al uniunii ziari[tilor profesioni[ti din rom0nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/116.pdfelena...

40
Revist\ premiat\ cu medalia [i diploma „Pamfil {eicaru” pentru literatur\ 2008 [i „Premiul de excelen]\” al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din România 2011-2012 Climate Karmen Zaharia Karmen Zaharia (...Sfințească-se numele Tău... (...Sfințească-se numele Tău... literare Revist\ literar\ [i de cultur\ româneasc\ Fondat\: mai 2007 Anul 12 iunie 2019 116 Director fondator: Ion Iancu Vale Director editor: prof.dr. Gheorghe-Valeric\ Cimpoca Director imagine: Anton Gagiu

Upload: others

Post on 04-Sep-2020

6 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/116.pdfElena Buic/ Opriti timpul…27 Afirmarea specificului naional…28 Petre Isachi/ Psaltirea

Revist\ premiat\ cu medalia [i diploma „Pamfil {eicaru” pentru literatur\ 2008 [i„Premiul de excelen]\” al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din România 2011-2012

ClimateK

armen

Zah

ariaK

armen

Zah

aria(.

..S

fin

țeas

că-s

e n

um

ele

Tău

...

(...

Sfi

nțe

ască

-se

nu

mel

e T

ău..

.

literareRevist\ literar\ [i de cultur\ româneasc\

Fondat\: mai 2007

Anul 12iunie 2019

116 Director fondator: Ion Iancu Vale

Director editor:prof.dr. Gheorghe-Valeric\ Cimpoca

Director imagine: Anton Gagiu

Page 2: al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/116.pdfElena Buic/ Opriti timpul…27 Afirmarea specificului naional…28 Petre Isachi/ Psaltirea

Climate literareClimate literare

Semnează în acest numărAlexandr Pușkin/ Poeme...3Gheorghe Valerică Cimpoca/ In căutarea adevărului (34)…4Al Florin Țene/ Universul lui Bergson…5Ioan Popoiu/ Hamlet la Elsinore…7Anton Gagiu/ La răsarit e apusul (6)…9Dorel Șhor/ Marga Grauenfels…10Carmen Georgeta Popescu/ Poeme…11Vasilica Grigoraș/ De la alfa la omega doar iubire…12Dragoș Niculescu/ Sunt liber (poem)…13Adrian Graauenfels/ Pictura pe sticlă o artă milenară…14Alina Safta/ Taina fecioarei Lara…16Firiță Carp/ Poezia, dincolo de poezie…17Mihai Merticaru/ Rondeluri…18Alensis de Nobilis/ Poeme…19ITHACA/ Colaj liric…20Ion Teodor Palade/ Caet de școlar…20Germain Droogenbroodt/ Poezii bilingve…21Ana Maria Cornilă/ Lucian Blaga un provocator spre…22Anișoara Laura Mustețiu/ Satul de basm…23Nicolae Trifan/ Onoarea sinuciderii onoarei…24Octavian Mihalcea/ Peceți luminoase…25Mircea Dorin Istrate/ Poeme…26Elena Buică/ Opriti timpul…27George Petrovai/ Afirmarea specificului național…28Petre Isachi/ Psaltirea apocrifă…30Alexandru Cazacu/ Poezii…32Ion Iancu Vale/ La papura verde…33Mihai Posada/ Samitul de la Rășinari…34Vasile Filip/ Jurnalul, probă a sincerități…36Dan Teodorescu/ O recunoștere la nivel nțional…38George Roca/ Vivat, crescat, floreat Radio Prodiaspora…39

2 nr. 115, 2019

CONTuRI PENTRu DEPuNERI DESChISE LA BANCA TRANSILVANIA TâRgOVIşTERO54 BTRL 01601201u02393XX - pentru depuneri în LEI - RO 04 BTRL EuRCRT00u0239301 -

PENTRu DEPuNERI îN EuRO (SwIFT: BTRLR022) - uSD: RO44BTRLuSDCRT00u0239301

Revistă editată de Societatea Culturală și Prietenie „LA NOI ACASĂ” Târgovişte ISSN 1843-035XRevista apare în colaborare cu Societatea Scriitorilor TârgovişteniTehnoredactare: Mariana Briceag; Secretariat: Reta Sofronie Iancu

Redactor şef: Ion Iancu ValeRedactor şef-adjunct: prof.dr. Gheorghe Valerică CimpocaColegiul redacţional: Anton Gagiu, Emil Stănescu, FloreaTuriac, Gabriel Mihalache, George Piteș, George Terziu, GrigoreGrigore, Ion Teodor Palade, Romulus Gandy Georgescu

Fondatori:

Ion Iancu ValeMircea Cotârţă

Sebastian Drăgan

Redacţii asociate - România:Bacău, Bistriţa, Braşov, Cluj-Napoca, Bucureşti, dev,Focşani, Iaşi, Suceava, Turnu-Severin, Hunedoara,Mangalia, Olăneşti, Dragnea, Ploieşti.Alte ţări: Anglia, Australia, Belgia, Canada,Danemarca, Elveţia, Franţa, Germania, Gibraltar, Israel,Italia, Macedonia, Portugalia, Republica Moldova,Serbia, Spania, SUA, Ucraina.

Colaboratori principali: Mihai Antonescu, Nicolae Bălaşa, Elena Buică, Roni Căciularu, Luca Cipolla, George Coandă, FlorianCopcea, Melania Cuc, Emilia Dănescu, Mircea Drăgănescu, George Filip, Dan Gîju, Dimitrie Grama, Dragoș Niculescu, DjamalMahmud, Menuţ Maximinian, Gavril Moisa, Octavian Mihalcea, Monica Mureşan, Ştefan Lucian Mureşanu, Florin Vărlan Neamţu,George Petrovai, Vavila Popovici, Georgeta Resteman, Puiu Răducanu, George Roca, Viorel Roman, Dorel Schor, Claudia Serea,Gabriela Căluțiu Sonnenberg, Al. Florin Ţene, Baki Ymeri, Mihaela Loredana Mușetescu, Gheorghe Neagu, Mihai Merticaru, IoanaStuparu.

Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor

INFO CLIMATEINFO CLIMATE

Coperta 1„...Sfințească-se numele Tău...”

Karmen Zaharia

Page 3: al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/116.pdfElena Buic/ Opriti timpul…27 Afirmarea specificului naional…28 Petre Isachi/ Psaltirea

Climate literareClimate literare

3nr. 115, 2019

Poezii dePoezii de

Alexandr PuAlexandr Pușșkinkin

(1799-1837)(1799-1837)

Șalul negru

Mă uit la şalul negru ca un ieşit din minţi, Şi-i sufletul meu veşted răzbit de suferinţi.

Pe cînd fusesem tînăr şi-ncrezător, trufaş, O tînără grecoaică iubit-am pătimaş.

Fermecătoarea fată mă dezmeirda oricînd, Dar ziua cea cumplită se arătă curînd.

Stam între oaspeţi veseli, voios sorbind din vin, Cînd îmi bătu la uşă, şoptindu-mi, un străin:

-"Petreci între prieteni şi nu ştii nicidecumCă tînăra ta greacă te-nşală chiar acum".

L-am răsplătit cu aur, l-am blestemat neghiob, Şi l-am strigat îndată pe credinciosu-mi rob.

Ne-am repezit: călare, goneam spre fată drept, Şi-o crîncenă mîhnire se răsucea în piept.

Ajuns la pragul fetei, simţeam că nu mai pot, În ochi căzuse ceaţa, eram sleit de tot.

Intrai în casa singur: acolo, pe divan, Se săruta cu fata, în braţe, un armean.

n-am mai zărit nimic, doar spada s-a zbătut, tîlharul n-avu vreme să scape din sărut.

Jucai apoi pe trupul lipsit de cap şi-ntins, Privind năuc la fata ce, -ngălbenînd, s-a stins.

Imi amintesc tăcerea, văd sîngele: tîşnea... s-a prăpădit grecoaica şi dragostea cu ea.

Smulgîndu-i şalul negru din scumpul cap ucis, Mi-am şters de sînge spada, rîzînd de vechiul vis.

Iar robul meu prin bezdna cărîndu-i pe sub porţi, În valuri dunărene i-a prăvalit pe morţi.

De-atunci nu-mi pun sărutul pe ochii nimănui, Nici o plăcuta noapte în trista-mi viaţă nu-i.

Cu sufletul meu veşted răzbit de suferinţiMă uit la şalul negru ca un ieşit din minţi.

Captivul

În temniţa umedă zac zăvorît.Un şoim, în robie de mic, amărît, Tovarăş al meu, ciuguleşte-un hartanDe carne, bătînd din aripi lîngă geam.

Se-opreşte, şi capul spre geam întorcîndEl parcă ghiceşte ascunsul meu gînd.Din ochi mă îndeamnă ţipînd, ca şi cummi-ar spune: „E vremea să mergem la drum!

Şi tu ca şi mine vrei liber să zbori.Să mergem spre munţii cu piscuri în nori,Spre marea albastră, pe unde mereuCutreieră slobod doar vîntul... şi eu!”

Calul

„Calule, ce ai? Ţi-i teamăDe nechezi cu capu-n jos?Nu mai scuturi dîrz din coamă,Frîul nu-l mai muşti, focos.Nu te îngrijesc eu oare?N-ai ovăz bun de mîncare?N-ai tu scări de aur fin?N-ai tu hamuri minunateŞi potcoave argintateŞi dîrlogi de ibrişin?"

Spune calul, trist şi blînd:"Potolitu-m-am căci, iată,Glas de goarne-aud sunînd,Tropot, şuier de săgeată.Şi nechez căci pe cîmpieMult n-am să mai zburd semeţ.

Şi voios, plin de mîndrieCă am frîu şi scări de preţ,Hamurile în curîndMi le-or lua duşmanii toateŞi potcoavele de-argintDin picioare mi le-or scoate.Sufletul cumplit mă doareCăci trudit de-oi asudaAu sî-mi puie în spinareDrept pocladă pielea ta."

Page 4: al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/116.pdfElena Buic/ Opriti timpul…27 Afirmarea specificului naional…28 Petre Isachi/ Psaltirea

Climate literareClimate literare

4 nr. 115, 2019

În numărul anterior am afirmatcă suntem ceea ce mâncăm, ceeace gândim și ceea ce facem. Nedeosebim noi de celelalte națiuni?Sigur că da. Avem elemente încomun cu celelalte popoare, dar șimulte deosebiri. Acestecomportamente vin din trecutulnostru istoric și au contribuit multla evoluția noastră sau la involuțianoastră. Gândurile noastre suntîncărcate și au variat semnificativ înfuncție de viziunile și concepteledobândite în perioadele evoluțieiumanității. Poporul român se tragedin vechiul popor dac peste care autrecut multe valuri de cotropitori.Toți cotropitorii au distrus aproapetoate urmele care aminteau deharnicul și eroicul popor român. De-a lungul istoriei toți au jefuit fărămilă acest popor și s-au ridicatdatorită bogățiilor acestei țări.Acum se recurge la o nouă metodăde furt al popoarelor, inclusiv lapoporul român, se recurge laglobalizarea planetei prin mijloacede manipulare în masă, se cautăanihilarea popoarelor,ademenindu-le cu sloganul„plăcere, putere, consumism”. Se

mizează pe mirajul traiului în huzurși al câștigurilor materiale fără preamultă muncă. Se caută și se pun laconducerea acestor popoareoameni fără cultură, trădători deneam și cât mai leneși. NiciRomânia nu a scăpat de acesteconspirații, ba mai mult le-a pus înaplicare și se mândrește că este înfrunte. Români aleși să nereprezinte interesele tării înstrăinătate sau ridicat împotrivapoporului care i-a ales și auîngenunchiat țara străinilor.Trădarea la români vine din trecutulîndepărtat și ne este întipărit adâncîn memorie. În ultimul timp,societatea umană este puternicdominată de aspirații materiale,carieră și așa zisa „prosperitate”,plasând conceptele de bază alemoralității și al relațiilor umane peplanul doi. Este ușor de înțeles căastfel de tendințe creează un sistemde valori extrem de distorsionat,care camuflează esența adevărată aomului. Toate aceste viziuniacoperă în mod continuu și custraturi apăsătoare puritateanoastră originală. Sunt oareînchipuirile noastre dobândite,formate în societatea actuală? Sau,poate, suntem acea natură pură șineschimbătoare, care estecontaminată de aceste iluzii false?Aceste concepte nu ne-aureprezentat niciodată și, de aceea,nu trebuie să le facem loc în inimilenoastre. Doar după ce vomabandona toate concepțiile greșite,clădite și pietrificate în conștiințanoastră de-a lungul vieții, vom ficapabili să vedem lumea cu proprii

noștri ochi. Numai atunci vomputea înțelege cu adevărat cinesuntem. De cele mai multe oriuităm că suntem oameni șiadoptăm caracteristici pe care nicianimalele nu le au, acționând fărănici o rațiune. Un vechi proverbromânesc spune că „a fi domn e oîntâmplare, a fi OM e lucru mare”.Concepția despre noi pe care ne-oformăm de-a lungul timpului stă latemelia întregii noastrepersonalități. Toate acțiunile șisentimentele noastre sunt înconformitate cu imaginea pe care oavem despre noi. Ne comportămașa cum credem că suntem. Dorințade a ne cunoaște, de a ști cinesuntem, ce vrem și încotro neîndreptăm, ne va da puterea de aduce totul la bun sfârșit. Dar,cunoașterea adevărată ne esteascunsă și perturbată prin cele maimulte mijloace de comunicare,controlate cu multă dibăcie de ceicare au interese ca noi să nu aflămadevărul. Nu mai este timp pentrunoi. Nu mai suntem capabili nici sătrăim și nici să visăm. Ni se pun laîndemână instrumente moderne de„autotortură” pe care le folosim cuplăcere și consumăm toatăagoniseala muncii prin trudă,contribuind la îmbogățireaescrocilor în a meșteșugii vorbe șiimagini. Nici nu ne trezim bine șideschidem contul pe Facebook,verificăm mesajele primite, dămlink-uri, shar-uri sau alte comenzi casă arătăm lumii ce frumoși șiînțelepți suntem noi. Telefonul esteconectat în permanență la urechile

În cãutarea adevãrului (34).În cãutarea adevãrului (34).Cine suntem noi?Cine suntem noi?

,,Sfârșitul lumii va veni atunci când nu va mai exista cărare între vecini”Părintele Cleopa

Gheorghe Valerică CIMPOCA

→ Continuare în pag. 6

Page 5: al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/116.pdfElena Buic/ Opriti timpul…27 Afirmarea specificului naional…28 Petre Isachi/ Psaltirea

Climate literareClimate literare

5nr. 115, 2019

Universul lui Bergson –Universul lui Bergson –

„maşină de făurit zei”„maşină de făurit zei”Al. Florin ȚENE

Întreaga filosofie a lui HenriBergson încearcă să ofere, pestetimp, o replică la concepțiile luiDescartes. Filosoful pune viața, îndiversitatea ei infinită și ubicuă, înlocul presiunii cogito-ului și adictaturii pretenției rațiunii de acontrola despotic „pasiunilesufletului”. Direcția gândirii luiBergson urmărește, aproape fidel,un crez formulat în ani tinereții: „Aști să te bucuri de prezent, săstăvilești neliniștea și teama, iatăadevărata înțelepciune și scopulultim al oricărei filosofii” (HenriBergson „Ecrits et paroles, „Paris,1957-1959, volum de debut,p.29). Influența lui Epicur, pe careîl citise din scoarță în scoață, i-aconturat aceste gânduri. LouisLavelle în „La philosophiefrancaise entre les deux guerres”,volum apărut la Paris în 1942,scria la pagina 91 că Bergson este“unul din rarii filosofi pe caregloria i-a vizitat”, atrăgând cititoriiși auditoriul cu magia verbuluisclipitor, obișnuit să ducă dintinerețe frumoasa imagine țesutăde exaltările apologeților. Operasa, multiplu diversificată, totușipare unitară și organizatăinsistent în preajma ideidirecționare-trăirea subiectivă aduratei. O scrisoare către HaraldHoffding scrisă de Bergsonavertiza categoric că miezul opereisale este „intuiția duratei”,scrisoare semnalată de exegetuldanez Vladimir Jankelevitch în„Henri Bergson”,Paris, 1959, p.4, șiorice altă perspectivă închidenesupusului calea spre ea.„Curentul vieții” filosoful încearcăsă-l pătrundă, să-l ducă în chinga

disciplinată, să-l pună subdirecționarea înțelegătoare asufletului. Acest context Bergsonîl face pe filosof să semneze pactulcu iraționalul. Însă părerilecomentatorilor săi sunt contrazisede lucrările principale ale luiBergson care refuză să poartenumitorul comun favorit-durată,fiecare adduce o primenirerevelatory de accent. „Eseu despredatele imediate ale conștiinței”(1889), se axează indubitabilasupra libertății eului și alcogitoului, „Materie și memoria”(1896), în care se face referireasupra raportului și confluențeidintre spirit și corp, „Evoluțiacreatoare” (1907), unde se insistăasupra dinamicii vieții în univers,

iar „Cele două surse ale moralei șireligiei” (1932) părăsește direcțiainițială și se îndreaptă spreapologia creștină. Fiecare dintreaceste lucrări orchestrează diferitexperiența eului din gândirea luiBergson- dar niciodată cu final deimn al bucuriei, în paginilefiecăreia revin insistent sunetelejoase ale unui sentiment tragic altimpului, cu accente de doină, caîn cântecele de jale românești, sau

tânguitoare ca un clopot aldestinului, al cărui sunet vibreazăaltfel pe timp noros. Filosofulspunea în al doilea volum al său„Ecrits et paroles” că mariigânditori și-au pus problemasensului vieții, dar mai puțini ne-au făcut să înțelegem că purtămîn noi cheia enigmei. Viațaconstituie existența privilegiată auniversului și angajamentul celmai serios, însă dificil, pe care și-lpoate asuma o filosofie să-i explicesensul. Însă, gândind ca Fr.Schlegel, că filosofia sedezinteresează de oricepropedeutică, Bergson urmăreștesă capteze ritmul vieții, să redeaplasticitatea ei impunătoareprintr-o gândire la fel de maleabilăși plastică, neobligată dearhetipurile ne fructuoase alemetafizicii. Filosofia lui estedeparte de a concepe viața ca oabstracție, „ca o simplă rubricăsub care se înscriu toate ființelevii”,(Euvres, ediție apărută lacentenar, Paris 1959, p.493),dorește să-i statueze vieții intactăprospețimea, să plonjeze înabisurile ei insondabile, să seimplice în vâltorile fluxului vital șisă urce până la rangul de

Page 6: al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/116.pdfElena Buic/ Opriti timpul…27 Afirmarea specificului naional…28 Petre Isachi/ Psaltirea

nr. 115, 20196

Climate literareClimate literareClimate literareClimate literare

conștiință de sine a acestuia. Laînceput rigoarea științifică nu preao găsim în lucrările lui, predominăînclinarea spre poezie, în „Evoluțiacreatoare”, la pagina 578, filosofulasimilează traiectoria vieții cu unobuz explodat într-o jerbă defărâme sclipitoare, pentru ca lasfârșit să cedeze loc religiei, în„Cele două surse ale moralei șireligiei”, unde își face locprovidența, universul fiindimaginat ca „o mașină de făuritzei”. El descoperă că forțaexplozivă a vieții înfrângerezistența materiei brute, pe careo echivalează cu „inerție,geometrie, necesitate” și deschidedrumul pavat cu certitudini alevoluției, al dinamiciiimprevizibilă și spontană al„elanului vital”, asimilat cu energiaocultă, răspunzătoare depromovarea vieții de la ameobă laom. El compară, oarecumentuziast, natura, tulburătoareprin imensa eflorescență deforme, prin jocul aleator și arbitraral forțelor ei, cu „o mare operă deartă“ și preia de la romantism

motive pentru a o descrie. Cum arfi mobilitatea infinită care desfidelegea, muzicalitatea care suspendăhaosul, emoția artistică intensăcare revelează nemărginirea.Conceperea vieții instinctului și adorinței ca reactive pentruînțelegerea omului, convertireapenumbrelor psihice în echivalentspiritual, „desenarea” cu o finețede filigram a stărilor afective,analizarea perseverentă amemoriei, acea indiscretă fiică aplictiseli, cum o numea Ungaretti,sunt elemente cu carebergsonismul dorește sărecucerească ogoarele pierduteale perceptului Socratic. Acestafolosit de Bergson devine solidarcu elanul vital și insurgent față derațiune, fapt ce- l face pe LeonBrunschvicg să spună în „La vieinterieure de l`intuition” că teoriabergsoniană „ignoră imperativulmoral al lui Socrate”.

A ne cunoaște spunea Bergsonînseamnă a descifra înefervescența adâncurilor aritmiileși euritmiile elanului vital, aacorda puterile sufletului la

tumultul răscolitor prin care viațacosmică irumpe irațional în om. Elsusține că elanul vital produce șiindivizi de excepție- eroii, profeții,sfinții-ctitori ai unei ai unei„morale deschise”, care îndrumăoamenii către „societateadeschisă“, prin care se înțelegeumanitatea. Sub imboldul lorînmugurește în om dorința deidentificare cu principiul iubirii șicreației emanate de divinitate și săse contopească cu ea. Prins încapcana timpului, în chinga luihaină, omul trece necurmat prinun nesfârșit șir de metamorfoze,devine mereu altul; niciodatăființa lui intimă nu se îmbăiază dedouă ori în valurile aceluiași râusufletesc.

Filosofia lui Bergson nuconstruiește o strategie a victorieiomului asupra timpului și nici nuluminează vocația unică a omuluide a dura valori nepieritoare, de acăuta, în zborul infinitului minimal(clipa), ,,mirabila sămânță”, cumspunea Blaga, a eternului înțelesca mașină de făurit zei.

noastre și ne autoalimentămcreierul cu ce ni se comunică și ni secomandă. Televizorul mergecontinuu pe canalele depropagandă unde manipularea estecontrolată de marile concerne undese transmit știri false sau filmenumai cu crime și violuri. Panica șifrica au pus stăpânire pe noi,inhibându-ne instinctele deautoconservare. La chioșcurile deziare nu se mai vinde Adevărul. Înschimb se vinde două tigăi la prețde două tigăi și un cuțit. Cu cine teîntâlnești ești indiferent și spui „haică mă grăbesc sau n-am timp”.Numai dacă spui că este frumoasăși întinzi un card bancar cu cont grasprimești un sărut de la „frumoasa”soție, mai tânără cu 20 ani șimodelată de chirurgi plasticieni pe

bani grei. Cuvintele “mulțumesc, terog, îmi pare rău” au dispărut dinvocabularul nostru. Am devenitvulnerabili la orice sensibilități,parcă suntem de pe altă planetă șila care visăm să ajungem neapărat,căutând o scăpare. Nu mai avemînțelegere pentru oamenii cu nevoi,îi sacrificăm prin sărăcire, nepăsareși dispreț. Vrei să afli cum setransformă individul cândafecțiunea sa, pentru un alt individ,este proiectată asupra unui obiect?Ce se întâmplă când el însuși devineobiect? Trebuie să ne cunoaștem șisă analizăm toate faptele noastre casă nu ajungem obiecte fărăconștiință. Trebuie să ne schimbămfiecare dintre noi înainte de aischimba pe alții și ca să neschimbăm trebuie să ne cunoaștemîn adevărul nostru, în rostul

existenței și vieții noastre, ca săputem avea liniște și să putem trăisentimental împlinirea spirituală.Problema care se ridică esteadevărul din noi. Cunoașterea desine, spunea părintele ConstantinGaleriu, nu poate avea loc decât„numai în comuniunea dintre tainicși descoperit, mister și revelație,dintre infinitul divin și făptura zidităîn hotarele timpului, dar care aspirătotdeauna, în lumina iubirii în carese săvârșește actul creator aladucerii de la neființă la ființă, darși relația har”. Să facem mult maivizibile cărările dintre vecini, caresunt punți de legătură, care arată căne pasă unul de celălalt, că neajutăm unul pe altul și că ne iubimunul pe altul. Numai așa vom reuși.

(Va urma)

→ Continuare din pag. 4

Page 7: al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/116.pdfElena Buic/ Opriti timpul…27 Afirmarea specificului naional…28 Petre Isachi/ Psaltirea

nr. 115, 2019 7

Climate literareClimate literare

HAMLETHAMLET

LALA

ELSINOREELSINORE

IOAN POPOIUContinuare din nr. trecut

Iscoadă vicleană şi curtean versat, Poloniusacţionează cum ştie el mai bine, introducând în joc pefiica sa şi chiar pe rege: ,,Ophelia, tu plimbă-te. Stăpâne,/ Primiţi să stăm ascunşi” (III, 1). Înţelegând rolul funestjucat la curte de Polonius, prinţul îi atenţionează fiica:,,Vezi, uşile să fie bine-nchise, / Să nu-şi poată jucaprostia decât acasă” (ibidem). Dar slujitorul obedient alregelui uzurpator nu înţelege în ce primejdie se află: elaprobă exilul lui Hamlet, însă sfătuieşte pe rege ca, dupăteatru, regina să-l cheme în iatac pe fiul ei (îndemnând-o chiar ,,să fie aprigă”), ,,iar eu, ascuns, voi fi numaiurechi / La tot ce-şi spun” (ibidem). Acolo, în iataculreginei, îşi află sfârşitul acest ,,biet nătâng nesocotit”,plătind cu viaţa zelul său nesăbuit.

Polonius nu este singurul care execută conştiinciosporuncile regelui, la fel de zeloşi se arată cei doi curteniprea supuşi, Rosencrantz şi Guildenstern, care nu se dauîn lături de la nimic în slujba încredinţată. Regele le cerecu lejeritate celor doi ,,scumpi” slujitori să ţinăcompanie prinţului, ,,crescuţi de mici cu el, /Vecini printinereţe şi porniri, / Primiţi să v-aşezaţi la curte / Capeste tot, fiindu-i soţi prieteni” să afle ,,De nu cumva îldoare-o taină-anume” (II, 2). Altfel spus, li se cere să-l,,supravegheze” (spioneze), pentru a-i afla gândurile.Răspunsul celor doi este antologic prin slugărnicia lui:,,A voastre maiestăţi, (...) / Plăcerea pot a-şi pune înporunci, / Şi nu să roage” (Rosencrantz), ,,Ne supunemşi gata stăm cu-adâncă plecăciune,/ Ca prea umili, cesântem, slujitori, / Dorind poruncă doar”, spune şiGuildenstern (II, 2).

Cei doi se prezintă în faţa lui Hamlet ca cei mai buniprieteni şi, la întrebarea acestuia, ,,cum o duceţi”, eirăspund cu maximă candoare: ,,Ca toţi copiii lumii /Ferice de a nu fi prea ferice / Pe pălăria soartei nu noi îisuntem moţul” (II, 2). Dar când prinţul îi întreabă scepticcum ,,de-aţi fost trimişi aicea, la-nchisoare”, ,,ce căutaţivoi în Elsinore ?”, curtenii bat în retragere, iar răspunsullor nu convinge: ,,am vrut să vă vedem, my lord, altfel,nimic” (ibidem). La insistenţele lui Hamlet (,,Aţi venit din

îndemnul vostru ? / Nu cumva aţi fost trimişi anume?”),cei doi slujitori jalnici sfârşesc prin a recunoaşte: ,,Alteţă,am fost trimişi” (ibidem). Misiunea lor, odată eşuată, eimerg conştiincioşi să ,,raporteze”, dezarmaţi, regelui,mirat de nepriceperea lor: ,,Ne-a spus că-şi simtesufletu-abătut, / Dar nu ne-a spus de ce, niciun cuvânt/ Nici nu prea stă să fie cercetat” (III, 1).

După demascarea crimei regelui, cei doi curteniintriganţi se dovedesc unelte utile în mâinile stăpânuluilor şi, la porunca acestuia, ei sunt puşi din nou peurmele lui Hamlet. La o remarcă sarcastică a prinţului,cei doi încep să-şi arate ostilitatea, iar tonul este altul:,,Puneţi în vorbe puţină rânduială şi / Nu vă sălbăticiţide-nsărcinarea mea (...) Această curtenie nu-mi spunenimic bun”, arătându-se de-a dreptul jigniţi deatitudinea acestuia: ,,My lord, cândva ţineaţi la mine”(III, 2). În scena cu flautul, Hamlet îi spune răspicat luiGuildenstern cât de josnică este misiunea lui: ,,Vezi, celucru de nimic ai vrea să faci din mine! / Ai vrea ca eusă-ţi cânt” (ibidem). Dar cei doi nu înţelegavertismentul, ei continuă să slujească orbeşte peregele uzurpator, punându-şi, încă o dată, serviciile ladispoziţia acestuia: ,,E grijă sfântă de-a feri / De oricerău atâtea vieţi, ce azi / Trăiesc din mila majestăţii-voastre / (...) Cu atât mai mult o viaţă, / De care-atârnăviaţa celorlalţi, / Se cade a fi ferită...” (III, 3). Ca supuşiprea-plecaţi, regele nu ezită să-i folosească şi la lucrurimurdare: ,,Prieteni, încă-o mână de-ajutor / Polonius afost ucis de Hamlet, / Plecaţi şi-i daţi de urmă / Duceţimortul la un altar” (IV, 1).

Ei năvălesc realmente asupra prinţului cu întrebăriagresive: ,,Cu mortul ce-aţi făcut ? / Spuneţi-ne de unde-l putem lua, / Să-l ducem la biserică” (IV, 2). Hamlet, carele-a surprins obedienţa structurală, îi ţintuieşte din noula stâlpul infamiei prin replicile sale devastatoare: ,,...sămă-ntrebe un burete!”. Rosencrantz: ,,Mă socotiţi unburete, my lord” ? Hamlet: ,,Da, domnule, burete, caresuge / Încrederea, răsplata şi puterea regelui. / Slujitoriiaceştia sunt regelui foarte de folos / Căci îi ţine cum ţinemaimuţa mărul-între fălci / Destul e să vă stoarcă şi, /Burete (fiind), sunteţi seci din nou / Cum aţi mai fost”(ibidem). Acelaşi curtean răspunde dezarmat: ,,Nu vă-nţeleg, my lord”, dar Hamlet nu-l cruţă: ,,Vorba cu tâlcadoarme în urechea bleagă” (ibidem). Dar răspunsurilesclipitoare ale prinţului nu-i tulbură pe cei doi, care îlconduc sub escortă la rege. Ei nu reuşesc, până în ultimaclipă, să înţeleagă ce se petrece de fapt: trimişi de regesă însoţească pe Hamlet în surghiunul din Anglia, cuporunca scrisă de a fi executat acolo, Rosencrantz şiGuildenstern sfârşesc prin a fi ei executaţi, plătind astfelpreţul pentru supunerea lor oarbă. Din aceeaşi familiede slujitori obedienţi fac parte şi alţi curteni, precumVoltimand, Cornelius şi Osric.

Printre aceste personaje, un loc aparte îl ocupăLaertes, nimeni altul decât fiul lui Polonius, care, dupăterminarea studiilor din Franţa, era destinat să intre în

Page 8: al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/116.pdfElena Buic/ Opriti timpul…27 Afirmarea specificului naional…28 Petre Isachi/ Psaltirea

nr. 115, 20198

Climate literareClimate literare

rândul curtenilor de la Elsinore. Îl descoperim,surprinzător, chiar la început (actul I, scena 2), cândregele Claudiu, după marele monolog, i se adreseazădirect: ,,Acum, Laert, ce ne mai spui nou ? / Aveai cevade gând ? / (...) Poate vreai, / Ce nu-i de dat şi nu e decerut”? (I, 2). Întrebarea, aparent enigmatică, se refereala neînţelegerea anterioară dintre cei doi regi vecini,Fortinbras şi Hamlet tatăl. Dorinţa lui Laertes, fiu bun şisupus ascultător, nu este acum decât să ceară ,,înaltăvoie” pentru a se întoarce în Franţa. Îl regăsim apoi încasa tatălui său, pregătindu-se de plecare, alături de sorasa Ophelia, pe care o sfătuieşte într-un mod nu tocmaifrăţesc: ,,Iar zâmbet şi alte fleacuri de la Hamlet, / Tu ia-le drept un joc al vârstei lui” (I, 3). Afişând o falsăînţelepciune, deloc convingătoare, el se arată puţinînţelegător cu tânăra sa soră: ,,Măsoară dar ce-n cinstepoţi să pierzi / La şoapta lui urechea de-ţi apleci / (...) Iaseama: frica-ţi ţine frumuseţea, / Duşmanul tinereţii-itinereţea” (ibidem).

Apoi, Laertes, tânărul atât de ,,moralist”, dispare, îlvom întâlni din nou când deznodământul se apropie, iardespre el ne vorbeşte acelaşi rege. Laertes apare în faţaochilor noştri uimiţi într-o postură neaşteptată, aceea detânăr gentilom în fruntea unei oşti răsculate. Claudiu,neliniştit, relatează reginei că, după moartea lui Polonius,în tulburarea ivită, punând capac acesteia, ,,sosi-n ascunsşi frate-său din Franţa”. Dar tânărul răzvrătit pare denerecunoscut: ,,Îl paşte spaima, stă întunecat, / Şi suntdestui şuierători să-i umple / Urechea cu veninul şoapteilor” (IV, 5). Laertes, cel atât de sever cu elanurile dedragoste ale surorii sale, atacă castelul şi intră înarmat larege, pe care-l apostrofează violent: ,,O, rege preamârşav, să-mi dai pe tata”! Precum un tânăr rebel(anarhist), el aruncă în aer orice morală, urmărind doardreptatea sa: ,,La iad, credinţa! / Ce-am jurat, la dracu! /Chiar sufletu-mi, în groapa cea mai neagră! Înfruntosânda veşnică...” (ibidem). El se arată gata să renunţela acestea doar pentru o satisfacţie personală: ,,Vreaunumai să răzbun pe tata”. Intrarea în scenă a Opheliei,cu mintea rătăcită, amplifică exasperarea şi dorinţa sade răzbunare: ,,Mânie, seacă-mi creierii! (...) / Sminteala-ţi voi plăti-o greu, încât / Să-ncline orice cumpeni (...) /Cu mintea-ntreagă, n-ai putea mai mult / Să-ndemni larăzbunare” (ibidem).

Laert, numit de Hamlet ,,gentleman”, este ,,un om alcurţii, versat, crescut după modelul şi exemplul tatăluisău (Polonius) şi la fel de dispus să-şi realizeze scopurile,,pe căi ocolite”, după cum o dovedeşte conspiraţiaîmpotriva prinţului. Superior acestuia în înzestrări desuprafaţă, Laert îi este inferior în privinţa înclinaţiilorlăuntrice, ce ţin de conştiinţă, intelect şi sentiment. Spredeosebire de Hamlet, care îşi interiorizează şi motiveazăactele, Laert ştie să acţioneze. Rolul pe care-l joacă înschema acţiunii tragice, ca tip opus lui Hamlet, vorbeştede la sine despre profilul sufletesc al personajului” (L.Leviţchi, p. 449). O asemenea izbucnire de revoltă ne-ar

face să credem că avem în faţă un al doilea Hamlet, dar,foarte curând, gentilomul mânios, care-l apostrofeazăpe rege, se transformă într-un mieluşel, în mâinile abileale acestuia. Laertes, cel care exclamă vehement ,,eu nupot fi-nşelat”, se metamorfozează, aparent neverosimil,în instrumentul orb al răzbunării regeşti. Claudiu încearcăsă-l cucerească pe gentilom, sugerându-i că prea lesnes-ar putea răzbuna pe Hamlet, îmbiindu-l, ca rege, ,,cu oispravă ce-mi trecu prin gând / sub care va cădeazdrobit”, iar de ,,moartea lui nici vântul n-o să sufle” (IV,5). Laert, tânărul, în fond, nesăbuit şi orb sufleteşte (şiaceasta este marea diferenţă faţă de Hamlet), acceptăîmbierea (momeala), şi el însuşi i-o cere regelui: ,,Dacă-aţi putea să faceţi / Ca eu să fiu unealta” (ibidem). Maimult, fără ca regele să-i vorbească de propria sa dorinţăde răzbunare (niciun moment Claudiu nu se gândeştesă-i dezvăluie fapta sa ucigaşă), el cade cu uşurinţă încapcana întinsă şi, pentru ca răzbunarea să-şi atingăţinta, el adaugă : ,,voi face-ntocmai / Şi pentru-aceasta îiotrăvesc şi vârful” (ibidem, p. 133), exact ceea ce dorearegele. Ca şi curtenii amintiţi mai sus, Laert va împărtăşisoarta acestora, victimă a propriei nesăbuinţe.

Personaje, precum regina Gertrude şi Ophelia, intrăîntr-o altă categorie, a celor care sunt părţi sau victimeale Mecanismului.

Regina, soţia uzurpatorului Claudiu şi mama luiHamlet, chiar de la început (actul I, scena 2) se aratăpreocupată de starea fiului său, dar fără să uite niciunmoment că este cea care stă alături de un rege: ,,Alungă-aceste neguri, bune Hamlet, / Şi-arată ochi prieteniDanemarcei” (I, 2). O reîntâlnim curând, tot cu gândul laacesta, după ,,schimbarea” inexplicabilă a prinţului,cerând lui Rosencrantz şi Guildenstern să stăruie la curte,,un răstimp”, pentru a se afla în preajma sa: ,,Vă ceracum, de-ndată, să-l vedeţi / Pe multschimbatul fiu alnostru” (II, 2). Pe de altă parte, regina înţelegea prea binecă starea fiului său nu putea fi influenţată decât de unsingur lucru: ,,Mă mir să fie-alt capăt decât moartea /Lui tată-său şi zorul nunţii noastre” (II, 2). Regina esteîngrijorată de fiul ei, este preocupată de starea acestuia,dar se dovedeşte o fire slabă, care se lasă influenţată(manevrată) de iniţiativele şi planurile regelui, care i seadresează astfel: ,,Gertrude, du-te şi tu, / Fiindcă-n taină-am ticluit ca Hamlet / Să poată-ntâmplător şi chiar aici /Să dea de Ophelia” (III, 1). Răspunsul reginei este grăitorpentru starea de inconştienţă în care se afundase:,,Ascult, my lord, şi plec”. Sunt cuvinte ce ilustrează lipsacompletă de personalitate a reginei, anesteziereaconştiinţei sale, promiscuitatea în care se afundase.Regina decăzuse sufleteşte atât de mult, încât se lasăsfătuită (dădăcită) până şi de (jalnicul) Polonius: ,,Fiţiaprigă, fiţi tare: / Vorbiţii-i de peamarile-i trăsnăi / Şi că-nălţimea-voastră l-a ferit / De focul unei mari mânii” (III,4). Regina, complet prăbuşită, răspunde doar: ,,N-aveanicio grijă / Du-te şi te-ascunde” (ibidem).

Va urma

Page 9: al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/116.pdfElena Buic/ Opriti timpul…27 Afirmarea specificului naional…28 Petre Isachi/ Psaltirea

nr. 108, 2018 9

Climate literareClimate literare

Continuare din numărul trecut

Din volumul „La răsărit e apusul”.Capitolul II: „Ce drum sa alegi” (5)

În primăvara acelui an am primito scrisoare înduioșătoare de lamama. „Măi, mamă, am vorbit demai multe ori cu Maria și mi-a spuscă i-ar face mare plăcere dacă i-aiscrie. Ai plecat fără măcar să-ți iei larevedere de la ea și își exprimănedumerirea față acest gest. Deaceea m-a rugat să-ți spun să-i scriipentru că ea așteptată un semn dela tine”. Acesta este doar unfragment din acea scrisoare pentrucă pe mai bine de o pagină mădojenea, că nu știu să prețuiesc orelație cu o fată din satul natal cucare fusesem și coleg de școală și,da’ încercasem puterea dragostei învremea copilăriei. Am cumpănit laceea ce aveam de făcut, dacă e binesau nu să redeschid o poartă spretărâmul dragostei. Nu o maivăzusem de mai bine de doi ani, nuschimbasem un cuvânt sau o privirecu ea și parcă îmi era teamă s-o iaude la capăt. Gestul mamei nu m-apus la lucru din acest punct devedere, el mi-a reamintit de clipeleînflăcărate pe care le trăisem cucâțiva ani în urmă, când eram elevîn școala generală și alergam să-i furo privire, măcar o privire. Și parcăacele momente reînviate m-autrezit la viață, mi-au mișcat inima șidupă mai multe zile de întrebăripentru mintea și sufletul meu, i-amscris. Am primit răspuns dupăcâteva zile semn, că mi-a scrisimediat ce a primit scrisoarea mea.Din acel moment am început să nescriem zilnic. Trebuie să faceți unexercițiu de gândire ca să vă dațiseama ce înseamnă pentru un tânărde douăzeci și unu de ani sătranspună zilnic pe hârtie gândurilesale și să le transmită persoanei pe

care o iubește. Da, trebuie să spuncă o iubeam pe această fată, deși nuo mai văzusem de peste doi ani, darimaginea ei trăia în mintea measfântă și clară precum o lună plinăpe un cer senin, cald și frumosprecum un fruct de octombrie. Aicinu era vorba numai de tinerețe, devise îndrăznețe, ci și de mediul încare se scurgea viața. Un mediucazon, rigid, închistat supus unorrigori care uneori depășesc condițiaumană. E adevărat acum nu mai eracomandantul meu Domnescu,personajul cu gândirea de lemn, darmediul era același. Deschidereazilnică a scrisorilor Mariei eramedicamentul care mă extrăgea dinacel mediu și mă teleporta într-oviață ireală unde dragostea eraprezentă, un fel de... câmp cuverdeață, unde dispare durerea șiîntristarea. Dacă se întâmpla ca osingură zi să întârzie acea scrisoare,mă cuprindea o durere fizică pe carenu o puteam localiza, era prezentăpeste tot în corpul meu și nicăieri.Era posibil ca întârzierea să fiedatorată unor condiții de transport,întârzieri normale pentru un sistempoștal învechit, pentru mine însăacea întârziere mă durea ca oamputare a sufletului. În vacanța dedinainte de Sărbătoarea Paștelui însfârșit ne-am întâlnit. Doamne câtătulburare, cât suspans, câtă trăire!Eram în fața ei, dar nu puteam rostiniciun cuvânt pentru că el, cuvântuldeși exista în mintea mea nu puteaprinde contur, nu putea să răzbatăpână la ea. Eram copleșit,emoționat, înfierbântat și pierdut.Mi-am revenit după câteva minuteși nu am avut curaj decât să-i strângmâna în palma mea școlărește deparcă mă aflam în fața uneipersoane care mă examina, și poateasta făcea. Am povestit o mulțimede lucruri, dar amândoi am evitat săvorbim despre întreruperea relației

noastre. Ea nu s-a întâmplat, practicam comprimat timpul și nu nevăzusem de... ieri. A fost oînțelegere fără vorbe și fără cuvinte,dar a fost, pentru că de atunci șipână astăzi firul relației noastre nus-a rupt. Am petrecut împreună ovacanță de vis în satul natal. Ea aveadeja o preocupare, era învățătoare,suplinea într-o școală într-un satvecin, eu încă soldat, ofițer îndevenire. Din fragedă copilărie îmifăcusem un obicei de a colindapoienile, văile, pădurile, de a vorbicu copacii pe care-i știam de mici șicare au crescut sub ochii mei. Știamdenumirea fiecărei specii de păsăripe care o vedeam, pe unele parcă leștiam de când lumea, în mintea meaerau aceleași pe care le văzusem deprima data, le admiram și trăiamacolo în natură odată cu ele. Nu erareîntoarcere în acel sat în care să nu-mi duc pașii pe acele poieni și văi.Așa fac și astăzi. Acesta este ritualulmeu în care mă cunun și mă cunundin nou cu natura, iar nași îmi sunt...soarele și luna, pentru că mă întorcde unde am plecat atunci cândrăsare luna. De câțiva ani am pentruaceste călătorii și un însoțitor, unprieten de nădejde, un patrupedsimpatic și deștept pe nume Bobiță.În mai bine de zece ani din existențalui am colindat de zeci de ori

LA R|S|RIT E APUSULLA R|S|RIT E APUSULAnton GAGIU

→ Continuare în pag. 10

Page 10: al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/116.pdfElena Buic/ Opriti timpul…27 Afirmarea specificului naional…28 Petre Isachi/ Psaltirea

nr. 115, 201910

Climate literareClimate literare

împreună acele meleaguri. Așa căacum, de fiecare data când ajung însatul natal el îmi dă tonul la excursie.După ce descarc bagajul din mașinăși el vede că am terminat se duce lapoartă și parcă mă întreabă:

- „Hai, ce faci, nu mergem înexcursie?” Trebuie să-i explic că încănu este momentul, că vom mergemai târziu sau în ziua următoare.Înțelege, dar e nemulțumit.

În ziua următoare mă trezește lașase ca să ne pregătim de excursie.Uneori călătorim și douăzeci dekilometri într-o zi, dar pentru el nuînseamnă nimic, în timp ce eu suntepuizat. Niciodată nu mi-am închipuitcă poate exista între mine și... unnecuvântător un astfel de atașamentatât de înverșunat. Pentru că estechiar așa atașamentul meu, nu-mipot închipui viața fără Bobiță, estedrogul vieții la care pot renunța doarîn afara existenței. Nu știam ce am sămă fac în mediul acela cazon, rigid,parcă scris pentru tot restul vieții,după terminarea vacanței alături deMaria și reluarea activității de...soldat aflat la cursuri. Dar a trebuit săplec și m-am despărțit de Maria într-o zi de septembrie. Ne-amîmbrățișat, da, ne-am sărutat, dar niciîmbrățișarea și nici sărutul nu au avutaceeași valoare, intensitate caschimbul de priviri. Ochii noștrivorbeau așa cum se întâmpla în urmăcu ceva ani când ne vedeam fugitivpe holul clădirii în care funcționa

școala. A rămas stabilit să ne scriemîn fiecare zi, indiferent cât de greu ne-ar fi și... ne-am ținut de cuvânt. Eramelev în anul doi și așteptam zilnic aceascrisoare de parcă de la ea ar fi venitsalvarea mea. Și venea. Pentru cădupă ce-i vedeam scrisul pe plic, îlțineam în mână, eram în adânculmeu alt om, complet, întreg, plin desperanță și eram puternic, nimic dinrăutățile lumii nu m-ar fi pututatinge. Acel an de școală militară fărăDomnescu a fost... binecuvântare,„parfum de Paris” cum ar spunecineva. Pentru că am primit de laconducerea școlii un comandant cu„scaun la cap”, adică întreg la mintede la care aveai ce să înveți. Și din acelmoment școala nu mai era pentrumine o pedeapsă pe care o primisemde bună voie. Într-un astfel de mediuprieteniile cu colegii de pluton tefortifică, adică îți creează acea starepsihică propice pentru a beneficia deconfortul mental necesar să te simțiîn siguranță. Dacă la aceastaadăugam și scrisorile Mariei aveamîntregul univers de mișcare alexistenței mele. Pentru a se simți însiguranță omul obișnuit are nevoiede două căi care să-l conducă spreadevăr: sănătatea cotidianului, aspațiului și timpului în caregravitează; și prefigurarea certă aviitorului. Eu, atunci le aveam peamândouă: sănătatea cotidianuluimeu era asigurată de normalitateazilelor de activitate sub comandanoului comandant de pluton,

scrisorile Mariei și prietenia sinceră acâtorva colegi de pluton (Sandu,Virgil, Marian); iar prefigurareaviitorului era asigurată că la finalulșcolii, statul îți asigura locul de muncăîn specialitatea în care erai pregătit,dar și locuință, cu alte cuvinte eraideterminat să rămâi în acel sistem șisă i te dedici lui. În corespondențanoastră, adică a mea și a Mariei, ampus-o de... căsătorie. Eram foartetineri, îngrozitor de tineri, dar dornicisă ne unim destinele. Trebuia săprimim acordul părinților. Pentru căîmi spusese că ea nu are curajul săceară acordul propriilor părinți m-arugat pe mine să fac acest lucru. Așacă le-am scris o scrisoareînduioșătoare, în care filonulprincipal era acela că: „noi, am luathotărârea eroică de a ne unidestinele...” Mamei ei i-a plăcuttermenul pentru că în răspunsul pecare mi l-a dat, a citat expresia.Aveam acordul lor. Pentru mine nu afost greu să-l obțin pe cel al părințilormei, așa că am planificat și nunta, învacanța mea de vară dintre anul doiși trei de școală militară. O astfel deplanificare echivalează cu încercareade a te abona la viață, adică simți că-ți planifici existența, că nu o forțăexterioară face asta, ci forța dininteriorul tău, întrucât căsătoria esteuna din etapele cruciale ale vieții. Ease află la mijlocul extremelor, întrenaștere și moarte, le unește peacestea și dă... un sens vieții.

Va urma

MARGAMARGAGRAUENFELS GRAUENFELS

- O LUME- O LUMEIMAGINARĂIMAGINARĂ

Dorel SCHOR

Ceramica artistică şi arta decorativă sunt formuleartistice diferite, dar uneori se întâlnesc armonios într-oextraordinară prezenţă, datorită puterii misterioase defascinaţie, care vine din puritatea şi claritatea obiectelor.Se întâmplă insidios dar repetabil şi în cazul lucrărilorneconvenţionale ale artistei ceramiste Marga Grauenfels.

Fasonând cu dăruire şi minuţiozitate argila inertă, ea

crează o lume absolut imaginară, trecând cu dezinvolturăde la sacru la profan. Marga combină cu bună ştiinţăfrumosul cu utilitarul, ataşând formelor arhaice expresiamodernă, subtilă şi rafinată. Vedem uneori combinaţiainteligentă de idealism, cu un soi de primitivism voit naiv.Eliberându-se de modele, de codurile existente, ceramistasugerează tradiţie, armonie, fantezie...

Această reevaluare a primitivismului permiteobţinerea unor obiecte emblematice, a unor lucrăripersonalizate care adună în repertoarul creativ al MargăiGrauenfels o gamă largă, cuprinzând figuri sculpturale,idoli ai fertilităţii, protectori ai casei, dar şi obiectefuncţionale, nu lipsite de graţie şi eleganţă.

Totul, sau aproape totul, intuitiv şi logic, folosindabilitatea creativă, către o dimensiune artistică complexă.Obţinută prin simpla modelarea şi arderea argilelor...Simplă?

→ Continuare în pag. 22

Page 11: al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/116.pdfElena Buic/ Opriti timpul…27 Afirmarea specificului naional…28 Petre Isachi/ Psaltirea

Climate literareClimate literare

nr. 108, 2018 11

POEMECarmen POPESCU

Femeia-ecou

Să te ferești de zâmbetul femeilor târzii venite-n mare grabă să te-alinte,tu crezi că le-ai învins trecutul, c-ai pătruns în viitorul lor și vei domnimai mult decât uitatul inorog,oh, zâmbetul acela e un drogcu brațe lungi și gânduri străvezii.

În inima nopții curge un râuîn ambele sensuri, și totuși în sus,năvalnic îți pare, când ești rătăcitde miezul luminii ce viu te hrănește,prea lin, când dorești cu ochii închișio lume trecută pe numele tău,de-aceea n-auzi cum se roagă sub ape femeia-nsetată, femeia-ecou,să-i crească la geam, în fiece clipă,o floare a soarelui cu chipul tău.

Râul și izvorul

Cum aș putea găsi, în lumea care definește ziua, pe cineva mai iertător cu mine, mai adânc decât a fost şi este Poezia din carnea căreia mănânc?

Mă lasă să-i pun puncte, chiar de eu n-am terminat de plâns o frământare,iar virgula e liberă să steaoriunde, când pictez din mine-o stare.Indiferent c-o simt sau nu o înțeleg, tot neascultătoare mă avântîn volburi ce mă-ntreabă despre viaţă,atunci, cu sufletul de cerul ei mă leg şi fără nicio teamă mă cufundîn nopți de gând, s-aprind o dimineață.

Nimic profetic şi nimic banal,în vorbele ce nu-şi confundă rima, căci nu sunt eu izvorul, ci un râu,nu-s ultima ce bea din el, cum nu-s nici prima.

Cu un pas înainte

Prin punctul meu de vedere trec sute,milioane de crâmpeie de gând,oamenii mi le aduc,tot ei le uită la mine și plâng,așa cum își plânge ploaia cărarea pe care nu se poate întoarce în văzduh.

Sunt unul dintre cei care știu să pășească, de asta am răni pe ochii deschiși, cine lovea îmi spunea că nu m-a zărit,vinovată sunt eu că i-am sărit în drum ca așchia desprinsă de trunchi.

L-am crezut și am trecut strada încet,spaima zăcea aruncată pe jos, firesc ar fi fost să mă plimb fără griji, dar nu e așa, mi-e spatele plin de urmele celor ce nu mă iubesc.

E clar,nu știu să mă ocolesc,văd norii treziți cu noaptea în cap,făpturi alergând de propriul coșmar,și-mi vine să întorc retina pe doscum întorci clepsidra în uvertura luminii,au gura deschisă ca un vulcan,țipă că lumea a rămas împietrită la malde frica mersului pe ape.

Norilor, atât de albi în amintirea mea,cine-a iubit iubește mereu,însetatul nu bea toată apa din pahar,cât mai pot ține răsăritul într-o mână,iar cu cealaltă să-i fac semnul crucii nopții trecute cu greu,nimeni n-o să mă umple de gol,o sumedenie de fluturi îmi caută inima.

Inseparabili

Ce mers legănat are ploaia,cum își descalță pantofii și intră-n odaiesă aprindă focul în sămânța de leac, acolo ne-ascundem noi de un veac,tu, Doamne, mai înalt,

eu, zi de zi mai înflorită,acolo, unul în brațele celuilalt, ne ridicăm de parcă vântul ar avea ochii închiși, gura lipităși nu ne-ar putea dilua fericireanici în sus, nici în jos.

Desprinderea n-are nimic dureros,golul e acoperit de grădini suspendate,surâzând mă dezbrac de cuvânt în picături cât vârful de ac,să pot ieși din trup și să tacla plecarea copacului dintre ramuri,a zborului din unghiul perfectpe care ochiul îl face cu pielea.

Neobosita bucurie

Iau timpul acasă și-l îmbracîn cele mai ciudate costume, ah, uite cum se teme-n cele largi că mă voi pierde în lunga așteptare,cum se sufocă-n cele strânse pân' la gâtde nasturii tăiați din nerăbdare,precum iubirea în absurdele cutume.

Cu sete îl dezbrac și râd,mi-e foame uneori, dar nu am obosit să-i desenez și ochi și brațe și călcâi și-o inimă în stare să visezecum îl visa Acel ce l-a iubit dintâi.

Page 12: al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/116.pdfElena Buic/ Opriti timpul…27 Afirmarea specificului naional…28 Petre Isachi/ Psaltirea

nr. 115, 201912

Climate literareClimate literare

DE LA ALFA LA OMEGA DOAR IUBIREDE LA ALFA LA OMEGA DOAR IUBIREVasilica GRIGORAȘ

„Lupul a mâncat iezii pentru că eranefericit!” (Luca B.)

Dacă suntem obişnuiţi ca în primiiani de viaţă copiii să spună lucruri„trăsnite”, afirmaţii, formulări ca ceade mai sus ne lasă mască, ne surprindcu adevărat. Să încercăm, totuşi săînţelegem tâlcul spuselor micuţuluiLuca.

Generaţii de copii s-au speriatauzind povestea „Capra cu trei iezi”. Îicompătimeau pe bieţii iezişori şi îlurau pe lupul hrăpăreţ. De dataaceasta, un copil preşcolar al zilelornoastre a fost foarte impresionat degestul lupului, empatizând cu el,găsind şi o explicaţie mai mult decâtgeneroasă a gestului acestuia.Reactivează imagini din alte poveşti,probabil un câmp împodobit cu omantie verde imprimată din belşug cuflori de primăvară. Pe un imaş dincolina satului, miei zburdau în voie, sehrăneau cu frageda şi suculenta iarbăori cu laptele oiţelor. Zborul fluturilor,cântecul cosaşilor şi trilurile păsărilorse-armonizau cu dangătul clopotelorşi clopoţeilor de la gâtul ovinelor marişi mici. Armonie deplină, toatăfericirea din lume. Apare dintr-o datăun lup hămesit de foame, poatealergat de-un vânător... sau cine ştiecâte alte necazuri mai avea. Atacăturma de oi, prinzând un miel pe careîl mănâncă în grabă. În inocenţa sa,copilul a înţeles perfect motivaţia

gestului lupului. O înţelegere intuitivă,empatică, compătimitoare. Pare oînţelegere simplistă, însă el trecedincolo de aceasta la pasul următor, laacceptare (da, s-a întâmplat, asta e...),apoi la iertare.

Şi să trecem de la poveste la viaţareală. Se pare că pentru a vedea şisimţi această triadă – înţelegere-acceptare-iertare trebuie să avemsuflet de copil, necontaminat deviruşii provocărilor şi problemelorvieţii. Atunci când nu te simţiameninţat şi nici nu te împiedici deciulinii uscaţi de vreme şi vremuricare îţi rănesc inima.

Majoritatea oamenilor spun căiertarea este un lucru greu de realizat.Aşa este, dar viaţa ne-a dovedit că esteposibil să iertăm. Este ceva foartepersonal, iar noi suntem foarte diferiţişi fiecare iertăm în felul nostru. Printr-un exerciţiu continuu, devine odeprindere, un fel de a fi. Începând cuacea conştientizare şi înţelegereobiectivă a situaţiei reale se impune obună intenţie de a o depăşi, apelând laresursele interne de care dispunem.Trebuie să ne întrebăm, la ce nefoloseşte dacă nu iertăm pe cei carene-au greşit pentru a înţelege de ceeste nevoie să iertăm. Pentru că „Aierta înseamnă a elibera un prizonierşi a descoperi că prizonierul erai chiartu” Lewis B. Smedes.

Înţelegerea acestui lucru esteesenţial. Iertând, nu mai suntemproprii captivi, ne descătuşăm înprimul rând pe noi, apoi şi pe ceilalţi.Ne eliberăm de durere, disconfort,stres, ne îndepărtăm de păcat.Iertarea înseamnă renunţare la ură,răzbunare, resentiment, ranchiună,supărare..., pentru că toate acesteadistrug liniştea sufletească. Iertareaeste cea mai eficientă acţiune pentruvindecarea sufletului. Iisus pe cruce aspus: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu cefac! (Luca 23, 24). Milă şi compasiunefaţă de răufăcătorii săi. Rugăciunea

„Tatăl nostru” este chintesenţa actuluiiertării: „Şi ne iartă nouă greşelilenoastre, precum şi noi iertămgreşiţilor noştri”. Dacă noi nu iertămaltora, nici greşelile noastre nu vor fiiertate. Nu vom intra în ÎmpărăţiaCerurilor dacă nu vom ierta greşelilecelorlalţi, iar pentru acest lucrusuntem singurii răspunzători.

Iertarea înseamnă curăţire,purificare, este binecuvântarea cuajutorul căreia atingem starea deiubire. Iertarea şi iubirea suntindisolubil legate. „Iartă pentruiubire” spune dr. Federic Luskin.

Cuvântul iubire este întâlnit atât înVechiul cât şi în Noul Testament.Dumnezeu este dragoste, ne vorbeştedespre dragoste şi ne porunceşte săiubim:

„Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeultău, cu toată inima ta, cu tot sufletultău şi cu tot cugetul tău şi cu toatăputerea ta”. Aceasta este cea dintâi şicea mai mare poruncă. Iar a doua,asemenea ei, adresată poporuluiIsrael înainte de a intra în ţarapromisă, este: „Să iubeşti peaproapele tău ca pe tine însuţi”(Marcu 12: 30-31)

Părintele Arhimandit ArseniePapacioc ne spune că: „Iubirearăspunde la toate întrebările”. De laalfa la omega, de la început la sfârşit,de la naştere la trecerea spre înviere,factorul esenţial al vieţii este IUBIREA.Iubirea este principala piatră de hotarpe drumul spre lumină, cătreadevărata noastră natură divină.

Iubirea este singura uşă spre o viaţăduhovnicească. „Iubeşte-ţi aproapele”nu este un concept abstract, lipsit deconţinut, complicat, fără sens. Neinvită la reflecţie. Prin iubiredescoperim şi învăţăm că ea estelumină şi presupune lumină, şi acolounde este lumină, nu poate fiîntuneric, se opun, se resping. Înlumină ne regăsim ca fii ai lui Hristos,

→ Continuare în pag. 13

Page 13: al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/116.pdfElena Buic/ Opriti timpul…27 Afirmarea specificului naional…28 Petre Isachi/ Psaltirea

creaţi după chipul şi asemănarea Sa.Înţelegând acest lucru îl descoperimpe Hristosul din noi, îl alegem dreptcălăuză, îmbrăţişându-L pentru a neîmbrăţişa. Iubind pe Domnul şiacceptând iubirea Lui, ne conectăm laiubirea divină.

Iubirea este „o compoziţiemuzicală”. Prinde viaţă când cineva ointerpretează. Dar nu oricum, ci cuacurateţe, inspiraţie, virtuozitate, cuhar şi dăruire. Fiecare notă dinsolfegiu are mireasma ei, precumfiecare gând, cuvânt, gest al nostru deiubire are strălucirea lui. Şi acest lucrudeoarece iubirea are limbajul săupropriu, mai bogat decât limbajulcuvintelor. Ne putem exprima încuvinte, dar trebuie să trecem dincolode ele, la gesturi, la fapte. Doar astfelne simţim confortabil în propria inimăşi intrăm în inima altora.

Iubirea este o practică. Asta nuînseamnă că nu facem greşeli.Important este să le recunoaştem, săle mărturisesc şi să ne străduim săînvăţăm din ele. Nu există nimeni caresă refuze iubirea, deşi la prima vederear exista asemenea persoane. Putem

vorbi de cazuri patologice saumanifestări ale unor traume, frustrărisau de un comportament deghizat,însă în adâncimea sufletului toţi avemmare nevoie de iubire. De aceea în faţaiubirii trebuie să ne înclinăm.

Iubirea este acolo unde nu se puncondiţii. Categoric trebuie să-lînlăturăm pe „dacă” din gândirea,simţirea şi conduita nostră. Acestcondiţional este o manifestare arăului.

Fără iubire, suntem condamnaţi devii la moarte, iar pe aceasta o putemînvinge doar prin exerciţiul iubirii. Înprimul rând să dăruim, pentru că esteştiut că vom primi cu aceeaşi măsură,lucru explicat de unii prin legeaatracţiei, de alţii prin măsura luiDumnezeu întru iubire de oameni şicreaţie. Aşa cum în natură nimic nu sepierde şi nimic nu se câştigă şi îniubire, ceea ce oferim vom primi, maidevreme sau mai târziu. Dăruireaiubirii este un pact cu Dumnezeu, caredin iubire şi-a dat Fiul spre răstignireşi cu Hristos Domnul care a acceptatrăstignirea pentru a ridica păcatelelumii, ale noastre.

Este foarte adevărat că astăzi, şi de

când Lucifer a căzut din ÎmpărăţiaÎngerilor, pe pământ există Dumnezeuşi Diavolul. Depinde de noi cât devigilenţi suntem în a alege o cale saualta. Atât timp cât ne vom lăsa amăgiţide lucrarea celui rău şi nu ne vomconcentra asupra noastră cu dorinţade a ne înduhovnici, răul va prima,iubirea va lipsi, întunericul va tronanestingherit în inimile noastre. Săîncercăm să ne îndreptăm atenţiaasupra noastră şi nu a celorlalţi, să numai învinovăţim pe nimeni de ceea ceni se întâmplă, să ne asumămgreşelile, să fim responsabili dealegerile şi de atitudinea noastră, săalungăm gândurile dezmăţate,provocatoare, insinuante şi săadunăm un florilegiu de iubire. Să-ludăm cu apa vie din izvorul inimiinoastre, oferindu-l semenilor.

Să ne îngrijim propria grădinăoferind florile nemuritoare ale iubiriipentru a ieşi învingători din „Războiulnevăzut”. Sfântul Nicodim Aghioritulne spune: „Obişnuieşte-te a iubi petoţi oamenii şi a fi cu toţi în pace, pecât depinde de tine, după cuvântul Sf.Pavel: <Pe cât atârnă de voi, trăiţi cutoţi oamenii în pace>” (Rom. 12.18).

nr. 115, 2019 13

Climate literareClimate literare

→ Continuare din pag. 12

Din volumul în lucru „Sub păduri e liniște”

Sunt liberSunt liberDragoș Niculescu

Sunt liber, da, sunt liber de-a fi și bun și rău,Sunt liber la părere, dar și la îndoială,Sunt liber de-a fi înger, ori de a fi călău,Sunt liber de-a fi viață, ori permanentă boală.

Sunt liber de-a fi coajă și miez, de-a fi un râu,De-a-mi programa revolte și jertfe interioare,Sunt liber ca statuia, ca murgul fără frâu,Sunt liber, da, sunt liber – și libertatea doare.

Să te iubesc sunt liber, ori doar să te blestem,Să te conjug cu soarta, să te declin bezmetic,Să te azvârl pe-o cruce, ori să-ți cioplesc totem,Sculat, cu ochii-n lacrimi, din câte-un vis eretic.

Sunt liber fără voie, sunt liber ne-ntrebat,Sunt liber pân-la capăt și ca o condamnare,Constrâns în libertate, mă mistui și mă zbat,Sunt liber ca o torță și ca o resemnare.

Sunt liber ca tăcerea să-mi fie scut și plugCu care tai pământul uscat și fără vină,Și să scrâșnesc sunt liber, ca boul prins în jug,Sperând la ziua-aceea mai dreaptă și senină.

De-a mă mai naște-odată sunt liber, la sfârșit,Și de-a muri sunt liber să mor fără regrete,Sunt liber ca un câine zădărnicind mocnit,Sunt liber ca o eră cu drojdie să mă-mbete.

Și câteodată-mi pare că nu am fost nicicândMai liber ca acuma în propria-mi neputință,Sunt cel ce este liber, de fapt, numai în gândȘi-n doza lui constantă de râvnă și credință.

Și dacă libertatea, în rest, e-un fel de frigPe care-l simt ca febră ce-mi dârdâie în oase,Sunt liber prin istorii să-njur, sau doar să strig,Să-mpart găleți cu apă în vremuri secetoase.

Sunt liber de-a fi liber, sunt liber de-a fi om,Și-această libertate e-o sarcină cumplită,Sunt prizonierul liber din fiece atom,Sunt însăși libertatea, în propriu-mi trunchi zidită.

Page 14: al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/116.pdfElena Buic/ Opriti timpul…27 Afirmarea specificului naional…28 Petre Isachi/ Psaltirea

nr. 115, 201914

Climate literareClimate literare

Pictura pe sticlã –Pictura pe sticlã –

o artã milenarão artã milenarãAdrian Grauenfels

Nu vom ști niciodată în mod certmomentul în care sticla - splendidamaterie translucidă creată de spiritulinventiv al omului, născută în OrientulApropiat cu 2500 de ani înainte deepoca noastră, a fost folosită defenicieni, egipteni, palestinieni șibabilonieni ca suport pentru pictură.Această descoperire ar fi putut fiaccidentală sau rezultatulexperimentelor unui pictor, deoarecemica placă de sticlă s-a oferit cugenerozitate acestui scop, deoareceera posibil să fie copiat orice model -desenat - prin simpla suprapunere pesuprafața de sticlă. Se stabilește cătehnica picturii pe sticlă eracunoscută încă din secolul al doileaînainte de era noastră, difuzarea largăfiind atestată de arta elenistică.Noutatea și caracterul specific alacestei tehnici se datorează faptuluică straturile de vopsea sunt aplicateîn succesiune "inversă" (încomparație cu pictura obișnuită) peuna din fețele panoului de sticlă;astfel, această parte devine "fațainterioară" a picturii care apare, printransparența plăcii de sticlă, pe "fațaexterioară". Sticla are astfel funcțiadublă a suportului și a stratului deprotecție. Imaginea este construită înmai multe etape distincte, straturilede vopsea - care nu pot fi corectate -

fiind suprapuse. Prima etapă constăîn trasarea liniară a subiectului,urmărind contururi clare, careformează o rețea formată dintr-unnumăr mare de suprafețe mici,perfect delimitate. În cea de-a douaetapă, desenul interior și detaliilesunt introduse pe suprafețele mici;ele formează accentul cromatic carese opune fundalului colorat care, într-o a treia etapă, umple toatesuprafețele delimitate prin desen.Datorită faptului că imaginea esteexecutată invers ca și cum ar fi văzutăprintr-o oglindă, astfel încât să aparăreală pe suprafața plăcii de sticlă,

această tehnică necesită un model,un model care este transferat prinsuprapunerea plăcii de sticlă. Prinurmare, ar fi mai potrivit să odescriem ca fiind "pictura de pespatele plăcii de sticlă", o analogie atermenului german"Hinterglassmalerei". Se poateobiecta că o placă de sticlă nu are nici"partea interioară", nici "parteaexterioară", ci una din fețele saledevine "partea interioară" numaiatunci când este utilizată pentru acestscop.

În plus, orice pictură cu un cadruobișnuit, plasată sub o placă de sticlă,este o pictură "sub" sticlă.

Combinația de cuvinte "pictură pesticlă" exprimă o noțiune precisă,adică suportul pe care este executatăpictura, spre deosebire de altesuporturi, cum ar fi panouri din lemn,pânză, carton etc. Acest termen, carea câștigat o circulație largă înRomânia, nu indică și a doua funcțiea sticlei, și anume funcția unui stratde protecție. Sticla, ca suport, aînceput să fie utilizată cu 2000 de aniînainte de a fi folosită ca strat deprotecție pentru opere de artăexecutate pe alte suporturi decâtsticla. Servind atât ca strat de suport,cât și ca strat protector pentrupictură, sticla dă o străluciredeosebită culorilor aplicate pe"partea interioară", astfel că aerul șistratul de praf care apar între foaia desticlă și pictura încadrată, suntexcluse. Culorile, în tonuri pure, careacoperă suprafețele cu un stratuniform sau aplicate sub formă destraturi subțiri transparente sau dinnou în nuanțe umbrite, devine mailuminoase când o tentă de aur sau deargint este așezată sub pictura,oferindu-i luciu metalic. Datorităsuprafeței sale vălurite, sticla vecheprodusă în multe fabrici poseda ostrălucire cristalină deosebită.Diferitele planuri de înclinație reflectălumina fiecare în felul său, producând

Page 15: al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/116.pdfElena Buic/ Opriti timpul…27 Afirmarea specificului naional…28 Petre Isachi/ Psaltirea

nr. 115, 2019 15

Climate literareClimate literare

efectul unor valuri care curg, ca unvoal magic, aruncat asupra imaginiicare pare să capteze mediulînconjurător pe care il reflectă prinlumină. Această interfațăfermecătoare cu o dublă realitate -imaginea și lumea exterioară -conferă picturii pe sticlă o viațăsecretă, agitată și mereuschimbătoare. Calitățile fine alepicturii pe sticlă, inaccesibile altortehnici de pictură și care se află chiarîn structura sa, i-au permis săsupraviețuiască două milenii, sărevină la viață din nou și cu aceeașiprospețime viguroasă în paralel cualte stiluri – întotdeauna adaptate lagustul epocii.

În Italia, unde această tehnicăfusese pierdută, ea a apărut din nou,importată din Bizanț, abia în secolulal XIV- lea și de acolo s-a răspândit încentrul și vestul Europei. Potrivitcercetătorilor, o dovadă din aceastăperioadă este "Răstignirea" din anul1320-30, aflată astăzi în Germania lamuzeul Schwerin. Cea mai vechelucrare în această tehnică este unaltar de dimensiuni mici datând dinsecolul al XIV-lea, astăzi aflat înbiserica Sfintei Cruci din Rostock, înnord-estul Germaniei. Pentruurmătoarele două secole, aceastăartă, împreună cu arta grafică, auservit doar pentru teme religioase. Artrebui să menționăm aici căsplendidele vitralii, de care se bucurămarile catedrale ale Europei, nu aunimic de-a face cu pictura pe sticlă. ÎnRomânia, sticla era produsă dinsecolul 16, adusă de meșteri germani,în Transilvania. Printre cele maivestite vechi icoane pomenim cea de

la biserica din Ribnicioara (1778)."Virgină cu copilul" pictat de Ionițăpictor la Brașov - 1780. ProfetulElijah, Nicula - 1790, Sfânta treime dela Alba Iulia, semnată de Petruzugravu - 1795 și un "Sf. Nicolae" aflatla biserica Joseni - 1798.

NoteMănăstirea Nicula este un

important centru de pelerinaj dinArdealul de Nord. Vechi loc depelerinaj greco-catolic, bisericamănăstirii a adăpostit de-a lungultimpului renumita icoană pictată înanul 1681 de meșterul Luca din Iclod.Conform unui proces-verbal întocmitde ofițeri austrieci, icoana ar filăcrimat între 15 februarie și 12martie 1699. În anul 1713guvernatorul Transilvaniei SigismundKornis a dus icoana la reședința

nobiliară de la Castelul Kornis, deunde aceasta a ajuns la Cluj. Dupăcare, icoana se întoarce la Nicula, înbisericuța de lemn nou construită,pentru a adăposti odorul bisericesc.Prin intermediul școlii de meșteriiconari de la mănăstirea Nicula, apătruns în Transilvania tehnica picturiipe sticlă, acest obicei avându-șioriginea în Boemia, Austria și Bavaria,zone în care tradiția manufacturilorde sticlărie s-a împletit cureligiozitatea populară catolică.

Artiști moderni ai icoanelor pesticlă

Se evidențiază în România artistaKarmen Zaharia care produce serii deicoane pe sticlă (dar și în alte medii)

care denotă o cromatică agreabilă, untonus optimist și o execuțieimpecabilă. Am ales pentruexemplificare câteva icoanereproduse din cartea dânsei"Sfințească-se numele tău" - EdituraSAGA 2019

Aprecieri Pictorii Nicula au folosit culori

extrem de violente, totuși vibrante,calde, sincere. Icoanele lor reprezintăcele mai neașteptate și izbitoareopere, create de popor, de o emoțieartistică de neuitat și extremăvigoare. GEORGE OPRESCU

Multe icoane pe sticlă sunt deobicei frumoase; muzeele, oameniicu un simț sincer al frumosului leadună cu atenție, iar istoricii de artăle studiază. GEORGE CĂLINESCU

În icoanele pe sticlă, în special încele ale lui Nicula, prezintă unexpresionism folcloric, atât naiv, cât șitragic, care ne bucură și ne atinge ...PETRU COMARNESCU

Cine ar putea să nu realizezefarmecul irezistibil al picturilornoastre populare pe sticlă sau să fiecaptivat de tonul lor cordial șiputernic? Compoziția, ingenuoasă șirafinată, colorată nobilă, atât de viu înacelași timp, ne transpune la opera luiMatisse. DAN HAULICĂ

Prin autenticitatea puternică,umanismul, farmecul decorativ,culoarea strălucitoare și tradițiaacestui gen de artă, atât de aproapede viața oamenilor (aceste icoane)merită toată admirația noastră. HansRedeker- Olanda

Page 16: al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/116.pdfElena Buic/ Opriti timpul…27 Afirmarea specificului naional…28 Petre Isachi/ Psaltirea

nr. 115, 201916

Climate literareClimate literare

Ioan Vișan se remarcă prinactivitatea frumoasă pe tărâmulliteraturii și se impune ca unromancier de seamă la ,,Școalaprozatorilor Târgovișteni”- așa cumafirma Mircea Horia Simionescu.Romanul se îndreaptă spre misteruldin Maitreyi, de Mircea Eliade, darfemeia este cea care trece prinexperiențe marcante, prezentate înoglindă. Este un roman experențial,al memoriei involuntare, sondândacea latură interioară care cu greuiese la iveală, pornirile către păcat înforme variate.

Romanul atrage atenția prin titlulcare reușește să incite, să îndemnecititorul spre lectura tuturorpaginilor, fiind parcă un mozaic,combinându-se teme din tipuri deroman variate: romanul istoric,romanul social, familial, de dragoste,erotic, al devenirii spirituale,religios, filozofic. În romanulmozaic se observă și tentamoralizatoare a autorului, dinipostaza bunicii, a altor personaje.Poate fi considerat unbildungsroman, urmărindu-seevoluția sufletului feminin captat,ținut prizonier într-o dragoste sortităeșecului. Remarcabile sunt paginilede inspirație istorică, prezentate într-o strălucire lirică, romantică,pasajele istorice din trecut se îmbinăcu cele din prezent, captând cititorul.

Turnul Chindiei, tunelul suntadmirabil prezentate de autor,îmbinând istoria cu descriereaartistică. Se face aluzie și la VladȚepeș, aducându-se în prim-planpersonalitatea și aura de legendă.Deosebită este prezentarea locurilorcu încărcătură istorică, o incursiuneîn istorie, surprinzând transformărilevieții sociale, de la comunism, pânăîn zilele noastre.

Secvențele istorice sunt reușitefelii de viață, întoarceri în timp.Romanul are încărcătură tragică,deoarece se adeverește zicerea,,dragostea e oarbă” și o dragostecontra normelor nu poate rezista,ducând la decăderea umană. Paretotul o călătorie fantastică în trepteledescoperirii erosului. Destinul estetragic pentru cei doi, care pășescgreșit pe terenul erotic.

Tot romanul este o căutare asinelui, o împăcare cu sine,descriindu-se trăirile prin care treceeroina. Este o confesiune a uneiființe care descoperă dragostea-eros,credința cu normele, dar suntsurprinse momentele care țin maimult de căderea ființei prinsentiment profund.

Vocea autorului intervine încursul memoriilor, de fiecare datăducând către o altă narațiune. Este oaltă voce, a amintirii, plasând încotidian acțiunea. Romanul dominăprin straniu, ducând spre îmbinareaficțiunii cu realitatea, deoareceabordează teme comune. O fatădescoperă jocul erotic, păcatul careîi stăpânește ființa. Universulromanului se plasează între aceastădorință de puritate în trăire, simțireși fapta, tentația efemerului,umanului. Eul feminin sondeazătrăirile sale raportându-se la alebărbatului în jocul erotic. Personajul

feminin descrie, toate acestetransformări la toate nivelele,dovedindu-se a fi și un romanexperimental, pe latura trăirii încredință. Frământarea interioarăpleacă de la incest, ei fiind amanțispirituali-așa cu subliniază eroina:,,cine ne-ar împiedica totuși să fimdoi amanți spirituali?”

Eroina, o fată care trăiește subpresiunea păcatului, caută scăpareprin credință, cochetând cu trăireamonahală - vrea să devină măicuță,și totul e sortit eșecului. Autorulîmpinge eroina până la rolul deispită, cea care dorește să încercetăria și credința ieromonahului. Eadevine oglinda trăirilor părintelui,ispita, care caută cu disperareiertarea. Plasarea eroinei în Sf.Munte – loc interzis femeilor înrealitate, aduce o notă denonconformism, întărind ideea căautorul insistă pe trăirile lumești,necunoscând întru totul dogmelereligioase. Această idee fiind întărităși de scena în care autorul pare săcritice ideea de a se cânta canțonetela pomenirea cuiva, necunoscândfaptul că moartea în credințacreștină, este doar o trecere spreviață. Toată această scenă duceromanul spre ceea ce vorbeștelumea, spre zvon, cotidian limitat,

Taina fecioarei Lara,Taina fecioarei Lara,

de Ioan Vişande Ioan VişanAlina SAFTA

Alina SAFTA

→ Continuare în pag. 17

Page 17: al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/116.pdfElena Buic/ Opriti timpul…27 Afirmarea specificului naional…28 Petre Isachi/ Psaltirea

nr. 115, 2019 17

Climate literareClimate literare

neavând legătură cu evenimenteleanterioare. Se pune accent pe trăire,făcându-se aluzie la aspectereligioase care sunt prezentate dinprisma unui autor care nu estefamiliarizat cu norme religioase,evidențiind lupta dintre om supuspăcatului-și cel care dedică viațacredinței. Mărturisirea eroinei redăatitudinea: ,,el mă trata ca pe-undiavol”.

Dragostea față de David-deșirudă apropiată ,,nu trebuie ca iubitulmeu să fii tu, c-ar fi un păcat ce nuse iartă”-nu dispare, nici chiar dupămoarte, evidențiind ideea că nimicnu poate să îi despartă. Finalul

dezvăluie o fecioară confuză în viațareală, care se regăsește prinîntâlnirea în dragoste cu o persoanănepotrivită. De aici poate și decădereși regăsirea în biserică. Finalulromanului este deschis, darimpresionant: cei doi se întâlnescparcă, ,,rămânând încătușată înpropria-mi imaginație”, chiar dacăDavid este mort, iar acesta sedesparte spunându-i: ,,Mărită-te!”

Revenind la semnificația titlului,Taina fecioarei Lara, se dovedește afi căutarea purității, izbăvirii dinpăcat, dar dominantă fiind dorința deîmplinire printr-o dragostenefirească. Taina este de fapt viațapotrivnică, lupta cu păcatul ascuns

din destin, care marchează viața.Autorul aduce o pată de culoare,care poate pe unii deranjează,deoarece pune în lumină anumitetrăiri intime, care de obicei rămânundeva în cămara sufletului, în taină.Lara, așa cum se specifică și înroman, este o eroină aparte, prințesă,care este stăpânită de sentimenteînalte, care tinde spre puritate,perfecțiune, de aici taina ei, căutareasinelui pe drumul credinței.

Ion Vișan construiește un romanmozaic, remarcându-se prin modulîn care reușește să dea viață istorieiîn interiorul unei scrieri confesive,experimentale.

→ Continuare din pag. 16

Poezie (şi)Poezie (şi)dincolo dedincolo de

poeziepoezieFIRIȚĂ CARP

Cea mai recentă carte a lui Octavian Mihalcea (Umbra defier, Editura Semne, Bucureşti, 2016) confirmă cu claritateceea ce poetul anunța încă de la debut, în 2004. Avem de aface cu un poet matur, deplin stăpân pe mijloacele deexprimare artistică, original şi bine conturat stilistic. Scrisul luipare a fi un modus vivendi căruia i s-a dedicat cu toată putereaființei sale, lirizând filosofic o gamă complexă (aproape totală)de sentimente, trăiri, impresii. Poezia lui, cu precădere aceeadin acest volum, este rudă bună cu lirica lui Victor Teleucă,lirosoful de dincolo de Prut, definit de criticul şi istoricul literarMihai Cimpoi ca fiind Nichita Stănescu al Basarabiei. Cel puţinprin viziune şi modernitate! Aşadar, Octavian Mihalcea estepoetul unei sublimări artistice remarcabile, care aprindesurprinzător de uşor cuvintele cu amnarul inspiraţiei şi harului,trecându-le printr-o ardere totală, sacrificându-le pentru a lesanctifica dincolo de ardere, ajungând să-şi extragă esențeledin jarul care topeşte totul, dând acestui tot formă nouă. Dinacest punct de vedere, poezia lui Octavian Mihalcea are toateingredientele unicității, ea continuând să se zbată şi maiputernic parcă de unde se termină, uneori de acolo abiaîncepând. De fapt, însuşi poetul subliniază că „...versul trăieştedincolo, în labirintul rănit, nescos la lumină.” (Versul trăieşte

dincolo) Şi trăieşte singur, fiindcă „...poetul nu mai există, s-aretras cu tăcerea aproape.”(Cheaguri) Pare un paradox, darnu este decât expresia unui inefabil meşteşug propriu doaracelora născuți anume pentru a face cu cuvintele tot ce ledictează inima. În acest punct, creația lui Octavian Mihalceadevine expresia unei chintesențe pe care Fernando Pessoa adefinit-o aforistic în doar câteva cuvinte: dacă inima ar gândis-ar opri! Asemenea ilustrului înaintaş lusitan, OctavianMihalcea urcă, prin forța aparte a lirismului său, la înălțimeaunei împliniri artistice care îl fixează într-un fel al lui, cu totuldeosebit, anume spre a fi singur. Iar această singurătate acreatorului este palpabilă în fiece poem, sintagmele în careverbul lipseşte dar îşi face simțită prezența şi imprevizibileleasocieri de cuvinte sunt relevante. Poeme întregi (Pasărea luiHermes) nu au niciun verb! Iar altele (Sub pleoape, Balans,Apariție, Manieră, Greu încadrabil etc.) îşi ţin foarte binerespiraţia în aerul rarefiat al creaţiei cu un singur verb. Înîntregul ei, cartea îţi crează senzaţia unui vehicul mergând cutoate luminile aprinse pe deasupra stelelor. Şi se face nu doarvăzută, ci mai ales auzită. O muzică diafană pluteşte în amplulamfiteatru al limbii române, cu ajutorul ei şi din cauza ei. Subbagheta dirijorului Octavian Mihalcea „...viola mângâie aripilemarelui concert...”( Împărţire) pentru a se integra în „...muzicastelei aşteptate să se nască.“ (Regim)

În final, pentru a-mi întări afirmațiile, dar mai ales pentru arăsplăti cititorii care au avut răbdarea să citească până aici,adaug câteva mărgăritare din salba de nestemate a poetului,care demonstrează că „Poezia trezeşte oricând culoareaochilor” (Efect), deschizând totodată larg porţile sufletului.Astfel „Ochi tăiaţi gonesc liniştea din ramă în ramă” (În ramăveche) dar nasc şi „Ploi vechi la margine de tunet”(Umbrade fier).

Page 18: al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/116.pdfElena Buic/ Opriti timpul…27 Afirmarea specificului naional…28 Petre Isachi/ Psaltirea

Climate literareClimate literare

18 nr. 115, 2019

RONDELULRONDELULUNORUNOR

PRESUPUNERIPRESUPUNERIIadu-i aproape, raiul e departe,Ambii se străduiesc să ne aduneCând inima ți se face tăciuneȘi încă un pas mai facem spremoarte.

Aștepți, nu știi ce-aștepți, poate ominune,Să vină Dante, prin Infern, să nepoarte,Că iadu-i aproape, raiu-i departe,Ambii se strădiuesc să ne-adune.

Adevăr de minciună, greu sedesparte,Constați uneori cu amărăciuneCând disperarea încet te răpuneȘi omu-i gata s-ajungă pe MarteȘi iadu-i aproape, raiu-i departe.

RONDELULRONDELULSTRĂBUNILORSTRĂBUNILOR

Străbun al meu din imemorabile vremi,Cufundat în beznă vâscoasă de catran,Căzut de ciumă, oftică sau iatagan,De ce vrei acuma, la tine, să mă chemi?

Din abisul atâtor ani, de ce-miTot faci semne și-mi strigi numele în van,Străbun al meu din imemorabile vremi,Cufundat în beznă vâscoasă decatran.

Om bun, de ce plângi sub brazdă șiblestemiDin tot sufletul tău înnegurat de țăran?Stai liniștit, că n-ai niciun motiv săte temiCă voi lăsa să-ți calce glia vreun dușman,

Străbun al meu din imemorabilevremi.

RONDELULRONDELULCULORILORCULORILOR

Cer albastru și câmp scăldat în soare!Ce mai îmbinare dulce de culori!Cum ai putea oare îndrăzni să moriȘi să afirmi zâmbind că nu te doare?

Cireșii din livezi sunt toți în floareȘi încărcați cu triluri deprivighetori,Cer albastru și câmp scăldat în soare!Ce mai îmbinare dulce de culori!

Păstrăvi zglobii s-avântă spre izvoare,Bătrânul codru răsună de viori,La portiță, o fată visătoare,De-o veșnicie, te-așteaptă să cobori

Sub cerul albastru scăldat în soare.

RONDELULRONDELULLUMINIILUMINII

La mijloc de codru o muzică divinăPlutește lin în aer când mugurii pleznesc.E imnul primăverii pe plaiul românesc,Revărsare tumultuoasă de lumină.

Plouă cu soare, cu liniște și cu tihnăPe acest picior de plai împărătesc.La mijloc de codru o muzică divinăPlutește lin în aer când muguriipleznesc.

Valuri de aur din colină în colinăȘi din creștetul munților serostogolesc.E dumnezeirea cu-nalte haruri plină,E Sfânta Treime cu sceptrul Săuceresc.

Pretutindeni s-aude o muzică divină.

RONDELULRONDELULVREMIIVREMII

TRECĂTOARETRECĂTOAREMoara vremii rumegă ruginăÎntre două sloiuri mari de gheață,Pe o pajiște numită viață,Abur dintr-o suflare divină.

Grădina degeaba este plină,Promițătoare ca o dimineață,Moara vremii rumegă ruginăÎntre două sloiuri mari de gheață.

Nu întreba cine e de vinăCă praf se face tot ce e verdeață,O soartă mai mult decât hainăTransformă totul în scrum și ceață.

Moara vremii rumegă rugină.

RONDELURIRONDELURIMIHAI MERTICARU

Page 19: al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/116.pdfElena Buic/ Opriti timpul…27 Afirmarea specificului naional…28 Petre Isachi/ Psaltirea

Climate literareClimate literare

19nr. 115, 2019

POEMEA. de Nobilis

De-am evada

Nu-mi curge-n vene sânge, clorofilă;Prin mâini de ierburi trec tăceri de cal,În ochiul verde cade o acvilă,Mi-e trupul floare, vino doar şi ia-l.Ferestrele din aripi cer creneluri,Resturi de umbre bandajează cranii,În aburi cresc fantome din cerneluri,În epifanii văd minuni profanii.Când şerpii cască, plouă abulie,Tresar în ceasuri karme indecise,Ne urcă metastaza, din hârtie,Între sinapse mucegai de vise.Cum înspre ceţuri se prelinge seva,Urcă-n firide forturi să destrame,Căderi din măr promite însăşi Eva,Incestul din grădină să reclame.De-am evada din lunga amnezieCare ne ţine-n noi ca-n închisori,Ne vom muta în vise cu chirieSă fim părinţi copiilor din flori.

Undeva

Clopotul bate în sufletul raiului,Cântecul inimii spinii-i descuie,Zboară o pasăre din mugurii naiului,Fete-n altarele crinilor suie. Aripi de gene zbat tot mai rarZări netivite de marginea gândului,Casa secundei e în turnul din far,Mâine te culci în braţele vântului...Frâie de nori îmi faci, să încalecBolţi de mirare căzute din şa,Paznicul apelor îmi pare zănatec,Apa oglinzilor ascunde să bea.Candela pruncului în palmă tresare,Lujer de fragă furată din naos,Marea văzduhului e-o arcă în careUrci să visezi ca magii din Laos.Trepte se-nalţă în aer de-aici,Calea-i deschisă spre aura ta;Mergi, parc-aluneci pe valuri de muzici,Umbra te-nvăluie şi curge şi ea...

Omul cosmic

Tot încercăm a prinde-n zbor cometeSă regăsim în lungul şir de fii,În somn sau vis, această cruntă seteCe arde-altare albe-n galaxiiPe rugul pur fiinţei să îi cânteCu glas de îngeri care sfarmă munţii,Ca-nzăpeziri să curgă de pe fruntePeste mirenii puri în noaptea nunţii.Dar nesfârşiri ne-ndreaptă-n plauriproraŞi ne-ncurcăm în neguri ca-n liane,Ciudate semne, semănând cu Tora,Ne aburesc profetic pe ocheane...Iar dacă-n noi se întâlnesc pulsarii,Ca versetele-n sacre melodii,La suflete păţim în van avariiCă luminări vom mai primi simbriiŞi-n ape sacre curgem ca-n oglinziSă luăm cu umbra faţă-n faţă cina;Păşind din tine, ca un arc te-ntinziSpre omul cosmic, umbra ta, lumina.

Amin

Din zvârcolirea stelelor în ape,În incantaţii scrise-n aer chemAltare de luminǎ sǎ se crape,Înfricoşǎri de buze care gem;Rostogoliri de mere putrezitePe vârfuri retezate de sǎgeţi,Şerpi sâsâind în limbile sanscrite,Vedenii tipǎrite pe pereţi;Nedesluşiri de forme aiurateFecioarele încuie-n colivii,Inimi de sticlǎ cad în cioburi, spartePeste priviri mirate de copii....Zǎvoare ruginite de uitareÎn inimi desenate pe un zidNe cer la toate câte-o dezlegare:Să calculăm lumina cursă-n vid.Discipoli goi aruncǎ ceru-n valuriŞi se ascund în cupe reci de crin,Iar morţii noştri tot tresar în graaluriAşteaptǎ sǎ şoptim încet: amin.

Aval

În nopțile nunții, fiinţe-n diluviiPrimesc revărsări în forme neclare,Nu apa va curge, ci lumina în fluviiSpre mările calde și dulci, fără sare. În flamura boltei cad muchii de zar,Sunt ochii de neguri ai coconilor-fluturi;Când jerbele din frunțile apelor sar,Orbii adulmecă în aer săruturi.Năvoade de vânturi apucă, în vrie,Pe cel ce ascunde oglinda, trișor,În ochii frumoși ai mirilor scrieCă noaptea statuile visează la zbor.Din zboruri fantaste rămâne culoareCe lunecă-n pânze de abur în zen,Atât de frumos c-o să scrie-n ziareLa faptul divers:’’Plecări spre Eden!’’

Pictorul tău

Pictez, iubito, numai de mi-ai cere,Te-aş zugrăvi din împletiri de aburi;De vrei, pe frunte-ţi desenez mistereCând aur curge-n ale minţii jgheaburi...În abulii îmi definesc doctrina,În aure, îmbrăţişări mimate,Iar de se-ntâmplă să rănim lumina,Culorile se varsă desfrânatePână în clipa când e nordul sudul,Când rana mea din coapsă eşti, femeie;Ne-nmiresmăm cu înzeire nudul,Pictăm cu sânge gura ta atee...Tristeţile ascunse sub rimelŢi le dezvălui rătăcind pe pânză,Ca haina să devină-n acest felVenirea toamnei în Eden: o frunză.

Page 20: al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/116.pdfElena Buic/ Opriti timpul…27 Afirmarea specificului naional…28 Petre Isachi/ Psaltirea

Climate literareClimate literare

20 nr. 115, 2019

Ion Teodor Palade

VaraVara

Când eram în clasele primare, venirea verii mă extazia...Admiram îndelung cerul albastru, pe care lunecau, ici colo,câțiva norișori alburii, căutam umbra copacilor înalți și lemângâiam,cu privirea, frunzele tremurătoare..., urmăream visător zborul încrucișat al rândunelelor, respiram aerul cald și-l imaginam,continuu, ca o forță primordială a vieții.

Timpul a trecut, misterios și ireversibil...Acum aștept să vină vara, să fiu mai liber, să mă întâlnesc mai des cu prietenii, să călătoresc prin locuri pitorești, să stau în tihnă și să citesc, să scriu uneori poezii..., fluturări alesufletului meu tânăr, veșnic tânăr!Voi sărbători începutul lunii iunie cu trei fire de iarbă, pe care le voi așeza alături de fotografia mea din clasele primare. Strecurat de tăriile nepătrunsului Univers, adaug imaginii dedemultacest strop de lumină vie:„E vară... și cerul plutește-n albastru,Grădinile-și varsă parfum de bujor;Deasupra de noi, plutește un astru:E zâmbetul Domnului Învățător !”

Caietde [colar

SoluțiaUrmare a răscoalei de pe 17 iunieSecretarul Uniunii Scriitorilor adispusSă se împartă broșuri pe Aleea StalinÎn care se putea citi că poporulȘi-ar fi jucat încrederea guvernuluiȘi că numai prin muncă dublăO va putea recâștiga.N-ar fi mai simplu dacă guvernulAr dizolva poporul șiAr alege altul?

Bertolt Brecht, Germania (1898 -1956)Traducere: Germain Droogenbroodt –Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Mă cuibăresc la pieptul tău și-ncerc sădeslușescfreamătul cald al vieții, raza ce scoatela luminătainicul miez al suferinței tale mute.Ascult bătaia ritmică și dintr-o datăîmi pare c-aș fi naufragiat la țărmul tău,împins neîncetat de-al șoaptelor talaz,cuvinte ce mă abat tot mai departede acel necunoscut și insondabilteren al sufletului tău.

Dariusz Tomasz Lebioda, (Polonia1939)Traducere: Germain Droogenbroodt –Gabriela Căluțiu SonnenbergDin “Shade of Eternity”

În ceruri

Copilă fiind, visam să vizitez odată cerulși am putut ajunge acoloprin poeziiprin avioaneși prin vise.

Când vremea va sosi, mă voi muta înlumea cea albastră,de pe-acum rezolv cu Creatorul formalități pentru șederea veșnică și-abia aștept transferul meu definitiv.

Stăpânul doar mă știe și-nțelege,nu se va îndura să mă redea pământuluiși viermilor, care nicicând n-au dat dovadăde vreun atașament pentru condițiamea de om.

Blanca Castellón, NicaraguaTraducere: Gabriela Căluțiu SonnenbergDin “Los Moridores” (Muritorii)

COLAJ LIRIC

Poezia S\pt\mâniiPoezia S\pt\mâniiITHACAITHACA

Page 21: al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/116.pdfElena Buic/ Opriti timpul…27 Afirmarea specificului naional…28 Petre Isachi/ Psaltirea

Climate literareClimate literare

21nr. 115, 2019

MORGENSTERPaul Celan: O Blume der Zeit

De morgensterdie zich aan duistere bronnen beneveld heeftweerspiegelt zich nog even in het ochtendroodverdwijnt danmet de vergane dromen van de nachtaangefakkeld door het lichtontluikt de dagefemere bloemvan de tijd.

LUCEAFĂRPaul Celan: O, floare a timpului

Luceafărulumbrit în tulbure abur de izvoarepentru o clipă oglindeşte văpaia zorilordispare-apoicu ale nopţii vise stinsecu licărul scânteii lui aprinseapare-o nouă ziefemeră floarea timpului.

DAGSCHEMERINGZoals de zon soms weifelttussen komen of gaanzo weifelt soms ook het geluken weet het niet goed waarheennaar dageraadof naar nacht.

CREPUSCUL

La fel cum astrul câteodatăcumpănit zăboveşte între dus şi întorsşi fericirea chibzuieşte la răstimpurinehotărâtă încotro s-o iaspre zorisau spre-ntuneric.

LICHTTEKEN(a Raquel Lanseros)

In het oogeen schijn van maanlichteen zachte brieszoals een woord somseen handgebaarof een omhelzing

een glimp van lichtdingen voor het hart.

SEMNALE LUMINOASE(lui Raquel Lanseros)

În ochirază de lunăo boare delicatăprecum cuvântul uneoriun gest schiţat din mânăsau o îmbrăţişareun licăr luminos,daruri de suflet.

DICHTEN

Van het woordde sluier lichtenzonder het gedichtte ontsluieren.

A SCRIE POEZIE

A ridica vălulcuvântuluifără a dezbrăcapoemul.

Din volumul în curs de apariție „Efemera floare a timpului”

PoeziiPoezii

Germain DroogenbroodtTraducere de Gabriela Caluțiu Sonnenberg

Page 22: al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/116.pdfElena Buic/ Opriti timpul…27 Afirmarea specificului naional…28 Petre Isachi/ Psaltirea

Climate literareClimate literare

22 nr. 115, 2019

LUCIAN BLAGA - UNLUCIAN BLAGA - UNPROVOCATOR SPREPROVOCATOR SPRE

CUNOACUNOAȘȘTEREA TEREA ȘȘIIEXPLORAREAEXPLORAREANEMNEMĂĂRGINITRGINITĂĂ

Ana-Maria CORNILĂ

„Spania sărbătoreștealături de România memoriași moștenirea culturală pecare Lucian Blaga a lăsat-oposterității, prin UniuneaLucian Blaga a Scriitorilor șiArtiștilor Români din Spania.Am inaugurat primul an alsărbătoririi spirituale șiculturale a lui Lucian Blagape teritoriu iberic, o tradiție

pe care o vom purta cu noi și pe care o vom duce labună împlinire în fiecare an”, a declarat președinteleacestei organizații, scriitorul Ovidiu Constantin Cornilă,în deschiderea conferinței internaționale Lucian Blaga– creație, cultură, universalitate, eveniment ce a avutloc pe 24 mai, la Universitatea din Alcalá.

Conferința, ce a reunit oameni de cultură, româniși spanioli, profesori de limbă, cultură și civilizațieromânească care predau la școli din ComunitateaMadrid, a fost susținută de prof. univ. dr. EugeniuNistor, de la Universitatea de Medicină, Farmacie,Științe și Tehnologie din Târgu Mureș; poetul AdrianPopescu, directorul revistei Steaua, ce se editează laCluj; conf. univ. dr. Victoria Fonari, de la Universitateade Stat din Moldova. Invitat special a fost VeronicaBalaj, scriitor și jurnalist la Timișoara.

„Cu cât îl citești mai mult pe Blaga, cu atât te simțimai incitat să îl cunoști mai bine. Lucian Blaga este,așadar, un provocator spre cunoașterea și explorareanemărginită a interiorului”, a spus Ovidiu ConstantinCornilă, moderatorul evenimentului.

Poetul Adrian Popescu, născut în Cluj, oraşul luiBlaga, a rememorat trăiri, emoții și informații pe carea avut oportunitatea de a le capta de la oameni decultură care l-au cunoscut pe Lucian Blaga. „Cea maimare dorinţă a mea, de copil, a fost să cunosc un poetviu. Un povestitor, credeam, un născocitor de basme.Cum nu ştiam la cei câţiva ani pe care-i număram,vreo 10, cum şi unde să-l caut pe poet, am avut prilejul

peste vreo patru ani să faccunoștință cu un poet care-lcunoscuse pe Blaga. AurelRău. Locuiam, pe-atunci, ladoi paşi de «bârlogul luiFaust», de «nebănuiteletrepte», adică de spaţiulfabulos din cadrul BiblioteciiCentrale Universitare, unde-și avea biroul modest, darferit, Blaga”, ne-a spus scriitorul Adrian Popescu, îndeschiderea expunerii sale, Blaga și Clujul. Evocareaunor mărturii ale unor literați prestigioși, care aucolaborat cu Blaga, care i-au citit manuscrisele și i-aupublicat poezii în revista Steaua, al cărei actual directoreste Adrian Popescu, au creat o atmosferă de veactrecut. „Aurel Rău îmi povestea starea sa de încântareestetică atunci când a citit excepţionalul poemMirabila sămânţă, în prezenţa lui Blaga, la cofetăriaPescăruş (Melody), conştiinţa valorii literare a textuluiîncredinţat Stelei, mai mult, generozitatea cu careinterlocutorul său îi dăruise manuscrisul”, ne-amărturisit scriitorul Adrian Popescu.

Idei şi structuri de idei în arhitectura sistemuluifilosofic al lui Lucian Blaga este titlul lucrării prezentatede prof. univ. dr. Eugeniu Nistor. „Forma definitivă asistemului filosofic al lui Lucian Blaga o constituie celepatru trilogii: Trilogia cunoaşterii, Trilogia culturii,Trilogia valorilor şi Trilogia cosmologică – ale cărorstructuri au fost stabilite definitiv de gânditor printestamentul său editorial din 25 august 1959”, ne-areamintit prof. univ. dr. Eugeniu Nistor.

„Într-un studiu consacrat «aspectelorfundamentale ale creaţiei culturale», Lucian Blaga searată preocupat de «semnificaţia metafizică aculturii», care, ca mod specific uman, este departe dea fi un lux, o podoabă sau un moft, ea reprezintă chiarîmplinirea necesară; căci faptele de cultură au începutsă se manifeste în momentul în care sub fruntea insuluiuman s-a întâmplat un salt important de conştiinţă,care l-au adus în situaţia de a suferi unele transformăride nivel ontologic – transformări care nu sunt altcevadecât aşa-zisele «mutaţii ontologice», cultura nefiindaltceva tocmai consecinţa unor astfel de «mutaţii». […] Împrejurarea că «omul a devenit om», adică subiectcunoscător şi creator, în acelaşi timp, datorită unorhotărâtoare mutaţii ontologice, ar putea, desigur,îndreptăţi ideea gânditorului român în legătură cufaptul că acesta reprezintă, totodată, capătul ultim alevoluţiei, căci odată cu ivirea lui în lume verigilelanţului «mutaţiilor lui biologice» s-au stins şi o altămutaţie nu ar mai putea fi posibilă, ceea ce explică şifenomenul bizar, în univers, al «singularităţii» sale”, aspus prof. univ. dr. Eugeniu Nistor.

Page 23: al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/116.pdfElena Buic/ Opriti timpul…27 Afirmarea specificului naional…28 Petre Isachi/ Psaltirea

Climate literareClimate literare

23nr. 115, 2019

Conf. univ. dr. Victoria Fonari a vorbit despreGândirea mitică în viziunea lui Lucian Blaga.

„Filosoful Lucian Blaga şi-a structurat viziuneadespre gândirea mitică într-o corelaţie cu gândireamagică. În Trilogia valorii este elucidat raportul dintremagic şi mitic, care devine unul fundamental. De fapt,obiectivul central nu este gândirea mitică, aceastadevine o cale pentru a putea identifica magicul. Totuşi,raportul dintre mitic şi magic este investigat în maimulte exemple, unde se observă cum în unele cazuriprevalează miticul, în altele – magicul. Ceea ceînseamnă că pentru Lucian Blaga magicul nu esteindisolubil de mitic”, a explicat conf. univ. dr. VictoriaFonari.

„Lucian Blaga are o predilecţie de a asculta ce-i spuncuvintele. Cuvintele apar în imagini arhetipale, în marjaistorică şi ontologică a sensului pentru a găsi traseulspre matricea cuvântului sau a imaginii care denotămisterul”, a adăugat conf. univ. dr. Victoria Fonari.

Jurnalista Veronica Balaj ne-a prezentat un reportajpe care l-a realizat în Lancrăm, satul unde s-a născut șia fost înmormântat Lucian Blaga, și un interviu cu prof.Lelia Rugescu, nepoata poetului Lucian Blaga.

„De poposești în Lancrăm, înțelegi că trecători sunt«oamenii și leatul. Neschimbat e numai satul» și, îndrum spre casa poetului, încerci zonele adânci aleimaginarului”, ne-a spus ziarista, într-un fel de invitațiede a (re)veni și noi în „crâmpeiul de eternitate numitLancrăm”.

Om de radio, Veronica Balaj a înviorat aerul cuexpunerea amintirilor pe care a avut prilejul să leasculte în cadrul interviului pe care l-a luat LelieiRugescu, fostă profesoară la Universitatea Babeș-Bolyai, din Cluj-Napoca, și nepoata de soră a poetuluiLucian Blaga, Lulu, cum am aflat că i se spunea în

familie. Conferința internațională Lucian Blaga – creație,

cultură, universalitate a fost completată de o frumoasăexpoziție de tablouri create de artista clujeană AngelaRoman Popescu și de un emoționant recital alinterpreților de muzică populară Marilena Trifan șiMacedon Botârlă.

Evenimentul a fost apreciat de toți iubitorii decultură prezenți. Preotul Teofil Moldovan, care aproape50 de ani a slujit Biserica Ortodoxă Română, cultura șispiritul neamului nostru, lăsând urme în inimile a miide credincioși români din toată Spania, a ținut sămulțumească pentru acest eveniment cultural:„Cinstea cea mai mare se dăruiește oratorilor de zi, carene-au încântat inima, ne-au curățat puțin inteligența,ne-au deschis ferestrele înțelepciunii și au înmagazinatceva nou multora dintre cei aici prezenți.

Dacă și pe Lucian Blaga, ca pe Eminescu, îl numim«Luceafăr», pe Blaga, «Luceafăr al culturii românești»,nu-l căutați noaptea, ca pe luceferii care sclipesc pecer… Ci căutați-l în biblioteci, publice și proprii, înlibrării. Și, cu cuvintele auzite de tânărul Augustin,marele filosof, părintele filosofiei europene, Papa IoanPaul al II-lea, «ia și citește!».

Legile de circulație în lume cu carnet de pretenție deromân cult presupun să citești operele lui Blaga, ale luiEminescu și ale celorlalți scriitori ai noștri.

Dar îi mulțumim lui Blaga că azi, aici, în loc de cinste,sediul rectoratului Universității din Alcalá de Henares,Uniunea Lucian Blaga a Scriitorilor și Artiștilor Românidin Spania ne-a reunit și am constituit România mare.Și de unde ne vine Soarele? De la Răsărit, din Moldova,Basarabia noastră! Iată-ne reuniți cu drag moldoveni,ardeleni, bănățeni, aici în Alcalá”.

AMINTIRIAMINTIRIDE-ACASDE-ACASĂĂ

Anisoara Laura MUSTEȚIUSydney

SATUL DE BASMSATUL DE BASM

A fost odată ca-n poveşti,Un loc de vis şi-un suflet de copil,Unde iubirea vieţuia în orice colţişor,Şi două inimi sfinte l-aşteptau cu dor.Iar dimineaţa, prin ogradă,

Copilul fugărea purceii, îi punea în cadă,Când toţi mergeau pe deal la vie,Se hârjonea cu puii pe câmpie.

Apoi, din nou ce fericire,Când îşi julea genunchii în neştire,Cu prietenii când se juca pe cale,Şi inima-i zburda de bucurie, înspre soare.

Şi seara, când căpriţele veneau acasă,Şi toţi ieşeau la poartă şi pe cale,Se răspândea şi bunătatea pe la masă,Când noaptea se lăsa încet, prin vii, peste izvoare.

Dar într-o zii pe-acel copil l-a părăsit norocul,În lacrimi prigonit de-al lui destin, de un sarcasm,Un suflet de copil rămas acolo, pe hotare,Priveşte încă înspre soare, în satul lui de basm.

Page 24: al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/116.pdfElena Buic/ Opriti timpul…27 Afirmarea specificului naional…28 Petre Isachi/ Psaltirea

ONOAREA

„SINUCIDERII

ONOAREI”Nicolae Trifan

Suntem tentațiuneori să ieșim din sferaconformismului pentrua ne manifesta ca ființelibere, ingenue, fărăresentimente, fărăcompromisuri și fărăinhibiții, iar pentru astaapelăm lasubconștientul nostrupentru a înțelege unprincipiu atât de multcontroversat : principiul

onoarei. ...În cea de-a doua conflagrație mondială,supremația marilor puteri ale lumii a atins apogeul, înciuda faptului că războiul era pe ”ultima sută de metri”.În intenția lor de a-și disputa zonele de influență, statelecombatante își exercitau puterea prin diferite forme orimanifestări duse la extreme pentru a schimba cursulrăzboiului. Astfel au existat acei faimoși kamikaze niponi,adică niște piloți japonezi care, pentru onoarea țării șiîmpăratului își dădeau viața pe altarul patriei într-omanieră mai puțin obișnuită, pilotând avionul încărcatcu explozibil spre navele de război inamice. Acestor piloțisinucigași le rămânea onoarea de a fi trecuți ca eroi înCartea de Aur a Japoniei... Întrucât fac parte, la rândulmeu, dintre acei care nu reușesc întotdeauna să seadapteze conformismului, am încercat să intru în sferasubconștientului ca să pot înțelege principiul onoareidusă la extremă – onoarea sinuciderii - intrând însubconștientul unui astfel de luptător, simțind pentruprima oară ce reprezintă cu adevărat noțiunea de onoare.Am înțeles că pentru situații deosebite sunt necesaremăsuri deosebite, și că onoarea se măsoară uneori dupăalte criterii, fiindcă în conștiința omului de onoare, viațaîn afara ei este lipsită de sens. ...Metoda care urma să oaplicăm intenționa să schimbe cursul războiului, chiardacă alternativa era una singură : moartea. PRINMOARTE VOM DEVENI NEMURITORI ! – era sloganulnostru de a salva onoarea națiunii. Trecând prin toateetapele purificării minții și caracterului, mi-am dezvoltato conștiință morală ridicată la rang de virtute, și așteptamcu nerăbdare ziua fatală, ziua în care urma să pilotez un

avion cu o singură destinație. Metoda folosită erafantastică dar diabolică totodată. Trăiam aceste ultimezile într-o lume care nu-mi mai aparținea încă dinmomentul în care am făcut pactul cu onoarea sinuciderii.Până și trupul îmi era străin și simțeam o ciudată dorințăde a-l părăsi ; ce este de fapt corpul uman ? Un învelișvremelnic menit să-ți depoziteze spiritul, pentru o viațămai lungă ori mai scurtă, în funcție de timp, de spațiu saude dorința de eliberare a spiritului. Câteodată îmicontemplam mâinile care urmau să piloteze avionulmorții și visam la alte variante ce le putem oferi mâinilor: să parcurgă armonios claviatura unui pian, sămânuiască penelul cu măiestrie artistică ori să scrieversuri și poeme nepieritoare...Îmi alungam cu nostalgieaceste gânduri pentru a nu mă lăsa copleșit deresentimente amăgitoare, întrucât alegerea făcută mărăsplătea cu titlu de glorie scris cu litere de aur, postmortem, în cartea națiunii. Pentru mine, acest ultim șisuprem sacrificiu era mai mult decât o dorință, era ungest de noblețe sufletească greu de exprimat prin legeafirii ; eram unul dintre puținii privilegiați căruia i s-aoferit această șansă, mă simțeam un supraom.Nădăjduiam ca prin acest gest să aduc pe altarulsacrificiului cât mai multe vieți dușmane, căci satisfacțiaera cu atât mai sublimă cu cât numărul de victime era maimare ; era triumful rațiunii de a muri frumos, conștientde fantastica măreție a sorții. Mergeam spre un destinireversibil și trăiam cu intensitate maximă într-o lumecare parcă, nu mă mai reprezenta. Recidivam dintr-ostare de spirit în alta fără complexe, plin de emfază,deoarece clipa supremă a purificării era aproape, și,împăcat cu gândul morții mi-am șters din minte tot ce eralegat de trecutul meu, pentru ca gestul momentuluifatidic să nu fie umbrit de remușcări. Eram susceptibildoar la gândul că evenimentele ar fi putut lua o altăturnură iar ordinul s-ar putea contramanda. Lungaașteptare, în care parcă am simțit clipele timpului, a luatsfârșit, fiindcă am primit înștiințarea că urma să plec înurmătoarea escadrilă spre un convoi de nave inamicecare au pătruns în apele teritoriale nipone, și iată-mămânuind aparatul de zbor încărcat la refuz cutrinitrotoluen, peste întinderea nemărginită a oceanuluiîntr-o dimineață însorită, cu un cer de cleștar ; o ziperfectă predestinată unei sublime morți. Simțeamchemarea atras de razele soarelui care intrau prinhublou, ademenitoare, amăgitoare, dar cu cât măapropiam mai mult de zona de impact, creștea adrenalinași întrezăream o clipă de luciditate, de rațiune, fiind tentatsă mă răzgândesc, să cântăresc mai profund acest gest.Instinctul de supraviețuire începea să-și demonstrezesupremația, însă a pierdut în luptă cu onoarea, cupurificarea spirituală. Clipa supremă a sosit. Navele derăzboi inamice se întrezăreau la orizont ; peste câtevaminute voi fi pulverizat pentru eternitate. În aceste clipece mi-au mai rămas mi s-a derulat în subconștient totfilmul existenței mele de până acum. Mi-am amintit deperioada copilăriei, a adolescenței cu cele câteva iubiri

Climate literareClimate literare

24 nr. 115, 2019

→ Continuare în pag. 25

Page 25: al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/116.pdfElena Buic/ Opriti timpul…27 Afirmarea specificului naional…28 Petre Isachi/ Psaltirea

efemere și escapade cu prietenii, de situația familialăprecară, apoi perioada studiilor, a înrolării precoce și ascurtei pregătiri militare. Îmi amintesc figura impasibilăa tatălui la aflarea veștii selecționării mele, de privirea luicare trăda o umbră de tristețe, de durere dar și demândrie pentru fiul pe care nu-l va mai revedea vreodată,dar va rămâne un simbol al sacrificiului, veșnic viu înconștiința națiunii. Pentru frații mei eram ca un salvatoral națiunii, un erou la care priveau admirativ, dar pentrumama, care venera religia ”shinto”, dar care înțelegea maipuțin această chestiune de onoare, era doar durere,tristețe și chin. ”- Pentru mine, scumpul și iubitul meu fiu,acest gest reprezintă mai degrabă o sinucidere a onoarei; voi deplânge soarta ce ți-a fost hărăzită, până la sfârșitulzilelor mele, și mă voi ruga tot timpul pentru sufletul tău! Numele scris în cartea de aur n-o să mi te înlocuiascăniciodată ! Izbânda ta va fi recunoscută în veci, iar chipultău va fi tipărit în manuale pentru posteritate, dar n-o săpot recunoaște niciodată această izbândă născută din

fanatism. Gestul tău suprem te urcă în ierarhia valorilorneamului, dar te coboară în ochii zeilor, a Divinității, și deaceea mă voi ruga să te ierte”...Apoi m-a îmbrățișat pentruultima oară plângând sfâșietor pe umărul meu cu treseaurite, după care și-a dat seama că e zadarnic, și căiubirea așa cum o concepuse ea, nu numai că nu putea săînvingă destinul, dar onoarea se plătea scump.Desprinzându-mă din strânsoarea ei, și-a ridicat privireaspre mine, dezmeticită parcă dintr-un somn adânc întimp ce din ochii slăbiți izvorau încă lacrimi tardive,pentru ca după o clipă să-și ridice mâinile și să-șimângâie pentru ultima oară odorul, ca un măreț șidefinitiv gest de despărțire. Ultima privire din ”sicriulmeu zburător” spre cei dragi mi-a fost atrasă de imagineamamei, care, sprijinită de brațul tatălui, și-a ridicat dinnou mâinile a mângâiere, însă au rămas suspendate înaer, ca și cum, în naivitatea ei, încă ar mai atinge un corpulunui fiu imaginar. Aceasta a fost și ultima imagine caremi-a revenit în subconștient, încremenită pentrutotdeauna pe retină, înainte de întunericul ce a urmat înmomentul impactului cu nava.....

Climate literareClimate literare

25nr. 115, 2019

→ Continuare din pag. 24

PECEŢIPECEŢI

LUMINOASELUMINOASEOctavian MIHALCEA

Poemele lui Dumitru Ichimfundamentează perpetua căutare a aAdevărului, apropierea de cele sacre,inexpugnabile. Astfel ne aflăm pedrumul ce are ca finalitate contopireacu Fiinţa, cu Numele Focului mereuinvocat. Asistăm la integrarea înfecunda atmosferă care învăluieesenţiala problematică proprie acestormaximale pătrunderi în lumea Esenţei.Decriptând mai întâi misterelecontingenţei, putem accede în arealulsubtil unde primează criteriul diferenţeide nivel ontologic. Aici, sacrul nu maipoartă aparenţa unui misteriumtremendum ci se înfăţişează eclatant,conform regulilor Transcendenţei: „Şimie îmi este dor de zborul pur/ fără deaer, fără aripă,/ fără de umbră din nouca să fiu,/ numai luminii spunându-i

numele,/ fără ieri, fără mâine, fărătârziu/ totul atât de rotund,/ însă pemuche de clipă”. În lumina acestoradevăruri putem înţelege mai uşortraseele existenţiale pământene.

Chiar şi negativitatea are rolul ei bineintegrat în cadrul logicii supramundane,greu de pătruns în stadiul nostru de fiinţeaflate considerabil sub influenţa uneidurate relative: „...şi deodată cele văzuteşi nevăzute/ s-au transformat în ceasuri:/ceasuri de foc, de aer, de apă/ ceasuri dejder, ceasuri de frasin/ Poveştile sestrâmbau în ceasuri de faianţă/ şi toatepăsările dădeau ocol unui imenscadran./ pretutindeni ceasuri, ceasuri,ceasuri...// Nu mă preschimbaţi înorologiu,/ rogu-mă vouă cu izvoare şibiserici de lemn!/ Braţele mele nu le potîndrepta spre orele nopţii.//”. Pentruelevare, se impune evadarea dinuniversul opacităţii şi căutareaneîntreruptă, aflarea pe Cale,reamintirea.

Versurile propuse de DumitruIchim oglindesc înaltele preceptereligioase, sublimarea artisticăinvitându-ne la ample introspectărisoteriologice. E vizată refacereametafizicelor legături primordiale şitreptata reamintire a bazelor fiinţării.Natura perisabilă ce caracterizeazămateria contribuie la complexitateaprocesului de pătrundere a tainelor,suferinţa umană purtând o misterioasăpecete în tot acest demers iniţiatic:„Crezi tu?/ Cred, Doamne ajutănecredinţei mele/ şi dacă poţi,/ să nu mă

mai pândească/ nici iarba şi nicisteaua,/ iar peste florile-mi de gheaţă,/ce vor să Te cunoască,/ trage la noapte,când mă rog,/ ca pe-un amin –perdeaua//”. Fiorul divin, consubstanţialomenescului, va trebui să primeze înraport cu atât de cronicizatele drame cecompun imprevizibila condiţie umană.Cu toate că uneori seamănă cu o vale ascurtei plângeri, parafrazându-l peTeodor Pâcă, semnele imaculateispiritualităţi sunt peste tot.

Oamenii trebuie doar să aibăputerea de a le recunoaşte. Urmărimidealul redempţiunii, integrator.Nelogodirea invocată de DumitruIchim e starea de la care trebuie săplecăm pe calea dobândirii daruluiChristic: „Veniţi de luaţi lumină!/ toatălumea se închină./ Inimi – clopotelebat/ că Hristos a înviat./ Îngerii înceruri cântă/ către NăscătoareaSfântă/ bucuria ce-au aflat/ că Hristosa înviat./ Ziua Paştelui vă fie/ sănătate,bucurie/ şi cu noi cântaţi frumos/ Azi aînviat Hristos!//”. Toată această căutarea fundamentelor e învăluită de DumitruIchim cu adierea pregnantă a verbuluipoetic. Acesta poate ilustra şi dureroasefrământări existenţiale aflate neabătut pedrumul aflării Adevărului: „Mi s-arătăcit inima/ atât de departe/ că taremi-e frică/ dar nu de prăpastie -/ că amcăzut destul,/ şi nici de moarte -/ că i-amdormit destul în pătul -/ ci de Tine//”.Prin re-întemeierea sacramentală, omulîşi află Rostul, bucuria comuniunii întruLogos.

Page 26: al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/116.pdfElena Buic/ Opriti timpul…27 Afirmarea specificului naional…28 Petre Isachi/ Psaltirea

Climate literareClimate literare

nr. 115, 201926

NU TE LĂCOMITe vrei satrap pe neamuri, să-ţi faci împărăţieŞi a ta vorbă fie poruncă de-mplinit,Bogăt să ai din toate şi la un semn să-ţi vieTot ce pofteşti pe tavă, cu tot ce ţi-ai dorit.

Şi-a ta împărăţie să fie lumea toată,Din zare-n altă zare să fie tot al tău,Dar ţine bine minte, când viaţa ţi se gatăTe-or judeca urmaşii, şi-atunci o fi de rău.

Că le-ai schimbat viaţa trăită sub noroc,Că au pierdut averea cu greu ce-i adunată,Că vei plăti mai toate la vreme de sorocCând ţi s-o face parte şi dreaptă judecată.

Aşa că e mai bine rămâi doar cu aceleCe-s rodul muncii tale, de mâna ta trudite,Atunci răspunzi de-a tale şi nu dai de belele,Că ai şi-aşa destule ce încă nu-s plătite.

Îmi lasă soarta lumii la cei setoşi de glorii,De fală şi mărire cu lauri şi statui, Tu lucră-ţi cea moşie ce-i până-n dunga zăriiŞi vei vedea că pofta ţi-i pune toată-n cui.

Trăieşte-ţi dară viaţa, cu bune şi cu releŞi lasă-te de dânsa mereu îmbrăţişat,Ţi-ajungă cât ai astăzi, iar visele-ţi rebeleO clipă doară ţină, le uită, că-i păcat.

Tu om eşti şi-n credinţă îmi trebuie să creştiCu multă bunătate, smerit şi în iubire,Nu îţi clădi în vise palate-mpărătăştiFrângând cărarea vieţii, la cei ce-s în robie.

Că visul e-o himeră ce-ncet ademeneşteSă faci din dânsul faptă, cărare de urmat,Să-ncerci prin toate cele ce sufletu-ţi pofteşte,S-ajungi în astă viaţă, un vajnic împărat.

LA POARTA TACând trec şi-acum prin faţa casei tale,Mă-nfiorez şi pasu-ncetineşteÎn dreptul porţii, unde-n gând, agale,Văd ca prin vis făptura-ţi cum zâmbeşte.

Şi-n cea clipită sufletu-mi se frângeŞi gândul mi se umple de tristeţeŞi nu ştiu cum, dar inimă îmi plângeCă nu-i mai cum a fost în tinereţe.

Ferestra ta nu-i plină de muşcate,Nu mai miroase stratu-a lămâiţă,Din când în când oblonul vântu-l bate,Şi casa e cuprinsă-n deasă viţă.

Tu nu mai vii la-inimii chemareS-aştepţi înfiorată la portiţăŞi cu peceţi de dulce sărutareSă ne jurăm iubire şi credinţă.

Ne prindă noaptea-n caldă-mbrăţişare,Ne-ascunză luna când intra-va-n nor,Cu stele mi s-o umple bolta mareSă ne-ndulcească visele cu dor.

Vor fi clipite câte veacuri toate,Va fi divinul cuibărit în noi,În dulce vis cerescuri vom străbateŞi-n universuri fi-vom doar noi doi.

*Pe strada ta, acum, doar vântul bateTot ridicând din colburi amintiri,Le pună-n poarta casei, îngropateCa să le ai când poate o să vii.

Eu încă de mai trec pe-aici vre-odatăÎţi las în taină lacrimile mele,Să veşnicesc cea vreme de-altădată,Iar poarta ta s-o ţintuiesc cu stele.

POET DE VORBE SECI,NE-NFIORATE

Motto: ,,Poeţilor de vorbe ce scriu, dar n-au a spuneNimic ce să-nfioare un suflet omenesc,Ei nu trăiesc ce spus-au şi n-au cum să aduneSmerit şi frumuseţe din tot ce e-n lumesc”

Citit-am poezie la viaţa mea cu carulDe la poeţi ce-avut-au grămadă de volume, Dar slova lor e seacă, cum sec le este harulŞi n-o să te-nfioare cât vei trăi pe lume.

În strofa lor cuvântul de altele se leagăŞi astfel poezia e scrisă, ne-ndoios,Dar ea şi toată cartea, la suflet n-o să-ţi meargăCă n-are-n dânsa viaţă, trăire şi frumos.

Ea nu vine din suflet, din dor, din suferinţă,Din bucurii trăite, minciună şi trădări,Nu are-n ea smeritul, iubire, pocăinţă, Jertfelnicia clipei, regrete, renunţări,

Ea nu ascunde taine ce încă nu-s de spusŞi care cu-a lor farmec te urcă în ceresc,Nu ţine pentru sine, în gândul ei ascunsPlăcerea si divinul păcatului lumesc.

Iubirea o aruncă în spurcăciunea lumii, Şi oda ei o cântă stâlcit şi răguşit,Durerea nu o simte amară-n cerul guriiCă ea din vis e scrisă şi nu din ce-l trăit.

Atuncea doar cea vorbă e-o spus-adevăratăŞi-o simte cititorul de parcă-i gândul său,Când toate le-nţelege, bucată cu bucatăLe -ndură, le trăieşte, de-i bine ori de-i rău.

*

De nu e leac la suflet cea slovă rostitoareŞi tremurata pleoapă n-o fi înlăcrimată,Cel stih e vorbă goală, nu nalţă şi nu doare,Iar cel poet de vorbe, cu vorbe seci te poartă.

MÂNGÂIATA CLIPĂMÂNGÂIATA CLIPĂ(POEME)(POEME)

Mircea Dorin ISTRATEMircea Dorin ISTRATE

Page 27: al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/116.pdfElena Buic/ Opriti timpul…27 Afirmarea specificului naional…28 Petre Isachi/ Psaltirea

Climate literareClimate literare

27nr. 115, 2019

Du-te vreme - vino vreme, cu toțiisimțim tot mai apăsătoare Moara demăcinat timpul și constatăm treptatcă și-a mărit iarăși viteza de turație. Peneștiute, pe ocolite, pe furiș, darconstant și sigur, ne-a luat în vârtejulei și iată că, acum, cu toții fredonămpe diferite variante: „n-am timp!".Industrializarea rapidă ne-a adusconfort, dar ne-a furat din timp.Nimeni nu mai are timp de nimic, devisare, de iubire, de înțelegere, dereculegere, de viață pentru noi înșine,de așteptare răbdătoare. Cine o faceiese din ritmul vieții, rămâne pemargine, sau clachează.

Moara aceasta ne macină nunumai timpul, ci și obiceiurile,rosturile, tradițiile, mentalitățile,macină totul, pulverizează și nu maiștim care este esența lucrurilor, atrăirilor, a vieții înseși, nu mai știm încine și în ce să credem, nu mai știmpe ce piloni să ne construimconștiința.

Privim neputincioși cum, fărăremușcare, implacabila Moară ia învârtejul ei trupul de abur al clipelor.Le macină, desprinzându-le dincurgerea lor fără oprire, tocându-le șiapoi zvârlindu-le în vânt. E surdă, eanu aude plânsul clipelor înainte de a-și da sfârșitul, nu știe decât una șibună: că nemoartea nu există și îșivede de treaba ei nestingherită, fărăpauză pentru vreo scurtă răsuflare.

În nopțile de veghe, în linișteadeplină a camerei mele, când ascult,ca Lucian Blaga, cum „se izbesc de

geamuri razele de lună", îmi pare căaud, de la o vreme, cum se furișeazăclipele, rostogolindu-se, trosnind învârtejul luat de neîndurătoareaMoară. Se scurg, pe la fereastra mea,clipe mai bune, altele mai luminoase,unele cutremurate de câte odureroasă întâmplare... Clipele seadună, își dau mâna și viața-mi depână acum pare toată numai o clipă,așa cum este totul sub scutulacelorași legi.

Dar există un univers unde Moaraaceasta nu ajunge. E universulinterior, care nu intră în ecuația ei,universul în care noi rămânemneatinși de scurgerea clipelor. Simțimscurgerea implacabilă a timpului înlumea exterioară, dar în ceainterioară nu va ajunge să bântuie.Aceeași sete de frumos, de bine,aceeași sete de dragoste, de împlinirene însoțesc până în ultima clipă, ba,mai mult, dorim cu toată ființanoastră să o avem, chiar și maiîmplinită, dincolo de zările albastre, înacea lume pe care nu o cunoaștem,dar o dorim în acest fel. Și acesta esteun antidot care diminueazădevastările exterioare și nici nu epuțin lucru, deoarece, din pulbereaclipelor dispărute, se naște iarășiviața. Alta, de o cu totul altă natură!Astfel, se naște în preajma noastră șio trăire nouă, cu fiecare nouă clipă.Ne fascinează mirajul amurgului, darși speranța răsăritului unei noi lumi,taine care ne aduc împăcarea cusinele nostru. Gândul coboară laînțelesurile profunde ale lui OmarKhayyam: „Pe când stelele vorîmpodobi mai departe cerul, alțioameni își vor înălța case dincărămizile lutului nostru". Așadar,zicem noi că trece timpul prin viațanoastră, dar, de fapt, nu timpul trece,el este etern, noi trecem prin el.

Ne plângem că, plecând, timpultârăște după el fapte, nume, credințe,idealuri, dar uităm că tot el este acelacare ne umple viața cu noutăți. Nusunt de acord cu cei care cred că ne

lasă mai săraci, timpul face doarschimbări. Ne doare că pierdem ceeace a fost parte din viața noastră, încare am investit sentimente,speranțe, eforturi, dar tot timpul esteacela care aduce primenirea, chiardacă aceasta se află pe alte planuri,decât cele în care am pierdut. Timpulcreează viață și tot el este acela careo macină, pentru a renaște sub altăformă.

Relația omului cu timpul este odrama existențială. Timpul este privitca un moment efemer, clipa cearepede trecătoare, acea boabă denisip în clepsidra timpului, pe care opoți privi în nemărginirea lui, ca ounitate de măsură a eternității.Constanța gândirii filosofice, reflecțiaasupra timpului, a fost preocupareade bază a gânditorilor lumii. Motivulscurgerii ireversibile a timpului aconstituit, de-a lungul vremii, motivde inspirație pentru toți creatorii deartă, fiindcă exercită asupra ființeiumane o adevărată teroare de fricaîmbătrânirii și a dispariției. Și, totuși,timpul rămâne de-a pururi o marenecunoscută. Cine poate să ne spunăce e clipa și cât valorează ea?Conceptul de timp, deși acesta sescurge pentru toți la fel, este perceputdiferit, în raport de vârstă noastră, darși de trăirea interioară. Într-un fel sescurge timpul în copilărie, și altfel lamaturitate, altfel simțim clipa cândsuntem fericiți, și altfel când suntemîndurerați, timpul are dimensiunidiferite.

Dintre toate făpturile pământului,numai omul percepe scurgereatimpului. Numai omului îi este dat săînțeleagă acest adevăr fundamental,că, în grădina timpului, răsare, crește,se înmulțește și apoi moare tot ceface parte din universul nostru. Și noi,oamenii, aparținând acestui univers,ne supunem acelorași legi, chiar dacăuneori ne vine să strigăm precumCorina Chiriac, în unul din cântecelesale îndrăgite: „Opriți timpul…!”.

OPRIŢI TIMPULOPRIŢI TIMPULElena BUICĂ

Page 28: al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/116.pdfElena Buic/ Opriti timpul…27 Afirmarea specificului naional…28 Petre Isachi/ Psaltirea

Climate literareClimate literare

28 nr. 115, 2019

Afirmarea specificuluiAfirmarea specificuluinanațțional prin culturional prin culturăă

șși, îndeosebi,i, îndeosebi,prin literaturprin literaturăă

George PETROVAI

A. Conceptele de cultur\[i civiliza]ie

Atât pentru creaționiști cât și pentru evoluționiști,omul reprezintă apogeul viului: credința primilor sealimentează din cele doua argumente irefutabilefurnizate de Genesa – omul nu numai că apare dupăce întregul plan divin al facerii a fost magistral înfăptuit(lumea și viețuitoarele ce-o populează), ci – în plus –el a mai fost dăruit și cu scânteia divină numită suflet(„Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărânapământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omuls-a făcut astfel un suflet viu”, Genesa 2/7), chiar dacăpentru un gânditor de talia lui Hegel, sufletul nuconstituie un apogeu al zămislirii, pentru că se știe căîn concepția sa sufletul nu este decât somnulspiritului, altfel spus sufletul pasiv. Convingerileevoluționiștilor de asemenea îl vizează pe om ca pe ominune a viului, cu toate că argumentele lor, completlipsite de logica și vigoarea științifică a fosilelorintermediare (nedescoperite până în clipa de față),trebuie privite cu îngăduința pe care de regulă oarătăm acelor exerciții ale fanteziei, care oricât și-ardori, nu izbutesc să se ridice la nivelul mitologiilor șial basmelor de mare rafinament artistic...

Atras ca de un magnet de tainele înfricoșătoare aleexistentului și viului, pe care încerca din răsputeri săle străpungă fie prin necuprinsul speculațiilorfilosofice, fie prin zborul spre înălțimi al fantezieiartistice, fie prin inspirația ce urma calea imperativă areligiei, ori cea întrebător-căutătoare a rigoriiștiințifice, chiar de la începuturile istoriei saleconștiente, omul a trebuit să aleagă între a ști și aavea, adică între verticala devenirii spirituale șiorizontala acumulării materiale.

În aceste condiții, nu-i greu de priceput că însășidualitatea corp-suflet, respectiv materie-spirit, i-ainspirat omului teama de sfârșitul iminent, ceea ce adus la izvodirea încântătoarelor mitologii ale trecutuluimai îndepărtat ori mai aproape de vremurile noastre,și că respectiva dualitate a avut cuvântul hotărâtor înalegerea drumului spre atingerea țelurilor fixate.

Iar eforturile depuse în planul format de cele douăaxe, ambele având originea în mintea și inima omului(una țintind nelimitatul vertical, cealaltă nelimitatulorizontal), s-au concretizat în atotumana istorie aculturii și civilizației. O istorie pe care o descoperimmagistral comprimată în celebrul vers din Arta poeticăa lui Boileau: „Ceea ce-i bine conceput este limpedeexprimat”...

Iar acum, după ce am pus degetul pe cele douăconcepte vizate de prezentul capitol, cuvine-se să ladefinim, adică să le surprindem esența printr-ocorectă configurare a sferei și printr-o precisăidentificare a notelor caracteristice.

Treabă deosebit de anevoioasă, dacă avem învedere declarația șocantă oferită de Miguel deUnamuno participanților la dezbaterea Viitorulculturii, dezbatere interbelică organizată la Madrid,cum că după 40 de ani de profesorat, el încă nu știece este cultura!

Descoperim în această afirmație, așa cum corectapreciază Alexandru Tănase în cartea sa Cultură șicivilizație, „nu numai o manifestare de scepticism, darși un indice asupra maximei complexități a acesteinoțiuni, a multitudinii sensurilor și accepțiilor sale”.

Într-adevăr, căci dacă termenul cultură provine dinlatinescul cultura (Cicero chiar a făcut o paralelă întrecultura agrorum și cultura animi), cuvânt din carederivă și francezul culture, folosit la început (sec. 15)în sensul de culture des lettres, iar mai târziu (sec. 18)în sensul de formare a spiritului, complexitatea sa sedatorează unei duble infuzări:

a) Conceptul cultură este atât de încărcat de valoridiverse, încât pentru el s-au găsit și acceptat peste 200de definiții;

b) Cu toate că nu se identifică, cultura și civilizațiaau un fond comun, acesta fiind compus – ne spune Al.Tănase – „din ansamblul cunoștințelor și experiențeiomenești, din totalitatea achizițiilor spiritului uman”.

Examinând cultura în tripla ei relație:1) Relația omului cu natura;2) Relația omului cu omul;3) Relația omului cu valoarea,constatăm nu doar că omul aparține deodată

naturii și culturii, ci și că are loc un proces deculturalizare sau civilizare a naturii. Prin urmare,opinează același Al. Tănase, „Oamenii se deosebescnu atât sub raport biologic, cât în calitatea lor de ființeculturale, fiecare cultură fiind caracterizată printr-unanumit sistem de valori, de norme și simboluri”.

În sens restrâns, prin cultură se înțelege totalitateaformelor spirituale ale vieții societății. Dar aceastădefiniție se dovedește incompletă prin aceea că,dispunând de o relativă autonomie, elementele

Page 29: al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/116.pdfElena Buic/ Opriti timpul…27 Afirmarea specificului naional…28 Petre Isachi/ Psaltirea

Climate literareClimate literare

29nr. 115, 2019

culturii spirituale nu pot fi dizolvate în culturamaterială.

Există mai multe unghiuri de vedere asupra culturii:etnologic, sistemic, axiologic, sociologic. Astfel, dupăsociologul român Dimitrie Gusti există o culturăobiectivă (cod de legi, cult religios, descoperireștiințifică), o cultură instituțională (statul, biserica,obiceiurile, organizațiile economice) și o culturăpersonală (atitudinea personală față de opera decultură).

Privite diacronic, diferențele de concepții în legăturăcu cultura și civilizația apar șocante de-a binelea.Bunăoară, dacă pentru I. Kant cultura este sinonimă cuperfecțiunea și disciplina rațiunii, iar civilizația estesinonimă cu perfecționarea relațiilor sociale dintreindivizi, pentru Hegel cultura coincide cu spiritulobiectiv și întruchiparea lui în activitatea practică,pentru ca în concepția lui Oswald Spengler civilizația săreprezinte faza de decădere prin care inevitabil treceorice cultură în evoluția sa ciclică, altfel spus stadiul dedezagregare și moarte fatală a culturilor.

Părerea lui Al. Tănase este că, pentru o corectăapreciere a culturii și a implicațiilor sale, trebuie săavem în vedere cele patru momente din care ea seconstituie: cunoașterea (momentul gnoseologic),valoarea (momentul axiologic), creația (momentulcreator) și comunicarea (momentul comunicațional),deoarece numai în acest chip ea o să ne apară ca un„ansamblu de produse cumulative ale cunoașterii șipracticii umane”.

Ce se înțelege prin civilizație? Privit etimologic,termenul „civilizație” provine din latina clasică,adjectivul civilis și substantivul civilitas exprimândcalitățile generale ale cetățeanului (civis) în relațiile cuceilalți cetățeni (trăsături comportamentale precumpolitețea sau amabilitatea).

Dar în accepțiunea sa actuală, termenul a fost impusde Voltaire și enciclopediștii francezi, în dorința de-ascoate în evidență barbaria de care se făcea vinovatfeudalismul. Există, după cum subliniam mai sus, olegătură indestructibilă între cultură și civilizație, însensul că societățile care n-au atins un nivel ridicat decultură, nu pot fi considerate societăți civilizate.

Concret, care este raportul dintre cultură șicivilizație? De asemenea, cum are loc trecerea valorilorculturale în fapte de civilizație?

După părerea lui Nikolai Berdiaev, răspunsurile lacele două întrebări le aflăm prin analiza temeinică aunui dublu raport:

a) Raportul dintre om și natură;b) Raportul dintre voința de cultură și voința de

viață.Orice cultură are o perioadă de înfiripare, una de

maturitate sau maximă înflorire și o alta de declin sau

stingere. Dar culturile nu mor cu totul, deoarece, pe deo parte, anumite forme ale respectivei culturi suntdifuzate în culturile vecine, unde prin asimilaregenerează forme culturale specifice și curente culturalecu arie vastă de manifestare. A se vedea în acest senscele două moduri ale lui A.D. Xenopol în care se poateciviliza un popor – dezvoltarea internă a ramurilor decultură și influența unei culturi străine, superioare, cucare un popor poate veni în contact, precum și teoriasincronismului cultural a lui Eugen Lovinescu, caresusține că Ex occidente lux - Lumina vine de la Apus, călegea imitației stă la baza constituirii oricărui fapt decivilizație și că raportul valori culturale-bunuri decivilizație este reversibil, în sensul că „bunurilemateriale intră în deprinderi și se prefac cu timpul, prinadaptare, în valori sufletești; cu alte cuvinte, civilizațiase transformă în cultură...”

Pe de altă parte, valorile perene ale culturilor suntpreluate în patrimoniul cultural de către elementulconservativ al istoriei (memoria istoriei), în timp ceelementul dinamic-creator își ia tot de-acolo tainulnecesar pentru a menține vigoarea și continuitatea nudoar a specificului cultural, ci și a spiritului istoric.

Când – ne încredințează Berdiaev – voința de viațădevine tot mai nestăpânită, forțele interne ale culturiisecătuiesc, astfel încât cultura trebuie să-și salvezedeclinul în fapte de civilizație. Așa s-au petrecutlucrurile în faza postrenascentistă: apariția mașinilor șiautomatelor din ce în ce mai perfecționate a schimbatraportul dintre om și natură, fapt care a favorizatconstruirea civilizației industriale, iar mai nou, în țărilefoarte avansate (SUA, Canada, Suedia) a unei incitantecivilizații postindustriale.

Sintetizând însușirile definitorii ale culturii șicivilizației, obținem următorul tablou al paralelismelordintre ele:

-cultura înseamnă calitate, civilizația are vocațiacantității;

-cultura are chemare spre etern, civilizația spretemporal;

-cultura este eminamente spirituală, în timp cecivilizația manifestă un adevărat cult pentru material;

-cultura are vocația integralității, civilizația este deneconceput fără o specializare tot mai riguroasă și maiîngustă. Preluând o celebră butadă a lui BertrandRussell despre filosofi și specialiști, putem spune că lalimită specialistul știe totul despre nimic, pe cândfilosoful sau omul de cultură știe nimic despre totul;

-cultura impune afirmarea individualității, pe cândcivilizația este colectivistă în sensul arătat de AlvinToffler, anume acela al constituirii grupelor dinamice șieterogene de specialiști și tehnicieni, atât în cercetarecât și în operațiuni de remediere a unor deficiențe deorganizare și producție.

Page 30: al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/116.pdfElena Buic/ Opriti timpul…27 Afirmarea specificului naional…28 Petre Isachi/ Psaltirea

Climate literareClimate literare

Această carte de excepţie a ajuns pemasa mea de lucru, graţie directoruluiRevistei „Credinţa ortodoxă”, Revistăde cultură, atitudine şi spiritualitate aEpiscopiei Alexandriei şiTeleormanului, Ioan Enache, şi nuascund că mi-a stârnit, prin simbolisticatitlului, interesul creştinului ce ştie cănu poţi să stăpâneşti Răul raportându-lla vreo vină anume, dar şi curiozitateacriticului, de a vedea ce anumeactualizează/ transfigurează preotul dinKitchener, Canada, din „Cartea luiIov”. Ceea ce susţinea prooroculIezechiel (cap. 14, versetele 14 şi 20)care lăudându-i spiritul de dreptate(„Nae, Daniel şi Iov, apoi aceştia, prindreptatea lor, şi-ar scăpa numai viaţalor, zice Domnul Dumnezeu” – V. 14)era convins că Iov nu s-ar salva decâtpe el sau răbdarea în credinţăexemplificată în Epistola SfântuluiApostol Iacov: „Iată, noi fericim pe ceice au răbdat: aţi auzit de răbdarea luiIov şi aţi văzut sfârşitul hărăzit lui deDomnul; că mult-milostiv este Domnulşi îndurător” (Cap. 5, V. 11). Desigur căpoetul Dumitru Ichim figurează în„Psaltirea apocrifă…” un Iov, „pildă desuferinţă şi îndelungată răbdare”, dar şiun Iov spirit/ simbol al dreptăţii divineşi al nevinovăţiei, care a întâlnit „răulca Cealaltă faţă a lumii”, Răul, lucrarea lui Satan, venit ca o fatalitate asuprarobului „fără prihană şi drept şi temătorde Dumnezeu şi care să se ferească dece este rău” (Cartea lui Iov (cap. 1, V.8).

Pentru psalmistul Dumitru Ichim,asemenea marilor poeţi mistici de laDavid, la Juana de la Cruz, Eckhart,Iacob Böhme, Arghezi, Voiculescu,Blaga, Nichifor Crainic, Radu Gyr etc.,dincolo de contingenţa istorică, delimitele individualităţii şi dedimensiunea etico-religioasă, poeziaeste în primul rând revelaţie, încâtenigma Iov este transfigurată între

vinovăţie şi nevinovăţie, între căinţă şirevoltă, între dreptate şi nedreptate, subefectul frazei intuitive: „Domnul a dat,Domnul a luat, fie numele Domnuluibinecuvântat” care l-a salvat pe acest„maestru prin excelenţă al Omenirii”(Aubier – Montaigne) de la cădere.Revelaţia este prilejuită mai degrabă despaimă decât de suferinţă, în spiritul:„Din spusele unora şi altora auzisem deTine, dar acum ochiul meu Te-a văzut”(42, 5).

Preotul – poet ce slujeştecredincioşii din Kitchener are intuiţiapoetică a divinului, pentru careDumnezeu nu se poate revela încalitatea sa de a acţiona decât în Tot:„Oare acesta să-mi fie ceasul?/ Şi caremi-e paharul ce-o să-l beau?/ De azinoapte hiena/ îmi hă-hă-ie în faţă, înnas,/ şi nimic din mine n-a mai rămas/să nu-mi batjocorească:/ „Iată-l pe Iov/ce s-a-ncrezut în Dumnezeu!/ De ce nuvine/ acum să-l mântuiască?”/ Smeritu-m-am foarte/ îmbrăcat în sac şi cenuşă/şi cu grumazul frânt;/ din rărunchi şistrăfundul inimii strig:/ „Părinte, numai pot,/ mă soarbe pustiul,/ şi vârtuteadin duh/ nici aceasta nu este cu mine;/mi-e frică, mi-e foame, / mi-e sete, mi-efrig./ Înveleşte ciolanele mele/ cupătura Ta de somn şi pământ./ Facă-sevoia Ta/ chiar dincolo de moarte/ căiubitu-Te-am foarte.”// Pe când se ruga/Iov/ a văzut la răscruce/ pe FiulOmului/ căzând prima oară sub cruce./Închise ochii şi, oftând, tot largul/ seprăbuşi alături, în genunchi,/ apoiamândoi se ridicară/ să-nalţe pestelume/ catargul.//” (Iov – frateleDomnului, 41-42).

Erudiţia teologului, stilul biblic,când solemn, când smerit, permanentinterogativ şi meditativ şi talentulpoetului cuprins de cele sacre păstreazăinefabilul şi paradoxul revoltelor lui Iov,dar mai ales enigma faptului că în cele

din urmă Dumnezeu proclamă că niciunul din interlocutorii săi din Carteasfântă „nu a vorbit despre el, aşa dedrept, cum a vorbit robul Său, Iov”. Înpsalmistul Dumitru Ichim locuiescconfortabil poetul şi misticul, cel de-aldoilea ajutându-ne să-l cunoaştem peprimul. Dacă poetul este fascinat denevoia de a-şi comunica trăirea,supunerea faţă de o tradiţie îndelungatăa credinţei din perspectiva căreiaDumnezeu guvernează Lumea, spre a-i controla dreptatea (după cunoscutulmecanism al greşelii şi al răsplătirii),misticul refuză dorinţa de a se comunicape sine în integralitate. Cele două vociau ca numitor comun în Eulpsalmistului, posedarea realului, adicăadeziunea activă cu Divinitatea,realitatea realităţilor, „ deoarece psalmulrevelează omul atins de Dumnezeu şipe Dumnezeu înlăuntrul omului” (v.Tâlhărind înfloritul luminii, pp. 20-23,La ce v-ajută moartea mea, răspunseIov, pp. 27-29, Spovedania lui Iov pp.30-33, Psalmul 151 al lui Iov, pp. 38-40, Zidul plângerii, pp. 43-45 etc.).

Credem că poetul religios este„ales” nu numai pentru a spune, ci şipentru a fi. (v. Tâlhărind înfloritulluminii). Limbajul, cititorul va fiobservat deja, se încarcă cu osubtextualitate sacră neobişnuităcreaţiilor profane şi cu o reflexivitatede intensă coloratură gnomică, încâtstructurarea discursului capătăinflexiuni sacral-psalmodice,imprimând Psaltirei apocrife adreptului Iov o acută tensiune lirică, cesolicită capacitatea credinciosului de aintra în contact direct cu revelaţiaînsăşi: „Şi se făcea/ că Fiul Omului/ s-a oprit în faţa/ păcătosului Iov/ şi mi-agrăit:/„De ce te-ai îmbrăcat/ cucactusul greşit?/ Haina se poartă/ cuspinii-n afară,/ că nu-s inimii ţineri./Numai Fiul Omului/ o va purta ca tine/

30 nr. 115, 2019

PSALTIREA APOCRIF| APSALTIREA APOCRIF| ADREPTULUI IOVDREPTULUI IOV

Petre ISACHI

„Epidemia de ziduri continuă şi toată populaţia globului a intrat în panicărăspândindu-se vestea că, de fapt mormântul era gol”

Dumitru ICHIM

Page 31: al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/116.pdfElena Buic/ Opriti timpul…27 Afirmarea specificului naional…28 Petre Isachi/ Psaltirea

Climate literareClimate literare

31nr. 115, 2019

la ceasul cucutei de Vineri,/ cu ţepiiinverşi, de prigoană.”// Simţeam/necunoscutul înflorit/ de vişin alb înrăsărituri line…/ Iar ultima vorbă mi-aspus/ privind spre coroană:/ „Aşa sepoartă,/ dar să ştii –/ e numai pentruMine”.// …şi-a dispărut Iisus.//” (Visullui Iov, pp.59-60). Psalmistul, un alterego al fiecăruia dintre noi, dându-şiseama de propria stare de fiinţăpăcătoasă îşi proiectează devenirea înaspiraţia de a fi creştin înfricoşat că l-apierdut pe Dumnezeu (v. Ispitirea luiIov, pp. 56-58, Ia – mi, Doamne, umbra,zise Iov, p. 68). De observat că nu poateexista un sens al idealităţii în absenţaideii de păcat, nici o conştiinţă apăcatului în absenţa unei dimensiuni înraport cu care să poată fi definit acestaşi nici o dimensiune în absenţanecesităţii de raportare la ea.

Iov, în viziunea lui Dumitru Ichim,păstrează misterul inocenţei lui Adam,singura situaţie/ stare când individul erael însuşi şi specia, susţinându-şinevinovăţia. Se ştie, inocenţa se pierdenumai prin intermediul vinovăţiei.Depărtarea inexplicabilă a luiDumnezeu, lupta sa cu Satan, nureprezintă pentru Iov prilejul de apărarea unui Dumnezeu bun, ameninţat aposteriori de Rău (v. Dumnezeurespinge arderea de tot a lui Iov, 61-63).Probabil, trebuie să luăm în considerareipoteza unui Dumnezeu rău, inaccesibilraţiunii, tiranic, care abandoneazălumea atrocităţii, Locului său (v. Cartealui Iov, Cap. 16 – Iov dovedeştenevinovăţia sa), pentru a observa/remarca realitatea indisociabilă deprezenţa răului. Aşa s-ar explica de ceSatan, Adversarul divin, adversarul luiIov/ Omului nu mai apare ca atare lasfârşit şi este resorbit în misterul luiDumnezeu. Părintele Dumitru Ichim sedesparte, în mod firesc, de predecesori(Arghezi, Blaga, Rilke etc.) întransfigurarea angoasei credinciosului =reacţie traumatică la neputinţă, „staresufletească originară”, sentiment „fărăobiect”. Pot fi distinse în scriitură douătipuri de angoasă (sau angoasa dublă, înterminologia lui Jaspers) coexistente înmetafizica autorului „Psaltireaapocrifă...”: angoasa de aşteptare şiangoasa reală, în mod esenţial şiîntotdeauna în relaţie cu un pericol:„Întâi l-au părăsit duşmanii./ apoiprietenii./ Ultimul dintre cei trei/ parcă

şovăia./ Să fi fost remuşcare? Istov?/Părerea de rău l-o fi-nvins?/ „Aşteaptă-mă!” ţipă femeia,/ răguşită,/zăbavnicului ins./ Apoi către Iov:/ „Ţi-am repetat de o mie de ori;/ ce mi-arămas de spus e atât:/ De picioruldumnezeului tău/ leagă-ţi ştreangul degât,/ spânzurat, visătorule,/ ca undiamant.”/ Apoi bărbăteşte, cu mâna înşold,/ îl cheamă şuierând/ pe amant.//”(Nevasta lui Iov, p. 69). Poet alreligiosului, Dumitru Ichim impuneimplicit prin „Psaltirea apocrifă…” opedagogie teologică, în sensul cărealizarea individualităţii se realizeazăatunci când conştiinţa păcatului îipermite „omului suferinţei” (v. Iovprofeţeşte despre omul suferinţei, pp.17-19) să se pună în relaţie cuDumnezeul – Iubire, prin intermediulDumnezeului – Om (v. Povestea lui Iovîn oglindă, pp. 70-71).

Arhitectura „Psaltirei…”,armonizarea sacro-profană a părţilor:

I. Psaltirea apocrifă a dreptului Iov,pp. 15-71, II. Vinovat pentru aripi, pp.73-122, III. Greierul din vatra lunii, pp.125-188, felul în care Dumnezeuînsufleţeşte Lumea, care în cheieparabolică este spaţiul epifaniei, aldeschiderii harului divin, potenţeazăideea că poezia religioasă este pentruDumitru Ichim, o deschidere şi, înacelaşi timp, o închidere către Taină, încare Iov „însoţeşte generaţiile”oferindu-le un itinerariu drept al uneiconvertiri la Divinitate, al de-creării şire-creării şi care îl conduce pe creştindin întuneric spre lumină, adică dinsprerău/ păcat, spre trezire, dacă nu spredragoste. Indiscutabil devenireacredinciosului nu poate fi pusă în actdecât prin acţiunea libertăţii individuale.Credinţa este un act suprem de libertate:„Zi pietrelor din cale să se prefacă-npâine”/ insinuă ispititorul./ Iisus zâmbi

spre ele,/ trezindu-le din somnul greu,/şi le schimbă în păsări./ „Nu doar cupâine/ omul se hrăneşte,/ ci-n primulrând din zborul/ când piatra-şiînfloreşte/ aripile pierdute/ din nou spreDumnezeu:”// (Înaripatele pietre, p. 96).

De observat că devenirea lui Iovpermite prin analogie, configurareapersonalităţii credinciosului. Alegerea îlscoate pe om din angoasă, dezvăluindu-i în profunzime ceea ce filosofulKierkegaard numeşte „hotărârea înexistenţă”, actul prin care devenim noiînşine, numai apropiindu-ne deDumnezeu. Autorul Psaltirei… susţinedepăşirea finităţii angoasei (angoasapăcatului şi cea existenţială), numaigraţie forţei înălţătoare a credinţei, altfelspus, „urmării lui Iov”. Despre punereaîn legătură a angoasei cu neantul definitde Kierkegaard, drept „o intuiţie şi ogândire vidă” nici nu poate fi vorba,dacă omul credincios alege doar oposibilitate şi se decide pentru ea,învăţând necesitatea libertăţii,necesitatea alegerii.

În creştinism, lasă să se înţeleagă„Psaltirea apocrifă…”, manifestareaevidentă şi imediată este existenţaindividuală, subiectivitatea. Realitateaetică, individuală este unica realitate,susţinea Kierkegaard, care profitând delibertate, de liber arbitru, poate depăşineputinţa angoasantă. Poezia volumuluieste dovada înaltei posibilităţi careexistă în noi de a comunica cuDivinitatea, iar străbaterea tăcerii luiDumnezeu de către Iov nu poate firedusă la o simplă încercare, aşa cumsusţine exegeza iudaică. Ideea eterneireîntoarceri, omniprezentă, nu arenumai un rol conciliator. Reîntoarcereaaceluiaşi Iov, deşi enigmatică esteprevizibilă. De ce? Pentru că dacă Totuldevine, atunci Nimic nu devine,deoarece devenirea nu ar putea fiapreciată decât faţă de ceea ce nu seschimbă. Dar dacă Nimic nu devine,Totul revine ca reîntoarcere a aceluiaşi.De această revenire a aceluiaşi Iov/ Ompare să se îndoiască psalmistul.Consecinţele: rugăciune, agonie, luptă,îndoială, credinţă. Se ştie, credinţa senaşte din îndoială. Ce reuşeşte admirabilDumitru Ichim? Să-şi convingă cititorulcă locuirea şi şederea omului pe pământau semnificaţie divină şi poetică, iar„obiectul poeziei este universullucrurilor nevăzute” (P. Claudel).

Page 32: al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/116.pdfElena Buic/ Opriti timpul…27 Afirmarea specificului naional…28 Petre Isachi/ Psaltirea

Climate literareClimate literare

32 nr. 115, 2019

Cafeneaua Pareto

Acolo ne întâlneam mai toțiși într-o tăcere dirijată de muzica zenrulată pe youtubefiecare se străduia să rememorezeun moment în care a fost fericit apoi un altulpână se apropia de prezentși până când unul dintre noi avea îndrăzneala să o ia înaintesă vorbească depre fericirile viitoarede parcă le-ar fi trăit dejaLa periferia zilei soseauvictoriile și haosul apoica o judecată după alte judecățialergam spe mașina polițieisă întrebăm patrula de searădacă aurora poate cu adevăratsă existe

Frigul de Mai

Frigul de Mai venit din panourile metalicepe care stau fotografiice fac reclamă la un supermarketagățate de vagonul tramvaiuluice se adâncește în amiazăcând ne pot afecta mai mult leacuriledecât lipsa loriar epoca trece șontâcpeste șinele sudate

Frigul de Maisistematizând acele părțiale zilei asupra căreia nimeni nu are nici o putereunde infidelitatea față de tine însuțiatinge cote demograficecând rana e un ochi ce nu vrea să seînchidăși diminețile amânăsă pună aripi orașului

Acest Aprilie

Acest Aprilie ca un ţǎrmcolecţionar de epave când plouǎ şi apa lipeşte de geamuripetale de magnolii

Acest Aprilie când în orice regretmai existǎ posibilşi faci plimbǎri lungiprin cartiere unde ai trecut doar în graba maşiniica şi cum ai avea ceva de ispǎşitiar secolul general şi particularse strecoarǎ abilprintre discursuri municipaleca un şoarece printre vechiturituriledintr-o magazieiar pe podimul grǎdinii de varǎ sub stropii reci fanfara s-a oprit şi câţiva pierde-varǎ recitǎbalade din François Villon

Încercuirea

Nimeni nu poate aflacât este de responsabil pentru ce se întâmplă în propriul coșmarcând soarele arde și ierburileîncep un delir voluptuos în câmpieiar dacă lucrurile s-ar însufleți bruscsuntem oare sigurică vom avea ce le spune ?

Codul alb-albastru al seriicare uneori face exces de zel altădată ne abandoneazăprintre scufiile mărăcinilor și tijeleunor foste lalelecând iubirea te facesă auzi cuvinte întregi și greleca și cum un elicopteraruncă de sus pachetecelor prinși într-o încercuirede îngheţuri

După ploaia sahariană

Tu nu vei sosi azi în parcul dintre blocurile cvartaluluicu vânzători ambulanțide baloane și înghețatăcând o ploaie sahariană soseșteapoi se terminǎ răzgândindu-seși totul pare oblomoviancu lumea leneșă ascunsădupă o perdea de cuțiteunde penele corbuluisunt file arse de carteși prin linișteade cadetrală înaintea încoronăriiunor monarhi tinerisuflete de plumb își aleg trupuri

Străzi mărginașe

Combustia zilei după primele ore devârfcând străzi mărginașe chiamă pașii noștriiașa cum paharul cu lapte scoate din ascunzișuri șarpeleca într-un ritual al revoluțiilor fărărevoltăunde pactizezi cu binelede dragul altui bine ce va sosi maitârziu când orașul se poate liniști doar întinzându-și brațele de beton peste câmpul ce-și scrie memoriile în carnea păsărilorpeste topografia luminată de trandafirii târziipriviți cu ochii larg deschișiși inima mereu complice

POEZIIPOEZIIAlexandru Cazacu

Page 33: al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/116.pdfElena Buic/ Opriti timpul…27 Afirmarea specificului naional…28 Petre Isachi/ Psaltirea

Climate literareClimate literare

33nr. 115, 2019

O piață mică, aproape pustie, cepicotește în căldura miezului devară. Un chioșc cochet printre multealtele, din placaj și scândură geluită,vopsit în alb, pe ai cărui pereți omână pricepută pictase ochiuri delac din care, printre nuferi, răsarmănunchiuri verzi de papură. Substreașina ce umbrește tejgheauachioșcului, o firmă – tot albă – pecare scrie cu majuscule verzi: „LAPAPURA VERDE – Unitate pentrudesfacerea și valorificareaproduselor locale”. În spateletejghelei o duduie grăsuță, zulufată,așteaptă răbdătoare clientela. Pringeamul de o curățenie îndoielnică sevăd aliniate de-a lungul perețilorrafturi goale ale căror încheieturietalează lucrături savante depăianjeni. Către chioșc se îndreaptăun domn elegant, în vârstă. Îșiscoate pălăria, salutând: „Bună ziua,doamnă!”. Fața vânzătoareiînflorește într-un zâmbet radios.„Bună ziua, domnule! Bine ați venit!Sunteți primul client pe ziua deastăzi!” „Ce vindeți aici, doamnă?”întreabă vizitatorul. „Tot ce se vede,domnule!” și vânzătoarea deschidelarg brațele arătând interiorulchioșcului. „Altceva, nimic?”„Depinde ce mai doriți.”Vânzătoarea face complice cuochiul. „Noduri aveți?” „Desigur,desigur, câte poftiți!” Vânzătoareaeste din ce în ce mai volubilă, maiagreabilă. „Ei bine, ce fel de noduriaveți?” „Pe toate gusturile,domnule, forme și mărimi variate.”„Colorate, aveți?” „Bineînțeles! Kaki,vernil, galbene cu buline, roșii cudungi albe, nuculii...” Mai avemniște produse cu adevărat unice...Cumpărătorul o întrerupe cu ooarecare nerăbdare: „Nodurigordiene aveți?” Vânzătoarea face

ochii mari sub genele-i lungi și-șiîncruntă fruntea îngustă. „De care?”,întreabă nedumerită. Cumpărătorulexplică: „Nodul gordian este un nodspecial, care nu se desface decâtprin tăierea cu sabia.” După un efortde gândire, vânzătoarea îi spune:„Să știți că așa ceva nu avem înmagazinul nostru, asemeneasortiment nu este trecut în facturilenoastre.” Cumpărătorul spune:„Bine, bine, nu este nici o problemă,astfel de noduri se găsesc peste totîn jurul nostru. Problema e că nuvine nimeni cu o sabie ascuțită să letaie”. Și întreabă din nou: „Dar ceva,așa, mai aparte, nu aveți?” „Ba da,cum să nu?! Avem câtevasortimente în culori foartețipătoare, e o nebunie.” „Țipătoare?A, nu, nu... mie îmi place liniștea!”„Nu vă fie teamă, spunevânzătoarea, sunt prevăzute cuantifoane.” „Ei, atunci... Și cum ledați? La bucată? La legătură?” „Vai,domnule, se poate una ca asta?!”Fruntea vânzătoarei se încrețeștedin nou și o grimasă denemulțumire îi strâmbă gura rujatăviolent. „Noi nu vindem noduriledecât la litru”. Cumpărătorul dă dinmână împăciuitor. „În fine... Dați-midoi litri și o pungă.” Vânzătoarea îlprivește speriată. „Pungă?? Ce săfaceți cu punga?” „Cum ce să fac? Săiau nodurile!”, zice cumpărătorul,puțin răstit. „Dar bine, domnule, leputeți lua la sticlă!” „Bine, bine, fie...dar fiți atentă la cântar, data trecutăm-ați cam ciupit!” Vânzătoarea sareca arsă. „Cum vă permiteți? De cemă jigniți? Eu miros cu atenție cecântăresc!” „Și eu la fel, să știți.Oricum, vă rog, fiți mai atentă!”Bunăvoința și aerul agreabil alvânzătoarei dispar dintr-o datatotal. Gesticulează și strigă de facesă zornăie geamurile murdare ale

dughenei. „Cum îndrăznești? De cemă faci necinstită? Măgar bătrân ceești! Nici măcar nu mă cunoști, lasăcă te aranjez eu!” În acel moment,prin câmpul vizual al vânzătoareitrece un sergent făcându-și rondul.Vânzătoarea începe să strige cu glasstrident: „To’așu’ sergent! To’așu’sergent” Sergentul, masiv,impunător, se apropie calm, agale.„Ce se întâmplă aici? Ce-i balamuculăsta?” întreabă el cu glas neutru,egal și gros. Vânzătoarea arată cudegetul, acuzator cătrecumpărătorul rămas fără replică.„Individul ăsta m-a jignit cum nu sepoate mai rău!” Se smiorcăie și îșișterge cu pumnii mici și grăsuliilacrimi imaginare. Vă rog să luațimăsuri, altfel o să mi se pună un nodîn gât și o să fie cumplit !” Sergentulprivește crunt la clientul careîncearcă fără succes să explicesituația. Îl înșfacă de guler cu omână puternică și-l împinge afarăcătre ieșirea din piață. „De ce cauți,mă, nod în papură? Ia hai cu mine laPost, să te satur eu de noduri!”Vânzătoarea îi urmărește cu privireași fața iarăși veselă radioasă. În acesttimp ce către chioșc se îndreaptăagale un alt client, elegant și învârstă. Un alt sergent, masiv,impunător, își face agale rondul, prinpiața ce picotește în călduramiezului de vară.

La papura verdeLa papura verdeIon Iancu VALE

Page 34: al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/116.pdfElena Buic/ Opriti timpul…27 Afirmarea specificului naional…28 Petre Isachi/ Psaltirea

Climate literareClimate literare

34 nr. 115, 2019

SUMMITULDE LA

R|{INARIMihai POSADA

În zilele de vineri 10, sâmbătă 11și duminică 12 ale lunii lui Florar2019, la Rășinari, lângă Sibiu – primagazda românească, în zileleprecedente, a unui summit politiceuropean- au avut loc lucrările celeide-a XXV-a ediții a ColocviuluiInternațional „Emil Cioran”,desfășurat cu începere de la 1994,când manifestarea aceasta științificăși culturală – ce adună la un locspecialiști și public iubitor despiritualitate românească din Țară șidin afara ei – a fost inițiată lapropunerea universitarului sibianIon Dur, preluată de regretatul poetneerlandez naturalizat sibianEugène van Itterbeek și a crescut înimportanță, până astăzi, ca un brandsibian ce nu poate fi nici diminuat,nici neglijat pe viitor.

Ajuns la o ediție jubiliară,Colocviul ce poartă numelegânditorului de la Paris, originar dinRășinarii Sibiului, a creat cadrul unuiveritabil summit cultural sub coastaBoacii – „muntele magic” alcopilăriei invocate cu „nostalgiaParadisului” de desțăratul Cioran,unde s-a regăsit un numărimpresionant de cercetători șiadmiratori ai operei cioraniene,sosiți de la Sibiu și din alte localitățiale Țării și din străinătate.Evenimentul a avut un oaspete de

onoare cu totul deosebit, înpersoana Alinei Diaconu, venitătocmai „din... Patagonia” imaginatăde Cioran în convorbirile curomanciera, traducătoarea șijurnalista din Buenos Aires, celebrăîn Argentina și devenită recentmembru al Uniunii Scriitorilor dinRomânia (USR), la Filiala Sibiu.Strădania acestei recuperări deliteratură românească valoroasă, dinexilul și diaspora sudamericană înliteratura română contemporană,precum și osârdia legată de invitareatuturor participanților, de aducereainvitatei de la aeroportul dinBucurești la Rășinari, se datorescneobositei energii managerial-culturale a dascălului de literaturăAnca Sîrghie, inițiatorulevenimentului acestei edițiijubiliare. Domnia Sa și profesorul defilosofie Ion Dur au jucat – ambii, depe poziția de cercetători ai gândiriiliterare românești – și rolul demoderatori ai lucrărilor Colocviului.

Comunicările invitaților auabordat, din varii perspective,aspecte interesante din opera șiviața fulminantului moralist al lumiicontemporane, declarat de experțiieuropeni drept cel mai mare stilist allimbii franceze, E. M. Cioran, fiulpreotului Emilian Cioran dinRășinari, ajuns protopop la Sibiu înanul 1924. Dintre cei șaptesprezececomunicanți invitați, zece suntuniversitari, doctori, doctoranzi saustudenți, unii prezenți, printr-osalutară tradiție, și la mai multedintre edițiile precedente. Numărulmare, poate prea mare alcomunicărilor, deși prezentate peparcursul a două zile, a făcut să parăîngust timpul alocat, duminica fiindrezervată excursiei la Păltinișul dedeasupra Rășinariului, comuna încare mai dăinuie și azi caselepărintești, de odinioară, ale luiOctavian Goga și Emil Cioran.Niciuna din aceste potențialemonumente istorice de valoareuniversală nu este până în prezentînregistrată, așa cum s-ar cuveni, înzestrea firească a patrimoniuluinațional căruia îi aparțin. Aceasta,din cauza tărăgănelii birocrației

noastre executiv-nematurizate,parcă în ciuda eforturilor depuse deprimarul localității sau dereprezentanții altor instituții dinRomânia.

La sesiunea de comunicări dinprima zi, după alocuțiunile dedeschidere rostite de organizatori,și-au prezentat lucrările: AncaSîrghie - Emil Cioran, licean la Sibiu,Mihai Posada - Din publicisticanațională a lui Emil Cioran – anul1931, Ada Stuparu (Craiova) - EmilCioran, întâlniri cu Marin Sorescu,Aurel Goci (București) - Filosofia luiEmil Cioran, trepte și ascensiune,Claudia Voiculescu (București) -Simțirea și speranța lui Emil Cioran,Vlad Bilevsky (București, student laFilosofie) - Emil Cioran șidespărțirea de filosofie, Rodica Brad- Tema originilor în corespondențalui Cioran și Doina Constantinescu -Diagramele nostalgiei dinarhitectura discursului cioranian.Poeta Paula Romanescu (București)a susținut un emoționant recital depoezie românească din perioadadetenției politice a luptătorilorpatrioți anticomuniști intitulat Timpde lacrimi și de sfinți, pentruimaginarea a ceea ce s-ar fiîntâmplat dacă atât de liberulgânditor de la Paris ar fi rămas înRomânia, o dovadă fiind chiarcondamnarea fratelui său Aurel saua prietenului de o viață întrucugetare Constantin Noica. Cinafestivă oferită tuturor de Primărie lao mândră pensiune locală a încălzitprietenii mai vechi sau mai recente,înfiripate între toți participanții,ospătați cu bucate ardelenești, pâinealbă și băuturi de casă, de teasc și decazan.

A doua zi, 11 mai, slujbareligioasă de comemorare agânditorului și a membrilor familieisale din cimitirul Bisericii ortodoxe„Sfânta Treime”, oficiată la ora 9dimineața de patru clerici locali, i-aadunat pe invitații Simposionului înjurul mormântului Cioranilor, situatlângă monumentul vrednicului depomenire Mitropolit al Ardealului,Andreiu Baron de Șaguna și înapropierea locului de veci al

Page 35: al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/116.pdfElena Buic/ Opriti timpul…27 Afirmarea specificului naional…28 Petre Isachi/ Psaltirea

Climate literareClimate literare

35nr. 115, 2019

părinților lui Octavian Goga. Revenițiîn Sala de ședințe „Emil Cioran” aPrimăriei Rășinari, participanții auascultat comunicările susținute de:Ion Dur - Adolescența erotică aseptuagenarului Emil Cioran, invitatade onoare Alina Diaconu - EmilCioran și Argentina, Marin Diaconu(București) - Emil Cioran – profesorde filozofie la Brașov, Anca Sîrghie -Întâlnirea lui Emil Cioran cu Franța,Radu Petrescu (București) - Centenar.Preotul Gh. Cotenescu și protopopulEmilian Cioran, oaspeți și gazde laCongresul preoțesc de la Sibiu, martie1919, Gigi Sorin Sasu (Cluj-Napoca) -Melancolia discursului cioranian,Daniel Ioniță (președinteleAcademiei Româno-Australiene,Sydney) - Între confuzie șideznădejde – relevanța lui EmilCioran în situația geopoliticăcontemporană și Gheorghe Răducan(Râmnicu Vâlcea) Ediții Emil Cioran,în Biblioteca județeană „AntimIvireanul” din Râmnicu Vâlcea.Actrița bucureșteană Genoveva Predaa adus un elogiu femeii, adresatinterogativ-retoric partenerei deviață a lui Cioran vreme de câtevadecenii, la Paris și intitulat Unde seduc iubirile, Simone Boué?. A urmatspectacolul Exerciții de admirațieEmil Cioran, susținut pe ulițelecomunei, în sălile Școlii Gimnaziale„Octavian Goga” și încheiat în fațacasei unde a locuit în copilărie Ciorancu familia, de actori ai Teatrului„Aureliu Manea” de la Turda, încolaborare cu Asociațiainternațională de tineret „Become”din Sibiu.

Alina Diaconu a vorbit despreprietenia sa, datând din anul 1985, cugânditorul rășinăreano-parizian, darși despre prietenia legată cu EugenIonescu și cu Mircea Eliade, pe care i-a întâlnit de multe ori la Paris,începând de la vârsta deșaptesprezece ani. Apoi a prezentatcomunicarea Emil Cioran șiArgentina, lansând cu acest prilej șitraducerea din spaniolă înromânește, datorată Gabrielei Banu,prezentă la lucrări, a volumului dememorialistică Dragă Cioran (Cronicaunei prietenii), apărut ca „semnaleditorial”, fără editură, din pricina

inerției neroditoare a salariațilorInstitutului Cultural Român dinBucurești care, rămași în urmaevenimentelor, a solicitărilorculturale adresate și a propriilorpromisiuni, sugerau o lansare decarte... fără carte, obligând lasamizdat autorul întors – după 60 deani de la emigrare – în Patria LimbiiRomâne, azi, când afirmăm aici 30 deani de libertate postcomunistă!Cartea are valoarea deosebită a uneiculegeri de documente inedite înspațiul românesc, din viața lui Cioran.Sumarul cuprinde dialoguri,convorbiri telefonice, dedicații pecărți, articole din presa sud-americană, relatarea întâlnirilor

dintre cei doi și despre „iubirilesecrete” ale septuagenaruluiîndrăgostit, părerile unorpersonalități despre Cioran și zecescrisori păstrate de Alina Diaconu dela marele prieten din Rue de l’Odéon.Cealaltă carte, prezentată de autorulei, este traducerea în limba engleză astudiului semnat de Ion Dur, cu titlulCioran. A Dyonisian with theVoluptuousness of Doubt, prin carecercetarea profesorului sibian intrăpe piața mondială de carte.

În ziua următoare, duminică 12mai, oaspeții au vizitat MuzeulEtnografic al Comunei, au urcat înmod simbolic Coasta Boacii, și au fostconduși la Păltiniș, unde își doarmesomnul de veci, în umbra vechiuluiSchit, Constantin Noica. Lamormântul filosofului, au asistat la oslujbă religioasă de pomenire. S-afăcut un popas și la cabana în care alocuit în ultimii patru ani filosoful șiprietenul de o viață al lui Cioran. În

așezarea de păstori Șanta, parte astațiunii montane, familia Ciorandeținea o casă de vară, unde Emil ascris celebrul volum Schimbarea lafață a României, apărut în anul 1936la editura Vremea.

Organizatorii summitului culturalde la Rășinari merită toatărecunoștința și lauda noastră pentruimplicarea responsabilă,generozitatea și ospitalitateadovedite și în acest an: Bogdan Bucur,primarul comunei Rășinari,finanțatoare a manifestării în cadrulAgendei Culturale 2019 prinAsociația „Rășinari – ConfluențeEuropene”, care a asigurat cazareanesibienilor și masa oferită, dupădatină, tuturor celor prezenți laeveniment; U.S.R. – Filiala Sibiu,reprezentată de însuși președinteleacesteia, condeierul Ioan RaduVăcărescu, care i-a oferit o Diplomăde excelență invitatei de onoare aColocviului; Liga Culturală din Sibiu,condusă de Anca Sîrghie, care aagrementat chiar și în afarasummitului de la Rășinari primavizită a Alinei Diaconu înTransilvania.

Declarația de la Rășinari a celei de-a XXV-a sesiuni de comunicăriștiințifice prevede deschiderea a douăcase memoriale, în comună: respectivMuzeul Goga și Muzeul Cioran. AlinaDiaconu a mărturisit că a oferitoriginalele celor zece scrisori ale saleprimite de la Cioran, BiblioteciiNaționale a Franței, mulțumită să leștie în „Sala Manuscriselor” dinvechiul Palat Richelieu din Paris,aceasta tocmai pentru că „aici, laRășinari, nu avea unde să le doneze”.Toate comunicările și conferințeleprezentate la această ediție jubiliarăvor fi tipărite într-un volumreprezentativ. A fost luată tot acumhotărârea instituirii unui Premiuliterar „Emil Cioran” la Rășinari, ce vafi acordat anual în timpul desfășurăriiedițiilor viitoare ale Colocviului, princolaborarea între Filiala sibiană aU.S.R., Primăria Rășinari și LigaCulturală Sibiu.

Cum încă ne mai salutăm cu„Hristos a înviat/ Adevărat, a înviat”,facem acum și aici urarea: -Să fie într-un ceas bun!

Page 36: al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/116.pdfElena Buic/ Opriti timpul…27 Afirmarea specificului naional…28 Petre Isachi/ Psaltirea

JURNALUL –JURNALUL –prob\ aprob\ a

sincerit\]iisincerit\]iiVasile FILIP

În viziuneaparticulară a oamenilorde litere, Jurnalul este ospecie literară prinintermediul căreiaautorul se destăinuiefără nici o reținere, auto-portretizându-se întușele cele mai intime,dezvăluindu-se pe sine

prin consemnări şi comentarii neobturate de tentaţiafirească a autoprotecţiei. Toate acestea au în vedereaevaluarea de ansamblu a chestiunii, care, consideratăindividual, oferă judecăţilor de valoare şi posibilitateadisocierii, în funcţie de fiecare subiect în parte.

Într-o accepţie mai amplă, dicţionarele reţin osumedenie de variante ale înţelesului cuvântuluijurnal. „Scriere memorialistică în care un autornotează, sub forma unor impresii zilnice, evenimentesemnificative legate de biografia sa; jurnal decălătorie; jurnal de bord; jurnal de front; jurnal deactualităţi, transmis prin radio-televiziune saucinematograf; jurnal - gazetă; jurnal - registru, folositîn mod special în finanţe şi contabilitate” Nu toatedicţionarele, însă, fac trimitere şi către jurnalul caliteratură, şi nu doar de factură istorică. Acestea fiind,în fond, cele mai importante.

Evit să transcriu vreun nume de autor sau vreuntitlu de carte, pentru simplul motiv că nu vreau sănedreptăţesc pe cineva, dar şi fiindcă oricum nu lecunosc pe toate. Ca atare, iau la... ţintă doar „Note dejurnal american – vol. 3”, semnat de scriitoarea VavilaPopovici şi apărut, în America, în anul 2019. Declar,însă, pe proprie răspundere, că nu numai aceastăcarte a scriitoarei născută în Noua Suliţă - Hotin,şcolită şi trăitoare ani mulţi în România, devenită...americană adoptivă, rămasă mereu „... suflet însufletul neamului meu”, m-a determinat să o pun subsemnul sincerităţii. Toate cele 48 de volumeanterioare pot fi considerate, între altele, şi elemodele de sinceritate.

Volumul este structurat pe evenimenteledesfăşurate pe parcursul a trei ani – 2011, 2012,

2013 – şi pe luni. Anticipând parcă ceea ce aş puteaeu să scriu despre el, autoarea îşi invită eventualiicititori, încă din primele alineate, în universul mirifical sincerității: „A mai trecut un an, da! Au trecut atâţiaani şi mă întreb unde s-au dus? I-am trăit, nu pot săspun că nu i-am trăit, fiindcă timpul i-a măsurat. Nui-am folosit pe toţi cum trebuie? Poate! (...) E adevăratcă visam ca şi cum viaţa îmi era veşnică şi visele nuar fi putut avea sfârşit (...) Există lucruri pe care nuaş fi vrut să le fac, lucruri pe care nu ar fi trebuit să lefac, dar, într-adevăr, sunt şi multe lucruri de care măbucur acum că le-am făcut...”

Viaţa. Viaţa ca un dar Divin, despre care NicolaeIorga scria că „... trebuie s-o lărgim şi s-o ridicăm câtmai sus”. Şi despre care Vavila Popovici scrie, larândul ei: „Asta înseamnă să nu lenevim, să nurenunţăm la a lucra pentru idealul nostru”.

Iarna îi produce nu numai fiori reci, o duce cugândul şi către „Bisericuţa mea din România” şişopteşte, împreună cu George Bacovia: „Te uită cumninge decembre...” Şi speră în „zile minunate”, fiindcă„... trăiesc, mă mişc şi pot face frumos şi bun fiecaremoment din viaţa mea, aici, pe noul pământ pe caremă aflu acum”. Iar bucuria, în bună măsură, vinedinspre copii. „7 ianuarie. Ziua Ioanei mele dragi”.Alte date care au marcat istoria unei familii neocolitede bucurii, dar, mai ales, apăsată de destule necazuri.„4 octombrie era ziua bunului meu tată! Este şi ziuaîn care Anca a sosit în America! Şi ziua de naştere auneia dintre verişoarele mele din Germania”. Tot înaceastă zi, Vavila Popovici consemnează în jurnalulsău: „Este ziua, iată, în care am primit noua mea cartePoemele iubirii. M-am bucurat singură...” 12 august2012 – „Ziua lui Dragoş”.

Despre propriile aniversări, Vavila Popovici seexprimă succint: „A trecut şi ziua mea. A mai trecutun an al vieţii mele!” – 24 ianuarie 2011. „24 ianuarieeste ziua mea de naştere. Prietenii ştiu. Nu m-au uitat(...) Copiii m-au făcut să mă simt bine. Mi-au dăruitdouă buchete de flori. Seara am fost la restaurant”. Aprimit în dar „un delicios desert” din partea localului„Second Empire”. Acasă am gustat... pe săturate„tortul pregătit de Ancuţa, cu un pahar de vin marca„Cabernet”, preferat de mine...” – 24 ianuarie 2012.„Cea mai frumoasă felicitare pe care am primit-o deziua mea, şi cea mai dragă: La Mulţi Ani, Mama! Sătrăieşti mult, să fii sănătoasă şi să scrii mult! Teiubesc! Teodora.” – 24 ianuarie 2013.

Un atentat produs în Arizona de un tânăr cuprobleme psihice, soldat cu şase morţi şi vreo şapterăniţi, deşi nu unul izolat în Statele Unite, dar şi prinalte părţi ale lumii, a determinat reacţii publicediferite. Comercianţii de arme susţin, prin reclamelelor, că nu „Armele ucid oameni. Oamenii ucid alţioameni”. Mulţi americani se situează pe partea

Climate literareClimate literare

36 nr. 115, 2019

Page 37: al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/116.pdfElena Buic/ Opriti timpul…27 Afirmarea specificului naional…28 Petre Isachi/ Psaltirea

cealaltă a baricadei. Părerii celor care susţin căviolenţa, răutatea, duşmănia, ura au rădăcini geneticepot fi corectate prin educaţie, Vavila Popovici le puneo întrebare fundamentală: „Dar când unora lelipseşte şi voinţa şi educaţia?”

Descreieraţi se găsesc, însă, pe toate meridianeleşi paralele Terrei, care din cer se vede în albastru, dejos – mai mult în negru. Atac sângeros la Oslo.Bilanţul provizoriu este de 91 de morţi. 14decembrie 2012: un tânăr de 20 de ani, după ce şi-aomorât mama, „a mers la o şcoală elementară dinNewton şi a împuşcat mortal 26 de persoane, apoi s-a sinucis”. Evenimentul tragic a impresionat-o şi ascris articolul „Atac criminal”. „Veste cutremurătoaredin Cernăuţi! (...) Românii din orăşelul Hliboca(Adâncata), regiunea Cernăuţi, auaflat că bustul lui Mihai Eminescu,poetul naţional al românilor, careurma să fie dezvelit, a fost decapitatde persoane necunoscute, în noapteade 13 spre 14 iunie”. Cruciadastatuilor a avut, însă, o desfăşurarediversificată. Două statui, una a luiMihai Eminescu (Canada, 2004), altaa împăratului Traian (Bucureşti).Monumentul din Canada „îlînfăţişează pe Mihai Eminescu ca peun bolnav, îmbrăcat într-o cămaşă denoapte, desculţ, ca şi cum ar fi scăpatdintr-un spital de nebuni”. „Deşiîmpărat, Traian este reprezentat gol, ţinând olupoaică în braţe”. Concluzia autoarei: „Mi s-a părutcă batjocorim ceea ce este mai sfânt şi mai de preţpentru poporul român...”

În aceste „Note de jurnal american”, scriitoareacuprinde nu doar fapte cotidiene, şi ele conţinândanumite semnificaţii, dar şi date cu valoare istoricăşi culturală intrate în memoria generaţiilor. De fiecaredată, „15 ianuarie este ziua de naştere a poetuluinostru – Mihai Eminescu”, moment care îi răscoleşteduioase amintiri şi îi produce clipe de înălţarespirituală. În acel ianuarie din anul 2011, un prietendin Paris i-a făcut o mare bucurie. I-a trimis oscrisoare în cuprinsul căreia a reprodus şi înscrisulde pe soclul statuii din Capitala Franţei a poetului:

„MIHAI EMINESCU(1850-1889)LE PLUS GRAND POÈTE ROUMAIN.LE DERNIER GRAND ROMANTIQUEEUROPÉENNE PROPAGATOR DE LACULTURE FRANÇAISE. DONTL’OEUVRE EST CONNUE DANS 64LANGUES ET CULTURES DU MONDE.L’EGLISE ORTHODOXE ROUMAINE - PARISLIGUE CULTURELLE ROUMAINE.”

Evenimente cu ecou internațional: demisia luiMubarak, la insistenţele egiptenilor; Târgul de cartede la Ierusalim, a 25-a ediţie, prilej cu care „PremiulIerusalim” a fost acordat scriitorului englez IanMcEwan. România s-a aflat printre cele 22 de ţăriparticipante, iar Eugen Ionescu se află printredeţinătorii importantului premiu; un cutremur de9,0 grade pe scara Richter – cel mai puternic dinultimii 140 de ani, s-a soldat cu 15.000 de morţi şi10.000 dispăruţi, în Japonia.

Trăiri proprii: retragerea în universul ideilor,împreună cu Emil Cioran, Radu Gyr, Mircea Eliade,Eugen Ionescu, Constantin Brâncuşi, ConstantinNoica, Rimbaud, Van Gogh; lui Brâncuşi îi şi dedicădouă poezii. De la mecanica şi fizica cuantică trece la

„Dispoziţia pentru lectură”. Astăzi –Imnurile sacre ale lui Pitagora; oplimbare prin magazine o îndeamnăla concluzia că „Fanteziaproducătorilor este mare. În fond şiasta este o artă!”, dar şi produsele„costă scump”; întâmpină Paştele cuun eseu: „Lumina din sufletelenoastre”; „Am fost la Înviere. La obiserică grecească. Am luat lumină”;acasă, citeşte din Nicolae Steinhardt:„Creştinismul e dogmă, e mistică, emorală, e de toate, dar este în specialun mod de a trăi şi o reţetă defericire”; Poeme, cugetări, metafore –

„Poate că plantele îmi citesc gândurile...”; ca oiubitoare şi practicantă a muzicii şi dansului, VavilaPopovici nu scapă nici un spectacol de aceste genuridin zona în care trăieşte. Alături de lectură şi de scris,şi aici se află izvoarele împlinirii unei personalităţiremarcabile. Şi remarcată prin lucrările pe care lepublică, mai ales în America şi în Europa; Veste bunădin România: oficialităţile din Argeş au decis să-iacorde distincţia de FIICĂ a ARGEŞULUI şiMUSCELULUI. Ceea ce s-a şi întâmplat – „Piteşti,oraşul pe care l-am iubit, oraşul în care am avut ceimai mulţi prieteni din viaţa mea!”

Contele Dracula a ajuns şi în America. În urmavizionării unui spectacol pe seama personajului, carenu are decât o legătură forţată (cel puţin) cu VladŢepeş, Vavila Popovici ia atitudine, în scris: „ConteleDracula – Vlad Ţepeş – a recurs la o domnieautoritară, a impus supuşilor săi virtuţile de bază,cinstea şi hărnicia...” În demersul ei apelează laEminescu („Cum nu vii tu, Ţepeş Doamne, ca punândmâna pe ei, / Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şiîn mişei...”). Dar şi la Petre Ţuţea, care remarca faptulcă în timpul lui Vlad Ţepeş „se putea bea apă din

Climate literareClimate literare

37nr. 115, 2019

→ Continuare în pag. 38

Page 38: al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/116.pdfElena Buic/ Opriti timpul…27 Afirmarea specificului naional…28 Petre Isachi/ Psaltirea

fântâna cetăţii Târgovişte, cu un pocal din aur masivfără ca cineva să-l fure (...) Vlad Ţepeş are meritul dea fi pus pe tronul Moldovei pe cel mai mare voievodromân, pe Ştefan cel Mare”.

Omul şi scriitorul Vavila Popovici nu este unpatriot pătimaş, ci unul raţional, demn şi cinstit, cusentimente puternice şi cu judecăţi drepte. Ea vedeşi bunele şi relele prin care trece acum România şipoporul ei. În viziunea ei, noul capitalism românesceste o farsă. Vechile deprinderi nu au dispărut; ceicare au fost au lăsat în urma lor continuatori; valorilenoi nu pot răzbate la etajele superioare: „Cum să nuse răstoarne sistemul de valori din ţara noastră, darşi din multe alte ţări, când îi lăsăm pe oamenii carenu au nici un dumnezeu şi nu respectă legile ţării săne conducă (...) Ei nu dau socoteală nimănui (...) auun total dispreţ faţă de oamenii cinstiţi (...) se ocupăîn continuare de manipularea oamenilorneinformaţi, care nu cunosc adevărul”.

Fără să-şi propună o comparaţie între America şiRomânia, Vavila Popovici nu poate ocoli realităţi carese văd cu ochiul liber şi care sunt general valabile, fieşi într-o repede privire asupra stării sociale din lume.Cu durere în suflet, provocată îndeosebi de sărăciacare bântuie tot mai aspru în ţara ei natală,scriitoarea remarcă, cu sinceră părere de rău: „N-amcrezut că există şi oameni săraci în America, până

când nu i-am văzut la intersecţii de drumuri, cupancarte în mâini pe care era scris câte ceva (...) Dupăcum nu am crezut nici când am vizitat Germania, căsunt oameni care trăiesc în sărăcie...” Dar VavilaPopovici are ochi şi suflet şi pentru faţa frumoasă aAmericii. Aflându-se în „frumosul şi interesantul oraşBaltimore” s-a desfătat în atmosfera în care „Soarelestrălucea puternic şi ziua părea îmbrăcată într-orochie ţesută cu fire de aur. Priveam în jurul meu şiobservam tumultul vieţii, observam cât de fascinantăşi perfectă părea vizitatorilor viaţa în propria eidiversitate. Încetul cu încetul, fiinţa străină care eram,la început bulversată de priveliştea atât de complexăa tot ce mi se dezvăluia, am simţit cum începeam sămă integrez în spaţiul respectiv (...) încercând săcuprind cu privirea toată trăirea, viaţa din jurul meu”.

Trei ani, sintetizaţi în date memorabile în 362 depagini de carte, în care dominantă este viziunea unuiautor, Vavila Popovici, izvorâtă dintr-o gândiredreaptă, echilibrată, constructivă. Sinceră, în toatăalcătuirea. Ca un cititor statornic ce mă consider,aştept cu nerăbdare şi cu interes viitoarele jurnale,care să cuprindă intervalul temporal 2013 până înzilele ce urmează, în speranţa că bunul Dumnezeu neva mai ocroti asupra de pământ. Spor la lucru, VavilaPopovici!

Prima copertă – aripă de pasăre celestă aflată înzbor...

Climate literareClimate literare

38 nr. 115, 2019

→ Continuare din pag. 37

O recunoaştere la nivel naţionalO recunoaştere la nivel naţionalClujeanul Al. Florin Ţene este președintele Ligii Scriitorilor Români

și un renumit om de cultură al României. Recent, domnia sa a primitun semn al recunoștinței semenilor față de munca sa de zi cu zi, înslujba literaturii de bună calitate din țara noastră.

Parcurgem în continuare următoarele: „Domnule președinte Acad. Alexandru Florin Ţene,Este o onoare pentru Bogdania să vă ofere în cadrul ediției a VIII-

a a Festivalului internațional de creație literară Bogdania, 2019 (18 iunie, București, sediul AGIR)o Diplomă de excelență în semn de prețuire pentru strălucita dvs. operă literară, promovareaculturii române și a scriitorilor din LSR pe care o conduceți cu dăruire și deosebităresponsabilitate.

Vă doresc mult bine dvs., familiei și tuturor românilor.Cu aleasă prețuire,Redactor șef, scriitor Ionel MARIN”Cu felicitări și prețuire și din partea membrilor Filialei Iași-Nord Est România din cadrul LSR!

DAN TEODORESCU

Page 39: al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/116.pdfElena Buic/ Opriti timpul…27 Afirmarea specificului naional…28 Petre Isachi/ Psaltirea

Climate literareClimate literare

39nr. 115, 2019

VIVAT,VIVAT,CRESCAT,CRESCAT,FLOREATFLOREATRADIORADIOPRODIASPORAPRODIASPORA{I{IREVISTAREVISTAPROLITERA !PROLITERA !

George ROCA

Motto:„Ţi-e dor de ţară? Stai liniştit,Radio Prodiapora e lângă tine!”

Când am început să redactez această carte nu mi-am dat seama câtă complexitate se va ascunde întrecopertele ei, câte inimi vor bate la unison pentru aparticipa la un act scris desemnat unei aniversări deamvergură: sărbatorirea a zece ani de la nașterea unuipost de radio iubit și apreciat de minunata echipă careîi dă viață. Deoarece am fost mereu ocupat cu revistelepe care le coordonez nu mi-am putut permite ca timpsă ader la o emisiune radio, cu toate că, deseori, ascultcu drag și atenție emisiunile celorlalți colegi.

Într-o discuție avută cu doamna Ecaterina Cîmpean,directorul postului de radio ProDiaspora, am decis să

„construim” o revistă adiacentă care să atragă nunumai ascultători ci și scriitori români, sau iubitori delimbă română scrisă, de pe toate meleagurilePământului. Și astfel, în urma cu opt ani a luat ființărevista „ProLitera”. Am acceptat să devin redactor-șefal acesteia, aducând cu mine corespondenți cu careeram în legatură (de la alte reviste pe care redactam),producatori de literatură care erau (și mai sunt încă)încântați să își publice lucrările în eleganta revistă(creată în spațiul virtual) și webmasterată chiar dedirectoarea postului de radio. Plăcută la vedere, atrageprivirile și pe cei doritori să citească un material sobru,fie el de proză, poezie sau informațional. Cu timpulcititorii s-au înmulțit... și majoritatea au devenit șiascultători fideli ale minunatelor emisiuni de la postulde radio ProDiaspora!

Mulțumesc tuturor colegilor de la radio și de larevista scrisă pentru munca lor prestigioasă, dar șiascultătorilor și citiorilor revistei pentru interesul pecare îl depun pentru a ne cunoaște și pentru a ne facecunoscuți și altora. Fără dânșii nu am putea exista!

Acum, la aniversarea celor zece ani de existențădoresc postului de radio ProDiaspota să dăinuiască câtmai mulți ani, să aibă ascultători fideli pe toatemeridianele lumii, iar revistei ProLitera câți mai mulțicititori. Vivat, Crescat, Floreat!

-----------------------P.S. În anul acesta (2019) sărbatorirea celor zece ani de

existență a postului de radio ProDiaspora se va face înlocalitatea Florești, așezare limitrofă municipiului Cluj-Napoca. Mulțumim pe această cale Primariei din Floreștipentru generozitatea și căldura cu care s-au oferit să ne fiegazde. Am scris special pentru acest eveniment o piesa deteatru în doua acte, o comedie, pe care o dedic tuturorfloreștenilor...

Page 40: al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/116.pdfElena Buic/ Opriti timpul…27 Afirmarea specificului naional…28 Petre Isachi/ Psaltirea

Climate literareClimate literare

Cărţi din biblioteca

revistei Climate literare

Contact: Tel. 0722 702578 ; e-mail: [email protected] ;web site: http://climate.literare.ro

Cogito„Nu cel care posedă un lucru este stăpânul lui, ci cel care îl poate distruge”

(Frank Herbet)