, al uniunii ziari[tilor profesioni[ti din rom.nia 2011-2012 filecclliimmaattee lliitteerraarree...

Revist\ premiat\ cu medalia [i diploma „Pamfil {eicaru” pentru literatur\ 2008 [i„Premiul de excelen]\” al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din România 2011-2012

Climate

Ivan ProdaniucIvan Prodaniuc

Seara de CrăciunSeara de Crăciun

literareRevist\ literar\ [i de cultur\ româneasc\

Fondat\: mai 2007

Anul 11decembrie 2018

110 Director fondator: Ion Iancu Vale

Director editor:

prof.dr. Gheorghe-Valeric\ Cimpoca

Director imagine: Anton Gagiu

Climate literareClimate literare

Semnează în acest număr

George Bacovia/ Poeme...3Gheorghe Valerică Cimpoca/ În căutarea adevărului…4Dragoș Niculescu/ Umanismul un program infinit…6George Toma Veseliu/ Eminescu univesalul…8Ion Iancu Vale/ Poeme de iarnă…9Andra Tischer/ Poeme…10Anton Gagiu/ La răsărit e apusul…11Lucia Petrașcu/ Eram studenții care…13A doua Romanie/ Propus de Marian Ilie…14Al Florin Țene/ Viața satului românesc…15Victor Clinca/ Poeme…17Gheorghe Neagu/ În anul Caragiale…18ITHACA/ Colaj liric…20Mihai Merticaru/ Sonete…20Ion Teodor Palade/ Caiet de școlar…21Luca Cipola/ Poeme…21Paul Leibovici/ Strămoșii lui Moș Crăciun…22Maria Ieva/ Poezii…23George Petrovai/ De la subterana dostoevskiană…24Ioan Popoiu/ Pe calea Damascului…26Adrian Botez/ Poeme…28Ion Cristofor/ Eseist și reporter…29Octavian Mihalcea/ Peceți luminoase…31Constantin Mosor/ Poeme…32George Terziu/ Lecția de psihologie…33Veronica Balaj/ Pași dintr-o ctitorie…34Teodor Meșină/ Despre cunoaștere…36Constantin Miu/ Tarele unei lumi de altădată…38George Terziu/ Semnal editorial…39Ion Iancu Vale/ Recunoștință…39

2 nr. 110, 2018

CONTuRI PENTRu DEPuNERI DESChISE LA BANCA TRANSILVANIA TâRgOVIşTERO54 BTRL 01601201u02393XX - pentru depuneri în LEI

RO 04 BTRL EuRCRT00u0239301 - PENTRu DEPuNERI îN EuRO (SwIFT: BTRLR022)

Revistă editată de Societatea Culturală și Prietenie „LA NOI ACASĂ” Târgovişte ISSN 1843-035XRevista apare în colaborare cu Societatea Scriitorilor TârgovişteniTehnoredactare: Mariana Briceag; Secretariat: Reta Sofronie Iancu

Redactor şef: Ion Iancu Vale

Redactor şef-adjunct: prof.dr. Gheorghe Valerică Cimpoca

Colegiul redacţional: Anton Gagiu, Emil Stănescu, Florea

Turiac, Gabriel Mihalache, George Piteș, George Terziu, Grigore

Grigore, Ion Teodor Palade, Romulus Gandy Georgescu

Fondatori:

Ion Iancu ValeMircea Cotârţă

Sebastian Drăgan

Redacţii asociate - România:Bacău, Bistriţa, Braşov, Cluj-Napoca, Bucureşti, dev,Focşani, Iaşi, Suceava, Turnu-Severin, Hunedoara,Mangalia, Olăneşti, Dragnea, Ploieşti.Alte ţări: Anglia, Australia, Belgia, Canada,Danemarca, Elveţia, Franţa, Germania, Gibraltar, Israel,Italia, Macedonia, Portugalia, Republica Moldova,Serbia, Spania, SUA, Ucraina.

Colaboratori principali: Mihai Antonescu, Nicolae Bălaşa, Elena Buică, Roni Căciularu, Luca Cipolla, George Coandă, FlorianCopcea, Melania Cuc, Emilia Dănescu, Mircea Drăgănescu, George Filip, Dan Gîju, Dimitrie Grama, Maximca Grasu, Mirel Horodi,Djamal Mahmud, Menuţ Maximinian, Gavril Moisa, Octavian Mihalcea, Monica Mureşan, Ştefan Lucian Mureşanu, Florin VărlanNeamţu, George Petrovai, Vavila Popovici, Georgeta Resteman, Puiu Răducanu, George Roca, Viorel Roman, Dorel Schor, ClaudiaSerea, Gabriela Căluțiu Sonnenberg, Al. Florin Ţene, Baki Ymeri, Mihaela Loredana Mușetescu, Gheorghe Neagu, Mihai Merticaru,Ioana Stuparu.

Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor

INFO CLIMATEINFO CLIMATE

Coperta 1„Seara de Crăciun”

de Ivan Prodaniuc

Cu ocaziaCu ocazia

Sărbătorilor de Iarnă șiSărbătorilor de Iarnă și

a Anului Nou revistaa Anului Nou revista

Climate Literare, ureazăClimate Literare, urează

tuturor colaboratorilortuturor colaboratorilor

și cititorilor săiși cititorilor săi

Sărbători fericite cuSărbători fericite cu

sănătate bucurii șisănătate bucurii și

înpliniri. La Mulți Ani !înpliniri. La Mulți Ani !


3nr. 110, 2018

Poeme de

George Bacovia

DecembreDecembreTe uită cum ninge decembre...Spre geamuri, iubito, priveşte -Mai spune s-aducă jăratecŞi focul s-aud cum trosneşte.

Şi mână fotoliul spre sobă,La horn să ascult vijelia,Sau zilele mele - totuna -Aş vrea să le-nvăţ simfonia.

Mai spune s-aducă şi ceaiul,Şi vino şi tu mai aproape, -Citeşte-mi ceva de la poluri,Şi ningă... zăpada ne-ngroape.

Ce cald e aicea la tine,Şi toate din casă mi-s sfinte, -Te uită cum ninge decembre...Nu râde... citeşte nainte.

E ziuă şi ce întuneric...Mai spune s-aducă şi lampa -Te uită, zăpada-i cât gardul,Şi-a prins promoroacă şi clampa.

Eu nu mă mai duc azi acasă...Potop e-napoi şi nainte,Te uită cum ninge decembre...Nu râde... citeşte nainte.

LacustrăLacustrăDe-atâtea nopți aud plouând,Aud materia plângând...Sunt singur, și mă duce un gândSpre locuințele lacustre.

Și parcă dorm pe scânduri ude,În spate mă izbește-un val --Tresar prin somn și mi se pareCă n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se întinde,Pe-același vremuri mă găsesc...Și simt cum de atâta ploaiePiloții grei se prăbușesc.

De-atâtea nopți aud plouând,Tot tresărind, tot așteptând...Sunt singur, și mă duce-un gândSpre locuințele lacustre.

Tablou de iarnăTablou de iarnăNinge grozav pe câmp la abatorȘi sânge cald se scruge pe canal ;Plină-i zăpada de sânge animal -Și ninge mereu pe un trist patinor...

E albul aprins de sânge închegat,Și corbii se plimbă prin sânge... și sug ;Dar ceasu-i târziu... în zări corbii fugPe câmp, la abator, s-a înnoptat.

Ninge mereu în zarea-nnoptată...Și-acum când geamuri triste se aprindSpre abator vin lupii licărind.- Iubito, sunt eu la ușa înghețată...

PlumbPlumbDormeau adânc sicriele de plumb,Și flori de plumb și funerar veștmânt -Stam singur în cavou... și era vânt...Și scârțâiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumbPe flori de plumb, și-am început să-l strig -Stam singur lângă mort... și era frig...Și-i atârnau aripile de plumb.

Ecou de romanțăEcou de romanțăS-a dus albastrul cer seninŞi primăvara s-a sfârşit -Te-am aşteptat în lung suspin,Tu, n-ai venit!

Şi vara, şi nopţile ei,S-a dus, şi câmpu-i veştejit -Te-am aşteptat pe lângă tei,Tu, n-ai venit!

Târziu, şi toamna a plecat,Frunzişul tot e răvăşit -Plângând, pe drumuri, te-am chemat,Tu, n-ai venit!

Iar, mâini, cu-al iernii trist pustiu,De mine-atunci nu vei mai şti -Nu mai veni, e prea târziu,Nu mai veni!

NingeNingeCând iar începe-a ningeMă simt de-un dor cuprins.Mă văd, pe-un drum, departe,Mergând, încet, şi nins.

Sub streşină, cerdaculSe-ntunecă mâhnit;Stă rezemată-o fatăDe stâlpu-nzăpădit.

În parcÎn parcAcum, stă parcul devastat, fatal,Mâncat de cancer şi ftizie,Pătat de roşu carne-vie -Acum, se-nşiră scene de spital.

Atunci, râdea,Băteau aripi de veselie;Parfum, polen şi histerie, -Atunci, în parc, şi ea venea.

Acum, cad foi de sânge-n parcul gol,Pe albe statui feminine;Pe alb model de forme fine,Acum, se-nşiră scene de viol...

AlbAlbOrchestra începu cu-o indignare grațioasă.Salonul alb visa cu roze albe -Un vals de voaluri albe ...Spatiu, infinit, de o tristete armonioasă ...

În aurora plină de vioare,Balul alb s-a resfirat pe întinsele cărări -Cântau clare sărutări ...Larg, miniatură de vremuri viitoare ...


4 nr. 110, 2018

În anul Centenarului Marii Uniri,pe 25 noiembrie 2018, s-a săvârşitsfinţirea Catedralei MântuiriiNeamului, drumul dintre visul unuirege şi curajul unui patriarh.Frumoasă filă de istorie a neamuluiromânesc. Edificarea şi sfinţireaCatedralei Mântuirii Neamuluiînseamnă de fapt împlinirea unuiideal, pe care poporul român l-aprimit ca mandat împreună cuSfântul Sinod, cu clerul şi credincioşiide la vrednicii noştrii înaintaşi.Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhal Bisericii Ortodoxe Române poatefi numit omul centenaruluireîntregirii neamului nostru. Unjurnalist contemporan cu noi,George Grigoriu, afirmă desprePatriarhul Daniel al Romaniei, celcare a contribuit cel mai mult laridicarea Catedrale Neamului: „Atăcut și a făcut. I s-a reproșat mereucă nu comunică, însă a preferat sălase faptele să vorbească pentru el,în comparație cu marii «oratori»politici, care vorbesc non-stop, darcare, concret, nu realizează nimic.Nu a reacționat niciodată lacalomniile ce i-au fost aduse, deși a

fost hărțuit în permanență. A întorsmereu obrazul”. Patriarhul Danielpromisese românilor cu câţva ani înurmă că, în anul centenarului MariiUniri, pe 25 noiembrie 2018, vaavea loc sfinţirea CatedraleiNeamului. Se apropia mareasărbătoare a sfinţirii CatedraleiNeamului. Erau zile foarte agitate,de pregătire intensă pentruevenimentul sfinţirii şi acele clipe aureprezentat cu adevărat momentede pace, liniştitoare. Se făceauultimele pregătiri pentru sfinţireaCatedralei. În seara de 24 noiembrie2018 s-a pregătit Masa SfântuluiAltar pentru slujba de a doua zi,când trebuia sfinţit şi Sfântul Altar.Patriarhul Daniel a venit singur laCatedrală să se roage pentruînaintaşi şi să aşeze în MasaSfântului Altar cele 350.000 denume ale eroilor români căzuţi înluptele pentru apărarea neamului încele trei războaie: războiul deindependenţă din 1877, primul şi aldoilea război mondial. Nu i-a uitatnici pe eroii care au contribuit laMarea Unire din 1 decembrie 1918,unii martiri ai închisorilorcomuniste. Cu acest prilej, PatrirhulDaniel a rostit prima predicăreferitoare la momentele solemnece vor avea loc în CatedralaNaţională. În dimineaţa zilei de 25noiembrie 2018, la prima slujbă depomenire a eroilor neamului înCatedrala Naţională, PatriarhulBisericii Ortodoxe Române a adresatun mesaj celor prezenţi în care asubliniat că lăcaşul de cult „a fost

dintru început închinat cinstirii dupăcuviinţă a eroilor care s-au jertfit, de-a lungul întregii noastre istorii,pentru apărarea credinţei, pentrulibertatea, unitatea şi demnitateapoporului român”. Întrucât în timpulslujbei a aşezat numele eroilorromâni sub Sfânta Masă, Patriarhula explicat că gestul este „un simbolliturgic şi patriotic”. „Pomenireaeroilor din toate timpurile şi dintoate locurile, ca şi cultul morţilor îngeneral, constituie manifestări demare statornicie în credinţă, decontinuitate şi unitate în cuget şisimţiri de-a lungul generaţiilor”, aapreciat Preafericirea Sa. La slujbade sfinţire din 25 noiembrie 2018 aparticipat şi Preafericitul ecumenicBartolemeu al Constantinopoluluicare a afirmat că “Prin sfinţireaCatedralei Mântuirii Neamului cuhramul Înălţarea Domnului şi SfântulApostol Andrei, cel întâi chemat,Dealul Arsenalului, adică locul încare se reparau şi se depozitauarme, s-a transformat în Dealul Păciişi al sfinţeniei, în Dealul Harului şi albinecuvântării nu numai pentruBucureşti, ci şi pentru întreagaRomânie”. Nu întâmplător coroanade oţel al regilor României a fostturnată aici din teava unui tunotoman capturat în timpulRăzboiului de Independenţă din1877-1878, în bătălia de la Plevnadin 30 august 1877. Carol I a alesoţel, nu aur, pentru a simbolizavitejia ostaşilor români şi tot el fostacela care a dat strălucire armatei

În cãutarea adevãrului (29).În cãutarea adevãrului (29).Catedrala Mântuirii NeamuluiCatedrala Mântuirii Neamului

,,Sunt inimă-n inima neamului meu. Şi-i cânt şi iubirea şi ura”George Coşbuc

Gheorghe Valerică CIMPOCA

→ Continuare în pag. 5


5nr. 110, 2018

române punând deviză casei regalea României ,,Nihil Sine Deo! – Nimicfără Dumnezeu!,,.Şi pronia cereascăa făcut ca această Catedrală aMântuirii Neamului să seconstruiască în acest loc. Intr-uneditorial despre simbolistica şiimportanţa Catedralei Naţionalepublicat în ziarul Lumina, PărinteleConstantin Necula a spus că aceasta,, este ţara cu noi toţi, fiecare înparte, care suim coasta de lumină anemuririi în Ortodoxie,,.La acestemanifestări de sfinţire a CatedraleiNeamului au venit, pe lâgă invitaţi,o mulţime de pelerini veniţi de petot cuprinsul ţării. Zeci de mii decredincioşi au venit în haine desărbătoare, purtând cocardetricolore şi s-au rânduit în jurulCatedralei pe zone geografice. Toţierau fericiţi şi aşteptau să se termineslujba de sfinţire ca să treacă prinSfântul Altar, unde să sărute SfintaEvanghelie, Crucea Mântuitoruluinostru Isus şi moaştele SfântuluiAndrei, apoi să se roage laCatapeteasma care separă SfântulAltar de nava bisericii, care este deo frumuseţe fără egal. O dată cusfinţirea Catedralei toate lucrurile s-au aşeazat în făgaşul lor. Sfântul Duha coborât pe masa Sfântului Altarunde s-a unit cu Hristos şi abinecuvântat pe cei patru apostoliaşezaţi pe cele patru colţuri aleMesei Sfinte. Hristos şi MaicaDomnului, împreună cu oştilecereşti au coborât din cer în SfântulAltar, pe Catapeteasma Catedralei şiîn biserică, de unde vegheazăasupra credincioşilor care intră să seroage. Părintele Constantin Neculaafirmă că la sfinţirea Catedralei, pelângă oamenii care sunt prezenţifizic vor veni: ,,voievoziimărturisitori, de la Neagoe Basarabla Ştefan cel Mare şi ConstantinBrâncoveanu cu pruncii săimaturizaţi prin martiriu şi mulţi alţidomnitori; generaţiile de îngeri

culturali din Şcheii Braşovului oriSibiu, Bistriţa ori Năsăud; AndreiŞaguna şi Varlaam al Moldovei; ceicare au apărat cu propria libertatelibertăţile de conştiinţă aleoamenilor, precum Calinic de laCernica. Nu putem să-i spunem petoţi după nume căci fiecăreicărămizi îi corespunde câte ogeneraţie, fiecărei arcade îicorespunde un batalion românescce-şi trezeşte învierea în zorii sfinţirii.Toate acestea sunt în Catedrală şi facdin ea edificiul a peste 100 de ani deRomânie,,. Noi cei de azi, dinCatedrală şi din afara ei, indiferentunde ne alflăm pe această planetă,cei de neam românesc, toţi suntemchemaţi să păstrăm şi să cultivămdarul libertăţii şi unităţii naţionale cafiind un simbol al demnităţiipoporului, obţinut cu multe jerfe devieţi omeneşti şi multe eforturispirituale şi materiale. ,, Ne rugămMântuitorului Hristos Cel Răstignit,Înviat şi Înălţat la cer, să reverseharul Său, al luminii şi vieţii veşnice,peste Eroii neamului românesc,dăruindu-le lor odihnă sfântă întru

nădejdea Învierii, iar nouă, celor ceîi cinstim prin rugăciune şi faptebune, să ne dăruiască puterea săpăstrăm dreapta credinţă, să neiubim poporul şi patria, să ne rugămşi să lucrăm pentru pace, spre slavalui Dumnezeu şi mântuireaoamenilor,, (Părintele Daniel-Patriarhul României). Pe 30noiembrie 2018, patriarhulRomâniei, Prefericitul PărinteDaniel, împreună cu PatriarhulErusalimului, Teofil al III-lea, auoficiat Sfânta Liturghie la hramulsecundar al Catedralei Nationale,dedicat Sfântului Apostol Andrei.Patrirhul Teofil s-a arătatentuziasmat de frumuseţea şimăreţia Catedralei Naţionale pecare a numit-o ,,podoabăarhitecturală a oraşului Bucureşti şia întregii Românii,, şi ,, rod al evlavieipoporului român,,.

Acest popor a mai suit o treaptăspre nemurire şi se adună săcinstească cei 100 de ani de laMarea Unire, care are loc pe 1decembrie 2018.

(Va urma)

Imaginea reprezintă o parte din Catapeteasma Catedralei MântuiriiNeamului, Porţile împărăteşti. (mozaic ceeramic cu foiţă din aur).

nr. 110, 20186

Climate literareClimate literareClimate literareClimate literare

„UMANISMUL, UN PROGRAM INFINIT”„UMANISMUL, UN PROGRAM INFINIT”DE LA FILOZOFIA CULTURII LA CRIZADE LA FILOZOFIA CULTURII LA CRIZA

SUPRAVIEŢUIRII (III)SUPRAVIEŢUIRII (III)Dragoş NICULESCU

Continuare din numărul trecut

3.4. Despre criza fără precedent aumanismului european.

Întorcîndu-ne la temeiul culturiieuropene şi la criza fără precedent aumanismului european, trebuie înţeleslimpede că acest temei nu este altul decîtcăutarea raţională şi spirituală a adevărului:de aceea, ideologiile raţionalist-atee(materialismul consumist, evoluţionismul,hedonismul, individualismul egoist etc.) nupot reprezenta o soluţie la regăsirea desine a Europei. “O credinţă solidă este unînceput de cunoaştere”, afirmă SfîntulAugustin, cu autoritatea supranaturalăcu care este investit, autoritate hărăzităprofeţilor, apostolilor, părinţilor Bisericii.După triumful pozitivismului, încredereaîn această autoritate s-a diminuat foartemult în cultura europeană – de aceea şinumărul creştinilor a scăzut simţitor înEuropa. De asemenea, ideea că filozofiaprimă – a filozofilor greci şi a părinţilor şiînvăţă torilor Bisericii – este de multdepăşită de necesităţile velocitare aleconcretului actual aruncă în deriziune,mai ales în universităţi, orice cunoaşteredezinteresată şi orice căutare calitativă,necuantificabilă a adevărului. Lucrareasubversivă a deturnării actelor deinteligenţă şi conştiinţă de la formelepure ale căutării rostului, locului şifinalităţii fiinţei umane, care sîntinteligenţa metafizică a grecilor şiinteligenţa teologică a părinţilor Bisericii,susţinută de liniamentele înrobitoare aleideologiilor istorice, este creată, călăuzităşi alimentată în scopul întunecării,anchilozării inteligenţei noastre naturaleactive în şabloane formaliste şinormative, a abaterii naturii umane de lacăutarea autentică a adevărului, chiar curiscul devierii opiniei colective înspreiraţional sau al paralizării ei complete.Dacă purificarea inteligenţei stă înputerea omului, purificarea inimii estelucrarea lui Dumnezeu, cele douăfenomene fiind complementare unulaltuia numai în condiţiile unui întreg alfiinţei, trăit în spiritul umanităţii, îndemnitatea deplină a persoanei. Iar dacă

liberalismul ultra-individualist reducepersoana la un individ izolat, posesor dedrepturi, colectivismul omite persoana înîntregime şi ipostaziază binele comunîntr-un bine general, care exclude binelepersonal, pentru un model al comunităţiiinterpersonale nemaifiind loc. Însăevitarea şi respingerea extremelorindividualismului şi holismului, prinadoptarea unei căi de mijloc sănătoase,a unei metafizici realiste a persoanei, nupoate fi îndeplinită decît prin adoptareaunei priviri contemplative asuprapersoanei şi cadrului ei existenţial, a uneiontologii juste, echilibrate, conştiente desine şi de direcţia pe care o urmează.Uitarea metafizică a fiinţei a condus lauitarea persoanei, la o privire mecanic-empiristă asupra omului.

În prelegerea sa, Edmund Husserlridică întrebări majore, cărora încearcă săle răspundă: “De ce nu a apărut niciodatăo medicină a naţiunilor şi a comunităţilorinternaţionale?”, “De ce aceste ştiinţeumaniste, atît de abundent dezvoltate,nu reuşesc aici să exercite funcţia pe careştiinţele naturii o exercită cu atîtacompetenţă în propria lor sferă?”. Elconsideră că modul greşit de abordare agîndirii filozofice, bazat pe prejudecăţifatale, este, prin urmările sale,responsabil, în parte, de maladiaeuropeană. Exacerbarea naturalismului,supraconsiderarea şi suprapoziţionarealui au făcut ca practicanţii ştiinţeiumaniste să neglijeze complet chiarformularea problemei unei ştiinţe pure şiuniversale a spiritului şi căutarea uneiteorii a esenţei spiritului ca spirit. Husserlface observaţia extrem de pătrunzătoarecă nu are importanţă cît de ostile pot finaţiunile europene unele faţă de altele:ele au încă o afinitate internă de spiritcare le străbate pe toate şi caretranscende diferenţele lor naţionale, unfel de relaţie fraternă, care ne dăconştiinţa de a fi acasă în acest cerceuropean. Europa are, din punct devedere spiritual şi nu geografic, un loc denaştere; un loc de naştere spiritual într-onaţiune sau în anumiţi oameni saugrupuri de oameni care aparţin acestei

naţiuni. Este vorba de naţiunea Grecieiantice, în secolele al VII-lea şi al VI-lea îHr. Pe teritoriul spiritual al unei singurenaţiuni, al naţiunii greceşti, odată cudezvoltarea filozofiei, a comunităţilorfilozofice, se dezvoltă, mai întîi în aceastănaţiune, un spirit general al culturii, careatrage întreaga umanitate sub influenţasa. Plecînd de la această origine, orevoluţionare a întregii culturi, aîntregului mod de a exista al omului,implică, ipso facto, şi o revoluţionare aistoricităţii, care este acum o istorie adispariţiei umanităţii finite, pînă înpunctul în care devine o umanitate cusarcini infinite. Husserl subliniază căîntregul global al culturilor şi al moduluide gîndire ascultă de o unitate înprincipiu, care nu trebuie însă săobnubileze realitatea morfologică aadîncimilor intenţionale particulare pecare aceste culturi le posedă. Cei care şi-au asumat sarcini infinite şi pe deplinuniversale au fost grecii: “Atitudineateoretică îşi are originea istorică la greci”.Gînditorul german consideră că adevărulredutabil, obiect al atitudinii şi căutăriiteoretice a filozofului, nu este adevărulcotidian, limitat de tradiţie, ci adevăruluniversal valabil, adevărul în sine,universalitatea fiind caracteristica poziţieicritice, ridicătoare de întrebăripertinente: “practicul nu mai trebuie să-şi derive normele din experienţa naivă defiecare zi şi din tradiţie, ci din adevărulobiectiv. În acest fel, adevărul idealdevine o valoare absolută (…)”. Spirit şicorp. Interpretarea dualistă, psihofizică alumii. În afară de explicaţia spiritualului,de o psihologie orientată spre sine sau de

orice altă teorie a spiritului care în cepecu propriul eu, drumul fizicii şi al chimieicătre exterior este deschis.Dimensionarea spaţio-temporală aspiritului însă este o absurditate. Ceea cefizicianul scoate din sfera lui decompetenţă este preluat de psihologie,subiectivul devine obiect de cercetarepentru psihologia psihofizică, chiar încalitatea lui de psihic. Dar, precum ştiinţamatematicii, cu toată precizia şi putereaei de calculaţie, este o ştiinţă în întregimerelativă, presupunînd ca pe niştepropoziţii fundamentale nişte principiicomplet lipsite de o raţionalitate reală,psihologia, prin obiectivismul ei, nupoate, pur şi simplu, să studieze sufletulîn sensul esenţial care îi este propriu, “caeu care acţionează şi care este acţionat”.Psihologia nu poate ajunge la esenţaspecifică a sufletului, pentru căobiectivismul de care suferă şi care acompromis-o nu îi permite să tratezesufletul decît ca pe un corp izolat, ca peun organ sau organism determinat înstructură şi funcţionalitate. Ceea ce nucontestă importanţa progreselor şi alegilor stabilite pe cale experimentală înacest domeniu. Husserl este de părere cănici Windelband şi nici Rickert nu auadus, din nefericire, intuiţia atît de multdorită, rămînînd şi ei blocaţi înobiectivism. “Spiritul şi numai spiritulexistă ca o entitate în sine şi pentru sine,este autonom şi poate, numai în aceastăautonomie a sa, să fie tratat într-un modautentic raţional, într-un mod autentic şipe deplin ştiinţific”, “numai dacă spiritulse întoarce la sine, din exteriorizarea sanaivă, şi rămîne la sine şi numai la sine,îşi poate fi suficient sieşi.” Husserlspecifică foarte precis o nuanţă esenţială,şi anume aceea că raţiunea decăderiiunei culturi raţionale nu stă în esenţaraţionalismului însuşi, ci numai înexteriorizarea sa, în absorbirea sa decătre “naturalism” şi “obiectivism”.

Încheierea prelegerii estetulburătoare prin lirismul cu care Husserlare puterea să îşi îmbrace adevărurilecopleşitoare, dramatice: “Criza existenţeieuropene se poate încheia numai în douămoduri: prin prăbuşirea Europei alienatede sensul raţional al vieţii, decăzută pînăla o ură barbară faţă de spirit, sau înrenaşterea Europei din spiritul filozofiei,printr-un eroism al raţiunii care ar învingedefinitiv naturalismul. Pericolul cel maimare al Europei este oboseala, iar noi, ca«buni europeni», trebuie să ne batem cuacest pericol major cu un fel de curaj care

nu dă înapoi nici chiar în faţa unei bătăliifără sfîrşit. Dacă vom face asta, atuncichiar din conflagraţia nimicitoare anecredinţei, din torentul furios aldisperării legate de misiunea Occidentuluifaţă de umanitate, din cenuşa mariioboseli, va renaşte foenix-ul unei noi vieţiinterioare a spiritului, ca o piatră detemelie a unui nou viitor mare şiîndepărtat: pentru că numai spiritul estenemuritor”.

3.5. Necesitatea unui studiu completal crizei modernităţii.

În primul său discurs (Anexa a II-a avolumului “Fragilitatea Europei. Eseuridespre criza culturii europene.”, Ed. GalaxiaGutenberg, 2009, al Terezei-BrînduşaPalade) adresat participanţilor la întîlnirearectorilor şi a profesorilor din universităţileeuropene, Papa Benedict al XVI-leamenţionează necesitatea unui studiucomplet al crizei modernităţii. Nu atîtintensa dinamică descentralizatoare aomului, sporitoare a angoaselor sale,caracterizează criza contemporană, cîtontologicul precar al naturii născutînstrăinate a acestui pretins “nouumanism”, împreună cu subiectul său –specie aparte a unui nou tip de om.Dihotomia falsă între teism şi umanismautentic, dusă pînă la consecinţele saleextreme, conduce la o situaţie în careumanitatea, cu toate progresele saleeconomice şi tehnice, se simte ameninţatăîn mod profund. O problemă importantăeste legată de antropocentrismul carecaracterizează modernitatea şi care nupoate exclude sau anihila vocaţiatranscendentală a omului. O a douaproblemă presupune lărgirea ideii noastrede raţionalitate. O a treia problemăpriveşte rolul pe care creştinismul trebuiesă-l joace în umanismul vitorului:“Problema omului şi cea derivată, amodernităţii, provoacă Biserica să găseascămoduri eficace de a-i restitui culturiicontemporane «realismul» propriei salecredinţe în opera mîntuitoare a lui Hristos”.În opinia înaltului prelat, efortul de areconcilia tendinţa de specializare cunecesitatea de a apăra unitatea cunoaşteriipoate contribui la sporirea unităţiieuropene şi poate ajuta continentul să-şidescopere “vocaţia” lui culturală specificăîn lumea de astăzi.

În cel de-al doilea discurs al său(Anexa a III-a a volumului menţionatanterior), adresat către lumea culturii,Papa Benedict al XVI-lea vorbeşte despreoriginile teologiei occidentale şi rădăcinile

culturii europene. Punînd accentul peideea de libertate, Suveranul pontifatrage atenţia că înţelegerea greşită alibertăţii ca absenţa sau lipsa oricăreidependenţe poate fi fatală, şi în orice cazdeschide calea fanatismului şiarbitrariului: “Absenţa oricărei legături şiarbitrariul nu înseamnă libertate, cidistrugerea libertăţii. El arată apoidiferenţa dintre înţelegerea conceptuluide muncă în lumea greco-romană, carenu cunoaşte nici un Dumnezeu creator(Lumea este lucrarea Demiurgului, odivinitate subordonată), şi lumea iudeo-creştină, în care atît Dumnezeu, cît şi Fiulsău lucreză la facerea şi îmbogăţireadestinului ontologic al umanităţii, întărindcă fără această cultură a muncii, careconstituie de fapt monahismul, împreunăcu cultura cuvîntului, dezvoltarea Europei,ethos-ul său şi concepţia sa despre lumesînt de neconceput. Şi desigur că nu era cuputinţă, în acest context, să nu sevorbească şi despre revelaţia supremă pecare Dumnezeu a dăruit-o omenirii,Întruparea Sa în Fiul său pămîntean, IisusHristos. În Atotştiinţa şi AtotcuprindereaSa, Dumnezeu a considerat necesar săopereze în istoria şi conştiinţa omuluiaceastă fundamentală treaptă, acesturiaş salt calitativ, care să uşureze omuluiajungerea la Fiinţa Sa. Incomensurabilaimportanţă a revelaţie Cristice constă îndovada pe care Dumnezeu o dăruieşteomului asupra existenţei Fiinţei Sale. Deaici încolo, întunericul se destramă,credinţa este la îndemîna oricăreiconştiinţe, căci Minunea s-a împlinit:Logosul este cu noi, în mijlocul nostru şipentru noi! Staţionarea lui pe pămînteste atît de puternică în virtuţi şi urmări,încît, de aici încolo, prin minunearevelaţiei supreme, Creatorul şi Creaţia,prin luminarea Creaţiei, devin, conştientşi de netăgăduit, ceea ce de fapt sînt:Unitatea. Însă actului de iubire şi umilinţăa lui Dumnezeu omul trebuie să-irăspundă cu smerenia, credinţa şi iubirealui. Altfel, nici înţelegerea raţională arevelaţiei şi comuniunii nu este posibilă:“O cultură pur pozitivistă, care expediazăîn domeniul subiectiv şi neştiinţificîntrebarea privitoare la Dumnezeuînseamnă capitularea raţiunii, renunţareala posibilităţile ei cele mai înalte şi, deaceea, un eşec al umanismului, ale căruiconsecinţe nu pot fi decît grave. Temeiulculturii europene – căutarea luiDumnezeu şi disponibilitatea de a-Lasculta – rămîne şi astăzi fundamentuloricărei culturi veritabile”.

nr. 110, 2018 7


nr. 110, 20188


Continuare din numărul trecut

E necesar să stăruim asupra ideiide redirecționare a exegezeieminesciene, „pata albă” a biografieioetului explică de ce Eminescu a avuto evoluție pe care cercetătorii auînceput să o analizeze cu mijloacelecriticii tradiționaliste și, în ultimavreme, au accesat și valorificatinstrumente moderne de percepțiecritică, universitarul dr. DumitruCopilu-Copillin inițiază ideea unuistudiu special conceput de doi poli decercetare, grandioasele poemepostume „Povestea magului călător înstele” și „Memento mori”, deasemenea nuvela „Geniu pustiu” așacum sublinia PompiliuConstantinescu caracterul biografic alnuvelei, dar și obsesia tematică aacestor opere care deschid aventuraocultă a cercetătorului de a înțelege căîn acest an 1866-1867, Eminescu„dispare” străbătând și trăind retras însingurătatea unui ascet în Munțiimeridionali din arcul Carpatin.Discuțiile orale cu dr. profesorDumitru Copilu-Copillin care și-a luato echipă de colaboratori pentru areface chiar la vârsta sa de ani traseul,unde cu voie „absentase” poetul dinlumea aceasta, sunt de-a dreptuldemne de laudă. Deocamdată,singurele însemne sunt cele indirecte,dar credibile, opera, - descrierile

„lirice” (cf. Perpessicius: „Oricecreațiune lirică…e legată de unmoment de viață”) din cele douăpoeme amintite și alte bijuterii liricedin totalul de peste 3000 de versurimajoritatea postume, identificate cafiind un efect al fenomenului „1867”.Dar ce vor căuta, în plus, cu cemijloace epistemologice vor investigatoposul și miturile orale câte vor maifi existând cine știe ascunse prin munți[vaduri, mănăstiri, schituri, peșteri]?Dacă Eminescu va fi avut o„Revelație”/Iluminare („Comuniunecu Divinitatea”, cf. DEX), religiacreștină înlătură conceptul de magie,cuvânt indigest, păstrat în limbă, încontextul comentariului nostru fiindfolosit ca energie capabilă de aproduce conversiunea materiei înspirit, o putere ascunsă ezoterică. Darlucrurile aici au o rațiune care, princăutările exegetului a spirituluieminescian au la bază metodacomparativistă de cercetare-acțiune,proces inclus neexplicit al punților deconexiune ale culturilor: miturile,legendele, creația populară, basmul,iar acestea lectorul trebuie să ledistingă la fiecare traducere prinselecție operată de translator carealege teme unde spiritele se întâlnesc,un proces gnoseologic de analiză nuefectuată, ci doar sugerată lectoruluica argument al opțiunilor translăriioperei eminesciene într-o limbănaturală, mai ales arhaică. Acest lucrueste posibil și exegetul e conștient deceea ce face. Astfel parafrazându-l peMihai Coman*** care se referea la„demersul științific constructiv alstudiului substratului arhaic alliteraturii populare (literatura care stăla baza creației eminesciene fiindgenetic, vorbind, substratul mitic al ei:unitățile astfel izolate sunt scoase dincontextul funcțional respectiv,

eliberate de caracteristicile semanticepe care le-au dobândit aici, fiindraportate la un model cultural mai larg(s. n.). Căci nu ne interesează acumdimensiunea culturală. Altfel spus neinteresează ce au fost aceste imaginiînainte de a intra în circuitul literaturiiorale, ce au fost ele atunci când aveauo funcție mai complexă cu rezonanțesociale bine conturate. Vom stabiliastfel că la rădăcina ansamblurilorepice se află complexe socio-ceremoniale străvechi, mituri,structuri sociale și forme demanifestare specifice societățilorarhaice. Astfel, elementul literar, dupăce a fost izolat și scos din mediul săueste proiectat către un orizontsemantic integrator, către substratulcultural decisiv pentru înțelegereaoricărui fenomen uman” (s. n.).

Studiul d-lui Dumitru Copilu-Copillin declanșează această stareeuristică iar lectorul găsește singurexplicațiile de ce opera eminescianăconversează cu o cultură, cu marii eireprezentanți, cultură carefuncționează potrivit acestorconsiderațiuni reamintite mai sus. Înplus, pentru inițiativa de a căuta datelecontrapusului 1866-1867 („pataalbă”), ideile enumerate mai sus potconstitui un reper de cercetare. E

EMINESCU UNIVERSALULPata alb\-revela]ia divin\

george Toma VESELIugeorge Toma VESELIu

George Toma Veseliu

Dumitru Copilu-Copillin


nr. 108, 2018 9


limpede că simpla statistică a urmăririipenetrației operei lui Eminescu pemapamond ar deveni insuficientă,deci limitată la un proces factologicstrict documentar. Iar în privința „peteialbe” tocmai descrierea acestorfenomene culturale cu care Eminescuaccede în patrimoniul culturaluniversal pot fi de folos acesteexperiențe. Niciodată, se spuneinvocând „necesitatea cercetării de tipcomparativist”, investigarea culturilorarhaice nu poate decurge astfel. Pe dealtă parte modernitatea lui Eminescualături de substratul etnografic șiistoric constituie latura forte apenetrației în spiritualitatea mondială.Această latură a exegezei este una dinmeritele studiului și contribuie îneminescologie la o emancipare aprivirii” (E. Negrici). Altfel spus,Eminescu trebuie recitit și receptataltfel.

Ce i se poate reproșa exegetuluieste teama de a nu intra în conflict cumultitudinea exegeților eminescieni.Dacă timpul cercetării s-ar puteadilata, dacă, în interiorul micilorcapitole, așa cum a procedat la unele,criticul și istoricul literar dezvoltândcu curaj comentarii critice, asumându-și ca primă metodă cercetareastatistică, minimalizând cu sau fărăvoie metoda analitică comparativistăși descriptivă în interioruldocumentației, această excepționalămicromonografie ar reprezentapermanent un reper primordial încercetarea operei lui Eminescu.Oricum, viitoarele cercetări îneminescologie ar trebui să apeleze capunct de reper la documentarulvizionar care reprezintă totodatăcoronamentul demonstrat alUniversalității moștenirii culturale alui Mihai Eminescu, momentromânesc în patrimoniul culturalmondial.

Nu am repetat aprecierilepunctuale, științifice ale acad. MihaiCimpoi din Cuvânt înainte fiind deacord întrutotul cu analizele studiului.Putem adăuga faptul că exegezaEminescu Universalul este binestructurată, stilul este unul neutru,doar în capitolul de 83 de pagini ale„petei albe” apar calitățile naratoruluiistoric care dau cărții savoare prinrigoare. Reiterăm ideea că acest studiudocumentar – condensat înmicroanalize și sinteze - este princalitatea lui un instrument valid decercetare, iar în Biblioteca Eminescutrebuie pe primul raft așezat caînceput, în plus e necesar ca aceastăcarte medaliată ca eveniment editorialla Congresul Mondial alEminescologilor să ajungă în maimulte librării și biblioteci publice, deasemenea să fie tradusă în limbile decirculație internațională și datele eitransferate în enciclopedia onlineWikipedia.

→ Continuare din pag. 8

DeDeiarn\iarn\

Ion Iancu Vale

Lupii la marese umple marea, iubito, de o lumină acidămă simt o scoică vie de digul greu strivităm-aş răsuci delfin şi aş muri zburândnebun şi-ndrăgostit de spaţiul larg, rotund

sunt lupii iar la pândă şi stau întinşi la uşăîi simt spurcaţi şi răi şi subţiaţi la guşăcum naiba au venit, ce tainică migrarei-a fugărit din munţi spre răvăşita mare?

nu mă lăsa, iubito, mă ţine strâns de capajută-mă, frumoaso, de lupii răi să scape iarnă grea pe mare şi degeră stabilopoziiiar lupii-mi dau târcoale rotindu-şi vârful cozii

tu arzi la pieptul meu, lumină fă pe marebucata mea de dor, fărâma mea de soaree pregătită barca şi vâslele ne-aşteaptăuşor, uşor, iubito, să nu se-audă-o şoaptă.

Mai albă ca păcatulMai albă ca păcatul ce-l face fata mareCând dragostea o prinde în repedea-i vâltoareAi sufocat pământul sub munţii tăi pufoşiCum nu au mai văzut nici gârboviţii moşi

Şi ai lovit în oameni cu biciul tău tăiosDe i-ai făcut să simtă năprazna pân’ la osI-ai sechestrat în case şi i-ai ţinut zălogSă-şi sugă de sub unghii ca ursul în bârlog

Te-ai înrăit lovind cu fruntea în fereastrăŞi-au degerat icnind muşcatele în glastrăAi dat drumul la lupi să iasă-n drumul mareÎn haite adunaţi, să urle a-nfometare

Ai pripăşit tot nordul cu oastea lui de gerHain să se împlânte în blândul nostru cerTe-ai prăbuşit în ape, le-ai prefăcut în sloiŞi-ai omorât şi mieii fătaţi în grajd, de oi

Şi cât ne-am mai dorit o iarnă fermecatăCu zurgălăi, cu frâie şi pârtii lungi de vatăCu fulguiri domoale şi chiote pe dealCu sănii-naripate şi nechezat de cal...

Dar tu te-ai năpustit prăpăd şi nebunieŞi-ai îngropat pământul sub candida-ţi urgieMai albă ca păcatul ce-l face fata mareCând dragostea o prinde în repedea-i vâltoare...

Şi ninge aici în munţiŞi ninge-aici în munţi, schizofrenie albăUn cer ca de papirus stă gata să mă soarbăMă mai aştepţi sau poate copitele de cerbNepotcovite zvonuri din gândul tău mă şterg

Cohorte de năluci se mişcă în ninsoareTresar agonizând molizii în picioareUn aisberg rebel îmi bubuie în cordŞi-aud mugind de foame, renii, la polul nord

Cum aş dori să plec, iubito, chiar acumDar nu văd nicăieri vreun început de drumSpre tine să mă poarte, din ger să mă aduniŞi să mă duci în casa în care creşti lăstuni

Să-nchizi grăbită uşa şi să îi pui zăvorulApoi să tragi la geam, pe dibuite, storulSă nu mai văd afară, să nu mai ştiu să iesTu să mă vindeci, tandră, de silă şi de stres

Cum aş dori să plec, iubito, chiar acumDar nu văd nicăieri vreun început de drumŞi ninge-aici în munţi, schizofrenie albăUn cer ca de papirus graniţii stă să-i soarbă

nr. 110, 201810


POEMEAndra TISCHER

ILLO TEMPOREtimpul acela, îţi spun, secundele lui, orele şi anii lui s-au pierdut.Le-am rătăcit prin tăcerile noastre ca un copil într-o pădure,nemaigăsind drumul spre casă de atâta plâns.Mă priveai cu un ochi senin, iar cu unul mă certai în somnŞi parcă deliram.Timpul acela, îţi spun, şi-a întors faţa de la noiPriveşte-l cum luptă cu mine, cum luptă singur cu omul neputinciosFără să vrea să învingă, trezeşte-te, trezeşte-te,aşa cum ai vrea să deştepţi un mort trecut la cele veşnicecrezând că poţi cădea la pace cu indiferenţa morţii.În faţa noastră – pustiul.Şi mâinile tale care îmi caută în neştire sufletul, săpând cu îndârjire.Aici e, îţi spun, de negăsit de la plecarea taOricât l-am căutat, întruna mă striga cu un glas debil şi nuînţelegeamDe vine, stă sau pleacă, în nedumerirea lui flămând de aşteptare.Suflete, zic, timpul acela, secundele, orele lui s-au pierdut, ce maicauţi tu printre ele?Vorbeam printre cuvinte şi îmi păreau zălude cu părul învolburatşi ochii tulburi.Unde te pierzi, îţi strig, iată sângele meu, nu-l mai recunosc,Am zidit între mine şi el o viaţă şi o moartecum zideşti castele în Spania…Pe cine caut eu atunci când nu te văd? Pe mine, pe tine, aerul, liliecii, vreun soare nebunCe-şi întinde roşeaţa în deşert…Pe cine cauţi tu când nu mă auzi cum rup din anii timpului acestasecundele mele în care ne-am iubit?Pe umbra mea, tăcerile tale urzesc cazemate în care mă frâng.Rămâi, îţi spun, ţi-am păstrat în mine un loc la fereastrăDe unde poţi să vezi munţi şi prăpăstii, oceane şi stele fără de cer.În locul meu, îţi las gândul.

PRIMORDIALĂDacă închid ochii, te găseşte fiecare umbră a inimii mele.Dacă-mi deschid inima, te pot naşte odată cu sângele meu,de fiecare dată mai vie, mai caldă,niciodată pierdută, întotdeauna redescoperităun fel de limită a suferinţeiîncercănând faţa memoriei mele de patră.

Dacă mi-ai ţine inima vie în palmă,chemările mele ţi s-ar prelinge printre degete, însângerate…În creştetul lumii am inventat un arc de lumină sfidând gravitaţiatrupul meu şi seva ta caldă copaci de mirare cu vene străveziihrănite de tăcerea ta cu gust amar de poame seci, necoapte...

Dacă-mi crestez în piele cuvintele tale, aş fi un curcubeu în alb şinegruun orizont îndoliat de pace tranzitorieo dimineaţă albastră de dor o boală care te face mult mai frumos din mine crescândun nume sălbatic cu silabe mortalebiserică veche de lut cu carnea de trestie...

IDENTITATEmi-e sufletul atât de plin de eaazi nu-mi vorbi despre iubire, pământului să curgă ape către tine cerliman de linişte aici şi dincolo de lume… te port cu mine - un singur ochi, eternitatea şi dincolo de eaunică mână, care ştie să le-adune şi le scrie pe toate cele nevăzutesingure vorbele pe amar-însingurate buze – cerul şi visele, când marea nu mai e de-ajuns.

Azi n-o să mai împart cu tine aerul neîncăpător…între mine şi tine - vis şi poveste, între tine şi mine, numai tăceri când tu eşti tot ce ştiu, iar restul e literatură când tu eşti tot ce văd, iar restul e iluzie -când te gândesc, exist, şi altceva nu fac.

Cu mâna-nceată vreau să te descopăr, în trupul infantil memoria rătăcită în mine creştecapul îmi pun la picioarele tale, iubeşte-mă îţi spun,de carnea ta legată cu albul oaselor mele atât de bine eascult o linişte din veacul de apoi rămasă, e cald şi e lumină în dragostea ta,miroase a viaţă.


nr. 108, 2018 11

Din volumul recent apărut :

,, La răsărit e apusul" (Partea Întâi-Esența)

CAPITOLUL I - PRIMII PAȘII

Satul acela submontan în care amvăzut lumina zilei își trăia viața de zi cuzi în adâncul sufletului lui de miresme,de cumințenie și rugăciune cotidiană înacea zi de septembrie, când mergeampentru prima data spre școală să dauochii cu învățătorul Ion Meșteșug.Doamne, mi-l amintesc de parcă ar fifost ieri, un ins slab, deșirat de parcăatunci se desprindea dintr-o umbră, cuochelari cu rame mari prin care i sezăreau ochii căprui, iscoditori, cu ovorbă blajină...

-Cum te cheamă măi copile? Mi seadresa mie, școlarul smerit condus dedestin doar în curtea școlii nu și decătre unul dintre părinți.

-Luca Burlacu, am murmurat eupentru că doar îmi știam numele, „nueste o întrebare grea” mi-am zis,speriat fiind de mama, care-mi spusesela plecare că îmi va pune învățătorulmulte întrebări, să mă cunoască.

-De ce ai venit la școală? A fosturmătoarea întrebare. Aș fi pututrăspunde simplu: „să învăț”, dar mi sepărea banal, lipsit de importanță,pentru că toți veneau la școală săînvețe, eu veneam pentru mult maimult, așa că...

-Să ajung om mare, am spus. Arămas ca trăsnit. Înghețase în poziția încare-l surprinsese răspunsul meu,aplecat către mine ca un semn deîntrebare, cu ochelarii transpirați deuimire. Câteva secunde nu a scosniciun sunet. Era anesteziat.

-De ce vrei să ajungi... „om mare”?-Pentru că ăsta e rostul meu. Na,

acum parcă-l lovisem în moalelecapului!

-Vom mai vorbi despre asta, a spusel ca pentru a încheia discuția, întrucâti se părea grea.

N-am uitat niciodată întâlnireaaceea. Pe Ion Meșteșug îl pomenesc

permanent în rugăciunile mele și azi,pentru că el mi-a deschis ochii în viațăși pentru viață. Am vorbit mult cu eldespre toate cele lumești, de la el nunumai că am învățat să scriu și săcitesc, am mai învățat cum să fac acestlucru. Cum să mă feresc de Omul Spân,de Zmei, chiar și de Feți Frumoși șiZâne care pot fi înșelători de multe ori.N-am să uit nici dojenile mameirepetate pentru pornirile mele derăutate, neprietenoase, pe alocuriviolente și lipsite de logică. Dar celogică îi trebuie unui copil pentru ajustifica gesturile lui?

-Ooof, m-am săturat! Spuneamama ori de câte ori afla că m-amcertat sau că m-am bătut cu vreuncoleg la școală pentru... te miri ce.

-O să ajung să mai fac și eu încăodată școala cu tine, de câte ori măcheamă învățătorul la școală ca să-mispună ce prostii ai mai făcut.

De câte ori a chemat-o învățătorulla școală în cei patru ani, nu mai știu,dar ceea ce-mi amintesc este că mamaera chemată de învățător aproapesăptămânal pentru diverse prostioaremai mari sau mai mici și asta pentru cănu mă opream după fiecare dojană aînvățătorului, mai venea apoi o altăfaptă care necesita prezența mamei lașcoală. Poate de aceea cea mai micanotă pe care o aveam era la... purtare.

-Luca Burlacu, cum te simți tu,acum când ai terminat cele patru claseprimare? M-a întrebat Ion Meșteșugdupă ce mi-a dat premiul întâi laserbarea de sfârșit de an a clasei apatra.

-Un om împlinit, am răspuns sigurpe mine de parcă era mai importantăîntrebarea decât premiul.

-Crezi că în ciclul gimnazial vei aveatot la fel rezultate bune?

-Nu, am răspuns și pentru o clipă l-am simțit descumpănit.

-Mai bune, am continuat, pentru cămereu sper la mai mult și la mai bine.

M-a cuprins în brațe și m-a sărutatpe obrazul pistruiat. Eram tare

mulțumit, încât nu-mi mai încăpeam înpene de atâta mulțumire. Așa a și fost,am obținut la ciclul gimnazial rezultateși mai bune, eram pe drumul pe caredestinul mi-l proiectase. Un drumsinuos, presărat cu capcane, cuurcușuri, cu coborâșuri multe și grele,poate alunecoase, apoi la capătuldrumului nu știam și nici nu puteamintui ce mă așteaptă. În această etapăa vieții însă, am trait momenteînălțătoare, unice pentru un copil deaproape cincisprezece ani sau poatemai puțin: m-am îndrăgostit pentruprima oară. Știți ce înseamnă ca unsuflet curat, nevinovat, neîncercat deproblemele vieții să-și introducă înmiezul său dragostea? Este ca și cum oforță nevăzută, dar bănuită, introduceîntr-un fruct împlinirea, desăvârșirea.Aveam puțin peste patrusprezece ani șiam văzut în calea mea niște ochialbaștri mari, limpezi, curați ca rouadimineții de pe petalele florilor decâmp. Acești ochi aparțineau ei, zeițeicare-mi va călăuzi pașii vieții până lasfârșitul zilelor. Multe, uneori grele,alteori fermecător de frumoase au fostclipele care mi-au fost dăruite de acestchip angelic. Nu este nimic mai înățătorpentru un suflet neprihănit, atât defraged, decât răspunsul pozitiv primit lasentimentele mărturisite. Doamne ce afost în sufletul meu când am primit unbilețel care după descrierea unorîntâmplări se încheia cu „L. T. I.” Suntconvins că vă dați seama ce înseamnă

LA R|S|RIT E APUSULLA R|S|RIT E APUSULAnton GAGIU

nr. 110, 201812


aceste inițiale. Mesagerul nostru, adicăcel care intermedia schimbul bilețelelorîntre noi era fratele ei. El îmi umpleasufletul de bucurie când îmi strecura înbuzunar în locuri retrase bilețele dedragoste ale sorei sale mai mari. De cenu făceam aceste schimburi direct întrenoi? Pentru că nu voiam să dăm debănuit ceva nimănui, în specialprofesorilor, dar mai ales părinților ei.Amândoi aveam sălile de clasă într-oclădire dărăpănată, ne despărțea un hol.În pauze ieșeam pe acel hol numaipentru a-i smulge o privire. O privirecaldă, o mărturisire a ochilor săi albaștriprecum marea de largi.

Acea privire însemna foarte multpentru mine. Nu ne spuneam nimic, dealtfel nici nu trebuia, vorbeau doar ochiinoștri și în câteva secunde făceau sutede mărturisiri. Doamne cum pot uita aniiaceia? Doi au fost anii din școalagenerală care mi-au marcat existența.Vor rămâne unici. Pentru a ajunge la unliceu cu pretenții a trebuit să facmeditații și nu pentru că nu aș fi parcurscu atenție toată materia care se cerea laexamenul de admitere, ci pentru a întăricunoștințele, pentru a deveni maiprofund în gândire și pentru a-miconsolida siguranța de sine. Mi-amcăutat la oraș meditatori împreună cumama. Aveam numele unor profesorirenumiți din oraș, obținusem și adreselelor și le-am bătut la ușă. Niciunul dintreei nu m-a băgat în... producție înainte dea mă evalua. Mi-l amintesc ca acum peprofesorul de limba română, Preoțescu,acesta m-a așezat la masa sa de lucru,mi-a pus în mână un creion și mai multecoli de hârtie și m-a pus să scriu un textdin „Fefeleaga” de Ion Agârbiceanu,câteva fraze. Trebuia să fac analizasintactică și morfologică a textuluirespectiv. Timpul de lucru a fost de o oră.

-Măi copile ce cauți tu la mine? m-aîntrebat după ce i-am înmânat foile pecare lucrasem.

Am rămas ca trăsnit. Nu știam dacăeste de bine sau de rău. Era o întrebarecare îngloba în sine extremele. L-amprivit cu teamă, iar privirea mea aproapecă cerșea îndurare. Dar brusc mi-amrevenit. Nu, nu putea să fie de rău!Mintea aprinsă de încordare mi-a datrăspunsul: lucrasem bine, în școalagenerală nimeni nu făcea mai bine camine această analiză, nu o puteam greși

acum.-Să-mi perfecționez cunoștințele,

am răspuns sigur pe mine.-Da, măi copile, dar tu ai lucrat fără

greșeală, cheltuie părinții tăi baniidegeaba...

-Lăsați domn’ profesor mai văd și euorașul, am răspuns zâmbind.

A zâmbit și el.-Păi dacă e așa, continuăm.Și în toată acea primăvară în fiecare

duminică veneam la oraș pentrumeditații. A trebuit să trec un text și laistorie. Profesoara, o doamnă unsă cutoate alifiile vieții, ajunsă la vârsta atreia m-a supus și ea la un test. Nu mi-a dat nimic să scriu, dar mi-a pus ogrămadă de întrebări. M-a plimbat printoată istoria, de la Decebal și până laAntonescu. Nu am trecut mai departede el. De la orele de meditații cuaceastă profesoară am numai amintiriplăcute. În primul rând pentru că mi-amîmbunătățit bagajul de cunoștințe șimetodele de sinteză a acestora, faptcare m-a ajutat la examenul deadmitere pentru că am luat nota zece.Apoi aveam o colegă de pregătire, ofată drăgălașă, pistruiată, plină detupeu și de... vino încoace, încât tarerău îmi părea că se terminau orele demeditație. După ce am terminatședințele de pregătire nu am mai văzut-o niciodată, ea a dat examen deadmitere la liceu în alt oraș. Însă nu amuitat-o, a rămas în mintea mea ca opicătură frumoasă de... aducereamintea pentru tot restul vieții.Meditațiile la matematică au fost ca ooperație pe creier. Aici aveam serios delucru pentru că matematica era punctulmeu slab. Îmi storceam mintea deparcă aș fi vrut să scot untul din ea. Untn-a ieșit, dar am depășit sincopelegrosolane pe care le aveam mereu laaceastă materie de admitere. A venitexamenul de admiterea la liceu.Doamne ce emoții am avut! Când amvenit la examen și am văzut că uniidintre candidați vin aici cu părinții lor,sau coborau din mașini cu aerul cel maifiresc din lume, poate gândeau: „a făcuttata sau mama ceva ca să trecexamenul acesta, ce se pun ăștia cumine?” Iar eu eram un copil dintr-un satde munte care văzuse orașul prima datala doisprezece ani, iar acum dădeamexamen alături de ei. Eram stăpân pe

cunoștințele mele, dar emoțiile veneaudin interior ca o durere pe care nuaveam cum s-o stăvilesc. Nu-mi erateamă de nimic, decât de un blocaj carese putea manifesta prin... încuiereaminții cu lacătul prăbușirii psihice. Nuera îndeajuns? Erau trei probe: limbaromână, matematică și istorie.Examenele au avut loc chiar în aceastăordine. Ca la război, prima bătălie ți separe mai grea. Cu alte cuvinte la primaprobă am avut emoții, nu glumă. Măcuprinsese o stare de leșin din capulpieptului, încât simțeam că pierd aerulsau că acesta nu ajunge unde trebuie.O transpirație abundentă și rece îmifurnica șira spinării, iar mintea... minteaîmi luase foc. Un foc impropriu, ce-idrept, dar în interiorul ei, acolo înunghere ascunse ardea. Starea aceastaa durat câteva zeci de minute până amprimit subiectele. După ce am văzutdespre ce este vorba și imediat mi-amdat seama că „sunt pe fază” emoția adispărut ca prin farmec. Din acelmoment o săptămână cât a duratexamenul am fost un om normal, adicăam avut emoții suportabile. Rezultatulfinal trebuia să-l primim la trei zile dupăterminarea ultimei probe. Desigur seștia și ora de la care urmau să fie afișaterezultatele. Nu am fost nici primul lapanoul de afișaj, dar nici ultimul. Eraudouă liste: una cu cei admiși și alta cucei respinși, ambele liste scrise înordinea mediilor obținute, chiar și ceapentru respinși. Eram pe la jumătatealistei cu cei admiși. Nu m-am bucuratexteriorizându-mă pentru că nu aveamniciun cunoscut în jurul meu, m-ambucurat însă în interior. Acolo pedinăuntru trăiam altfel bucuria, nu cacei care se îmbrățișau în jurul meu cupărinți, rude, prieteni, colegi. Eu eramacolo numai cu eul meu, cu el am șipurtat un dialog după ce am plecat dinfața avizierului.

-Ai văzut că până la urmă ai învins?am spus eului meu ca și cum voiam sămă dau mare că am trecut primulexamen al vieții.

-Da? Și ce-i cu asta? N-ai văzut câțierau ca tine? Cum și cât se bucurau înjurul tău?

-Da, dar eu am venit singur aici, amluptat singur, m-am pregătit singur...

Continuare în numărul viitor

nr. 110, 2018 13


GEORGE APOSTOIU & DUMITRU ANGHELGEORGE APOSTOIU & DUMITRU ANGHEL

- ERAM STUDENŢII CARE...- ERAM STUDENŢII CARE...Lucia PĂTRAȘCuLucia PĂTRAȘCu

Volumul „Eram studenţii care...”,o Antologie literară aniversară,Promoţia 1963 „George Călinescu”a Facultăţii de Filologie,Universitatea Bucureşti, semnat deGeorge Apostoiu şi Dumitru Anghel,astăzi doi reputaţi oameni de cultură,este „…un omagiu şi o mărturie apreţuirii pe care o datorăm pleiadeimagiştrilor noştri: George Călinescu,Tudor Vianu, Alexandru Rosetti,Iorgu Iordan, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Mihai Pop, JacquesByck, Edgar Papu, George Ivaşcu,George Macovescu, G. C. Nicolescu,Ion Coteanu, Alexandru Piru,Alexandru Niculescu, Ion Rotaru,Valeria Guţu-Romalo, MioaraAvram, Dumitru Micu, ŞtefanCazimir”, renumiţi dascăli care îngeneroasa lor dăruire au oferit acesteigeneraţii „şansa să iasă din condiţiileşi orizonturile culturale în care a trăitdupă război.” Cele peste patru sutede pagini adăpostesc exprimareaintegrală a celor treizeci de autorireferitoare la „studiile, producţiileliterare, confesiunile…” ce dovedesc„forţa creativă, performanţeleindividuale, diversitatea de cariere,de atitudini, de opinii, de destine…”,deoarece fiecare dintre aceste numeimportante în timp au avut un parcursremarcabil, funcţie de chemareainterioară, de stările estetice,desăvârşite sub îndrumareadascălilor menţionaţi şi, în special, alui George Călinescu, cel care,profesor eminent, scriitor şi om decultură admirabil, a insuflatstudenţilor săi dragostea pentrucuvântul scris, citit şi dăruit cugenerozitate şi altora.

Cine sunt autorii acestui voluminteresant, cu un nume atât desugestiv?

Cititorul interesat va afla dininterviul ce a avut loc în anul 2010 şieste publicat la pagina 352 sub titlul„Dialog amical” Dumitru Anghel –George Apostoiu referiri despredomnul George Apostoiu, scriitor,publicist şi diplomat, cel caremărturiseşte: „Timp de trei decenii,cu unele întreruperi, m-am ocupat dedifuzarea culturii româneşti în lume,prin intermediul cărţii, al artei”, om

cu mare preţuire pentru culturaromânească, cu aplecări studioase şiadmirative asupra operei lui MihaiEminescu (şi nu numai!).

Profesorul Dumitru Anghel,scriitor, publicist, critic literar şimuzical: „este o prezenţăinconfundabilă în peisajul culturalbrăilean, un reper în zona moralităţiiculturale, creatoare, ceea ce nu-i decolo, cu peste 1.500 de articole scrise(cronică muzicală, cronică de teatru,recenzii de carte, cronică de film șicritică literară), cu care putemdistinge un destin, un reper, o măsurăa lucrurilor cu o semnăturăinconfundabilă.” (Viorel Coman,2009); „…celor ce vor aveacuriozitatea să afle ceva despre

universul brăilean le va fi de folos sădeschidă cărţile lui Dumitru Anghel”(George Apostoiu, 2009).

Şi dacă, după şaizeci de ani de laintrarea în facultate, la iniţiativameritorie a celor doi autori, care,printr-o strădanie asiduă şi perfectconjugată, i-au convins pe foştiistudenţi, astăzi oameni cu o zestreliterară bine întocmită, săîmpletească flori de gând, înseamnăcă din răsadurile de frumuseţeplantate atunci a răsărit pe parcursulatâtor ani această evocare, ca ocunună la Nunta de ametist, omagiuşi ofrandă de amintire nepreţuită.

Proiectul acestui volum inedit,gândit și inițiat de scriitorul GeorgeApostoiu, la care s-a alăturat șicriticul literar Dumitru Anghel, are omenire incontestabilă de pionieratliterar, ce va conduce cu siguranţă lao continuare a sa şi chiar la o reluareşi din partea altor generaţii de foştistudenţi.

Cine sunt scriitorii cuprinşi înacest volum?

A relata despre conţinutul său nuar fi, poate, cea mai potrivităvariantă. Cititorul va accepta aceastăalegere după ce va urmări încontinuare doar enumerarea celornouă capitole şi numele autorilor care


A douaA douaRomânieRomânie

Propus de Marian Ilie

Unde se află și ce reprezintăaceastă a doua „Românie”?

Știați că în lume mai există şi o altăRomânie?

Deși poate nu ați auzit până acum,în lume, nu departe de România existăo altă Românie, care nu este un stat, cio regiune montană întinsă, populată curomâni (sau vlahi).

După ce călătorul străbatespectaculoasele chei ale râuluiMojalka, pe drumul ce leagă Sarajevode Belgrad, privirea îi este cucerită deo zonă cu munţi de înălţime medie –Munţii Românija, care se scrie şi sepronunţă aproape ca în limba română.

Primul lucru care străpunge peisajulde un verde smarald nemaîntâlnit, esteun han, Rumanski Bar, iar, imediat în

apropiere, un panou pe care scrie înengleză: „Welcome to Romanija”.

Român fiind, nu ai cum să nu teîntrebi mirat dacă nu cumva privirea îțijoacă feste sau dacă chiar te afli în adoua Românie de pe glob.

Romanija din Bosnia este cea maimare regiune din Republica Srpska,fiind locuită de vlahi, de rumâni saumorloci, ciobani care vorbesc o limbăromână veche, similară potrivitstudiilor, celei vorbite în România prinsecolele X-XI, în care predomină „r”-ul.

Din punct de vedere administrativregiunea Saraievo-Romanija, care esteuna dintre cele șapte regiuni aleRepublicii Srpska, parte componentă aBosniei de azi.

Orașul Vlasenica, unul dintre celemai mari din regiune, a fost unul dintreprincipalele centre ale „Vlasilor”,numele dat de populaţiile slaveromânilor.

Nici portul tradiţional nu estedeparte de cel românesc autentic, fiindo combinaţie între cel al moţilor şi celal macedonenilor.

Principalele oraşe cuprinse înregiunea Romanija sunt Pale (capitalaRepublicii Srpska), Sokolac şi HanPijesak.

În Pale există şi un club de fotbal cunumele de FK Romanija.

Veliko Lupoglav este cel mai înaltvarf muntos al regiunii, situat la 1600de metri. Zona este fascinantă, cu satemontane presărate ici-colo, din carerăsar case mari cu până la 2 etaje,unele pierzându-se pe culmilemuntoase ale Dinaricilor.

Potrivit lui Varlam, proprietarulhanului „Rumanski”, până în 1990, înperioada lui Tito, localnicii nu aveauvoie să spună că sunt români. Li serepeta că Romanija şi România nu aunimic în comun. Cine spunea altcevaera arestat şi putea primi chiar şi 10 aniînchisoare.

Acum sunt mândri de faptul că„limba română” s-a născut mai întâiaici, şi mai târziu în spaţiul carpatic șiiubesc România, pe care o viziteazădestul de des.

nr. 110, 201814


au hărnicit la desăvârşirea lor, iarapoi, căutând volumul în librării şibiblioteci, se va delecta cu tot ceea cecondeierii cuprinşi în paginile bogateale acestei antologii au dorit sădăruiască. Important este că la pagina389, cititorul va găsi numele lor şi oscurtă prezentare.

Capitolul I Eseuri călinesciene(Petre D. Anghel, George Apostoiu,Ilie Guţan, Mihai Ungheanu);Capitolul II Critică (Dumitru Anghel,George Apostoiu, Stelian Cincă,Cornel Radu Constantinescu, GeluIonescu, Sorin Movileanu, MihaiUngheanu); Capitolul IIIMiscelaneea (George Apostoiu,Gheorghe Carageani, AlexandruDobre, Ilie Guţan, Gelu Ionescu,Nicolae I. Nicolae, Cornelia Olteanu-Bularca, Ionel Oprişan, MelaniaŞtefănescu-FLOREA, MihaiUngheanu); Capitolul IV Poezie (Ion

Andreiţă, Lucian Badea, IonButnaru, Bucur Chiriac, PetreaCiupitu, Mihai Duţescu, Vali Iancu,Elisabeta Iosif,Maria Tudor);Capitolul V Proză (Ion Andreiţă,Lucian Badea, Maria Cristea, MihaiDuţescu, Elisabeta Iosif, Nicolae I.Nicolae, Radu Pădurariu, GheorgheSuciu); Capitolul VI Teatru (LucianBadea); Capitolul VII Publicistică(Ion Andreiţă, Ion Marcovici, RaduPascal); Capitolul VIII Rememorări,portrete (Ion Andreiţă, DumitruAnghel, Lucian Badea, PetreaCiupitu, Cornel RaduConstantinescu,Ilie Guţan, GeluIonescu, Vasile Lungu, MihailMihalea, Nicolae N. Nicolae,Cornelia Olteanu - Bularca, RaduPascal); Capitolul IX Interviuri(Dumitru Anghel,Gelu Ionescu,Ionel Oprişan, Mihai Ungheanu).

Poate fi vorba de poezie, proză,teatru, critică, eseuri, publicistică,

portretistică, interviuri, tot ceea ceînsumează acest volum îngrijit cu undeosebit simţ al responsabilităţii, carezultat al unei înţelegeri plenare amemoriei personale sau colective cese cuvenea păstrată. Cu atât mai multcu cât aceasta aduce la cunoaştereacititorului tânăr chipurile şicaracterele unor personalităţi al cărornume sunt ştiute numai dinmanualele şcolare.

Iată, în paginile acestui volum deexcepţie “ERAM STUDENŢIICARE…”, o reîntâlnire fericită a doifoşti studenţi, George APOSTOIU şiDumitru ANGHEL, scriitori care facparte din promoţia 1963, frumos şimeritoriu numită Promoţia GeorgeCălinescu!

Felicitări autorilor şi un gândcurat pentru raza de soare ce aumenit-o amintirilor acelor vremuri!

→ Continuare din pag. 13

nr. 110, 2018 15


Viaţa satului românesc şi a Ţării înViaţa satului românesc şi a Ţării înliteratura epistolară (1)literatura epistolară (1)

Al. Florian ȚENE

De multe ori s-a pus întrebarea, ce estescrisoarea și ce loc ocupă ea în cadrulliteraturii, ce statut are? În acest context nuputem să ne oprim asupra Scrisorilorpersane ale binecunoscutului Montesquieu,care intră în altă categorie, fiind eseuripolitice și filozofice, și nici la Scrisorile luiEminescu, sau Ion Ghica, recunoscute caopere ce intră în categoria memorialisticii.

În discuția noastră intră scrisoareaparticulară, „familiară“, așa cum au cultivat-o scriitorii și oamenii de rând. Așa cum apromovat-o, urcând-o în vârful celebritățiiCicero, Voltaire sau Doamna de Sevigne,sau la noi M. Kogălniceanu, Al. Odobescu,I.L. Caragiale sau Duiliu Zamfirescu.

În accepția comună, scrisoarea ni sedezvăluie ca un mesaj ce emite gânduri șisentimente către un destinatar, fără pretențiiartistice și literare.de multe ori ne întrebămce conferă scrisorii valoarea literară?Despre acest statut al scrisorii a scris E.Lovinescu, Călinescu, Șerban Cioculescuși alții.

Scrisoarea nu este un dicteu automat,în care filtrul rațiunii ar fi înlăturat. Faptul cătonul se modifică de la un destinatar la altulcum este cazul la Duiliu Zamfirescu nedovedește că are loc o selectare aspontaneității. În unele scrisori autorulromanului Viața la țară se interesează deviața țăranilor din Plainești, satul natal, delângă Râmnicu Sărat. Corespondențaacestui autor tinde să pună în umbră poeziași romanele, în comparație cu cea a lui IoanSlavici care este inexpresivă ce nuegalează cu Moara cu noroc, sau PopaTanda.

Atât Caragiale în corespondența căruiadescoperim nevoia de dialog, legat decârciuma din Ploiești, sau la Gib Mihăescuabordând probleme de cultura viței de vie,de pe Dealul Viilor din Drăgășani, scriitoriiîn postura lor de epistolar nu izbuteșteîntotdeauna să-și ignore condiția lor deartiști, de persoane deprinse a se adresaunui public. Această observație a subliniat-o George Călinescu în genul epistolar, în

volumul Scriitori străini apărut la E.L.U,1967: „Scrisoarea în general uzează deanume convenții, de procedee retoricespecifice, și oricine știind că are un public,fie și de o singură persoană, compune maimult sau mai puțin conștient. Cât desprescriitor, acesta, având obișnuința, pe de oparte, de a transforma totul în ficțiune, de ase transport ape sine în plan ideal, iar pe dealta, intuind că scrisorile sale vor cădea pemâinile posterității, el e mai atent ca oricarealtul la compoziție.“

Unul din participanții la revoluția din1848, Ion Heliade Rădulescu, care a fostsilit să pornească pe drumul pribegiei, înscrisorile sale trimise se vaită de dorul dețară, de Târgoviște, locul său natal, dedascălul Alexe, din București. În momentulizbucnirii revoluției Eliade este încurajat șide o serie de împrejurări cum ar fi primireasa triumfală în București , care, îi dădeausentimental grandorii și al unui destinprovidențial: „Când am intrat în București,aseară, era toată cetatea la barieră pePodul Mogoșoaiei și până la palat, palatalera plin de lume și iluminat. La barieră mi-au desprins caii și în aclamațiineprecurmate traseră trăsura cu mâinilepână la palat, în fugă. De pe toate ferestreleploua flori și coroane. Să trăiască Eliad ce-a murit și-a înviat era necontenita strigare“(scrisoare către soția sa din 3 iulie 1848-Magazin istoric, 1968, nr.7-8, p.114-116 ).

Autorul poeziei Zburătorul se socoteaprivit cu invidie și căzut pradă intrigilor, iarcăința a devenit un leit motiv al Scrisorilordin exil:” Cine m-a pus a-mi sacrifice zileleși nopțile, să deștept opinia?, se va întrebael“. Într-o scrisoare către Barbu Știrbey:” (...)căci pricepea ea ce înțelegi Domnia-Ta cuțara; cel puțin se lingușea că țara estedumneaei cât vei domni Gospodăria Ta“.(Fără dată ). În altă scrisoare scrisă în tonulprofetic, retoric și mesianic în felul CântăriiRomâniei de Alecu Ruso, poetul scrie: „O,Români! Români…pe Șincai( îl lăsați )amuri cerșetor (…) O, Români! Din streini ceveniră la voi, toți vă amăgiră, toți vădespoiră, toți se înavuțiră din drepturile și

patrimoniurile voastre și toți vă batjocoriră,vă trădară, vă înjurară, vă calomniară…“(Către G. Grădișteanu, 27 aug./ 8septembrie 1852.)

Corespondența lui Nicolae Bălcescu,lipsită de culoarea și savoarea epistolelorlui I. Ghica, sau ale lui M. Kogălniceanu careaveau un farmec și savoare lexicală, esteîn primul rând oglinda înflăcărată a vocațieide revoluționar vizionar și iubitor de istorie.În rândurile ei scrise la repezeală, de parcăar fi conținutul unor telegrame, descoperimgândurile unor speranțe pline de patriotism.Acestea fiind încărcate de o structurăromantică. Bălcescu era obsedat de ideearevoluției și a unirii până la sacrificiu de sine.Moartea eroică îi apare ca un idealsupreme, precum dacilor:”...și eu să-ți spundrept și din fundul inimii, ție, Ghico, ca maibun prieten al meu, doresc să mor, și deaceea să merg să mă bat.” (Către IonGhica, 8 iunie 1849, Opere, IV,Corespondență, p.187). După înfrângerearevoluției din 1848, autorul Istoriei românilorsupt Mihai Vodă Viteazul crede încontinuare într-o revoluție viitoare, și de aicide aici destinul său de erou tragic, suferințamorală, pe lângă cea fizică, a ultimilor anide viață. O aură a demnității lumineazăchipul revoluționarului, care nu înțelege să-și obțină sufragiile nici prin cereri umilitoare,nici prin meschinăria trucurilor teatrale: ”…nu știam decât o popularitate, aceea ce erezultatul faptelor mari și adevăratfolositoare“. (Scrisoare către A.G.Golescu,12/24 martie, 1849, Opere, IV,Corespondență, p.144 ). Corespondența lui

nr. 110, 201816


Bălcescu ne transmite ecoul ideilor socialeși politice fundamentale ale gânditorului.Descifrăm în ea preocuparea dramatică aunui iubitor de țară și de ideea dreptățiisociale și a unității naționale, scriind profetic:“România va fi iubita noastră“ (Către A.G.Golescu, 4 martie 1850, Opere, IV,Corespondență, p. 278).

Scrisorile lui Mihai Kogălniceanu suntprin excelență familiare și ele au fostexpediate la o vârstă când viitorul scriitor șiom politic nu avea conștiința de mai târziu.Ele ne apar ca o expresie indiscutabilă anaturaleței și spontaneității. El scriapărintelui său că în Franța „Slobozenia mi-imai scumpă decât un rang mare și bogăția“.Tot el la vârsta juneții scria, prevestindconcepțiile omului politic de mai târziu:„Adevărata civilizație constă în respectarealegilor, în abolirea sclaviei care mai pezistăîn țară la noi, spre rușinea noastră, înegalitatea persoanelor, fără deosebire destarea socială și de origină…; rușinemoldovenilo care își pierd astfel onoarea înochii Europei!”. (Către surorile sale, 1/13feb.1837). Scrisorile lui Kogălniceanu îlașează pe acesta în rândul marilor noastretalente epistolare, a cărui autenticitatecomplexă, de sensibilitate și de exprimare,poate satisface cele mai înalte exigențeestetice.

La Vasile Alecsandri predominăplăcerea de a scrie. Aceași bucurie o simtecitind scrisorile altora, ajungând să facăabstracție de rolul lor de comunicare sau deconfesie. Dragostea sa de țară capătăaccente deosebite în timpul Războiului deIndependență, când vitejia ostașilor noștri îiîntrece toate așteptările: „Am nevoie să fiuscutit de orice preocupare personală pentruca să admir în voie vitejia îndârjită a tinereinoastre armate. Ce lucru uimitor: nu-i așa?Simpli țărani, smulși de la plug, să devinădintr-o dată eroi. Inima mea a luat proporțiicare mă înăbușe de când cu cele petrecutela Grivița. În sfârșit, sîntem cineva în lume.E mult! E mai mult decît s-ar fi pututnădăjdui.“ (Către Aglae Allaux, 5 oct.1877,în vol. V. Alecsandri, Corespondență).Poetul și prozatorul, care ne încântă nu odată cu suvenirurile și memorialul său decălătorie, își regăsește ritmul și încorespondența particulară. Incendiulbisericii din Mircești este relatat ca oimagine cinematografică: „În satul Mirceștiexista o biserică veche, durată din lemn destejar și ornată cu arabescuri foartefrumoase, pe care le săpase un sculptor

necunoscut de-a lungul grinzilor. Aceltemplu modest, cap d`operă pierdut încâmp și înconjurat de mormânturi, eradeservit de un preot care printre alte daruriavea și darul beției. Într-o duminică, or fiacum câțiva ani, prea sfințitul, doritor de aschimba potirul pe stacană și de-a părăsimai degrabă altarul pentru ca să se ducă lacrâșmă, ceti liturghia din fugă și alergă lajupânul Moisi, uitând să stingă lumânările înbiserică. Era vânt mare în acea zi; vântulsuflând printr-un geam stricat găsi decuvință a fâlfâii perdeaua și a o apropia depara unei lumânări. Îndată perdeaua luă focși dete foc bisericii... Palalae!! Templulcentenar arse din strașine până-n temelie șise înălța la cer ca fumul unei giganticecădelinițe.“ (Către Titu Maiorescu, 25 martie,1875, în vol. V. Alecsandri, Scrisori, 1, pag.6-7.).

Tânărul Al. Odobescu se întristează desituația jalnică în care a ajuns conacul șistarea de mizerie a țăranilor, jefuiți ca ladrumul mare: „Eu însumi nu mi-am pututstăpâni lacrimile văzând casa, grilajulpărăginit, grădina fără terasă și aleileneângrijite; pe alocuri, drumurile nu se maicunosc, iar satul e într-o stare de maremizerie. Arendașul acesta i-a întrecut peceilalți în escrocherii; țăranii cu toții suntrevoltați contra lui și 11 dintre ei vor să pleceîncepând de anul viitor; le pretinde zile declacă mai mult decât prevede legea; le iapui și cereale pentru orice fleac; în sfârșit,încasează biruri ca pe timpul domnilorfanarioți “. ( Către Catinca Odobescu, 31/12iulie 1856, în vol. Al. Odobescu, Paginiregăsite, ediție îngrijită de Geo Șerban,Editura pentru literatură, 1956, p.233).

Corespondența lui Odobescu ni serelevă și ca un jurnal de călătorie, careajunge să se confunde cu notele de drumale scriitorului.

Publicarea ineditului Epistolariumconținând bruioanele a peste 850 de scrisoridin tinerețea lui Titu Maiorescu pe când erala studii în străinătate, conturează portretultânărului intelectual pe deplin format la 21de ani.

Mai târziu, criticul de la Junimea avea ocapacitate de muncă deosebită („nu cred săfie astăzi doi oameni în România care sălucreze mai fără preget decât nevastă-meași cu mine“ - îi scria lui Duiliu Zamfirescu în17/29 nov.1891, Duiliu Zamfirescu și TituMaiorescu în scrisori, Ed. Casa Școalelor,p.361.)

Corespondența lui Titu Maiorescu nedescoperă un intelectual prin vocație carese interesează de situația țării, nu numaidăruit studiului. În timp ce pentru MihaiEminescu scrisoarea e un accident în viațalui, de natură a-i contrazice personalitateași a-l pune într-o stare afară din comun, orecunoaște personal într-o edificatoareautodefinire: „Eu pentru a scrie o epistolătrebuie să am o dispoziție deosebită deușoară, nepotrivită oarecum cu caracterulmeu, (…)“ (Către I.C. Negruzzi, 1871, înConvorbiri literare, 1892, Număr jubiliar, p.39.). După ce nefericirea s-a abătut pe de-a-ntregul asupra poetului, scrisorile nu maisunt altceva decât sfâșietoare momente aletragediei: „Eu aș vrea să scap cât se poatede curând și să mă întorc în țară, să măsatur de mămăliga strămoșească, căci aici,de când mă aflu n-am avut niciodatăfericirea de-a mânca până la sațiu. Foameași demoralizarea, iată cele două stăricontinue în care petrece nenorocitul tăuamic.“ (Către A. Chibici-Râvneanu, 12/24ian.1884, din sanatoriul Do0bling din Viena,în Convorbiri literare, 1906, p.1000).Aprecierea entuziastă a Epigonilor de cătreVeronica Micle îl face pe Eminescu să seconfeseze: „E o concepție pe care ofăurisem la Viena, într-un élan de patriotism.Trecutul m-a fascinate întotdeauna.Cronicile și cântecele populare formează înclipa de față un material din care culegfondul inspirațiunilor“. (Către Veronica Micle,8 nov. 1874, vol. IV, p.127).

Ion Creangă în scrisori pare un mucalit.Lui Slavici, om școlit, îi scrie în termini„intelectuali“ : „Ca fiu din popor, admit întrutotul părerile dv.” La care adaugă „Daroamenii noștri de stat. Ochi au și nu văd;urechi au și nu aud, căci totdeauna au luatcărbunele cu mâna sărmanului țăran, carela urma urmelor tot el a plătit gloaba. Vorbaceea `Capra b. și oaia trage rușinea“ (…)(Către I. Slavici, 21 oct.1878, în I.E. Toruțiu,Op. cit. vol. III, p.119-121 ).

În secolul nostru, dacă ținem seama demijloacele moderne de trasmitere, (internet,telefonie mobilă, etc.), scrisoarea pare a ficondamnată la pieire. Tocmai de aceeaaparițiile unor cărți conținândcorespondențe sunt savurate de cititori.

Pe parcurs voi continua cu răsfoireacorespondențelor marilor noștri scriitori, pecare le voi comenta.

nr. 110, 2018 17


POEMEVictor CLINCA

Victor Cilincă s-a născut pe 16ianuarie 1958, la Paşcani,România. Părinţii lui sunt români,dar o bunică a fost rusoaică şi unbunic, grec. Victor locuieşte înGalaţi, România. Victor are un CVcare el însuşi poate constituisubiectul unui film sau al uneipiese de teatru. A străbătut MareaNeagră, Mediterana şi Atlanticul

până la Capul Bunei Speranţe, la Capetown, a prins războaie civileşi terorism în Africa. Victor mărturiseşte „M-am îndrăgostit deContinentul Negru. Am fost scafandru autonom în zona Namibiei,scrijelând, în rare momente de linişte, poeme pe burta din fier avapoarelor, acolo, sub apă, printre foci curioase”.

Victor a publicat 26 de volume, dintre care nouă romane, ascris peste 30 de piese de teatru. A scris scenarii de film şiradiofonice. A realizat un desen animat. A pictat şi sculptat,participând la câteva expoziţii. De asemenea a ilustrat câteva zecide cărţi. Victor a publicat poezie în diferite reviste şi-a obţinut premiipentru poezie. Primul său volum de poezie, „Mezzoland”, a fostpublicat la Editura N’ERGO, Galaţi, în 2005. Volumul „ELEGIILEVIENEZE – Tropicul Cancerului Capricornului” l-a scris cum s-arzice cu sânge când se afla internat într-un spital din Viena şi luptacu cancerul în 2012.

Este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al UniuniiZiariştilor Profesionişti din România. Menţionat în enciclopedii alepersonalităţilor din România şi cuprins în dicţionare literareromâneşti, şi în „Istoria literaturii române. Dramaturgia”, de MirceaGhiţulescu.

POVESTIND, ULISE COLINDÂND LUMEAÎntr-o noapteVântul mi-a adusUn oraş strein.L-a aruncat pe nisip,În ochii mei,la picioarele porţii mele.L-am văzut dimineaţaŞi toate străzile lui erau pline de oameni.Şi oamenii alergaucare spre porturi,care spre gări, unii chiarse suiseră în avioane şi aşteptausă încolţească,să rămână loculuicăci oraşul va pleca!Pisicile, câinii, precumşi alte fiinţe-ale omului,sătule de drum,îşi săpau cotloane-n nisip.- De ce vă grăbiţi?,i-am întrebat pe acei streini.- Mâine va cădea aici un alt oraş…

(Mezzoland, Editura N’ERGO, Galaţi, 2006)

FOARTE UNU Nu moare nimeni de singurătate – uneori îţi mai cade în cap o cărămidă, o clădire, câte un oraş,unii sunt mâncaţi de tramvai, alţii, călcaţi de tigru,dar nimeni nu moare singur de singurătate, trebuiesă fie ajutat…Cauţi în cutia de poştă şi în cutie nu ţi-au pus nimic,doar scrisori rătăcite de la nimeni care se iubesc,îţi torni un pahar într-un singur pahar, osingură farfurie îţi împarte existenţa la unu- unu împărţit la unu ne dă nimic!-noaptea încui o dată de două ori şi le asculţi zgomotele:pereţii sunt subţiri ca nişte şaluri de păianjen,auzi iubirea şi glasul şi zgomotele şi tot.Dimineaţa ai mai mult curaj,îţi faci cafeaua – o singură ceaşcă şiîţi treci în revistă fostele cuceriri, ştii,primele Ea, romantismul, apoi vânătoareaşi toate, toate celelalte.Îţi aduci aminte unde ţi-ai pus primul sărut.N-ai ales bine locul de temelie:au construit deasupra un oraş!

(Mezzoland, N’ERGO Publishing House, Galaţi 2006)

13/ DREIZEHN: TROPIC ÎNVINSCând am trecut prima dată EcuatorulNu am văzut nimic-nimic, numai apă.Şi atunci când am trecut prima dată Tropicul CapricornuluiN-am văzut nimic! Jur! Să-mi sară ochii dacă te mint!Cancerul l-am văzut cu ochii abia aici la Viena,Unde abia se mai vorbeşte la şcoalăDespre ocean şi de îndepărtatele tropice.Cancerul – O vietate, desigur, rococo, adică fără simetrii imperiale austriece,Mai degrabă cu frivolităţi franţuzeşti,Aşa, obişnuită să pătrundă în cavităţile fără ocupaţie,Aberant dezvoltându-se în invizibilitatea ei feroce, celulară. Am trecut acum, la Viena, ameţitor,Acest al treilea tropice, şi mai nevăzut,Într-un oraş al vechilor splendori foarte vizibile,Liniştitor, al restaurantelor care descarcă pe trotuare satisfacţie,Al muzeelor de vizitat cu copiii,Al grădinilor, al magazinelor extra…Iată deci, am trecut TropiculŞi apele lui bolnave, unde înoată raci carnivori, invizibili,Nu m-au înghiţit!

(ELEGIILE VIENEZE – Tropicul Cancerului Capricornului,Editura Centrului Cultural Dunărea de Jos Galaţi, 2012)Traducere Valentina Teclici


18 nr. 110, 2018

În anul "Caragiale"În anul "Caragiale"Poezia domnului CaragialePoezia domnului Caragiale

Gheorghe NEAGU

Puţini exegeţi s-au oprit asuprapoeziei marelui dramaturg. Dinmotive ca să nu fim neapărat decalitate, critica literară a evitatcreaţia poetică caragialiană, simţindprobabil primejdii ascunse, ce ar fiputut alătura ierarhiii valorice dejastabilite. De aceea, îmi permit săatrag atenţia opiniei publice şi chiara criticilor de profesie, asupracreaţiei poetice a lui I.L. Caragiale în"limba franceză". Tradus în anii 80 aisecolului trecut de D.I. Suchianu,Caragiale se dovedeşte a fi nu numaiun excelent cunoscător al limbiifranceze, dar un admirator al luiVerlaine sau Mallarmé şi chiar Villan.Nu cunosc ce reţineri a avutCaragiale spre a încredinţa poemeleîn limba franceză tiparului, darpresupun că versurile, în general, nu-i satisfăceau nevoia de afirmarespecifică întregului clan Caragiale,dornic de bravadă aristocratică, deteatralismul funambulesc, deexteriorizări epatante, urmate dedese retrageri în turnul de fildeşspecific mai ales lui Matei Caragiale.

Cu o memorie unanimrecunoscută de Eugen Lovinescu şiEmanoil Bucuţa, I.L. Caragialeparafrazează uneori ciclul "Femmes"al lui Verlaine, jucându-se cu numeexotice, imaginare, în eroarea deportrete ce stârneau interes încercurile de lectură undedramaturgul ?? mai ales spre

sublima perioadă de creaţie a vieţiisale. După cum remarca şi BarbuCioculescu, stilul flamboaint alautorului "dezvăluie afinităţi cu acel«Art nouveau»" (??, Modern Style,Secession...) bazat în special pe oautoironie a limbii lui Goethenevorbită pe tot parcursul exiluluisău germanic, cu toată suspiciunealui Florin Paraschiv din "Caragiale şimunţii" publicată de noi ca foiletonîn "Gazeza Vrânceană" literară.Excelând în limba franceză dupăpărerea lui Anatole France, îldepăşeşte pe Mateiu Caragiale, chiardacă după Lovinescu, Ion Luca "erasortit să rămână un diletant" înpoezie.

Spre edificare, publicăm o partedin poeziile păstrate de sora poetuluiTuşchi în traducerea lui D.I. Suchian.

MainsTes mains si pâles sur mes mains Ainsi que des fleurs de lumiere Et que la froide paupiereD'un mort ami et tres ancien.

Mes mains cherchent tes mains, trop pâles Pour les avoir longtemps serrées;Mes mains aiment tes mains effacees Toutes pareilles â des petales.

Et que mes mains â tes deux mains Meurent de la tres chere etreinte ¬Lorsque la lune, pâle défunte, Effeuille nos espoirs éteints.

J'ai peur, ce soir, de tes main blanches... Elles me sont si peu miennes, Elles me semblent. plus étranges <Que mainte fleuraison ancienne, > Que des fleurons de mode ancienne.

Je sens tes mains qui me font mal,J'endure leurs fievres torpides... La nuit est violente et pâle,Et mon désir mol et languide.

Tu dors - et seules tes mains veillentMon réve fol au clair de lune...Tes mains - je les voudrais pareillesAux grands espoirs que l'aube allume.

MâinileMâinile tale-atât de palePe mâna mea par flori de lună, Sau nişte pleoape glacialeDe mort, amic din vremi străbune.

Fragile, netede petale,Şi de-o prea palidă culoare, Aşa-s acum mâinile talePentru că eu le-am strâns prea tare.

O1 Mâna ta rămâie prinsă Intr-ale mele totdeauna De cîte ori va trece luna Lepădând vre-o nădejde stinsă.

Mi-e frică, azi, de mâna ta. Imi pare-aşa puţin a mea ! Imi pare mai străină caO floare-n câmpul altuia.

Şi parc-ar vrea să-mi facă rău.Ii simt fiorul ei mereu ; Iar noaptea, violent şi greu, Înmoaie încă dorul meu.

Dormi. Singure - deasupra - abiselor Mâinile tale stau veghind.Le vreau, le vreau nădejde viselorPe care zorile le-aprind.


19nr. 110, 2018

BerceuseDe la pâleur... de la pâleur... Et le blanc geste de bercer... Et la lune - fleur sans couleur –Eclairant d'avoir trop pleuré.

Et des sanglots pour des images Mortes, oubliées et flétries...Et tristesse des paysages D'un rêve qui n'est pas fini...

Du désespoir vague d'ennui... Et des rythmes très obstinés... Au~ vitres le bruit de la pluie. Et l'angoisse aux doigts effilés.

Cântec de leagănPalori... palori... palori... paloareŞi albul gest de-a legăna,Şi luna, flori fără culoare, Cu lacrimi ce vor lumina ;

Şi hohot pentru nişte sparteŞi moarte pajişte uitate, Şi peisaje triste foarteDin visele neterminate.

Deznădejdi vagi, fără de ham, Ritmuri ce fac pe om să turbe, Picuri de ploi ce bat fin geam Şi spaime cu degete curbe.

ChansonTu m'as donné ta bouche graveEt tes deux bras, las de prier, Se sont tres simplement posésDessus mes paupiéres malades.

Tu m'as donne ton regard frais,Palpitant comme les fougères; Tu m'as donné ta face claireTon odeur de blangize forêt.

Tu m'es oubli après la mort,Tu m'es soleil un soir d'automne ¬Et ma douleur crispée s'étonneDe la pitié de son effort.

Les roses meurent sur le seuil Ou j'ai chanté les lèvres brêves ¬Et ta candeur vers toi m'élèveComme lève le vent les feuilles.

Et chaude tu fus a mon coeur, Comme des pavots au soleil ¬Et fraîche tu me fus, pareille Â l'aube hyaline qui pleure.

Et douce tu fus a ma bouche,Comme est le vent a mes cheveux –Et pure tu fus a mes yeux,Cornrne est la nuit d'été farouche.

Et blanche tu fus a rnes bras, Et souple, parfumée, légère!... Et chère tu me fus - si chère, Que je ne t'oublierai, pas.

Tel glaive au sifflernent fatal, Fleuri du sang qui le consacre,Par temeraire simulacre, Brillait d'un sompteux rnétal.

Pour s'ériger d'orgueil natal Les rêves morts dans le massacreTel glaive au sifflement fatal Fleuri du sang qui le consacre.

Et qu'il soit fier comme un cristal, Que l'epopée l'allume et sacreIl sème le reflet brutal,Tel glaive au sifflement fatal.

CântecGura ta gravă tu mi-ai dat, Si mâna ta mi-ai dat-o. Iat' ! Sătulă de-nchinat, pe-aproape Ea mi se-aşază-acum pe pleoape.

Obrajii tăi atât de frageziŞi ochii tăi azuri şi puriCu priviri drepte şi-ape limpezi, Şi tot parfumul din păduri.

Ci tu eşti marea mea uitare, Moarte şi vis, noapte cu soare; Şi-ţi este milă, şi te miriDe mizerele-mi opintiri.

Pe prag toţi trandafirii zac. Buzele tale iuţi mă facSpre tine să mă-nalţ, să cânt Ca frunza-n zbor dusă de vânt.

Şi caldă-ai fost inimii meleCum arde-n soare-o ploaie nouă, Şi proaspătă mi-ai fost cum sunt aceleZori care lăcrămează rouă.

Şi dulce gurii mele ca Vântul când joacă-n chica Şi limpede privirii mele Ca vara pe senin de stele.

Şi albă-ai fost braţului meu, Uşoară, suplă, parfumată Şi-atât de scumpă, că mi-i greuSă te mai pot uita vreodata.

Ăst paloş cu şuier fatal, Stropit c-un sînge ce-1 consacrăÎntru-ndrăzneală simulacră -, Străluce-n somptuos metal.

Plin de ifosul său natal, Visează moarte şi masacreĂst gladiu cu şuier fatal Şi sînge care să-1 consacre.

Fudul si dur ca un cristal Ăst paloş cu reflex brutal Prăsele de-aur şi de nacru Se crede mit, se crede sacru Ăst gladiu cu şuier mortal.


20 nr. 110, 2018

Exilul doare

De departe, libertatea atrageaici însă mușcător e exilul;amenință, învăluie,împunge, pătrunde,ne-njunghie ca un stilet.

În suflet, adânc cuibărit,se simte exilul, rănind,de parcă în față ai aveafemeia iubită și-ai vrea,s-o săruți, dar nu ți-e îngăduit.

Julio Pavanetti, Uruguay, 1954Traducere: Germain Droogenbroodt și

Gabriela Căluțiu-SonnenbergDin volumul “Tiempo de cristales rotos”

(“Timp al geamurilor sparte”)

Cuvinte

Ca mulțiînaintea meați-am scris și eu te iubescîn nisipul ud,desenând alăturio inimă.

Ca mulțiînaintea meaam privit cum valurileștergeau cuvintele,și, treptat, dispăreași inima.

Cuvintele îmi aparțineau,dar inima cui revenea?

Petar Tchouhov, Bulgaria 1961Traducere: Germain Droogenbroodt și

Gabriela Căluțiu-Sonnenberg

Scriu

Scriu deja noapteaîn casă. Scriudespre zorii în care ascultamfoșnet de var sau de flăcări,și tu, numai tu,numele mi l-ai rostit.Scriu pentru a-mi amintigustul primei guri sărutatecândva, tremurând.Scriu ca să urcla izvoareși ca să mă nasc din nou.

Eugénio de Andrade, Portugalia1923 – 2005

Traducere: Germain Droogenbroodt șiGabriela Căluțiu-Sonnenberg

COLAJ LIRIC

Poezia S\pt\mâniiPoezia S\pt\mâniiITHACAITHACA

SONETESONETEMihai MERTICARU

SONETUL IUBIRII Te-am zărit în a clipei catedrală,La lumina unui fulger globular,În cinstea ta, corul intona tropar,Era un mare spectacol de gală.

Secunda s-a făcut cât un an solar,Soare intrat-a-n eclipsă totală,În cer, tensiune fenomenalăŞi-am dedus că Domnul mi-a trimis un dar.

Păreai sau erai chiar total absentă,Ai tresărit când ţi-am trimis misivăÎn plic roziu şi parfumat cu mentă,

Păstrat la loc de cinste în arhivă.Acum citeşti propoziţia regentă,Iar eu, subordonata conclusivă.

SONETUL COPILĂRIEI Discret, când amintirea mă-mpresoară,Aud dinspre sublimitatea largăCum clipele stau gata să se spargăÎn veacuri lungi și-un rest de primăvară.

Prin rouă, văd un copil cum aleargăAșa, fără nicio țintă,-ntr-o doară,Se-nchipuie, în sinea lui,că zboarăVrăjit dulce de o banală vargă.

Cine-o fi copilul acesta oareCare tot zburdă prin grădinanoastră?Cu ochii în soare, nimic nu-l doare,

Pe pământ nici că mai vrea să coboare.Iată-l ajuns sus pe bolta albastrăCălare pe o pasăre măiastră.


21nr. 110, 2018

SedentarismSedentarismIon Teodor Palade

Nea Pandilu era pensionar, lucrase 46 de ani laBaza Tubulară, care pe vremuri era vestită în toatăValea Prahovei. Acum, se odihnea cât e ziua de mare,privea absent la plasa lui de țânțari, și uneori, uneorichiar zâmbea..., zâmbea fugitiv la câte-o albinuțărătăcită printre florile de liliac, rătăcită ca foșnetulunei amintiri uitate.

Nu visase să aibă un anticariat, dar l-a convinsCornelia, fata lui cea mică, ajutându-l, cu răbdare șidrăgălășenie , să devină primul anticar al aceluiorășel de la poalele munților.

El era un om așezat, liniștit din toate punctele devedere..., până-ntr-o zi, când, la începutul verii, sepomeni cu Lică Niculescu, zis și Forfecuță..., un omde statură medie, dar cu o mustață neagră,înfiorătoare, și niște sprâncene bogate, vopsitestacojiu. Acesta era un devorator de cărți, mai ales de

cărți rare. Așa se face că, în fiecare dimineață, la ora6:15, Lică se prezenta la Anticariat, așteptândcuminte, până la 6:30, să vină nea Pandilu. Apoi maiședea încă 3-4 minute pe banca de la intrare și răsfoia,pedant, un ziar pătat de firișoare de tutun, pe carescria vizibil „Dilema veche”.

Și, iată, se ridica încet și-l saluta, ceremonios, penea Pandilu, după care se amesteca frenetic printrecărțile, cărticelele și revistele, ce stătuseră până atunciplictisite, pe rafturile prăfuitului Anticariat.

Nea Pandilu privea absent, zâmbea caracteristic,aprindea o lumânare parfumată și se tolănea înfotoliul de catifea violetă, pe care-l primise de laambasadorul Albaniei, într-o primăvară de pomină,când zambilele se împleteau ca niște mirese pemarginea impunătorului său Anticariat, iar patefonul,de la 1912, cânta gâjâit, „Scoală-mă puică din somn,că de dorul tău n-adorm”.

Căldura blândă, a începutului de vară, se lăsapurtată de vântul subțire, purtată ca o năframă viorie,abia foșnitoare, meticulos ascunsă între fiecare douăclipe, ce-ar fi fost să măsoare iluzia eternității...

Caietde [colar

POEMEPOEMELuca CIPOLA

(în traducereaautorului)

STELA RUINOLUIPe foi pocite și îngălbenite,asupra cărora nor nu lasă umbră,aruncă-te acolounde nici un maidanez nu locuiește,se pare călăcusta divină le da un ospățHesperidelor absorbitepe ce la stela Ruinoluisoarele le istoveșteca vița culeasă în verzile ei bileasupra curbelor expuse,pe ce memoria,o amforă aș spune,le înlocuiește cu tăieturi din Moldova.

FRAGMENTȚară a nimănui surprinsăcapturând benzi colorate - iată-lepene care se destramăîn aerul veșnic susceptibil,numai este o eterică instanțăși fragmentlăsatprintre pietricelelespațiu-timpului..și evident că de acolotransmit leacul.

Emily (lui Emily Dickinson)

Ca și ochi triști, severiobserva rodianimic în schimbul a ceea ce eraun fir de curentprin nisipridicându-mă din noriechivoci..când va veniși POEcum să mă apăr,oare praf de stele

dintr-o gratie astrală și imaginându-mi fugardin această casă ce nu-i a mea

DESENULUn duș receal elementelor mă pătrundeși cât de murdar suntacum până ce foculva șterge acele stigmate,un nebun care umblăhaihui – se clatină și bea lapte de iapă;la unu noaptea focurile se liniștiră și eu acceptai principiul,luminat de Deneb depărtată,aici doar smoala mă reținea și de pământ eram substanță,lustruindu-mi pantofii și decăzând...obosit și bolnavîn fața voastră,afară mai întâi banii și apoi bomboanele,apăr vise de trăsuri ca să-mi iau zborulși s-o fac în liniște,tu ești grafitul și eu laurul.


22 nr. 110, 2018

STR|MO{II LUI STR|MO{II LUI MO{ CR|CIUNMO{ CR|CIUN

PAUL LEIBOVICI

Vacanța din vara anului 2018 am consacrat-o„dezvăluirii secretului unei Legende”. De-a lungulvieții am ascultat și lecturat nenumărate povestiri-legende a căror subiecte, adesea erau pline defarmec, conțineau fraze cu tâlc, personaje pline deumor, bine schițate fie de autori populari, fie descriitori cu pana ascuțită, fie de imaginea desvoltatăa unei bătrâne povestitoare care-și punea laîncercare întreaga ei imaginație. Ca nefiind folkloristsau cercetător de literatură populară căutam ,pe cîtposibil, să strâng în sacul meu, care devenisedoldora de poveștile, poeziile, cântecele populareși la o ocazie să le scot la iveală în fața tinerilor înjurul unei sărbători, sau să le dau la lumina tiparuluipentru a fi cunoscute.

Dar iată că anii treceau, părul mi s-a albit dar,dorința de a colinda și a afla „adevărul” desprefigura celebrului personaj „Moș Crăciun” nu mi-adat astîmpăr ci, dimpotrivă mi-au întărit mușchii șiivindu-se ocazia... am pornit la drum.

Coborând de pe vasul care ne ducea spreBARENTSBURG, am acostat pe o insulă la cîteva sutede metrii depărtare. Privirea me-a fost ațintită spreacele grămăjoare de pietre, puse cu grijă unelepeste altele-parcă de o Mână nevăzută, dar precisăîn mișcări. Ba chiar și fiecare grămadă aveaînfățișarea unui omuleț, iar distanțele între acestegrămezi-unele formate din 6-7 pietre late-înguste,erau perfecte, ca nu cumva să se atingă unele dealtele. TROLIURILE suportau vînturile reci, frigurileaspre.. iar eu rămasem cu mult în spatele confrațilordin grupă, a drumeților cu care plecasem la drum.

Legenda ne povestește că Troliurile... suntstrămoșii acelor MOȘ CRĂCIUN care străbatdrumurile înghețate, înzepezite pentru a ajunge lacasele noastre și a ne înveseli-a ne încălzi sufleteletimp de cîteva ore, poate cîteva zile!!!

Oare țările nordice, apropiate de POLUL NORD,cu toate fenomenele naturale, cunoscute de mileniisau descoperite în anii noștrii, au deținut și secretul„veseliei sub pojghița de gheață?” Sau poate razelesolare au acea putere divină de a trasforma„troliurile” în omuleții aceia cu inimă bună, darnicicare aduc cu sine daruri ?

Tot în apropiere de PolulNord se află o țărișoarăISLAND. Și pe aici, ori unde aiarunca privirea, fie chiar dacăpleoapele sunt aproapeînghețate, că de abia le pocideslipi, observi iar acelegrămezi TROLIURI, a cărordenumire aici este Elfii și careau menirea-după spuselelocalnicilor-legendari, de aface legătura între Rai și Pământ. Aceșteaîntruchipiază, îi dau viață celebrului „omuleț” cuînfățișarea veselă, bine-dispusă, întrupîndbunătatea, dărnicia celui prea bine cunoscut - MoșCrăciun. Numărul lor se limitează la doar 13JOLASVEINAR-descendenți al troliurilor.. Fiecare JOL–Moș Crăciun își are poștașii lui care o pornesc ladrum, în scopul de a îmbujora fețele copiilor,tinerilor de a-i emoționa și înveselii cu darurile pecare „ei” JOLI-le înmînă.

Dintre țările acestea îndepărtate, care cunoscfoarte rar bucuria soarelui răsare, căldurii carenetezește doar fața pămînteanului și însuflețescmunții, dealuri și nu mai puțin ființele - este șiFINLANDA. Locuința bătrînului MOȘ CRĂCIUN seaflă pe undeva în Korvatunturi-muntele Urechii,într-un colț al LAPONIEI, ba chiar ni se desvăluie șiorășelul MORA, care ar fi adevărata patrie a lui MoșCrăciun. La Napapieri un sat la o distanță de 8 km.deRovaniemi din Finlanda se află „Biroul lui MoșCrăciun”. De-asemeni, se poate vizita și GALERIA deCRĂCIUN.

Oare aceștea sunt adevărați concurenți aiNorvegiei, ai Troliurilor pomenite mai sus, sau poateniște rude îndepărtate, prieteni la fel de buni cărorsuflete se desgheță tocmai în zilele aspre ale iernii?

Nici danezi nu s-au lăsat mai prejos, cu tote cățara lor nu face parte din Peninsula Scandinavă. Dar,în această „bătălie de onoare”. Căci ce e mai deprestigiu, decît să fii „țara de baștină a lui MoșCrăciun” - omulețul legendă? Danezii i-au fixatdomiciliul undeva prin insula Groelanda.

Copii, fiind învățați să mulțumească pentrudarurile primite în general, și în mod special de laMOȘ CRĂCIUN,îi expediază an de an ,,scrisori demulțumire”. Dar când e vorba de „ADRESA” își punîntrebarea firească: încotro?!

Dar iată că și această problemă au rezolvat-o:Adresa lui Moș Crăciun: ROVANIEMI-NORVEGIA.

Dacă aveți rude, prieteni, cunoscuți într-unul dinorașele din Finlanda, trimiteți-le lor căci și ei aulegătură cu TIM, o rudă de-a lui Moș Crăciun.


23nr. 110, 2018

Poezii din volumul de versuri „Pe urma unei stele”

În ridul palmeiÎn ridul palmeiÎn ridul palmei aspre se-ascunde începutulE beznă între umeri, aripile foşnesc,Perdelele de ceaţă le risipeşte vântul,Şi lacrimi de lumină din palme ne ţâşnesc.

Îngenunchează clipa c-un curcubeu în vene, Oglinda ne-arată o cale spre trecut,Să dezgropăm tăcerea din temple egiptene, Cu mâinile de apă ne facem moartea scut.

Mai pâlpâie dorinţa sub jarul gurii tale,Iar mugurii imploră agheasma să o bei,Oglinda din oglindă se sparge în cristale, Să fulgere dorinţa în ochii mari de lei.

Metaforele stau cu pleoapele deschise, Din primul cerc de foc dorinţa evadează Şi Penelopa pleacă să-l afle pe Ulise,În visul nesfârşirii ce încă o visează...

ReverieReverieE-atâta timp de când nu ţi-am mai scris, Mi-au înflorit cireşii între pleoapeŞi cerurile-n mine s-au deschis,Ca depărtarea să o simt aproape.

Bat clopotele albe în câmpie,Seminţele de mac s-au scuturat,Şi stropi de soare am ascuns sub ie,Când clipele de dor au lăcrimat.

Pe fiecare stea e scris un nume,Un nume fiecare cruce poartăŞi când la capăt cere să mă-nsume,Se va desface mie Marea Moartă.

Meduzele sunt tot mai transparente, Iar algele şi peştii au plecat,Am adunat în palme sedimente, Dar nici o moarte nu m-a vindecat.

Cărarea de sub gene e pavată,Cu fire de lumină aurie,Să mi-amintesc de aripa tăiată,Ca un copil întors din veşnicie.

Aş vrea să trag perdelele la geam,Mă doare uneori această stare,E totul alb, cerneală nu mai am,Dar port în pleoape mine reci de sare.

Vino și veziVino și veziDin dimineţi topite în ochiul depărtării,Adun în pumni zăpada şi faţa mi-o clătesc,Dar fulgii prinşi de gene păstrează gustul sării, Ca-n oglindirea palmei să-nvăţ să-mi amintesc.

Văd dincolo de mine oglinda îndoită, A biciuit-o vântul în vinerea cea mare,Când raza mâinii tale mi-a scris că sunt iubită,Pe fulgerarea clipei ce încă mă mai doare.

Văd cuiburi fără păsări şi păsări fără cuiburi, Cu numele cioplit pe zarea destrămată,Dar apele din pleoape începi să mi le tulburiŞi fruntea se închină la o icoană mată.

Genunchii grei ca plumbul se-ngroapă în ţărână, În urmă şapte ceruri îmi par că s-au deschis,Îmbrăţişaţi de clipa ce s-a născut bătrână,Să ne iubim aievea ca îngerii din vis.

O ultimă tresărireO ultimă tresărireDe ultima lui formă cuvântul îl dezbrac, Azi nu mai sunt femeia care visează visul, Nici nu mai cred că soarta e scrisă-n zodiac,Cum nu mai cred că unu îşi va găsi opusul.

Cu mâinile de apă, cu lacrima de foc,Voi cere să se scrie de-acum o lege nouă, Ca fluturii luminii când vor găsi un locSă-şi scuture aripa de boabele de rouă.

Voi sfâşia şi umbra ce m-a-nsoţit mereu Şi forţa ce mă ţine cu talpa pe pământ,Şi voi găsi oglinda în ochiul curcubeu,Când Tatăl mă dezleagă de orice jurământ.

Se vor vedea comete în zarea-ndepărtată, Fântânile celeste vor curge din condeie, Când sculptorul loveşte în cea din urmă daltă,În lacrima luminii tresare o femeie.

Cea de-a doua tăcereCea de-a doua tăcereDin cerc în cerc triunghiuri se desfac,Iar apele nu mai încap pe jgheaburi,Se poate-ntoarce viaţa-n vârf de ac Şi stelele se pot topi în aburi.

Din neguri străveziul se desprindeUn fulger nou devine albăstriu,Sub pleoapa mea lumina se aprinde,Eu în tăcere mă întorc să-ţi scriu.

Nu mai înşir cuvinte la-ntâmplare, Mi-e rugul răsucit pe după mâiniPe lacrimi coborâte, stropi de soare, În aburul din miezul unei pâini.

De vrei să mă priveşti de-aproape,Cum soarele supuşii şi-i priveşte, Ascunde-mă în golul dintre ape, Să-ţi fiu tăcerea care izbăveşte.

De dincoloDe dincoloE prea departe mâna mea acum,Deşi o văd ea nu-mi mai aparţine,Cum flacăra n-o regăsesc în fum,Nici grâul nu-l mai regăsesc în pâine.

Contururile simt cum se topesc,Culorile din formă se destramă,Aud în mine glasul îngeresc,Ca un ecou de dincolo de vamă.

Lumina albăstruie mă-nfăşoarăŞi mâinile nu mi le pot privi,Mi-e sufletul uşor ca o vioară,De parcă-n zorii-n mine s-ar ivi.

Şi tot ce scriu e ca o rugăciune,Cuvintele de dincolo mă cheamă,Oricât aş vrea nu mă mai pot opune,Să nu mă pierd în altă hologramă.

POEZIIMaria IEVA


24 nr. 110, 2018

De la subterana dostoievskianăDe la subterana dostoievskianăla cea wurmbrandianăla cea wurmbrandiană

George PETROVAI

După cum reiese din titlu, scopulacestui articol este să ilustreze, în măsuraposibilităților, asemănările și deosebiriledintre Însemnări din subterană și CuDumnezeu în subterană, douăremarcabile scrieri, care, situate în timpla peste 100 de ani una de cealaltă, seocupă (cu mijloace filosofico-literareși/sau moral-estetice specifice) desubteranele condiției umane. Iar cîndspun condiția umană, am în vedere atâtdimensiunea spirituală a omului (elevațiasau, dimpotrivă, abjecția rezultată dincrâncenele confruntări cu semenii), cât șicea fizică (lipsurile și suferințele generatede răutatea, inconștiența, egoismul saucruzimea altora, în principal de ticăloșiacârmuitorilor).

Însemnări din subterană, primadintre scrieri, este celebra nuvelăpublicată de Feodor MihailoviciDostoievski în anul 1864, despre careAndré Gide (dar nu numai el) va spunecă o consideră „cheia de boltă a întregiisale opere”, pe când cartea CuDumnezeu în subterană, apărută înromânește la Editura Casa Școalelor de-abia în 1994 (prima ediție a apărut înAnglia în anul 1968), este tulburătoareaoperă a compatriotului nostru RichardWurmbrand.

Acuma, cu siguranță că despreDostoievski știu foarte mulți că este unclasic al literaturii ruse, el – așa cumcorect afirmă exegetul Ion Ianoși – fiind„romancierul cel mai modern al vremiisale” și scriitorul „cel mai puțin istoric laveacului său” („Nu l-a preocupat trecutul,ci întotdeauna prezentul și viitorul”),totodată „scriitorul cel mai imperfect, șicu bună știință”. Da, completeazăeruditul în Aparatul critic la opera luiDostoievski în 11 volume (Editura pentruLiteratura Universală, București, 1968),căci „El trece cu o uimitoare nepăsarepeste neajunsurile de construcție, dearticulație sau de expresie ale prozeisale”, toate acestea părându-i-se

secundare în raport cu personalitateaumană, „nucleul gravitațional absolut alliteraturii, criteriul suprem și cel maiadecvat al reușitei artistice, cercul de focde o perfecțiune obligatorie al fiecăreiadintre scrierile sale”. Firește, neavertizează criticul în paragraful următor,nu trebuie omis faptul („întorsăturaciudată a lucrurilor”, în formularea luiIanoși) că unora dintre personalitățilecare-i rețin atenția lui Dostoievski „lelipsește tocmai personalitatea, caracterullor fiind „prin excelență fără caracter”(cazul omului-neom din subterană).

În schimb, mult mai puțini dintreromâni, prin extensie dintre semeniinoștri, au auzit de Richard Wurmbrand,pastorul luteran de neam evreiesc („Eualesesem altă credință decât aceea amajorității neamului meu”, se confeseazăel în carte), care a făcut 14 ani de temnițăîn România bolșevizată pentru credințacreștină îmbrățișată după renunțarea lascurta rătăcire comunistă (perioada1927-1929) și care mai apoi (în anul1965) va fi „cumpărat” cu 10.000 dolaride către organizațiile creștine dinOccident, mai exact din Norvegia, undeva depune mărturie atât prin rănile de petrupul său („Sunteți ciuruit de găuri ca osită”, îl înștiințează un medic norvegian),cât și prin cărțile axate pe principiul„Denunț comunismul fiindcă-i iubesc pecomuniști”, cărți care, după traducerealor în toate limbile de circulațieinternațională, fac din autor un redutabilpropovăduitor al adevărului biblic și cucertitudine cel mai cunoscut românscăpat cu viață din infernul bolșevic.

Vasăzică, dacă cele două scrieri au încomun teribila experiență a subteranei(prima ca profundă posibilitate estetico-existențialistă a autorului-plăsmuitor, iarprin aceasta limitată, cealaltă cazguduitoare realitate soteriologică aautorului-jucător și tocmai de aceeanelimitată), diferența substanțială dintreele se constată încă din titlu, pentru cadupă citirea lor până la capăt, să devinăurmătoarea certitudine: morala(dostoievskiană) îi spune omului/cititorului

ce trebuie să facă sau să nu facă, darnumai credința (wurmbrandiană) îlpoate ajuta să îndeplinească acel lucru,adică să se mântuiască prin neîncetatamărturisire a lui Dumnezeu!

La drept vorbind o morală à rebours,având în vedere faptul că antieroulÎnsemnărilor n-are nici nume propriu șinici înfățișare palpabilă („scund șipirpiriu”, atâta doar ne spune autoruldespre el), că simțea o nemaipomenitădesfătare atunci când izbutea sămâhnească pe cineva, că își întrebuințapospaiul de cultură pentru a se delectaîn subterana minții și sufletului său cuexerciții de un cutremurător cinism(„Omul inteligent din secolul alnouăsprezecelea trebuie, are obligațiamorală să fie o ființă prin excelență fărăcaracter”, iar „Omul de caracter, omul deacțiune trebuie să fie prin excelențămărginită”, „Nu numai prea multă, darorice conștiință reprezintă o calamitate”,„Se cade să ții la un strop din propria-țigrăsime mai mult decât la o sută de miide semeni ai tăi”, „Unica menire aoricărui om deștept e pălăvrăgeala, adicătrăncăneala fără rost, practicată cu bunăștiină”, „Civilizația nu face decât sădezvolte varietatea simțurilor”, „Doi oridoi fac cinci e uneori o chestiune foartedrăguță” chiar dacă „doi ori doi fac patrurămâne demn de toată lauda”,„Desfătarea desperării” aparține doaromului căruia „suferința îi convineîntocmai ca și prosperitatea” și oîndrăgește „până la pasiune”), toateastea ajutându-l pe ipochimenul nostrusă devină odios la capitolul aspirații („Așfi fost de acord să arăt a ticălos, cucondiția să par în același timp extrem deinteligent”) și să înregistrezedezgustătoarea evoluție de la ridicol lamonstruos în relațiile cu semenii: față devaletul Apollon, ne spune el, simțea o urăcum „n-am urât pe nimeni de când sunt”,principalul motiv fiind felul peltic alaceluia de a vorbi, pe „amicii” Zverkov,Simonov, Ferficikin și Trudoliubov îitratează cu o penibilă aroganță șiturbează de furie când aceștia îl ignoră


25nr. 110, 2018

cu totul, iar bietei Liza, fata pe care acunoscut-o la bordel și căreia îi spuseseatunci „niște vorbe de milă”, nu ezită să-i spună la el în casă că doar și-a râs de ea,deoarece umilit fiind de (in)amicii cetrecuseră pe-acolo înaintea lui, „voiam săumilesc și eu, călcat în picioare, voiam să-mi arăt și eu puterea”, ba mai mult, că șicu această ocazie își râde de ea, întrucâtștiind el foarte bine că-i „un nemernic, unticălos, un egoist și-un trântor”, unvanitos „de parcă mi-ar fi pielea jupuităși m-ar înnebuni de durere chiar numaiatingerea aerului”, ea este singuravinovată că i-a ieșit în cale celui mai infect,celui mai caraghios, celui mai meschin,celui mai imbecil și celui mai invidiosdintre viermii pământului (totuși, adaugăindividul în chip mișelnic-încurajator,„măcar că nu-s prin nimic mai buni decâtmine, naiba știe cum se face că nu-șipierd timpul niciodată, pe când eu o săprimesc bobârnace toată viața de latoate lepădăturile”), fapt pentru care else simte îndreptățit nu doar să-i azvârleLizei acel „Te și uram, pentru că te-ammințit”, ci și năucitoarea concluzieextrasă dintr-un crez hiperegoist: „Eu, casă nu mai fiu tulburat de nimeni, aș vindelumea-ntreagă pe doi bănuți, făr-a sta pegânduri. Dacă-i de ales: să se dărâmelumea, ori să-mi beau eu ceaiul, eu spuncă mai bine s-ar dărâma lumea, numaisă-mi pot eu bea ceaiul”.

Desigur, după ce este pălmuită cuaceste adevăruri odioase, după ceantieroul recunoaște că nu poate să fiebun („Mi-e peste puteri...Eu nu pot săfiu...bun!”) și după ce înțelege cănefericirea lui decurge din dorința-i de arămâne singur în „bârlogul ” săusubteran, căci „a iubi înseamnă a tiranizași a-mi manifesta superioritatea morală”,Liza pleacă și-l lasă în gheareledescompunerii sale morale, pentru aconștientiza că „actul acesta al meu decruzime a fost atât de prefăcut, atât decerebral, de căutat, de livresc, încât n-amputut fi consecvent nici măcar un minutîntreg”. Așa că „rușinat și desperat”,aleargă în căutarea ei, dar negăsind-o,rămâne în continuare captivul mutilatsufletește „al unei întrebări fără rost: ce-i preferabil – fericirea banală orisuferințele sublime?”, iar noi, cititorii,cădem serios pe gânduri în fața frazeifinale a Însemnărilor: „De altfel,«însemnările» acestui ins paradoxal nuse sfârșesc aici. Nu s-a putut stăpâni și acontinuat. Dar suntem și noi de părere căne-am putea opri aici.

Prin urmare, chiar dacă nuvela s-aîncheiat, meditațiile asupra subteranelordin noi trebuie să continue, căci nimeninu-i izbăvit de așa ceva în scurta călătoriepe pământ. Iată de ce, ne spune IonIanoși în amplul comentariu pe margineaÎnsemnărilor, Dostoievski ne apare„drept precursor al iraționalismului și alanti-iraționalismului, al literaturii amoraleși al literaturii ireconciliabil amoralismului,al celor care admiră și al celor caredetestă actul gratuit, al celor care dorescabsurdul și al celor care denunțăabsurditatea, al cântăreților haosului și alîndrăgostiților de ordine (F.M. Dostoievski,vol. IV din seria mai sus amintită)

Cu totul alta este alcătuirea și scopulcărții Cu Dumnezeu în subterană, ea fiindo carte-document (spiritual-teologic șisocial-politic) despre suferințele și trăirileautorului în temnițele comuniste (Jilava,Târgu Ocna, Craiova, Gherla), unde aajuns ca pastor luteran tocmai datorităcredinței sale curajoase și neșovăitoare.Adică, o tulburătoare confesiune desprevremelnica întemnițare fizică prin vrereatorționarilor și neîntrerupta libertatemoral-spirituală prin atotputernica vrerea Creatorului, așa cum însuși RichardWurmbrand ne spune în Prefața la edițiaromână: „Principalul motiv pentru carepublic cartea în românește este că amîntâlnit în închisoare suflete care, întimpul celor mai grele pătimiri, au atinsculmi de dragoste și frumusețe spirituală.Pe aceștia vreau să-i fac cunoscuți”.

Locotenentul de securitate Grecu, celpe care deținutul Wurmbrand, îmbrăcatîn zdrențele sale de pușcăriaș, l-aspovedit „în uniforma lui kaki și cuinsignele Securității pe guler” pentru adeveni „frați întru credință” și doctorițaMariana de la închisoarea Gherla, ceacare – după convertire – „și-a asumatriscuri tot mai mari” pentru a veni înajutorul condamnaților, sunt două dintreaceste suflete înfrumusețate.

Desigur, numărul lor este mult maimare, de-ar fi să-i amintim doar pe Iosif,tânărul cu cicatrice care-i cere autoruluisă-l boteze cu puțin timp înainte deeliberare (s-au reîntâlnit după mulți aniși, ca bun creștin, Iosif „purta cu mândriepe obraz cicatricea pe care cândva odetestase”), pe fostul torționar Vasilescu,cel care, întemnițat și pe patul de moarte,regretă grozăviile săvârșite la Canal, îșimărturisește public credința înDumnezeu și este împărtășit de starețulIscu, fosta lui victimă, pentru ca în timpulnopții să moară amândoi și (este convins

autorul) să meargă în rai „ținându-se demână”, dar îndeosebi sergentul major dejandarmi Bucur, cel care nu înțelege înruptul capului de ce fusese destituit denoul regim, atâta timp cât el se arătasedispus ca, la fel cum procedase cudușmanii vechiului regim și cu evreii înspecial, „să-i zvânte în bătaie cu tot atâtaplăcere pe dușmanii comuniștilor” și caredobândește pacea morții de-abia dupăce se spovedește în fața tuturordeținuților din celulă.

Cum paleta personajelor este multmai largă, căci nu trebuie dați uitării nicisiniștrii lachei ai regimului bolșevic(politruci de rang înalt, respectivtorționari de teapa lui Dulgheru, Goiciusau Maramet), din care unii (LucrețiuPătrășcanu, de pildă) au devenit în scurttimp victimele teribilului malaxor socialpe care l-au conceput și pus în mișcare,nici figurile angelice de felul lui ValeriuGafencu sau a doctoriței MargaretaPescaru de la închisoarea Târgu Ocna, ceacare, riscându-și propria libertate, „aîndrăznit să protesteze chiar pe lângăbestiile din Direcția Generală aÎnchisorilor”, și cum visul statornic altuturor întemnițaților constituieredobândirea libertății, fie ea și aparentă,cartea Cu Dumnezeu în subterană seaseamănă/se apropie mult mai mult(firește, exceptând titlul) dedostoievskianul roman autobiograficAmintiri din casa morților decât denuvela Însemnări din subterană.

Însă, prin planul superior al jertfeibenevole în folosul semenului(tuberculosul Wurmbrand renunță lasuta de grame de streptomicină dinpachet pentru a veni în ajutorulînverșunatului antisemit Sultaniuc!) șiprin subtilele, dar atât de miezoaseleargumente utilizate de autor și alțimărturisitori întru rostirea adevărului(„Când se rup legăturile cu lumeaexterioară, dobândești un văz pentrucele nevăzute”, „Nu e mare lucru să creziîn El. Să devii ca El este într-adevăr unlucru mare”, „Suntem ca nișteautomobile cu farurile montate la spate”,„Dacă natura reînvie, poate reînvia șiIisus”, „Eu cred că ceea ce suferim noipoate fi de folos generațiilor viitoare”, „Oistorisire putea întreține viața unui om totatât de bine ca și o bucată de pâine”, „Înzece ani am devenit o nație de hoți,mincinoși și turnători” etc.), cartea CuDumnezeu în subterană este realmentereferențială în literatura universală.


nr. 110, 201826

PE CALEAPE CALEA

DAMASCULUIDAMASCULUIIoan POPOIU

Ne este familiară întâmplarea de pedrumul Damascului, zugrăvită în„Faptele Apostolilor”: pe cândcălătorea spre marea cetate siriană,tânărul Saul, care „sufla urgia asupracreştinilor”, este cuprins de „o luminădin cer, ca de fulger, care l-a învăluitdeodată” (9, 3-6). Întâmplareaminunată de pe drumul Damascului,arătarea luminii cereşti, primirearevelaţiei în Hristos, „chemarea luiSaul”, cum este numită, este începutultransformării tânărului fariseu iudeu înapostolul Pavel, cel care a aduscreştinismul în Europa şi a răspânditnoua învăţătură printre neamuri.Schimbarea sa este totală: el nu arenicio ezitare să renunţe la învăţătura sade fariseu, la patrimoniul religios alneamului său iudeu pentru „bogăţiacunoaşterii” lui Hristos. În peregrinărilesale, el ajunge în Grecia, la Atena,Philippi şi Thesalonic, în Spania şi apoila Roma, unde va sfârşi la bătrâneţe camartir creştin, în vremea lui Nero.

Cum se declanşează criza ce ducela transformareua lăuntrică (metanoia)?Ce se petrece cu acei căutători aiadevărului ? Câteva exemple, într-oordine nu neapărat cronologică, ne vorajuta să dăm un răspuns la acesteîntrebări, să înţelegem mai bine.

Tânărul Moise, aflat şi crescut lacurtea lui Faraon, strălucit instruit, estesilit să fugă din Egipt şi se duce în ţaraMadian, unde ajunge în casa preotuluiIetro, care avea şapte fete şi cu care seînrudeşte. Timp de patruzeci de ani, else mulţumeşte să fie păstorul oilorsocrului său, neîncetând să scrutezenecunoscutul sub soarele neîndurătoral deşertului. Şi pe când „păştea oile luiIetro”, într-o zi ajunge cu turma înpustie până la muntele lui Dumnezeu,Horeb. Aici i se arată „îngerulDomnului într-o pară de foc, ce ieşeadintr-un rug, care nu se mistuia”

(Ieşirea, 3, 1-2). În acel loc, Moise arerevelaţia Dumnezeului veşnic, care îivorbea din rug şi i se descoperă drept„Eu sunt Cel ce sunt” (Ieşirea, 3, 14).

Putem înţelege oare faptul că Moisea aşteptat vreme de patruzeci de aniacest moment şi pe când se apropia de80, Dumnezeu i se descoperă? Putemîntrezări clocotul său lăuntric în toţiaceşti ani ? Dar acesta n-a fost decâtînceputul, i-au mai trebuit alţi patruzecide ani pentru a-şi duce misiunea lacapăt: să scoată poporul său din Egipt,apoi să-l pregătească în deşert învederea cuceririi Canaanului, a ŢăriiSfinte, unde Dumnezeu îi călăuzise pepatriarhii neamului său, în frunte cuAvraam. După multe împotriviri şistăruinţe, Moise primeşte tablele Legii(Cele zece porunci) şi îşi organizeazăpoporul scos din Egipt ca „popor al luiDumnezeu”, pus deoparte, pentruîmplinirea misiunii sale sfinte. Dupăpatruzeci de ani de la primirearevelaţiei, profetul Moise îşi sfârşeazilele la 120 de ani, într-un locnecunoscut, fără să vadă Canaanul.

În vechea Indie întâlnim o caleaparte de atingere a desăvârşirii: născutîntr-un mic regat, prinţul Sakya Muniprimeşte o educaţie aleasă şi atentă, totce este rău (boala, bătrâneţea, moartea)este îndepărtat cu grijă din preajma sa,se căsătoreşte de tânăr (16 ani),cunoscând toate deliciile unei existenţeprinciare şi însuşindu-şi toatecunoştinţele demne de un fiu regesc.Dar tânărul prinţ, care poseda totul, nuera mulţumit, iar ceea ce trebuia să seîntâmple, se întîmplă. Părăsind, întaină, în trei rânduri, palatul său, el vedeun bolnav, un bătrân şi un mort, dar şiun ascet cu faţa senină, înţelege căexistenţa înseamnă suferinţă şi că i seascunde adevărul. Prinţul este hotărâtsă schimbe aceste lucruri şi sădescopere legile unei existenţe lipsitede suferinţă.

Pe când avea 27 de ani, el părăseştepalatul noaptea pe ascuns („mareaplecare”, după tradiţia budistă), îşi taiepărul lung, îşi abandonează veşmintelescumpe şi, ca simplu ascet rătăcitor, îşiîncepe peregrinările în căutareaAdevărului, practicând o asceză severă.După mai mulţi ani, nereuşind încăutările sale, renunţă la asceză(mortificare), fiind părăsit de discipoliisăi, abandonează zeii vedici aineamului său şi se instalează singur larădăcina unui arbore uriaş de pipal,adâncindu-se într-o meditaţie profundă.La capătul a şapte ani de căutări, demari suferinţe şi frământări, el reuşeştesă obţină iluminarea, accederea într-onouă dimensiune spirituală, „Nirvana”,intrând într-un extaz profund vreme deşapte săptămâni (49 de zile). Eldescoperă cauzele suferinţei oamenilor,drumul ce duce la întunecare şi moarte,dar şi legile evoluţiei spirituale princare se ajunge la depăşirea definitivă asuferinţei şi atingerea stării de Nirvana.Intrând în posesia Adevărului,descoperit prin propriile puteri, eldevine Budha (Iluminatul) şi, convinsprin propria trăire că omul singur (fărăajutorul zeilor) poate să ajungăDumnezeu, el a început să-l predicepeste tot, organizând comunităţi deasceţi şi predându-le învăţătura până lasfârşitul vieţii sale lungi, de 80 de ani,având parte de o moarte omenească,dar senină.

Mult mai târziu, în Italia medievală,creştină, puţin după 1200, un tânărnumit Francisc, din oraşul Asissi, fiulunui negustor bogat, pasionat deromane cavalereşti, ajuns la 24 de ani,decide brusc, fără niciun motiv, sărenunţe la bogăţiile sale, la părinţii săi,la oraşul său, la toată pe-trecereaaceasta lumească şi să se dedice luiDumnezeu. În piaţa oraşului, în faţamulţimii adunate, el îşi anunţă deciziade a părăsi lumea, apoi, într-un gest


27nr. 110, 2018

natural, firesc, el îşi scoate veşminteleşi rămâne gol, aşa cum l-a plăsmuitCreatorul, iar episcopul oraşului îlacoperă cu rasa sa şi-i dăbinecuvântarea pe calea aleasă.

El îşi începe peregrinarea, trăieşteprintre oamenii cei mai umili, cerşetori,bolnavi, marginali, se simte frate aloricărui semen, aproape de întreagacreaţie, animale, păsări şi plante,vorbeşte cu înflăcărare oamenilordespre Dumnezeu şi creaţia Sa. Esteprimit de papă, pe care-l cucereşte prinduhul său incandescent, prin exuberanţasa fenomenală. Mişcarea tânăruluiFrancisc de trezire spirituală, bazată pesărăcie voluntară, compasiune faţă deorice creatură şi dragoste christică, iaproporţii nebănuite, cuprinde Italia şi seextinde în Apus, din Irlanda până înPolonia, comunităţi de adepţi aiînvăţăturii sale, de asceţi „franciscani”,răsar peste tot. Ordinul franciscan senaşte şi încheagă sub călăuzirea sa,bărbaţi şi femei cuprinşi de fervoare îlurmează pretutindeni, apar primelemănăstiri de călugări şi călugăriţe, dupăregula stabilită de el. Înainte de sfârşitulsău, în 1226, el primeşte în trupul săustigmatele Mântuitorului, fiind veneratca sfânt încă din timpul vieţii, iar lanumai doi ani după moarte, Francisc dinAsissi este canonizat de papă, ordinulsău întinzându-se în toată Europa.

Pe lângă aceste exemple, ce se potînmulţi, avem şi ipostaze livreşti ceînfăţişează drumul sufletului sprecentrul Fiinţei. Opera lui Goethe, Faust,chiar la început, ni-l prezintă pe erouîntr-un mare dilemă. Faust, ajuns lamaturitate, „doctorul”, magistrulînvăţat, respectat de ceilalţi, aflat pe oculme (aparentă), exclamă cuamărăciune: „Cu râvnă am studiat /Dreptul, filosofia / Şi, din păcate, chiarteologia”, ca să constate că n-a ajuns laţintă. Se simte inutil, golit, rătăcit: „Iată-mă, acum, un biet nebun”! El observămâhnit, precum Socrate, că de fapt nuştie nimic, este departe de adevăratacunoaştere, în faţă se deschide un întinsdeşert, care trebuie străbătut până lacapăt. Dumnezeu introduce în scenă(vezi Prolog în Cer), pe Mefisto,spiritul negator, cu menirea de adinamiza şi fertiliza o existenţă închisă

în ea însăşi. Acesta este „pactul cudiavolul”, dar încheiat, aşa cum amvăzut, cu voia Celui de Sus, pentruinţierea eroului nostru. Cu o luciditaterece, Mefisto îi dezvăluie cum estealcătuită lumea: „Tot ce vezi, ăstunivers/ Făcut e pentru un Dumnezeunespus/ Ce şade în veşnică luminăsus/P e noi în beznă ne-a trimis, subtoate/Iar vouă vă prieşte numai zi şinoapte”.

Cu o înţelegere nouă a lucrurilor,Faust, nemulţumit de începutulEvangheliei lui Ioan, „La început, a fostCuvântul”, reformulează astfel: „Laînceput, voi pune fapta” ! Sub acestsemn, el începe drumul spre sine însuşi:dr. Faust, cel care studiase mai multediscipline, magistrul strălucit, carestârnea admiraţia studenţilor săi,abandonează cunoştinţele anterioare,inutile, renunţă la morga sa de maredascăl (Mefisto îi reproşa: „Nu-şi are şiurâtul o măsură” ?). El încearcă sădobândească cunoaşterea prin magie(invocând Spiritul pământului), prineros (dragostea pentru Margareta), printoate mijloacele şi sugestiile oferite deMefisto. Faust vede însă golul din fiinţasa şi înţelege să-l umple cu cât maimulte fapte, neobosit, până la sfârşitulsău (fapt ilustrat în Faust II). Un criticobserva că, la Goethe, Faust, chiar cândface involuntar răul, sfârşeşte prin asăvârşi binele, în timp ce, laDostoievski, de pildă, eroii, chiar cândvor binele, ajung să săvârşeascăinevitabil răul. Într-un târziu, în faţamorţii, când Mefisto îi cere preţulpactului încheiat, Dumnezeu intervineşi-i acordă graţia Sa: „Cine cu zel s-astrăduit/ Poate să fie mântuit”. Faust,eroul damnat, sfârşeşte prin a fimântuit, el simbolizează mântuirea prinfaptă.

O altă ipostază o întâlnim în DonQuijote, opera lui Cervantes. Nobilulprovincial Alonso Quijano, care duceao viaţă modestă în satul său, LaMancha, cu imaginaţia aprinsă deromanele cavalereşti, decide într-o zi săabandoneze locul său şi să porneascăpe urmele cavalerilor rătăcitori. Hotărâtsă slujească Biserica, fiind un catolicfierbinte, să înfăptuiască dreptatea, săapere pe orfani şi pe văduve, pe cei

suferinzi, el îşi ia titlul cavaleresc deDon Quijote de la Mancha şi părăseştesatul pe calul său, Rocinante, însoţit,drept scutier, de Sancho Panza, un ţărande pe domeniul său. Primul duşman pecare îl întâlneşte în cale este o moară devânt, aflată la marginea satului, în roţilecăreia el vedea uriaşi plini de răutate,pe care cavalerul, într-un elan aparentridicol, îi înfruntă, înarmat cu toatăputerea sufletului său. El îşi proclamădragostea pentru Dulcineea del Toboso,o iubită ideală, ale cărei calităţi leafirmă şi le cere aceasta şi celor dinjurul său. Aventura sa continuă multăvreme, eliberează nişte osândiţi înlanţuri, înfruntă un leu, luptă cu toaterelele, ajunge cunoscut peste tot.Cavalerul Tristei Figuri, atât decunoscut şi atât de puţin înţeles, fidelslujitor al crucii, devotat iubirii saleideale, este mâhnit şi revoltat de tot cese întâmplă sub cerul Spaniei sale.Unamuno, în eseul său, Viaţa lui DonQuijote şi Sancho, subliniază tragismulşi sublimul lui Don Quijote, el este ofigură christică, neînţeles şi batjocorit,iar aventurile şi rătăcirea sa din loc înloc simbolizează lupta împotriva răului,nedreptăţii şi minciunii. După lungiperegrinări, simţindu-şi sfârşitulaproape, el se întoarce în satul său, iaraici renunţă la „nebunia” sacavalerească şi redevine AlonsoQuijano cel Bun, pentru a avea cumoartea „întâlnirea cea bună” (G.Liiceanu). El este plâns cu durere desupuşii săi, în frunte cu Sancho Panza,care înţeleg abia acum sufletul nobil alstăpânului lor, iar scutierul săupovesteşte celorlalţi faptele vestite alelui Don Quijote, ca şi când ar dori săpăşească pe urmele sale.

La capătul incursiunii noastre,putem afirma că metanoia, calea spredesăvârşire, nu este ceva abstract, unlucru în sine, dobândit într-un turn defildeş, într-o „Castalie” aflată departede lume. Ţinta ei este armonizarea cusemenii şi apropierea de Dumnezeu,sfârşitul oricărei căutări spiritualeautentice. Sf. Ignacio de Loyolamărturiseşte: toate eforturile noastresunt orientate „ad maiorem Deigloriam”.


28 nr. 110, 2018

Descântec

lin pelinnetrebnic chintrece gardul la vecininu tot mie să-mi dai spini

căci îs mulţi de se cer sfinţiio-s bătrân de cei cuminţivreau atât: între petalefloare gazdă s-aflu-n cale

şi-oi sta-n floare înfloritde nimeni înghesuitfloarea fie-mi rugăciunenu s-aprindă niciun nume

tăinuind doar cu Hristosaflu-mi suflet mai frumostăinuind cu Maica noastrăsă deschid în cer fereastră…

Mi-este somnși dor de lună

mi-este somn şi dor de lunăturme-n stele se adunămi-este somn şi dor de soareumblă ceasuri să m-omoare

nu mă da – neică stejarunge-mă pe piept cu jariar tu – bradule din muntefă-mă rege cu-a ta frunte

Mărturisire

am zburat din lut în stelen-am luat decât vise relevise rele – insomniimagii ne-au uitat copìi

nu-nţeleg şi tot nu plângcrugurile-n cer se frângochii-s plini de praf de steleacum joc doar între iele

Dincolo

dincolo e liniştemiroase a pajiştefăclii ard – cântă lăutătronul verii o ascultă

totu-i parcă sub velinţătoate-s bună-cuviinţătotu-i lin – totu-i vocalătoate-s bună-rânduială

…dincolo nu-s întrebăridoar suflet şi luminări…şi-n sfeşnicul de cleştararde-o lacrimă – altar

ai ajuns de-unde-ai plecatochii ţi s-au suflecatgândul nu te tulburăumbre nu te-nvolbură:

o pădure de luminăarde-n toi Crai şi Reginăarde lin – ca o povesteStrămoşul a tot ce este…

*nu este iarnă – nu e varănu-i înăuntru – nici pe-afarănu e dincolo – nici pe-aici:o lume e de licuricicând foarte mari – când mult prea mici…

Taina

cocoşul uite - -a cântatstih am scris şi l-am uitatam pierdut somnul în noaptedimineaţa mă va arde

trag cu ochiul la perdeleşi-mi deschid vinele mele:sânge scot şi scriu umiltot ce-aud sub flori de Nil

taina mea – la nimeneaavuţia-i tot mai greaşi de vrei să mă culegicaută la bătrânii regi…

nu e moarte – e scrisoarenu-i păcat – ci lăcrimarenu e ceas – ci e durere:n-am – acum – ce – cui – a cere

*alcalină – dulce vinăm-ai adus iar în luminădar nu voi păcătui:vreau să vădşi vreau a şti!

LINI{TEA SPERAT|LINI{TEA SPERAT|(POEME)(POEME)

Adrian BOTEZ


29nr. 110, 2018

Născut la Bacău, la 8 martie 1939,Roni Căciularu, îşi va face studiileuniversitare la Facultatea de Litere(Filologie) din cadrul Universităţii„Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi,unde şi-a susținut lucrarea de licențăcu titlul „Reportajul literar şi GeoBogza”. În perioada 1963-1966, afost profesor de limba şi literaturaromână. O profesie pe care o vapărăsi cât de curând, fiind atras demirajul gazetăriei. Încă din anii defacultate a colaborat la presa localăbăcăuană (ziarul „Steagul Roşu”),practicând toate genurile gazetăreşti;a realizat emisiuni de radio, locale şinaţionale.

A continuat să rămână fidel limbiiromâne şi scrisului şi după plecareaîn Israel, în anul 1983, unde a devenitSecretarul general al UniuniiOriginarilor din România. În aceastăcalitate, Roni Căciularu a desfăşurato amplă campanie de cultivare alimbii şi culturii româneşti,organizând numeroase manifestăriculturale. Va continua să păstrezelegăturile cu ţara de baştină,desfăşurând o vie activitatepublicistică, mai ales în presabăcăuană („Deşteptarea”, „Ziarul deBacău”, „Observator”, „InformaţiaBacăului”). Colaborează frecvent cupresa de limbă română din Israel, înspecial cu ziarul „Viaţa Noastră” (iarmai târziu, până azi, la „JurnalulSăptămânii” –n.r.)

În 2013 se va impune cu volumul„Dragoste şi parfum de portocală”, ocarte ce are ca subtitlu „Salutări dinTel Aviv”. Nu e deloc întâmplătorsubtitlul, căci Tel Avivul e oraşul dereşedinţă al scriitorului, iar mareametropolă israeliană constituie unadin constantele spirituale ale acestuivolum. Portul de la Marea

Mediterană e un veritabil „oraştentacular”, care îl fascinează până laobsesie pe scriitorul originar dinoraşul lui Bacovia. Printr-un reflexproustian, Roni Căciularu îşiaminteşte mirosul portocalelor pecare le savura în iernile copilărieipetrecute la Bacău, portocale pe carese afla inscripţionat termenul Yaffo.„Primul meu contact cu Yaffo e decând eram copil, în România, laBacău. Habar n-aveam ce este, defapt, acest Yaffo, un nume cu sunetoriental şi insolit. Dar aromele uneiportocale, prima din viaţa mea şigustul acela răcoros, dulce-acrişor,erau de poveste de iarnă. Şi a rămas

întipărit în sufletul meu numeleacela, fără să-l cunosc măcar, fără să-l înţeleg ca acum. Nu ştiam, peatunci, că portocala aceea vine dintr-o ţară a verilor permanente. Ştiamdoar că e de undeva de departe, dintr-un loc numit Yaffo.Scria pe portocalăcuvântul acesta misterios, de poveste,de rugăciune, de Biblie.”

Scriitorul descoperă acum loculmitologic descoperit graţieparfumului depărtării, constatând căYaffo e „parte indestructibilă a TelAviv-ului”, o faleză lungă de vreo doikilometri, cu livezi de citrice

(„pardesuri”), cu o mitologie pe carescriitorul o reciteşte cu o admirabilăerudiţie şi pasiune. Aceastămetropolă va deveni de altfelsubiectul obsesiv al scrierilor sale,descriindu-i inspirat părţile saleluminoase sau cele mai întunecoase.

Roni Căciularu ne aduce în faţaochilor un oraş fascinant, ometropolă a băncilor, dar şi o capitalăa culturii. Talentatul reporterprocedează aidoma unui regizor defilm neorealist, prin decuparea unorsecvenţe revelatorii din viaţa mariimetropole, cu întreaga, diversa eicoloratură umană.

Recentul volum intitulat „Hoinarde suflet halandala” (Editura Saga,2017) reia explorarea pasionantă avieţii oraşului Tel Aviv. În primasecţiune a cărţii „Hoinar de suflethalandala”, cea care dă titlulvolumului, elogiul oraşului său desuflet, Tel Aviv-ul, primeşte accentede veritabil poem: „Tel Aviv-ul esteun oraş fascinant! Energic. Dramatic.Languros. Sălbatic. Frenetic.Eclectic. Multicolor şi sonor.Tumultuos, uneori obositor, dar şiplăcut. Cu oaze de tihnă, dedeconectare, de odihnă… Esteexuberant şi ameţitor, melancolic şinostalgic.” Această avalanşă deepitete va fi explicitată în secţiunileurmătoare ale acestei fabuloase,sentimentale cronici a metropolei dela Mediterana. Deşi îndrăgostit până

ESEIST ŞI REPORTER -ESEIST ŞI REPORTER -RONI CĂCIULARURONI CĂCIULARU

Ion CRISTOFOR


30 nr. 110, 2018

peste cap de acest oraş fabulos, RoniCăciularu este un spirit lucid şiobiectiv, care ştie că orice mare oraşeste în sine o imago mundi, uninevitabil loc al contrastelor. TelAvivul este văzut de Roni Căciularusub toate aspectele sale, „cu bune şirele, cu bătrâni şi tineri, cu cerşetorişi cu magnaţi, cu maşini luxoase, orichiar rable”, un oraş extraordinar,„frumos şi urât şi plin de contraste,catifelat şi aspru, aristocratic şipopular, dinamic şi liniştit,ultramodern şi mizerabil.” Un oraş încare industria de diamante esteregină, alături de un rege şi maiputernic, energic şi în deplinădezvoltare, denumit High tech”.

Fascinat de frumuseţea magneticăa oraşului, Roni Căciularu nu ezităsă-i descifreze şi aspectele maiîntunecate, evitând convenţiareportericească, în favoareasurprinderii oricărei fărâme „deautenticitate, de natural şineprevăzut, de inedit”. Căcireporterul are un ochi sensibil maiales la „freamătul vieţii”, la„romanele străzii”, cu „conflictele şibanalităţile ei”. Altfel spus, el cautăînainte de toate adevărul. Iar adevărul„nu e numai tandru şi frumos. Urâtulnu predomină, dar există”. Ochiul deArgus al reporterului pătrunde şi înlocurile întunecate, rememorând unloc în aparenţă bizar, cum ar fivechea staţie centrală de autobuze(Tahana Merkazit), acum acest„frenetic furnicar” fiind complettransformat. Dar lumea „pestriţă, vie,multicoloră” de altădată, populată de„pişicheri, de negustori de haine şi desuflete”, „de femei uşoare şi decerşetori” refuză să dispară cu totul,căutându-şi refugiul în alte locuri,cum ar fi „strada Neve Şaanan şi celedin împrejurimi”. Descrierea acestorlocuri pestilenţiale e făcută cu unochi de romancier atras de sordid, deaspectele întunecate ale existenţei,amintind, pe alocuri, lumea Cuţarideilui Eugen Barbu. Capitolul „Barbarcânta femeia aceea…” multiplică şinuanţează impresiile culese din

„Imperiul crimei, al drogurilor, aldeclasaţilor şi al strâmbătăţii”, infernsocial abia sugerat în capitolulanterior.

În chip evident, reporterul refuzăconvenţionalul şi sclipiciul reclameituristice, preferând să descrie viaţareală, trepidantă, adeseori dramaticăa marelui oraş. Altădată, scriitorul,atras mereu de autentic, de freamătulvieţii profunde, ne introduce în casaşi în biografiile unor oameni deexcepţie, trăitori în marele oraş.Descoperă cu uimire personajefabuloase, ca pictorul Baruch Elron,originar din România, meditând, caun veritabil critic de artă, asuprasemnificaţiilor artei acestuia încapitolul intitulat „Cu Baruch Elronla Salon d’Automne”. În alt loc, înDoctor, amant, puşcăriaş şi trubadur,ne oferă portretul unui personaj deroman balzacian, doctorul băcăuanAvram Creţu. Alte figuri umane, deexcepţie, sunt: Nicu Nitai, surprins îndecorul Teatrului „Karov”, un actor(„venit pe meleaguri israeliene de laBucureşti, la vârsta de 30 de ani!”) şiShlomo David, un intelectual ce s-amanifestat ca organizator al unormari grupări româneşti din Israel, ca„rafinat artist al culiselor politice”.

Altădată scriitorul surprinde, întrei memorabile secvenţe, întâlnireaevreilor originari din Bacău, înmemoria celor vreo două sute deprieteni revenind „oraşul copilăriei şiprimelor iubiri, al melancoliei, aldevenirii, al prieteniilor de altădată.”

Roni Căciularu se dovedeşte încăodată un scriitor atras de sondareasufletului omenesc, un întreg volum,„Cafea şi fum de ţigară” (edituraRexlibris, Sydney, Australia, 2017)fiind dedicat descoperirii unoroameni şi artişti de excepţie,aparţinând „tribului” românesc dinIsrael: iluştrii gazetari Marius Mircuşi Al. Mirodan, poetul Shaul Carmel(supranumit „un buldozer”),umoristul Dorel Schor, valoroasaprozatoare Magdalena Brătescu,rafinata eseistă Gina SebastianAlcalay. Poetul şi criticul de artă

Zoltan Terner e prezentat ca autor aleseului monografic „Liviu Lăzărescu- o aventură picturală”, dar şi ca autoral cărţii „Lumea de sub pod şi zarvaei”. Incitante sunt şi convorbirile cupictoriţele Miriam Cojocaru şi LianaSaxone-Horodi, cu artistul fotograf,de excepţie, Natalie Schor. Nu maipuţin pasionante sunt secţiunilededicate ieşeanului Mihai Batog-Bujeniţă (ziarist şi scriitor satiric), luiGeorge Roca (poet de origineardeleană, trăitor în Australia) şibăcăuanului Constantin Ciosu, uncaricaturist prestigios.

Toate aceste portrete sunt alcătuiteprin intermediul unor convorbiri, darşi a unor prezentări critice careînsoţesc interviurile. Roni Căciularudovedeşte nu numai empatie faţă depersonajele cărţii sale, ci şi un gustartistic educat, capabil să meditezeasupra unor domenii diverse, cum arfi literatura, arta plastică sau ceafotografică. Autorul volumului„Cafea şi fum de ţigară” (2017) sedovedeşte un om de gust, de vastăcultură, generos cu valorile (umanesau artistice), sensibil în faţasuferinţei semenilor.

Reporterul este dublat mereu deun fin eseist, capabil să sesize şi săpună în valoare specificul unei opere.Demnul urmaş al lui Geo Bogza,strămutat la Tel Aviv, explorează nuatât munţi şi râuri, ci, cu predilecţie,caractere, personalităţi şi mediisociale diverse.

Nu în ultimul rând, se cuvine săremarcăm frumoasa limbăromânească pe care o mânuieşteacest locuitor al Israelului, laantipodul semidocţilor ce au invadatecranul televizoarelor şi paginaziarelor de la noi (din România –n.r.).Nu-i lucru de mirare, dacă neamintim că evreii s-au dovedit mereuspecialişti ai limbii române, calingvişti sau ca scriitori de talent.Indiscutabil, unul din cei maiprestigioşi din această lungă listă descriitori evreo-români este şi RoniCăciularu.


31nr. 110, 2018

P E C E } IP E C E } I

L U M I N O A S EL U M I N O A S EOctavian MIhALCEA

Poemele lui Dumitru Ichim fundamenteazăperpetua căutarea aAdevărului, apropiereade cele sacre,inexpugnabile. Astfel neaflăm pe drumul ce areca finalitate contopireacu Fiinţa, cu NumeleFocului mereu invocat.Asistăm la integrarea înfecunda atmosferă careînvăluie esenţiala proble-matică proprie acestor

maximale pătrunderi în lumea Esenţei.Decriptând mai întâi misterele contingenţei,putem accede în arealul subtil unde primeazăcriteriul diferenţei de nivel ontologic. Aici, sacrulnu mai poartă aparenţa unui misteriumtremendum ci se înfăţişează eclatant, conformregulilor Transcendenţei: „Şi mie îmi este dor dezborul pur/ fără de aer, fără aripă,/ fără deumbră din nou ca să fiu,/ numai luminiispunându-i numele,/ fără ieri, fără mâine, fărătârziu/ totul atât de rotund,/ însă pe muche declipă”. În lumina acestor adevăruri putemînţelege mai uşor traseele existenţiale pământene.

Chiar şi negativitatea are rolul ei bine integratîn cadrul logicii supramundane, greu de pătrunsîn stadiul nostru de fiinţe aflate considerabil subinfluenţa unei durate relative: „...şi deodată celevăzute şi nevăzute/ s-au transformat în ceasuri:/ceasuri de foc, de aer, de apă/ ceasuri de jder,ceasuri de frasin/ Poveştile se strâmbau înceasuri de faianţă/ şi toate păsările dădeau ocolunui imens cadran./ pretutindeni ceasuri,ceasuri, ceasuri...// Nu mă preschimbaţi înorologiu,/ rogu-mă vouă cu izvoare şi biserici delemn!/ Braţele mele nu le pot îndrepta spre orelenopţii.//”. Pentru elevare, se impune evadarea

din universul opacităţii şicăutarea neîntreruptă,aflarea pe Cale,reamintirea.

Versurile propuse deDumitru Ichim oglindescînaltele preceptereligioase, sublimareaartistică invitându-ne laample introspectărisoteriologice. E vizatărefacerea metafizicelor legături primordiale şitreptata reamintire a bazelor fiinţării. Naturaperisabilă ce caracterizează materia contribuie lacomplexitatea procesului de pătrundere atainelor, suferinţa umană purtând o misterioasăpecete în tot acest demers iniţiatic: „Crezi tu?/Cred, Doamne ajută necredinţei mele/ şi dacăpoţi,/ să nu mă mai pândească/ nici iarba şi nicisteaua,/ iar peste florile-mi de gheaţă,/ ce vor săTe cunoască,/ trage la noapte, când mă rog,/ cape-un amin – perdeaua//”. Fiorul divin,consubstanţial omenescului, va trebui să primezeîn raport cu atât de cronicizatele drame cecompun imprevizibila condiţie umană. Cu toatecă uneori seamănă cu o vale a scurtei plângeri,parafrazându-l pe Teodor Pâcă, semneleimaculatei spiritualităţi sunt peste tot.

Oamenii trebuie doar să aibă puterea de a lerecunoaşte. Urmărim idealul redempţiunii,integrator. Nelogodirea invocată de DumitruIchim e starea de la care trebuie să plecăm pecalea dobândirii darului Christic: „Veniţi de luaţilumină!/ toată lumea se închină./ Inimi –clopotele bat/ că Hristos a înviat./ Îngerii înceruri cântă/ către Născătoarea Sfântă/bucuria ce-au aflat/ că Hristos a înviat./ ZiuaPaştelui vă fie/ sănătate, bucurie/ şi cu noicântaţi frumos/ Azi a înviat Hristos!//”. Toatăaceastă căutare a fundamentelor e învăluită deDumitru Ichim cu adierea pregnantă a verbuluipoetic. Acesta poate ilustra şi dureroasefrământări existenţiale aflate neabătut pe drumulaflării Adevărului: „Mi s-a rătăcit inima/ atât dedeparte/ că tare mi-e frică/ dar nu de prăpastie -/ că am căzut destul,/ şi nici de moarte -/ că i-amdormit destul în pătul -/ ci de Tine//”. Prin re-întemeierea sacramentală, omul îşi află Rostul,bucuria comuniunii întru Logos.


32 nr. 110, 2018

Cere-i pământuluiiertare

Cândva, demult, când eram blânziCa ochii soarelui de-amiază,Când le dădeam celor flămânziDin când în când un colț de rază,Când haina noastră, cea cârpităI-o întindeam celui ce n-areNici mămăligă și nici pită,Nici ghemotoc prin buzunare,Când lumea nu era pierdutăPe sub frânturi de nelumină,Când n-alerga după cucutăCare să-i cânte în surdină,Și Dumnezeu era mai vesel!Acum privește și suspină.Ia harul Său, pe tot și țese-lChiar nu ți-e sete de Lumină?Cere-i Pământului să-ți deieIertarea ca pe-o mare taină.Nu-l amăgi cu o scânteie.Du-te și cumpără-i o haină!

Drumuri

Tu vii dintr-o lume bolnavă de dor,Eu vin dintr-o noapte prelungă și grea.Aceeași durere ne gustă ușor...Tu vii ca un zâmbet...eu vin dintr-o stea,A cărei lumină e vis și amor...Și iată... ne scurgem prin timpuri egalCu lacrimi de frunze și frunze ce mor...Tu vii din adâncuri...eu vin dintr-un val.Tu vii dintr-o clipa ce moare curând, Căci timpul în toate e veșnic stăpân.Eu vin dintr-un cântec aproape flamând...Pe calea Luminii tu vii... eu ...rămân.

Nu stinge felinarul

Nu stinge felinarul. Nu se știeCând e nevoie de lumina luiFiravă ca un punct pe o hârtie!Încă ceva... Nu-l agăța în cui.Așează-l pe o lacrimă mai veche,Care abia se vede pe sub praf.Să nu te culci nicicum pe o urecheC-aprinzi un felinar c-un epitaf!

Nu-i felinaru-acela din perete!M-ai înțeles greșit! Îmi pare rău.Acum mi-e frig dar și mai mult mi-e seteDe felinarul sufletului tău

Toamna la fântână

Ieri, toamna s-a oprit lângă fântânaDin care bea și timpul când i-e sete!Dar ce minunăție! Și-au dat mâna,Apoi și-au spus povești pe îndelete.Toamna avea bagajele-n spinare!Și le-a dat jos doar peste multe ceasuri.Poate în lunga ei peregrinareN-a mai făcut asemenea popasuri.Toamna lângă fântână! O povesteDe dragoste! Ce dragoste curată!Se bucură copacii, sus, pe creste...Fântâna e puțin îngândurată!Păstrează un secret! Doar vântu-l știe!Ce face dacă toamna cu glas tare Îi cere un pahar cu apă vie?Va trebui să-i spună că nu are!Nu va urma o ceartă. Blânda toamnăÎi va întinde-aceeași caldă mânăȘi, mai apoi, ca o distinsă doamnăVa coborî toți norii în fânfână!

Din sufletnu se fură cărți

Pentru același prieten spre îmbărbătareIubiți-i pe poeți așa cum sunt...Unii nu strălucesc pe dinafară,Dar au în suflet glasuri de vioarăChiar dacă timpul i-a săpat mărunt.Poetului nu-i da însingurări!Dacă bolnave clipe-i ies în cale,Clipele lui pot fi și ale tale.Iubește-l...și nu pune întrebări...Așează-i lângă frunte doar poveștiCurate și mereu înălțătoare.Minte-l că e frumos ca o culoarePictată de condeiele cerești!Și dacă pleci departe nu-l răniCa mai apoi să-l cauți pe sub spuzăCăci, un poet îndrăgostit de muză,Nu cu tăceri se va putea hrăni!Dacă te risipești prin alte părți,Să iei cu tine unele poemeAscunde-le în suflet! Nu te teme!

Din suflet niciun hoț nu fură cărți!Fii muza lui... Presimt că înțelegiAltfel...poetul nu va fi în stareSă spargă călimara cu-ntristare...Și va pieri...iar tu cu ce te-alegi?

Glasul muzei

Tu, lacrimă, ce știi despre tristețe?Eu știu că-ți-este rudă-apropiată!Spune-i c-o rog să nu mă mai răsfețe.N-ajunge cât a fost de mângâiată?Mi-a adormit la ușă astă noapteEu am un nou condei și am o muzăCare mi-a pus speranță peste șoapte.Dacă-mi forțează ușa...n-are scuză!Tu, lacrimă, de ce nu pleci în lume?N-am să aduc o iarnă pentru tine.Eu am de scris...Cuvintele nu-s glumeDin care poți să storci niște suspine.Lasă-mă să fiu vesel astă seară.Mâine vedea-voi eu ce-o să mai fie.Dacă tristețea vine să mă ceară,Pun timpul să-i recite poezie.O poezie lungă ca să pleceEu să așez în măna dreaptă tocul,Tu, lacrimă, tu, du-te și-o petrece,În timp ce glasul muzei îi ia locul!

Lecția de iubire (2)

Din frunzele bolnave de rugină,Toamna își face haină, una nouăVântul a luat în brațe o tulpină...O ține strâns cu mâinile-amândouă!Bag seamă că tot el a-ncovoiat-oCând a adus cu el o grea furtună.Azi i-a cerut iertare și-antrebat-oNu mai știu ce...dar iată-i împreună.Toamna își face cruce căci tulpinaS-a îndreptat chiar de la rădăcină!Vântul smerit își asumase vinaDe-ai fi furat chiar niște ani lumină!La oameni rar se-nnâmplă să își ierteGreșelile încetul cu încetul.Cuvintele au învățat să certe!Doar muzele își mângâie poetul!Muza călătorește înspre ceruri.Poetul o așteaptă-n prag de toamnă.Poemul său nu croșetează geruri...Căci muza lui e-o-nâlțătoare doamnă.

GLASUL MUZEIGLASUL MUZEI

(Poeme)(Poeme)

Constantin MOSOR


33nr. 110, 2018

Doamna Clara este o femeiedecentă, care în timpul vieții a avutmai multe porecle:

Filozoafa, Freud, Matre, Poeta. Înfiecare din acestea se putea regăsi.Tinerețea a însemnat și anumiteporniri boeme, cum ar fi purtareaunei genți sau poșete fără fund,numai așa de amorul artei, cât și aunui tricou imprimat cu un schelet,de genul celor puse pe stâlpi. Cutextul: nu atingeți, pericol demoarte. Le făcuse chiar ea, printr-ometodă simplă, cu un șablon princare pulveriza vopseaua. Aparatulera făcut chiar de ea din două minede pix lipite, una intra într-unborcănel cu vopsea etc., etc.

Doamna Clara are o fată, Liliana,fată simplă, frumoasă, cu unînceput de zâmbet sarcastic pe față.Comunica destul de sec cu mama șiasta de când creștea, creștea,creștea. Avea cam cu 4 cm mai multdecât mama, psiholoaga. DoamnaClara profesa psihologia la LiceulEminescu, Liliana era elevă în clasaa IX-a la Liceul Slavici. Să nu zicăcineva că este protejată de mama.

De când divorțase, doamna Claraera un permanent izvor deînvățături pentru fiica ei. Îi plăceamai ales să repete, de parcă asta arfi făcut toată viața:

- Nu trebuie să faci niciodatădeosebire între oameni. Acumaavem voie să spunem, pe vremeamea nu aveam voie, că oamenii suntegali în fața lui Dumnezeu! Întelegi?Educația oferită de mamă îndecursul timpului era corectă și maiconținea: să nu furi, să nu minți etc.

Numai că într-o bună zi Lilianavenise îmbufnată acasă și replicămamei :

- Să știi că este foarte greu să spunnumai adevărul, cum m-ai învățat! I-

am spus unui coleg la școală că etâmpit, chiar e tâmpit, și m-a lovitcu ghiozdanul în cap!

- Da de ce naiba i-ai zis?- Păi dacă m-ai învățat să spun

adevărul!Doamna Clara amuți. Nu se

așteptase la asta. Își aminti însă denenumăratele momente din viațaei, atunci când spusese ce gândeșteși câte probleme au urmat. Daratunci… cum să spună fetei că e binesă mintă? Să o învețe să mintă?Poate că porunca aceea din Biblieeste ca o lege care nu are și normelede aplicare, cum se întâmplăfrecvent la guvernul actual. Poate căDumnezeu, în lumea Lui, areaceastă posibilitate, doar acolo, încer, toți sunt sfinți. Dar aici…

Pentru prima dată doamna Claranu a știut ce să spună fetei și maibine a tăcut.

Dar ieri s-a întâmplat ceva șidoamna Clara era obsedată.Trecânddin întâmplare prin parcul central,pe undeva pe lângă fântânilețâșnitoare, pe o bancă, fiica ei, unicaei fiică, discuta atentă cu un băiat.Asta nu era problema, mereu îșiimagina că va apărea un băiat încalea fetei ei. Dar pândindu-I dedupă o tufa, văzu cu surprindere căbăiatul este mai scund decât fataei.Și arăta ca dracu, scuze deexpresie. Cu nasul cârn și fațaosoasă. Tuns cocoș, părea chiar urât.Cu pantaloni în două culori etc, etc.De parcă din tot orașul ăsta fata einu putea găsi un băiat mai de soi.Acuma nu Brad Pitt, dar niciașa!Observă apoi că în zileleurmatoare fata venea acasă parcătot mai îngândurată și cu o paloareciudată pe față. Și apoi…

- Mamă, tu ai fost îndrăgostită detata?

Doamna Clara încremeni.

Îndragostită în nici un caz. Poateexcitată. Și pentru că trebuia sălămurească lucrurile urgent, își luăfata pe departe:

- Da ce, tu ești?- Cine știe, poate… zâmbi Liliana

misterioasă.- Uite care e treaba, fată, o luă

atunci direct doamna Clara. Te-amvăzut acum câteva zile pe o bancă înparc. Era un băiat mai scund ca tine.Despre el e vorba?

- Da, despre el! Tonul ferm al feteio convinse pe doamna Clara că răultrebuie tăiat din rădăcină.

- Măi fată, dar de ce naiba înorașul ăsta mare, nu ai putut găsi șitu pe cineva mai arătos? Că ăla aratăca o zdreanță. E urât, ce mai !

- Aha, răspunse fata. Și își privimama drept în ochi. Și o privi, si oprivi…

- De ce mă privești așa, tu nu vezică ești drăguță? Poți fi prietenă cuorice băiat, dar nu cu ăsta!

- Înțeleg, spuse fata șoptit. Știiceva, mamă? Tu mereu și mereu m-ai învățat să nu fac deosebire întreoameni. George e un băiat deosebit,aparte. Am ce vorbi cu el, citeștemult. Uit cum trece timpul cu el. Șiuite ce cred eu: și pe băieţii urâțitrebuie să-i iubească cineva. Ce zici?

Și își luă gentuța, trântind ușile. Înurma ei, doamna Clara rămaseînmărmurită. Nu mai înțelegea chiarnimic.

LEC}IA DE PSIHOLOGIELEC}IA DE PSIHOLOGIEGeorge Terziu


34 nr. 110, 2018

De fapt, ar trebui să fi folosit pluralul și să spun, pașiprin mai multe ctitorii, întrucât spațiul mirific alVăraticului asta cuprinde. Ar fi de... neignorat ambientulspecial susținut de misterul Pădurii de Argint numităastfel de poetul național, de dulcea, ocrotitoarea șiîmpăciuitoarea atmosferă monahală. Ar mai fi clădirilemânăstirilor gravate cu sfințenie, adică puterea de-aînvinge vremile dar, despre acestea s-a consemnat multși pe măsura importanței lor, iar acum, a venit rândul săfie înscrisă în acest patrimoniu o altă ctitorie. Una nouă.

Termenul ctitorie sugerează desigur mai întâi, respectși plecăciune admirativă. De data aceasta, întrucât estevorba de o ctitorie contemporană, lucru care parenepotrivit cu viața noastră în care auzim mai mult de...căpătuială, mă simt obligată a face câteva precizări, a văinvita la experimentarea unei stări de mirare. Nutulburare, nu fior admirativ, nu imbold să mai facă și alțiiasemenea gesturi.

E vorba așadar de o ctitorie în cel mai exact sens.Centrul Cultural Spiritual Văratic, lăcaș care are latemelie un legământ de iubire. O puteți lua și ca pe-oomenească dorință de dăinuire în timp a sentimentelorde dragoste, putem accepta și nota romantică a motivuluicare a dus la startul acestei construcții. Aleasa sorții, căci,nu oricine are șansa de-a semna o ctitorie, ei bine, a fostdoamna Emilia Țuțuianu, psiholog, poetă, editor șiiubitoare de cultură. L-a cunoscut și i-a sugerat domnuluiDinu Sfrijan, un român emigrat mai demult în Anglia,care dorea să lase în memoria iubitei sale soției, SheilaMargaret Richardson, întru neuitare, un semn dăinuitor,i-a propus deci, construirea unei locații cu scop cultural.Ba mai mult, un spațiu de perpetuă înnodare spirituală avremilor. Ideea de rămânere în timp a fost punctulmotivațional. Apoi, lucrurile s-au derulat din ce în ce mai

acroșant. S-a ales ca locație Văraticul. Trebuiau aprobări,desigur. Proiectului i s-a alăturat cu tot sufletul şidăruirea Maica Stareță Iosefina Giosanu susținută şi deConsiliul mânăstirii, astfel încât se întocmesc actelepentru construcție, în preajma locului unde fusese casaVeronicăi Micle. Menționând aceasta, am intrat deja înistoria culturală și spirituală a locului.

Fazele prin care trece ridicarea unei clădiri caretrebuia să respecte linia tradițională, însemnelearhitecturale din zonă, ar putea fi încă o pagină scrisă culitere de devotament din existența acestui lăcaș.Responsabilă pas cu pas cu împlinirea acestora fiind dnaEmilia Țuțuianu, sub cuvânt de onoare față definanțatorul Dianu Sfjrijan. Așa încât, în mai puțin de unan, în iulie 2017, clădirea este finalizată, interiorul deasemeni pregătit să-și primească oaspeții, oameni decultură care vor susține activități specifice, precum a fostdestinat dintru început.

La sărbătorirea unui an de la înființate, 28-29 iulie,2018, Centrul Cultural Văratic a găzduitul un summumde întâmplări Sub semnul lui Mihai Eminescu. Intrareaîn clădire nu va fi fără emoții, vă asigur. Aspectul elegantși totuși cu patina vremii, minuțiozitatea cu care s-auconsonat lucrările cât și însemnele, încrustate în vitralii,(colorit și formă preluate din tradițiile locului), sunt deo perfecțiune exemplară. Admirația te ține într-o mirarecontinuă. Cum adică, azi?! Se poate așa ceva? Dintr-odonație?!! În numele culturii?! Un prim argument, esteo pisanie scrisă pe o carte format mare, care teîntâmpină pentru a ști de la bun început unde anume teafli: într-un loc binecuvântat de iubire... ,,cu intenția dea lumina, a așeza și a rostui vieții de obște, pentru apăstra identitatea și tradițiile culturale locale întrubucuria sufletului”. Dacă se-ntâmplă să bată chiar atunciclopotele mânăstirii, luați-o ca pe-o binecuvântare.

Zilele organizate sub egida numelui marelui poet careși-a purtat și el pașii pe aceste locuri, au fost organizatecu aceeași minuțiozitate. În primul rând, oaspeții, venițide la București, Viena, Iași, Piatra Neamț, Timișoara, auavut prilejul să viziteze pe îndelete întregul complexînțesat de mărturii adăpostite în sălile clădirii. Expozițiede pictură, antreuri, birouri, fotolii, (în stilul vremilorapuse, dar foarte bine executate în zilele noastre),scrinuri, sfeșnice din argint, dăruite de regretatulcolecționar ieșean, Dumitru Grumăzescu, sala cu obiectecare au aparținut Saftei Brâncoveanu, (născută la anul1776, ca fiică a lui Teodor Balș). Și ea este consideratăun alt ctitor din Văratec, întrucât a donat pământul pe

PAȘI PRINTR-O CTITORIEPAȘI PRINTR-O CTITORIEVeronica BALAJVeronica BALAJ


35nr. 110, 2018

care-a fost construită prima mânăstire din acestperimetru monahal. Covor de epocă donat tot de cătreea, o ladă tradițională și apoi... intrând în Salonul Literar,te întâmpină statuia poetului Mihai Eminescu, în bronz,cu o carte sub braț. Lucrare semnată de sculptorulLucian Tudorache, din Piatra Neamţ. O altă lucrare, totdin bronz, la fel de impozantă şi misterioasă este bustulSheila Sfrijan, din salonul cu același nume, amenajat laparterul muzeului şi dedicat soţiei ctitorului DianuSfrijan.

Oriunde pășești nu contenești a te minuna, puiîntrebări, rămâi perplex de admirație și… taci. DoamnaEmilia Țuțuianu, delicat, fără emfază și laudă, secondatăde domnul Dorin Dospinescu, o persoană foarte discretă,elegantă în atitudine și foarte implicat, abia dacădeconspiră că ea, doamna, poeta menționată mai sus, afost și coordonatoarea directă a constructorilor,găsindu-și timp și pentru a face rost de donațiile expuse,obținând înscrisuri, cărți rare de patrimoniu. Strădaniasa de om al bibliotecii, iubitor de cultură și scrieri, esteo parte din ctitorie. Maica stareță Iosefina, mereuamabilă şi zâmbitoare, aș spune că e prezentă în maimulte locuri în același timp pentru ca totul să fie perfect.

În fine, a sosit ora, ziua evenimentului. Sâmbătă, 28iulie a anului 2018. Să spun drept, nu mă așteptam să fieatât de multă lume în Biblioteca Mihai Eminescu de laetaj. Au fost necesare scaune aduse în plus. O sală pestecare plutea fără voia noastră, un aer de misterioasălegătură cu alte vremi.

Cuvântul de deschidere al Emiliei Țuțuianu și alMaicii Starețe Iosefina Giosanu, ne confirmă din startcă nu am bătut atâta cale fără a avea parte de merituoasealte surprize intelectuale. Prima confirmare vine de laeminescologul Teodor Codreanu. Echilibrat, fără patimă,susține o nouă teorie, perfect plauzibilă, Eminescu,incorect politic, care-i de fapt și titlul tomului pe care îlprezintă și pe care îl va dona Centrului unde ne aflăm.Teoria domniei sale este foarte modernă, apropos deactuala senzație făcută de, political correct, dinspreamericani venind întreaga țesătură de păreri șiargumente. Cartea merită să circule, specialiștii pot faceîncă multe congrese dezbătând opera poetului,publicistului, prozatorului, jurnalistului politic MihaiEminescu. Vor avea multe de aflat.

Vine la rampă, mult așteptatul, cunoscutul cercetătoral operei eminesciene din manuscrise, domnul NicolaeGeorgescu. În privim cu toții ca pe un colos intelectualdeși, nu vrea să fie în primă atenție, e de ajuns sădeschidă discuția, să aducă un argument și... ne-a făcutadmiratorii domniei sale. A adus în dar instituțieiorganizatoare, câteva dintre volumele care poartăsemnătura sa. Ne uităm cu jind la ele. Ne reține atențiatitlul, Cu Veronica prin infern. Celelalte tomuri sunt doaro parte din numărul celor scrise de domnia sa, o viațăîntreagă după cercetări îndelungi a cernelii, a sensurilor,

a grafiei, și literelor care alcătuiesc scrisul eminescian,după cum bine știm cu toții. Distinsa sa soție, dna DoinaRizea, literat de marcă de asemeni, ne va încânta și eacu detalii din lumea scrisului completând volubilă,imaginea unor intelectuali de clasă înaltă. Oaspeții dinsală, aflu că sunt poeți din zonă dar și unii veniți de laVaslui, profesori universitari din Iași, cu toții suntmarcați de o sfioasă încântare intelectuală. Vizibilă.

De dincolo de fruntariile țării, a sosit până aici, laVăratec, la centrul Cultural Spiritual, eminescofilul, cumîi place să se definească, domnul Dan Toma Dulciu.Susține și dumnealui o lucrare cu idei noi. A studiatarhive, a comparat certificate medicale, medicamentefolosite în vremea poetului pentru a scoate la lumină untom intitulat, Nevropatii atipice Aspecte de patologieinformațională. Referitoare la Eminescu, desigur. Oimpresionantă arhivă pusă în pagină, un discurs ferm,cu o logică imbatabilă. Volumul poate deschide o nouăformulă de cercetare în continuare a existenței luiEminescu. Cartea este în ediție bibliofilă, în număr de26 de exemplare, hors commerce, numerotate de la 1 la26, purtând semnătura autorului, dăruite cu titlu gratuitprietenilor și colecționarilor. Centrul Cultural SpiritualVăratic unde ne aflăm, beneficiind fără îndoială deexemplarul cel mai sugestiv numerotat.

Un punct impresionant al manifestării a fostprezentarea filmului cu Zoe Dumitrescu Bușulenga, cares-a retras în ultimii ani aici, în acest binecuvântat loc.Vocea sa, gesturile, răspunsurile au adus în sală o stareemoțională specială. De asemeni a fost prezentată decătre Anton Fabian cartea-mărturie, convorbirea cu ZoeDumitrescu Bușulenga, Maica Benedicta, cum s-a numitdupă călugărie. Ziua s-a întregit și s-a îmbogățit cu încăun moment. Gândit tot pentru a dăinui. Emilia Țuțuianua adus de la Iași, un tei auriu, vlăstar din teiul din ParculCopou.

Sădirea acestuia în curtea Centrului Cultural Spiritualeste chiar o replică ingenioasă la lupta cu trecereatimpului... Parfum de epocă magică... Nu departe, lacâțiva pași, se află mormântul Veronicăi Micle, pe care,în timp, poate crengile acestui tei îl va umbri protector.

Văratecul și-a îmbogățit istoria prin această ctitorieîn care vor fi evocate numele oamenilor de seamă careau trecut pe aici. Scriitori și nu numai. Eminescu,asemeni unui far, Ibrăileanu, Sadoveanu, ȘtefaniaVelisar Teodoreanu, Hogaș, Gala Galaction, OtiliaCazimir, George Topârceanu, Cornelia Pillat, Gârleanu,Bartolomeu Anania și mulți alții.

Cu părere de rău am părăsit Văraticul, purtând însuflet ospitalitatea şi căldura maicii stareţe Iosefina, darcu speranţa că ne vom revedea pe viitor.

O anume aură de lumină magică, venind parcădinspre Pădurea de Argint plana neostoită la plecareanoastră…


36 nr. 110, 2018

DESPREDESPRE

CUNOA{TERECUNOA{TERETeodor MEȘINĂ

Nu cunoaștem nimic prin simplacontemplare a obiectelor sau afenomenelor. Putem doar să luămcunoștință de existența lor. Să aflămcă există, că au o culoare distinctă,niște dimensiuni, eventual unanumit miros și dacă nu știm sigurcă nu sunt comestibile nu vomîncerca să-i aflăm și gustul. Pentruestimarea culorilor a dimensiunilorși a greutății vom avea nevoie deexperiență și de ceva cunoștințe... Înlipsa lor ne vom rezuma să luămdoar act de prezența fizică a unorobiecte necunoscute. Adevărul(relativ) din ele îl putem afla numaicând spiritul creator, activat decuriozitate, de necesitate sau devoințe exterioare, îl descoperă prinstudiul aprofundat. Pentru o reușităcât mai obiectivă și cât mai amplăeste necesară o anterioritate de altecunoștințe. Există un carusel almetodelor de interogare. Se succed,completându-se, decurgând una dincealaltă, la finalitatea fiecăreiexperiențe. Cunoașterea adevăruluidespre un obiect nu este o simplăreflectare a lui în conștiința noastră.

Dar să nu uităm să nu neîncredem pe deplin în propriileforțe! Nici în totalitateaexperiențelor anterioare și nici înbagajul cunoștințelor teoretice. Sănu uităm să dăm slavă luiDumnezeu! Domnul ne-a îngăduitsă descoperim adevăruri alerealității înconjurătoare și pentru ane arăta ce am pierdut prinneascultare. Dumnezeu nu a ascunsde noi adevărurile, a dat porunca dea nu mânca din pomul cunoașteriica să se arate Adam vrednic de a-șicâștiga, prin voia lui dar și cu

ajutorul harului Creatorului, stareade îndumnezeire, care-i fusesepromisă. Dumnezeu a vrut să punăla încercare puterile morale aleprimului om, pentru ca să-i ofereprilejul să și le întărească, concret,prin practică și să ajungă astfel laacel grad de desăvârșire încât să numai poată păcătui niciodată. SfințiiPărinți ne învață că oprirea gustăriidin pomul cunoștinței nu a fost ooprire de principiu, o oprireabsolută ci temporară, o amânarepentru vremea când omul, dupăputerile lui raționale și cognoscibile,avea să fie apt pentru aceasta.Dumnezeu nu a oprit omuluicunoștința despre lume pentrutotdeauna, ci numai până ar fi ajunssă-și stăpânească simțirile, pânăcând omul se va maturiza din punctde vedere spiritual, Adam a fost caun copil.

Dumnezeu când a creat lumea, acreat odată cu ea și Timpul. Timpul,care azi, ne exaspereazăcoordonându-ne existența. Timpul afost creat pentru a marca, pentru aavea un element de ajutor înexistența noastră, nu un torționar,cum e conceput de unii tineri caresunt mereu grăbiți. Revenind lacunoaștere, în timpul care se scurgecontează și percepția lui. Apropo deTeoria relativității. Mi-aduc amintede o glumă: „Dacă ții mâna osecunda pe o plită încinsă, ți se parecă ai ținut-o o oră. Dacă ții mâna ooră pe sânul unei fete, ți-se pare căai ținut-o o secundă” Unii savanțisusțin că pământul are un pulsconstant, frecvența a fost de 7, 83Hz (Rezonanța Shumann) dar diniunie 2014 s-a mărit. În câteva zile s-a înregistrat o accelerare de până la16, 5 Hz.

În timpul vieții noastreexperimentăm foarte mult, s-auenunțat o mulțime de teoreme, deLegi, referitoare la lumea fizică, s-adiversificat vocabularul și s-auînmulțit metodele de cercetareștiințifică. Majoritatea oamenilorpun mare accent pe lumea văzută.Pentru mulți, înțelesurile spiritualeale lumii nevăzute rămân ascunse.Asta nu înseamnă că ele nu există.

Timpul poate fi un factor esențialîn cunoaștere. Este o coordonatăimportantă. Graba timpului este opărere sau o realitate? Dacărepetăm azi o experiență făcutăînainte de 2014 respectând toateindiciile, inclusiv coordonata: Timp,vom avea același rezultat, sau nu?Mulți ani frecvența de rezonanță s-a menținut, cu ușoare variații, la oconstantă de 7,83 Hz -ritmul bătăilornaturale ale inimii Pământului- Îniunie 2014 s-a modificat.Observatorul Spațial rusesc aînregistrat un vârf brusc la 8,5 Hz. Deatunci s-au înregistrat, doar încâteva zile, o accelerare a rezonanțeiSchumann până la 16,5 Hz.Frecvența fiind în acord cu niveleleundelor alfa și teta ale creieruluiuman, acest fenomen poate fifactorul esențial pentru care mulțioameni au început să simtă cătimpul a accelerat, că evenimenteledin viața noastră se petrec mairepede...

Cunoașterea, în mod obișnuit, sebazează pe simțuri. Dar cunoaștereamai poate să-și îndeplineascămisiunea și dacă pleacă de lapercepția intuitivă. Oamenii au și unEu parapsihic.

Cunoașterea mai poate fi șidincolo de simțuri. Pare un nonsensși totuși...


37nr. 110, 2018

Cunoașterea teologică mai poatefi interpretată ca o „experiențăpersonală a transfigurării Creației decătre Harul necreat”. În tradițiarăsăriteană nu s-a făcut distincțieîntre teologie și mistică. DionisieAreopagitul a folosit termenul de„teologie mistică” cu sensul nunumai de cunoaștere a religiei (alucrurilor tainice) dar și decunoaștere experimentalădobândită prin trăirea unirii cuDumnezeu. Așadar, experiențamistică, presupune o reducere asimțurilor. Misticul, contrarcercetătorului, fără să facă apel lasimțurile care contribuie lacunoașterea lumii văzute, cuajutorul credinței realizeazăcunoașterea lumii nevăzute. SfântulPărinte Nectarie, într-una din cărțileSfinției Sale, scria că întâi aparecunoașterea firească din curiozitate,după care datorită credinței apareadevărata cunoaștere. Fără să sefacă apel la simțuri.

Rene Descartes, în cartea„Meditații metafizice”, în a treiameditație, privitoare la existența luiDumnezeu, afirmă că Dumnezeueste „substanța infinită, de sinestătătoare, cât se poate deînțeleaptă, cât se poate de puternicăşi de care suntem creați…” Vorbinddespre ideea de infinitate, ideecuprinsă în Dumnezeu, afirma, cănoi oamenii, fiind ființe limitate,finite, doar atingem tangențial ideeade infinitate… o atingem cu gândul…Am reuși să o cuprindem dacă am fila fel de reali ca însăși infinitatea.Dumnezeu, cel infinit, ne-a creat.Noi suntem finiți, nu reușim să-Lcuprindem…

Blaise Pascal, cu scepticismul săureligios, oponentul raționalismuluistrict al lui Descartes, s-a pronunțatspunând că este o pretențiearogantă a filosofiei teoretice săexplice existența lui Dumnezeu. Defapt, nu sunt necesare acesteexplicații. Existența lui Dumnezeu nutrebuie demonstrată, este uniculadevăr absolut axiomatic, se

impune ca evident prin el însuși.Ierarhul Capadocian, Sfântul

Vasile cel Mare, clarificăsemnificația cunoașterii prinrevelație: „putem cunoaște însușiriledivine care ne-au fost descoperiteprin Revelație, dar nu putemcunoaște însăși firea lui Dumnezeucea mai presus de orice cunoaștere.”

Câteodată, și omul de științăapelează la metodele misticului;descrierea unor fenomene fizice seface renunțând la ajutorul simțurilor.Structura și comportarea lumii, lanivel cuantic, cât și caracteristicilespațiu-timp nu pot fi sesizate cuajutorul simțurilor. Unele adevăruriștiințifice sunt găsite cu ajutorulrațiunii. Nivelul cuantic impune obarieră de ne survolat. FizicianulBohr a proclamat „o revoluție aconceptelor“. După părerea sa:„reprezentările spațio-temporale şicauzale ale fizicii clasice sunt radicalinadecvate pentru descriereadomeniului cuantic“.

Omul este alcătuit din materie șidin spirit. Unii medici se rezumă la acunoaște doar materia, încercând căgăsească, măcar, paliative. Dar...,veșnicul „dar” conjuncțional, încădin antichitate, medicii au privitomul ca pe un tot unitar. Au studiatafecțiunile fizicului ținându-se contși de spirit. Au dat importanțăcuvenită spiritului.

Odată cu conceperea fătuluiomul este înzestrat și cu suflet.

Sfântul Maxim spunea că esteconcomitentă venirea la existență asufletului și trupului: „... trupul nupoate exista înainte de suflet, saudupă suflet, nici sufletul, mai înaintede trup sau după trup, căci nici unulnu e numai o parte folosită decealaltă ca un ipostas preexistent”

Mântuitorul a spus: „Nu vătemeți de cei ce ucid trupul, iarsufletul nu pot să-l ucidă; temeți-vămai curând de acela care poate şisufletul şi trupul să le piardă îngheena”

(Matei 10, 28)

Mult mai important este sufletul.Mai benefică este, pentru om, maiîntâi cunoașterea temeinică a Lumiinevăzute.

Filosoful Nikolai Berdiaev afirmacă: „Adevărul este spiritual, este înspirit şi este victoria spiritului asupraobiectivității nespirituale a lumii, alumii lucrurilor”

Tendința de a cunoaște rezidă îndorința de a da răspunsuriîntrebărilor noastre.

Existenzphilosophie, filosofiaexistențială — termen introdus deFritz Heinemann — ar trebui săpălească în raport cu studiul ReligieiOrtodoxe.

Religia este capabilă să răspundătuturor întrebărilor existențiale!

Părintele Stăniloae scria că:„Omul nu crește numai prinîntrebările sale, ci şi prinrăspunsurile sale practice la iubirealui Dumnezeu, descifrată înrăspunsurile lui Dumnezeu,concretizată în lucrurile şi înpersoanele lumii şi în noilecircumstanțe produse de Dumnezeupentru creșterea omului credinciosşi potrivit cu nivelul de fiecare datăal acestuia”

Harul Duhului Sfânt ne ajută săluminăm neînțelesurile lucrurilorîntr-un fel propriu, prin voia luiDumnezeu, complet diferit decelelalte metode folosite încunoașterea științifică, lipsită decredință.

„Gnoza autentică nu poate fiseparată de harismă, de iluminareaprin har, care transformăcapacitatea noastră de înțelegere”

Adevărul Absolut este unulsingur: Dumnezeu. Cunoaștereadeplină a adevărurilor relative,pătrunderea în sensurile Creației, înprofunzimea lucrurilor, este posibilăcând se realizează o comuniune cuCreatorul!

Slavă Ție, Dumnezeul nostru,slavă Ție!


38 nr. 110, 2018

Vorbind despre prozele scurteale scriitorului vrâncean Gh. A.Neagu, remarcam nota definitoriea acestora – naturalismul, cuvizibile accente de straniu șiabsurd. Aceste aspecte, le-amsesizat, referindu-ne la volumele„Moartea șobolanului” și„Războiul muștelor”.

În romane, naturalismul luiGh. A. Neagu este mai aproape de cel zolist (așa cumremarca Ion Pachia Tatomirescu) sau de cel al luiRebreanu ori cel al lui Marin Preda, în schița Calul sauîn unele scene din Moromeții.

Noua apariție editorială, semnată de Gh. A. Neagu –Așezământul (Editura SudiS, Iași, 2018) – aduce înprim-plan o serie de secvențe în legătură cu o seamă deindivizi aflați la marginea societății socialiste multilateraldezvoltate, dintr-un așezământ, el însuși aflat lamarginea unui oraș de provincie, în ultimii ani airegimului ceaușist.

Tarele acestei lumi bolnave, bazate pe minciună,prefăcătorie, dublate de mica ciupeală a acestuiașezământ cu asistați social, lăsați la voia întâmplării, înmizerie, fără medicamente și cu hrană puțină – toateaceste aspecte reliefate de către autor sunt o oglindăfidelă a apucăturilor oamenilor muncii din acele vremuri,de tristă amintire.

Protagonistul cărții lui Gh. A. Neagu este DanielȘtefan – conștiința martor la tot ceea ce se întâmplă înacest așezământ. Numit de urgență director (de trei ani,instituția nu avea conducător!), acesta constată dezastrul,la prima „vizită” făcută în unitate. Centrala termică edistrusă, fără combustibil, la cantină, bucătăresele furăpe rupte, diminuând hrana asistaților, pe care intenționato fac potroacă (întrebată de ce se procedează astfel, obucătăreasă dă un răspuns pe cât de sincer, pe atât destupefiant: „Pentru că beau mai multă apă și le mai trecede foame…” – p. 31), grupurile sanitare nu funcționează,vesela mai mult lasă de dorit, geamuri sparte, iar prindormitoare mucegaiul stăpânește pereții, singurulcamion în uz e folosit la căratul alimentelor, dar și cadric, atunci când moare câte un asistat.

Când adună oamenii muncii într-o ședință ad-hoc și

le reproșează dezastrul, „nea Costică – contabilul șef”are curajul să-l înfrunte pe director: „Noi am fost aici,așa cum ne vedeți și nu ne-a criticat nimeni până acum…” (p. 46).

Stupefiant e felul expeditiv cum este „rezolvat"decesul unuia dintre asistați. Întrebată cum trebuieptocedat în acest caz, secretara îi spune directorului: „ –Simplu! Îi chemați pe șeful de producție și peadministrator. Unul face sicriul și celălalt îl pregăteștede înmormântare.” (p. 54). Chiar și traficul de influență(la modă în acele vremuri) este demascat. O bucătăreasă,sora secretarului Academiei Ștefan Gheorgiu, este prinsăieșind pe poarta unității, cu o găleată în care pusese carnetocată, sub coji de cartofi. Discuția dintre secretaruljudețenei de partid și mai marele de la București, apoifelul cum primul îl pune la punct pe directorulașezământului este eleocventă:

„ - …directorul acesta al vostru (…) a găsit decuviință s-o acuze pe soră-mea că ar fi furat niște carne!

- Vai de mine, tovarășu' Baciu, cum se poate asta? Orezolvăm imediat! (…)

- (…) mie să-mi vii și să-mi raportezi cât mai repedeposibil, dar nu mai mult de două-trei zile, c-ai rezolvat!

- Îl dau afară, tovarășu' !- Bă, nu asta mă interesează (…) Îl lași pe funcție și-

i ordoni să retragă dosarul, ai înțeles? (…)- Ascultă, măi, directorule, de când mă-ta pe gheață

faci tu dosare la membri de partid, fără să fiu euinformat? (…) Dobitocule, nici nu ți s-a uscat binecerneala pe semnătura de numire, și deja ai început săfaci lucrurile de capul tău!” (p. 63-65).

Despre faimoasele convocări la primărie a tuturorșefilor de instituții din orașele patriei se menționează orealitate în egală măsură tristă și ilară: „Ședințele eraudegeaba, vorbele erau degeaba, dar trebuiau ținuteconform programului trasat de partid (…) Participau denevoie, cel mai adesea prin rotație.” (p. 52).

În cartea în discuție, zolismul îmbracă și aspectulmacabrului, însă povestea cu asistata care adusese pelume un copil cu trei picioare și căruia mama îi reteazăcu foarfecele „piciorul din spate” ni se pare a fineverosimilă (cf. p. 119-120). Așa cum precizeazăautorul, grozăviile se țin lanț, până în ziua fugiidictatorului.

TARELE TARELE UNEI LUMI DE ALT|DAT|UNEI LUMI DE ALT|DAT|

Constantin MIu


39nr. 110, 2018

Andrada Silvana , doamnă a poeziei românești, carezilnic simte că salvează o Karenina din moarte.

Uneori Ploaie peste iubirea absolută Alteoriclipa în inversul luminiiMereu tânără și

neliniștită, pregătită să o iade la capăt ca și cumtimpul o ia la întrebări. Iarrăspunsul nu poate fidecât viața trăirea,sensibilitatea.

Poeta este condamnatăla simțirea propriului salesensibilități sa a altora, caun firesc, care înseamnă:ai primit, trebuie să daimai departe. Poeta este dominată de trăiri interioareintense, de primatul imaginației, în detrimentulrațiunii. În sens restrâns, definește un curent literarmanifestat, la începutul secolului al XIX-lea, mai întâiîn Anglia, Germania și Franța, apoi și în celelalteliteraturi europene. Am simțit, când am citit aceastăcarte că sunt trimis (la modul bun vorbind) spre

William Blake – “Cântece ale inocenței și aleexperienței”, de William Wordworth (cel care a marcatînceputurile romantismului) – “Balade lirice”, SamuelTaylor Coleridge – “Balada bătrânului marinar”, GeorgeGordon Byron – “Poeme orientale”; în Franța,

Alphonse de Lamartine –“Meditații poetice”, Victor Hugo– “Ode. Balade”, Alfred deMusset – Ciclul “Nopților”, etc

Silvana Andrada are deja 3cărți editate, are zeci de temeexplorate și trecute prin filtrulmetaforei pure. Are o deschiderespre tot ce mișcă și zboară ca înacest vers:

,,Sunt păsări care poate/ Maițipă-n colvii/ Prin care vântulbate/ Nemaiavând câmpii,

Ei mai aud doar cântul/ Din disperarea lor/ Șifolosesc cuvântul/ Să nu le fie dor”

O așteptăm cu alte surprize poetice și cu teme dince în ce mai sofisticate.

Ce va fi nu s-a arătat încă.Drum bun pe cărările poeziei, Doamnă!

SEMNAL EDITORIALSEMNAL EDITORIAL

Poeta care transferă răul lumii înPoeta care transferă răul lumii încatalizatorul trăirilor idealecatalizatorul trăirilor ideale

George Terziu

RecunoștințăRecunoștință

Când a prins viață, am spus că ,,revista Climate literare este o lucrare plăcută luiDumnezeu și nu va muri”. Și iată că zicerea mea s-a imprimat. Astfel grație voinței divineși cu ajutorul unor oameni buni și hărăziți, această publicație (nesusținută instituțional)pășește în cel de al doisprezecelea an de existență miraculoasă. Acestor Oameni lemulțumesc acum, și pentru ei mă Rog întru sănătate și viață lungă. Sărbători Fericite!

Fondator Ion Iancu Vale


Cărţi noi în biblioteca

revistei Climate literare

Contact: Tel. 0722 702578 ; e-mail: [email protected] ;web site: http://climate.literare.ro

Cogito„Conducătorul ideal este cel care platește binele

cu bunătatate, și răul cu dreptate”

, al uniunii ziari[tilor profesioni[ti din rom.nia 2011-2012 filecclliimmaattee lliitteerraarree...

Documents