- al uniunii ziari[tilor profesioni[ti din rom/nia...

$: - al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom/nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/112.pdfRevist\ premiat\ cu medalia [i diploma .Pamfil {eicaru- pentru literatur\ 2008 [i Climate.Premiul$
Revist\ premiat\ cu medalia [i diploma „Pamfil {eicaru” pentru literatur\ 2008 [i„Premiul de excelen]\” al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din România 2011-2012

Climate

Ștefan LuchianȘtefan Luchian

PrimăvaraPrimăvara

literareRevist\ literar\ [i de cultur\ româneasc\

Fondat\: mai 2007

Anul 12martie 2019

112 Director fondator: Ion Iancu Vale

Director editor:

prof.dr. Gheorghe-Valeric\ Cimpoca

Director imagine: Anton Gagiu

Climate literareClimate literare

Semnează în acest număr

Francois Villon/ Balade...3Gheorghe Valerică Cimpoca/ În căutarea adevărului (31)…4Ion Iancu Vale/ Marșul suicidar al protezelor…5George Petrovai/ Universalitatea fundamentelor…6Laura Mustețiu/ Poeme de dor…7Madeleine Davishon/ Poem penrtu o stea…8Marin Moscu/ Poeme…9Anton Gagiu/ La răsărit e apusul (3)…10Angela Burtea/ Iubirea toamnei……11Dragoș Niculescu/ Valoarea între cunoaștere și…12Luminița Cojoacă/ Poem…14Constanța Popescu/ Poeme…15Ben Todică/ Viața scriitorului Ion Minulescu…16Cristian Petru Bălan/ Disputa dintre doi scriitori…17Anca Sârghie/ Memorandistul Nicolae Cristea…18ITHACA/ Colaj liric/…20Ion Teodor Palade/ Caiet de școlar…21Dorel Shor/ Julia Zisman…21Paul Leibovici/ Nicolae Grigorescu…22Mihai Merticaru/ Sonete…23Florin Vârlan Neamțu/ Poem…24Georgeta Blendea Zamfir/ Impunerea lumii satului…25Dana Anadan/ Un cenaclu providențial…27Harry Ross/ Gânduri rebele…28Lucian Gruia/ Cronică, Nicu Doftoreanu…29Corin Bianu/ Poeme bilingve…30Gheorghe Andrei Neagu/ Raportul lui Pilat…31Ioan Vișan/ Secretul fecioarei Lara…34Vavila Popovici/ Filozofia lui David Hune…36Dan Teodorescu/ Un bal de poveste…39

2 nr. 112, 2019

CONTuRI PENTRu DEPuNERI DESChISE LA BANCA TRANSILVANIA TâRgOVIşTERO54 BTRL 01601201u02393XX - pentru depuneri în LEI - RO 04 BTRL EuRCRT00u0239301 -

PENTRu DEPuNERI îN EuRO (SwIFT: BTRLR022) - uSD: RO44BTRLuSDCRT00u0239301

Revistă editată de Societatea Culturală și Prietenie „LA NOI ACASĂ” Târgovişte ISSN 1843-035XRevista apare în colaborare cu Societatea Scriitorilor TârgovişteniTehnoredactare: Mariana Briceag; Secretariat: Reta Sofronie Iancu

Redactor şef: Ion Iancu ValeRedactor şef-adjunct: prof.dr. Gheorghe Valerică CimpocaColegiul redacţional: Anton Gagiu, Emil Stănescu, FloreaTuriac, Gabriel Mihalache, George Piteș, George Terziu, GrigoreGrigore, Ion Teodor Palade, Romulus Gandy Georgescu

Fondatori:

Ion Iancu ValeMircea Cotârţă

Sebastian Drăgan

Redacţii asociate - România:Bacău, Bistriţa, Braşov, Cluj-Napoca, Bucureşti, dev,Focşani, Iaşi, Suceava, Turnu-Severin, Hunedoara,Mangalia, Olăneşti, Dragnea, Ploieşti.Alte ţări: Anglia, Australia, Belgia, Canada,Danemarca, Elveţia, Franţa, Germania, Gibraltar, Israel,Italia, Macedonia, Portugalia, Republica Moldova,Serbia, Spania, SUA, Ucraina.

Colaboratori principali: Mihai Antonescu, Nicolae Bălaşa, Elena Buică, Roni Căciularu, Luca Cipolla, George Coandă, FlorianCopcea, Melania Cuc, Emilia Dănescu, Mircea Drăgănescu, George Filip, Dan Gîju, Dimitrie Grama, Dragoș Niculescu, DjamalMahmud, Menuţ Maximinian, Gavril Moisa, Octavian Mihalcea, Monica Mureşan, Ştefan Lucian Mureşanu, Florin Vărlan Neamţu,George Petrovai, Vavila Popovici, Georgeta Resteman, Puiu Răducanu, George Roca, Viorel Roman, Dorel Schor, Claudia Serea,Gabriela Căluțiu Sonnenberg, Al. Florin Ţene, Baki Ymeri, Mihaela Loredana Mușetescu, Gheorghe Neagu, Mihai Merticaru, IoanaStuparu.

Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor

INFO CLIMATEINFO CLIMATE

Coperta 1„Primăvara”

de Ștefan Luchian„Iarna”

de François Boucher


3nr. 112, 2019

FRANÇOIS VILLON -FRANÇOIS VILLON -BALADEBALADE

Balada lui Villon pentrutrupeșa Margot

Frumoasa de-o slujesc și curte-i fac Se cade a-mi zice șui ori minte goală? Cu ce-are ea, oricui i-ar fi pe plac, De dragul ei încing și scut și pală. Când mușterii sosesc, înșfac o oală Și le-aduc vin, cu mâna liniștită, Le-aștern și poame, brânză, apă, pită, Zic Bene stat de-s darnici la plătit, Poftiți, de-ți fi-n călduri și cu ispită, În ăst bordel unde ne-am pripășit.

Dar seara, câteodată, iese tămbălău, Margot de-apare-n pat fără para. Nu pot s-o văd că mi se face rău; Îi smulg surtucul, brâul, rochia, Zălog să fie pentru partea mea. Cu pumnii-n șold, mă suduie că-s drac, Zbiară, se jură pe Isus că-i fac O nedreptate. C-un ciob ascuțit Îi scriu pe nas o buche și-o înșfac, În ăst bordel unde ne-am pripășit.

Ne împăcăm apoi și-un pârț îmi lasă Mai rău decât gândacul de gunoi. Râzând, un pumn pe creștet îmi apasă, Zice Gogo, mă bate pe țurloi, Și-apoi dormim buștean, beți amândoi. În zori, îi chiorăie în pântec parcă, Mă-ncalecă și poama și-o încearcă. Eu gem sub ea, ca scândura turtit De preacurvie; vlaga vrea să-mistoarcă, În ăst bordel unde ne-am pripășit.

Vânt, ploaie, geruri, pita nu lipsește, Iar de-s curvar, curvia molipsește, La orice sac un petec se găsește. La mâță rea, rău șoarec s-a prăsit; Ocara ne urmează și-n gunoi, Ne-am râs de cinste, râde ea de noi, În ăst bordel unde ne-am pripășit.

Baladă veselă desprecrâșmari

De suliță, de lance aruncată,de ghioagă și de buzdugan strunjit,de bardă, de săgeată ferecată,de paloș, de baltag și de cuțit,de țeapă și de furcă otrăvită,de iatagan, de cange, de custurăși de bandiți pândind la cotiturăsă fie dați grămadă la pământ,străpunși în inimi, sfărtecați pe rând,tăiați la beregăți să-i rupă chinulși-n fund de iad să stea cât mai curândcrâșmarii care ne botează vinul!

De arc turcesc, de spadă-ncovoiatăle fie-mpuns burtoiul ghiftuit;de foc grecesc le ardă chica toatăși creierii le urle-n nesfârțit;în ștreang le-atârne hoitul împuțitși ciuma bată-i cu vătămătură ;ba m-aș ruga să fie trași, cu ură,în țepi aprinse, să-i aud zbierând;beli-i-ar zece gâzi de vii, rânjindși în ulei încins să-și iute cinu;legați de patru cai să văd crăpândcrâșmarii care ne votează vinul!

Plesni-le-ar tunul căpățâna boată,lovi-i-ar trăsnetul pe drum, cumplitși-apoi o haită de dulăi, turbată le rupă hălci din trupul hăcuit;orbească-i fulgerul ca un cuțit,zăpezi și grindeni bată-i pe căldură,uda-i-ar ploile fără măsurăcând umblă goi și-n preajmă n-auveșmânt;să piară de pumnal făr' un cuvântși hoitul lor să-l vălurească Rhinul;de optzeci de ciocane piară-n vântcrâșmarii care ne botează vinul!

ÎNCHINARE:Stăpâne, blestema-i-ar Domnul sfântsă sugă până or crăpa, veninul,că necinstiți și fărdelege suntcrâșmarii care ne botează vinul!

Baladă prin care Villon ceretuturor iertare

La Cartezieni, ca și la toți Călugării, la Devotate, La pierde vară cu saboți, La slugi, cocote-mpestrițate În rochii strâmte-ncorsetate, La fantele sfios de moare, Cu cizmulițe moi, roșcate, La toți le cer smerit iertare.

La fete care sfârc arată Să-nhațe mușterii de soi, La hoți ce numai certuri cată, La saltimbanci cu maimuțoi, La ghiuji, nebuni și papițoi Ce fluieră de ți-e mirare, Cu beșici, prapuri, tărăboi, La toți le cer smerit iertare.

Dar nu la câini și trădători Ce mi-au dat numai coji uscate De mestecat, din noapte-n zori; De frica lor mă doare-n spate. Le-aș da beș, râgâială poate, Dar nu pot, că nu-s pe picioare. Dar toate vrajbele-s uitate; La toți le cer smerit iertare.

De cinșpe coaste li s-ar frânge, Mărunt, dar cu barosul mare, Ori bici cu plumbi, până la sânge: La toți le cer smerit iertare.

FRANÇOIS VILLON


4 nr. 112, 2019

Aproape toate ştiinţele şi religiilevorbesc adesea despre viaţă.Fiecare încearcă să o defineascăintr-un anume fel. Fiindcă nu avemdefiniţii consacrate ale vieţii decâtîn biologie, nu voi căuta nici eu săvin cu o singură frază potrivită caresă-i satisfacă pe toţi. Ce este viaţa ?De unde vine şi încotro se duce? Cene spune marele nostru poetNichita Stanescu într-o scurtăpoezie ,,Din toate părţile de-odatazise cerul fără părţi/ Dintr-o singurăparte zise partea/ Ce este? Cum ceeste?/ Este pur şi simplu/ Adică e,adică s, adică t, adică e / Primul eeste mai vechi decât ultimul e/Atât!,, Aceeaşi raportare, lipsită decontur, o avem şi în faţa vieţii. Osimţim fiecare în lăuntrul nostru,fără să putem conceptualiza foartebine ceea ce trăim. Şi poate că nicinu e nevoie. Cert este căpromisiunea vieţii veşnice se află încentrul mesajului evanghelic alMântuitorului Hristos, iarfăgăduinţa aceasta vine săîntâmpine una din cele mai adâncinevoi ale noatre, nevoia de a trăiveşnic. Şi pentru cei ce nu au,,soluţia mistică a credinţei,, în viaţa

veşnică, spaima morţii este la fel deprezentă, conştient sau nu. Dinpăcate, viaţa pe care o pecepem noieste delimitată în timp şi spaţiu şiapare sub diferite forme în funcţiede condiţiile în care a apărut, s-adezvoltat şi a dispărut. Fiecareclimat favorizează sau nu apariţiaunei specifice vieţi. Pentru noipământenii, viaţa înseamnă ceva ceam definit noi oamenii, locuitoriiacestei planete şi ne gândim că şi înuniversul infinit există cevaasemănător nouă. Dar, viaţanoastră pe pământ este foartescurtă în comparaţie cu timpulunivrsului cunoscut şi infinit maimică decât marele universnecunoscut. Nu cunoaştem când aînceput timpul şi nici când se vasfârşi sau poate că nici nu există!Durata fără început şi fără de sfârşiteste denumită eternitate sauveşnicie Omul percepe timpul prinsimţurile cu care este înzestrat şidatorate experienţelor din timpulvieţii. Dar mai are ceva omul care-lajută să formuleze ipoteze despreviaţă şi anume spiritul. ,,Există unpsaradox care provine din aceea căcoincidenţa dintre timp şi eternitatetrece prin simţuri. Experienţaspiritului ne este dată prin materie,cea a infinitului prin spaţiu şi cea aeternităţii prin timp,,. (AnselmGrun). Fiecare dintre noi are untimp propriu pe care-l consumă aicipe pământ. În acest timp neintersectăm cu alţi oameni cu carevenim în contact şi pe care îi vomcunoaşte. Pe majoritatea nu-i vomcunoaşte, dar, ştim că existăsimultan cu noi. Orice existenţă în

spaţiu şi timp este limitată, oricât demare ar fi, în comparaţie cuinfinitatea spaţiului şi a timpului, eaeste infinit de mică. La o vârstăînaintată în conştiinţa omului aparemult mai clar, făcând oretrospectivă a vieţii, “că totul estefără durată”.

Numai timpul Creatorului esteinfinit si nu are început şi nicisfârşit. Cum şi noi facem parte dincreaţia Lui, rezultă că şi noi facemparte din Universul Lui. Oriceelement din creaţie este limitat întimp şi spaţiu şi se află într-ocontinuă schimbare. Omul a fostcreat pe acest pământ avândinscripţionat în genele lui credinţaîn Creator şi care speră intr-o viaţăveşnică urmând învătăturile lui IsusHristos. Totuşi, omul trăieşte cuspaima morţii care este la fel deprezentă, conştient sau nu. Nuexistă mijloace prin care putemevita moartea pe acest pământ.Dar, el se gândeşte cum să-şiprelungească viaţa prin mijloaceproprii. Metoda cea mai laîndemână este medicina carepromite prelungirea vieţii până la olimită maximă de 120 ani. Cândluăm medicamente, când avemcopii şi-i îngrijim, când educăm,când scriem, nu facem decât săstrigăm că ne este frică de moarteşi vrem să trăim veşnic. Iar aceastăfrică de moarte odată înţeleasă,asumată, poate fi un început pentruo viaţă duhovniceană, ceea ce neaşează într-o relaţie nesfârşită cuDumnezeu Cel Viu, unica sursă avieţii.

(Va urma)

În cãutarea adevãrului (31).În cãutarea adevãrului (31).ViaViaţţa veşnicã şi timpul infinita veşnicã şi timpul infinit,,Dacă nimeni nu mă întreabă, ştiu, iar dacă aş vrea să explic cuiva care mă intreabă, nu ştiu”

Preafericitul Augustin

Gheorghe Valerică CIMPOCA


5nr. 112, 2019

marşul suicidar al protezelor

Undeva, pe întinsa Câmpie a Tăcerii,Ultimul Far semnalizează palid şi intermitentfire sticloase şi rare de iarbă străpung fără convingerecochilia roşietică şi fărâmicioasă a solului.Curenţi incandescenţi de aer învolburează pânzealbe de praf, generând tornade rebele antrenândmiasme fetide ce viciază aerul, incitând Marea Angoasăspre a-şi flutura aripile cenuşii.Cortegii şerpuitoare de proteze se precipită,busculându-se,într-un lugubru scârţâit de balamale ruginite,către Ultimul Far.Ignorând Nelimitata Crevasă ascunsă dincolo de el,Ultimul Far pâlpâie spasmodic atrăgând implacabilunduitoarea procesiune ce înaintează peste întindereapustie pe care, din loc în loc, gnaisuri gigantice,diamantin şlefuite, le aţin calea.Undeva, în spatele Ultimului Far, perfid ascunsă,Nelimitata Crevasă îşi macină canin tăcerea spaţială,aşteptând cu răbdare Irevocabilul Dar.Bizara procesiune compusă din proteze din materialsintetic,metalice sau din lemn, plăci dentare, peruci, vase sanguine artificiale,ochi de sticlă şi alte organe aparţinând cândvasau trebuind să aparţină,fiinţelor umane, dotate acum de cătreveşnica putere obscură cu afectivitate senzorială,se târăşte chinuită, parcă, de ictusuri comiţiale

spre unica lumină rămasă.Ultimul Far, fascie plăpândă şi efemeră în vastaşi orbitoarea semiobscuritate, pâlpâie agonic.Deodată proteza unui picior, proteza unei mâinişi o perucă bărbătească se detaşează de grosul masei.mâna, suprapusă piciorului vârât într-un bocanc militar,se caţără pe coama unui gnais, fluturândîn degetele răşchirate peruca decolorată.Un glas cavernos împunge zarea,făcând uriaşul şi agitatul convoi să se opreascăşi să asculte Inspirata Tripletă:„Încotro te îndrepţi, popor al protezelor,

spre ce ţel iluzoriu îţi porţi paşii lumina aceea e înşelătoare, universul spre carene ademeneşte acum, este falsopreşte-te, popor al protezelor marşul nostru este suicidar,să rămânem unde suntemşi să redăm vieţii câmpia aceasta,să ocrotim sâmburele încă viu,să întemeiem pe tărâmul acesta un nou spaţiu vitalsă ne oprim, popor al protezelor,lumina aceea ne ademeneşte spre autodistrugereopriţi-vă, cât mai e timp, opriţi-vă”.Inspirata Tripletă tace aşteptând reacţia mulţimii.În rândul protezelor se iscă freamăt şi ele se agită un timp, sfătuindu-se.Într-un târziu, un tunet format din mii de glasuridespică zarea plumburie:„Nu-i adevărat, vrem să scăpăm din acest imperiu

al deznădejdii şi al morţiiacolo unde se zăreşte lumina trebuie să fie bineînainte, popor al protezelor, înainte”.Şi protezele îşi reîncep marşul cu şi mai multă vigoare,strivind sub tălpi Inspirata Tripletă.Timpul trece şi distanţa dintre Ultimul Farşi mărşăluitori se micşorează.Deodată, firava lumină dispare totalcenuşiul devine aproape negru şi material.Protezele încremenesc,teama planează demenţial deasupra gloateiapoi, antrenate de o groază totală,scoţând un vaier prelung, acestease aruncă într-un ultim asalt,rostogolindu-se unele peste alteleîn gura larg căscată a Nelimitatei Crevase,care le înghite, horcăind abisal.Pe întinsa Câmpie a Tăcerii,uriaşul spaţiu plumburiu rămâne mai departenetulburat.Doar farmacistul Figueras caută fără contenire, absolut nimic.

POEMPOEMIon Iancu Vale

nr. 112, 20196

Climate literareClimate literareClimate literareClimate literare

Universalitatea fundamentelorUniversalitatea fundamentelor

moral-spirituale ale omenesculuimoral-spirituale ale omenesculuiGeorge PETROVAI

A fost omul creat, ori el esterezultatul unei evoluții afirmatăteoretic, dar imposibil de confirmatcu probe științifice? Indiscutabil căaceasta trebuie să fie baza de pornireîntr-o dezbatere despre om șiînsușirile sale fundamentale (suflet,conștiință, rațiune, limbaj articulat,principii morale și estetice,afecțiune, voință etc.), în continuarela fel de miraculoase și încifratepentru științifici ca viața însăși.Marea diferență dintre adepțiicreaționismului și cei aievoluționismului este următoarea:primii cred că o Ființă perfectă(atotputernică, atotștiutoare,atotiubitoare) este cauza acauzată atot ce există și mai este nesecatulizvor al miracolelor (evenimenteneobișnuite ce se produc în condițiineobișnuite), iar prin aceasta ei suntmult mai aproape de Adevărulmetalogic și liniștitor, pe cândceilalți țin morțiș să se încreadă într-o teorie ipotetico-speculativă și fărărigoare argumentativă, motiv pentrucare aceștia sunt mereu captiviidiscutabilelor adevăruri ale logiciineliniștitoare.

De pildă, ne înștiințeazămaterialistul francez La Mettrie înlucrarea Istoria naturală a sufletului,„de la Aristotel și până astăzi, niciunfilosof n-a putut să ne spună lămuritce este sufletul”, cu toate că – adaugeu (G.P.) - termenul este extrem deuzual și pe toată durata vieții avemde-a face cu diverse manifestări aleacestei esențe umane: emoții,bucurie, mulțumire, melancolie,fericire, dragoste, ură, furie,altruism, zgârcenie etc.

Tocmai de aceea, se putea ca un

gânditor de talia lui Descartes să nuacorde sufletului importanțacuvenită, adică să nu facă din elcheia de boltă a cartezianismului șipiatra de încercare pentru mulțidintre filosofii care l-au succedat?!Căci, ne informează Petre P.Negulescu în Istoria filozofieimoderne (Editura AcademieiRepublicii Socialiste România,București, 1972), „sub influența luiVoltaire, cugetarea franceză aînceput să părăsească metafizica luiDescartes, care rămăseseatotputernică până la începutulveacului al XVIII-lea (subl. mea,G.P.), și să se îndrepte cătreempirismul englez”.

Ideea centrală a filosofiei luiDescartes se prezintă astfel: avem,pe de o parte, o substanță creatoare,perfectă și infinită numităDumnezeu (substanța la el este cevace există în sine și pentru sine), iarpe de altă parte avem două categoriide creații – lucrurile întinse (resextensa) și lucrurile cugetătoare (rescogitans) sau sufletele imateriale. Cuprecizarea că deosebirea absolutădintre suflet și corp constituie mareaproblemă a cartezianismului, pe carediscipolii direcți ai francezului s-austrăduit în zadar să o elimine (deexemplu, filosoful flamand ArnoldGeulincx elaborează teoriaocazionismului sau acordul dintremișcările trupului și stările sufleteștiprin voința lui Dumnezeu) și pentrua cărei soluționare, continuatoriimetodei sale deductive (Spinoza șiLeibniz) au fost nevoiți să elaborezenoi sisteme filosofice. Păi, ne spuneNegulescu, ce le rămânea de făcutdupă ce „Descartes constată acțiuneareciprocă dintre spirit și corp, odeclară însă inexplicabilă - și trece

mai departe”?!...Mult mai tranșant este Descartes

în delicata chestiune a nemuririisufletului: deși admite ideea deDumnezeu ca fiind înnăscută înmintea omului (căci, argumenteazăel, ideea de Dumnezeu sau de Ființăinfinită nu putem s-o dobândim cuajutorul simțurilor, instrumenteincapabile să perceapă infinitul),gânditorul nostru s-a ferit să susținăcă sufletul ar fi nemuritor. De pildă,în scrisoarea adresată prietenului săuMersenne, afirmă că, fiind sufletuldeosebit de corp, el nu este cunecesitate supus inevitabilei pieiri acorpului, dar asta este tot ce se poatespune și nicio demonstrațiefilosofică nu poate să meargă maideparte...

Evident, o atare pozițiecircumspectă nu putea să nu-i aducălui Descartes o droaie de critici șidușmănii, îndeosebi din parteaiezuiților, care nutreau față de el odublă nemulțumire: întâi că refuzasesă tragă concluzia nemuririisufletului și a existenței unei viețiviitoare, așa cum ne încredințeazăScripturile; apoi că iezuițiirespingeau cu indignare îndoialaabsolută, deoarece îndoindu-se detot și de toate, omul Descartesrecunoaște că se îndoiește chiar și deadevărul revelat al religiilor îngeneral, al creștinismului în special.

Cum spuneam și cu alt prilej(vezi Baruch Spinoza sau modelulantic la înțeleptului), gânditorulolandez de origine evreiască susținecă întinderea și cugetarea suntatributele acelei substanțe unice,infinite și cu misiune panteisticăDeus sive Natura – Dumnezeu sau

→ Continuare în pag. 7

nr. 112, 2019 7


Natura), din care decurgecontradicția fundamentală aspinozismului: fiind substanța unicăîn același timp întinsă și cugetătoare,iar cugetarea neavând întindere(numai corpurile materiale suntdivizibile, nu și ideile!), înseamnă cădeodată ea este întinsă și neîntinsă.

Iată motivul pentru carecugetătorul german GottfriedWilhelm Leibniz revine lapluralitatea de substanțe a luiDescartes, într-un sistem în care, nespune Negulescu, „transformădualismul cartezian al substanțeiîntinse și al substanței cugetătoare înmonismul forței, întocmai după cumSpinoza transformase acelașidualism în monismul substanțeidivine”. Altfel spus, Leibnizînlocuiește panteismul lui Spinozacu dinamismul și substanța cumonadele (unități de forță – simple,indestructibile și indivizibile), pecare le numește fie puncte metafizicesau substanțiale, comparabile cuidealele și neîntinsele punctematematice, fie atomi reali saumetafizici, adică diferiți de atomiifizici prin aceea că, nefiind materiali,sunt indivizibili.

Vasăzică, după ce Leibnizdeosebește atomii metafizici de

atomii fizici, el mai deosebeștemonadele (văzute ca entitățimetafizico-eterne) de corpurile sauindividualitățile fizico-pieritoare aleexperienței noastre, așa încât fiecareființă omenească îi apare ca unagregat de monade (monada-reginăformează sufletul, toate celelaltealcătuiesc corpul), între monadeneexistând o acțiune reciprocă, astadeoarece fiecare dintre ele constituie„o lume aparte, absolutindependentă”, în schimb, existândde la începutul începutului întreactivitățile lor o armonie prestabilită,grație căreia se potrivesc perfectunele cu altele și conferă omului oviață unitară.

Se subînțelege că această lege aarmoniei prestabilite nu putea să fiestatornicită decât de Dumnezeu,cauza primă a Universului și amonadelor alcătuitoare, dar – contraropiniei lui Spinoza – o cauză situatăîn afara seriei cauzale a fenomeneloruniversale și a legilor sale. Pe scurt,un Dumnezeu atoatecreator șiindependent de Univers!

Și astfel, ne înștiințează P.P.Negulescu, direcția deductivă afilosofiei moderne se încheie „printr-o reîntoarcere la punctul de plecare”,această direcție fiind închisă într-uncerc vicios, „din care sforțările a trei

sisteme diferite, din cele maiingenioase, nu reușesc să o scoată”...

N.B.: Combătându-l peempiristul John Locke și concepțialui cu „tabula rasa” (la naștere,susține englezul, mintea umană estecomplet lipsită de idei), Leibnizexplică diferențele de dezvoltareintelectuală dintre oameni prin teoriadispozițiilor înnăscute, numite de elvirtualități. De pildă, încearcă el săne lămurească, ghinda nu conține înea stejarul sub forma actualității, cidispoziția organică trebuincioasă saustejarul virtual.

Tocmai pentru că gânditoriiomenirii nu sunt de acord înproblema sufletului (dezacorduldecurge din neputința minții umanede-a dezlega tainele creației,respectiv de-a cunoaște esențaexistentului), trebuie să mergem laBiblie, cartea Adevărului revelat,unde ni se spune cu simplitatea șieleganța transfiguratoare alimbajului dumnezeiesc: „DomnulDumnezeu a făcut pe om din țărânapământului, i-a suflat în nări suflarede viață, și omul s-a făcut astfel unsuflet viu” (Genesa 2/7). Încearcă sănu fii de acord cu această afirmație,și liniștea ta lăuntrică s-a dus pentrutotdeauna pe apa sâmbetei...

→ Continuare din pag. 6

POEME DE DORPOEME DE DORLaura MUSTEŢIU

ARDEALUL DIN INIMAARDEALUL DIN INIMAMEAMEA

Există un colț de rai pe-acest pământ, Unde Dumnezeu īşi răspândeşte duhul sfânt,Unde inima se leagănă pe ramuri aurii, Şi ciocîrlia cîntă-n locuri sacre... la copii.

Există un loc de vis, o inima plăpândă, Pe cîmpuri aurii, pufoase, sufletul-mi se scufundă,Unde căpițe de fân îşi răspândesc odorul, Iar noaptea, îngerii îmi țin în brațe dorul.

Există un loc plin de mister,Unde dreptatea are’un pumn de fier, Iar cerul oglindeşte lupte vitejesti,În păduri de-argint strămoşii se odihnesc.

Există un loc unde sufletul îmi zboară,Se pierde -n frumusete, pe o cale, la țară, Unde ascult pădurea noaptea, cînd foşneşte, Şi pârâul vorbe dulci, cînd îmi şopteşte.

Există un loc unde au trăit bunicii mei, Unde acum se odihnesc părinții mei,Ardealul meu, din când în când vreau să-ți şoptesc, Vorbe de duh, sã-ți spun cât te iubesc!

nr. 112, 20198


Rătăceam printre stele. În jurulmeu puzderie: mari şi mici,luminoase ori palide, cu un licărslab. Eu o căutam pe a mea. Ocăutam pierdută în mulţimea aceea,fără să ştiu încotro să-mi îndreptpaşii, fără să am vreun semn, dupăcare s-o recunosc. Deodată, chiarlângă mine, am auzit un glas. Oatingere uşoară, m-a făcut să întorcprivirea.

- N-ai grijă, am să te conduc eu.Închide numai ochii. Închide-i bine,lumina stelară, ar putea să-i ardă.Acum, lasă-te în voia mea! Steaua teaşteaptă!

Am pornit amândoi. El înainte şi,eu în urmă, ţinând strâns braţulcălăuzitor. La un moment dat mi s-apărut că mă aflu pe „Calea Lactee”.Miros de lapte. Copilărie, de parcăun cântec de leagăn a trecut pelângă urechea mea. Au urmat„carele”, Carul Mare şi Carul Mic.Semănau cu cele care adeseoritreceau prin spatele casei mele spretârg, care cu boii rumegând alene şi,căinii hămăind, legaţi la osie.

Muzica stelară era nostalgică,melodii vechi ştiute încă de pevremea bunicii Stele ne depăşeau,stele ne întâmpinau. Unele mi-eraucunoscute din manualul de şcoală.Le ştiam numele. Altele, fără nume,îmi erau prietene încă atunci cândmă plimbam pe aleea de castani, dinspatele Liceului. Erau tot atât de

minunate, de strălucitoare peatunci, la fel ca şi acum. Simţeamcum lumina lor mă împresoară, măpătrunde, de parcă eu însămiiradiam lumină.

Lunecam în spaţiul aerian, fărănicio greutate. De n-ar fi fost mânalui care să mă trăgea înainte, aş firămas acolo, la infinit. Muzica seschimbă mereu, îmi însufleţea paşii.Auzeam melodii pe care le-amdansat odată, ritmuri care mi-aufăcut inima să tresalte.

- Mai e mult până ajungem?- Ai obosit? M-a întrebat.- O nu, dar m-aş opri puţin. Aici e

atât de bine! E minunat! Nu putemrămâne încă puţin?

- Imposibil, a răspuns vocea delângă mine. Acesta e mersultimpului. Nu poate fi oprit. Trebuiesă ţinem pasul.

- Timpul!? Adică vrei să spui că…Tu eşti Timpul! Acum am înţeles.

Atunci i-am auzit râsul lângăurechea mea, cristalin ca unmurmur de ape...

- Vino! mi-a scuturat cu blândeţemâna.

Continuăm să mergem. Elînainte, eu având grijă să nu rămânîn urmă. De la o vreme mi s-a părutcă a grăbit pasul. Îmi venea tot maigreu să păstrez ritmul lui.

- Cât mai avem până la Steauamea? am întrebat

- Ne apropiem, mi-a răspuns

Dorinţa de a mă opri să măodihnesc era acum mai puternică.Îmi simţeam picioarele grele. Mi sepărea că eu însumi am crescut în

greutate. I-am spus-o şi lui- Sunt anii. Anii care-i porţi pe

umeri. Te apasă.- Atât de grei sunt anii?- Depinde, dacă sunt tineri, sau

bătrâni. Când sunt tineri, anii tepoartă ei pe tine, n-ai cum să-i simţi.Dar pe urmă... îi porţi tu. De aceea,ţi-e greu

- Mai e mult până la Stea? l-amîntrebat din nou. Şi, fiindcă n-amprimit niciun răspuns, am deschisochii.

Era întuneric. Stele mărunte şimari luceau în depărtare, iar… lângămine, atât de aproape, Steaua mea,cât s-o pot atinge cu mâna. Amrecunoscut-o fără nicio greutate.

M-a învăluit cu un halou lucitorde lumină

- În sfârşit te-am găsit, am spus şiam prins în palmă câteva raze Acumo să mă pot odihni.

Dar poate din pricina greutăţiimele, sau poate dintr-un alt motivnecunoscut, Steaua s-a

desprins de pe boltă şi-a începutsă alunece în jos. Repede, din ce înce mai repede

îndreptându-se vertiginos sprePământ. Nu ştiam ce să fac…Vedeam Pământul cum se apropiede noi, mai mult şi mai mult, maiaproape şi mai aproape.

- Acum ce va fi? am întrebat fărăvoie şi vocea mea s-a pierdut învăzduh. Glasul Timpului a ajuns prinbeznă până la mine lin ca uncântec...

- Stai liniştit. Nu-i nimic... Doar ostea... a căzut.

POEM PENTRU O STEAPOEM PENTRU O STEAMadeleine DAVISOHNMadeleine DAVISOHN

nr. 108, 2018 9


POEMEMarin Moscu

Lacrima de bun rămasPaşii plâng în pârg de toamnăPrintre valurile de ceaţă,Tu îmi pui în piept tăriaGândului să cred în viaţă.

Iau toiagul din istoriiScris în inima străbunăŞi păşind în fum de ceaţăStăm alături, strânşi de mână.

Străbatem cum se cuvineToamna lungă, dureroasă,Unde iarna vine, vine,Ne uită sloiuri în casă.

Şi aşa păşim prin vreme Dureros pe limbi de ceas,Din gură ne iese abur –Lacrima de bun rămas!

Flori de vise în culoriNoaptea semănă în mineFlori de vise în culori,M-a pătruns cu-a ta icoană,Mi-a dat somnului fiori.

Am pus semne pe imagini,Tu erai în zări departe,Îţi simţeam iubirea dulceScrisă în a vieţii carte.

Cum doreai ca să încerciTot albastrul străveziu,Îmi trimeteai a ta pozăCu trup magic, arămiu.

Noaptea seamănă în mineCe-i mai frumos pe pământ,Dragostea-ţi împărtăşită,Soarta bunului cuvânt!

Privesc spre orizontde munte

Privesc spre orizont de munte,Un nor se-nfoaie a zăpadă,Un brăduleţ vrea să înfrunteNinsorile ce vin cascadă.

Un deget mijlociu cu aceArată semn că nu-i prea pasă,E semnul arătat de noiCând omenia nu-i acasă.

Porneşte vântul să răzbuneNeînţelegerea aprinsă,Se lasă într-o zeghe albăPădurea-n legănări cuprinsă.

Te prind de mână să-ţi aratMinunile dumnezeieşti,Mă las la pieptul tău să ardIubirile din vechi poveşti.

Privesc pe geam , prin ochii tăi,Steluţe albe ne cuprind,Brăduţu-şi scutură zăpada,Eu mă topesc şi mă aprind!

Marea iubireSunt steaua ta zâmbind în vis,Cu raze moi eu te-am cuprins,Te-am însemnat cu fir subţireŞi ţi-am pus numele Iubire.

Şi tu eşti stea şi eu sunt stea,Plutesc mereu în preajma ta,Eclipsele le-am pus în glastră,În vers am pus iubirea noastră.

Tu scrii petale de lumină,Eu rima dragostei sublimă,Strângem poemele cu dragPe coama cerului, în larg.

Că eu sunt stea, tu stea din vis,În zbor tot cerul am cuprinsŞi ne-am jurat întru sfinţireSă fim mereu marea iubire!

Lupul Alb de tine mi-aduce aminte

Vântoasele iernii pătrund printre brazi,Lupul Alb cu colţi de stalactiteAleargă pe stânci şi mâine, şi azi,De tine, iubito, mi-aduce aminte.

Străfulger străbun mi-i visul de dor,Te adulmec din coli de hârtie,Inima ta-i frumos boboc roditorCu rădăcinile pătrunse-n poezie.

Doresc să-ţi întâlnesc roua de şoapte,Alerg cum lupul, sus în munte,Aş vrea să fiu cu tine-o noapte,Lună în cer cu stea pe frunte,

Vântoasele iernii pătrund printre brazi,Lupul Alb cu colţi de stalactiteAleargă pe stânci şi mâine, şi azi,De tine, iubito, mi-aduce aminte.

Peste secundele călitePeste secundele călite cu săruturi şi-alintăriFulgeră meteoriţii cu viteză-n depărtări…

Câte unul îşi îndreaptă luminiţa către noi,Curcubeul ne ridică sub aripa-i peste ploi…

Râdem. Toţi meteoriţii se aranjează şirag,În elipsa lor fierbinte ne iubim cu mare drag…

Orbeşte ne privesc ochii care sunt ne-ncrezătoriCă pentru iubirea noastră chiar şi Domnulne dă flori!…

nr. 112, 201910


Continuare din numarul trecut

Din volumul „La răsărit e apusul”.Capitolul I: „Primii pași” (3)

-Burlacu! m-a strigat ea.-Da doamnă! am spus tresărind și

ridicându-mă în picioare.-Te rog să te muți în ultima bancă!

Da, era un loc liber în ultima bancălângă Mihaela Popescu.

-La orele mele numai acolo stai! Vaice pedeapsă! Să nu mai pot eu săarunc o privire de aproape? Untrimestru acolo am stat, iar peurmătorul am obținut dispensă să maiurc câțiva pași în ierarhie și am ajunsdin nou în prima bancă. Dar aceastăminune s-a întâmplat după ce amparticipat la olimpiadă și am obținut unrezultat meritoriu. Cum să nu obțin,dacă tema a fost una pe măsura mea:„ Realizați un alt sfârșit al romanuluiEnigma Otiliei, de George Călinescu”.Și a fost un sfârșit care a plăcutexaminatorilor, iar doamna Dudulescua fost încântată. În sinea-mi am promiscă nu mai fac gesturi care s-o supere pedoamna Dudulescu. Eram atent,uneori excesiv de atent cu toatesolicitările ei, dar și domnia sa a înțelesceva important din întâmplarearelatată mai sus, anume, ca la ore să numai vină cu decolteuri exagerate, chiardacă avea ce să arate, iar eu nu maieram expus greșelii. Scăpasem denecazul cu diriginta, dar am dat de altnecaz cu profesoara de chimie. Și eaera o... dulceață de femeie, frumoasă,fragilă, gingașă precum un trandafirabia deschis spre lumină într-o grădinăplină de flori asemenea raiului. La unadin orele de chimie a scos la lecție maimulți colegi printre care și pe prietenulmeu Nae. Plin de mine, ocupasem unloc în prima bancă, deși în modobișnuit nu trebuia să stau acolo. Peamicul meu l-a pus să descrie unproces chimic rezultat în urma uneireacții. L-a descris așa cum s-a priceputdar...

-Spune cum se numește acestproces? l-a întrebat profesoara.

Nae nu știa denumirea procesuluiși căuta sprijin în clasă. M-a privit și

privirea lui m-a implorat să-l ajut. Știamdenumirea procesului, dar un spirit alrăului m-a îndemnat să spun altceva șii-am șoptit...

-Emancipare politică. Fără sărealizeze prostia pe care i-o spusesem,a repetat ce i-am spus. Profesoara nui-a spus nimic colegului meu, doar că i-a trântit nota patru, mie însă...

-Burlacu, ești un nesimțit! Aveadreptate, așa eram. Se roșise de parcăcineva ar fi surprins-o făcând vreungest intim nepermis și s-a răstit la mineplină de nervi.

-Ieși afară! Am ieșit. Problema însăpentru mine a venit în zilele șisăptămânile următoare pentru cădoamna Pieptea nu a mai vrut să măprimească la ore. Degeaba amintervenit eu cu doamna Dudulescu,m-a făcut să nu mai dau pe la oreaproape două luni. Îmi punea șiabsențe, deși eu numai absent nueram. Pe acel trimestru m-a lăsatcorigent. Nu mai mă primea la oreconsiderând că i-am adus un afrontgrav în fața clasei și că am jignit-o.Norocul meu a fost că din trimestrulurmător a fost schimbată de la clasamea. Acum aveam un alt profesor.Altfel, dacă mai rămânea doamnaPieptea, repetent scria pe fruntea mea.În vacanța dintre anul trei și patru deliceu am participat la două excursiicare, amândouă au avut menirea de a-mi orienta drumul în viață. Prima a fostorganizată în prima parte a vacanței,chiar în luna iunie. O profesoară defranceză, Mișeta pe numele ei mic, aavut inițiativa de a aduna în jurul ei ungrup de zece elevi și alți profesori de lao școală de muzică, vecină cu liceulnostru, doritori de o excursie de câtevazile la Belgrad. În acele timpuriIugoslavia era țara din lagărul comunistcu cea mai mare deschidere sprevalorile occidentale. A fost o excursieinteresantă, captivantă, plină deînvățăminte din multe domenii. Amfost impresionat de două aspecte cucare am luat contact în aceastăexcursie: la ieșirea din țară am văzutcum ofițerii noștri de la frontierăefectuează controlul asupra călătorilorși bagajelor. M-a frapat ținuta lor,

costum kaki, impecabil din toatepunctele de vedere, paspoalul verde alcaschetelor și frunza de stejar galbenăde pe gulerele vestoanelor. Apoi maiera ceva de impresionat, mișcările pecare le făceau, siguranța din vorbă șifaptă, politețea gesturilor și acuvintelor. Aceste elemente au rămasîn mintea mea ca un punct de reperpentru drumul pe care urma sa-l alegîn viață, altfel spus, a fost momentulcare mi-a dictat viitorul. Să slujești țarade acolo de unde începe sau de undese termină respirația ei, ce meseriepoate fi mai frumoasă? Intuiam că de-a lungul frontierelor patriei mele suntsute, poate mii de astfel de oameni,unii dintre ei aici în punctele de control,alții pe întinderea de câmpuri sau deape dintre aceste puncte, toți însăanimați de același sentimente,dragostea și datoria față de țară caresunt trăsături ale românului comun,dar eram convins că la acești oameniele au alte valențe. Mai departe amfost impresionat de CapitalaIugoslaviei. Belgradul te impresionaîntr-un mod cu totul deosebit atuncicând intrai in el din direcția Pancevo,orașul cel mai apropiat care legaTimișoara de inima țării vecine. De cete impresiona? Șoseaua intra înBelgrad dintr-un punct dominant, iarBelgradul îți apărea în fața ochilorimediat după un deal și-l vedeai întoată splendoarea lui, tăiat de Dunăreîn două, precum o pâine uriașădespărțită de lama unui cuțit, iar de oparte și de alta simțeai cum orașul,

LA R|S|RIT E APUSULLA R|S|RIT E APUSULAnton GAGIU



nr. 108, 2018 11

aproape instinctiv strânge fluviul îninima lui, o strângere care parcă îidădea viață spre a călători mai departespre Marea cea Mare. Această excursiea fost prima mea aventură care m-afăcut să văd viața cu alți ochi, aceea princare ea, viața te învață să cunoștilumea, pentru ca apoi să poți spune căești OM. Al doilea moment interesantal acestei vacanțe a fost organizareaunei excursii montane cu încă doicolegi, Costel colegul meu de an dinliceu și Doru, colegul de școală generalămai mare cu un an ca mine, carefrecventa și el același liceu la oraș ca șimine. Excursia însemna să mergemaproape treizeci de kilometri pestemunte și să ajungem într-o stațiune depe Valea Prahovei. Am călătoritaproape trei zile, am mâncat ce aveamîn rucsacuri, am dormit înghesuiți unulîn altul în podul unei stâne părăsite șiam ajuns în stațiune frânți de oboseală.Aici am dat de necaz. Pentru că era înplin sezon de vară, nu găseam cazarenici la particulari. Simțeam că picioarelenu mai mă ajută. Eram în stare să măîntind pe caldarâm și să adorm acolo.Am bătut la ușa unei case și mi-am ziscă: „dacă nici aici nu găsim locuri de

cazare, dorm în poartă pânădimineața”. A ieșit proprietarul și ne-aprivit cu neîncredere, derutat detinerețea noastră sau poate tocmaiaceasta ne-a ajutat. „Măi copii, ne-aspus el, am avut două camere libere,dar le-am închiriat deja, așa că...”Văzând dezamăgirea de pe chipulnostru, ne-a mai privit încă odată cumilă și: „ar mai fi ceva, spune el, uite,am acolo podul casei unde se poatedormi, dacă vreți să dormiți acolo nu văiau nimic.” Nu a mai fost nevoie de adoua invitație. Era aproape seară. Ne-am întins toți trei acolo, deși picioarelenoastre nu aveau loc în spațiul acela căieșeau afară din balconul podului camcu o treime. Ne-am trezit după... nuștiam atunci după cât timp, scuturați deproprietarul casei care se îngrijorase.Dormisem douăzeci și șase de orecontinuu. Venise de teamă să nu se fiîntâmplat ceva cu noi. Am maicontinuat excursia încă trei sau patruzile până am epuizat banii, apoi vacanțaa luat sfârșit. A venit anul patru care teașteaptă la final cu examenul dematuritate, adică bacalaureatul și toatălumea era conectată la acel moment.Nu depuneam un efort special, dareram atent în mod special la aceleobiecte care constituiau probe la

examen… adică la limba și literaturaromână, istorie și... o limbă străină. Dece am făcut pauză? Pentru că aici amavut probleme serioase. Eram pregătitsă dau examen la limba engleză, cuMery, domnișoara profesoară trecutăde prima tinerețe, plicticoasă, rece caun sloi de gheață, cu care efectuamniște ore rigide de parcă materializamun canon, dar frecventam aceste oreconștiincios pentru că îmi plăcea șivoiam să cunosc limba lui Shakespeare.Dar cu vreo două săptămâni înainte deexamen Michiduță și-a băgat coadaîntre mine și domnișoara profesoară.Am intrat în contradicție cu ea pe ochestiune de pronunție a unor cuvinteși îmi spune: „Burlacu să nu te mai vădla mine la ore.” „Adică? încerc eu să

înțeleg situația, nici la bacalaureat?”„Nici”, a venit răspunsul și m-am trezitîn aer. M-am dus apoi să vorbesc cuMișeta, profesoara de franceză, dacă eamă poate primi la franceză. M-a primit,dar nu am putut obține decât unamărât de șase pentru că nu am avuttimp să mă pregătesc suficient în timpulpe care l-am avut la dispoziție. A fost olecție de viață. Nu dai din mânăsiguranța pentru o iluzie.

Va urma

IubireaIubireatoamneitoamnei

Angela Burtea

Mi-e toamna pe ducă și-i simturma pașilor bătrâni, dar niciodată șovăielnici. Calcă agale,căci știe să-și trăiască timpul, savurând cu plăcere fiececlipă, fiece adiere, de parcă ar spune: Luați aminte, grabascurtează viața!

Iar noi privim deșert și dăm mărunt din buze.Și-aruncă toamna lacrima ploii peste obrazul lumii

noastre și lunecă ușor cu brațele copacilor mângâiericolorate. Se mlădiază după chipul și asemănarea firii ei,lăsând să cadă frunzele în zbor legănat, iar frunzele scriu peraza timpului lor nemurirea.

Își trimite toamna razele inconfundabile, molcome sauaprige, risipindu-le printre talia minunată a frunzelor, sclipindvoios ca roua dimineților apuse. Iar frunza se coace și subapăsarea tălpilor noastre își cântă iubirea, molipsindu-ne.

Ne privim lung și-ntindem mâinile unul spre celălalt,lăsând să se-atingă suav, și-n împletirea lor strigătul focului

e-nmulțit. Ne oprim din mers și-ascultăm foșnetul mătăsiicare respiră a toamnă prin fiecare formă de viață ajunsă,acum, scrum.

Îți simt apropierea și iau din ea bucuria de-a trăi. Oferta-i generoasă, nu-i de refuzat! Cum aș putea să mă împotrivescvisului tău, doar e și-al meu!? E picătura toamnei, coaptă șiaromată. Ai aruncat-o cu meșteșug, iar seceta din mine asorbit picătură cu picătură, fără a face risipă și nici zgomot.Chiar nu voiam s-o-mpart cu altcineva. Egoismul sestrecoară pe furiș.

Și toamna strigă din nou, acum doar pentru mine: Iaaminte, nu împuțina iubirea trăind-o excesiv de atent.Trăiește-o doar!

Fără a mai sta pe gânduri, m-am trezit din nepăsarea depână atunci și-am plecat spre tine, spre farmecul graiului tăuși-a-mbrățișării tale. Acum e altceva: natura, intrată înagonie, are puterea să râdă, și ploaia, și negura, și bruma, șifrigul, și… tot! Doar tu ai rămas nestrămutat în gândul tăuși m-ai contaminat și pe mine: ne râde sufletul în hohote, seia la trântă cu timpul și învață ultima lecție a vieții! Iubirearămâne iubire, iar noi, astăzi, suntem mai frumoși decât ieri!

Mi-e dragă toamna, mi-e drag darul ei, iar acela ești tu!Când seara se lasă și dorul mă cuprinde iar, rememorezversul tău: Frumoasă noaptea să-ți fie,/ Pe umăr sărutdelicat!


nr. 112, 201912


VALOAREA,VALOAREA,

ÎNTRE CUNOAÎNTRE CUNOAȘȘTERE TERE ȘȘ II

ESTIMAREESTIMAREDragoș Niculescu

Continuare din numărul trecut

4. Valorizarea aplicată

Ceea ce susținem deci este că ar fibine să utilizăm doi termeni: "valorificare"și "valorizare", cu două înțelesuri aparte.Această distincție noțională ar realizaatât o lămurire filozofică în perimetrulconceptului în sine, cât și o ușuraremetodologică. Vibrația termenului"valorificare" ar trebui să indice utilizarealui numai sub înțelesul aplicării valoriiunui demers practic, de obținere a unuibun, pe când "valorizării" i-ar trebuiacordat înțelesul precis de recunoașterea valorii și utilizare a ei cognitivă. Desigurcă în cazul creării unui opere artistice,care este un bun de ordin spiritual și nuutilitar, valorificarea capătă aspectul uneivalorizări superior aplicate; spunemastfel că în cazul creării obiectului artisticavem de-a face cu un proces axiologicde valorizare aplicată, termen care, înacest caz, apare ca mult mai adecvatfață de cel de valorificare, fie ea șisuperioară (spirituală). Valorizareaaplicată conține deopotrivă atât virtuțilecognitive, estimatoare, cât și pe celepractic creatoare, care actualizează,materializează, aplică fenomenal însăvîrșirea obiectului artistic procesulestimator al valorizării cognitive."Valorizarea aplicată" vine sălimpezească ambiguitatea rezultată dinexistența, în cazul produsului spiritual, aariilor de suprapunere, de coincidențăale celor doi termeni, să ușurezedificultatea discernerii între ei.

5. Existența valorii în istorieUn capitol care merită atins și lămurit

este cel al valorilor istorice. Se supunconfruntării concepția lui A.D. Xenopol,care nu recunoaște istoriei valoarea,

aceasta fiind relativă și de natură morală,atribuind istoriei chiar și o legitate serialăa succesiunii etapelor, iar pe de altăparte concepția lui Petre Andrei, caresusține existența valorii în istorie caaparținînd evenimentelor semnificative,neseriale, particulare dar nu singulare,valoare privită ca valoare culturală și întotalitatea ei subordonată valoriigenerale, totale – ideal suprem, principiulși criteriul adevărat de valorizare avalorilor, care este "valoarea totalăculturală". Împotriva conceptului de seriea lui A.D. Xenopol, P. Andrei se sprijinăși pe concluzia lui N. Iorga, conformcăreia "Legile istorice sunt o localizarenereușită a legilor fizice". Și acum săvedem cum stau lucrurile. În privințateoriei lui A.D. Xenopol, a susține pînă șibănuiala unei forme de regularitate, deîncercare inefabilă a unei înjghebări delegitate în dinamica istorică a onticuluiexistențial global, în diacronia perpetuăși inegală, neuniformă a colectivelorumane atât de variate și imprevizibileînseamnă a reduce copilărește misteruluniversal la prescripția unui joc ontologic,care, odată cunoscută, îl închide, îl faceinutil, iar pe jucător, pe om, îl transformăîntr-o tragică păpușă, conștientă de-apururi de mișcările pe care le vor face,sub sfori, brațele ei de marionetă sinistră.Acest lucru nu poate fi acceptat. Existăînsă o lege deterministă coordonatoare,Legea Înaltului Determinism Energetic(Dragoș Niculescu), sau a Regenerăriitranscentive, pe care abia noi, acum, amscos-o la lumină, dar Xenopol nu aveade unde să o știe și nu a intuit-o. Să negîndim ce raport de proporții poate existaîntre un determinism cuprinzător a toateuniversurile și sistemele transcentive,printre care Pămîntul este, și el, un fir denisip, și o serialitate istorică pămînteană,care, ca un gînd nebunesc, îngroapă

toată ontologia, transcendențaontologică, în incinta carcerală șipsihotică a unui poliedru regulat! Istorianu are serie, legitate, omul care oproduce și o suportă conține întrînsul opredeterminare a cărei intenție nu îi estenicidecum la îndemîna cunoașterii luimediocre; Legea este cea a profituluienergetic spiritual maxim posibil, nu arela bază neregularități, și în nici un caz nule relevă. Taina este prea mare pentruom! O lege subsidiară, relevată șiomenească, pe care Xenopol crede căo simte, nu poate exista. Petre Andrei aredreptate să conteste teoria. La rîndul luiînsă, rămîne insuficient prinincapacitatea despre care am mai vorbit,de ridicare la transcendent. Desigur că o"valoare totală culturală" există, dar cereprezintă ea concret? În ce spațiu și înce context figurează? Imponderabilă,autonomă? Cine o vede și cine outilizează? Conceptul lui Petre Andrei nunumai că își arogă o dominanțăsuspectă, dar maniera în care el, încalitate de "valoare totală", îșidemonstrează valențele acționale, dedeterminare activă asupra altor valoriistorice, diferite ca natură proprie sau caîntindere (durată), nu reiese de niciunde.Din nou ne confruntăm, de fapt, cuaceeași slăbiciune internă: teamaascunsă de afirmare curajoasă atranscendentului. Cum se poate traduce,ce se poate înțelege prin "valoareculturală totală"? Se referă la acoperireaîn spațiu, din punct de vedere axiologic,a unui segment istoric bine delimitat?Poate că da, însă jumătatea de măsurărămîne, transparența desangvinată aconceptului ne face să privim prin el șisă-i depistăm, într-un plan secund,consistența reală în adevăratadimensiune valorică supraordonatoare,pe care filozoful o evită. Petre Andrei

nr. 112, 2019 13


arată cu degetul un etaj din geamuri,care poate fi o părere, dar nu întindebrațele ca pentru a cuprinde grandiosulpalat de piatră din care el face parte.Dacă A.D. Xenopol greșește în privințavalorilor istorice preferînd coborîrea spreteluric, P. Andrei greșește printr-oascensiune mereu frîntă la jumătateadrumului, mereu neterminată.

6. Empatia, transcendentul șivaloarea religioasă

În privința empatiei (Einfühlung) luiTh. Lipps, P. Andrei specifică foartecorect, cu finețe, că s-ar comite o gravăeroare dacă s-ar considera că ea sereduce la o simplă obiectivare, operatăprin exteriorizarea, prin transferulgîndurilor și sentimentelor dinspresubiect către obiect. De fapt, aceastăoperație nu este un transfer, o cedare, cio disponibilitate activă unificatoare,transfigurantă, cu efect de contopire asubiectului cu obiectul. Iată cum empatia,spunem noi, capătă valența axiologicămajoră a unei comuniuni harice,depășește domeniul esteticului filozoficși devine uniune și împreunare subhristica Iubirii, Împreunare în care cei doi– subiect și obiect – cedează, dăruiesc,dar nu pierd, ci se umplu de duh. Deci,noi considerăm și susținem că empatianu este un fenomen unilateral, cibilateral. Dacă din partea subiectului-ființă transferul psiho-afectiv apare cafiresc, în cazul unui al doilea subiectneființă, obiect, operă de artă, transferuldin partea lui se face prin acțiuneatranscendentului care, dislocândcantitatea de Iubire investită în ea subforma sentimentelor artistice, o dispunetangenței și contopirii cu dispozițiileapreciatoare. În cazul compatibilitațiicelor două structuri efectele sunt pozitiveși profunde; în cazul incompatibilitațiicelor două structuri psiho-afectiveefectele sunt neutre sau chiar negative,de respingere sau repulsie. În acest caz,Iubirea dislocată din opera de artă numai devine producătoare, și arecapacitatea de întoarcere și înghețare înobiect.

Reflexul filozofic al lui Petre Andreieste de a răspunde oricărui stimul extern

prin gest judicativ de natură logică.Reflectînd asupra caracterului generaluman al valorii religioase, filozofulgăsește că mecanismul care explicăaceastă generalitate nu poate fi decâtunul logic rațional, un mecanism careîntemeiază valoare în sine însași. Iaracest mecanism are la bazăcauzalitatea, funcție care își depășeștecapacitatea operatorie din imanent șiurcă în transcendent, contribuindacțional la transfigurarea, consolidareași motivarea condiției ontologice aumanului în universal. Deși astfel, petemeiuri logice, el găsește explicațiavalabilității generale a valorii religioase,rămîne totuși neclar sensul acesteicauzalități, pe care el o introduce cafuncție operatorie relevatoare aelementelor obiectiv-intelectuale alereligiei, separate de cele subiectiv-individuale, care întemeiază fenomenulreligios pe principii psihologice. Asertînd-o numai teoretic nu este suficient.Vectorul ei determinist trebuie descrislimpede, spațiul logic pe care el și-lpretinde trebuie să-și aibă preciziainternă de deplasare între propriilepuncte cardinale; agentul (subiectul)acțional și destinatarul trebuie descrise,fixate neechivoc, conținutul de fond aldiscursului formal trebuie scos la lumină,pentru a nu rămîne doar o impresie sauo iluzie. Și aceasta este valabil pentruorice discurs filozofic, expozeul filozoficîn genere suferind de meteahnavaguității formalistice; în cazul existențeireale a conținutului științific solid,ponderabil, explicarea lui prin discursurialunecoase și netranzitive, interesatestilistic în sens academic sau manieristîl opacizează. De aceea, în cazulcauzalității logic-raționale aplicată valoriireligioase, se cuvine o precizare care nusuportă alternativă: la baza unuideterminism transcendentist (v. TeoriaÎnaltului Determinism Energetic, DragoșNiculescu), originar și finalist teocentric,realizat prin crearea, dezvoltarea șirecuperarea potențialului spiritual al ființeiumane (pe Terra; a altor ființe, pe alteplanete, în alte civilizații) individuale șidistincte, nu poate sta decât Cauzalitateatranscentivă, a cărei emanație și

funcționare continuă are ca punctdeclanșator și întreținător Ființa Divină,ca mijloc și agent de realizare – ființaumană, iar ca destinație finalărecuperatoare, ciclic Regeneratoare șiIntegratoare, din nou, Entitatea Divină.În cazul acestei globale Cauzalitățitranscentive, aparținătoare globaluluiÎnalt Determinism Energetic universal,perspectiva unor simple cauzalitațiraționale logice, care ar lega omul dedivin, funcționînd în energeticaexistențială relevată, fenomenală (Fluxtranscentiv, v. TÎDE), nu poate aveadecât pretenția unui statut ontologiccognitiv, care nu îndeplinește însădeterminantele dinamice și configurantespecifice unei cauzalități propriu-zise.Riscant, dacă nu chiar impropriu a atribuiunui fenomen psiho-afectiv precumtrăirea întru valoarea religioasă, precumînțelegerea și asumarea intimă aacesteia ca valoare transcendentădecisivă, virtuțile acționale aleconceptului filozofic determinist decauzalitate. Căci Petre Andrei nu sereferă la practica religioasă, laexercitarea cultului religios de către ființaînduhovnicită, ci doar la apropriereastatică, mentală și afectivă a valoriireligioase. Și chiar dacă ar fi vorba, înacest subiect axiologic, și de practicareligioasă, termenii gestaltici ai uneicauzalități efective, logic-riguroase suntnelămuriți. Cu toate acestea, PetreAndrei creditează valoarea religioasăașa cum se cuvine, cu statutul suprem,supraordonator (în sens integrativ) însistemul ierarhic al valorilor, considerînd-o ca o unitate a elementelor afectiv șirațional, individual și social.

7. Noncauzalitatea raportuluidorință – valoare

Axiologii autonomiști, văzînd în valoriesențe ontologice, consideră că acesteaar fi anterioare actelor care le cuprind,inclusiv dorinței. Filogenetic însă,valoarea este o cucerire relativ tîrzie aconștiinței apetente. În acord cu aceasta,respingînd concepția autonomiștilor,Tudor Vianu formulează teza inversă, aanteriorității dorinței față de valoare. Elafirmă: "valoarea urmează dorinței, așa

nr. 112, 201914


cum orice obiect urmează actul care ocuprinde". Critica lui Petru Comarnescuasupra tezei vizează aspectul deneinferență a valorii din actul cuprinzătoral dorinței și, pe cale de consecință,extracția de natură diferită a valorii dindorință; în opinia lui, actul de cuprindereal dorinței ar trebui să se aplice asupraaltui obiect, "mai complex și maispiritualizat", o formă de conștiință sau ointuiție de mare putere, așa cum vede,de exemplu, Scheler că stau lucrurile. Cualte cuvinte, Petru Comarnescu pretindecă sesizează slăbiciunea tezei lui Vianuîn confundarea succesiunii temporale –anterioritatea dorinței față de valoare –cu legitatea unei cauzalități axiologice,ba mai mult, cu o cauzalitate în careefectul – valoarea – conservă calitățilenaturale ale cauzei – dorința –, în loculunor salturi calitative, a unui plus evolutiv.Cu rafinamentul care îi caracterizeazăstilul și opera, Vianu demonteazăobiecția, afirmînd că: 1. între dorință șivaloare el nu susține existența unorraporturi similare celor cauzale, faptdovedit de posibilitatea rămânerii dorințeica termen suspendat, a neajungeriidorinței la obiectul axiologic care estevaloarea, precum și 2. posibilitateaîndreptării acționale a dorinței către unobiect axiologic nonvaloric, dorință pecare el o numește "inaxiologică".Pertinența replicii lui Vianu scutește deorice comentariu.

8. Despre postularea categoriceiidealități a valorii față de real

Alta ar fi fost greșeala de fond pecare ar fi făcut-o filozoful într-o perioadăde început, nematurizată a gîndirii sale,dacă nu ar fi corectat-o ulterior, cândechilibrul experinței, al contactului

îndelungat cu realitatea și profunzimeaestetică a artei au temperat elanulidealist: anume postularea categoriceiidealități a valorii față de real: "Ceea ceparticipă la valoarea estetică nu suntlucrurile și nici acțiunile, ca niște date aleexperienței practice, ci aparența lor".Ulterior, filozoful conecteazăimponderabila valorică bănuită anterior,așa cum este firesc, la suporturile realeși personale. Ciudat rămîne faptul că, îneroarea pe care, totuși, a emis-o, cusubtilitatea gîndirii sale aplicată analiticatâtor contexte estetice, el nu sesizeazăpericolul declanșării, prin această părere,a unei fundamentale și grave mutații înnatura esențială a valorii. Căcidesprinderea valorii de orice suport realoferit de empiric, transformarea eifantomatică într-o iluzie ("aparență") nuduce numai la o condamnare a valorii laun statut neidentitar, ci, ipso facto, lapierderea specificității ei formale și lageneralizarea nedistinctă, omogenproliferativă a conținutului său ontologic.Situație în care valoarea ar căpătaaspectul ideatic al unui nor uriaș, identicîn toate punctele și direcțiile sale, care arapăsa înfricoșător, permanent asuprastructurilor sufletești și raționaleintenționale, asupra celei mai incipienteapetențe, asupra insesizabilei tendințeacționale, productive. Nu ar mai existanici valoare, nici valori, nici gesturi, și, prinaceasta, ajungîndu-se la inevitabilareducție finală – nici civilizație. Adică, înprimul rînd, nici oameni. La aceastădeșertică viziune se poate veni cu unsingur contraargument: valoareareligioasă. S-ar putea susține, într-oabordarea profană și mediocră, căvaloarea religioasă, în spețătranscendentul divin, este singura

excepție, singura valoare reprezentantăa idealitații pure, dăinuind și veghinddintr-o dimensiune desprinsă absolut deorice formă de suport, material saupersonal, aparținînd realului. Tocmai aicis-ar comite cea mai mare greșeală.Valoarea religioasă este singura valoareal cărei statut nu se analizează prinraport simplu și unidirecțional, căciabordarea ei este dublă, pe de o partetranscendentul ființînd ca proiecțietransfiguratoare a condiției umaneparticulare în universal, caz în caretranscendentul îndeplinește funcțiaabstract-simbolică de model existențialpersonificat și activ, iar pe de altă parte,divinul transcendent, ființînd într-odimensiune ontică concretă, din care îșiexercită rosturile creatoare, întreținătoareși coordonatoare în liniile de forță,energetic-spirituale ele unui Plan uriaș șiperfect, în cadrul căruia, pe Pămînt, ființaumană reprezintă valoarea și agentulexecutoriu. În cazul valorii religioase,analiza este deci bidirecțională. Seobservă că luăm în discuție nu numaitranscendentul ca plăsmuire a ființeiumane, prin care aceasta tindepermanent să-și universalizeze șiperfecționeze propria condiție –concepție reducționistă promovată deanumiți filozofi care își deghizează lipsade tărie în afirmarea hotărîtă a deității, aautonomiei sale suverane de FiințăAbsolută, prin clamarea "lucidă" a uneisacralități imanentiste extrem deîndoielnice, originate exclusiv în om și înconștiința lui proiectivă – ci și în sensinvers, descendent, interesul cauzal ÎnaltDeterminist al unui transcendent divinconcret, entitiv, viu și acțional, interescare învăluie, conduce și valorifică, desus în jos, ființa umană.

PoemPoemde Luminița Cojoacade Luminița Cojoaca

Îngerii pe lumină

Înfig lopata în pământ adâncStrâng fluturii pușiPe mâinile tale

Fără numărIar moarteaÎncepe să strigeÎngeriiDezveliți de femeiaCu teamă de sevaStrugurilor dumnezeieștiCa să se aprindă lumina

Femeile trec despletiteCu fața la urmăZăpada să aluneceÎnfloritor peLespedea cu rostÎngerii pe luminăStrâng ropote de aplauzeÎndelung așteptate

nr. 112, 2019 15


Selfie de toamnăSelfie de toamnăSunt femeia frumoasăcare îmbracă deseori dimineţile,în cuvinte uşor curbate,cu împletiri tainice, deschizând mirări,rostind poveştile care îmbujorează gândul...Sunt acolo când toamneleîşi sparg neodihna în gustul ameţit,atrăgând poftele, dăruind speranţe.Bucuriile mici,boabe de rouă încărunţită,fac liniştea aşteptării să mă doară,să mă îmbrace cu hainele începutuluidemult decoloratşi să-mi pună la uşă, anotimpuri nedecisefăcând risipă de lumină...Unde este şlefuitorul imaginii eterne,când imortalizez exerciţiul frumuseţii?

Răgazul dintre vieţiRăgazul dintre vieţiMâinile noastre, două pâlpâiri grăbitesă prindă lumina între gene,unde nu mai adie amintirile,nici umbra aceea care voiam să fiu,un mâine care să printeze pereţii inimiiîn culori inventate de poeţi,recunoscute doar la prima îmbrăţişare.Invenează-mă iubire,nu pot rămâne spectatorul zilelor,curgere lină din clepsidra spartă.La naşterea mea, timpul se opriseşi te aşteptam,era răgazul dintre vieţişi potrivisem ceasul la ora cuvintelorde seară, când se părguiesc poveştile de dor.

Adiere de valsAdiere de valsAm puţine întrebărişi toate răspunsurile pregătitesă deschidă porţile prin care n-ai ajunssă treci.Mirările aburesc îngusta puntedintre respiraţiişi doctorii de inimi fără remediipentru apneea prelungită,indică sărutarea înaintea ploilor cu soţ,în locul toamnei cu umbra pe cărările îngălbenite de rod zglobiu,

bucurând paharele, îmbujorând tainicfecioarelela prima adiere de vals.Ia-mă la dans şi prelungeşte veşnicia cu visulîn care eu şi turostogolim anotimpurile,oprind ceasul la ora dimineţilorcu soarele-între gene.

Şi cuvintele albesc în timpŞi cuvintele albesc în timpCâte cuvinte încap într-un anotimp,de-a lungul şi de-a latul alergărilor noastre?Strivim în tăcere sentimente, aşteptări obositepe cărarea cu paşii care recunosc înfrângerea,cu toamna pe creştet.În spatele ochilortoamna începuturilor lumineazăşi-mi colorează zâmbetul inocent,căzut perpendicular pe amintirea captivăîn trecutul albitelor tâmple fierbinţi.Pe partea mea de cerc,ameţesc trăgând de arcul timpuluisă-l închidşi mă joc de-a copilărirea zilelor ce mor.

Lumina din privireLumina din privireMirosim ciudat de la o vreme, dezamăgitor de goi,îmbrăcaţi în vorbe colorate,nişte dropsuri de mulţumit copilul,aşteptând candid şi orb,întoarcerea spre Eden.Poate eu, poate tu, suntem cei de începutul drumului,poate cărarea era alta, sau drumul închis,alegerea, bulgăre de lumină.Lacrima poate spăla pacatedar mai ales retina,confirmând că scara solidăe alegerea perfecă între două doruri.Paşii nehotărâţi, mâine se pot odihnişi între respraţii aplaudăm jocul,ştiind că miza e pasul pe lumină,când gândurile ni se iubesc în taină.Aşteptarea face parte din scenariuşi un regizor prea blândne mai îngăduie săritul treptelor...în sus, în jos...altă alegere.

Bijutierul timpuluiBijutierul timpuluiAş pleca înaintea ploii...ea mă curăţă de păcateşi n-as vrea să trişez,în faţa judecăţii supreme.Sunt insignele mele pătrunse în carne,cicatricile le acopăr cu dimineţile rămaseşi mă asigur că paşii îi fac pe ultima cărare albită cu lacrimi.Anotimpurile conjugatela mai mult ca perfect,îmi arată clepsidra spartă.Eu, bijutierul timpuluiculeg mărgăritare, printre tisteţipresar speranţaşi în tăcere mă caţăr pe dealul Golgotei.

Zâmbet în geneZâmbet în geneScriu pentru cei care şi-au pierdut dimineţile prin gînduri,negăsind porţile deschisespre drumul cu fereastra la soare.Am propuneri pentru călătoriafără ruscsac şi busolă,doar inima rotundă şi zîmbet în gene.Amintiri lăsate la uşă,neputinţele abandonate,bucuria că mai suntem pe drum...fiacare pas, o traptă,o luptă.Dă-mi mâna ta să acopărnoptea care se apropie să-mi fure speranţaşi paginile goale din ierbar!

POEMEConstanța Popescu

nr. 112, 201916


„Viaţa scriitorului Ion Minulescu între„Viaţa scriitorului Ion Minulescu între

realitate şi poveste”, de Al. Ţenerealitate şi poveste”, de Al. ŢeneBen TODICĂ

„Da... / Sunt Domnul celor veșnic plutitoare-ninfinit- / Celor ce plutesc pe mare, / Celor ce plutesc pevânt, / Celor ce plutesc în versuri, / În culoare / Și încânt, / Celor ce plutesc de-a pururi după cum le-a fostursit... / Da... / Sunt Domnul celor veșnic plutitoare-ninfinit”

„Emfatic, expresiv, plastic, Ion Minulescu a oferitposterității o bogată metamorfoză poetică a experiențeisale personale, transpusă sub semnul unui simbolismtardiv care i-a format reputație de „maestru simbolist”(Ion Trivale), „adevăratul stegar al simbolismului”(Eugen Lovinescu) sau „agentul cel mai activ alsimbolismului înainte de război” (Șerban Cioculescu).„Poezia sa eterică încă mai reușește să câștige admirațiacititorilor, prin dinamica și accesibilitatea sa.” (Irina-Maria Manea)

Cum aș putea să încep o postfață a unei cărți care seoferă să prezinte viața poetului Ion Minulescu decât cudescrierea opiniilor câtorva intelectuali de mai înainteși în temă cu tot ceea ce presupune personalitateaacestuia.

Al. Florin Țene s-a apropiat de viața autorului dinmai multe perspective, unghiuri de vedere: detectiv,arheolog, arhitect, istoric și restaurator, astfel construindcu măiestrie un mozaic al vieții din lucrările poetului,mărturiile semenilor săi și ale criticilor timpului său. Aproiectat o vie călătorie prin viața Minulesciană. Cumigală și perspicacitate, Țene face ușor accesibilă șiatractivă „Aventura” prin viața unui om interesant, ușoratipic al perioadei secolelor 19 și 20. Al. Țene înalțăpoduri invizibile între lucrările maestrului și trăirileacestuia, liantul construcției fiind admirația față de poet,cu viața și opera, purtându-ne grațios, însă realist prinperioada interbelică și cea a celui de-al doilea războimondial.

Când am fost invitat să scriu această prefață și dupăce am lecturat cartea, simțind dimensiunea șiimportanța subiectului, i-am propus autorului să cauteun specialist în literatură. Eu sunt un artist independent,însă să mă alegi pentru o asemenea misiune ar fi ca șicum Ansamblul Ciocârlia l-ar invita pe Brâncuși sauVan Gogh (să zicem) ca soliști vocali. Răspunsul său afost: „Aștept prefața. Nu am nevoie de așa zișiispecialiști. Aștept. Cu doriri de bine, Al. Florin Țene“.

Poate că are dreptate, poate cădorește ceva nou, original șiam zis să încerc. Îmi place cume scrisă cartea, poeziile luiMinulescu au plăcut și placgenului frumos în special,pentru că este scrisă foartevizual, cinematic. Scriitura luiȚene te absoarbe și te conduceabil, cu vizibilă prezență despirit la tot ceea ce se întâmplăîn perioada marelui Minulescu. Citind, am ajuns să-lcunosc mai bine pe omul și forțele ce l-au determinat,motivat să-și genereze opera. Am crescut înzecit înadmirație pentru el.

Al. Florin Țene ne ajută să înțelegem care suntmotivele care schimbă și modelează destinul omului,transformându-l în talent. Nu doar hărăzirea cu dar esuficientă, ci și curajul și curiozitatea de a provoca viața,de a-ți alege prietenii și drumul. El a fost trimis defamilia sa la Paris să studieze dreptul și s-a întors deacolo poet. Confesându-se cu sinceritate, aflăm că a fostatras de simbolismul povestirilor, de farmecul literaturiiși al forței cuvântului. A descoperit viața în toatăcomplexitatea ei, care l-a dus la performanțaMinulesciană, la excelență.

Motivul pentru care a fost scrisă această carte estede a clarifica drumul poetului, de a ne ajuta să înțelegemcum a ajuns el la această performanță. Citind operelemultor autori îi admirăm și îi iubim, fără însă a lecunoaște viața. Ei au dispărut fără ca urmașii să lecunoaște trecutul. Al. are o grijă deosebită de operelelui Minulescu și îi construiește viața precum arheologulvasul din cioburile antice. Se folosește pentruconfirmare de evenimentele istorice din acea perioadă,de operele altor artiști care l-au cunoscut și menționatîn lucrările lor și de mass-media timpului.

Această carte este a treia din seria intitulată „Viațascriitorilor între realitate și poveste” și se întinde pespațiul a 500 de pagini A5. Dialogul este foarte ușor,cursiv și atrăgător, modelat pe calapodul vremurilor;este convingător și constructiv, cărând esența vieții luiIon Minulescu înainte.

Al. Florin Țene face referiri la operele altor autori


nr. 112, 2019 17


pentru autentificarea povestirii,țesând cu măiestrie părți, cote dinvalorile acestora între piesele luiMinulescu și textul său cu dorința dea spori veridicitatea trăirilorpoetului. Astfel, te poartă cu talentrutinat prin perioada interbelică, fărăa lăsa o clipă de realizare că nu eștiacolo, lângă Minulescu. Al. FlorinȚene a studiat cu atenție viața șisocietatea în care a trăit poetul,lăsând impresia că parcurgi file dejurnal din viața lui Minulescu. A

conturat cu delicatețe portretulpoetului Ion Minulescu,imortalizându-l ca un luptător cupana mai ascuțită decât securea.

Cartea e o adevărată provocarede cunoaștere și lecție de viațăpentru cititori și o recomand cumultă convingere. Citind-o, mulți îlvor cunoaște dintr-o altăperspectivă, îi vor recunoaștemeritele și îl vor iubi sincer peMinulescu. Romanul lui Al. FlorinȚene este rodul unei munci de Sisifpentru informare și documentare.

Cu dibăcie și cutezanță rafinată aașezat fiecare tușă de culoare pentrua realiza un tablou complet șiexpresiv al eroului său și epocii încare a trăit.

Autorul invită și chiarîncurajează tinerii autori la maimultă curiozitate și curaj în acțiunileși trăirile lor de fiecare zi, pentru căo viață are omul și merită să nebucurăm din plin de ea.

Lectură plăcută!


DISPUTA DINTREDISPUTA DINTREDOI SCRIITORIDOI SCRIITORI

Cristian Petru BĂLAN

Prietenul meu, prozatorul, mi-a spus deunăzi: - Nimeni nu mai citește astăzi poezii, fiindcă

văd peste tot afișate puzderii de strofe ritmate șitoate s-au banalizat, mai ales că unele sunt lungi,plictisitoare, fără să mă impresioneze cu cevanou care să mă uimească... Haide, treci pe proză!O să ai mai mare succes și știu că te pricepi...Cred că ai observat că doar voi, poeții, vă maicitiți, voi între voi, ceea ce înseamnă un numărde cititori infim, deoarece, vezi? - portocalaparfumată a poeziei voastre a cam fost stoarsăpână la refuz... Și nu a mai rămas nimic de spusîn versuri... Baudelaire, Verlaine, Rimbaud,Edgar Alan Poe, Pușkin, Eminescu, după care auurmat toți simboliștii, dadaiștii, suprarealiștii șisemenii lor din toată lumea, toți aceștia, rând perând, i-au stors poeziei ultimele picături... La felși-n poezia română contemporană: Arghezi,Blaga, Stănescu... Ce mai tura-vura! Dulceaportocală a zeiței poeziilor voastre, Euterpe cutoate suratele ei Clio, Thalia, Erato și care vormai fi fost, iată: a devenit acum o portocalăfleșcăită, complet epuizată... Ce să mai scoți dinea, când nimic nu mai e de scos și când pe toți dinjurul tău îi vezi citind articole interesante, toate,toate scrise în proză și nu în versuri, petelefoanele lor mobile ori pe tablete ? Treci,așadar, pe proză, alături de mine, fratele meu.

Proza este un sac fără fund...- Bine, amice, i-am răspuns eu. Tu mi te-ai

confensat aici expunându-mi cu mare grabăniște aparențe înșelătoare și mi-ai vorbit doardespre o singură portocală, dar uită-te mai bineîn ceața realității și ai să descoperi că arborelede portocale are mai multe specii, iar cel alpoeziei noastre crește cu o mulțime de lăstari jur-împrejur și dacă îl cercetezi atent, el arată destulde verde și solid, destul de sănătos, plin de fructegustoase. Unele sunt gata coapte și sunt chiarminunate, altele verzi, în proces de coacere... Șiprivește mai apropiat de ele printre ramurile lor,până ai să vezi că acolo, ascunse prin frunzeleverzi și uscate, mai există o mulțime de muguri,de boboci fragezi și de flori frumos mirositoare,care-și așteaptă cu răbdare rândul dematurizare... Haide, mai bine, treci și tu pe Poezieși încearcă să sari cu puțintel curaj pestescepticismul tău și mai bine ia de servește oasemenea portocală aromată și proaspătă, cugust bun, și ca să te convingi, stoarce-o tu primulpână la ultima picătură pe care, ca să-ți placă șimai mult, o poți înnobila cu o picătură de miereși cu căteva picături parfumate de cireșe amare...

- Bine, prietene, am înțeles aluzia...


18 nr. 112, 2019

MEMORANDISTUL NICOLAE CRISTEA, ÎNTREMEMORANDISTUL NICOLAE CRISTEA, ÎNTRE

OAMENII - ICOANOAMENII - ICOANĂĂ A NEAMULUI ROMÂNESCA NEAMULUI ROMÂNESCAnca SÎRGHIE

Memoria timpului cerne printr-osită deasă lucrarea înaintașilor, dintrecare răzbat la limanul nemuririi numaio mică parte, cât vârful unui aisbergplutind în ocean. Despre militanțiiromâni transilvăneni din perioadaImperiului Austro-Ungar se cuvine săglosăm în anul Centenarului MariiUniri mai mult decât oricând, pentrucă activitatea lor plină de sacrificii s-aconstituit în istorie ca o treaptăimportantă spre împlinirea visuluiRomâniei întregite.

Restituirea operei rămase de lapreotul și publicistul memorandistNicolae Cristea (n.1834 Ocna Sibiului-d. 1902 Sibiu), redactor-șef între 1865și 1883 la “Telegraful Român“[1] dinSibiu, și ctitor apoi al ziarului „Tribuna”,din aceeași localitate a Transilvaniei, seîntregește cu fiecare volum pe care îlașezăm în lumina tiparului, ca odatorie pe care ne-am asumat-o fațăde un mare înaintaș, amenințat altfelsă cadă pe nedrept în uitare.Experiența dobândită ca asesorconsistorial sub patru mitropoliți aiArdealului, începând cu inegalabilulAndrei Șaguna, care l-a desemnat întestamentul său în funcția încredințată“până-i va plăcea”[2], apoi subProcopie Ivanovici, Miron Romanul șisub Ioan Mețianu, va face din ocnerul

isteț și harnic un om chibzuit, demn șiprestant, acționând cu mult tact, ceeace îl va determina chiar și pe fostulministru de finanțe maghiar Lucaci,vorbind cu un alt român, să afirme căNicolae Cristea “este omul cel mai cuminte și de omenie din toată națiadumneavoastră”. [3] Aprecierielogioase aveau să vină încontemporaneitate din partea maitinerilor jurnaliști M.Eminescu șiI.Slavici, iar între istoricii prestigioși demai târziu, specializați în trecutulTransilvaniei, Vasile Netea n-a ezitatsă-l socotească pe Nicolae Cristea,printr-o superlativizare la fel deonorantă, drept „cea mai înaltă figurăde gazetar ardelean din secolul al XIX-lea, adevărată pildă de onestitate, deabnegație și eroism profesional.” [4]

Volumul Meditațiuni Politico-Istorice. Spre Marea Unire (EdituraD*A*S, Sibiu, 2018) apare acum dupăo culegere de studii consacrate de noiîn 1996 acestui om-icoană al neamuluiromânesc, Memorandistul NicolaeCristea și epoca lui, prefațată de Prof.Univ. Dr. Mircea Păcurariu. Cartea s-abucurat și de o a doua ediție,îmbogățită, în 2011. Concomitent, în1996 a apărut prima ediție, urmată în1998 de o a doua, ediție critică, lavolumul File de memorialistică. Jurnal,cu un Cuvânt înainte semnat deMitropolitul Ardealului AntoniePlămădeală. În noul volum au fostselectate de data aceasta două eseuripolitice, apărute antum la Sibiu,respectiv La țintă. Meditațiune politicăde Nicolae Cristea, în 1895 și Dintrecut pentru viitor. Repriviri politicerecente, în 1899, dar cu autornemenționat, pe copertă aparânddoar titlul Articole politice. Textul afost retipărit după ziarul „Tribuna” nr.251 și următoarele din 1898, având

anexate trei materiale doveditoare, deun cert interes. Dorim să completămastfel plaja creației lui Nicolae Cristeacu pagini în care printr-o panoramarea seismelor societății din țările centralși est europene, se reflectă în subtextcrezul și direcția de luptă aletemerarului combatant sibian pentruidealurile nației române. Replasat înpeisajul caleidoscopic al societățiiaustro-ungare cu principalii ei actanți,cititorul este pus în contact cuevenimentele de la Curtea imperialăa Vienei, cu deciziile luate înParlamentul budapestan, cu luptele cese duceau pretutindeni pentru putere.Dar tema pivotantă a comentariuluirămâne chestiunea românească, cuamintirea proaspătă a detențieisuferite pentru activitateamemorandistă a sa și a camarazilor luitransilvăneni de crez politic.

Stăpânind cinci limbi străine,comentatorul are o anumităubicuitate ca spectru documentar șidovedește o autoritate cu totulspecială, asigurată de continua lecturăa presei. De aici și plaja largă a fauneipolitice din care își selecteazăpersonalitățile discutate. Se perindăprin paginile celor două meditațiunimonarhi și arhiduci, miniștri șiparlamentari, politicieni ce reținuserăinteresul presei momentului. Dineșichierul politic european nu lipsescNapoleon al III-lea, Bismarck, țarulRusiei Alexandru al III-lea, chiar dacăla un moment dat în imperiului dualist“providențialul” Kossuth Ferencz estevăzut ca cel mai potrivit aspirant latronul Ungariei și ziarele se încarcăpână la saturație cu asemeneaaprecieri elogioase. În pofida atâtornume de personalități, care populeazăscena politică a vremii, profilul cel maiputernic conturat în noua carte este


19nr. 112, 2019

până la urmă chiar al lui NicolaeCristea. Politicianul transilvănean trăiao teribilă dramă a marginalizării, înciuda martiriului pe care continua să-l suporte chiar și după ieșirea dintemnița de la Vaț. Paginile Jurnaluluisău început în 1895 și Meditațiunilescrise pentru viitorime erau o supapăprin care ziaristul își descărca sufletultot mai întristat și-și nutrea conștiințamereu trează. Aspirațiile PartiduluiNațional Român, prezent prinreprezentanții săi în multe file aleMeditațiunilor, mișcările PartiduluiLiberal și ale celui Conservator dinRomânia, cu aderări sau respingeri delinii tactice, trezesc interesulanalistului politic de la Sibiu.Comentatorul reînvie o lume apusăpentru cititorul zilelor noastre, dar nupe cea a strălucirii habsburgice, carea alimentat beletristica bogată înfantezii a temei. Analistul estepreocupat în principal de sarabandaaranjamentelor din culise, cu umbrelecompromisurilor lăsate de actanțiivieții politice. Înțelegând ce seascunde în dosul cortinei, Cristea nuezită să dea în vileag falsul șiturpitudinea acelei lumi doar aparentpline de fală, el deosebind aparențelede adevăr.

În mod cert, ținuta dârză, atâtprofesională cât și umană, îldesemnează pe jurnalistultransilvănean ca pe un model demnde urmat. Modest și discret în tot ce aîntreprins, cu aplicație socială șivizionarism politic, Nicolae Cristea alăsat imaginea omului de condeiconsecvent crezului său, tot astfel cumMircea Vulcănescu rămâne pentru noiicoana omului de stat imaculat, iarArsenie Boca este în conștiințaurmașilor simbolul credinței religioasemântuitoare. Și nicicând nu socotim căne este mai necesară o asemeneapilduitoare existență de memorandist,implicat în lupta pentru demnitateapoporului său asuprit, ca în acest ancentenar al Marii Uniri.

Mai presus de toate, în concluzie,merită înțeles mesajul pe care autorulîl transmite viitorului prinmeditațiunile sale. În contextul

dramatic în care i-a fost dat să luptepentru “ținta“ națională cea mai înaltăa românilor din Transilvania, pe careel trebuia să o ascundă sub pavăzaunei atitudini moderate, în lupta cuteroarea regimului austro-ungar ajunsla apogeul puterii sale, mărturisireafăcută în eseul La țintă concentreazăcrezul său de luptător cu armacondeiului: ”Între astfel deîmpregiurări, aspirațiunile române nupot fi imposibile… De optimism puteafi vorba când ne-am fi mărginit lalaudele activității române de până aiciîn cauza națională politică, atunci cândam zis că, după activitatea lăudabilăde până aci și chiar și admirabilă,lucrurile au să se dezvolte mai departede la sine și că românii nu mai au nimicde făcut. Aceasta nu am zis-o și nu o

zicem, când constatăm că românii nuau ajuns încă la țintă. Evenimentele,nici atâta nu ne permit: să stăm laconstatarea aceasta. Ele ne împing, șiîncă cu tot dinadinsul, la acțiune maideparte. Este timpul suprem. Șiașteptarea și amânarea sunt păcatede moarte. “ (s.n.) Nădejdea nu îi estespulberată nici măcar de lunilepetrecute în închisoarea ungureascăde la Vaț, de unde el încurajează soțiași copiii în 13/25 august 1894,încredințându-i că necazurile prezentese vor transforma în “plăceri sigure,pentru toți aparținătorii familieinoastre în mic și mare.”(s.n.) Desigurcă familia cea mare era în conștiințaacestui om de profundă însuflețirepatriotică țara întreagă, care trebuia

mântuită pe plaiuri transilvane de jugstrăin. Dar la finele secolului al XIX-leaRomânia nu era încă pregătită pentruo unire administrativă, drept care uniijurnaliști transilvăneni, între care senumăra și Ioan Slavici, vedeau posibilăo structurare federală a statului, curegiuni care să-și conserve identitateabazată pe specific de limbă și decultură. Această optică alimenta teoriaunității prin diversitate, pivotând peelemente culturale și era aplicată decomentatori la întreaga Europă.

Studiile publicate în volumulMeditațiuni politico-istorice. SpreMarea Unire, pentru prima datăînmănunchiate astfel, sunt nu numaiun dialog impresionant alintelectualului sibian cu marileimperative ale vremii lui, ci și o oglindăa evoluției limbii române la finelesecolului al XIX-lea, o interesantă bazăde cercetare pentru stadiulmomentului publicistic respectiv.Pentru că asemenea pagini se cerpuse la îndemâna cititorilor de laînceputul secolului al XXI-lea, uneleretușări discrete s-au impus cunecesitate, întocmai cazului unorconstrucții resimțite astăzi cainadecvate. Principiul urmat a fost ca,pe cât este posibil, să conservămexpresivitatea limbii literare românede la finele secolului al XIX-lea, dar fărăsă șocăm lectorul zilelor noastre. Undeera necesar, am dat explicații lacuvintele ieșite din uz, recurgând lamarile dicționare ale vremii. Așa cumne-am constituit ca o echipă înrealizarea unui asemenea dificilproiect editorial, în care istoricul MihaiSofronie este prefațator, iar îngrijireaediției am împărțit-o cu MarinDiaconu, considerăm că în acest an desărbătorire a Centenarului Marii Uniri,apariția noii cărți dedicatememorandistului transilvăneanNicolae Cristea are multiple rațiuni desusținere. Gândul nostru de adesăvârși o restituire științificăcompletă cuprinde și un al patruleavolum, cel consacrat publicisticiiautorului sibian, întregire pe care oîncredințăm anului ce va veni.


20 nr. 112, 2019

Căutare

„Eu căutam în trupul tău ghirlande,din sete,

cărarea pomilor de rodii, revizitațide veverițe cenușii, de prin tăceriun apus oarecare, vioriuși-acea decizie pe termen scurtcare pornește, meditând, la drum.“

Verónica Aranda, Spania (1982)Traducere: Germain Droogenbroodt și

Gabriela Căluțiu-Sonnenberg

Rugămințile copiilor

„Casele să nu ardă.Bombardiere neștiute să fie.Noaptea să rămână a somnului.Viața să nu fie pedeapsă.Mamele să nu plângă.Nimeni să nu mai ucidă.Toți să construiască ceva.Să te poți încrede-n oricine.Cei tineri acolo s-ajungă.Cei vârstnici la fel.“

Bertolt Brecht, (1898 –1956)Traducere: Germain Droogenbroodt și


O poezie de dragostede Sf Valentin

Despre veștejire niciun cuvânt nici de căință față de ridurilece ne brăzdează chipul oaspete să fii la festinulcu masa așternută ceremonios mireasmă de foamescăldată în lumina lumânăriimireasmă de foameunul față de celălalt

Zdenka Becker, Cehia (1951)Traducere: Germain Droogenbroodt și


Recoltă

Eu voi veni pe alte uși,cu bolduri de lumină,iar roua zorilor de zi,prin roze și marină spumă va licări.Prima silabă-n noaptea mutăo voi rosti tot euprintre umbre și îngeri bleu.

Astfel a mea viață se va vedea-n adinsca o scânteie sau o clipă,un creștet ninssau întuneric greu,un pește mic în eleșteu.Înot înconjurat de o mireasmăde dulce și vechi vin înnobilatdintr-o recoltă aurie.

Maria do Sameiro Barosso, PortugalTraducere: Germain Droogenbroodt și


Cercel rămas înpalma mea

Neîncetat le-am ascultatFiravul glas, ușor șoptitDar nu l-am confundatCu propriile mele suspine.Urechile, duios atinse,Cu gingășie i-au purtatÎnsă cândva, când s-au decoloratÎntr-un moment de excitație

intempestivăUnul din ei s-a rătăcit în ocean Iar cel de-al doilea mi-a rămas în

palmă.E amintirea unui anumit cercel perlatPierdut în iureșul unei nopți agitate.

TAEKO UEMURA, JaponiaTraducere: Germain Droogenbroodt și


COLAJ LIRIC

Poezia S\pt\mâniiPoezia S\pt\mâniiITHACAITHACA


21nr. 112, 2019

Dacă aș fi unDacă aș fi ungeniugeniu

Ion Teodor Palade

Poate că nu e bine să fii geniu, pentru căstrăbunica mea mi-a spus o dată, pe șoptite, căoamenii prea deștepți mor repede, mor de tineri...

Am aflat, mai târziu, că mulți oameni înzestrați cuminți impunătoare, ca piscurile munților, s-au năruitdevreme, neadaptați la atmosfera obișnuințelorcotidiene.

Așadar, dacă aș fi geniu, n-ar fi un lucru preafolositor pentru mine, ar conta numai pentru cei caremă vor considera geniu.

Am un exemplu contemporan, Nicu Briceag, care,cum a trecut în clasa a 5-a, a fost considerat de maitoți o minte genială, pentru că mânca ecuații pe pâinedimineața, la prânz și seara, iar uneori chiar între

mese. El era capabil să producă, ușor și flexibil, 100 de

epitete pe minut, comparații incomparabile, metafore,personificări și, mai ales, înspumate, viu coloratebaloane de săpun.

Dar, într-o zi, pe când trecuse-n clasa a 8-a, privindel mult și mut de admirație mulțimea trandafirie anorilor, a călcat într-un cui, un cui ruginit și plin debacterii periculoase.

A stat și pe la spital, cam 15-20 de minute, dar apoia tot șchiopătat zile-n șir, mai ales pentru că-lînțepaseră niște doctori bătrâni cu injecții străine.

Unele colege, mai binevoitoare, spuneau cădoctorii i-au extras toate rădăcinile, tulpinile șisemințele de geniu, pentru că Nicu devenea tot maineglijent și mai apatic.

Nu știu ce s-a mai întâmplat cu el, doar că părințiilui l-au luat cu ei în Bulgaria, unde aveau înproprietate o înfloritoare grădină de dovlecei.

În concluzie, dac-aș fi un geniu, sunt sigur că voipetrece toată viața la Dăbuleni, unde străbunica meaare o imensă tarla cu pepeni dolofani.

Caietde [colar

JULIA ZISMANJULIA ZISMANSIMPLITATE ȘI FINEȚESIMPLITATE ȘI FINEȚE

Dorel Shor

Pictorița Julia Zisman s-a născut în anul 1961 în orașulCeliabinsk, a urmat cursurile Academiei de Artă din

Moscova și în 1991 s-a stabilit în Israel, la Haifa. Foartecurând a devenit membră în Asociația pictorilor șisculptorilor, iar o parte din lucrările ei se găsescrăspândite în lume, în colecții din Statele Unite, Italia,Franța, Rusia, Germania și Israel, câștigându-și astfelun binemeritat nume de artist internațional.

Ea folosește un stil figurativ și narativ cu o notăfoarte originală, dovedind simplitate și finețe. Prin

picturile ei se transmite firesc un mesaj umanist căciartista își concentrează întreaga energie creatoare șidragostea pentru natură spre subiecte familiare și aflateîntr-un consens absolut unanim.

De remarcat în elementele compoziționale alepicturilor sinteza cromatică și arhitecturală a formelor,precum și efectele de lumină realizate prin simple tușede culoare. Coloritul și gingășia florilor, dialogurilecromatice, simfonia de linii, de tonuri, de umbre șilumină, practic înfrățirea tuturor aceste elemente creează

un realism metaforic cu unimpact imperativ asupraprivitorului.

Aceste caracteristici suntvalabile pentru întreaga creație aJuliei Zisman, indiferent dacă nereferim la pictura de șevalet, laacuarele sau la lucrările degrafică, subliniind personalitateaei artistică.

NICOLAENICOLAEGRIGORESCU GRIGORESCU șșii

OPERA SA PLASTIC|OPERA SA PLASTIC|

PAUL LEIBOVICI

În Sala operelor de artă clasică de La MuzeulNațional de Artă am zăbovit untimp îndelungat în Salaoperelor de artă clasică din maimulte motive. În primul rândpentru a revedea tablourileunor clasici ai artei plastice dinRomânia care atât princonținutul social cât și amăiestriei coloristice. Ceea cemi-a îndreptat gândurile către

o perioadă istorică când Parlamentul românesc erasub influențe partizane poate anti-democratice. Aicil-am regăsit pe Nicolae Grigorescu a cărui mozaic areun bogat conținut uman-social. Marele pictor fiindsub influența unei viziuni idilice a vieții ruraleromânești prin păstori, țărani ,căruțe cu boi și altenuanțe ale vieții idilice. Remarcam interesul artistuluipentru crearea de tipuri coloristice care au intrat înpalmaresul operei sale, influențat de starea socială aunor anumite pături din popor, deoarece sedesprindeau de marea masă.

Dacă ne aplecăm asupra paginilor de istorie acontinentului european observăm schimbări drasticecare au avut lor în sec. XV precum în Spania anilor1492 și în Portugalia anilor 1497, ani când evreii aufost ori obligați să-și schimbe religia ori goniți în afaraacestor teritorii. Aceștia s-au refugiat în Olanda, aufost primiți de imperiul Otoman acordându-le toatedrepturile civile. Cu trecerea zecilor de ani, de abia înanul 2013 – așa dar după peste 500 de ani portugheziiși spaniolii au acordat generațiilor de strămoși toatedrepturile civile.

Primele documente în care constatăm prezențaevreilor pe teritoriile românești sunt din sec. XVI. Vomconstata prezența evreilor sfaradiți în regiunile de pemalul Dunării, București și Oltenia, iar a evreiloraschenazi în Moldova ,Bucovina și Basarabia. Caurmare a unei reuniuni europene (Paris), a presiuniiexercitate de liderescii Franței, Belgiei, Olandei,Austriei - Parlamentul român acceptă recunoaștereaoficială a membrilor comunității evreilor, dar în faptacesta acordă cetățenia doar unora dintre evrei ,peprincipii sau pe poziții sociale individuale. Trebuie

subliniat faptul că au fostîncetățeniți doar un număr de883 de soldați evrei care auluptat în Primul RăzboiMondial. Unii au deținut gradde ofițer- numeroși evrei aucăzut victime pe câmpul deluptă- unii au fost decorațipentru fapte de armedeosebite în Primul RăzboiMondial – de la care nudemult s-au împlinit 100 de ani. Emanciparea în masăa evreilor români, obținerea dreptului de cetățeni s-arealizat în perioada 1919-1923.

În anul 1880 N. Grigorescu a prezentat la ExpozițiaOficială de la Paris lucrarea sa cunoscută sub titlul„Evreul cu gâsca”. Suflul proaspăt a lucrării șirealizarea ei au impresionat pe criticii de artă atimpului. Lucrarea a fost remarcată și s-a bucurat desucces. Nu era prima lucrare a artistului care avea casubiect evreimea. Nicolae Grigorescu realizase opictură „Capul de evreu” care se află de asemenea laMuzeul Național de Artă din România. Menționez căaceasta este realizată în aceeași perioadă cu „Evreulcu gâsca”. Unii cronicari au subliniat faptul că artistula fost, la vremea respectivă impresionat de noulcetățean, prin trăsăturile anatomice a evreilor, portultradițional a acestora: Evreul cu caftan și Rabinul suntdouă lucrări ale maestrului din aceeași perioadă.Ambele au fost realizate în anul 1874, la Bacău.

Criticul de la Figaro, văzând tablourile luiGrigorescu la Expoziția din Paris, va scrie o cronică încare îl compară cu Watteau, iar Stop de la JournalAmusant, îi acordă numeroase superlative. „E opictură viguroasă și merită celebritatea de care sebucură-va scrie Alexandru Vlăhuță-București, 1910.

Tabloul în sine, nu poate fi înțeles fără a cunoașteîmprejurările care au stat la baza compoziției (G.Oprescu). Criticul se referea la situația evreilor, cares-a menținut de secole în România și care plasa într-o poziție de inferioritate nejustificată a etnieievreiești, era o certitudine și pentru cei caredescindaseră din familiile care de mult timp s-austabilit pe pământul românesc.

Lucrarea lui N. Grigorescu se dovedește a fi unaport semnificativ prin înalta valoare artistică, laaceeași nișă picturală europeană din acea epocă.Tabloul este o critică și demască corupțiaadministrativă care transformă calitatea într-o marfă.Acest tablou a avut la început denumirea ,,Uncetățean în perspectivă,, atunci când a fost prezentatla expoziția de la Paris din 1887. Unii cronicari – după


22 nr. 112, 2019



23nr. 112, 2019

SONETESONETEMIHAI MERTICARU

Sonetul unui străin

Adoră poemele lui Robert Frost,Poetul ce-i transformă clipele-n ani,Nu aleargă după glorie sau baniSonetele, mi le știe pe de rost.

Îi place să se plimbe pe sub platani,În lume, peste tot, cu gândul, a fost,Detestă tot ce-i prefăcut și anost,Adevărului, e unu dintre fani.

Scrutează orizonturi mai senine,Poezia-i călăuzitoare stea,Marea bucurie ce-n viață-l ține,

Dăruind tuturor,uitând de sine.Citind și visând, el are tot ce vrea.(Cine-i străinul ascuns sub pieleamea?)

Sonetul soției iubite

Mi-aduci apa vie din tainic izvor,Lumina speranței ce arde-n zare,Iarba de leac de mare căutare,Aurora cerului multicolor,

Ploaia de vară binefăcătoare,Tinerețea cu parfum amețitor,Roua visurilor, sămânța de dor,Zâmbetu-ți cum soarele ce răsare.

Repere-mi sunt privirile-ți senine,candoare, ale tale picanterii.Tu știi să îmi scrii viața cu aldine,

C-ai fost prezentă da capo al fine.Vestea ți s-a dus cu-atâtea grozăvii,Iubito, tu mă omori, tu mă învii.

Sonetul unui focstrăvechi

Mă alin c-un cântec de dor de demult,Când m-amenință oceanul de zgurăȘi timpul, amintirile, îmi fură,Învârtejindu-mă în cumplit tumult

Și spadă, jefuindu-mi, și armură,Că nu mai pot, ca altcândva, să exultCa la dezlegarea unui joc ocultCând m-a străfulgerat prima arsură.

Pe drumul de mistere și himere,Un foc străvechi, atemporală rană,Mereu se-ntețește, nicicând nu piere,

Mângâiere și unică avere.Mă las - știind că nu-i plăcere vană -Călăuzit de-o singură icoană.

Sonetul copilăriei

C-un braț de soare și culori îmi vineCopilăria-mi pe aripi de zefir,Rămâne în preajma mea cât s-o admir,Durerea-mi , necazul, le ia cu sine,

Lăsându-mi un scurt răgaz să mai respir.Revăd aievea da capo al fineCum știe nostalgia să se îmbineCu bucuria trăită fir cu fir.

Aud chiote, larmă-n bătătură,Urlete, jocuri, țipete, balamuc,Iepuri, păsăret și alergătură,

Evanescență, simfonie pură.O umbră, văd cum zboară dintr-un sătuc,Nu mai știu bine dacă vin sau mă duc.

Sonetul unei zâne

Cu irizări de tainice topaze,Comoară, în ochii ei, se ascundeCum alta-n lume nu găsești oriunde,Întreagă, e un zâmbet printre raze,

O oază pură a lumii imunde,Livadă încărcată cu naramze,O zână în diverse ipostaze,Splendoarea sortită să ne inunde.

Născută a fost să ne fie regină,Câmp înflorit, făptură de zăpadă,Ca pe-o părere, durerea alină,

Pătată, dacă e, moare hermină.Se scaldă-n ape curgând în cascadă,E un mister, o nimfă, o naiadă.

Sonetul unui tandem

Tu, chip smerit al dorințelor mele,Eu, bolnavul de visuri și mângâieri.De peste mări, venit-ai să mi le-oferi,Ca să-mi sufle mereu vântul în vele

Și cel dintâi să fiu printre năieri,Ocolit de năpastă și-alte releAsemenea unui cuib de rândunele,Imun la lăcomie și la averi,

Fericit doar cu un plus de culoare,Un pic mai miresmată să văd lumea,Mai calmă și mai binevoitoare.

Vino cu mine să fim o dogoare,Din licoarea veșniciei, ia și bea,Înstăpânește-te în inima mea!

Sonetul muzeiambițioase

Iubita-mi înalță culmi spre glorie,Să-ncalec Pegasul,tot ea mă ajută,Mă-nvață să evit calea bătută,Mă vrea neapărat în istorie.

Deloc, ambiția-i nu-i reținută,E tot mai sigură de victorie,Uitând că slava e iluzorieȘi recunoașterea , statuie mută.

Nu contenește-un pic să mă provoace.Ca să-și atingă suprema-i dorință,De la o vreme e tot mai locvace,

Un spin în inimă mereu îmi coace,A auzit, scumpetea de ființă,Că arta se naște din suferință.


24 nr. 112, 2019

Florin Vârlan NeamțuFlorin Vârlan Neamțuși Nordul lui magicși Nordul lui magic

Florin Vârlan Neamţu

Nord nebiruit

Domnule, te chem la duel de fapte, Din biroul rânced, vino în zăpezi Ca s-asculţi cum cade fiecare noapte Sub, înaltă, spada blondelor amiezi! Un imens incendiu, domnule, mi-e viaţa, Teancul de bancnote pentru tine-i rit, Zilnic o metresă cred că-ţi face piaţa; Nordul meu gigantic e nebiruit. Eu miros a iarnă, tu, a naftalină, Urci cu ascensorul la etajul doi, Urşii mei, polarii, martori or să vină La duelul aprig ce va fi-ntre noi. De izbânzi mărunte şi de tinichele Domnule, prea iute, te-ai acoperit Şi de bunăstare nu-ţi încapi în piele, Nordul meu gigantic e nebiruit!Şi te chem, de-acolo, la duel de fapte, Din biroul rânced vino în zăpezi! Urşii din pădure îmi sunt fraţi de lapte, Dacă nu crezi, vino, domnule, să-i vezi! Urşii mei, bătrânii, dorm cu ei în braţe, Tu, cu secretara şi cu garda ta, Dar tu eşti mai singur, domnule, ca mine, Nordul niciodată nu mă va trăda! Eu miros a iarnă, tu, a naftalină, Urci cu ascensorul la etajul doi Şi te-ntreb, atuncea, cine e de vină De duelul aprig ce va fi-ntre noi?! Dar, te rog, priveşte ca pe-un fel de rit Domnule, duelul ce va fi-ntre noi!; Urci cu ascensorul la etajul doi, Nordul meu gigantic e nebiruit!

Ți-aș povesti, la iarnă

Ţi-aş povesti cum doarme, acolo-nGroenlanda, un cimitir cu marginile ninse, dar, e târziu; se-nchină, umilă-n catedrale lumina, la răspântii de eclipse. Ţi-aş povesti cum, roşii şi negre, traversează, prin carnea mea, corăbii, ca printr-un bunfiord,

cum se petrece-n lucruri, concisă, o eroare, delfini de şovăială năvoadele cum rod, cum delirează, blonde şi albe-argintii, regine de sfială, subţiri, prin sticle verzi; ninsoare mea, domoală, cu margini albăstrii o cumpără, mahmure, pe vin şi pe monezi. Ţi-aş povesti, desigur, de n-ar fi prea târziu, cum se destramă, tandru, în liniştiri încete, prin albii cu nisipul şi prundul străveziu, un iz de iasomie, de sălcii şi de fete.Şi ţi-aş mai spune, mamă, de n-aş pleca-ncurând, cum se aprind, prin pieţe, cu zâmbete cretine, când zornăie, desculţe, ţigăncile dansând, nebuni, cu înflorite cununi de mărăcine. Şi ţi-aş mai povesti cum toarce, blând, în palma mea, un şarpe de ivoriu, prin solzi cum îi alunecă, plăpând,scântei de sacrificiu iluzoriu. Ţi-aş povesti cum doarme lumina-nGroenlanda, adânc, pe la răspântii de eclipse... ...dar e târziu, e iarnă şi-i timpul, câtcuprinde, un cimitir cu marginile ninse.

Spre nordurile care, cuvămile deschise

Ne sigilăm în vise şi ne minţim frumos Când urlă adevăruri ce năruie tipare, Ne închinăm la păsări sau supărăm vre-unboss Când orele de slujbă le dăm pentru o floare. Luptăm pentru iubite cu morile de vânt Când ne cuprinde, tandru, un munte de-ntuneric, S-aţin verzui balauri în borte de pământ Când cotropim imperiul vreunui basm feeric. Însămânţăm cartuşe în holdele de grâu Când ne iubim în fugă şi trişti printrerăzboaie Şi ni se nasc copiii c-un revolver la brâu Când, disperaţi, ne smulgem iubirea dinnoroaie... Dar navigăm - aceeaşi lunatici mercenari - Spre Nordurile care, cu vămile deschise,

Ne-aşteaptă cu bacante dansând pestegheţari Şi cu erinii blonde, sublime... dar ucise.

Vagabondând printreninsori norvege

Se-nfăşura, octombric, în lunecări domoale, amurgul, printre trunchiuri de erori, lumina curgea tristă şi râncedă şi moale - meduză refuzată de vitregele mări. Cai albi, de sare, fulgerau tăcerea, prin carnea amintirii nechezând, o cobră de ivoriu adormise, încolăcită-n vraiştea de din gând. Şi tu te risipeai printre nisipuri, de aur, inegale, ca un dans zornăitor în fel şi fel de chipuri într-un cătun pierdut din Honduras. Zvârlit lângă mormântul unui gal, m-am regăsit-ridicolă eroare - vrăşmaşă ca un rânjet de metal, scrâşnit între tâlhar şi drumul mare. Alcoolizat de un albastru soare fără regrete, fără somn şi lege, m-am regăsit - un semn de întrebare –vagabondând printre ninsori norvege.

Nord

Da, Doamnă, pe străzi e-un mercur iluzoriu şi-un viscol, un altul, în rostul din cai; în tâmplele nopţii izbesc samurai cu spade, subţiri, de ivoriu. Şi bruma-i nelinişte, alta mereu, devreme sau mult prea târziu petrecută; corăbii târzii, ca un fulger domol, prin carnea ninsorii mai lasă o cută. Dansează, desculţe, prin bâlciuri de fum, ţigănci, zornăindu-şi bănuţii cretini. Smintiţi furişaţi pe la margini de drum şi-aşează-n desagă prinosul de spini. Şi, iată, se-ntoarce o iarnă-n cocori, cu lupi care muchia frigului rod... Un galer viking, vagabond prin ninsori atent traversează-acest nordic fiord.


25nr. 112, 2019

Ambientarea dintre mine şiIoana Stuparu se realizează pecoordonatele accesării energieiKundalini care se înalţă în auradivină. Spovedania estemodalitatea autoarei de acomunica sfere lumeşti pe lângăcele creştineşti pe care le face labiserică. Duhul Sfânt îşi lărgeşteenergiile în paginile cărţilorIoanei Stuparu inspirându-i,fluidizându-i comunicarea înscris. Din pagini se degajeazămolcoma curgere a comunicăriipe care scriitoarea o are şi învorbire cu o voce de omuzicalitate aparte. „Cireşulspovedaniei” ne leagă încă o dată,făcându-mă să mă apropii decarte. În pasiunea încă acerbăpentru Mama Geea care ne dătoate frumuseţile cu flori, arbori,iarbă verde, munţi, fluvii, mareetc. etc, am cumpărat unapartament care avea chiar lângăbalcon un cireş care înflorind sevedea în lumina lămpilor ca oimagine din rai, iar vara împreunăcu prietenii îi culegeam fructeleroşii, delectându-ne.

Ioana Stuparu vine în carte cu olume a satului pe care odevoalează minunat într-un ton alromânului care a adus dinancestralitate marile bogăţiimorale. Jocul „Alunelului” în careenergia dansului a îmbogăţittrupul şi sufletul neamului nostrueste la fel ca Sârba din satul meuTeliu, unde este o Cetate dacică;„tel” este un cuvânt cu o vechimede 3.000 de ani, înainte de Hristoscare însemna deal. T s-atransformat în d prinpalatalizarea labialelor, şi e s-adiftongat. Astfel tel – s-atransformat în deal. Pe deal este

Cetatea dacică din Teliu. Sârba dinTeliu este a bărbaţilor dezlănţuiţiîntr-o energie pe care n-am maivăzut-o niciodată.

Ioana Stuparu a generalizatviaţa de la ţară. I-a dat o tentănaţională. Regionalismul adispărut. Cum în Ilie Morometeanume l-a descoperit pe ţăranulromân, în cartea „Cireşulspovedaniei” vom găsi viaţa laţară din întreaga noastră Românie– comunicată prin motivelevenind de-a lungul mileniilor,încluzând cele zece poruncidescoperite de Shri Mataji

Nirmala Devi, înainte deexpunerea de către ea a SahajeiYoga. Yoga, cuvântul vorbeşte esteunirea dintre Yo – spiritul divin,prin energia Kundalini cu Ga –Geea, Zeiţa Pământului, MamaGeea, Gaya, Ga. EenergiaKundalini este simbolizată înŞarpele de la Hamangia al căruisimbol a fost preluat fără a seconsemna originea lui în spaţiulnostru, primind o altă denumire.Dar în cartea „StrămoşiiRomânilor” este prezent cadescoperire arheologică;arheologi din toată lumea

comenteazăîn această carte descoperirilearheologice din România iarobiectele se află în muzee, carteaconsemnând respectivele muzee.

Scriitoarea Ioana Stuparuprezintă în carte motiveleesenţiale ale existenţei în lumeasatului. Motivul îndrăgostirii esteprezentat cu o candoare specificăsufletului autoarei. Redareaseraficului în acest motiv pe caredoar artista Ramona Pintea areuşit să-l mai imortalizeze întablourile din „Faza albastră”prezentată la Miami în FuschianArt Gallery, o face pe scriitoareaIoana Stuparu să intarsieze înrândurile sale cuvinte caretransmit o vrajă, aura fascicolelorKundalini pe care ea le activeazăprin credinţa ortodoxă. ApostolulAndrei a fost însoţit de LupulDacic în propovăduirea creşti-nismului în ţara noastră. El îlcăuta pe Zalmoxis, cum se arată încomunicările de la MănăstireaNămăieşti. „Nemo Est” –Nămăieşti a exclamat el înSanctuarul Dacic, cu un hornspecific sanctuarelor dacice, princare ramanii (primii strămoşi ainoştri comunicau cu energiile).Nu putea să-l găsească peZalmoxis care trăise cuaproximativ 1600 de ani înainte,fiind ctitor, devenit Zeu, sărbătoritşi astăzi de moşi, de credinciosulpopor român care are în fiecare zio tradiţie pe care s-a grefat osărbătoare creştină. Hristos s-ainiţiat în preajma urmaşilorînvăţaţi daci care erau esenienii.

Spaţiul nostru carpato-danubiano-pontic era numitCentrul Spiritual al Lumii, cumafirmă Herodot. Nu este uimitor,există explicaţii concrete,

IMPUNEREA IMPUNEREA

LUMII SATULUI ÎN SPA|IUL NA|IONAL, LUMII SATULUI ÎN SPA|IUL NA|IONAL,

PRIN ROMANUL „CIRE~UL SPOVEDANIEI”, PRIN ROMANUL „CIRE~UL SPOVEDANIEI”,

DE IOANA STUPARUDE IOANA STUPARUGeorgeta BLENDEA ZAMFIR


nr. 112, 201926

geografice. Trecând paralela 45,avem mari centre energetice;spaţiul s-a numit: Mama Geea,Mama Geţilor, Zeiţa Pământului,devenit Grădina Maicii Domnuluicum a afirmat şi Papa Ioan Paul alII-lea. Creştinismul îşi arerădăcinile în Legile lui Zalmoxispe care Regii Suediei trebuiau săle ştie pe dinafară. Crucea înparteplăcuţa de la Tărtăria.

Ioana Stuparu prin moştenireadin gene pe care a primit-oimpregnează proza ei cu sfinţeniape care poporul român o poartăprin toate ritualurile,desfăşurarea molcomă a ritmuluiprozatoarei ca a apei unui fluviuascunzând în adâncimi comorinebănuite, valori materiale carenu se vor epuiza. Poporul românva renaşte datorită bogăţiei luispirituale iar capul BalauruluiNeo Comunist care a înhăţatbogăţiile, înveninând poporul curelele imoralităţii va fi retezat caîn poveste. Românul Făt-Frumosva învinge ca întotdeauna. Ioana

Stuparu prezentând motivele şisimbolurile satului românesc,revarsă talentul ei mărgăritar –prin seminţe care vor rodi înviitor. Motivele mamei, ale tatălui,prezente în literatura de bunăcalitate duc în viitor energiaiubirii, fiindcă Planeta este iubireşi perturbată de sentimentelenegative ca ura, răzbunarea,invidia, orgoliul, bârfa etc. etc., s-aumplut de boli, de răutăţi.

Prin contribuţia ei la prozaromână, Ioana Stuparu vine cu unstindard nou, al Noului Pământ.Stilul autoarei este rafinat, exersatprin cele 20 de cărţi pe care le-apublicat, prin numeroaselearticole publicate în presă, prinacumularea de cunoştinţestilistice în preajma scriitorilor pecare îi cunoaşte. Ea participă laevenimentele culturale.

Lumina cărţii „Cireşulspovedaniei” încălzeşte inima,optimizează, dă speranţe pentruviitor. Scriitoarea Ioana Stuparuprin magicul fir venind din

ancestralitatea românească anaţionalizat descrierea vieţii de laţară, deşi vine dintr-o regiune.Când am publicat romanul„Zalmoxis”, în stil proustian, cumotive şi simboluri ca în tabloul„Primăvara” a lui Botticelli, s-aafirmat că a apărut un roman alprozei urbanistice. Dar fire,puncte din intensa viaţă trăită laTeliu, induc în romanele meleenergia pământului, numitGrădina Maicii Domnului, ŢaraZeiţei Pământului a MameiGeţilor.

Ioana Stuparu dezlănţuie prinspovedania ei prezenţa comorilorsatului; se pare că el se varevigora. Esenţialul este că o lumecare a fost nu se pierde. Nimic nuse pierde. O luminiţă rămânemereu, o amintire. Ioana Stuparuvine însă cu o inflorescenţă deamintiri ca într-un buchet care îşiîmprăştie mireasma binefă-cătoare peste proza românească.

cele constatate prin lectura unor monografii-îi acordăo dată de elaborare diferită.(1878 sau 1880). Acestedate sunt desigur legate de Congresul de la Berlin(1787) când i s-a impus României recunoaștereaevreilor ca cetățeni cu drepturi egale. Vom găsi înbuletinul Alianței Israelite Universale – emis în 1787paragraful „România este singura țară în careemanciparea evreilor întâlnește o vie rezistență”. Vomgăsi și o altă mărturie de acest fel în „Revista israelitădin București din 1 Februarie 1886”. Cine a sesizatmesajul tabloului a fost Moses Schwartzfeld, caresubliniază faptul că George Cantacuzino a cumpărattabloul pentru 3000 de lei. Tabloul devenise, la acelevremuri, un fel de simbol al luptei pentru modificareaart.7 din constituție în urma hotărârii art. 44 altratatului de la Berlin și purtând titlul „Evreul cerânddrepturi”. Tot la Bacău, pictorul N. Grigorescu arealizat o altă pânză „Interior de cârciumă”. Aceastăoperă se află tot la Muzeul semnalat mai sus.Delavrancea este unul dintre comentatorii acestuitablou, făcând o analiză amănunțită a atmosferei pecare artistul a reușit s-o creeze. Un alt comentator afost Nicolae Petrașcu care la cunoscut pe Grigorescuîn anul 1895 la o expoziție a acestuia. Grigorescudeschide în 1887 o expoziție în sala Martinet și în

același an apare o critică a lui Gil Blas, pe data de 3martie. Acesta va scrie „Un țăran român care ține ogâscă subțioară”... este o lucrare de maestru. Iar pe28 februarie în „Courier du Soir” se va scrie„Grigorescu este un pictor impresionist de maretalent”. Grigorescu având dor de țara sa se întoarce în1867 ,dar mai întâi s-a oprit la Lemberg în Galiția, vascrie după o vreme Zambaccian. Se pare că „evreul”din tabloul respectiv se potrivește figurilor de evreidin acest loc. Chiar și Blasian arată că imagineaevreului din tabloul respectiv este asemănătoare cuceea ce a văzut și l-ar fi inspirat pe artist.

Grigorescu a fost un mare artist, incontestabil.Atmosfera care a dominat la Lemberg-Polonia a avuto mare influență asupra viziunii sale. Artistul acombinat imaginile văzute în Polonia cu cele avânzătorilor de păsări-rațe, din piețele României.,,Evreul cu gâsca” este ca subiect o mutație. Prof.Gheorghe Oprescu va scrie în 1962”. În „Evreul cugâsca” este vorba de a găsi forma cea mai potrivită șimai desăvârșită artistică pentru a demonstraabsurditatea unor soluții politice care ignorauaspectul uman al problemei”.

În concluzie trebuie spus că artistul N. Grigorescuși-a condus penelul în direcția laturii omenești apersonagiilor portretizate.



27nr. 112, 2019

Oricât mi-aș spune că laCenaclul Românesc „MirceaEliade” din Denver, Colorado, măsimt ca acasă, fiecare nouă reuniuneliterară la care sunt invitată îmicreează o emoție anume și onerăbdare de a mă reîntâlni laMunții Stâncoși cu acei veritabiliiubitori de cultură națională, care șiîn 10 februarie 2019 îmi șopteauentuziasmați când m-au zăritintrând: „Am venit să ascultăm cene veți spune despre poezia AneiBlandiana, care este anunțată peafiș.“ Tot așa s-a întâmplat cândsubiectul conferinței mele era MihaiEminescu, altădată George Coșbucori Lucian Blaga, Radu Stanca sauIon Alexandru. Dar acum, în pragde Valentine’s day american, nimicmai potrivit decât să glosăm desprePoezia de dragoste a AneiBlandiana, cum a fost intitulatăconferința mea, centrată pe versurileultimului ei volum Variațiuni pe otemă dată. Prin iubirea lornepereche, cei doi protagoniști aicărții se simt contopiți într-unacelași suflet, într-o unică ființă, pecare nici moartea nu o poate diviza.„A spune te iubesc este odelimitare,/ Sublinierea uneidiferențe/ Care nu mai existămental,/ O dare înapoi/ Din singurafăptură în stare/ Să ne întrupeze peamândoi,/ Ca și cum ne-amîncăpățâna să aflăm/ Cine-a muritdintre noi.”

Mitul lui Orfeu, eroul mitic carea încercat să o aducă pe iubita luiEuridice din lumea lui Hades, darnu a izbândit, are o replică înfantezia poetei Ana Blandiana, carese închipuie alături de iubitul eirevenind din moarte, imaginat înipostaze dintre cele mai sensibile,onirice îndeobște. Așadar, o poezie

fundamental erotică și totodatăființială, ce redefinește ecuațiashakespeariană a fi sau a nu fi.

În următorul moment alprogramului, inconfundabila voce apoetei Ana Blandiana cu moliciuniduioase de timbru unic a rostitversuri din acest recent volumintitulat edificator Variațiuni pe otemă dată, unde misterul mariitreceri este pus în relație cu iubirea.În cenaclu, emoția a fost generală șitot astfel regretul că nu se aflaprintre noi Ana Blandiana înpersoană sau măcar câteva volumede poezie pentru cei care ar fi doritsă citească mai mult. Oricum înviitor poeta Ana Blandiana va fiinvitată la Denver, în Colorado, cainimoșii români din cenaclu să opoată aplauda deschis.

Moderatorul reuniunii și unuldintre directorii cenaclului,profesorul Sebastian Doreanu, aanunțat în continuare momentullansării celor trei cărți, aflate peafișul, inspirat conceput de pr. IoanBogdan, care a găzduit, catotdeauna evenimentul în salasocială a Bisericii “Sf. Dimitrie celNou” din Colorado, S.U.A. Caistoric, Sebastian Doreanu aprezentat cartea Meditațiunipolitico-istorice. Spre Marea Unire

(Editura D*A*S*, Sibiu, 2018) amemorandistului Nicolae Cristea,document inestimabil al viețiiTransilvaniei la fine de secol alXIX-lea în imperiul austro-ungar șinu mai puțin o mostră a limbiiromânești cu forme lexicalenepăstrate până astăzi. Îngrijitoare,de data aceasta împreună cu prof.Marin Diaconu, a acestei a treiacărți dedicate publicistului NicolaeCristea, de care se ocupă de peste 3decenii, Anca Sîrghie a anunțat unal patrulea volum, ce va fi publicatîn viitorul apropiat. Se va finalizaastfel restituirea unei personalitățide ziarist român din Transilvaniasecolului al XIX-lea, care altfel riscasă cadă în uitare.

Poetul Alexandru Marian Almara debutat la Tg. Neamț în iunie 2018cu volumul Dor și gând și vis(Editura D*A*S*, Sibiu 2018),prezentat acum participanților lacenaclul din Denver ca o sinteză aunei întregi vieți de creație poeticăînchinată celor apropiați. Așa cum aobservat Anca Sîrghie caprefațatoare a volumului, pentruprofesorul de matematică dincomuna Oglinzi, județul Neamț,scrierea versurilor, cu care autorul amarcat cele mai importanteevenimente familiale și prietenești,a fost un modus vivendi, care acum

UN CENACLU PROVIDEN}IALUN CENACLU PROVIDEN}IALCU NUME CELEBRU, LA DENVERCU NUME CELEBRU, LA DENVER

COLORADOCOLORADODana ANADAN


28 nr. 112, 2019

se finalizează printr-un frumosvolum, publicat din inițiativa celordoi copii, Lavinia și Marius.Membrii cenaclului au citit poeziidin volum, stârnind interesulpublicului pentru volumul de debutabsolut al lui Alexandru MarianAlmar.

A treia carte a fost prezentatăpublicului din Colorado de prof.Simona Sîrghie, ca o inedităpanoramare a evoluției literaturiiromâne, intitulată Întâlnire pe caleaundelor. Interviuri despre scriitoriromâni (Editura Technomedia,Sibiu), beneficiind de un Cuvântînainte al Anei Blandiana la primulvolum și de prefața profesoareiMaria Daniela Pănăzan la cel de-aldoilea. Cele două volume ale cărțiiconțin emisiunile de literatură“Gaudeamus” desfășurate înperioada 2002-2011 la RadioEveniment din Sibiu, având caactanți pe profesorul AlexandruBrașovean ca redactor și pe invitatasa, conf. univ. dr. Anca Sîrghie.

Valoarea acestui puzzle de teme șipersonalități reprezentative aleistoriei literaturii noastre naționaleconstă în prezentarea unui conținutștiințific dens într-o formăspumoasă, atractivă, pornind chiarde la modul cum sunt intitulateemisiunile, dacă ar fi săexemplificăm numai I.L.Caragiale-contemporanul nostru, Este IonCreangă un prozator genial?, RaduStanca între larii și penații culturiiSibiului sau De ce este Panait Istratiun mare necunoscut? Autorii au datautografe pe exemplarele de carteoferite iubitorilor de lectură, iarorganizatorii au onorat pe distinșiioaspeți oferindu-le câte o diplomă deexcelență.

Specific Cenaclului Românesc“Mircea Eliade”, activ de opt ani înzona orașului Denver din statulamerican Colorado, este faptul cămembrii lui nu sunt atât scriitoriatestați, ci pasionați cititori deliteratură, istorie, filozofie etc. Iatăniște domenii umaniste în care

membrii cenaclului exprimă punctede vedere autorizate, ei invitând ladialog personalități venite din țarăsau din alte state ale Lumii Noi,autori de cărți care se prezintă lareuniunile organizate periodic. Unasemenea for tutelar, care izbuteștesă adune în jurul unei teme, a unuiscriitor sau cărți pe iubitorii defrumos ai unei comunități de românidintr-un îndepărtat colț de lume, facecinste inițiatorilor Cenaclului înpersoana profesorilor SimonaSîrghie și Sebastian Doreanu, și arputea fi model pentru alți oameni deinițiativă culturală din cele patru zăriale lumii. Să menționăm faptulimportant că la manifestărileculturale ale Cenaclului colorădeansunt antrenați ca recitatori și copiiiformați la cursurile duminicale aleșcolii românești, dat fiind scopul lorcomun, acela de a acționa în sensulpăstrării identității naționale laconaționalii noștri care trăiesc atât dedeparte de țară.

GÂNDURI GÂNDURI REBELEREBELE

Harry ROSS

• Dumnezeu a pus bazele, iar noi am ridicatcoloanele unei lumi strălucitoare.

• Cuplul uman e un producător unic de viaţă. Totule simplu şi captivant. Nu se cer studii şi nici vechime încâmpul muncii.

• Există o mare diferenţă între a vrea şi a putea. Aiciîncep blocajele fericirii noastre!

• Lagărele naziste, fără excepţie au fost crimmnaleşi monstruoase, dar şi azi se mai găsesc sceleraţi carele acordă circumstanţe atenunate.

• Dragostea este sentimentul cel mai elastic. Teatrage şi te lasă, te cuprinde şi te prinde, iar lasupărare... o întinde!

• Laudele postume nu mişcă nici un fir de păr încapul mortului.

• Dincolo de realitate, nu există nimic decât, mister,famtezii şi aiureli.

• Avem o lume caldă şi sensibilă şi alta rece şi

indiferentă. Între ele funcţionează un ghişeu de schimbde sentimente. Doamne, ce patente!

• Miezul nu scuză învelişul...• Şi bărbaţii de rând caută unicate printre femeile

de pe Pământ.• Ca un făcut, întâlneşti mereu şi mereu oameni pe

care nu-i cauţi.• Uneori un apus de soare valorează mai mult decât

un răsărit.• Suntem expuşi mofturilor copiilor pentru că ei văd

în viaţa un capriciu.• Statul Islamic a ridicat barbaria la rang de politică

oficială.• Omul care se îmbată cu apă rece bea fără măsură

şi setea tot nu-i trece.• Căsnicia e un partid cu doi opozanţi.• Subţirimea intelectuală nu se măsoară cu aţa, ci

cu vorba şi cu faţa.• Un compliment gratuit chiar dacă vrei, nu te va

ridica printre zei.• După studii îndelungi, nu s-a putut stabili dacă

părinţii sunt robii copiilor sau copiii sunt prizonieriipărinţilor.

• Între strunele unei viori poţi recunoaşte şizâmbetul unei flori..

• Cugetările se ivesc spontan. Ele n-au durerilenaşterii unui roman.

• Vorbele pot fi şi calde, şi agasante, Şoaptele suntreci şi derutante.

• Şi prostul are clipele sale de luciditate.


29nr. 112, 2019

Nicu Doftoreanu s-anăscut la București în anul1951 și a absolvit facultateaTCM – secția MașiniUnelte și Scule. A publicatpână în prezent 12 volumede versuri care includ în titlucuvântul tangou. Faptuldovedește că autorul și-acreat un stil propriu caremerită cercetat. Vom

comenta cea mai recentă apariție editorială în aceastăserie, Tangouri zglobii despre copii și nu numai (Ed.Rawex Coms, București, 2018).

Așa cum arată titlul cărții, tangorile lui NicuDoftoreanu se referă nu numai la copii ci și la părințiiși bunicii care își aduc aminte acum de copilărie.

Sculptorul Constantin Brâncuși spunea cuîndreptățire: „Când nu mai suntem copii am murit”,gândindu-se la caracterul revigorant al amintirilorprivind acestă etapă fascinantă a vieții noastre. NicuDoftoreanu realizează prin această carte o întreagăistorie succintă și fascinată a vieții omului înintegralitatea sa. Desigur, autorul începe copilărindu-seîn Tangou de nou născut, Tangou zglobiu, Tangou debebeluș, Tangou de copil și altele: „Debordând deenergie/ Drăgălaș și cu chelie,/ Chiar dacă în prealabil,/Par-un omuleț amabil,/ Nu acceptă compromis/ Dacănu-i dai ce-ai promis!/ (...)/ Nu-i recomandat să-l minți!/Atunci nu simte iubire/ Și va plânge în neștire,/ Fiindcă-n inima lui știe/ Că asta-i o tragedie!/ Fii apropiat deel!” (Tangou zglobiu) Poetul este moralist, ne învațăcum să ne purtăm cu copiii noștri, să nu le îndeplinimtoate dorințele (Tangoul „micului prinț”) să nu îiînvățăm că li se cuvine totul, să nu-i mințim, să nu leluăm apărarea în orice împrejurare etc.

După ce pătrunde în sufletele picilor, poetul dedicătangouri momentelor importante ale vieții, botezului,sărbătorilor de iarnă (Moș Nicolae, Moș Crăciun),primei dragoste etc. Descoperim și Tangou de educat...părinții, Tangou de bunic etc „Dragi părinți.../ fiți maicuminți/ Și nu vă lăsați iubirea/ Să vă dicteze menirea/Căci profitu-i aparent/ Și ține doar un moment!/ Nu leacceptați nici o fiță Cât timp sunt la grădiniță!/ Încetațisă-i răsfățați!/ Încă nu-s deplin formați!” (Tangou deeducat ... părinții)

Există și tangouridedicate pisicuțelor șicățeilor, scrise tot cu scopeducativ, pentrua le trezicopiilor dragostea pentruanimalele de companie. Deasemenea tangouri dedicatejucăriilor și jocurilor etc.Tangoul meseriilor esteeducativ pentru copii,stimulându-i în alegereaunei meserii atractive pentruviitor.

Avem și un Tangou pentru Eminescu: „CândEminescu se năștea/ LUCEAFĂRUL îl aștepta!/ Eraacolo de demult,.../ Însă doar el l-a cunoscut/ Și l-a făcutnemuritor/ Într-o poezie cu mult dor.”

Patriotismul înalt al poetuli îl face să scrie Tangoulcentenarului: „S-arătăm cui nu-nțelege/ Că dorim și-azicu ardoare/ Tot o.../ROMÂNIE MARE/ Și să serbămCENTENARUL/ Înghițindu-ne amarul,”

În final Tangou explicativ: „Toți mai mulți românigreșesc/ Gândind că ce-i românesc/ Nu e bun!.../ Și-aici.../ GREȘESC,/ Fiindcă uită că în noi/ Stă sămânțade eroi/ pe care ne bizuim!/ Când o trezim devenim:/ Șimândria și tăria/ CE VA SALVA ROMÂNIA!”

ConcluziiPoezia lui Nicu Doftoreanu este optimistă: „Când

bebelușii zâmbesc/ Toate-n jur se-nveselesc,/ Fiindcă-n ei vedem speranța/ care ne dă siguranța/ Unui începutcurat/ De care... am cam uitat.” (Tangou nevinovat).

Exista chiar un Tangou mortuar care are acest motto:„Cea ce ești este darul lui Dumnezeu pentru tine, Ceeace devii este darul tău pentru Dumnezeu.” (Hans Ursvon Balthasar)

Care ar fi darul poetului pentru Dumnezeu? O viațămorală, o familie frumoasă și 12 volume de versuri.

Citatul menționat ar putea fi un motto pentru întregacarte care este dar al autorului pentru noi. Poezia nu esumbră, deși moartea este un fenomen natural, speranțași dragostea trebuie să ne călăuzească întreaga viață.Acesta este mesajul întregii cărți semnată de NicuDoftoreanu.

Nicu Doftoreanu este un magician care transformă,cu bagheta-i fermecată, toate domeniile vieții, întangori.

Cronica literarăCronica literară(Nicu Doftoreanu – (Nicu Doftoreanu – Tangouri zglobii despre copii şi nu numaiTangouri zglobii despre copii şi nu numai))

Lucian Gruia


30 nr. 112, 2019

CUMPĂNĂ

Într-o mână duc apă vie,În cealaltăDuc apă moartă.

Într-o parte mă îmbieViaţa fără sfârşit,

În cealaltă mă ademeneşteEterna odihnă.

Între aceste două hotare, Ca o cumpănă mă petrec.

BRUNNENBALKEN

Einer meiner Arme ist mitLebenswasserBeladen, meine andere HandTrägt hingegen das leblose Nass.

Einerseits lockt michDas endlose Leben,

Anderseits zieht michDie ewige Ruhe an.

Zwischen diesen zwei Enden balanciereich die LastMeines Schwebebalkendaseins.

SIMŢĂMÂNT DINSPRETURDA

Drumul acaparează coline mereu,De parcă în partea aceasta de lumeNenumărate fecioare se unduiescÎn năvodul încăpător al somnului.

Ca o pădure întinsă şi deasă,Unsă cu mierea toamnei,Razele luminii se înfig în pământ;

Pe trupul meu însingurat,Trecerea verii a mai lăsat un semn.

EMPFINDUNG AUSRICHTUNG TURDA

Der Weg greift sich ständig die Hügel,Als würden auf diesem Stück ErdeIm weit gefächerten Netz des SchlafesZahlreiche Jungfern umhertanzen.

Wie ein Wald, weit und breit,Mit dem Honig des Herbstes bestrichen,Stechen die Lichtstrahlen den Boden;

Auf meinem vereinsamten Körper,Hat der Sommer ein Zeichenhinterlassen.

MAREA TĂCERE

Atotputernică,Marea Tăcere ne stăpâneşte.

M-am născut lângă o margine înstelată, Sfredel în carnea-i siderală.

Aşchii din trupul Marii Tăceri,Cuvintele mele.

DIE GROßE STILLE

Allmächtig,Herrscht über uns große Stille.

Ich, an sterngesäumtem Rand geboren, Bin Korkenzieger im Fleisch derGestirne.

Splitter aus dem Körper der gewaltigenStilleSind meine Worte.

PASTEL

Răstignit pe semnul mirării,Mă înec în surâsul tău.

Tu stai pe mal şi priveşti.

PASTELL

Am Fragezeichen gefesselt,Ertrinke ich in deinem Lächeln.

Du sitzt am Ufer und schaust mich an.

Traducere de Gabriela Căluțiu Sonnengerg

TIMP ŞI MĂSURĂ

Din mine curge timpul, eu îi sunt izvor. Scăpat dintre zăgazuri, aleargălimpezit,Rămas pe loc, pot doar să-l mai măsor,Să-i pot simţi fluidul, mai lent sau maigrăbit...

Născut, doar matcă-a timpului să fiu,Supus sunt perimării, ca orişicare om,Iar el, descins din mine insumi,Mă poartă net în sine, cum fructele pepom.

Izvorul care-am fost, de-acum poate săsece,Făgaş sunt, perisabil, dar slobod şimăsor,Iar fructul-timp mă devansează şi mă-ntrece – Sămânţă-pom, sămânţă-pom, în lanţnemuritor...

ВРЕМЯ И ИЗМЕРЕНИЕ

С меня стекает время,я ее родник.Скользнув среди плотин,прозрачнаябежит,Я измерять могу лишь,ведьна местесник,Чтоб чувствовать течение, медлитили спешит...

Лишь времени быть руслом,родилсяведь я,Старение подвержен, как человеклюбой,

POEMEPOEMECorin BIANU


31nr. 112, 2019

Оторвалось время, там внутрименя,И всебе несет, как дерево плод свой.

Иссякнуть уже может,рожденныймной исток,Я бренныйотпечаток, новольноизмеряю,Времени – плод, преодолел мой срок– Семя древо, семя древо, вечной цепибываю...

SINUCIDERE CURATĂ

Am început să-mi deschid venele,Într-o sinucidere din dragoste.

Iubirea mea e cât se poate de mare,Dar dragostea e mereu capricioasă,Precum îi e felul,Încât simt cum îmi plesnesc, singure,veneleŞi cum se scurge,Picătură cu picătură,Poezia.

Mă voi stinge lent,Într-o agonie prelungită, până cândSe va scurge ultima picătură de poezie...

ЧИСТОЕ САМОУБИЙСТВО

Начал вены себеоткрывать,В самоубийстве из-залюбви.

Моя любовь насколько возможновелика,Но любовь всегда капризна,В своем истинном виде,Аж чувствуюкак разрываютсясами, веныИ как сочится,Капля за каплей,Поэзия.

Угасну я медленно,В длительной агонии, покаИстечет последняя капля поэзии ...

Traducere de Sabina Cojocaru

Cutremurator...Uite o mică lecție de istorie, potrivită

cu aceste câteva zile pe care le trăim cuemoție intensă! Este Raportul scris dePilat (guvernatorul Iudei) către Tiberiu(împăratul Imperiului Roman) imediatdupă Răstignire...

Raportul lui Pilat a fost găsit în unadin bibliotecile Vaticanului de către unstudent german care se afla la Romapentru studii teologice. Dar studentulacesta nu l-a găsit prea important ca să-l copieze. Întâmplarea a făcut însă capeste câţiva ani fostul student să-ipovestească despre el unui englez, W.D.Nahan. Englezul s-a arătat extrem deinteresat şi prin intervenţii stăruitoare l-a convins pe tânărul german, ajuns întretimp profesor de teologie, să ia legătura

cu Vaticanul pentru a-i procura o copie.Intrat în posesia documentului Nahan l-a tradus în limba engleză,încredinţându-l unui cotidian de maretiraj din Anglia.

RAPORTUL LUI PILATCătre Cezarul Tiberiu, Nobile

Suverane, salutare!Cauzele care au provocat acea

tulburare în Ierusalim, au fost în legăturăcu Iisus din Nazaret, şi evenimentelecare au avut loc în provincia mea acumcâteva zile, au fost de un astfel decaracter care mă face să vi le raportez cude-amănuntul, pentru că eu nu voi fideloc surprins dacă, în scurgereatimpului acestuia, nu se va schimba cutotul soarta naţiunii noastre, căci se pareca în zilele din urmă, zeii au încetat de amai putea fi ispăşiţi. Eu, din partea mea,sunt gata să spun: blestemată fie ziuaaceea în care eu am urmat pe ValeriusGraţius la guvernarea Iudeii.

La sosirea mea în Ierusalim, am luatîn primire sala de judecată şi-amporuncit să se facă ospăţ mare, la caream invitat pe Tetrarhul Galileii,dimpreună cu Arhiereul, şi pe toţioficianţii lui. La ora anunţată, niciunuldin oaspeţi nu s-a arătat. Aceasta a fosto insultă pentru onoarea meapersonală!… Mai târziu, după câtevazile, a venit la mine Arhiereul, ca să-şi

ceară scuze. Îmbrăcămintea şi purtareasa erau grozav de viclene. El pretindeacă religiunea sa îl opreşte pe el şi pesupuşii lui, de a sta la aceeaşi masă curomanii şi să închine libaţiuni (ciocniri depahare) cu ei. Eu am crezut că e bine săaccept această scuză, dar tot cu aceaocazie m-a convins că cei cuceriţi sedeclară duşmani ai cuceritorilor, şi mi sepărea că, dintre toate oraşele cucerite,Ierusalimul unul era cel mai greu deCârmuit.

Atât de turbulent era acest popor,încât eu trăiam mereu cu frica să nuizbucnească în orice moment orăscoală. Pentru suprimarea ei eu nuaveam însă, decât o mână de soldaţi şiun singur sutaş. Am cerut întăriri de laGuvernatorul Siriei, dar acesta m-ainformat că şi el abia are trupeîndeajuns pentru a-şi apăra provincia sa.O dorinţă nestăpânită de cucerire, adicăde a ne întinde împărăţia dincolo demijloacele noastre de apărare, mă temsă nu fie o cauză de răsturnare anobilului nostru guvernământ.

Printre mai multe veşti ce mi-auvenit, una m-a interesat în moddeosebit: un tânăr – se zicea – a apărutîn Galileea, predicând pe un ton blândşi nobil o altă lege, în numele luiDumnezeu ce l-a trimis.

La început mă temeam că acesta sănu fie vreun agitator care să aţâţe

RAPORTUL LUI PILATRAPORTUL LUI PILATGheorghe Andrei NEAGU


32 nr. 112, 2019

poporul contra Romanilor, dar nu dupămult timp temerile mele au fostspulberate. Iisus din Nazaret, a vorbitmai mult ca un prieten al Romanilordecât al evreilor.

Trecând într-o zi pe lângă locul ce sechema Siloan, am văzut o mare adunarede popor, iar în mijlocul ei pe un tânărcare stătea rezemat de un copac şi, înseninătate şi calm, predica mulţimii. Mis-a spus că este Iisus. Era tocmai la cemă aşteptam să văd, atât de mare eradeosebirea între El şi ascultătorii lui.Părul şi barba sa aurie, îi dădeau oînfăţişare cerească. El părea a fi cam devreo 30 de ani.

N-am văzut în viaţa mea o privireatât de senină şi de dulce, un contrastizbitor între El şi ascultătorii lui, cubărbile lor negre şi feţele întunecate.Nevoind să-l întrerup prin prezenţamea, mi-am continuat drumul înainte,dar am făcut semn secretarului meu săse asocieze mulţimii şi să asculte cevorbeşte.

Numele secretarului meu esteNaulius. El este strănepotul şefului despionaj şi de conspiraţie, care s-a ascunsîn Etruraia, aşteptând pe Cătălina.Naulius este un vechi băştinaş dinIudeia, astfel că el cunoaşte bine limbaebraică. Îmi este foarte devotat şivrednic de toată încrederea. Când amsosit şi am intrat în sala de judecată amgăsit pe Naulius care mi-a istorisitcuvintele auzite de Iisus la Siloan. El mi-a zis: „Niciodată nu am citit în cărţi sauîn lucrările filozofilor, ceva ce ar semănapredicilor lui Iisus. Unul dintre evreiirăsculători, dintre care sunt atâția înIerusalim, l-a întrebat dacă este cu calede a da tribut Cezarului, Iisus a răspuns:„Daţi Cezarului cele ce se cuvinCezarului, şi lui Dumnezeu, cele ce secuvin lui Dumnezeu”.

Tocmai din cauza înţelepciunii lui, euam îngăduit Nazarineanului libertatea,pentru că era în puterea mea să-larestez şi să-l trimit la Pretoriu, daraceasta ar fi fost împotriva dreptăţii cea caracterizat totdeauna pe Romani.Omul acesta nu era nici tendenţios şinici răsculător, şi eu l-am ocrotit cuprotecţia mea, poate necunoscută lui. Elavea libertatea să lucreze, să vorbeascăşi să facă adunări şi să ţină predicipoporului şi să-şi aleagă ucenicii,neîmpiedicat de niciun mandatpretorian. Dacă s-ar întâmpla însă,ferească-ne zeii, aceasta este doar o

presupunere, dacă s-ar întâmpla, zic eu,ca religia strămoşilor noştri să fieînlocuită de religia lui Iisus, lucrul acestas-ar datora acestei nobile toleranţe şiprea marii indulgenţe pe care leîngăduie Roma. Pe când eu, mizerabilnenorocit, voi fi fost poate instrumentulpe care creştinii îl numesc „Providenţa”prin care să vină peste noi aceastăsoartă şi destin. Dar libertatea aceastanemărginită, dată lui Iisus, a indignattare pe evrei; dar nu pe cei săraci, ci pecei bogați şi puternici, într-adevăr, Iisusera foarte aspru cu cei din urmă (cubogaţii) şi de aceasta a fost pentru mineun bun motiv de a nu tulbura libertateaNazarineanului.

Fariseilor şi cărturarilor le zicea: „Voisunteţi pui de viperă, voi vă asemănaţicu mormintele văruite”; alteori indignatde îngâmfatele lor postiri şi dăruiri alebogaţilor le spunea că „doi bani ai uneivăduve sărace sunt mai preţuiţi înaintealui Dumnezeu”, decât darurile lorbogate. În fiecare zi se făceau plângerila sala de judecată contra abuzurilorevreilor bogaţi. Eram informaţi că vreonenorocire o să i se întâmple acestuiom; căci nu va fi fost pentru prima oară,când Ierusalimul să-şi omoare cu pietrepe cei care erau numiţi de ei „profeţi”.Şi dacă Pretoriul le va refuza plângerea,ei vor face apel la Cezarul!

Conduita mea a fost aprobată desenat, şi mi s-a promis o întărire desoldaţi, după terminarea războiului cuParţii, fiindcă altfel, eu nu eram în staresă preîntâmpin o răscoală. M-amhotărât apoi să iau o măsură, carefăgăduia de mai mult, pentru a stabililiniştea în oraş, fără a supune Pretoriulla concesiuni umilitoare. Am scris luiIisus, invitându-l la o convorbire cumine, în sala de judecată, şi el a venit.

Precum ştiţi, Nobile Suverane, învenele mele curge sânge ibericamestecat cu sânge roman, care nucunoaşte frica şi este nesupus emoţiilor:mă plimbam prin curtea palatului meu,când Nazarineanul apăru şi, când amdat cu ochii de el, mi s-a părut ca şi cumo mână de fier mi-ar fi legat picioarelede pământ şi tremuram, fără voia mea,ca un vinovat, deşi Nazarineanul eracalm şi liniştit ca un nevinovat. Când avenit la mine, s-a oprit deodată şi caprintr-un semn, părea că-mi zice: „ Iată-mă, am sosit! Câtva timp eu am rămasîncremenit şi priveam cu admirare,respect şi frică, asupra acestei figuri de

om supranatural, o formă de om,necunoscută numeroşilor pictori şisculptori, care au dat forme şi figuri latot felul de zei şi eroi.

„Iisuse, i-am zis în cele din urmă şilimba mea gângăvea…, Iisuse dinNazaret, eu ţi-am dat, timp de trei anide zile, o mare libertate de vorbire şi răunu-mi pare. Cuvintele tale sunt ale unuiînţelept, ale unui om învăţat. Nu ştiudacă tu ai citit Socrate sau Platon, darun lucru îţi spun, că în predicile tale seaflă o simplitate majestuoasă, care teridică mult mai sus deasupra acestorfilozofi. Împăratul este informat despretine, şi eu, umilul său reprezentant înaceastă comunitate, sunt foarte fericitcă ţi-am îngăduit această libertate, decare te bucuri şi tu atât de vrednic.Totuşi nu pot ascunde de tine căpredicile tale au stârnit mari şi puterniceduşmănii contra ta. Nici aceasta nu estede mirat: Socrate şi-a avut duşmanii săi,şi a căzut victima lor. Ai tăi sunt fărăîndoială aprinşi contra ta, din pricinalibertăţii pe care ţi-o dau. Mă învinuiescde a fi în legătură directă şi unire cu tine,cu scopul de a dezbrăca pe evrei demica putere ce o mai au de la romani.

Rugămintea mea deci – nu zicputerea mea – este ca tu să fii pe viitormai cu băgare de seamă şi să eviţi a jignimândria duşmanilor tăi, ca să nu serăscoale populaţia stupidă în contra ta,şi să mă silească pe mine să întrebuinţezmijloacele justiţiei…”.

Nazarineanul însă a răspuns liniştit:„Prinţ al pământului, cuvintele tale nuies din adevărata înţelepciune. Spunefurtunii: stai în mijlocul muntelui, căcialtfel vei dezrădăcina copacii din vale.Furtuna îţi va răspunde: numaiDumnezeu cunoaşte încotro mergefurtuna. Adevăr zic ţie, înainte de aînflori rozele Saronului, sângele celuidrept va fi vărsat…”, continuă el cuemoţie.

Eu i-am zis: „Tu eşti mai preţios miepentru înţelepciunea ta, decât toţitulburătorii aceştia şi îngâmfaţii defarisei, care abuzează de libertatea datălor de Roma, complotează contraCezarului şi ne ţin într-o frică continuă,aceşti mizerabili neliniştiţi. Ei cunosc călupul din pădure se-mbracă uneori înlână şi piei de oaie. Eu te voi apăra faţăde ei. Palatul meu de justiţie estedeschis ţie pentru scăpare…”.

Cu nepăsare, şi clătinându-şi capul,cu un har şi un zâmbet dumnezeiesc


33nr. 112, 2019

Iisus îmi ripostă „Când ziua aceea va fisosit, nu va fi scăpare pentru FiulOmului, nici sub pământ. Sălaşul celuidrept este acolo, zise el arătând sprecer: ceea ce este scris în cărţileprofeţilor, trebuie să se împlinească”!

„Tânărule, i-am răspuns eu pe un tonmoale, tu mă obligi ca simpla meacerinţă să o preschimb în poruncă.Siguranţa provinciilor mele, care esteîncredinţată îngrijirii mele cere asta.Trebuie să arăţi ai multă moderaţie înpredicile tale. Nu vătăma pe alţii,aceasta îţi poruncesc. Fericirea ta teînsoţeşte, mergi în pace”.

„Prinţ al pământului, a răspuns Iisus,nu am venit ca să aduc în lume război,ci pace şi iubire şi bunăvoinţă. Eu m-amnăscut în aceeaşi zi în care Cezarul a datpace lumii romane. Prigonirea nu estede la mine. Eu o aştept de la alţii, şi o voiîntâmpina în supunere faţă de voinţaTatălui meu, care mi-a arătat calea. Deaceea, restrânge-ţi puţin înţelepciuneata lumească. Nu este în puterea ta, de aaresta victima de la picioarele altaruluice ispăşesc”.

După aceste cuvinte el a dispărut caun nor luminos, după perdelelepretoriului. Duşmanii lui Iisus s-auadresat în cele din urmă lui Irod, să serăzbune asupra Nazarineanului. DacăIrod ar fi urmat propria sa înclinare, înaceasta privinţă, el ar fi ordonat imediatosânda la moarte a lui Iisus; însă el, deşimândru de cinstirea domniei sale, setemea de senatul Roman, de a nucomite vreo faptă care ar fi putut să-inimicească influenţa sa asupraSenatului, astfel nu luă nicio hotărâre.

Într-o zi, Irod veni la mine în pretoriu.Când s-a ridicat să plece, după câtevacuvinte neînsemnate, m-a întrebat cepărere am eu despre Iisus Nazarul. Eu i-am spus că după părerea mea, Iisus esteun mare filozof, după cum unele naţiunimari adesea produc, şi că învăţăturilesale, cu niciun chip, nu pot fi socotite cafiind eretice sau primejdioase, iar Romaeste dispusă a-i îngădui toată libertateade a vorbi şi este îndreptăţit prin faptelesale. Irod a surâs cu ironie şi salutându-mă, cu respect prefăcut, s-a depărtat.

Se apropia marea sărbătoare aevreilor; conducătorii religioşi plănuiausă se folosească de această ocazie şi deexercitarea populară, care are locîntotdeauna, la sărbătoarea Paştilor lor.Oraşul era arhiplin de o populaţie

turbulentă care dorea moarteaNazarineanului. Spionii mei mi-auraportat că Arhiereii și Fariseiiîntrebuinţează tezaurul templului ca sămituiască în acest scop pe popor.Primejdia creştea pe fiecare oră. Amscris atunci la Prefectul Siriei să-mitrimită imediat o sută de soldaţi deinfanterie şi tot atâţia de cavalerie, darel a refuzat să-mi trimită. M-am văzutatunci rămas singur, numai cu o mânăde soldaţi; nişte păzitori îmbătrâniţi înmijlocul unui oraş răsculat, neputincioşide a reprima o răscoală şi fiind silit să otolerez.

Răsculaţii au pus mâna pe Iisus, şi cutoate că ei simţeau că nu au de ce să seteamă de Pretoriu, crezându-mă alăturide conducătorii lor, în privinţa aceasta,au continuat să strige: „Răstigneşte-l!”.Trei partide se uniseră împotriva luiIisus: Irodienii, Saducheii şi Fariseii”Saducheii, a căror conduită era sprijinităde două motive: ei urau pe Iisus, şidoreau să scape de sub jugul roman.Aceştia nu au putut uita niciodată,intrarea mea în sfântul lor oraş, custeaguri care purtau chipul împăratuluiRoman, deşi eu cu acea ocazie, am făcuto greşeala din necunoaşterea legilor lor.Totuşi, în ochii lor, profanarea aceastanu s-a micşorat.

O altă nemulţumire pe care o purtauei înşii, era propunerea mea, de aîntrebuinţa o parte din tezaurultemplului pentru ridicarea de clădiripublice. Din cauza acestei propuneri, eierau plini de amărăciune. Fariseii erauduşmanii pe faţă ai lui Iisus, şi nu le păsaprea mult de guvernul nostru. Ei au fostsiliţi să înghită timp de trei ani sijumătate pilulele amare pe careNazarineanul le arunca în faţa lor, înpublic, oriunde se ducea, şi fiind preaslabi şi sfioşi şi neavând curajul de a luasinguri măsurile dorite, ei au fostbucuroşi de a se uni cu Irodienii siSaducheii.

Pe lângă cele trei partide, ei maiaveau de luptat împotriva unei populaţiiîndârjite şi totdeauna gata de a se uni larăscoală şi de a se folosi de confuzia şineînțelegerea ce rezulta din aceasta. Înfelul acesta Iisus a fost târât înainteaArhiereului şi condamnat la moarte. Cuaceasta ocazie, Casa Arhiereului, asăvârşit umilul fapt de supunere; el şi-atrimis prizonierul la mine ca să pronunţeu osânda definitivă, asupra lui.

Eu i-am răspuns că, deoarece Iisuseste Galilean afacerea cade subjurisdicţia lui Irod şi am poruncit să-ltrimită la el. Acel tetrarh viclean şi-amărturisit umilinţa, pretextând a avearespect faţă de mine, prin sutanaCezarului, mi-a încredinţat mie soartaacestui om. Îndată palatul meu a luatînfăţişarea unei cetăţi ocupate. Fiecaremoment ce trecea, sporea numărultulburărilor. Ierusalimul era inundat depopulaţia adunată de prin munţiiNazaretului. Se pare că toata Iudeea seafla la Ierusalim.

Eu îmi luasem de femeie (soţie) odomnişoara dintre Gali, care avusesenişte descoperiri pentru viitor. Plângând,ea s-a aruncat la picioarele mele şi mi-azis: „Păzeşte-te! Să nu te atingi de omulacesta, pentru că el este Sfânt! Noapteatrecută eu l-am văzut în vis. El umbladeasupra apelor. El zbura pe aripilevântului, şi vorbea furtunilor şi peştilormării şi toate erau supuse voinţei lui.Chiar şi râul de pe muntele Kidron,curgea plin de sânge. Statuile Cezaruluierau pline de murdăria Golgotei.Catapetesmele dinlăuntrul templului, s-au dărâmat şi soarele s-a întunecat caîmbrăcat în doliu. O! Pilate, rău mare teaşteaptă, dacă nu vei asculta sfatulfemeii tale. Blestemele SenatuluiRoman! Teme-te de puterea Cerului!”

Pe la timpul acesta treptele demarmură, gemeau sub greutateamulţimii, iar Nazarineanul, era adus iarăş i la mine. Eu am pornit spre sala dejudecată, urmat de garda mea. Într-unton aspru, am întrebat pe popor, cevrea!

„Moartea Nazarineanului” a fostrăspunsul.

„Pentru ce crima?” am întrebat eu.„El a hulit pe Dumnezeu şi a profeţit

dărâmarea templului. El se numeşte pesine Fiul lui Dumnezeu, Mesia, RegeleIudeilor”.

Eu le-am spus că justiţia Romană nupedepseşte astfel de fapte cu moartea.„Răstigneşte-l, răstigneşte-l!” izbucniînsă strigătul de la gloata înfuriată.Strigătele gloatei înfuriate zguduiaupalatul din temelie. În mijlocul acesteizarve nemaipomenite, nu era decât unom liniștit şi calm. ACESTA ERA IISUS DINNAZARET.

Va urma


34 nr. 112, 2019

SECRETULSECRETULFECIOAREIFECIOAREI

LARALARAIoan Vișan

OglindaOglinda- fragment de- fragment de

roman -roman -

Deși părinții mei trăiau, eram încredințată, sprecreștere și îngrijire, Elisei Antoniu - bunica mea dinpartea tatălui. În casa ei am căpătat conștiința propriuluisine prin receptarea câtorva lucruri care mi-au devenitși primele amintiri. Printre obiectele descoperite de mineîn casa bunicii se numară în primul rând o icoană cuMaica Domnului și pruncul Iisus, la care bunica Elisase închina dimineața, seara și de câteva ori în timpulzilei, și o oglindă înrămată, despre care, abia după ceam spart-o, folosind-o drept jucăria în care-mi vedeamchipul, aveam să aflu că e de cristal, e foarte veche șide calitate. Ambele erau susținute de câte un cui înfiptîn peretele opus ferestrei. Icoana era așezată deasupra.Oglinda mi-era mai la îndemână... Când m-am văzutprima oară în argintul sticlei, o păpușă vie de dincolode perete mi-a atins mâna când tocmai voiam sa facacelaș lucru. M-am sfiit și mi-am retras brațul, l-a retrassi păpușa. Am râs la păpușă – a râs și ea. M-amstrâmbat...s-a strâmbat și păpușa. Mi-am dat seama cavietatea eram eu și mă distram cu imaginea meavirtuală. Atunci am realizat că exist. Mi s-a spus maiapoi că nu-mplinisem trei ani când mama urma sămeargă în Franța cu ansamblul de dansuri populare alorașului. Nu știu dacă ea se gândise deja că desparțireade mine, de fratele meu David și de tata va fi pentrutotdeauna. S-a folosit de politica tatei ca să obțină maiușor pașaportul, a plecat și nu s-a mai întors. Tata a avutprobleme din cauza mamei. A fost decăzut din politicavremii. Iar ca să nu i se ia casa primită de la stat, dinexpropierile făcute de comuniști, a fost nevoit sădivorțeze de mama care-i trimisese o scrisoare prin cei

întorși în țară, unde-i spunea că poate divorța dacăsituația i-o va cere. Așa s-a și-ntâmplat, după care tot și-a pierdut funcția politică,fiind nevoit să primească unaadministrativă, la care nu se implica nimeni. Funcțapolitică pirdută presupunea aplicarea unui plan dedemolări a orașului vechi și înlocuirea cu blocuri defamiliști. În cele din urmă, la insistența bunicii Elisa,tata n-a mai semnat acel plan fiind detronat și dinadministrație și trimis la București să muncească la CasaPoporului ca sondor – că asta-i era meseria. Făcea acoloniște forări în subsol, lucra cu niște militari la cevadespre care n-avea voie să vorbească.

Bunica Elisa era pensionară – fostă profesoară deistorie. Pe tata îl vedeam rar, când venea de la Bucureștise oprea direct la bunica, unde locuiam eu, pe stradaCetății, nr(?). Țin minte că lucra și duminica – veneapentru câteva ore, îmi aducea câte ceva și pleca înapoi.Când apărea, săream repede în pat ca sa mă ia mai ușorîn brațe și să mă ridice până atingeam tavanul odăii. Amtrăit și trăiesc și acum sub acel tavan. Este dintr-un lemnde stejar lăcuit, de culoare maroniu–închis, așezat pegrinzi masive dintr-un alt fel de lemn, apoape negru laculoare. Spun aceste amănunte fiindcă îndată ce-am pusochii pe acel tavan al noii mele locații - pe care, cândmă aflam în pat și țopăiam precum broscuța mea dejucărie, aproape c-aș fi putut atinge cu palma de grindă- în același timp peste această imagine s-a suprapus princomparație, ca o hologramă, tavanul de aceașiconstructie, dar mult mai înalt, exagerat de înalt al odăiimele din casa părinților, de care nici nu eram conștientăcând locuiam acolo. A fost momentul senzației că potvedea cu mintea vechea mea odaie. Era clipa cândîncepeam să devin imaginativă. Numai că primelesenzații erau însoțite de ceva nedefinit între „dor” și„tristețe” - stări pe care aveam să mi le definesc maitârziu, când soarta m-a confrunt cu adevărate pierderi.Pe fratele meu, David, mai mare ca mine, îl avea în grijăcealaltă bunică,din parte amamei. De vreun an, de cândaceasta a decedat, David s-a mutat aici, la bunica Elisa.Suntem fericiți că ne-am regăsit și că vom fi împreună.Cât mă privește, aveam să aflu de timpuriu că familiamea nu prea va fi o comoară pentru propriu-mi viitor.Am acum aproape doisprezece ani.

Când mă spăl dimineața pe dinți, mă uit în oglindă.Pasta mi se pare amară. Periuța cam tocită îmideranjează gingiile. Mă schimonosesc în toate felurileși mă opresc la o imagine în care mi s-ar părea căsemăn cu mama, aș fi fericită...c-am auzit că e o femeiefrumoasă.Scot periuța din gură și-mi caut o altăînfățișare. Acuma cred c-aș putea semăna cu tata, îmi


35nr. 112, 2019

zic. Despre el am ceva amintiri, bunica Elisa mi-a arătatși niște poze de când era el elev. Nu era vreo frumusețe,avea însă o distincție aproape studiată de viitor bărbat.Mi-ar plăcea să semăn și cu el. Bunica îmi spune că amde la amândoi părinții câte ceva, dar să am grijă să fiualtfel decât ei. „Adică...?”, o întreb. „Păi... să nu ți-isocotești dreapta oglindă, să nu faci ca taică-tu - politică- și să nu pleci ca mă-ta - în lumea largă.”

În fine, termin cu gimnastica spălatului, iau în fugămicul dejun pregătit de bunica și plec la școală. Fratelemeu, David, pleacă mereu cu o oră mai devreme, nu știude ce, că nu vrea sa-mi zică. Liceul lui e ceva maideparte, dar nu cred că ăsta ar fi motivul.

Despre părinții mei, povestea e lungă, obositoare, euînsămi m-am simțit obosită și chiar răvășită când mi-arelatat-o bunica,fiindcă toate țin de un trecut care nu maie deloc văzut bine in prezent. În școală, colegii de clasăm-au agreat doar până când diriginta mea, doamnaPetrache P. m-a arătat clasei cu aratatorul de umblat pehartă, întins spre mine: „Ea, să știți că e fatanomenclaturistului-sondor, Andrei Antoniu - care a-nvățat la Ștefan Gheorghiu cum să dărâme un oraș vechica să facă-n loc un ghetou de blocuri. El s-a ocupat dedemolarile din Centru Vechi al orașului, de unde urmasă mă mut și io-ntr-o cutie de chibrituri, din aleaconstruite de tatăl ei. Norocu' meu c-a venit revoluția șin-a terminat toate demolările”. M-am rușinat atunci de-mi venea să intru sub bancă. Era ora de dirigenție undeeu si colegul meu, Moise Gelu eram rânduiți de doamnaPetrache să ne facem câte o scurtă autobiografie. Cândmi-a venit rândul am început să povestesc așa cum mă-nvățase bunica Elisa. Diriga, ușor nervoasă, m-aîntrerupt pe motiv că trebuia să-ncep cu informațiidespre părinți, ca să se știe din ce elemente mă trag.Văzând că întârzii să vorbesc despre un tată mort și omamă plecată din țară în vremea comuniștilor, a–nceputsă m-arate clasei ca pe-o infractoare și să vorbeascădânsa despre părinții mei. După cursuri, în drum sprecasă, m-a-ntrebat colega mea, Angela, ce meserie e astade nomenclaturist. „Nu știu, fată!”, i-am zis. De ce n-aiîntrebat-o pe diriga...? Eu știu că tata a fost muncitor-petrolist, c-a lucrat la Casa Poporului unde s-aîmbolnăvit. A lucrat ce-i drept și-aici, pe-o funcțiepolitică. Făcuse într-adevăr și-o școală de partid. Asta aderanjat-o pe diriga... Nici bunicii mele nu i-a plăcutpolitica lui tata, dar zice că vremurile au fost de neînțelespentru multă lume. „Măcar de-ar fi prezentu’ și viitoru’vremuri mai bune - mi-a zis atunci bunica Elisa – că d-aia o fi renunțat și mă-ta la țara asta”. „Cum, mama ta e-n altă țară și nu te-a luat cu dânsa ?” „N-o cunosc pe

mama. Nu-mplinisem trei ani când a plecat, n-o mai ținbine minte. Dar îi scrie bunicii, îi trimite câte ceva pentrumine și zice c-o să mă ia acolo dupa ce termin școala”.„Dar de ce-mi vorbești numai de bunica, tatăl unde e ?”„Tata a decedat în '91.Era bolnav rău. Mama era plecatădin vara lui '87, cu ansamblul ei de dansuri. Tata, simțindce se va întâmpla în țară cu el din cauza rămânerii ei înFranța,i-a propus mamei să rămână acolo până se vor<limpezi apele> în țară. Apoi el s-a-mbolnăvit când afost iarăși tras la răspundere,în '90. Atunci mulți liderisau foști lideri comuniști au fost arestați de către așa–zișii revoluționari. După trei luni de detenție tata a fosteliberat și a mai trăit încă două luni, supărat că-și vapierde casa. Apăruse o lege în care se vorbea deretrocedările averilor expropiate de statul comunist. Casanoastră se afla printre acestea. În fine,după moartea tatei,fratele meu, David, care locuise cu el, a fost nevoit săstea câțiva ani la bunica din partea mamei. După moarteaacesteia s-a mutat și el la bunica Elisa. A fost prima meabucurie să locuiesc cu fratele meu. Opt ani traiseramseparati.”

În dreptul casei Angelei, ne despărțim. Apuc să-i maispun că „ Asta e toată istoria familiei mele, pentru carediriga noastra nu mă poate suferi”. „Fată, vezi că eumâne nu vin la școală !”, zice colega.

N-a vrut să-mi spună motivul. N-am insistat. Amajuns acasă supărată. I-am spus fratelui meu ce mi-a zisdiriga. David m-a îmbărbătat, m-a strâns în brațe și m-asărutat pe frunte. Am simțit un fior plăcut. Căldurabuzelor lui a rămas multe zile pe fruntea mea. M-amplâns și bunicii Elisa. „Măi, copilă, mi-a zis, să nu-ți fierușine cu tată-tu, că n-a făcut nici un rău acestui oraș. Săștii că el și cu-n alt personaj al urbei, lider și-ăsta pe laBucurești, au făcut să apară aici Combinatul de OțeluriSpeciale și încă alte două mari întreprinderi. Așa adevenit orașu-ăsta un mare centru industrial, apreciatpână dincolo de Europa. Lumea nu mai vede și bineleăsta, vede numai răul cu demolările din Centru Vechi,pentru care și io am avut o discuție cu Andrei al meu.”

Se petrecuse atunci un dialog sever între bunica Elisași tata :

„Nu te gândești, măi mamă - i-ar fi reproșat bunica -la căte case boierești, vechi stau în picioare de sute deani și care-s adevărate monumente arhitectonice? Nu văconvine c-au fost boierești? Io am predat în școală istoriaacestui oraș...!”

„Dumneata vezi-ți de istori'aia veche, mamă! Eu te-nțeleg, dar nu mai locuiește niciun boier prin orașu-ăsta!”

Va urma


36 nr. 112, 2019

Scoțianul David Hume a fost unfilozof iluminist scoțian, istoric,economist și eseist. S-a născut laEdinburgh în 1711 și a murit în 1776. În1723 se înscrie la secția greacă aUniversității din acest oraș, dând astfelurmare pasiunii sale pentru literatură,iar la vârsta de 17 ani se înscrie la drept,în urma insistențelor familiei sale, careținea mult să-și aleagă pentru viață ocarieră practică. După terminareacolegiului, și încercarea de intrare înviața de afaceri, își dă seama că negoțulnu este pentru el. Pleacă în Franța șireia studiul, redactează prima lucrare„Treatise on human nature” (Tratatdespre natura umană) între anii1739-1740, cu care începe activitatea sapublicistică. Acestei lucrări i-au urmataltele care i-au creat reputația de marescriitor și gânditor, precum: „Cercetareasupra intelectului românesc”,„Cercetare asupra principiilor morale”,o serie de „Discursuri politice”, patrudisertații: „Istoria naturală a religiei; apasiunilor, a tragediei, a criteriuluigustului; „Dialoguri asupra religieinaturale” (apărută postum). În afară delucrările sale filozofice, Hume apublicat și o monumentală lucrareintitulată Istoria Angliei 1754- 1761).

Cunoaștem că Socrate a murit bândhemlock (cucută), condamnat lamoarte fiind de către oamenii dinAtena, Albert Camus și-a aflat sfârșitulîntr-un accident de mașină, Nietzsche

a înnebunit după ce a asistat labiciuirea unui cal într-o piață dinVerona, și lista poate continua.Posteritatea, în general, iubeștesfârșiturile tragice, dar cultul, acestsentiment de venerație pentru sfârșitullui Hume, probabil cel mai mare filozofpe care Occidentul la produs vreodată,a fost deseori amintit, întrucât a fostunul deosebit. Hume era în vârstă de65 de ani pe patul de deces, la sfârșitulunei vieți fericite, reușite, iar fi spustotuși medicului său (citezaproximativ): „Să mor cât mai repedepână când pot veni dușmanii”. Cu treizile înainte de moarte, probabil decancer abdominal, medicul său a pututsă-și dea seama că nu era delocîngrijorat, își aștepta răbdător sfârșitul,timpul trecând foarte liniștit, cuajutorul cărților amuzante pe care lelectura. Doctorul care l-a îngrijit a maispus că ori de câte ori a avut ocazia săle vorbească oamenilor, David Hume afăcut-o întotdeauna cu afecțiune șisensibilitate. Una din expresiile sale :„Frumusețea lucrurilor există însufletul celui care le admiră”. A muritliniștit și fericit.

Hume a fost un teoretician empiristal cunoștinței. L-a preocupat valoareaconștiinței omenești, dar, întrucât eanu poate fi stabilită numai dacă secunoaște originea ideilor noastre,faptul l-a determinat să stabileascăizvoarele din care decurg toatecunoștințele atât cele științifice cât șicele vulgare. După el, toate vin dindouă izvoare, din impresii și din idei,prin impresii înțelegându-se percepțiilece se impun spiritului prin forța,prospețimea, vivacitatea și violența lor,cuprinzând sub acest nume șisenzațiile, pasiunile și emoțiile, atuncicând ele apar pentru prima oară însuflet; prin idei înțelegându-se copiileslabe și șterse ale impresiilor ce sepăstrează în gândire, urme palide și

fără relief, imagini ce rămân în spirit,după ce impresiile au dispărut: „Ideilesimple, de la prima lor apariție, derivădin impresii care le corespund și pecare le reprezintă exact”. Persoanelecare nu au facultăți pentru anumiteimpresii, spunea Hume, nu au niciideile corespunzătoare: Un orb nupoate avea ideea de culoare, și nici unsurd pe aceea de sunet. De aiciteorema: „Cauzele și efectele nu pot fidescoperite prin rațiune, ci prinexperiență”. Aceste afirmații le faceHume în lucrarea sa „Cercetare asupraintelectului omenesc”.

După Hume repetiția caredetermină obișnuința este principiul debază al tuturor raționamentelor dinexperiență. Obișnuința face ca în sufletsă ia naștere acea stare, pe care onumește credință. Și care ne face ca dinperceperea cauzei să așteptămproducerea cu necesitate a efectului ceva urma, sau dacă percepem întâiefectul, să conchidem din el cauza.

L-a interesat ideea de cauzalitate șiaceea de substanță: Orice efect este cutotul deosebit de cauza care-ldetermină și ca atare nu se poatespune niciodată apriori ce evenimenteanumite vor decurge dintr-un anumiteveniment. Deci, principiul cauzalitățiinu este un principiu de gândire. Dardacă gândirea nu ne poate ajuta sădeducem aprioric noțiunea de efectdin cea de cauză, înseamnă că legăturacauzală se bazează pe experiență. Decâte ori se produce un fenomen și eleste însoțit de un anumit efect,conchidem că fenomene similare vor fiînsoțite totdeauna de efecte similare.Experiența este deci cea care, în lumeafaptelor, ne învață cum să procedăm,ne învață cum se leagă fenomeneleîntre ele.

De-a lungul timpului poziția,aprecierea lui Hume a crescut la celmai înalt nivel. Acum câțiva ani, au fost

FILOZOFIA LUI DAVID HUMEFILOZOFIA LUI DAVID HUME„Înfrânt nu ești atunci când sângeri, și nici când ochii-n lacrimi ți-s,

adevăratele înfrângeri sunt renunțările la vis!” - Radu gyrVavila POPOVICI


37nr. 112, 2019

întrebați mii de filosofi academici pecare filosof ne-viu îl apreciază cel maimult. Hume a fost primul, în fața luiAristotel, Kant și Wittgenstein. Chiaroamenii de știință, care de multe ori aupuțin timp pentru filozofie, fac adeseao excepție pentru Hume. Chiar unrenumit biolog care spunea că „filozofiisunt foarte inteligenți, dar nu au nimicde spus în vreun fel” face o excepțiepentru Hume, recunoscând că la unmoment dat s-a și îndrăgostit de el.

Iată cum scriitorul din secolul alXVIII-lea, David Hume, este consideratunul dintre marile voci filozofice alelumii, și aceasta pentru că a apăsat pepunctul important cu privire la naturaumană și anume: că suntem mai multinfluențați de sentimentele noastredecât de rațiune. Acesta este, la unanumit nivel, o mare insultă pentruimaginea noastră de sine, dar Humecredea că dacă am putea învăța săfacem față acestei realitățisurprinzătoare, am putea fi (individualși colectiv) mult mai calmi și mai fericițidecât dacă am nega-o.

„Hume este politica noastră, Humeeste comerțul nostru, Hume estefilosofia noastră, Hume este religianoastră” – este afirmația filozofuluiJames Hutchison Stirling din secolul alXIX-lea, care reflectă poziția unică cuprivire la gândirea intelectuală afilosofului scoțian David Hume.

O parte din faima și importanța luiHume se datorează abordării salecurajoase sceptice față de o serie desubiecte filozofice. În epistemologie, ela pus la îndoială noțiunile comunedespre identitatea personală și asusținut că nu există nici un „sine”permanent care să continue în timp. Arespins considerațiile standard legatede cauzalitate și a susținut căconcepțiile noastre despre relațiilecauză-efect sunt bazate pe obiceiurilede gândire, nu pe percepția forțelorcauzale din lumea exterioară, în sine.El a apărat poziția sceptică conformcăreia rațiunea umană este inerentcontradictorie și numai prin credințeleinstaurate în mod natural putemnaviga prin viața obișnuită. În filozofiareligiei, el a susținut că este

nerezonabil să credem mărturii desprepresupusele evenimente miraculoaseși, în consecință, sugerează că ar trebuisă respingem religiile bazate pemărturiile despre minuni. Ca istoric, ela apărat punctul de vedereconservator, că guvernele britanicesunt cel mai bine conduse de oputernică monarhie.

Cu privire la originea percepțiilormintale, ele sunt prezentate înurmătoarea schemă: Percepțiileconstau din idei și impresii. Ideile: dinmemorie, imaginație, fantezie,înțelegere (implicarea relațiilor de ideiși implicarea problemelor de fapt);impresiile sunt de senzație (externe) șireflecții (interne). Concepția empiristăa lui Hume se bazează pe o dublădistincție: a) Distincția dintre impresii

și idei; b) Distincția dintre relații întreidei și fapte.

Hume a susținut că raționamentulinductiv și credința în cauzalitate nupot fi justificate rațional și că pasiunea,mai degrabă decât rațiunea,guvernează comportamentul uman. Acontraargumentat existența ideilorînnăscute, afirmând că toatăcunoașterea umană este întemeiatăexclusiv pe experiență. Niciodată nuputem percepe faptul că un evenimentcauzează altul, ci numai că cele douăsunt mereu conjugate. În consecință,pentru a atrage concluzii de cauzalitatedin experiența trecută, este necesar săpresupunem că viitorul se va asemănacu trecutul, o presupoziție care nupoate fi ea însăși fundamentată înexperiența anterioară.

Hume a fost, de asemenea, unsentimentalist care a considerat căetica se bazează pe emoție sausentimente, mai degrabă decât peprincipiul moral abstract, proclamândcu exactitate că „Rațiunea este șitrebuie doar să fie sclavul pasiunilor”.Teoria morală a lui Hume a fost văzutăca o încercare unică de a sintetizatradiția morală modernăsentimentalistă căreia Hume aaparținut, cu tradiția etică virtuală afilozofiei antice, cu care Hume a fost deacord cu privire la trăsăturile decaracter, mai degrabă decât actele sauconsecințele lor, obiectivelecorespunzătoare ale evaluării morale.Hume a negat de asemenea căoamenii au o concepție reală despresine, poziționând că trăim doar omulțime de senzații și că sinele nu estealtceva decât acest pachet de percepțiilegate de cauzalitate.

Definind moralitatea ca acelecalități care sunt aprobate de oricine,se întâmplă să fie și practic de cătretoată lumea, el stabilește să descoperecele mai largi motive ale aprobărilor. Elle găsește, pe măsură ce a găsitmotivele de credință, în „sentimente”,nu în „cunoștințe”. Deciziile moralesunt bazate pe sentimente morale.Calitățile sunt evaluate fie pentruutilitatea lor, fie pentru agreabilitatealor (un fel de abilitate de a fi plăcutecelor din jur). Sistemul moral al luiHume are drept scop fericirea celorlalțiși fericirea sinelui. Dar, respectul fațăde ceilalți reprezintă cea mai mareparte a moralității. Sublinierea lui sereferă la altruism: sentimentele moralepe care el pretinde că le găsește înființele umane. Este specific naturiiumane să râdă sau să se întristeze și săcaute binele celorlalți. El a consideratdoctrina morală drept lucrarea samajoră, ea fiind o datorie a sepreocupa de ea. Teoria morală a luiHume apare în Cartea 3 a tratatului șiîntr-o anchetă privitoare la principiilemoralei (1751). Hume susține deasemenea că evaluările morale nu suntjudecăți despre fapte empirice. „Luațiorice acțiune imorală, cum ar fiuciderea intenționată: examinați-o în


38 nr. 112, 2019

toate luminile și vedeți dacă puteți găsiacea chestiune de fapt sau o existențăreală pe care o numiți viciu. Nu veți găsinici un astfel de fapt, ci doar propriilesentimente de dezaprobare”. Atuncicând analizează diferite teorii morale,Hume susține că oamenii cred în moderonat că moralitatea se bazează pejudecăți raționale. Deci, ce înseamnăconsimțământul moral? Este unrăspuns emoțional, nu unul rațional.Detaliile acestei părți a teoriei sale sebazează pe o distincție între trei actoridistinctivi din punct de vederepsihologic: agentul moral, receptorul șispectatorul moral. Agentul moral estepersoana care efectuează o acțiune,cum ar fi furtul unei mașini;destinatarul este persoana afectată decomportament, cum ar fi proprietarulmașinii furate; iar spectatorul moraleste persoana care observă și, în acestcaz, dezaprobă acțiunea agentului. Îngeneral, teoriile de sens moral aususținut că oamenii au o capacitate depercepție morală, asemănătoare cucapacitățile noastre de percepțiesenzorială. Așa cum simțurile noastreexterne detectează calități în obiecteexterne, cum ar fi culori și forme, la felși facultatea noastră morală detecteazăcalități morale bune și rele în oameni șiacțiuni. Pentru Hume, toate acțiunileunui agent moral sunt motivate detrăsături de caracter, în special detrăsături caracteristice – virtuoase sauvicioase. Virtuțile naturale includbunăvoința, blândețea, caritatea șigenerozitatea.

În 1752, Hume a devenit deținătoral Bibliotecii Avocaților la Edinburgh.Acolo, stăpân a 30.000 de volume, aputut să se dedice unei dorințe decâțiva ani pentru a se întoarce lascrierea istorică. Istoria sa a Angliei,care se extinde de la invazia lui Caesarpână în 1688, a apărut în șase volume,patru între 1754 și 1762, precedată deDiscursurile politice (1752). Scrierilesale din acea perioada începuseră să-lfacă cunoscut, atât în străinătate, cât șiacasă. De asemenea, el a scris PatruDisertații (1757), pe care le-aconsiderat ca fiind un lucru minunat,deși a inclus o rescriere a Cartei a II-a a

Tratatului (completarea revizuirii purăa acestei lucrări) și un studiu strălucit al„istoriei naturale a religiei”. JamesBoswell, biograful lui Samuel Johnson,l-a numit pe Hume „cel mai marescriitor din Marea Britanie”, iar BisericaRomano-Catolică, în 1761, i-arecunoscut contribuțiile filozofice șiliterare.

A fost onorat ca eminent încuprinderea învățăturii, în agilitateagândirii și în eleganța stilului, și a fostsimpatizat pentru simplitatea,bunătatea și veselia sa. Saloanele i-audeschis ușile și el a fost primit cucăldură de toți.

În 1769, oarecum obosit de viațapublică din Anglia, și-a stabilit din nouo reședință în iubitul său Edinburgh,profund bucurându-se de compania –intelectuală și convivă - de prietenivechi și noi (nu s-a căsătorit niciodată),precum și revizuirea textul scrierilorsale.

Filozoful român Petre P. Negulescu(1872-1951) aprecia: „Nu putem ziceastăzi că avem o filozofie, cum putemzice că avem o matematică sau oastronomie, o fizică sau o chimie, citrebuie să ne mulțumim să constatămcă avem atâtea filozofii diferite câțicugetători s-au îndeletnicit, dupăvremuri, cu problemele generale alenaturii şi ale vieţii, dezlegându-lefiecare, firește, în felul său”.

Pe măsură ce cercetările avansează,filozofia se dovedește a fi necesarăștiinței, respectiv fizicii, biologiei,chimiei, extinzându-se și asupra altorștiințe.

Hume a avut încă din timpul viețiiadmiratori şi apărători de-un mareprestigiu intelectual, Immanuel Kantfiind unul dintre aceștia. În„Prolegomene”, ilustrul filosof germana recunoscut că Hume este adevăratulprecursor al filozofiei critice acunoașterii. Dar numai un precursor, s-a grăbit Kant să precizeze, fiindcă dupăopinia lui, soluția pe care Hume o dăproblemei cunoașterii poartă „sigiliulneputinței și al resemnării”. Kant aapreciat nu doar profunzimeaobservațiilor analitice ale lui Hume, ciși calitățile stilistice ale scrierilor sale.

În contemporanitate, un profesoruniversitar din Arizona a pus subsemnul întrebării sentimentalitatea luiHume, spunând că atunci cândsentimentaliștii sunt excesiv desatisfăcuți, este pur și simplu pentru cănu și-au supus convingerile uneireflecții suficiente asuprasentimentelor, punându-și totodatăîntrebarea: „Este moralitatea mai multca matematica, sau ca frumusețea?”. Elcrede că ar putea să ne îngrijorezemodul rezonabil al sentimentalismuluicare nu poate niciodată să critice cusucces instituțiile sau practicileexistente, întrucât poate fi preamulțumit sau conservator. Probabil afăcut abstracție de ultimele descopeririale Fizicei cuantice.

Fizica cuantică a reușit să ne explicecă inima omenească are un rol multmai important decât acela de a pompasânge în trup. Dacă până nu demult,oamenii de ştiinţă au crezut că doarprin gândurile noastre emitem energiecătre exterior şi că cel mai puternicemiţător energetic din trupul nostru arfi creierul, cu impulsurile saleelectromagnetice, acum se știe căinima generează un câmp electric multmai mare decât cel al creierului, că eaeste înzestrată cu inteligență –„inteligența inimii” –, că inimainteracţionează atât cu trupul cât şi cumediul exterior prin câmpurileelectromagnetice pe care le generează,transmițând informații la distanțe mari,prin emoțiile pe care le produce. Iarsentimentele umane izvorăsc din inimăși influențează puternic realitatea încare trăim. Sentimente ca : Iubirea,iertarea, compasiunea, ura,dezbinarea, etc., produc modificări atâtîn trupul nostru, cât şi la cei din afaranoastră. Filozoful francez Michel deMontaigne, spunea încă din secolul 16: „Simțurile au toate această putere dea porunci rațiunii și sufletului nostru”.Un secol mai târziu, Blaise Pascalspunea că în sinele lui află tot ce vedela Montagne, că „toată rațiuneanoastră cedează în fața sentimentelor”,deoarece… „Le coeur a ses raisons quela raison ne connait pas”.


39nr. 112, 2019

UN BAL DEUN BAL DEPOVESTEPOVESTE

Dan TEODORESCU

Prima ediţie a Baluluide Primăvară alScriitorilor şi ArtiştilorPlastici din Iaşi şi dinRegiunea Nord-Est aRomâniei s-a derulatsâmbătă, 9 martie 2019,la Salonul Moldova dincadrul Unita Turism

Holding - Hotelul Moldova Iaşi. Pe parcursul a peste 6 ore, 80 de participanţi s-

au ospătat din bucatele preparate de bucătariirestaurantului din cadrul renumitului hotel ieşeansituat lângă Palatul Culturii şi au dansatmoldoveneşte, adică veselia şi voioşia au fost la eleacasă. Plus că, cei prezenţi au ascultat şi un reuşitrecital de epigrame şi poezie din partea AsociaţieiLiterare Păstorel Iaşi, în prima linie fiind plutonulde umorişti şi poeţi alcătuit din Mihai Batog-Bujeniţă (directorul ALPI), Georgeta PaulaDimitriu, Eugen Deutsch, Cornelia Livia Bejan,Ioan Hodaş, Doina Toma, Angela Pistol, RodicaIoniţă-Grosu, Corina Matei-Gherman, VasileUnguraşu şi Constantin „Ticu” Mihai.

Cei mai „pontoşi” dintre participanţi au luatparte şi la un inedit concurs de bancuri „cuperdea”, marele premiu fiind acaparat de scriitorulvasluian prof. Ioan Hodaş.

Programul artistic de înalt nivel a fost susţinutde interpreţii Nina Cuciuc, Rodica Ioniţă-Grosu,Ana Ştefănică, Ştefan Deaconiţa şi Karla Ursu, lapupitrul tehnic fiind mereu pe baricadeprofesioniştii Nicolae „Culiţă” Păduraru şi NicolaePetcu.

Binecunoscutul interpret bucureştean CătălinCrişan a salutat şi el manifestarea artistică ieşeană,făcând fotografii cu tinerii artişti prezenţi la Balul

de Primăvară, precum Karla Ursu şi SilviuTeodorescu.

Din partea organizatorilor, Dan Teodorescu,Corina Matei-Gherman şi Calistrat Robu au oferitcelor prezenţi diplome de excelenţă şi de onoare,în aplauzele participanţilor. Scriitoarea şi pictoriţaViorica Şerban (care pe 8 martie şi-a aniversat ziuade naştere) a oferit două tablouri tip portretcolegelor Rodica Ioniţă-Grosu şi Corina Matei-Gherman.

În finalul evenimentului, şeful sa sală ViorelHreniuc a prezentat publicului tortul festiv îngreutate de peste 8 kg, unde s-a scris „Balul dePrimăvară - La mulţi ani - 9 martie 2019”.

Organizatorii manifestării de la Iaşi au fostAsociaţia Literară Păstorel Iaşi, Liga Scriitorilordin România - Filiala Iaşi-Moldova, UniuneaCreatorilor de Artă - Sucursala Iaşi şi Unita TurismHolding - Hotelul Moldova Iaşi.

Principalii parteneri media au fost publicaţia„SPORT FAN CLUB”, revista „Moldova Literară”,Agenţia de Presă „Aşii Români” şi ziarul „VoceaTa”, ambele cu sediul central la Nürnberg -Germania şi revista „Mioriţa USA”, care seeditează la Sacramento - Statul California - SUA.

Din rândul participanţilor la Balul dePrimăvară, un grup de 49 de scriitori, artiştiplastici, dar şi oameni din lumea sportului vorefectua şi o excursie de teme culturale în RepublicaMoldova, pe traseul Sculeni - Bălţi - Soroca -Orheii Vechi - Chişinău - Mănăstirea Căpriana .-Albiţa - Iaşi, în zilele de 13 şi 14 aprilie 2019, cuajutorul firmei de turism Prisma Tour Iaşi.


Cărţi noi în biblioteca

revistei Climate literare

Contact: Tel. 0722 702578 ; e-mail: [email protected] ;web site: http://climate.literare.ro

Cogito„Fără fior și mesaj, poezia este literă moartă”

- al uniunii ziari[tilor profesioni[ti din rom/nia...

Documents