+ al uniunii ziari[tilor profesioni[ti din rom-nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/101.pdf ·...

Revist\ premiat\ cu medalia [i diploma „Pamfil {eicaru” pentru literatur\ 2008 [i„Premiul de excelen]\” al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din România 2011-2012

Climate

DUNEDUNE

literareRevist\ literar\ [i de cultur\ româneasc\

Fondat\: mai 2007

Director fondator: Ion Iancu Vale

Director editor:

prof.dr. Gheorghe-Valeric\ CimpocaAnul 10iulie-august 2017

101

Climate literareClimate literare

Semnează în acest număr

Mateiu Caragiale/ Poeme .................................................................................................. 3Gheorghe Valerică Cimpoca/ În căutarea adevărului ........................................................ 4George Filip/ ,,Scrisori” ...................................................................................................... 5Dragoș Nicolescu/ Studiul, filozofiei culturii ....................................................................... 6Mahmud Djamal/ Poeme ................................................................................................... 9Ichim Dumitru/ Poeme ...................................................................................................... 10Roni Căciularu/ Muzica de aur a umorului ....................................................................... 11Tudor Opriș/ Poeme ......................................................................................................... 12Pasionaria Stoicescu/ Despre boemie .............................................................................. 13Ion Teodor Palade/ Lumini paralele .................................................................................. 14Adrian Grauenfels/ Problema avangardelor ..................................................................... 15Laurențiu Modan/ Marea invocare .................................................................................... 17Bill Cosby/ Am 74 de an și sunt sătul ............................................................................... 18Nicolae Rotaru/ Poeme .................................................................................................... 19Anton Gagiu/ Cauză și efect ............................................................................................. 21Luca Cipola/ Poeme ................................................................................................... 22Aurel M. Buricea/ Poeme ................................................................................................ 23Mihai Cezar Popescu/ Poeme .......................................................................................... 24Lucian Gruia/ Fascinația destinului .................................................................................. 25Al Florin Țene/ Eroii noștri, criminalii lor ........................................................................... 27Savatie Baștovoi/ Zece sfaturi ..................................................................................... 29George Petrovoi/ Nevoia omului de iluzii .......................................................................... 30Ion Iancu Vale/ Culegătorii de stele .................................................................................. 30Elena Buică/ Intre două lumi ............................................................................................ 31Nicolae Iștoc/ Un cioplitor în cuvânt ................................................................................. 32Gheorghe Neagu/ Purtătorul de mască ............................................................................ 33Iulian Chivu/ Despre imanența atributului ......................................................................... 34Ion Iancu Vale/ Năuca vară câine turbat ........................................................................... 35Dumitru Bălan/ Mihail Simelnicov-Paul Polidor ................................................................ 36Ion Iancu Vale/ Scurt excurs „Climate literare” ................................................................. 38I.I.V/ Academia de pictură- Universul culorilor ................................................................. 39

2 nr. 101, 2017

CONTURI PENTRU DEPUNERI DESChISE LA BANCA TRANSILVANIA TâRgOVIşTERO54 BTRL 01601201U02393XX - pentru depuneri în LEI

RO 04 BTRL EURCRT00U0239301 - PENTRU DEPUNERI îN EURO (SwIFT: BTRLR022)

Revistă editată de Societatea Culturală și Prietenie „LA NOI ACASĂ” Târgovişte ISSN 1843-035XRevista apare în colaborare cu Societatea Scriitorilor TârgovişteniTehnoredactare: Mariana Briceag; Secretariat: Reta Sofronie Iancu

Redactor şef: Ion Iancu Vale

Redactor şef-adjunct: prof.dr. Gheorghe Valerică Cimpoca

Colegiul redacţional: dr. George Bârligeanu, Grigore

Grigore, Ion Teodor Palade, Romulus Gandy Georgescu,

George Ioan Canache, Florea Turiac, Gabriel Mihalache

Fondatori:

Ion Iancu ValeMircea Cotârţă

Sebastian Drăgan

Redacţii asociate - România:Bacău, Bistriţa, Braşov, Cluj-Napoca, Bucureşti,dev, Focşani, Iaşi, Suceava, Turnu-Severin,Hunedoara, Mangalia, Olăneşti, Dragnea, Ploieşti.Alte ţări: Anglia, Australia, Belgia, Canada,Danemarca, Elveţia, Franţa, Germania, Gibraltar,Israel, Italia, Macedonia, Portugalia, RepublicaMoldova, Serbia, Spania, SUA, Ucraina.

Colaboratori principali: Mihai Antonescu, Eugen Axinte, Iulia Barcaroiu, Nicolae Bălaşa, Elena Buică, Roni Căciularu,Luca Cipolla, George Coandă, Florian Copcea, Melania Cuc, Emilia Dănescu, Mircea Drăgănescu, Eugen Evu, GeorgeFilip, Dan Gîju, Dimitrie Grama, Maximca Grasu, Mirel Horodi, Djamal Mahmud, Menuţ Maximinian, Gavril Moisa, OctavianMihalcea, Monica Mureşan, Ştefan Lucian Mureşanu, Florin Vărlan Neamţu, Emil Persa, George Petrovai, Vavila Popovici,Georgeta Resteman, Puiu Răducanu, George Roca, Viorel Roman, Dorel Schor, Claudia Serea, Delia Stăniloiu, Al. FlorinŢene, Baki Ymeri, Mihaela Loredana Mușetescu.

Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor


3nr. 101, 2017

Cur]ile vechi

De veacuri, părăsite pe-ascunsele coline,Zac curţi pustii... Acolo tăcerea stăpâneşteŞi-n verde mantă muşchiul cuprinde şi-nveleşteSurpata zidărie şi frântele tulpine;

Şi-mpodobind ceardacul cu grelele-i ciorchine,Sălbătăcita viţă pe stâlpi se-ncolăceşte,Cu iedera cea neagră ce-n streaşini împleteşteO lucie cunună uitatelor ruine.

Adânc ca de o vrajă par ele adormite,Pe iaz visează-ostrovul de sălcii despletite;Nu tremură o frunză, nu mişcă fir de iarbă,

Şi-n tăinuita culă, ţintind priviri viclene,Zâmbesc către domniţe boieri cu lungă barbă,Purtând pe nalta cucă surguci cu mândre pene.

~ntoarcerea`nvinsului

Iar când, sfioasă umbră, prin ceaţa rece-a seriiPurtându-ţi trista taină, de gânduri chinuit,Târziu te vei întoarce înfrânt şi istovit,Spre casa părăsită în văile uitării,

Tu, cel ce-ai cules floarea spinoasă-a-nstrăinăriiŞi-a ei mireasmă-amară cu patimă-ai sorbit,La-ndemnul Amintirii ce-n prag ţi-a răsărit,Nu te lăsa ca pradă să cazi înduioşării

Zadarnice. Respinge deşarta-i mângâiereŞi oricât de adâncă ar fi a ta durere,Trufia nu ţi-o pierde, rămâi nepăsător,

Nu te opri, nu plânge, şi dacă-ţi stau morminteÎn drum, treci peste ele, înnăbuşe-al tău dor,Şi-n neagra noapte pleacă, cu fruntea sus-nainte.

Boierul

"Tăiat-au de Rusalii pre jupan... "

Pe-o culme, lângă-un iezer, durează-o mănăstireBoierul... Mult bătrân e : dinţi nu mai are-n gură,Posteşte, se grijeşte, bârfeşte şi strâmb jură,Stă cuvios în strană şi zice din psaltire.

E mic de stat, făţarnic, semeţ şi crud din fire,Viteaz spătar fu-n lupte, dar azi când barba-e sură,Cu dreapta se închină, cu stânga smulge, fură,Despoaie şi ucide în setea-i de hrăpire.

De neam e Basarabă, şi rudă cu Voievodul,De bogăţii e putred şi-l blastămă norodul,Dar, la Stambul, îl sapă Cislar-Aga harapul.

Şi tocmai de Rusalii, când plin de veselieAşteaptă să-i sosească fermanul de domnieÎl prind cu pâri ascunse şi-armaşu-i taie capul.

Noapte ro[ie

Trecând ca o nălucă, prin vifor, prin noroiEl fuge-nvins şi bezna pădurilor l-înghite;Nu simte cum în valuri, din rănile cumplite,Îi curge mândrul sânge pe platoşă şiroi.

Dar gându-i vajnic zboară sălbatic înapoi,Şi când îşi aminteşte cum, de păgâni răpite,Plăpândele domniţe în lanţuri zac robite,Şi cum tăiaţi pieriră coconii amândoi,

Pe-un mal de râpă calul şi-opreşte deodată,Priveşte plin de turbă spre zarea-nflăcărată,Şi alba barbă-şi smulge şi blestemă hain,

Şi-ameninţând văzduhul, cu pala-n mâna dreaptă,Se-ntoarce Voievodul mânat de-un aprig chinÎn valea unde lupta şi moartea îl aşteaptă.

Trântorul

În trândavă-aromeală stă tolănit greceşteUrmaşul lor. Urât e, bondoc, saşiu, peltic.El antereu alb poartă, metanii şi işlic.În puf, în blăni şi-n şaluri se-ngraşă şi dospeşte.

Şi gura-i strâmbă numai măscări bolboroseşte.E putred, deşi tânăr: sărmanu-a fost de micCrescut pe mâini străine. El joacă din buric,Înjură, se răzgâie şi râde-apoi prosteşte.

Îl leagănă maneaua, e veşnic beat de vutcă,Să-ncalece i-e frică, pe braţe-l duc la butcă;Dar, el, ce os de domn e şi viţă de-mpărat,

Ades, făr' să-şi dea seama, îşi mângâie hangerul,Şi când în faţa morţii odată s-a aflat,În trântorul becisnic s-a deşteptat boierul.

Cronicarul

Cu uşa zăvorâtă, în dosnica chilieÎn care raza zilei se cerne tainic, lin,Departe de-orice zgomot, ferit de ochi străin,Bătrânul amintirea îşi deapănă şi-o scrie.

An după an înşiră, domnie cu domnie,Rănit de soartă însă, de părtinire plin,El pana-nverşunată îşi moaie în venin,Ca-n viitor izvodu-i mai mohorât să-nvie

Acel veac de restrişte cu sângerânde zări.Iar pe asupritorii batjocoritei ţări,Amarnic îi huleşte în măiestrite rânduri

Şi-i tremură-atunci mâna de patimă, dar cândRăsare printre umbre domniţa cu chip blând,Mişcat închide cartea şi cade trist pe gânduri

POEMEMateiu Caragiale(1885-1936)


4 nr. 101, 2017

Nu pot să dorm, privesc stelele șigâdul mă poartă departe la mii de anilumină. Mă bântuie Dorul deEminescu. Deschid cartea și citesc,,Povestea magului călător în stele”.Magnific poemul marelui nostrupoet și mă tot întreb ce a vrut săspună în versurile: ,,Mai e-n totuniversul o stea plină de pace,/Neturburată vecinic de ură, derăzboi;/ În toată Creațiunea gura eivecinic tace,/ N-o bântuie griji rele,n-o bântuie nevoi”. De la începutomul a căutat liniștea, repaosul, daratomii din care este constituit,,,infiebântați”, în mișcarea lorcontinuă, nu-i dau pace și nici o clipăde repaos. Nu există nimic înuniversul material care să segăsească în nemișcare, în repaosulatât de mult căutat și dorit de uniioameni.

Suntem generația care a îndrăznitși a reușit să trimită câteva navete șisonde spațiale în jurul Pământului șia sistemului nostru solar pentru a lestudia mai îndeaproape. De aici, dela sistemul solar care ne găzduieșteși până la alte sisteme solare este ,,ocale atât de lunga lungă” și nu cred

că oamenii vor ajunge în curâd șinici nu sunt ,,croiți” pentru a sedeplasa și a locui pe o altă planetă.Unii nu cunosc sau nu vor sărecunoască principiul ,,Antropic”adică, măsurile omului și acomplexității lui biologice creatanume ca să supraviețuiască pe Terași că tot sistemul nostru solar esteparte din el. Conviețuim și nedezvoltăm într-o armonie perfectă cutot ceea ce ne înconjoară, de laatmosfera pământului în carerespirăm până la galaxiileîndepărtate. Nimic nu esteîntâmplător în universul pe care îlcunoaștem. Suntem ,,sfătuiți” de așazișii savanți să părăsim Tera cât maicurând și să găsim o altă planetă pecare să o populăm. Cine le dă lordreptul să ne amenințe cu dezastreinventate și să părăsim Pământul pecare ne-am născut, am copilărit, ne-am maturizat și am învățat să neiubim? Până unde a ajuns omul înCosmos? Pâna la Lună, adică, la odistanță de aproximativ 300.000 kmși asta în urmă cu 50 de ani. Deatunci tot ne zbatem ca niște mușteamețite să ne învârtim în jurulPămâtului, adică la aproximativ 500km, echivalent cu distanța dintreBucurești și Cluj și asta pentru unscurt timp. La această distanțăsuntem protejați de câmpul magneticterestru care impiedică protoniiemiși de soare să ne omoareinstantaneu. La o depărtare mai marede 1000 km de Tera omul nu maipoate rezista vântului solar șifurtunilor magnetice din soare,nefiind protejat de câmpul magneticterestru. Mai departe de această

distanță am trimis sonde spațiale farăechipaj uman ca să cercetezesistemul nostru solar. Acestea s-auapropiat de celelalte planete, ne-aufurnizat informatii despre structurași conținutul acestora. Cele maiîndepărtate sonde spațiale trimise deom, Voyager 1 și Voyager 2, plecateîn septembrie 1977, respectiv august1977, se găsesc la margineasistemului nostru solar, laaproximativ 122 UA (UA-unitateastronomică, egală cu distanțaPământ-Soare de 150.000.000 km),adica la 18 ore de călătorie cu vitezaluminii. Nu se mai poate comunicala timpul prezent și ceea ce observăși ne transmite se referă la trecut. Nuștim încotro se vor îndrepta, cea maiapropiată stea de sistemul nostrusolar, Proxima Centaurii, se afla la odispanță de 4,2 ani lumină și poate fiajunsă de cele două sonde înaproximativ 40.000 ani. Cele douăsonde se deplasează cu aproximativ17 km pe secundă (60.000 km/oră),fiind cea mai mare viteza a unuivehicul concepută de om. Nu vomști dacă vor ajunge undeva sau dacăvor fi interceptate de vreo civilizațieavansată, deoarece, după anul 2020nu vor mai emite nici un semnal,reactoarele termionice epuizându-se.Important este că cele două sonde aucâte un disc din aur pe care suntimprimate imagini și sunete de pePământ pentru eventualele civilizațiiexaterestre care le vor întâlni. Deasemenea, au desenate imagini cu unbărbat și o femeie, sistemul nostrusolar cu planetele lui și poziția undene aflăm în univers.

În sistemul nostru solar nu există

În cãutarea Adevãrului (21).În cãutarea Adevãrului (21).Mai e-n tot universul o stea plinã de pace?Mai e-n tot universul o stea plinã de pace?Când unii îmi vor spune să părăsesc Pământul, când oameni fără milă îmi vor săpa mormântul, când zile pentru mine

nu vor mai exista, atunci, dar nici atunci eu nu voi renunța la dragostea de tine.

Gheorghe Valerică CIMPOCA


5nr. 101, 2017

nici o planetă care să ofere condițiide supraviețuire a omului iar ocălătorie în necunoscut este foartecostisitoare și riscantă. De ce trebuiesă luăm în seamă avertizările unoroameni care ne gonesc de pe planetanoastră? De ce trebuie să colonizămUniversul, adică să exploatăm pânăla moarte eventuale civilizații așacum au procedat semeni de-ai noștriicu populațiile băștinașe din celedouă Americi și Australia. Ce săluăm de la ele? Asta știu să facă demii de ani, comerț cu sclavi și bunurimateriale. A venit timpul săînțelegem că trebuie să respectămnatura și pe celelalte ființe care neînconjoară, fie aici de pe pământ, fie

în univers. Cum ar fi dacă altecivilizații ne-ar distruge și arcoloniza Pămâtul? Am dezvoltattehnologii care pot distruge planetape care trăim și nu am dezvoltat

tehnologii care să aibă abilitatea săne protejeze de acest lucru. Suntemla cel mai periculos punct din istorieși riscăm să distrugem actualacivilizație.

Mă intorc la gândurile mele, lacălătoria imaginară printre stele, lapoemul lui Eminescu care afirmă cătoate aceste gânduri ,,E-un om, pecare pe dânsa nefericit se tine,/ Darnu-i nefericrea în stea, ci în el,/ Darsoarta lui schimba-voi din rău oi facebine./ Cobor acum la astru-mi să-lmâgâi și pe el”. Ce minunat zicepoetul în ultimul vers. Ar fi bine săpricepem că și noi trebuie săcoborâm de acolo de unde ne-amcocoțat cu ingânfare și dispreț și să,,mângâiem” cum zice poetul, tot cene înconjoară. Omul nu-și dă seamacă orice călătorie în spațiu îl azvârlepe un astru într-un haos din care nupoate ieși. Privirea și gândul suntațintite de la marginile haosului cătreun punct albastru, unde un astrublând i-a fost leagăn lui sausemenilor lui. Ce n-ar da să seîntoarcă din cale-i greșită pe care aales-o. Nu știe cât de departe poatefi, nu știe dacă o va cunoaște înscurta viață pe care o are. Singurasperanță care a mai rămas este săviseze, sau cum spune marele nostrupoet: ,,Cale de mii de zile el cade-ntr-o clipită,/ Zboară ca gândul carel-aruncă-în viitor,/ Din ce în ce s-apropie de lumea depărtată,/ O zimai are încă ș-ajunge-n luna lui./

Acolo el răsuflă de cale-i depărtată./De pe-un munte al Lunei aruncăochii lui./ Cu ochii plini de lacrimi laacea stea privește,/ Ce luminaalbastră mergându-și drumul său:/Ce liniștită-i dânsa, în pace eapășește,/ O cum iubesc eu steaua,unde m-am născut eu”.

Asemenea lui Moise careprivește de pe muntele Nebo la ,,țarafăgăduinței”, și Omul va priviPământul ca pe o minune și nu vamai cuteza să-l părăsească. El esteviu, ca și noi de astfel și trăiește dupălegi universale și ne găzduiește petoți buni sau răi. Este normal sa-liubim și să ne gândim tot timpul lael. Dacă există în univers o steaplină de pace nu pot să spun,deoarece așa cum a demonstratEinstein, pentru noi totul este relativși nu vom cunoaște niciodatăAbsolutul.

(Va urma).

george FILIP

SCRISORI-copilăriei mele-

mi-am ascuns în pod copilăriaprintre haine vechi – și uneoripe dresa mea de altă dată,de la TUZLA, îmi trimit scrisori.

casa părintească mă ateaptăsă mă-ntorc...dar nu mă mai întorc;m-a-nchițit un dor de libertateși prin lume – lacrimi multe storc.

lauda mă paște pretutindeni.zilele se scurg... prelung șuvoi și când laș mă simt – de răzbunare,caut drumul vârstei înapoi.

înapoi...mă vrea copilăria.bunii mei părinți s-au dus în cer.peste bulevardele pierzăriiport doliul tristeții la rever.

car în trupul obosit prunciadomnilor – și îmi trimit scrisorispre copilăria părăsităcare mă regretă...uneori...

nr. 101, 20176


Studiu, filozofia culturii (I)Studiu, filozofia culturii (I)- Umanismul un program infinit -- Umanismul un program infinit -

Dragoș NICULESCUDragoș NICULESCU

1. Tudor Vianu şi crizamodernă a culturii.

O judecată asupra filozofieiculturii în punctul temporal alprezentului, al contemporaneităţii,nu poate fi un simplu act teoreticîntreprins de un gînditor aflat într-oatmosferă calmă, paşnică, de confortintelectual, într-un ambient în careacesta, simţind nevoia de a maiproduce ceva, de a-şi mai încerca şiexersa mintea şi scrisul, intrăaristocratic în transa dulce a uneicreaţii convenţionale. Un astfel dedemers trebuie să fie unul de undramatism extrem, căci gînditoruleste el însuşi subiect al proprieianalize, trăitor, sau mai bine spussupravieţuitor dramatic al unuimoment de criză atît de acut, încîtapare ca un capăt de drum, ca etapăultimă a unui lanţ de crize ale culturiişi umanităţii, în care natura umanăeste atît de înstrăinată, deînsingurată, de dezorientată, deconfuză şi neputincioasă înraporturile ei cu sine şi cu alţii, încîtpe drept cuvînt se aşteaptă orimîntuirea, ori definitiva damnare, oridispariţia, extincţia civilizaţionalăglobală. O altă etapă a civilizaţiei, aculturii, şi deci şi a filozofiei culturii,ori va fi una a salvării, printr-oreformă energetică globală şi

profundă la nivel spiritual şisufletesc, a resurecţiei fiinţei şicivilizaţiei umane prin forţa dată deun impuls energetic transcendent,divin, ori nu va fi deloc. Crizaculturii înseamnă criza umanităţii,deci filozofia culturii, cametadisciplină, ca aplicare a uneiviziuni şi interpretări filozoficeasupra studiului mersului şi evoluţieiculturii, nu îşi poate exprima punctulde vedere decît prin gînditori care,implicaţi vital în propria lor partiturădramatică, se află ei înşişi în criză.De aceea, un studiu calm, neutru,strict teoretic asupra acestui subiectmajor este exclus. Implicaţiaexistenţială este în acest caz atît deputernică, vectorul de foc alsuferinţei arde în aceeaşi măsurătainic şi mocnit, dar şi exploziv şiterminal, sinucigaş individul şiîntreaga lui colectivitate terestră,încît direcţia lui trebuie să ajungă cîtmai curînd la un liman. Şi acela va fidat să fie un liman al schimbării, alsalvării, al continuării vieţii şicondiţiei umane într-o altă formă,într-o altă dimensiune. Se impunedeci astăzi cu stringenţă diferenţaoperaţională între criza culturiimoderne şi criza contemporaneităţii,criza prezentului ultim, dacă neputem exprima astfel (dificil a spune“prezent ultim”, prezentul fiind dejatrecut, neexistînd de fapt un prezentstabil, propriu-zis), poate mai corectnumită criză a actualului. Şi pentru aajunge la actual, trebuie să începemcu trecutul: actualei crize majoreprin care trece cultura mondială şiumanitatea trebuie pe scurt să-iprecizăm componentele sistemice,puse în evidenţă şi analizate dindiferite perspective de filozofiimoderni ai culturii, pentru a ajungela evidenţierea determinantelor şidiformităţilor sale patologice dinprezent.

1. Tudor Vianu şi „programulinfinit” al umanismului.

În acest sens, Tudor Vianu rămîneun nume de referinţă. Desigur,alături de el au fost şi alţii, precumLucian Blaga şi Mihai Ralea, darTudor Vianu poate fi numit fărăgreşeală şi frică de radicalitateapreciziei, întemeietor al domeniuluifilozofiei culturii în România. El afost chemat să iniţieze la noi acestdomeniu, de care gînditorii europenideja se îngrijeau, din zona esteticii,a axiologiei, şi de acolo a venit cusclipitoare inteligenţă, vastă erudiţieşi totală dărurire, şi cu aceastăformaţie şi credinţă şi-a asumat şiîndeplinit rolul: teoria valorilor estebaza filozofiei culturii la Vianu –“cultura este creaţie de valori” –, iarfilozofia culturii este, înainte detoate, o filozofie a operei de cultură,aşa cum estetica este o filozofie aoperei de artă. Nu ne propunem oreluare şi analiză a ideilor careîntrupează opera sa de filozofie aculturii, nu acesta este scopulstudiului nostru, ci selectarea dinopera sa strălucită, cu atîta nesaţaudiată, citită şi studiată de publicullarg, a acelor teme şi idei utileanalizei subiectului reprezentat decriza culturii actuale, văzută de noisub explicaţia unui devastator asaltal factorului civilizaţional asuprafactorului cultural, executînd deciprin aceasta disocierea epistemică acelor două noţiuni cu statut atît dediscutat (diferenţiere, întrepătrun-dere, similitudine sau identificare) defilozofii istoriei şi ai culturii: culturaşi civilizaţia. Nu este nici vorba de oîncercare de aducere a lui Vianu înprezent printr-o tentativă deadecvare forţată a ideilor şiconceptelor sale la necesitatea unorutilităţi actuale, care aparţin totuşiunui alt moment cronologic şiistoric, marcat de o configuraţie

distinctă, de un determinism propriu,cu stringenţe, presiuni, tensiuni şinecesităţi de altă natură, de alt nivel.Ci de utilizarea unei părţi a fonduluisău teoretic privitor la morfologia şifiziologia culturii, surprinsă, deasemenea, într-un moment de criză,la analiza unui alt moment de criză,mult mai puternic, al aceleiaşiculturi; moment de criză decisiv,după depăşirea căruia se va vorbidespre începutul unui cu totul altstadiu al spiritualităţii umane, desprenaşterea unui nou spirit în cultura şicivilizaţia umană.

Modificat în spirit, în capacitateaimanentă de conştientizare de sine şia universului înconjurător, stăpîn peo putere pe care nu o avea, văzîndtotul cu un ochi mai mult, eliberat detracţiunile opuse sfîşietoare ale unorcondiţii ontologice potrivnice naturiilui adevărate, pe care din eroare aajuns să le experimenteze în moddramatic şi tragic, omul începe săscrie o altă istorie în cosmos.Potenţarea stării ontologice alucrurilor, fractura şi cotituradeterministă va fi diferită de stadiulistoric al analizelor conceptuale alelui Vianu şi chiar de structura naturiisale teoretice, a tipului de viziune asa asupra lucrurilor, prin esenţialadiferenţă a factorului transcendent:umanitatea îşi va resimţi conştiinţaşi va resimţi valoarea ca sprijinite şireeducate de puterea transcendentă.Simpla “valoare” a lui Vianu vadeveni, poate mai mult ca oricînd,valoare transcendentă, valoare sacră.Uriaşa schimbare şi reaşezarevalorică va asculta de semnul şiputerea milostivă a Dumnezeirii.Sacrul va impune o nouă deschiderea credinţei şi, prin aceasta, o altăcapacitate de privire a omului înadîncul fiinţei sale, în adîncimeamodelată a conştiinţei proprii.Valoarea deci, va fi valoarea sacră,sau o valoare sacră, diferită devaloarea lui

Vianu, care, deşi ocupă înviziunea lui planul transcendent, nusimte în mod categoric fiorultranscendent şi nu recunoaştecategoric natura sa fundamentaltranscendentă. În gîndirea lui Vianu,lipsit de o conştiinţă religioasă în

sens tare, noţiunea de transcendenţănu are un rol semnificativ, planul săufiind ocupat de valoare, o valoareînsă prea laică, prea secularizată deestetic pentru a avea putereareformei necesară omului acum.Valoare, activism, voinţă culturală,act cultural obiectiv, act culturalsubiectiv, refacerea idealului clasic,operă (aşezată pe activism,clasicism, umanism, raţionalism) –iată stîlpii pe care Vianu ridicăedificiul de filozofie a culturii şi deestetică totodată, interferenţa acestordouă discipline nedispărînd completniciodată (dovadă stînd lucrarea„Tezele unei filozofii a operei”).

Poate că cea mai importantăideee a sa, rămasă însă la nivel desugestie, sau poate şi de intenţie, esteaceea de a aborda filozofia culturiica pe o antropologie filozofică,aceasta fiind, pentru gîndireatimpului, problema cea mai urgentă.În “Idealul clasic al omului” sau în“Transformările ideii de om” (1942)Vianu pledează pentru clasicism ca“noţiune normativă a omului” şi catip peren de cultură, care se însoţeştecu umanismul. Umanismul, scrieaici Vianu, consideră pe om ca pe un“scop”, nu ca pe un mijloc,programul lui fiind “dezvoltareatuturor posibilităţilor morale închiseîn natura omenească”; punct încăîndepărtat în timp, dar singurul caretrebuie să orienteze efortul omuluiîndreptat spre sine însuşi. “Pentruom, umanismul este un programinfinit” – cu această propoziţie îşiîncheie Vianu studiul, pornit dinconvingerea că “problema omului, anaturii şi a menirii sale, se impuneastăzi cu atîta putere, încît socotimcă nu va fi judecată inutilă încercareade a lămuri în trecutul reflecţieiomului asupra lui însuşi cîteva dinmarile ei linii istorice şi unele dinacelea pe care tocmai nevoile epociiactuale ne cer a le desfăşura maideparte”. După Vianu, refacereaidealului clasic era aşadar necesarăpentru ieşirea din “criza morală pecare o străbatem” şi pentru aconstitui totodată o soluţie pentrucriza generală a culturii: “cinedoreşte menţinerea bunurilor mai deseamă ale acestei culturi trebuie să-

şi pună întrebarea dacă restaurareaidealului clasic al omului nu esteunul din mijloacele înlăturării unorameninţări care se îndreaptă spre noidin atîtea direcţii”.

1.2. Necesitatea depǎşiriinormativitǎţii clasiciste.

În actuala criză, susţinem noi,doar întoarcerea la normaclasicismului nu mai poate fisuficientă şi, în nici un caz, nu poateconstitui singura soluţie de depăşirea impasului profund postmodern. Cusiguranţă însă că norma clasică, învirtutea substanţei sale definitorii,trebuie şi astăzi, poate mai mult caoricînd, să-şi apostoleze funcţiaprescriptivă, dar într-o manieră nouă,activistă, non-statică, non-contemplativă, neînţepenită în extaz,ci concretă, dinamică şi militantă dininterior către exterior. Pentru caaceasta însă să fie posibilă, trebuieca mai întîi conştiinţa să sufere oconvertire de substanţă, pentru caapoi, din acest punct central decontrol al tuturor funcţiilor, existenţaindividului – şi aici vorbim despreun homo sapiens ajuns la conştiinţaadîncă şi dublă de homo religiosus,care înseamnă atît conştiinţaprofundă de sine, cît şi de divin – săfie capabilă să-şi aplice toatecorectivele pe care le crede decuviinţă şi de care este capabilă.Dealtfel, şi Vianu vede clasicitatea înmod dualist, pentru că, fidelconcepţiei sale activiste, clasiculhomo sapiens devine homo faber,sprijinitor astfel al idealului fausticşi romantic, pentru ilustrarea căruiasînt invocaţi Goethe, Byron şi

nr. 101, 2017 7


nr. 101, 20178


Shelley. Ciudata combinaţie dintreidealul clasic, al stabilităţii, şi nu alelanului creator, şi ofensivaactivismuluinu duce la o rezultantăabstractă şi nefuncţională, pentru căVianu înţelege această rezultantă cape un dualism perfect viabil şinecontradictoriu: acela alactivismului plasat sub peceteavalorilor clasice de bine, frumos,armonic, consonant, echilibrat şi nusub a acelora legate de fixitatea sa,de non-dinamică, de ponderabilitatealui statuară. Se pot opera astfel deextracţii calitative din concepte fărăa compromite categoria funcţionalăşi definitorie a conceptului.

Conceptele sînt atît de puternicedin punct de vedere al categorieifilozofice pe care o reprezintă, încîtimprimă permanenţă categorialăidentitară fiecărei calităţi pe care ocuprinde şi care poate fi desprinsădin corpul lui şi aplicată licit, subtitulatura şi blazonul conceptului,unui anumit substrat. Cu condiţiaînsă majoră ca această operaţie deaplicare să ducă la un construct valid,la un instrument teoreticnecontradictoriu, real şi nu absurd,novator şi eficient. Din această specieface parte şi activismul clasicist al luiVianu: subtil şi precaut, el previne cuabilitate şi eleganţă eventuala acuzăadusă concepţiei activiste desusţinere în cultură, în creaţie, acantitativului, de extindere şi creşterecontinuă a spaţiului creaţional(„mediu axiologic”, „spaţiu social”sau „tehnosferă”, adică o “regiunenouă, o sferă de provenienţă purumană”), a densităţii lui, adică anumărului de opere care îl umplu,împotriva naturii “sălbatice şiameninţătoare” (filozofia culturiipresupune o idee despre natură şi unadespre om). Prin bemolul clasicist pecare îl aşează permanent, el opereazăoricînd reducţia calitativă acantitativului, promovînd o cantitatepozitiv valorică, de real impactcivilizaţional.

1.3. Sistemul axiologic şinonvaloarea.

Obiectivitatea valorilor şi relativalor autonomie faţă de conştiintă şifaţă de lucruri, stabilitatea valorilor

filozoful le vede coincidente cuapariţia şi dezvoltarea omului însuşişi a culturii. Toate acestedeterminante axiologice fac dinvaloare, elementul constructivfundamental şi total al noţiunii de“mediu axiologic”, care este aceeaşicu cea de “spaţiu social”, constituitdin totalitatea operelor de cultură saude civilizaţie. Iar la rîndul lor,“mediul axiologic” şi “spaţiulsocial” (“mediul axiologic” fiindunivers cauzal şi necesar definitoriucantitativ şi calitativ al “spaţiuluisocial”, de aici şi coincidenţa loridentitară) alcătuiesc împreunăcivilizaţia omenească: “Toate acesteopere la un loc alcătuiesc civilizaţiaomenească, adică produsul întregiiactivităţi a omului în vedereasatisfacerii dorinţelor sale”.

Un alt concept, o altă tezăfundamentală a viziunii axiologice,global şi structural culturală a luiVianu, şi poate chiar principala sateză, este cea legată de viziunea sastructurală asupra valorii şi, de aicimai departe, concepţia sa legată dedificila problemă a ierarhiei valorilorşi de sistemul pe care acestea îlalcătuiesc. Alăturîndu-şi eforturilefilozofilor care au încercatdeplasarea cognitivă şi în acelaşitimp critică, analitică înspresoluţionarea acestei probleme ce nuse lasă rezolvată, cu deosebităacuitate, subtilitate şi forţă depătrundere, axiologul român face dinjocul instabil al celor două structuricomponente ale valorii – raţionalulşi iraţionalul – un balans al unuicentru de greutate ce nu se lasă fixatîn nici unul din nodurile funcţionaleale complexului reprezentat deraţiune, afect şi veşnic inefabiluliraţional. Şi chiar şi în splendida luiviziune funcţional-dinamică şistructurală a organismului valorii –căci pentru Vianu valoarea este unorganism viu, existent fiziologic, şinu o simplă structură ori sistem –,atît de limpede expusă, într-oplasticitate de-a dreptul senzualistă,gînditorul lasă să îi scape cîtevasincope ciudate, bizare fracturi alefirului raţional constructiv, pe carenoi le-am sesizat într-un alt studiu.

Noţiunea care suportă interpretări

în cazul temei actualului studiu nueste însă aceea de valoare în moddirect, ci indirect, prin aducerea laactualitatea convulsivă a noţiunii desistem valoric. Şi iată în ce mod:Vianu vede sistemul alcătuit dintotalitatea valorilor (economică,vitală, juridică, politică, teoretică,estetică, morală, religioasă) ca pe unsistem închis în ceea ce priveştestructura lui, conservarea de-a lungulistoriei omului şi a culturii a celoropt valori şi presupunereaconservării aceluiaşi număr şi înviitor, dar deschis în ceea ce priveştecapacitatea de transformare şiperfecţionare în timp a valorilor, castructuri ale sale componente. Prinaceastă teorie a sistemului valoricimpermeabil la nivelul diversităţiiinterne, dar permeabil la nivelulinfluenţelor externe cu impactreformator, optimizator calitativ alaceleiaşi diversităţi cu valenţeunitare, Tudor Vianu a exprimat şipropus ideeea dominantă în filozofiasa a valorii, aceea a stabilităţiicadrului axiologic general alcătuit declasele de valori, ca efect alstabilităţii conştiintei umane şi caprotecţie a fundamentelor culturii,valorile reprezentînd matricea,factorul potenţator şi configurant aloricărui act de creaţie sau a tuturoractelor de creaţie, în infinitudinea,varietatea şi bogăţia lor.

Deşi Vianu aduce astfel în teoriavalorii şi culturii o idee teoretică deo incontestabilă valoare, ne întrebămtotuşi, cu gravitate şi luciditate, dacălucrurile mai stau aşa şi astăzi, încondiţiile crizei culturale şiumanitare majore, miză cu atît maipericuloasă cu cît nu este cauzată decutremure puternice, dar exterioare,pasagere ale istoriei (cum ar fipuseurile calamitare armate), ci,dimpotrivă, în condiţiile unui climatexterior paşnic, de disfuncţiipatologice interne profunde lanivelul mentalului, al spiritului şisufletului individual, dar şi colectivglobal, societar şi civilizaţional,planetar – în esenţă, la nivelul naturiiîntregi a fiinţei umane. Şi dacălucrurile, astăzi, nu mai pot sta aşa,putem afirma validitateatransistorică a tezei, putem afirma că

Sura11

aurii se prind sunetele de mâini formând cercuri în memorie.atât de ostenit sunt încâtnu mai pot să număr valurile ce mi se izbesc de tălpi.amintirile se desprind de mine

străpungând distanțele dintre spumă și zbor când rana mi se așează ca o insulăîn apa ta în așteptarea pescărușilor obosiți de atâtea țipăte. sub pliscuriînchid ochii precum un miez de pâine destul de umedînchid ochii și tac...

Ropsten

râul roșu ascunziș al marilor secrete divinemă despic să-ți aud muzica și oscilațiile glasuluiîn ecoul căruia cresc arbori înalți de neant și de falsă lumină de mi se fac laturile două ceruri negre

niciodată Stockholmn-a fost atât de înfrigurat ca acum! printre degete trec zeiitrenuri împinse de iluzii și de brumăchipul spre care mă îndrept a luat forma muntelui de zăpadă

planeta sunetelor pleacă unde îmi va picura sângele desfă-ți palmele ca un evantai doar tu stii cu exactitate momentul topirii ...

Mahmoud DJAMAL

nr. 101, 2017 9


ea a fost valabilă la timpul propriu alnaşterii ei? Oare acutizareamomentelor de criză nu aruncădeodată o lumină mai limpedeasupra paradigmei intrată deja înfaza reformatoare a revoluţiei? Noicredem că da. Criza culturii, acoordonatelor şi constantelorvalorice, angoasa existenţială,jubilaţia unei sărbători a decăderii întoate, aniversarea zilnică aturpitudinii, a puterii de demolare acelui care nu minte şi poateperforma, ne face să credem căsistemul valoric descris de Vianu s-a transformat în mod nefast, sau aavut dintotdeauna o astfel deconstituţie, în sensul căpermeabilitatea lui în ceea cepriveşte destinul şi evoluţia spre maibine a valorilor componente apermis cu timpul intruziunea unorfluxuri energetice maladive, care auotrăvit calitatea valorii, contaminîndîntregul conţinut valoric alsistemului. A luat astfel fiinţă încorpusul sistemului un nou tip devaloare, negativă, scelerată,demonică –nonvaloarea, care, lipsităde orice fel de valenţă (ne referimaici la atît de clamatacontrapolaritate, comparativ- şi

conflictual-dialectică), întinsă ca uncancer, a pervertit, dereglat şidegenerat întregul sistem, aducîndu-l în starea în care se găseşte astăzi.Dacă această nonvaloare, care încele din urmă este tot o valoare (însensul de calitate negativă), a pututpătrunde din exterior în sistem,atunci înseamnă că sistemul nu areun înveliş ermetic, iar suma valorilorcomponente nu mai e constantă. Iardacă nonvaloarea a luat fiinţă îninteriorul sistemului, printr-o mutaţiefilogenetică a evoluţiei unităţiiindividuale valorice, printr-o chimieinternă deviantă şi distructivă acompuşilor săi vitali, sub acţiuneaunor factori externi morbizi,corozivi, atunci alveola valorică nueste deschisă numai perfecţionării şioptimizării, ci, la fel de bine,pervertirii, transformării salemalefice în factor al răului, cu uriaşăputere de influenţă şi expansiune, iarînvelişul sistemului, alterat, corodatşi în cele din urmă distrus dininteriorul său, este cel care permite,ori dinafară ori dinăuntru, acţiuneaputernică, într-un sens sau în celălalt,al fluxurilor energetice negative.Deci nici în acest de-al doilea caz nuse mai poate vorbi despre

integritatea şi caracterul său ferm,stabil şi distinct funcţional, ci, maidegrabă, despre regretabila, nefastasa permisivitate (permeabilitate).

În concluzie, susţinem căsistemul valoric, cu timpul, pemăsura adîncirii continue a crizeiculturale, pe măsura atacului tot maiputernic al factorului civilizaţionalasupra factorului cultural pur, nu amai putut rămîne un sistem “închis“, în accepţiunea şi semnificareateoretică pe care Vianu o acordăacestui termen, ci, din contră, tot mai“deschis” în învelişul lui structural,permiţînd fie intruziuneacontagioasă, devastatoare înconţinutul său valoric, printre celeopt valori fundamentale, a uneiantivalori, care este nonvaloarea, fiesinteza nefastă a nonvalorii îninteriorul sistemului, cu aceleaşiefecte perturbatoare, de schimbarede polaritate axiologică şi corozivela nivelul învelişului sistemic, printr-o mutaţie în “structura AND-ică” avalorii sau printr-o dereglare ainterferenţei valorilor.

(Continuare în numărul viitor)

nr. 101, 201710


Ca soarele, numaiiarba r\sare

Înainte să bea cerbuldin ochiul apei luminami-ai cerut ca inelprima undă făcută de stea.

„'La ce folos,te-a-ntrebat iarba spre mine venind,primul din urmă sărut?”

Lasă-mifântâna fermecată,păzită de fluier de os,să o apună doar cerbii.

Te-am iubit cum niciodată cuvânt omenescnu ar fi fost în staresă se întreacă în cânteccu rădăcinile ierbii.

R\scruce

Nu te mira că mi-am închis porţileşi am sculptat lângă zăvoareşarpe şi crin.Până aici vor veni drumurile talestrigându-mă cu iarba fiarelor,dar braţeleînsetate de lujerul trupului tăuîmi vor fi legate până la sângecu funie şi sălcii.

N-am să pot să-ţi mai dăruijumătatea de cheiesă vii la izvoarele melesă-ţi logodeşti urmelecu steaua copitei de cerb.

Din stejarul porţiinumai ploilevor culege crinii,iar şerpii vor coborî de pe lemncu trup de măcieş.

...şi vom căuta drumurileşi pietrelene vor ieşi în cale.Ne-om căuta stăruitorşi străinivom ridica din umeri.

Balada florii denunt\

Hai, scrie diece, în grabă,uric tăbăcit în Pergam:„Cai negri din ţară arabă,cu ţinte de aur pe ham,

trăsuri şi caleşti şi rădvane,ca-n solz pâlpâind felinar,livezi înflorind pe balcoane...”„Mărite, dictează mai rar!”

„...să chiote vinul pe masăulcelelor - danţ sub ulcior!Vreau roua de stele culeasăîn cântec să-i pun sub picior.

Vison ca omătul pe muntemai fin decât şoapta-n izvodspre ea să-mi-ntindeţi ca puntecând norii luceferi slobod...”

„Dar dacă şuvoiul, Mărite?”„Din cer şi din moarte îl smulg!Tu, taci, scrie-n semne-auritetăcerea de clopot din fulg.

Ea vine sub voalul de noapte,ca pasul de grâu prin parâng,de dincolo, mări sunt vreo şapte,pe-unde tainele lumii se stâng.

Şi-n buchi, pe sub iarbă măruntă,semnează-mă - Floarea-de-Nuntă!

Cire[ul

Într-o primăvară mi-ai scris în priviregândul tău.Nu aveam ramuri - aş fi înflorit.

În altă primăvară ne-am scris amândoinumelepe un cireş sălbatic,deasupra izvorului.În zori apele erau o Cale Lactee.

A treia primăvară...Unde o fi poteca spre cireşul nostru?O fi furat-o vreun apus de lună,sau iarba a ascuns-o-n genesă o deschidă numai căprioarelor?

Mă tem că n-o să mai găsimurma de lacrimă-a potecii.

Oare de ce?

„Ne întâlnim diseară.Neapărat o să viu.”şi a plecat sprinţară,ca-ntotdeauna în grabă.

Oare de ceatât de mult o iubesc?Nici buzele mele nu ştiudar curioase,a nu ştiu câta oară,pe ale ei le-ntreabăîncet,stăruitor şi pe furiş.

Oare de ce...?

POEME DIN AFARAPOEME DIN AFARATURNULUI TURNULUI DE FILDE{DE FILDE{

Ichim DUMITRU

nr. 101, 2017 11


Dorel Schor s-a impus în literaturaumoristică din Israel şi din România cunotorietate de prim rang. Are azi valoarede scriitor clasic, are superioritatea unuistil umoristic specific şi original, areprofunzimea realismului adevărat al vieţiide fiecare zi. Tematica sa este cea aisraelianului din România, are pulsulactualităţii diurne, are marea putere de aridica banalul la vibraţia umană şiumoristică a artei, învelindu-l în coajă deveselie mocnită şi miez trist şi bineascuns. Scriitorul nu te implică pe tine,cititor de bună credinţă, dar te face să tesimţi cumva cu musca pe căciulă.

Farmecul lecturii prozei umoristicescrise de Dorel Schor este atât de mare,valoarea sa în aur este atât de evidentăîncât, recunosc, pentru a da doar unexemplu, am luat recenta sa carte ca doars-o frunzăresc, eventual să şi scriu – dacă-mi iese – două, trei rânduri; doar suntemprieteni, ce naiba! Am deschis-o la-ntâmplare, aşa, de-o părere. N-am mailăsat deoparte această bijuterie de scrisromânesc din condei de evreu. M-amregăsit cu multe păcate, dar am râs dealţii. Am citit-o pe sărite, m-am dus şi m-am întors, de la mijloc la sfârşit, apoi dela-nceput la alte pagini. Unde începeam oschiţă, n-o puteam întrerupe decât dupăce parşiv de talentatul meu prieten seoprea... Nici nu ştiu când am termintat decitit această carte cu 101 schiţe, şideodată am rămas cu regretul că păcatcă-s doar atâtea!

Între timp, Dorel Schor publicăneobosit, schiţă după schiţă, în revisteleinternetale a lui George Roca: „Argument”(Australia), „Confluenţe literare” (România)şi „Prolitera” (Germania). Da, amicul Roca,cel care din Australia i-a făcut aceastăcarte, aranjând-o, pudrând-o, dându-ipuţin roşu de buze, fermecând-o grafic.Doina Meiseles, redactorul şef al revistei„Magazin Expres” şi al „JurnaluluiSăptămânii” a scos-o la lumină, elegant,la timp şi cu seriozitate, prin Editura ei de

carte, din Israel. Îmi creşte inima că amnorocul să fiu prieten cu fiecare dintre ei,şi să le admir farmecul muncii lor. Bine-nţeles, fiecare are valoarea lui, fiecare arespecificul lui...

Dorel Schor stă acum într-o parte şimă priveşte, de undeva, din umbră,zâmbind în felul său, căci fineţea lui deumorist aparent delicat, iscodeşte şigândşte tot timpul. Oare cum m-arsurpride şi pe mine în vreo schiţă?! Saupoate chiar a făcut-o deja, şi n-am băgatde seamă! Voi reciti cartea!... Fără săvreau mă duce gândul la Şalom Aleihem,şi simt că Dorel Schor este prin specificulartei sale un astfel de mare scriitor al uneilumi mici şi bune, o lume cu farmec, cusavoare, având măcinişuri cotidiene şicontinuând să trăiască astfel cu şi din ele.Patru mari caricaturişti de seamă(Costantin Ciosu, Costel Pătrăşcan,Eduart Mattes şi Andy Ceauşu) dau şi maimultă expresivitate şi strălucire recenteicărţi semnate de un mare scriitor! Da, îmipermit să spun astfel, acum, la a 15-a

carte a lui Dorel Schor – o carte curezonanţă majoră în literatura umoristicăa timpului nostru.

Lumea descrisă de Dorel Schor esteşi semnificativă şi supusă corecturilor.Umorul de limbaj şi de situaţii, stilulantrenant şi curgător, modul delicat şi finde a glumi şi a sublinia tare umanefrecvente, iscusinţa de a spune esenţialul

prin mici povestiri pline de umor subţire,fac din scrisul lui D.S. un companionplăcut şi instructiv, un şuietist mereu binevenit pentru un suflet curat şi mai ales ominte luminată. In fond, este vorba de artăde cea mai bună substanţă! Formidabilesunt până şi numele proprii alepersonajelor sale – fără îndoială,antologice. Sunt, nu odată jocuri decuvinte, adesea venite din limba idiş, elerezonând sugestiv în actualitatea noastrăimediată. Umorul este şi prin ele evidentşi, aparent, inofensiv. Ghezinter Toit, arînsemna Mortul Sănătos; Matilda Gurnişteste Matilda Nimic, Kleinergrois – Mititelu-mare. Dar câte sclipiri stilistice sunt încă!Poante şi expresii aparte, situaţiideosebite şi sugestii neaşteptate, dezgolirişi semne de exclamare ale vieţii alături destrâmbăturile ei morale...

Nu insist în priviinţa suculentei tematicia cărţii, căci i-aş fura cititorului o parte dinplăcerea lecturii. Sugerez însă căîntâmplările de un diurn anonim capătăaici, în cartea lui Dorel Schor, vibraţie desenzaţional ascuns, dar relevant.Personajele de la blocul de locuinţe alemultor acţiuni ale volumului sunt în faptaceleaşi cu cele pe care le-ntâlnim pestradă şi-n oraş. Sunt din Israel. Sunt dinRomânia. Sunt din întreaga lume...

Dorel Schor a devenit limba unui mareclopot de aramă, care transformă suneteleîn muzica de aur a umorului. Poate fiadmirat la orice oră, după „partitura”...„CHEMAŢI DOCTORUL!”...

MUZICA DE AUR A UMORULUI -MUZICA DE AUR A UMORULUI -„CHEMA}I DOCTORUL”„CHEMA}I DOCTORUL”

DE DOREL SCHOORDE DOREL SCHOORRoni CĂCIULARU

nr. 101, 201712


POEMETudor OPRIşTudor OPRIş

„GREUL” LUMII DE AZI...(Mie la 84 de ani, tot român şi tot în România)

De-un timp simt aripile cum îmi crescŞi cum le-ncerc – un pui de ciocârlieFurat de ne-nţeleasa vitejieCe-l înşurubă-n cerul nefiresc.

Mă rup de oameni, vertical ţâşnescSpre-un ţărm nemărginit de bucurie...Şi, plini de slavă, anii de chindieDe împliniri şi lauri îmi vorbesc.

Dar mă-nspăimântă-această ascensiuneSpre azuriul smuls dintr-o minune,Prin transparenţa vidului celesc.

Ieşind din metafizica mea ramăSimt „greul” lumii de-azi cum mă înhamăŞi-n jos mă trage-asemeni unui lest.

(Sonetele cetăţii, Bucureşti, 2010)

DE CÂND GONIRÃM…

De când gonirăm marele coşmarNu-mi recunosc nici ţara, nici poporul.Trecutul moare, plânge viitorulŞi cei ce ne conduc nu au habar.

Se murdăreşte cântecul stelar:Prea mulţi români îşi iau din ţară zborul,Se subţiază-al ţării avatar,Prosperă doar coruptul şi-impostorul.

La cinci bogaţi, o mie de săraci,La trei palate, pâlcuri de cocioabe;Prin sate, doar bătrâni şi-un pumn de boabe.

Zac fabrici ruginite printre maci,Iar prin oraşe, vicii, vânzolealăŞi viermi umani, râvnind căpătuială.


ATÂT ÎMI MAIRÃMÂNE…

Mai am o bucurie: ca să scriu,Să-mi torn fiinţa-ntreagă pe hârtieCând timpul e o simplă jucărieÎntr-un decor distrus şi cenuşiu.

Nu sunt miliardarul VăsălieŞi nici parlamentarul durduliuCa să-mi permit o mică fantezieSau luxul de a merge în taxiu.

Trăiesc umil din pensia de savantSau scriitor (căci suma e tot una!)Din ea putând plăti doar telefonul

Sau pe la anticari un vechi pliantÎn care Miro zugrăvise lunaCum îşi atârnă în văzduh balconulDin care curge-un sos apetisant.


(1926 – 2015)Autor a 60 de volume de versuri, memorialistică, traduceri, critică şi istorie

literară, şase ediţii ale unor clasici, Doctor în filologie „Summa cum laude”.Tudor Opriş a colaborat, încă din adolescenţă, la diverse reviste literare,

ziare şi alte publicaţii. A cunoscut încă din liceu aprecierea şi îndrumările luiGeorge Bacovia, Tudor Arghezi, Camil Petrescu şi Romulus Vulcănescu.Volumele de versuri Zborul cărăbuşului (cartea de debut, 1944) şi CânteculSăgetătorului (1947) au obţinut premii naţionale.

Din 1966, a fost iniţiatorul concursurilor naţionale de creaţie şi presăşcolară, realizatorul a sute de antologii literare şi editorul a numeroasevolume individuale de creaţie literară a elevilor din România. Una dintrepasiunile sale a fost biologia şi a publicat enciclopedii şi dicţionare în acestdomeniu.

Tudor şi soţia sa, graficiana Elena Boariu-Opriş (care i-a ilustratmajoritatea cărţilor), au împărţit apartamentul lor cu mult iubitul motan Kikitimp de două decenii. Tudor a publicat cartea 20 de sonete pentru motanulKiki, câte un sonet, ca omagiu, pentru fiecare an cât a trăit motanul lor.Pentru activitatea sa deosebită ca profesor, scriitor şi mentor cultural al tinereigeneraţii, Tudor Opriş a fost răsplătit cu Ordinul Naţional pentru Merit în gradde Cavaler. Pentru întreaga sa activitate, în decembrie 2014, a primit premiulOpera Omnia din partea Uniunii Scriitorilor din Bucureşti, secţia Literaturăpentru Copii şi Tineret.

nr. 101, 2017 13


Încă din titlul ales, „Boeme şialte proze scurte”, volum apărut laEditura Inspirescu, Satu Mare, 2017,colecţia „Scriitorii secolului XXI”,George Terziu demonstreză apetenţasa spre joc – lingvistic şi semantic –„boeme / poeme” susţinând un soide paronimie metaforică. În ce fel setraduce asta?

De la început, autorul nedezvăluie esenţa existenţei saleartistice şi a existenţei sale îngeneral: boemia, traiul într-odezordine indusă de crezul şisimţămintele sale, sinceritatea de a orecunoaşte şi a face acest gest cu unfel de curaj ostentativ.

Boemia poetică e susţinută însăde poezie adevărată, cu timbrupropriu. „Linia imaginară” trasă deGeorge Terziu are concreteţe,„Poeţii îi fac cu mâna din fum”,prietenii îi sunt „în creier”, iar lumeasa „e din sticlă murdară/ din fanteziişi din şoapte”. Omul contemporanvăzut de poet înseamnă „Omul tristdin oraşul trist/ Cu viaţa lui repetată,rotundă/ Care se trezeşte la 8dimineaţa/ Sorbindu-şi aerul şisilabele din ceaşcă/ Şi privirea luiblândă/ El nu urăşte pe nimeni, nuiubeşte pe nimeni,/ Este echidistantca o floare tandră/ Puţină realitateşi multe amintiri ratate.../”Concluzia? „De atâta prostie se faceseară/ Şi încep să ne crescă dinţii delapte”. Această „minoritate”reprezintă majoritatea şi titlulpoemului e pe măsură: „Concert depian pentru majori”.

Partea de poezie „Boeme” areo structură combinată: desprecondiţia poetului faţă în faţă cu ceaa omului obişnuit: „Rimele curgprintre cărţi disperate/ Poetul stă

respectuos înp i c i o a r e ”(„Prietenilor dincărţi”), despres e n t i m e n t u lreligios („Aer des ă r b ă t o a r ecreştină”) şimulte poeme dedragoste, de faptl a m e n t o - u r ipentru iubitacândva reală,acum devenită „O himeră/ Postatăundeva în stratosferă/ Ca un final defilm fără imagini/ Sau ca un visfrumos, neomenesc...” („Finalratat”). Dar cu toate regretele şitristeţea, aferente despărţirii, autorulare forţa lucidităţii întru potolireaunei disperări adesea mimate.Altminteri n-ar fi scris „Picioarelemele sunt acoperite cu lut”(„Momentul”), simţindu-se destul de„pe pământ”, trufaş chiar, atuncicând afirmă: „Dacă te-ncrezi înrândurile mele/ Şi crezi în elemereu,/ Să ştii că ai în mână/ Carteade vizită a lui Dumnezeu...”(„Poate”). „Învingătoare viaţa vamerge mai departe” („Dimineaţaciudată”), cu atât mai mult cu câtparodicul, sarcasmul care nu-lpărăseşte o clipă, îşi arată brusc faţa:„Azi te iubesc nepereche/ Azi teiubesc precum o torţă de flori/ Darfii calmă, poate o să-mi treacă...”(„Poem banal, într-o zi banală”) sau„De ce gândesc imagini fărănoimă?/ Aceste roiuri de cuvinte-nzbor/ Când tu, de fapt, eşti dusădupă lapte,/ Iar eu te-aştept şi mi-eatât de dor...” („Retorica matinală”).

Pentru a completa acestcaleidoscop liric sunt şi câtevapoeme preamărind copilăria şi

puritatea („Caii gândului”,„Copilărie”).

Între Ion Minulescu, MarinSorescu şi Şerban Foarţă, ba chiarpreluând ceva din poemele de frondăale lui Vladimir Vâsoţki, din care amtradus, George Terziu are glaspropriu şi poezie notabilă.

„Alte proze scurte” anunţateîn titlul cărţii au totuşi un nume învolum: „Proze etnobotanice”.Iarăşi plăcerea jocului semantic!Etnobotanicele sunt prafuri create înlaborator: droguri sintetice care daudependenţă, care induc halucinaţii,euforie, relaxare, amnezie, dar potcauza şi moartea. Ele suntconsumate în starea de boemie,anunţată anterior. Apreciez autoriicare ştiu să-şi aleagă titlul cărţilor lorîn conformitate cu conţinutul,frizând echivocul, aşa cum stă bineartei, literaturii. Prozele lui GeorgeTerziu pot da dependenţă la lectură,dar se poate înţelege şi că autorul edependent de scrisul lui. Că scrisul,în genere, dă halucinaţia măririi, arămânerii în timp prin el. Doar că,paradoxal, şi aici autorul opereazăcu ironie şi sarcasm, ba chiar cuautoironie, în semn că îşi cunoaştelimitele şi nu se ia prea tare în serios.Reţeta e asemănătoare cu cea din„Proza bipedă”. De la versul

Despre boemie, moralã şi joculDespre boemie, moralã şi jocullingvisticlingvistic

Passionaria STOICESCU

nr. 101, 201714


manifest din „Boeme”, în care seadresează confraţilor „Voi chiarcredeţi că acum suntem cuadevărat?” desfiinţând iluziascrisului, se trece la concret, la real,cu biciuirea absurdului social şipolitic contemporan, cu mesajecodificate şi parabole, care au cascop să ia în derizoriu contradicţiilelumii în care trăim, pentru „a uşura”mizeria de zi cu zi, cauzată de tarelenoastre caracteriale, de stareaperpetuă de nerezolvare aproblemelor din contemporaneitate.

Personajele lui George Terziusunt construite din stările lorpsihologice şi comportamentale. Nuau chip, dar au atitudini, mod degândire şi reacţie, care să lecontureze faţa. Hazardul, absurdul segrefează pe tragic, dar tocmai dinaceastă combinaţie iese parodicul.Finalurile sunt neaşteptate, iarjocurile de cuvinte fac deliciulpovestirilor.

Afacerea seminţelor din„Afaceri comuniste” ascunde dramapolitică a intelectualului carecumpără seminţe pentru ambalajullor preţios – pagini dintr-o „Istorie aliteraturii române pe unde scurte” deMonica Lovinescu. Finalul e ca deroman poliţist, dezvăluind parabolasămânţei .Peste cea mundană şibanală, ca hrană a săracului şi aomului de rând, deci deasupra ei, lapropriu şi la figurat, stă „sămânţaculturii”, interzisă în comunismulincipient.

Modelul lui Dimi, bărbatul încăutare de neveste şi cu multe

căsătorii la activ, din proza„Miresele lui Dimi”, nu e altul decâtpoliticianul contemporan CălinPopescu Tăriceanu, campion laînsurătoare. Morala povestirii, deşivulgară, „Şi şoarecele se satură deaceeaşi gaură”, e adevărată şisalvatoare pentru bărbat şi

justificativă pentru derapajelefeminine ale personajelor. Filozofiade viaţă desprinsă din fiecare mariajal lui Dimi e savuroasă şi extrem dereală. Finalul este de un comictragic. La spovedania în faţapreotului, întrebat de acesta dupătipic, dacă se leapădă de Satana(femeia, în capul celuia cu atâteaexperienţe matrimoniale la activ),Dimi răspunde: „- Părinte, m-aşlepăda, dar am trei copii cu ea!”

„Iubita lui Pink” aduce petapet duetul credincios/ ateu cuderiziunile soartei pentru credincios.Dialogul spumos între cei doi nici nueludează, nici nu confirmă adevărataexistenţă a Celui de Sus.

„Asociaţii” prezintă un altcuplu tragi-comic: profesorul de

filosofie şi elevul său, ba chiar şitatăl elevului, la fel de troglodiţiamândoi aceştia din urmă..Încercândsă pareze obrăznicia golănească aelevilor, dar şi prostia lor, filosofulînsuşi devine ridicol cu explicaţiiledate pe măsura tembelilorinterlocutori, speriaţi nu de neştiinţalor, ci de urmăririle la modă aleDNA.

Ca ingrediente, toate prozele auperechi antinomice: sacru/ profan,înţelepciune/ prostie, naivitate/şiretenie, bigotism/ ateism,masculin/ feminin. Din confruntarealor se naşte tensiunea prozei „tratată”de către autor gradual: de la ironie lasarcasm, totul reliefând absurdulexistenţial.

O altă trăsătură a prozelor dinaceastă carte este caracterul lorinteractiv. În toate finalurile, autorulintervine şi-şi face simţită prezenţa,ori moralând discret, oriautoironizându-se, ca în„Asociaţii”: „Pentru că nu mai amce să vă povestesc, aici, la Spitalulde Psihiatrie din Gătaia, unde suntinternat de doi ani, se stinge luminala orele 22, vă doresc numai bine şine vedem mâine. Până atunci nuuitaţi: Viaţa noastră este un marerahat, dar e singurul bun de preţ pecare-l avem!”

Morala? Nu credeţi un nebun,dar nu uitaţi că el e rezoneurul carespune lucrurilor pe nume.

„Rezon”! i-aş răspunde şi eu caunui confrate, ca demni urmaşi ai luiNenea Iancu, cel cu „văz enorm” şi„simţ monstruos”.

Din trecere

Și m-am pitit, odată, după Polul Nord,deși nu i-am cerut voie ...Mă și gândeam la Nică... și la cuptorul casei lui.Dar a venit să vină chiar Mihai,de undeva, de pe la Borta Rece.Ușor trist, sau numai un pic obosit...Și parcă mi-ar fi zis, ce urma să le zică și altora:„Ce e val, ca valul trece.”El era atunci trist, v-am spus și mai’nainte...Dar, tot el era !

Ion Teodor PALADE

Lumini paralele

nr. 101, 2017 15


PROBLEMA AVANGARDELORAdrian GRAUENFELS

Orice studiu al AvangardelorRomâneşti la începutul secolului XX(1918-1930) am deschide, ne ducefără greş la numele artiştilor români,cei care au pus bazele şi au inventatdadaismul, o mişcarea colosală înfilosofie şi arte, care a devenit maitârziu inima suprarealismului. Ideilelor au migrat în toată Europainfluenţând profund modul de a privişi consuma literatura, pictura şi arteleîn secolul trecut. Vom întâlni mereunumele unor artişti evrei ca deexemplu: Tristan Tzara, Marcel Ianco,Gherasim Luca, Benjamin Fondane,Victor Brauner, M.H. Maxy, JulesPerahim, Paul Celan, Sesto Pals, PaulPăun, Arthur Segal, Brunea Fox etc,toţi născuţi în România, toţi inovatorişi promotori ai schimbării şi a anulăriidogmelor care sufocau sufletele. Eiintuiau marea revoluţie socială,mentală şi ideologică, care urma săschimbe definitiv vechea Europă.Grupurile de avangardă se strâng înjurul revistelor Contimporanul,Integral, Unu. Avangarda s-a vrut şi afost purtătoarea noului, a marcatdeschiderea spre o încercare artisticăde separare de tradiţia literară şicultura rigidă, realizând o sincronizareperfectă cu avangarda europeană.

Dadaiştii se luptau la sânge cu artaabstractă, refuzau cubismul, erauconsideraţi radicali, extremişti şi nuinovatori. Dar ideile lor se răspândesccu viteza fulgerului din Elveţia spreGermania, Franţa, Rusia, Belgia,Olanda. Avangardele producscandaluri, polemici, erau detestate deunii, alţii se înlăturau aproapeinstantaneu. Azi am defini mişcareaavangardistă a fi un pluton în faţafrontului, căutând drumurinecunoscute, pentru cei care îi vor

urma şi imita. Pictorul Kandisky faceordine în haosul avangardist altimpului său, desenând un triunghi învârful căruia se află artistul careconduce omenirea spre noi culmiestetice, spirituale.

Foarte mulţi avangardişti suntrespinşi de oficialităţi, de academii, lafel cum se întâmplase impresioniştilorşi fauviştilor la vremea lor. Prin anii'70 ai secolului XX istoricii artelor aupus întrebarea dacă mai existăavangarde. Ambianţa socială fiindschimbată, răspunsul primit este undefinitiv nu. Avangardele pe care noile căutăm şi discutăm au fost posibilepână la apariţia postmodernismuluicare a şters toate graniţele întrepercepţie şi interpretarea ei.Avangardiştii noştri au avut o istoriezbuciumată, pe câţiva îi vom amintiaici.

Marcel Ianco (1895-1984) - Iancoera pictor avangardist, fondator aldadaismului alături de evreul TristanTzara. A fost arhitect, grafician şigravor. A construit în Bucureşti clădiridupă noi idei arhitecturale, cubiste.Scrie la revista Contimporanul alăturide Voronca şi Arghezi. A emigrat înIsrael unde înfiinţează o colonie aartiştilor la Ein Hod, la sud de Haifa.Un muzeu permanent prezintă vastaopera a lui Ianco. Oraşul Tel Avivnumără zeci de case a căror arhitecturăeste semnată de Marcel Ianco.

Isac Peltz (1899-1980) - scriitor alBucureştiului, al „Caii Văcăreşti”.Cartea sa transformă o dramapersonală într-un român puternicplasat în mahalaua evreiască, carte lacare a lucrat timp de 10 ani. Este opreţioasă mărturie a atmosferei şimoravurilor cartierului în anii 20. Maiscrie şi „Foc în Hanul cu Tei”. A fostun publicist şi jurnalist apreciat.

Jules Perahim (1914-2008) -Scenograf, pictor, grafician. Activ dela 18 ani în grupul de avangardă. Erabun prieten cu avangardiştii: GherasimLuca, Aurel Baranga, Victor Brauner,Saşa Pană.

Din anul 1940 politica antisemită aguvernului Goga - Cuza duce lapierderea cetăţeniei pentru circa200.000 de evrei. În August 1940 selegiferează legi inspirate de politica dela Nurenberg şi se interzic căsătoriilemixte între evrei şi ne-evrei. Evreiisunt excluşi din asociaţii, şcoli, teatre.Apar rebeliuni legionare în Moldova,în Bucureşti au dus la incendiereaTemplului Spaniol din strada NegruVodă, distrus apoi complet. TemplulCoral (în stil maur după un model desinagogă vieneză) a fost devastat în1941. O revoltă contra generaluluiAntonescu se transformă în pogrom,calea Văcăreşti fiind în centrulanimozităţilor. După cel de-al doilearăzboi mondial o mare parte din evreipleacă din România spre Israel şi dincei 70.000 de evrei Bucureşteni rămânpe loc numai vreo 4000.

Profeţi ai viitorului, bănuindcatastrofă iminentă, unii dintreavangardisti ei evadează din Româniaameninţată de nazism spre Franţa,

nr. 101, 201716


Germania sau Israel. Jules Perahimevadează în URSS şi revine dupărăzboiul mondial. Benjamin Fondaneeste activ la Paris unde se instalează în1923, acolo publică şi scrie în limbaFranceză. Va fi arestat şi gazat denazişti în 1944. Paul Celan sestabileşte la Paris în 1948.

Aceşti artişti exilaţi continuă sămuncească, să producă o artărevoluţionară fie literară, fie vizuală.După războiul al doilea mondial câţivavangardişti se reunesc la Bucureşti.Din 1945 până în 1947 grupul deartişti suprarealişti, din care făceauparte Gherasim Luca, Gellu Naum,Paul Păun, Virgil Theodorescu şi DolfiTrost, încearcă să definească situaţiasuprarealismului în contextul unortransformări sociale iminente. PaulPăun (1915-1994) a fost mezinul unuicuplu de evrei moldoveni pe numeHerscovici. A devenit membru algrupului avangardist „Alge” şi aînceput să publice în revista cu acelaşinume. La începutul anului 1940, el aco-fondat grupul suprarealistBucureştean. În paralel cu activitateade avangardă, Păun a terminat studiilesale de medicină. În timpul celui aldoilea război mondial, Păun, ca doctorevreu, a fost obligat să lucreze înlagăre de muncă forţată pentruprizonierii de război ruşi. În iarnaanului 1945, Păun a apărut cu oexpoziţie personală de desenesuprarealiste figurative, executate încerneală, urmată de o expoziţie degrup în 1946. Participă la o nereuşităîncercare de plecare ilegală dinRomânia, în 1948. A primit în cele dinurmă un permis de emigrare în 1961.Stabilindu-se la Haifa, a reluat practicamedicală şi activitatea să artistică.Păun a rămas activ până în 1990,producând desene în cerneală de maridimensiuni şi desene în creion.Desenele lui sunt fie suprarealiste, cuspaţii bântuite de de chipurifragmentate sau total abstracte. PoetulGherasim Luca, hărţuit de comuniştipărăseşte România pentru Franţa în1952. Acolo va scrie în limbaFranceză şi va deveni unul din cei mai

mari poeţi de limbă franceză, născuţiîn afara Franţei.

Moştenirea culturală lăsată deaceşti mari artişti este colosală. Înafară de Marcel Ianco căruia i sededică un muzeu „Ianco-Dada” la Ein-Hod, oraşul artiştilor pe care îlfondase, toţi ceilalţi sunt ignoraţi şiuitaţi şi în România dar şi în Israel.Guvernul comunist la putere până larevoluţia din 1989, ţine în secretavangardele, numele artiştilor noştridispar din nomenclatura celor studiaţi,pomeniţi sau agreaţi. Aşa se face că înRomânia postbelică „Avangardele” nusunt cercetate, iar prezervareatezaurului cultural trece în mâna unorpersoane private.

În schimb, în Franţa, GherasimLuca, Benjamin Fondane, VictorBrauner etc se bucură de faimă şimunca acestor artişti este studiată,tradusă şi publicată. Operele completeale lui Tristan Tzara sunt proprietateaediturii Flammarion, alte scrieri suntsub controlul editurii Gallimard. Lucaeste exploatat de firma „José Corti”, înIsrael văduva lui Paul Păun cedeazămanuscrisele soţului fărădiscernământ, unor neaveniţi.Tablourile lui Perahim sunt vândute laîntâmplare, unele prin licitaţii, alteleajung în colecţii particulare şi disparfără urmă. În lumea întreagă aparpleiade de cercetători, profesori sauautori fără vreo legătură cu rădăcinaromânească sau iudaică a acestor

avangardişti evrei, care sesizeazăcomoara culturală lăsată la cheremulnorocului!

1997 - Apare societatea de studiiBenjamine Fondane (fondatori:Monique Jutrin, Eric Freedman, ClaireGruson, Isidore Zultak). Editura Vinea- România- traduce şi publică o lungăserie de cărţi ai avangardiştilorromâni. Nicolae Tzone cercetează peTzara, Luca şi Ianco. Paul Celan estestudiat la Universitatea din Berlin înmod curent. Edituri ca Polirom, TracusArte, publică lucrari diverse.Profesorul Ion Pop, Geo Şerban PetreRăileanu, etc scriu intens despreTzara, Urmuz, Luca şi ceilalţiavangardişti. Marius Hentea publicăcartea „Tata Dada”. AcademiaRomână a produs un volum cu numele75HP. La Editura Tracus Arte maigăsim cartea Sesto Pals scrisă deMichael Finkenthal şi de RăzvanVoncu. Igor Mocanu prezintă filme aleavangardelor. Lista este interminabilăşi suntem recunoscători acestorpersoane care aduc la lumină marelefenomen avangardist pornit înRomânia.

Problema rămane totuşi a noastră.O mare expoziţie a avangardelorplastice numită „De la Dada laSuprarealism: Artişti evrei înAvangardă Română, 1910-1938", afost posibilă numai datorită unorsponsori şi organizatori străini. Israeluloficial practic nu studiază şi nuîncurajează cercetarea avangardelor.Nu există un centru care săcoordoneze arhivarea documentelor şia mărturiilor rămase pe la colecţionari,moştenitori şi particulari. Nu există unmuzeu serios al evreilor români careau inventat Dadaismul si Avangardele.Iată un teritoriu regretabil, monstruosde neglijat. Invit cititorii care deţininformaţii, scrisori, cărţi saudocumente legate de persoaneleamintite să ni se adreseze. Prezervareaa 100 de ani de la scânteia dadaistăeste o cauza nobilă care ne fascineazăşi obligă totodată.

nr. 101, 2017 17


Marea invocareMarea invocareLaurențiu MODANLaurențiu MODAN

Bătrâne nemuritor și vrednicVoievod, ar trebui să te pogori măcaro zi, de acolo, din imensitatea veșnicieiîn care te-ai cufundat, și după ce vei filuat aminte de faptele și pildeleurmașului tău, Mihai Voda Viteazul, săte minunezi de «pohtele ce-au pohtit»mințile odioase, ale unora dintreurmașii tăi, să pui mâna pe o grămadăde țepe, și să treci la străpungereatrupurilor celor cărora gărgăunii șipolitica li s-a urcat la cap, căci numaiașa vei putea curăța pământul fosteitale «țărișoare», de hoți și golani, dehaimanale și minți puturoase, defanfaroni și vânzători de neam, care cutoții au dus nația la pierzare!

Te vei uimi, văzând cumurmașii românilor de sub sceptrultău, se hlizesc astăzi doar lacancanurile politice, derulate înritmuri de șatră din mahala, și nu veiînțelege cum toți pot sta cu guracăscată la ciondănelile pe care și Tule vedeai, dar nu le admiteai cândapăreau între curtenii tăi slugarnici,pe care de îndată-i corijai… Și nu-țiva veni a crede că urmașii stirpei talesunt cam leneși, și câtu-i ziua delungă, trag mâța de coadă și dulăul deurechi! Vei vedea Măria Ta, ca stră-stră-strănepoții oștenilor tăi semulțumesc acum, doar cu o coaja depâine uscată și cu un blid de apă,care le sunt aruncate de niște ciocoide tip nou, care în vremea ta, de-ar fiîndrăznit să-și ridice capul, eraufăcuți deodată, una cu pământul! DarTu, fie ca pe unii îi vei mângâia cuparul, fie că altora le vei sorti țeapacea dreaptă, numai Tu vei mai puteasă îndrepți câte ceva din răul pe carel-au făcut mulți dintre urmașii tăi,înrolați acum, în cete care se numescpartide, în fond, haite conservatoristo-securiste, populate cu stră-stră-strănepoții celor ce Tu, la vremea ta,

i-ai fi încartiruit în companiile«ochiul și timpanul», sau respectiv«simțul și mirosul».

Toți cei ce erau în jurul tău,curtenii adică, se cheamă azi«parlamentari» și «guvernanți»…Dar Tu, mărite, vei vedea că ei, în locsă fie curteni, ar trebui să înfundepușcăriile, acum, cu mult preaneîncăpătoare pentru fauna lor preapestriță! Deși au tigvele goale cadovlecii mănați, ei dau din coate, șidin tată-n fiu se străduie să-și menținăpe veci «foncțiile» de la curteagăunoasă a palatului de azi, care nu-i nici măcar penumbra glorioasei talecurți, știută și temută în cele patruzări ale lumii!

Vino bătrâne și vrednicVoievod, ca punând mâna pe paloș,să începi să tai șhlehtele de golani șiinfirmi intelectual, care s-au cocoțatca scroafele-n copac, și care legațiîntre ei prin imbecilitate cu parâmegroase marinărești, cât roata carului,dar și prin munți de bani, au sărăcit«sărmana scumpă țară». Doar Tu maipoți alunga pelagra și ciuma dinactuala «pulitică» românească! DoarTu, mărite Vodă, ne mai poți scăpa,trăgându-i în țeapă pe prostălăiifuduli și needucați, bețivi și curvari,infatuați și grupați în cete de pradă,rânjind tâmp și scuipând jeturi devorbe bășinoase. Doar Tu vei maiputea trimite în coltul lor de țară, pecosașii peltici ce nu pot fi nici măcarucenici la căratul sacalei cu apa, întârgul în care ei se cred «buriculTrebii». Doar Tu, Țepeș Vodă, veimai putea biciui curvele hâde de azi,strecurate-n palat pe ușa pidosnică,de vreme ce se țin cu urmașiicurtenilor tăi, afundați în voluptateasoldurilor lor imense, curve pe caredușmanii tăi osmanlâi, nu le-ar fiprimit în haremul lor, nici măcar ca

țiitoare de-o noapte.Ridică-te din somnul de veci,

Măria Ta, și mângâie-i cu bâta pespinarea lor cea groasa și nesimțitoare,apoi împunge-i cu țepușa tadojenitoare în șezutul lor cel lat cât obaniță, pe cei vreo 3000 de golani șicurve, căci stau pe post de curteni,dar în fond, nu-s decât vânzători dețară, negustori de iluzii, distrugătoride neam, care mișună bocăind toc-poc, pentru chiverniseala nemăsurataa lor, a progeniturilor și a acolițilorlor… Dă deoparte lespedea de pesecularul tău mormânt, și vino Tu,Țepeș Vodă, printre ai tăi, căci numaiTu mai poți distruge cutia Pandorei,deschisă de prostia, hulpavitatea șilăcomia nemărgință a urmașilordegenerați ai curtenilor tăi! Doar Tuviteazule, punând mâna pe aceșticurteni de stirpe nouă, și împărțindu-i în smințiți și în mișei, «gâdilându-i» apoi, cu țepe pe măsura faptelorlor, vei putea să redai speranțapierdută a gloatei înfometate,prostite, uitate, sărăcite, scuipate,zilnic și silnic batjocorite. Tu singurvei mai putea reaprinde scânteia uneiexistente demne, pentru o nație aflatape marginea a două prăpăstii, una,spre mirajul de neatins al Vestului, iaralta, pe malul nămolos al Estului…

Continuare în pagina 18

nr. 101, 201718


→ Continuare din pagina 17

Mărite Voievod, de-acolo undeești, chiar și doar umbra ta estedădătoare de speranță, celorprigoniți… Vino așadar și adunăiarăși sub sceptrul tău de Viteaz,gloata cea umilită și uitată de toți, darîn care se află Puterea dădătoare desperanță reînnoirii… Pune să sunecornul adunării la luptă, a celor mulțiși oropsiți, căci ei toți îți așteptasemnul, pentru a dovedi că nu pot fi

uitați de soartă! Și pregătește căruțede țepe, Măria Ta, să tapetezi intrareaSnagovului cu leșurile netrebnicilorcurteni de azi, ca ofrandă pe altaruldreptății din mânăstirea ce-ai ridicat-o în slava Domnului, cu speranțaîndreptării minții și trupuluipăcătoșilor!

Unde ești Tu, Țepeș Vodă?!? ...Nația nu te-a uitat, iar faima îți estecu mult mai mare decât în vremea încare te-ai amestecat printre muritori!Arată-ți iarăși spiritul căci doar Tu

mai poți îndrepta și spori puținul ce-a mai rămas, punând stavila în caleapieirii stirpei tale… Cei mulți șioropsiți, cei drepți ca brazii, cei cuinima alături de neamul lor, teașteaptă !...

Semnul dat de tine va fi scânteialuptei pentru unitatea gliei străbune,pentru neatârnarea ei, pentrureînvierea solidarității nației, caretrebuie să-și ridice fruntea din colbuldrumului și să privească încrezătoarespre un viitor prosper!

Bill Cosby:„Am 74 de ani şi sunt sătul”

Am 74 de ani. Am lucrat din greu dela 17 ani, în afară de o scurtă perioadă detimp, în anii ’50, când am fost în armată.În afară de perioadele când am fostbolnav, am lucrat 50 de ore pe săptămânăşi nu mi-am luat concedii de boală timpde 40 de ani. Am reuşit să câştig salariirezonabile, dar n-am avut moşteniri şiprin urmare a trebuit să lucrez ca să ajungla ceea ce am acum. Având în vedere cese întâmplă în economie, pensionareamea se pare că a fost o idee proastă şisunt sătul. Foarte sătul.

Sunt sătul să mi se tot spună cătrebuie să „ajut financiar” persoanelecare nu au etica muncii pe care o urmezeu. Sunt sătul să mi se tot spună căGuvernul va lua din banii pe care îi câştig- prin forţă, dacă e necesar - şi îi va daoamenilor prea leneşi ca să câştige bani.

Sunt sătul să mi se tot spună căIslamul e „Religia Păcii” când în fiecarezi pot citi zeci de relatări cu musulmanicare îşi omoară surorile, soţiile şi fiicelepentru „onoarea” familiei; sau despre

musulmani care manifestează violentpentru cea mai mică ofensă; sau despremusulmani care omoară creştini şi evreifiindcă nu-s „credincioşi adevăraţi”; saudespre musulmani care ard şcolile defete; sau despre musulmani care omoarăcu pietre victimele violurilor, pe care leconsideră „adultere”; sau despremusulmanii care le taie fetiţelor miciclitorisul şi labiile vaginului; toateacestea în numele lui Allah, fiindcăKoranul şi Legea Islamică le impune săfacă asta.

Sunt sătul să mi se tot spună cătrebuie „fim toleranţi cu alte culturi” şideci trebuie să lăsăm Arabia Saudită şialte ţări arabe să îşi folosească banii dinpetrol ca să finanţeze moschei şi şcoliislamice care răspândesc ura contra ne-musulmanilor în Australia, NouaZeelandă, Regatul Unit, SUA şi Canada.Şi asta în timp ce nimeni care trăieşte înArabia Saudită sau alte ţări arabe nu arevoie să construiască vreo biserică, vreosinagogă sau vreo şcoală religioasă, caresă înveţe lumea despre dragoste şitoleranţă....

Sunt sătul să mi se tot spună să îmireduc standardul de viaţă, pentru ca astfelsă lupt împotriva Încălzirii Globale, pecare nimeni n-are voie să o dezbată.

Sunt sătul să mi se tot spună căconsumatorii de droguri sunt de faptbolnavi şi că trebuie să îi ajut să se tratezeşi să plătesc pentru stricăciunile pe carele fac. Oare cumva, vreun bau-bau uriaşi-a înghesuit pe o alee întunecoasă, le-a

îndesat praf de cocaină pe nas şi le-aînfipt vreun ac în venă, în timp ce ei totluptau să se opună?

Sunt sătul să tot aud de atleţi, artişti şipoliticieni bogaţi din toate părţile, carevorbesc de greşelile lor inocente, degreşelile lor stupide, de greşelile lor dintinereţe, când de fapt toţi ştim că singuralor greşeală a fost că au fost prinşi asuprafaptului. Sunt sătul de oamenii care credcă au drept la orice, fie ei bogaţi sausăraci.

Sunt într-adevăr sătul de oameniicare nu-şi asumă responsabilitatea pentruvieţile şi acţiunile lor. Sunt sătul să îiascult cum învinovăţesc Guvenul, saudiscriminările, sau orice altceva, pentruproblemele lor.

Sunt de asemena sătul să văd tinerişi tinere, adolescenţi sau abia trecuţi de20 de ani, care se „împodobesc” cutatuaje şi piercinguri, retezându-şi singurişansele să fie angajaţi undeva şi apoicerşind bani de la Guvern.

Da, sunt al dracului de sătul. Dar deasemenea sunt fericit că am 74 de ani.Fiindcă nu am să ajung să văd lumea pecare o fac oamenii ăştia. Îmi pare răudoar pentru nepoata mea şi pentru copiiiei. Mulţumesc Domnului că-s pe drumulcătre El şi nu invers.

Nu există altă cale ca acest mesaj săfie larg răspândit, în afara faptului căfiecare din noi care sunt la fel de satui casi mine, sa-l retransmita!

Aceasta este şansa ta să facidiferenţa!

nr. 101, 2017 19


NICOLAE ROTARU, născut la 28martie 1950, în localitatea Glîmbocata,Argeş, este ofiţer de carieră, promoţie 1972(transmisionist, în retragere din JandarmeriaRomână cu grad de general de brigadă),scriitor validat de trei concursuri de debuteditorial între anii 1982-1985 (membru alUSR, filiala Proză, Bucureşti din 1990),ziarist profesionist (membru fondator alUZPR în 1991, fost director al mensualuluiPentru Patrie şi deţinător al OdinuluiZiariştilor Cl. I Aur), profesor universitar(doctor din 2003 al Universităţii dinBucureşti, cu expertiză în psihosociologie,comunicare şi management). Este autor apeste 110 cărţi (roman, nuvelă, povestire,schiţă, pamflet, aforistică, poezie şi creaţierebusistică), deţinător a numeroase premii,titluri, diplome şi medalii, fiind desemnatcetăţean de onoare al comunei Leordeni(2007) şi, respectiv, al judeţului Argeş(2011). Familist, filatelist, numismat, şofer(profesionist), nefumător, antialcoolic,naţionalist, visător, apolitic şi optimist.

UMBRA VIE

Ce știi tu, umbră-nțolită,A nefirii rea ispită?Ce mai știi, gângav rostit,Al tăcerii de-antracitCare ți-a-mpuiat auzulȘi ți-a șterpelit tot uzul,Apetitul și puterea,Răsuflarea și plăcerea?Nu mai știi și nu mai poți,Umbră vie a celor morți,Biet schelet împielițatChip al unui timp uitat,Mersul unei stări în loc,Starea unui fost noroc!Te-ntreb de departe-anume,Cum te-ntreabă-ntreaga lume,Ce se-ntâmplă, cine ești,Și de ești, cărei poveștiAparții și ca drept cine,Fâlfâit de țoale pline,Dăinuind ani și decenii

Într-o lume de vedenii,Într-o lume-așa precară,Draga mea nonagenară,Bună de-a fi pusă-n ramăDragă umbră vie – mamă!?

SICOFANȚII

Biet sicofant, nemernic delator,Te-am dibuit ușor printre hiene,Aștepți alt leș, dorești un alt omor,Și-ți cauți ținta privind printre gene

Să poți alege-o victimă, un insPe care să îl vinzi ca un geambașS-ajungă sub satâr, un om învins,Iar tu apoi parșiv, hulpav și laș,

Să-l încolțești, să-l sfâșii, să-l devori,Tu și ai tăi din neamul hinesc,Maeștri-n lingușeli și tras de sfori,În jungla care-i spațiul românesc.

Dar într-o zi și tu vei fi turnatDe vreo libarcă ori de alt gândacDe-un pui de javră și el sicofant,Ce-ți vor veni când nu te-aștepți de hac!

TRUP-JUNGLĂ

Creier-hidră hulpavă,îţi vâri tentaculele udeprin nopţile reci şi zălude,în călimările cu otravă...

Inimă-hienă flămândă,neastâmpăr felin, sângeros,te tot zbaţi în cuşca de os,prădător rămas fără pândă...

Ochi-vultur rotitor şi vorace,argus de veghe înfometat,ce mă ajuţi să cad în păcat,cu uitătura-mi hapsână, vorace...

Trup-junglă de vrere sonoră,viscerele lacome-n haită,avide animale în raităte prind, te ucid, te devoră...

PLOUĂ ÎN MAHALA

Se-ngroapă-n bălţi şi smârcuri malulPe unde trece Colentina,Îmi plânge tristă iar retinaŞi dorm în şa când trec cu calul.

În mahala, spre-un vechi ogeac,Unde m-aşteaptă o muiereCu buze dulci şi sfârc de miereŞ-alte dichisuri pentru leac,

Noi sulimanuri de plăcere,Lungi legănări, şoapte pribegi,Pe care, dacă le-nţelegi,Te laşi sculptat sub mângâiere.

Sâcâitoare ploaie înaltă,E moale drumul şi-ntinat;În zori, călare, am plecatŞi te-am lăsat sub boarfe, caldă

Căci ne-am iubit fără plictis,Dar ros de gelozii rebele,Vârând adânc, până-n plăsele,Sub coaste şişul, te-am ucis!

POEMENicolae ROTARU


20 nr. 101, 2017

SUB LICURICI

Licurici de fosfor, stelele se-ncurăÎntr-un zbor bezmetic, alb în univers,Când chemați de-al nopții tainic interesNoi simțim cu freamăt inima prescură.

Două umbre, trupul, torțe sunt sub lună,Piepturile saltă, sângele-i năboi,Una ni-i făptura, deși suntem doiDe-ar vorbi, doar ulmul ar putea să

spună

Ce clocot de șipot, toarcere de-arniciCare ne mângâie și ne înfășoară,Ce-nvăpăiere e-n noaptea de vară,Sub pistruii bolții și sub licurici.

TU, MUZA MEA

Femeie floare din înalt fief,Vreau să-ţi admir statuia mişcătoareŞi să-şi cutreier sacrul relief,Tu, muza mea, făptură-nfloritoare.

În zăboviri din nopţile de tină,Cum scriu stând sâcâit de lungi artrozeLa masa înecată în lumină,Te-admir furiş prin raze de veioze.

Târziu, sub cerga mea de insomnii,Căldura aromată ţi-o strecoriŞ-aşa dăm starul altei poezii,Plămadă de visări, gând şi fiori.

VEDENIA MORŢII

M-am împiedicat de ea când să ies,Şedea ghemuită pe-un petic de preş,De parc-ar fi fost un câine legat fedeleş,I-am dat cu bombeul ghetei un ghes!

Mi s-a părut că icneşte, că-i sună oasele,

Mi-am văzut de drumul meu în noapte,De unde să ştiu că dădusem peste

moarte?Târziu i-am văzut rezemate şi coasele.

Când m-am întors odată cu acea amiază,

Umbra sunătoare dormea tot la uşă,Mi s-a părut o rudă, o bătrână mătuşă,Dar a salutat cu semnul crucii, era

trează…

VREMI DE MIGRAŢII

Mreajă, momeală, halău ori năvodȚi-au fost ochii, sirenă de seară,Că-n plasă am căzut ca arsul cu ceară -Un picur fierbinte, când roșul exod,

Globule și seruri prin vene degrabăIuțeală a vieții și vrerii de jarÎmi toarnă în țeastă pocalul cu harȘi-mi scoate-n vedere aflatul în treabă.

Mă șterg de plointe sub salcia udăȘi-a ochilor mreană se zbate şi taceCa pânza din steaguri, propuneri de paceÎn vremi de migraţii hulpave, zălude.

POEM PASTORAL

Se tânguie la stână, încet și trist, cavalulȘi toamna e pe ducă și-i frig și cade

frunza,Se umflă-n pene aprig și rece, iar,

mistralulȘi zer își lasă-n picuri dintr-o sedilă

brânza.

La stână-n vârf de munte începe transhumanța,

Sunt gata de plecare și turme și ciobani,Prin săcoteiul vieții se caută speranțaȘi-i iureșul nostalgic ca-n fiecare an.

Și în tării e grabă, pe cer și norii-n turme

Se-adună albi și negri și se retrag spre sud,Adânc, răbojul vieții, înscrie-și alte urme,În zodiacul tainei himeric, însă crud.

Când în luciri alpestre din fluier sonse-aude,

Oglinda de hârtie mă cheamă sau o chemSă dau la strungă vorbe hulpave și

zăludeȘi să le-adun anume în pastoral poem.

ZUGRAV DE VORBE

Noaptea-și toarnă un alt strat de smoală,Eu trag nou palog de tuș pe coală,Își vibrează bronzul clopotul din turn,Eu alinii verbe-n negrul taciturn.

Dâre de lumină taie câte-un fulger,Eu, mușcat de muze, tot transpir și sânger,Prin sticla ferestrei umbre se strecoarăȘi tăcerea tinei a-nceput să doară.

Masa cu hârțoage rabdă sub poveriDoldora de ceasuri din trecutul ieri,Cu floreta mică nimeresc la fixInima-n dreptunghiul cel alb de sub pix.

Croiesc o poemă, i-am schițat făpturaCum dintr-o oglindă își face figuraUn pictor ce-nvinge cu vopsea hazardul,Căci zugrav de vorbe, e, la fel, și bardul!

ZI DE NAŞTERE

Ziua mea de naştere, aceeaşi marţidin martie, zace roasă pe margini de ceasurile rele, mă simt ca un glonţcu manta din carne de om ucis într-otranşee săpată de Serghei Eseninsub mestecenii din Parcul Plumbuita,cu ajutorul unei sticle goale şi spartede votcă contrafăcută, noaptea

precedentăzace sugrumată şi ea de şnurul uneilumânări arse pe jumătate, căreia

cintezade lumină i-a zburat răvăşită de vânt,un urmaş al lui David, meşterul ochitor,a mărunţit licărul din becurile aleilorcu o praştie artizanală, dar precisă,mă scurg şi mă târăsc, şarpe de sângesâsâitor şi sătul ce-şi cată drumul unde să iasă din pricina durerilor de cap,prin smârcurile Colentinei puturostrecătoare...


21nr. 101, 2017

După mai mult timp am călătorit însatul natal, la poale de munte, acolo undedorul de natură se odihnește la umbralivezilor de meri și pruni, sau prinpășunile pregătite de nunta multicolorăa verii. Și poate această călătorie nu ar fifost decât interesantă prin spectacolulinegalabil al frumuseții moștenite de lanatură, dacă nu ar fi fost și fructuoasă,pentru că l-am întâlnit pe MoșGheorghe, un om al locului, născut parcăodată cu satul, deși el are puțin pestenouăzeci de ani, iar satul ceva mai multde patru sute. Și dacă nu ai un dialog cuMoș Gheorghe atunci când îl întâlnești,ai trecut pe acolo degeaba. De ce? Pentrucă el este atât de ancorat în trecutul maiîndepărtat și cel mai apropiat, încâtprezentul este doar o filă pe care nu adeschis-o ca să o poată înțelege. Despreviitor?

- O taică, spune, viitorul la mine e cao potecă nebătătorită, o vezi, o știi că esteacolo, dar nu ai curaj să mergi pe eapentru că nu știi unde duce.

- Deci, nea Gheorghe îți place săvorbești doar despre trecut?

- Da-apoi ce? Pot înțelege prezentul ăsta?- De ce nu poți?- Măi băiete, eu am trăit în două

regimuri până acum, ăsta e al treilea. Haisă zic că pe primul nu l-am înțeles preabine pentru că eram prea tânăr șicomunicarea se făcea mai greu, dar totștiu că și atunci erau hoți de toatecategoriile (am înțeles că aceste„categorii” erau partide), că se mințeadin toate părțile, că dacă s-ar fi putut, arfi luat și pielea de pe tine. Apoi a venital doilea regim, pe care eu am vrut să-lînfrunt și m-am împotmolit la Odesa, cămi-a trimis rusul un plumb în picior dem-a lăsat beteag toată viața. Eii aici (audun oftat lung al lui nea Gheorghe încâtam crezut că atunci îi vor ieși și plămâniiodată cu el), după ce ne-au despuiat demândrie, de curaj, de speranța bineluinostru, ne-au băgat în colhozuri de-astea

botezate… cooperative, ne-au obligat sătrăim la comun, să împărțim avutul întrenoi, încât și leneșul să aibă partea lui, ne-au mai obligat să ne pârâm unii pe alții,să ne fie frică la unii de alții și ceea ce aufăcut mai rău, să trăim închiși ca într-oimensă închisoare, adică ai voie să temiști, dar numai în țarcul acestadelimitat de ei și să poți fi citit la oriceoră din zi și din noapte, nu precumBiblia, că nu aveai voie, ci ca pe afișulde la sfatul popular, că nu se mai numeaprimărie.

- Și acum? întreb cu teamă ca nucumva, nea Gheorghe să se sperie derealitatea imediată și să încheieintempestiv dialogul.

- Acum? E ca un film cu proști. Întinerețele mele mergem la film lacăminul cultural, satul pe vremea aceeanu avea curent electric, se producea laun generator, intram în sală, începeafilmul și după cinci minute se opreageneratorul, iar ecranul se colora în marosau roșu, de parcă cineva îl împroșca cusânge și nu mai vedeai nimic, trebuia săaștepți să repornească generatorul, darpierdeai esența scenei care tocmai fusesetulburată de strănutul generatorului. Așaeste și acum, nu mai înțelegi nimic dince se petrece, de parcă toată lumea a fostla chef și nu a mai rămas nimeni treaz,iar beția asta nu se știe cât va mai dura.

- Dacă dumneata ai avea putere acumși puterea aceasta ți-ar permite să puiordine, ce ai face?

- Ohhh! Păi de-aș avea puterea asta așcăta un loc unde să-i strâng pe toți ceicare se ceartă…

- Cum? Pe toți la un loc? Și dacă îșisparg capetele?

- O, nu se va întâmpla asta! Sunt sigur!Hoț la hoț nu-și scoate ochii!

- Corb la corb, ai vrut să spui, îlcorectez pe nea Gheorghe.

- Nu, nu, hoț la hoț, pentru că dacăprintre ei este vreunul care încă nu afurat nimic, cum să zic, material, tot a

furat ceva, votul, că și inducerea îneroare e tot un furt…

- Poate înșelăciune, intervin din nou.- Așa cum spui dumneata, dar e furt?

Adică tu-mi spui mie că faci cutare șicutare, că vii și corectezi colo și colo,unde trebuie ca… instalația săfuncționeze și ce să vezi? Nu numai cănu face chiar ceea ce a spus, dar vine șistrică și ceea ce funcționează.

- Deci, să revenim. Ai căuta un locunde să-i aduni pe toți și ce să facăacolo?

- I-aș lăsa un timp, nu știu cât, poate olună, două, sau mai mult să reflecteze.

- La ce?- La ce ar trebui să facă.- Așa fără să-i orientezi, să-i îndrumi

într-un fel?- Așa. Pentru că singuri au încurcat

lucrurile, singuri trebuie să le descurce.- Și crezi că va ieși ceva?- Cu siguranță ceva mai bun decât au

reușit ei să producă acum, va ieși.- De ce ești așa de sigur?- Pentru că mintea lăsată slobodă face

prostii, adică zburdă fără voie și dăhalucinații, atunci când o ții ferecată într-un spațiu bine determinat și pe o duratăde timp neștiută, automat devine… vie,adică trăiește realitatea.

- Nea Gheorghe, dumneata ai făcutvreodată politică, ai fost în vreun partid?

- Nu.- De ce?

Continuare în pag. 22

CAUZ{ ~I EFECTCAUZ{ ~I EFECTAnton GAGIU

Back home

Rotind,celulele mi-am pierdutși dăruit vântului,împletite la firele de arabesc..note indescifrabile pe ce le adunîn mecanismul similarunui ceas zguduit șiești tu, sunt eu, readuși acasărăniți;ne redeșteptăm culoare,curcubeie, maciși spice carespală durereaîn aura ambrei înfășurând sângele

risipit și-l pierde într-osimplă amintire...

Cleopatra

Erai reculeasă la umbragândurilor-ceață,mama aceea

pe ce n-o mai zăresc, eclipsată de egoul meu,un deșertpe care imaginea îl subliniază. Cleopatra,o zi te temeai de șerpii,vreau să spun, și din cârpă, și între degete citeaidestinul meu..apoi,alunecată în spațiul unui atom,văzui forma tasă mă orbeascăși privirea mea țintităspre o picătură a regretului și a bucuriei fericite.

Clara din Assisi

Tenebrele se ușurează și însenină deodată,nu sunt ușor de socotit promisiunile

încălcate..dar tu, alergând pe pajiști roșii, șanțuri,ai șters o lacrimăși clipa mai devreme.Casa era părăsită,zâmbet mizer și știrb,mâna ta primitoarecare întindea pâinea.

Am coborât și eu și te aștepta nebunul plecând spre Roma,m-am împiedicat și pentr-o clipă...apa se lăsa de imprimat pârâul,nu mai un șopot sau viers de ciocârlie..mă reclamă noaptea.

Mătase

Zâmbetul tău era mătase,catifea primitoare,pătură,doi ochi obsidianstrălucitori în întuneric, cine știe ce caravanăîn culiseîl însoțea,ce neînfricați armăsaripe stepe fierbinți și apoi..frigul.Mătase..iertarea ta,conștiință,despicai și noapteaca un far nepieritor și apoi..te lăsai prins intangibil marginal, prevalent...

→ Continuare din pag. 21

- Pentru că eu am principiile mele dela care nu m-am abătut toată viața.

- Poți să-mi spui măcar unul dintre ele?- Da.- Ia să aud!- Politica este cea mai mare mizerie

morală pe care o cunosc.- Cam dur, spun. Fără politică nu se

poate, poate războiul este cea mai maremizerie morală, încerc să-i corectezfilozofia lui nea Gheorghe.

- Nu, spune sigur pe el. Politica este,pentru că și războiul e generat depolitică. Ea vine și spune: e nevoie săintervenim aici, acolo, dincolo și gata setrece la treabă.

- Să zicem că ai dreptate în ceea ce

spui, îi bagi pe toți undeva o perioadă detimp și dacă nu ai rezultatele pe care lepreconizezi dumneata, ce faci?

- Atunci sunt nevoit să o iau de jos?- De jos? Adică?- De la talpa educației, de la școală să-

i învăț pe mânji cum să aibă grijă de casalor, de familia și proprietate lor, apoi dețară.

- Ehei nea Gheorghe, dar treaba astapoate dura decenii, generații întregi șinoi cei de azi ce facem?

- Suferim.- Nu aveam altă soluție decât să

suferim?- Păi nu vezi că am încercat cu toți

și… (se uită în pământ de parcă de acolovoia să-și ia cuvintele și tace, așa căintervin, era evident că este mâhnit în

sinea lui, deși părea nepăsător).- Și?- Toți o apă și-un pământ.- Nu ești optimist deloc, spun vădit

interesat de părerea lui.- Băiete, realitatea nu mă lasă.- Și cum vezi viitorul?- Care viitor?- Nu al dumitale, al celor ca mine sau

mai tineri decât mine.- Fiecare cum își așterne așa doarme.Câtă dreptate avea Moș Gheorghe.

Dar ce puteam face cu dreptate lui? Înafară doar că am luat act de ea și amtransmis-o către dumneavoastră. Șidumneavoastră ce să faceți cu ea? Să opuneți în practică sau măcar să încercațisă faceți acest lucru.

nr. 101, 201722


Poeme compuse [i traduse de

Luca Cipolla - Italia


23nr. 101, 2017

ET FUGITET FUGIT

IRREPARABILEIRREPARABILE

TEMPUSTEMPUS

Aurel M BURICEAAurel M BURICEA

Elegie

iubito , e-o toamnă păgânăascult-o cum ofteaza-n amurgcând norii din verde se-adunaşi-n sufletul meu cascade curg

iar timpul e-o rana deschisăsângera noaptea cuvântul meumi-e viaţa un munte de clisăpe care acum îl urc din greu

cad frunzele litere moartesonetul e veşted în cartemâna ce scrie o să cadă

ochii ce-au văzut n-or să vadăşi se desfrunzeşte Dumnezeu de numele meu din minereu

Nr. 18

mai tare decât fiara frică de lupcauza plânge în centrul unei sferecreşte efectul la orice puteremiracolul spaimei ridicat la cub

drumul spre iubire trece prin pustiuse leapădă cucul de cuibul străinpasărea mama hrăneşte puiul hainse naşte vremea de ieri la ceas târziu

tărâmul fericirii nu cunoaşte robvuietul mării doarme în mari moarteforţa Lui Unu în parte se-mparte

lumina câmpiei dospeşte în bobcoliva atrage plânsul viu magnetlumina ciopleşte forma în concret

Rug[ciune

lasă-mi starea de luminăsă te pot vedea când trecitaina ierbii din grădinăîn priviri de unde recişapte zile voi rămânesă plâng urmele şi caleasă mă pierd în rugăciuneDumnezeu să stingă zareasingur voi rătăci în gând creşte timpul în baladăîn cuvinte te-aud plângândvine cerul să mă vadăprivirea Ta de zăpadăfi-va morţii vie prada

Epifania unuimister

metafora unui arbore eramprin rădăcini urca seva divinăcă-s desfrunzit de timp n-am nicio vinăveniţi să culegeţi stele de pe ram

câtă lumină emana acest verspot ilumina o noapte de toamnăcând ultimele frunze mă înseamnăcu tot nevăzutul din alt univers

aflat într-un cod ceresc sufletul meuodihnă va găsi în număr imparaud cum respira-n trunchi ultimul zeu

peste pleoape se zbat păsări de noapteunda de sfârşit de vis soarbe nectarşi vamă umbrei sunt prin roade coapte

Casa din arbori

casa cioplită din lemn de dora fugit în sus pe-un rău secatacolo unde vulturii vin şi morîn umbra trupului meu de bărbatcasa cioplită din lemn de dorcu fereastra în noaptea târziecu miros de toamnă-n pridvors-a topit în nisipul din câmpiecasa cioplită din lemn de dorcu acoperişul spart de ploi şi lunăo aud plângând în arborii când coborsă sărut mugurii ce ne-mpreunacasa cioplită din lemn de dorce-a zidit-o aprilie-n câmpiemă priveste-acum cu frunzele ce zborşi-mi acoperă fruntea cu melancolie

Timp `i lege

se-aduna vremea la mine-n soartasă-i vorbesc despre ale toamnei roadedar aud cuvântul cum din gând roadeulmul ce-a făcut azi ultima poartalăsată deschisă spre nefiinţăacum poate intra în inima meaorice rază stinsă din apusa steaşi mă încarc cu divină credinţaatât de aprins de sfânta luminăcă ard până la suflet în soneteca mireasma merelor în grădinăorice înger poate acum culegetaina din versuri fără să regrete că n-am mai ţinut cont de timp şi lege

nr. 101, 201724


GEOGRAFII INTIMEGEOGRAFII INTIMEMihai Cezar POPESCUMihai Cezar POPESCU

PerugiaPrima zi de iarnă la sfârșit de

noiembrie. De pe Fuori le Mura, stradamedievală abruptă, acoperită de dalemari de granit alternând cu piatră de râu,coboară vertiginos un autobuzportocaliu. Rămân țintuit locului pemarginea trotuarului. La mai puțin dedoi metri distanță de mine, masca,farurile, parbrizul cu ștergătoareputernice, alcătuiesc un fel de peretecare pare a se prăvăli peste mine. Închidochii în fața eleganței cu care șoferulîndepărtează pericolul. Îi deschid și,într-o fracțiune de secundă, emblemaargintie BREDABUS mi se întipăreștepentru totdeauna în memorie. Căldurăumedă. Mirosul Crăciunului ce va săvină. Plutire printre paturile aliniatesupărător de simetric în încăperi pătrate,cu ferestre rotunde fără rost, încleștateîn gratii robuste, pe jumătate ruginite.Pleoapele dezlipite eliberează ochiiațintiți către tavanul coșcovit, iarpavilionul urechilor se umple decolindele de Crăciun ale lui Crosby,frânte pe alocuri de pârâiturile șifoșnetele unui difuzor vechi atârnat deun cablu pe perete. Două chipuriaplecate peste mine îmi șoptesc bucuroscă am ieșit din coma profundă și că îmipot permite să sper la tot ce e mai bun.Să fie ăsta cadoul meu de Crăciun !

Tablou de iarnă la RucărCopaci nemișcați. Vârful crengilor

înfipt în albastrul cerului. Agățat întăcerea văilor fără fund, lătratul unuicâine pribeag și muget de vacă nemulsă.Fără rost, pășunile rămase fără animaleprivesc neutru către satul amorțit. Pecreasta dealurilor înalte, pădurea rarăpare blana zbârlită a unui lup înfometatși încremenit de ger. Fumul subțireagață de cerul plumburiu casele dinlemn, perfect vertical, în lipsa oricăreiadieri. Un vultur alunecă în cercuri largice taie în felii liniștea de deasupraogrăzilor. Seara coboară repede, cuîngrijorările ei. De pe dealul puternic alSusenilor, luminile candelelor dincimitir privesc cald-melancolic spreghirlandele de Crăciun ale așezării.

Seara peste IezerPrin deschizătura îngustă dintre

marginea de vârfuri a codrului șicapacul cenușiu-vânăt al cerului, olumină portocaliu-aprinsă se lărgeșteprogresiv către dreapta, sfârșind într-oînvălmă-șeală de nori. Seara acoperămuntele până în adâncul văgăunilor fărăfund, unde întunericul e deja stăpân,străpuns doar ici și colo de licărul viu alochilor de fiară, îndreptați spre licărulstins al primelor stele.

RelaxarePârtia coboară alb. Siluete

multicolore alunecă indiferent.Singurătăți pe schiuri în numele unorviitoare întâlniri la tejgheaua barurilordin lemn masiv. Se bea acolo. Se râde.Muzica alungă neliniștea primelorcoborâri spre văile de vis.

La RomaE foarte cald. Instalația de aer

condiționat nu reușește să răcoreascăatmosfera. În semiîn-tunericul aulei

congresului, diapozitivele se înșiruieneobosit. Desfac gulerul cămășii șilărgesc nodul cravatei. Steagurilemulticolore înșirate în spateleprezidiului atârnă fastuos-nemișcate. Unparfum discret îmi învăluie fața. Încercsă mă gândesc la munți. Imagineazăpezii. Într-un târziu mă strecor afară.În holul larg, mese albe încărcate decafele și căni pline de băuturirăcoritoare. Pe treptele ce coboară sprestradă aprind o țigară privind palmierii,agavele și oleandrii copilăriei mele.Cineva mă strigă. Îmbrăcat în costumnegru, cu nelipsita umbrelă neagră șitrenciul aruncat pe braț, vine spre minecu brațele deschise și fața luminată deun zâmbet larg Franco Galiano. Galianopoetul. Galiano inițiatul. Galiano, voceaCalabriei. Vorbe puține. Ne îndepărtămde străzile prea largi de la EUR șialegem una dintre străduțele cu micirestaurante și cafenele. Prânzim într-omică pizzerie. Berea rece învioreazăconversația. I s-a publicat un nou volumprefațat de Piromalli. Excelent! Să maibem o bere! Recolta de cedru e bunăanul ăsta. Rabinii au venit de laIerusalim direct la Santa Maria delCedro și au angajat o comandă zdravănăpentru Hanuka. Ura! Încă o bere!Evocăm România și-l ajut să descifrezecâte ceva din textele lui Eminescu, pecare îl poartă mereu după el, în edițiebilingvă, frumos legată.

Scările de la Trinita dei Monti suntsupraaglomerate. Oameni de toatevârstele, de toate rasele, în maieuri și cubatiste pe cap. Franco recită poeme dinD’Annunzio. Un japonez grăsuțurmărește nelămurit scena. Primestebucuros să ne facă o fotografie și ținemorțiș să facem alta împreună cu el.„You poets! You universal!”


25nr. 101, 2017

De-a lungul timpului George D.Piteş a publicat, pe lângădouăsprezece cărți de poezie și șasevolume de proză, după cumurmează: Pasărea Phoenix șiDialog cu fața la perete, în anul2004; O viață-n zadar în 2007;Destine furate şi Destine în impasîn 2014; și Destine răvăşite în 2015.În cele ce urmează vom face câtevaaprecieri critice asupra volumuluiDestine răvășite, apărut la EdituraRora din Târgoviște.

Fiecare autor are o viziunespecifică asupra destinului. Acestapoate fi implacabil, făurit înîntregime de noi, sau poate să aibă oparte prescrisă şi una faurită.

După cum se vede din titlurilemenţionate mai sus, autorul are ceare cu destinul. După părerea mea,viziunea sa corespunde ultimeicategorisiri enunţate de mine. Întextele lui George D. Piteş, destinulare două componente, una nefastăcare răvăşeşte destinele determinândca personajele să reacţioneze şi unafastă, care ţine de reorganizareavieţilor acestora. Partea benefică adestinelor se realizezază întrucât

eroii posedă liberul arbitru limitat.Aşa se petrec lucrurile în toate celecinci nuvele / microromane alecărţii.

În Chemarea destinului, Oanadivorţează de soţul infidel, Puiu,refăcându-şi viaţa alături de Silviu,cu care nu mai vrea să secăsătorească.

În Întoarcerea din Iad, Violeta,care suportă chinuri inimaginabile,la Paris, măritată cu un algerian,

decide să se întoarcă acasă, înRomânia şi reuşeşte după multeperipeții.

Povestea de dragoste dinTrandafirii albi se sfârşeşte cuacordul partenerilor, Cristi şi Luiza,care, deşi căsătoriţi fiecare, fac uncopil împreună.

În Singur printre prieteni, neaMitică rezistă bătăilor primite întimpul anchetelor securităţii, fără sărecunoască acuzaţiile fanteziste carei se aduc şi, până la urmă esteeliberat.

Oraşul dintre castani reprezintădeclaraţia de dragoste a autoruluipentru localitatea în care trăieşte,unde Gabriel, proaspăt inginer, îşi va

găsi viitoarea soţie, Elena, la unRevelion – dragoste la prima vedere.

George D. Piteş se dovedeşte unpovestitor inspirat, cu dragostepentru amănuntul semnificativ. Nuştiu dacă evenimentele pornesc de lafapte reale, sau imaginare, importanteste faptul că acestea se păstrează îndomeniul versosimilului. Înrealizarea destinelor personajelor,autorul uzitează mai multe tehnicinarative.

În primul rând autorul estenarator omniscient, la persoana atreia. Astfel pare mai obiectiv.

În Chemarea destinului,povestea începe cu o scenă dinapropierea sfarşitului evenimentelor,după care urmează începutul şidesfăşurarea liniară a întâmplărilor.

La fel în Întoarcerea din iad,povestea începe cu drumul deîntoarcere în România şi apoiurmează desfăşurarea acţiunii.

În Singur printre prieteni,exordiul constă în discuţia dintredirectorul Fabricii de şuruburi„Inginer Anghel Saligny” şicolonelul de securitate ClaudiuChiriţescu, ceea ce prefigureazăintriga.

George D. Pite[ – Facina]ia destinuluiLucian gRUIALucian gRUIA

nr. 101, 201726


În sfârşit, în Oraşul dintrecastani, peregrinările prinTârgovişte întârzie evenimentulmajor de la încheierea poveştii.

Toate acestea constituie tehnicide amânare ale deznodământelornuvelelor.

Autorul se dovedeşte un portretisttalentat, toate personajele principalebeneficiind de chipuri bineconturate. Exemplificăm cu portretul

Luizei din Trandafirii albi cadragostea curată a actanţilor: „LuizaCâmpeanu era o tânără blondă, carenu avea nevoie de nici un retuş sauadaos pentru a fi ceea ce era, adică ofemeie foarte frumosă. Avea părullung, ondulat natural, curgându-i învaluri rebele până la jumătateaspatelui. Avea ochii de culoareacerului de vară, topind în ei căldura,voioşia şi gingăşia sentimentelornobile care o animau. Genele lungi

estompau întrucâtva flăcărilearuncate din ochi, care păreau pe câtde enigmatici, pe atât de inaccesibili.Buzele frumos conturate, de un roşusângeriu, aveau în permanenţă agăţatun zâmbet înţelegător şi binevoitor.Luiza era destul de înaltă şi binefăcută, cu un mijlocel suplu, lăsândimpresia că atunci când merge,pluteşte într-o continuă unduire.

Bujorii din obraji ei lăsau impresiacă mereu se teme de ceva, mereu sejenează de ceva. Tânăra avea oapariţie eterică, diafană, şi părea cătrăieşte într-o ceaţă, fără şansa de aieşi de acolo, sau de a lăsa pe cinevasă intre în carapacea în care seretrăgea ca într-un cocon, unde sesimţea în siguranţă, dincolo de relelelumii şi ale oamenilor din jur.”

Prin întâmplările dramaticepovestite, nuvelele lui George D.Piteş se pot citi şi în cheiepsihologică. Prozatorul este un

maestru al intrigilor imaginatetulburător.

În Chemarea destinului, satulnatal al Oanei, în care se întoarcepentru a se revigora, este aşezat încentrul lumii.

Deşi autorul îşi publică volumeledupă anul 2000, el aparţinegeneraţiei şaptezeciste, nefiindinfluenţat de postmodernismul

generaţiai optzeciste. El scrie aşacum simte, conducând cu mânăsigură personajele şi fiind un bunportretist. Întâmplările sunt actuale.Stilul este direct, colocvial. Scopulcărţii este evident moral.

Autorul este un povestitortalentat, volumul se citeşte cuuşurinţă.


27nr. 101, 2017

EROII NOŞTRI, CRIMINALII LOREROII NOŞTRI, CRIMINALII LORRevolta eroilor din oglinda răufăcătorilorRevolta eroilor din oglinda răufăcătorilor

(Cele două valenţe ale eroilor)(Cele două valenţe ale eroilor)Al. Florian ȚENE

Se cunoaște faptul că esențaistoriei, spunea GertrudeHimmelfarb, constă în consemnareamarilor evenimente ale vieții publiceși a influenței lor asupra oamenilorde rând, dar și, adaug eu, eroul dintabăra adversă este perceputcriminal pentru cealaltă parte. Tot înacest context mai există o zicalăromânească care spune că nimeni nueste profet în satul lui. Toate acesteidei converg spre ceea ce spuneaDucele de Conde, contemporan alRegelui Louis XIV că: Nici un omnu este un erou în ochii valetului său,fapt ce l-a făcut pe Hegel să-iamplifice sensul: Nici un om nu esteun erou în ochii valetului său, nudeoarece primul nu este un erou, cideoarece celălalt este valet.

Hegel în Fenomenologia mințiisubliniază faptul că eroii suntindivizii universal-istorici,considerându-i ca fiind instrumentedecisive ale evoluției istorice. Dinpăcate, trebuie să aduc o micărectificare le ce scria Hegel, eroii suntinstrumente decisive în evoluțiapărții din care fac parte și suntpercepuți de adversari ca instrumenteinvolutive. Decebal, eroul nostrulegendar, a fost pentru romani undușman care, printre altele, a fost ofrână în civilizarea barbarilor dinDacia.

Eroilor, pe care îi proslăvim șiunii au ajuns chiar sfinți înCalendarul ortodox, nu putem să leacordăm imunitate în privințacapacității de comportament imoral.Unii dintre ei au călcat în picioare„multe flori inocente”, cum scriaHegel, au zdrobit multe lucruri îndrumul lor, pentru ași ajunge țelul.Să nu uităm grozăviile făcute de

Ștefan cel Mare, care alături deluptele sale antiotomane (Vaslui,Podul Înalt, Valea Albă, Războieni,etc), a tăiat capete nevinovate dupăun județ superficial și hotărâri luatela mânie. Pentru noi domnitorulMoldovei anilor 1470 este un erounațional, dar pentru ungurii carestăpâneau cetatea Chilia cucerită deȘtefan la 23-25 ianuarie 1465 esteun criminal care a tăiat multe capete.La fel a fost socotit și de locuitoriiorașului Baia care, în urma foculuipus de Ștefan și oastea sa, au pieritîn foc odată cu casele lor. Există unproverb românesc: Scopul scuzămijloacele. Scopul lui Ștefan celMare era independența Moldovei șisuzeranitatea ei.

În aceeași situație a fost VladȚepeș, dar și Avram Iancu care, deși,stăruia pentru împăcarea dintrerevoluționarii români și cei maghiaria luptat, totuși împotriva trupelorrevoluționare maghiare. Dacă pentruromânii din Transilvania el a fost unluptător revoluționar democrat,pentru nobilii maghiari și, chiarprintre revoluționarii maghiari, a fostconsiderat un trădător și chiarcriminal. Lenin, Stalin, Ana Pauker,Dej, Luca, Chișinevski, Ceaușescuși majoritatea liderilor comuniști aufost criminali în adevăratul sens alcuvântului, dar în timpul vieții aufost considerați eroi, datorită politiciide inversare a valorilor.

Despre eroi Hegel spunea că ei suntvulnerabili la năpastele care se abatasupra lor. Ei mor în tinerețe, caAlexandru, ca Avram Iancu, sau suntuciși, ca Cezar, ca Tudor Vladimirescu,ca Lăpușneanu, Codreanu, etc.

Se pare că acest tip de erou,individual universal-istoric, aparținetrecutului. Ei apar, în condițiile

statului modern și al UniuniiEuropene, în condiții necivilizate.Aceștia sunt considerați teroriști.Situația aceasta o întâlnim în Anglia,în Palestina, dar și în Spania.Luptătorii basci sunt eroi pentru oparte din populația Țării Bascilor,dar criminali pentru restul Europeiunite și civilizate. Aceștia suntantieroi care posedă un oarecareatribut vag care ține de eroism. Eisunt, cel puțin, individualitățianonime apărute din masa deoameni obișnuiți. Astăzi, termenulde om obișnuit poate fi un termencontestabil-termenii corecți în sensstrict politic sunt poporul de rând șimasele anonime. Se observă, încontextual europenizării și alfenomenului globalizării, că aceștioameni de rând, anonimi amenințăsă disloce nu numai indiviziuniversali ca Napoleon, să zicem, citoate figurile elitiste, termen care înconotația sa actuală, include regi,președinți, aristocrați, cât și lideri aiclasei muncitoare - toți cei care sedesprind de masele anonime pur șisimplu datorită faptului că nu suntanonimi, că posedă identitățipregnante, care pot fi lesnerecunoscute ca aparținând numaifiecăruia dintre ei. Se observă că nu

Continuare în pag. 28


28 nr. 101, 2017

numai figurile de elită sunt înfierate,ci și temele elitiste - marileevenimente ale istoriei în care eroiijoacă în mod necesar roluriproeminente, și faptele și ideile șicărțile geniale (vezi situația luiEminescu). Istoria văzută de sus esteînlocuită treptat de istoria văzută dejos, o istorie a oamenilor obișnuițiangrenați în activități cotidiene. Înlocul eroilor neamurilor aparneamurile pe post de fapte eroice.

Tratarea cu suspiciune a istorieielitiste duce la excluderea unorfiguri, evenimente și idei de seamăcare au determinat de facto cursulistoriei, pentru a nu leza spiritul șimândria națională a celeilalte părți,

azi inclusă în Uniunea Europeană. Înlipsa voinței, în lipsa indivizilor, eroiilipsesc și ei. Dar lipsesc totodată șirăufăcătorii. După ce am trăitafirmarea libertății în decembrie1989, mi-am dat seama că înevenimente adevărat mari nu lipsescnici eroii, nici răufăcătorii, nicicriminalii, nici valeții și nici profeți.

În lipsa libertății și a voinței,virtutea, eroismul și viciul nu potexista. Iar în lipsa virtuții și aviciului, nu poate fi vorba de eroiidin oglinda răufăcătorilor din tabăraadversă. Nu poate exista decâtpoporul de rând care nu recunoașteeroi și răufăcători - doar marileevenimente istorice.

În concluzie, istoricii trebuie să

accepte ideea că măreția, geniul,eroii, unicitatea există cu adevărat,că este de dorit ca oamenii săprețuiască aceste calități și să și ledorească, iar națiunile să respectevalorile istoriei popoarelor chiardacă, uneori, le-a fost potrivnice. Săaccepte că există adevăruri care nuțin seamă de deosebirile dintre rase,clase, sexe, și că toți oamenii potcunoaște aceste adevăruri și pot fiedificați de ele.

NOSTALGIENOSTALGIEDaciana DANDaciana DAN

Nostalgie

nostalgicprivesc cum se ducintenţii de zborcătre zile ce nu se cunoscîntre eleam bluze brodate cu frunzedarpărul meu încă miroasea fluturiîţi strâng tăceriledin vieşi-n braţele meleîncepe să plouăploaia-mi vorbeştecu sunete matedespre iubirimereu amânate

Curând

curândva fi toamnăpeste alei de silabeplânge-un castanîn locul ochiuluicăzutce am tăcutînveşmântezîn lut în brumă în cuvântam mâinile pline de greieriiar clipa mea tainic adiea frunzecurândmă voi pierde în somndezbrăcată de gândvreau doar să hibernez untimp.

Portret

mi-am zdrenţuit gândulîn mărăcinişul sufletului tăumi-am rupt curcubeulîn toamna priviriimi-a-ngheţat mâna-ntinsăcătre macii iubiriiam răguşit căutându-ţiduioşiaam obosit alergând dupăsoareaştept o ploaie de aurşi ea este numai cenuşăca şi cânds-ar fi umilit cuvinteleîntr-un copac tăcutfără ramuri

Urmeaz[-m[

eunu mai port în ochihimere violeteşi niciierburi rănite de furtunăeunu-mi mai asortez pe degetmiros de marepescăruşişi nici oglinzi de curcubeueunu mai credcă icar şi-a topit sentimenteletăcerea e de grâugata de zborîmpart cu tine pâineadacă vreiurmează-mă

→ Continuare din pag. 27


29nr. 101, 2017

Zece sfaturiZece sfaturiDe la Ieromonahul Savatie Baștovoi:De la Ieromonahul Savatie Baștovoi:

1. Să nu uiți că trebuie să moriCând aveam doi ani, am căzut din sania înhămată la cal, iar

tata s-a dus fără să mă observe. Tata era pădurar pe atunci șiîntâmplarea a avut loc chiar la poarta cantonului din Oricova. Cândcalul a pornit, eu am căzut pe spate, în zăpadă, amestecându-mă cu cerul alb de iarnă. Atunci am avut pentru prima oarădescoperirea singurătății și a morții. Nu am plâns și nici nu amstrigat. Țin minte că eram îmbrăcat într-o salopetă albastră cuglugă. M-am întors tăcut în casă, la mama, mergând atât de încet,încât să-i dau răgaz tatei să mă ajungă din urmă.

2. Să nu uiți că trebuie să iubeștiCel mai cumplit lucru care i se poate întâmpla unui om este

să nu fie iubit. Dar cred că și mai cumplit este să nu iubești.Întotdeauna mi-a fost ușor să iubesc oamenii, să mă bucur că-ivăd. De aceea, nu am avut nicio piedică în a înțelege Evanghelia.Când făceam vreo bazaconie, mămica îmi spunea: „Du-te de lamine, nu te mai iubesc”. Asta era pentru mine pedeapsa supremă,pe care eu o trăiam ca pe o izgonire din Rai. Sfântul Isaac Sirulspunea că focul iadului nu este altceva decât dragostea pierdutăpe care ești condamnat să o contempli veșnic.

3. Să nu prețuiești în bani ceea ce Dumnezeu ți-a dat îndar

Am înțeles asta în adolescență. Eu fiind elev la Liceul de Artă(„Octav Băncilă”) din Iași, mama m-a dus la Petersburg să vădErmitajul. Acolo, am stat la o familie de abhazi, o femeie divorțatăcu doi copii, dar foarte descurcăreață. O chema Izolda și ea mi-acumpărat prima mea chitară. Dumnezeu să-i dea sănătate! Aveagrătar și făcea mulți bani. Eu niciodată nu am văzut atât de mulțibani. Vindea frigărui noaptea, până spre dimineață, că erau nopțilealbe. Uneori ieșeam și eu cu ei, că era interesant. Ei făceau șivindeau frigărui, iar eu desenam într-o mapă pe care o sprijineampe genunchi. Cât oamenii mâncau, eu aveam timp să le „fur”portretele. Un bărbat chel și vesel s-a apropiat de mine și a începutsă exclame: „Păi ăsta sunt eu! Sunt chiar eu! Cât să-ți dau ca sămi-l vinzi?”. Eu zic, vi-l dau așa, eu nu vând. Și i-am dat acel portret.Bărbatul totuși mi-a dat un dolar, era în 1991. Apoi s-a dus. Eu amrămas cu acel ban. L-am pus într-un caiet și nu l-am folositniciodată.

4. Să nu crezi răulDe câte ori am crezut un rău despre cineva, am avut doar de

pierdut. M-am simțit murdar, părtaș la o lucrare de urâțire a omului.Am vorbit și eu de rău, iar timpul mi-a demonstrat de fiecare datăcă nu am avut dreptate. Prefer să greșesc prin a-mi păstra opărere bună despre un om rău decât să ajung să cred o vorbăproastă despre un om bun. Orice rău este o minciună. Răul, așacum spunea fericitul Augustin, nu există. Răul este o mareabsență, absența binelui și a iubirii. De aceea, a crede răul estetotuna cu a te cufunda în absență, în minciună.

5. Să nu te crezi pierdutEu sunt o fire înclinată spre deznădejde, cunoscând toate

relele care ies din această cădere sufletească. Dar într-o zi mi-avenit gândul salvator. Mi-am zis că Dumnezeu cunoștea căderilemele, și cele trecute, și cele viitoare și totuși m-a creat, iar

Dumnezeu nu aduce pe nimeni pe lume spre pierzare. Dacă ne-am născut înseamnă că Dumnezeu și-a pus toată încrederea înnoi. E o mare încurajare să te gândești că Dumnezeu areîncredere în tine. La disperare omul e capabil de orice rău, el sepornește cu război împotriva propriei ființe, având parcă o plăceredemonică din a-și călca propriile principii, practic sinucigându-sespiritual. Cred că orice duhovnic adevărat își începe sfătuirea dedupă spovedanie prin cuvintele: „Să nu deznădăjduiești”.

6. Să nu te crezi sfântSfântul Siluan Athonitul zicea: „Două gânduri să nu le primești

și să nu le crezi, primul că nu te vei mântui și al doilea că ești sfânt”.Să nu te crezi mai bun ca alții. Lucrarea pe care o faci, prin darullui Dumnezeu, poate fi mai bună decât a vecinului, dar asta nuînseamnă că tu ești mai bun ca el, doar lucrarea e mai bună.Darurile date de Dumnezeu nu se iau înapoi, dar oricine semândrește cu lucrările sale ajunge să se întunece și să foloseascădarul prostește, după care ajunge să-și piardă demnitatea.

7. Să nu te pui chezașDe câte ori m-am pus chezaș pentru cineva, am încurcat

oamenii și am făcut rău. De când mă țin minte, mă băgam săsalvez pe toată lumea. Narcomani, bețivi, femei bătute de bărbatși așa mai departe. N-am salvat pe nimeni, numai necazuri, banifurați, lucruri dispărute, probleme cu vecinii. Am ajuns la concluziacă dacă vrei să ajuți pe cineva, ajută cât te țin curelele, dar fără săimplici și alți oameni. Asta înseamnă să te pui chezaș pentrucineva, să garantezi că el se va îndrepta, că te reprezintă. Maregreșeală. Odată am citit din Pildele lui Solomon sfatul acesta: „Sănu te pui chezaș”. Noi, când citim Scriptura, înțelegem și reținemdoar atât cât am experimentat, celelalte cuvinte nici nu le vedem.

8. Să nu te răzbuni de două oriRăzbunarea este un păcat, dar este omenească. Scriptura

spune să nu pedepsești de două ori pentru aceeași greșeală,principiu care a ajuns și în dreptul roman. Pot înțelege un gest derăzbunare, deși e mai bine să nu te răzbuni, dar mă înstrăinez deomul care se răzbună de două ori, adică la nesfârșit, pentru osingură greșeală. Când m-am răzbunat o dată, a mai mers cuma mai mers, m-a iertat Dumnezeu, dar când m-am răzbunat adoua oară, s-a întors totul în capul meu și am ajuns să înțeleg căm-am războit cu mine însumi.

9. Să nu învingi cu orice prețOamenii care caută să fie învingători cu orice preț, în cele din

urmă, pierd totul. Prefer să fiu considerat învins uneori pentru a-mi păstra șansa să înving la urmă. Odată un episcop român mi l-a lăudat pe cineva: „Vă dați seama, omul acesta a avut doar notede zece, niciun nouă! E extraordinar, nu-i așa?”. Eu i-am răspuns:„Eu nu am încredere în oamenii care au avut numai note de zece”.„De ce?”, m-a întrebat episcopul surprins. „Pentru că ei nu știu săpiardă, iar omul care nu știe să piardă te vinde pentru o victorievremelnică”.

10. Să nu râzi de rușinea nimănuiCând eram mic, am auzit băieții mai mari râzând de cineva

care a fost prins într-un păcat rușinos. Apoi, de fiecare dată cândmă întâlneam cu acel om sau auzeam vorbindu-se de el, îmivenea în minte, fără să vreau, păcatul pe care îl făcuse. Darniciodată nu am spus cu buzele mele acel păcat și m-am purtatașa cu acel om ca și cum nu aș ști nimic. Nici acum, când el amurit, nu pot spune ce am auzit, pentru că nu vreau să-i răscolescrușinea.


30 nr. 101, 2017

NEVOIA OMULUI NEVOIA OMULUI DE ILUZIIDE ILUZII

george PETROVAI

Viaţa omului normal secompune din iluzii concretizate(partea practică) şi din iluziizburdalnice sau visuri (partea moral-teoretică), pe cele din urmă ţinându-le în taină sub controlul raţiunii pânăîn momentul când consideră căexistă şanse ca ele să fie înfăptuite.Prima categorie de iluzii ilustreazăvaloarea finito-aparenţială aindividului din punct de vederesocial, iar cea de-a doua înfăţişeazăvaloarea infinito-substanţială aspiritului îndumnezeit. Fiindaparenţiale, iluziile întrupate,întrucât reprezintă principala sursă anefericirii, nu sunt în fond decât niştehimere, pe când cele substanţial-metafizice sunt reale prin aceea că auputerea de a-l elibera pe om de subtirania timpului şi, în acest mod, dea-l face cu adevărat fericit.

Cu completarea că afirmaţiilede mai sus n-au nimic de-a face cuoamenii eminamente pragmatici, alecăror iluzii sunt atât de precise şiconcret-aparenţiale încă din faşă(stadiul mental), încât n-au niciunchichirez în afara banilor. Iatămotivul pentru care ăstora li se spuneîn Scripturi că au şanse să pătrundăîn Împărăţia cerurilor doar printr-oradicală schimbare de macaz moral-atitudinal şi că, potrivit canoanelornoutestamentare, fără o atareprimenire, nici pomeneală să fie lanivelul săracilor cu duhul: „Ferice desăraci în duh, căci a lor esteÎmpărăţia cerurilor” (Matei 5/3).

Vasăzică, nu numai că de-alungul vieţii tot omul cu şi fără scaunla cap se autoiluzionează (făureşteacele planuri şi proiecte pe careDicţionarul explicativ le numeşte„himere, speranţe neîntemeiate,dorinţe neîndeplinite”), dar mai esteasaltat din exterior cu alte nenumărateiluzii. Din marea familie a iluziilorexterne fac parte atât promisiunilevenite de la rude, prieteni şicunoştinţe (unele concretizate înfelicitări, cadouri sau ajutoare, celemai multe sortite aşteptării sau efectivdate uitării), cât şi manipulărilepolitico-sociale, economico-finan-ciare şi militaro-strategice.

De reţinut că toate manipulărileopiniei colective (numite diplomaţiide către politicieni, profit de către

finanţişti şi război informaţional sauhibrid de către strategi) sunt alcătuitede „specialişti” în dezinformare cuscopul de-a crea iluzia adevăruluigol-goluţ şi că ele mizează pememoria scurtă a grupurilor sociale,dar mai ales pe puternicul impactemoţional asupra individului,respectiv asupra masei. Da, căci aşacum just susţine Gustave Le Bon înPsihologia maselor (EdituraŞtiinţifică, Bucureşti, 1991),„Evenimentele memorabile suntefectele vizibile ale unor schimbăriinvizibile intervenite în sentimenteleoamenilor”.

După această lege nescrisă agrupurilor sociale s-au derulat pânăîn prezent nu doar războaiele (depildă războiul din Irak sau din fostaIugoslavie) şi mişcările sociale deamploare (Octombriada ruşilor,Decembriada noastră), ci şi toatecampaniile electorale depretutindeni. În plus, nu-i nicio şansăca pe viitor lucrurile să seîmbunătăţească la acest capitol, cuatât mai mult cu cât s-a demonstratştiinţific că, începând cu anul 1980,omul a devenit tot mai presat detimp, drept urmare, tot mai grăbit şimai dependent de informaţia servităpe tavă (frecvenţa planetei,cunoscută sub numele de rezonanţaShumann, a crescut de la 7,8 Hz la12 Hz, fapt care a redus cele 24 deore la doar 16 ore).

CULEGĂTORII DESTELE

Se făcea, în visul ei, că îi eram alăturiși că înpreună cu alți oamenimii și mii, și mii... de oameni,levitam printre aștri, culegândîn coșulețe rotunde de răchităpulbere stelară,pentru a fi dusă pe Pământ

și transformatăîn cărămizi strălucitoare,asemenea unor lingouri de aur.Oamenii, tăcuți și preocupațiroboteau, de zor, fără odihnă,printre stelele arzănd,deoarece trebuia înalțată, de grabă,o altă Bisericăcăci cele durate până atuncise năruiseră ca într-un funest joc

de popice.

*Este dimineață, ea este obosită,fără vlagă și transfiguratăiar eu, doar Poetul, o ascult cu atențieși îi așez visul celest, în literă.

*La televizor se comentează, iar și iar,ultimile atacuri ucigașece bântuie de o vremebătrâna și răvășita Europă...

Ion Iancu Vale


31nr. 101, 2017

ÎNTRE DOUĂ LUMI - CANADAVĂZUTĂ PRIN OCHI DE ROMÂN

Elena BUICĂ

DedicaţieÎnchin această carte ţării mele de

adopţie, Canada, ţara care zideşteblând lumina în sămânţa iubirii întreoameni, un modest omagiu laaniversarea celui de al 150-lea an deexistenţă.

Scrierile adunate între coperteleunei cărți parcă s-au adunat singure,chemate de acest an cu multipleaniversări: cel de al 150-lea an deexistență al Canadei și cel de un sfertde veac de la apariție a publicației„Observatorul” din Toronto,publicație la care au apărut scrierilemele despre Canada în cei 15 ani deprezență neîntreruptă. Pentru minepersonal, se mai adaugă douăaniversări: rotunjirea vârstei la 85 deani și a celor 20 de ani de când ampășit pe tărâm canadian. Așadar, amconsiderat că este timpul uneiretrospective.

În tot acest timp, am trăit șitrăiesc între două lumi ca într-o pozăsuprapusă. Peste peisajul complex,interesant și incitant al realitățiicanadiene, țara mea de adopție, sesuprapune cel românesc, al ținutuluinatal, care e încă viu în mine, îmi dăfiori, mă împresoară și nu îmi dăpace. Despre universul acestor trăiriam scris și am publicat multe lucrăride-a lungul anilor și acum, adunateîntr-un volum, ca o datorie de suflet,sunt închinate ca un modest omagiuCanadei și publicației „Observatorul”din Toronto. Aceste pagini pot fi deun oarecare folos celor care nutrescgândul emigrării, un fenomen care-și întinde aripile tot mai larg. E într-un fel și o atenționare pentru cei ce

vor trece prin purgatoriul exiluluicare le impune adesea depășiri alepropriilor limite.

Scrierile despre Canada șiadaptarea în această țară au ununivers variat de întâmplări, gânduri,sentimente, simboluri, taine ascunseîn strigătul mut al unei conștiințecare duce o luptă inegală cu destinul,mereu răvășit de neliniștileexistențiale, dar care, în final, capătăvalențe luminoase, dincolo denimicurile cotidiene sau de cârpelilevieții.

Existența între două lumi pare unjoc al atitudinilor ce se contrazic,alteori se contrapun, cu amnezii șireverii. Și în acest joc în care ideileși sentimentele, lacrima și râsul, suntîntr-o îmbrățișare simultană, cândgrave, când cu umor, când cusperanțe, apare o explozie iminentăa unei tensiuni existențiale, între celcare ai fost, cel care ești și cel carevei fi. E ca un destin ce își caută încăsensul, fără să îl găsească, easemenea unei dorințe ce își cautăîmplinirea, dar nu reușește decât săîși descopere și mai profund setea dea fi, de a ajunge sau de a deveni.

Impresiile au luat ființă, laînceput sub forma unor notedepozitate în sertar, începând cuprimul contact cu Canada, primavizită de un an, 1993/1994, apoi cureveniri și în final, stabilireadefinitivă în anul 1998. Au urmatapoi impresiile publicate în revisteîncepând din anul 2003 continuândpână în momentul tipăririi lor,august, 2017. M-am străduit săsurprind și fapte majore, dar șimeandrele și nuanțele vieții de toatezilele care vibrează în jurul nostru,

peste care trecem ușor cu privirea,dar formează temeiul existențeinoastre. Sunt imagini diferite, așacum e și viața, precum s-au scurs pedinaintea ochilor, dar printr-o priviregenerală, aceste imagini se adunăîntr-o logică interioară, având ounitate.

Cele mai multe lucrări saufragmente din lucrări au fostpublicate începând cu anul 2003, înrevista de cultură „Observatorul" dinToronto, al cărei director, DumitruPuiu Popescu mi-a oferit o rubricapermanentă, „Prin sita vremii”, șiapoi „Între două lumi”. Curând aurmat publicarea în revistele„Asociației Românilor pentruPatrimoniu” (ARP) înființate deomul de aleasă cultură, ArturSilvestri, care mi-a găzduit o rubricăpermanentă numită „Frumusețeascrisului”. A urmat publicarea și laalte reviste de limba română apăruteîn România și peste tot în lume, cuprecădere în Australia, prin efortulremarcabilului publicist GeorgeRoca.

Ceea ce la început era o marenoutate și o revelație a descopeririiunei lumi noi, în curând timpul, pus

nr. 101, 201732

Climate literareClimate literarepe repede-înainte, a dat buzna prinevenimente împingându-le înmalaxorul prefacerilor și în hăuluitării, încât târziul de atunci a lăsatimpresia unui timp mult maiîndepărtat. Internetul a pulverizatdistanțele, și lumea largă pare acumun sat ceva mai mare. Comunicareacu cei de acasă, ca și cu cei depretutindeni, acum nu mai e oproblemă. Astăzi avem o altăRomânie în afara granițelor cu carene aflăm într-o strânsă legătură.

Deși tăvălugul prefacerilor aschimbat viața noastră, căci în luptapentru adaptare e nevoie uneori sădecupezi părți însemnate din viața ta,încât după un timp, nu mai ești tu celcare ai fost, eu totuși am lăsatrelatările așa cum le-am perceput înacel timp, cu starea de spirit deatunci, urmărind cum ele defileazăprin fața noastră ca la o mobilizare amarei amnezii. Mi s-a părut că esteinteresant să vedem cum se schimbăclimatul în care am trăit o vreme, nu

chiar îndepărtată, iar acum nu ne mairegăsim în acel timp, de parcă ne-amrușina de el. Ne-am schimbatinteriorul. Nici n-am băgat de seamăcând și cum s-au primenit gândurile,preocupările, multe din cele ce auformat viața noastră la un momentdat, mentalitatea.

Scrierile despre viațaemigranților abundă și se puneîntrebarea de ce mai adaug și eu încăuna? Scrierile nu sunt îndeajunsniciodată, căci ele sunt frânturi deviață. Fiecare scriere are culoarea șivibrația ei, transmite o undă care esteunică și irepetabilă. Ele reprezintădisecarea ca o descătușare a trăirilorcelui care viețuiește departe depământul în care s-a născut,Respirând aerul proaspăt al alteilumi, ei totuși continuă să trăiască,să existe, să ființeze în lumeavalorilor pământului natal, să fie încontinuare tributari spiritualității lui.Rămâne mereu de subliniat faptulcă, oricâte împliniri sunt cele oferitede țara de adopție, oricât de tare este

firea omenească, decizia de a-ți duceexistența într-o altă țară ne puneviață la grele încercări.

La anii senectuții, devenităpionieră a unei lumi noi, martoră lao istorie care se scrie astăzi în ritmalert, pentru mine e prea devreme casă-i pot pătrunde toate înțelesurile, șiprea târzie ca să o pot trăi pe deplin.

Astfel, aflându-mă captivă înrezervația dintre aceste două lumi, ceîmi stă în putință să fac, este doarstrădania de a așterne după puterilemele frânturi de viață trăită, în caresă surprind tensiunea acestei lumi șiparadoxul existențial dintre douămoduri de a trăi care se contrazic, seîntretaie, dar se și întrepătrund.

Pe scurt zicând, scriu despreCanada pe care o iubesc ca pe cea dea doua mea patrie, fiindcă acum măține la sânul ei, dar scriu și despreRomânia, ascultând cum îmivorbește de la distanță cu drag și cuchemare.

Un cioplitor în cuvântNicolae IȘTOC

Am primit de la autor – George Ioan Canache o carte de proză scurtă : „Fulg de nea” laeditura Artmontania Moreni – 2007.

M-am apucat greu de ea, fiindu-mi teamă că n-o să-mi placă, apoi lecturând pagină cu pagină, m-a cotropit cutotul și mi-am dat seama că țin în mână o carte minunată, scrisă de un scriitor adevărat - George Ioan Canache.

Autorul reușește nu numai să fotografieze clipa, și să picteze momentul cum o bunăoară în lucrarea „La frizărie”.Cartea mustește de metafore, toate încrustate cu aur și smaralde : „Crăpa boboc de primăvară, frigul scârțâia

corzi de vioară” (Fulg de nea), sau : „Îngăduie-mi să te învelesc în noapte cu inima mea, să-ți deschei nasturiiînserării cu ochii mei și să-ți sărut liniștea odihnei cu palma mângâindu-ți părul. Fii bună, dăruie-mi – dăruindu-țiclipa.” (Îngăduie).

Toate prozele din această carte sunt învăluite de un fior discret de poezie, ca o melodie.Tot aici găsim ; amărăciune și suspin, izvorâte din „clipa cea repede ce ni s-a dat”, căci „suntem praf de stele, în

amestec cu pământul dăruind lumină” (Fulg de nea), dar și revoltă socială și iubire de glie, căci lui George IoanCanache nu-i e rușine de glia din care a răsărit.

Unele proze sunt atât de gingașe, atât de curat scrise românește încât se merită să figureze într-o carte de citire,ca să-i sensibilizeze pe micii școlari, să-i direcționeze, pentru că lumea a devenit vulgară încât limbajul ei a pătrunsîn manualele școlare.

Un cioplitor în cuvânt – nu-i sintagma mea – ci tot a lui George Ioan Canache.Pot să spun cu mâna pe inimă (lucru care mi se întâmplă cam rar). Iată o carte pe care aș fi vrut să o fi scris eu.


33nr. 101, 2017

PURTPURTĂĂTORUL DE MASCTORUL DE MASCĂĂgheorghe Andrei NEAgU

Avea ochii mari, întunecaţi de parcăar fi vrut să cuprindă toată luminauniversului. I se dezlipise o bucată depiele, atunci când încercase să treacăprin gardul de sârmă ghimpată ceîncercuise lumea civilizată de lumeacelor dislocaţi de lumea civilizată prinrăzboaiele duse. Câteva fire de părrămăseseră agăţate în ghimpii sârmeizincate, alături de o şuviţa de piele.Sângera. Dar nu-l durea. Avea opiele de drac. De oboseală, nu maisimţea foamea, durerea şi scurgereatimpului. Semăna cu un rănit dinlumea civilizată. Cineva îi aduse opătură să se învelească acolo petreptele unde se lăsase pradă oboselii.Din gesturi a înţeles că trebuia să oia. Nu le ştia limba, cu toate că oauzise de multe ori în timpulrăzboiului din cauza căruia fugise.Acolo vocile purtătorilor de limbăerau stridente. Aici erau blânde. Subpătură, trupul se înmuie. Adormi. Înjurul lui ceilalţi continuau să fugă. S-a trezit când pătura a fost trasă bruscde un compatriot. De parcă s-ar fidezmeticit cu toţii, au văzut ceea cenu văzuseră până atunci.

- Diavolul! Diavolul!, au zis cei dinpreajmă, arătându-l cu degetul.

Rana se uscase iar părul oacoperise. Doi poliţişti, apăruţi ca dinpământ, se repeziră să-l încătuşeze.

- La puşcărie cu el!, strigau cei dinlumea civilizată.

Diavolul bolborosea cevaneinteligibil. Era clar că nu le ştialimba.

- La puşcărie cu el!, hăuli ca un valce se întindea din ce în ce mai mult.

Şi l-au dus. În celula modernă şispaţioasă a ajuns doar după ce undoctor i-a curăţat şi i-a pansat rana.Apoi, pe măsură ce timpul trecea, afost scos la o plimbare în curteapenitenciarului. Când au văzut că nuera periculos, şi-au zis:

- Iată că l-am îmblânzit şi pe diavol! Apoi i-au dat drumul în oraş.

Trebuia să se prezinte săptămânal lapoliţie. În restul timpului se căţăra peacoperişurile clădirilor, încercând săînţeleagă de la înălţimea aceea lumeacivilizată. Se bucura atunci când seîntâlnea cu câte un individ ajuns înpragul disperării şi-l împingea cuhotărâre de la marginea acoperişului.

Simţea că aceasta-i era menirea. Iaratunci când din corpul strivit pecaldarâm ieşea sufletul ca un aburînălţându-se până la el se bucura. Îlprindea şi-l băga într-o desagă, decare nu se despărţise nicio clipă şi-ncare îşi ţinea şi coada. Era mai bineaşa. Coada ar fi speriat lumeacivilizată. Şi pe măsură ce îşiadjudeca cât mai multe suflete, sesimţea dator să-şi îndrepte eforturilespre înţelegerea acestei lumi pânăacolo încât să se poată folosi de ea.Repede a înţeles că, democraţia esteun fel de falsă încredere într-oînţelepciune bazată pe o prostieindividuală. Înţelepciunea de a nufolosi libertatea cuvântului şilibertatea de spirit este tocmai esenţademocraţiei, îşi spunea el adesea. Iaratunci când a văzut că pe calea demijloc mergi peste tot şi nu ajunginicăieri, s-a hotărât că poate să îşi facăloc printre cei care vor fi desemnați sămulgă vaca doar pentru sine, înaplauzele celor care l-au desemnat.Iar atunci când prosperitatea a începutsă-i dea ocol şi lumea bună să seobişnuiască cu trupul lui păros şiîncornorat, a dat din labele solzoase,de s-a auzit pe toată planeta. A fostca un fel de chemare între rubedenii.Degeaba confraţii veniţi odată cu elprin gardurile de sârmă ghimpată,încercau să-i amintească de cărărilecomune. El simţea că trebuie să-idetermine pe toţi să facă în aşa felîncât să voteze interesele minorităţiiputernice şi bogate din care ajunsese

să facă parte. Nu renunţase lapreumblarea pe acoperişuri, pentru căera nevoie de el în selecţia ce-opornise. Părul îi devenise tot mailucios, mai bogat şi mai plin de ostrălucire ce părea să vină din lăuntrulfiinţei sale. La un moment datobservă cum în jurul lui se făceau totmai multe grupuri de nemulţumiţi,revoltaţi, de care temea ca de tămâie.Şi când tămâia deveni incandescentădin cauza presiunii acumulate, sevăzu silit să inspire fumul înţepătorşi neplăcut . Găsi de cuviinţă să-şifacă rost de o mască. Astfel că fiecarepurtător de măşti era de fapt cu totulşi totul altcineva, de care trebuia săne ferim.

Prin sticlele ochelarilor măştiiprotectoare zări o făptură cu părul deabanos, pe al cărui trup flutura orochie semitransparentă. Genunchiidezgoliţi lăsau să se vadă nişte pulpeapetisante. Prin transparenţa rochiei,pătrundeau raze de lumină conturânddiscret forma picioarelor până laşolduri. Era perfecţiunea întruchipată.Fumul de tămâie venea în valuri, cândmai gros, când mai subţiri. Iar atuncicând transparenţa fumului a permis săo zărească mai bine, şi-a dat seama căea se pregătea să sară. S-a repezit s-ocuprindă în viaţă, s-o salveze. Aajuns-o când trupul îi era în cădere.Zborul de pe înălţimea imobilului i-aindus o stare de beatitudine supremă.Nici n-a simţit când trupurile s-aucontopit într-o strivire fără demargini.

nr. 101, 201734


DESPRE IMANEN|ADESPRE IMANEN|AATRIBUTULUIATRIBUTULUI

Iulian ChIVUIulian ChIVU

Note de lectură la cartea deversuri a Domniţei Flori Neaga,

„Toamna ca o fregată”

Într-o prefaţă la volumul depoeme intitulat Floarea de Lotus(Ed. Rotipo, Iaşi, 2016), semnat deDomniţa Neaga, profesorul madrilenDiego Vadillo Lopez ‒ politolog,prozator şi critic ‒ reţinea, dinperspectiva textelor traduse în limbalui Federico Garcia Lorca, înclinaţiaautoarei spre un peisaj uşor deparcurs în aparenţă, alteori completdificil, datorită terenului discursiv,anevoios şi datorită exuberanteicompoziţii metaforice a textului, deunde se vede încă o dată câtpreţuieşte un bun traducător, pentrucă între limba spaniolă, în care suntasimilaţi confortabil mulţi poeţiromâni, şi limba în care ei au gânditşi au simţit nu sunt mai delocincompatibilităţi de semnificare, ciuşoare dificultăţi de traducere.

În acord cu Vadillo Lopez,recenta antologie Toamna ca ofregată (Ed. Neuma, Cluj-Napoca,2017), citită fără intermediar şiprefaţată de Horia Gârbea, permite oobservaţie în aceeaşi idee, dar cevamai nuanţată: Poezia aceasta cultivăpeisajul în sine, purtător de senspentru un privitor care este evident

eul liric, subiectiv, dar înclinat sprepercepţia realistă.

Într-adevăr, în aceeaşi ordine deidei şi din aceeaşi perspectivă,Domniţa Flori Neaga, consecventărostirii în formule clasice, pune întipare îndelung performate nu temeale reflexivităţii existenţialiste, ci letraduce în paradigma fiind-ului săuexcelând în rezonanţele iubirii,despre care ne înşelăm de fiecaredata, când credem că nu ar mai finimic nou sub soare.

Pe o scală bine controlată, întrenotativ şi contemplativ, lumeapoetică îşi rămâne consecventă:juvenilul (Zburau în aer păsări-paradis, p.63), introspecţia(Trupurile noastre, la soare,/ Douăcoloane răsturnate,/ Ce susţineaucândva/ Altarul iubirii, p.23),tardivitatea (Priveşte cum sedesfrunzesc păduri,/ Dezvăluindu-şilimpede misterul,/ Cum ramurigoale ţin pe braţe răni,/ Să nu seprăbuşească în noi cerul, p122),referentul homeric (Aşa cum mă-nvăţară vechii greci,/ Mi-astupurechile când trec prin mare, p.32),sensibilitatea feminină ‒ elevată,subtilă şi totuşi sinceră ‒ dau o notăaparte poeziei (regretul feminin vsdorinţa masculină).

Eroticul feminin, în poeziaDomniţei Flori Neaga, poartă, nudoar ca o nostalgie, amprentaliteraturii medievale, cavalereşti: înmemorabile sonorităţi (Tot auzeamcum bate orologiul/ Din turnul vechicu trepte de granit, p.12), în referenţide recuzită (Iar tu m-ai apărat cusabia,/ Ca un vrednic cavalermedieval..., p.124), în aspiraţii şi înfantezii nubile (În aşteptareaPrinţului Albastru/ Pe calu-i cucăpăstrul de argint./ Să mă arunce-n

şaua de mătase,/ Să ne-avântăm de-a dreptul către cer,/ Pe căi regeşti.Apoi să mă oprească/ La scara dincastelul efemer, p.74), ca în esteticafabulativului fantastic.

De aici, sau în legătură cu asta,bucolicul decorează poeziaDomniţei Flori Neaga ca la mai toţiclasicii poeziei româneşti adăugândecouri identitare prin marele exilatdin Pontul Euxin (Ovidiu: Iarmâinile, la masa de scris,/Destrămau Ponticele/ Şi mai alesTristele, p. 21), prin Tudor Arghezi(Niciodată toamna nu fu maifrumoasă, p.128) sau asumându-şireflexe eminesciene, macedon-skiene, bacoviene, stănesciene etc.

Dragostea, chiar rememorată(L`amour est la poésie des sens,spunea Balzac), este încă poezie asimţirii şi poate că de aceea seînsoţeşte cu nostalgia idilicului, cupastelul: Te caut în căldurapoveştilor de iarnă (p.51); Amcolindat apoi înverşunată/ Meleaguride poveşti cu prinţi şi zmei (p.87);Pe poteca îngustă dintre dealuri:/Miroseai a coasă,/ Miroseam afân...(p.70); În vatră, cărbunii demult s-au răcit,/ Mai stăruie-n aerscântei colorate,/ Din margini delume, un aspru vânt bate...(p.81);Ninge peste oraş,/ Ninge antarctic,/Iar în suflet se face frig...(p.115).

Un evident ton elegiac revededecrepit iubirea de demult,rememorându-i senzualul: Gând demagică iubire viscoleşte-n iarna mea(p.138); Din timpul nostru,/ Amrămas numai eu,/ De două oripierdută/ Din iubire...(p.49); Cadfrunze arămii din zare,/ Peste tristeţi,peste tăceri,/ La noi în suflet estetoamnă,/ Prilej de tainice-adieri(p.52). Senzualul stins într-un joc

adolescentin îşi caută accentul desimbol: Ne atingeam mâinile-ngrabă/ Şi ne-ascundeam ca doiproscrişi (p.75); La foc aprins (va ficăldură-n casă),/ Îţi voi citi în palmă,(un destin)...(p.77) etc.

Autoarea este în căutare desimboluri şi le presimte la margineametaforicului (Frunzişul verii dănăvală-ncins/ Cu tot alaiul nunţii deapoi , p.45), are simţul lor şi levalorifică atent şi inspirat: PrinUniversul celor Patru Sori,/ Te-oiaştepta ca altă Penelopa,/ Săgerminăm sub caldele ninsori (p.62).Alteori le sugerează prin reluărisuccesive (mare, ger, toamnă, crin,far), până la obsesiv (fregata, floarede lotus etc.).

Deşi Domniţa Flori Neaga nuincriminează nici sub obsesivepresiuni elegiace jocul nedrept aldestinului implacabil, el seconturează din zădărniciri tacite:Când sănii stranii, fără zurgălăi,/ Măbântuiau suav, în lung şi-n lat.../Floare de măr, căzută peste zori,/ Aifost şi foc, şi aer, şi păcat (p.35), sauca un dans fantastic, destinal (Înblânda desfrunzire de pe urmă,/Curgeau din cer luceferii şuvoi,/ Neîmbrăcam în pulbere stelară,/ Să numai fim atât de trişti şi goi, p.142).

Poezia scrisă de Domniţa FloriNeaga în dulcele stil clasic reuşeşteimagini excelente (Pe-un peron degară veşnic mişcător,/ Taie în luminăfluturii de nea;/ Trenuri trec grăbite,păsări fără zbor,/ Şi e-o seară lungăaşteptarea mea, p.36), construcţii

speciale: comutativităţi cauzale(Culegem visurile, sau ele ne culeg,/Alungăm sălbăticiunile din suflet,/Sau ele ne alungă,/ Urcăm trepteleabisului,/ Sau ele ne urcă... p.41),asocieri neaşteptate (Pe cer,potcoava Lunii, vechi totem, p.57),antinomii (Icoană profană, p.94),topici sugestive (Privirea, deAlbastru-Voroneţ, p.123) etc.

Cu un stil minuţios elaborat,dinspre subtilităţi de limbă (alternaţedisociative: Am vrut să fim, dar... n-ai putut să fii, p.111) se avanseazăspre detaşări de sine: Mă smulg dinclipa prezentă/ Şi plutesc pestenecunoscut,/ Într-o totală uitare desine (p.113). Un sine care seregăseşte şi se defineşte în iminenţaatributului (În era nucleară, înanotimp atomic,/ Îndrăgostita retrode umbra ta eu sunt, p.51); Eu oScânteie; tu un Foc divin, p.71;Eram înflorire, eram răsărit, p.82.Definirea sinelui se face prinatributele lui, o atributivitate aidentităţii şi chiar a dedublării:Domniţa Neaga,-n astă zi de vară,/Să destupăm o sticlă de vin vechi(p.87).

Şi fiindcă sentimentele au şi ele oontologie a lor, patina timpuluimlădie între resentiment (Câţi voratinge culmea blestemată,/ Să-şi iaasupra timpului revanşă, p.11),atributul ireversibilităţii (De ar maifi cu putinţă,/ Vârstele existenţeiprimare, p.113), al amânării (Şiaşteptăm să iasă la lumină/ Corabiacu timpul netrăit, p.121), al alterităţii

perceperii (Ale timpului nostru/ Trăitîn lumi paralele, p.93) şi alnimicitorului (Timpul vreau să-lînfrunt/ Însă tu nu mai eşti,/ Iară eu...nu mai sunt, p. 60).

Aşadar, o reflexivitate în care seameliorează mineralul (Ne-amaruncat în apă/ Şi plutind,/ Ne-amdat nemărginirii, p.29), seconceptualizează prin virtuţileatributivităţii intrinseci (Povaraiubirii e-o cruce/ Din cel mai seraficgranit, p.61), prin contrarietate (Înmine, doi duşmani înverşunaţi/ Şi-osingură dispută, om-destin, p.80) şiprin comutativitatea calităţii (Caiimei pasc în poiană/ Iarba-ger şiiarba-teamă, p.16), cunoscutemijloace criptice ale metaforei.

Iată aşadar suficiente indicii careanunţă desăvârşirea poetică aDomniţei Flori Neaga în zarişteapoeziei clasice, ale cărei canoane leprobează cu multă abilitate şi îninteriorul cărora se mişcă natural, cuacele instrumente care nu trădeazăcomunicarea; alocutiv şi colocutiv,discursul liric transpare confidenţă,însă construieşte introspectivcugetare.

Domniţa Flori Neaga răspundeaşadar postmodernităţii nu cupostmodernismul şi nici cu post-postmodernismul himerismului saual fractrurismului altor experienţe, cicu tiparul versului clasic în careîncap, cum am încercat să relevăm,şi idei, şi emoţii în acord cu exigenţade valoare a axiologiilor moderne.

nr. 101, 2017 35


NAUCA VARĂ,CÂINE TURBAT

A venit vara în câmpie fecioarele sechestrează soareleîn anafoarele ochilorminciunile lor vestimentarefac flăcăii sa calce in strachinicând vântul mai scapă din câte o crâșmăce închide peste program.

A venit vara în câmiecireșii își mușcă buzele de ciudășângerând în palmele copiilorfluieră craterele noaptea pe lunăiar in crânguri boncăluiesc cerbicu coarne de mătase.

A venit vara în câmpiemușcată în cer, parcăde un câine turbatcăci aleargă desculță pe mirișteși o înjură bărbații de brijaniefurioși că femeiile întârzie pe la

porți.

A venit vara în câmpieși se simte peste tot miros de

pușcăîncărcată cu iarbă de dragoste și smintealăiar poetul mai stinge o țigarăîn cutia de conserve.

Ion Iancu Vale

nr. 101, 201736


PAUL POLIDOR A REALIZAT OTRADUCERE CONSONANT| CU

SPIRITUL ORIGINALDumtru BĂLAN

Reper: „Florilegiul conţine 50 de poezii

traduse cu acurateţea filologică şimăiestria (tinzând permanent spreperfecţiune) de care Paul Polidor ne-aconvins de-a lungul anilor, alături depotenţa sa poetică, prin multe altebijuterii artistice.”

Cu un deceniu în urmă, adică înanul 2006, a apărut la Bucureşti, laEditura Fundaţiei „Paul Polidor”volumul de versuri semnate de MihailSinelnikov, „Prietenul/ДРУГ”, întranspunere românească realizată dePaul Polidor şi subsemnatul (fiecare cuparcela lui de tălmăciri). Aceeaşiprestigioasă editură, în anul 2015,tipăreşte o nouă culegere de poezii,„ДОМ/Casă lipovenească”, de susmenţionatul poet rus, în traducereaexclusivă a lui Paul Polidor.

Dar cine este, pentru cititorulnefamiliarizat cu literatura rusăcontemporană, Mihail Sinelnikov?Este, în primul rând, un reputat poetcare şi-a pus distinct amprenta peevoluţia liricii ruse contemporane dinultimele decenii, un traducător versat şirespectat atât de statele din AsiaCentrală (Kirghizia, Tadjikistan), cât şide cele din zona caucaziană (Georgia,Azerbaigean), un eseist şi critic literarexigent, cu aprecieri şi disjuncţiitranşante unde camertonul esenţial îl

constituie valoarea artistică a textuluianalizat. Prin limpezimea şi preciziajudecăţilor de valoare pe margineascrierilor din trecut şi prezent (operioadă extrem de fastă a consemnat-o şi prezenţa sa ca responsabil alrubricii de critică literară de la revista„Moskovskie novosti”), Sinelnikov,prin noutatea percepţiei şidiagnosticului avizat, se situează pe oplatformă apropiată cu modul deabordare din operele altor doi poeţivizionari, confraţi de condei, pe caream avut onoarea să-i cunoscîndeaproape, şi anume Iuri Kuzneţov şiEvgheni Rein.

Autor a zeci de volume de poezieoriginală, al altor zeci de volume detălmăciri, îngrijitor şi alcătuitor deantologii poetice (în prezent finalizeazăo masivă ediţie academică a poezieiruse din cele mai vechi timpuri până înprezent), Mihail Sinelnikov este oprezenţă de prim rang a literaturii şiculturii ruse. A fost tradus în diverselimbi ale globului. Prieten devotat alRomâniei, de pe la începutul anilor 70ne-a vizitat ţara de câteva ori, fiindinvitat de onoare la festivaluri şisimpozioane de poezie, a tradus dinArghezi, Topârceanu, Ştefan AugustinDoinaş, a dedicat numeroase poezii şipagini eseistice vibrante României.

Actualul volum, denumit după opoezie scrisă de poetul rus în 1977,după o vizită la Muzeul Satului dinBucureşti şi dedicată subsemnatului,poezie care (de altfel) şi deschideflorilegiul, conţine 50 de poezii tradusecu acurateţea filologică şi măiestria(tinzând permanent spre perfecţiune) decare Paul Polidor ne-a convins de-alungul anilor, alături de potenţa sapoetică, prin multe alte bijuterii

artistice.Gândirea filozofică, fixată de

Sinelnikov în realii poetice de mareimpact, este redată cu surprinzătoarefineţe de Paul Polidor, ceea ce nedetermină să apreciem nu numaifidelitatea faţă de original, ci şiapropierea până spre zona muzicalităţiitextului primar şi al celui secundar, altălmăcirii. Voi cita câteva exemple,cred, pe deplin edificatoare:

ДОМД. Балану

Дом липованский. Из угла НиколаБлагословляет лодки и плоты.Так вот, щепа смолистая раскола,При вырубке куда упала ты !

Бело избы бревенчатое тело,Корабль спасенья груб и кособок.Дверь скрипнула, и все крыльцозапело,И солнца откатился колобок.

Богатый дом. Но что нашест дляптицыИ погребов хмельная благодать,Когда отплыть готовы половицыИ печь по словущучьему шагать !...

И где-нибудь, где глохнет грайвороний,Где волчье око пьет сырую мглу,Сидит лягушка в огненнойкоронеИ стережет проросшую стрелу.-------------------------------Бухарест. Музей села, 1977

nr. 101, 2017 37


CASĂ LIPOVENEASCĂlui Dumitru Balan

Casă de lipoveni. Din colţ icoanaBlagosloveşte plutele cu scut,Căci, iată, biată aşchie ca pana,Din schisma dură unde ai căzut !

E strâmbă, dar, corabia salvării,Un trup de bârne brut, rudimentar.Stătea cerdacu-n cântecul uităriiŞi-n soarele revoltei tributar.

Ce mai contează bogăţii şi glumeÎn pivniţa mustind de bucuriiCând toate-s gata a fugi în lume:Şi scânduri, şi cuptor, şi basme vii...

Iar unde ochiul lupului bea ceaţăSe stinge crudul croncănit de ciori;La pândă broasca sub o altă viaţă,Săgeata-foc să germineze zori.--------------------------Bucureşti. Muzeului Satului, 1977

***Когда душа единственная в миреГлядится в отражение свое,Всегда один соблазн в пустойквартире –Как в зеркало, войти в небытие.

Скорей увидеть близнеца, с которымРасстались мы на столько долгихлет...Моя душа зеркальным коридоромК нему пойдет на слишком яркийсвет.---------2005

***Când sufletul ţi-e părăsit în lumeUitându-se în reflectarea saMereu ispita îşi găseşte-un numeCa în oglinda nefiinţei, rea.

Şi-aşa rapid vezi geamănul de careTe-ai despărţit odată să te vinziIar sufletu,-n lumini prea orbitoare,Roteşte coridorul de oglinzi...---------2005

НАДПИСЬ НА КНИГЕВОСПОМИНАНИЙ

А в общем, жалок был усталыйПараджанов,Неряшливый старик и сокрушенныйплут,Но знал, что этот быт замызганныхстакановПолюбят и простят и волшебствомсочтут.И, может быть, о нас в высокомскажут штиле,Почтивши артефакт проплеванныхперил:«Вы посетили мир... Блаженные, выжили,Когда Высоцкий пел и шумный Рейншутил!»2000

EPITAF PE O CARTE DEAMINTIRI

Ştia că traiul din paharul mizerabil - Mâhnit hoţoman, bătrânel

dezordonat, -Obositul Paradjanov, calm, lamentabil E socotit miraculos şi minunat.Despre noi, poate, se va vorbi solemn,

iscusit,Artefact stimat al rampelor navigând:„Aţi trecut prin astă lume, aţi trăit

fericit Pe când Vâsoţki cânta, iar Rein

sprintenea-n gând !” ------- 2000

***СКОРПИОН

Злосчастный сгусток страха игордыни,Колеблющийся, скрюченный, витой,Я – скорпион, живущий в дряхлойглине,Среди соломы сонно-золотой.

Оцепеневший над строкой латыниИ взятый небом осени пустой,Чтобы моря и тусклые пустыниЯ озарил тоскующей мечтой.

Когда огни, когда ночные крикиКачаются, и тени многолики,И пламя лижет потолочный брус, -

Тугим хвостом грозя и помавая,Бегу и прячусь. Но в начале маяСмертелен мой бесчувственныйукус.--------2001

SCORPION

Nefastul cheag dă spaime şi trufieCând şovăi spiralat sau răsucit:Sunt scorpionul care toate ştieÎn mediul de argilă aurit.

Înţepenit în studiul de latină,Pentru ca mări, deşert de nedescrisSă nască cerul toamnei fără vinăEu am iluminat tristeţea-n vis.

Când strigătul nopţii ce n-are părinţiSe leagănă-n umbre sub feţe de sfinţiŞi grinda-i linsă de văpaia rea,Întinsa-mi coadă te lasă fără grai:Alerg şi m-ascund, dar la-nceput de maiMortală va fi muşcătura mea.--------2001

Prin traducerile „comise” în acesttom şi prin textele originale reproduseîn paralel oricare cititor român, buncunoscător al limbii ruse, poate uşorobserva că muza i-a înaripat în egalămăsură atât pe Mihail Sinelnikov, cât şipe Paul Polidor.

nr. 101, 201738


Scurt excursScurt excurs

,,Climate literare”,,Climate literare”

Într-un moment de sublimă luminare, în iunie 2007, a debutat la Târgoviștepublicația de cultură și literatură românească ,,Climate literare’’ pe care amdemarat-o împreună cu jurnaliștii Sebastian Drăgan și Mircea Cotârță.

Inițial revista a fost susținută financiar prin chetă publică apoi prinsponsorizările făcute de către persoane fizice, dar și instituțional (Geo Popescu,

Marcel Ursu, Claudiu Duică, Ghe. Valerică Cimpoca, Consiliul Județean Dța. George Bârligeanu...),fiind însă sprijinită și de mulți scriitori care, în afara colaborărilor literare propriu zise, au intervenit șimaterial la realizarea revistei.

Tuturor celor de mai sus, dar și celorlalți sinceri simpatizanți și cititori, care modest dar salvator, înmomente de mare impas (și au fost foarte multe…), ne-au sărit în ajutor la această ,,Lucrare plăcută luiDumnezeu”, le mulțumesc și le doresc să aibă parte de tot binele din lume.

Foarte importantă în existența, de până acum a revistei a fost și colaborarea cu unele entități de profilcultural precum Centrul de Cultură Județean Dâmbovița, Societatea Scriitorilor Târgovișteni, Fundația,,Renașterea Pietroșiței-Ruralia”, Societatea Cultural-Istorică ,,A.R.M.”, Liga Scriitorilor din România…

Inițial revista a fost tipărită în format A3, după care din 2010 a apărut atât pe hârtie cât și electronic,dar în format A4, fiind difuzată și online, într-un larg areal cultural, atât în țară cât și peste hotare, laacest moment revista având redacții asociate în 14 orașe din țara noastră și în orașe din alte 18 țări. Ea adevenit astfel foarte populară în rândul scriitorilor de limbă română din Europa și din lume constituindu-se, după cum s-a remarcat nu de mult: ,,O oglindă a unui spațiu pan-românesc, de la Focșani și Severin,de pildă, până în Gibraltar, Israel, și chiar mai departe, în îndepărtata Australie sau Canada, de unde aadunat nume și mărturii unice, greu de identificat în alte publicații similare. Cu totul ,,Climate literare”este acum un magazin literar modern, viu și alert, așa cum numai în presa românească de la Tel Aviv,mai întâlnești...” (M.N)

În luna iunie, anul curent, revista a împlinit 10 ani de viață și sperăm ca, în curând, să edităm și oAntologie ,,Climate literare”.

În acest răstimp în afara numeroșilor scriitori celebrii din literatura universală, din toate timpurile,revista a inserat în paginile ei creații a aproape șase sute de autori contemporani, de toate vârstele mulțidintre aceștia însemnând nume de notorietate și de valoare literară incontestabilă. Au debutat in paginileei și tineri condeieri, unii dintre ei fiind deja foarte cunoscuți în prezentul climat literar.

Personal, dacă Pronia îmi va mai ține, în continuare, palma pe creștet, voi merge înainte dând uităriiperioadele grele de asocieri șirupturi intempestive, de tentative deasimilare sau de desființare, decompromisuri, de frondă și umiliri,de agonie și extaz, prin care amtrecut, și împreună cu cei care încămai cred, sincer și dezinteresat, în,,lucrarea” care a fost și este revista,,Climate literare”, să reușim să ofacem să-și constituie drumul și săatingă standarde calitative,superioare celor de până acum.

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Director fondator Ion Iancu Vale

Biblioteca Județeană ,,Ion heliade Rădulescu” DâmbovițaBiblioteca Județeană ,,Ion heliade Rădulescu” Dâmbovița

,,ACADEMIA DE PICTURĂ”,,ACADEMIA DE PICTURĂ”Pagină realizată de Pagină realizată de Ion Iancu VALEIon Iancu VALE

În contextul unui foarte amplu si diversificatprogram de activități cultural-artistice, BibliotecaJudețeană ,,Ion Heliade Rădulescu” Dâmbovițagăzduiește, încă de la începutul anului, în fiecare joi asăptămânii între orele 11-13, o inedită activitaterealizată de către o grupare de pictori, foști cursanți ai,,Școlii de arte” din Târgoviște, având drept scopdeclarat, dincolo de talent, specializarea în cea maireprezentativă exprimare a belle-artelor și anumepictura.

Printre acești pictori putem aminti pe MureșanMonica, Ionescu Elena, Sava Vasilica, Popescu Elena,Ivan Elena, Bâtcă Florin și Geo Popescu, care se potlăuda deja cu o expoziție de grup, etalată în spațiulgeneros al Bibliotecii Județene, menită să relevepotențialul artistic al grupării și să facă o analiză, lavedere, pe temeiul diversității artistice.

De notat că activitatea grupării nu se reduce doar lastudiul de clasă, pictorii efectuând atât ieșiri ,,la peisaj”,cât și deplasări de documentare la muzeele, de gen, dințară.

Și cum orice ,,lucrare” pe lumea asta are pe cineva

care o inițiază și o conduce, trebuie în cazul de față să-lsemnalăm pe profesorul Tiberiu Cercel, cunoscut artistplastic si scriitor târgoviștean, care își propune ,,prinexigențele sale și activitatea trudnică a cursanțilorrezultate tot mai bune în zona picturii factice și în cea aculturii de specialitate”, după cum chiar domnia sa s-aexprimat.

Nu avem decât să urăm acestei inimoase grupăriartistice, numită într-o notă fină de umor, de cătreprieteni, ,, Academia de pictură”:

Spor la treabă și mult succes în demersul lor artistic!

nr. 101, 2017 39


MUZEUL NA}IONALAL SATULUI

Expoziția de pictură ,,Universul culorilor”

Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București a găzduit joi 27 iuliemulticolora dar, deopotrivă, penetrantă și stenică expoziție de pictură realizată de

către prolificul și complexul artist târgoviștean Tiberiu Cercel.Aici, într-un montaj inspirat, pe simezele foaierului, au fost așezate șaizeci și patru de tablouri, (din

cele două sute șaizeci și patru de creații personale, pe care pictorul încă le mai deține), alături de celedouăsprezece cărți publicate, spre deliciul numărului, neașteptat de mare de vizitatori, vrăjiți de magicasimfonie de culori a picturilor expuse.

Printre luările de cuvânt, care nu s-au lăsat așteptate, s-a remarcat cel al cunoscutului scriitor, critic deartă și jurnalist Tudor Octavian ce a enumerat, printre altele, mutațiile pe care acest bulversant și globalistînceput de secol douăzeci și unu, nolens volens, le implementează deja într-un nou concept de artă,pictură, sculptură muzică, literatură și tot ceea ce înseamnă cultură în general…

Pictorul Tiberiul Cercel, acest virtuos al Impresiei, consideră însă că arta adevărată, cea născută și nufăcută, în care primează harul și destinul artistic personal nu vor pieri și va exista atâta vreme cât omulva mai fi om.

40 nr. 101, 2017

Cărţi noi în biblioteca

revistei Climate literare

Contact: Tel. 0722 702578 ; e-mail: [email protected] ;web site: http://climate.literare.ro

Cogito„Ca să sune ca alama, aurul nu e în stare”


+ al uniunii ziari[tilor profesioni[ti din rom-nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/101.pdf ·...

Documents