al uniunii ziari[tilor profesioni[ti din rom0nia 2011...

Revist\ premiat\ cu medalia [i diploma „Pamfil {eicaru” pentru literatur\ 2008 [i„Premiul de excelen]\” al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din România 2011-2012

Climate

Învierea DomnuluiÎnvierea Domnului

literareRevist\ literar\ [i de cultur\ româneasc\

Fondat\: mai 2007

Anul 12aprilie 2019

114 Director fondator: Ion Iancu Vale

Director editor:

prof.dr. Gheorghe-Valeric\ Cimpoca

Director imagine: Anton Gagiu

Climate literareClimate literare

Semnează în acest numărPoeți clasici/ Poezii pascale...3Gheorghe Valerică Cimpoca/ În căutarea adevărului (33)...4Ion Iancu Vale/ Sub teroare...5Dragoș Niculescu/ Valoarea între cunoaștere și estimare...6Dumitru Ichim/ Psalmi...8Anton Gagiu/ La răsărit e apusul (4)...9Florian Copcea/ Lovinescu în oglinzile posterității...11Al Florin Țene/ O amintire cioplită în suflet de lemn...13Daniel Ioniță/ Colacul de salvare...14Adrian Botez/ Liniștea sperată...15Elena Buică/ Duhul călătoriilor...16Guner Akmola/ Poetul național al tătarilor din România...17Dorel Schor/ Cafeneaua poeților...18Irina Lucia Mihalca/ Poeme...19ITHACA/ Colaj liric...20Ion Teodor Palade/ Caiet de școlar...21Daniel Juverdeanu/ Poem...21Ion Iancu Vale/ Așteptarea lui Hristos...23Lucia Elena Locusteanu/ Liviu Rebreanu...24Corneliu Vasile/ Cronică la ,,Pasărea de gheață”…26Corin Bianu/ Poezii pascale…27Paul Leibovici/ Dragostea…28Liviu Pendefunda/ Paradoxul Luminii…30Octavian Mihalcea/ PoemeRaportul lui Pilat/ Continuare din numarul trecut…33Ștefan Constantin Șelaru/ Biletul buclucaș…34Anișoara Laura Mustețiu/ Poem de dor…35Gabriela Căluțiu Sonnenberg/ Dizarmonii fericite…36Gheorghe Ghe. Popescu/ Parada năravurilor…37Firiță Carp/ Armonie și extaz…38Rexlibris Group/ Lansări de carte…39

2 nr. 114, 2019

CONTuRI PENTRu DEPuNERI DESChISE LA BANCA TRANSILVANIA TâRgOVIşTERO54 BTRL 01601201u02393XX - pentru depuneri în LEI - RO 04 BTRL EuRCRT00u0239301 -

PENTRu DEPuNERI ÎN EuRO (SwIFT: BTRLR022) - uSD: RO44BTRLuSDCRT00u0239301

Revistă editată de Societatea Culturală și Prietenie „LA NOI ACASĂ” Târgovişte ISSN 1843-035XRevista apare în colaborare cu Societatea Scriitorilor TârgovişteniTehnoredactare: Mariana Briceag; Secretariat: Reta Sofronie Iancu

Redactor şef: Ion Iancu ValeRedactor şef-adjunct: prof.dr. Gheorghe Valerică CimpocaColegiul redacţional: Anton Gagiu, Emil Stănescu, FloreaTuriac, Gabriel Mihalache, George Piteș, George Terziu, GrigoreGrigore, Ion Teodor Palade, Romulus Gandy Georgescu

Fondatori:

Ion Iancu ValeMircea Cotârţă

Sebastian Drăgan

Redacţii asociate - România:Bacău, Bistriţa, Braşov, Cluj-Napoca, Bucureşti, dev,Focşani, Iaşi, Suceava, Turnu-Severin, Hunedoara,Mangalia, Olăneşti, Dragnea, Ploieşti.Alte ţări: Anglia, Australia, Belgia, Canada,Danemarca, Elveţia, Franţa, Germania, Gibraltar, Israel,Italia, Macedonia, Portugalia, Republica Moldova,Serbia, Spania, SUA, Ucraina.

Colaboratori principali: Mihai Antonescu, Nicolae Bălaşa, Elena Buică, Roni Căciularu, Luca Cipolla, George Coandă, FlorianCopcea, Melania Cuc, Emilia Dănescu, Mircea Drăgănescu, George Filip, Dan Gîju, Dimitrie Grama, Dragoș Niculescu, DjamalMahmud, Menuţ Maximinian, Gavril Moisa, Octavian Mihalcea, Monica Mureşan, Ştefan Lucian Mureşanu, Florin Vărlan Neamţu,George Petrovai, Vavila Popovici, Georgeta Resteman, Puiu Răducanu, George Roca, Viorel Roman, Dorel Schor, Claudia Serea,Gabriela Căluțiu Sonnenberg, Al. Florin Ţene, Baki Ymeri, Mihaela Loredana Mușetescu, Gheorghe Neagu, Mihai Merticaru, IoanaStuparu.

Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor

INFO CLIMATEINFO CLIMATE

Coperta 1„Primăvara”

de Ștefan Luchian

„Cu ocazia Sfintelor Paști

urăm colaboratorilor și

cititorilor noștri:

„Sărbători luminate, cu

pace și sănătate".

La Mulți Ani !

Climate literare


3nr. 114, 2019

Poezii pascalePoezii pascale

Hristos au inviatAlexei Mateevici

Se așternuse piatra pe proaspătul mormântȘi noaptea coborâse, acoperind cetatea.Se liniștise neamul vânzării. Pe pământEra o taină mare minune-apropiată.Au stat tăcuți de pază cei doi ostași străjariNe-atinși de măreția adâncurilor firii,Nepresimțind venirea minunii celei mariCe-avea să schimbe fața și rostul omenirii.Și iată miezul nopții, de stele-mpodobit;Un tunet lung s-aude, pământu-n el vuiește,Adânci puteri îl mișcă, izbindu-l. Zguduit,Mormântul se deschide: scriptura se-mplinește.Lumini lucesc la gura mormântului deschis,Întunecimea piere o clipă-n toată firea

Hristos învie! Paznici, să fie vouă vis,Lumina vă orbește, v-a înlemnit uimirea!Lumină din lumină cerescului cuprinsLucește-acum pe chipu-i, Îl-nalță biruința.Și, lepădând pământul, îi lasă foc nestinsPe calea mântuirii: nădejdea și credința.Cu moartea Sa, pe cruce murind nevinovat,Ne-au dat El nouă pildă a marii jertfi de Sine,Cu moartea Sa pe moarte călcând au înviatSpre învierea vieții în faptele de bine.Cântați cu bucurie acelui Ce-au scăpatPe om și omenirea de moarte sufletească.Îi Paștele! Viața! Hristos au înviat!Iubire între oameni și pace să domnească!

ÎnviereaMihai Eminescu

Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii,Al morții rece spirit se strecură-n tăcere;Un singur glas îngână cuvintele de miere,Închise în tratajul străvechii evanghelii.

C-un muc în mâni moșneagul cu barba ca zăpada,Din cărți cu file unse norodul îl învațăCă moartea e în luptă cu vecinica viață,Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-și prada.

O muzică adâncă și plină de blândețePătrunde tânguioasă puternicile bolți:„Pieirea, Doamne sfinte, căzu în orice colț,Înveninând pre însuși izvorul de viețe.

Nimica înainte-ți e omul ca un fulg,Ș-acest nimic îți cere o rază mângâioasă,În pâlcuri sunătoare de plânsete duioaseA noastre rugi, Părinte, organelor se smulg.”

Apoi din nou tăcere, cutremur și sfialăȘi negrul întuneric se sperie de șoapte…Douăsprezece pasuri răsună… miez de noapte…Deodată-n negre ziduri lumina dă năvală.

Un clocot lung de glasuri vui de bucurie…Colo-n altar se uită și preoți și popor,Cum din mormânt răsare Christos învingător,Iar inimile toate s-unesc în armonie:

„Cântări și laude-nălțămNoi, Ție Unuia,Primindu-L cu psalme și ramuri,Plecați-vă, neamuri,Cântând Aleluia!

Christos au înviat din morți,Cu cetele sfinte,Cu moartea pre moarte călcând-o,Lumina ducând-oCelor din morminte!”

Pe cruceVasile Voiculescu

Iisus murea pe cruce. Sub arşita grozavăPălea curata-i frunte ce-o sângerase spiniiPe stâncile Golgotei tot cerul PalestiniiPărea că varsă lavă.

Şi chiar în clipa morţii huliră cărturariiCu fierea oţelită îl adăpau străjerii…Râdea cu hohot gloata cu spasmele dureriiŞi-l ocărau tâlharii.

Zdrobită, la picioare-i zăcea plângând MariaŞi-adânc zbucnea blestemul din inima-i de mamăAlături Magdalena, în lunga ei maramă,Ţipa văzând urgia.

Departe ucenicii priveau fără putere…N-aveau decât să fugă în lumea cea pribeagăCu el se năruise nădejdea lor întreagăŞi fără mângâiere.

Târziu, porni mulţimea în pâlcuri spre cetatePe drumurile-nguste cu lespezi pardositeTrecură fariseii cu feţele smeriteŞi bărbile-argintate.


4 nr. 114, 2019

„Învierea Mântuitorului nostruIisus Hristos este și rămâne taină,oricât am vorbi noi despre ÎnviereaDomnului Hristos nu putem ajungela înțelegere deplină. Ştiți, poateștiți, mai bine zis, că este o alcătuireîntre catavasiile Crucii în careÎnvierea este prezentată expres„cea mai presus de lume Înviere alui Hristos Dumnezeu”, adică cevacare e mai presus de ceea ce putemnoi înțelege cu puterile firii și defapt e mai presus de ceea ce putemînțelege noi deplin. În orice caz nuajungem niciodată să înțelegemÎnvierea Mântuitorului, pentru căeste mai presus de fire. Deci în ce aconstat Învierea MântuitoruluiHristos? A constat în înviereatrupului, în unirea lui cu sufletul,deci sufletul la Învierea DomnuluiHristos s-a unit cu trupul DomnuluiHristos și prin putere dumnezeiascăa înviat din morți. Despre acestlucru e scris în cele patru Evanghelii.Fiecare Evanghelist prezintăÎnvierea Domnului Hristos carealitate, nu o explică, nici nu face

aprecieri asupra Învierii”.(Arhimandritul Teofil Părăian, „TainaÎnvierii”, în volumul Gânduri bunepentru gânduri bune). ÎnviereaDomnului Hristos este în strânsălegătură cu moartea sa prinrăstingnirea pe cruce în ajunulsărbătoririi Sfintelui Paşte,sărbătoare la care participă toţicreştinii. Noi, poporul româncăutăm lumina încă de pe vremeaSfântului Andrei. Aşteptăm luminapură şi credem în ea. În ziua de azieste prea multă risipă de luminăimpură care se foloseşte laevenimente omeneşti, banale.Această lumină insoţită de foartemult zgomot nu aduce nimic bun şipe lâgă poluarea naturii nepoluează şi sufletele. Luminatrebuie să vină din noi, din oameni,dar abia mai pâlpâie. Domnulnostru Iisus Hristos a dăruit şidăruieşte continuu tuturor luminădin lumina cunoscută numai de El,lumina necreată. Ca o maredragoste pentru noi, Iisus Hristos nereaminteşte an de an de inviereaLui şi ne trimite ca mesager luminapură, lumina învierii. Numai cei cenu cred şi nu primesc aceastălumină se întunecă pe ei înşişi.Întunericul nu poate supravieţui înlumină, dar lumina poate străluci înîntuneric, de aceea avem nevoie delumină, ca să strălucim. Luminaalungă întunericul aşa cumdragostea alungă ura. Avem luminăavem şi dragoste. În fiecare om

există o lumină, dar pentru fiecaretrebuie să vină clipa rânduită de sus,când să te vezi aşa cum eşti şi să-lcauţi pe Hristos. „Dumnezeu teiubeşte pentru ceea ce este în tinelumină, pentru ce ai tu bun, nupentru păcatele, petele,întunecimile tale” (PărinteleConstantin Sârbu). Lumina din noipoate creşte o dată cu primirealuminii celei pure de la Hristos deSfintele Paşti, chiar dacă la râdulnostru o transmitem mai departe.Lumina Sfântă vine an de an dePaştele Ortodox şi aduce în caselenoastre speranţa într-o lume maibună şi mai frumoasă. Ea ajungedirect la inimile noastre. În modsuprafiresc ea este o minunedumnezeiasca necuprinsa demintea noastra, care se repeta dinan în an, în Sâmbăta Mare, de peste20 de veacuri. Este cea mai mareminune din zilele noastre văzutăatât de credincioşi, cât şi denecredincioşi. Este minunea careuimeste toata mintea şi dovedeşteoamenilor până la sfârşitulveacurilor că Hristos, Lumina lumiişi Mântuitorul sufletelor noastre, aînviat din morţi a treia zi, dăruindtuturor viaţă veşnică. Sunt papi careau spus că lumina de paşti nu esteo minune, sunt savanţi care cred căau descoperit misterul luminii, daruna peste alta .......eu CRED înaceastă LUMINĂ.

(Va urma)

În cãutarea adevãrului (32).În cãutarea adevãrului (32).Lumina purã care ne ridicã la ElLumina purã care ne ridicã la El

,,El este Aici de la începutul veacurilor şi găzduieşte în El toate veşniciile”Atmaji Maharaj

Gheorghe Valerică CIMPOCA


5nr. 114, 2019

subsubteroareteroare

Ion Iancu Vale

Din ce în ce mai curios, fascinat de diversitatea imaginilor,omul mai făcu vreo câţiva paşi.Deodată, fu cuprins de o senzaţie ciudată, neliniştitoare,se simţea intens privitşi nu ştia de unde şi de la cine vine acea privire.Se întoarse şi înlemni,o sudoare rece, începu să i se prelingă sub cămaşasubţire cu care era îmbrăcat...Vegetaţia aceea bogată, luxuriantă în care predomina un verde profund,aproape lichid, îl asaltă cu şocanta şi agresiva ei sălbăticie.Copaci înalţi ce păreau că se scurg din cer,cu coroane uriaşe şi tulpini drepte, ca strunjite,strânşi în îmbrăţişarea densă a arbuştilor,se întreţeseau într-un organicşi inexpugnabil zid vegetal.Ici-colo flori carnivore,spectral şi aprins colorate prindeau, între petalelelor înşelătoare, insecte nebănuitoare pe care le devorau,deschizându-şi din nou cupolele floralepentru a sechestra o altă pradă.Reptile de mărimi şi specii diverse şi multe alte târâtoare se strecurau printre tulpini,crengi şi frunze, într-un permanent du-te-vino,aparent ilogic.Soarele se întrezărea pulverizat de sita deasă, cancerigenă a florei grele, tropicale.

Păienjenişul de lumină era permanent tulburatde săgetarea unor papagali viu coloraţi,a vreunei şopârle zburătoare sau de hârjoana tembelăa cârdurilor de maimuţe agăţate de lianelece uneau cerul cu pământul.Aerul părea gros, material şi netulburat de nicicea mai mica adiere.Pe trunchiul unui arbore doborât de cine-ştiece furtună, stătea el.Cu ochii galbeni, dilataţi, îl ţintuia pe om cu o privire ce emana o forţă paralizantă, magnetică.Gura mare, dreptunghiulară, deschisă, descopereadantura strălucitoare, puternică şi ascuţită de felină.Trupul lung, rotund şi dungat se sprijinea pe membre solide,

terminate în labe mari cu gheare ca nişte şişuri,tăioase, de os, înfipte în trunchiul copaculuipe care stătea la pândă cu urechile semeţ ridicate,aşteptând parcă doar un semnal pentru a se arunca într-un salt magistral şi ucigaş.Hipnotizat, omul rămase ca bătut în cuiear fi vrut să se întoarcă şi să fugă, dar picioareleşi întregul corp refuzau să-l asculte.Ar fi vrut să strige, dar nu putea scoate niciun sunetdin gura încleştată de teamă.Şi ochii uriaşei pisici, galbeni-verzui, îl priveauîn continuare fix, hipnotic...Printr-un efort suprem, reuşi în cele din urmăsă-şi revină la normal.

Îşi mişcă nesigur picioarele, întinse o mână tremurândă,întoarse tabloul şi urmărit de privirea dezaprobatoarea supraveghetoarei,ieşi clătinându-se din expoziţia de pictură.Ajuns în stradă, răsuflă fericit,îşi şterse faţa şiroind de năduşeală cu o batistăşi cu o bucurie nedisimulată privi avidaglomeraţia citadină, clădirile oraşului...Îşi aprinse cu gesturi febrile o ţigară,din care începu să tragă cu nesaţ...

captivulcaptivule umbletul zvâcnetşi camera cub de gheaţă fără ferestredoar o uşă grea şi zăvorâtă se vedepe care scrie ca o arsură„ieşirea imposibilă“iedera lungă a mucegaiuluilinge pereţii înalţi şi umezipe alocuri pânza fină a păianjenilorse agaţă precum teama de gândpe tencuiala instabilăîn mijloc un tron împărătesc aurit aşteaptăcu coroana şi sceptrulaşezate pe o pernă de atlas verdedar el nu le dă nici o atenţiese întreabă unde este răsăritulşi de ce nu-l vizitează nimenişi tot aşteaptă, aşteaptă fără să ştiecă pe cealaltă parte a uşii stă scris„intrarea interzisă“

nr. 114, 20196

Climate literareClimate literareClimate literareClimate literare

VALOAREA,VALOAREA,

ÎNTRE CUNOAÎNTRE CUNOAȘȘTERE TERE ȘȘ II

ESTIMAREESTIMAREDragoș Niculescu

Continuare din numărul trecut

Astfel, valoarea religioasă există înipostaza unei duble instituiri: mundan-teiste şi teist-mundane, fiecare din eleimplicînd în idealitatea ei un suportdistinct. În cazul valorii religioase instituităascendent, prin proiecţia Om –Dumnezeu, putem aprecia că suportuleste de natură personală, aparţineonticului existenţial obiectiv, deci real –omul, şi este reprezentat de năzuinţele,idealurile, nevoia de mîntuire, de sprijin,de instinctul racordării la tutelar. Dar aiciavem de-a face cu un caz special, încare şi obiectul ideal al valorii religioase,la rîndul lui, se transformă în subiectproiector de valoare în sens descendent,suportul valoric fiind, în această relaţieproiectiv-deterministă instituită deEntitatea Divină, fiinţa umană în întregulei material-spiritual, forma ei materialăfiind, la rîndul ei, suport al conţinutuluispiritual evolutiv, care este elementul deinteres al demersului determinist divin. Înconcluzie, omul se găseşte simultan şiretroacţional atît în postura de institutorvaloric religios, dar şi de instituit valorical propriului său obiect valoric, caredevine, în acelaşi timp, subiect institutor.Valoarea religioasă nu numai căreprezintă chintesenţa idealităţii valorice,dar este singura care îşi racordează, cadublu suport, fiinţa umană – atît înconstituţia ei divină esenţială (în masa eienergetică, regeneratoare şiintegratoare), cît şi în profunzimeadestinică a individualităţii umane.Continuîndu-şi neîntreruptă drumul cătreMarea Îmbrăţişare cu această Idealitate,în fiecare clipă şi din ce în ce maiaproape fiinţa umană îi trăieşte de faptmaterializarea – ca proces de esenţăspirituală primă – şi îi poartămaterialitatea – ca obiect fenomenal deesenţă spirituală secundă (Teoria

Ȋnaltului Determinism Energetic, DragoşNiculescu).

9. Raţional şi iraţional, la TudorVianu, în structura valorii. Neclarităţioperatorii

Iată ce frumos specifică Vianu acest"nucleu inclasificabil al valorii" şi faptul că"există, fără îndoială, un fond deiraţionalitate în valori", concluzie la careajunge descoperind că, pînă la urmă,raţionalitatea nu îi este suficientă valorii;mai există întotdeauna ceva în structuravalorii ce nu poate fi detectabil,component inefabil care asigură, în fapt,unicitatea şi ireductibilitatea fiecăreivalori. Dar acest nucleu iraţional, "ascunsînăuntrul suprafeţei raţionale a fiecăreivalori" nu face ca întreaga măsură avalorii să devină iraţională ("natura valoriieste iraţională"), aşa cum afirmă în modcontradictoriu tocmai atunci cînd, dupăstudiul amplu al coordonatelor raţionaleale valorii, atinge punctul acelui nucleu"nedefinibil". Cu toată acurateţea şiatenţia cu care Vianu operează îndesişul subtil, plin de nuanţe şi capcaneal domeniului estetic, se înregistreazăaici o scăpare, un fulgurant exces,incompatibil cu grija lui constantă de a semenţine pe calea de mijloc în privinţadecelării şi susţinerii naturii valorii,scrupul ştiinţific care l-a făcut întotdeaunasă evite extremele şi să conciliezeraţionalul cu iraţionalul în delicatamorfologie a axiologicului, cuspecificarea preeminenţei componenteiraţionale asupra mereu neexplicabiluluiiraţional.

10. Problematica centrală aaxiologiei: ierarhia şi sistemulvalorilor. Din nou, confuzii operatorii

În afara amplei analize pe care aefectuat-o asupra speciilor valorice, T.Vianu abordează şi una dintre

problematicile centrale ale axiologiei,care este cea a ierarhiei şi sistemuluivalorilor. Max Scheler, fidel concepţieisale emoţional-intuitive, adversăformalismului şi relativismului, derivă dinea, în privinţa subiectului ierarhieivalorilor, teza consubstanţialităţii dintreuman şi valoric, susţinînd că singura caleposibilă de stabilire a ierarhiei valorice –care în alt mod nu poate fi niciodatădedusă – este actul numit "preferinţă",care are la bază aprioricul emoţional, actde simţire independent de orice elemental realitaţii valorice. Alăturîndu-se poziţieilui Scheler în privinţa neobligativităţiicomparaţiei în stabilirea clasamentuluivaloric, Vianu aduce completări teoreticecare prelungesc fertil viziuneascheleriană, oprită parcă prea brusc.Esteticianul român afirmă căneobligativitatea comparaţiei nuînseamnă şi imposibilitatea realizării ei,susţinînd că este chiar necesarăsuccesiunea exactă a acestor treptevalorice. În acest sens, trei operatori potrealiza comparaţia: unul este numit deVianu "Autocenzura conştiinţei", carelucrează cu un element foarte eficient –remuşcarea, element spiritual în stare săproducă la nivelul conştiinţei decelări pecît de dureroase, pe atît de eficace înestimare; al doilea operator estecomponenta iraţională a valorii, desprecare am vorbit mai sus, componentăcare – atîta timp cît încercările cunoscuteîn istoria filozofiei, de raţionalizare aconştiintei axiologice au fost sortiteeşecului – rămîne singura, în calitatea eide rest întotdeauna neexplicat, înmăsură să servească întocmirii uneiierarhii a valorilor sub forma unei ordinide principii iraţionale. Ierarhie pe care oşi realizează, sub forma unui sistem declase sau categorii valorice, sistem pecare îl consideră – spre diferenţă deRickert care îl vede deschis – "închis-

nr. 114, 2019 7


deschis", în sensul că este închis casuprafaţă externă, impermeabilă pentrusuma claselor valorice atestată deanaliza istorică ca fiind fixă, şi deschisla nivelul claselor valorice componente,care, ramînînd aceleaşi ca specie, se potîmbogăţi cu aporturi nelimitate de noidorinţe, odată cu progresul fiinţei umane,cu dezvoltarea orizontului ei axiologic; iaral treilea operator, de care nicicum Vianunu poate face abstracţie, este preferinţalui Scheler, realizată ca "evidenţăintuitivă" şi dedusă din "intimitateairaţională" a valorilor. Dar, deşi Vianurecunoaşte că "nu există viaţă axiologicăfără acţiuni de preferinţă", el aduceconceptului o importantă lărgireteoretică, căci îl extinde de sub sferaîngustă a subiectivităţii exclusive –preferinţa act –, supunîndu-l, în ipostazade preferinţă realizare, şi presiuniinormative a epocii, adică uneideterminante transsubiective, în aceeaşimăsura inevitabilă ca şi dimensiuneasubiectivă.

Pînă aici lucrurile sînt limpezi. Dariată că, din păcate, contradicţiareferitoare la binomul iraţional-raţional,pe care Vianu o scapă la analizastructurii valorii, este repetată, deaceastă dată, aici, la capitolul dedicatsistemului ierarhic al valorilor, şi tot cuocazia tangenţierii factorului iraţional.Căci, după ce construieşte acest sistemcăruia îi acordă exclusiv principiialcătuitoare de natură iraţională, susţineapoi că ceea ce dă trăinicie ierarhieivalorilor este stabilirea sa pe bazaînvelişului raţional şi coordonatelorgenerale ale valorilor, lăsînd deopartenucleul lor iraţional (!) Avem de-a face curecurenţa aceleiaşi anomalii – lucru greude explicat, mai ales în condiţiile în careVianu însuşi şi-a construit mental extremde sugestiv reprezentarea spaţială avalorii sub forma unei alveole, în carecele două componente sînt delimitatedistinct, suprafaţa externă rotundă şistructura bazală reprezentîndcomponenta raţională, iar nucleulreprezentînd componenta iraţională. Separe însă că această delimitare, curolurile şi efectele ei distincte, sepăstreaza în mecanica gîndirii filozofuluiatîta timp cît reprezentarea beneficiazăde o proiecţie fixă, statică. În momentul

cînd corpusul valorii intră într-o dinamicăanalitică, pare că această aşezareinternă nemiscibilă se strică, cele douăcomponente încep să se amestece, iarîntrepătrunderea lor devine atît de greudecelabilă, încît brusc, lacunar, fiziologiaaparutului său cognitiv pierdecapacitatea de selecţie precisă a uneiadintre ele. De aici, confuzia care duce lacontradicţie. A nu se justifica prin acestfenomen raţional pur funcţional existenţade facto a unui relativism de esenţăprivitor la compoziţia structurală a valorii,în stare să infirme configuraţia dualăcertă, determinantă.

11. Dispoziţia emoţională şidispoziţia de valoare. Asemănareadintre erorile lui Vianu şi Scheler

Depăşind subiectivismul-psihologist,obiectivismul, emoţionalismul şivoluntarismul axiologic, Petre Andrei, prinabordarea sa obiectiv-logică, raţionalistăa valorii, provoacă un salt progresistimportant în filozofia contemporană avalorii. Dacă în teoria simţirii emoţionale,a lui Scheler, la constituirea valoriiparticipă dispoziţia de valoare, întemeiatăintuitiv-emoţional, la Petre Andrei aceastădispoziţie devine dispoziţie în esenţaspiritului, întemeiată pe un elementintelectual, ca judecata întovărăşită desentiment, care caută să concretizezeobiectul valoric sub forma unui scop.Definiţia pe care o acordă el valorii, carelaţie funcţională (raport) între un obiectşi un subiect, fondată pe saltul pe care îlexecută de la o dispoziţie emoţională lao dispoziţie în esenţa spiritului, pe cît deaulică şi sobră apare, pe atît este decuprinzătoare şi de apropiată desurprinderea esenţei fenomenului. Într-adevăr apare ca o definiţie completă şiprecisă. În plus, "subiectul" pe care îlinclude în formularea sa acoperă totspaţiul psihologist, emoţionalist, fără însăa-l proiecta dominant, a-l absolutizaunilateral. În ceea ce priveşte dispoziţiade valoare scheleriană, observăm osimilitudine cu eroarea pe care pripit afăcut-o T. Vianu iniţial, afirmînd idealitateaabsolută a valorii, şi ne referim aici lafaptul că Scheler susţine invariabilitateala toţi indivizii a acestui element aprioric,experienţei revenindu-i doar rolul de aactualiza, de a conferi profil concret

dispoziţiei inerente a subiectului.Postulînd invariabilitatea dispoziţiei devaloare, el acordă acestui element unstatut transcendental unic, nediferenţiat,generalizîndu-i nediscriminatoriuidealitatea.

Argumentele pe care Scheler le-arputea aduce în sprijinul susţinerii acestuicaracter de invariabilitate a dispoziţiei devaloare, care indiscutabil există aprioricşi potenţator, lipsesc. De ce dispoziţia devaloare este aceeaşi la toţi indivizii? Estemult mai plauzibil ca ea să existe la toţiindivizii, dar în cantităţi diferite, fiecareindivid să fie – mai mult sau mai puţin –pre-dispus la experimentareafenomenului valoric. Dispoziţia devaloare nu poate fi invariabilă, atîta timpcît dotarea energetic spirituală cu carefiecare individ intră în Fluxul transcentival existenţei este unică şi distinctă,diferită de la individ la individ.

Astfel, în perceperea şi estimareafenomenului valoric, atît dispoziţia devaloare, în calitate de potenţialitateimanentă, latentă, apriorică, cît şiexperienţa, care actualizează,obiectivează dispoziţia de valoare, sîntdiferite. De la incipienţă, origine, pînă lastadiu evolutiv, finalitate, interesulenergetic spiritual transcentiv în naturaindividualitaţii este cel al diferenţei, alvariabilului, acesta fiind şi unul dintrefactorii componenţi ai factoruluitranscentiv şi al Cauzalităţii transcentive– structura motrice prin care serealizează Înaltul Determinism Energetic.Erorile lui Vianu şi Scheler sîntasemănătoare, cu diferenţa că Vianu, înurma acumulărilor, a consolidăriiconcepţiei axiologice prin contactulcontinuu cu fenomenul artistic, şi-aîndreptat incorecta părere iniţială. NiciPetre Andrei nu se opreşte asupracertitudinii suspecte a lui Scheler în ceeace priveşte invariabilitatea categorică adispoziţiei de valoare, el nesesizîndnimic criticabil în această problemă,ocupîndu-se de sublinierea unui cu totulalt aspect: acela al factorului obiectiv, cafactor care, alături de dispoziţie – pe careo admite necondiţionat în accepţiuneascheleriană –, asigură calitatea,specificul şi însuşirile valorilor.

Va urma

nr. 114, 20198


Psalm la tainafrumuseții

Prea îndelung bea ochiul frumseţilor otrava,Cum propria ei rază şi-o face steaua cină!Întotdeauna fânul miroase-n plâns otava,Iar ceara lumânării din aur strâns de-albină.

Nu crezi că-n frumuseţe, când mestecaivopseaua,Cel rău, prin viclenie, ca Tu prin ea să sângeri,Vărsă din şip otrăvuri nocivul cu iz de osanale?Nu-i el cel ce se-mbracă, în vis, cu strai deîngeri?

Împeriul frumuseţii n-o fi-ntre voi gâlceavă,Că să-l răpui nevoie-i de-a doua Ta venire,Nu-i pildă bobul care fu mântuit de pleavăŞi apa-nţelepţită prin vinul de iubire?

Tot Dragostea-i răspunsul ce jubilează-nsfeşnic:Urâtul, nu frumosul, va arde-n focul veşnic!

Psalmul ce-a ajunscenușă

Prin ambiguitate apusul şi superbulSe spun, pe rând, ca-n basmul ondind pe solzulştiucii.Te-aştept cu masa goală, ca limpezimea cerbul,Neînţeles cer verde pe cruce-n miezul nucii.

Tu-mi eşti deopotrivă tot ce-mi lipsea la cină;Nu simţi că-mi este sete, rodit rubin de soare?Şi foamea mi-e flămândă de proaspăta-Ţilumină,Tu, Primăvară-Dulce, de ce-n april se moare?

Fiu tunetului aspru, Boarghenes pre nume,Cui sunt dator în vină? Nu-aşa m-ai vrut întoance?

Topaz mai crud dă cerul prin norii albi înspume,Că unde pus-a capul Ţi-e cratima de lance.

- De ce îmi laşi piciorul să-l chinui în ţepuşă?- Iubirea nu-i iubire de n-a ajuns cenuşă!

Psalmi la îndelungarăbdare-a iubirii

Sunt gara ce-altădată avea în faţă linii,Nimic schimbat de vreme la ţiglă şi la geamuri,Precum Cain de jertfă, n-am miel, ci doarciuliniiPe care-i iartă rozul croind epitalamuri.

Şi Tu, la fel de singur? Cât m-ai strigat înnoapte:''Stai, nu dormi, măslinii ca pâine măfrământă,Şi-i frig, şi-mi este frică de şaptezeci ori şapte,Prin care om e drumul de-ntors în CarteaSfântă?''

Nici Tatăl nu-Ţi primise singurătatea-n cupă,Că-i mirosea amara, prin duh, argintăria;Fărădelegii, legea otrava i-o destupă,Dar eu, cu zvânt de lacrimi, cui să-i plătescchiria?

- Când aripa-i rănită la ce folos e cerul?Şi mi-a răspuns Iubirea: - „Răbdarea emisterul!''

Psalm vindecător de timp

Chiar plinul din plinire e-un minus, deexemplu.Nu soarele în Vineri Ţi-a cugetat eclipsa?De-i praf pe clanţa uşii, şi singur eşti întemplu,Cerc aurit în juru-Ţi, nu-mi simţi alături lipsa?

Eu Îţi zăresc în toate întredeschisul uşii,Eşti muntelui - urcuşul, tristeţe-n firul ierbii.Să nu Te văd tragi iute perdelele pănuşii,Cresc ceţuri peste iezer,din duhul lui bândcerbii,

Şi de-ntreb marea? Muge! Iar floarea-aratănodul!De-n palme mai porţi urme din prima-mimângâiereDe ce nu-mi vindeci timpul trăgând spre cernăvodul?Mi-e frică de-ntuneric, dar mai mult de tăcere.

Fă cum ţi-a zis sutaşul! Zi orişice! 's supusul!Şi-am să tresalt în nufăr să-Ţi sorb pe apespusul!

Psalm când ochiulmeu oftează

De ce mereu prin altul răspunzi când Ţi-aducruga?E-n cetini grea dojană de-mi plângi pe subrăşină?Nu-mi vezi lăstarii tineri? Nunti-i-arbuturuga,Că Tu-i hrăneşti din vlaga irmosului de tină.

Când lacrima e ocnă nădejdea-n Tine-i ţambra,Vorbeşte-mi ca-n demultul 'naintea risipirii!Tâlmaci adu-mi la freamăt când cedrului scoţiambra,Că mult mă-ntreb cum oare nu-Ţi zboarătrandafirii?

Parcă Te-ascunzi de mine sărind ca o lăcustă,Şi-n iarbă-mi zvârli un greier să-şizdrăngănească tânga!N-auzi oftându-mi ochiul singurătăţi depustă?Dă-mi duhul tâlhăriei să Te ascult dindreapta!

Dintru auz se naşte credinţa şi-a ei fire,Dar ochiul, neam luminii, e mort fără iubire!

PSALMIPSALMIDumitru ICHIMDumitru ICHIM

nr. 108, 2018 9



Din volumul „La răsărit e apusul”.Capitolul II: „Ce drum sa alegi” (4)

După trecerea examenului debacalaureat am avut o discuție cudiriginta, doamna Dudulescu. Nu eusolicitasem discuția, a fost inițiativa eipentru a mă orienta spre ce facultatesă mă îndrept. Așa făcuse cu toți colegiimei care voiau să încerce pătrundereaîn învățământul superior.

-Burlacu ce vrei să faci? a început eadiscuția.

-Azi, mâine sau săptămâna aceasta?am făcut eu pe neinițiatul în discuțiilesubtile. Am văzut că roșise puțin.Credea că o iau peste picior, dar euchiar eram sincer.

-Tu faci pe prostul? întrebarea sunaca o alunecare de pe stâncă, te umplede frică, și-ți inhibă dorința de a maiîncerca din nou.

-Nu, dar ați putea fi mai explicită...-Unde vrei să dai examen?-Intenția mea era la școala de ofițeri

la frontieră, dar din păcate nu mai potpentru că m-am îmbolnăvit și nu amtrecut examenul medical.

-Mie de ce nu mi-ai spus?-Că am fost bolnav, știți...-Da, știu, dar de intenția de a da

examen la școala de ofițeri nu știu.-Nu m-am gândit că ați dori să-mi

cunoașteți această intenție.-Atunci, dacă nu mai poți să mergi

la școala de ofițeri unde te-ai orientat?-Dau examen la filozofie la Iași.-Doamne! ! Ce să faci tu cu filozofia?-Să devin filozof, am răspuns hâtru.-Bine, bine, devii filozof și mai

departe?O revistă, la radio sau poate chiar la

facultate ca asistent universitar.-Eu credeam că te îndrepți către

litere, filologie, ca nu-ți vei lăsa talentulde a scrie neexploatat, că îți vei punemintea la contribuție să găsești ideiliterare, nu idei filozofice. Burlacu înfilozofie cred că nu a mai apărut cevanou de o sută de ani, în literatură apareceva nou în fiecare zi.

-Îmi pare rău doamnă, hotărâreamea e luată, la filozofie voi merge laIași.

-Și dacă nu reușești?

-Atunci voi merge undeva sămuncesc, iar anul următor dau examenla școala de ofițeri.

-Ești un încăpățânat!-Recunosc. Sunt.A plecat din fața mea îmbufnată. Și

poate avea dreptate. Dar voiam să-mialeg singur drumul pe care să merg înviață. Greșeam? Atunci nu aveam cumsă-mi dau seama, dar... Mi-am făcutdosarul pentru a da examen deadmitere la filozofie. De ce spun că mi-am făcut dosarul? Pentru că toțicandidații pentru admiterea la științesociale, așa cum era și filozofia, aveaunevoie de o aprobare scrisă de laComitetul municipal de partid. Oprostie și un abuz în același timp,pentru că nu avea de unde să măcunoască pe mine, ca om, acel...comitet. Dar... așa era atunci! Am mersîn orașul lui Creangă, Eminescu și Cuzapentru a susține examen de admiterela Facultatea de filozofie cu mai multezile înainte de începerea examenului casă mă adaptez. Și nu singur am făcutaceastă călătorie, ci împreună cu ocolegă de la o clasă paralelă de la liceucare însă era însoțită de mama ei,pentru susținere și încredere. Fiindperioada examenelor de admitere Iașulera sufocat de candidați. Cu maregreutate am găsit cazare la o bătrânăcare dispunea de spațiu excedentar. Casă mă încarc cu curaj am mers să măînscriu și să văd câți candidați sunt peun loc. La momentul la terminăriiînscrierii erau trei sute șaizeci și trei decandidați pe unsprezece locuri, adicătreizeci și trei pe un loc. “ Da, mi-am zis,a avut dreptate doamna Dudulescu,filozofie mi-a trebuit, filozofie am!” Dar,dacă așa am hotărât acum trebuia sămă supun rigorilor pe care mi lehărăzise soarta. M-am concentrat câtam putut ca să-mi depășesc limitele șisă obțin medie de admitere. Nu de alta,dar voiam să-i dau peste nas doamneiDudulescu, însă... socoteala de acasănu se potrivește niciodată cu cea dintârg. Am obținut media opt și cinzeci desutimi, insuficientă pentru a prinde șilocul unsprezece de pe lista celoradmiși. Aceasta fusese mai mare cu unpunct. Am mers la facultatea vecină,cea de drept să văd care este situațiaacolo. Să mor de ciudă nu alta! Aici

admisul trei sute, adică ultimul, aveamedia șapte și cinci zeci de sutimi, cuun punct sub media mea de la filozofie.„Dacă aș fi ales dreptul, acum eramstudent”, mi-am zis. De ce gândeamașa? Pentru că disciplinele de examenera asemănătoare și la un moment dat,chiar am fost tentat să aleg dreptul. Cetrebuia să fac? Să mă întorc acasăînfrânt și să merg la muncă pe unșantier să văd cum se câștigă o pâine.Așa am făcut. Am ajuns laborant la omare firmă de construcții din județ,firma era a statului evident, sau maibine zis era a Comitetului județean departid pentru că ajunsesem să ocupacel post cu ajutorul unui mahăr dinacest comitet. Cum am ajuns la el?Simplu: părinții mei erau vecini cu soraacelui mahăr acolo în localitatea meade baștină și o „vorbă bună” a contat.Viața pe un șantier ca laborant nu esteașa de neagră. A fost o experiențăinteresantă și plină de învățăminte. Înprimul rând îmi degrevasem părinții deo mare parte a cheltuielilor, apoiintrasem într-un program de producțiecare are influențe benefice asupraminții tale, zilnic mă autoîndemnamspunându-mi: „trebuie să pleci de aici,trebuie să pleci de aici!” Și am plecat.La un an după terminarea liceuluideveneam elev la o școală de ofițericare mă pregătea care am ajuns euacolo erau doar șase pe un loc, dar ladata terminării înscrierii erau trei suteșaizeci și trei de candidați peunsprezece locuri, adică treizeci și treipe un loc. „Da, mi-am zis, a avutdreptate doamna Dudulescu, filozofiemi-a trebuit, filozofie am!” Dar, dacă

LA R|S|RIT E APUSULLA R|S|RIT E APUSULAnton GAGIU

nr. 114, 201910


așa am hotărât acum trebuia să măsupun rigorilor pe care mi le hărăzisesoarta. M-am concentrat cât am pututca să-mi depășesc limitele și să obținmedie de admitere. Nu de alta, darvoiam să-i dau peste nas doamneiDudulescu, însă... socoteala de acasă nuse potrivește niciodată cu cea din târg.Am obținut media opt și cinzeci desutimi, insuficientă pentru a prinde șilocul unsprezece de pe lista celor admiși.Aceasta fusese mai mare cu un punct.Am mers la facultatea vecină, cea dedrept să văd care este situația acolo. Sămor de ciudă nu alta! Aici admisul treisute, adică ultimul, avea media șapte șicinci zeci de sutimi, cu un punct submedia mea de la filozofie. „Dacă aș fiales dreptul, acum eram student”, mi-am zis. De ce gândeam așa? Pentru cădisciplinele de examen eraasemănătoare și la un moment dat,chiar am fost tentat să aleg dreptul. Cetrebuia să fac? Să mă întorc acasăînfrânt și să merg la muncă pe un șantiersă văd cum se câștigă o pâine. Așa amfăcut. Am ajuns laborant la o mare firmăde construcții din județ, firma era astatului evident, sau mai bine zis era aComitetului județean de partid pentrucă ajunsesem să ocup acel post cuajutorul unui mahăr din acest comitet.Cum am ajuns la el? Simplu: părinții meierau vecini cu sora acelui mahăr acoloîn localitatea mea de baștină și o „vorbăbună” a contat. Viața pe un șantier calaborant nu este așa de neagră. A fost oexperiență interesantă și plină deînvățăminte. În primul rând îmidegrevasem părinții de o mare parte acheltuielilor, apoi intrasem într-unprogram de producție care are influențebenefice asupra minții tale, zilnic măautoîndemnam spunându-mi: „trebuiesă pleci de aici, trebuie să pleci de aici!”Și am plecat. La un an după terminarealiceului deveneam elev la o școală deofițeri care mă pregătea pentru nobilaslujbă de... străjuitor de hotar. Nu potuita momentul în care am intrat peporțile acelei mari unități militare, uncolos întins pe câteva zeci de hectare înorașul de pe Cibin. Eram un ilustruneinițiat în ale milităriei pentru că nufăcusem armata. Aveam o bună partedin concurenții mei de la acel examentrecuți prin rigorile serviciului militar.Așa că nu știam mai nimic de salutulmilitar, de poziții, de forme de adresare.Norocul meu că am dat peste Mitică,elev în ultimul an al acelei școli la armala care candidam meu, el fiind numitcomandatul unuia dintre plutoanele decandidați. Când l-am văzut pe acel elev

din anul trei pot spune că l-am îndrăgitdin prima clipă. Era un moldovean dinȚara de sus, hâtru, plin de umor dulceag,se apropia ușor de cei aflați în dificultateca mine, te încuraja cu vorba lui dulce,caldă, blajină încât pe loc căpătai curaj.Avea un corp lucrat în sala de sport și laporticul școlii, înalt, mult mai înalt camine, aspect care nu-mi plăcea, că măprivea de sus. Două săptămâni a duratexamenul cu toate probele. În acesttimp Mitică a fost tatăl, mama și soramea. Pentru orice problemă apelam lael și mă scotea din impas. A rămaspentru mine și astăzi unul dintreprietenii mei de nădejde pentru că rarai ocazia să cunoști oameni ca el. Eramtare concentrat asupra probelor deexamen pentru că nu-mi mai puteampermite un alt eșec. Prima probă, ceamedicală. O comisie medicală compusădin mai mulți medici de diversespecialități te întorcea pe toate părțile.Examenul medical a durat vreo trei zilepentru că treceam toți candidații pe laun specialist, apoi pe la altul și erampeste șase sute. A fost prima triere.Următoarea probă era cea de sport:rezistență, forță, săritura în lungime nuera deloc floare la ureche. Aproape că-mi dădusem sufletul din mine dupăultima probă, dar a fost bine. Notarease făcea doar cu admis și respins. Adoua zi m-am regăsit pe lista celoradmiși. Mai erau trei probe, cele deștiințe. Cu pauză de o zi între ele maiavem șase zile de stat în acea școală,poate încă două sau trei zile mai mult casă aflu și rezultatul. Acesta a fost pozitiv.Devenisem elevul unei școli militare deofițeri. Să o sun pe doamna Dudulescusă-I spun? A fost întrebarea pe care eulmeu a transmis-o minții. „Nu”, a răspunsaceasta, și „nu” a fost. Cu siguranță nuar fi fost mulțumită de un astfel derezultat și mi-ar fi spus vorbe care m-arfi durut sau pur și simplu mi-ar fi închistelefonul. Cred că am făcut o alegerebuna. În sinea-mi nu mă simțeamîmplinit. Parcă-mi lipsea ceva. Nu aș fiputut defini acel ceva, dar nereușita dinanul anterior lăsase urme, deși măsimțeam pregătit pentru a deveni ofițer.Poate firea mea contraria pe cineva caremă cunoștea îndeaproape. Carieramilitară era considerată ca fiind dedicatăîn exclusivitate oamenilor duri, fizic șimoral. Ori eu nu intram în aceastăcategorie nici fizic și nici moral. Erammai degrabă o persoană introvertită,poate mai puțin comunicativă, dispusăadesea la alunecare pe pantamelancoliei. Poate de aceea alesesemarma străjuitorilor de hotar, să merg în

natură sau să simt respirația țării dindouă țări deodată. Am avut surprizapeste ani să respir într-o dimineață aeruldin trei țări deodată, aflându-mă laBeba-Veche la Triplex Confinium, bornacare consfințește începutul sau sfârșitula trei țări deodată. Mie mi s-a părut căeste numai începutul și nicidecumsfârșitul și așa am trăit momentul acelaca pe un început. Nu mai știu cum atrecut perioada de la examen până latermenul de prezentare la școală. Darmomentul debutului în școala militarănu am cum să-l uit. Am fost împărțiți ceipeste o sută de elevi în patru plutoane.Eu am nimerit la plutonul doi subcomanda unui ofițer dispus să scoatăuntul din noi, dar să ne și transforme înbătaia lui de joc pentru că... aveaputerea aceasta, nu? Nu aveam voie săcomentăm ordinele, trebuia doar să leexecutăm. De la acel om am învățat cumsă nu te comporți cu semenii tăi, undetrebuie să te oprești în fața deminitățiiumane, care este limita rezistențeiomului la efort fizic și psihic. Deși nu afost niciodată un exemplu pozitiv,locotenentul Domnescu a demonstrattotuși că nu oricine poate să fie om, călimitele bunei cuviințe nu pot fi întinsemai mult decât este dispus colectivul săte lase. El a rămas expresia descalificăriispeciei umane din poziția de șef.Arogant, bățos, permanent nervos,neîmplinit sub toate aspectele,nemulțumit și de umbra lui, frustat,arunca toate neîmplinirile pe care i lehărăzise viața pe spinarea noastră, eleviilui, imberbi, nevinovați deși erambărbați în adevăratul sens al cuvântului,în sinea noastră nu am putut suportabătaia lui de joc. Nu era zi de instrucțieîn care să nu fim alergați kilometri în șircu masca de gaze pe figură, fie că erasau nu era trecut acest antrenament înprogramul acelei zile. Știți ce înseamnăsă alergi trei kilometri cu o mască decauciuc pe figură care-ți filtrează șiplămânii nu numai aerul? Simți cumplămânii îți ajung în gât, cum inima îțibate să-ți spargă pieptul, cum ți seînmoaie picioarele de parcă sunt deceară, cum mintea se zbate înhalucinații care mai de care maiîntunecate, iar corpul tău devine o masaamorfă care nu mai răspunde la nicio ocomandă a părții lui superior organizate.Doamne și câte zile am petrecut cuastfel de antrenamente? Zeci în primulan de școală, pentru că din anul doiacest ins, beteag mintal a fost înlocuit cuun ofițer întreg la minte de la care aveaice învăța.

Va urma


nr. 108, 2018 11

Lovinescu în oglinzile posterităţiLovinescu în oglinzile posterităţiFlorian COPCEA

Într-o masivă, solid documentatăși vădit axată pe o empatieintelectuală lucrare – Posteritateacritică a lui E. Lovinescu (Ed. TracusArte, București, 2017) –academicianul Eugen Simion, carene-a obișnuit cu elaborarea unorproiecte monumentale, urmăreșteacum, cu o efervescență polemicăcerută de imperativul suprem alpunerii în lumina adevărată avalorilor și personalităților noastreemblematice, întregul traiect alreceptării critice în postumitate al luiLovinescu. Este, evident, ocontinuare a cărții sale precedenteLovinescu în epocapostmodernismului și a globalizării.

Obiectivul-prim al celei mairecente lucrări a sa este să ni-lprezinte pe creatorul șicoordonatorul critic almodernismului românesc înoglinzile convexe și concave, (adicăcele ce-l reflectă/refractă obiectivsau deformat), ale posterității.Parcurgem și noi, postlovinescieniide azi, încrezători în valoarea șiprimatul esteticului, în proceseleintegraționiste declanșate azi în planeuropean și universal, aceastăreconstituire in integrum apersonalității lui Lovinescu,aruncată în valurile destinale alediferitelor atitudini și reacții, alementalităților de epocă, alerevelărilor și ocultărilor acesteia înmomente faste și nefaste. Cea ceimpune demonstrația criticului deazi este că Lovinescu a rezistattuturor mercenarilor de denigraresau chiar de eliminare a criticuluiSburătorului din literatură.

Miza analitică supremă, susținutăși de un eșafodaj piramidal al

demonstrației, este trecerea înrevistă, cu punctări accentuate alemomentelor de împingere în umbrăsau de recuperare, este punerea înevidență a modului în care au fostreconstituite atât personalitatea lui,cât și fenomenul junimist înintegritatea lui. Dincolo de acestobiectiv general de natură morală șiestetică a criticii române din treigenerații ce au succedat luiMaiorescu, au avut și un alt obiectiv:acela de a da criticii românești unîndreptar estetic și moral (un degetde lumină) într-un moment de maritulburări socio-politice în lumearomânească și de mari confuzii înviața literară.

Într-un Argument al autorului seprecizează: ,,Cine citește cu atențieultimele volume din Agende (dinnefericire o parte a însemnărilor dinultima perioadă s-au pierdut),observă că, îngrijorat, Lovinescuvrea să răspundă acestor manifestăriiraționale din cultură, resuscitândprincipiul autonomiei esteticului,acela care, prin Maiorescu și urmașiisăi, au pus ordine în cultura română”(p. 549).

Citind volumul lui EugenSimion, se impune o delimitareextrem de relevantă de opinia lui G.Ibrăileanu potrivit căreia ,,criticii nu

produc curente” și că acestea „seproduc fără ei” (Opere, vol. IV-V,București, Ed. Minerva, 1977). Prinurmare, Eugen Lovinescu estetocmai acela care impune o direcțieîn cadrul culturii românești: aceea depromovare a autonomiei esteticului,sincronismului, necesitățiirevizuirilor. Lovinescianismulcontinuă, așadar, maiorescianismul.

Nu putem accepta existența unuianumit complex față de înaintașii săiși nici teoria că acesta a redusfizionomia literară a epocii sale la osimplă analiză ,,a direcției” literaturiiieșită din anumite tipare șiambiguități. Or, Eugen Lovinescunu a fost un exclusivist. El a orientatliteratura română către unmodernism compatibil cu timpulideologic al culturii în tranziție, înstare să creeze opere durabile, cunucleu valoric indiscutabil. Într-unsens larg, contribuția lui Lovinescula mutațiile care s-au produs înliteratura română este esențialăpentru evoluția discursului literar tottimpul raportat la modelele culturaleoccidentale. Din această perspectivăputem stabili că prezentul volum aleruditului exeget Eugen Simion,constituie o lucrare fundamentală,introducându-ne în opera șipersonalitatea ,,marelui constructor

nr. 114, 201912

Climate literareClimate literareal literaturii moderne”. Lovinescueste absolvit de anumite,,indiosincrazii mutaționiste”(Nicolae Manolescu), arătându-necalea prin care putem pătrunde înlucrarea spiritului lovinescian.Rezultă că ,,scepticul mântuit” afundamentat un principiuparadigmatic schopenhauerian, dinafară înăuntru.

Lovinescianismul ar fi în opinialui Simion o ,,întoarcere laMaiorescu, la primatul esteticului”(p.42) folositor revizuirii,,disociațiilor între valori” (p. 62), oreactualizare a postulatului ,,criticiide direcție” , conform căruia –observa hermeneutul Mihai Cimpoi– ,,aceasta este artă” (Modelul deexistență Eugen Simion, Ed. Semne,București, 2013, p. 118), ,,cel puțin –sugerează exegetul – ea se apropie deartă, străbate neapărat teritoriileacesteia prin posibilitățile evidente decreație (fantezie, intuiție, imaginație,disponibilitate de a crea un limbajindividualizat ca să-i exprimepersonalitatea), diferențierea”.Lovinescu afirmă: ,,Un critic nu areo expresie personală, adică nu aretalent”, iar, în context, Eugen Simionadaugă: ,,Ca și poetul, criticul nu e unsimplu veleitar, e expresia uneivocații, e omul unui talent cu care senaște. Talentul nu-i desigur, totul încritic, dar fără el nu se poate.Metoda,oricum, nu suplinește această vocațieoriginară și cel mai bun dintre tratatenu poate face un critic adevărat”.Între spectrele acestor recurențe sedesfășoară demersul ontologic al luiEugen Simion decis să nedemonstreze modul prin careelementele gândirii filozofice, și nunumai, ale înaintașului său,Lovinescu, a fixat, astfel, criteriile cestau la baza literaturii române.

E. Simion, întemeiază, culimbajul său, ,,o direcție nouă, justă,sincronică (modernismul) cu spiritultimpului”. (p. 6). A vorbi despreLovinescu fără a face trimitere laînaintașul său, Titu Maiorescu, ar fitotuna cu a nu recunoaște că

Maiorescu este ,,criticul care a puscapăt confuziei de valori în culturaromână și, cu degetul lui de lumină,a indicat calea de urmat” (p. 7), chiardacă, Lovinescu ,,încercase să-lresusciteze, acum, în vremuriconfuze” pe Maiorescu, exegeza sa,în viziunea lui N. Iorga fiind ,,omasivă compilație” în care seîntrezărește un ,,oarecare talent”. (p.9). Eugen Simion este cât se poate detranșant: ,,…Lovinescu știe să treacăpeste propriile nemulțumiri,vexațiuni, injustiții și, în fața uneitragedii cumplite, (este vorba deasasinarea lui Iorga – n.a.), să seresemneze” (p. 9). ,,Greața deliteratură” a lui Lovinescu nu estesancționată, ci motivată de Simioncare califică ,,simptomul” lecturii(totuși) selective produsă subimperiul dezgustului față de,,sentimentul zădărniciei”: ,,omaladie curentă la criticii literari”.

Eugen Simion ni-l explică peenigmaticul Lovinescu prin prismacu care l-a privit pe ,,perfidul”Cioculescu căruia îi atribuiepaternitatea ,,termenului de trăirism,în deriziune, firește, [...] ,,rămas înlimbajul criticii literare” (p. 13). Azi– își continuă ideea E. Simion –trăirismul echivalează cu ceea ce vatrebui să definim, de aici înainte, unfenomen real și important în cultură:existențialismul românesc”.Apetența criticului pentruproiectarea conceptelor lovinescieneîn întregul operei lui Perpessicius,reprezintă, pentru E. Simion, un altpretext de a dinamiza logosullovinescian, aici accentul fiind pusatât pe ,,bagheta critică” amonografistului Lovinescu, cât și pemiticismul declarat/invocat/insinuatal celui pe care M. Cimpoi îl numea,,o personalitate, evident, cu toateatributele ce țin de ea: amplitudine(și completitudine) a spiritului,capacitatea de a crea un model deexistență pe care îl urmează până lacapăt și prezența unei filozofii deexistență, slujirea cavalerească aAdevărului (este, conform unei

automărturisiri, un om pentru careAdevărul există) și obiectivității,darul de a analiza și de a avea unfarmec al scrisului care fac dindemersul critic un demers literar”.(p.5).

Referindu-se la Iorga, D.Caracostea, Victor Eftimiu, N.Georgescu-Cocoș și alți ,,vechi șiireductibili dușmani ai criticului” (p.24), toți, se pare, iritați de ,,strategiadetestabilă de parvenire” (p. 25) a luiLovinescu, Eugen Simion preferăideea că aceștia sunt, cum însășiLovinescu afirma, moderniștiextremiști (p. 36) cărora –presupunem – li se pot ierta toaterăutățile cu care l-au ,,gratulat” peLovinescu. Autorul evidențiază maiales, rolul lui T. Maiorescu înconsolidarea ,,filosofiei de școală”(așa cum o percepea Lovinescu),afirmând că ,,modelul spiritual șimoral Maiorescu nu este depășit,dimpotrivă, mai actual decât oricând,la începutul deceniului al V-lea, cândpoliticul primează, în cultură, îndauna esteticului și, în genere, aspiritului” (p. 39). Radiografiereaoperei ,,demonului creator” care este,în concepția lui Simion, T.Maiorescu, ne permite să luăm act deceea ce Hugo Friedrich numea înStructura liricii moderne, (Ed.Univers, București, 1998), regardabsolu: ,,Lovinescu este de părere,acum (și în anii ce vin), că epoca încare trăiește (ea a dus la dezlănțuireaunei vijelii naționaliste ce aînvolburat noțiunile limpezi pe carele credeam și definitive, stabilite atâtde lapidar acum șaizeci de ani demintea luminoasă a lui T. Maiorescu)are nevoie de idealul lui estetic. Estenecesar, așadar, ca primatul esteticmaiorescian să fie reinstalat la postulde comandă al culturii românepentru a pune capăt tragicei confuziide valori și a dezlănțuirii furtunilorpolitice și mistice din sferaspiritualității românești” (p. 41).Eugen Simion este preocupat și demodul în care criticul îl receptează pe

→ Continuare în pag. 22

nr. 114, 2019 13


O amintire cioplită în suflet ca lemnulO amintire cioplită în suflet ca lemnulsub dalta lui Vida Ghezasub dalta lui Vida Gheza

Al Florin Țene

Când întorc paginile timpuluipentru a reciti amintirile ce aurămas în suflet din orașulcastanilor, un fior de duioșie facesă vibreze sub degete paginaîngălbenită din albumul virtual.

Eram, pe atunci student laInstitutul Pedagogic de 3 ani,Facultatea de Filologie, și aripilepoeziei începuseră să-i creascăPegas-ului meu, iar bucuriaprieteniei și a dragostei deliteratură pe care le aveam, și leregăseam la tinerii poeți deatunci, Vasile Radu Ghenceanu,Ion Ghiur Pauleana și pictorulMihai Olos a făcut să punembazele cenaclului Nord, cefuncționa în cadrul Casei deCultură din Baia Mare. Era prinanul 1963 și, din când în când,publicam în pagina culturală aziarului regional. Țin minte că erao toamnă târzie și frunzelecastanilor ruginiseră, iar Săsarulducea cu el la vale un dor al meu,inefabil, de locurile natale.

Începuserăm ședințelecenaclului literar, la care veneauneori și profesorul Chișter, de laInstitutul Pedagogic, și orele dedezbateri pe marginea unorlucrări citite se prelungeau pânăcând orele târzii puneau stăpânirepe oboseala noastră. Eram

împreună cu colegul Ion Ghiur,într-o seară când luna se strecuraprintre vârfurile castanilor delângă Stadionul orașului, și,trecând pe lângă casa sculptoruluiVida Gheza, având culcate pe lângătemelie câteva lucrări neterminate, din lemn, ne-a venitideea să-i luăm un interviumaestrului. Ne-am oprit, și printregard am privit la ele. A fostmomentul când am luat aceastăhotărâre. Însă, datorită emoțiilornu știam cum să face să înodămlegătura cu dânsul. Încă nu eramhotărâți cum să-l abordăm. Nuștiam dacă să-i luăm un interviusau să scriem un reportaj despre

domnia sa. Apoi să-l publicăm înziarul regional „Pentru Socialism”,unde eram găzduiți, uneori, înpagina de „Cultură și Artă” cupoezii, articole și reportaje.

Până la internat numai despreintenția noastră am discutat. Neîndemnam unul pe altul, caredintre noi să luăm legătura cu VidaGheza, distins cu Premiul de Stat,primit după anul 1950, pentrualtorelieful Pintea judecând unboier. Ne simțeam așa de mici fațăde o astfel de personalitate,credeam noi, inabordabilă. De adoua zi am început să neinteresăm, în timpul liber, de viața,dar mai ales despre lucrările

monumentale ale maestrului. LaBiblioteca orășenească din CentrulVechi , unde ne pregăteam pentruseminarii, am rugat-o pe o tânărăbibliotecară să ne dea pentrudocumentare tot ce are despreVida Gheza. Astfel, am consultatScânteia, Gazeta Literară, Tribuna,Scrisul Bănățean, ScânteiaTineretului și Pentru Socialism.Astfel am aflat despre expozițiilede la Baia Mare, București, Cluj, dela Moscova, Belgrad, Sofia, Cairo,Oslo, etc.

Cu documentarea noastră șipregătirea examenelor timpul atrecut. După vacanța de iarnă, dinfebruarie, anul următor, amsărbătorit, pe 26, ziua lui MihaiOlos care ne-a promis să ne facălegătura cu personajul nostru ce,déjà căpătase postura, pentru noi,de monument, atunci când am cititîn presă că a primit titlul de Artistal Poporului pentru lucrarea de laCarei Monumentul OstașuluiRomân, având colaborator pearhitectul Anton Dâmboianu.

Din economiile noastre și cuprima bursă din anul următor, eucu Ion Ghiur, care își mai adăugasela semnătură și numele Pauleana,după satul natal Paulean, comunaDoba, ne-am dus cu o ocazie laCarei pentru a vedea MonumentulOstașului Român. Lucrareamonumentală ne-a impresionat.Trăsăturile voluntare și dârze aleostașului cioplit, liniile dreptesugerând victoria eliberăriiultimei brazde de pământ a țăriiau stârnit pe drumul de întoarcerediscuții aprinse. Când am ajuns lacăminul nostru ideile dintre noi searmonizaseră.

Într-adevăr, după câteva zile,prietenul Olos ne-a mijlocit vizitanoastră la atelierul lui Vida Gheza.


nr. 114, 201914


Colacul de salvareColacul de salvare(poeme)(poeme)

Daniel IONIȚĂ

Regrete

Toate regretele lumii se apleacă peste minemă apasă, mă înăbuşe, mă împing spre abis.Cad şi mă agăţ de o ultimă părere de rău,una la îndemână, despre copii, despre părinţi,

despre bunici,despre vise neterminate sau neîncepute.Vreau să vin să-ţi explic omeneşte că

am regretattot ce se putea regreta –dar mă tot împiedic de lumânari, coliveşi de parastasele morţilor, ai mei ai tăi,

ai mă-tii.Nu mai mi-a mai rămas la dispoziţienici măcar o urmă de părere de rău

Morțile mele

În cimitirul meu am morţi de toate felurile.

Unele din ele sunt portocalii, şi altele vineteunele stridentie iar altele pline de abnegaţie

abia şoptităunele mai molatice, altele cu ochii verzi.Câteva morţi sunt chiar puţin cam libidinoaseşi fac curte nu prea subtilă cadavrelor brunete sau blonde, după cum e moda.

Când vin rudele s-aduca flori, să se reculeagă şi să-şi plangă cadavrul,morţile mele se-nghesuie, şi-şi înfig coateleîn coaste una alteia ca să se împingă-n faţăcât mai aproape:vor să vadă cine urmeaza, care-i la coadăcui îi va veni rândul mai repede.

Uneori mă irită -sunt geloase unele pe altelecu mici mâcătorii şi bărfe,conspiraţii şi răutăţi.Dar mie-mi plac toate, durdulii, nurlii, zurliiaşa cum sunt ele! Le iubesc pe toate!

Le ador fiindcă au suflet bun!Tratează cu blîndeţecadavrele vii aflate în anticamera veşniciei,chiar de la naştere – adică de la începutulderingoladei lor spre descompunere.Le îmbrăţiseaza în ultimele clipe,le mâgâie şi le alungă groaza.Când cei ce sunt meniţi să ne părăseascăse afla abia mai respirând pe vreun pat despital, pe sub roţile vreunui camionstrăpunşi de gloanţe în ambuscade, sau sfâşiaţi de exploziipe sub valurile mării sau pe vreun hău demunte,morţile mele durdulii, nurlii, zurliiau grija de ultimile lor momentede ultimile lor dorinţeîi legănă şi-ii liniştesc.le povetesc de frumuseţede lumina, de bucurie şi de iubire.

Ion Ghiur care era mai mare cupatru ani decât mine, venind de lao Școală Tehnică Veterinară dinSatu Mare, fiind mai curajos, l-amdesemnat „șef”. Așa că i-am pasattoată responsabilitatea primuluicontact cu maestru.

Țin minte, era într-o sâmbătă. Zide lucru și noi avem cursuri laInstitut. După primul curs, dupăora 10, am plecat amândoi spreatelierul maestrului Vida Gheza.Emoțiile erau mari. Mai ales căcitisem în presă că avusese loc laBelgrad expoziția „Vida Gheza-Alexandru Ciucurencu”. Când amintrat în atelier, simțeam inima că-mi iese din piept. Ne-a întâmpinatmaestru cu un zâmbet care m-afăcut să mă liniștesc. Era un om deînălțime mijlocie, cu părul șaten,dat pe spate și cu fruntea lată. Eraîmbrăcat în pantaloni închiși cucămașă deschisă și un zerseupeste ea prins în trei nasturi. Ne-a

întrebat la ce facultate suntem,cred că știa, de la Mihai Olos, dar,era un motiv pentru a deschide,colocvial, discuția. I-am spus căsuntem studenți și pe deasupramai și scriem, precizând că amvenit să–ai luăm un interviu. Ne-arăspuns că nu este timp deinterviu pentru că așteaptă ungrup de elevi să-i viziteze atelierul.Ne-a sugerat să facem un reportaj.Așa am și făcut până la urmă. Amvizitat atelierul. Erau multelucrări, unele doar începute. Îmiaduc aminte de lucrareaColectivista, executată în 1960,după terminarea procesului decolectivizare. Mai era sculpturaNud, foarte stilizată, Băiat citind,Miner cu lampa, lucrări executateîn anul 1961, un Autoportret dinanul 1963, și undeva pe o laviță,parcă abandonată lucrarea Cap dețăran, terminată în anul 1957.

După ce ne-a explicat tehnica sade lucru strădania de a recreeaelemente din mitologia

maramureșeană, după ce ne-aspus programul său de lucru, iareu notând cu conștiinciozitate totce spunea pe un carnet ce avea peprima pagină fotografia lui Dej șiînsemnul Secera și Ciocanu, amauzit multe voci de copii la ușe.Elevii și pionierii veniseră săcunoască o mare personalitateartistică a țării noastre și aEuropei.

Reportajul l-am scris eu, l-arevăzut prietenul Ion Ghiur, și apoil-am citit într-o ședință acenaclului „Nord”, pe care îlînființasem, nu de multă vreme,împreună cu Vasile RaduGhenceanu.

Însă reportajul nu a apărutniciodată. Motivul a fost, l-am aflatulterior, cenzura nu a aprobatpublicarea lui în cotidianul PentruSocialism, motivul fiind ,menționarea în reportaj aexpoziției lui Vida Gheza din anul1944, organizată de hortiști la Cluj,fără știrea maestrului.

→ Continuare din pag. 13

nr. 114, 2019 15


GLASURI ÎN NOAPTEGLASURI ÎN NOAPTEunul strigă de durerealtul strigă de plăcere câinii nuntesc o căţeaalchimişti bat în daireapălăvrăgeşte o steaseceta şi vântul ardnoaptea nu se dă cu fard

crestele se cocoşeazăsunetele ricoşeazăbufniţele domnitoarepironesc tron şi altaresacerdot este o floare……între rege şi nebunăuitai să întreb de lună

glasuri – glasuri – joc de şahceasul este crinomahdin cât bate catedralanebunii au umplut sala

trandafiri se spovedesclumânările trosnescaştrii-n ceruri se scumpescde din jos lumi se chircescun ermit a înfloritla poarta din răsărit

jalele petalelene sfărâmă zaleleconstelaţii liricescriu sorţi cu chirilicepăsări oarbe se-ncrucesccruciade nu pornesc…

SCRISULSCRISULam adormit pe înstrunatul pat de lireşi am aprins un foc de dincolo de firenu întrebaţi: înlănţuit în scrisuripot doar să mint – eu nu dezvălui visuri

va fi mai bine sau va fi mai rău?asta-i exact ce vrea să ştie-un nătărăunu-nvăpăiez – acum – noi sfinte evangheliicu degetul ating mistice perihelii

lumină şi durere – asta-i tainaşi vine vremea când lepădăm hainasă năvălească razele din noi spre altă lume

în care tot ce-am ars şi plâns să se adune……şi stau aşa – lipit de rănile Lui Cristpână-mi dau seama: da – scriu – deci exist!

PARTIDĂ PIERDUTĂPARTIDĂ PIERDUTĂşi de m-am umilit pân' la turbarecine-mi va da-napoi steaua din frunte?doar Parsifal să-mi pună întrebares-aduc Graalul regelui din munte

şi de-am răbdat ruşine-ndureratăce magi văzut-ai că se-ndreapt' spre mine?mistică stea pe cer nu se aratăs-au stins în cer plodirile divine

deci am pierdut partida vieţii melecăutări zadarnic tot vânez în zare:poţi doar spori avutul celui care are

coroană nu s-aprinde-n tinichele……dar dincolo? – schimba-vom sorţi şi crugurisau – vâlvătăi – vom arde-n alte ruguri?

EXISTENŢĂ UMANĂEXISTENŢĂ UMANĂnu compromisul laş te alduieşte omci suferinţa-ntreagă – spre tăriemi-am cântărit şi umbra şi fiinţa – date mieatunci – doar – ochii au zărit Scara din Pom

păcat şi viaţă – lacrimi – făptuireuitare şi iubire – crimă şi născareau plămădit din haos astă-alcătuireo mărturie: -n mine e o zare

în mine-s toate relele ce-s buneprecum şi bine-ngenuncheat la vetre reledar am trăit: nu-s doar un şir de rune

ci carne – sânge – duh – doriri de stele……judecă – Doamne – propria-Ţi minuneşi zău că vei avea atâtea-a spune…

LUNTREALUNTREAo Luntre – un Luntraş şi-un Voal de Spumeplutesc pe apa neagră – spre neştiretristeţe îmbarcată-ntr-o priviredar şi dorinţă-ascunsă de-altă lume

dez-văluit – voi trece peste fiarevoi înfrunta orice – cum învăţaivoi răsturna din cale-mi orice poliţairăzbind în Elizeele Câmpii barbare

nu e “dincolo” altfel: e-un “dincoace”în care cel cinstit nu-i pedepsitşi-n care – da – lumina nu se mai preface

iar Zeul – faţă-spate – nu-i un ipocrit……căci Luntrea nu vâsleşte spre câştigiar umbra – răul – cabotinul – mor de frig…

VREAUVREAUvreau să răzbesc dincòlo mai degrabăspre a vedea o lume fără imposturălume-unde statùra e statùrăşmecheri nu-şi scuză crime prin vederea slabă

o lume cu măsura la luminănu catrafuse poleite-n auro lume-n care-i sfântă-oricare cinăşi nu există ciorditori de laur

o lume-n care scrisu-i rugăciuneşi cioara nu se dă privighetoareo lume izbăvită de minciune

şi-n care Însuşi Zeu-i sărbătoare……lăsaţi curat obrazul meu de rază:sărutul vostru numa-l îmbălează!

LINIŞTEA SPERATÃ(POEME)

Adrian BOTEZ

nr. 114, 201916


DUHULDUHULC|L|TORIILORC|L|TORIILOR

Elena BUICĂ

La vârsta mai înaintată,călătoriile nu se mai supuntălpilor noastre ca în anii cumai multă vigoare fizică, darinima și gândul nu cunosc nicioopreliște. Mii de amintiri măbântuie și mă poartă pe cărăriluminate de bucuria trăirilor peunde mi-au umblat pașii careaproape că zburau singuri, înalte etape ale vieții. Acum, la

anii mai așezați, pare că se cere de la sine ca fragmente dincălătoriile mele să se adune ca într-un vad într-o privireretrospectivă.

Călătoriile m-au captivat toată viața pentru că ne oferășansa de a cunoaște nemijlocit zone ale universului în caretrăim și șansa încărcată de fiori de a ajunge acolo unde nezboară gândul. Am apreciat fiecare călătorie ca pe o nouăexperiență, chiar dacă am mai fost în acele locuri. Pasiuneaaceasta am transmis-o și familiei fiicei mele, în sânul căreiaîmi duc zilele. Au ajuns să facă chiar și câte patru călătorii maripe an. Pentru că nu mai pot ține ritmul lor, acum ei pleacăadesea fără mine, iar eu, cu inima strânsă, îi privesc cum îșiiau zborul fără mine și asemenea puiului rănit și rămas încuibul gol, plâng în mine. Glasul rațiunii mă ajută să mă împaccu ce-mi mai poate oferi viața acum și încep apoi să măhrănesc cu amintiri și cu noile impresii acumulate de ei.

Fiecare etapă a călătoriilor mi-a adus partea ei de bucurie.De fiecare dată trăiam o plăcută efervescență în timpulpregătirii planului de călătorie și a bagajelor, cu grija de a nuuita nimic. Trăirile atingeau culmea când se întâmpa să neiasă în cale ceva neprevăzut, fiindcă legile firii nu pot ficontrolate de nimeni, și astfel, călătoria devenea unică. Darnici finalul călătoriei nu-mi displăcea. O parte a farmeculuioricărei călătorii e ceea ce rămâne și promisiunea întrezărităa altei călătorii.

Eu cred că există un duh al călătoriilor. Privindretrospectiv, îmi întăresc convingeruile mai vechi desprecălătorii, că ele sunt mai mult decât ceea ce înseamnă laprima vedere. Am considerat fiecare călătorie o lecție deviață și un prilej de meditație din care să pot trage o concluzie,o învățătură și-mi ziceam mereu în minte: ferice de cel ce-șiface timp pentru călătorii și astfel să primească o minunatăhrană spirituală. Călătoriile dau vieții o altă dimensiune, nedeschid calea spre un alt stil de viață, ne ajută să necunoaștem mai bine pe noi înșine comparându-ne cudiversitatea de oameni întâlniți. Călătoriile ne ajusteazămodestia raportându-ne mărunta, trecătoarea noastră ființăla mărețiile naturii și realizăm ce loc micuț ocupăm în lumeaasta mare. Pe de altă parte, comparația cu alți semeni are șirolul benefic de a ne întări încrederea în sine, selfistim-ul,cum spun englezii. Experiențe diferite ne ajută să facem

asocieri creative. Sunt întotdeauna relaxată, mă bucur deatmosferă, de oameni, de arhitectură, încerc să iau din fiecareloc ce este mai bun, văd multe lucruri altfel – într-un felvedeam America înainte de a o vizită și foarte diferit dupămai multe vizite, altfel vedeam învățământul din Canada șiAmerica, altfel văd România, fiindcă funcționează nişte tiparedin care nu poți ieși decât în contact direct cu realitatea.Călătoria, oricât ar fi de obositoare, în final rămâne tot orelaxare.

Primele călătorii le-am făcut în țară, în urmă cu mai binede o jumătate de veac, într-o perioada întocmită după criteriifoarte restrictive, greu de imaginat în zilele de astăzi cândprefacerile se află într-o alertă inimaginabilă. Atât de mari șimulte sunt schimbările, încât mi se pare că de atunci a trecutmai mult de un secol. În acele vremuri, pășirea pestegranițele țării era posibilă numai în imaginația noastrăînflăcărată, fiind retezată de orice suflu al realizărilor. Peatunci nu am scris impresii decât în vreo epistolă, cânddădeau pe răscoală, dar știu că au fost scrise în adâncul fiinţeimele cu cerneala permanenței și au fost luminate cuscânteieri ale duhului călătoriilor. Am început să notezimpresii din călătorie abia când mă apropiam de târziul vieții.Am scris cu aleasă bucurie și deosebit interes, văzuteîntotdeauna ca pe o binecuvântare pentru ochi și pentrusuflet, deopotrivă. Le-am perceput ca pe niște notații aleinimii, imaginile înflorind din admirație pentru frumusețilecreate de Domnul pe acest pământ sau de iscusința omuluiînzestrat cu haruri.

Oricât timp a trecut, mi-a rămas vie în minte prima meacălătorie mai lungă, făcută cu trenul, la 18 ani, în 1952.Călătoria a avut un traseu lung, din comuna mea natală,situată nu departe de Dunăre, și până în nord-vestul țării, înorașul Oradea, unde trebuia să-mi încep cariera. Drumulstrăbătut în condițiile de atunci a fost costisitor și deosebitde greu de suportat, cu schimbări de trenuri și așteptăriîndelungate prin gări, chiar mai mult de 24 de ore. A fost maigreu decât drumul făcut în Canada peste o jumătate de secol.Efortul acela a fost plata pentru câștigul pe care l-am avut pealt plan. Călătoria aceea mi-a fost parcă deschiderea uneiferestre spre noi înțelesuri ale lumii în care trăiam. Atuncimirarea mea a dat pe răscoale. Pătrunsesem într-o lume încare totul era diferit. Peisajul îmi oferea măreția munților pecare-i vedeam pentru prima dată, ondulările dealurilorîmpădurite, aerul oxigenat de parcă mă înaripa, graiul diferit,portul, obiceiurile, tradițiile… Atunci am descoperit că măsimt atrasă de călătorii, fiindcă ele îmi oferau șansa de aremarca diferențele care dau farmec vieții și neindividualizează, egalitatea nu există decât în fața morții. Maitârziu am tras concluzia, că deși există aceste diferențe, existătotuși o unitate care dă armonie și echilibru vieții, stabilitateși siguranță, unitate pe care o regăsim în lucruri universalvalabile: soare, natură, lumină, aer curat, scânteiaomenescului din noi, dăruită de Creator…

În concluzie, din toate beneficiile călătoriilor, la ce mi-așarunca privirile? Înclin spre capacitatea lor de a fi o portițădeschisă spre cunoașterea lumii, dar mai important,cunoașterea de sine, așa cum spunea și Mircea Eliadea: "ceamai prețioasă călătorie este aceea către sufletul nostru, cătrenoi înșine". Aș mai adăuga și faptul că ele ne încarcă cuenergie pozitivă și foarte important, atunci când călătoreștiești foarte plin de viață.

POETULPOETULNA}IONAL ALNA}IONAL AL

TTĂĂTARILOR DINTARILOR DINDOBROGEADOBROGEA

Güner Akmolla

Volumul bilingv „OlîmsîzȘiirler”/ PoemeNemuritoare” editat de noiîn anul 2007 la edituraconstănțeană NewLine,prezentând note biograficeși analize literare, se încheia

cu aceste concluzii, oarecum sceptice din perspectivaanului de grație 2019: „Secolul trecut, al XX-lea ne-adăruit nouă, tătarilor crimeeni din România trei maripersonalități: Memet Niyazi, Mustegep Ulkusal,Negip Hagi Fazîl...iar noi, îngenunchiați la mormintelelor, sărutăm și azi pământul care leacoperă…

Secolul nostru, al XXI-lea, oare, câțiOAMENI MARI ca ei, cu principii și ideipe cât de folositoare pe atât deînălțătoare, va naște aici pe pământulminunatei Dobroge? (op.cit.p.68)

Evocând personalitatea „PoetuluiNațional” definim câteva aspecte dinviața sa precum și marile teme alecreației sale poetice. Familia poetuluinăscut în satul Așcilar / Vânători de lângă Mangalia aemigrat în anul 1890 în Turcia, unde, elevul șistudentul Memet Niyazi a făcut parte din societățisecrete precum Vatan / Patria, asociații literare,apropiindu-se de tinerii tătari din Crimeea, veniți lastudii, unul dintre ei, cu care a păstrat prietenia de-alungul vieții sale fiind Noman Celebi Gihan ( 1895-1918, primul Președinte al Republicii SovieticeAutonome Tătare Crimeene, Eroul împușcat la 23feb.1918 în Aqiyar / Sevastopol).

Poetul a călătorit de 3 ori în Patrie, apoi, s-a stabilitla Constanța la Școala Musulmană, de unde a trecutca profesor de lb. și lit. turcă la Seminarul TeologicMusulman din Medgidia, fiind profesorul tatălui meu.

Locuia cu chirie, de aceea, doi bogătași tătari din„satul -capitală culturală” Azaplar / Tătaru, AbdulveliMennan (chiabur, din fericire pentru el, a murit prin1948) și Osman Nuri (vechi revoluționar dinorganizația „Junii Turci” din Turcia, participant laluptele de la Mărășești, decorat, arestat în 1953 cafost fruntaș liberal, mort în anchetă în vara aceluiașian) au cumpărat o casă în Medgidia și i-au dăruit-opoetului cu aceste cuvinte:

,,Acesta e darul nostru pentru marele poet alneamului!”

Temele poeziilor sale au ca lait-motiv dorul dePatria pierdută. Acestei drame istorice i se alăturădorul de libertate, urmând teme inspirate dinfrumusețile Crimeii sau din tradițiile și obiceiuriletătarilor aflați de secole în Dobrogea. Arta poeticăeste exprimată în poezia cu care încep poeziilededicate civilizației poporului său „Celor care întreabădacă mai sunt tătari?” Țesătura de motive generatede interogația – răspuns se poate descifra în câtevaaspecte:- numele glorios de tătar constituie o coloanănemuritoare în templul de coloane veșnice ridicatede-alungul istoriei poporului turc-tătar ( a se vedea,

alăturat, harta dăruită revistei Emel/Ideal de dl.ErdinIbadulla din Basarabi,harta fiind o lucrare a cartografilorfrancezi din anul 1706 cu statele tătaredin lume; - vocile care afirmă că „istoria l-a pierdut pe tătar” nu suntveridice; pentru existența lui istoricăstă mărturie Hanatul Krîm (1441-1783) desprins din Imperiul Oastei deAur (Altîn Ordu, nu Hoarda de Aur,1227-1502, imperiul întinzându-se de

la un ocean la celălalt); chiar dacă astăzi el „doarme”(spune poetul, poporul meu se va trezi mâine. Acestepatru coloane alcătuiesc, în concepția lui MemetNiyazi schela ce umple golul istoric efemer. În versulal doilea al poeziei „artă petică” se simte iubirea deneam și mândria națională: „Eu sunt tătar le răspundcelor care întreabă.../ Sunt un tânăr tătar care-șicunoaște bine gloria străbună.” (op.cit. p.71)

Având un lexic deosebit de vechi și plin desensuri, poetul își continuă ideea mărturisind cănu se poate supăra pe poporul său, pentru că este„un popor bun” care și-a stabilit un loc în istorie,respectul de odinioară este aproape de a renaște...

nr. 114, 2019 17




18 nr. 114, 2019

În ținuturi muntoase ( unde au luptat partizaniitătari antifasciști în anii ocupației germane dinCrimeea ( 1941-1944) curg ape fără de sfârșit,precum este tătarul cu rădăcinile înfipte în istoriastrămoșilor: „Cuvântul meu va ucide pe cei ce neagătrecutul / Pe cei care mintistoria, uită adevărul, ștergHanatul.”

Poetul „mângâie” pecontemporanul „culcat”,trecând în lumea celor morția „celor nemuritori”, ne oferăcheia poeziei : plânge pentrupoporul său , consoanelespecifice limbii, „k,z,s,gi” contribuind prinsonoritate la realizarea ideii de iubire de neam.Ultimele versuri sunt un edificiu literar:

„Dacă eu, în viața mea nu voi apuca acele zile deglorie,/ Din mormânt voi întreba de soarta ta ,tătare!/ De soarta ta voi întreba, tătare, dinmormânt,/ Și dacă răspunsul nu va fi bun, voiplânge sub pământ!”

Epoca de la sfârșitul celui de al doilea războimondial a creat aceeași imagine de a căuta ajutorulcelor morți în lupta de eliberare și în opera a doiurmași, precum poetul, dramaturgul, militantul,liderul și Eroul Național Negip Hagi Fazîl (1906-1948, mort în timpul anchetei) și Șayp Veli Abdulla,

Hogea, Poetul și Militantul dinAqbaș / Albești ( 1913- 1991).

Încheiem această paginăistorică cu un citat din poeziadedicată Patriei Crimeea:

„Insulă verde, ești un buchetales cu mâini divine,/ Din florilece-mpodobesc întreaga fire!/Deși frunze ofilite uneori se rup

din tine,/ Tot nu e în lumea mare un alt loc să-țisemene!” (G.Akmolla, rev bilingvă Emel / Ideal, nr.12, an 2006 p. 1, / 1930, anul apariției); vol. bilingv„Poeme Nemuritoare, 2007, p.84)

N. R. : Doamna Guner Akmolla (Ghiuner Acmola)este poetă, prozatoare, traducătoare și membrăUniunii Scriitorilor din România, filiala Dobrogea șia Uniunii Scriitorilor Tătari din Crimeea.


CAFENEAUACAFENEAUAPOEȚILORPOEȚILOR

DOREL SCHOR

Ennis este un oraș irlandez de provincie care are dedouă ori noroc.

Primul noroc al orașului provincial Ennis este faptulcă cel mai mare aeroport al țării a fost construit nudeparte de el. Acest amănunt care aparent ar trebui săderanjeze, a încurajat industria hotelieră, turismul,artizanatul local, berea Guines, fabricanții de umbrele,producătorii de cremvurști, vânzătorii de flori,chioșcurile cu articole de poștă și tabac etc. De unde,înainte cu vreo cincizeci de ani localnicii alcătuiau 90la sută din clientela pub-urilor, la ora actuală eialcătuiesc în proporție de 90 la sută personalul servantal localurilor de tot felul.

Al doilea noroc al orașului irlandez Ennis estefaptul că se află aproape de estuarul fluviului Shannoncătre Oceanul Atlantic. Asta explică de ce plouă atât

de mult la Ennis, mai ales către seară... E ora când devoie, de nevoie, vizitatorul intră urgent într-unrestaurant, într-o bodegă, într-un bar.

Pe noi ne-a atras, într-un amurg de ploaiemocănească, o ușă grea, de fier forjat, pe care eraatârnată o firmă modestă dar simpatică: Cafeneauapoeților.

Irlanda a dat mulți poeți și scriitori... M-am așteptatca de pe pereții localului să mă privească chipuricelebre: George Bernard Shaw, Oscar Wilde, O Neill,Samuel Becket, Sean O Casey, Jonathan Swift...Niciunul nu se afla însă în seara acea la Ennis. Mi-amzis că probabil cafeneaua e frecventată de poeți localiși i-am pus această întrebare chelneriței.

Mi-a răspuns că nu are cunoștință de așa ceva, nucrede că în oraș ar exista poeți, dar se va interesa la șef.Proprietarul s-a dovedit amabil, s-a așezat la masanoastră și ne-a propus să bem în sănătatea dușmanilordușmanilor noștri. Ideea mi s-a părut foarte cuminte.În continuare, domnul Malloney, proprietarul, ne-amărturisit mirarea lui. Pentru că suntem primii cliențicare, de când există crâșma, au crezut că denumireaobligă la ceva. Putea foarte bine să se cheme Gâsca deaur sau Inorogul verde și nimeni n-ar fi avut nici opretenție câtă vreme berea era bună, de la butoi.


19nr. 114, 2019

P O E M EP O E M EIrina Lucia Mihalca

Însăşi viaţa

Nu uiţi frunzele ce ieri ne-acopereau ca o pătură,şoaptele lor sperau să treacăprin arcul elipsei- acea absenţă plină -,zâmbetul nostru ne-a luat inimile.

O fericire în forma unui îngerşi un miracol delicatte fac să simţi lacrimi de bucurie,două buze ard intens, o dorinţă extatică,acele săgeţi ţintesc inima, capul ţi se-nvârte.

Un limbaj floral este necesar iubirii,mâinile de pe tastaturăîţi sunt amorţiteşi toate dorinţele tale secretede a explorafiecare parfum din mine,rămân inocente, ca ziua de lungă.

Prin cel mai adânc tunelun tren intră în viteză, un vuiet în diminuendo şi-n albastru crescendo este iubirea, sursa fiind însăşi viaţa.

Incomensurabil şi insondabil,cu mult faţă de ceea ce, tocmai, am spus,în miezul meu interior,profund te iubesc! îmi spui astăzi.

Conturul unei șoapte

Îmbrățișați, în tăcerea eterică îți atingsurâsul pâlpâit.

De undeva din adâncuri îți răsare azurul intens din priviri.Cu inflexiuni colorate, vii, inefabile,

de nepovestit prin slove,ne sunt toate clipele,brodate spontan,în complexitatea lor,într-o nebănuită călătorie,asemeni misterului ceasului din pereteși-a orelor desprinse, ca frunzele de toamnă blândăpeste țărmul mării noastre,ce trec, în dansul lor, fără a le simți.

Tic-tac, tic-tac… Tic-tac, tic-tac...Căldura șoaptei tale îmi poartă pașii

spre mine.Aici sunt eu, trestie înălțată spre soare,lângă tine plutesc amintirile.Fără să mai aștepte,coridoare greu de atins îți dau târcoale.Pe drum, o cărarene-așteaptă albul înghețat al gândurilor.

Priveşte cu înţelegeretotul în jur...

Priveşte cu înţelegere totul în jur!Mult prea târziu ne va fi să ocolim stâncile ce ne-au epuizat zborultrezit de clopoţeii câmpului nostru.

Priveşte cu uimire pescăruşii ce plutesc deasupra mării, precipitându-se spre următorul salt.

Mult mai mult va ploua când ne vom acoperi gândurile din ochii păsării Phoenix, oarbe deiubire.

Priveşte cu bucurieagitaţia copiilor urcând toboganul, fericiţi ca frunzele desprinse,cuprinse de mirajul zborului.

Un cerc în care ne vom întoarce,primul şi ultimul zbor visat de mugurele ieşit în călătoria spiralată a vieţii.

Pentru a atinge, pământul se grăbeşte, în drum spre rădăcini,pentru a porni în sevă spre viitorii muguride unde-şi vor relua zborul,mereu primul şi ultimul, la infinit.

Priveşte cu atenţie bătrânii sprijiniţi în baston, urmărind copiii care aleargă spre tobogan. Priveşte cu înţelegere totul în jur!

Aşteptarea...

Aşteptareae atunci când ai auzit că-n piept îţi arde

dorinţa de tine, hai, smulge durerea din floarea tăcerii,

durerea care-i umbreşte ochii,te uiti în jur şi vezi cum braţele cuprind

doar neantul,un vis, o lume spectrală în care te pierzi

în apa vie a iubirii, chiar dacă pământul de sub tălpile

noastre se mişcă, asemeni nisipurilor mişcătoare, în aer dispari dacă nu te simt lângă

mine,

un vis inspirat din repetare, face parte din tine, înăuntru îl simţi, renăscându-te.

Da, iubitule! Ţine-mă, să nu-mi dai drumul!Dincolo de marginile lumii se revarsă

speranţele ei.Noi suntem viaţa, noi suntem apa viecu tainele luminiiîn aventura cunoaşterii,lutul facerii, fericit în roua iubirii!


20 nr. 114, 2019

Acvila

Corbii zboară în stoluri acvila zboară solitar.Luchino ViscontiAtât de aproape de cerzboară acvilasingurăca un poetrăbdător așteptândsosirea cuvântuluipână când pana, în sfârșit,zgârie câteva liniiîndoindu-se încăde rostulde zădărniciaspunerii prin cuvinte.

Germain DroogenbroodtTraducere: Gabriela Căluțiu-SonnenbergDin „În curgerea timpului, Meditații înHimalaya”

Zorii speranței

Lumina zorilorșterge urmele nopțiise scurge timpul nepăsătordeși eu aș vrea să-l oprescfixat pe lentilă ca un clișeu de dor,căci prețioasă ca rodul bogat e iubirea.

Asemenea lunii ce se-nalță în noapteești tu, dragostea mea, orice s-arîntâmplate port în inimă oriunde fiind, de când te iubesc, alta e lumea mea,în locașul tandreței două inimi încaprazele soarelui dau glas corzilor iubiriispre zorii speranței cântec suind.

Anna Keiko, ChinaTraducere: Germain Droogenbroodt –

Passionaria Ivanov

Lecție

Atât de rare sunt cuvintelepe care mă căznesc să le exprimfiricele din praf de cretă dintr-un burete folosit pentru a ștergetablaceva rămâne mărturieun os în gâtcăznindu-se să iasăpe tabla de la școalăun venerabil dascăltext ilizibil scrie:viața meadin ce în ce mai scurt e timpulpână când clopoțelul va sunacuvinte tot mai drămuiteconsumă creta reducândpraful rămas pe degetele mele.

MIROSŁAW GRUDZIEŃ, PoloniaTraducere: Germain Droogenbroodt –Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Harfă

Harfă mi-e trupul tăufreamătă corzi deasupracutiei rezonantedegetele mele ciupescgâtulîntinsa suprafațăacuitățitriunghiun arc de vânătoaretrubaduritruveriminesengeriMonteverdiGluckBerliozGlissandoul specificstopează rezonanțalas în blândă cădereuna sau două mâinipe corzi să odihnească.

IVAN HRISTOV, Bulgaria, 1978Traducere: Gabriela Căluțiu-Sonnenberg

COLAJ LIRIC

Poezia S\pt\mâniiPoezia S\pt\mâniiITHACAITHACA


21nr. 114, 2019

MareaMareaIon Teodor Palade

E 6:51, vremea excelentă intrăpe fereastră și se alătură simfoniei a 2-a de Brahms,iar eu termin felia de pâine graham cu cartof copt, lacare se adăugă un ardei roșu, seducător.

Mă îmbrăcasem în gri, un gri uzual, nebătător laochi. Am ales și șăpcuța gri, și o batistă gri, parfumatădiscret cu "Orlando Fresh".

Și-am auzit fluieratul prelung, am aruncat ochii pefereastră, iar brațul meu a fluturat grăbit.

Truly mă aștepta !Am ajuns, aproape gâfâind, iar ea mi-a arătat

ceasul, ceasul roz cu steluțe albastre pe margineabrățării.

Eu mi-am privit Rollex-ul, purtat de bunicu 50 deani în viață și 7 ani în mormânt.

Era 6: 58 și un pic.- Mă gândeam că vei fi aici, cu 5 minute înainte de

6, dar... am fost eu, care știi cât sunt de punctuală ...! Și printre chiparoșii tineri, luneca zâmbetul ei,

fermecător de trist .- Oh, da ! am zis eu, dăruindu-i o monedă de un

ban, după ce o trecusem printre firele de păr rebel depe frunte.

Ea a luat bănuțul, l-a sărutat și a zâmbit ușor, așacum numai ea știa să zâmbească.

Am pornit cu bicicletele spre mare, era spresfârșitul simfoniei a 2-a de Brahms, care evidentsuferea... pentru mine, cel de departe.

Peste puține minute am ajuns la micul nostru golf,unde pescărușii se roteau zgomotos, iar valurile

blânde loveau stânci răzlețe.Ne-am aruncat în mare, îmbrăcați, așa cum am

convenit dintotdeauna, iar după mai puțin de un minutne tăvăleam pe nisipul fin, apoi, cu un elan simplu, ne-am aruncat iar în apă, transformându-ne în visătoarefantome acvatice.

Soarele ne cerea dezbrăcați, așa că, aruncândhainele peste biciclete, ne arătarăm naturii

aproape așa cum ne-a creat ea, într-un momentunic, de inspirație, sau de uitare...

Și stăteam pe nisipul cald, întinși, cu fața lamărețul, neprețuitul Soare !

- Te-ai uitat la meci ? zise ea, pe neașteptate.- Da..., am răspuns eu oarecum absent.- Și ?- Dezgustător..., am răspuns, parcă nu pentru ea.- Hai să-ți spun ultimul haiku.., zise, iar cerul

cobora mai aproape.- Oceanul doarme, În adâncuri e noapte: Oglindă din vis.- Abstract, abstract... sau poate prea frumos ! am

șoptit cerului, de aproape.- Doar atât...! zise ea, zâmbind ușor, așa cum

numai ea știa să zâmbească.- Ar mai fi, poate..., dar nu sunt sigur ...- Hai, odată... ! Iar cerul aproape se oprise din

respirație, așa că m-am trezit spunând :- Dor de lămâie, Între două silabe :Ora ceaiului !Un presupus foșnet venea dinspre aripile unui

pescăruș rătăcit, lansat spre clocotul valurilor. Și nupeste mult timp se auzi, clar, bâzâitul strident al uneibormașini. Era semnul discret, prin care don Pedroanunța, în fiecare dimineață, că a deschis ceainăria.

Caietde [colar

Eu rătăcescEu rătăcescDaniel Juverdeanu

În parcul cu alei, cândva de piatră,a venit toamna…întâi s-a așezat timidă peste pajiști,dar după un timp, fără opreliști,a cotropit întregul parcdin pomii desfrunziți și descărnațidin când în cândmai cade câte-o frunză vestejită.

Desprinsă parcă dintr-o carte,în loc de file, frunze moartese răsucesc acum prin aer,plutind încet, cu grație celestă,către pământ, părând c-ar vrea,de astă dată, odihna să își afle. Eu rătăcesc cu toamna-n sufletpe-alei ce-au fost cândva din piatrăprintre fantasmele măiastreși-n mine caut, ca-ntr-o carte,să deslușesc, măcar o clipălumina care jaru l-a aprins.Călcat de nevăzuți-ți pași,foșneste-ncet,covorul frunzelor căzute pe pământ.


22 nr. 114, 2019

Tudor Arghezi. ,,O regăsire, amputea zice, simbolică, emblematică,pentru spiritul românesc în zonele luide manifestare cele mai înalte și maisensibile: literature” (p. 47). E.Simion decodifică ,,mizantropia” cucare îl gratulează Lovinescu peautorul Cuvintelor potrivite.Oscilând între autarhia limbajului șirigoarea semnificației, Simionpropune un nou orizont deinterpretare a lovinescianismului dedupă Lovinescu: ,,A patra generațiepostmaioresciană, dupănumărătoarea făcută de Lovinescu și,să nu uităm, a doua generațiepostlovinesciană, după socotealaîncepută de noi, debutează bine,printr-un manifest ferm, chiarprovocator, pentru că respingeconvingerile culturalilor de pestemunți, cum ar fi, de pildă, faptul că,sfâșiată de Dictat, România arenevoie nu de teoria autonomieiesteticului și de alte disocieri,combinațiuni estetizante, ci de oliteratură patriotică fără echivoc” (p.63-64). Exegetul consideră că,,resurecția naționalismuluiextremist” (p. 61) într-o anumitămăsură a marcat fenomenul literarromânesc (prin exponenții săi cei maiînverșunați împotriva neosemănă-torismului: Slavici, Coșbuc, Goga,Rebreanu și Blaga), estetismul fiind,,perceput ca o diversiune majoră” (p.70). Prezentându-ni-l mereu obsedatde neant și de construirea, în tradițieteoretico-eseistică, a unui puzzleestetico-obiectiv, în spiritul luiCălinescu, Eugen Simion se referă la,,starea de spirit a criticului” (p. 72),ajungând la concluzia că ,,Lovinescua fost mereu, ieri și azi, opusul lui G.Călinescu și, dacă în 1945,Lovinescu este admirat, iar G.Călinescu socotit autorul unuiBabilon de glasuri încurcate, în altemomente ale vieții literare(momentul 1948, de pildă) criticasociologist-vulgară îi va contesta, seva vedea imediat, pe amândoi, odată

cu toată direcția criticii estetice” (p.91-92). În pofida instanțelorideologizate de ,,execuție”, cuprecădere din perioada decaden-tismului obsedantului deceniu,Maiorescu, Lovinescu și Călinescu,nu s-a reușit tragerea lor pe liniamoartă a culturii tributară esteticuluiminor, ci numai izolarea lortemporară. E. Simion ni-l aduce sublupă pe un anume Ion Vitner,pamfletar de duzină, slujitor obscural avangardei marxiste, care, prinstudiul său Critica criticii (Ed.Contemporanul, 1949) avanseazăconcepte-soluții proletcultiste, anti-lovinesciene, de cosmetizare a criticiiliterare aflată, chipurile, în agonie:sincronismul trebuie înlăturatîntrucât este dușmanul marxismului,estetismul maiorescian reprezintă unobstacol burghez pentru redresarealiteraturii realismului socialist,impresionismul este antiștiințific șiantirațional, junimismul trebuie săredevină o cale de instaurare aformelor fără fond, modernismul – oîncercare eșuată de orientare spredeterminism, iar tentativa deîntoarcere a lui Lovinescu lajunimism, o reîntoarcere ,,laautonomia esteticului și la celălaltepăcate capitale ale criticii burgheze”.

Eugen Simion este categoric înaceastă privință, dovedind cărespectivul ideolog de serviciu, ,,ungherist, în fapt, care-l vulgarizează și-l simplifică nepermis de mult chiar șipe Gherea, un determinist de altăcalitate intelectuală”, încearcă săîntoarcă lucrurile pe dos, și săimpună părerea că: ,,Lovinescu arevaloare pe măsură ce se rupe deMaiorescu. Fals! E. Lovinescu serupe în unele idei de Maiorescu, cummărturisește chiar el (referitor lateoria formelor fără fond), dar nu sedesparte niciodată de maiorescianismîn ceea ce este esențial, nu înideologie, ci în estetică și criticăliterară: autonomia esteticului, luptaîmpotriva confuziei de valori” (p.102). ,,Contestarea radicală a

estetismului lovinescian” este unsubiect tematic care polarizează,dacă vreți, ideia de critică în literaturaromână și repune în discuțieautogeneza interpretărilor lucide,bineînțeles, în baza ,,occidentalizăriitematice în artă” (p. 127) și a denunța,,neantul politic” (p. 127) promovatcu agresivitate de ideologia oficială.Autorul nostru condamnă aceastăinterpretare, fiind de partea luiLovinescu a cărui operă ,,estejudecată din punct de vedere exclusivideologic și repudiată, negată cubrutalități”: ,,Odată cu ea – neprecizează exegetul – este contestatși omul care a scris-o, un spiritdemocratic, în realitate, liberal,tolerant, prob, obiectiv, un mare criticresemnat – cum a mărturisit de atâteaori – în fața adevărului estetic, dinorice direcție ar veni. Noii ideologimarxiste (mă rog, în variantelecunoscute, partinice) ar fi trebuit săfie mai toleranți cu el și opera sa. N-a fost să fie așa. S-a întâmplat să fiecum au dictat circumstanțele istorieiși oamenii ce le-au servit (mulțidintre ei nespecialiști, politruci însensul plin al termenului, reprofilațiîn și prin literatură, spirite primitiv șiagresiv dogmatice, maniheistice) cuo intoleranță, o ură ideologică și olipsă de pricepere înspăimântătoare...Maiorescu și Lovinescu, în bunăparte și G. Călinescu (cu Istoria șiideile lui estetice), dar și ceilalți criticidin prima generație postlovinescianăau căzut pradă acestui procesideologic și politic (revizuirileproletcultiste), fiind, practic,îndepărtați, pentru mulți ani, de pescena literaturii” (p. 133).

Culpabilizarea sincronismuluilovinescian s-a produs, ,,din nou,îngropat – ne explică E. Simion – ,odată cu ideea imitației și aconceptului de modrnitate” (p.148)în perioada 1963-1965, cândsincronismul a devenit mai multdecât ,,o născocire și nici o fatalitatesociologică”, ci ,,o teorie cu unimens impact social”, susținută ,,cu



23nr. 114, 2019

argumente convingătoare” deLovinescu. Teoreticienilor dinaceastă categorie E. Simion îlalătură, printre mulți alții, și pe PaulGeorgescu, deși nici acesta nu sedeclară întrutotul pro-ideilorestetico-organiciste ale luiMaiorescu: ,,Arta pentru artă,autonomia esteticului, ideea căestetica nu este o știință, ideeagratuității artei etc”.(p. 157).Glosând pe tema ,,recuperării criticiilovinesciene” (p.161) E. Simion,revindecându-se din modelullovinescian, valorizează sistematic,ontologic și funcțional pyrrhonismulestetic remarcat de M. Cimpoi (înModelul de existență Eugen Simion,p. 117), lucru care îi oferăposibilitatea de a-și continuaincursiunea în lumea cărților unorcritici contemporani, cum ar fi, întrealții: Ileana Vrancea (E.Lovinescu.Criticul literar, 1965),Alexandru George (În jurul lui E.Lovinescu, 1975), și lista ar puteacuprinde și alți exegeți favorabili luiLovinescu, afiliați parțial sau total

lovinescianismului. Opiniile luiEugen Simion, potrivit căroraLovinescu, prin ,,forța gândiriicritice” (p.178) a afirmat valorileliterare ale vremii, sunt deosebit detemeinice și așează pe alte palieredemonstarea universalității literaturiiromâne. De o atenție deosebită sebucură în voluminosul studiu, deaproape 560 de pagini, G. Călinescu,datorită căruia ,,critica română,fixându-și un limbaj propriu, intrăîntr-o nouă fază de afirmare” (p.185), bineînțeles, acesta fiind judecatprin propria conștiință critică, prinsistemele și ipotezele unice,despovărate de constrângeri șiprejudecăți. De aceea credem căilustrul cărturar Eugen Simion, aelaborat un fundamental recurs lametodă, disecând opera deschisă aunui ,,făuritor a însuși limbajuluinou al criticii românești moderne”,cum îl califică pe E. Lovinescu, Ov.S. Crohmălniceanu în Literaturaromână între cele două războaiemondiale (vol III, Ed. Minerva,București, 1975, p. 159).

Călinescu sau Lovinescu?, seîntreabă autorul cărții, spunândcategoric că intrarea într-o ataredilemă din care nu putem ieși nu-imorală și nici benefică, estetică, încritică, atunci când somația este denatură politică. De aceea, spunememorabil că modelele vin și revinîn activitatea unui critic, odată unul,altădată altul, conform unui algoritmgreu de intuit și că are convingereacă ,,săbiile a doi sau trei mari criticipot intra, în literatură, în aceeașiteacă” (p. 311). Filozofia lui, ori, ori,i se pare profund provincială șineîndoios păguboasă, reprezentândo falsă problemă.

Închidem ultima filă a cărții cuimpresia general fortificatoare că,deși bătălia pentru Lovinescu nu s-aîncheiat în 1990, Eugen Simion areușit să reactualizeze modelulLovinescu și să ni-l prezinte ca pe unîndreptar estetic și moral îndezbateriile de idei care au loc înepoca postmodernismului șiglobalizării.

AȘTEPTAREAAȘTEPTAREALUI HRISTOSLUI HRISTOS

de Ion Iancu Vale

E iarăşi Paşti, aicea, pe pământ,În suflete, în aer şi-n cuvânt.E iarăşi Paşti, Hristos a înviatCa niciodată mai hulit şi-nsângerat.

Căci răii vor să ne lipsească de Hristos,Plămadă din Dumnezeiescul OsŞi stau la pândă, cocoşaţi de ură,În buncăre de aur şi de zgură.

Fiindcă nu-i lasă prin a Lui NemoarteSpre moarte, omenirea, să o poarteŞi Îl împroşcă cu vorbe şi înscrisuri,Otravă adunată din marile abisuri.

Dar nu au cum şi ce să-I facă lui Iisus, E prea aproape, prea prezent, este prea SusŞi e în fiecare muritor de rândCe-L poartă pân-la nesfârşire-n gând.

Şi care tot aşteaptă să Se-ntoarcăÎntr-o sublimă şi celestă arcăPe El, pe Marele Iisus HristosCel Bun, Cel Drept şi Mult Milos.

E iarăşi Paşti, aicea, pe pământ,În suflete, în aer şi-n cuvânt.E iarăşi Paşti, Hristos a înviatCa niciodată mai hulit şi-nsângerat.


24 nr. 114, 2019

LIVIU REBREANULIVIU REBREANULucia-Elena LOCUSTEANU

„Pentru mine arta înseamnă creație de oameni și deviață. Toate operele mari literare, acelea care înnobileazăcivilizația unei națiuni, sunt și mari realizări etice, sintezeale unei concepții de viață, mărturii ale gândirii și simțiriiunui popor într-un anumit moment.

Specificul național – postulat al diferențierii pe care orâvnește fiecare neam în mijlocul unei lumi în plinăefervescență și emulație – este creația literaturii, în primulrând, și, în general, al artelor”.

Ctitor al romanului românesc realist obiectiv modern –Liviu Rebreanu - este conștiința estetică ce aspiră spreobiectivitate, ce consideră că nu copiază realitatea, cărealitatea este pentru el numai un pretext pentru a crea oaltă lume, o lume nouă, cu legile ei. Creația e o vrajă care-l readuce la masa de scris, care-l face să – și trăiască toatesatisfacțiile într-o lume de ficțiuni, dar cu atâta intensitatede parcă ar fi mai reale decât realitatea însăși. Operascriitorului se constituie ea însăși ca o realitate animată deo viață proprie, cu legile și determinările ei de o rigoaremisterioasă și fascinantă.

Născut în 27 noiembrie 1885, în comuna Târlișua dinținutul Năsăudului și mort la 1 septembrie 1944 – la nicicincizeci și nouă de ani, în comuna Valea Mare de lângăPitești, Liviu Rebreanu – ca romancier - se înscrie în liniatradiției realiste: „Niciodată realismul românesc, înaintealui Rebreanu, nu înfiripase o viziune a vieții mai sumbră,înfruntând cu mai mult curaj urâtul și dezgustătorul,întocmai ca în varietatea mai nouă a realismului european,crudul naturalism francez și rus” scrie criticul Tudor Vianu,în timp ce Eugen Lovinescu consideră apariția, în 1920 aromanului „Ion” - „o revoluție față de lirismul sămănătorist

și de atitudinea poporanistă și față de eticismul ardelean,constituind o dată istorică, am putea spune, în procesul deobiectivare a literaturii noastre epice”.

Conștient că romanul este o existență epică construită,Rebreanu face din actul elaborării operei un act aparte cepresupune o idee coordonatoare proiectată potrivit unorrigori arhitecturale, dat fiind faptul că în ordinea structuriicompoziționale se materializează dimensiunile interioareale operei, se ordonează epic raporturile umane, sistemulde evenimente, straturile istorice și sociale ale lumilorimaginate de scriitor.

În „Mărturisiri” – (1932), Rebreanu explică necesitateaelaborării treptate, dar și prezentării arhitecturale amaterialului epic: „un roman nu se poate scrie fără oorganizare prealabilă a materialului”[1]. Scriitorul considerăcă este obligatorie o edificare conștientă, programatică amaterialului: „Îndată ce liniile acestea vor fi trase, voi aveaosatura, pe care se vor așeza și în care se vor încadra, înmod firesc, toate părticelele organismului viu și unitar cetrebuie să fie un roman”[2].

Ca și Galsworthy și Thomas Mann, autori de opereexemplare, care resping textele minore, aplicând principiiestetice majore, și Rebreanu admiră și practicăconstrucțiile epice exacte, dimensiunile stratificate depulsul vieții închis în opere. Monumentalitatea epopeică ecodul epic spre care înclină prozatorul Rebreanu,monumentalitate ce presupune și o elaborare exactă aoperei ca volum, structură, ritm, organizându-și romanul -ca un arhitect - într-o structură grafică, după cum nemărturisește: „Începuse a mi se sintetiza în mine ca o figurăgrafică”![3]„ trebuie să se unească, să se rotunjească, săofere înfățișarea unei lumi unde începutul se confundă cusfârșitul. De aceea romanul, un corp SFEROID, se terminăprecum a început.” [4]

Prefigurarea romanului în straturi grafice are ojustificare interioară de a găsi echivalentele epicecreatoare, imaginate, ale unei lumi care să dicteze duratași proporțiile operei într-o alcătuire geometrică. Romanulsocial „Ion” reprezintă momentul esențial al proiectelorscriitorului pentru o construcție epică de mari dimensiuni,carte fundamentală pentru evoluția ulterioară a romanuluiromânesc modern, inaugurând arta compoziției,confirmată, mai târziu, de romanul – tot social - „Răscoala”,ambele de factură epopeică. „Pădurea spânzuraților” –roman moral de fină analiză psihologică –reprezintăalternativa sublimului interior, a tragicului.

Publicat în 1920, „Ion” este cea dintâi realizare


25nr. 114, 2019

monumentală, realist - obiectivă – care investigheazămediul social - al unei etape - pe toată întinderea lui.Pregătit întrucâtva de „Zestrea”, „Răfuiala” - nuvele „fărăstrălucire” – (M. Dragomirescu), romanul „Ion” prezintă„viața socială a Ardealului, care, deși închisă în celula unuisat, este zugrăvită în întreaga ei stratificație, de la simplulvagabond până la candidatul de deputat și la mediuladministrației ungurești, cu o faună bogată în exemplarevariate” remarcă criticul Eugen Lovinescu.

Pentru Rebreanu, romanul trebuie să aducă o lumepopulată de destine, cu biografii, conflicte, relații șiimplicații sociale și morale, deci o realitate potențială, care,în cazul romanului, devine sensul intim al operei,impunând o anume organizare dirijată.

„Ion”, „Răscoala”, dar și „Pădurea spânzuraților” suntromane cu o structură compozițională proiectată cuminuțiozitate. Romanul „Ion” se circumscrie exact,închizând lumi paralele între două momente dispusesimetric și având semnificații ce se revelează. Se deschideși încheie cu motivul drumului. Descrierea drumuluianexează și alte motive – elemente din peisaj, motiveîncărcate cu multiple semnificații, mișcate într-o dramaticăanticipare a evenimentelor la care vom participa. Albuldrumului, crucea de lemn strâmbă, cu Hristosul de tinichea„cu fața spălăcită de ploi” realizează cadrul, ca un preludiual intrării cititorului într-o altă „realitate” – fictivă.

Descrierea drumului până la Pripas și chiar aîmprejurimilor și a satului corespunde în mare măsurărealității concrete și, totuși, „drumul” de la începutulromanului „Ion” face legătura între lumea reală și lumeaficțiunii, prin care intrăm și ieșim ca printr-o poartă. E o calede acces într-un alt univers. La Rebreanu, drumul epersonificat, devine personaj, ca la alți romancieri -timpul...

La începutul romanului, drumul, devenit personaj, etânăr, imaculat, nerăbdător: „Din șoseaua care vine de laCârlibaba, întovărășind Someșul – (motiv al scurgeriitimpului) - când în dreapta, când în stânga, până la Cluj șichiar mai departe, se desprinde un drum alb mai sus deArmadia, trece râul peste podul bătrân de lemn, acoperitcu șindrilă mucegăită, spintecă satul Jidovița și aleargă spreBistrița, unde se pierde în cealaltă șosea națională carecoboară din Bucovina prin trecătoarea Bârgăului.

Lăsând Jidovița, drumul urcă întâi anevoie până ce-șiface loc printre dealurile strâmtorate, pe urmă, însăînaintează vesel, neted, mai ascunzându-se printre fagiitineri ai Pădurii – Domnești, mai poposind puțin laCișmeaua – Mortului, unde picură veșnic apă de izvorrăcoritoare, apoi cotește brusc pe sub Râpele – Dracului,ca să dea buzna în Pripasul pitit într-o scrântitură de colină”[5]

În timp ce finalul, aidoma unui epilog, pentru a dasfericitate și simetrie compozițională romanului, reiamotivul drumului, descriind aparent același drum, drumprin care ieșim din lumea fictivă, readucându-ne - nu

neapărat -în realitatea din care am plecat, dat fiind faptulcă ne pregătește intrarea în alt univers fictiv – cel dinromanul „Răscoala”. „La Râpile – Dracului bătrâniiîntoarseră capul. Pripasul de-abia își mai arăta câteva case”

„Apoi șoseaua cotește, apoi se îndoaie, apoi se întinde.iar dreaptă ca o panglică cenușie în amurgul răcoros. Înstânga rămâne în urmă Cișmeaua Mortului, pe când îndreapta, pe hotarul veșted, delnițele se urcă, se împart(…). Apoi Pădurea – Domnească înghite uruitul trăsurii,vâltorindu-l în ecouri zgomotoase” „Copitele cailorbocănesc aspru pe drumul bătătorit și roțile trăsurii uruiemereu, monoton, monoton ca însuși mersul vremii.Secvența – parcă – prefigurează descrierea roților de trenal drumului de fier cu care se deschide romanul„Răscoala”. [6] Drumul trece prin Jidovița, pe podul delemn, acoperit, de peste Someș, și pe urmă se pierde înșoseaua cea mare și fără început…”.

Prin simetrie, dacă în expoziţiune, „drumul” – personaj„înaintează vesel, neted”, „alb”, în final, capătă o altădimensiune stilistică în acord cu mesajul pe care-ltransmite. Martor al atâtor drame, e și „el” – „drumul”,acum, bătrân și obosit, pierzându-și puritatea – albul inițial- a devenit „cenușiu”. Drumul, de data aceasta, închide olume din care ieșim după ce noi înșine am fost implicați,participând la zvârcolirile unor vieți, ieșim - împreună cuGhighi, cu Doamna și Domnul Zaharia Herdelea - dinuniversul frământat de zbuciumul atâtor destine: „Satul arămas înapoi același, parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Câțivaoameni s-au stins, alții le-au luat locul. Peste zvârcolirilevieții VREMEA vine nepăsătoare, ștergând toate urmele.Suferințele, patimile, năzuințele, mari și mici, se pierd într-o taină dureros de necuprinsă, ca niște tremurări plăpândeîntr-un uragan uriaș”.[7] Secvența citată e o profundămeditație asupra condiției umane în Univers, secvență ceevidențiază și motivului timpului.

Dacă metafora drumului, încercuind satul, deschide şiînchide romanul „Ion”, sugerând o existenţă închisă în caretotul se petrece potrivit unui ritual, iar „Pădureaspânzuraților” e marcată de cele două imagini alespânzurătorii – simboluri ale războiului, terorii şi morţii,începutul şi sfârşitul romanului „Răscoala” aduce un drumdeschis, un drum de fier pe care-l străbate trenul, învingând– parcă – spaţiul şi timpul istoric determinat, drum cereprezintă antiteza drumului din „Ion”.

În „Ion” şi în „Pădurea spânzuraților” există un raportde corespondenţă între imaginile cheie – iniţiale şi finale,în „Răscoala”, raportul e în contradicţie, având în vederedesfăşurarea faptelor care în final dezmint caracterizareaţăranilor, făcută, la început, de arendaş. În romanele luiRebreanu, la nivelul structurii compoziţionale, dar şi adiscursului, „figura grafică” devine expresia concentrată –metaforică - a structurilor imaginate. Acțiunea romanelorse înscrie într-un univers închis și rotund / sferic.

Va urma


nr. 114, 201926

Cronic\,Cronic\,Pas\rea dePas\rea de

ghia]\ (2015)ghia]\ (2015)Corneliu Vasile

Scriitoarea ŞtefaniaOproescu, născută laPătârlagele, judeţul Buzău,este o prezenţă activă şioriginală atât înpublicaţiile culturalenaţionale, cât şi în celezonale, cum este redacţia„Oglinda literară” dinFocşani şi cenaclul DuiliuZamfirescu. Desprevaloarea de necontestat a

creaţiei sale în versuri, proză, eseu ori publicistică s-auexprimat Adrian Dinu Rachieru, Florentin Popescu,Valeria Manta Tăicuţu, Constantin Miu, GheorgheIstrate, Leo Butnaru, Lili Goia.

Dintre cărţile publicate până acum, au fost remarcate;Naştere perpetuă, Potcoave de catifea, Singurătateanisipului, Zăpada neagră. Este membră a UniuniiScriitorilor din România. Această nouă plachetă deversuri este justificată prin referirea poetei la pasărea dinsuflet, dublată de pasărea reală, rătăcită într-o bisericăreală.

Argumentul, în proză, imaginează o pasăre care i setopeşte în palmă, pescăruşul albastru care îşi sapă cuibulîn maluri de ape, unde nu poate fi expus niciuneiprimejdii.

Moartea păsării de gheaţă reia motivul din Argument,cu paralelismul dintre pasărea colorată, de gheaţă şipasărea de sânge rătăcită în biserică, nereuşind să iasă pefereastră, „sub privirea indiferentă a îngerilor”. Imaginireuşite: „Mi se topea în palmă transparenţa culorilor/ şicurgea în buza umedă a nopţii”, sau: fluturi negribezmetici cu pântecul greu”.

În piesa Vis, îndrăgostiţii, el şi ea, par că zboară cuaripi de frunze amare/ smulse din nucul tânăr/ pe sub carese furişa nebunia întoarcerii/ până în pânteculhalucinaţiei”. Este evocat personajul mitologic Icar, casimbol al evadării din cotidian, iar, în final, visul este uitat

de cei doi, „destrămat înmetastaza adevărului”.

Un pescar bătrânsimbolizează uitarea şisingurătatea, neînţelegereadin partea celor din jur, căcipânzele de păianjen şisurditatea îl izolează, într-oimagine sumbră: „Ochii săialbiţi de sare/ se deschid înrăni părăsite” (Bătrânulpescar).

Foarte frumoasă şi cu conotaţii simbolice originaleeste poezia Dinţii ciorilor, unde aruncarea dinţilor delapte peste casă, pentru a cere dinţi de oţel, secompensează cu „dinţii de tablă” ai bunicilor şipărinţilor”, care zâmbesc apoi din morminte. De fapt,poezia Ştefaniei Oproescu are ca piloni de bază credinţa,familia, sentimentul de dragoste, evocarea trecutului şimeditaţia asupra prezentului.

În poezia Tablou, apa curgătoare, clipocind, vegetaţia,malul „împletit cu rădăcini”, scăldatul unui copil, ieşitdin unde „împletit cu mătasea broaştei”, într-o„moliciune de catifea”, alcătuiesc un tablou de duminică,proiectat „pe umbra năruită a înverzirii” . Mai rar atâtaexpresivitate poetică, ilustrând cu imagini şi, deopotrivă,îndemnând la meditaţie pe marginea frumuseţii vieţiifruste, în mijlocul unei naturi primitoare!

Frumoasă ţesătura de motive folclorice, aplicate pestesentimentul actual, în piesa Mori de apă, în care motivulvânătorii se asociază motivului întoarcerii, iubitul fiindademenit în leagănul munţilor, unde venea să se îmbetede licoarea păstrăvilor. De atunci, chemările sunt„repetate ecouri înflorind/ peste adâncuri de timp”.

Poezia Repetiţie include elemente ale realităţii verilorşi toamnelor din câmpie, „când se rumeneau macii/ înlabirintul verde al grâului/ spintecat de calea ferată”, sau„după ce plecaseră cocorii/ şi pe crengi moţăia bruma”,când „autobuzele sătule/ îşi închideau brutal uşile”,elementul repetitiv fiind „scânceau rănile carnea ta”, caresuprapune afectul unei realităţi prozaice, care ar părea deneconceput în spectrul sentimental.

Răgazul dintre iubire şi moarte este o piesă în caretranspar dorinţa de a trăi şi a iubi, confruntată cusentimentul neputinţei în faţa soartei: dacă te pătrundîndoiala şi monotonia şi dacă pierzi „sprintenealasuferinţei”, „e semn că undeva ai rătăcit drumul/ şi acumvieţuieşti/ în răgazul dintre iubire şi moarte”.

Amintirile îndepărtează chipurile şi faptele, dorinţele→ Continuare în pag. 27


27nr. 114, 2019

se estompează, visul se destramă şi „masca resemnării/ţi-o hrăneşti cu cea mai ieftină iluzie: /necurmataîntoarcere a visului/ pe altarul de lumină/ al apropiateiînălţări” (Resemnare).

Poeta are conştiinţa zădărniciei, a nesiguranţei chiara zborului: „mai agonizez în iubire/ până când răsuflareaîmi va pieri,/ până când din trup va rămâne/ doar umbrasingurătăţii (Îndrăzneală).

O adevărată simfonie a culorilor ni se înfăţişează înfaţa ochilor în poezia Arome de iarnă: „mirosul lemnuluiverde proaspăt”, albul ţintuit cu săgeţi de soare”,”cerulîn asfinţit/ se răsfrânge zmeuriu pe acoperişuri/ şi intrăverde hialin în noapte/ ca într-un măr crud,/ Nori vineţifurişaţi prin vârful salcâmilor/ umbresc faţa lunii”.

O imagine tristă, a descompunerii şi îmbătrânirii,apare în piesa Umbre: ruine, regrete, nopţile „tot maiseci”, umbre, pulsul tot mai rar. Poeta simte trecerea lumiicu toată fiinţa, înregistrând schimbările ireversibile alelumii, ale făpturii.

În altă poezie, întoarsă către „orizontul ascuns latainei”, poetei îi apar în gând rugăciuni „alcătuite dincuvinte necunoscute”, care îi provoacă „o adiere blândăpeste rătăcirile mele,/ învelindu-mă cu o nepământeanăsimţire”, iar revenirea la realitatea prezentului estedureroasă („Când revine bătaia inimii pe ritmulprezentului”).

Ultima poezie poartă titlul volumului (sau volumulare titlul acestei poezii) şi înregistrează pasărea, pe cândea „rătăceşte prin culori de vitralii,/ loveşte necunoscuteorizonturi dure,/ aude doar pocnetul ca de grindină/ altrupului ce-i desparte memoria/ de relieful necunoscut alprezentului”. La fel este şi poezia, fără o finalitateconcretă, viabilă, palpabilă, aşa cum păsării de gheaţă „îialunecă / picătură cu picătură cu picături din trup”.

Ştefania Oproescu este o poetă autentică, stăpânindfoarte bine atât meşteşugul versului, cât şi „dozarea”sentimentului în cadrul prezentării unei realităţi în generalostile elevaţiei intelectuale, morale şi afective.


POEZIIPOEZIIPASCALEPASCALE

Corin BIANU

Cicatrizate, rănile mai dor

Pironit pe crucea, grosolan cioplită,Rănile L-au ţintuit amarnic, Rană-i e tot trupul, rănile îl dor, Doare toată carnea şi os lângă oscior...

Doamne, dragul nostru de Iisus Christos,Tu, pescar de oameni,Pentru ce mă cauţi, după-amar de ani?!

Sunt urmaşu-acelor slabi contemporani,Dar două milenii ne separă, Doamne!Iisuse Christoase, Domn al tuturora,Te-am chemat eu însumi, ori Tu m-ai chemat?

Iisuse Christoase, Tu pescar de oameni,În Marea Tăcere de m-ai intuit,Dă-mi de ştire, Doamne, că m-ai însemnat!Rană-ţi sunt desigur, un calvar terestru,Şi ca rană, te-nsemnez, la rându-mi…

Iisus pe ape

În dimineaţa ce-ncepea,Isus păşea pe ape ca pe şesŞi valul mării, drum pietruit păreaCelui ales!...

Spre oameni coborâse, sfânt,Nu să-i desprindă de pământ,Ci pentru-amnistie şi caritate, Prin jertfa-I în Eternitate...

Pământ şi apă-i trupul meu, Păcatul sapă-n el ca-n mal,Val după val, val după val –În cumpănă cu Sfântul DuhŞi Dumnezeu.

Fenomenul nemărginit

Când iubeşti cu adevărat,Eşti în stare să te jertfeştiPentru fiinţa iubită,Sacrificiul fiind dovada devoţiunii!

Toţi oamenii, toate vietăţile pământului,Suntem apţi de sentimentul capital,Măsurându-ni-l după puterile proprii,De la transparenţa sincerităţiiPână la greutatea jertfei.

Între toate dovezile de iubire,Suprema devoţiuneNe-a adus-o Iisus prin răstignire...


28 nr. 114, 2019

DRAGOSTEADRAGOSTEA

PAUL LEIBOVICI

„Omul în contradicție cu celelaltecreații nu se maturizează de-alungul vieții. ” (FROID)

Omului îi sunt necesaresentimentele să iubească și să fieiubit pe întregul parcurs al vieții.Exemplele de iubire a unoranimale care ne emoționeazăpătrund adânc în inima noastră.Animalele nu se întreabă careeste rostul vieții și care e sensulexistenței.

Numai ființa omenească îșipune întrebări până la sfârșitulvieții, deoarece de-a lungulacestei existențe, rămâne copil.Toată viața păstrează urmelesufletului copilăriei. Omul ajungela sfârșitul vieții, fără să pătrundăîn mod practic la răspunsuri,chiar dacă și le-a pus cândva. Încădin copilărie întrebările erau-fiela un anumit grad mai simple saumai complicate, mai specifice saumai adânci.

Problemele și întrebărileadânci niciodată nu au o soluțiefinală. Desigur, odată cumaturitatea, atât din punct devedere fizic cât și spiritual „omulrămâne un fel de copil până lasfârșitul vieții. Din această pricinădragostea va fi mai profundă. Cutimpul, omul simte necesitateadragostei. Deoarece, cât trăim, nu

ne maturizăm într-atât, încât sănu depindem de alții și niciodatănu putem, , trăii singuri”. Simțimnecesitatea într-o măsură saualta, la o mângâiere. Omul simteaceastă necesitate, mai multdecât ori care altă ființă, căciniciodată nu putem, într-adevăr,să trăim singuri, independenți.

Și din punct de vederespiritual, dragostea ne ajută săuităm depresiunile, care neîntâmpină. Omul se maturizează,dar nu va putea da răspunsuri pecare și le-a pus încă din copilărie.Când e tânăr caută să găseascăsoluții la întrebările vieții. Cautăaceste răspunsuri la părinți.

Dragostea și alintarea auumplut ceea cei lipsea. Acestea îiumpleau golul prin răspunsuriclare, limpede. Mintea nu aluminat toate necesitățile sale,prin răspunsurile părinților. Nuse poate pătrunde în toateintimitățile, secretele-cu toate căîntunericul a devenit lumină, prindragostea și încurajărilepărintești. Acestea fiind dinadâncul sufletului lor.

Necesitatea copilăriei, este onecesitate de împuternicire, prindescoperirea dragosteimângâietoare, fină. Dar aceastacrește odată cu maturizarea, înrăspunsurile la întrebările createși omul speră la o soluție. Deaceea cu cât ne maturizăm, avemnecesitatea și speranța de a găsisoluția. Cu toate că neîmplinirile,în ceea ce privesc esențialuladânc al vieții, noi, din zi în zicăutăm răspunsul la cei ce neînconjoară. Uneori, numeroaselenecesități omenești vin să nesatisfacă prin evenimentelepozitive familiare. Acestea oferăatât copiilor cât și părinților unprilej de îmbinare reciprocă întimpul vieții.

Dragostea reciprocă atât abătrânilor cât și a tinerilor seumple în atmosfera familiară.

Atâta timp cât copii au trăitîmpreună cu părinții într-oatmosferă familiară. În timp cepărinții și copii au trăit împreunăca făcând parte din aceeașilume(dacă alegem fiecare din noisă părăsim cuibul odată cumaturizarea generației tinere,trebuie subliniat, că procesulieșirii începe chiar din copilărie ).Evenimentele familiare, înprincipiu, nu erau numaispirituale, părinții nu sau referitnumai la respectul pentru ei capărinți sau ca îndrumătoritradiționali, precum era obiceiul .Ei s-au comportat cu respect șiatunci când îndeplineaumisiunea de a fi administratoriisărbătoririlor familiare onorate șipline de entuziasm. Astfel,dragostea pentru copii lorîndeplinea o necesitatesufletească și tradițională.Această dragoste era făurită,adânc înfiptă în conștiința lor, nunumai ca un prim drept ci, ca oobligație firească a unui părinte.Părinții nu concepeau să fiedespărțiți de copii lor; iar dacăaceastă despărțire era necesară,o considerau drept un faptnegativ în calitate de creatori șieducatori .

Cu toate că generația veche nuputea concepe viața altfel decâtera în tradiția familiară. ÎnAmerica s-a revoluționat culturadând naștere la ceea ce senumește, , cultura –tineretului”Această cultură deosebită avârstei de mijloc, dintre copilărieși tinerețe(maturizare) și aceastapune accentul pe adaptareamaturilor la noua concepție.„Cultura tineretului” nuîntotdeauna se opuneaprecierilor maturilor. Eaexprimă inadaptarea anumeroșilor tineri. Este necesarsă aruncăm o privire în interiorulacestor tineri ca să observămmaturizarea lor. Având în vedere


29nr. 114, 2019

aspirațiile acestor tineri, încăutările lor, de a ajunge cât maitârziu posibil la ultima stație avieții, ei încearcă să-șiprelungească tinerețea la infinit.Dorințele acestora ca părinți dinnou punctează căile vieții copiilorlor.

Ceea ce putem observa, suntîndoielile generațiilor șidescoperirea dragosteicontemporane. Numeroase suntscrierile (într-o formă sau alta)atinereții însoțite de pofta trăiriiintense din punct de vederesexual și din convingerea de a sebucura din plin, poate mai multdecât alte evenimente. Plăcerilede moment fiind considerate maiimportante. Părinții, care nu vorsă se arate în fața copiilor capretențioși, neavând o limbăcomună, prin care să se trădezeca având concepții învechite, tindsă primească noul mod de viață„cultura tineretului” precum ar fia lor. Părinții probabil spuncopiilor lor: dacă noi nu ne putemadapta vouă, dacă voi nu vreți săprimiți felul nostru de viață, să nestrăduim noi în a ne adapta. Daracest joc (compromis) este oînfrângere. Noi urmărim viațacopiilor noștrii fără ai putea, într-adevăr, cucerii.

Linia vieții societății noastreajunge la apogeu în aniimaturității. În timp ce noi suntemîn putere și mai avem o înfățișareplăcută, care de îndată va începeo scădere și chiar intervențiadoctorilor. În trecut cu cât omulîmbătrânea, cu atât se bucura demai mult prestigiu și chiar pozițiasa era mai respectată desocietate. Bătrânețea omului,însemna cu alte cuvinte să tebucuri de mai multă autoritate înfamilie, care ținea seamă depărerile acestuia. În loc să teîndepărtezi din centrul viețiifamiliare, copii și nepoții, în trecutse apropiau de centru familiar.

Acest fapt determina, într-o maremăsură prin faptul, că dragosteanu era activată superficial.Dimpotrivă, dragostea eraîndreptată spre crearea încrederiicontinuu în familie, bazată șiraportată la cinstea – prețuireabătrâneții. Dragostea și onoareaerau gemeni.

Părerile noastre despredragoste și prețuiau determinataceastă poziție, prin care vârstabătrâneții noastre s-atransformat cu timpul înneglijență și singurătate. La felcum tinerii trăiesc în afaraevenimentelor familiare, ei petrecbătrânețea, viața pe margineaevenimentelor familiare. Bătrâniiîși petrec viața pe margineaexistenței familiare. Femeia, deexemplu, adeseori este iubităchiar dacă nu are meritesuficiente. În aceiași măsură șibărbatul. În societateacontemporană poate exista cavăduv(ă), zece-cincisprezece ani.Rareori i se propune de cătremembrii tineri – căci de când avăduvid, - ea(el) neîndrăznind săpretindă – să locuiască cu ei; ea,pe când era tânără iubită șiapreciată (nici când nu a pretinsceva)ridicolă și respinsă într-oizolare a bătrâneții. Timpul apasăgreu pe umeri. Bătrânețea seresimte din zi în zi, e obositoare.Ea speră că timpul acesta sătreacă, căci nu e o altă cale pânăce va muri. Dacă dragostea nu arfi fost decât o ceremonie, unevenimentul simțurilor-precumdragostea sexuală-ar fi putut săne ajute să trecem cu mai multăușurință peste amenințăriletimpului. Am fi putut ajunge labătrânețe fără amenințăriletimpului. Am fi putut parcurgeanii bătrâneții, fiind conștienți căputem să continuăm înconjurațide rude și prieteni, careîntotdeauna ne-au fost apropiați.Adesea auzim plângeri al

singurătății în anii bătrâneții, ofulsoartei care amintește cuîntârziere timpul-părinților,copiilor, bărbaților și femeilor-ceea ce am pierdut în ceasul încare credeam că l-am câștigat.Această problemă e dureroasă,am înțeles că nu o putem singurirezolva: atunci care e prețul uneinoi dragoste?

În timpurile acestea,concentrarea la o dragostesexuală nu e întâmplătoare. Ea s-a născut ca rezultat al ruperii detrecut, care încuraja tendințaextremistă a lui Zigmund Froid, încontradicție cu natura omului. Dealtfel, Froid susținea că el nu estetatăl unei noi concepții. El nu s-aalăturat nici unei mișcărireligioase sau filosofice. Practic ela avut rezerve asupra multorteorii care i se atribuiau,froidanismul devenind cu timpulo nouă religie a necredincioșilor,a căror credincioși ortodoxi s-auluptat adeseori învingând. Teoriasa devenind o vindecare, maimult decât un medicamentsufletesc. Principala învățătură sebaza pe aceea a recunoașterii,omul nu poate să se bazeze pesine din punct de vedere alsimțului, el nu e stăpân integraldin punct de vedere al mediuluiînconjurător. Investigațiilecâtorva cercetători asuprasentimentului, , dragostei” nu arfi fost luate în considerație ci doarpentru că ele au fost obiectul decercetare a lui Froid. Omul areunele defecte din punct de vedereal simțului, el necesită o cantitatemare de satisfacții și plăceri. Alelibera în mod discret de acuzațiacare i s-a adus și care-l obsedează,îl demoralizează și îl urmărește.După unii cercetători numai„teoria Froidiană” ar fi răspunsulpotrivit „generației temătoare”care acuză omul. Pentru a salvasufletul omului se recomandă ocomportare demnă, tradițională.


Lângă porțile nopții/ Și trecătoriicare trec îi arată cu degetul/ Dar copiiicare se iubesc/ Nu sunt acolo pentrunimeni/ Și numai umbra lor/Înlănțuita umbră tremură în noapte/Stârnind mânia trecătorilor/ Mânia șidisprețul lor și răsetele și invidia/ Copiiicare se iubesc nu sunt acolo pentrunimeni/ Ei sunt în altă parte dincolo denoapte/ Mult mai presus decât luminazilei/ În orbitoarea strălucire a primeilor iubiri”.

Jacques Prevert

În noapte umbrele se resorb cătrecer și mai departe până în centrulUniversului unde lumina stă înfășuratăîn întuneric; din când în când ea exultăși creatorul o metamorfozeazătranscendental în Cuvânt. Cuvântul aflatîn pâcla matricii primordiale începe aavea și ea o vizibilă umbră, iar umbradevine ea însăși o formă de manifestarea luminii. Universul întreg aflat încă înceață este o imensă umbră. Nu noapteareprezintă misterul, ci umbra, care prinlumina ființei sale face sesizabilănoaptea. Așa am perceput eu noapteaîn care un personaj viguros și solitar,absurd de diferit în speranțele sale nerelatează despre un paradox altimpurilor noastre. Și poate că acestparadox există dintotdeauna de cândArhitectul luminii i-a creat acesteia șiumbră. Despre proza lui GheorgheAndrei Neagu nu am mai scris, și nudoar pentru că poesia sa m'a cuceritîntrutotul, ci pentru că nu mi se

cristalizase uriașa sa personalitate, deșiomul și prietenul îmi era permanentaproape. M'am ferit poate și desubiectivism. Muntele literar care esteel trebuie văzut cu adevărat de la oînălțime pe care eu nu o atinsesem. Aziînsă sunt convins că atât Slavici,Rebreanu ori Marin Preda, Eugen Barbusau Buzura ar trebui să accepte că elreprezintă un vârf tot mai semeț înlanțul lor muntos.

După ce m'am închinat în fața Nunțiinegre și am publicat numeroasefragmente de proză sub semnatura luiNeagu în revista "Contactinternational", iată că mă aflu în fațaunui roman care mă absoarbe șiidentifică cu o lume aparent pierdută șicare se perpetuează obsedant însocietatea românească în ciuda

progresui așa-zis civilizator. În timp ceparadoxul are o structură logică,exprimabilă simbolic sau nu, absurdulnu deține o astfel de structură. Altfelspus, absurdul reprezintă întotdeaunaun non-sens, o exprimare imaginativăcăreia îi lipsește orice principiu sauelement rațional. Absurdul se aflădincolo de posibil și, cu siguranță, înafara oricărui demers probabilistic.Chiar dacă omenirea i-a creatprobabilitate și șansa de a devenicertitudine, adică absurdă realitate.Presimt în fiecare pagină a volumuluiAșezământul realitatea unui romaninspirat din experiența autorului laCăminul Atelier din Odobești,

așezământ cu peste patru sute dehandicapați, într'un fost regat alcumanilor (p.10).

Noaptea era un singursupraveghetor pentru toate etajele.Atunci se slobozeau orgiile. Etajelefetelor viermuiau de vizitatori și degemete care mai de care mai sugestive(p.12)... O beznă adâncă se lăsa în toatăincinta. Din când în când, câte un strigătlugubru sfâșia tăcerea nocturnă, semncă cineva visa violent (p.23). Tabloul uneisocietăți degenerate sub fusta PCR,unde viciile își dezvoltau tentaculelesupraviețuirii, este prezentat în cadrulunor descrieri remarcabile aleașezământului - un amestec amețitor,abracadabrant de întreprinderi cuprofile diferite, spital, depozit, inserțiede ocupație psiho-motorie pentrupersoanele cu handicap. În prezențaunui paradox mintea freamătă, exaltă șise entuziasmează de propria sa limită,de propria sa „încurcătură” în care sealfă. Chiar naratorul se caracterizează înactivitatea sa de director: Mă duc la capsă pup, mă duc la cur să f.t (p.18), deși,pe numele lui, Daniel Ștefan, era și unscriitor educat, umanist, sensibil. Înschimb, în fața absurdului noi toțirămânem preplecși și dezorientați,năuciți chiar, astfel încât reacția noastrăoscilează între credibil și imposibilitate.Romanul prezintă anii în care unînsingurat încearcă îmbunătățireatraiului în așezământ, înțelegând căparadoxul este o structură logică alimitei, în timp ce absurdul este un eșecal acesteia. Absurdul îl depășește chiarși pe autorul care îl descrie, fiindu‛iimposibil a‛l anticipa, gândi sau exprima,așezându‛l ca o negare a oricăreistructuri logice raționale sau intuitive.Limitele rezolvărilor sunt permanentcriterii încadrabile însă doar în paradox.Chiar și numele personajele pe care leconsider inspirate de dramatica realitatesunt alese din lumea corespunzătoaretiparelor: Bujavercă, Cârnăcior, PuiuCiofârcă, Nicoleta Ciuraru, Corcodel, IonCotârlan, Durlănescu, Găozaru, Helciug,Gheorghe Malacu, generalul Măcăroiu,Ștefan Mădularu, Milică zis Câinele

Paradoxul LuminiiParadoxul LuminiiLiviu PENDEFUNDA


31nr. 114, 2019

(ciocănarul de serviciu), Milușa, popaPopa, Tanța Prepeleag, Mirel Puțaru,Sorin Sticlaru, Titi Șliț, Tancău, Tilidon,Țiripei, amintindu-ne de Caragiale și numai puțin de Viorel Cacoveanu.

Caracterizarea personajelor neapare revelată nu numai prin nume cidirect – securiștii, mic, bondoc și roșcat(p.34), sau un domn micuț cu părul rar,dat peste cap, lăsând să se întrevadă ofrunte îngustă deasupra unor sprincenestufoase (p.41), contabilul șef, mic șipătrat, cu gâtul scurt și ceafa groasă, cufruntea mare și pătrată, cu fața dură, darîn același timp mieroasă (p.46), amantafostului director, de statură mijlocie,tunsă scurt, cu sânii încă tari subdecolteul sufficient de răscroit (p.48),secretara, mică, bondoacă, cu părulalbit în cea mai mare parte, poate dincauza văduviei prelungite (p.49) – sauprin opiniile celorlalte personaje, prinacțiunile lor, unde nici poetul nu sedezice – se speriase de umbra sălciilorpletoase, ce se așterneau în fața ei,înnegrind și mai mult caldarâmul. Poatecă a vrut să țipe. Poate nu. Oricum,țipătul ar fi fost mic și trist. Parcă luîndu-și seama, salcia și-a strâns pletele-ntr-omână de vânt și a lăsat soarele să-șiprimească nestingherit oaspetele(p.43). Pot asemui pe directorul ȘtefanDaniel cu anticul Sisif a cărui șansă, deșinu o întrevedea de la îneput este stâncape care o cară în spinare și o tot urcă, cao asumare a eșecului, fiindcă este uneșec așteptat, care chiar pare cutrecerea timpului a fi fost căutat. Esteeșecul care ne încântă și care dă sensmișcării, a acțiunii aparent liniare și carear putea avea rezolvare în final, un finalce ar fi putut fi un început al rezolvăriituturor elementelor aflate în sferaparadoxului. Spun sferă pentru căaceasta ar avea o limită și nu ar frizainfinitul. Cunosc trei ipostaze ale lui Sisif(cu siguranță că ele sunt mult maimulte), cel mitic din legendele Grecieiantice, cel al lui Albert Camus ori cel allui Octavian Paler , care în ciudatragicului paradoxal exprimă bucuria dea trăi sau limita înțeleasă aici casperanță. Speranțe și dezamăgiri. Astfelcontrariile se completează, searmonizează și chiar se susțin reciproc,în sensul că unul din contrarii estepremisa celuilalt. Aparent, precum Sisifînghițit de paradoxul ființării, naratorulni se arată ca un personaj absurd, aflatcând într‛o pâclă densă, când într‛o

ceață impusă de timpurile „epocii deaur”.

Expresia subtilă a limitei sisificereclamă repetiția, iar identicul, egalulpoartă cu sine povara alterității adică aeșecului fundamental. Un leit motiv înlumea în care un miros de urină și detrupuri nespălate amestecat cu mirosulvenit din bucătărie și din sala de mese,trebuia să le ofere asistaților din când încând și prilejul de a-și ostoi poftelecarnale (p.20).

Dacă fenomenologia lui EdmundHusserl pune în locul unei epistemologiia interpretării o ontologie a înțelegerii,ne îndepărtăm până la renunțare demaniera gnoseologică, referindu-ne cuprecădere la eșec. Până și securitateatimpului, care interna în așezământ șioameni sănătoși printre handicapați,recunoștea că avem din ce în ce maimulte probleme (p.34) … raportate laperioada războiului descrisă de tatălnaratorului: dar atunci era război, nu seconstruia socialismul (p.35). Descrierilespațiilor de locuit, ale anexelor și curțiisunt de un naturalism ce frizeazăîntr'adevăr absurdul. Ameliorareauriașelor deficite se rezolvă doar prinmită, pile și intervenția securității șiorganelor de partid, urcând până lanivel ministerial. Aducerea absurdului înprim-planul discuției se datoreazăeșecului pe care îl are orice încercare dereducere a ființei la nivelul unui sistemînchis, îndepărtarea față de un orizontdeschis către valori și semnificații noi,adică către lume. Aceasta se realizeazăîn roman prin cele șaptesprezecescrisori anonime care, în ciuda faptuluică aparțin unui asistat social denotă oasumare a realității zdruncinândtemerile naratorului ca o realădeschidere către lume fiind, mă repet,expresia asimilării paradoxurilor șidepășirii absurdului prin acceptarea căacesta doar ni se arată, fără a putea ficunoscut, ci numai imaginat ca oînchisoare a gândurilor.

Întreruperile narațiunii cu lecturascrisorilor anonime elaborate de unadevărat liric al prozei sunt o desfătarenu numai pentru director ci și pentrucititorul avizat de succesiuneasadoveniană a unor întâmplări pline deafectivitate și profunzime din viața de zicu zi a unui asistat talentat. Citez doarcâteva fragmente: Apa rece din spălătorîmi spală amintirile. Mă frec cuprosopul, până când nădușesc. Așa se

freca tata lângă fântâna căzută-npântecul pământului. El și cu vecinii oaruncaseră acolo. Hrănindu-se cu aparăcoroasă a pietrelor înțepenite… M-audat la școala specială. Eu și alții ca mine.Ca niște lăstari izvorâți din cioturiputregăite … Nicio povață nu mai veneasă-mi tulbure visele. Iar visele seprefăcuseră-n porniri. De aceea amajuns mai târziu aici, în locul acesta undenu-mi trebuia tabla înmulțirii. și nici aîmpărțirii. Aici nu trebuia să impart cunimeni, pentru că nu aveam ce împărți.Doar să ne înmulțim… Aveam mâncare,aveam femei, aveam și dans și film șimuzică. Dar ce n-aveam!? Unii aveaucârje, alții cărucioare, alții picioare delemn, alții nici atât (pp. 37-38). Scrisorilesunt, deci, precum tablourile dintr'oexpoziție, deliciul cititorului; parcă ar fiun poem de iubire, cu toateimperfecțiunile textului, afirmațiadirectorului (p.82), mirat că pe mulți îiapucase frenezia scrisului (p.97).

Desigur Gheorghe Andrei Neagudovedește un condei mânuit cumăiestrie atât la firul acțiunii, în descriericât și la caracterizarea personajelor.Citez dintr'o altă scrisoare: plec totușiducând cu mine povara ninsorii mieilorcu parfum de caise-n florile ucise de frig.Și port în mine arome ivite brusc lagândul că nu voi gusta caisele oprite dindrumul lor (p.183). Este chiar metaforafinală, câd o luminiță apare la capătultunelului, dar care o știm doar noi drepto umbră a luminii. O analiză rațională neobligă de câteva decenii să vorbim decongruență, coincidență sauconcordanță și cât mai puțin sauaproape deloc despre identitate sauegalitate. Istoriile se repetă, problemaabsurdului fiind privită din perspectivaeșecului, cât și din modalitatea prin carene raportăm la cunoaștere. Cu regret cătextul meu despre Nunta neagră apărutîn revista "Contact international" nu și-a găsit locul în scurtele referințe de lasfârșitul volumului, mă închin în lecturaprozei acestei personalități polivalentescriitor, editor de presă literară("Oglinda literară") și conducător decenaclu ("Duiliu Zamfirescu"), proză cerealizează o adevărată lecție de istoriecontemporană, ilustrație exemplară aființării unor generații în derivăsentimentală și socială.


32 nr. 114, 2019

CHIAR ULTIMA IUBIRE

crăpate romburi ca model pentru scena colţuluiatunci când plantele oglindesc intrări sau ieşiri dintr-ozonăoricum foarte sensibilă deloc întâmplătoarela etaj sărbătorim altă naşteremai jos arde chiar ultima iubire îngăduită după sânzieneatenţie la treptele arse pe ruguri trecute în nefiinţămereu vertijul periculos deasupra îngerului de pământatrage unghiurile întotdeauna recivântul e foarte aproape – roată de sticlă trăitoareîn singurii ochi ce ştiu să mulţumească

PASĂREA-PLEOAPĂ

poate odată a zburatsau parcă nu era decât umbra flăcăriipe care unii dintre noi o vor vedea la plecarepenele moi prea colorate încă descoperă un colţ deprăbuşirelângă alte şi alte oglinzi neîntoarsecine va plânge?săgeţile risipite nu mai vorbesc despre unice ploifierbinţiocoliri fără noroc spre această crucificată aripă atransformăriiretragere între pleoape zburătoarepoate o rugă

ALTE PIETRE

întâi pietrele – centrală aglomerare a gusturilor foarteelevatela modă printre zile fără noapteapoi mesele plutitoare aroma fumului scumpmasat doar de învingători când îşi relaxează Shivacolţul ochiuluie mult prea multă aglomeraţiese râde numai indirect astfel că suntem aproapearuncaţi din balconul puţin încăpător al lemnelor fine

la loc între mereu alte pietre alte spaimecu trecerea timpului încercuit cu urmele degetelorîmprejurpe cunoscutele ziduri dintr-o dată fără urmă

DIN PROFIL

moartea trezită brusc din somn de câinii dimineţiiieri existau variate îngheţuri în faţa singurei porţi cumare carismăobişnuită deja pentru acea poză de arătat lumiiaşteptam ceva dispus la estetice încadrărisoarele surprins din profil şi nu numaica niciodată clipirea cinstei se strecoară fără experienţăprintre fire albemăcar acum citeşte corect mesajul buzelor inegale!albume uitate dezvăluie taina uneori întunecată a treziriilanţuluilanţul care coboară

ŞI TOTUŞI UN CHIP

uşa îngerului deschisă plus o nuanţă (ocru discret)pentru acea pată viitoareieşit din epicriză rescriu tocmai pe aceleaşi ţărmurialtă scufundare marină undevaîntre pericolul retezării şi Salomeea dansândvine ziua – maternal glas lăudat cu devoţiune transfiguratoarecum spuneai tu pe vremea flageluluişi totuşi un chip stă ascuns acum lângă minetot cu întoarceri dimineţi învelite în cearceafuri recigeamăt prin somnul celor mai bune intenţii

ASCENDENT

distanţa neagră e potrivită oricărui sufletîncearcă tăria petalelor!atenţie nu e vorba de floarea albastrăcoarnele taurului nu mistuie anotimpurile deşi ar trebui să o facăîn spatele cunoscutului munte aşteptat înconjuratcu retezarea capetelor singurătăţiiavem în comun ascendentul apelorpânză avangardistă acoperind templul

PoemePoemede Octavian Mihalceade Octavian Mihalcea


33nr. 114, 2019


După mai multe sforţări, fărărezultate, de a-l scăpa de furia acestorpersecutori înverşunaţi, eu am luat omăsură care pentru moment mi sepăru că va servi ca să-i scap viaţa; amdat poruncă ca el sa fie biciuit; apoicerând ligheanul cu apa, eu m-amspălat pe mâini în faţa mulţimii,arătând prin aceasta, dezaprobareamea pentru acest fapt. Dar în zadar.Aceşti mizerabili nu s-au mulţumitdecât cu viaţa lui. În desele noastretulburări civile, eu am fost de maimulte ori martor al furiei popoarelordar, din câte am văzut, nimic nu sepoate asemăna cu aceasta. Într-adevărs-ar putea spune că in această ocazietoate spiritele rele din ţinutulinfernului s-au strâns în Ierusalim.Mulţimea părea că nu umblă pepicioare, ci umblă pe sus urlând,precum valurile unei mări înfuriate. Omare neastâmpărată se întindea de laporţile Pretorului până la munteleSion, cu strigăte, cu fluierături, cum nus-a mai auzit niciodată în istoria Romei.

Ziua s-a întunecat ca un amurg,asemenea celui văzut la moartea luiIulius Cezar cel Mare, care s-aîntâmplat tot aşa pe la mijlocul luiMartie. Eu, Guvernatorul provincieirăsculate, stăteam rezemat de ocoloană a palatului meu, gândindu-măla înfricoşătorul fapt al acestor oamenicruzi care târau spre execuţie penevinovatul Nazarinean. Toţidispăruseră din jurul meu. Ierusalimul,scosese afară pe locuitorii săi, care seînşiraseră pe părţile funebre ce conduc

spre Geronica (Golgota). Un aer de jaleşi întristare mă acoperea. Garda meaînsoţise pe cavaleri, iar sutaşul pentrua arăta o umbra de putere, se străduiasă facă Comanda. Eram lăsat singur şicu inima zdrobită şi mă gândeam căceea ce s-a petrecut în momentulacesta stătuse mai mult în putereazeilor, decât în puterea omului.

Deodată se auzi un mare strigăt, cevenea de pe Golgota, care părea căeste adus de vânt şi care anunţa oagonie pe care urechea omenească, n-a mai auzit-o vreodată. Nori mari,întunecoşi şi negri s-au coborât şi auacoperit aripa templului, şi aşezându-se asupra oraşului, l-a acoperit ca unval, şi un puternic cutremur de pământa zguduit totul. Atât de înfricoşătoareau fost semnele ce s-au văzut, atât peceruri cât şi pe pământ, încât se zice că:Dionisie Acropagul ar fi exclamat: „saucă autorul naturii suferă, sau căUniversul se sfârşeşte.”

Către ceasul dintâi al nopţii, mi-amluat mantaua pe mine şi am pornit pejos în oraş, spre porţile Golgotei. Jertfaera consumată! Mulţimea se întorceaîn cetate, dar de fapt tot agitată, dar şiposomorâtă şi cu feţele lor întunecateşi mohorâte şi disperate. Mulţi eraucuprinşi de frică şi de remuşcarepentru cele ce văzuseră. De asemenea,am văzut pe mica trupă de ostaşi,trecând mâhniţi, iar purtătoriisteagului, îşi învăluiseră capul în semnde întristare. Am auzit un ostaşmurmurând în cuvinte străine, pe careeu nu le-am înţeles. Ici si colo, sevedeau grupuri de oameni şi femeiadunaţi şi, când aruncau privirea spremuntele Calvarului rămâneaunemişcaţi, ca în aşteptarea vreunei alteminuni a naturii. M-am întors înPretoriu întristat şi plin de gânduri caremă frământau. Urcându-mă pe trepte,se puteau vedea stropii de sânge carecurseseră de la Nazarinean.

După un timp a venit la mine unbătrân, cu o grupă de femei plângând,care rămăseseră la poartă, iar el s-aaruncat la picioarele mele plângândamar. L-am întrebat ce vrea şi el mi-azis: „Eu sunt Iosif din Arimateia, şi am

venit să cer de la tine îngăduinţa de aîngropa pe Iisus din Nazaret”…

I-am zis: „Cerinţa ta se va împlini”…Atunci, primind raportul că Iisus

este mort, am poruncit lui Naulius săia cu sine ostaşi şi să supraveghezeînmormântarea, ca să nu fieîmpiedicată. Mai târziu câteva zile,mormântul a fost găsit gol. Ucenicii săiau vestit în toată provincia, ca Iisus s-asculat dintre morţi cum prezisese el.Îmi mai rămăsese numai aceastădatorie, ca să fac cunoscut împăratuluiaceastă întâmplare dezgustătoare şineobişnuită. Chiar în noaptea aceea,ce a urmat catastrofei neaşteptate amînceput a face acest raport şi, de cătreziuă, s-a auzit un sunet de pe Calvar,intonând aria Dianei, care a venit laurechile mele!…

Aruncându-mi privirea spre poartaCezarului, am văzut apropiindu-se otrupa de soldaţi şi am auzit sunetultrâmbiţei care intona marşul Cezarului.Erau întăririle care mi se făgăduiseră,cele doua mii de ostaşi aleşi, şi pentrua grăbi sosirea lor, au călătorit toatănoaptea. A fost hotărât de soartă!…am strigat eu cu amărăciune şifrecându-mi palmele, ca mareanelegiuire să fie îndeplinită, şi capentru scopul de a împiedica răscoalade ieri, trupele de ostaşi să soseascăastăzi!!! Soartă crudă, cum îţi baţi jocde soarta muritorilor! Era preaadevărat ce a strigat Nazarineanul depe cruce: „S-a sfârşit”.

Acesta este cuprinsul raportului şirămân al Majestăţii Voastre supus, curespect şi smerenie.

RAPORTUL LUI PILATRAPORTUL LUI PILAT

BILETULBILETULBUCLUCA{BUCLUCA{

Ștefan Constantin ȘELARU

Conductorul ia la rând compartimentele șicontrolează atent biletele călătorilor, dar într-unul declasa a doua, chiar în dreptul ușii de coborâre,întâlnește un ardelean cu clopul așezat șmechereștepe o ureche, cu biletul înfipt după panglica tricoloră apălăriei... și doi saci burdușiți, unul cu lână bine presatăiar celălalt cu brânză de oaie din care s-a scurs destulzer pe linoleumul de pe jos.

- Hm! Bună ziua – îl salută conductorul milităreșteducând palma la chipiu, fără să-și dezlipească privireaîncruntată de nemulțumire de la băltoaca de zerformată la picioarele ardeleanului.

- Noa, servus la dumnevoastră! – îi răspundeardeleanul făcându-i cu ochiul, bine dispus -, la slujbă,la slujbă?

- Păi, după cum se vede! – îi răspunde conductorulnedezlipindu-și privirea de la băltoaca de zer care totcreștea încet la picioarele lor – De unde vii și undemergi?

- D-apoi, vin de la stâna mè de oi țurcănoase,fainășag - și îi face cu ochiul șmecherește țuguindu-șibuzele, tare mândru de el - și mărg până la Câmpeni,la ficiori, să le duc ceva d-ale gurii, iaca niște cașproaspăt. Da, dumnevoastră? Cu preumblarea, cupreumblarea... mereu din vagon în vagon?

- Hm! – mormăie conductorul, continuând vizibilsupărat să măsoare băltoaca de zer de la picioarele lor-, dar… ai cam făcut mizerie pe jos!

- Așè-i, da n-am ce-i face, că așè-i cu cașu’ proaspăt,mai lasă zăr. Dumnevoastră ăștè de la urbe, nu preaștiți asta, nu-i așè?

- Lasă-mă pe mine, ce știu și ce nu știu eu... – seburzuluiește la el conductorul – Mie spune-mi imediatcine va curăța mizeria asta pe care ai făcut-o aici?!

- Păi, … - se gândește un timp ardeleanulscărpinându-și părul de la ceafă -, bag samă că nu prèaveți fimei?

- Adică, … femei? – întreabă conductorul holbându-se la el surprins de întrebare.

- Da, domnu’ dragă, … fimei, or bag samă că nuprea cunoști ce-s alè?

Conductorul îl cercetează atent încruntându-se șimai rău la el iar îl cele din urmă îl întreabă enervat:

- Dar, la ce-ți trebuie dumitale femei?! D-aia teplimbi cu trenul, ca să întâlnești femei?

Ardeleanul a rămas blocat de o asemenea

întrebare pe care nu o prevăzuse așa că, îl cerceteazăîndelung străduindu-se să priceapă rostul întrebării...iar în cele din urmă se încruntă și el răspunzându-isupărat la culme:

- Domnu’ dragă, io nu am folos de la fimeile voastrede pe beleaua aiasta de țug, că io am muiere acasă cucare am deja șinși ficiori ca brazii, iar sus în munte maiam câteva băcițe faine care lucră la făcut brânza, așacă … nu-i nivoie de fimeile voastre de pă trin!

- De ce te superi, nu dumneata m-ai întrebat dacăavem femei pe tren?!

- Noa, c-așe-i, io dară am întrebat de fimei la treabă- și se uită lung pe jos apoi continuă, și… nu de fimei –iar de data asta îi face cu ochiul conductorului lovindu-l zdravăn cu cotul în coaste pentru a-l face să-iînțeleagă aluzia.

Pufnind îmbufnat, conductorul se reechilibrează pepicioare și își pregătește cleștele pentru control:

- Hm!… Mă rog, mă rog, e treaba dumitale câtefemei ai și la ce le folosești, … acum prezintă-mi biletulla control.

Ardeleanu înclină din cap cu un aer serios dândastfel de înțeles că a priceput ce i s-a spus după carese apucă să-și verifice chimirul lat de două palme șiapoi buzunarele de la vestă bombănind din ce în ce maisupărat și plin de năduf:

- Tulai, Doamne, unde l-oi fi băgat?! - și după ce îșișterge stropii de sudoare apăruți deodată șiroaie pefrunte se apleacă și începe să răscolească în desagaaflată și ea pe jos, la picioare, din care scoate omulțime de lucruri, un șervet bine răsucit în care aveao bucată zdravănă de slănină, o jumătate de pâinețărănească coaptă la cuptor, o altă legăturică cujumări, câteva cepe roșii, niște căței mari de usturoi șidiverse... Dar biletul… ioc!

În timp ce ardeleanul se dă din ce în ce mai tare deceasul morții că nu-și găsește biletul, conductorul îlcercetează încruntat iar în sinea lui râde cu lacrimi:„Doamne, ia-mă… că așa dobitoc nu mi-a mai fost datca să întâlnesc până acum și slavă Domnului că mieîmi ies atâția în cale! Cretinul a uitat că și-a înfiptbiletul după panglica pălăriei și acum îl caută cadisperatul peste tot, numai acolo unde este în realitatenu-i trece prin capul ăla sec al lui de ardelean... încetla minte ca să-l caute” – după care se încruntă iaramenințător spre ardelean:

- Auzi, știi ce? Am mai întâlnit eu d-ăștia care seprefac că nu-și găsesc biletul, sau nu mai țin minte cepovești cusute cu ață albă îmi îndrugă, de parcă eu oifi prostul proștilor și tocmai de aceea m-au angajat aicila CFR! Hai, mai bine scoate banii pentru amendădeoarece te-am prins că mergi fraudulos fără bilet. darși pentru mizeria asta pe care ai făcut-o aici pe jos! Hai,ce mai stai, bani pe unde-i ai?

Ardeleanul îl ascultă amuțit de supărare și cu ungest nervos își împinge clopul spre ceafă pentru a-și


34 nr. 114, 2019


șterge cu mâneca largă a cămășii fruntea acoperită desudoare continuând apoi ca să răscolească și mai febrilprin toate locușoarele unde speră să găsească până laurmă blestematul de bilet:

- Ptiu… domnu draghă, dar unde Dumniezău l-oi fibăgat, că doară ceva mai devreme l-am cumpărat dela ghișăul din gară, când tocmai să anunța la megafoncă țugu’ aista se pune la cale! – după care continuă șimai îndârjit ca să-și răscolească buzunarele, chimirulși desaga.

Auzind semnalul de la locomotivă, conductorularuncă iute o privire la ceasul de la mână apoi se uităpe fereastra ușii după care, pe un ton ceva maiindulgent i se adresează ardeleanului care îl priveadisperat:

- Hai, că în câteva minute intrăm în gară, c-amajuns deja iar dumneata încă mă mai minți că ai biletfără să mai spun și de mizeria care a făcut-o pe jos -și uitându-se din nou la băltoaca de zer constată nunumai că nu s-a mai lărgit dar a cam început să seevapore datorită curentului dintre ușile vagonului, așacă, îl privește îndelung pe ardelean reținându-și cuoarecare greutate un zâmbet... care mai are puțin șiîi înflorește pe față așa că, își scoate stegulețul galbendin geanta de pe umăr și îi atrage atențiaardeleanului: „Știi ce, ia mută-ți desagii ăia din dreptulușii ca să se poată deschide și pregătește-ți baniipentru amenzi, așa cum ți-am atras atenția ceva maidevreme!”.

Trenul a încetinit bine de tot intrând deja în gară,iar conductorul a coborât pe scară de unde fluturăstegulețul semnalizându-le ceva mecanicilor de lalocomotivă. Ardeleanul, cu sudoarea picurându-i depe vârful nasului, stă aplecat asupra unor bancnoteextrase dintr-un buzunar al șerparului și le numărăatent mormăind încruntat: „Numai de nu m-o afla

vrunu’ din sat de la noi că m-o amendat chefereu și c-am umblat fără belet ca hăndrălăii, că mă fac de râsu’oamenilor! Ptiu, mare năcaz pă mine! Unde l-oi fibăgat de nu mai pot da de el... că m-o crede și omuaista că-s vreun zălud d-ăia de umblă capii păstă tătprin lume?!”

În clipa aceea se oprește trenul și conductorul,fiind coborât pe peron, îl ajută pe ardelean să-și deajos cei doi desagi grei și continuă să-l cercetezeîncruntat:

- Ei, ce facem acum? Cum o rezolvăm? - D-apoi știu și io, domnu’ draghă, că numa

dumneata cunoști lejile. Pedepsește-mă așe cum zîșeșideja și gata, ce să fac dacă nu găsăsc nicări bolundu’ala de belet!

In acel moment se aude semnalul de la locomotivăși trenul începe să se clinteacă încet din loc, semn săva porni din nou la drum iar conductorul, se apucă debara scării din mers și se urcă în vagon privind cu unzâmbet larg spre ardelean, iar la un moment datîncepe să râdă în hohote și îi strigă în batjocură în timpce trenul a început că prindă viteză din ce în ce maitare:

- Băi, ardelean capsoman ce ești, voi nu suntețicalmi, bă, ci sunteți înceți la minte, bă, din cauzaslăninei și a pălincii pe care o turnați ca disperații învoi! Băi, blegule, ai uitat că biletul ți l-ai înfipt înpanglica pălăriei! - și hohotind de râs îi face cu mânala despărțire.

Auzindu-l, ardeleanul clatină din cap extrem deamărât și dă din mână a lehamite răspunzându-isupărat:

- Noa… domnu’ dragă, om fi noi proști, da nusuntem tâmpiți ca dumnivoastră. Păi, beletu’ de la clopnu-i așela de la drumu’ aista... pe care nu l-am găsît!Îi de la călătoria aielaltă!


35nr. 114, 2019


POEM DE DORPOEM DE DORAnișoara Laura Mustetiu

Satul de basmSatul de basm

A fost odată ca -n povești,Un loc de vis și-un suflet de copil,Unde iubirea viețuia în orice colțișor,Și două inimi sfinte l-așteptau cu dor.

Iar dimineața, prin ogradă,Copilul fugărea purceii, îi punea în cadă,Când toți mergeau pe deal la vie,Se răzvrătea cu puii pe câmpie.

Apoi, din nou ce fericire,Când își julea genunchii în neștire,Cu prietenii când se juca pe cale,Și inima-i zburda de bucurie, înspre soare.

Și seara, când căprițele veneau acasă,Și toți ieșeau la poartă și pe cale,Se răspândea și bunătatea pe la masă,Când noaptea se lăsa încet, prin vii, peste izvoare.

Dar într-o zi pe-acel copil l-a părăsit norocul,În lacrimi prigonit de-al lui destin, de un sarcasm,Un suflet de copil rămas acolo, pe hotare,Privește încă înspre soare, în satul lui de basm.


36 nr. 114, 2019

Citeam deunăzi opinia uneicercetătoare care dă de pământ cujumătate din fizica modernă,contrazicându-se cu o generațieîntreagă de laureați ai PremiuluiNobel. Teza ei este că „armoniaperfectă, ca principiu universal, esteprea tentantă pentru a se verifica înrealitate”. Mai exact, nemțoaicaatrage atenția asupra manieicercetătorilor de a vâna rezolvărileelegante, lucru care conduce laparalizia științelor. Argumentul eieste mulțimea formulelor aparent„urâte”, care și-au dovedit de-a lungultimpului valabilitatea, în ciudaaparenței lor dezordonate.

Evident, nici a insista să complicilucrurile nu este o garanție pentruprogres. Cu toate acestea, teoria eimi-a picat cu tronc din prima clipă.Nu pentru că m-aș pricepe la științeleexacte, ci pentru că am observat cumidealizarea a tot ce ne înconjoarăpune în pericol și discernământulnostru de zi cu zi, în situațiile celemai banale.

Am crezut și eu multă vreme înmantra dacă este frumos, înseamnăcă este corect. Simetria perfectă aunui fagure de miere, a fractaliilorunei căpățâni de broccoli, a spiralelorunei cochilii de melc sau a unui lanțde ADN nu se poate datora decât uneiforțe supreme, unei voințe divine,sau, eventual unei ecuațiimatematice! M-am aflat astfel în

compania unor gânditori celebri, caAristotel, Leonardo da Vinci sauJohannes Kepler, care la rândul lor aucrezut în corelația dintre frumos șibine, ultimul susținând chiar că „esteabsolut necesar ca opera unuiCreator perfect, să fie, la rândul ei, deo frumusețe supremă”.

Niciodată nu mi-am pusproblema că aș putea greșipronunțându-mă pentru soluțiile„frumoase”, ci am sperat în taină înasentimentul tacit al majorității,crezând că această „super-simetrie”,cum o numesc fizicienii, guverneazădin culise universul. Într-o lume plinăde lucruri urâte, strâmbe,disproporționate, preferăm instinctivvariantele echilibrate, care se distingde anodin. Pare logic ca tot ce estefrumos, simetric, armonios să fie oreflecție a supremului. Pare.

„Ce spui tu, spun și eu, dar nu-iașa”, zice un bun amic de-al meu.Vorba lui se potrivește iluziei noastre,născute mai degrabă dintr-un impulsestetic decât din rațiune. Foamea defrumos are rădăcini atât de adânciîncât spulberăm pur și simplu fărădrept de apel ideile care îi contravin.Așa, de exemplu, timp de secole,faptul că orbitele planetelor nu suntperfect circulare, ci eliptice n-a fostacceptat. A trebuit să ne „mintăfrumos” un astronom inventiv,susținând că planetele ar emitesunete, creând o armonie cerească,grație orbitelor lor ovale (excentricaTerra ar vibra în tonurile mi-fa-mi,pasămite). Numai așa a înghițitomenirea gălușca „imperfecțiunii”sistemului solar.

Revin însă la faptele pământene-cotidiene: iluzia căutării unui locperfect, pentru a duce o viață fericită,continuă să domine lumea. Dovadăstă valul nestăvilit al emigrațieiplanetare. Eu însămi, având noroculsă locuiesc într-un loc în care mulți

vin să petreacă vacanțe de neuitat,înconjurată fiind tocmai de aceioameni care au reușit să-și ducă laîndeplinire idealul unei vieți tihnite,la umbra unui măslin, constat că esteîndeajuns să mă uit în jur pentru arealiza că frumosul nu este și nupoate fi conținutul vieții de calitate.Cunosc o mulțime de rezidențispanioli care duc dorul zăpeziiinexistente aici... Mulți continuă să fienefericiți în acest paradis, chiar dacăse felicită unii pe alții pentru alegerealui ca adresă.

Frumosul este cel mult cadrul,scena, portativul sau tabloul în carefiecare își pictează, joacă,interpretează sau construieștepropria existență. Armonia este unadin variantele posibile ale realității,în niciun caz condiția fericirii. E clarcă frumusețea, la fel ca banul, nu areputerea de a crea fericire, chiar dacă– asta da! - o poate încuraja. De aiciînsă până la pasul decisiv, acela de aînvinovăți frumusețea pentru că neademenește, inducându-ne în eroare,este însă o distanță mare. Aintroduce cu forța dizarmonia, cuintenția declarată de a sparge tiparularmoniei incorect cimentate,echivalează cu a fractura controlat unos care s-a îmbinat greșit. Așa ceva,fără-ndoială, doare.

Puțini sunt cei care au curajul s-ofacă și tocmai de aceea m-a frapataceastă cercetătoare germană. Cuatât mai temerar este gestul ei cu câtîși riscă propria carieră, putând fiexpulzată din cercurile savante dacăva continua să susțină că valabilitateaunei teorii nu depinde de eleganța ei.Ieșirea din acest impas este destul deanevoioasă, cercurile fizicienilor fiindermetice, la fel ca toate cercurilecreate de oameni (inclusiv cele alepensionarilor din nordul Europei,

DIZARMONII FERICITEDIZARMONII FERICITEgabriela CĂLuȚIu SONNENBERg



37nr. 114, 2019

retrași la odihnă pe țărmurileSpaniei). S-au format sfere din care,odată intrat, nu mai ai cum să ieși. Îninteriorul acestor „globuri”, toți sefelicită reciproc pentru genialitateaideilor lor. Adepții teoriei Big-Bang-ului rămân între ei; la fel se susținreciproc cei care cred în masanefiresc de infimă a puterniceiparticule Higgs, în timp ce aceia caremizează pe găuri negre sedistanțează de cei care cred în lumilesuprapuse. Alții promoveazăantimateria, planurile autorulate saulumile în oglindă, singularitățileșamdp. și se feresc să le pună subsemnul întrebării, chair dacă esteevident că se contrazic cu cei dincelelalte cercuri. „Bisericuțe”, cum sezice pe la noi.

Bine, bine, dar atunci cealternativă ne rămâne? Să acceptămlipsa de armonie, să admitem cănatura nu tinde neapărat spre formeechilbrate, în care totul își are loculsău, potrivindu-se cu restul, undenimic nu este enorm sau exagerat,

unde lucrurile sunt relativ simple,dar nu chiar pe înțelesul oricui? Să numai căutăm perfecțiunea?

Da. Putem iubi în continuarefrumosul, dar nimeni nu ne obligă să-l idealizăm, proclamând că ar fisuprem. Așa cum omenirea adetectat în timp laturile frumoase ale„urâciunii” orbitelor eliptice sauutilitatea aparentei„contraproductivități” a mecaniciicuantice, într-o bună zi se va atașaprobabil și de o definiție mai„neplăcută” a universului. Ajungândacolo, mințile noastre vor fi capabilesă transpună această viziune într-oformulă matematică de o frumusețecare momentan încă nu ne esteaccesibilă.

Până atunci, eu una continui sămă mișc printre rezidenții CosteiBlanca, zâmbitori și sereni, care sefelicită în permanență pentru ideeagenială de a se fi stabilit în acestadevărat rai pământesc. Mulți dintreei ar fi poate mai fericiți în altă parte,purtând în suflet nostalgii și dorurinestinse, pe care n-au curajul să le

mărturisească deschis, la fel cafizicienii are, odată atașați de oteorie, nu mai pot să se desprindă deea, pentru simplul motiv că oconsideră rotundă.

Nu pretind pensionarilor de laMare Nostrum să se replieze pepoziții și să se mute înapoi înploioasa Britanie sau în zăpezilePeninsulei Scandinave, darmărturisesc că din când în când ducși eu dorul unei robuste discuții încontradictoriu. Nu trebuie să fieimediat o ceartă, mi-ajunge opolemică civilizată, care să tulburemăcar pentru o clipă acest clișeuîncremenit pe-o frumusețeînșelătoare.

Da, se trăiește și aici, exact ca-nformula de încheiere a multorpovești, până la foarte adâncibătrâneți, dar nu mai fericit decâtprin alte părți. Discordanței care neîmpinge înainte ar trebui să-i fimrecunoscători, pentru că ne obligă săsondăm după ce este valabil și neîmpiedică să ne mulțumim „doar” cuce este frumos.

METASTAZE

De la pantofii Gucci la opinci,O spun convinși că și-n capitalismCând guvernezi o țară cu lozinciSe-mbolnăvește-ntregul organism!

LEGITIMARE GAY

Dacă vrei să știi, tataie,Pe mine mă cheamă Sile,Pe tata îl cheamă Naie,Și pe mama mea Vasile!

ZIARIȘTII

Printre ziariștii, mulți,Mai voioși, sau amărâți,Mai cu cheag, sau mai desculți,Unii chiar că sunt pârâți!

DIAGNOSTIC

Să calci legi cum îți convine,Să vezi alb în murdărie,În tot răul să vezi bine,E caz de psihiatrie!

DISCORDIE

I-a stat câmpul nearatDacă boii ce-i aveaAu tot tras împrăștiat,Unul hăis și altul cea!

JALONARE

Între noi și OccidentDiferența e-n prezentCă ce dă el la gunoiStă țanțoș pe raft la noi!

VEȘNICA CLIENTELĂ

Guvernanții de-s cinstiți,În funcții deloc măruntePune-ntâi pe cei iubiți,Și-apoi pă-i cu stea în frunte!

PRESA 2017

Sunt cu ghiotura doveziCă și-n presă cumetriaPitulată de n-o vezi,Bate deontologia!

DEMOCRATURĂ

Ea-i născută să atesteÎn sensuri multicoloreDreptul gloatei la proteste,Și-al Puterii s-o ignore!

Din „PARADA NĂRAVURILOR”Din „PARADA NĂRAVURILOR”De Gheorghe Ghe. Popescu



38 nr. 114, 2019

AArrmmoonniiee[[ii

eexxttaazz

Firiță Carp

Poate și datorită sonoritățiinumelui cu care își semneazăproducția jurnalistică și literară, darcu siguranță fiindcă scrisul său aredintotdeauna un „ce” îmbietor pecare, odată descoperit, îl cauțimereu pentru a-ți reconfirmaintuiția și renutri cu bucurie viciullecturii, îi urmăresc de mult timp,chiar cu mult înainte de a-lcunoaște direct, acrobațiilestilistice din perimetrul limbiiromâne. Ele au anverguri șidensități care, îmi exprim speranța,într-un viitor manual despre teoriascrisului elevat și încărcat desubstanță, îi vor nemuri numele.Ba, că tot a fost ieri Ziua preseimilitare, cred că și armata se poatemândri cu el, fiind caporalul cu celemai serioase studii de specialitate,liceul militar și Școala de ofițeriactivi punându-și puternicamprenta asupra caracterului său.Dacă îi veți citi fie și numai poemul„Povestea zăpezii”, ca să nu vorbimdespre întreaga lui creație în proză

și poezie, sfidătoare deseori acanoanelor genialității, vă vețiconvinge. Iar de veți avea și șansaîntâlnirii lui în carne și oase, cumam avut eu cu vreo trei, patru aniîn urmă, s-ar putea să vă încerce oușoară dezamăgire, mai exact spuso emoționantă nedumerire: cumpot doi ochi, doar doi, dar foarte vii,într-adevăr, să vadă și să culeagăatâta lumină pentru noi din MareaLumină a universului?! Eu am avutaceastă nedumerire înălțătoare, șiîncă o am, observând cum ofărâmă de om, care în afară de ochiși, desigur, minte, inimă, suflet, maiare doar picioare pentru mers șimâini pentru scris, ei bine,văzându-l te întrebi cum aceastăfragilitate umblătoare poate ducepovara unor certitudini atât degrele, chiar dacă suntînnobilizatoare. Căci, vorbinddespre certitudini, în fond ele suntsperanța unui mâine altfel, maiîmbucurător și mai luminos,

prietenul meu despre care încerc săscriu acum are o mulțime, dintrecare uriașă este CERTITUDINEAunei înfăptuiri unicat, o revistă careduce cu demnitate chiar acest titlu,o entitate croită pe fundamenteclasice din pagini de avangardăculturală și temeritate patriotică, opublicație de succes în pofidaștiutelor și neștiutelor bariere care

i se pun vrut și nevrut. Pentruținerea în viață a acestei nobileobsesii, CERTITUDINEA sa esteprintre puținele obsesii nobile pecare eu le cunosc, el este veșnicîntr-o febrilă căutare de subiecteeminesciene și, pe marginea lor, seaflă mereu într-o neliniște a faceriicum rar am întâlnit. Din aceastăcauză îți dă impresia că poate abiacând va sosi Sfântul Dumitru(Manea, pre numele lui real),Miron Manega își va îngădui oclipă de răgaz pentru mângâiereaunor pahare cu vorbe sărbătoreștiîntre prieteni. Altfel, rar îl păcălescsă rupă din timpul lui, dedicat fărănicio rezervă devoratoarei pasiunia ținerii aprinse, cu orice sacrificiu,a candelei iubirii de patrie. De aicicred că vin întreaga armonie șiforță a scrisului său în care noi,cititorii, cu cât ne adâncim, multemotive de extaz.


39nr. 114, 2019

Rexlibris Media GroupRexlibris Media Group

LANS|RI DE CARTELA BUCURE{TI {I

SLATINAORGANIZATE DE

ACADEMIA ROMÂNO-AUSTRALIAN|

PENTRU CULTUR|

Evenimente Literar Muzicale – Lansări decarte – marca Academiei Româno-Australiană pentru Cultură (ARAC)

– în luna aprilie 2019!

Academia Româno-Australiană pentru Culturăa organizat pe 11 aprilie la București (Librăria„Mihai Eminescu!) și pe 19 aprilie la Slatina(Centrul Cultural „Eugen Ionescu”) o dublă lansarede carte:

Volumele bilingve (română și engleză) Cântarea Cântărilor/Song of Song de George

Smarandache și ContraDicție/ContraDiction deDaniel Ioniță.

De câțiva ani buni, Academia Româno-Australiană delectează publicul cu evenimenteartistice bine puse la punct, bogate pe plan poetic-muzical, și nu doar cu simple „lansări de carte”obișnuite. Nici de data aceasta brandul Academieinu se dezminte. Din protagoniști fac parte talentataactriță Daniela Nane – recitând versuri din celedouă volume, atât în românește cât și în engleză,precum și îndrăgitul cantautor Nicu Alifantis – unvechi colaborator și membru al AcademieiRomâno-Australiene – care, în stilul lui inimitabil,va interpreta muzică pe versurile celor maisemnificativi poeți români.

Volumele au fost prezentate de renumitul criticliterar român contemporan Alex Ștefănescu și decunoscutul poet și jurnalist Lucian Vasilescu.

Câteva cuvinte despre cele două volume șiautorii lor...

George Smarandache este cunoscut în special cadramaturg (Măgura, Fluturele Alb), dar în volumulde versuri „Cântarea Cântărilor” el desfășoară cu

talent întreaga gamă lirică a dragostei (după cumsugerează chiar titlul biblic al volumului), de ladurere la bucurie, de la disperare la exaltare, de laînsigurare la împlinire.

Tradus de Daniel Ioniță, și editat de George Roca(plus grafica copertei), volumul este produs deEditura Academiei Româno-Australiane pentruCultură, care se aventurează pentru a doua oară peterenul publicării de carte poetică, după ce în 2017a publicat „Testament – Anthology of RomanianVerse – American Edition” (autori Daniel Ionita,asistat de Eva Foster, Daniel Reynaud și RochelleBews), lansat la New York, Chicago și Atlanta, cusprijinul Institutului Cultural Român din New York.

Al doilea volum este „ContraDicție” (EdituraPIM, Iași), în care Daniel Ioniță și-a tradus propriilepoeme. Este a treia ofertă poetică originală aautorului, după volumele „Agățat între stele”(editura Minerva 2013), și „Insula cuvintelor deacasă” (Editura Limes – Cluj, 2017). După cum ne-a obișnuit în lucrările anterioare, poetul nu seferește să analizeze liric teme existențiale dificile,problematice, dar și luminosul și frumosul, folosindo gamă largă de procedee poetice – de la versul înmetru clasic la abordarea post-modernă.

Stabilit la Sydney de câteva decenii, Daniel Ionițăeste principalul traducător și editor al proiectului„Testament - Antologie de PoezieRomână/Testament – Anthology of RomanianVerse” (Editura Minerva și Editura AcademieiRomâno-Australiane pentru Cultură) al cărei a treiaediția (acoperind toți cei 350 de ani de poeziepulbicată în limba română) va apărea anul acestatot în colaborare cu editura Minerva din București.


Cărţi din biblioteca

revistei Climate literare

Contact: Tel. 0722 702578 ; e-mail: [email protected] ;web site: http://climate.literare.ro

Cogito„Fără fior și mesaj, poezia este literă moartă”

al uniunii ziari[tilor profesioni[ti din rom0nia 2011...

Documents