am observat zeci de lădițe custruguri aromați, albi sau negri. Imediatdupă aterizare și după ce motorul afost oprit, mecanicul de bord a începutsă meșterească la motoare să scoatăfiltrele de carburant pentru a leexamina.

- Cât durează? a întrebat Costel.- O jumătate de oră, spune Victor.- Hai Victore repede că nu am

apucat să comunic la Centrul decomandă și intră ăștia în panică!

- Hai, hai, dar nu se face cât ai batedin palme! răspunde mecanicul debord supărat că avea de lucru.

- Ți s-a mai întâmplat? îl întreb peCostel, sperând să aflu de la el o starede fapt.

- Nu. Dar o chestie ca asta ți sepoate întâmpla o singură dată și îți esteîndeajuns.

Răspunsul lui nu a avut darul să măliniștească, ba aș putea spune exactinvers. Mă aflam în situația în careaveam o altă opțiune, aceea de arămâne la sol și de a mă întoarce lasediul unității cu o mașină de lasubunitatea din apropiere. Dar?? Cumaș fi fost privit de aviatori? Un fricos! Sesperie de niște flăcări scoase pe nări deelicopter? „Nu, mi-am zis, rămân cuei!”

Într-o jumătatea de oră mecaniculde bord își terminase treaba.

- Am terminat! spune Victor.- Da, dar să vedem ce a ieșit, îi

răspunde Costel.- Nu putem vedea decât dacă

pornim motorul, zice Victor.- Măi colegilor, ne trezim toți

chemați de Costel, dacă tot suntem aicicu lădițele acestea de struguri aromați,nu credeți că nu ne-ar strica câtevalădițe? Toți am achiesat la propunerelui. În cinci minute spațiul liber dinelicopter era plin de lădițe cu struguri.

- Costele, întreb, nu am depășitgreutatea? am întrebat de teamă, nude curiozitate.

- În niciun caz, putem urca în elpână la o tonă, noi patru nu avem trei

sute cincizeci de kilograme, iar lădițeleacestea, stai să le număr, zice el, suntșaisprezece, nu au o sută de kilograme,așa că nu este nicio problemă. Amurcat.

Costel a pornit motorul. Zgomotullui asurzitor mi-a reamintit unde măaflu. Am privit pe hublou. Motorul numai scoate flăcări pe nări. Am decolat.Am luat altitudinea necesară pentru aputea comunica prin radio la Centrulde comandă, poziția și situația în carene aflam. Am luat apoi direcția spreunitatea de elicoptere. Desigur nu maizburam paralel cu linia de frontieră cipe un traseu direct, mai scurt și maisigur speram eu. Am zburat mai puținde o jumătate de oră, undeva pedirecția noastră de zbor se zărea siluetaMonumentului de la Adamclisi.

- Iar s-a aprins motorul! aud voceamecanicului de bord. Privesc prinhublou. La același motor era flacără.Acum era mai intensă, mai vie. Era cevacomplicat acolo în măruntaiele lui.

- Aterizăm la monument! spuneCostel. În fața monumentului era unplatou cu o suprafață generoasă.

- Victore stăm cât e nevoie, spuneCostel. Dacă nu poți să-I dai de cap,rămânem aici și chemăm echipatehnică de la unitate. Nu vreau să măadune cu fărașul.

- Parcă ar vrea așa ceva vreunuldintre noi! spune Victor mai multpentru el. Acum am stat mai mult pânăcând Victor a spus că-i gata. Amdecolat. Din momentul în care amajuns în aer la înălțimea de zbor și pânăpe heliportul unității nu mi-am dezlipitochii de la țeava de eșapament. Nu amai apărut flacăra. Aceasta a apărutînsă mult timp după aceea în minteamea, în vise sau în momente în careretrăiam acea întâmplare, care mi-aarătat că distanța dintre viață și moarteeste atât de relativă încât oricând poțitrece foarte ușor de la una la alta.


25nr. 105, 2018

De cum începu sirena să urle, Leibaîşi lăsă mătura udă în gangul plin dehârtii, fugind să se ascundă. Cuprins deo spaimă nebună, se-aruncă prin uşa detablă, cu găurele, în locul unde-şi ţineaalteori măturoiul, pe scaunul vremilorliniştite odată. Şi în curând, gangul seumplu de mulţimea îngrozită. Câţivadin cei din faţa uşii, cerură omului de pescaun să le dea şi lor drumu-năuntru, darLeiba nu le răspunse. Un zumzet din ceîn ce mai apropiat de avioane se făceaauzit şi în curând, primele bombecăzură la periferia oraşului. De undeva,tunurile începură să latre a moarte. Dincând în când, rafalele mitralierelor,instalate în centrul oraşului, spărgeauliniştea adâncă din subsol. Toţi îşi ţineaurăsuflarea. Bombele cădeau tot maiaproape. În pasajul înţesat, venea mirosde sulf şi de ars. Praf de moloz şi decenuşă cădea ca o ploaie cernită pestecei ce stăteau la intrare. O bombă căzupe magazinul de la intrarea din dreaptapasajului. Fiare şi pietre căzură pestemulţime. O altă bombă căzu în acelaşiloc, desfăcându-l. De la etajul al cincileaşi până la parter, clădirea crăpă ca unharbuz, acoperind pe de-a-ntregulintrarea-n pasaj. Şi-atunci Leiba auziprimele răcnete. Un miros de carneprăjită şi de latrină umplu văzduhulînţesat de-njurături şi de ţipete. Câţivaborfaşi buzunăreau pe cei ce-şipierduseră cunoştinţa o vreme saudefinitiv pe străzile oraşului.

Bombele cădeau în continuare pestecentrul oraşului, în timp ce Leiba-şiproptea uşa mai bine. Ochii de copilpriveau speriaţi prin deschizăturiletăiate în tabla uşii, anume pentruaerisire. O bombă căzu peste-o cisternăde pompieri. Altele cădeau din ce în cemai aproape, în jurul pasajului. Deodatăun suflu năpraznic lipi copilul atât detare de uşă, încât sângele ţâşni cu puteredin pielea presată prin găuri, iar ochiul

ţâşni în umărul lui Leiba. O altă bombăîn centrul pasajului, sfârtecându-l. Ogroapă enormă de-asfalt şi de carnerămase pentru o clipă deschisă, pentruca mai apoi să se umple cu resturi deoameni şi moloz hăcuit.

Leiba-şi pierdu cunoştinţa, izbit desuflu în peretele zidului. În clipa aceea,mitraliera tăcu şi ultima parte dinmagazin se prăbuşi, astupând groapa cutotul. De printre ruine, un picior se maizvârcolea încă, aidoma piciorului depăianjen. Şi-atunci, sirena începu să urledin nou. Val, după val, vântul veneacurăţind în rafale strada şi cerul. Nici ungeamăt nu se mai auzea din maldărul alruinelor fumegânde. Pe o bară înroşităsfârâia o bucată de carne-mbibată cusânge. Şi vântul sufla, dezgolind,dezastrul din fum.

Unul câte unul, oamenii ieşeau deprin adăposturile caselor, gesticulând.Câţi or fi murit oare? Şi-n vremea aceea,din cer începu să cadă o ploaie înroşităde sânge. Cele câteva salvări venite îngrabă, plecară fără a şti niciodată la câţiar fi fost necesară intervenţia lor. Uncurcubeu strepezit se-arată pe cerulplumburiu. Şi-atunci sirena încetă.

*

Când se trezi, Leiba-şi simţi capul ocloacă şi-o durere cumplită-i ardeaceafa. Îşi duse mâna la ţeastă tremurător,crezând-o ciuruită, dar se bucură cândgăsi doar un cucui mare cât o nucă ivitacolo pe neaşteptate. Îşi şterse cu grijăumărul de ochiul scurs. O picătură desânge-nchegat îi stânjenea mişcareapleoapei. O îndepărtă cu degetul şi semai linişti. Se miră de liniştea adâncă,ce-l înconjura. Privi spre uşă. Pieleacopilului strivită prin găurelele de laaerisire, lăsa să se scurgă o zeamăcleioasă şi roză. Leiba dădu propteauagroasă de-o parte şi trase de uşă.

Când puse mâna pe tabla curbată depresiune, aceasta cedă. O fetiţă strivită,în uşa deschisă, se prăbuşi, în vreme cedin burta plesnită maţele sparte ţâşniră.Cu ochii ieşiţi din orbite, un bătrân cubarba lipită de gâtul fără cămasă, păreacă doreşte să între-n lăuntru. ÎnfricoşatLeiba dădu să-nchidă uşa. Dar, nu maiputu. Trupurile căzute-l împiedicau. Şiatunci, din mişcarea aceea, căzură şi altebucăţi din trupuri vecine. Şi-o duhoarenebună răzbătu odată cu ele.

Cu o furie oarbă, începu să tragă dinmaldăr trup după trup, bucată dupăbucată şi să strige. Strigătul sună înecat,fără spaţiu, ca urletul hienei sub apă.Lumea cadavrelor îl umpluse de groază.Trase cu sete de-o mână smulgând-o dinumărul al unei femei. Pielea şi zgârciulse-ntinseră cedând într-un plesnet surd.Un pârâit de oase-n mişcare-l făcu să seretragă spre fundul gheretei. Orostogolire se prăbuşi, mustind, gata să-lstrivească.

Bucăţi de moloz şi nisip îl făcură săspere că undeva, acolo, mai departe, seaflă o ieşire. De-aceea-şi opri pentru oclipă lucrul, gândind: „Să duc mai întâitot ce am tras din morman în fundulcuşetei şi-apoi voi vedea”. Apucând depicioare trupul fetiţei, îl târâ pe lângăscaun până-n celălalt capăt. Apoi,bucată cu bucată, dezgoli pragul cuşetei

ADÃPOSTULADÃPOSTULGheorghe Andrei NEAGU



26 nr. 105, 2018

CU SCRIITOAREA IOANA STUPARUCU SCRIITOAREA IOANA STUPARU„PE FIRUL AMINTIRILOR”„PE FIRUL AMINTIRILOR”

geo CĂLugĂRugeo CĂLugĂRu

Nimic pe lume nu esteîntâmplător iar scriitoarea IoanaStuparu ne convinge de acest adevăr.Lăsându-se călăuzită pe firulamintirilor, pe care resuscitându-le,învie din uitare întâmplări care s-aupetrecut cu trei decenii în urmă,evocarea unui trecut, pe care l-amtrăit cândva, cu luminile şi umbrelesale, este o modalitate caîntegrându-l în acum să trăim îndeplinul ei şi să nu lepădăm nimic din„clipa cea repede”, care este de faptînsăşi viaţa noastră, darul suprem pecare ni l-a oferit Dumnezeu.Scriitoarea Ioana Stuparu simte şicunoaşte acest adevăr şi prin harulprimit de la Divinitate, ni-lîmpărtăşeşte şi nouă cititorilor prinoperele sale.

Cartea la care mă refer „Cireşulspovedaniei”, apărută de curândeste o dovadă elocventă. Mă voi

referi la câteva întâmplări din acelieri şi care prin modul în care suntreliefate, dau substanţă deosebităcalităţilor scriitoriceşti ale autoarei.Aceasta are harul nu numai să aducăîn pagină de carte bogăţie deevenimente importante dar şiîncărcătura lor afectivă, generatoarede emoţie artistică dar şi deînvăţăminte demne de ţinut minte şiluat aminte. Vreau să spun şi să fiuînţeles că prin aceasta, scriitoareaIoana Stuparu îi oferă cititoruluihrană, atât pentru minte prin celerelatate cât şi pentru suflet, prin câtşi cum se împlică emoţional în ceeace evocă în paginile cărţii,contribuind astfel la împlinirea părţiicelei mai preţuite a fiinţei umane –CARACTERUL.

Dacă soarta (ceva căreia nu i tepoţi împotrivi ori sustrage), nu ar fidecis să fie invitaţi la aceeaşi nuntă,poate că Eva nu ar fi aflat niciodatădespre existenţa Murei şi a luiSamuel, care le vor deveni prietenipentru toată viaţa, ei şi soţului săuSebastian; n-ar fi descoperit acelcireş de pe locul pe care, Firu, tatălMurei îşi va construi împreună cusoţia sa Zina, cuibul fericitei lorcăsnicii de până la izbucnirearăzboiului şi de după întoarcereaacestuia de pe front.

Cireşul, ocrotit cu dragoste este,

la rându-i generos, dăruindu-leumbra lui răcoroasă, de fiecare datăcând cei ai casei se adună la masaaşezată sub acesta spre a se spovedi,împărtăşindu-şi gânduri şisentimente, făcându-şi proiectepentru viitor. Întru veşnică amintire,Eva, Sebastian, Mura şi Samuel îşi vorîncrusta numele în trunchiul săuneted şi vor cinsti printr-o masăbogată şi sărbătorească, ideea carele-a venit şi căreia i-au dat viaţă.

Din acel moment, Cireşuldobândeşte o aură aparte, desfinţenie, pe care autoarea i-ocosfinţeşte, botezându-l „Cireşulspovedaniei” şi îi dedică romanul cuacelaşi nume, pe care ni-l oferă şi pecare, împreună cu scriitoarea IoanaStuparu, îl vom aprecia, ca pe unmoment de sărbătoare întru unire şicredinţă, de care, cu toţii avem marenevoie.

reuşind să-nchidă şi uşa. Se aşeză apoipe scaun, ştergându-şi sudoarea de pefrunte. Simţi cum setea-şi făcea loc întrupul chinuit de nelinişte. După ce seodihni puţin, începu să tragă din nou decadavre, înghesuindu-le. Un aer stătut îiîngreuna respiraţia. Plin de scârbă,vomă peste prag, ameţit.

De sus cădeau alte sfărâmături de-asfalt şi de pietre. O bârnă de fier înfipse

de-a curmezişul un trup de soldatstrăbătându-l. Când trase de el, aceeaşirostogolire lichidă-l făcu să sară pestepragul cuşetei. Şi-o nouă grămadă decarne căzu, astupându-i lucrarea. Cândse uită în fundul cuşetei, se-ngrozi. Pestiva de carne şi moloz era prea puţinloc pentru alte cadavre. Leiba izbucniîntr-un hohot prăbuşindu-se. De susdintre trupuri, o zeamă roşcată-vânătă,curgea băltind pe podea. Din când încând, ceva umflat se spărgea ca un

balon cu un fâşâit de uşurare, în valuri,duhnind.

Şi-atunci Leiba-ncepu să-şi smulgăpărul din cap. Poate aceasta-i pedeapsalui Dumnezeu, gândi disperat, urlândprintre sughiţuri. Apoi răguşit şi istovitse-ntinse pe jos, în băltoaca aceea decarne presată, fără nici-o speranţă.Respira din ce în ce mai greu. Miresmeîn valuri răzbăteau din morman,sufocându-l.



27nr. 105, 2018

Ecoul Luminii ReflectateEcoul Luminii ReflectateMulticolor în OglindMulticolor în Oglindăă

Octavian LuPuOctavian LuPu

„Disting trăirile tale lăuntrice/Strălucind cu putere; / Observ toate acestetrăiri / Şi de aceea te iubesc mult. // Nuîmpiedica să se vadă / Trăirile taleadevărate, / Trăiri atât de frumoase /Asemenea curcubeului.”

(Refrenul melodiei „True Colours”interpretate de Cyndi Lauper şi Phil Collins)

Lumina se proiecta în razedistincte peste bănci în sala de clasă.Profesoara de limba engleză sepregătea să ne dea un extemporalneanunţat. Nu era vestea cea maibună pe care o aştepta un student.Tensiunea aşteptării se profilaameninţător. Liniştea deveniseadâncă. Se auzea tramvaiul cumtrecea la câteva sute de metridistanţă. Podeaua scârţâia la cea maimică atingere. Băncile de lemnpăreau că trosnesc zgomotos.Aşteptam şi timpul trecea încet,încet, fără să se grăbească.

Mâinile îmi transpirau cu putere.Căldura năvălise cu putere în corpulmeu. Colegul din dreapta se ştergeamereu cu o batistă mototolită. Măenervau gesturile lui, dar îmidădeam seama că simţea aceeaşiîncordare ca mine. Nici el nu sepregătise pentru aşa ceva. De regulă,extemporalele se anunţau din vremela această materie. La limba românăera cu totul altceva fiindcă sepresupunea că oricând trebuie să fiipregătit. Şi de fapt, în decada anilor’80 cine s-ar fi gândit la utilitateaunei limbi străine?

Dar tăcerea nu dură atât de multşi profesoara ne spuse: „Vă surprindcu un extemporal neanunţat, însăscopul meu nu este acela de a umplecatalogul cu note proaste.Dimpotrivă, doresc să vă înţelegmai bine şi m-am gândit să vă oferocazia să vă exprimaţi trăirile,

bineînţeles în limba engleză, să văexpuneţi dorinţele şi aspiraţiile pecare le aveţi de la viaţă.”

Am tresărit. Nimeni nu spuneaclar ceea ce gândea. Mereu măcenzuram când era vorba deexprimarea a ceea ce îmi venea înminte. Deseori avusesem necazuridin cauză că îmi făcusem cunoscutpunctul de vedere. Nu aşa seproceda. Nu era bine. Să fii avutvreun plan ascuns profesoara deengleză? Să fi fost înţeleasă cuofiţerul de contrainformaţii? Nu îmiputeam da seama. Dar în mod certeram hotărât să rămân în propriamea carapace.

„Îmi dau seama că deja văgândiţi că doresc să mă folosesc deceea ce îmi veţi scrie, dar lucrurilestau altfel. Învăţarea unei limbi, şiaici includ deopotrivă limbamaternă şi orice altă limbă străină,presupune capacitatea de a pune încuvinte ceea ce gândeşti şi de aexprima clar ceea ce se află înadâncul sufletului,” continuă în timpce se plimba printre bănci şi neprivea cu blândeţe.

„Nu este suficientă învăţareaunor reguli gramaticale şimemorarea mecanică a multorcuvinte. Trebuie să distingi sufletulrespectivei limbi. Orizontul pe careţi-l deschide trebuie să fie mereuînaintea ta asemenea unei ferestredeschise către cer,” spuse maideparte îndreptându-se cătrecatedră. „De aceea, vă rog săscoateţi o foaie de hârtie, să văsemnaţi, şi după aceea să compuneţiun scurt paragraf cu privire la carteasau filmul care v-a impresionat celmai mult şi raţiunea acestui lucru.”

Gestul neaşteptat a provocatsurprindere şi freamăt. Profesoriierau adversarii noştri. Nu puteam săîi vedem altfel decât ca pe nişteagenţi plătiţi ai regimului pentru a

ne educa în spiritul orânduiriicomuniste. Niciodată nu eramîntrebaţi ce simţim cu adevărat.Mereu ni se dădeau ordine căroratrebuia să ne conformăm. Dacăfăceai altfel, pedeapsa veneaimediat. Nu aveai cum să scapi.Regula o deprinsesem încă de pebăncile şcolii generale, când primullucru ce ni s-a spus a fost acela de adeschide gura doar când eraiîntrebat.

Însă ceva în interiorul meu mădetermina să dau curs invitaţieiprofesoarei de limba engleză de aexprima cu adevărat ceea cesimţeam. Trăirile trebuiau codificateadecvat prin comentariul unei cărţisau al unui film. Acesta era mesajulsuplimentar al cuvintelor sale. Prinurmare, eventuala acuzaţie că ai fispus ceva necorespunzător putea fiingenios evitată fără repercursiuniulterioare.

Dar despre ce să vorbesc? Ceanume să aleg din noianul degânduri ce îmi veneau în minte?Surprinzător, în faţa unei provocăriblocajul survine fie din lipsa, fie dinabundenţa de opţiuni ce leîntrezăreşti ca posibile căi derezolvare. Din fericire, în urmă cumai multe zile avusesem ocazia dea viziona ecranizarea celui maicunoscut roman al scriitoarei


28 nr. 105, 2018

Charlotte Brontë. Bineînţeles, mărefer la „Jane Eyre”, ce prezintă opoveste ţesută în jurul vieţiipersonajului omonim pe parcursulmai multor etape: copilărie,adolescenţă şi prima tinereţe.Cumva, experienţele înfăţişate înaceastă scriere, şi bine redate pemarele ecran, aveau un profundecou pentru mine.

Şi atunci am înţeles. Nu eranecesar să vorbesc despre mine, cimai degrabă despre acest personajfictiv, reliefând ceea ce doream săcomunic în dreptul său şi nu al meu.M-a fascinat imediat acest joc încare spuneai şi în acelaşi timpascundeai adevăratul înţeles pentrucel neavenit. Şi astfel, am început săîmi scriu gândurile, aşa cum lesimţeam, dar fără a face referire lamine. În Jane Eyre mă regăseam înmultiplele ei experienţe ce marcauo copilărie nefericită, o adolescenţăsupusă brutalităţii unui internatfuncţionând sub standardelenecesare unui sistem de educaţie şio primă tinereţe în care ţi se cerea lafiecare pas să faci compromis şi săcedezi ca individualitate.

În timp ce alţi colegi abia scriaucâteva rânduri, coala mea de hârtiedevenise deja plină pe o parte şi măpregăteam să trec mai departe. Nuaveam cea mai bună exprimare înlimba engleză, dar ideile îmi erauclare. Ştiam ce doream să spun şi nuezitam. Concis, dar şi punctând înprofunzime, am schiţat anumitetrăsături de caracter ale personajuluiJane Eyre, care în mare măsurăcorespundeau cu profilul meuinterior. Cumva, intuiam intenţia luiCharlotte Brontë de a luptaîmpotriva nedreptăţilor din aceaepocă marcată de făţărnicie,ignoranţă şi bigotism.

Rândurile se adăugau tot maimult, dar profesoara interveni şi neceru să ne apropiem de încheiere:„Vă rog să nu uitaţi să scrieţi la finalo propoziţie sau o frază care săredea concis înţelesul la tot ceea ceaţi aşternut pe hârtie. Consider căeste important să reliefaţi o anumităidee care să vă reprezinte intenţiileşi aspiraţiile.”

„O frază de încheiere? Cam greu

de alcătuit. Mai degrabă opropoziţie sau chiar un cuvânt ar fimai potrivit,” m-am gândit în timpce reciteam tot ce scrisesem. Darcare să fie exprimarea cheie, acelecuvinte în jurul cărora a gravitattoată expunerea? Revedeamsecvenţele principale din film. Oaveam pe Jane Eyre în faţa meaasemenea unui personaj real. Îidistingeam năzuinţele şidezamăgirile. Observam capacitateasa de a o lua de la capăt, chiar şi încircumstanţe ostile. Mă regăseam înrespingerea compromisului lafiecare pas şi în evitareaconformismului. Da, Jane era unpersonaj revoluţionar, dar care îşiducea lupta la modul solitar.

Izolată de marea masă şineînţeleasă de cei apropiaţi, eacontinua să meargă înainte înarmonie cu ceea ce simţea. Aceastăfidelitate faţă de propriile trăiri şinăzuinţe reprezenta ceva nou pentrumine. În jur distingeam mereureluarea iarăşi şi iarăşi a sloganului„fii la fel ca toată lumea”. Dar cumpoţi să te conformezi curentuluigeneral când acest lucru presupuneminciună, făţărnicie şi slugărnicie lafiecare pas? Cum să înaintezi cândde fapt nu faci altceva decât să îţicalci în picioare dorinţele şiaspiraţiile ignorând ceea ce simţi cuadevărat?

„A sosit momentul să strângemtot ce aţi scris. Şeful de grupă săînceapă să adune toate lucrările,”spuse profesoara. Doar câtevasecunde mai aveam pentrupropoziţia finală. Colegii din bancaalăturată deja predaseră lucrarea.Acum era rândul meu. Am ezitatpuţin, dar deodată mi-am dat seamacare era tâlcul întregii povestiri pecare o scrisesem. Cu câteva zvâcniride stilou am adăugat gândul careîmi venise în acele clipe, după caream predat compunerea.

Lucrările au fost strânse şiînmânate profesoarei. „Mă bucurăfaptul că aţi răspuns invitaţiei de ascrie şi exprima liber gândurile pecare le aveţi. Fiindcă am remarcatpe un anumit student, care amanifestat un interes mai special, aşdori să îl invit să ne spună succint ce

anume a prezentat şi concluziafinală.” Şi astfel, mă invită să măridic şi să spun întregii grupe desprece am scris.

Vizibil emoţionat, m-am ridicat.Îmi era teamă că nu îmi voi găsicuvintele. Un tremur uşor măîncerca, dar am reuşit să îlstăpânesc. Am început să redauideile principale şi circumstanţele încare vizionasem respectivul film.Am punctat acele scene ce mi s-aupărut mai relevante şi am redatdramatismul conflictului. Toţicolegii mă urmăreau cu atenţiaîncordată. Profesoara manifesta unprofund interes şi părea vizibilimpresionată.

În cele din urmă am adăugat: „Iarînţelesul vieţii lui Jane Eyre se poaterezuma succint prin cuvintele: ‘Săfii mereu tu însuţi, indiferent decondiţiile prin care trebuie să treci’.Aici este cheia adevăratei împliniri.”O tăcere densă urmă cuvintelormele. Din nou se auzeau zgomotultramvaielor trecând la câteva sute demetri de locul în care ne aflam. Darnu dură mult şi profesoara măîntrebă direct: „Şi aşa vrei să faci şitu?”. Fără ezitare i-am răspuns: „Da.Nu cred că pot face altfel decât săfiu fidel propriei mele conştiinţe.”

Soneria sună gălăgios în curte.Se intra în pauză. Uşi se deschideauşi se închideau spre coridoare pemăsură ce studenţii ieşeau din clase.Profesoara nu mai adăugă nimic. Seridică, îşi luă rămas bun şi părăsiclasa. Dar colegii se uitau temător lamine. Ceea ce spusesem încă mairăsuna în auzul lor. Cu toate acestea,îmi era indiferent de ceea ce se vacrede sau se va raporta despre mine.Am părăsit sala de clasă, însăinvoluntar, când am trecut prindreptul unei oglinzi am remarcatlumina soarelui cum se reflecta cuputere având irizaţii de curcubeu.„Să fii tu însuţi şi să fii naturalasemenea luminii soarelui sauadierii vântului. Cred că acestareprezintă etalonul după care trebuiesă îţi trăieşti viaţa,” îmi răsunăspontan în minte în timp ce măîndepărtam tot mai mult de acel loc,iar imaginile se estompau înapoiamea.


29nr. 105, 2018

Visul

fugeau lumile dintr-o secundămâna dreapta a Domnului răsfira iţe într-un război din care se ivea un covor fermecat multicolor multicelular şi multidimensional pe care am urcat să te caut...

au ţâşnit luminile printre coastele pământului împărtăşindu-mă apoi m-au întors în mână stângă

se făcea că... toate lumile se prefăcuserăîn stane de piatră- capetele mângâiau pământul picioarele, cerul

mă împrăştiam prin Turnul Babel orbită de friguri fără limbăun Guliver călca pietre iscând cutremure fantastice

se mai făcea că, mergeam pe o apă lină

zburam pe covorul fermecat fericităalături zâmbea prinţul din poveste curgeau râuri de îngeri

cocoşii strigau glorioşi primei dimineţi în doi...

Coloană infinită

Persistă o prezenţă stridentă slută... văpăi de foc urcă în creştet preling epiderma savurând-o împinge trage sfâlşie

Doamne, cum mai ticăie ceasul ameninţă ultima secundăpândeşte adulmecă suge secătuieşte sugrumă

stă tolănită doamna în şezlong... soarbe o-nghiţitură mare de sangria bolboroseşte-nu ştiu în ce limbă sughitestau la rând aşteptând zorii...

Grădina mamei

în pântecul duminicii, braţe în vânt creionează săltând plete salcâmilor frunze sentimente adună gura fântânii...fluturii albi desenează zig-zaguri în grădina mamei meleadiere de aripi piersici nude la umbră bate vântul o frunză un greiere cântă pe palma sfântă a smochinuluiparfumul reginelor umple văzduhul imaculandu-lsărut icoana mamei

Veronicăi Micle

S-a dus... şi-a luat dorul cu elcin’ te mai sărută-n gând din creştet pân’ la pământ cine îţi dezmiardă ochii?cin’ te alintă, Nicuţă, cu degete de lumină cântă adună în mâini,părul, buzele, umeri?apele-ţi curg şiroaieslab înger rece aşternut ai pusgrăbită pe drum fără sensuri,cumplit destin alesVeronică, nu veţi fi Unul...

poate că-ntr-o zi, El cu inima-i sângerandă va şti să te-aducă-napoi ,dându-şi ofrandă, geniul rebel.

EminescuTot ce ai fost

și ce ești

Pe fruntea omenirii ai fost sortit să fiiPoetul nemuririi-patima iubiriizbuciumul firiiclopot Cerului mir sufletului aur Pământuluisfâşiere dorului freamăt codrului vâjâitul gândului aripă cuvântuluimângâiere florilorşi al deşteptărilorfoşnetul frunzelor mătasea stelelor zbuciumul mărilor Cântarea Cântărilor răstignirea zorilorLuceafăr nopţilor ropotul ploilor arsura buzelor stânsoarea braţelor sărut, picioarelorzbuciumul cărnii al preumblării spre gemeni, ochii-i...în braţele lunii scrâşnetul furtuniineliniştea teiului caznă doruluişi albastruluiînflorirea urii agonia zării şi a întristăriitriunghiurizbor înjunghiat ...asasinat.

POEZIICorina Ligia PĂTRAȘCU


30 nr. 105, 2018

Mărgăritare de recunoştinţă, Mărgăritare de recunoştinţă, pentru poeziapentru poezia

Corinei Ligia PătraşcuCorinei Ligia PătraşcuGeorgeta BLENDEA ZAMFIR

Înfiorat Universul declară: „Arspoetica”, sugestivei intarsieri deelemente sensibile strecurate înversurile Corinei Ligia Pătrașcu.Paradox metaforic de la alfa laomega, de la bine la rău, poeziainclude idei îmbrăcate într-o hainăhalucinant de sugestivă.Alternanțele țâșnesc în ariastrălucită. Optzecistă dar multîmbogățită ultramodern în liniapoeților contemporani îmbrățișațide nemuritoarea metaforă, poetasurclasează linia creației actuale:„din săbii de foc se preling rubine”.Rubinele în sângeriul roșului se nascîn fiecare vers al volumului: „Vândrochie de mireasă”. Simbolul ochilorde păun devoalează impresionantasensibilitate a poetei, fascinată desplendori.

„Aleargă zilele nopțile / ... /săruta mâna Cerului îngenunchiate/ însetate de roua clopotnițelor /crinilor”.

Voilà! Poveste de viață prinsă cafluturii în boldurile de aur aimetaforelor, „clopotnițele crinilor”,mă poartă la George Călinescu carel-a menționat pe Mihai Eminescu în„tăria unui crin”.

Îl regăsesc pe Nichita Stănescu

desfășurând paradoxal cuvintelepână ajunge la necuvinte.

Că în „Bolero-ul” lui Ravel,muzica interioară a Corinei LigiaPătrașcu desfășoară tonul ambientalal ritmului încântător.

Scorpionul din ființa poetei semișcă înainte și înapoi în oceanul luiOdin eminescian, umplut cufantastice comori lucrate demaestra bijutieră.

Noțiuni ca dorul, mirul comunicăbasme din universul complex,ancestral al spațiul carpato-danubiano-pontic.

Metafora Timpului nu lipseștedin epopeea versificată a volumului– include urme argheziene, sugestiiprivind cultura poetică a CorineiLigia Pătrașcu: „norii visează furtună/ armăsarii pur-sânge / joacă maciiînghițiți / de jarul apusului”.

Ca într-un avion printre nori,prindem în brațe diamante șlefuiteîn armonia inspirației, iubireaconținând podoaba roșie înflăcăratăa macilor se defulează în versuri deo frumusețe uimitoare în carecontrastul dintre noțiunile poeticefascinează: versul „suspinăcumpăna fântânii”.

Ca pe întinsa câmpie cu fântâni aspațiului nostru în care primordialăe ospitalitatea se derulează ideileintrinseci ale volumului, se pare căvin dintr-o Preistorie a Dacieifundamentată pe o culturăuimitoare.

Valențele fosforescente diverg,amețesc printr-o luminăbinefăcătoare: „răsăritul așteaptăcoacerea”.

Motivul soarelui se derulează cao aură de mister pătrunzând ființa

în alveolele existenței. Ondinele eminesciene își

devoalează misterele prin curgereaîn nuditatea versului împodobit deperfecțiune.

Poezia „Amfora” trimite gândulla Jacques Prevert, în linia decomunicare; însă Corina LigiaPătrașcu împodobește ideea luiPrevert, o înnobilează oferindu-nefascinația unei poezii îmbrăcateamplu, într-un buchet aromitor.

„Amprentele dulci” pe careiubitul le prinde în feminitate sedefinesc prin „mă”; „in nuce”, egoulpoetei într-un delir în nevoia de a fiiubită.

Coroana regală pe care oprimește mireasa la nunta în stilortodox este împodobită cubriliantele dorințelor clădite înfeminitate.

Valoarea din poemul „Aur”impune noțiunea chihlimbaruluicare în ancestralitate era cel maiprețios. Există un Drum alchilimbarului, înainte de Drumulmătăsii (vezi, „Strămoșiiromânilor”).

Și iată că în „Revelație”,raportarea la George Coșbuc sepoate face prin versul: „așterntăcută sufletu-mi / în trup de grâu”.

E o traiectorie venind din toaterazele poetice ale predecesorilor,misterios ajunsă în călimară cu panashakesperiană a poetei Corina LigiaPătrașcu.

Vocația de psiholog a incendiatsubconștientul autoarei cu valoricare se sublimează în noțiunisugestiv-poetice ducând la fibreleondulatorii ale conștiinței cititorului.

Anotimpurile nasc idei poetice


31nr. 105, 2018

devoalând minunile pe care ni leoferă Mama Geea-MamaPământului-Mama Geților.

Dăruirea femeii scorpion esteîntr-o doză ce nu se poate cuprindeîn exprimare. Ea oferă tot ceea ceeste mai frumos pe lume. Sacrificiulei este continuu, valoros și eficient.Iată ofrandele: „aș trece munții cutălpile goale / sfidând piscuri / așcrește grăuntele cu lacrimi /fierbinți”.

Plusul îl aduce poemul „Teprovoc, iubire...”, cu versul: „te încit,privindu-te...”

Motivul privirii fixează esențaiubirii. Energiile maxime seconcentrează în privire: „Ochii suntoglinda sufletului” (proverb) -„cobor serpentine / sărutându-le”.

Ca într-un vârtej de dragoste,dorințele se unduiesc în serpentinesub luciul galben al lunii, trimițândraze tainice printre tulpini. PoeziaCorinei Ligia Pătrașcu te face să deviicălător prin lume, prin trăiri, prinpenetrante sentimente, prinsublimări ale unui subconștientuimitor de vast; Univers de imagini.

Motivul mamei înregistreazăpenetrante sentimente așezate înrama împodobită cu infinităsugestie a simbolurilor.

Amarul iubirii, veșmântul pe careea îl îmbrăcă în notă tragică reflectăistoria poeziei. Se spune că tristețeaeste haina poetului. Să sperăm căvom învăța să iubim fără suferință.Există multe teorii pe acestecoordonate pe planetă.

Simbolul „mesei”, venind dinancestralitate, trecând prinLancelot, culminând brâncușian petot mapamondul , este construit înpoemul „Trezită”, prin noțiuniimplicând sugestii universale.

Poemul „Promisiune” includeacel perpetuu atu al femeii scorpionuimitoare în căutările mirobolantepentru devenire.

Paradoxal, încă o „Ars poetica”,devoalând poezia în cuvinte nod,aureolată tandru, de soareletalentului.

Motivul „dansului” concentreazănobilul vals. Valsul miresei este înopoziție cu titlul volumului: Vândrochie de mireasă”, magicul hallo alpoeziei rotunjește trecerea în liniiascendente în volum. Familiarizat cuintimitatea poetică a autoarei,cititorul se miră mereu, estefermecat de picurii ritmați interior,sclipitori, inspiratori propuși depoetă.

„Trebuie să căutăm în cărți numaisubiectivitatea autorului”, subliniazăIon Itu, distinsul critic trecut înneființă, în cartea: „Critica detranziție”, incluzând numeleliteraților brașoveni.

Poezia „Nu-mă–uita”, cuversurile: „șalul coboară umeriidezgoliți / un bob de rouă seprelinge / făr’ de glas / pe siluetafină a toamnei au rămas / copaci cutrupuri nude / mirând oglinzilecerului / că le-a crescut pe frunte /flori de nu-mă-uita”.

Când te regăsești în intimitateasubiectivității poetului, nu-ți rămânedecât să strigi: Evrika!

O femeie frumoasă invocăsimbolul feminității – Venus –împodobind versurile cu științaculturii grecești. Vălul căutat înacoperirea intimității va trebui să-șiextindă tremurarea în lumeacontemporană care se deznudeazăcu orice preț – cum numai lapsiholog, la preot , la cel mai bunprieten, se face...

„Venus”: „... / după un timp /găsită rătăcind prin Milo / cu păruldespletit umilă / în mâini nu maiținea nimic

și-a dat tribut singurul măr / cutrupul gol cerșind un văl / să prindănurii speriați de noapte”.

Poematica Corinei nu e doarmirific metaforică purtându-ne înnori- corăbii romantice în spațiulalbastru al inefabilului poetic.

Intrinsec pregătirea psihologicăîși înfige teoriile în creația poetică.

Echilibrul masculin-feminin; ying-yang, se cere în universalitateadevenirii.

„Învățați regulile succesului –gândiți la scară mare”, ne îndeamnăDavid J. Schwatz în cartea: „Magicaputere a gândului”.

Corina Ligia Pătrașcu pășește petreptele succesului redăriicunoștințelor teoretice îmbrăcate înflamida împărătească a imaginilorartistice; o va aștepta Globul de aural Învingătorului într-un spațiu alNoului Pământ ce se prefigurează.

Natura cu minunățiile ei, caretrebuie devoalată lumii, o prezintăautoarea în poemul care prezintăiubirea subtil: „Patima”. Iubireaduce în spate planeta. Polenizareaprin pistilul incisiv induceprocreerea.

„Atenția trebuie îndreptatăasupra obiectului dorinței nu asupralipsei lui”, citat din Esther și JerryHicks. („Învățăturile lui Abraham”).

Dorința, coadă multicoloră, ovalăde păun îmbrăcă o carte a figurilorde stil; sădește sâmburii florilor roșiide maci; își îndreptă capul ca ocredincioasă floare a soarelui dupămagicul ei adorat; induce o melodieintrinsecă beethoveniană purtândspre triumf existența zbuciumată,poartă răsuflarea cititorului înmunți, câmpii, pe capete de florimulticolore în desfășurări fascinantesugerate de poetă.

Prindem în bold de insectarpoemul: „Toamnă târzie”, că săanunțăm minunata venire pe lumea poetei: „dogoarea soarelui apusă/ bat ploile urlând prin mine /strivind celule tremurânde / cu fețetriste / pietrele râd în hohote /privind vâltoarea frunzelor / dinmine...”.


32 nr. 105, 2018

LecturileLecturileelefantului de laelefantului de la

LotoLotoŞtefania Oproescu

Se confesează scriitorii prin presaliterară despre cum sunt curtaţi deprieteni / cunoştinţe pentru recomandăriprivind lecturile din avalanşa de apariţii.Posibil să fie vorba de cititori de modăveche, necontaminaţi de spaţiul virtualşi deprinşi să citească altceva decâttabloide căzute în mocirla îndobitociriisau să vizioneze emisiuni TV groteşti.Se scrie, cel puţin la noi, infinit maimult decât se citeşte. Scrie ori cine vreaşi orice îi pofteşte neuronul. Critica deîntâmpinare sufocată, alergată şi uneorichiar interesată face şi ea ce şi cumpoate să păstreze continuitateapatrimoniului cultural. În plus, accesulla piesa literară este îngrădit de câtevabariere: volumul mare al publicaţiilor,slaba difuzare şi, trist dar adevărat,preţul care nu acoperă costul de apariţie,dar este prea piperat pentru majoritateadoritorilor.

Prin anii’80, frecventam prin rotaţiela mica înţelegere cu alţi colegisecundari (rezidenţii de astăzi) cursuride economie politică în clădirea ASEBucureşti. Prin rotaţie, ca să nu fie salagoală şi să nu enervăm profesorul care,altfel, era deschis dialogului până lalimite periculos de abrupte. Rar seînchegau dezbateri pe teme adevăratserioase pentru că nu înţelegeamatitudinea profesorului. Nu ştiam dacă

libertatea sa venea din propria-inesupunere, din vreo protecţie înaltăsau era o nadă un mod de testare încadrul unui program bine regizat. Eraobligatorie promovarea examenului deeconomie politică, fără de care nuaveam dreptul să susţinem la finalulstagiului examenul de specialitate. Cumne aflam în plin heirupism de platadatoriilor externe, cu toate dezastrelecare au decurs de aici, unul din colegimai îndrăzneţi l-a întrebat pe profesorce se poate întâmpla cu o ţară care nu-şi plăteşte datoriile externe. Va fiacaparată, înglobată de ţara la care estedatoare? „Dragule, - a venit răspunsul– asta ar fi ca şi cum ai câştiga unelefant la loto. Azi îl câştigi, dar mâinece faci cu el?” Asta a fost tot după cares-a făcut linişte. N-am înţeles niciatunci, nici până azi sensul real alrăspunsului, deşi părea cumva optimistdar fără finalizare. Ce înţelegeam bineînsă era faptul că elefantul cu pricina,subnutrit, înfrigurat, avea foarte multecozi. Cozi lungi, cozi de zi, cozi denoapte, la orice, de la vată şi hârtieigenică, până la trofeele alimentare,saumult visatele portocale şi banane verzide anul nou. Cele mai spectaculoasecozi erau însă la librăria Eminescu dinBucureşti când se aducea carte bună. Lalibrăriile din provincie nu, în oraşelemici se aduceau puţine (economia, de!)şi erau vândute înainte de a intra înmagazie. Când s-a adus „Cel mai iubitdintre pământeni”, oamenii au stat oreşi ore aşteptând, în contul unor zvonurică o să mai sosească un transport.Adrian Păunescu a avut şi el momentelelui de glorie. După revoluţie, imaginealui a fost cel mai adesea asociată cuslugărnicia şi lauda dictatorului. Sigurcă i se pot reproşa multe poetului.Personal i-aş pune în cumpănă relele şibunele, măcar pentru că în unul dinvolumele retras rapid de la vânzare auapărut câteva poezii de genul:”E prealung drumul până în comunism/ De nu-l scurtăm cu gări şi cu etape,/ E prealung drumul până în comunism/ De nu-l aducem totuşi mai aproape”. Sau„Astăzi sunt trist fiindcă sunt comunist/

Nici nu mai ştiu pentru ce să mai lupt”.Cartea a reapărut după câteva zile înacelaşi format, dar fără poeziile care ne-au îndulcit măcar puţin amarulsupravieţuirii. Şi pentru că a recitat în1984 pe un stadion poezia Doina a luiMihai Eminescu, după mulţi ani deinterdicţie. Elefantul exporta toateprodusele şi importa literatură. E drept,fără Cioran, Ionescu, Soljeniţîn.Trecuse vremea Anei Roşculeţ şi al luiMitrea Cocor, lăsată în urmă era TânăraGardă. Editura Univers oferea traduceridin autori cu renume în colecţiaRomanul secolului XX, sau în colecţiaGlobus, Cartea Românească publicanuvelele lui Mircea Eliade. BPT de laMinterva aducea autori de la Kafkapână la Vasile Voiculescu şi versuri deMichelangelo. Îşi publica şi DumitruPopescu – Dumnezeu – scrierile fluviu,eclipsat însă de D.R.Popescu şi NicolaeBreban. Intrai într-o librărie, răsfoiai învoie, alegeai după intuiţie, instinct sauautori deja cunoscuţi. Şi fără statul lacoadă găseai un Camus, un E.M.Remarque, un Faulkner. E greu de listattoată panoplia care ne-a salvat dealienare. Şi poate incorect să aminteştidoar câteva nume: Scott Fitzgerald,Thomas Mann, Virginia Wolf , EnerstoSabato, C. Aitmatov (cineva din Pariscăuta la un anticariat O zi mai lungădecât veacul, spre surprindereaanticarului, că se mai citeşte Aitmatov).Acum ne alienăm cu E-uri alimentaredin belşug şi cu E-uri culturaleasemenea.

Presupunerea lui Daniel Drăgandespre viitorul prozei „îmbracă formasperanţei” (Spaţii culturale nr. 29, iulie-august 2013) şi măcar teoretic salveazăPovestea: nu ştim cum se va scrie pesteo jumătate de secol sau peste un veac.Poate că nici nu se va mai scrie. Dar dela Homer până la Jojo, (personajulsău) şi literatura, şi viaţa au mustit depoveste. Poveştile dau chip vieţii şiviaţa dă suflu poveştilor. Nu-mi potimagina una fără alta şi, oricât ar fi deimprevizibile formele prin care ne vapurta viitorul cred în eternitateagândului divin şi omenesc deopotrivă.


33nr. 105, 2018

CineCine

suntsunt

eu?eu?

Beatrice VAISMAN

M-am născut la Făgăraș (6 aprilie 1946). Am„trecut” prin Sibiu (școala primară și liceul), TârguMureș (facultatea de farmacie), Botoșani (repartizată cafarmacistă), iar din 1978, trăiesc în orașul Petah Tikvadin Israel.

După ce am lucrat peste 40 de ani ca farmacistă,odată cu ieșirea la pensie, am început să-mi aștern unelegânduri pe hârtie, de fapt pe ecranul calculatorului, și săle public într-o serie de prezentări PPS intitulate „De-ale mele”, care pot fi văzute și pe YouTube.

Mai pe scurt:Eu nu sunt vreo scriitoare,Nici măcar recitatoare,Ci sunt doar o babă care,În loc să dea mult din gură,Dă din degete pe tastatură.Aforismul propriu preferat:

În ultima vreme, e normal să fii modern, dar nu maie modern să fii normal.

Încearcă să te vezi cu ochii altora și roagă-te să nuai surprize.

Tot omul e sănătos, nevinovat și deștept, până laproba contrară.

Cel mai interpretabil răspuns este... tăcerea. E simplu să fii mai mare peste cei mai mici. Mai

greu e să fii responsabil peste iresponsabili. Sunt realistă: nu caut potcoave de cai... verzi pe

pereți. A fi laconic înseamnă a vorbi puțin, dar a spune

multe. Să vezi și să nu crezi, dar mai ales să nu ai nevoie. Românii au un simț al umorului atât de dezvoltat,

încât nu l-au terminat pe Ceaușescu până când nu auepuizat bancurile despre el.

Dacă aș putea sta de vorbă cu creatorul specieiumane, i-aș da câteva indicații prețioase pentruîmbunătățirea produsului.

La bătrânețe, optimistul devine copilăros, iarpesimistul devine prăpăstios.

Clipa în care realizezi că ai mai mult trecut decâtviitor este ultima în care mai poți învăța să trăieștiprezentul.

PRIVIGHETORI REGINE...PRIVIGHETORI REGINE...Cristian Petru Bălan

Motto:Motto:„Primăvara vine

Cu cântece și flori,

Glasuri cristaline

Răsună până-n zori:

Cucul cântă, mierla cântă

De răsună valea,

Dar Regină peste păsări

E PRIVIGHETOAREA !...”

Privighetori regine, cu voci transcendentale,

Ce răspândiţi prin crânguri mesaje dragi din cer,

Pe râuri verzi de ramuri voi picuraţi mister,

Sonore diamante, zburdalnice cristale,

Reverberând teluric celestul giuvaier,

Arzând lumini lichide cu brume abisale

Din viscolul durerii şi-al forţelor astrale

Care ne iau cu ele când tremură-n eter...

Scăldaţi în aurore de sunete divine

Şi îmbătaţi de triluri compuse printre flori,

Acestea se-nfăşoară în fibrele lor fine

Iar noi ni le traducem în mii de sărutări,

Căci rezidim altarul Venerei adelfine

Şi-n templul ei pătrundem urcând aceleaşi scări.

PRIVIghETORI REgINE...(Colecția: Poezii de dragoste, de Cristian Petru Bălan)

Primăvara 2018


34 nr. 105, 2018

SĂRBĂTORIREA CENTENARULUIMARII UNIRI LA SYDNEY

George ROCA

Anul 2018 marchează CentenarulMarii Uniri și a fost declarat oficial decătre Guvernul României ca fiind „AnCentenar Aniversar”. Este un an-sărbătoare al tuturor românilor de pemapamond. De fapt Centenarul aînceput chiar de pe data pe 1Decembrie 2017 (Ziua Națională aRomâniei) și se va incheia la 1Decembrie 2018. La această înițiativă s-au asociat câteva instituții majoreprecum Televiziunea Română (TVR),Teatrul Național București, PatriarhiaOrtodoxă Română, Institutul CulturalRomân, Primăriile de județ precum șiunele organizații non-guvernamentaleși asociații românești din străinătate....

Festivitățile au fost pornite pe datade 26 noiembrie 2017, cu câteva zileînainte de Ziua Națională a României, decătre Teatrul Național din București carea prezentat un spectacol extraodinar încinstea centenarului, sub regia lui IonCaramitru.

Pe aceeași temă se înscrie șispectacolul de muzică și poezie de laSydney, spectacol patriotic bilingv (înlimba română și engleză) intitulat„România 100!”, care va avea locduminică 11 martie a.c. începând cuorele 15:00 în sala de spectacole aBibliotecii de Stat din Sydney, Australia,fiind organizat de către AcademiaRomâno-Australiană pentru Cultură, cususținerea Ambasadei României laCanberra și a Consulatului General alRomâniei de la Sydney.

Evenimentul va deschide o fereastrăcătre sufletul românilor de la Antipoziprin prezentarea unora din cele maifrumoase piese patriotice (clasice, folk,populare) din muzica românească,alăturate celor mai reprezentativepoeme, rezonante cu Marea Unire,dragostea de țară și neam românesc.

Printe protagoniști se numărăsoprana Adriana Paul, cantautorul

Daniel Reynaud, actorii Tug Dubmly șiCătălin Anastase, violonista AlionaCigulea și fiica acesteia, Maria Cigulea,scriitorii George Roca și Daniel Ioniță,precum și coregrafa Cristina Iordache șiansamblul „Sydney Dance Rhythms” -care vor prezenta dansuri românești.

Excelența Sa, AmbasadoareaRomâniei în Australia și Noua Zeelandă,doamna Nineta Bărbulescu va rosti oprelegere despre semnificația anului1918 pentru Romania cât și despreîmplinirea a 50 de ani de la stabilirearelațiilor diplomatice între România șiAustralia.

De-a Baba Gaia

-Nu mă-prinzi, nu mă-prinzi,că sunt protejat de sfinţiHe-he-he, he-he-he...

-Nu mă-prinzi, nu mă-prinzi,că te bat ai mei parinţiHe-he-he, he-he-he...

-Nu mă-prinzi, nu mă-prinzi,c-am băut lapte cu fragiHe-he-he, he-he-he...

-Nu mă-prinzi, nu mă-prinzi,c-am mâncat muguri de braziHe-he-he, he-he-he...

-Nu mă-prinzi, nu mă-prinzi,că m-am căţărat pe grinziHe-he-he, he-he-he...

-Nu mă-prinzi, nu mă-prinzi,că ai poalele prea lungiHe-he-he, he-he-he...

-Nu mă-prinzi, nu mă-prinzi,că ai ochii din oglinziHe-he-he, he-he-he...-Nu mă-prinzi, nu mă-prinzi,că ai cuie-n loc de dinţiHe-he-he, he-he-he...

-Nu mă-prinzi, nu mă-prinzi,ca eşti plină cu omiziHe-he-he, he-he-he...

-Nu mă-prinzi, nu mă-prinzi,c-am pingele la opinciHe-he-he, he-he-he...

-Ba te prind, ba te prind,c-am lopata de molidFal-fal-fal, fal-fal-fal...

-Ba te prind, ba te prind,c-aşa-i voia, să te prindFal-fal-fal, fal-fal-fal...

-Nu mă-prinzi, nu mă-pri...-Harşt, te-am pris !Ha-ha-ha, ha-ha-ha !

Daniel Juverdeanu


35nr. 105, 2018

SSĂĂ VEZI VEZI ȘȘI SI SĂĂ NU CREZI – NU CREZI – UNII AU UMOR, NU GLUMUNII AU UMOR, NU GLUMĂĂ !!

Mircea Radu IACOBAN

Am ales drept titlu o sintagmăaforistică născocită de Dorel Schor!Confratele lui, cehul Karel Čapek,afirma că umorul ar fi o „deprinderedemocratică”. Și cum noi defilămvictorioși de aproape trei decenii pebulevardul democrației totale,depline și (vrând-nevrând) originale,s-ar cuveni s-avem parte și de-ocreștere semnificativă a cantității deumor pe cap de locuitor. Lucrurilestând taman pe dos, mai degrabă i-aș da crezare lui Moisil, care vede înumor doar „un cocteil de revoltă șidisperare”.

În pofida unor pusee subțirele deexuberanță ludică, suntem pe calesă ne preschimbăm într-o națietristă, încruntată și încrâncenată.Nu mai departe de un veac șijumătate, românii își îngăduiausumedenie de șotii vesele, unelerămase de pomină.

Austerul Hasdeu, pe care cu greuţi-l poţi închipui altfel decât îngropatîntre ceasloave şi bucoavne, eratartorul farselor. El a trimis, în 1871şi 1876, cele două poezii cu acrostihpublicate de „Convorbiri literare”(„La noi e putred měrul”) şi tot el ise adresa în scris lui Titu Maiorescucu formula „Es. Min. Tit. Maiorescu”,ce putea fi citită şi „Excelenţei saleMinistrului Titu Maiorescu”, dar şi...„E smintit Maiorescu”! Eminescuavea să observe primul – târziu,revista era tipărită! – altă farsăhasdeeană, poezia cu acrostih isteţsemnată P. A. Călescu, adică...Păcălescu. Dar cele mai bunepoante erau involuntare, fiindcă,cum ne învaţă tătucul Marx, artarămâne mereu în urma vieţii.

Pentru premiile Societăţii

Scriitorilor Români au candidat în1930, la poezie, Tudor Arghezi şiAlfred Moşoiu (?), iar la proză, IonelTeodoreanu şi Ion Foţi (?). Denecrezut, laureaţii au fost... Moşoiuşi Foţi!! De râsul curcilor!Sumedenie de epigrame şi parodiidatorate lui Caragiale luau în răspărcreaţiile simboliste ale luiMacedonski, A. Mirea (adică,Dimitrie Anghel şi Şt. O. Iosif) cultivacu succes şarja amicală, astfel fiindcum nu se poate mai bine pregătităapariţia lui Topârceanu, cu ale lui„Parodii originale”.

În Iașii de la mijlocul veacului XX,George Lesnea, apoi, Fl. M.Petrescu, au preluat din merstradiţia epigramei şi a parodieipoznaşe – frunţile tuturor fiind multmai descreţite atunci. De ce? Săzicem că, în cazul nostru, al celortineri, disponibilitatea către veselialipsită de griji era apanajul vârstei.Probabil că permeabilitatea laglumă o furniza şi un oarecaresentiment de securitate personală,astăzi dispărut, cum, repede, audispărut şi bancurile despre Bulă.

Responsabilul cu farsele laUniunea Scriitorilor era coloneluluiNicolae Tăutu, care, între altele, s-adat, la telefon, drept ministrulforţelor armate şi a ordonat

administratorului cimitiruluiGhencea militar să dezgroape toţimorţii, urmând să fie re-înhumaţistrict după ierarhia gradelor.Întrebarea era ce forţă de muncăsuplimentară necesita operaţiunea.Administratorul a trimis ministruluiun tabel prin care solicita 46 degropari în plus, cerând şi desluşiritehnice cu privire la dispunerea șire-alocarea locurilor de veci!

Tăutu i-a făcut-o şi lui Ion Băieşu(un comediograf la modă cândva,între altele autorul cuplului comic„Tanța și Costel”) care mereu seplângea că nu este luat în seamă desexul frumos... fiindcă-i prea scund.Colonelul i l-a adus, la Casa decreație de la Pelişor, pe „maseurulde la Sinaia” specialist în alungirimiraculoase. Câteva zile la rând, învreme ce pacientul, în chiloţei, eramasat cu sârg, în camera de alături,o croitorească adusă tot de Tăutuscurta cu încă un centimetrupantalonii lui Băieşu, care, teribil deîncântat, îşi admira cocoşeşte înoglindă creşterea cotidiană, învreme ce confraţii, după uşă, seprăpădeau de râs...

În deceniu 6 al veacului trecut,cei care lucrau la revista „Cronica”erau renumiţi pentru poantele(unele, de-a dreptul crude!) cu care-şi păcăleau colegii de redacţie şi debreaslă. Pe Corneliu Ștefanache l-


36 nr. 105, 2018

BALADA

CRINEI

(Poem de sâmbăta morților)

Crina spală morții,Plânge și-i întreabăDe ce tac întrunaȘi tot ea-și răspunde:"Vai, ce morți de treabă!"Crina-i bocitoare,Crina vine-n grabăOriunde-i chematăSă îmbrace morțiiÎn straie de iarbă.Și-atunci când n-au rudeSă le prindă-o salbă,Doar ea mi-i ajută,Doar ea mi-i sărutăC-un firuț de nalbă.Crina duce satulTot la Preaînaltul,Crina îl așeazăCa pe-un bob în lut.Îl strânge în brață,Îi dă cer pe fațăȘi până acasăPlânge ne-ntrerupt.Doamne, ce s-ar faceLumea fără Crina?N-ar ști-nmugurirea,N-ar mai înflori.Doamne, am o vrere,Una, numai una,Să n-o iei pe Crina Până n-oi muri.Cât oi mai trăi.Cât oi mai iubi.

***O stea-n ochi îmi cată,Să-i pot spune: "Eu M-am născut odatăCa să mor mereu."Pân-ce, tras pe roată,Îi voi șopti: "Eu Am murit odatăSă mă nasc mereu."

DE LEACPentru Cornelia Bălan Pop

Veghează îngerii. Eu dorm.Nu-i legănare mai aleasă.Parcă aș fi în Cer, acasă,Parcă-n lumină mă transform.Veghează îngerii din veacȘi în tăcerea roditoareParcă aș fi în Cer o floare,Parcă aș fi cuiva de Leac.Veghează îngerii. M-atingCu-aripa lor înmiresmată.Parcă mă-ndrept spre Niciodată,Parcă ajung în Cer și ning.Veghează îngerii cu spor.Surâd în somn, ca o copilăȘi învelit cu Sfânta MilăVisez al Cerului pridvor.Veghează îngerii. E timpDoar pentru taină și Iubire.Din Cer coboară coviltire,Din Cer ni se aduce nimb.Și-atunci nimic nu-i mai frumosCa Cerul scris pe-o iasomie.Veghează îngerii. Vai mie!Tot ce nu tac e de prisos.

VOROAVã

DE DUH

Corul bisericii s-a dezlipitDe lângă geam și-a început să zboare.Cu lumânări în mâini, fără-ncetare,Se-apropie de Cel nemărginit.Cântec mai larg nu s-a fost

întâmplat,Ca un epitrahil, coperă zarea.S-a potolit de preavecie marea,Munții deodată s-au îmbrățișatȘi peste-apostoli Duhul plin de raiuriA vorovit în nesfârșite graiuri.

Traian Vasilcău

am trimis odată-n Anglia (vorbavine, invitația o falsificasem întipografie) și altă dată la concentrare„cu schimburi curate și hrană recepe trei zile”.

Suplimentul „Odată-n an e anulnou!” publica delicioasele și acideleparodii semnate de IonPogorilovschi, George Pruteanuş.m.a., iar mensualul „Iaşul literar” îllansa pe Marin Sorescu în calitate detitular al rubricii iconoclaste şi plinăde haz „Singur printre poeţi”.Râdeam mult, râdeam cu gura până

la urechi, dar, se pare, strămoşii neîntrecuseră în toate cele vesele. Unclasament al capacităţii de a receptaumorul situează România pe locul IVîn Europa (or fi polonezii maipontoşi?) iar în topul naţional alumorului, Iaşul este situat pe loculultim în ţară (!!), cap de listă fiindOradea.

Un fost component al trupei„Divertis” motivează: „Oamenii caretrăiesc în vestul ţării sunt maideschişi modelului occidental.” Cesă zic – că și Occidentul, și Ardealul,

plini îs de umor! Regretatul GyuriPascu s-ar fi cuvenit totuși să explicecum de trupa lui, „Divertis”, s-anăscu tocmai la Iaşi, și nu... în vestulcel vesel... Un vechi proverb olandezspune că „umorul este uleiul dinlampa vieții noastre”. Constat că, lanoi, felinarul pâlpâie și-a-nceput să-i fumege fitilul.

În urmă cu câțiva ani,sussemnatului i-a fost decernat„Premiul național de umor”. Nici c-am mai râs de-atunci!

Traian Vasilcău


37nr. 105, 2018

După absolvirea Facultății din Cluj,baritonul Vasile Tărțan a fost repartizat laOpera din Craiova. Într-un concediu s-acunoscut cu Ana Maria și au plecat, cuacte legale în Germania, fiind angajat laOpera din Mannheim, unde, după 35 deani lucrează și acum. Sigur, vorbesc șiscriu despre Vasile, căruia i-am fostprofesor și diriginte, cu pretenția că-lcunosc bine! N-am să înșir din calitățilelui, din frumoasele trăsături de caracter,izvorâte din temeinica educație primităîn familie, din temeinicia studiilor saleliceale și universitare. E adevărat că esteînzestrat cu o voce minunată, pe care auapreciat-o și o apreciază oamenii despecialitate. Acolo, pe meleagurile străineslujește ca gândul și condeiul idealurilemoștenite din moși-strămoși. Cu omenire aparte a sosit acolo, departe dețară, tânărul Vasile Tărțan, fiu al uneifamilii nevoiașe, devenit prin har șisârguință un intelectual autentic, cu ovastă cultură, pentru a se avânta cupatimă în slujirea propășirii neamului,prin câteva calități esențiale: dragosteapentru România și români, respectul fațăde marile personalități ale trecutului șiprezentului nostru; interesul neabătut înînsușirea și promovarea culturii;fervoarea cu care își susține ideile;talentul de interpret de operă și cel depoet. După absolvirea Facultății din Cluj,baritonul Vasile Tărțan a fost repartizat laOpera din Craiova. Într-un concediu s-acunoscut cu Ana Maria și au plecat, cuacte legale în Germania, fiind angajat laOpera din Mannheim, unde, după 35 deani lucrează și acum. Sigur, vorbesc șiscriu despre Vasile, căruia i-am fostprofesor și diriginte, cu pretenția că-lcunosc bine! N-am să înșir din calitățilelui, din frumoasele trăsături de caracter,izvorâte din temeinica educație primităîn familie, din temeinicia studiilor saleliceale și universitare. E adevărat că esteînzestrat cu o voce minunată, pe care auapreciat-o și o apreciază oamenii despecialitate. Acolo, pe meleagurile străineslujește ca gândul și condeiul idealurile

moștenite din moși-strămoși. Cu omenire aparte a sosit acolo, departe dețară, tânărul Vasile Tărțan, fiu al uneifamilii nevoiașe, devenit prin har șisârguință un intelectual autentic, cu ovastă cultură, pentru a se avânta cupatimă în slujirea propășirii neamului,prin câteva calități esențiale: dragosteapentru România și români, respectul fațăde marile personalități ale trecutului șiprezentului nostru; interesul neabătut înînsușirea și promovarea culturii;fervoarea cu care își susține ideile;talentul de interpret de operă și cel depoet. Vasile, de elev, știa că asta trebuiesă facă, simțea că nu poate face altfel.Interesant, muncește și trăiește înGermania de 35 de ani și… recent a scostrei frumoase volume de poezii (două înlimba română și unul în limba germană).Ultimul “Întoarcerea genezei în cuvinte”fiind lansat la Uniunea Scriitorilor dinRomânia, filiala Cluj, cu succes ieșit dincomun. Sincer am simțit bucurie și înacelași timp, mândrie pentru simplul faptcă elevul meu și-a depășit profesorul.Este un sentiment de mare satisfacție,acela că mi-am făcut, în parte, misiuneade dascăl. Sigur, talentul lui, munca,tenacitatea l-au făcut pe Vasile să aibăreușite în cele două domenii ale artei! Și,Doamne, cât de bine se îmbină la VasileTărțan muzica cu poezia. Am remarcat șipersonalitățile din Cluj venite la lansareavolumului, iar reușitul cor (din 16 oamenide meserie) au interpretat pentru VasileTărțan două prelucrări de folclor și în final“Santa Lucia”. Au fost momenteemoționante pentru toți. Din 8septembrie și până acum au trecutcâteva zile, în care Vasile s-a întors înGermania, la Mannheim, între 06.10–04.11 s-a desfășurat Festivalul Cultural2017, încât orașul frumos, cu Operacunoscută trăiește momente frumoasecare răscolesc apele râului Neckar cestrăbate localitatea exact așa cumSomeșul desparte orașul nostru, dar, cuforța și frumusețea lui îi înfrățește peoameni! Ce frumos! Printr-o întâmplare,am primit programul acestui festival și…

mare mi-a fost bucuria văzând poza luiVasile, premergătoare zilei de vineri, 20octombrie, orele 19.00, când va fi pescenă, în fața pretențiosului public, ce vaasista la “Querdursch musik und lyrik”. Vainterpreta Ionka Hristova, mezzosopran,Vasile Tărțan, bariton “Werke vonGuiseppe Verdi”, Gustav Mahler, GeorgesBizet, Gactano Donizetti, FelixMendelssohn- Bartholdy, UmbertoGiordano și alții. Acompaniamentul:Viktoria Khaierska. Mi-a plăcut frumoasași completa tipăritură mai mult ca uncaiet de sală, un carnet reușit, cu 30 depagini, cu poze și tot ce trebuie să știe unspectator despre concertele din zilelefestivalului cultural 2017. Constat și acumcă Vasile a rămas un bun slujitor al scenei,înțelegând cât este de important poate șitrebuie să fie rolul său în ansamblulartiștilor de acolo, neuitând nicicând căeste român! Mai ales acolo, unde simtefrontispiciul pe care scrie, oricum, artă!Știe că face educare culturală, estetică.Nu pot uita generozitatea cu care semanifestă Vasile în astfel de situațiiimportante în viața lui. Și au fost multe!Mă bucur pentru că oamenii din jurul săuau elogiat mereu împlinirile valoroaseale lui Vasile Tărțan, fie ele în muzică, fieele în poezie! Noi, care deja îl cunoaștem,ne bucurăm de succesele lui VasileTărțan. Volumul ultim demonstrează cătoate cuvintele lui sunt ca munții, caputernicile stânci, toate adunateformând un “snop de aur” în fața luiDumnezeu! După o activitate lungă,Vasile poate mărturisi, pe drept că asemnat bob cu bob tainele reușitei sale,fără a număra firele albe de păr ce aparpe fruntea lui!

T\r]an Vasile – un împ\timit al culturii!(Cultura din diaspora)

Teodor CURPAȘ


38 nr. 105, 2018

UN SAN JORDI ROMÂNESCUN SAN JORDI ROMÂNESCGabriela CĂLUȚIU SONNENBERG

Catalonia nu înseamnă numaipolitică! În pofida momentelor de greaîncercare prin care trec acum catalaniila nivel statal, programul cultural alBarcelonei continuă să atragă publicullarg, caracterizându-se prin diversitateși profunzime. Poate că tocmai dincauza vremurilor agitate, inimile șimintea barcelonezilor se deschidartelor perene.

Devansând cu trei zile Sărbătoareade Sant Jordi, care se aniversează pe23 aprilie, cei care prețuiescfumusețea pură, fără substrat politic,militant, au avut ocazia să se desfetecu literatură și muzică românească.San Jordi - Sfântul Gheorghe – este

considerat Sfântul protector alcatalanilor. Sărbătorit pe 23 aprilie, sesuprapune calendaristic cu Ziua Cărții.Din acest motiv, se obișnuiește caDoamnele să ofere drept cadoubărbaților o carte, iar bărbații să leînmâneze în schimb un trandafir deculoare roșie, legat cu o panglică înculorile steagului catalan. 23 aprilieste ziua în care străzile Barcelonei -mai ales celebra Rambla - sunt luatecu asalt de iubitorii de carte. La totpasul răsar standuri cu volume dincele mai diverse genuri iar recordulvânzărilor în această zi ajunge până laun milion și jumătate de volume!

În vinerea anterioară acestei zileaniversare, de maximă însemnătatepentru catalani, „La Biblioteca deCatalunya” din Barcelona, împreunăcu editorul Lleonard Muntaner, auinvitat publicul să participe laevenimentul cultural „Un Sant Jordiromânesc: Nichita Stănescu, poezie șimuzică”.

Acțiunea s-a desfășurat pe fondulprezentării cărții „Ànima gramatical”,antologie de poezii din operapoetului Nichita Stănescu scrise în

perioada 1960-1984 și recent traduseîn limba catalană.

În deschidere a luat cuvântulcriticul literar și autorul prologuluicărții, Sam Abram. A fost secondat detraducătorii Lilica Voicu-Brey și XavierMontoliu Pauli, care au recitat poeziiprezente în volumul de antologiepoetică „Ànima gramatical”.

În continuare, soprana Eulàlia Ara,acompaniată de pianista LaviniaComan, a susținut un recital în limbilecatalană și română. Accesul publiculuia fost liber. Un cadou mai romantic șimai mișcător nici că nu se puteaimagina, în preajma unei astfle de zileaniversare dedicate literaturii!

Tablou romantic

Daniel Juverdeanu

Să fie oare numai amintirea sau s-a-ntâmplat să simt din nou, aievea,răcoarea plăcută a palmelor taleacoperindu-mi ochiic-o apăsare tandră ca o boare ?!

... stam aplecat la masa din răchită peste o foaie plină cu cuvinte

răsucite,șterse nervos sau scrise apăsatși încercam să tălmăcesc din slove,ce este nemurirea.

Te întorsesei din gradinaținând în mâna arcuită ca o

întrebareun trandafir scăldat în roua

dimineții.

După ce m-ai miruit cu picăturile de rouă,

te-ai strecurat pe neștiute și ochii mi-ai cuprins cu palmele-ți

sfioase,

iar răsuflarea-ți caldă, precum un început de primăvară,ca pe-o atingere cerească,am simțit-o pe urecheși pentr-o clipă m-am crezut

nemuritor.


39nr. 105, 2018

Biblioteca Județeană ,,IonHeliade Rădulescu” din Târgovișteeste cea mai veche instituție

culturală din județul Dâmbovița,având o existență de peste treisferturi de veac, răstimp în careindiferent de vicisitudinilevremurilor, și-a îndeplinit cuprisosință menirea de reperprincipal în devenirea spirituală șiculturală a cetățenilor, atât prinactivitatea ei de bază, împrumutulde carte, cât și prin alte evenimenteliterare, artistice, științifice sau dedivertisment.

Anul acesta, pe data de 2 apriliea avut loc, în cadrul Bibliotecii, oconferință de presă susținută decătre directorul instituției, bibliolog

și istoric al culturii, Agnes Erich,împreună cu dr. AlexandruȘtefănescu, șef serviciu de relații cupublicul.

Conferința a avut ca subiect unRaport de activitate pe perioada2013- 2017 în care s-a evidențiat,punctual și cronologic,problematica la toate nivelurile deutilizare activă și de funcționalitatea instituției.

S-a făcut astfel referire laproblemele de natură financiară șiadministrativă, de îmbunătățire șiamenajare internă, a serviciilor

informatizate, a politicilor deachiziții unități bibliotecă pentrulectură, a activităților metodice deprogramare, a proiectelor departeneriat, a diverselor acțiunitematice, cu publicul etc.

De notat că BibliotecaJudețeană are legal, atribuții decoordonare față de bibliotecilepublice, din toate orașele șilocalitățile din județ, raportulrelevând implicarea pe care aavut-o și o exercită, și în acestsens.

Cât privește conducereainstituției, aceasta poate fi

caracterizată cu brio, (cum rar se miîntâmplă acum) prin sintagma de,,omul potrivit la locul potrivit”,având alături un colectiv de muncăbine instruit profesional și care,împreună, creează aici, prinactivități și servicii de bună calitate,un ambient agreabil, dar și util,foarte solicitat de către numeroșicetățeni, de orice condiție socială șide toate vârstele.

Astfel, chiar și statistic, BibliotecaJudețeană ,,Ion Heliade Rădulescu”din Târgoviște reușește să se să semențină pe un loc fruntaș în topul

național al bibliotecilor depășindorașe și județe cu mult mai mari, caîntindere și număr de locuitori,decât orașul Târgoviște și județulDâmbovița. E ceva.

Biblioteca Jude]ean\ laBiblioteca Jude]ean\ la… … raportraportIon Iancu Vale


40nr. 105, 2018

Cărţi noi în biblioteca

revistei Climate literare

Contact: Tel. 0722 702578 ; e-mail: [email protected] ;web site: http://climate.literare.ro

Cogito„Numai ce nu există, nu se poate afla”

, al uniunii ziari[tilor profesioni[ti din rom.nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/105.pdf ·...

Documents