1 al uniunii ziari[tilor profesioni[ti din rom3nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/94.pdf ·...

Revist\ premiat\ cu medalia [i diploma „Pamfil {eicaru” pentru literatur\ 2008 [i„Premiul de excelen]\” al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din România 2011-2012

Climate

Pictură de Salvador DaliPictură de Salvador Dali

literareRevist\ literar\ [i de cultur\ româneasc\

Fondat\: mai 2007

Director fondator: Ion Iancu Vale

Director editor:prof.dr. Gheorghe-Valeric\ Cimpoca

Director imagine:dr. George Bârligeanu-Vulcana

Anul 9septembrie 2016

94

Climate literareClimate literare

Semnează în acest numărMaria Bănuș/ Poeme ......................................................................................... p. 3Al. Florin Țene/ Ion și Ioan ................................................................................. p. 4Ana Blandiana/ Istoria ca viitor .......................................................................... p. 6Dumitru Copilu-Copilin/ Eminescu universalul .................................................. p. 9Rozalia Stănescu/ „Dropia de aur, pentru teatru” ............................................. p. 10Dumitru Ichim/ Poeme ................................................................................. p. 11Eugen Popa/ Ești perfect, sau ești uman? ..................................................... p. 12George Ion Canache/ Nouă ............................................................................... p. 12Sabina Măduță/ Lecturi binecuvântate ........................................................... p. 13Claudia Voiculescu/ Elegii ............................................................................ p. 14Gandy Romulus Georgescu/ Cronică, Ioan Vișan ............................................ p. 15George Petrovai/ Agramatul incolor .............................................................. p. 19Elena Buică/ Cronică, Domnica Vărzaru ...................................................... p. 20Dragoș Niculescu/ Poeme ........................................................................... p. 22Florica Bud/ „Gândirea ovariană” ................................................................ p. 23Viorel Muha/ Poeme .................................................................................... p. 24Gheorghe Valerică Cimpoca/ În căutarea adevărului ....................................... p. 25Laurențiu Modan/ La ceas de cumpănă ..................................................... p. 26Daniel Ioniță/ Poeme ................................................................................... p. 27George Bârligeanu/ Patria și credința ............................................................... p. 28Cezarina Adamescu/ Miresme nipone ........................................................... p. 29Paul Leibovici/ Reportaj .............................................................................. p. 31Ion Iancu Vale/ Profil literar ........................................................................ p. 33Gheorghe Păun/ Lansare de carte eveniment .................................................. p. 34Ion Roșianu/ Cronică, George Piteș .................................................................. p. 35Elena Anghel/ Inceput de an școlar ............................................................... p. 37Ion Iancu Vale/ Visul doi, cu pulbere de stele .................................................... p. 37„Moștenirea Văcăreștilor”/ Regulament ....................................................... p. 39

2 nr. 94, 2016

CoNTuRI PeNTRu DePuNeRI DeSChISe lA BANCA TRANSIlVANIA TâRgoVIşTeRo54 BTRl 01601201u02393xx - pentru depuneri în leI

Ro 04 BTRl euRCRT00u0239301 - PeNTRu DePuNeRI îN euRo (SwIFT: BTRlR022)

Revistă editată de Societatea Cultural-Istorică „ARM” Târgovişte ISSN 1843-035xRevista apare în colaborare cu Societatea Scriitorilor Târgovişteni

Tehnoredactare: Mariana Briceag; Secretariat: Reta Sofronie Iancu

Redactor şef: Ion Iancu Vale

Redactor şef-adjunct: prof.dr. Gheorghe Valerică Cimpoca

Colegiul redacţional: dr. George Bârligeanu, Grigore

Grigore, Ion Teodor Palade, Romulus Gandy Georgescu,

George Ioan Canache, Florea Turiac, Gabriel Mihalache

Fondatori:

Ion Iancu ValeMircea Cotârţă

Sebastian Drăgan

Redacţii asociate - România:Bacău, Bistriţa, Braşov, Cluj-Napoca, Bucureşti,dev, Focşani, Iaşi, Suceava, Turnu-Severin,Hunedoara, Mangalia, Olăneşti, Dragnea, Ploieşti.Alte ţări: Anglia, Australia, Belgia, Canada,Danemarca, Elveţia, Franţa, Germania, Gibraltar,Israel, Italia, Macedonia, Portugalia, RepublicaMoldova, Serbia, Spania, SUA, Ucraina.

Colaboratori principali: Mihai Antonescu, Eugen Axinte, Iulia Barcaroiu, Nicolae Bălaşa, Elena Buică, Roni Căciularu,Luca Cipolla, George Coandă, Florian Copcea, Melania Cuc, Emilia Dănescu, Mircea Drăgănescu, Eugen Evu, GeorgeFilip, Dan Gîju, Dimitrie Grama, Maximca Grasu, Mirel Horodi, Djamal Mahmud, Menuţ Maximinian, Gavril Moisa, OctavianMihalcea, Monica Mureşan, Ştefan Lucian Mureşanu, Florin Vărlan Neamţu, Emil Persa, George Petrovai, Vavila Popovici,Georgeta Resteman, Puiu Răducanu, George Roca, Viorel Roman, Dorel Schor, Claudia Serea, Delia Stăniloiu, Al. FlorinŢene, Baki Ymeri.

Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor


3nr. 94, 2016

}ii minte focul...

Ţii minte focul, chinul, primăvara,Tot viscolul aprins ce bântuise?El ne adunase, el ne învrăjbise,El ne mâna, învolburându-şi para.

Dar de pe-atunci, când nu se potoliseFurtuna vârstei, cea dintâi, amara,Când tinereţii-i mai duceam povară,Noi încă ne uneam prin alte vise.

Şi dacă azi nimic nu ne desface,Şi trecem în deplina-mbrăţişare,E că-mpreună nu aflarăm pace,

Ci căutarăm focu-ncins în zare,Şi rostul lumii care se preface,Şi-al nostru, celor trecători sub soare.

Aprilie

A vârstei melodie-şi taie cale.Supusă, o presimt şi o aştept.Cu anii, mai duios mă strângi la piept,Mă-nvăluie mai blând braţele tale.

Barbara tresărire de ţambale,A tinereţii, n-am s-o redeştept.Din vinul vechi sorbim, mai înţelept,Esenţe tari şi bucurii egale.

A noastră-i toamna largă, policromă,Împărăţia frunzelor uşoareŞi crama cu răcoare şi aromă.

Dar nu ştiu ce nelinişte, ce boare,Vesteşte că April, un crai sălbatic,Va-mpresura, va sparge calmul atic.

Desp\r]ire

numele meu s-a dezlipit de minea trecut vadul e dincoloprin vântul toamneiprin gârla de frunzede-abia ne-auzimîl zărescmă măsoarăde pe celălalt malcu zâmbetul lui vinovat și ironic

pe când eu mă fac tot mai micăstrânsă cu genunchii la frunteîn pântecul toamnei

Flux

Cântă, Maria, fluxul, cântă-l acum când te biruie, strigă-l acum, când se năruie, valul, deasupra.

Tremură, fir, şi te bucură;ropotul iar o să-nceapă, bolţile-s negre de apăneodihnită.

Teme-te, trupule, teme-te!Clocotul ştii cum te lasă.Oarbă atunci prin casă, ca-ntr-o pădure.

Tremură, fir, şi supune-te.Zbuciumul cât o să-nceapă?Braţele negre te scapă, jos, în adâncuri.

Nimic n-am spus

Nimic n-am spus. Şi-atâta gingăşieŞi-atâta frumuseţe să se piardă?Cât nu-i târziu, cât viaţa-o să mai ardă,Despre iubire poate tot voi scrie.

Nu căţeluşe hămăind în zgardă,Iubirea noastra fu, nici n-o să fie,Ci pajura măiastră ce invieMereu, ca lăstărişul de subt bardă.

Ştii tot. Tot ce-i al meu, e-al tău, iubite,Ştii viaţa mea, ştiu gândurile tale,Cu zbor înalt, prin vreme dobândite.

O, meargă anii, meargă ei devale...Când toate păreau spuse şi trăite,O melodie nouă-şi taie cale.

Reverie de iarn\

Trebuia să fie-o cabana pe-un plai, cu inimi crestate-n obloanele verzi, cu miros de cetini, cu aburi de ceai, şi tu să mă afli şi iar să mă pierzi.

Trebuia să fie-o cabană sub nea, un vuiet de glasuri, un vechi tonomat, un cântec, un geamăt: "Que sera, sera", şi-un zvon de pahare, sunând fermecat.

Trebuia să dansăm ca prin somn, trebuia, pe-o punte de lemn, sub catarge de ski, o lampă şi aburi... Şi vântul vuia...Şi tu să te-ntuneci si iar să mă ţii...

POEMEMaria BĂNUȘ

(n. 19014-d.1999)


4 nr. 94, 2016

În primăvară, când muntele maipurta pecetea zăpezii şi firicele deapă se revărsau în văile unde iarbamijea a verde, Ion fiul lui Ionescu dinIoneşti, cioban cunoscut de pe valeaOltului a luat hotărârea să treacădincolo, în Ardeal, cu cele zece oiţeţurcane gestante. Atâtea îi mairămaseseră după inundaţii. Pleca să-şi caute o nevastă harnică şi bună defăcut copii. „Numai bine, până trecmuntele, oile mele vor făta şi cubanii luaţi pe jumătatea de miei voiputea face nuntă“, gândea Ion, luânddrumul Brezoiului, mergând agale înurma oilor. „Am s-o învăţ să-mi facăfasole bătută, frecată cu usturoi!”medita bărbatul lovind cu măciucacâte o piatră ce-i răsărea în faţaopincilor, legate până sub genunchicu nojiţe din piele de porc… Dincând în când fluiera printre dinţi laoiţele ce priveau cu jind la apalimpede a Lotrului.

După atâta mers, a strigat scurt laoi. Acestea s-au oprit ca la ocomandă, privind la stăpânul aşezatpe marginea unei stâci, năpădit degânduri. „Puterea unui cioban semăsoară în greutăţile biruite!”.

- Bârrr! Duceţi-vă să beţi apă! Astrigat, aruncând spre ele cu unşomoiog de iarbă uscată.

După o odihnă de mai bine de ooră, în timp ce autoturisme şibasculante treceau cu viteză pe lângămicul grup de oi, Ion s-a hotărât sătreacă în faţa turmei, ca mioarele să-l urmeze docile pe poteca ce şerpuiape lângă drumul asfaltat ce duceaspre Voineasa. „Frumoase locuri.Sunt clipele ce le trăiesc din plin,salvându-mi trecutul, astfel mă fac săcuceresc viitorul...” gândea Ionurcând spre pisc. Astfel, au trecut treizile şi două nopţi dormind înmijlocul oilor, învelit cu şuba făcutătot din blană de oaie, cu căciulaneagră de lână trasă pe pe frunte.

*

Ioan al lui Ioan din Ioancău, cătunde pe lângă Sebeş Alba, s-a hotărâtsă se însoare cu o olteancă de prinzona Munteniei. Nici nu se topiserăbine petecele de zăpadă de peTransalpina, că ciobanul, adunândcele zece oi gestante, ce-i mairămăseseră în urma inundării satuluide către râul Sebeş, devenit una cuMureşul, a început să urce peTransalpina, mânând oile cufluieratul său caracteristic, printredinţii rari din faţă. „Am să-mi găsesco fomeie, iute şi harnică. Am să oînvăţ să-mi facă balmoş şi mulţicopii!” gândea Ioan din Ioancău,fluierând la oile sale, ori de câte oritrecea pe lângă ele câte o maşină.

Luase hotărâre asta, să plece dinsatul natal, după ce din gospodăria sanu mai rămăsese nimic. „Dacătrebuie să aleg între două rele,gândea Ioan din Ioancău, am ales pecel care nu l-am încercat pânăacum!”.

Urca alene şi cu răbdare pedrumul ce ducea către vârful Urdele.Abandonase de mult şoseauaasfaltată, şi îşi conducea oile pe opotecă de munte, folosită de ciobani.Cizmele din piele de bou lăsau înurmă adânciturile tocurilor ce seumpleau imediat cu apa mustind îniarba de pe potecă. Se simţea liber, elcu cerul şi oile lui. „Mă simt slobod,eu şi Dumnezeu, dar acest cost estecă am acceptat responsabilitateadestinului!” Prin minte îi treceau totfelul de gânduri, unele mainăstruşnice decât altele. „Dacă nu-migăsesc soaţă, cum îmi doresc?! Suntbucurii, în viaţă care pot să măînjosească, dar şi înfrângeri care măpot împlini!”. ...Şi astfel au trecut treizile şi două nopţi dormind, înfăşuratîn şubă şi cu clopul tras pe frunte, înmijlocul oilor.

*

Cu cât urcau, cu atât cerul era maialbastru şi aerul mai curat. Ion şi oilelui au ajuns pe platforma de pe vârfulUrdele. Şi-a făcut palmele straşină laochi să vadă mai bine cine vinedinspre sensul spre care dorea sămeargă. „Poate este unul ca mine. S-o fi săturat şi el de satul său şi acumîşi caută norocul. A ajuns, fir-ar săfie, la concluzia că viaţa poate fiînţeleasă privind înapoi, dar trăităprivind înainte. Căci de-aia şi el şi eumergem spre înaintele nostru!”

Ioan, mai având câteva minutepână să ajungă pe platforma multvisată, s-a oprit din urcare şi cu oilestrânse în jurul său şi-a pus palmelestraşină la ochi, pentru alungarearazelor de soare ce-l orbeau, sădistingă omul ajuns sus. Acesta păreao statuie cioplită în bazalt. „O fi om

ION ~I IOAN – ÎN|ELEP|II DIN

TRANSALPINAAl Florin ŢENE


5nr. 94, 2016

bun? O fi om rău? Sau o fi unul cafostul meu vecin care părea pâinealui Dumnezeu. Vorba aceea, îţiîmprumuta umbrela pe timp desoare, dar o cerea înapoi înmomentul în care începea să plouă!”

Soarele îi învăluia cu razele saleblânde de primăvară din preajmaPaştelui.

- Ziua bună la dumneata, omcinstit!

- Bună să-ţi fie inima! I-a răspunsIon ştergându-şi obrazul cu dosulpalmei. Dar ce vânt te aduce pe`mneata în aceste locuri?

- La fel ca pe dumitale!- Adică?!- Nu e zăbavă să vorovim fără să

spunem nimic. Musai e să-ţi spun...?!- Dacă doreşti...- Iacă... mă duc în Oltenia să-mi

găsesc norocul!- Dar dumneata?- Mă duc în Ardeal să-mi caut

sorocul!- Spune aşa, omule. ...Hai să ne

hodinim oleacă pe stânca asta cătimp avem...

- Se spune că vremurile schimbălucrurile. Dar...realităţile ne spun cănoi trebuie s-o facem!

- Musai, este cum zici... Dar...drumeţule, vorovim, vorovim, cumîi stă bine drumeţului, dar nu ne-amcunoscut! Pe mine mă chiamă Ioandin Ioancăul de lângă Sebeş.

- Bine zici Ioane! Mie îmi ziceIon din Ioneşti de Vâlcea!

- Măi, Ion când te-am zărit aici,sus cu oile lână tine, mi-am zis: aistaîi un hoţ de animale care vrea sătreacă dincoace.

- Hei, Ioane... s-a dus cu haiducia!Aşezându-şi mâţoasa de lână albămai bine pe umeri, a continuat. Măgândesc că un minut de îndoială facecât o veşnicie de suferinţă.

- Ai dreptate! Dar prin pustietăţileaistea te poţi aştepta la orice! Însă, ovorbă înţeleaptă spune că eşecul nune va doborî atâta timp câthotărârea mea de a reuşi e de-ajunsde puternică.

- Aşa e, cum zici!

- Nea, oiţă!... A strigat Ioan la oilesale care încercau să se amestece cuale lui Ion.

- Lasă-le! Se cunosc şi ele cum ofăcui eu cu `mneata. Numai aşa secunosc oamenii şi animalele. Fiindcătaina existenţei umane nu constă în atrăi, ci şi în a şti pentru ce trăieşti.

- Ai dreptate! După cum am aflatunul de la altul, fiecare avem drumulnostru în căutarea unei soaţe.

- Cum îţi este nevasta, aşa îţi esteşi cinstea casei. Trebuie să ştii să ţi-oalegi. S-o cunoşti. Fiindcăcunoaşterea vorbeşte.Iarînţelepciunea ascultă.

- Şi, ziceai că treci la noi înArdeal?

- Musai să trec! Vreau să-mi faco familie, cu o nevasă harnică, să ştiesă-mi facă mămăligă şi fasolefrecată.

- Să te duci în satul meu, Ioancău,de lângă Sebeş, e o văduvă cu casă,lângă beserică, are de toate, harnicăşi strângătoare...

- Păi... de ce e a părăsit-obărbatul!?

- A trecut la Domnul! S-arăsturnat cu tractorul…Dacă te ducila ea să-i voroveşti că eu te-amtrimis. Ioan din Iancău. Nu e departe.Cum cobori, ajungi în Sebeş, o iei ladreapta, mergi vreo patru kilometrişi ajungi în sat.

- Aşa am să fac!... Am şi eu ofemeie în comuna mea. Pe cinste,pentru `mneata!

- Amu aştept să-mi spui ̀ mneata!- Coborând, ajugi în Brezoi, apoi

o iei la dreapta spre Căciulata,Călimăneşti, Râmnicul Vâlcea, şimai mergi, timp de a mânca o pâine,spre Drăgăşani, şi ajungi la Ioneşti.Comună mare. Să ai grije să nu-ţicalce mioarele careva cu maşina. Ecirculaţie mare până la Govora.

- Grijesc! Şi pe la noi se circulăbogăt...

- Când ajungi întrebi de Maria luiMecherel. Stă lângă şcoală. Îi spui deIon al lui Ionescu, ciobanul.

- A fost măritată?- Da! E femeia înecatului de la

baraj. Îşi căuta şi ea jumătatea. Ăi dinsat ziceau că e rea de muscă… Darnu e adevărat. Şti cum e… gurasatului-i slobodă.

- Am s-o caut… Amu zic şi eu caomul. Voi încerca. Încercarea moarten-are! Zise Ioan făcându-şi o ţigaredintr-o bucată de ziar mototolită înjeb şi tutun scos dintr-o tabacherăveche, ţinută în iţari.

După ce a tras un fum în piept,după care îl expiră afară, Ioan a spartliniştea aşternută între ei.

- Voi căuta s-o fac fericită,deoarece fericirea este armoniadintre ceea ce gândeşte omul, ceea cespune şi ceea ce face…E bună demuncă?

- E haitoşe! Are acarteturi, cevaanimale...

- Înseamnă că-i fainoşe! Nu e caLeana din capul satului care are chefsă facă ceva, dar începând demâine...

- Foarte bine! Cărui bărbat nu-iplac muierile? În primul rând leiubim pentru frumuşeţea lor şi în aldoilea rând pentru că fac copii.

- Adică oameni!Ion şi-a pus mâinile streaşină la

ochi şi-a privit la poziţia soarelui pecer.

- Bade! E trecut de amiază. Etimpul să ne despărţim.

- Călătorului îi stă bine cudrumul...

- Brrr! După care Ion a fluierat printre

dinţi. Oile s-au luat după el,coborând agale spre Ardeal.

- No! Amu veniţi după mine,mioarelor... Grăi Ioan, sculând oileculcate pe nişte smocuri de iarbă, cubota ce o avea în mână. Încet, cumica turmă după el, a luat drumulMunteniei.

Amândoi coborau pe căi diferite,având în suflet speranţa. În urma lortricolorul arborat pe cea mai înaltăstâncă flutura pe cerul înalbăstrit desenin.


6 nr. 94, 2016

Continuare din numărul trecut

O altă temă pe care prezentul opreia din istorie, istoria relativrecentă de data aceasta, este aceea apoziţiei faţă de ideea naţională.Laborioasa construcţie a secolului19 care a dat coeziune şi sens statelornaţionale a fost introdusă în baia deacizi a demitizării şi deconstrucţiei,pentru a se putea înălţa pe terenulpustiit un alt edificiu, dictaturamondială a proletariatului,ieri, sausatul planetar,azi.. Satanizareanoţiunii de naţiune, naţionalitate,naţionalism de cătreinternaţionalismul proletar sau decătre political correctness, chiar dacăare scopuri diferite, se manifestă cuaceeaşi violenţă şi are aceleaşivictime: tradiţia, mândria moşteniriidin bătrâni şi solidaritatea cu cei dinneamul tău, neamul însemnând înacelaşi timp popor, dar şi familie.Pentru că, deşi pare că nu arelegătură, primele semne deîmbolnăvire gravă a unei societăţiapar la nivelul celulei ei de bază, prinslăbirea legăturilor de familie despre

care vorbeşte David Cooper în„Moartea familiei”. Totalitarismelesecolului trecut au încercat să punăideologiile deasupra coeziuniifamiliale temându-se de sâmburuldur al tradiţiei pe care aceasta îlconţinea. Îmi amintesc cum învăţamla şcoală despre eroul PavlikMorozov, un elev în clasa a VI-acare îşi denunţase bunicul chiabur,vinovat că încercase să ascundă,pentru a nu-i fi confiscate de putereasovietică, nişte grâne. Iar în arhiveleCNSAS se găsesc câteva sute dedosare ale unor copii momiţi sauforţaţi să devină denunţători aipropriilor profesori sau ai propriilorfamilii şi obligaţi să-şi mintă părinţiipăstrând secretul. Coeziuneafamiliară era privită ca un potenţialoponent în cele mai irespirabileperioade ale represiunii ,pentru căretragerea în interiorul familiei, ca înultima redută împotriva nebuniei, afost cea mai generală formă derezistenţă, pasivă, dar de neînfrânt.Cu atât mai tulburător apare azi felulîn care moleşirea, obosirea uneisocietăţi prea bine hrănite, preahedoniste, prea puţin spiritualizate semanifestă nu numai prin scăderearigorilor morale şi-a tradiţiilor, ci şiprin scăderea natalităţii, consecinţădirectă a diminuării coeziuniifamiliale. Curios, în cazul Europeide azi, este felul în care sereacţionează la această situaţieoarecum obiectivăşi,evident,periculoasă : în loc castatele să-şi intensifice programelede stimulare economică a creşteriinatalităţii (în condiţiile în care ciframedie de copii pe familie este la

europeni 1,2, iar la islamici 8)ultimul trend politically correct înEuropa este legalizarea căsătoriilorunor familii care în mod natural nupot face copii. Nu e singura dintrereacţiile europene care face să-mivină în minte misterioasa psihologiea balenelor care, din când în când şidin motive necunoscute, înoată sprecâte un ţărm şi ies din lumea lor,sinucigându-se.

În orice caz, nu putem să nurecunoaştem că cel de-al treileamileniu a început mai curândcatastrofic. Abia începuseră să seestompeze puţin ecourile nazismuluişi comunismului, cele două atât deruşinoase nebunii ale secoluluidouăzeci, că o altă absurditate şi maitotală – terorismul – a inaugurat, s-ar putea spune, noul secol printr-ocrimă fără precedent în istoriaumanităţii, distrugerea turnurilorgemene, chintesenţă a născocirilortehnice science fiction, aintensităţii fanatismului de tipmedieval şi a perversiunilor sado-masochiste de serie neagră. Darcaracterul spectacular conferit detransmisiunile în direct nu trebuie săşteargă în ochii noştri filiaţia întrecrimele secolului trecut (care era, dinnefericire, al nostru) şi crimelenoului secol.

Ura, ca un combustibil al istoriei,nu este o descoperire de dată recentă:ura comunistă de clasă şi ura nazistăde rasă sunt conectate prin legăturipericuloase la ura sinucigaşă de tipmărturisit religios a teroriştilor.Amintiţi-vă că deschiderea, chiarparţială, a arhivelor sovietice a arătatcă teroriştii anilor ’70, ’80 se

ISTORIA CA VIITORISTORIA CA VIITOR,,Discurs ţinut de Ana Blandiana cu ocazia primirii titlului de Doctor

Honoris Causa al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj”

Ana BLANDIANA

An

a B

lA

ND

IAN

AA

na

Bl

AN

DIA

NA


7nr. 94, 2016

antrenau în poligoanele ţărilor dinEst şi că în atentatele din Irlanda, dinŢara Bascilor sau din OrientulMijlociu se găseau mereu arme deproducţie cehă sau sovietică.Amintiţi-vă mai ales în ce măsură, lao privire atentă, prin tragediaiugoslavă, care a încheiat secolulXX, se relevă epilogul în acelaşitimp al comunismului şi alnazismului şi prologul apocalipseidin 11 septembrie. Pentru că,precum în cazul tinerilor educaţi săse sinucidă, popoarele balcanice –care aveau aerul de a se devorareciproc într-un război religios de tipmedieval – nu erau prada uneibrusce nebunii naturale, ci a uneipiese politice ai cărei actori nu ştiaucă erau numai actori, nici chiaratunci când erau omorâţi pe scenă.

„Islamismul ţine de ideologiapolitică nu de credinţa religioasă –scrie Thierry Wolton, autorul uneirecente şi monumentale Istoriimondiale a comunismului –, deaceea el a putut înlocui comunismulfalimentar şi deveni un nou spaţiupentru utopie”. O observaţie subtilăşi ciudat de adevărată, căreia nu aşavea să-i adaug decât observaţia căfalimentarul comunism a lăsat înurmă nu numai o jumătate decontinent în paragină, ci şi genialelemetode de manipulare care continuăsă funcţioneze chiar aplicate laideologii de sens contrar. Iar dintremanipulări cea mai periculoasă şicea mai longevivă a fost şi esteîncercarea de a estompa sau chiar dea şterge memoria. Societăţile dinsecolele trecute, indiferent de formalor politică şi cu precădere cele dedinaintea apariţiei comunismului caidee, erau nişte societăţi bazate pememorie. Societăţile tradiţionaleaveau memoria în centrul deveniriilor. O generaţie călca în urmelepaşilor generaţiilor precedente Eraunişte societăţi tradiţionale în care fiiifăceau ceea ce făcuseră părinţii şipărinţii ceea ce făcuseră bunicii.Deci, într-un anumit sens, era uşor săpăstreze continuitatea, era uşor să

descopere ce este esenţial. De altfel,ceea ce era esenţial era stabilizat, eratabuizat, era transformat în mit şitrecea din generaţie în generaţie.Într-o perioadă în care atât de multelucruri se schimbă deodată (sistemulpolitic, sistemul de comunicaţii,chiar clima) este infinit mai greu săstabileşti ce trebuie continuat. Pentrucă, până la urmă, problemamemoriei este problema răspunsuluila întrebarea: ce, din ceea ce au trăitcei dinaintea noastră, trebuie noi săcontinuăm. Şi, evident, nu putemîncerca măcar să răspundem decâtştiind ce au trăit ei. De aiciimportanţa manualelor şi orelor deistorie din programa şcolară, de aicirevolta că cineva ar putea urmărinemaiajungerea la generaţiile tinerea memoriei trecutului. Memoria estescheletul societăţii omeneşti, şi înmăsura în care ea este distrusă,societatea devine un fel de monstrumoale, dezarticulat, remodelabildupă dorinţa oricât de criminală acelui mai puternic. În măsura în carenu ştim ce a fost nu avem cum săpresupunem ce va fi şi nici sărecunoaştem în ce măsură trecutul seoglindeşte în viitor. „Cunoaştereaeste recunoaştere” spunea Aristotel.

Una dintre cele mai citate fraze înultimul deceniu al secolului trecut afost fraza lui André Malraux despresecolul 21 care „va fi religios sau nuva fi deloc”. Se va fi gândit Malrauxla religia islamică? Pentru că, dacăda, este vorba de o adevăratăpremoniţie a delirantelor războaieprogramate pentru răzbunareacruciadelor şi-a credinţei fanaticeîntr-un Dumnezeu căruia i se aducjertfă crime şi sinucideri. În orice cazterorismul având ca fundal sau capretext religia a devenit principalaproblemă a secolului 21. Sau celpuţin aşa li se pare politicienilor careconduc această lume. Pentru că, defapt, zecile de atentate cu sutele sauchiar miile lor de morţi nu reprezintănici pe departe un pericolcomparabil cu cel al înaintării lenteşi insidioase a milioanelor de

emigranţi ferm hotărâţi să nu seintegreze şi care vor dizolva dininterior cultura şi mentalităţileEuropei secolului 21, înlocuindu-lecu imperativele unor convingeri detip medieval. Este diferenţa dintre unproces fizic şi unul chimic. Maipericulos decât terorismul pentrudefiniţia şi supravieţuirea Europeieste bagajul spiritual şi cultural pecare îl aduc noii veniţi şi care – prinaplicarea libertăţilor europene şi prindezechilibrul demografic fărăsperanţă dintre băştinaşi şi emigranţi– vor înlocui cultura şi spiritualitateaeuropeană.

„Înăuntrul nostru suntem la fel.Cultura este cea care face diferenţa”observa cu mii de ani în urmăConfucius. Europa se simteameninţată nu pentru că vin spre easute de mii de fiinţe umane care aunevoie de adăpost şi a căror primirereprezintă o scădere a propriului einivel de viaţă, ci pentru că acestefiinţe umane au o mentalitate şicultură (religia fiind o importantăparte a acesteia) extrem dedeosebite, fără a avea intenţia şipoate nici capacitatea de a se adaptala regulile de viaţa şi formulaculturală a celor dispuşi să îigăzduiască. Însăşi toleranţaeuropeană este privită nu ca ocalitate, ci ca o formă de slăbiciune,şi chiar este, în măsura în care întoleranţa faţă de ceilalţi nu secuprinde şi respectul faţă de proprianoastră definiţie şi curajul de-a ne-oapăra. În celebrul său discursintitulat „Lumea sfărâmată”, ţinut în1978 la Universitatea Harvard,Alexandr Soljeniţîn – cel carereuşise să declanşeze nu numaisfârşitul comunismului ca sistem, cişi sfârşitul comunismului ca iluzie –vorbea despre declinul curajului înOccident „un declin sensibil mai cuseamă în pătura conducătoare şipredominant în lumea intelectuală”.Chiar dacă o întâmplare aberantă cacea petrecută în urmă cu câtevasăptămâni în Italia, când statuileromane au fost ascunse de paravane


8 nr. 94, 2016

pentru ca nudurile antice să nujignească ochiul preşedinteluiiranian, ar părea să îi dea dreptate, eunu împărtăşesc pesimismul mareluiscriitor şi cred dimpotrivă că tot răuleste spre bine şi criza de conştiinţăpe care o traversează azi Europa vafuncţiona ca un factor regenerator.Pentru că eu sunt convinsă că intuiţialui Malraux se referea la nevoia de aieşi din exclusivitatea interesuluimaterial pentru a ne redescoperivalorile spirituale şi culturale, religiafiind una dintre ele. Ne-amredescoperi astfel definiţia legatăîntotdeauna de necesitatea pateticăde a crede cu adevărat în ceva, ocredinţă în care să se cuprindăinclusiv încrederea unuia în altul,manifestată nu prin like-uri date cuuşurinţă şi indiferenţă din vârfultastelor, ci printr-o întoarcere larelaţiile umane directe, nemijlocite,în care atât de demodata, ridiculizatanoţiune de suflet să-şi recapeteconţinutul şi stima.

Am citit undeva că în limba

chineză, cuvântul criză este notatprin două semne: pericol şioportunitate. În cazul nostrupericolul nu mai trebuie demonstrat.Oportunitatea poate fi aceea de a neobliga să ne gândim la proprianoastră definiţie culturală şi lapropria noastră conştiinţă istorică.

Pe acest fundal nesigur şi încărcatde nelinişte, noi – şi mă refer de dataaceasta chiar la români – asemeneafiecăruia dintre celelalte popoare,avem obligaţia nu numai să neurmăm destinul, ci să-l şi înţelegem.Suntem aşezaţi pe o linie pe careharta Europei a fost îndoită de multeori şi este mereu ameninţată să serupă. Datoria noastră este nu doar săfacem tot ce putem pentru acestlucru să nu se întâmple, ci şi să neîncăpăţânăm să rămânem mereu pepartea dinspre Occident a eventualeirupturi. Pentru că nu numai noiavem nevoie de Europa, oricât decritic am privi-o, ci şi Europa arenevoie de noi, oricât de puţin şi-ar daseama că în experienţa suferinţei

trăită de noi cei din Est, s-a conservato autenticitate umană – cu tot cepoate fi bine şi tot ce poate fi rău într-o astfel de sintagmă – pe care, prinintegrare, o aducem ca pe o zestrepatrimoniului comun european.

Căci suferinţa este un patrimoniu,un patrimoniu care, în toate epocile,a fost în stare să genereze cultură. Şidacă, aşa cum spunea Lovinescu,„cultura este finalitatea tuturorsocietăţilor”, şansa noastră, a noastrăşi a Europei, este să ne apărămcultura, pentru ca să ne salvăm prinea. Rezistenţa prin cultură, eficientăieri în absenţa libertăţii, este încă mainecesară azi, în overdoza de libertate,când nu mai este doar un mijloc dea salva poeţii, ci chiar scopul în sineal salvării civilizaţiei. Căci să nuuităm, poeţii nu sunt creatorii lumiiprin care trec. Dacă ar fi fost creatăde poeţi, lumea ar fi arătat cu totulaltfel.

Realizat de Codrina Ioniţă

Ce este DEMOCRAIA?Ce este DEMOCRAIA?Propus de dr. Propus de dr. G.B.V.

¨ Democrația este încrederea nefondată înînțelepciunea colectivă a prostiei individuale.

¨ Democrația nu înseamnă numai dreptul de a-itrimite pe toți în aia a mă-sii, dar și obligația de a plecaacolo, dacă asta vrea majoritatea.

¨ Democrația se bazează pe trei principii: libertateacuvântului, libertatea cugetului și înțelepciunea de a nule folosi pe cele două precedente.

¨ Democrația bagă poporul într-un joc controlat, darîn care poporul nu are controlul asupra jocului.

¨ Democrația este calea de mijloc, care trece pestetot și nu duce nicăieri.

¨ Democrația e ca un șlagăr pe care toți îl cântă,dar căruia nimeni nu-i cunoaște textul.

¨ Democrație este atunci când turma de oi credecă îl conduce pe măgar, care e condus și el.

¨ Democrația este forma politică în care fiecarecetățean primește ceea ce merită majoritatea.

¨ Democrația îți dă dreptul să înjuri pe cine vrei, darnu-ți dă mijloacele să judeci corect înainte de a înjura.

¨ Democrația este ca o barieră: javrele și jigodiilese târăsc pe sub ea, lupii și leii sar peste ea și doar boiiși bivolii se lovesc de ea.

¨ Democrație este atunci când vaca îl alege pe celcare o va mulge.

¨ Votul democratic este alegerea între lac și puț.Prin vot democratic va fi ales acela, pe care bogații îlpot manipula. Votul democratic ne garantează că nuvom fi mai bine guvernați decât o meritam. Dacă votuldemocratic ne-ar aduce nouă ceva folositor sau vreoschimbare în bine, nu am mai fi lăsați să votăm.

¨ „Să nu crezi nimic din ceea ce auzi sau citești, nucontează cine a spus-o sau scris-o, chiar dacă amspus-o eu, doar dacă rezonează sau face sens cugândirea ta.” - Budha 563 ȋ.Hr. - 483 ȋ.Hr.


9nr. 94, 2016

Continuare din numărul trecut

„Cuvântul înainte” legitimeazădemersurile autorului din ultimaediţie a cărţii despre care acad. MihaiCimpoi conchide: „Sub ochi noştrise ridică piramidal un Eminescu alcărui valoare universală e absolutindiscutabilă cu cea a poeţilorreprezentativi ai lumii…Meritulfundamental (al autorului) este acelade a ne da o lucrare, în care identifică,prelucrează şi evaluează cu metodeşi într-o viziune modernă surseleeminesciene şi de a ne oferi enunţulstatistic - «ştiinţa faptelor petrecute»- conform preceptului lui Leonardoda Vinci: «Orice adevăr este adevărnumai dacă este demonstrat,matematic» împreună cu anumiteexplicitări de ordin istorico-literar şisociologic. Sunt de remarcat acribia,erudiţia, plăcerea intelectuală de «anaviga» pe internet, dar şi de a mergedirect la surse…Profesorul cercetător

nu-şi ascunde bucuria când găseşteaprecieri superlative, comentând cuînsufleţire şi exaltare (e un mod de asfida detractorii)”.

Deducând de aici că este o carteaccesibilă, atractivă la lectură şiabundentă în date noi, actuale şi deinteres general am revizuit aceastăediţie, completând-o evident cu acest„Cuvânt înainte”, dar şi cu alte datenoi. Acestea vizează atât aspecte alevieţii poetului, noi sau mai puţincunoscute, reprezentând un suportbiografic al operei şi al imaginii luiîn lume, cât şi despre traducerile şiecoul lor în publicaţii tipărite şionline, acum atingând cifra de 80 delimbi, la care se mai adaugă 56 de noilimbi cu programe de traducereautomată, în/din care pot fi tradusetextele din cele 80 de limbimenţionate, totalul fiind 136 delimbi.

Întâmplarea face ca aceastăultimă ediţie III a cărţii să apară înajunul împlinirii vârstei de 85 de ania celui care a scris-o. Însemn aladucerii aminte în privinţacontribuţiilor în domeniul emines-cologiei, această carte de sinteză aavut unele ecouri, adevărat mai multorale, cu semnificaţie mai degrabăsimbolică pentru cel care a trudit laea timp de peste cinci decenii, fără săaştepte răsplată. Astfel, în 11 ianuarie2016, la o „Serată Eminescuziaristul”, organizată de InstitutulCultural Român, preşedinteleUniunii ziariştilor profesionişti dinRomânia, după o comunicare petemă, autorului i s-a acordat distincţia

„Însemn de recunoştinţă”. La 15ianuarie, de Ziua lui Eminescu şi aCulturii Naţionale, dimineaţa în aulaAcademiei Române, preşedinteleCongresului internaţional aleminescologilor remarca încă odatăîn cuvântul său faptul că această cartereprezintă un „răspuns la îndemnullui Noica, preluat şi de Academie, de«a-l cunoaşte pe Eminescu mai binenoi înşine şi de a-l face cunoscutlumii»”. În aceeaşi zi PM, laManifestarea Omagială „EternulEminescu”, organizată în Sala„Brâncuşi” a ParlamentuluiRomâniei, i s-a conferit „Diploma«OPERA OMNIA» Scriitorului-cercetător ştiinţific prof. dr. DumitruCopilu-Copillin la aniversarea vârsteide 85 de ani cu prilejul lansăriivolumului «Eminescu Universalul.Eminescu în circuitul universal,traducerea şi ecoul operei în 80 delimbi din peste 250 de ţări». Aceastăacţiune organizată de „Fundaţiaspirituală Mihai Eminescu” aveamenirea de a legitima fenomenul şiefectul Revelaţiei petrecut în viaţa luiEminescu, tot atunci fiindargumentat de personalităţi mar-cante, între care o notorietatemondială în domeniu, care de altfelşi semnează postfaţa cărţii.

Însemn al aceluiaşi ecou,publicaţii prestigioase (clipa.com,cea mai eche revistă românească dinSUA şi „Destine literare”, organ alSocietăţii scriitorilor români dinCanada), odată cu felicitările, publicăun amplu interviu cu autorul, luat înţară. Acelaşi gest îl manifestă o

EMINESCUEMINESCUuniversalul omagiat la Târgovişteuniversalul omagiat la Târgovişte

sub egida „bătrânului bard”sub egida „bătrânului bard”Ion HELIADE RădulescuIon HELIADE Rădulescu

Dumitru COPILU-COPILLIN

DumitruDumitruCOPILU-COPILLINCOPILU-COPILLIN


10 nr. 94, 2016

emisiune la Radio ChinaInternaţional, „EMINESCUUNIVERSALUL, o lucrare despreRomânia în lume”, transmisă şionline cu remarca numelui foştilorstudenţi chinezi din anii 60 care auînvăţat în România, inclusiv laUniversitatea Bucureşti, acumprofesori sau traducători dinEminescu (cu prilejul lansării cărţiiîn aprilie la Librăria „MihaiEminescu” din Bucureşti, unprofesor universitar, traducător înlimba turcă a lui Eminescu, aprezentat la vedere carnetul de notecu semnătura profesorului săuviitorul eminescolog, precizând că şialţi trei colegi, studenţi chinezi dingrupa de limbi orientale cu siguranţămai păstrează carnetele de student cusemnătura aceluiaşi, atunci asistentuniversitar la Facultatea de Filologiea Universităţii din Bucureşti). Unecou de suflet venit din Ucraina s-aconcretizat în luna mai a. c. prinparticiparea ca invitat de onoare la oconferinţă ştiinţifică internaţională,organizată de Universitatea dinMelitopol din apropierea Mării deAzov, la care să prezint în şedinţaplenară comunicarea pe o „temăfundamentală a omenirii” (tratată şiîn carte),- „Supertema Timp-Spaţiu-Cosmos în opera literară a poetuluinaţional al României, MihaiEminescu”. Cu acest prilej am fostdelegat ca membru recent al„Academiei Internaţionale deInterferenţe Culturale” să prezint şisă înmânez oficial un document

similar de primire ca membru alaceleiaşi Academii marelui poetucrainean din Melitopol, OlegGoncearenko (tata cazac, iar mamamoldoveancă din Soroca) pentrucartea cu traduceri din Eminescu,numite de el „Cântări recântate”,prezentate - ca şi mine cartea despre„Eminescu în perspectivăuniversală” - la Congresuleminescologilor din 2013, unde ne-am şi cunoscut. Cu prilejulConferinţei, poetului OlegGoncearenko i s-a mai înmânat - dinserialul „Afaceri, Diaspora, Artişti”,un număr special/omagial al„Revistei internaţionale demanageriat şi culturologie”, subgenericul „Mari poeţi ai lumiimembrii „Academy of InternationalInterferences «Paul Polidor»„(alcătuite de noi, - 20 pagini dereferinţe critice şi 14 pagini cu 16poezii traduse în premieră în limbaromână), asemenea acţiuni şiproiecte majore comune contribuindla consolidarea relaţiilor literareromâno-ucrainene.

În încheiere, nu pot să nuamintesc şi despre publicarea unorecouri aniversare ale eminescolo-gului dâmboviţean prin adopţie, întreacestea remarcându-se publicaţiileCentrului Academic InternaţionalEminescu din Chişinău, revistele„Curtea de Argeş” - Piteşti,„Melidonium” - Piatra Neamţ,„Studii Eminescologice” - Iaşi-Botoşani, iar din Târgovişte,„Climate literare” şi cea mai demnă

de remarcat, revista „Litere” a SST,care timp de câţiva ani continuă săpublice, la rubrica permanentă„Eminesciana”, textul mereuactualizat al cărţii despre Eminescuîn circuitul universal.

În final, ca o dovadă a creşteriiinteresului pentru Eminescu în lume,am început demersurile pentrupublicarea unei noi ediţii din serialul„Eminescu Universalul”, după orevizuire şi completare, între altele cunoi publicaţii editate în alte 5 limbi şiîn 57 de noi limbi cu programe detraducere automată (majoritatealimbi exotice, care se vorbesc în ţărimici, foste colonii, a căror limbăoficială de regulă este engleza,franceza, spaniola ş.a., dar interesaţica în limba lor de baştină să poatătraduce şi citi marile comori culturaleale lumii, cum este şi Eminescu).Aşadar, deocamdată circuituluniversal al lui Eminescu identificatde noi totalizează 85 + 57 = 142 delimbi din peste 250 de ţări şi teritoriigeografice autonome.

Această temă a fost dejaacceptată în lista cu lucrărileparticipanţilor români la următorulCongres Mondial al Eminescologilordin septembrie 2016. În speranţa caşi această ediţie, datorită valorii şisemnificaţiei noilor date, va fionorată cu lansarea în acest lăcaş decultură - în care astăzi s-a adeveritcum peste timp Eminescu şi Eliadeşi-au împletit destinele - nu-mirămâne în aşteptare decât să vămulţumesc anticipat.

SCRIIToRuluI Al FloRIN ŢeNe SCRIIToRuluI Al FloRIN ŢeNe I S-A CoNFeRIT PReMIul I I S-A CoNFeRIT PReMIul I

„DRoPIA De AuR” PeNTRu TeATRu„DRoPIA De AuR” PeNTRu TeATRu

Rozalia STĂNeSCu

Asociaţia Pentru Dezvoltare şi Promovarea Spiritului Rural din localitatea Dor Mărunt,revista „Dor de Dor“, Consiliul local Dor Mărunt şi Primăria Dor-Mărunt din judeţul Călăraşi,i-au conferit scriitorului Al Florin Ţene premiul I „Dropia de Aur“ pentru piesa de teatru „ostafie tulbură speranţa“


11nr. 94, 2016

EL GRECO

De-o viaţă întreagă ne-am certat pe Moarte,gâlceava încâlcind pe amândoi.Nu-i moştenirea mea,frământul Tău de mână?Sau numai cu-mprumutmă-ngădui înapoi?

Azi Te-ai mutat albastru de departeşi mi-ai lăsat râvnita brazdă-n plus.Ce pot să fac cu toată moartea-ntreagăcând ai înfipt în mine şarampoi,iar numai jumătate-s Iisus?

Azi Te-ai mutat în necuvânt, departetârziul din Vineri e mare şi larg.El stă pe catarg,pe şarampoiul din moarte,dar e atât de aproapedepartelecă aerul dintre noi e perete.Şi Lui de mine i-i seteşi chiar de Tine se roagăsă-I împrumut moartea întreagă;jumătate e Vineri, jumătate Iisus,jumătate mi-i ţărm din tot ce-mi sunt moarte.

Azi Te-ai mutat atât de departe,Ca-n începuturile lumilor calme...Îngăduie în locul Lui să mă sui!De-acolo,necugetat de sus,să Te strig cu sângeratele palme:Lasă-mă să Te sorb din luminăpână se va face întunericpeste tot pământul,şi nu doar în parteajumătăţii mele de Iisus.

Cum Te-ai mutat atât de departe?Numai cu ochii Răstignitului meuTe mai pot zări peste moartepână unde fusesemchemarea de-a fi Dumnezeu.

ULTIMA POSIBILĂ MINUNE

„Caiafa,unul dintre noi I-a dat ideeaca de pe cruce să coboare,dar n-a răspuns,cred ca să facă-n ciudăşi nouă şi la toţi mai marii.Cu capu-ntors, ca o sfidare,ce plănuia când ascultatâlharii?

Ce e mai grav,că nu se auzea ce spune,a fost când unul din tâlharii convertiţi( eu cred că nu mi s-a părut)i-ar fi cerutsă facă ultima minune.Tare mi-e fricăde-un gând care mă duce,dacă în ultima Lui clipăo să răspundă rugăminţii lor,lăsându-i ca în locul Luisă se coboare de pe cruce?''

Atunci Caiafa a trimis răspuns:''Chiar dacă-I mortsă fie iar străpuns,iar faima Lui, cumva prin vreo minune,să nu mai creascălăsându-i ca în locul Luisă se coboare,poruncă dau să se zdrobeascăchiar osul ambelor picioare!''

POEME ÎNDURERATEPOEME ÎNDURERATEDumitru ICHIM


12 nr. 94, 2016

Salut! Am descoperit un serialnou de curând şi îmi place foarte tare!Se numeşte „Humans” şi este vorbadespre o lume în care androiziumanoizi preiau tot mai mult dinacţiunile casnice ale oamenilor înideea de a-i ajuta pe aceştia şi a leface viaţa mai uşoară! Aceşti Synth(prescurtarea de la Synthetic) suntfoarte utili, deştepţi şi fără emoţii.Pentru mulţi ar fi descrierea fiinţeiperfecte. Doar că nu sunt fiinţe cimaşinării. Mie îmi place foarte multideea şi de-abia aştept să intru înposesia unuia pe viitor. Să ne fie clar,este doar o chestiune de timp, iaracesta se scurge foarte repede!

După umila mea părere, în maipuţin de 20 de ani aceste apariţii vor

fi la ordinea zilei. Dar, să nu divagămprea mult. În acest serial, Synth par afi expresia perfecţiunii. Întotdeaunala îndemână, oricând gata să executeorice i-ai zice, respectând cele treilegi ale roboticii postulate de Asimov(Thank God for Science Fiction!!!).Sunt, cum s-ar spune, perfecţi! Darnu sunt umani! Nu vreau să intruacum prea tare în dezbateri filozoficedespre ce ne face pe noi umani pentrucă nu am pregătirea necesară (pentrucă nu sunt perfect! Da?!) şi, mai ales,pentru că, vreau să vorbim despregreşeli! A greşi e omenesc. Aşa ni s-a transmis din generaţie în generaţii.Iar chestia asta funcţionează al naibiide bine atunci când căutăm o scuzărapidă care să ne scoată dinîncurcătura în care am intrat!

Te-ai întrebat vreodată de ce toatălumea vrea să fie perfectă? De cevrem să arătăm şi să apărem fărăgreşeală în faţa celorlalţi? Chiarciteam la un moment dat pe net oglumiţă care suna cam aşa: „Fetelor,nu vă mai împopoţonaţi atât... cădacă vă fură careva, nu vom fi înstare să vă găsim după descriereafizică dată de părinţii voştri!”

Aşadar de unde această nevoie?Răspunsul este unul destul de simplu.Oamenii sunt animale sociale! Pe de

o parte, nevoia de fi acceptaţi esteuna superficială, care ne face să nesimţim bine şi ne hrăneşte pemoment. Pe de altă parte însă,ascunde o nevoie mult mai profundă,una bazală! Am zis că oamenii suntanimale sociale. Drept urmare,trăiesc în haită, trib, comunităţi, etc.Motivul este simplu: protejarea şiperpetuarea speciei! Eşti mult mai însiguranţă într-un grup decât singur şiai şanse mult mai mari să găseşti unpartener şi să procreezi atunci cândeşti în grup, decât atunci când eştisingur!

Aşadar, nevoia de perfecţiune,vine să suplinească sau, mai degrabă,este o manifestare a acestei nevoi maiprofunde de apartenenţă şi desiguranţă! Însă, suntem mai multdecât animale. Poate că nu doaremoţiile şi conştiinţa ne diferenţiazăde ele. Nu ştiu şi am promis că nuintru în această polemică, însă ce ştiusigur este că, greşelile ne fac umani.Însăşi imperfecţiunea noastră ne faceumani. Mai vreau aici să mai adaugîncă un amănunt, înainte deîncheiere! Când te gândeşti laperfecţiune, la a fi perfect, care estestandardul faţă de care compari? Cuce compari pentru a stabili că cevasau cineva este perfect?

EŞTI PERFECT,SAU EŞTI UMAN?

Eugen POPA

Nouă

Nouă ni se tragede când am uitat opincile la marginea istoriei,cam de pe timpul lui Decebal,când ne-am zis în barbăsă ne încălţăm cu cu încălţările altora.Aşa am purtat :ba sandale romane,

ba papuci turceşti,bocanci ruseşti ,sau pantofi evropeneştipână când ni s-a deformatmersul prin paginilearse de timp.Doar câteodată,la o răscruce a dăinuirii noastre,ne amintim de opinci.


13nr. 94, 2016

LECTURI BINECUVÂNTATELECTURI BINECUVÂNTATE„DULCEA MEA DOAMNÃ,„DULCEA MEA DOAMNÃ,

EMINUL MEU IUBIT !”EMINUL MEU IUBIT !”„Corespondenţă inedită: Mihai Eminescu - Veronica Micle”„Corespondenţă inedită: Mihai Eminescu - Veronica Micle”

Ediţie îngrijită, transcriere, note şi prefaţă de Christina Zarifopol Illias,Ediţie îngrijită, transcriere, note şi prefaţă de Christina Zarifopol Illias,

Bloomington, Indiana, SUA, Editura Polirom, Iaşi, 2000Bloomington, Indiana, SUA, Editura Polirom, Iaşi, 2000

Sabina MĂDUŢA

Dintre câte cărţi s-au scris despreMIHAI EMINESCU, cea maistrălucită figură a culturii române şi nunumai în domeniul poeziei, cartea„Dulcea mea doamnă, Eminul meuiubit”, apărută la editura Polirom, Iaşi,2000, a fost una dintre cele mai cititite,primită cu uimire şi c-un entuziasm denedescris, atât de critici, dar mai alesde cititori!

Cine mai putea spera că la peste100 de ani, de la scriere, vor apăreaaceste epistole inedite! Scrisorile luiMIHAI EMINESCU cătreVERONICA MICLE, au fost păstrateprintr-un miracol, în străinătate şi aufost tipărite în România, venind săcontrazică şi să depăşească o bunăparte din studiile unor eminenţieminescologi şi asta nu prin speculaţii,ci prin slova scrisă de însăşi mânapoetului, fără putinţă de tăgadă.

Dintr-odată am devenit posesoriiunui tezaur inestimabil, pentru culturaşi literatura română şi asta graţie grijiipe care succesorii poetei, începând cufiica sa dna Valerie Micle, au avut-odin generaţie în generaţie pentruaceastă comoară.

În carte sunt date toate detaliiledespre periplul scrisorilor, până latipărire dezvăluite nouă de către dnaChristina Zarifopol Ilias, îngrijitoareaediţiei. La apariţia cărţii s-a scris mult,ba chiar dl. Cristian Tudor Popescu eraîmpotriva dezvăluirii intimităţilor pecare această corespondenţă o conţine,apreciind că n-ar fi trebuit publicate.

Dar citind scrisorile, cât de drag şiapropiat de sufletele noastre ne-adevenit iarăşi poetul, care a intrat

demult în LEGENDA LUCEAFĂ-RULUI cu care se confundă!

Am recitit zilele acestea (a câtaoară) cartea, care pe lângătulburătoarele scrisori, tipărite dupămanuscrisele reproduse în volum,adaugă comentariile unor personalităţica: Ioana Pârvulescu, Dan C.Mihăilescu, Mircea Mihăieş, ZiguOrnea, ş. a. publicate la apariţiavolumului. Un scurt citat din NicolaeManolescu: „Aceste scrisori suntextraordinare ca document sufletesc.Câteva dintre ele sunt impresionantepână la lacrimi şi sunt în acelaşi timp,literatură. (…) Unele dintre ele suntsuperbe. Chiar şi acelea mai dure, deruptură”.

Şi un fragment dintr-o scrisoaresemnată Emin.

„Bucureşti,28 Decemvrie 879Dulcea şi mânioasa mea amică,(…) Sărbătorile, îngerul meu cel

dulce care nu vrei să mă crezi, le-ampetrecut bolnav între cei patru pereţi aimiei. Numai într-o zi a venitMaiorescu la locuinţa mea din mahalaşi m-a luat la masă, căci deşi invitat, n-am voit să mă duc nicăiri. Dacă însăeste cineva în Iaşi care să zică că m-avăzut petrecând, acela minte.

N-am nici viaţă, nici mângâiere,nici petrecere fără de tine şi cum că n-am, cum că nu pot avea, vei vedea-opoate mai curând de cum crezi. Ţie-ţitrebuie să mor eu ca tu să crezi deplinîn iubirea mea. (…) Necutezând a-ţisăruta mâinile, Veronica mea ceadulce, te rog, te rog să mă ierţi şi rămânrobul tău pentru totdeauna.

Emin”

Şi iată ce afirmă Mircea Eliade:„Eminescu. Deasupra tuturor gloriilorefemere şi deşertăciunilor legate depatimile noastre omeneşti, un singur

punct rămâne fix, neclătinat de nici ocatastrofă istorică: geniul. (…) orice s-ar întâmpla cu neamul românesc,oricâte dezastre şi suferinţe ne-au fosturzite de Dumnezeu, nici o armată dinlume şi nici o poliţie, cât ar fi ea dediabolică, nu va putea ştergeLUCEAFĂRUL lui Eminescu dinmintea şi din sufletul românilor: (…)Neamul românesc simte că şi-aasigurat dreptul la «nemurire», maiales prin creaţia lui Mihai Eminescu.Şi cât timp va exista, undeva prinlume, un singur exemplar din poeziilelui Mihai Eminescu, identitateaneamului nostru este salvată.”(Uniunea Română, 1949, reluat învolumul „Împotriva deznădejdii”,Bucureşti, 1992)


14 nr. 94, 2016

ELEGIIClaudia VoICuleSCuClaudia VoICuleSCu

Toamnă

Cad gutuile neîntreruptParcă le cheamă o vrajă de dedesubt,Cad grele, cu lumina verii strânsă în ele– În pom luminau ca nişte mari stele –Cad grele în graiul lor tăcut...Eu rememorez un trecutCu bunicul meu legendarIarna, în casa dată cu varCe gutui minunate-n pervaz !Şi poveşti spuse-n răgaz...Cad gutuile în noape, tăcutŞi mă cuprinde-un dor neştiut...Ce grele cad, ce grele,Cu tot parfumul amintirii în ele !

Am sporit, oare, dăruitul talant?

Mai pot spera, când se arată zorii,La drumul ce-l visam eu altădată?Mă simt închisă ca-ntr-o cazematăÎn care loc nu-şi mai găsesc nici sporii

Nici umbra, ce-i lipită doar de mineCând e soarele pe cer la azimutIar Dumnezeul prea depărtat şi mutSe-nchide în tăcerile străine...

În jocul vieţii rămas-am figurantCând aş fi vrut să sap la o fântânăSă dau de cântul izvorului vibrant?

O aripă îmi creşte-n loc de mână...Oare am sporit dăruitul talantSau l-am pierdut, sărăcit, în ţărână?

Rămân cuvintele în toamnă...

Din ce în ce mai depărtate,Rămân cuvintele în toamnăBătrâne de o veşnicie...

Mi-e dor de ele şi-s chemateŞi ele tac şi mă condamnăSă mă întorc iar în pruncie,

De-acolo să le strig, cântate,Să ştiu curat ce mai înseamnăCând le zidesc în poezie...

Margine, nemargine...

Margine, nemargine,Cine sunt, unde mă duc?Iarbă sunt, foaie de nuc,Numai gând al altui gând,Tot în sine renăscând?Cine tot mă bântuie?Oare-Acel mă mântuie?Mă-nlumină margineaSau nemarginea în stea?Sau demultul dintr-un ieri,Mă îndoaie sub poveri?Eu de mine mă-nspăimânt,Cad cu lacrima-n pământ,Margine, nemargine...

Aş vrea...

Aş vrea ca cineva să mă găseascăŞi să cuprindă dorul depărtăriiCum pescăruşii pe deasupra măriiSe regăsesc în ştergere cu norii...

Pe urmă, sub hlamida cea regească,Ameţitor în curgerea luminiiSă-mi găsească sufletul cu cei plecaţiÎnlănţuind îngemănările splendorii...

Şi doar povara pierdutelor cuvinte Albite de atâta veghes-acopere misterul nălucitnăscând mereu nemărginirea...


15nr. 94, 2016

IOAN VI~AN: UN ROMANCIERIOAN VI~AN: UN ROMANCIERMATEMATIC-SISIFIC, ZIZIFIC -MATEMATIC-SISIFIC, ZIZIFIC -

POVESTA~...POVESTA~...- Micro-comentariu la o trilogie romancieră -

Gandy Romulus R. GEORGESCUAsemenea celei mărturisiri franz-

kafkiene, scriitorul IOAN VIŞAN,când NU scrie, se simte nu cvasi-pierdut, ci total pierdut-pierdut...Aşadar, consecvent-ritualic cuaceastă stare-simţământ maladiv-rodnică, iată-l: faţă către faţă întrupostura de autor al ultimei sale cărţi,intitulată reiterativ şi uşor calofilic:Noua mea capcană - regretul!(Editura Bibliotheca, Târgovişte,2016). Cu aceasta, autorul încheie oTRILOGIE ROMANESCĂ(precedentele fiindu-i: Cuşca elastică- Editura Domino, Târgovişte, 1997,ediţia princeps, deoarece e urmată deîncă două ediţii, revăzute, apărute laEditura Junimea, Iaşi, 2008 şi,respectiv, la Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2011). Toate stau subPecetea eternizării unui Cuvântînainte absolut profetic testamentar,acordat în manuscrisul-gotic de acelcel mai mare scriitor-sacru român:Cezar Ivănescu. La al doilea romanioan-vişanian survenit: Capcanepentru ochi deschişi, EdituraBibliotheca, Târgovişte, 2001, i seadaugă aceleaşi prezentări cezaro-ivănesciene şi cea a filologului cudeschidere universală - susţinător alunor cursuri universitare la Sorbona:Petre-Gheorghe Bârlea. Toate acesteromane sunt de o reală excepţie,profund originală stilistic prinformula epic-parabolistic, dar, maiales, distinctă net în peisajul prozeiromâneşti contemporane prinSONUL - sunetul narativ, prin ritmul,tonul timbrat şi armonic şi tipiculscriiturii (ceremonios uneori, până lasenzaţia de: Litanic!), prin pathosul

notaţiei şi o anume ştiinţă discursivăaparte. Căci există clar şi un recurs lametodă în dirijarea-orchestrareaplanurilor naraţiei, relaţieidialog/monolog meditativ, fictiv-oniristic/real - cadru natural -obiectival (cu retorică - interogaţie deesenţă euristică!), lucid-angoasiv,austerul supranatural/silogisticul(adesea lirizat-poetical, extrădândastfel, demascând de fapt pe poetuldeghizat în metafora unor variiîntâmplări, unor pretexteepicale/arhetipale!)/raţional, toate peo tehnică a frazării-comunicăriiliniare totuşi, fără o topicăcontorsionată voit precum înDiscursul la catedrală llosian, deşi, pealocuri, firave încercări mai pot fipercepute-detectate! Toată proza sapare a se poziţiona sub mizaMărturisirii obsesive, deşi înintenţionlitate autorul (se simteaceasta la lecturarea brută!) şi-a dorit-o ca mesaj probabil, angajatoare-apelantă, manifest-incitatoare,plan-acţională, modelatoare decaractere, să revoluţioneze mentalularhaizant, cumva ca în preceptelemahatma-ghandiste - cum scriu aşarămâne, probabil! Dar:_ NU, nu -literar-atristic nu are ca efect-rezultantă asemenea luări deatitudine imediate, cum nici măcardepărtate.

Ar fi şi păcat, căci autorul ştiebine acest indubitabil adevăr: n-armai fi proză autentică, ci simplăgazetărie - goală, fără noimă,narativul său psihologic complex,dens şi de adâncime în existenţialuluman. Pur şi simplu, autorul

romanelor-triumvirat IOAN VIŞANcrede, pe bună dreptate, că poartă însinea-i o LUME pe care o considerăaparte, specială şi specioasă. Şi, cadepozitar vizat şi avizat, spune el,simte-resimte acut nevoia redării eicătre semeni, căci cea mai AdevăratăMăsură a Omului (vezi şi joculantologic din romanul generatoriuCuşca elastică dintre: EU - EL, cu oEA la mijloc) de Bine şi de Răupentru OM este: OMUL cu aceastăLUME interioară, cu nevoiaeliberării de Povara ei = Bolovanulşi, inevitabil şi imuabil apăsătoare-presantă (aceasta în faza de minereu- brut, obsesiv-nemărturisită!),desigur stresantă în planul mental oripsiho-fizic real, devine la prozatorulîn speţă (o cauză demnă de scriitor-de-profesie!), încetul cu încetul, pascu pas, treaptă cu treaptă, gând cugând...: simptomatică, adică unexerciţiu vital atât în planul săutrăiristic, cât şi un exerciţiu volitiv-vocaţional în planul atitudinal-scriitoricesc. Ambele exerciţii au unimpact transcendent relativ lin lacetitorul-lector al romanelor ioan-


16 nr. 94, 2016

vişaniene, desigur întrucât specificprozei sale (direcţionată prin logosdăruitor-generos!): Nu-i esteperemptoriu să cumpere sufletulcetitorului ori să-l pervertească însensul mefistofelic! de-aici şitrinomul-sintagmic avertizator dinfiecare roman: I „elastică”!... - II... „cu ochi deschişi”! şi III ...„regretul”!), ci, dimporivă, să şi-lvândă-sacrifice pe al său înspreînDumnezeirea cetitorului atras detextul său (de-aici asumarea Răuluiîntru sine ca demiurg-creator,exprimată explicit în trinomul-sintagmatic aşezat înaintea celui depândă-avertizatoare: I. Cursa II. Capcane pentru... şi III. NouaMEA Capcană...!). Redus, pe scurt-sintetizat. Răul la mine ca autor -POVESTAŞ... (Cursa - Capcane -Noua MEA Capcană), iar Binele-avertizator la Tine, bunule-cetitor(elastică - pentru ochi deschişi -...regretul aceasta din urmă ca unreper, un joc de referinţă, exemplu-terapeutic: de evitat pe scara vieţii: îngenere, socio-existenţiale: în speţă!).În acest joc stilistic dual, eu nu ştiupe care şi-l iubeşte, admiră saupreţuieşte mai mult sau mai puţinnaratorul-POVESTAŞ. Nici măcarpe care le consideră cele mai reuşiteîn demersul său scriitoricesc, adicăvalorificate pe deplin în planulinterfeţei stilistice, ideatice vizionar-conceptuale sau al mesagisticei post-moderne. Aidoma şi în ceea ce îlpriveşte şi pe receptor, fie el lectoriniţiat sau fie simplu cetitor. Pe fondeste o problemă dependentă deputerea de intuiţie a fiecăruia, decapacitatea şi experienţa lecturăriimarilor romane ale literaturiinaţionale şi universale. Mai ales cănu este vorba de celebrele „exerciţiiadmirative” emil-cioraniene, deşilegături de cauzalitate, formă,structură şi tip de abordare se potemite oricând şi oricum, dar arrămâne total neproductive, purspeculative, dată fiind evidenţaconţinutului diferit al materialelortextuale.

Ce rămâne - sau ce ne rămâne -totuşi de la autorul nostru ieşit acumdintr-o „Cuşcă” fie ea şi „elastică”(pe care şi-a întins-o singur sau încare l-au atras alţi semeni dinlabirintul vieţii cu intra-muros şiextra-muros!)?! Ce rămân:«personajul feminin şi personajulmasculin (prezentaţi sub forma uneiduble introspecţii!) ce realizeazăîmpreună EXECUTAREA uneipartituri erotice menită eşecului(aprioric eşec?!) într-o „Cuşcăelastică”... ori: discursul despreneîmplinirea în dragoste, despredialogul erotic (precum de laDiscursurile Platoniene la dragosteaPlatonică?!) dintr-o lume care nucrede în dragoste... O lume în carepersonajele trebuie să fie conştientede condiţia lor infraUmană, de cobaisupuşi unui experiment neFast...„Mai mult decât Cartea vrea să ospună, TEMA ei centrală pare a fiimposibilitatea compunicăriiautentice într-un UniversConcentraţionar (Cuşca cvasi-holocaustică?!), trăind sub semnulprecarităţii’’ - cum magistral, sublim-genial, observă Sacrul Poet criticistCEZAR IVĂNESCU în acestefragmente reproduse din Cuvântulsău înainte-Mergător Cărţiigenezistice ioan-vişaniene.

Rămâne oare relatarea finală (dinEL/7, pagina 132!) de-o moralăEcleziastică (căci nu se cuvântă acolocum că „şi mai rea decât moarteapoate fi pre Pământ: FEMEIA”?!)redată de autorul-Povestaş ca pe oautosentinţă capitală?! Cităm: „... CePOVESTE!... o femeie singură... cao mare pustie, neliniştită... Iar EU: oluntre spartă, rătăcind printre valuri...//... Şi... Asta a fost...” Sau dinSfârşitul-Sfârşit, prescris în ultimulEU (EU 7, pagina 133!) ce ne dziceastfele:

„Dâmbul de lumină s-a prăbuşitsub unda împleticită a unui val. Stropigrei.

... Pe ea scria un nume. MI-EFRICĂ SĂ-L CITESC...”.

Iată ce rămâne: exact ce rămâne

şi în Cântectul Acela cu mesajritualic-simbolic-Christic: - Un’ teduci TU, MIELULE?!/ - La tăiere,DOMNULE!/ - Ce RĂMÂNE,DOMNULE?!/ - Acest CÂNTIC,DOMNULE!” - Omule: ioan vişan.

Dar din a doua sa carte (?!),„Capcane pentru ochi deschişi” -amplă prin conţinut, descrieri-portrete de personaje, stări, situaţiiconflictuale-intrigistice mai multpoliticale de-acum decât erotice, cutentă documentar-monografică... şi încarele, totuşi, persistă gânduri-întrebări sfâşâietoare, filosoficate-truistic ce ţin parcă de un alt „EU”(un „alter-EGO” fără de precedentulprea multul „El şi o EA!”) -, precumiată în reproducerea fragmentară(paginile 247-248, CAPITOLULXXI): „!, fiindcă lumea s-a umplut... Asta e cea de pe ultima lună...” şide pe paginile cu finalul-final(paginile 249-250, idem Capitol!),iată (rugăm a se lectura cu atenţiamărită!): „de pe vremea când ...fulgi de zăpadă... 1 octombrie2000!”.

Vedeţi: în acest roman-roman,POVESTAŞUL nostru devineSOBRU POVESTITOR-narator,schimbă foaia stilistică din „Cuşca-elastică”, limbajul alunecă într-unulincisiv, persuasiv-strigător-revoltător,dar niciunde licenţios (nici măcar câtla Şoricelul ce a gustat din boaba destrugure şi ambătat-de-ambient aîntrebat descătuşat-de-liberant:„Und’ e Pisica?! Că vreau s-o F...!”)!Nici măcar pe-atâta. Dar, în schimb,îşi bazează tehnica scriiturii acestuiroman-roman (de un sfert de mie depagini!) pe sublimative poeme-puzzle de sorginte - parcă?! - post-post modernistă, precum se vede cuochiul-geană libere din fragmentelecitate (CAPITOLUL XXI, paginile247-250!). Arar, prin câteva capitolese re-suscitează tehnica scriituriiliniare din Cuşca elastică, motivatămai ales de redarea unor întâmplări„fireşti-banale”, tern-cotidiene şi cuiz de bloc-notes agendic, documentar-monografist, reminisciv-manieriste.


17nr. 94, 2016

Înaintând cu: Romanul al treilea,„Noua mea capcană - regretul!”,lucrurile se complică pe toateplanurile. Astfel: în tehnica scriituriiapare cea a Colajului eseistic paralelşi paradinamic, limbajul devine unulmai frust, frazarea e una cu topicăadesea inversată-alambicată metodic,valorile stilistice: varii şi seîntrepătrund des; iar Discursul-Temăia în calcul, în mai tot materialulprozatoric, preexistenţial şipercutoriu, pieptiş pe alocuri:Moartea, văzută ca implacabilaîncetare a spiritului şi corpului (vasulîn carele ne este depozitat sufletul -prin Domnul!) uman.

Iar Personajul-personajele,FEMEIA-femeile, deşi devine-devinmult mai prezentă-prezente fizico-erotică/erotice în acest ultim roman,cu precădere! - şi, în acest sensargumentativ: voi reproduce ad-literam (literal!) din SCENALITORALĂ (condusă mai degrabă,mai aproape-voit sau non-voit deAutor! - cu mijloacele scenaristice,regizoral-filmografice vs. celorliterar-artistico-scriitoriceşti! -publicată în Ziarul „Dâmboviţa”, nr.6860/13.11.2015, pag. 10!), ceîncepe cu „Mi-amintesc doar că erampe o plajă la ţărmurile mării...” şicumva încheiată cu „... apoi am totcăutat pe plajă chipul FEMEII caremi-a indus închipuirilesubmersibile...”. Iat-o aici fiindreferenţială EA - FEMEIA ce capătă,în sfârşit, o Nomina: GEORGIASTROESCU! - dar şi, conformasertaţiilor autorale, „această Femeieavea la bază doar Un Vis mereuamânat”, „... nu ştiu bine dacă ceeace văd Dumnezeu ştie ce-o să maifie!” - ehei, deşi-deşi „trup deodaliscă” sau chiar „nud ce face baletacvatic”, - totuşi-totuşi parcă provine,rămâne şi este „rezultată dintr-oEcuaţie a Minţii mele...” - aşadar (şi:AŞADAR avem din parteaautorului!), aşadar, după cumasertam: deşi-deşi devine prezentăpână la/până şi la carnal-senzual, înportretizarea EI, scriitorul rămâne un

auster-parcimonios (căci de-avariccum e: parcă i-ar da şi nu i-ar da uncontur teluric clar-net!), proiectând-o cititorului în note vagi,abstractizatoare, în esenţaconfigurării EI dominând „tuşele”ireale vs. celor reale, fiinţarea EI - îneconomia romanescă! - este unatrecător-episodică (chiar trimite latipologia: telenovelistică!),„descrisă” în schiţări-crochiuri de-adreptul voite sau nu: ascuţit-picassoistice, fictive „tuşe” grafice-graffitice prelucrate cândliniar-cubistice, când realist-plate...

Oricum, în orice forme - din celesesizate, evident! - ar fi „creionată”FEMEIA SA (ioan-vişaniană!?), esteuna UNA de Sorginte cvasi-MENTALĂ. Şi permanent -„veşnic” (şi aceasta-i specificătuturor femininelor din romanelesale!) purtătoarea Unei-unorsuferinţe, unor vulnerabile tainice(toate ascund - rar unele îl şi maimărturisesc făţiş! - cât un ce Călcâide Achile!) absconse, magic-enigmatice sau fie clar clinice-diagnosticate - totuşi, aşa cum suntprezentate, este ceea ce le conferă (şiîn textul derulant, cât şi în subtextuldedublant!) un aer, o karmă-aură, un„halou” de mister - de joc bizar aldestinului, acesta fiind vizibil dorit deautor şi, în parte, reuşit în intenţia-ivădită.

Cu toate acestea, FEMEIA SA, încaracteristicile realizării EIscriitoriceşti, rămâne Una deextracţie mentală, de confesiunefictiv-lucidă, ca o ispăşire-mărturisirea nefercirii celui ce a creat-o. Nu ştiudacă şi aceasta face parte din JOCULSCRIITURII - creaţiei sale, dar,empatic, mi-este evidentă o anumebravare aparent sistemică: anume, aşzice: Singurătate „măreaţă” (hristico-jertfelnică de schimnic?! - parcă: nu!)prin carele scriitorul, în planul săutrăiristic: se autosituează, de fiecaredată, paradoxal?! în opoziţie (fie şiideatică!) tocmai cu forma/realitateade Femeie-parteneră, Femeia-cuplu,Femeia-erotică... Femeia căreia el

însuşi i-a dat viaţă prin propriul scris-înscris. Realitate sau vechi „truc”scriitoricesc?!

Certă este: căutarea. Caută (şidescrie convingător această-acestecăutare-căutări!), dar, tot atât de cert:pur şi simplu nu trăieşte fericireaîntâlnirii (Fatalitate?! Sau e de vină osocietate sau alta:comunistă/capitalistă?!) nici măcarcu acea Femeie-Suflet-Perechedefinită azi, în zilele noastre, maimult zodiacal-banală, luată deniciunde, nicicum. De aceea, poate,se mulţumeşte doar cu jocuri-ludisme (autocreate, ale unui datrelevat?!) - dureroase sauterapeutice?! Şi, tot de aceea, dar certde astă-dată: toate romaneleVişaniene devin treptat-treptat: OMetaforă, aparent simplă (ca ataresau în sine?!), dar NU a eticii-caracterologice (precum la un MirceaHoria Simionescu, spre un singurexemplu: care l-a citit pe autor înprimul său roman: Cuşca elastică!),ci mai degrabă Una a Gesticii Umanecu Tema ei creatoare -, Singura, pare-se, capailă să-i aline-vindece „rana”provocată de conflictul dintre:Căutarea instictuală şi ne-Descoperirea Fericirii Spiritului său(Nu-i deloc, El - IOAN VIŞAN! - unFericit ca Apostolul Toma carele îl„Atinge” pe Dumnezeu-Fiul şi pecând Acesta devenise numai Spirit-Divinitate!).

Îi rămâne totuşi ceva de soiul:enorm-împăciuitor, prudent-consolator, o resemnare (dar şi casimpla re-însemnare nominală: IoanVişan!) bravă cu sine, anume: prinformula scrisului său dobândeşte (fieşi numai pentru clipa-Eminesciană:clipa cea repede! Şi tot e ceva, dacănu cumva e: TOTUL, tot ce-şidoreşte, adică!), dobândeşte ce?! UnCe anume: Un strop de Serenitate.Ceea ce pentru o Fiinţă Umană,vieţuindă în genere sub Povaratuturor limitelor sale inerente: nu-ideloc de colea, ci dimpotrivă: pentruun artist (Ioan Vişan!) este totul fiind:FORMA RENAŞTERII cerşite


18 nr. 94, 2016

permanent fie ea binevenită şi în chipperfect-iluzoriu precum laEMINESCU în „Oda” în metrica-iantică: „Nu credeam să învăţ a murivreodată; / (...) Vino iar în sân,nepăsare tristă; / Ca să pot muriliniştit, pe mine / MIE REDĂ-MĂ!”.Căci până la urmă nu-i FEMEIA SA(a d-lui scriitor IOAN VIŞAN - dintoate cele trei romane ale sale!) unacvasi-Similară cu FEMEIA LUIEMINESCU din celebra-i, geniala-ipostumă: „Femeia?... măr de ceartă”,adică ACEA FEMEIA din toată fibraşi esenţa celor 88 de versuri însilabica 14/14, başca titlul reprodusdin varianta Opera Poetică, Antume- Postume - Traduceri (EdituraPolirom, Iaşi, 1999, 2000, 2006,ediţia a II-a revăzută, îngrijită deDumitru Irimia!)?! Pentru cineciteşte cu Atenţia Mărită (oriceFată/bine se mărită / Dar cu-Atenţia-ntr-o-doară / Orice băiet prost se-nsoară!) ambele scrieri: NU, nu poatefi „altfeliu”, căci după Biblie cuVechiul Testament („inspirat” majordin Epopeea Sumeriană a luiGhilgameş în: GENESISECLESIAST şi toate cele din EL!) şiNoul Testament (cu Toate Cele,inclusiv Apocalipsa şi eliminateleApocrife!). EMINESCU aREÎNTEMIAT-STATUAT UniversalFEMEIA precum un Sisif-Zizific a-Femeiat.

Cât priveşte personajul-central,BĂRBAT: acesta este evident (şipoartă ca atare Marca,individualizarea lexico-semantică!)în Trilogia Sa (Atenţie-avertisment:AŞA o văd eu pe această scriere întrei titluri ioan-vişaniene. EU, autorulacestui micro-studiu poetical-criticist-amical, fie şi în pofidatuturor celor care au mai scris sau atuturor celor ce vor mai scrie despreacele 3-trei - romane semnate: IOANVIŞAN!), „un EU” - narativ-exteriorizat, un pretext al sinelui!Sau, uşor detectabil, cel puţin cupretenţii şi intenţii care premerg toateper acest sens! - „un EU” (fie şi un

Alter-Ego, dar, iarăşi atenţie, NU petoată desfăşurarea scriiturii sale,deoarece pe o semnificativă întindereEL = „EU”-ul acesta devine şi unulpropriu, frust-realist!) carele, dinpunctul de vedere al manifestării şi alatitudinii scriitoriceşti estecaracterizat prin atributele-calificative indubitabile de:omniprezent-ubicuicabil chiar,dominant autoral... dar etalat (uneoriîn manieră ostentativ-reliefală! tot peun ton de natură confesionistă,ontologică-obsesivală.

Chiar şi când apar ceilalţi Bărbaţi(pot fi lesne taxaţi ca totuşi: aşa-zişi!),personaje concepute-relatate,implicite şi clar distincţie de EUL-narativ (apariţii cam rara avis!) - notabene: şi aceşti „bărbaţi” sunt aduşi-induşi tot dintr-o proiecţie presantă-apăsătoare, persuasivă a EULUI -narativ, autoral. Şi culmea uneisimetrii-asemănări şi Ei (Bărbaţii -EU!) deplâng aidoma (Femininelor!)litanic: o anume Soartă-Destin cuOGLINDA VIEŢII aburindă până laa deveni mată ori spartă până la adeveni o mână de cioburi anoste, dar- şi totuşi argintânde! - însă, vai: inutilşi de şi din nimic, deşi nu sunt delocdescrişi ca „lîjnîi celaveka” (oamenide nimic!), oameni fără însuşirimusiliene („arşi” de Hitler!) sau nişteparia-excluşi din castele budhiste, cimai abitir ne sunt „filmaţi-pozaţi” înpostura de victime ale sistemelorsocial-politice opresive-represive,stigmatizaţi de uniformatizareaanimalică-orweliană! - atmosfera„mişcărilor amintind cumva de

notaţiile tolstoiene, gib-mihăesciene(din Dona Alba - YAPSILANTI,Rusoaica...), dostoievskiene -celinieniene: pe-alocuri şi doar pe-orază de GÂNDIRE, p-un bob-zăbavă.

Că Motivul-temă obsesivă a„simbolisticii” cu OGLINDA iaforme uşor-paroxistice, mă justificăîntru aceasta descrierea la Propriu-„figurat” în Scena Litorală (mai susamintită!) din care reproduc unfragment-argumentativ, demonstrativ.Iată-l: „... apoi ne-am văzut amândoiîntr-o Oglindă, nu-mi explic... chiartu mă chemai spre Oglinda aia, până-n pânzele albe aş fi alergat într-acolo,iar fuga mea spre tine era binechibzuită... era acolo un loc în carevisam să te chem. Să facemdragoste... era goală puşcă... pestabilopod, Eu o sărut pentru idee şidau s-o îmbrăţişez spre a o pătrundeîntre coapsele-i întredeschise ca ofloare la ivirea Soarelui, dar îmi pierdechilibrul şi cad cu Ea în apă...tresar...”.

Ehei, unui cetitor avizat (cum măşi cred Eu: Gandy RomulusGeorgescu!?) i se naşte fulgerătorîntrebarea: Care-i motivul acestui„tresar” din final de fragment?! Ecuva acelaşi din LACUSTRAbacoviană?! Şi-i venit pe undaApelor Litorale din fragment sau peunda Luminii din cele OGLINZI totinvocate în textul citat?! Şi-s Oglinzide Fata Morgana sau sunt Oglinzi de-adevăratelea?! Ce „POD de la MAL” auitat de-atât îngrijorat POVESTAŞULNOSTRU (alias Ioan Vişan, desigur!)în NOUA MEA (a Lui şi numai aLui, implacabil, căci nu i-o poate luanimeni din Cuget şi Simţiri, nu?!)CAPCANĂ-REGRETUL! - să-ltragă?! Sau, mai limpede, pe ce PODa uitat Ziziful Nostru să-l tragăprecum George Bacovia în capodoperasa?! Şi, mai ales: de ce trag clopotele,DOM’ VIŞAN?! Şi de ce ele în tot şiîn toate trezindu-i („tresărindu-i”?!)doară: REGRETUL?!

(Continuare in numarul viitor)


19nr. 94, 2016

În celălalt regim se făcea(bineînţeles, cu fereală) mult tam-tam şi haz pe seama cupluluiCeauşescu, amândoi cu o pregătireintelectuală mai mult decât precară,dar ahtiaţi până în vecinătateapenibilului după diplome nemeritateşi titluri ştiinţifice, ce se potriveauca nuca-n perete cu imensul lor golspiritual, pe care – de cumdeschideau gura – nici vorbă să-lpoată ascunde după neputincioasaforţă a funcţiilor şi după jalnicastrălucire a zorzoanelor. Badimpotrivă şi parcă de-al dracului,cu cât se dădeau mai mult de ceasulmorţii ca să pară altceva decât ceeace erau în realitate la capitolulcultural-intelectual, cu atât maizdravăn ieşea în evidenţă, tamanatunci când le era lumea mai dragă,fondul ignoranţei lor, intenscosmetizat de profesionişti înlaboratoarele puterii.

Da, căci lesne poate fi creată şiindusă într-o mulţime (gloată, masă,popor) magia puterii discreţionare(Stalin, satrapul care a ordonattorturarea şi uciderea a milioane deoameni nevinovaţi, n-a fost perceputca un semizeu de grosul victimelorsale?!) prin morgă, ţinută la patruace, gărzi de corp şi coloane demaşini oficiale, adică toată recuzitatrebuincioasă pentru ca găunoşeniasă poată fi convertită înimpresionant...

Dar iată că ceea ce în regimulbolşevic părea a fi pe meleagurilenoastre doar un accident istoric de

sorginte muscăleasco-orientală(tirania şi întreaga ei recuzităsfidătoare dintr-acolo au fost adusela nordul Dunării de vânturilepustiei), pentru descurcăreţiipostdecembrişti a devenit oconstantă, ceva deja obişnuit până labanalizare în largul evantai altrebuşoarelor deopotrivă certate culegea şi bunul simţ: tot acuşi-acuşitunuri de milioane (jumătate dintrealeşi sunt penali cu acte în regulăîncă din campania electorală, ceilalţise grăbesc să-i ajungă din urmă) şimilioane de români ce tot mai greutrăiesc de azi pe mâine; lupii (a seciti hoţii, trădătorii şi plagiatorii)puşi paznici la oi, adică numiţi înposturi decizionale, unde dispuncum vor muşchii lor de banulpublic, în timp ce cetăţenii truditorişi corecţi (pe lângă aceştia, înRomânia tuturor posibilităţilornelegiuite mai fac umbrăpământului încă vreo câtevamilioane de consumatori – mareamasă a trăitorilor ce nu vor să ştie deobligaţii, ci numai de drepturi), întimp ce cetăţenii corecţi, vasăzică,suportă cu stoicism cel maidiversificat şi împovărător sistem detaxe şi impozite din această parte alumii; subanalfabeţi cu cefe de tauri,convinşi că banii, indiferent deculoarea lor, rezolvă orice (fireşte,în acest „orice” nefiind loc pentruesenţialele flecuşteţe de felulomeniei, onoarei, dragostei curatesau respectului) şi atâţia tineridispuşi să facă orice pentru a puteadeveni cineva cu ifose şi fără pic dedemnitate etc., etc.

Într-un atare marasm pe toateplanurile (de la societate şi până lafamilie, de la credinţă şi până lasalut), consecinţa logică a făcăturiiiliesciene cu democraţia originală şia luminiţei ce stă să se stingă lacapătul tunelului multidecenal, ce săne mai mire că atâţia aflători întreabă printre oamenii de treabă aiacestei ţări, agramaţi cu patalamalerostuite şi uşori ca fulgii în ceea cepriveşte cultura, nu doar că se punpe scris (vezi liota „scribilor” aflaţidupă gratii) după cum bate vântulinspiraţiei de-o clipă, dar chiar ajungsă se creadă înzestraţi!

Atâta de înzestraţi, încât se facluntre şi punte ca să apară în marireviste (asta le măreşte cota deimportanţă în propriii lor ochi loviţide miopie), deşi ei pun curegularitate punct după titlu şi deşiproducţiile lor, cu un minusculchichirez conceptual-artistic, suntpărţi referenţiale dintr-uninterminabil coşmar...

AGRAMATUL INCOLOR EAGRAMATUL INCOLOR E

BUN DOAR DE SCRIITOR!BUN DOAR DE SCRIITOR!George PETROVAI


20 nr. 94, 2016

POEZIILEDOMNIC|I V|RZARU

elena BuICĂelena BuICĂ

O cunosc de mai mulţi ani peautoarea acestor versuri, darniciodată nu poţi să cunoşti pecineva aşa cum îl poţi cunoaşte dinpropriile sale creaţii. De formaţieinginer, cu evidentă aplecare sprelatura practică a vieţii, evoluând de-a lungul anilor conform firii saledinamice, despre Domnica Vărzarumulte pot să spun, dar n-am pututîntrezări în ea şi clocotul poetic. Darea, parcă intuind, a pregătit oreplică: „Dacă nu m-aţi cunoscut/Nu-i pentru că am fost departe/ Înmari adâncuri, sfere-nalte./ E pentrucă n-aţi cercetat/ Trăirea gândului,din care/ Au răsărit şi munţi şimare.// Şi dacă nu m-aţi cunoscut/Când din cuvântul cu licoare/ Dinfructe dulci sau fructe-amare/Pluteau miresme ca-n priviri/ Ce-nconjurau dumnezeiri/ Nu-i vinamea. E-a celor care/ N-au vrut dincâmpul vieţii mele/ Să ia buchet defloricele” (NU-I VINA MEA).

Foarte sugestivă este şi poezia„EU VĂD”. Este concepută tot caun răspuns alcătuit cu înţelepciunepentru cei care o îndeamnă sărenunţe la poezie, sunt şi din acestia,nu-i aşa!? care se scaldă în apanegării şi a demolării: „Eu văd unCreator în orişicare EU/ Ce-şipoartă-n cale crucea ce-n gând aconstruit./ Că-n fiecare este un stropde Dumnezeu/ Ce naşte forţă marede om nebiruit.// Şi dacă unii cautăsă-ngenuncheze des/ Speranţa tahrănită cu dragoste şi dor/ Să ştii căîntotdeauna mai ai încă de-ales/ Orenunţare oarbă şi-un crez biruitor”.

Poeziile sale au ieşit la luminădin prea plinul trăirilor de-a lungulanilor şi poate şi din dorinţa de alăsa pentru posteritate picături deamintiri, dar nu le-a făcut cunoscutedecât târziu. Acum s-a hotărât săpublice cel de-al doilea volum, dupăce primul intitulat “Ora năucă”a fostbine primit de cititori. Ce eimportant şi ce ne interesează acum,este modul său de a simţi şi de a se„dezvălui” prin mijlocirea versurilorsale. Sunt poezii născute din urzealaviselor, din orizonturile aşteptăriiîmplinirilor.

Născută, crescută şi multi anitrăind în zonele de frumuseţi alelocalităţii Pietroşiţa, a făcut ca dinpoeziile sale să se reverse un mirosde fân proaspăt cosit, de flori demăr, de adieri proaspete, să simţistropii izvorului prăvălindu-se dinmunte. Poeziile sale au luminalimpede a cerului, au ecoul care seîntoarce în noi, au sunetulmurmurând în fântână, mirosulbrazilor şi ecoul cânteculuipăsărelelor. Ele se citesc cu plăcerede la prima aruncătură a privirii,fiindcă în ele există un suflettranspus în cuvinte, frumuseţidomestice, într-o tonalitate calmă,caldă, uneori şi cu accente patetice,sau dureroase, căci viaţa ne aduce încale de toate, fără să facă excepţiepentru nimeni.

Tematica largă a poeziilor are uncomplex întreg de sentimente.Întâlnim, fie câte o lacrimăneplansă, fie un fior adus denelinişte, un zâmbet stins, oritulburarea în faţa trecerii în

eternitate, dar cele mai frumoasepoezii sunt cele care răspândesc obinecuvântată şi tămăduitoarelinişte, sau acelea în care sună ca o“Odă a Bucuriei” în surdină,specifică firilor pozitive şi stăpânitede setea de frumos.

In tot ce spune, Domnica Varzarunu îşi deversează frustrările înstradă. Ea întoarce spatele poeziilorîncarcate de false valori, cu pretenţiede modernitate, scrise în stilalambicat ori folosind obscenitatea.

Poeziile ei au în ele muguriiluminii, ai vieţii vibrând de emoţieşi de frumos, sunt poezii în careautoarea trăieşte într-o osmozăspirituală cu natura înconjurătoare.Adesea, spiritualizarea naturii facutăîntr-o manieră impresionantă,formează un tablou mirific: „Laceas de vecernii se sting trandafirii./Petalele curg vânturate./ Mă bucurde crezul a noi zămisliri/ Din apeletulburi de multe păcate.// La ceas devecernii un dangăt dulceag/ Măcheamă s-aprind lumânări pentruvise/ Se strâng ne-mpliniri şi trecpeste prag/ În casa luminii cugeamuri deschise.// La ceas devecernii cuvântul şoptit/ Se-ntoarce-ncarcat de miresme alpine./În casăsunt îngeri şi sfinţii-au sosit,/Enoapte, e cald şi e bine”. (LA CEASDE VECERNII)

Viaţa sa, una dintre cele maiîmplinite, devine un inepuizabilizvor de bucurie, proiectând înlumină sensul superior al existenţei,într-un lirism tonifiant, chiar dacăvreun “plâns-adânc” îşi face şi el locuneori: „În petale picurânde/ Am


21nr. 94, 2016

pus viaţă deseori/ Şi oricând deorişiunde/ Am strâns coarde deviori/ Am făcut arcuş din suflet/ Amcântat până în zori/ Plânsu-adânc şilargul zâmbet,/Mari speranţe cufiori.// Înălţat-am câteodată/ Capulprin văzduhuri rare./Am sperat săiau de-acolo/ Boabe de mărgăritare./Şi în noapte peste gândul/ Ce m-apasă, să le cern/ Să trimit grăbitsuspinul/ Nesfârşitului etern…//Când privirea mi se-ntinse/ Înadâncuri şi pe culmi/ Am văzutfăclii aprinse/ Ce separă două lumi”.(AM VĂZUT FĂCLII APRINSE)

Adesea, poeziile sale suntţesăturile unei confesiuni: „Acasă aucrescut cuvinte-n rânduri/ Ce-aumers cu mine în necunoscut./Acasăe fiinţa mea, în luturi/ Şi înfrunzişul, toamnei, ce-a căzut”.(ACASĂ)

Iată o destăinuire sinceră princare poeta Domnica Vărzaru neinvită în universul său lăuntric,reliefând coordonatele care-ldefinesc. Şi pentru că poezia i-acucerit pe deplin simţurile, în eavibrează sentimente puternice,sculptate în tablouri simbolice: „Eunu scriu cu creionul,/ Ci cu fugarulsuflet/ Ce într-o zi de toamnă/ Înmine s-a născut./ Eu nu scriu pehârtie/ Ci scriu pe lumea vie,/ Ceeste cum s-a vrut.// Eu nu rostesccuvinte./ Eu doar silabisesc/ Noiande sentimente/ Ce s-au oprit şi cresc/În mine, mai departe./ Şi uneori înnoapte/ Le-mbrac în ritm şi rime,/Când muza cea cuminte/ Mai bate-n geam la mine.” (EU NU SCRIUCU CREIONUL)

Ca într-o mărturisire de credinţă,vedem că dragostea pentru poeziedă suflu condeiului care deseneazăîn intimitatea existenţei diurnefarmecul inefabil al trăirilorprofunde: „Am pus în cuvinte şi-nmulte culori// IUBIREA-mbrăcatăîn rochie pură/ Şi-adânci rădăcinidin ceea ce sunt/ Stau bine înfipte încer şi-n pământ,/Când crengile vieţiise-nvârt ca o dură.// Am pus încuvinte şi-n mii de culori/

DUREREA din lacrimi fărămăsură,/Tulpină-mi în zbuciumulvieţii curgând/ Rezistă prin anii ce-n grabă-şi dau rând,/ Când crengilevieţii se-nvârt ca o dură.// Am pus încuvinte şi-n mii de culori/NĂDEJDEA din ceruri aflată-nScriptură./ Azi, frunze-arămii dinceea ce sunt/ Compun simfonii cu-al toamnei cuvânt,/ Când crengilevieţii se-nvârt ca o dură.// Am pus încuvinte şi-n multe culori/ ChiarURA-nvelită-n poeme dezgură./Din vârfuri de ramuri sescutură flori/ Şi-mi picură-n sufletparfum şi candori,/ Când crengilevieţii se-nvârt ca o dură”. (AM PUSÎN CUVINTE CE-AM PUS ŞI-NCULORI)…

In inginera-poetă, DomnicaVărzaru, işi dau mana in bunăînţelegere două aspect care par

opuse: ancorarea în realitate şitrăirea în emoţie şi frumos. Poeziasa, deşi este învăluită într-o înfioraremergând în profunzime, atingândsensul intim al vieţii, totuşi, îngeneral vorbind, este o poezie caredezvăluie o fire echilibrată. Deşieste o persoană puternică, dinamică,neobosită, este în acelaşi timpsensibilă şi în lumea poeziei semişcă cu uşurinţă. Pentru ea poeziaînseamnă eufonie, ritm,muzicalitate, folosind cel maiadesea versul clasic, dar rămâneancorată în realitate.

Dimensiunea patriotică pulseazăşi ea în versurile sale. Privind culuciditate si cernând cudiscernamant faptele, în acelaşitimp, se simte o stare de exasperare,de revoltă, durere, suspin pentrunedreptăţile sociale, pentru situaţiadevastatoare în care se află uneorineamul nostru românesc: „Privescla ţine, Ţară! Năframa ţi-e cernită./Poporul printre lacrimi te vedevestejită./Pierdut-ai comori mândreascunse-n măruntaie;/ Trecutul te-a-nălţat, prezentul te îndoaie…//Privesc la ţine, Ţară, şi ţi-aş luanăframa./ Cu multă prisosinţă plătit-ai vieţii vama./ Aş vrea ca viitorulsă-ţi pună flori în păr/ Ce poartă înpetale iubire şi-adevăr”. (PRIVESCLA ŢINE, ŢARĂ!)

Un loc important îl au poeziileînchinate celor dragi din familie, darşi unor personalităţi. Împreună cusoţul formează imaginea unuirotund, a unei împliniri ideatice şi,nu de puţine ori, trimiterile la celesfinte dau măsura din plin aspiritualităţii autoarei.

Poeziile Domnicăi Vărzaru vordăinui în timp prin mesajele carereuşesc să atingă inimile noastre,prin frumuseţe, fineţe şi seninătate,fiindcă sunt limpezi, curate, fiindcăfac inima să vibreze şi sufletul să seîncălzească. Lejeritatea conexiuniiideilor, uşurinţa de a surprindeinstantanee, sunt motive în plus dea aprecia arta poeziilor sale. Deadmirat libertatea cugetului,evaziunea lirică, zborul spre vis, decare avem atâta nevoie pentru aputea trăi.


22 nr. 94, 2016

POEMEDragoș NICuleSCuDragoș NICuleSCu

Foc în exil

Te-aştept în colibă, e balta aproape, Pădurea, aici, este verde mereu Şi caii sălbatici adorm lângă ape Şi ploaia miroase a lacrimi de zeu.

Te-aştept, fără noimă, când trenul mai ţipă, Când lemnul pocneşte a semn dureros, Te-aştept în tăcere, te-aştept în risipă, Te-aştept fără spaimă şi fără folos.

Aprind câte-un foc, să îl vezi de departe, Prin papuri şi sălcii, – lumină în drum, Şi-o barcă din trestii anin, să te poarte Ea singură-n locul cu flăcări şi fum.

Ţi-e viaţa uscată, o simt dintre valuri, Şi nici n-ai copacul să-l îmbrăţişezi, Întinzi şi în somn câte-o mână spre maluri, Să ieşi din vârtejuri şi să te salvezi.

Dar nu e scăpare, oraşul e-o groapă, Şi-n jurul lui, viaţa ‒ un câmp pustiit, Pe care o barză, târându-se şchioapă, Îşi simte pământul, sub ea, pregătit.

Încearcă măcar să te-abaţi pân-la mine, Prăji-vom un peşte la jar, vom bea vin, Şi-n tainele nopţii spăla-vom rugine, Cu ochii spre lună şopti-vom „Amin!”.

Te-aştept unde doarme adânc veşnicia, În mijloc de smârcuri şi plauri, şi stuf, În locul în care se-ntoarce pruncia Din mersul ei silnic, cu glod şi zăduf.

Se-aude iar trenul. Încet, fantomatic. Un şuier… Apusul a fost mângâiat. Te-aştept în coliba din mediul acvatic, Te-aştept lângă Dunăre, la Calafat.

Înger fără statuie

Port cicatrici pe suflet, dar am cămaşa-nchisă, istoria mi-e fixată de sfinxul din Bucegi, spre ceruri telefoane mai dau cu câte-o fisă şi mai curtez şăgalnic fecioarele de regi.

Nu am mai fost la mare de la o vreme-ncoace, s-au ramolit, se pare, stabilopozii vechi, mă răcoresc în crame de mănăstări posace, unde te ia răcoarea şi vinul de urechi.

Sunt ultimul romantic, rămas cu o ştafetă, o să mă plimb cu facla pe fundul vreunui lac, cioplesc, în continuare, la camera secretă şi transfuzez speranţe cu sânge geto-dac.

Tu ce mai faci, iubito? Să ştii, mi-e dor de tine, sunt mai bătrân, desigur, dar încă mă mai ţin, mai pun faţa de masă şi-o sticlă pe ruine şi-aşa, fumând, spre-o cioară, paharul ţi-l închin.

Se rechiziţionează statuia mea de înger… Dormi-voi prin avuzuri, ca cel ce-am decăzut, însă rămân cu dreptul pe frunze să mai sânger şi să-i urez de bine cui mârşav m-a vândut.

Ehe, sunt alte timpuri…, e-un ceas al demolării, mansardele sunt pline de-ocheanele cu glonţ, eu mă sfinţesc metodic cu scrâşnetul răbdării şi mă răzbun pe soartă legând-o strâns de clonţ.

Cunosc deci anotimpul după golanii zilei, sărbătoresc căderea drept început mai bun, când mi se face foame păzesc Cutia Milei, când scârţâie credinţa alunec pe săpun.


23nr. 94, 2016

MIGDALE DULCI-AMARE:MIGDALE DULCI-AMARE:„GÂNDIREA OVARIANÃ”„GÂNDIREA OVARIANÃ”

(PAMFLET)(PAMFLET)

Florica BUDCu mulţi ani în urmă am făcut

parte din colectivul care a pus bazelerevistei băimărene „Nord Literar”.Dintre cei cu care ne întâlneampentru asta, fie la mine fie prin altelocaţii, au plecat dintre noi poetul şiziaristul V. R. Ghenceanu, criticul şiminunatul coleg Ion M. Mihai şi,recent, criticul şi ziaristul AugustinCozmuţă. Dintre membrii fondatori,au mai rămas criticul Săluc Horvatşi cu mine. Ca să putem edita revista,am pus bazele unei asociaţii care săreunească scriitorii maramureşeni.Normal, fac parte şi dintre membriifondatori ai Asociaţiei Scriitorilor“Baia Mare”, în care, AugustinCozmuţă și subsemnata am fost aleşivicepreşedinţi, preşedinte fiind SălucHorvat.

Ne bucurăm pentru tine, dar fiimai concisă, veţi sări asupra mea, obiată prezenţă feminină fără deapărare, voi, PluricelulariGhioceiandri ZambiliciuşiClopotăţei. Dar, vai vouă, va trebuisă mă suportaţi, nu degeaba suntemîn raza de acţiune a minunatelorsărbători care celebreazăfeminitatea, adică ne aflăm în lunastării roz. Şi chiar dacă nu ne-amgăsi sub juridicţia SărbătorilorSenzualităţii Feminicoase, niciatunci nu aţi avea dreptul a vă repeziasupra mea, cea… care tocmai amfost invitată la un seminar deexorcizare a ridurilor şi de creştereasânilor prin metoda dialogului de ladistanţă.

Mă întorc cu nostalgie laîntâlnirile de atunci, prerevistriale şipost post-decembriste. Cei prezenţipregăteam cu toţii câte o rubrică. Pea mea am intitulat-o „Gândireovariană”. Dar cum aşa, pregăteaţi o

revistă literar-medicală?, veţi sări înstilul vostru ce v-a consacrat,Revistologi RetrofuturiştiBombacronogeni Dumneavoastră.Nici pomeneală! Dar cum am avutmereu pregătită o porţie deautoironie, mi se părea normal să ofac publică.

Simţindu-mă vinovată - şipunându-mi întrebarea de bun simţdacă o rubrică numită aşa are cecăuta într-o revistă gravă, între timpcriticul Gheorghe Glodeanuacceptase să o conducă - am pregătitmai multe titluri alternative, cuminţişi acceptabile, dar pe care, acum, nupot să mi le amintesc. Aşteptândrevista, aveam tot felul de activităţiproletcultiste. Cum ar fi jalnicasupraveghere a unor personaje carese autodefineau meseriaşi. Doreamdin tot sufletul meu, candid încă, peatunci, ca lucrurile să iasă bine şi nuîn „dorul lelii”. Se înţelege că îmitransformasem locuinţa într-unşantier, „ev aprins”.

Aceşti oameni şi alți câţivaindivizi, de care nu vreau să îmi maiaduc aminte, m-au “ajutat” să mătransform dintr-o dulceaţă de femeietimidă şi binecrescută, într-o fiarăcare lupta să supravieţuiască.Desigur, proletcultiştii mei se miraucum de mai rezist şi nu clachezdându-mi demisia din proprietariatulreparaţional. Aş fi renunţat cuplăcere, dar nu aveam om în loc.Începeam să adun balast în suflet,cum ar spune poetul, dar gândul căva apărea revista contrabalansaprezentul sinistru. Bucuria apariţieisale ar fi fost umbrela protectoare,paravanul în faţa dogorii foculuiconcentrat meşterial.

Şi a venit şi ziua aceea, Slavă

Domnului că a şi trecut. Revista aapărut, dar fără rubrica mea. Luândact de prezenţa mea vinovat-ovariană, partenerii mei redacţionalim-au privit stânjeniţi. Nu înţelegeamde ce. În sfârşit unul dintre ei, maibărbat ca ceilalţi, mi-a explicat căpur şi simplu nu a fost loc pentrurubrica mea.

Mă aflam în una din ocaziile încare regretam că nu m-a adus barzacu pantaloni. Începuse era regretelorde genul dacă aş fi fost bărbat, altaar fi fost viaţa mea. Fără niciundubiu că Duceţimea VoastrăAltograndisimă va exclama că nueste rău, nici să fii femeie! Nu potsă vă contrazic; dar dacă nu eşti ofemeie fatală care să învârţi bărbaţiipe degete, degeaba eşti femeie! Pemine mă scuzaţi, dar nu doresc sădeclanşez o dispută plictisitoare petema, şi aşa bătută de soartă, bărbat-femeie, Doamne fereşte!

Mai apoi mă veţi împăcaschimbând subiectul, chiar nu esteo crimă să faci parte din alaiulfeminin şi să gândeşti ovarian, dacăCel de Sus atât a putut face pentruroabele sale care nu ştiu să ţină sacul.

Florica BuD


24 nr. 94, 2016

Consolarea voastră, chiar şi tardiv-decenială îmi face bine. Mulţam!

Devenisem tristă, titlul ales demine, încărcat de autoironie şi dedorinţa de a-mi scuza stângăciile, m-a trădat. De fapt doreai să te pui cutotul şi cu totul la adăpostul lui, veţipuncta, Apriliştieni BolunjiştiBobdărici. Dacă vă voi spune că amfost atât de afectată încât m-am lăsatde scris vreo cinci ani, veţi dalehamic din cap şi veţi aveaindolenţa să îmi spuneţi, marepagubă la prune!

A fost şi a trecut! Acum mi separe deşertăciune dorinţa mea deatunci de a avea o rubrică. Şi chiarnu am scris cinci ani. Şi aş fi trăitfericită până la adânci bătrâneţi,lenevind şi mutându-mă de la umbrăla soare, încărcând notele de plată alesaloanelor frecventate de femeilecare se respectă şi, ca atare, conteazăîn viermuiala zilei de azi. Dar Cel de

Sus nu a vrut să mă vadă lenevind,aşa că mi-a trimis un semn… putemspune chiar un semn pe o carte. Unexemplar mare şi voluminos, dintr-un şir de cărţi mari şi cărămizii.Normal că m-am bucurat, fac partedintre exaltaţii care au nevoie debucurii intense, altfel riscă să dea înlingoare. Ce nebunie!

Ce ruşine, veţi spune pentruultima dată în acest text, CititoriabiliStelalatifundiari Noptatici, să apariîntr-un dicţionar, în timp ce te-aidedat desfrâului romanesc în loc săîţi pui mintea şi mâinile la muncă.Repornirea a fost mai grea, desigur,este mai simplu să stai la soare şi săciteşti decât să fii rob al maşinii descris. Pe vremea aceea mi se păreaprozaic să foloseşti calculatorul.Pauza cea mare, un demideceniu,îmi ştersese ideile sau poate degeteleerau vinovate, uitaseră drumulliterelor. M-a salvat din groapa de

potenţial formula magică, “Mamaare mere”. După ce am bătut lamaşină mai multe pagini cu aceastăpropoziţie rămasă din vremuri, mi-am revenit. Cum aşa? veţi întrebaMereu Curioşi Prin Derapaje, cândmerele sunt de-ale noastre cu viermişi chiar impozabile fiindcă nu a plătitnicio generaţie impozit pentru ele;iar mama, ca şi orice femeie, a fost,este şi va fi mereu asociată cu mereleadamice?!

Uite o temă pentru feministeleovariene sau nu: de ce tocmai mereşi nu prune, pere, ouă, banane? Dinpăcate, toate aceste substantivecomune sunt compromise. Dacă v-aş da voie, aţi încheia articolulsentenţios, voi, Cristerieni LibeniţoşiDiabolicrocrieni:

Ce te poţi aştepta, păpuşico, de laacel titlu de rubrică rizibizicios?

Ţi-ai făcut harakiri în stilgeorgedandian!

CUGET

Drumul ne este liber să zburăm în viaţă,însă să nu uităm că aripi de întoarcere nu vom mai avea

niciodată.Viaţa este o sămânţă, un vlăstar, o floare, şi-apoi spre sfârşit,o dorinţă de întoarcere.A te da înapoi din faţa unor nedreptăţi, este ca şi cum nu ai merge spre viitor, ci spre trecut.Viitorul soarbe prezentul inexorabil. Prezentul regretă de multe ori trecutul prin noi, căci întoarcere încă nu avem.Trecutul se pierde în timpul amintirilor, undeva departe. Să alegem cea mai bună cale de timp, căci pe toate le avem în faţă, doar temporar, însă iar de trecut să luăm aminte că nu putem să-l mai avem.

TE CAUT

calc căzut în mine, în nelinişti pe o frunză de timp ruginită

descopăr un pom, o pasăre, o toamnă întârziată, liniştită

calc pământul negru, afânat, mirositor şi lung privesc un nor

descopăr că totul este ceva, ce demult am uitat să văd şi toate dor

calc pragul casei bătrâneşti şi mă opresc în tinda, bătrână, veche

descopăr ani mei, în pereţi, în şopronul casei, în pridvor şi-n vetre

calc drumul pădurii pieptiş, urcând acolo sus în poiana vieţii mele

descopăr ca o imagine fugară, în ceaţă, pe tine iubirea mea

fierbinte

calc drumul vieţii uitâdu-mă înapoi, plecând pe drumul sorţii mele

descopăr o amintire, un tablou, un sân, un gând, drumuri multe

calc cu privirea îndreptată inainte şi te caut în mare de mulţime

descopăr după un timp că te-am găsit demult şi eşti acasă, la mine

POEMEViorel MuhAViorel MuhA


25nr. 94, 2016

Jocurile olimpice de la Rio deJaneiro din august 2016 a adunat ceimai valoroși sportivi de pe toatecontinentele. Toți au sosit la Rio deJaneiro cu speranța de a câștiga omedalie, fie ea și de bronz. Nu conteazăculoarea și strălucirea conținutuluimedaliei. La Rio de Janeiro sportivii aufost întâmpinati încă din aer de statuialui Hristos Mântuitorul, care de laînălțimea de peste 700 metrii aimuntelui Corcovado și-a desfăcutbrațele ca să-i îmbrățișeze pe toți și să-i unească într-o singură dorință deiubire, care să conducă la sportivitate sifairplay, cununile cu lauri să fieatribuite celor mai buni și valoroșisportivi. Iisus și-a coborât luminademiurgică asupra lor creindu-le o aurăcare să strălucească mai puternic decât,,banalele”, medalii olimpice. Lacrearea celui mai mare simbol alcreştinismului din lume, statuia luiHristos Mântuitorul din Rio de Janeiro,a contribuit şi tehnica desăvârşită asculptorului român Gheorghe Leonida(1893-1942), care a creat chipulMântuitorului. Primul drum caretrebuia facut de sportivii români eradrumul spre muntele Corcovado, lastatuia lui Hristos Mântuitorul, spre ase ruga Domnului că am ajuns la ceamai importantă competiție. De ce aiciși pentru ce? Pentru a ne arăta credința

în El și a ne ruga să ne dea energiilenecesare pentru a dovedi prin lptăsportivă că suntem pregătiți să câștigămuna dintre medaliile olimpice. Viaţa,modul nostru de a fi, gândirea, limbajul,concepţiile, mentalitatea, valorile,aspiraţiile… toate sunt în funcţie deintensitatea credinţei noastre… De aicirezultă şi necesitatea credinţei în viaţăcăci „nici un om nu este pregătit pentruviaţă, pentru toate bucuriile şi durerileei, pentru tot ce viaţa are frumos sauurât, greu sau uşor, cum estecredinciosul. Nici o ştiinţă, nici ofilozofie, nici o artă, nici o lege, nici oconcepţie de viaţă nu luminează, nuîntăreşte, nu susţine şi nu mângâie peom în viaţă cât credinţa în Dumnezeu.Oamenii sunt în stare să facă multelucruri, mari opere şi capodopere deştiinţă şi tehnică, de artă, dar nu suntîn stare să biruie greutăţi de naturăsufletească, să îndeplinească misiunide natură morală cât cel mai umildintre credincioşi. Puterea sufleteascăşi siguranţa pe care le dă omuluicredinţa sunt superioare cu multoricărei alta de care poate fi capabilomul”. (Prof. Teodor M. Popescu). Unsportiv credincios are o altă atitudinefață de unul necredincios. Indiferent câtde lung și obositor a fost drumul dinRomania la Rio de Janeiro, indiferentcât este decalajul dintre fusele oraredintre cele două țări, primul gândtrebuia să fie drumul către El, prinvizitarea statuii care care îl reprezentăpe El, Hristos Mântuitorul, de pemuntele Corcovado, mai ales că aveaceva din noi românii, frumusețeachipului. Se spune că cei ce aleg potecasimplă și aparent monotonă au cele maimari satisfacții în final. Drumul care îiduce spre fericire și impliniresufletească pe oameni ne este arătat deEl, Hristos Mântuitorul. Un drum maipuțin sclipitor, dar plin de viață, deiubire, de muzică și de lumină. Este un

drum deschis care oferă priveliștiluminate. Drumul prezintă urcușuri șicoborâșuri. Câteodată mai dăm și pestegropi, dar ele au rolul de a ne face maiputernici. Ele ne ajută să dobândimexperiență, pentru a nu mai cădea intr-o altă groapă asemenătoare. Ce s-aîntâplat la Rio de Janeiro cu olimpiciinoștrii nu știu exact. Un singur lucruștiu că au rătăcit drumul spre marileperformanțe prin neîcredere în sine șiprin necredință. Au fost lipsiți de aceaenergie care să le dea puterea sădepășească adversarul. Au plecat la Riode Janeiro prea făloși și prea încrezătoriîn forțele proprii, sperând că vor câștigalaurii la această mare competiție,neținând cont de ceilalți competitori.Nu au știut să aleagă drumul bun și nicicapacitatea de a se întoarce la răscruceade unde au rătăcit drumul. Nu mă referla performanțele olimpice alesportivilor noștrii, ci la modul degândire și comportament într-ocompetiție sportivă la nivel înalt. Esteobligatoriu să avem capacitatea săîntoarcem macazul în drum, să avemviziuni îndepărtate, să nu mai avemteama de eșec sau de necunoscut, săștim exact ce vrem și cu cine mergemîn acest drum al vietii noastre. Omul aretendința de a-și baga singur bețe înroate, de a-și complica viața fară rost,când ea, viața, trebuie să fie ușoară caun fulg de zăpadă. Mulți comparădrumul vieții ca pe un tren care opreșteîn stații. În aceste stații noi luăm sau nualți oameni să ne însoțească în drumullung al vieții, dar tot de noi ține pe cineluăm sau pe cine dăm jos în gară.Alegeți-vă bine drumul în viață și foartemare atenție pe cine luați la drum cuvoi. Un sfat: singurul și adevăratulprieten si tovarăș în drumul viețiinoastre este doar Dumnezeu.SUCCES!

(Va urma)

În cãutarea Adevãrului (19).În cãutarea Adevãrului (19).Drumuri rãtãciteDrumuri rãtãcite

Drumul vieţii are de toate, dar nu are cale de întoarcere!Drumul vieţii are de toate, dar nu are cale de întoarcere!

Prof.dr. Gheorghe Valerică CIMPOCA

Prof.dr. gheorghe ValericăProf.dr. gheorghe ValericăCIMPoCA CIMPoCA

Nicicând, în istoria sa milenară,Romania nu a fost în pragulpericolului absolut al disparițieinației sale, ca urmare a unei„diriguiri” prostești și inconștiente,de către politruci cu grav handicapintelectual! În fond, doar personajeavide de putere, și hulpave dupăbani, ca vulturii după hoit, simpleviețuitoare ce s-au perpetuat la«conducere», în toți cei 27 de anitrecuți de la lovitura de stat minuțiospregătită în decembrie 1989, decătre securiști interni dar și de către«cominterniști», avizați din afară.Cu toții au înlocuit dictaturaceaușistă, cu un jug al fărădelegilortâlharilor naționali, deghizați acumîn politicieni și oameni de afaceri ceau distrus completamente economiațării! Iar țara are acum o industrieadusă la zero de către politicienimafioți! Agricultura sa de 2 bani,este falimentată de alte falange aleacelorași mafioți, adică de arendașiide tip nou, mai răi decât parvenitulDinu Păturică al lui DuiliuZamfirescu, mai exact de personaje,provenite din foștii șefi de cap-uri șiias-uri comuniste, care și-au trecut

în folosul lor, toate bunurile vechilorstabilimente ce exploatau muncacelor mulți, expropriați încă dinvremea anilor ’50. De aceea,România se scaldă acum în cea maineagră mizerie a existenței sale,fiind adusă la sapă de lemn … ORomânie cu drumuri ca la 1900, cuo cale ferată, în zestrea căreia la1914 se găseau peste 3000 km ce-idatoram regelui Carol întâiul, însă,falită acum și nefuncțională, pe eaaccidentele ținându-se lanț, oRomânie fără flotă, deși într-ovreme era a patra putere navală aEuropei, fără nici cea maielementară infrastructura aserviciilor, o țară distrusă și cu viitorincert… Nația sa, împinsă spresărăcire cruntă, se împuțineazăzilnic îndreptându-se către disparițiatotală, căci este lipsită deelementarul sistem social, de celmedical și de acela al educației,distruse toate, fie de experiențeleunor politicieni tembeli, fie deîncercările nesăbuite ale unor așa-zisi tehnocrați de mâna a zecea, cutoții formați la școala unor politruciinculți, ce ascultă de interese străinețării lor!

Pentru aceste motive, într-o zi deSânziene și după celebrarea nașteriiSfântului Ioan Botezătorul, amîntrezărit că, singura soluțieviabilă a acestui popor oropsit decătre noii săi diriguitori politruci,și de către falangele lor, numite înposturi cheie, și-n toate instituțiilestatului, constă doar în adevăratasa redeșteptare și în alungareahienelor înrăite, așezate în frunteațării, numai pentru a o distrugepremeditat! Există acum, doarsperanța consensului și a unei

puternice uniuni naționale,pentru înlăturarea celor ceocrotiți de borurile mult prealargi, ale diferitelor «pălăriieuropene protectoare», conduc deani buni țara, spre falimentultotal al existenței sale și cătreexterminarea poporului său! …

Deșteaptă-te nație română!Scutură-ți jugul! Gonește golanii cete-au aruncat în prăpastia neputințeiși care îți nega trecutul, eroii și-țianihilează viitorul! Izgoneștehaimanalele ce te-au sărăcit șiîmpovărat cu împrumuturi doar sprefolosul și chivernisirea lor,aducându-te într-un dezastru total șifatal!

Deșteaptă-te, mult preaîmpuținată clasa a intelectualitățiireale, ridică-ți fruntea din noroiul încare te-au cufundat după 1945,comuniștii aduși în țară pe tancurilesovietice, și implică-te în asanareasocietății a cărei mizerie o accepți deani buni, fără cârteală! Caută ca laacest ceas de grea cumpănă, voceata, intelectualule, să nu mai fie doaro șoaptă, sau o vorba cu prietenii,sau doar o înfierare a actualei prostiice bântuie întreaga ființă a țării, sauo semnătura pe manifeste ce circuladoar în cerc restrâns, și care nuajung la inima întregului popor!Implică-te în adevărata schimbare ațării, pe care politrucii inculți șiafaceriștii veroși de azi, au dus-o înurmă cu peste două secole!

Deșteaptă-te române, e ultima tașansă dar și ultima ta speranță, de anu te afunda în abisul din care nu veimai avea nici o întoarcere!


26 nr. 94, 2016

LA CEAS DE CUMPĂNĂLaurențiu MODAN

Dulcea mea doamnă(Sonet shakespearian)

Dulcea mea doamnă, am făcut ce-ai spus,căci vremea cugetării mi-a fost lungă.S-a isprăvit acum, iar ochii tăiDulce adăpost mi-au fost, şi călăuză.Azi rugile şi postul s-au sfărşit,un timp cand duhul tău cel purmi-a folosit drept muză şi stindard.Am zăbovit, aşa cum mi-ai prescrisla judecata vieţii mele triste –cu cele bune şi plăcute – ce puţine...cu cele rele – făcute-n răutate sau prostie –şi pentru toate mi-am cerut iertare.Nici ochiul, nici dorinţa,şi nici vre-un gând răzleţnu s-au îndepărtat de la regret,de la prefacere sau de la pocăinţă.Ci nobil am rămas, şi împotrivitOricărui gănd lumesc, şi ispitirii.Şi după toate astea nu voi mergeacum nici la prieteni, nici la băuturănici de scandalurile ce mă stăpâneaupână-ntr-a te cunoaşte şi iubi.Un singur lucru vreau doar ca răsplată –O cină care singur mi-o prepar –Îmi voi servi omleta cea fierbintepe fragedele-ţi fese - dumicând-oîncet, c-o furculiţă de argintgrozav de ascuţită.

Degete prin părul meu

Strângeam amândoi în braţe primăvara –Împliniserăm oare şaisprezece ani?Îmi amintesc că într-o zim-am apucat să-ţi cânt ceva la pian –iar tu ai început să-ţi plimbi degeteleprin părul meu.Eu am continuat să cânt,cu mare pasiune şi distinctă mediocritate,preludiul pe care Johann Sebastianl-a dedicat cândva Annei Magdalena.Preludiul nostru, urmat de vârful degetelor taleprin părul meu bogat, castaniu, ondulat.Mai târziu am fost iubit de multe ori -dar niciodata mai dulce ca atunci.

Ceșcuța cu cafea

Mă întorsesem de la destrămareaa ceea ce-ţi era menit destrămării.Explodam încă în simţiri golite de gânduridulci şi vinovate amintiri ale unui vis,atingerea preţ de o clipă a buzelor tale,de care mii de spovedanii şi penitenţenu mă vor scăpa vreodată.Amestecam fără rost în cafeaudin care pupilele tale se reflectauînconjurate de albul de porţelan al ceşcuţei.ca dintr-un basm in care linguriţa de argintamesteca în cafeaua din ceşcuţa japonezăpentru o mie şi una de nopţi.Timpul se oprise atunci, dispăruse cu totul.Uram gândul că va reîncepe.Spărgeam, în mintea mea,toate clepsidrele şi orologiile universuluişi zdrobeam de stânci, ca pe nişte pepeni copţicapetele tuturor ceasornicarilor.Sunetul telefonuluimă împuşca repetat şi necruţător,iar cei ce mă întrebau cum mă mai simtîmi înfigeau în inimă cuţite lungi.Într-un târziui am terminat de sorbit cafeaua.Ultima picătură de zaţ a scurs cu eaşi ultimjul dram de vis.Mi-am făcut repede încă o cafea,şi am început să amesteccu linguriţa de argint în ceşcuţă.


27nr. 94, 2016

DULCEA MEA DOAMNDULCEA MEA DOAMNĂĂDaniel IoNIŢĂDaniel IoNIŢĂ


28 nr. 94, 2016

Teoretic se enunță că ,,Patria estemediul politic, social și cultural încare își desfășoară viața și luptăfiecare popor. Este teritoriul locuit deun popor, sau țara în care te naști și alcărei cetățean ești”.

În cea ce mă priveste pot spune,mai simplu și chiar mai mult decâtatât, că a fi patriot înseamnă a fimândru că ești român, că tresari când,departe de țara ta se vorbește despreRomânia, mai ales atunci când sevorbește frumos și laudativ desprepământul în care s-au născut moșii șistămoși noștri, pe care l-au apărat șipentru care și-au vărsat sângele, și încare și eu și tu și toți ceilalți am văzutlumina zilei, am crescut și am muncitde-a lungul timpului.

Deseori când sunt plecat înstrăinătate și aud că cineva vorbeșteurât despre conaționalii noștri, măîntristez și încerc să-l fac pe cel carene denigrează, cu argumente, că nuacesta este adevărul, că în forul lorinterior românii sunt oameni buni,drepți, harnici, inteligenți, toleranți,sociabili etc. și că acel procent infimcertat cu legea și ordinea, și care nusunt români adevărați, nu reprezintă

fața reală a românilor și a românității.Nu mi-e indiferent ce se întâmplă

cu România, cu românii, cu poporuldin care, în ultimă instanță, fac și euparte. Din copilărie prin educațiaprimită acasă și în școală, am fostînvățat să privesc Patria ca pe o adoua mamă. De la bunicul meu, pelinie maternă (fie-i țărâna ușoară ),copil fiind, am auzit pentru prima datădeviza ,,Dumnezeu, Regele și Patria”pe care încet, încet, explicându-mi-se,am înțeles că aceasta înseamnăcredința nestrămutată în celAtotputernic, încrederea înConducătorul țării și iubirea pentruleagănul în care m-am născut, adicăPatria română, Patria mamă.

Mai apoi și la școală, în plinădictatură comunistă, ideea de Patrie șipatriotism era la loc de cinste, faptdovedit și de formula, atât de desfolosită, ,,Patria și Partidul”, în carecuvântul Patria se găsește pus în fațatemutului și odiosului cuvânt,,partid...”.

Din păcate, în perioada dedegringoladă și de declin social, cucare de un sfert de veac neconfruntăm, s-a formulat și s-ainoculat, celor mulți, demolatoareaidee că țara, neamul și poporul, altfelspus Patria, sunt formule depășite,desuete și anacronice, acesteadevenind cu timpul, extrem de rapid,noțiuni seci, fără substanță, folosite cuprecădere și cu ipocrizie, în groteștileși ipocritele discursuri electorale, sauîn lupta deșănțată pentru bani șiputere. Sunt sigur că Patria esteaceiași pentru tot poporul ,,de lavlădică până la opincă”, este aceiașiși pentru cel sărac și petru cel bogat,și pentru cel prost și pentru celdeștept, și pentru cel frumos și pentrucel urât, dar cu toții născuți și crescuți

pe acest hărăzit pământ românesc,supra numit și ,,Grădina MaiciiDomnului”.

O mare și gravă problemă însădirea sentimentului magic și sacrual iubiri de Patrie și neam este, însă,aceea că mai ales elevilor șistudenților, tinerilor în general, li seobturează, premeditat, accesul lainformarea și formarea lor ca patrioțiși iubitori de neam, prin modificareasau scoaterea din programa școlară amateriilor de bază, specifice în acestsens, adică Literatura Limbii Româneși Istoria Patriei sau a României, cumvrem să-i zicem...

Ar mai fi multe de spus pe aceastăimportantă și vitală temă, mă rezumînsă la atât, acum, exprimându-misperanța, care moare ultima, cum sespune, că poporul nostru va puteadepăși și aceste momente de greacumpănă, continuând să viețuiascăliber și prosper în Patria lui milenară,România. Și mai zic că aceastăsperanță nu s-ar putea împlini decâtprintr-o cât mai mare și adevăratăapropiere de Biserica noastrăstrămoșească, de credința Creștin-Ortodoxă, moștenită de la buni șistrăbuni noștri, de cunoașterea șiaprofundarea Acesteia, prin practicăși devoțiune, căci fără Iubire șiCredință nici Patria nu poate fi.

Așa să ne ajute Dumnezeu. Amin!

PATRIA {I CREDIN}AGeorge BÂRLIGEANU VULCANA

Dr. george BârligeanuDr. george Bârligeanu


29nr. 94, 2016

MIRESME NIPONEMIRESME NIPONEÎNTR-UN BUCHET DEÎNTR-UN BUCHET DE

AMINTIRIAMINTIRIRecenzie la cartea Milenei Munteanu, „Din Ţara Soarelui Răsare"

Cezarina ADAMESCU

Înţelepciunea niponă nu s-a dezisniciodată. La ea fac apel mulţiscriitori, fie pe cale livrescă, fie înurma unei călătorii în Ţara SoareluiRăsare. Milena Munteanu şi-a ales,la rândul ei, un motto dintr-unproverb japonez, cu văditecorespondenţe şi în folclorulromânesc: „Orice întâlnire eimportantă, căci poate fi unică”.

De la străbunul Heraclit încoace,care l-a enunţat astfel: „Nici un omnu calcă în acelaşi pârâu de douăori, pentru că pârâul nu mai eacelaşi, şi nici el nu mai e acelaşiom”, la Giordano Bruno: „Aşa cumnu este posibil să te scalzi de douăori în aceeaşi apă a unui râu, şi,după cum se spune, nici măcar osingură dată, la fel nu este posibilsă numeşti de două ori unul şiacelaşi lucru aflat în dezvoltare: întimp ce e denumit, deja devinealtceva”, la aforismul lui RamonEder: „Nimeni nu se îneacă de douăori în acelaşi râu”, la poemul clasical lui Jorge Luis Borges (Artapoetică), la literatura engleză şi pânăla scriitorii contemporani, toţi aufost fascinaţi de principiul filozofical mişcării materiei, al irepetibilităţiiclipei şi trăirii intense a prezentuluipentru că nu ştii ce-ţi va aduceviitorul. Sunt întâlniri providenţialecare-ţi pot schimba destinul.

Inspirată de aceste reflecţiifilozofice, Milena Munteanu a

pornit la drum, având şansa unorcălătorii fascinante şi a unorîntâlniri, de asemenea, irepetabile pecare a simţit nevoia să leconsemneze în jurnalul inimii sale,cu majuscule. Sunt experienţe unicecare merită relatate pentru ca şi alţiisă se împărtăşească din ele. Oparticularitate a acestei cărţi estefaptul că la fiecare început decapitol, autoarea presară spicuiri dinînţelepciunea populară japoneză saudin citate japoneze cunoscute,pentru a ne familiariza cu gândirea,cultura şi civilizaţia acesteifastuoase ţări. Autoarea face înpermanenţă recurs la istorie, lageografie, la celelalte ştiinţe şi arte,pentru a explica unele lucrurivăzute, simţite, însuşite. Notele ei decălătorie nu sunt poveşti fantastice,sunt realităţi contemporane pe carele pot confirma cei ce studiazăcivilizaţiile şi istoria lor. Şi totuşisunt atât de neaşteptate, cu totulaltfel decât cum ţi-ai imagina, eledau farmec şi accentuează ineditulcălătoriei.

Autoarea face în permanenţăsimilitudini, comparaţii cu ceea cecunoaşte de acasă. Încă din prima zi,tabloul oraşului Tokio, cu negustoride peşte, oameni care merg pebicicletă ori trag câte un căruţ plincu mărfuri, smulge o exclamaţie:„Ce oraş viu, activ, dinamic, cedensitate de viaţă!”

Darul povestitoarei esteremarcabil. Ea uzitează imaginiplastice pentru a sugera atmosfera,„acel ceva” specific poporului,limbii şi istoriei japoneze. Autoareanu se opreşte doar la aspectulexterior, ci încearcă să surprindăsufletul japonezului de rând. Iatăcum îl descrie pe muncitoruljaponez: „Devotamentul omuluimuncii faţă de compania sa nu secompară cu cel al altor lucrători deaiurea. Numai japonezul îşi închinăîntreaga carieră unui singur patron,de parcă lui i-a dedicat întreagaviaţă. Fidelitatea lui e poate egalatădoar de cea a propriilor strămoşi,samuraii. Numai ei îşi dedicaunecondiţionat viaţa stăpânului lor,până la sacrificiul suprem. Eltrebuia să se poarte şi să serveascăimpecabil şi să fie complet altruist.În plus, să nu arate nicio emoţie.Samuraiul nu poseda decât onoareaproprie, ce trebuia apărată cu oricepreţ. Odată pierdută, samuraiul nu


30 nr. 94, 2016

avea nicio scăpare, nicioalternativă. În acest caz tot ce îi mairămânea era moartea, pe care şi-oadministra singur”. Un cod moraltransmis din tată-n fiu care paresângeros, dacă n-ar fi susţinut deideea de onoare supremă.

Un capitol extrem de interesanteste „Similarităţi şi diferenţe”.Spune autoarea: „Similarităţile şivalorile umane fundamentale, pe dealtă parte, sunt toate înrădăcinatela baza culturilor noastre aparentdivergente. Acum trăim într-un satglobal, consumăm aceeaşi cafea, neparfumăm cu aceleaşi miresme,vedem aceleaşi reclame şi aceleaşifilme... Nu m-a surprins aşa multnici faptul că am văzut o statuieDali, ce fusese odată expusă în faţagaleriei naţionale de artă acapitalei Canadei, în Ottawa, şiacum o vedeam la Tokyo... Nu m-asurprins nici că Brâncuşi e inclus încolecţii permanente din Japonia,nici că am văzut o poartă sculptatăde Rodin, Poarta Iadului, pe care oadmirasem lângă muzeul de artădin Zürich, şi acum o găseam înparcul Ueno din Tokyo, lângă oexpoziţie Corbusier. Nu măsurprinde nici că o expoziţieMichelangelo Buonarotti tocmaiîncepe aici. Nu asta mă miră. M-aşocat însă să văd o pictură japonezăveche ce părea să fie ruptă dinpicturile naive inuite, ale indieniloramericani (pieile roşii, cum s-arzice). De ce? pentru că aici vorbimde o vreme când lumea nu comunicaşi nu călătorea ca acum. Aud căpieile roşii ar fi venit prinstrâmtoarea Bering din Asia, cu zecide mii de ani în urmă şi că ei şi-arfi dezvoltat cultura separat pecontinentul american. Asta să fieexplicaţia similarităţii evidentedintre perspectivele adoptate înpictura naivă?”

Întâlnind atâtea similarităţi,autoarea nu poate să nu se întrebecând găseşte un şnur de mărţisor:„Te-ai fi gândit că vii în Japonia săgăseşti ceva ce credeai că este purromânesc? Şi atunci stai să teîntrebi dacă de fapt migraţiapopulaţiilor a făcut ca artele să seinspire unele de la altele? Sau poatecă e undeva un fundamental umancare acţionează destul depredictibil, indiferent de geografiaîn care se manifestă? Poate că după

suficiente încercări aleatorii până laurmă se ajungea oricum la acelaşirezultat?”

La japonezi, după cum se ştie,arta este la mare preţ. Stampelenipone stau mărturie. Ei sunt, deasemenea, mari consumatori şiiubitori de muzică. Simţul esteticeste şi el foarte dezvoltat, dacă e săne gândim numai la artaaranjamentelor florale (ikebana) sauorigami. Dar şi la poezia tradiţionalăniponă haiku, răspândită în întreagalume, care sintetizează în trei versuri(17 silabe) spiritul acestui popor.„Japonezul rămâne un rafinatestetic care-şi îngăduie să admireatât cireşii superb înfloriţi, cât şipicturile de pe arme… Totuşi, ceamai senzaţională dovadă aromantismului lor incurabil amgăsit-o chiar în acest castel, unde auconstruit o sală de admirat luna.Da, luna! Într-o aripă a castelului eun pavilion cu ferestre largi şi cu unbalcon de jur împrejur, unde la

sfârşitul lunii septembrie are loc unfestival numit Tsukimi. Se întâlnescpe un balconaş şi admiră lunaimensă, pe cerul plin cu vârcolaci,cum am spune noi, într-o muzicăjaponeză de Yokobue, un fel defluier duios, melancolic. Am avutplăcerea să ascult muzica astaautentică, veche şi parcă şivizualizam noaptea luminată deluna plină, privită de la balconaşulpavilionului amenajat tocmaipentru asta! Japonezul spune caexistă, de fapt, trei luni. Una e pecer, a doua e reflecţia ei în apacanalelor ce înconjoară castelul, iara treia este reflecţia ei… în paharulde sake!”

Condeiul Milenei Munteanualeargă parcă singur şi mai ales,sigur de sine, cu o dexteritate demnăde marii scriitori, ale căror Jurnaleau rămas repere pentru literatura degen.

Citind Jurnalul de călătorie înJaponia al scriitoarei MilenaMunteanu, ai ciudata senzaţie cătotul este ireal, că nu poate fiadevărat tot ce scrie acolo, noinefiind obişnuiţi cu asemenea„delicateţuri turistice” în ţăriexotice, încărcate de istorie, cuimagini de o frumuseţe magică, cete poartă pe aripi de vis. Pe totparcursul cărţii, mirarea e la eaacasă. Insule paradis, priveliştiîncărcate de istorie şi de frumuseţenegrăită, experienţe inedite,curiozităţi satisfăcute ori rămaseenigme, iată ce înseamnă o călătorieîn Japonia.


31nr. 94, 2016

La Sarmizegetusa Regia, cetateadacilor unde se găseşte celebrulSanctuar şi discul solar se ajunge dinlocalitatea Costeşti. Drumuljudeţean este însemnat cu 705 A. Eun drum forestier, destul deanevoios. Cu toate că până la Cetatesunt în jur de 20 km., am mers pejos, urmărind să nu ne abatem de lasemnul, crucea roşie.

Stelian ne conducea cu siguranţaîndrumătorului care cunoaşte fiecaredrum sau cărăruie, potecă. Iar noieram numai urechi la cele ce nepovestea despre trecutul îndepărtatal acelor meleaguri. E drept, eramdupă o noapte de odihnă, iarpriveliştile din jur, aerul de munte şiîn special interesul pentru, bătrânelemeleaguri, ale căror istorioare leauzeam doar, ne dădeau aripi, uitândde greutăţile care ne făceau gropile,pietroaiele pe care le întâmpinam îndrumul nostru.

De-a lungul unei perioade de maibine de 150 de ani, Dacia a fostînzestrată cu un sistem de apărare,cuprinzând mai mult de 90 de lucrăride fortificaţie, de diferite tipuri:aşezări întărite, cetăţi şi fortificaţii depământ. În ceea ce privescfortificaţiile Daciei preromane, celedin regiunea de sud-vest aTransilvaniei actuale, constituiau ungrup de apărare. Ridicate în parteaCarpaţilor Meridionali careformează Masivul Şureanu, ele aupermis menţinerea sub control alcăilor de acces către capitalaregatului dac Sarmizegetusa.Accesul spre Sarmizegetusa eracontrolat de cetăţile de la Costeşti-Cetăţuie şi Blidaru, precum şi denumeroase turnuri solitare amplasatede o parte şi alta a drumului. Toateacestea barau accesul dinspre văileCucuişului şi Şibişelului. Dinsprevest capitală era apărată de cetatea

Piatra Roşie şi de fortificaţia de laCioclovina-Ponorici. La aceasta maitrebuie adăugat cetăţile de laCăpâlna, Baniţa şi Tilişca.

Cetatea Sarmizegetusa a fostconstruită pe Dealul Grădiştea.Zidurile cetăţii înconjurau vârfuldealului şi erau construite în stilulclasic, miriş dacic. Fortăreaţa, unpatrulater alcătuit din blocuri masivede piatră, pe o suprafaţă deaproximativ 30.000 metri pătraţi. Înaceastă regiune a capitalei regatului,vestigiile locuirii dacice formează unansamblu unic, în care elementelecivilizaţiei autohtone se conjugă în

modul cel mai fericit cu celeîmprumutate din lumea greco-romane. Grupul nostru făcea dincând în când câte un popas, dardescrierea pe care o făcuse Steliandădu imaginaţiei noastre o adevăratăviguoare, încât greutăţile drumuluinu contau pentru noi cei care opornisem cu atâta avânt spre,recunoaşterea, Sarmizegetusei.

Eram destul de aproape deobiectivul nostru... dar din păcate nuvedeam, zidurile despre care ne-avorbit, ci ici colo se zăreau stâlpi depiatră, garduri... Ioana, pentru a neaţâţa şi mai mult curiozitatea,

interveni căutând să ne explice dinpunct de vedere etimologic numeleCetăţii. Numele, după profesorulRussu, e compus din două elemente:zermi (stâncă, înălţime) şi zeget(cetate). Aşa dar, „Cetatea destâncă”.

Deoarece, un alt etimolog,Pârvan, s-a ocupat tot de etimologiacuvântului Sarmizegetusa, acesta apropus citirea Sarmi-egetuza, însensul, Egetuza a lui Samson" sauZarmos (nume tracic cunoscut, careînseamnă în limba sanscrită, vatră,cămin, familie.

Iată-ne acum ajunşi în apropiereazidului, care are o suprafaţă deaproximativ 3 hectare şi unde serecunosc relicvele unor magazii delemn, ateliere, hambar. Apoi ammers cam vreo sută metri şi am ajunsla ceea ce a fost cândva, poartacetăţii, în apropierea căreia se potobserva sanctuarele, care au formă şimărimi diferite. Exact, nu se ştiedacă au fost şapte sau opt. Cert estecă sanctuarele circulare au fost două.Apoi se mai remarcă pavajul deandezid sub forma unui soare curazele compuse din segmente decerc.

Câteva obiecte de dimensiunimici au fost găsite la GrădişteaMuncelului. Printre care menţionez,un vas cu o inscripţie cu litere alealfabetului latin, „Decebalus PerScorilo”, apoi câteva blocuri decalcar cu litere greceşti şi monedelede aur cu înscrisul, koson". Drumulantic, spre Sarmizegetusa, seobservă că a fost supravegheat detunuri de pază. Capitala regatuluiDac se întindea pe o suprafaţă de 6km., pătraţi, construită în terase dincare unele sunt susţinute de ziduriînalte de 14 metri. În întregulansamblu se pot observa conductelede apă, canale de drenaj şi urme ale

REPORTAJ -SARMIZEGETUSA

Paul LEIBOVICI


32 nr. 94, 2016

drumurilor pavate. Cu excepţiasanctuarelor sale, zona atestă oîngemănare insolită de elementedacice cu influenţă elenistică. Dealtfel, construcţiile de laSarmizegetusa reprezintă cele maiimportante realizări ale arhitecturiidin antichitate, ele neavând nici uncorespondent, din aceeaşi epocă.

La Sarmizegetusa Regia, departe,în inima muntelui, ruinele cetăţiiaşteaptă în tăcere înşiruirea fără desfârşit a mileniilor. Pe culmi, luminapare, coaptă de vechimea acestorlocuri, ca un fruct pârguit. Trecutulstă ascuns sub înfăţişarea paraginiiprezente, aşa cum firul ierbii îşi trageseva în chip nevăzut din ţărâna udatăde sângele dacilor căzuţi sub burţilecailor romani ale legiunielor careinvadaseră provincia de la capătulimperiului, cu două milenii în urmă.Pietrele vorbesc singure despreistoria asediului şi fiecare arbore cese leagănă în vânturile timpului deastăzi cunoaşte povestea sângeroasăa cetăţiilor dace, la care strămoşii săivegheaţi au fost martori muţi, ecoul.

Strigătelor de luptă şi zăngănitularmelor a aşternut amintirea câtorvazeci de generaţii, vuietul de ieri nu aajuns până azi decât tăcereamuntelui şi foşnetul adânc alcodrilor. Am avut prilejul să ascult înacea linişte zguduitoare a unei după-amiezi aproape unice, descrierea pecare ne-a făcut-o un pădurar penume Samoilă: „Dacă pui cap lacap vieţile omeneşti trecute, teîntorci în timp mai repede decât îţivine să crezi”. Apoi mai adaugă„localnicii spun că aici printreruine, fiecare trecător parcă aude,glasul sângelui”.

Oamenii par să fi moştenit o firemai dârză decât în alte părţi ale ţării.„O fi aşa, cine ştie?”

Soţia pădurarului estesupraveghetoarea muzeului în aerliber. Deseori, bărbatul o însoţeşteprintre ruine şi o ajută să cureţelocul. Câteodată, în dimineţileînsorite, ai senzaţia că se desmorţescla soare guşteri verzi şi vipere cucorn. Aproape la tot pasul, printreziduri găseşti bucăţi de cărămidăarsă. Pădurarul ştie să recunoască,

după culoare şi formă, care suntbucăţile de zid romane. Ca şi ruinelecastrului roman, fiecare dintrecărămizile folosite la construireaturnurilor de observaţie, dupădistrugerea cetăţii dace. Ciutele şicerbii vin să pască în fostelesanctuare de sacrificiu ale dacilor.De-a lungul potecilor se potdescoperi cuie romane, resturi decoif şi fragmente din scuturiledacice. Toate acestea ne-au datsenzaţia că suntem în inimatrecutului milenar. De altfel cărărilesunt aşa fel croite, că exursioniştii nuse pot rătăcii niciodată, toate ducspre Sarmizegetusa Regia, capitalastrămoşilor daci.

Când ajungi, după un urcuşanevoios, pe locul enigmaticeiaşezări fortificate, lumina parcă aîncremenit în crucea zilei. Drumulpavat ce duce spre sanctuarul marede calcar a fost tocit de ploile miilorde anotimpuri. Puţin mai jos, peplatoul central, sanctuarul mare,circular, unde preoţii daci oficiaucele mai importante ceremonii şilegendarul, soare de andezid"staunemişcaţi de două milenii, făfă să-şifi lăsat misterele pentru arheologi şiistorici.

Ne aflam în cetatea râvnită deCaesar şi Traian, imperatorii Romei.Însă emoţia ne era cenzurată deparagina din jur. Mâna omului, întimpurile moderne, dar mai alesastăzi a stricat ceea ce scăpase deurgia cuceritorilor romani. Gropisăpate ici şi colo, brazde de pământrăsturnate, pietre dislocate şirostogolite de-a valma. Grupanoastră stătea înmărmurită. Nearuncăm priviri, unii altora. Ici-coloam zărit în ochii unora picăturisticloase de lacrimi... la alţiilacrimile se rostogoleau în tăcere pepomeţii brăzdaţi de soarele arzător alzilei. Stelian se aplecă peste unul dinbolovanii aceia mari, greoi... îl privide jur împrejur... apoi se îndreptă şiscoase un oftat adânc, al omului caredeziluzionat de tot ce vedea în jurulsău, care se simţea lovit adânc poate.Chiar de acel pietroi pe care-l atinseca pe o piatră preţioasă... Bolovanulzăcea ca după o suferinţăîndelungată... Desigur că fiind smuls

din locul în care se înrădăcinase cumilenii în urmă, i-a provocatsuferinţe, da, suferinţe pe careStelian, Ioana, noi cei din jurul săule resimţeam, ne zguduiau.

Pădurarul scoase un oftat adânc...apoi Stelian: „Astea sunt urmelelăsate de căutătorii de comori”.Pădurarul spuse printre dinţi: „Nicinu mai ştii cum să-i opreşti. Parcăau înnebunit!” Duhul lui Zamolxebântuie nevăzut şi neliniştit pesteaceste răni care mutilează faţatrecutului. Pe poarta principală acetăţii, azi distrusă în cea mai mareparte, pleca spre Roma acum douămii de ani, zecile de care încărcatecu legendare comori ale dacilor,capturate de legiunea cuceritoare. Neuitam iar la piatra mută şi se părea căvedem scena cu ochii minţii...

Dio Cassius, în istoria Romanilor,se povesteşte despre 165.000kilograme de aur şi mai mult decâtdublul acestei cantităţi, de argint dac,îşi puse capăt zilelor, iar, cel de alşaptelea, Deceneu, urmaş direct alMarelui Preot de pe vremea luiBurebista, se refugiase în păduri,împreună cu un grup de nobili daci,încercând să salveze o parte afabulosului tezaur. În tragediaacestui sfârşit de lume, codrii seumpluseră de fugari...

Romanii în Cetatea Eternă aumâncat şi băut o sută de zile fărăîntrerupere, sărbătorind în acest felcucerirea Daciei. Astăzi, în tăcereapădurilor de pe muntele sfânt nu semai aud blestemele preoţilor daci...nici vaietele noastre... Iar pădurarularuncându-ne priviri: „Trebuie să senască altul! Toţi munţii ăşteaforfoteau de oameni mai mult decâtastăzi...” Iar noi, o mână demoldoveni veniţi să iscodim trecutulfalnic strămoşesc, am făcut spreseară, când soarele îşi lasă doar odâră uşoară peste capetele noastre,un foc lângă locul taberei. „În receaCarapace dacă,/ Eram sămânţa demilenii./ Un bob de jar sortit să facă/Un foc splendid, la semnul vremii.//

* În urma acestei expediţii de neuitat,autorul reportajului de mai sus, a editatromanul „Baronul din Daba”


33nr. 94, 2016

PROFIL LITERARPROFIL LITERAR

HERMAN VICTOROVHERMAN VICTOROVvăzut de Elena Buicăvăzut de Elena Buică

Cu rădăcini adânci în caldulhumus deliormănean, pe care îlslăvește și îl cântă cu patos, cât șiloială trăitoare în glacialul, darprimitorul pământ al frunzei dearțar, Elena Buică, ce răspunde și lasentimentalul apelativ de Buni, mi-adăruit de curând (într-o miraculoasăși antologică întâlnire, despre caream să vorbesc altă dată) câtevavolume, a căror realizatoare este,printre ele aflându-se și cea mairecentă carte a sa apărută la editura,,Anamarol” și intitulată ,,Pecărările vieții”, o culegere cereprezintă ,,scrieri publicate îndiferite reviste”, și în care, alături deinspirate eseuri literare, autoarea ainserat și prezentări de cărții,,,fotografiind”, ,,radiografiind” și,,revelând”, obiec-tiv și pertinentopere literare și figuri importante descriitori de limbă română, de peîntreg mapamondul.

Astfel în această carte, ElenaBuică acordă, prin cele douăprezentări dedicate volumelor ,,Dinviața unui om oarecare” și ,,Subaripa neagră a războiului”, unspațiu important și generos (aproapecincisprezece pagini) autorului lor,Herman Victorov, personalitatesocială remarcabilă, inginer,inventator și prosper om de afaceridin spațiul canadian, (dar născut șicrescut pe meleaguri românești) șinu în cele din urmă, un autor deforță care, în maniera clasică aprozei românești, se dovedește a fiun trăirist și un sincer mărturisitorde viață. Iată în continuare spicuiridin aceste inedite prezentări:

«Nu este un fapt oarecare să facidebutul după ce ai pășit pragul celor80 de ani din care răzbate infuzia

prospețimi. Căci cartea sa ,,Din viațaunui om oarecare,, este fructulrumenit în toamna vieții domnuluiHerman Victorov. Și nu e o carteoarecare, ci un reper, o carte de omare și autentică substanță, o cartecare poate fi considerată un punct dereferință...

Dacă în România numele său estemai puțin cunoscut și puțini suntaceia care au aflat că a dus în lumenumele și renumele de român,amintind de zicala că ,, nu e nimeniprofet în țara lui”, în Canada și nunumai, se bucură de o prestanțăreferențială. Sa făcut cunoscut înîntreaga lume prin inovații care auschimbat industria echipamentelormedicale, revoluționând industria deprofil, proiectând un nou model demașini producătoare de capsule tariși moi de gelatină, acele învelișuri îndouă culori în interiorul cărora suntprafurile-medicament din antibiotice.

Lectura cărții dezvăluie pas cu pasaceste etape ale muncii încununatede răsunător succes, dar și traseul deviață mult mai larg, acela al deveniriisale ca om. E un traseu în care neputem recunoaște ori care din noi,desigur, fiecare în felul lui, păstrândproporția și în același timp,deslușind și ce ne-a diferențiat.Cartea ne cucerește de la primelepagini, pentru că autorul ne vorbeștecu simplitate și deosebită claritatedespre felul cum a modelat timpuldupă chipul și spiritul său, așa cum,la rândul său, timpul la modelat îndirecția adaptării la noi împrejurăride viață, astfel, și-a îndeplinit rostulsău pe pământ, într-un mod cum nule este dat multor semenii...

Totul este spus limpede și răspicat,în această carte, pe înțelesul tuturor,chiar și acelor care nu sunt

familiarizați cu probleme detehnologie. Întâmplările îmbracăforma unor povestioare desfă-șurându-se într-o limbă româneascăde fină acuratețe, încărcată deautenticitate expresivă, la care acontribuit, și doamna MihaelaVictoria Ignat, spre lauda domnieisale, semnatara valoroasei prefețe avolumului, dar și tehnoredactorulacestuia, domnia sa colaborând încontinuare și la elaborarea celei de adoua cărți ,,Sub aripa neagră arăzboiului”. I-a unit, și aici, rigoareași exigența, pentru a da viață uneicreații atractive și de mare rezistență.

Paginile cărții ,,Sub aripa neagră arăzboiului” încep o dată cu debutulevenimentelor întunecate din toamnaanului 1940. când s-au petrecutpersecuții și masacre ale evreilor.Până în acest moment viața evreilorera identică cu cea a localnicilor,aceiași viață de familie, de muncă, deimplicație în evenimentele țării, debune relații interumane, de joacă acopiilor. Îi deosebeau religia și uneletradiții și obiceiuri, pe care și lerespectau reciproc, făcându-leexistența mai frumoasă, mai bogatăși mai interesantă. Evreii eraucomplet integrați în viața țăriicontribuind la modernizarea șidezvoltarea ei economică și


34 nr. 94, 2016

culturală. Cartea cuprinde emoțio-nante pagini în care sunt relatatefaptele de eroism ale evreilor alăturide români, ca frați, în războiul deindependență și în primul războimondial pentru pământul țării lor,România. Mulți evrei au fostdecorați în lupte pentru apărarea țării,intelectualii evrei făceau parte dinelita intelectuală, iar în comerț eraurenumiți. Domnea pacea și bunaînțelegere în toată țara. După ce amintrat în alianța cu Germania, țaranoastră a trăit un capitol întunecatdin istoria ei. Având la bază motivepolitice ori propagandistice s-aucreat multe suferințe cetățenilorromâni de etnie evreiască...

Autorul s-a dovedit a fi un analistfin al acelor ani care s-au transformatîntr-o perioadă de luptă pentru

supraviețuire. Remarcabila sa gân-dire analitică și obiectivă conferătextului credibilitate , dar și emoție...

Domnul Herman Victorov, unreceptor atent al faptelor de viață, aurmărit să prezinte chipuri de oamenicare să rezulte nu din analize, ci dinfapte. Oamenii descriși trăiesc cuintensitate în paginile cărții. Sunt vii,îți rămân în memorie fiecare cuindividualitatea sa.

Țării, părinților, prietenilor șioamenilor pe care-i admiră, autorulHerman Victorov le poartă onețărmurită dragoste și o aleasăprețuire. Pentru domnia sa, patria șieroismul oamenilor simpli , inclusivcei din rândul evreilor, sunt conceptede adâncă spiritualitate. Simțindu-seetern îndatorat le-a închinat multepagini...

Cartea este în același timp și omărturie a dragostei imense ce-opoartă României și poporului român,cu toate suferințele îndurate. Aceastăcaldă și profundă dragoste careatinge coardele sufletești alecititorului și care nu poate fi pusă laîndoială s-a plămădit în sânulfamiliei și în colectivitatea în care și-a desăvârșit personalitatea...

Valoros este și faptul că autorul,deși este înzestrat cu ochi critic și ofermitate remarcabilă în apreciereaadevărului, nu intervine în desfă-șurarea evenimentelor, lăsându-i

cititorului libertatea de a-și formapropriile păreri. Vocea auctorialăintervine doar atunci când aducefaptele la timpul de azi:

„Au trecut mai bine de șaptezecide ani din acea zi, dar parcă simt șitrăiesc și acum jalea evreilor care sevedeau alungați, fără să știe de ce, depe pământurile în care de sute de anistrămoșii lor trăiseră în pace și înbună conviețuire cu oamenii locului.De ce ne dădeau afară din TârguOcna, orașul atât de drag în care amtrăit o copilărie frumoasă, alături depărinții, frații și bunicul meu? Însufletul meu de copil, căruia-i plăceasă zburde cu prietenii prin LuncaTrotușului, am simțit că o întreagălume s-a prăbușit, iar eu m-amridicat dintre ruine, intrândneașteptat într-o altă vârstă, cea amaturității.”

,,Sub aripa neagră a războiului” tecucerește prin spiritul liber cu careautorul valorifică ideile, prin acelceva pe care nu-l găsești prea adesea,și poate fi citită cu deosebit interes șide către cei care nu dau brânci culectura...putând fi considerat însă șiun volum de referință pentruliteratura română și universală dar înacelași timp și un document deepocă»

A consemnat Ion Iancu Vale

Luni, 10 octombrie, ora 17:00,în sala mare a Centrului deCultură şi Arte „GeorgeTopârceanu” din Curtea de Argeş,se va lansa volumul „Cumpăna

României” (Editura Christiana, 2016) de Calin Georgescu,expert internaţional in dezvoltare durabilă.

Cititorii revistei „Curtea de la Argeş” îl cunosc pe autor,din revistă (a se vedea numărul din august 2016), dinconferinţa ţinuta la ziua revistei, ediţia 2015, de pe internetşi de la televizor.

Este vorba despre o carte care propune un proiect de ţară,

pune diagnostice lucide lumii şi României deopotrivă, darpropune şi soluţii realiste, ba chiar urgente („hrană, apă,energie”, sub sloganul „Pentru noi, prin noi înşine!”), o cartecare se poate constitui într-un benefic program de guvernare.

Vă vorbi despre carte prof. Pavel Chirilă (postfaţator alvolumului. Cartea are şi doua prefeţe, una semnata de EugenMihăescu, membru de onoare al Academiei Române, şi unade subsemnatul). Îşi va prezenta ideile autorul, într-o scurtăprelegere.

Sunt aşteptaţi iubitorii de cultură, prietenii revistei, toţicei interesaţi în „mersul lumii”, în soarta României – aflatăîn cumpană în această vreme.

LANSARE

DE CARTE EVENIMENTgheorghe PĂuNgheorghe PĂuN


35nr. 94, 2016

Deşi a apărut în anul 2014, cartealui George D.Piteş, Destine în impas(Fundaţia Culturală Antares, Galaţi)cuprinde povestiri scrise înainte deEvenimentele din Decembrie 1989şi ele radiografiază, cu un curajscriitoricesc destul de mare şi deriscant pentru vremea respectivă,moravurile societăţii comunisteromâneşti din ultimii săi ani dedictatură. Unele povestiri fac fărămenajamente şi fără frică decenzură acest lucru, pentru altelereferirile la tarele lumiiantedecembriste constituie doaringredientele necesare, din punct devedere epic, ale unor povestiri dedragoste trăite cu intensitate de feteinocente ce fac pasiuni pârjolitoarepentru şefii lor. Există multeasemănări între Regăsire şi Picăturade eternitate. Atât SilviaComănescu, din prima şi cea maiîntinsă piesă a volumului, cât şiCorina Vlădescu din cea de a douapovestire amintită, se îndrăgostescde şefii lor, una de inginerul RaduStroiescu, alta de inginerul MihaiViziru, şef de secţie la Fabrica deRulmenţi din Bârlad, devenit maiapoi profesor universitar şi decan alFacultăţii de Mecanică din Iaşi.Dacă bărbaţii din aceste cupluri facjoc dublu şi se lasă antrenaţi într-oaventură erotică pasageră, fetele,aflate la prima lor experienţă deacest gen, iau totul în serios şi-şidăruiesc fără precupeţire sufletele şitrupurile celor pe care-i considerăiubirile vieţilor lor. De subliniat căiniţiativele aparţin de fiecare datăacestor adolescente a căror raţiunede a fi este să se afle cât mai mult înpreajma celor ce le marchează

destinele aruncate brusc şi durerosîn derivă. Silviei i se spune brusc decătre Radu că nu vor putea fiîmpreună întrucât el urma să seînsoare cu altcineva. Mult maidiscretă, Corina nici nu îndrăzneştesă-şi facă asemenea speranţe, datfiind că Mihai era deja însurat şiavea şi copii. Ea îşi trăieşte cu toatăplenitudinea dragostea şi atât, iaratunci când rămâne însărcinată seretrage cu demnitate din această

legătură imposibilă şi se căsătoreşteintempestiv cu un mai vechiadorator pe care-l va face să creadăcă primul ei copil, tot Mihai, s-anăscut prematur. Universitarul vaafla după 20 de ani că e tatălbiologic al unui băiat şi anumeatunci când fosta sa amantă vine să-l implore s-o ajute în legătură cuexamenul de admitere a fiului lafacultatea pe care o păstorea. Ceeace se va şi întâmpla, fiul urmând săcalce apăsat pe urmele celuiresponsabil de zămislirea lui tainică.

Destinul Silviei este unul multmai sinuos şi plin de peripeţii. După

despărţire, trece printr-o depresiegreu de suportat. La angajare i se dăde înţeles că trebuie să devinăibovnica angajatorului şi cum earefuză acest lucru la modă, viaţa eiprofesională se transformă într-uncalavar. Cu greu rezistă avansurilordonjuaneşti ale lui Vlad Popescu.Speră ca va scăpa de insistenţeleşefului libidinos dacă se va căsătoricu inginerul Pavel Drăgan care se vamuta în apartamentul ei, dar dupăfoarte scurt timp de la nuntă, îşi vada arama pe faţă. Silvia rămâneînsărcinată, el se ţine de chefuri cuprietenii din burlăcie şi nu mişcă unpai prin gospodărie. Când fac oexcursie prin Austria, Pavel disparede la hotel în chiar preziuaîntoarcerii în ţară. Soţia va primi ovreme scrisori de la transfug care-ipromite s-o aducă şi pe ea şi pe fetiţalor, Rela, în Occident, dar şicanelepe care i le face Securitatea din oraşîntrec orice imaginaţie. La sesizareainginerului Popescu, directorulInstitutului de Proiectări o anunţă cătrebuie să se transfere. Ajunge,astfel, la un I.A.S. din afara oraşuluiunde totul pare să fie în ordine, atâtdirectorul cât şi colega de birou fiindoameni foarte cumsecade şi foartesăritori. Atmosfera e destul deplăcută şi ea face să pălească unelegreutăţi pricinuite de condiţia denavetistă. Totul durează însă până ceîn acelaşi birou apare şi se instaleazăun fel de Iago în persoanatopometristului Titi Păunescu. Tipde flecar simpatic, acest Titi reuşeştesă-i sucească minţile şi s-o dominediabolic pe Silvia, ca şi cum arhipnotiza-o. Iniţial, proiectanta etentată să spere într-o căsătorie

O carte a dreptuluila iubire

Ion ROȘIORU


36 nr. 94, 2016

onorabilă, dar partenerul nu eradeloc ceea ce lăsase să pară, ci unpervers libidinos care într-o searămai aduce un cuplu şi propuneschimbarea partenerelor de sex. Aşaa cunocut, alături de acest „monstrucare distruge totul în jurul lui”(p.71), mocirla vieţii de care doarauzise până atunci. E nevoită să setransfere din nou şi astfel ajunge laDirecţia Agricolă Judeţeană.Lucrurile par a fi intrat pe un făgaşconvenabil. Trimisă într-o delegaţiela Direcţia Tehnică din MinisterulAgriculturii, Serviciul Investiţii, îlcunoaşte pe directorul Căzănescu,văduv, la cincizeci de ani ai lui şi cupărul alb. Acest înalt funcţionarministerial îi propune funcţionareidin provincie să-l accepte de soţ, cutoate că între ei era o diferenţă devârstă de vreo 20 de ani, fără a maipune la socoteală pe cele de ordincultural şi social. Silvia e conştientăde aceste bariere şi tribulaţiile nuzăbovesc să înceapă s-o roadă. Vareuşi să le depăşească doar datorităfaptului că-l va reîntâlni pe Radu,prima ei iubire din ŞcoalaPostliceală de Desen Tehnic. Şi el,ca şi ea, era divorţat şi creşteacopilul care-i revenise în urmadivorţului şi a partajului. Luiza,fosta sa soţie, femeie de-o moralitateîndoielnică, rămăsese la Bacău.Nimic nu va mai interpunea deacum în calea căsătoriei lui Radu cuSilvia care, în ciuda avatarurilor princare trecuse, nu încetase o singurăclipă să se gândească la el cudragoste nestinsă.

Din acelaşi aluat sufletesc esteplămădită şi Sofica din Ah,dragostea.

O trăsătură comună a eroinelordin prozele lui George D. Piteş e cătoate visează la iubiri unice, lapicătura lor de eternitate, la absolut.S-ar putea vorbi chiar de-o temă aincompatibilităţii în relaţiile dintreîndrăgostiţi sau doar pretendenţi laacest sentiment capital. Schiţa Javramea dragă se vrea, în acest sens unmic ghid de iniţiere în dragostea

care unicizează ori îlindividualizează superlativ pe celales. Aşa ceva crede că face studentaElisabeta Prună atunci când îldorlotează pe narator cu apelativuldin titlu, ceea ce lui îi repugnă, deşidevenise cunoscut astfel în întregcentrul universitar. Drept care fatapune brusc capăt relaţiei ei cupolitehnistul care nu-i acceptasecuvintele sub care se ascundea odrăgălăşenie fără margini, ironiaadresativă fiind o modalitate de asalva relaţia de melodramatic. Altstudent politehnist, Cătălin Ispas,din Ce este incultura crasă?, punecapăt relaţiei cu filoloaga Aurora

Săileanu chiar în seara zilei când s-a îndrăgostit de ea la prima vedere,motivul fiind acela că fata,cicălătoare şi obositor de doctă,făcea prea mult caz de cunoştinţeleei literare şi de pronunţiaenglezească impecabilă.

Despre starea precară aagriculturii socialiste lăsate pe mânaelevilor, studenţilor şi soldaţilor,despre corecţia din acest sectoreconomic de bază, cu depăşiri deplan aduse din condei şi despreîmbuibarea căpeteniilor din unităţileagricole, George D. Piteş va scrie cunerv satiric şi umor spumos în DoiPreşedinţi, unde caragialeştii AxenteCosaşu şi Procopie Văcaru fac unchef montruos la o bodegă şi seîntristează la lectura unui articol încare se relata despre asasinareapreşedinţilor Statelor Unite ale

Americii. Prin faptul că aceşti doiveri, cu pile la Minister, eraupreşedinţi de c.a.p.-uri în două satevecine se chema, adicătelea, căaveau numele funcţiei lor în comuncu Abraham Lincoln, JamesAbraham Garfield, WilliamMcKinley şi J.F.Kennedy. Ceea ce îiface să crească enorm în propriii lorochi şi să creadă că deja joacă un rolmăreţ în istorie, chiar de va fi să-şiîncheie destinele într-un chip tragic,nicicând înţeleşi cum se cade deţopârlanii din bodega slugarniculuivenetic Gavrilă Pivniceru. Nuvela afost scrisă, nota bene, în 1989!

Nu e cruţată nici degradareaînvăţământului din perioadaantedecembristă când elevii erauscoşi de la cursuri pentru tot felul deactivităţi: munci agricole, curăţenieîn localitate pentru că se aşteptauvizitele unor mahări politici de lajudeţ sau din capitală, activităţicultural-ideologice în cadrulFestivalului Naţional „CântareaRomâniei” etc. În Lecţia de morală,o tânără profesoară de limba şiliteratura română îşi ceartă elevii cănu învaţă şi-i întreabă moralizator cevor să ajungă atunci când vor fimari. Are însă proasta inspiraţie săle sugereze că vor deveni măturătoride străzi şi săpători de şanţuri. Ori eitocmai asta făcuseră în ultimile douăzile precedente, dat fiind că seaştepta ca primul ministru sădescindă cu surle şi tobe în urbea încare se găsea şi liceul lor intrat şi elpe orbita dezabuzării naţionale şi alehamitei de tot şi de toate.

George D.Piteş e şi un portretistde rasă, unele din piesele cărţii salefiind în întregime doar aşa, precum,de pildă, cerşetoarea Coana Frosa,din Astă seară, proză amintind deunele din scrierile prea puţindinamice ale lui Barbu Delavranceade la care împrumută, pare-se, şiuşoara tentă naturalistă. La fel, înprima parte a sa, e proza Îngerul,avându-i în prim plan pe doi hâtrisoţi aproape octogenari, însă a douaparte a povestirii se revarsă într-un


37nr. 94, 2016

senzaţional cu irizări fantastice deun haz nebun: la fereastra lui MoşTomiţă se aud bătăi insistente în plinmiez de noapte. Gazda are pornireasă creadă că a venit moarteadeghizată în înger cu zulufi deculoarea grâului copt. Deschizându-i fereastra musafirului straniu, luiTomiţă îi e dat să audă o poveste detoată pomina: Sânziana Dumitrescufugise de la vecinul de apartament,un profesor de engleză, a cărui soţieplecată pentru două zile la ţară seîntorsese inopinat cu una maidevreme şi brudnica amantă sefurişase goală puşcă pe fereastracuibuşorului de nebunii şi,sprijinindu-se de bordura de la etajulal doilea, ceruse milă şi îndurare dela bătrâneii care, dumirindu-se cumstau lucrurile şi cât de năbădăioasăşi de dulce e şi dragostea astainterzisă, fac un haz nebun de carese molipseşte şi cea căreia nu i-ar fifost moale de-ar fi alunecat în golcând se jucase de-a omul-paianjen.Literatura se mai face şi în afaraunor mesaje critice neapărat socialeori politice demascatoare. Pe liniaÎngerului se eşalonează şi Antenăpentru bulgari, în care e exploatatplurisemantismul verbului a„prinde” care dezvoltă inspirat o

anecdotă din „iepoca de aur”. Patrucooperatori fruntaşi din StaraGodina sunt trimişi într-o excursieîn România. Întorşi în ţara lor suntinvitaţi să-şi relateze impresiile dinţara vecină şi prietenă, dar delegaţii,obosiţi şi înfricoşaţi se codesc, cuexcepţia unuia care trăsese vreo treitării să-şi facă oarece curaj şi careconclude că pentru nimic în lume n-ar mai repeta această experienţăturistică: în România toţi băştinaşiiumblau cu tot felul de ţevi şi desârme în mână şi se întrebau unul pealtul dacă au prins şi cum au prinsbulgarii. Delegaţii se simţeau vizaţi,dormeau iepureşte şi evitau sădeschidă gura spre a nu-şi trădanaţionalitatea. Doar un şofer de TIRîi decebăluieşte cât de cât pe bieţiicolectivişti bulgari înspăimântaţi degândul că românii vor trece Dunăreaşi că vor declanşa războiul în care-ivor măcelări fără milă. Mulţiascultători n-au priceput niciodatăcă românii, a căror televiziunenaţională emitea doar două ore pezi, căutau emisiunile TV alevecinilor lor bulgari, sârbi, turci sauunguri. E bine să nu se uite acestadevăr frustrant, de care, din păcate,nostalgicii anilor de dictatură roşiefac totală abstracţie.

Cartea lui George D.Piteş setermină cu o proză scrisă într-unregistru grav şi care este o meditaţiepe tema morţii şi a curgeriiimplacabile a timpului. Respectivabucată lirică subsumabilă poemuluiîn proză i-a fost inspirată de vizitape care autorul o face la mormântultatălui său ce-şi doarme somnul deveci într-un cimitir cernavodean.Respectiva vizită este, după cumobservă prefaţatorul Neo Nerva, unaemoţionantă şi întru totulrăscolitoare de conştiinţe.

George D.Piteş este un prozatorcare excelează în mai multe registre:dramatic, ironic, anecdotic, ludic,parodic, satiric, parabolic, gnomic,SF, poetic ş.a., dovedindu-se defiecare dată convingător şinelăsăndu-şi cititorul să seplictisească nici măcar o singurăclipă, fie că-l face să râdă în hohote,fie că-l obligă să-şi şteargă pe furişcâte o lacrimă pentru cei ce-şi simtdestinele în impas. Cartea sa e unaa dreptului la iubire, o iubire dincolode convenienţe şi de bariere socialede tot felul. Iar povestea cu existenţaunei literaturi de sertar înainte de1989 n-a fost deloc o cacialma, aşacum s-a încercat să se acreditezeideea de unii sceptici categorici.

Se făcea, în visul ei, că îi eram alăturişi că împreună cu alţi oamenimii şi mii, şi mii... de oamenilevitam printre aştriculegând pulbere stelară,în coşuleţe rotunde de răchită,pentru a fi dusă pe Pământşi transformatăîn cărămizi strălucitoare,asemenea unor lingouri de aur.Oamenii, tăcuţi şi preocupaţiroboteau, de zor, fără odihnă,printre stelele arzănd,crontra cronometru parcă,

deoarece trebuia ridicată, de grabă,o nouă şi mare Bisericăcăci cele durate până atuncise năruiseră ca într-un funest joc de popice.Este dimineaţă, ea este obosită,fără vlagă şi transfiguratăiar eu, doar Poetul, o ascult cu atenţieşi îi aşez visul celest, în literă.

*La televizor se comentează, iar şi iar,ultimile atacuri ucigaşece bântuie de o vremebătrâna şi neodihnita Europă...

Visul doi,

cu pULBERE de steleIon Iancu VAleIon Iancu VAle


38 nr. 94, 2016

Demersul nostru educațional, alăturide familie și comunitate, are ca idealdezvoltarea liberă, integrală șiarmonioasă a individualității umane,formarea personalității autonome șicreative a tinerilor ce vor deveni apțipentru integrarea socio-culturală șiprofesională deplină într-o lumedinamică, supusă unor transformăricontinue. Școala noastră are în vedereformarea unui absolvent autonom,responsabil, în măsură să decidă asuprapropriilor trasee de dezvoltareprofesională acest fapt, dorindu-se a firealizat printr-un deplin parteneriat.

În acest sens partenerii noștri socialiși întreaga comunitate locală au datoriasă sprijine, prin diverse forme, eforturileconducerii unității școlare de a asigurafinanciar, școlarizarea elevilor în cadrulmăsurilor de protecție socială și destimulare a elevilor pentru o pregătireperformantă.

Tot ceea ce s-a realizat pană inprezent demonstrează că Școalagimnaziala „Sfântul Nicolae” Pietroșițase caracterizează prin seriozitate,profesionalism, acceptă alternativele șipromovează spiritul democratic. Putemspune că școala impune respectarearegulilor școlare, a ordinii, a compor-tamentului civilizat și a disciplinei.

Oferta educațională actuală, chiardacă perfectibilă, conferă cadrul natural

propice desfășurării unui învățământmodern, capabil de performanțespecifice nivelului de vârstă al elevilor,abilităților, competentelor și intereselorde formare ale acestora.

Elevii școlii sunt preocupați înobținerea de rezultate bune, deperformanțe școlare, participă laconcursuri, părinții au încredere înmunca elevilor și mai ales a cadrelordidactice.

- astfel elevilor li se va asigura opregătire profesională echivalentă cupregătirea standard din alte țărieuropene;

- se va implementa instruirea șieducarea elevilor în vederea adaptării șiintegrării lor sociale la viitoareleschimbări economice, sociale și culturale;

- elevul cu aptitudini deosebite seafirmă.

Toți elevii devin competitivideoarece școala noastră asigură:

- formarea competențelor necesareintegrării sociale și învățării permanenteîn vederea adaptării la schimbărilerapide din toate domeniile;

- formarea atitudinilor moral-civicenecesare pentru a face față amenințărilorla adresa omului și societății (violența,imoralitatea, drogurile etc.);

- șanse egale pentru toți elevii.În școala noastră elevul va

beneficia de un sistem de învățământ:- retehnologizat (accesul la comuni-

cații electronice, funcționarea rețeleiinformaționale, tehnologii didacticeaudiovizuale modernizate);

- deschis, promovând egalitateașanselor, care să dezvolte dimensiuneaeuropeană în educație la toate nivelurileși să faciliteze accesul larg, transnațional,la resursele educaționale din Europa;

- orientat spre pregătirea bunuluicetățean;

- bazat pe un managementprofesional în toate domeniilefuncționale esențiale și prin toatefuncțiile manageriale recunoscute.

În ceea ce privește climatulorganizației școlare, am putea afirma cucertitudine că este un climat deschis,caracterizat prin dinamism; este unclimat stimulativ, care oferă satisfacții,iar relațiile dintre cadrele didactice suntdeschise, colegiale, de respect și sprijinreciproc. Cultura organizațională esteputernică, bine structurată, solidancorată în tradiția școlii de a forma buniabsolvenți și indivizi angajați civic, areobiective clar conturate și componențibine pregătiți profesional, dornici depromovare a noului și de formarecontinuă.

Toate acestea se reflectă pozitiv înactivitățile instructiv-educative și înconduita cadrelor didactice.

Din dorința de a pune bazele unuiînvățământ democratic, școala noastrăși-a propus să devină receptivă față deprincipiile inovatoare, urmărindcreșterea gradului de responsabilizare șide implicare a elevilor în procesul deluare a deciziilor.

Pe toată perioada acestui an școlar,care tocmai a început, cadrele didacticese vor mobiliza (așa cum au făcutîntotdeauna), vor depune o muncă decalitate, punând pe primul plan elevul cunevoile și particularitățile de vârstă aleacestuia, deoarece școala este lăcașul decultură, unde se formează caractere șioamenii de mâine, este locul undefiecare elev își atinge maximum decapacități intelectuale, morale, civice șide lucru în echipă, pentru a se integra înmediul social concurențial.

În parteneriat cu ceilalți factoriinteresați de educație, școala vafuncționa într-un proces al„transparenței” și al „transferabilității”competențelor profesionale sub deviza

„ÎNTR-O SOCIETATE BAZATĂPE CONCURENȚĂ, NOI TREBUIESĂ FIM PREGĂTIȚI PENTRU A FIPRIMII”.

ÎNCEPUT DE AN {COLAR LA PIETRO{I}APROIECTE {I SPERAN}E

Prof. Elena ANGHEL


39nr. 94, 2016

ORGANIZATORI

¨ Consiliul Judeţean Dâmboviţa,¨ Centrul Judeţean de Cultură Dâmboviţa, ¨ Societatea Scriitorilor Târgovişteni,¨ Biblioteca Judeţeană „I.H. Rădulescu”. ¨ Complexul Naţional Muzeal „Curtea Domnească”

În organizarea Centrului Județean de CulturăDâmbovița, a Societății Scriitorilor Târgovișteni, aBibliotecii Județene „I.H. Rădulescu”, a ComplexuluiNațional Muzeal „Curtea Domnească”, cu sprijinulUniunii Scriitorilor din România, se desfășoară ConcursulNațional de Literatură „Moștenirea Văcăreștilor”, cu patrusecțiuni de creație (poezie, proză scurtă, eseu și teatruscurt), ajuns anul acesta la ediția aXLVIII-a. Concursul se adreseazăcreatorilor din toată țara, care nu auîmplinit 40 de ani, indiferent dacă suntmembri ai uniunilor de creație ori auvolume de autor.

Concursul urmărește să descopere,să sprijine și să promoveze o literaturăde certă valoare umanist-estetică,deschisă tuturor abordărilor, căutărilorși inovațiilor din interiorul oricărorexperiențe ale canonului specificromanesc ori universal. Concurenții –care pot participa la una sau mai multe secțiuni - se vorprezenta la concurs cu un grupaj de maxim 10 titluri pentrusecțiunea de poezie, 3 proze, însumând maximum 8 paginila secțiunea proză scurtă, 1-2 piese de teatru scurt (inclusivpiese pentru copii), pentru secțiunea teatru scurt. Se potaborda teme la alegere. La secțiunea eseu (două lucrări decirca 4-5 pagini), tema este „Literatura românăpremodernă la Târgoviște”.

Lucrările vor fi editate în word, cu caracter Times NewRoman, corp 12, la un rând și jumătate. Acestea vor aveaun motto, ce se va regăsi într-un plic închis, conținând unCV detaliat (numele concurentului, data nașterii, activitatealiterară, adresa și, obligatoriu, numărul de telefon), și vorfi trimise prin poștă (imprimate pe hârtie și pe un CD), până

la data de 25 octombrie 2016, pe adresa: Centrul Județeande Cultură Dâmbovița, str. A. I. Cuza nr.15, cod poștal130007, Târgoviște. În cazul în care, lucrările vor fi trimiseprin poșta electronică (e-mail:[email protected]), acestea vor fi însoțite deun motto, precum și de un CV (datele personale solicitatemai sus), organizatorii asigurând confidențialitatea acestorapână ce juriul va delibera și va stabili premianții ediției.

Concurenții care au obținut un premiu la una dintresecțiuni, în edițiile anterioare, se vor putea înscrie înconcurs doar la o altă secțiune.

Concurenții care nu vor trimite toate datele deidentificare (în special data nașterii) vor fi eliminați dinconcurs.

Nu vor participa la concurs lucrările care vor fi trimisedupă 25 octombrie 2016, data poștei.

N.B.Premianții vor fi invitați de către

organizatori în zilele 4 și 5 noiembrie2016, la Târgoviște, la manifestărileorganizate în cadrul Festivalului-ConcursNațional de Literatură „MoștenireaVăcăreștilor” - ediția a XLVIII-a, 2016.

Premiile, în număr de 18, în valoare decirca 5000 lei, vor fi acordateconcurenților, în vechea Cetate de Scaun,cu ocazia festivității de încheiere aconcursului. De asemenea, lucrărilepremiate vor fi publicate într-un volum

editat de Centrul Județean de Cultură Dâmbovița, încolaborare cu Editura „Bibliotheca”.

Relații suplimentare:Centrul Județean de Cultură Dâmbovița – telefon-

0245/611184; e-mail – [email protected] saupe pagina www.cjcd.ro (unde vor fi publicate și rezultatelefinale).

Notă finală:Orice modificare a actualului regulament va fi

notificată în procesul-verbal de jurizare și adusă lacunoștința publicului de către juriul național, alcătuit dinpersonalități recunoscute ale vieții cultural-literarenaționale.

REGULAMENTREGULAMENTFestivalul-Concurs Naţional de

Literatură „Moştenirea Văcăreştilor”Ediţia a XLVIII-a,

Târgovişte, 4 - 5 noiembrie 2016

Cărţi noi în biblioteca

revistei Climate literare

Contact: Tel. 0722 702578 ; e-mail: [email protected] ;web site: http://climate.literare.ro

Cogito

„O rugăciune adâncă, înseamnă o tăcere adâncă”

nr. 94, 201640


1 al uniunii ziari[tilor profesioni[ti din rom3nia 2011-2012climate.literare.ro/arhiva/94.pdf ·...

Documents