al uniunii ziari[tilor profesioni[ti din rom0nia 2011-2012 · 2019-11-02 · cu fel și fel de...

Revist\ premiat\ cu medalia [i diploma „Pamfil {eicaru” pentru literatur\ 2008 [i„Premiul de excelen]\” al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din România 2011-2012

Climate

Presimțirea războiului, de Salvador DaliPresimțirea războiului, de Salvador Dali

literareRevist\ literar\ [i de cultur\ româneasc\

Fondat\: mai 2007

Anul 12septembrie 2019

119 Director fondator: Ion Iancu Vale

Director editor:

prof.dr. Gheorghe-Valeric\ Cimpoca

Director imagine: Anton Gagiu

Climate literareClimate literare

Semnează în acest numărMihail Lermontov/ Poeme...3Gheorghe Valerică Cimpoca/ În căutarea adevărului (37) ...4Dragoș Niculescu/ Impasurile fenomenologice...6Anton Gagiu/ La răsărit e apusul...8Mircea Gheorghe/ Virginia Mateiaș - Persistența memoriei...10 Ion Teodor Palade/ Caiet de școlar...11Marin Moscu/ Poeme...12Ioan Popoiu/ Hamlet la Elsinore...13George Ioan Canache/ O broderie a cuvintelor...15George Petrovai/ Filozofia indiană (3)...16Mihaela Mariana Cazimirovici/ Chemarea poeziei...18Mircea Drgănescu/ Poeme...19ITHACA/ Colaj liric...20Ion Iancu Vale/ Dialog redus...21Mircea Dorin Istrate/ Poeme...22Magdalena Brătescu/ ,,Umbre” de Marilia Sampler...23Al Florin Țene/ Cine i-a ,,omorât” pe zei...24Dorel Schor/ Proletari din toate țările...26Dan Teodorescu/ Piesă de teatru - cronică...27Ion Teodor Palade/ Haiku...28Liana Nicolae/ Poeme... 29Vavila Popovici/ Ieșirea din peșteră...30Anton Gagiu/ Am fost acasă la Dumnezeu...32Ioan Vișan/ Timpuri patriarhale...34Adrian Botez/ Poeme...35Paul Leibovici/ Misterele de la Vârtoape...36Catalin Turliuc/ Generosul Neagu...37Nicolae Vălureanu Sârbu/ Reflecție...39

2 nr. 119, 2019

CONTuRI PENTRu DEPuNERI DESChISE LA BANCA TRANSILVANIA TâRgOVIşTERO54 BTRL 01601201u02393XX - pentru depuneri în LEI - RO 04 BTRL EuRCRT00u0239301 -

PENTRu DEPuNERI îN EuRO (SwIFT: BTRLR022) - uSD: RO44BTRLuSDCRT00u0239301

Revistă editată de Societatea Culturală și Prietenie „LA NOI ACASĂ” Târgovişte ISSN 1843-035XRevista apare în colaborare cu Societatea Scriitorilor TârgovişteniTehnoredactare: Mariana Briceag; Secretariat: Reta Sofronie Iancu

Redactor şef: Ion Iancu Vale

Redactor şef-adjunct: prof.dr. Gheorghe Valerică Cimpoca

Colegiul redacţional: Anton Gagiu, Emil Stănescu, Florea

Turiac, Gabriel Mihalache, George Piteș, Vasile Didoacă Dojana,

Grigore Grigore, Ion Teodor Palade, Romulus Gandy Georgescu

Fondatori:

Ion Iancu ValeMircea Cotârţă

Sebastian Drăgan

Redacţii asociate - România:Bacău, Bistriţa, Braşov, Cluj-Napoca, Bucureşti, dev,Focşani, Iaşi, Suceava, Turnu-Severin, Hunedoara,Mangalia, Olăneşti, Dragnea, Ploieşti.Alte ţări: Anglia, Australia, Belgia, Canada,Danemarca, Elveţia, Franţa, Germania, Gibraltar, Israel,Italia, Macedonia, Portugalia, Republica Moldova,Serbia, Spania, SUA, Ucraina.

Colaboratori principali: Mihai Antonescu, Nicolae Bălaşa, Elena Buică, Roni Căciularu, Luca Cipolla, George Coandă, FlorianCopcea, Melania Cuc, Emilia Dănescu, Mircea Drăgănescu, George Filip, Dan Gîju, Dimitrie Grama, Dragoș Niculescu, DjamalMahmud, Menuţ Maximinian, Gavril Moisa, Octavian Mihalcea, Monica Mureşan, Ştefan Lucian Mureşanu, Florin Vărlan Neamţu,George Petrovai, Vavila Popovici, Georgeta Resteman, Puiu Răducanu, George Roca, Viorel Roman, Dorel Schor, Claudia Serea,Gabriela Căluțiu Sonnenberg, Al. Florin Ţene, Baki Ymeri, Mihaela Loredana Mușetescu, Gheorghe Neagu, Mihai Merticaru, IoanaStuparu.

Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor

INFO CLIMATEINFO CLIMATE

Coperta 1„Presimțirea războiului”

de Salvador Dali


3nr. 119, 2019

POEMEPOEME

de Lermontov Mihail Iurievicide Lermontov Mihail Iurievici

Gladiatorul murindGladiatorul murindCum freamătă cetatea, sublimă şi nebună...Măreaţa Romă urlă-n arenă-aplaudând -Doar el, străpuns, din sânge şi pulbere şi-adunăFără cuvânt, puterea şi ultimul lui gând.Zadarnic ochii-i tulburi mai caută-ndurare.Senatorii făţarnici, fălosul dregător,Cu laude-ncunună şi biruinţi şi-nfrângeri.Ce-i pentru-această lume de eşti şi tu cutareNecunoscut, sub lance căzut, gladiator? -Actor hulit şi singur, uitat în colb să sângeri.În sufletu-i din balta de sânge-acum desprinsO rază peste margini de lume s-a aprins.Nainte-i străluceşte Danubiul tremurând,Şi patria, mai albă ca floarea, ca oricândUn colţ al libertăţii lăsat întâia oarăCând a plecat să lupte-n arenă şi să moară.Îşi vede casa, tatăl cu mâinile bătrâneÎntinse către-un sprijin al zilelor de mâine.i vede, parcă ochii i s-ar deschide, vii,Copiii cum se joacă, prea scumpii lui copii.L-aşteaptă toţi cu daruri, măreţ, ca pe-o solie,Pe bietul sclav ce moare ca fiara-n câmp rănită,În desfătarea gloatei. Adio pe vecieO, Romă desfrânată, - o, patrie iubită.

Tu idolul atâtor gânduri strălucitoare,Europeană lume, nu eşti asemeni oare,Când fruntea ţi se-apleacă spre groapă, fără slavă,De patimi istovită, de îndoieli şi lupte,Fără credinţă, fără nădejdile trecute,Batjocorită lume, înfrântă şi bolnavă?

Civilizată, roasă de rău şi neputinţă,În ceasul de pe urmă te uiţi şi tu cu jaleSpre lumea depărtată a tinereţii tale,Uitată şi vândută cu-atâta uşurinţă,

Pe fleacuri şi podoabe şi luxuri şi parale.Durerile din urmă mai vrând să le fereştiAsculţi cântări bătrâne şi basme uneori,Legende fermecate din vremi cavalereştiŞi laudele-atâtor flămânzi linguşitori.

Îmi port pustiu prin noapteÎmi port pustiu prin noaptepasul meupasul meu

Îmi port pustiu prin noapte pasul meuPe drumul cu pietriş lucind la stele.S-apleacă peste lume DumnezeuŞi stau de vorbă stelele-ntre ele.

Solemn e cerul, minunat mereu!Pământul doarme-n ceaţă azurie.De ce mi-e sufletul atât de greu?Aştept ceva? Păreri de rău să fie?

Păreri de rău? De ce? În van sunt toate!Şi de la viaţă ce-aş mai aştepta?Vreau numai linişte şi libertate.S-adorm adânc, s-adorm, să pot uita!

Dar nu vreau somnul de mormânt să-mi fie!Să dorm pe veci şi totuşi pieptul meuSă fie încă plin de vlagă vieŞi să se-nalţe răsuflând mereu.

Şi zi şi noapte-auzul să-mi dezmierdeUn cântec de iubire lin şi clarŞi să foşnească-ntr-una, veşnic verde,Deasupra frunţii mele un stejar.

Mă înconjoară-o gloatăMă înconjoară-o gloatăcu fel și fel de inșicu fel și fel de inși

Mă înconjoară-o gloată cu fel şi fel de inşiCu vorbe şi zorzoane în lumea lor de prinţi,Cu muzică şi dansuri şi minciuni-Predicatori sălbatici adesea-ncep să urle,În viermuiala stearpă, din trîmbiţe şi surle,Sub masca unor oameni cuviincioşi şi buni.

Cînd se întind spre mine uscate mîini ce vorSă simt, parcă, răceala şi-mbptrănirea lorŞi-a preastrălucitorului tumult,Eu mă prefac părtaşul mulţimii îmbătate,Dar sufletu-mi alintă dulci visuri, neuitate,Şi melodii preasfinte din anii de demult.

Dar uit de tot ce-n juru-i culoare şi venin,Şi amintirea-n timpuri mă poartă-acum senin,În zbor sublim, ca un lăstun ceresc-Mă văd copil prin locuri de-a pururi îndrăgite,Văd sera din livadă cu ziduri văruite,Şi lîngă iazul verde, conacul boieresc.

Ce linişte pe ape şi ierburi s-a lăsat!Se-ntinde fumul serii departe peste sat,Şi neguri se ridică pe hotar;Pe o alee-n umbră, printre tufişuri sure,Întîrzie apusul de aur în pădure,Şi frunza toamnei cade sub paşii mei, arar...

Tristeţi nebănuite în pieptul meu se strîng,Numai la ea mi-e gîndul, şi o iubesc, şi plîng,Mă-nchin icoanei sufletului meu,Cu ochii mari, ca focul şi apele-nălţimii,Şi zîmbetul, întăia cunună a luminiiDin zorii albi de ziuă, înrouraţi mereu.

Eram stăpîn acestei divine- împărăţii,Şi-atîtea ceasuri scumpe tot singur împărţii-În suflet le mai port şi azi, minuni,Ostroave înverzite ce în singurătate-mi,Prin încercări prea aspre, şi îndoieli, şi patemi,Răsar peste pustiuri, plutesc peste genuni.

Dar, cer al amăgirii, cu lumea ta mă miri-De ei sînt nepoftite şi visuri şi-amintiri,De la ospeţe-s aruncate- afar'-Ah, cît aş vrea să tulbur surîsul lor de gheaţăŞi-un vers de fier şi pară să le arunc în faţă,Mistuitor, în flăcări de scîrbă şi amar!


4 nr. 119, 2019

M-au fascinat mereu civilizațiileantice, fascinație alimentată înspecial de marile monumentelăsate în urmă și mi-am dorit săvizitez măcar una dintre ele ca săvăd cu proprii mei ochi cum aucontribuit oamenii la mărețeleconstrucții antice. Dintre cele șapteminuni ale lumii numai una esteîncă vizibilă și parcă timpul nu atrecut peste ea. Este vorba despremarea piramidă a lui Kheops dinGiza, Egipt, construită acum 4500ani. Pe măsură ce studiezmonumentele și aflu mai multedespre ele, mintea mea revinemereu la aceleași întrebări simple,dar deconcentrate. Ce știință și cetehnologii au făcut posibilăconstrucția monumentelor? Deunde au provenit și care estemoștenirea lor? Credința poatemuta munții din loc, se spune. Încazul vechilor egipteni se poatespune însă, că i-a făcut să mutemunții din loc, pentru a construi alțimunți. Credința în viața veșnică afăcut ca majoritatea faraonilor și afamiliilor înstărite să pregătească

încă din timpul vieții trecerea de laviața pământească la viața veșnică.În acest scop au folosit resursemateriale și umane, nelimitate.Egipteni pricepuți au inventat nunumai unelte specifice, ci și tehniciși metode ingenioase pentruridicarea construcțiilor.

M-am dus în Egipt ca să cautrămășițe ale trecutului său, sădescopăr ceva nou despremoștenirea sa străveche, mai alescă există multe legende careatribuie mărețele construcții,ființelor extraterestre. În expedițiafăcută în Egipt m-am convins cătoate construcțiile sunt făcute devechii egipteni care existau ca ocivilizație foarte avansată din punctde vedere tehnologic și alcunoștințelor în domenii precumastronomia, chimia, medicina,matematica și altele. Să amintim căvechii egipteni au descoperitmortarul cu 4.000 de ani înainteaerei noastre, mortar folosit înconstrucția piramidelor, templelorși al mormintelor. Datorită scrierilor,fie pe pereții templelor sau pesuport din papirus, egiptenii ne-aulăsat date despre multe dinaspectele vieții de zi cu zi. Ocălătorie pe legendarul Nil este ca oîntoarcere în timp printr-un labirintde mistere care te poartă spreexemple concrete ale erudiției șiînțelepciunii anticilor egipteni. Nuse știe cum au evoluat egiptenii dela o lume fără știință, plină demistere, la o lume civilizată. Cheiase află în secretele ascunse aleNilului care a reușit să ducă omul

spre o nouă civilizație printr-oevoluție spectaculoasă. Moștenireaegiptenilor datează de foarte multtimp, la noi venind informații deacum 7.000 ani, prin descoperireaunor obiecte casnice și a unoroseminte umane. Nilul se revărsaanual ca un metronom până cândomul modern i-a luat acest dreptprin construirea unui baraj laAswan. Acum Nilul este ca unanimal dresat și care pare înhibernare. Ne mai existândperiodicitatea revărsărilor nuputem înțelege calendarulegiptenilor, descoperit cu 5000 aniîn urmă, calendar care cuprindeatrei anotimpuri a câte patru lunifiecare (însămânțatul de dupărevărsare, creșterea culturilor șirecoltatul). Fiecare lună avea 30 dezile, împărțite in trei decade a zecezile, iar ziua avea 24 ore. La cele 360de zile ale anului egiptean lipseau5 zile și 6 ore ca anul să fie complet.Acest lucru dădea peste cap dataînceputului revărsării Nilului. Pentruegipteni, revărsatul Nilului erafoarte important și de aceea aveaunevoie de un calendar cât maiexact. Având cunoștințe deastronomie vechii egipteni resetauînceputul anului după steaua Sirius,care răsare o dată pe an în lunaiulie. Ei au transformat pământularid în pământ fertil princonstruirea de canale de irigații dela Nil către locuri mai îndepărtate.Se consideră că egiptenii auinventat primul sistem de irigații dinlume, iar Nilul a devenit cheiasuccesului lor. Deși înțeleseră legile

În cãutarea adevãrului (37).În cãutarea adevãrului (37).Enigmele Egiptului antic şi evoluEnigmele Egiptului antic şi evoluțția omeniriiia omenirii

„Timpul este prea lent pentru cei care așteaptă, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei

care se plâng, prea scurt pentru cei care sărbătoresc, dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate.”

William Shakespeare

Gheorghe Valerică CIMPOCA


5nr. 119, 2019

și ciclurile naturii pentru egiptenirămăsese totuși un mister. De cesoarele murea în fiecare seară șirăsărea a doua zi? Acest lucru i-adus cu gândul la ce se întâmplă cuviața lor. Urmează ca și soarele unciclu care se repetă, sau există oviață după moartea fizică? Așa aînceput la egipteni credința căexistă viață după moarte. Credințaîn viața de apoi i-a făcut pe egiptenisă considere că aveau nevoie detrup și în viața de apoi. Pentru acestlucru au conceput mormintecomplexe, de la morminte simplenumite „mastaba” și până lapiramidele gigantice din piatrădestinate faraonilor. În acestemorminte erau depuse pe lângăsarcofagul cu corpul îmbălsămat alfaraonului și numeroase obiectecasnice folosite în timpul vieții pepământ, iar pe pereții încăperilor șipe culoarele care duceau spreaceste camere mortuare eraupictate scene din timpul viețiiacestuia. Mormintele au devenitun indiciu al statutului social laegipteni. Cu cât erai plasat mai suspe scara ierarhică cu atâtmormântul era mai mare și maibogat în obiecte. Primele aplicațiiale geometriei și astronomiei s-audezvoltat la construcțiamormintelor de tip mastaba și s-aufolosit la construcția marilorpiramide. Pe lângă scenele pictateegiptenii au folosit și mesaje scrisecu litere cuneiforme. Egiptenii auvalorificat încă un dar al Nilului, careși-a definitivat amprenta asupraistoriei mondiale: papirusul. Auinventat cu 7000 ani în urmă unuldin primele suporturi portabile descriere din antichitate. Pe acestesuporturi putea scrie cu ajutorulscribilor evenimente care avea locin viața de zi cu zi, de la culturaplantelor la incursiuni militare. Dinaceste scrieri de pe papirusuriputem să încadrăm evenimentele șipersonajele în timp. Multeinformații despre construcțiamormintelor egiptene ne-au

parvenit prin intermediulpapirusurilor, dar pentru a apreciaaceste minuni trebuie să le vezi cuproprii tăi ochi. Totul a început laSaqqara în anul 2600 înainte deHristos, când Imhotep, medicul șiarhitectul faraonului Djeser aconceput un mormânt pe măsuraunui rege. Îngrijise trupul faraonuluiîn timpul vieții și i-a construit o casăpentru viața de apoi. Piramida luiImhotep de la Saqqara a uimitantichitatea. Urmașii acestuia s-aufolosit pentru construcțiapiramidelor de încercări succesive șiau început să-și calculeze cu atențieproiectele până au găsit o formulăpentru a calcula proporțiile uneipiramide perfecte. Ei înțelegeauprincipiile care stau la bazateoremei lui Pitagora cu 1000 aniînainte de nașterea lui Pitagora.Snefru a creat prima piramidăadevărată cu patru triunghiuri egaleși o bază pătrată. Pentru construcțiamarii piramide a lui Kheops a fostnevoie pe lângă cunoștințeteoretice și de tehnici specificeprelucrării blocurilor de granit, deinstrumente pentru verificareacalității blocurilor de piatră și acorectitudinii pozițiilor acestora.Progrese majore în arhitectură, artăși tehnologie au fost făcute întimpul Vechiului Regat, alimentatede productivitatea agricolă crescutăprintr-o administrație centrală binedezvoltată. Unele dintre vechilerealizări ale Egiptului, Piramidele șiSfinxul din Giza, au fost construiteîn timpul Vechiului Regat de cătrefaraonii Cheops, Chephren șiMenkaura. Cele trei piramide șiSfinxul au fost construite între anii2500 și 2400 înaintea erei noastre.Egiptul urmează pe o durată depeste 3000 ani perioade ciclice deprogres și dezvoltare cu perioadede stagnare sau regres. Acest lucruse observă dacă te deplasezi pe Nilde la Cairo la Aswan, unde găseștide o parte și de alta a lui, templefaimoase ca precum cele dinKarnak, Luxor, Edfu, Com Ombo,

Aswan sau Abu Simbel. Marilecapitale ale Egiptului: Memfis, Teba,precum și alte capitale mai tineresau mai efemere, alături de omulțime de centre orășenești, aufost construite si înfrumusețatevreme de sute de ani. Pe parcursultimpurilor, fizionomia lor a căpătatpersonalitate tot mai precisaîmbogățindu-se cu ziduri deapărare, cu temple, cu palate, cupiețe si desigur cu necropoleproprii. Multele realizări ale vechiloregipteni includ tehnicile de extracțiea mineralelor, măsurătoriletopografice, tehnicile de construcțiecare au facilitat construirea unormonumente grandioase precumpiramidele, templele și obeliscurile;un sistem matematic și un sistempractic și efectiv de medicină,sistemele de irigații și tehnicile deproducție agricolă, producțianavală, tehnicile de producție afaianței și a sticlei, noi forme deliteratură și primul tratat de pacecunoscut, întocmit cu imperiul Hitit.În căutarea vieții veșnice, egipteniine-au lăsat drept moștenire noțiunide geometrie elementară, științărudimentară și tehnologii incipientepregătind terenul pentrudezvoltarea intelectuală a lumii.Când ne gândim la culturileavansate intelectual și științific aleantichității occidentale apărutemult mai târziu, precum Greciaantică și Roma antică, ambeleculturi s-au dezvoltat în partedatorită vechilor egipteni.Cunoștințele lor nu au rămasîngropate în nisipurile deșertului, cis-au răspândit în întreaga lume,dincolo de malurile Nilului. În celedin urmă au ajuns la noi amintindu-ne că realizările noastre științifice șitehnologice se datorează unor geniinumiți egipteni.

(Va urma)

nr. 119, 20196

Climate literareClimate literareClimate literareClimate literare

IMPASURILEIMPASURILE

FENOMENOLOGICE FENOMENOLOGICE

ŞI CONDIŞI CONDIŢŢIAIA

TRANSCENDENTALÃTRANSCENDENTALÃDragoş NICULESCU

Continuaredin numărul trecut

4. Extensia fenome-nologică și abstracțiafenomenologică.

Astfel, cele două deplasăriale eu-lui conștient apar casensuri opuse, calitativ șicantitativ invers polare, fărăa-și fi însă una alteia

antagonică, ci din contră, realizându-și fiecare funcțiaautonom, neconstrângându-se reciproc. Dacă abstracțiafenomenologică de concentrare a eu-lui în sine a fostnumită de Husserl “reducție”, atunci dedublarea eu-luiîntr-un alt eu, cu pretenția de eu al meu pentru celălalt,poate, omolog, ar putea fi numită extensie (extensiefenomenologică), caz în care ar suporta din parteanoastră aceleași critici și corective cu legitimaretranscendentală. Se pare că numele de “extensiefenomenologică”, care ar putea fi atribuit proprietății detrangresare a eu-lui către un alt eu, i-a scăpat lui Husserl,ori Husserl a dorit ca termenului de “reducție” să nu i seslăbească forța semnificației dinamice prin atragerearăspicată a atenției către o altă proprietate dinamică aconștiintei, de natură inversă. Câmpul fenomenologictranscendental nu poate fi redus și nici extins, nu poatefi fragmentat, descompus și nici multiplicat sau unit prinaderarea la alt câmp fenomenologic. El reprezintă, înschimb, un sistem, o matrice individuală unică, distinctă,în care au loc uluitoare procese, desfășurări deproprietăți și deplasări de structuri cognitive aparținândconștiinței proprii a subiectului uman considerat, dar șirelaționări cu conștiința altor subiecți. În aceastăaccepțiune, câmpul fenomenologic ne apare, în reala luicomplexitate, sub două ipostaze: 1. ca un câmp vast almeu și al lumii, aproape permanent deschis, nelimitat,dar și 2. reprezentat printr-un model simplificat, carecuprinde doar doi subiecți: eu și celălalt, model mai ușorde folosit în analiza și exegeza filozofică. Pe de altă parte,

se observă că reducția fenomenologică, în sens rigurosoperațional, nu produce mutații sau aproximări îninteriorul structurilor* cognitive ale conștiinței, ci doardeplasări către înăuntru sau în afară ale lor, rezultanteale capacității conștiinței de a se situa (deplasa) înăuntrulsistemului propriu și în afara lui, și, relativ, în interiorulsistemului altei conștiințe. Am spus “relativ”, pentru căaceastă din urmă capacitate este, în realitate și în modriguros, limitată. Nici aprehendarea exhaustivă aconștiinței altuia și mai cu seamă pretenția transgresării,a deplasării unei conștiințe în interiorul celeilalteconștiințe (lucru care face obiectul așa numitelor, de cătreHusserl, “aprezentări”), nu sunt ușor de acceptat. Noi leconsiderăm, tranșant, ca nevalide, și pledăm încontinuare cauza decisivă, din punct de vederetranscentiv (TÎDE), a dezvoltării spirituale a existențeientităților umane sub semnul unicității și diversității, cuacceptarea, firește, a interrelaționării, aintersubiectivității, a ontologicului secund, social șicomunitar. Un exemplu de reducție metafizică, denumită,acolo, de noi, “Abstracție tolerată”, efectuată prin operațiispecifice metodei transcentive de lucru, a fostdesfășurată în TÎDE, cu ocazia stabilirii naturii, formuleiși prezentării modului de acțiune a factorului de reducțiemetafizică, dar și a celorlalte noțiuni transcentive –factori, cauzalități, subcauzalități –, unde se relevămodificări concrete intranoționale, intracategoriale, pescurt, intrametafizice.

În concluzie, urmare a celor mai sus expuse,considerăm drept greșit termenul de “reducțiefenomenologică”, neacoperit teoretic, și susținemdenumirea mult mai adecvată de “abstracțiefenomenologică”. De asemenea, ne declarăm împotrivasusținerii existenței “aprezentărilor”, adică a intuiriicalităților altei conștiințe, a constituirii celuilalt eu în eulmeu sau al fertilizării stranii a ego-ului meu în celălaltego, prin transgresare, cu rămânerea acestui ego într-odublă stare, perfect autonomă, dar și inclusă – atât însfera propriului cât și în sfera celuilalt. Considerămimprobabilă existența noțiunii categoriale și a naturiireale a “aprezentării”, adică a reprezentării(reprezentărilor) pe care eul meu, transgresat, le poateconstitui în sfera proprie a conștiintei mele printr-omisterioasă capacitate de pătrundere și cvasisubstituireîn natura conștiinței (eului) celuilalt. Nimeni și nimic nupoate susține validitatea unei astfel de teorii fantastice ,care susține, până la urmă, cu alte cuvinte, ca o conștiințăsă poată citi (pătrunde) și reda gândurile, trăirile,misterul, datele funcționale cognitive, reflexive, dar șipsiho-afective ale unei alte conștiințe. Este, din contră,cumpătat și justificat a afirma că “aprezentările” nu suntaltceva decât constructul reprezentărilor, sau“constituirea” în sfera propriei mele conștiințe a uneiimagini, păreri, aprecieri** limitate, aproximative,relative a datelor conștiinței celuilalt, pe baza prezentăriiîn fața conștiinței mele a acestor conștiințe străine, cu

nr. 119, 2019 7


care eul meu intră în relație, și a capacității conștiințeimele de percepție și intuire a acestor date. Dovada acesteimari dificultăți și ambiguități ale fenomenologieihusserliene sunt paradoxurile și impasurile de care s-aizbit Husserl în elucidarea propriilor teorii, obstacole pecare, în cea mai mare parte, nu le-a depășit, sau pe carenu s-a arătat de loc convins a le fi depășit. Paul Ricoeur,în ciuda subtilității analitice și a unui real talentscriitoricesc, expozitiv și arborescent, nuanțat, nu areforța de a ridica, într-un fel sau altul, vălul acestorechivocuri, de a încerca o soluție sau de a răspunde sonoracestor temeri.

* Prin “structură” trebuie să se înțeleagă acel termen spațialbine determinat, propriu sistemelor și teoriei sistemice;utilizăm, prin împrumut, noțiunea de “sistem” și “structuri”,pentru ale atribui numai în scop teoretico-descriptiv câmpuluifenomenologic, pentru a face explicația mai ușor de vizualizatși de înțeles. Aici, prin “structură” a conștiinței – undeconștiința reprezintă o categorie, un subsistem al sistemuluiglobal al câmpului fenomenologic – trebuie să se înțeleagăipostazele funcționale și dinamice în care evoluează conștiințasub vizorul analitic și interpretativ (hermeneutic) sau critic.

** Sau, conform lui Max Scheler, a sesizării existenței-valoare (Wertwessen) a celuilalt, care precede orice reflecțiesolipsistă și care este fondată pe cunoașterea de sine de lanivelul propriei mele existențe-valoare, un fel de iubire aceluilalt, proiectată asupra propriei mele persoane.“Comprehensiunea emoțională a celuilalt atinge obiectul săuveritabil; iubirea se îndreaptă spre existența-valoare a celuilaltși, în mod reciproc, existența-valoare nu este accesibilă decâtprin iubire; numai la acest nivel scăpăm de dificultățilecunoașterii analogice (P. Ricoeur)”. Iată cum, printr-oexcepțională intuiție, Max Scheler se referă tranșant la “iubire”ca factor explicativ, adică la dimensiunea energetic-spiritualăfundamentală a transcendentului (în calitatea lui detranscendent coborât în- și potențator al imanentului uman).

5. Dificultatea punerii în relație a reducțietranscendedentale și a reducției eidetice. Dificultățiîn cadrul temei sensului. Paradoxul experiențeitranscendentale în calitate de conștiință a ego-ului.

În problema relației dintre reducția transcendentalăși reducția eidetică, deși idealismul husserlian șifenomenologia, reunite inseparabil în doctrina ego-uluiși a constituirii sale temporale, delimitează foarte precisdomeniul reducției transcendentale – ego-ul factic – șidomeniul reducție eidetice – ego-ul eidos (ego-ul idee),Ricoeur atenționează asupra dificultății punerii în relațiea celor două concepte ale gândirii husserliene, prevenindcă nu este ușor să situezi reducția transcendentală, caresuspendă credința în “în sinele” lumii în funcție dereducția eidetică care trece de la fapt la esență. Iar în ceeace privește capacitatea acestei soluționări de a asiguraaccesul conștiinței la lumea obiectivă, de care, prinmecanismul conjugării acestor două reducții, pare,

aparent, desprinsă, ea e oferită de sensul vizării acesteilumi, “sens care este rezultatul unei modificări adiversului, o sinteză de unificare care recupereazăidentitatea obiectului, fiind inclus în viața intențională aego-ului concret”; concluzia celei de-a patra Meditațiieste că sensul lumii este exclusiv explicitarea ego-ului,exegeza vieții sale concrete.

Dar, tocmai în momentul în care calitatea valorică asensului pare să aducă o rază de lumină în complicatulmecanism fenomenologic, Husserl introduce o nouăproblematică: cea a reciprocitații punctelor de vedere șia “egalizării obiectivante”, moment în care Ricoeur seîntreabă și el “De ce această nouă aventură?”, careîngreunează suplimentar lucrurile și care conduce la unnou paradox. Să explicăm. Prin egalizare, eu devin uncelălalt printre ceilalți, și aceasta conține o dublă valență:pe de o parte, ea este o egalizare în sensul căreciprocitatea anulează privilegiul unui eu unic, iar pe dealtă parte, este o obiectivare, în sensul că aceastăreciprocitate are ca rezultat faptul că nu mai există decâtceilalți, eu sunt un celălalt printre ceilalți. Paradoxul carepune la grea încercare idealismul transcendental constăîn aceea că, în baza reciprocității, a egalizării, sensulceluilalt devine și sensul meu, se constituie în mine, deșiuniunea, existența comunitară nu ar trebui să șteargăidentitatea proprie, particulară a fiecărui individ, afiecărui membru. Observăm încă o dată, ca și înparadoxurile anterioare, comiterea aceleiași erori,ajungerea în același impas, care încalcă atât normeleontice ale existenței individualului, normele ontologiceale existenței diversității, cât și temeiurile creatoare aletranscendentului și condițiile de manifestare aletranscendentalului în imanentul conștiinței și al ființeiconștiente. O nivelare abuzivă, care aduce cu sine o nouăînchidere teoretică. Ricoeur comentează: “Vrând-nevrând, se pare că trebuie renunțat la asimetriaraportului eu-celălalt, pretinsă de idealismul monadic,pentru a da seamă de această egalizare obiectivantă,cerută de realismul sociologic. Aceasta este dificultateafundamentală legată de conceptul de intersubiectivitatetranscendentală, de îndată ce este vorba de a-l interpretaîn termeni realiști, ca legătură reciprocă a celorlalți într-o “lume a oamenilor”. Concluzionăm afirmând că •dezvoltarea de către Husserl a ideilor “reciprocitățiipunctelor de vedere” și a “egalizării obiectivante” încadrul temei sensului reprezintă o încărcare grevantă aidealismului transcendental-fenomenologic, cauzatoarede confuzie și închidere: • posibilitatea existenței înaceeași conștiință a sensului ego-ului pur, a sensului meuca celălalt printre ceilalți și a sensului celuilalt, cusuprapunerea și identificarea lor implicită, esteimposibilă.

Urmare în numărul viitor

nr. 119, 20198


Continuare din numărul trecut

Din volumul „La răsărit e apusul”.Capitolul IV: „Primii pași în carieră” (8)

Zi de septembrie din ultima decadăa lunii, zi de o frumusețe de basm, primadin cariera mea. M-am prezentat launitatea la care fusesem repartizat înportul de la Marea cea Mare. Venisemîn oraș cu două zile mai devreme pentrua căuta gazdă împreună cu Maria și cumama ei, cea care ne adusese cumașina. Găsisem o cameră la opersoană în vârstă. Nu era ceea ce nedoream noi, dar ne-am mulțumit cu cene oferea piața. În unitatea respectivăfusesem repartizați treisprezece ofițeridin promoție. Am fost adunați la primaoră a dimineții într-o sală de pregătirepentru a fi cunoscuți de... comandant.Eram emoționat pentru că nu știamcum poate evolua situația. Pe ușa săliide ședințe a intrat un colonel în vârstă,Podeanu se numea. Înalt, bine clăditfizic, cu părul albit de problemele vieții,cu privire ageră, pătrunzătoare, acestane-a privit pe fiecare de parcă eramcopiii lui, apoi a vrut să ne cunoască: deunde ești, unde locuiești, dacă eșticăsătorit, de ce ai ales unitatea din port,ce rezultate ai obținut în școală, ceaștepți de la cariera militară. Acesteîntrebări au fost valabile pentru fiecaredintre noi. În funcție de răspunsuri și deaprecierea comandantului urma să fimrepartizați pe subunități pe funcții decomandanți de pichete.

-Tovarășe locotenent Burlacu, mi seadresează mie colonelul Podeanu, pedumneata te repartizez la pichetul unude la compania a patra, aici am nișteprobleme cu comandantul companiei șivei ține locul și la comanda acesteia.Ohoo! Nici nu ajunsesem bine la post și-mi punea în cârcă comanda uneicompanii cu o sută de oameni, adicăpatru pichete. „Doamne, ce am să măfac?” Mă întrebam în sinea-mi pentrucă-mi era frică de neprevăzut. „Oare ce-l determinase pe colonel să-mi dea mieo asemenea sarcină, din treisprezeceofițeri câți eram acolo?” Poate doar

rezultatul dialogului pe care-l avusesemcu el. Trebuia să nu dezamăgesc. Darcum să fac? Cum să conduc fărăexperiență o sută de oameni ? În oricemeserie există un punct de plecare șiacela era punctul meu de plecare. Amconsiderat că pot avea rezultate pozitivedoar dacă sunt apropiat de oameni, atâtde ofițerii cu care lucram, colegii mei, desubofițer (doar unul singur), dar maiales de militarii în termen care eraupeste nouăzeci. Ei erau cei care aduceaurezultate, adică cei care făceauproducția. Și producția lor era paza lascara navelor care staționau în port. Cetrebuia să fac ca să am situația subcontrol? Să mă implic, să controlezritmic, direct toate activitățile, să-mi puncolegii ofițeri la treabă și să nu fac rabatde la disciplină. Cineva a avut de pierdutdin această situație. Cine ar fi putut fi?Numai Maria. Eram dedicat activității pecare o desfășuram trup și suflet multeore pe zi, iar Maria rămânea singură, măaștepta și... suferea. Deși nu mi-a spus,am observat acest lucru și am încercatsă dreg situația, dar fără rezultat pentrucă mă chema mereu datoria. Și ceea cenu doream să se întâmple s-a întâmplat,anume: Maria a luat o pauză și a plecatla părinții ei. Nu, nu a fost o despărțire,ci doar pur și simplu o pauză. După aniam aflat că de fapt mama ei o chemasedin obișnuința de a avea copiii aproapepentru că pe ea nu o interesa ce-șidoreau acei copii, importantă eradorința ei. Această situație m-aambiționat și mai mult și m-am dedicatși mai aprig meseriei. O astfel de situațiepoate fi o armă cu două tăișuri.Seamănă cu strânsul șurubului. Îl strângipână când la un moment dat acestapoate să crape, el sau materialul pecare-l strânge. În fiecare zi aveam câte oproblemă disciplinară în subunitate. Unsoldat a părăsit locul de serviciu și aplecat prin port la... cunoaștereaacestuia. Altul a primit de la un marinaralcool și nu a prididit să-l consume șicâte și mai câte. Am avut și situații de-adreptul hilare. Atunci când efectuam uncontrol încercam să cuprind cât maimult din efectivele aflate în misiune,

deși îmi venea foarte greu pentru că peatunci în port erau zeci de nave înșiratepe zeci de dane. Era miezul nopții,trecusem de dana treizeci și intram înzona în care acostau navele caretransportau containere. Ajung la o navăal cărui pavilion nu l-am putut distingede la distanța la care mă aflam. Înlumina becului de pe vapor care luminascara, văd profilându-se siluetasoldatului de la scară, dar... Avea cevasub braț. Mă apropii cutremurat de ungând rău... Dar... Degeaba. Sub brațacesta avea un câine. Pe atunci erau cuzecile prin port. M-a văzut. Nu a schițatniciun gest că ar intenționa să scapecâinele de sub braț. Îl ținea sub brațulstâng. Mâna dreaptă a dus-o la caschetăsă-mi dea raportul...

-Tovarășe... Nu l-am lăsat. L-amîntrerupt.

-Ce faci măi soldat, îmi dai raportulcu câinele sub braț? Dă-i drumul lacâine!

-Nu pot, tovarășe locotenent, a spusnesinchisindu-se de ordinul meu.

-Cum nu poți? am întrebatnedumerit.

-Câinele acesta este un cartuș dețigări, a răspuns.

-Cum așa?-Ia uitați-vă... și-mi face semn cu

capul să văd pavilionul vasului. Atunci m-am lămurit, era un vas sub pavilionfilipinez, iar pentru membrii echipajuluimaidanezii noștri erau o delicatesă. Într-o dimineață sunt anunțat telefonic decătre un operator de dană că un soldat

LA R|S|RIT E APUSULLA R|S|RIT E APUSULAnton GAGIU

nr. 119, 2019 9


aflat în serviciu în dana treizeici și șaseeste în stare avansată de ebrietate.Situația era gravă pentru că în oricemoment putea să cadă în apă și încheiaarmata în coșciug. Am alergat spre danarespectivă și... Da, soldatul de la scaraunui vapor sub pavilion libanez careîncărca bovine era tocmai... bun de scosdin serviciu. L-am controlat să găsescurmele „abaterii” asupra lui. N-am găsitnimic, dar era evident că băuse alcool.Mă uit în jurul locului de serviciu. În seararespectivă plouase. Și bovinele care aufost urcate în „burta” vaporului lăsaserăurme vizibile în pământul locului, dintr-una din aceste urme ieșea gâtul uneisticle. Am ridicat obiectul cu bucluc, erao sticlă cu „țuică” scoțiană golită pejumătate. Am luat sticla, am golit-o deconținut în pământul încă umed, apoiam aruncat-o în apă. L-am privit. Nuaveam pe cine dojeni, stătea în șezut peo șină de cale ferată și arăta dezastruos.Am chemat prin stație dispeceratulunității și am solicitat să-mi trimită almilitar pentru continuarea serviciului lascara navei respective. De atunci amintensificat controalele la soldații aflați înserviciu în special pe timpul nopții.Activitatea într-un port maritim așa demare unde intrau și ieșeau zilnic câtevazeci de mii de persoane și unde la unmoment dat se vorbeau toate limbilepământului (în rada portului așteptau săintre la dană pentru operațiuni deîncărcare/descărcare între patruzeci șișaizeci de nave) este intensă și plină deneprevăzut. În fiecare zi aveam soldațiimplicați în fel de fel de probleme: de laurcatul pe navă că l-a chemat cartul să-idea un ceva de mâncare; la invitatul încabina nu știu cărui marinar; părăsirealocului de serviciu pentru că îi făcuse cuochiul una din prestatoarele celei maivechi meserii din lume; la pierderea demuniție pentru că a umblat la pistolul dindotare și i-a căzut un cartuș în apă; larănire prin imprudență pentru că amanipulat arma din dotare fără să fienevoie să facă acest lucru și altele. Lângăunitatea noastră (ne despărțea doar ungard) era o bază de stocare a mașinilorDacia care plecau la export. Aici zilnic eraun du-te-vino de mașini, unele erau dusespre dane la îmbarcare, altele veneau ladescărcare cu tiruri uriașe. Colegul meudin promoția de ofițeri Nelu Stancu, omde-al locului își făcuse prieteni printre ceicare „mișcau” aceste mașini. Neavând

altceva mai bun de făcut a cerut unuiastfel de prieten o mașină pentru a... seplimba prin port. L-a văzut un alt coleg,Petru Mențel care-i propune onăstrușnicie: să demonstreze cât de bunșofer e și să arate la ce distanță poateopri mașina de zidul unei magazii. Și cecredeți că s-a întâmplat? Nelu s-a lăsatpăcălit de pariu și a vrut să demonstrezecât de viteaz este: „opresc la cincicentimetri de zid”, a spus el. Distanța lacare ne aflam față de zid era de circa osută de metri. A ambalat motorul, apoia apăsat pedala de accelerație și... nu s-a oprit la cinci centimetri de zid pentrucă mașina e... mașină și nu l-a ascultat. Aintrat în zid, apoi l-a străpuns și s-a trezitcu mașina în incinta unui depozit deproduse chimice. Norocul lui a fost căzidul era atât de vechi (construit pe laînceputul secolului) încât a cedat ușor,altfel zdrobea și om și mașină. Nelu nu apățit nimic fizic, poate mintea i-a fostserios zdruncinată, mașina însă eraboțită rău, iar cel care i-a dat mașina și-apierdut locul de muncă. Nu știu dacă maiera important că pierduse pariul cuMențel și că a achitat cheltuielile dereparații. Fusesem învățat de ofițeriinăscuți mai devreme decât mine că,dacă nu ai informații din interiorulsubunității, adică să știi ce facsubordonații când nu ești acolo, eștipierdut și riști să ai probleme dedisciplină în fiecare zi. Așa că trebuia să-mi fac informatori printre subordonați.Nu este o treabă ingrată, e necesară, așputea spune că este chiar obligatorie. Șicum se întâmplă în viața de toate zilelecei care vin la o astfel de cooperare nusunt de cea mai bună calitate, ba dincontra. Cu alte cuvinte sunt de acordpentru o astfel de cooperare persoanelecu tare de caracter, cu deficiențe deeducație, de pregătire, dar de bază sunttarele de caracter, slăbiciunile. Eadevărat, viața militară nu este pe placulmultora. Cum să te supui unor rigori, sărespecți anumite reguli, să ai un anumitcomportament, să respecți unconsemn? Cum, dar mai ales câți potface aceasta? Aveau loc derapajeserioase în rândul celor care eraudedicați carierei militare (vezi cazul demai sus), darmite pentru cei chemațivremelnic la arme. Unii dintresubordonați veneau la mine pentru „a-mi vinde” informații benevol, dar peacestea de cele mai multe ori nu le luam

în seamă pentru că puteau să fie și„petarde, fumigene”, adică praf în ochi.Le consideram valide doar dacă aceeașiinformație venea din mai multe surse.Așa că după mai multe încercări am găsittrei subordonați care să-mi serveascăinformații zilnic, îmi spuneau oricecredeau ei că poate fi informație (pentrumine era informație orice faptă de carenu aveam cunoștință), eu însă le filtramși într-adevăr obțineam ceva care să-mifolosească. Se întâmpla adesea să fiuchemat de ofițerul de contrainformații șisă-mi spună că: „vezi că soldatul X a urcataseară pe nava Y sub pavilion libanez, aconsumat alcool în cabinacomandantului, iar apoi acesta s-a dat lael-comandantul era homosexual-soldatul l-a înghesuit într-un colț alcabinei, l-a burdușit bine, apoi a fugit depe vas, dar și de la scara navei, de frică,însă a făcut un lucru și mai grav, a uitatarma din dotare în cabinacomandantului.” Nu eram uimit pentrucă știam de eveniment de la „sursamea”. Așa că am spus foarte calm,nefăcând pe uimitul că: „știu, am luat șimăsuri, soldatul X este scos din pază șibăgat la treburi gospodărești,monitorizat permanent”. A avut șireplică: „da, dar arma a rămas acolo încabina comandantului, e eveniment șitrebuie raportat”, a spus ofițerul decontrainformații. „Nu, nu a rămas, amspus, eu însumi am mers azi dimineațăși am ridicat pistolul și am vorbit și laPCTF să-l consemneze pe comandant pevas până la plecarea acestuia din port”.L-am lăsat mască, nu se aștepta la așaceva, adică la atâta promptitudine. La felde uimit însă am fost și eu puțin maitârziu când am aflat că sursa ofițerului decontrainformații era... chiar informatorulmeu. Deci acest individ „vindea” aceeașiinformație și către mine și către el. Și nueu eram primul. Deși eram foarte tânăr,din aceste întâmplări am învățat cătrebuie să fiu prudent, circumspect,atent în relațiile de serviciu. Lunafebruarie, vreme de iarnă, de gheață, iarîn Dobrogea iernile coroborate cu vântsunt cumplite. Eram acasă (la gazda meapentru că nu aveam încă locuințăproprie). Se întâmpla să fie una dinnopțile pe care mă străduiam să o petrecpe de-a-ntregul alături de soția mea.

Va urma

,,PERSISTENŢA,,PERSISTENŢA

MEMORIEI” MEMORIEI”

de Virginia Mateiaşde Virginia MateiaşCronică de Mircea GHEORGHE

Poetă din Montreal, VirginiaMateiaș revine după o tăcere deaproape 20 de ani de la ultimulvolum, Persistența memoriei,publicat în România în anul 2000la editura Sfinx, cu un nou volum,În umbra îngerului despre careînsă e dificil de spus dacă el

reprezintă fructul unei gestații poetice îndelungatesau recuperarea unei etape anterioare din creațiaautoarei.

Oricare ar fi situația, acest volum ne pune încontact cu o poezie elegiacă, rafinată, de o maresensibilitate, dar care evită patetismul și retoricaegolatră. Și, de asemenea, cu o poeziereflexivă, interesată de viața concretăcu sentimente, iubiri fericite șinefericite, frustrări, despărțiri șiregrete în fața efemerității șifragilității omenești.

Volumul este compus din treisecțiuni, Despărțirea, Cântecul Evei,În umbra îngerului - egale catemperatură, ca sugestie lirică, totușisuficient de diferențiate, prin finețeanotațiilor și a jocurilor metaforice, casă ne îngăduie să avem preferințe. Darpoeme antologice, găsim în totvolumul.

Unul dintre acestea este cel care dătitlul primei secțiuni, Despărțirea. Figura mameiapare aici într-un context sufletesc - singurătate, dor,compasiune, culpabilitate - întâlnit la mai toți poețiicare au evocat sensibil copilăria ori părinții, de laEminescu, trecând apoi prin Coșbuc și OctavianGoga, până la Adrian Păunescu. La Virginia Mateiașe de remarcat finețea cu care este sugerat complexulde sentimente, fără nimic clamoros ori patetic. Nu eo litanie după dragostea maternă rămasă în urmă, cio promisiune încărcată de melancolie, care se vrealiniștitoare :

M-a trezit lumina dimineții/ Și mamă, tu nu maiești lângă mine/ Rămâi mereu acolo/ În fațadrumului pe care-am plecat/ Singură, înaintea

șarpelui de beton/ clătinând din cap și vorbind cuvântul/ „Nu se mai întoarce Gina mea !”/ Dar eu îțispun mamă/ În fiecare noapte mă întorc/ Preț de-osecundă/ Și-ți mângâi mâna și fața/ Mâna care-acrescut patru copii/ Și care-n dimineața asta/Vorbește numai cu vântul !

Într-un alt poem, Mamei mele care pleacădespărțirea înseamnă trecerea din lumea reală înlumea amintirilor. Roțile devin o metaforă pentruneastâmpărul omenesc și pentru timpul niciodatăstatornic, devorator :

Istoria mea personală e legată de roți: de tren, demașini, avioane

Și de bagage inutile ca durerea, neliniștea șispaima.

Ah, glasul Căruciorului împins de mama cândvenea de la piață!

Doar zgomotul lui suna ghiduș:tic tac tic tac! Ceasuri nevăzute, perfid deghizate în roți mâncând asfaltul, aerul sau colbul din drumuri. Mâncând măruntaiele din noi!

Alteori se poate observa în cemăsură poeta reușește să producăaltă floare din mugurii tradiției. Înpoemul Grădina copilăriei neîntâlnim cu o temă care ne trimite lapoezia ruinelor, frecventă în literaturadin toate timpurile și, mai ales, înliteratura preromatntică și romantică.A fi impresionat de contrastul dintreimaginea jalnică din prezent a ceea cealtădată a fost un castel, o fortăreață,un oraș etc. este o stare poeticărepetată ad nauseam de zeci de poeți,de toate calibrele. Dar în poemulVirginiei Mateiaș timpurile suntavansate. E vorba despre viitorul tot

mai îndepărtat pentru cei de azi și, concomitent,despre prezentul ca despre un trecut tot maiîndepărtat pentru cei din viitor. Întrebareasubiacentă nu este unde sunt cei care au trăit noastră,ci unde vom fi noi care am trăit înaintea lor :

Între apus și răsărit voi colindă grădina pânăcând/ voi adormi și eu/ /.../ / După aceea va venicopilul meu/ să - mi caute zâmbetul ascuns întencuială./ Și casă se va prăbuși și ea/ și în grădinacu trandafiri vor întră mașini/ ce vor construi o nouăautostradă./ Atunci eu și ai mei, eliberați de spațiu,ne vom muta/ în cer/ de unde vom privi/ /.../ /oameni stranii pe care nu i-am întâlnit niciodată.

nr. 119, 201910


→ Continuare în pag. 11

Un poem cu sugestii de asemenea expresioniste,dar cu totul original și straniu este Avataruri, dinsecțiunea a secțiunea a treia, În umbra îngerului.

Poeta ne introduce într-o scenă erotică deseducție și inițiere, urmată de o coborâre, prinmetmorfoză, în lumea reptilină. Este o metaforă adegradării omenescului, într-o continuitate vagă cuIon Barbu, din Oul dogmatic (Că vinovat e totfăcutul/ Și sfânt, doar nunta, începutul) :

Și tot mai slabă, mai uimită,/ Ca într-un somnadânc am spus:/ -Vom fi o singură ființă/ Și pielea nu-mi mai e de trebuință/ O scot, ca pe deplin să-țiaparțin!/ Nu-mi amintesc de vreme, nici de mine,/Căci doar la lună uneori mai ies./ Din apa iazuluimurdară, doi ochi adânci si verzi/ la limba mea ceadespicată se hlizesc!

Cartea Virginiei Mateiaș, În umbra îngerului arepersonalitate, vocea poetei este originală șiinconfundabilă cu a altor poeți, dar înainte de aîncheia, se cuvine să precizăm că volumul estebilingv, cu versiuni engleze ale poemelor realizatede Andrada Ganea Vissarion și frumos ilustrat, deMona Ciciovan.

Și traducerile, totdeauna pertinente, mărturisind

empatie, imaginație și înțelegere pentru spiritulpoemelor (deloc ușor de recreat în engleză) șiilustrațiile cu culori calde sau reci, conturând figuriși siluete incerte, într-un fel de halou oniric, fac dincartea Virginiei Mateiaș un frumos obiect de artăsincretică.

E de sperat că autoarea va reveni mai repede cuun nou volum, apreciază scriitorul Mircea Gheorghein prefața cărții.

Lansarea volumului În umbra îngerului a avut locpe 25 septembrie, la Galeria Pop Art din Montreal,galerie ce găzduiește operele Monei Ciciovan,considerată ca fiind unul dintre cei mai valoroșiartiști plastici canadieni contemporani. Mereuatașată de pământul natal, Virginia Mateiaș dedicăTârgoviștei poemul Acest fir nevăzut ce ne leagă(pag 28). Apărută în ediție limitată, în condițiigrafice de excepție, cartea poate fi cumpărată și înformat electronic de pe Amazon.com.


nr. 118, 2019 11

→ Continuare din pag. 10

Ion Teodor PALADE

Emfază din fază (II)Emfază din fază (II)Penumbre - ale nopții, ecouri firave din lumile

rare, mișcau timpanul plecat amintirii.Presupus…, desenul luminii ar fi fost să întindă

timide diluții, ca o eclipsă scurtă, în presupusultipar al începutului de zi.

Cu pas ales, peste știute dungi suav-alburii, NaePotop, omul de casă al ultimilor cârciumari, gândiatunci, cu voce tare:

„Ce-ar fi fost să fie roșu…, vinul din oricarepahar rătăcit !”

Dădu repede peste adormitul Fane Lumânare,care-și tolănise oasele vremelnice pe două scaune,legate pe dedesubt cu o curea lată, roasă de vremespre unele margini.

Alături, printre sticle de tot soiul, un scaunsuferind părea că-și balansează un picior.

Nae Potop îndepărtă scaunul rebel, strânse

câteva sticle și pahare …În avântul lin, prelins conciliantelor mișcări, se

desluși o pală incoloră, sub care plutea un petec dehârtie, ca o tandră aripă de porumbel.

Nae Potop se aplecă și culese acel fluturaș,înainte să-și termine zborul, se frecă la un ochi șiciti :

„Încet, încet…, trecutul treceîn umbra timpului, discret !”

Răsuflă adânc, adăposti fărâma de hârtie înbuzunarul de la piept, privi fix tavanul, apoi șopti,prevăzător:

„E limpede…, acum am fost atins de ceva, deboala și durerea care l-au cuprins, definitiv, peneprețuitul nostru poet, de pe Vale...”

Încet, pe negândite, Fane Lumânare se ridicămeticulos, își recuperă cureaua, se balansă un pic,nestatornic, dar se-ndură să plece, ferindu-se descaune și mese, de parc-ar fi pășit printre tufe deurzici.

Afară, de sus, o ploaie subțire scălda ramaoglinzilor ruginite, picura pedant, inofensiv,inestimabile pretenții de somn…

Caietde [colar

nr. 119, 201912


Iubirea, piatra încercării

Dacă iubeşti visezi şi zi şi noapteCum prezentul se trăieşte-n şoapte,Cum stelele îşi preschimbă cerulŞi-ţi umplu-n strălucire giuvaerul.

Eu sunt diamantul şlefuit de tineÎntr-un curcubeu din zilele senine,Ne-ascundem în izvoarele din munţi,Cu flori de colţ iubirea îmi ascuţi,

Apoi te laşi pe piatra încercăriiPrivind în depărtarea valurilor mării,Unde spuma spală doruri multeCe-au ajuns să mişte urmele cărunte.

Tu eşti dulcea zâna a visurilor meleTe-nveleşti cu razele de stele,Trăieşti prezentul în miile de şoapteŞi-ndopi iubirea-n miere şi în lapte!

Sub visul meu...

Frumoasa mea, frumoasa mea,Rază de vis, rază de stea,Eşti înger şi lumină vie,Iubirea mea din poezie.

Comoară eşti pentru noi toţi,Eşti curcubeu pentru nepoţi,Eşti zâmbetul de primăvară,Mişcarea ţi-i de căprioară.

Pictată eşti neîncetatÎn cântul larg şi înălţatDe filomelele în zbor,Scânteie de iubiri şi dor.

Urci munţii şi marea seduci,Pe fânul stelelor te culci,În candele torni mir, frumos,Sub braţ de înger maiestos.

Iubeşti comorile vieţiiCe-apar în pragul tinereţii,M-aduni la sân ca om bătrân,Îmi legeni sufletul meu bun.

Tu ştii prea bine că se ştieCum se păşeşte-n veşnicie,Sub visul strâns cât o perdeaS-ascunde ghemul meu de stea.

Se poate muri…

Se poate muri din iubire,Se poate muri de noroi,De neputinţa de-a visaViaţa trăită energic în doi.

Se poate muri din căderi,Din neputinţa de-a zâmbi,Din necunoaşterea condiţiei,Oameni sub soare, de-a fi.

Se poate muri din orice,Dintr-un suflet mutilat,Dintr-o comoară ascunsăCa noutate fierbinte în pat.

Se poate muri şi zâmbindCând cenuşa din inima taCăptuşeşte ceru-ncercatCu răstignirea mea!

Combustii

Se va şti oare vreodatăCum vioara lăudatăA ieşit din piept pe stradă?

Încânta păsări şi soare,Ochi senini plini de mirareŞi iubirea trecătoare…

Se ştie că-n jurul eiAu căzut din cer scânteiArzând florile de tei?

Din combustii măsluiteAu rămas imagini muteCu noi doi pe vârf de munte…

Au rămas corzi şi căluş,Plâns prelung de ineluş,Urma vieţii în urcuş!...

Sânii tăi muşcaţi de maci

Când seara ne adună-n case,Laptopurile se deschid,Apar în toi chipuri frumoaseŞi-n visul lor de dor m-aprind.

Tu speri că o să vin odatăLa tine intrând prin pereţi,Te laşi sumară îmbrăcatăDe scuip în sân, de sperieţi.

Mai ai o aţă peste scoicaLa care tresar de o văd,În inimă-mi cântă EroicaŞi-s aţâţat pentru prăpăd.

Dar, iată, fug. Luna răsare,Ne strânge-n braţele-i de raze,Ne tot grăbim, răbdare n-areNici crucea dulcilor extaze.

Pornim mereu morişca vieţii,Ne-nvârte timpul ei pe loc,Din seară-n crugul dimineţiiIubirea-n inimă ia foc.

Şi ardem fulgere şi smirnă,Şi nu jelim pentru prezent,Jelim că n-o să mai rămânăDe-atâta ars un compliment.

E dimineaţă sus, pe munte,Tu te îmbraci şi nu te-mbraci,Eu visele le am cusuteÎn sânii tăi muşcaţi de maci!

ASCUNSUL ÎN VISEASCUNSUL ÎN VISEMarin MOSCU

nr. 119, 2019 13


HAMLETHAMLET

LALA

ELSINOREELSINORE

Ioan POPOIU

Continuare din nr. trecut

Urmează o noapte teribilă: încordat, hărţuit dintoate părţile, Hamlet se-ndreaptă înarmat spreapartamentul reginei: ,,E miez de noapte, plin de vrăjişi iele, / Când cască cimitirele, iar iadul / Pe lume suflămolimi; / Sânge-n clocot aş vrea să beau, / Ca soareleel însuşi să tremure” (Ibidem). În drumul său, el îlîntâlneşte pe rege îngenuncheat, într-un colţ, larugăciune, dar nu cedează ispitei de a-l lovi: ,,Îl pot lovidin spate cât se roagă / Acuma chiar, ca să-l trimit laceruri / Şi fapta-i să-mi răzbun. Dar să mai cuget (...)Năuntru, spadă,-alege timp cumplit, / Când doarmebeat, când urlă de mânie / Sau când incestu-l tragecătre pat (...) / Atunci să-şi dea spurcatul suflet Satanei”(III, 3). Prinţul se apropie de iatacul mamei, hotărât să-i vorbească pe măsură: ,,O, inimă, păstrează-ţi firea, -npieptu-mi / Să nu se-ncuibe sufletul lui Nero / Voi ficumplit, nu însă nefiresc / Îi voi vorbi-n cuţite, darniciunul de mânuit” (III, 2). Dialogul dintre mamă şi fiuse arată tăios de la început: ,,Ştii, Hamlet, că-ai jignit petatăl tău / Ştii, mamă, că-ai jignit pe tatăl meu /Răspunzi cu-o limbă,-aş zice, fără rost. / Întrebi cu-olimbă,-aş zice, blestemată” (III, 4).

Ameninţat de regină că va chema garda, Hamlet sedezlănţuie: ,,Stai aici, un pas să nu clinteşti / ...naintede-a-ţi fi pus / Oglinda-n faţă, ca să-ţi vezi în cuget”,ceea ce o sperie pe regină, care strigă alarmată, odatăcu Polonius, de după perdea. Hamlet, crezând că esteînsuşi regele, înfige sabia în perdea şi ucide pe Polonius,victimă a propriei nesocotinţe. El se-ndreaptă apoi spreregină şi-i pune în faţă oglinda propriilor fapte: ,,Nu-ţimai frânge mâinile.../ Să-ţi frâng mai bine inima (...) /Ce-ai făcut ? / O faptă ce-ntunecă roşeaţa sfiiciunii / (...)Făcând din taina nunţii zărăfie (...) / Ruşine unde-ţi este-mbujorarea” ?! (ibidem). Şi prinţul încheie sentenţios:,,Căci azi, când lumea gâfâie-n osânză, / Virtutea cereviciului iertare, / Se-nclină,-i cere voie să-l ajute.”(ibidem). Hamlet îşi revarsă apoi mânia împotriva

regelui, care-i pregătea surghiunul şi pieirea (vezi maisus). Scena din iatac se încheie dramatic şi sinistru: întimp ce urează mamei sale noapte bună, el părăseşteîncăperea târând cadavrul lui Polonius.

Hamlet încercase să trezească conştiinţa mameisale, dar nu prea reuşeşte, întrebată apoi de rege, ceeste cu Hamlet, ,,acest nebun de tânăr”, reginarăspunde doar atât: ,,Nebun ca marea şi ca vântul /Când se-ntrec în larg”. După uciderea lui Polonius,Hamlet, prinţul răzbunător, se arată necruţător cuslujitorii intriganţi din jurul său şi etichetează peRosencrantz drept ,,burete”, care ,,suge încrederea,răsplata şi puterea regelui”, inşi lipsiţi de inteligenţă:,,vorba cu tâlc adoarme în urechea bleagă”, şi atacă dinnou pe Claudiu, în prezenţa slujitorilor săi: ,,regele-i unlucru de nimic” (IV, 2). Arestat practic şi condus subescortă la rege, Hamlet îl înfruntă şi îl sfidează din noupe acesta, care-l întrebase ,,unde-i Polonius”: ,, La cină!Nu unde mănâncă, ci unde e mâncat, o anumităconvocare de viermi politici îl înconjoară. Chiar pesteregi, tot viermii-s împăraţi” (IV, 3). Drept pedeapsăpentru nesupunere şi uciderea lui Polonius, Hamleteste surghiunit în ,,Englitera”, fiind însoţit de temniceriisăi, Rosencrantz şi Guildenstern, care trebuie să-lurmeze pas cu pas şi să-l îmbarce, având asupra lorordinul secret de a fi executat la destinaţie (ibidem).

În drum spre Anglia, Hamlet poposeşte pe o câmpieîn Danemarca, unde vede trecând o oaste străină- înacest moment, intră în scenă un personaj nou,Fortinbras, nepotul regelui norveg, care cere printr-uncăpitan îngăduinţa de trecere prin regatul danez sprePolonia. Prinţul exilat află uimit de la acesta că nu evorba, de fapt, decât de o fâşie de pământ, ,,în care nu-i dobândă, ci doar faimă”. Oastea lui Fortinbras, caretrece în marş sub ochii săi, îi provoacă lui Hamlet noireflecţii despre natura umană: ,,Ce este omul, / Cândbunul lui cel mai de preţ şi ţinta / Sunt doar să doarmăşi să-nghită ? O fiară! (...) O parte doar e-n ea (minte)de-nţelepciune, / Iar trei sunt numai neputinţă” (IV, 4).Hamlet se compară pe sine cu Fortinbras, făcându-şialte reproşuri: ,,Pilde mari mă-ndeamnă, / Dovadăoastea-atât de grea şi deasă, / Supusă acelui palidcăpitan / Cu inima de zeu şi căruia / Puţin păsându-i cee să se-ntâmple, / Şi-aruncă-n vânt fiinţa-i pieritoare, /Se ia de piept cu soarta şi cu moartea / Doar pentrucoaja oului” (IV, 4). Impresionat de prinţul norveg, elgeneralizează: ,,Măreţ / E nu să arzi doar pentru pricinimari, / Ci să te-aprinzi chiar pentr-un fir de pai / Cândcinstea-ţi însăşi este-n joc” şi încheie: ,,Iar eu, / Cu tată-ucis, cu mamă pângărită, / Cu sângele şi cugetul înflăcări, / Las totu-n aţipire, (...) / De-acum, tu, viaţă-amea, / Înoată-n sânge ca să-nsemni ceva” (ibidem).

Dintr-o scrisoare a lui Hamlet către Horatio, aflăm

nr. 119, 201914


apoi că, după două zile de călătorie pe mare, corabiadaneză este atacată de piraţi, iar prinţul cade în mâinilelor, în timp ce Rosencrantz şi Guildenstern îşi continuădrumul spre Englitera. Prinţul relatează ulterior luiHoratio ce s-a întâmplat de fapt pe mare: înainteaatacului piraţilor, el plăsmuieşte, în timpul nopţii, o nouăscrisoare către englezi, prin care schimba vechea poruncăde osândire a sa în execuţia celor doi însoţitori (V, 2).

Ultimul act al tragediei debutează surprinzător cuapariţia a doi clovni, pe post de gropari, care sapă unmormânt, pentru a fi înmormântată creştineşte ,,unacare şi-a căutat singură mântuirea” (Ophelia). Dialoguldintre ei este instructiv pentru realităţile epocii-primulclovn remarcă faptul că ,,spânzurătorile sunt clădite maitemeinic decât bisericile” (V, 1). Hamlet, însoţit deHoratio, pătrunde în scenă şi intră în vorbă cu primulclovn, apoi, cu o ţeastă în mână, el îşi continuă reflecţiileamare, lucide, despre condiţia umană: ,,ţeasta asta...afost poate a unui om politic” sau a ,,unui curtean”, a,,unui avocat”, a lui Yorick, ,,măscăriciul regelui”, iaracum este ,,al lordului Vierme”, ca să încheie: ,,la cetreaptă josnică ne întoarcem noi, oamenii, Horatio.Crezi că Alexandru arăta tot la fel în pământ ? (...) ţărânalui” ar putea ,,să astupe o vrană de poloboc” ? (V, 1).Scena cimitirului, după unii comentatori, marchează unmoment în evoluţia lui Hamlet, anume seninătatea înfaţa morţii, care înlocuieşte acum teama de ceea ce neaşteaptă dincolo de această viaţă. Când păşeşte încimitir, împreună cu Horatio, prinţul este uimit căgroparul se arată binedispus în timp ce-şi face meseria:,,Omul ăsta nu-şi dă seama de ce face, / Devreme cesapă un mormânt şi cântă” ? (V, 1).

În scena îngropării Opheliei, Hamlet se arată revoltatde durerea zgomotoasă (,,ifosul durerii”) a fratelui ei,Laert, şi-l înfruntă pe acesta: ,,Durerea cui / E-atât de-naltă ? (...) / Nu ştii să te rogi / Îţi spun, ia mâna jos.../Deşi la fire blând, nemânios, / Stă-n mine-ascuns ceva-nfricoşător, / Ce-ngheaţă mintea-ţi (ibidem). Reacţianestăpânită a lui Hamlet faţă de Laertes oferă un nouprilej regelui de a incita pe acesta împotriva prinţului:,,Răbdarea întăreşte-ţi-o gândind / La ce-am vorbit.Nimic nu-i de-amânat” (ibidem). Pe de altă parte,Hamlet, descoperind porunca secretă a regelui de a fiexecutat, în Englitera, are o nouă izbucnire de mânie faţăde acesta: ,,O, rege ticălos! (...) / Nu crezi că el, care-aucis / Pe scumpu-mi rege, pângărind pe mama, / Şi care,despărţindu-mă de tron, / A vrut chiar viaţa-n undiţi sămi-o prindă, / Ar merita, fără păcat, să fie / Plătit la fel ?/ Şi n-aş fi blestemat / Să las pe lume acest vierme-al firii/ S-o roadă mai departe” ? El crede că trebuie să fieprompt în decizii: ,,Curând, dar mai-curândul este-al meu/ Şi-o viaţă-i doar cât ai clipi din ochi” (V, 2).

În atmosfera încordată de la curtea regească,instalată după întoarcerea în Danemarca a lui Hamlet,

acesta, însoţit doar de Horatio, înţelege că trebuie săacţioneze rapid pentru a-şi duce misiunea la capăt şi apedepsi pe regele uzurpator şi ucigaş-,,acest vierme alfirii”. Împrejurările de la Elsinore îl ajută: abia revenit înregat, el primeşte provocarea, trimisă de rege printr-uncurtean, Osric, batjocorit fără milă de prinţ (,,cunoştimusculiţa asta ? / ...domnească peste vite o vită”), ,,unrămăşag pe şase cai arabi, şase săbii franţuzeşti, iarregele s-a prins că-n douăsprezece reprize, el nu vă vaatinge mai mult de trei ori, în timp ce Laert s-a prinspentru nouă” (ibidem). Hamlet decide să accepte peloc, afirmând că este ,,gata”: ,,acum sau oricând voi ficum mă simt acum” (ibidem), dar Horatio se aratăsceptic: ,,My lord, veţi pierde”. Prinţul se aratăîncrezător, însă, surprinzător, îi mărturiseşte lui Horatio:,,Nu ştii, ce strânsă mi-este inima” (ibidem). Dar, încă odată, respinge sfatul lui Horatio (,,Alteţă, dacă inima văspune ceva de rău, mai bine ascultaţi-o”), hotărât săprimească: ,,Prostii! Sunt temeri femeieşti. Presimţirilesunt fleacuri (...). Şi răul de-i acum, înseamnă că n-aresă mai fie; dacă n-are să mai fie, înseamnă că e acum...,aşa că totu-i să fii pregătit; când piere omul, din tot celasă, nimic nu este al-lui” (ibidem).

Aşa începe marea scenă a duelului, în care suntimplicate toate personajele însemnate ale piesei (cuexcepţia lui Polonius şi a Opheliei), când se producedeznodământul tragediei Hamlet. Sub patronajulregelui uzurpator, transformat în ,,maestru deceremonii”, începe duelul, după ce se simuleazăîmpăcarea prinţului cu Laert (,,Te rog să ierţi, cagentilom ce eşti (...) / Primesc, şi gândul răzbunării mis-a şters” (ibidem), în fapt capcana ce viza uciderea luiHamlet, pregătită până în cele mai mici amănunte(spada şi chiupurile cu vin erau otrăvite din vreme).Hamlet vorbeşte despre duel ca despre ,,frăţeasca-neprinsoare”, dar era el sincer, chiar era convins că nu estedecât o simplă întrecere ? Luciditatea (,,inima strânsă”)ne spune altceva, iar el, precum Fortinbras, ,,şi-aruncă-n vânt fiinţa-i pieritoare”, fie şi ,,pentru coaja oului”.Laert are o ezitare înainte de lovitura mortală (,,inimamea parcă mă opreşte”), dar atacul ucigaş se produce,conform planului: Hamlet este rănit de spada otrăvită,apoi, în încăierare, ei îşi schimbă armele, şi-l răneşte peatacator cu propria sa spadă (ibidem).

Dar lucrurile se precipită fulgerător: regina bea încinstea fiului ei şi se prăbuşeşte, otrăvită, mărturisindadevărul, apoi Laert, care, prea târziu, îşi destăinuievina: ,,Căzut în laţu-ntins de mine / Şi mor prin chiarurzelile-mi viclene (...) / Viclenia s-a-ntors asupra-mi /şizac aici pe veci.../ numai regele-i de vină” (ibidem).Hamlet, care exclamase plin de mânie: ,,Cătaţi-l toţi şidaţi-mi pe mârşav”, se aruncă asupra regelui şi-lstrăpunge pe uzurpatorul ucigaş cu spada înveninată,,,Atunci, venin, / Lucrează mai departe (...) / Bea de-aici,

nr. 119, 2019 15


spurcate dan incestuos” (ibidem). După toate acesteaşi avertismentul lui Laert (,,Hamlet, vei muri / Nu-i leacpe lume să-ţi mai facă bine”), prinţul înţelege într-untârziu că-şi asumase riscul suprem, iar duelul fusese ocapcană fatală, care urmărea să-i aducă moartea: ,,Mor,Horatio / Trăieşte tu şi du-mi dreptatea-n faţa / Uimiteilumi (...) / Eu las un nume numai răni în urmă (...) /Spune povestea mea, în lumea asta aspră” (...) / Văd petronul Danemarcei pe Fortinbras / Murind, sunt pentruel (...) / Iar restul e tăcere” (ibidem). Cuvintele luiHoratio, confidentul său, completează acest tablou: ,,Cecuget nalt! / Se frânge-o inimă aleasă.../ Nobil prinţ,noapte bună” (ibidem).

Înaintea duelului, Hamlet exclamase: ,,Devreme ceniciun om nu ştie ce lasă în urma lui, / Ce importanţăare dacă se desparte de toate mai devreme” ? El eraînsă pregătit, ,,neştiind ce lasă în urma lui” (viaţa,misterul etern al omului sau perpetuarea stărilor delucruri ,,putrede”, ticăloşiile, lipsa de conştiinţă aoamenilor, machiavelismul, animalitatea), dar ştiind căexistă praguri (limite) ale cunoaşterii- ,,iar restul etăcere” (L. Leviţchi).

Pe neaşteptate, răsună tobele şi în scenă intrăFortinbras! Cine este acesta ?! În unele interpretări,Fortinbras este văzut ,,ca una dintre dublurile luiHamlet, ca un alter ego al lui. Dar el este văzut şi ca celcare a restabilit ordinea în regatul Danemarcei, care arestaurat legea morală” (Kott). În piesă, el este schiţatca personaj în mod sumar, îl vedem mai întâi pe când,în fruntea oştii, ca ,,palid căpitan”, se află în marş sprePolonia, şi apoi, în ultima scenă, după măcelul general.Jan Kott sublinia că ,,el este acela care rosteşte ultimelecuvinte ale acestei drame sângeroase”. Aşadar, cine este

acest tânăr principe norvegian ? Nu ştim, autorul nu nespune ce reprezintă el, ,,soarta oarbă, absurditatealumii sau victoria dreptăţii” ? (Kott). Abia s-a încheiat omare dramă, sub ochii noştri, s-au derulat, cum seexprimă Horatio, ,,fapte crunte, gâfâind de sânge, /omoruri datorite întâmplării, / morţi nedrepte, silnice,viclene / şi urzeli răstălmăcite” (V, 2).

Jan Kott arăta: ,,Pe scenă s-au aflat oameni, care auluptat, au conspirat şi s-au ucis unii pe alţii, din iubire aucomis crime şi tot din iubire şi-au pierdut minţile, şi-auîntins reciproc curse, şi au căzut ei înşişi în ele, apăraserăputerea sau luptaseră împotriva ei, au spus lucrurizguduitoare despre viaţă, despre moarte şi despresoarta omului, voiseră să îndrepte lumea sau numai săse salveze pe ei înşişi, şi fiecare urmărea ceva. Chiar şicrimele lor aveau o anumită măreţie.” Şi la urmă, cândnimeni nu se mai aştepta, apare un tânăr principechipeş, învingător pe câmpul de luptă, care, după ceacordă onorul cuvenit lui Hamlet (,,Voi căpitani, / Purtaţipe Hamlet sus ca pe-un viteaz / Fiindcă-aşa s-ar fi purtatel însuşi, / Fiind un mare rege / Să-l petrecem cu goarneşi datini de război”), spune cu candoare: ,,Luaţi acesteleşuri (...) / În ţara-aceasta am drepturi cunoscute / Şiele mă-ndeamnă să le cer” (V, 2). Cu alte cuvinte, ,,acumeu sunt regele vostru”! (Jan Kott).

Hamlet este primul ,,om modern”, adică un intelectual,un spirit lucid, care şi-a însuşit un Weltanschauung nou,opus diametral celui medieval (L. Leviţchi).

Ca mare poet (artist), Shakespeare a ştiut ,,ce lasă înurma lui”, scriind Hamlet, o mare capodoperă, şiplăsmuind ,,primul om modern” şi ,,prima piesă cuadevărat modernă”, prin problematică, tonalitate şiconcepţie.

O broderie aO broderie acuvintelorcuvintelor

George Ioan CANACHE

Volumul „Galaxia mea” al distinsei doamne IolandaMănescu este o fereastră deschisă către o lumeinterioară curată și limpede.

Problema universurilor paralele de la sfârșitulmileniului II și începutul celui de al treilea mileniu parsă se regăsească sub o formă subtilă și în volumul de față.

Dar, nicidecum, într-o formă uscată așa cum esteprezentată de matematicienii Eugenio Calabi și Sching-Tung You, părinții mulțimii Calabi-You și totodatăpromotorii teoriei corzilor, ce caută să explice existențamai multor universuri ceea ce scapă percepției umane.

Până la urmă științele exacte își dau mâna cu poeziaîn inefabilul existenței noastre.

Ce poate fi mai plăcut! Ce poate fi mai suav, decât:Mai am o gură bună de șoapte,/ dar a cam luat-o razna,/spune mereu unul și același lucru.../ numai inima estesănătoasă:/ bate în același ritm, oricând,/ și clădește din„ EU” și „TU”/ o singură ființă. „Bogăție”

Metafora și acuratețea scrisului fac din poeziilevolumului un univers ce ni se deschide sincer și care neîmbie într-o călătorie plăcută, precum un cântec deleagăn.

Cuvintele se cuibăresc în sufletul cititorului prinsinceritatea și modestia expunerii lor: Buzunarelesufletului tău/ sunt atât de încăpătoare,/ încât sufletulmeu se cuibărește/ într-un ungher./ Și glasul iubirii tale/e așa de puternic/ că mă ghemuiesc în mine/ și mă-ntreb: cum poți/ să mă găsești oriunde m-aș ascunde?!/Mă joc și mă-nspăimântă gândul/ că vei descoperi-ntr-o zi/ că-s mult prea mică pentru rama/ ce-a meșterit-oiubirea ta /pentru mine. „Mă joc”

Autenticitatea, puterea de exprimare și faptul cămuzica din aceste poeme nu se repetă sunt forța acestuivolum.

Prezentare la vol. „Galaxia mea”

nr. 119, 201916


Filosofia indian\ [iFilosofia indian\ [i

sublima eisublima ei

subtilitatesubtilitate(III)(III)

George PETROVAI

3.Caracteristicile învățăturii indienetradiționale

Potrivit celor două moduri fundamentale defilosofare ale indienilor, chinezilor și ale altor orientaliinfluențați de aceștia (unul multimilenar, tradițional șieminamente meditativ-speculativ, altfel spusermetico-esoteric și cripto-laconic, celălalt de datărecentă și cu rol de „locomotivă” economico-socială,dovadă locul fruntaș al Japoniei în economia mondială,respectiv spectaculoasele progrese înregistrate deSingapore, Taiwan, Coreea de Sud și China, ba chiar deIndia sau Thailanda), în educația de pe aceste întinsemeleaguri asiatice coexistă metodele tradiționale șicele moderne (de inspirație occidentală). Poate că nupeste tot în Orientul Îndepărtat, însă cu certitudine căpretutindeni pe teritoriul Indiei...

Importanța și scopul avansatei educații din Japoniazilelor noastre sunt admirabil înfățișate de redutabiluleconomist Saburo Okita în cartea Cu fața spre secolul21 (Editura AGER-Economistul, București, 1992), cuajutorul unei maxime/parabole a unui înțelept chinezdin vechime: „Dacă îi dai unui om un pește, îl va mâncape loc; dacă îl înveți să pescuiască, va mânca peștetoată viața lui”!

La rândul lor, indienii se călăuzesc în sistemul loreducațional (tradițional și oficial, mai exact inspirat demodelul englezesc) într-o atare măsură după spusa unuiînțelept antic, cum că mintea, forța și destinul sunt celetrei puteri care conduc această lume, precum și dupăfoarte discutabilul adevăr cuprins în proverbul indian„Lumea ar înceta să existe dacă filosofii n-ar purta-o încapul lor”, încât Theofil Simenschy se simte dator săprecizeze: „Poate că nicăieri în lume, afară de Tibet,învățătura nu are o atâta însemnătate ca la indieni”.

Idealul vieții indienilor fiind dobândireaînțelepciunii, dar cum înțelept – ne face cunoscutErnest Stere în Istoria filosofiei antice și medievale(Editura Didactică și Pedagogică, București, 1976) – nupoate să devină decât acela „care este capabil de a-șiînfrânge egoismul, dovedind prin comportarea sa unsimț puternic al respectului față de om, respectul viețiiîn toate formele ei de manifestare, sobrietate și tăria

de a renunța la proprietatea individuală proprie”, iatăde de ce în literatura lor religioasă și filosofică se afirmăfoarte des că știința dă putere și că tocmai de aceea eatrebuie să fie ținta supremă a omului, idee susținutăprin numeroase relatări despre discipoli care l-au slujitvreme îndelungată pe un învățător, cu speranța căacesta se va îndupleca să le împărtășească vreo știință,despre regi care sunt dispuși să dea grămezi de auracelui brahman care le va arăta calea spre Sufletuluniversal (Brahma), despre brahmani ce se umilescînaintea regilor înțelepți și despre bogații ce adesea sesmeresc în fața înțelepciunii cerșetorilor.

Cu o atare mentalitate, totuna cu rostul de-a fi, estefiresc ca fiecare indian din cele trei caste superioare(brahmani, războinici-nobili, plugari-negustori), să știecă în viață are de străbătut patru etape, adică sătrăiască și să acționeze în conformitate cu tradițiilereligioase multimilenare, care sunt pe larg prezentateîn faimosul Cod de legi al lui Manu, cod elaborat întresecolul al II-lea î.e.n. și secolul al II-lea e.n.: în primaetapă el trebuie să devină discipolul unui învățător șisă locuiască împreună cu acesta, conviețuirea putândsă dureze peste 30 de ani sau mai puțin, funcție deiscusința maestrului și – mai ales – funcție depriceperea tânărului; în cea de-a doua etapă, careîncepe îndată după isprăvirea învățăturii, indianul estedator (în primul rând față de tradiții) „să-și întemeiezeun cămin, să aibă copii și să aducă zeilor jertfeleorânduite de tradiție” (T. Simenschy); a treia etapăîncepe în pragul bătrâneții, când indianul își părăseștecasa pentru a duce o viață de pustnic în pădure, unde„meditează asupra înțelesului mistic și simbolic aljertfei”; în fine, când indianul simte că i se apropiesfârșitul, renunță la tot ce-l leagă de această lume, „seface ascet și cerșetor”, „meditează numai asupra luiBrahma, principiul suprem al lumii, și năzuiește să secontopească cu el”, astfel parcurgând ultima etapă avieții sale actuale. Deosebit de importantăpentru tema acestui capitol este faza discipolatului. Dinurmătoarele două motive:

a)Părinții au obligația să-și dea copilul la învățătură,căci o strofă din Hitopadeśa, cartea de precepte șipovești morale, este cât se poate de categorică în acestsens: „Un dușman este tatăl, un dușman este mamacare nu-și dă copilul la învățătură”;

b)Nu numai că aducerea discipolul la învățător, neînștiințează Simenschy, este riguros stabilită pe caste(„pentru un brahman la 8 ani, pentru un războinic la11 ani, iar pentru un vaiśya la 12 ani”, copiii din castaoropsită/paria fiind opriți de la învățătură), dar acestmoment referențial din viața indianului, dimpreună cu„felul său de viață, legătura dintre amândoi și liberareadiscipolului din slujba învățătorului sunt descriseamănunțit în cărțile de ritual”.

Astfel, la prima întâlnire cu învățătorul său,discipolul primește funia sfântă (oare care-i legătura cufunia tracă de pe porțile de lemn alemaramureșenilor?!), pe care „o va purta de aici înainte

nr. 119, 2019 17


toată viața, pe umărul stâng”. Da, căci ea are pentruprimitor o semnificație atât de însemnată, încâtSimenschy o echivalează cu „a doua naștere spirituală”,fapt pentru care membrii primelor trei caste sunt numiți„cei de două ori născuți”, ba chiar consideră că arcorespunde „într-o oarecare măsură cu botezul nostru”.

Rolul covârșitor al învățătorului într-o cultură care demii de ani se bazează aproape în întregime pe tradițiaorală (cartea a jucat doar un rol de auxiliar al instruiriiprin grai!), reiese atât din faptul că indianul nu facedeosebire între părinți și educatori (amândurora li seadresează cu guru), cât mai ales din nemărginitadragoste statornicită între maestru și discipol, așa încâtnu numai că elevul nu comentează niciodată poruncileprimite de la părintele său spiritual, ci-l ascultă orbeșteși-l servește respectuos pe întreaga durată adiscipolatului, dar și după despărțire el „îi rămânerecunoscător toată viața pentru învățătura primită”.

Întrucât toată cultura indiană (foarte subtileleînvățături din teologia brahmanică și budistă, sistemelefilosofice, întreaga literatură versificată, până și legile)se transmit chiar și azi pe cale orală, ținta șederiiîndelungate a discipolului lângă învățător fiind aceea de-a memora cu exactitate textele (de pildă, Rig-Veda arămas practic la fel – „cuvânt cu cuvânt, silabă cu silabă,accent cu accent” – din secolul al V-lea î.e.n.!),nicidecum de a le studia, iată motivul pentru caredascălii indieni recurg la cea mai simplă metodă intuitivă(bazată pe nenumărate comparații), o metodăîntrucâtva asemănătoare cu cea întrebuințată deSocrate, pentru ca elevii lor să poată înțelege ideile celemai abstracte. În plus, pregătirea discipolilor pentruefortul intelectual-memorizator în continuă creștere,necesită supunerea acestora la dificile exerciții fizice,dar mai ales psihice, „pe care cu greu le-ar puteaîndeplini un european” (T. Simenschy).

N.B.: Despre oralitatea culturii antice în general șidespre fabuloasa memorie a indienilor, iată ce afirmăprefațatorul Cicerone Poghirc în notele finale la carteaCultură și filosofie indiană în texte și studii:

a)„Oralitatea este o trăsătură esențială a culturiiantice în general”, deoarece și la greci „nu numaioratoria, poezia și drama, dar chiar și operele filosoficeși istorice erau destinate lecturii publice”;

b)La Congresul de sanscrită de la New Delhi din1972, C. Poghirc făcea parte din grupul celor peste douămii de savanți, pe care o fetiță de opt ani i-a uimit„recitând pe de rost, la cerere, oricare din cele 3976 dereguli ale Gramaticii lui Pānini”.

Theofil Simenschy nu-i dispus să atribuie indienilornici întâietatea și nici originalitatea versificării culturiilor, care „s-a născut fără arta scrierii și a fost transmisătimp de secole fără ea”, de îndată ce la greci, Iliada șiOdiseea în chip asemănător s-au transmis vreme decâteva veacuri.

De ce și-au versificat indienii antici cea mai mareparte din literatura lor religioasă și profană, până șiaceea care n-are nimic de-a face cu poezia? În primul

rând pentru faptul că toate literaturile antice încep cupoezia, proza apărând mult mai târziu. De pildă, întreprimele imnuri din Rig-Veda și primele texte liturgice înproză este o distanță „de cel puțin două mii de ani”!Aproape la fel stau lucrurile în literatura antică greacă,iar Cartea cântecelor din multimilenara cultură chinezăeste o colecție de poezii apărute în secolele XI-VII î.e.n.,urmată la mare distanță în timp de prozastica triadăCartea munților și a mărilor – Cartea apelor – Cartearegelui Mu, forma literară a miturilor și legendelor carecirculau oral încă din veacurile III-IV e.n. Lucrul acesta,dimpreună cu absența scrierii în acele vremuridepărtate, explică atât oralitatea popoarelor antice, câtși formidabila memorie a omului de-atunci. Cumspuneam mai sus, indienii și-au versificat nu numaitextele liturgice, ci și operele științifice de medicină sauastronomie, dar mai cu seamă Codul lui Manu, în egalămăsură tratat juridic și operă literară.

În al doilea rând, ritmul are un rol de prim rang încultura și educația indiană, căci – ne spune acelașiSimenschy – „Versul se întipărește mai ușor în memorieși se păstrează un timp mai îndelungat decât proza”.

Deoarece tradiția textelor profane diferă substanțialde cea a textelor religioase, care fiind considerate sfinte,școlarul are obligația să evite cu grijă „orice greșeală înpronunțare, accentuare și în modul de a recita” (cea maineînsemnată greșeală este asimilată cu un mare păcat!),Codul lui Manu face din cunoașterea Vedei un privilegiual castei brahmanice, statornicind următoarele:„Brahmanul să recite regulat Veda, la timpul potrivit,fără silă, pentru că aceasta-i datoria lui cea mai înaltă;orice altă îndatorire stă mai prejos”. Și mai departe:„Brahmanul devine capabil de-a fi fericit prin simplarecitare a Vedei, indiferent dacă îndeplinește celelalteceremonii sau nu”.

Potrivit acestor prescripții, chiar după ce a fostredactată în scris, Veda a rămas o carte atât de esotericăpentru indienii de rând (complet pecetluită și ascunsă),încât – cu excepția Upanișadelor (comentariile vedico-filosofice cele mai recente) – „până în ziua de azi Vedanu e citită deloc, nici chiar de învățați, oricât ar fi devenerată și oricât ar fi socotită autoritatea ei divinădrept o călăuză care nu poate greși” (T. Simenschy).

India nu s-a abătut de la ceea ce constituia regulapopoarelor antice avansate (caldeeni, egipteni, greco-romani, chinezi) cu cunoașterea comună sau exoterică,adică destinată tuturor, și cunoașterea esoterică(destinată aleșilor). Așa că, fiind literatura religioasă șifilosofică rezervată unui număr redus de privilegiați, înprimul rând brahmanilor, ultima perioadă a instruiriiindiene tradiționale avea/are ca scop inițierea acestoraîn mistere și învățături mistico-filosofice, îndeosebi încele din Upanișade sau Vedanta (sfârșitul Vedelor), care– susțin cugetătorii postupanișadiști – îl ajută pe cel cele cunoaște să se elibereze de renașteri. Dar cum„upanișade” înseamnă „învățături secrete”, adesea elerecomandă cititorului să nu divulge vreo învățătură


omului nevrednic de ea: „Această învățătură despreBrahma s-o comunice tatăl fiului cel mai în vârstă saunumai unui școlar iubit, nu însă altuia, oricine ar fi, chiardacă i-ar da întreg pământul înconjurat de apă și umplutcu comori”.

Doar câteva cuvinte despre manuscrisele șimanualele indiene. Conservatorismul indienilor reieseși din faptul că, având în vremea din urmă hârtia șitiparul la îndemână, ei continuă (cel puțin în perioadacând Simenschy își elabora tratatul) să scrie pe foi depalmier și pe coajă de mesteacăn, ambele materialelesne degradabile, inclusiv cu contribuția climei excesivede pe aceste meleaguri. Iată motivul pentru care, neinformează redutabilul indianist român, „cele mai multemanuscrise pe care le avem și după care s-au editat maitoate textele indiene de către învățații europeni,datează numai din ultimele secole”, manuscrisele dinsecolele XIII-XIV, de exemplu, fiind extrem de rare, iarcele din antichitate neexistând nici de leac.

Este adevărat că în anul 1900, savantul german M.A.Stein a descoperit în deșertul din Turkestanul chinezpeste 500 de tăblițe de lemn cu scriere indiană, tăblițeaparținând secolului al IV-lea sau chiar mai vechi. Atâtadoar că respectivele tăblițe dețin o restrânsă valoaremuzeal-arheologică, pentru că „nu cuprind nici măcarun singur text mai important, care să nu fie cunoscut șidin alt izvor”.

Manualele didactice indiene cuprind sūtrele (regulăscurtă, mai exact învățătură comprimată în câtevacuvinte, întru o mai lesnicioasă memorare), adică aceleentități lingvistice cu adevărat specificeculturii/literaturii indiene, prin care autorii lor caută „săspună cât mai multe lucruri în cât mai puține cuvinte”,chiar dacă aceasta dăunează înțelesului și clarității.Astfel, cărțile indiene de gramatică, potrivit sūtrelor lor,nu admit nici măcar o singură literă de prisos. Acelașilaconism, învecinat cu cripticismul, se întâlnește și înmanualele de filosofie, scopul sūtrelor din ele fiind acelade-a sugera ideea și de-a ajuta memoria. Taman cascrierile antice chineze (Cartea despre Tao și virtuțilesale, de pildă), cu cât manualul este mai vechi , cu atâtael este mai obscur și, ca atare, mai dificil de priceput fărăajutorul unui comentariu. Dar nu de puține ori, însușicomentariul are nevoie de un alt comentariu... Desigur,elevii învățau pe dinafară sūtrele, iar învățătorii ledădeau explicațiile trebuincioase pentru înțelegerea lor.Ulterior, toate aceste explicații au fost scrise, astfelrezultând niște voluminoase comentarii la sūtre, fără decare ele ar fi de neînțeles chiar pentru majoritateaindienilor. Sūtrele mai recente, ne face cunoscutSimenschy, „sunt simple colecții de precepte sauînvățături, formulate și adaptate spre a servi ca manualepentru diferite științe, ca: ritual, filosofie, legi, gramaticăetc.”.


18 nr. 119, 2019

ChemareaChemareapoezieipoeziei

interioareinterioare

Mihaela-Mariana CAZIMIROVICI

Încă de la început se putea prevedea imineța uneialte apariții editoriale semnate Deea State:personalitatea ei distinctă prezintă posibilitateaexpunerii cu mult curaj a autenticului interior, iaraceasta este dublată de o ambiție remarcabilă, însensul bun.

Pentru ea, cuvintele sunt ajutoare ale sufletului, alesporului estetic lăuntric, iar noul său volum și primulde poezie, intitulat „Elixir pentru suflet”, începe ca odedicație pentru aceasta.

Gândurile sunt transformate, an de an., pe hârtie șisurprind un zbucium care provoacă emoții de mareintensitate.

Deși, când o-ntâlnim pe Deea, zâmbetul o-nsoțeștemereu, căldura și lumina lui, în vers, sunt sacrificate„Între așteptare și suferință”; un eu poetic greuîncercat: „Într-o imaginație bolnavă de gândurichinuite,/ E-o noapte perturbată de-un coșmar

interior!”, așa cum ne dezvăluie tulburător în„Frământări de-o noapte” (p. 16).

Și nu e o simplă trecere, nu e o simplă-ntâmplare,căci „visul etern” e „Visul distrus de ieri” (ambele dinCăutare neîncetată, p. 20). Iar curajul dezvăluiriisinelui merge până la final: „[...] mi-am scuturat viseleîngropate în scrum” (Miros de zambile, p. 92).

Găsește, totuși, ieșirea... sau poate părea că o știadin start: aceasta este chiar iubirea aceea vibrantă,puternică, pe care o strigă – cumva, opintit, nuexclamând, ci cu brațele-ntinse, pentru a fi prinse șiancorate – aproape de mijlocul volumului în „Acordultimpului” (p. 94), într-o-nșiruire de cereri ritmate,accentuate: „Salvează-mă [...]”, Eliberează-mi sufletul[...]”, „Ia-mă [...]” etc., până la descoperirea jocului:Aruncă-mă într-o calmă mare în care să fiu un delfinjucăuș” și „Lasă-mă să te pictez ușor cu privirea [...]”.

Ludicul aduce puțină lumină și înțelegere, aduceexact firul acelea subțire care, într-un întuneric adânc,luminează, parcă, salvator pentru suflet, mai multdecât un soare strălucitor de vară.

...Și astfel își deapănă nopțile poetice tânăraautoare, candidată la descoperirea celui căruia îispune „Marele mister pentru toți” (p. 199), într-un felde jurnal în versuri, care ne prinde, ca cititori, înmrejele lui, în întrebările lui, în căutările unui suflettânăr ce simte chemarea continuă a poeziei interioare.



19nr. 119, 2019

POEME(din volumul în lucru „Între linii”)

Mircea DRĂGĂNESCU

Între linii 1

MăicuțăDin gară pleacă un trenȘuieră tare, vântul șuieră tare, Sau pleacă un tren spre Eden ?!Să alerg poate-l voi prindePoate soarele n-a răsăritPoate trupul nu mă va vindeDeși e rănit... Mă târăsc printre traversePoate totuși, poate-l mai prind, Căci aproape de inimă fără de vesteÎl aud câteodată venind... Măicuță, un tren e o minuneMai ales când pleacă înspre Eden, Mă târăsc pe calea ferată fără de numePoate-i voi face un semn... Iarba sălbatecă plină de zgurăMă zgârie blând pe obrazAș vrea măicuță cu o cerească trăsurăSă alerg pe un verde izlaz... Sunt încă pe calea feratăȘi soarele n-a răsăritPoate Cocoșul Dimineții de astă dataA adormit...!

Între linii 2

Aștept să mă maturizezAcum la aproape 70Și continui să scriu poeziiUimindu-mi concitadiniiCare mă văd zilnicCărând sacoșe din piațăȘi plimbându-miNepoțelul în părculețulCu tot felul de jucării...

A dat în mintea copiilorSpun unii...!

** *

Iată că este necesarCa cineva să ne îndrumePe ce linii să ne îndreptamChiar dacă va fi un acar nebunPăun cum se spuneDeși vagonul nebun corabia nebună

O ia aiurea pe linia ce nu duce nicăieriAcarul Păun ne salvează de la deraiereChiar cu riscul ca acarul PăunSă nu fie nebun...!

** *

Ah ce minunat e să faci poezieSă fii detașat de tot si de toateSă te doară în p...aișpeSă survolezi lumeaVăzând-oCa o planeta albastra si fericităSă fii convins că vei fi cuprins

în antologiiCă vei fi nominalizatDe critici la modăCă te vor citi copii în manuale...

În timpÎn timp ce totul se prăbușeșteSe prăbușește...

** *

Voi survola tărâmul OzIn care totul este rozSi-n care viața-mi viitoareVa fi doar in acea culoareÎn care orișicare lozVa fi spre cea câștigătoare...!

Variantă la variantă

Ţupa ţupa, ţup, ţup, ţup,Pen’ că cei ce sunt ca noiÎntr-un roi sau mușuroiNu mai sunt de mult in tren(d)Fără farmec şi polen(d)Ca regina să sporeascăÎntr-o miere Teeească...!!!

** *

Rostul meuEste poeziaFără de eaNu aș exista...!!!

** *

Mă întreabă cineva în visOare ce ai dreptul să faci?Tot în vis îi răspund: să te duci acasăSă faci o revoluție în jurul palatului, În jurul axei tale...

Timpul tău va trece oricum...

** *

Stropi binefăcătoriPloaie fertilăDupă zile de foc o clipă de speranțăFoc apă foc și iar apăViața merge înainteChiar dacă noi nu vom mai fiViața este frumoasăEste important să vadăCineva lucrul acestaÎmpotriva inconștiențeiCare se întinde ca o pânză de păianjenPeste facerea lumii acesteia...!

Mihăiță

Este copilul prietenului mei CristiPlecat dintre noi prea devremePentru că a vrut libertateaCu orice risc Libertatea...

A murit Cristi în libertateȘi nu i-a părut rău

A murit de o maladie care nu se puteaTrata în țara natală... De dor...

Au încercat americanii să-l salvezeDar nu s-a inventat un astfel de leac

Mihăiță este un astfel de leacDe leac împotriva uitării. . Mihăiță este dovada căEternitatea încă există... . !


20 nr. 119, 2019

Azi e duminică

Azi e duminică.E prima zi în care îmi e permis să iesla soare.Și tot pentru întâia oară în viața meamă minunezde depărtareași de albastrulînaltului zenit.Mă așez smeritcu spatele la zid.Gust clipa fără de avântări prin valuri,o clipă fără lupte, chiar și fără soție.Numai pământul, soarele și eu…Sunt fericit…

Nâzim Hikmet, Turcia (1902 – 1963)Traducere: Germain Droogenbroodt –Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Înainte de potop

În arborii nocturniaer în formă purăprelung chemânddin depărtări.Mă-ntreb acumde-i rămas bunsau altă prorocirea capătului.

Pământul se coboarăsub propriul orizont,nimic nu mai răsare.E clar că nu ne mai rămânedecât fugara oglindire,chip reflectat în carepentru-o vremeîncă mai dăinuim.

Günter Kunert , Alemania (1929-2019)

Traducere: Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Lună șimarePentru Oscar

Bento

Neprihănităneatinsă parcăde-a omului amprentă:luna.

Inaccesibila-i splendoare se-oglindeșteîn aparent la fel de puramare,ce adună-n pântecomeneștile deșeuri,ale deșartei lăcomii.

Germain DroogenbroodtTraducere: Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Elegie la margineamării

De câte ori mareea uda țărmul,Întreba de tine.Avea aceeași limpezime în ochi

Și aceași grație netrucată,Ca tine,Încât se vedea cu certitudine,Că sunteți rude.

MareeaA venit dintotdeauna cu regularitate,Și continuă încă să vină.Tu n-ai mai venit.

Corin Bianu, România

Bogăție

O soartă mi-este datăși alta înstrăinată:întâi am trandafirul,apoi mai am un spin.Dar ce mi-a fost furattot mie-mi aparține:căci am o soartă datăși una înstrăinată,în purpuri sunt bogatăși în melancolii.Ah, pătimașă-i rozași adorat e spinul!Conturul se dubleazărodind îngemănat,o soartă ce mi-e datăși una înstrăinată...

Gabriela Mistral, Chile (1889-1957)Traducere: Germain Droogenbroodt –Gabriela Căluțiu Sonnenberg

COLAJ LIRIC

Poezia S\pt\mâniiPoezia S\pt\mâniiITHACAITHACA


21nr. 119, 2019

„Dialogul„Dialogulredus deredus de

pe câmpiape câmpiatăcerii”tăcerii”

Ion Iancu VALE

Omul numit Ars, cu faţa adânc cutată de seisme lăuntrice,bine înfipt pe picioare, având mâna stângă întinsă cu palma însus, aşteaptă solitar şi nemişcat undeva pe întinsa Câmpie atăcerii. În jurul frunţii lui creierul propriu, scăpat nu se ştie cânddin închisoarea-i capilară, se roteşte cu viteză constantă pe oorbită stabilă. Cu toate că Ars se găseşte în situaţia incredibilăde a nu se afla momentan, în posesia creierului său, el poatevorbi, poate gândi şi trăi graţie intervenţiei miraculoase aVeşnicei şi Imanentei Puteri Stelare în a cărei atenţie este.

Astfel Ars aşteaptă rotindu-şi ochii măriţi, creierul ce laintervale egale apare în faţa câmpului său vizual. Creierul senumeşte Cir. Deodată, Ars începe să vorbească. Buzele fierbinţi,pârlite de febră, se deschid lăsând să-i scape în afară un glascalopodat pe o totală tristeţe. El spune: „Ascultă Cir, acum căţi a venit din nou poftă să mă terorizezi şi să mă chinui, ţin cutot dinadinsul să-mi asculţi părerea faţă de poziţia taincalificabilă, cinică şi duşmănoasă, aş putea spune ce o ai faţăde persoana mea. Fi te rog bun, opreşte-te din rotirea ta şiaşează-te în palma mea. Să şti, ţi-o spun fără menajamente. Nu -mi face deloc plăcere să te simt atingându-mă. Mă înfior lagândul contactului cu tine. Pentru că sunt sigur că eşti moale,călduţ, lipicios, neplăcut la atingere, dezgustător chiar. Suntnevoit însă să accept compromisul de a te ţine în palmă. Pentrucă nu te pot urmări în felul acesta la infinit. Mă ameţeşti totînvârtindu-te în jurul capului meu. Opreşte-te deci odată şiaşează-te în palma mea. Pentru numele lui Dumnezeu! Şisurpriză: Cir îşi încetineşte viteza de rotire şi planează lin,aşezându-se în palma lui Ars. Relaxat, acesta spune: „Aşa, aşaCir băiete, ce bine faci. Şi acum, ascultă-mă atent. În pofidabunului simţ şi multor norme de etică existenţială, îţi faciobiceiul de la o vreme de a te juca de-a şoarecele cu pisica,împroşcându-mă cu refularea ta neuronală pe care nu ştiuunde naiba o fabrici în cantităţi aşa mari. O Cir, Cir se pare căpoţi fi şi credul. Căci ce cuminte şi dezinvolt stai acum în palmamea tremuratoare si asudată. Şi crede-mă, ai făcut o mareimprudenţă. Şi şti de ce? Pentru că aş putea strânge degetele.Şi-ţi dai seama cu ce sete le-aş înfige în tine. Ca intr-un clestete-aş strânge, stârcindu-te până ar ieşi zeamă din alcătuirea ta.Dar văd cu stupoare că nu ţi-e deloc teamă. Stai liniştit, măasculţi impasibil şi doar vibrezi imperceptibil în mâna mea. Ştitu ce şti, brută nenorocită ce eşti. Şti că nu pot face un astfel degest. Însă nu mă pot abţine să nu-ţi spun că eşti un monstruapocaliptic, o alcătuire malefică ce mă asediezi cu iluzii, visuriobscure şi nerealizabile.”

În acest moment Cir se mişcă, cine ştie de ce, şi se ridicăpuţin în palma omului numit Ars. Acesta se grăbeşte să-l

liniştească, speriat că Cir i-ar putea pleca din palmă. "Hai Cir,nu te supăra, stai liniştit şi ascultă-mă până la capăt, trebuie sămă asculţi. Eu ştiu că eşti stăpânul meu, generalismul uriaşeiarmate de nervi ce mă împânzeşte şi care, mai devreme saumai târziu, împreună cu carnea mea se va integra îninevitabilul proces al putrefacţiei. Şi tu şti prea bine acest fapt.De ce atunci nu ai puţin respect, milă chiar, faţă de efemerabucată de ferment care este fiinţa mea, încă vie şi pe care tu otutelezi. Ţie-ţi convine, ştiu. Tu o să te prefaci într-o aţă subţireşi străvezie şi o să te înalţi, dracu' ştie unde. De ce parcă surâziacum, ironic şi batjocoritor, canalie mută şi lipicioasă? Să ştischizoparanoid incurabil, ce eşti, că strămoşul tău,megabătrânul Cirdeneanderthal era mult mai cumsecade. Elnu si-a supus bucata lui de ferment unor munci atât deistovitoare, pe care tu le grămădeşti acum pe umerii meiobosiţi. El nu l-a forţat pe necioplitul om de Neanderthal decâtsă arunce cu piatra, să dea cu băţul, să se caţere în copaci, să-şi găsească un adăpost natural şi alte câteva chestii mărunte şila îndemână. Nu l-a făcut să se întrebe de ce albul e alb,rotundul rotund, de ce curge apa, de ce cade fructul etc., cutoate că şi atunci existau asemenea stări şi fenomene. Amimpresia bizară că rânjeşti, că te distrezi copios chiar,germinaţie morbidă al celui mai întunecat Hades. Tecongestionează zecile, miile de mici rânjete ce-ţi desfigureazăla fel de multele tale circumvoluţiuni. Şi eşti mulţumit de stareamea gravă, de anxietatea, de nesiguranţa şi de întrebările fărărăspuns ce au început să mă devoreze şi de care eşti principalulvinovat. Te simt chiar şi în postura în care eşti acum, cumstrângi cu ghearele tale minuscule şi metalice rădăcina păruluice-mi ţipă în piele şi-mi tulburi lumina ochilor. Cir, Cir, regelemeu, marele meu stăpân, termină cu această cruzime, redă-miliniştea, fă-mă să redevin un om normal, căci îmi ajunge. Auzi?”Şi Ars ţipă ridicându-şi ochii spre cerul plumburiu, surd, opacşi mut ce acoperă întreaga Câmpie a tăcerii. „Îmi ajunge, îmiajunge, îmi ajunge!” Se linişteşte şi privind din nou ghemuicleios din palma lui îşi continuă dialogul. (De fapt un monolog,căci Cir nu a scos tot timpul nici măcar un sunet): „Cir, încearcădeci şi înţelege-mă. Te rog să mă ierţi dacă am fost prea asprucu tine. Dar termină o dată cu toată această cruzime fără sens.Metamorfozează-te şi o dată cu tine şi pe mine. Căci să şti eupână la urmă te-aş accepta aşa cum eşti. Dar nu te vor ceilalţioameni şi odată cu tine, nici pe mine. Încearcă şi schimbă-ţinonconformismul, integrează-te în logica difuză a acestorvremuri crepusculare. Hai Cir, fi bun şi înţelegător, treci la locultău şi ţine cont de tot logosul asta al meu incoerent şi absurd,probabil. Sau fă ce crezi. Se pare că până la urmă sunt şi eusortit ca mulţi alţii să mă zbat încercând să aflu, fără rezultat,ce înseamnă acest perpetuu şi vicios joc care este viaţa. De faptde ce aş şti pana la urma, la ce mi-ar folosi, sau ne-ar folosi?”Ars tace în sfârşit şi aşteaptă. Cir se mişcă în palma lui, sedezlipeşte uşor, se ridică şi îşi reia pentru un scurt timp vecheaorbită şi se reîntoarce nevăzut în închisoarea-i capilară.Fizionomia lui Ars se destinde, trupul i se destinde şi el, relaxat.Sare deodată în sus, începe să gesticuleze şi să-şi mişte freneticpicioarele. Pe întinsa Câmpie a tăcerii se aud acordurile uneimelodii ritmice, sincopate. Fericit, Ars intră în ritmul muziciişi începe să se deplaseze în pas de dans, înaintând până se facemic, tot mai mic, dispărând până la urmă total. Undeva, nu preadeparte, farmacistul Figueras, imperturbabil şi absent caută încontinuare, absolut nimic.

Din volumul „Revelații”


22 nr. 119, 2019

Vă las...Motto: ,,Trecător prin ceruri nines,/ cu luceferii în roi,

Însfinţesc cu-a mele vise,/ urma carului cu boi”

Venit e timpul meu de ducă, din lumea-n care am iubit,Corola florilor din luncă, cel susur de izvor grăbit,Un cimbrișor pe cărăruia ce șerpuia spre vârf de deal,Acolo unde priveghează, bătrâna stână, din Ardeal.

Le las le cei ce vin în urmă: pădurea ce-am găsit-o crângȘi via dulce, îmbrumată, cu-a ei ciorchini ce-n teascuri plâng,Pomiștea popii de pe Coastă cu toate merele-i de aur,Povești de la bătrâni știute, cu Feți-Frumoși și cu balauri,

Codanele, cu ochi ca marea ce tinerețea mi-au vrăjit,Și bolta nopții înstelate, cu norul ce ne-a ocrotitCând ne vindeam pe-un pumn de stele înflăcărate sărutăriȘi-n șoapte ne juram iubire, în clipe lungi, de amânări.

Și Valea v-o mai las pe toată, cu mure-n soare îndulciteȘi tot hotarul cu bucate și lanuri grele unduite,Și colilia pe pășune, frăguțe dulci, însângerateȘi turma veșnic înoită amirosind a caș și lapte.

Și țintirimul de pe Dâlmă, cu bunii mei lăsați însemnCe-și dorm sub pruni vecia scrisă pe învechite cruci de lemn,Și scocul morii ce odată ne-a săturat flămânda gurăȘi truda de țăran pe humă, s-avem mereu de-mbucătură.

Și în cuprinsul lor, a toate, vă las biserica din deal,De timpuri toată însfințită în ruga lacrimilor val,Să știți că doar prin ea ne ținem cuibarul nostru la un locSub patrafirul de credință și ce dă Domnul, la soroc.

*

Mai mult de-atâta n-am, și-i bine, să fiu sărac când mă voi duceSă veșnicesc cu neamul care, pomelnic stă înscris pe cruce,De-aceea când, mă dați veciei să ziceți doar, un: Doamne-l iartă!C-a fost și el o clipă scurtă, un suflet bun, pe astă vatră.

Și de-ți simți c-așa vă vine, pe tremurata voastră geană Un bob de lacrimă să puneți, la suflet faceți-i pomană,Și-apoi, trei zile adunate să mă vorbiți numai de bine,Să pot ajunge-n raiul care, găsi-va loc și pentru mine.

Culorile toamneiSe-ngălbeneşte toamna-n cucuruze,În perele şi merele creţeşti,În rotofei dovleci şi ploi de frunzeAcoperă grădinile domneşti.

Se arămeşte toamna-n cea pădureŞi-n lătărişul tânăr din ponoare,Un strop de negru pune-n rug de mureSă strălucească-n razele de soare.

Se îndulceşte toamna-n deal la vieÎn strugurii ce-n iarnă fi-vor vin,În pruna-mbietoare, vineţie,În boabele din tufa de afin.

Şi-apoi, cum noi o ştim, pe negânditeLăptoasă pâclă varsă peste humă,Şi din răcori, în dimineţi grăbitePe toate pune grabnic, cuib de brumă.

***

Eu întristat spun vorbe de ocară,Ea-mi picură pe suflet nostalgii,Şi-n glas mieros încearcă să îmi cearăSă îi mai scriu, vre-o două poezii.

Din antologia în lucru ,,MIEREA CUVINTELOR”

POEMEMircea Dorin ISTRATE


23nr. 119, 2019

„Umbre”„Umbre”de Marilia Samperde Marilia Samperla Teatrul Naționalla Teatrul Național

din Bucureștidin București

Magdalena BRÃTESCU

„N-am intenționat săscriu un thriller, declarăautoarea, ci o poveste despreniște personaje care seconfruntă cu pierderea uneiființe dragi. Povestea s-atransformat în trei povești.

În prima e vorba de un cuplu distrus de disparițiafiicei. În a doua, un tată cu băiatul lui trăiesc în abisullăsat de absența mamei. În a treia, o pereche de soțivârstnici se teme că unul îl va pierde pe celălalt pemăsură ce zilele li se scurtează”.

Cele trei istorii se întretaie și sunt un imn închinatiubirii. Înainte de vizionarea piesei, doar citindsinopsisul, spectatorul nu-și poate imagina câtlirism, cât adevăr de viață, câtă frumusețe ainteriorului omenesc va găsi în ea! Fiecare va aveasentimentul că el însuși a scris replicile, sau măcarle-a gândit, ori că e vorba de întâmplări din proprialui existență.

Iar când în scena finală se dezvăluie legăturaabsolut surprinzătoare dintre toate personajele,copleșit de o emoție pozitivă, publicul realizează cemesaj de profund optimism transmite dramaturga.

O adolescentă pe nume Alba pleacă la o petrecereși dispare în pădure lăsându-i pe părinți pradă uneidureri incomensurabile. Dragostea dintre soți sestinge lăsând loc urii. Vorba devine tăcere. Treptat,părinții se înstrăinează. În lupta pentrusupraviețuire după o traumă, iese învingător cel carese recuperează și vrea să se vindece.

„Se poate ieși din pădure: întotdeauna se va găsio cărare luminoasă pe care să poți merge maideparte, lăsând umbrele în urmă. Pentru că viața sepoate ridica deasupra morții”. Aceasta este lecția deviață a dramaturgei și regizoarei spaniole de originebraziliană Marilia Samper, o lecție de optimism șiluciditate, de dragoste sublimă între oameni, devitalitate.

Precum se întâmplă adesea scriitorilor, inspirațiai-a fost declanșată de un caz autentic. O fată violatăîn pădure de un grup de tineri și lăsată aproapemoartă. Dar arta e sublimarea realității prin prismacreatorului, deci latura psihologică a textului sereferă la modul în care omul e capabil să depășeascăo suferință extremă. Deci piesa vorbește, într-unlimbaj emoționant, despre iubire și fericire caelemente de depășire a circumstanțelor.

Montarea tânărului și talentatului regizor VladCristache și-a propus să realizeze „un spectacoldespre speranță. Într-o lume tenebroasă în care tesimți permanent în proximitatea răului inform careînvăluie și domină societatea, credința că poți depășiîncercările vieții și că poți fi fericit e o naivă utopie.Spectacolul meu e un elogiu adus acestei utopii”.

Vlad Cristache semnează nu numai regia, ci șiscenografia, ilustrația muzicală și lighting design-ul,totul ridicându-se la cel mai înalt nivel artistic. Loculacțiunii, pădurea, e sugerat prin trunchiuri demesteceni fără coroană și rădăcini, încarcerate încelule de sticlă pe ale căror pereți se scurge apaploilor, simbol al trecerii timpului, vieții, tristeții, alștergerii și purificării. Iar pe podea, covor de frunzetomnatice.

Suspansul și misterul textului sunt susținute deluminile unor lanterne uriașe, de fulgere, șuierături,fluierături și de melodia ce revine ciclic, obsedant,ca un leitmotiv al durerii îngemănate cu speranța.Totul e perfect concertat de un regizor de excepțiecare și-a selectat și o distribuție pe măsură. Începândcu cei doi monștri sacri ai teatrului contemporanromânesc, Mariana Mihuț și Victor Rebengiuc,profesioniști desăvârșiți, dedicați rolului, firești, cuemoție perfect transmisă în sală, cu inteligență șiumor. Ei dețin cheia lacrimii și a râsului din ochiispectatorilor!

Alături de ei, în rolul mamei protectoare, distrusămai întâi de dispariția fetei și apoi neîmpăcată cuinfirmitatea acesteia, Ana Ciontea e mulată pepersonajul interpretat, cu toate nuanțele de duioșie,spaimă, durere, revoltă, cruzime.

Din distribuție mai menționez pe Andrei Finți(tatăl lucid și luptător), Mircea Rusu (un rol decompoziție în tatăl părăsit de soție, bețiv și brutal)dar mai ales cei doi actori foarte tineri, EmilianMârnea (excepțional în băiatul timid, îndrăgostitulcapabil de orice sacrificiu) și Alexandra Sălceanu(fata candidă, victimă a abuzului).

Un spectacol emoționant care trebuie văzut!


24 nr. 119, 2019

Motto: „Sunt ateu cumpănit deHristos. De nu era Mântuitorul, nici nuștiu ce-aș fi rămas. Așa pot merge maideparte! “ Părintele Constantin Necula

Înainte de a examina în ce măsurărezistă experienței strict definite aceastăcredință a omului în o forțăsupranaturală, cum ar fi zeii, pozitivă șide filozofie, caut să arăt că postulatulraționalității integrale a naturii șiînclinațiile de gândire în care el seconcretizează este însoțit, în străfundulconștiinței noastre, de un întreg cortegiude afirmații de ordin practic și moral.Nici o cunoaștere nu este inteligențăpură. Percepția zeilor în antichitateconținea elemente finaliste deinterpretare valorificatoare: dateleprime ale spiritului omului primitiv, darși la cel actual, sunt impulsiile, nu ideilepure. Dar, și în cazurile necunoașterii dintimpurile imemorabile în care speciaumană reușea să-și afirme libertateainterioară, nu poate fi vorba de idei pureîn sensul absolut al cuvântului, idei ceinventau forțe superioare oglindind purspectacular realitatea. Cunoaștereaistoriei antice în sensul absolut altermenului nu este și nu a fost un ideal,fiindcă fundamentul prim al celei maiabstracte viziuni despre zei e clădit dinsecrete elemente finaliste, fiindcă oricecunoaștere examinată cu atenție, se vadezveli ca fiind, într-un anumit sens,animistă, persoană care credea căobiectele și fenomenele naturii ar fiînsuflețite, imaginea despre lume fiind

prezentată drept creație a unor forțe,numite zei, dovedindu-se a fi construităși din transpunerea în lumea exterioarăa dorințelor noastre secrete.

Din legendele străvechi, care auajuns până la noi, putem cunoaște doaro mica parte dintre zeii pe care i-auvenerate oamenii de-a lungul mileniilor,și cărora s-au închinat. Închinare luată casens de plecăciune și nu cruce.

Mulți zei în care oamenii au crezutvreme îndelungată au dispărut fărăurmă, iar amintirea altora s-a păstratdoar în legende și mituri, cu toate că pevremuri și ei au fost zei cumpliți, careînfricoșau pe credincioși, îi sileau să cadăîn genunchi în fața lor, să bocească, să l-i se roage, să le aducă jertfe, chiar jertfeomenești. Practic, acestea erau crime înslujba unor superstiții.

Mai sunt popoare care mai cred înzei, cum ar fi China, India și Japonia, daraceștia sunt modernizați, nu se mai aducjertfe umane, după cum spune Biblia, sepoate ucide cu o falcă de asin o mie deinși, cum se scrie în Cartea Judecătorilor,XV, 15.

Legendele despre Buda, KrișnaZarathustra, Mithra, Adonis, Osiris, Zeus,și alți zei din religiile antice au fost createcu mult înainte de creștinism, dinmotivele necunoașterii fenomenelornaturale, dar și din nevoia omului de agăsi un sprijin sufletesc și o speranță într-o divinitate. În schimb, legendele despreMahomed au fost alcătuite mult timpdupă creștinism.

Studiul comparativ, pe care îl fac, alistoriei diferitelor religii vădeșteurmătoarele:

1. În aceleași condiții de existență, lapopoare diferite apar adesea aceleașicredințe religioase, aceleași noțiuni șilegende despre zei și zeițe, desprenașterea, moartea și învierea lor, chiardacă zeii și zeițele respective purtau celemai felurite nume. Credința în înviere apopoarelor era o formă de speranță căviața nu se termină pe pământ și că eacontinua în cer.

2. Popoarele au împrumutat unul dela altul legendele despre zei și zeițe,transformându-le potrivit vremii,obiceiurilor și credințelor anterioare.

3. Cu sute și mii de ani înaintea

creștinismului, la diferite popoare -egipteni, hinduși, perși, chinezi, evrei,asirieni, greci etc. - au existat legendedespre zei, care cuprind aproape tot ceau inclus ulterior scriitorii creștini înevanghelii privitor la nașterea, viața,moartea și învierea lui Iisus Hristos. Înacest context, mă simt obligat să explicetimologia cuvântului Hristos. Putemvedea că în limba ebraică în original,Vechil Testament vorbește despretermenul ‘meshiyach’ care în dicționarînseamnă un om ‘uns sau consacrat’. Înebraică preotul sau regele în VechiulTestament înseamnă ceremonial de unscu untdelemn, înainte să fie pus înfuncție și aceasta este mashiyach (cuarticolul hotărât) fiind consacrat caatare. Când a fost creată Septuaginta în250 î.e.n., traducerea a preferat uncuvânt din greacă care este asemănător,anume Χριστός (care în româneșteînseamnă Hristos) și care de faptînseamnă ceremonial de uns cuundelemn. De aceia cuvântul Hristos (înromânește) este exact la fel (doar că îngreacă: Χριστός = Hristos) iar în ebraicăeste ‘meshiyach’ care înseamnă opersoane specifică. În Noul Testamentoamenii care au scris aceste lucruri auînțeles că Isus este chiar cel carevorbește despre subiectul privindSeptuaginta și continuând să foloseascănumele Hristos, înțelegând că Isus esteși mashiyach.

4. Religiile precreștine au cuprinsmulte elemente care pe urmă au intratîn cultul creștin, ceea ce explică în partesuccesul pe care îl are creștinismul.

5. Islamismul a împrumutat multecredințe, mituri și elemente de cult,parte de la evrei și parte de la creștini.

În baza acestui studiu am alcătuit untablou, într-o formă concisă, care săpermită cititorilor comparația succesivădintre poveștile despre “Mântuitorullumii” la creștini cu aceleași poveștidespre „mântuitorii{ venerați până lacreștinism și după creștinism), pânăastăzi.

1. Buda, Zarathustra, Kri;na,Mahomed, Moise etc,- potrivitlegendelor ajunse până la noi au avutmenirea să nimicească răul existent înlume. Același lucru se spune în Biserica

Cine i-a „omorât” pe zei?Cine i-a „omorât” pe zei?Al. Florin ȚENE


25nr. 119, 2019

Catolică, Ortodoxă, Greco Catolicădespre Hristos.

2. Acești zei laolaltă nu numai că n-au nimicit răul din lume, îl trăim și azi, cidimpotrivă, l-au sporit, unele cultereligioase, cele venite din Asia, se facvinovate de crime sângeroase și auconsfințit crimele atentatelor de astăzi.În creștinism să nu uităm crimele făcutede inchiziție, în numele lui Iisus.

3. În viața zeilor răul apare de laînceput. Potrivit legendelor, pentru caMoises să fie ucis, din ordinal faraonuluiau fost omorâți mulți copii evreinevinovați. Pentru ca Gadad să fieomorât, din ordinal lui Ioav,conducătorul de oști al lui David, au fostuciși mulți oameni. Dar Moise și Gadadau rămas în viață. Potrivit Bibliei și IisusHristos a rămas în viață, în timp ce dincauza lui au pierit mulți copii din ordinallui Irod.

4. Pentru ca să fie salvat, Moise a fostașezat într-un coș și lăsat să plutească perâu. Pentru ca Perseu, pe care regaleAkrisios voia să-l ucidă, să fie salvat, el afost pus într-o ladă și i s-a dat drumul pemare. Regii Zef și Amfion au fost salvațiîn copilărie de urgia lui Zeus, fiind ascunșiîntr-un coș. Legendarul rege atenian Ion,ca și regale Sargon al Akkadiei au fostsalvați tot în copilărie, fiind ascunși înniște coșuri. Pentru a-l salva pe fiul ei,Horus, de urgia lui Set, Isis, născătoareade zeu din Egipt, l-a ascuns într-omlaștină, la care a ajuns călătorind pe unasin. După cum Isis și Horus s-au salvatpe un asin, tot astfel au fugit în Egipt șiMaria cu Iisus, așa scriu evangheliștii.

5. Zeii și prorocii Mithra, Agni, Adonis,Buda, Krișna, Zeus, Perseu - potrivitlegendelor – s-au născut în peșteri,grote, temnițe ori subterane. Așa cumscrie Biblia, Iisus socotit rege, Fiul luiDumnezeu și proroc, s-a născut deasemenea în peșteră.

6. Lui Zeus i s-a prescris că va fidetronat de fiul zeiței Metis. Lui Akristosi s-a prezis că va fi răpus de nepotul său,Perseu - fiul lui Zeus. În Evanghelii,prorocii au prezis că Iisus Hristos varăsturna stăpânirea romanilor și vadeveni rege al iudeilor. Se pare căetimologia numelui de Cristos provinede la rădăcina zeului Akristos.

7. Zeul egiptean Thot o vestește pefecioara Mutemua că va naște un copilde la un zeu. În creștinism găsim peArhanghelul Gavril care aduce vesteafecioarei Maria că v-a naște pe Fiul luiDumnezeu.

8. Fecioara Mutemua se afla într-untemplu egiptean. Pe când FecioaraMaria se găsea într-un templu evreiesc.

9. Zeul Nef a apropiat crucea debuzele fecioarei Mutemua și astfel “alăsat-o grea“. În creștinism Sfântul duh “alăsat-o grea pe Fecioara Maria.“

10. Krișna se naște într-un staul -peșteră între un catâr și un bou. La fel seîntâmplă și la nașterea lui Iisus.

11. La nașterea lui Krișna s-aupetrecut minuni. Nașterea acestuia, la felca la nașterea altor zei, a fost vestită prinapariția unei stele pe bolta cerului.Același fenomen este povestit deevangheliști la nașterea lui Hristos.

12. Mama lui Agni se numește Maya.Mama lui Adonis este Mirrha. Mama luiBuda se cheamă Maya. Sora lui Moise,care l-a salvat, se cheamă Miriam.Mama lui Iisus se numește Maria, unnume înrudit cu Maya, Mirrha și Miriam.

13. Krișna se naște în Mathura, undepărinții lui s-au dus pentru a plăti birurile.Iisus se naște în Betleem unde părinții s-au dus pentru a se înscrie cu ocaziarecensământului.

14. La nașterea lui Krișna au sositpăstorii pentru a I se închina. Acelașilucru s-a întâmplat la nașterea lui Iisus.

15. Pruncul Krișna este vizitat deprorocul Narada. Astrologii îi prezic unviitor măreț. Astrologii îi prezic luiMahomed un viitor măreț. Lui Budaînțelepții i-au prezis că va deveni unmare rege, sau cel mai mare ascet,sihastru. La fel i-au prezis lui Iisus Hristosmagii care au venit să I se închine,prezicându-I tronul regesc.

16. Poporul îi aduce daruri lui Krișna.Pruncului Apollo, zeițele i-au adus în darambrozie și nectar. Lui Iisus magii i-auadus tămâie, smirnă și aur.

17. Zeițele l-au slăvit pe prunculApollo. La creștini îngerii l-au slăvit peIisus.

18. Nașterea lui Mithra a fost însoțităde apariția unei lumini. La nașterea luiApolo totul s-a luminat de o luminăputernică, strălucitoare. La nașterea luiMahomed cerul s-a luminat cu ostrălucire neobișnuită. La nașterea luiBuda tot universal s-a luminat, iar ceruls-a unit cu pământul. La nașterea lui Iisusa apărut un nor luminos cu îngeri.

19. La nașterea lui Buda au asistatîngeri și arhangheli. Același lucruevangheliștii scriu că s-a întâmplat lanașterea lui Iisus.

20. La nașterea lui Buda arborii I s-auînchinat. Când Mahomed a plecat pe uncatâr cu doica lui, oile pe care le-a întâlnitI s-au închinat. Iar catârul pe carecălătorea i-a prezis lui Mahomed unviitor măreț. La nașterea lui Iisusanimalele din staul s-au aplecatdeasupra ieslei.În timpul fugii părinților

lui în Egipt, palmierii din drum s-auaplecat în fața lui Hristos.

21. Pe Buda, mama sa l-a născutstând în picioare. Mama lui Mahomed anăscut fără dureri. Pe Lao Tzî mama l-apurtat în pântece 81 de ani. Maria l-anăscut pe Iisus fără sânge și fără durere.

22. Buda începe să umble și săvorbească imediat. Mahomed lanașterea sa a spus: „Mare e Dumnezeu!Unul e Dumnezeu, iar eu sunt profetulsău! “Când s-a născut, Zarathustrarâdea. Când s-a născut Osiris un glasputernic venit din cer a vestit că s-anăscut stăpânul lumii. La nașterea luiIisus îngerii i-au vestit pe păstori că s-anăscut mântuitorul lumii.

23. Mama lui Buda și mama luiZarathustra au avut vise frumoase încare le-au apărut duhuri sfinte. Iosif,soțul Sfintei Maria a avut și el un vis încare vorbise cu îngerul Domnului.

24. Pustnicul Asita a coborât dinHimalaia ca să I se închine lui Buda.Simion vine și I se închină lui Iisus.

25. Regele Kansa este dușmanul luiKrișna și dorește moartea acestuia.Regele Durasarun îl dușmănește peZarathustra. Pe Moise în copilărie l-apersecutat faraonul; pe Cirus îlurmărește în copilărie regele Astiages,pe August în copilărie îl urmărea senatulroman. În evanghelii Iisus este urmăritde Irod.

26. Kansa dă ordin să fie asasinațipruncii pentru al ucide astfel și pe Krișna.Faraonul dă ordin să fie uciși prunciipentru a-l omorî pe Moise. Pe Krișna celnou născut părinții îl salvează deurmărirea regelui Kansa, ducându-l laGokul. Irod dă poruncă să fie uciși prunciicu scopul de a-l omorî pe Iisus. Pentru a-l salva pe Iisus de urmărirea lui Irod,părinții, Maria și Iosif, îl duc în Egipt.

27. Nici Buda, nici Krișna nu și-au scrissinguri predicile, legile și cuvântările ce lise atribuie. Deși evangheliștii spundespre Iisus că a fost învățat șicunoscător de slovă, el nu a lăsat o frazăscrisă.

28. După legende, în urma nașterii luiBuda, bolnavii s-au tămăduit, orbii aurecăpătat vederea, surzii au început săaudă, ologii să meargă… La nașterea luiMahomed - după învățătura bisericiimusulmane - s-a produs un puterniccutremur de pământ, iar fluviul Tigru s-a revărsat, idolii s-au sfărâmat etc.Aceleași minuni i se atribuie și lui IisusHristos în religia creștină.

29. Nici Buda, nici Krișna nu și-au scrissinguri predicile, legile și cuvântările ce li



nr. 119, 201926

se atribuie. Deși, în religia creștină, sespune că Iisus a fost învățat și cunoscătorde slovă, El nu a lăsat nici o frază scrisă.

30. La vârsta de 28 de ani, Buda s-aretras în pustiu pentru post și rugăciune.Zarathustra la 30 de ani a primit “harul”și și-a început activitatea. Aproximativ laaceeași vârstă de 30 de ani, Iisus a făcutacelași lucru.

31. În deșert diavolul Mara îl ispiteștepe Buda sub un copac, la fel i se întâmplăși lui Zarathustra. La fel și lui Iisus i seîntâmplă, diavolul promițându-Istăpânirea asupra lumii, slavă șiîmpărăție.

32. În ziua morții lui Krișna toți morțiiies din morminte, un cerc întunecatîncinge luna, iar soarele își pierdestrălucirea. În momentul morții lui Budaare loc un cutremur de pământ, morțiiînvie iar perdelele și văluri din temple se

sfâșie de la sine. „Și era acum ca la ceasulal șaselea, miezul zilei, și întuneric s-alăsat peste tot pământul până la ceasulal nouălea. Căci soarele s-a întunecat, iarcatapeteasma templului s-a sfâșiat pemijloc. Atunci Iisus, strigând cu glasmare, a rostit: Părinte, în mâinile tale dauduhul meu“. Și aceasta zicând, și-a datduhul.(Luca XXIII, 44-46 ).

33. Trei veacuri după moartea luiBuda, regale Așoka a introdus budismulîn India. După trei veacuri de la aparițiacreștinismului, împăratul Constantin l-arecunoscut, și creștinismul devine astfelreligie de stat.

34. În antichitate, multe popoare șichiar unele orașe socoteau de datoria lorsă aibă câte o sfântă treime, cum ar fi:Odin-Hner-Lodur, în epopeeascandinavă, ANU-BEL-EA la Babilonul denord, BRAHMA-ȘIVA- VIȘNU, în India, iarTrinitatea creștină este Dumnezeu-Tatăl-Iisus, fiul și Sfântul Duh.

Comparând, succint, toate acestedate despre diferite religii, ne dămseama că foarte multe elementecreștine sunt împrumutate din religiilemai vechi.

Concluzionăm că zeii au fost„omorâți” de noii Mântuitori ai Lumii dinBiblie, Coran etc.

Gândului pascalia îi adăugămmăreția omului cu mintea înțelegătoare,ea îi suprapune ideea că și mintea luiînțelegătoare a omului rezidă în lupta saneîncetată și-n puterea sa , sprijinită, seînțelege, pe gândirea lui înțeleaptă, de ase depăși mereu pe sine însuși, creând,în ciuda tulburătoarei indiferențe aUniversului, o lume tot mai rațională,mai deșteaptă, mai bună, mai frumoasă.Speranță.


PROLETARIPROLETARIDIN TOATEDIN TOATE}|RILE...}|RILE...

Dorel SCHOR

Într-o zi am avut un pacient cu nume ciudat... Senumea Dorfman Marx. Nu Max, cum am crezut o clipă,ci Marx. Adică numele întemeietorului comunismuluiștiințific etcetera... Atunci, i-am pus câteva întrebări,respectiv de unde vine, unde s-a născut, ce erau părințiilui, dacă mai are frați și iată ce mi-a povestit...

S-a născut în Zaporojnaia Oblasti, nu știu ce raion,într-un sat. Tatăl lui era socotitor, adică un fel de micintelectual rural, membru de partid, dar cam evreu defelul lui. Dovadă și numele de familie din cauza căruiaavusese unele mici necazuri, tovarășii de la raion, nu caar fi fost contra, dar întâmpinau mici dificultăți depronunție. Așa că, atunci când el s-a născut, exact în ziuacând în calendar era trecut cu roșu că se născuse mareleKarl Marx, s-a hotărât în familie să fie botezat pe linie.

Ar fi putut fi Karl, Karl Dorfman, dar e clar căasocierea asta l-ar fi înfundat și mai rău pe nevinovatulprunc, nimeni nu ar fi sesizat culoarea politică aidentității sale. Așa că i-au zis Marx. Oricum, un avantajtot a avut pentru că multă vreme nimeni nu l-a bătut,ca să nu se spună că cineva i-a ars o scatoalcă sau i-apus piedică lui Marx. Agresorul risca un proces politicsau chiar surghiunul.

Povestea lui Marx al nostru devine mai interesantăcând aflăm cum îl cheamă pe fratele lui mai mic. Engels!Engels Dorfman s-a născut câțiva ani mai târziu, era un

copil cam bolnăvicios și Marx își amintește că mediculdin sat îl trimitea la spitalul regional pentru orice fleac,de teamă că, ferească dumnezeu (dumnezeu!!!] i s-arputea reproșa că nu a oprit la timp diareea lui Engelssau l-a lăsat să sufere de limbrici.

De notat că in sat nu mai exista nici un Engels șitatăl lor era foarte mândru de treaba asta, iar mamaîi chema din praful uliței cu numele întreg, nu cudiminutive, cum s-ar putea crede. Marx și Engels, venițila masă! sau spălați-vă pe mâini!

Când s-a născut al treilea frate, în ciuda faptului casoții își doreau o fetiță, nimeni nu s-a mirat că a primitnumele Lenin. Lenin Dorfman era un copil cam alintatși, mai târziu s-a dovedit leneș și foarte slab laînvățătură. În ciuda acestei situații, a trecut din clasăîn clasă fără dificultăți, primea note peste medie și, deacea, a ajuns un neisprăvit, pardon de expresie. LeninDorfman s-a apucat de fumat la nici doisprezece aniși de curve la cincisprezece. A fost reținut in orașul deraion pentru vagabondaj de mai multe ori, dar defiecare dată îl eliberau urgent și nemotivat. N-aînvățat nici o meserie, și-a exploatat părinții și, într-ooarecare măsură frații, nu a reușit nici ca fotbalist deșinimeni nu îndrăznea să-l huiduiască pe teren și nici unarbitru nu l-a eliminat pentru joc periculos.

- Sunteți trei frați, vasăzică...- Mai am un frate, suntem patru!- Ah, am exprimat, deci mai există unul! Nu-mi

spune cum îl cheamă, lasă-mi plăcerea să ghicesc. Senumește... Stalin!!

- Da' de unde! Când s-a născut cel mic, lucrurile seschimbaseră în mare măsură. Până și în satul nostrulumea a făcut progrese, nu mai era important să techeme politic, așa că i s-a dat un nume frumos, modernși de viitor. Pe fratele cel mic îl cheamă Ionatan.


27nr. 119, 2019

În judeţul Constanţa, maiprecis la Medgidia, în perioada27-29 septembrie 2019, a avutloc cea de-a VIII-a ediție aFestivalului Național de Teatru,,Tanța și Costel”. Evenimentula fost organizat de PrimăriaMunicipiului Medgidia, înparteneriat cu GarnizoanaMedgidia și s-a desfăşurat însala de spectacole a CerculuiMilitar din Medgidia.

În cele trei zile de concurs pe scenă au urcat opttrupe de teatru din orașele Alba Iulia, Bra-șov, Buzău,Iași, Lugoj, Mediaș, Medgidia și Reșița. Cele optspectacole prezente în cadrul festivalului au fost:

- Spectacolul „Rămășagul” de Vasile Alecsandri –Teatrul „Thetis” Medgidia, regia: Ion Crișu.

- Spectacolul „Pijamale”de Mawby Green și EdFeilbert - Teatrul„Proactoria” Mediaș, regia:Marinela Bârză.

- „Ursul păcălit devulpe”, adaptare după IonCreangă - Teatrul municipal„Traian Grozăvescu” Lugoj,regia: Maria Voronca.

- Spectacolul „Protecțiaanimalelor” de MihaiBatog-Bujeniță – Teatrulde la Râpa Galbenă Cenaclul Artistic "GeorgeTopârceanu" de la Clubul CFR Iași, regia: Emil Gnatenco.

Spectacolul „Dialoguri absurde”, trupa de teatru„Ridendo” a Cercului Militar Buzău, regia: GeorgeStoian.

- Spectacolul „Maestrul” de Eugene Ionesco, trupade teatru „Skepsis” a Cercului militar Alba Iulia, regia:Viorel Cioflică.

- Spectacolul „Gunoierul” de Mimi Brănescu, trupade teatru „Redoute” Brașov, regia: Andrei Râlea.

- Spectacolul „Tanța și Costel” adaptare de DanMirea după Ion Băieșu, trupa de teatru „Da” Reșița,regia: Dan Mirea.

Duminică seară, gongul a bătut pentru ultima oarăîn cele trei zile de maraton teatral, iar la Cercul Militardin Medgidia sala de spectacole a fost arhiplină defiecare dată.

Pentru "Constanţa NEWS", au fost consemnateurmătoarele declaraţii:

Tudor Trăilă, actor la Teatrul Municipal TraianGrozăvescu Lugoj: “A fost ca de obicei minunat.Revenim aici de fiecare dată cu drag, ne simțim onorațiși bucuroși în același timp, să participăm la acestfestival. Știm ce înseamnă organizarea unui asemeneaeveniment pentru că și noi la rândul nostru organizămașa ceva din 1992, iar între Lugoj și Medgidia s-a formatde-a lungul timpului o legătură extrem de strânsă.Publicul din Medgidia e un public cunoscător, educat.Festivalul e la înălțimea așteptărilor și are o organizareexemplară. De fiecare dată am fost întâmpinați cucăldură”.

Ileana Căprariu (actriță), după ce duminică seara,festivitatea de închidere a festivalului a avut în centruspectacolul intitulat „Tanța și Costel” – o adaptare deDan Mirea după celebra schiță a lui Ion Băieșu: “Dacăpublicul e cu tine, cum a fost la Medgidia, spectacoluliese rupere! Noi jucăm de 12 ani acest spectacol și avempeste 150 de reprezentații. Iubim enorm acest

spectacol!”.Dan Mirea, actor şi

regizor la teatrul din Reşiţa:“Pentru mine a fost un șocsă văd că aici, la Medgidia,există această emulațieculturală. Venisem foartesceptic de la Vâlcea, de laun festival unde am fost cuun spectacol al teatruluipe care îl reprezint și m-amtrezit într-un oraș în careexistă viață, există tineri cu

ecusoane în piept, oameni care zâmbesc și întreabă “Cejucați ?”…

Eu aveam o cu totul altă percepție despre acestoraș și despre festival: nu mă gândeam că e la unasemenea standard și recunosc că am venit sceptic. Aiciam văzut un festival făcut bine, în adevă-ratul sens alcuvântului, începând de la detalii mărunte până lalucrurile importante: oameni la scenă, logistică descenă, marketing de festival, tot. Îmi fac mea culpa: numă așteptam ca acest oraș să aibă un asemeneaeveniment. Am simțit că există un public avizat și astaeste o altă mare surpriză pe care o am. Sunt absolutșocat în modul plăcut, nu doar de reacția publicului, cide tot ce înseamnă acest festival”.

Ion Crişu, regizor și organizator: “Nu există formulemagice – există oameni care fac lucruri bune, iaraprecierea publicului față de scenă arată că festivaluleste bine gândit, este bine făcut, iar oamenii carecontribuie la realizarea lui sunt cei care trebuie. Toate

PIESA DE TEATRU PIESA DE TEATRU „PROTEC}IA ANIMALELOR”, PREMIAT| LA„PROTEC}IA ANIMALELOR”, PREMIAT| LA

FESTIVALUL DE LA MEDGIDIAFESTIVALUL DE LA MEDGIDIADan TEODORESCU


28 nr. 119, 2019

trupele participante au avut spec-tacole de calitate, iarpublicul din Medgidia a reacționat extraordinar”.

Florin Oprică, directorul Festivalului “Tanța și Costel”:“Medgidia are nevoie de spectacol, are nevoie să râdă,are nevoie să își descrețească fruntea și cred că acestfestival, în trei seri, a reușit acest lucru. Asta ne-am șipropus noi organizatorii – Primăria Medgidia șiGarnizoana Militară Med-gidia – să aducem publicul însală și să facem din cea de-a 8-a ediție o sărbătoare.Publicul a aplaudat după fiecare piesă, în picioare și astaînseamnă că fiecare piesă a avut ceva de spus. Teatruleste la el acasă la Medgidia, iar publicul are nevoie deacest festival”.

* IEŞENII AU FOST ÎN "POLE-POSITION"La Festivalul de Teatru "Tanţa şi Costel" de pe scena

Cercului Militar din Medgidia, trupa de teatru aCenaclului Artistic "George Topârceanu" de la Clubul CFRIaşi a fost prima nominalizată, înmânându-i-sereprezentantului acesteia (Tudor Andrei Ostafie) Trofeulşi Diploma, însoţite de un imens şi impresionant buchetde flori. Trupa ieşeană s-a afirmat la Medgidia cu piesa"Protecţia animalelor" de scriitorul şi comandorul (ret.)Mihai Batog-Bujeniţă, în regia lui Emil Gnatenco.

Actorii s-au numit Emil Gnatenco, George Marici,Tudor Andrei Ostafie, Mihai Caba, Ina Cocuz. Dar despreflorile primite la Medgidia, scriitorul ieşean, care adevenit şi actor la 77 ani, Mihai Caba, un îndrăgostit alflorilor (la fiecare manifestare culturală lunară aAsociaţiei Literare Păstorel Iaşi, domnia sa oferă unfrumos buglet doamnelor din sală), a menţionat într-oepistolă trimisă către regizorul şi actorul Emil Gnatencourmătoarele: "Deoarece Tudor urma să plece a doua zila Iaşi prin Bucureşti, am făcut (numai eu ştiu în ce

condiţii) ca acest minunat buchet de flori să ajungă laIaşi cât mai repede şi l-am "tăbârcit" la tren, în tren şi dela gară până la mine acasă, unde a ajuns cât de cât încondiţii, să-i spunem acceptabile. Trofeul şi celelalteajung în această seară la Iaşi prin Tudor, aşa că e cazul săgrăbeşti cât se poate de repede "marcarea"corespunzătoare a succesului obţinut la Medgidia".

În final, scriitorul, dramaturgul şi comandorul (ret)Mihai Batog-Bujeniţă, membru USR, a declarat:"Succesul obţinut pe scena Festivalului de la Medgidiase datorează, în primul rând, unei bune colaborări întreFiliala Iaşi-Nord Est România din cadrul Ligii ScriitorilorRomâni, Cenaclul artistic "George Topârceanu",Asociaţia Literară Păstorel Iaşi, Clubul CFR Iaşi de la RâpaGalbenă condus de domnul director Paul Zamfir şiUniversitatea Naţională de Arte "George Enescu" dinIaşi. Aşadar, performanţa în teatrul nostru devine unacolectivă şi mă bucur mult de reuşita din Dobrogea! Iarpe viitor vom pregăti o nouă comedie de teatru care vaavea, cu siguranţă, succes la pu-blic, deoarece oameniivor să râdă mereu şi astfel să trăiască cât mai mult!".

HAIKUHAIKUPloaia subțire, din

norii verzui

Ion Teodor PALADE

sfârșit de august…printre raze senine;

plouă repede.

*o iluzie …,

vară pierdută, deja;un martor tăcut

*frunze de zarzăralunecă din vise;jos, ritmul ploii…

*un greiere, trist,

adună brumă din vie;licăre frunza

* pomi zvelți, desfrunziți,mătăsuri, aripi și fum…

grădini în amurg.

*un zâmbet precis

ascunde orice șoaptă;liniște albă…

*e aprilie…

cer muiat în albastru;macul visează

*departe de nori,

de umbra văzduhului:calmul amiezii…

*peste amiază

zboară o gărgăriță…surâs de vară.

*stol de ciori urcă

peste vârfuri de castani;un câine latră.


29nr. 119, 2019

POEMELiana NICOLAE

Ce mare lucru

mi-e suficientă umbra vântuluiprintre măslinii mici şi pustii”mulţumesc” a rămassingura mea rugăciuneşi asta îmi este de ajunsam început să înţeleg câte cevadin omul tăcut din fiinţa taştii că înlăuntrul meu trăieşteun ochi curgător spre aerspre terasa de ploaie a Andaluzieiţi-am desenat fructe coloratele-am aşezat pe masăîţi povesteam despre mişcare de la un cuvânt la celălaltce mare lucru privire stearpăte simt atât de abstractîn existenţa mea discretăam îndoieli şi nu ştiu nu ştiudacă e bine sau rău sau cum ete hrănesc cu poemul meuşi nu te lăsam să dormi simt că te doare sufletulbucură-te de înalta putere de a simţi lacrima săratămi-am atârnat tristeţea în cel mai înalt copacuităm de toată tristeţeaşi ne bucurăm de emoţiidureros şi clar mişcător ni s-au aprins cuvintelepeste păsările înnouratene cuprinsese o altă seteminţile înfometate erau smulsene-ntrebam de soarele ni-i fratedacă stelele ni-s tot aproapeplouă cu tot felul de ploi peste apă după potop ne vom topi şi noisinguratici tandrii si mistuitorica un croncănit de vulture de mareumpleam sânul pământului cu palmiericu umbre peste care plângeamnu se vorbea nimic despre piramidepovestea noastră era mult mai vecheo scrisoare transcrisă şi mai obositădecât potopul decât o nemărturisiredecât o altă viaţă dintr-o altă ştire

Din dor din amor

existenţa mea vizualăeste într-un pericol concretfără ea tu pari a nu exista n-ai orizont nu eşti în acţiunerămâi o vorbire întrupatăîntr-o altă lume o mare fiinţăşi la urma urmei şi luminapoate fi acuzată că esteşi visul tău adoarmepoate noi am murit demultne urâm mereu unii pe alţiipoate din dor din amorcumpărăm aer curat violetsuntem vinovaţi că existămtrăim odată cu acest mileniu suntem ideali suntem frumoşicu inima mereu nemişcatăcu îngeri în mijlocul ceruluiochiul nostru trece prin zidvisează şi curge cântândcuvântul poruncă în chincerul se înserează cu păsăritrăgând în stele cu zboruriîngerul meu mă ţine de mânămereu mă trage de mânăse înnorează cu aripi întinsefără tunet şi fără trăsnetplouă torenţial cu melcipeste cai şi peste naştereşi tu lunecând singuraticca luna albă căzută-n fântânădoar eu ştiu să trăiesc pe zborabandonner cette terre si rudeabandonner cette terre humidecar la force de pleurer manquene tombe pas amoureux d’une femme delirante magicienne deliranted’une femme qui est sur d’ellequi rit en faisant l’amour ou pleureet qui sait convertir la chair en poesiela vendange est a l’ncienne rebellel’alcove des sous bois trahit nos penseesencore rencontre le ciel de tes yeuxavons pris notre souffle entre reglesavons gravi un silence sans musique...qui est rebelle et s’nteresse a la politiquedans l’horreur a l’egard des injustices

Priveamla planeta aceea

nu mă vezi doar mă imaginezimereu îţi trimit o inimă caldă nu mă auzi dar mă fredonezimă murmuri şi mă numeştiîţi trimit în dar o pasăre de vis să nu fie niciodată greaşi o linişte prea neobişnuităcare să nu uite niciodatăcumpătarea noastră curatăşi priveam la planeta aceeaşi ce frică mare îmi era de eaşi ţi-am mai dat calmul meumereu neobosit şi străveziuatingerea ta să nu rănească pe nimeni... niciodatăşi din nou inima ta liniştităaşteptând ceva ca o uitareo parte a iluziei hibernaleo lacrimă bătută a lui Isussă ne anihilăm prin parodieîn verdele vrăjitoresc al naşteriiplaneta noastră va deveniun cavou marţian reuşitne vom separa uşor de viaţăde iluziile celorlalţi secretecâte stele strâng în palmeatâtea gânduri nevăzutene-am separat de căderenimeni nu lasă pe nimenisă-i sfinţească altarul goladormisem pe respiraţia tamă sprijineam şi mi-era binenu ştiu dacă fredonai cevaapăreai din ce în ce mai desnu ştiu de ce erai aşa abătutcuvintele se roteau între noicând aproape când departegândul materiei rea nevăzutînger vagabond de la-nceputverb stins pe mâna grea de poetj’ai un ami surprenant iréelpour me reperer dans le noir pour me defendre dans la nuitet m’encorder a son impuissancepour se porter a mon secours et il chante comme il chante...


30 nr. 119, 2019

Lăsați fecioarele să viseze sub cerulalbastru, curat, luminat,/ ca visul vieții, întihnă, să poată fi devoalat…/ Și numaiapoi, trezindu-se,/ cu ochii mari, plini devise și speranțe,/ vă vor crede zei păzitori,și vă vor dărui dragostea lor./ Numaiatunci!/ Lăsați fecioarele să-și terminevisele!

Conform Dicționarului limbiiromâne libertatea este „posibilitateade a acționa după propria voință;posibilitatea de acțiune conștientă aoamenilor în condițiile cunoașterii (șistăpânirii) legilor de dezvoltare a naturiiși a societății.” Libertinajul reprezintăviață în libertate cu un comportamentdesfrânat, destrăbălat, în afara bunuluisimț și a legilor morale.

Mulți confundă cele două noțiuni,ne înțelegând că omului, într-adevăr,poate face orice, dar că foarte puțin dintot ceea ce poate face îi este folositor.Părintele Nicolae Steinhardt spunea că„Libertatea nu se confundă culibertinajul și nebunia”.

Conștiința și voința sunt cele carealeg și îmbrățișează făcutul de bine saude rău, iar alegerea trebuie să nustânjenească pe cei din jur și totodatăsă fie conformă cu legea morală.Libertatea, precum și moralitatea suntdaruri date de Dumnezeu. Sunt tineri,adolescenți și mulți dintre oameniimaturi care confundă libertatea cu

libertinajul, unii din necunoaștere, alțiidin naivitate cad în plasa pescuitorilorsufletelor naive, curate, nepătate încă,alții mânați de interese bănești, depatimi trupești și sufletești cărora nupot sau nu vor să le pună stavilă.Oamenii maturi rău intenționațimizează pe perioada care străbateviața adolescenților, perioadă în care eipot fi ușor ademeniți, corupți. Dar ceeste mai grav, este că oamenii adulțipuși să vegheze asupra acesteiperioade, în scopul dezvoltării normalea societății, nu țin cont de moralitate,deviind mersul bun al societății în caretrăiesc, murdărindu-l, degradându-l.

Un Ieromonah spunea desprediferența dintre libertate și libertinaj:„Libertatea este veșnică, darlibertinajul este vremelnic și sfârșeșteîn durere și în singurătate, iar la urmă– în moarte”.

Am scris și am publicat cândva uneseu în care aminteam despre Platon,filozof al Greciei antice, discipol al luiSocrate și învățător al lui Aristotel,despre unul dintre dialogurile sale –Mitul peșterii, despre imagineaalegorică folosită, o imagine a lumii și amodului cum poate fi cunoscutăaceastă lume cu ajutorul gândirii logice:prizonierii dintr-o peșteră nu vădniciodată lumina soarelui; ei văd doarumbrele obiectelor din afară,proiectate pe pereții peșterii de cătreun foc; între prizonieri sunt unii caredisting trecerea umbrelor cu mai multăperspicacitate, fiind mai ageri la minte,memoria ajutându-i să recunoascăordinea în care se perindă obiectele.Lipsiți de „lumina soarelui”, cunosc

numai lucrurile, fără a-și putea daseama de sensul, de adevărul lor ultim.Mesajul filosofic din mitul peșterii îșiare rădăcinile în realitățile epocii în carea trăit Platon, dar, peste milenii, iată,rămâne valabil acest mesaj. Printr-oalegorie se face aluzie la mediocritateași limitarea ființei umane, sugerând căexistă și posibilitatea eliberării dintr-oastfel de captivitate. Dar „degeabavom privi acțiunile virtuoase, nu le vomînțelege sensul adânc, până ce nu nevom ridica la ideea de frumos în sinesau la ideea de dreptate.” Nedespărțim, în general, greu de lumeasensibilă pentru a ne ridica lacontemplarea ideilor. Un prizoniersmuls din peșteră și adus cu forța lalumina soarelui, refuză mai întâi săvadă lumina, fiindcă îl dor ochii. El vaputea fi orbit de strălucirea ei, nu vaputea să distingă lucrurile adevărate.Va avea nevoie de obișnuință și dupăce se obișnuiește, are o revelație și numai dorește a se întoarce în „peșteră”.De ce? Pentru că apare profundaînțelegere. Este nevoie de o obișnuințăprogresivă și înțelegere. Este dialecticaascendentă a spiritului uman. Intervinedeci rațiunea, percepțiile asupra lumiiexterioare se așază într-o ordine. Bunulsimț este acela care le așază,ordonează haosul. Oamenii vor devenidin ce în ce mai curajoși, mai luminoși,mai altruiști, unii se vor întoarce înpeșteră doar pentru a-i convinge și peceilalți să-i urmeze. Aceastăîndrăzneală va presupune un mare risc,deși Platon este convins că întoarcereadin lumină în întuneric nu poate fidecât pentru scurtă vreme, pentrubinele celorlalți, deoarece cunoaștereaeste sursa fericirii umane și niciun omnu ar renunța la fericirea sa, odată ce agăsit-o.

Și în acest moment al scrierii mi-ampus întrebarea: Ce se întâmplă cu ceirămași în peșteră? Sau ce s-ar întâmplacu ei dacă ar fi ținuți în peșteră cu forțași între timp vor prinde gustul noiiatmosfere a peșterii? Conducătorii sănu le permită ieșirea din „noua

IEŞIREA DIN PEŞTERĂIEŞIREA DIN PEŞTERĂVavila POPOVICI


31nr. 119, 2019

peșteră”, o peșteră cu un trai„modern”, un adevărat infern, în careși ei conducătorii să aibă acces!?Acomodarea cu lumina descoperităînseamnă că nu s-a făcut și mulți,primitivi, orbiți de adevărata lumină aurămas să bâjbâie prin întunericulmoștenit cu ură, violență, minciună,desfrâu, crimă... Se pare că așa s-aîntâmplat! Ieșirea lor din peșteră nu s-a produs!

Mai târziu am găsit douăcomentarii la acel eseu: „Superbădeconspirare a «peșterii actuale».”

„Am stat prea mult în peșteră și numai recunoaștem omul adevărat.Alegem umbre palide care își doresc odemocrație la fel de anemică, bolnavă,asemenea lor.”

Revin la Platon care pornea de laideea că statul este un individ deproporții mari – „un om mare”. Statulare nevoie de capete luminate, de legidrepte. Nu oricine, spunea el, estecapabil să participe la elaborarealegilor și conducerea statului. Și dacăcineva care nu are asemenea capacitățiar încerca să conducă statul sau săelaboreze legi, atunci în stat s-arinstaura haosul (lipsa ordinii, armoniei,înțelepciunii și frumuseții), iar oameniiar fi nefericiți, fiecare fiind un mic haosși de aceea filosofia, înțelepciunea șiputerea politică trebuie să fie mereuîmpreună.

Oamenii cu adevărat înțelepți,corecți, trebuie să se afle la guvernare(conducerea statului), prima lor datoriefiind înlăturarea aventurierilor,incompetenților, a celor setoși deputere pentru a o folosi la îmbogățireapersonală și satisfacerea plăcerilorpersonale imorale, aducând, în acestmod, prejudicii societății. Șiînțelepciunea nu ține neapărat devârstă. Pot fi tineri înțelepți, precum șibătrâni înțelepți, persoane care potpătrunde esența legilor fundamentaleale societății, care se comportă moralîn viață, dar pot fi și tineri și bătrânineghiobi sau ipocriți, care nu auaceastă capacitate necesară unuiconducător sau unui simplu cetățean,având însă acea sete de putere,caractere perfide, ticăloase. Spunaceasta fiindcă și incompetențadetermină acte de ticăloșie. Și pentrua elimina incompetența este nevoie dealegerea unor oameni instruiți șieducați în ocuparea funcțiilor în stat.

Statul fiind alcătuit din oameni, el esteasemeni oamenilor, și oamenii făcândparte dintr-un stat, sunt asemeneastatului. De aceea, omul poate fi cuadevărat moral doar într-un stat bineorganizat, în care domnește ordinea șilegea. Și vice-versa, un stat în caredomnește ordinea și legea, omulacționează în chip moral, oamenii potavea încredere unul în celălalt.

Un mare scriitor exprima: „Înimaginea prezentă a lumii, libertatea eînțeleasă ca libertinaj, pe cândadevărata libertate stă doar îndepășirea propriului eu și a proprieivoințe, astfel încât, la sfârșit, să ajungila starea morală care îți permite să-ți fiistăpân adevărat întotdeauna și înfiecare clipă. Iar libertinajul dorințelornu duce decât la înrobirea ta”.

S-a ajuns a se dori Democrația,formă de organizare și de conducere aunei societăți, în care poporul îșiexercită (direct sau indirect) puterea.Dar, înțelepții au atenționat de-a lungultimpurilor: „Întâi morala și apoidemocrația!”, morala fiind fundațiaculturii și a vieții politice a uneisocietăți, pe ea clădindu-se o societatebună, cu „cărămizi” bune, ținându-seseama de un adevăr dovedit: „cucărămizi proaste nu se ridică un edificiuvaloros”. Este valabil pentru cele maimici structuri ale societății! Moralaînseamnă filtrul conștiinței, cel al inimiiși al gândului, respectiv cel alsentimentului și al rațiunii,însămânțate de Divinitate prin bunulsimț al omului – cântar al binelui șirăului și numai apoi cel al legilor făcutede oameni pentru oameni, legibune/drepte făcute în interesulsocietății și care trebuie cu strictețerespectate. Numai atunci oamenii vordobândi liniștea vieții lor, a unei viețiatât de scurte și atât de prețioase.

Realitatea ne arată că trecerea de lasistemul comunist spre unuldemocratic a determinat, pe lângă omultitudine de efecte economice,sociale și politice, o creștere rapidă anumărului de mijloace media, prinintermediul cărora publicul a aflat într-un timp foarte scurt elemente desprecriminalitate și modalitățile demanifestare ale acestui fenomen.Astfel, societatea românească a aflatdespre existența și consecințeletraficului și consumului de droguri,traficul de ființe umane, numărul real

și din ce în ce mai mare de violuri șiomucideri, noțiuni care, în trecut,reprezentau un subiect tabu, ținut subcontrol de către autorități și departe depopulație. Astfel, criminalitatea aafectat profund o societate nepregătităsă-i facă față, dar și conducători căroranu le păsa în ce direcție evoluasocietatea.

Ce s-a întâmplat cu societateanoastră, cu lumea în care trăim? Cumde au fost aleși la conducere oamenilipsiți de moralitate, implantați șisusținuți de o mare parte a oamenilorîncadrați într-un partid care a deviat dela principiile morale, oameni care s-audedat libertinajului, formelor lui celemai diverse, totul cuprins în sferacorupției, în folosul propriu al unorindivizi, în satisfacerea dorințelor lorperverse, neținând seama de durereape care au provocat-o poporului,oamenilor simpli și curați ai acestuipopor? Rolul statului este acela de aasigura cetățenilor săi dezvoltareapersonalității umane, adică garantareademnității și a libertății ca valorisupreme. Recunoașterea eșeculuistatului este un pas bun, promițător,înseamnă că s-a dovedit adevărul căromânii sunt descoperiți, neapărați, căstatul nu poate asigura cetățenilorprotecție. Și printre primele victime aucăzut copiii pentru care părinții au făcutși fac tot ce le este în putință să-i apere,iar statul le întoarce spatele lăsându-ipe mâna infractorilor. Nu mai existăcomunicare între instituții, nu maiexistă decât foarte puțini oamenicompetenți să apere drepturile șibunăstarea poporului..

Da, domnilor guvernanți corupțiape care ați condamnat-o și ați reduslupta împotriva ei cât ați putut, estecea care cuprinde o seamă deinfracțiuni. Criminalitatea a atins cotealarmante, având forme demanifestare diferite: „tăinuireabunurilor provenite din săvârșirea uneiinfracțiuni de corupție sau asimilate;spălarea banilor; abuzul în serviciu;bancruta frauduloasă; evaziuneafiscală; traficul de droguri; traficul depersoane ș.a.” Minciuna, haosul,neîncrederea au prins roade.

Ieșirea din „peșteră” se va puteaface numai la lumina adevărului și adreptății!


32 nr. 119, 2019

AM FOSTAM FOST

ACASACASĂĂ LALA

DUMNEZEUDUMNEZEUAnton GAGIU

Am intrat pe poarta care mi se arăta în fațaochilor cu bucurie, dar și cu teama ca, dincolo de easă nu găsesc cine știe ce nenorociri produse de lafacerea lumii și care persistaseră până aici potrivitzicalei „iarba rea nu piere”. După ce am deschispoarta am trăit momentul visului devenit realitate.„Dincolo” nu era un nou tărâm, ci o casă, așa cumsunt casele pe la noi, cu prispă, cu ceardac, acoperităcu un petic de cer senin, bucuros, plin de zâmbet, cuvedere la soare, cu pereții încropiți din corp de brazitineri, mirosind a rășină uscată, a dor de iarbăproaspătă de munte, acoperită cu straturi noi deșindrilă tăiată de mâini harnice, cu ferestre deschisespre lume în care puteai zări ochii zorilor răsărindîn fiecare dimineață.

Apoi aruncându-mi mai bine ochii de jur-împrejur am văzut că asemenea acesteia, pe acel plaisunt alte case la fel, multe, pentru că nu le-am pututnumăra, fiind fermecat de apariția lor dintr-o datăde parcă o forță nemaiîntâlnită le scotea pe toatedintr-o pălărie de iluzionist. Nu, nu era nicio iluzie.Acele case erau identice și toate parcă erau una, carefermeca ochiul, îmbărbăta sufletul și dădea putereinimii de a bate cu nădejde că va da chiar acolo pesteCasa lui Dumnezeu. Pentru că numai casa lui puteafi, dacă se ridica spre zări într-un plai acoperit deflori ale câmpului ce se îmbrățișau într-o simfoniede culori, încât nici ochiul nu știa să aleagă culoareapotrivită pentru el, pentru că era îmbătat defrumusețe și parfum.

Câmpul acela încărcat de flori de toate culorile șiformele, ce se unduia după forma pământuluiprecum valurile mării, era presărat din loc în loc cupomii în care rodul mistuia bogăție și har, arăta deparcă în inima lui, undeva, necunoscut, nebănuit seputea deschide oricând o poartă care să mă ducă înrai sau poate la ușa Casei lui Dumnezeu. Acel câmpavea o deschidere imensă spre…lume. Spre lumeapământului de peste tot, pentru că puteam privinestingherit în zare, oriunde alegeau ochii mei avizide frumos, de înălțare spre minunile cerului. Și ochii

mei au zărit departe spre nord cum se unduiauspinările munților, cu cerul parțial albastru, parțialacoperit de nori învolburați cocoțați acolo pe acelespinări, încât imaginea aceasta răsturnată îmi creaimpresia că văd marea ce tocmai se lăsa învinsă decorabia ce transformase munții în catarge.

Apoi, de aici mai vedeam văile aruncate de lanașterea munților care încotro la picioarele lor,acoperite de păduri pe care omul în neorânduialaminții lui nu apucase încă să le nimicească, încâtaveam impresia că atunci, chiar atunci, sub privireamea nesățioasă de frumusețe și har se naște lumea,sau Dumnezeu în mărinimia lui o recreează pentrunoi, întrucât se pare că ne-a iertat de păcate.

Dar nu!! Fusese doar un vis. Pentru că încă defilauprin fața ochilor mei cohorte, legiuni întregi de„Făuritori” ai noii democrații cum se autointitulau,ce pângăreau tot în calea lor, murdăreau cu noroiulîncălțărilor lor acel câmp cu flori care încă nu sestinsese din mintea mea, întrucât și frumusețea șiharul uneori se dau greu bătute în fața mizeriei fiziceși morale. Dar au avut grijă ei „Făuritorii noiidemocrații”, să acopere curând prin perseverență șizel, prin mediocritate, platitudine, balast, aceafrumusețe ce stăruia în mintea mea de parcă ar fiprins rădăcini acolo. „Făuritorii” ridicau prostia larang de virtute, erau vânjoși la ridicat prostia,asemenea lui Atlas ce ținea Pământul în spate și seîntreceau care mai de care să strângă în jurul lor câtmai multă prostie.

Peste tot de-a lungul și de-a latul țării împrăștiaugunoiul pe care-l fabricau zi de zi cu mintea, cubrațele, cu atingerea lor încât nu a mai rămas locșorcare să nu le conțină moștenirea. Mă întrebamneputincios de ce s-o fi întâmplat așa? Oare numeritam o soartă mai bună aici acasă… laDumnezeu? Ba da, am primit răspunsul. Numai cădupă o ploaie vijelioasă care dă naștere la șuvoaie cerad tot în calea lor, aurul se ascunde din calea apelorși rămâne doar mâlul netrebuincios, fără valoare. Șiuite așa nonvalorile stau acum în față, predică, daulecții de neștiință, de ignoranță, de morală, pentrucă ele au devenit virtuți neștiute și trebuiepromovate.

Unde s-a mai văzut medic care să profeseze fărăstudii? Profesor la universitate fără diplomă (nu etrebuincioasă!! spune el, un petic de hârtie nu dăcompetențe). „Așa o fi omule, cum spui mă-ta, dar,atunci, dacă ai o astfel de părere despre școală, hais-o desființăm, nu mai chinuim milioane de copii șinici nu mai plătim sute de mii de dascăli. Ce zici? „O,da, dar vom avea o problemă, unde vei mai predadumneata, dacă desființăm școlile, de unde vei mailua mii, sute de mii de lei anual? Iată un motiv foarte


33nr. 119, 2019

serios să nu le desființăm. Și parcă îl mai văd și pedomnul filozof, știți dumneavoastră care… Cel carespunea că numai știrbii votează un anumit partid.Păi cum, nu ați știut că există partidul frumoșilor, alurâților, al știrbilor și al deștepților? Vedeți în caredintre ele vă înscrieți și, mai ales aveți grijă cu caredintre ele votați să nu-l deranjăm pe domnul filozof,că nu mai poate să cugete pentru popor și seprăvălește săracul de el!

Intrasem într-un tunel întunecat la care știamnumai ieșirea nu și intrarea pentru că „Făuritorii”erau călăuzitorii mei. A trebuit să mă scutur decâteva ori pentru a-mi recăpăta visul, acela în caremi se deschidea în fața ochilor câmpul împodobit cutoate florile pe care le-a inventat Dumnezeu și pecare ni le-a lăsat nouă moștenire. Visul nu mi-arevenit pe de-a întregul, ci doar frânturi pentru căse săturase și el săracul de „Făuritorii Democrației”,și se străduia să le găsească înlocuitori care să numai spurce câmpul de flori de la Poarta Casei Sale.

Și mă gândesc la câte năzbâtii mintale mai scotunii dintre „Făuritori”, încât parcă-mi vine acumdorința de a mă retrage definitiv în locul de undedoar îngerii mai pot ajunge, câmpul cu flori din fațaCasei lui Dumnezeu. Și ce să fac aici? Să admirminunile create de el și să mă gândesc că undevaexistă oameni care pot schimba fața lumii, trebuiedoar să-i căutăm, sa-i găsim, să-i încurajăm, să-iajutăm să practice… dreptatea, frumosul, adevărul,speranța. Să nu treacă o zi fără ca ideile nobile să nuprindă viață, să nu răzbată până la noi și dincolo înviitorul nostru.

Ce pot face eu sau tu pentru a clădii speranța? Eupot să-l trag de mânecă, să strig la el, să-l huidui, să-l arăt cu degetul pe cel care strică, distruge, cu mâna,cu vorba, cu brațul, să-l îndrum spre purificareaminții, a spiritului, să-l opresc de la autodistrugere.Tu fă la fel! Mai pot să aduc în rândul „Făuritorilor”valori, iar nu gunoaie, să-i arăt domnului filozof căși știrbii pot clădi durabil, pot înălța catedrale, potconstrui drumuri și orașe întregi. Dumneatadomnule filozof ce ai clădit la viața dumitale? Vorbegoale. Au rămas ele undeva? Au mutat ele conștiințe?Au strâns laolaltă mulțimi care să aclame valorileumane perene: dreptate, libertate, democrație. Nu.Pentru că vorbele dumitale nu se adresează șiștirbilor, ci numai clicii pe care o slujești. Dar de cemă împiedic eu de dumneata, când am lucruri maiimportante de dezvăluit aici Acasă la Dumnezeu.

Și mă gândesc la toți ce-i care trudesc pe acelecâmpuri cu flori sau în afara lor să lase ceva în urmă,să adauge zi de zi o nouă frumusețe la CasaDomnului. Ei toți aceștia sunt „știrbii” filozofului,gloata „Făuritorilor” de democrație, fără ei nu ar

exista nici filozofi, nici profesori și mai rău nici„Făuritori”. Ar fi un pustiu de la un capăt la altul, șice să mai vorbim de Casa lui Dumnezeu. Dintr-o datămi-am oprit mintea din drumul ei și am apucat pe ocărare ce se strecura pe buza unui deal spre unplatou de unde puteam admira în voie livezile demeri, pășunile, munții în zare de parcă erau pușiacolo de mâna cuiva tocmai spre a da mărețielocului. Am rotit ochii avizi de frumos spre locurilecare mi-au marcat copilăria și care rămăseseră acolounde le lăsasem, neclintite în frumusețea și mărețialor: pădurile ce se odineau pe văile de la poalelemunților; pâraiele care-și mânau sufleteleînvolburate printre stânci și maluri abrupte;pășunile ce-și întindeau cămășile pline de rod pestefiecare colină și o da, potecile care mi-au purtat pașiispre nemurire de zeci sau sute de ori.

Atunci am uitat definitiv de „FăuritoriiDemocrației”, și mi-a revenit în minte crezul meu…politic de la care nu voi face rabat, anume: politicaeste cea mai mare mizerie morală pe care o cunosc,mai mare și de cât războiul pentru că și el tot depolitică este generat. Nu e nevoie să demonstrezceea ce susțin, priviți în jurul dumneavoastră,ascultați sau priviți un politician, nici el nu crede cespune.

El nu este în slujba cetățeanului, a societății, eleste în slujba lui și a clicii care-l susține. Pe el nunevoile celor mulți îl mână acolo, în forul suprem aldemocrației (așa zis!!), ci propriile nevoi, deviza luieste „totul pentru mine, nimic pentru voi”. Desigurnu va recunoaște niciodată acest lucru, pentru căeste și lipsit de curaj, dar e ușor de observat cum azizice una, iar mâine alta, iar atunci când sunt scoasela iveală faptele abominabile din trecutul său seapără spunând că: „am dat două, trei noteinformative care nu au făcut rău nimănui”. E ca șicum ai spune: „l-am înjunghiat puțin, nu am știut căse moare din asta”. Și un asemenea „Făuritor” etrimis în forul universal generator (zică-se!!) dedemocrație, să ne arate el cum se face politică înslujba celor mulți. Îi spun: Pie-i Satană!! De aceeasingura noastră speranță rămâne Casa luiDumnezeu, doar ea ne apără, ne ocrotește, ne oferăsperanța zilei de mâine și o avem aici, lângă noi, înnoi, trebuie doar să o descoperim, și s-o păstrăm cape lumina ochilor pentru că altceva e doar… VÂNAREDE VÂNT.


34 nr. 119, 2019

Note de lecturNote de lecturăă,,Timpuri patriarhale”,,Timpuri patriarhale”

Ioan VIȘAN

Poeta Liana Nicolae, după douăzeci și trei de cărți de poezie și proză,vine cu o noua carte eseu- ,,Timpuripatriarhale”, Edit. RCR Editorial 2019,în care încearcă și reușește sătransmită un noian de faptesubiective și obiective din viața șiactivitatea proprie.

Eseul este unul narativ, pe alocuripoematizat, așa cum autoarea aperceput natura evenimentelor.Textul cărții, nu exclude și alte forme:comparativ, persuasiv, reflexiv, în caredetaliază, comparații între idei, unelede natură filosofică sau religioasă.

Autoarea așează față-n fațămultiplele sale ,,Eu”-ri, dialogheazăcu ele; le pune întrebări; încearcădialoguri cu ipoteticii cititori; seelaborează uneori și răspunsuri; astfelîncât, întreaga narație pare a fi oaducere în contemporaneitate a,,maieuticii cu miză socratică” lăsândlibertate opiniei cititorului.

Cartea are parfumul sentimentalși spiritual al feminității, cu tragismulcare o caracterizează. ,,Sentimentul(spune autoarea) și durereatragicului apar nu atunci cândmateria se sfâșîie cu materia, ci doaratunci când cuvintele se sfâșie întreele”.

Naratoarea trăiește totul în valuriscenice: când într-o luciditate crudă,neiertătoare, rece; când într-omelancolie romantico-poematică.Astfel face să-i apară și să-i dispară

alternativ înstrăinarea de lume, dar șide propriul sine. În acest timp aparela momentul potrivit „Speranța”, careface ca din confesiunea lirică sălipsească acel dramatism patetic alînstrăinării de lume. Fenomenul faceca scrisul autoarei să apară ca unbalsam creativ între existență și non-existență, dublat de speranța că viațava fi totuși frumoasă până la capăt.Paginile cărții conțin idei filozofico-lirice din cultura antichității, dar și dincea contemporană, cu respect pentrulibertatea interpretării de către cititor.Pe fondul actualei epoci, încă bolnavăde neajunsuri... Liana Nicolae, cutalentul ei multivalent de poetă șiprozatoare, și cu o dinamică avolumului de idei și comentariireușește nu numai evocarea ideilormemorialistice ale trăirilor proprii, ciare și capacitatea memorialistuluiimprovizat, extrapolând idei, creândimagini expresive și de o sensibilitateremarcabilă.

Stilul propriu al autoarei, liber, cuvalențe atât moderne cât și clasice,prin care evocă și așează în luminăprezentul epocii actuale, mi se pareun lucru demn de luat în seamă deadevărații noștri critici literari.

Liana Nicolae a găsit „Matrița”narativă proprie în care, citind narațiate trezești dintr-odată în parfumulunui poem în care toarnă cu atenție,cadru cu cadru, o liniște ontologică.Aici se joacă frumos cu gândul și cuimaginația și face din „Cuvânt”interesante vehicule poematice,purtătoare de teme și simboluri decare spiritul omului are nevoie.

Textul este creat la inălțimeaexpresiei psihologice care ne ajută sărămânem oameni. Paginile produccititorului neliniști care-i distrugindiferența și plictiseala încorporând„Cuvântului” sarcina prioritară activă,energizantă. Acest fapt esteamplificat de farmecul feminitățiiproprii- purtător al unui zăcământ

divin, cu care orice femeie sfideazăculpabilitățile mergând la judecăți șisancțiuni.

„Mai toți bărbații (spuneautoarea) încep prin a iubi iubirea. Pecând femeia mai întâi iubeștebărbatul și apoi sfârșeșteîndrăgostindu-se de iubire” ( pag.446). Asta demonstrează că femeia emai aproape de Dumnezeu – caproces al Creației – decât bărbatulcare este doar materia din carefemeia creează în continuare lumea.

Tema vieții, a morții esteprezentă foarte acut în carte și nu-șiva pierde interesul tocmai din cauzaacuității extreme pentru om, acondiției sale tragice legată de limitaviții.

„Ceva nu e așezat cum trebuie înstructura umană?”, se întreabăfilosofii, și tot ei își răspund: căDumnezeu n-a greșit, ci a făcut-o cuun anume interes, ca să provoace o„confuzie fundamentală între vinovatși nevinovat” , ambii întruchipați înaceeași ființă umană.

Asta face să apară conflictul întrelumea interioară a individului șilumea exterioară. Conflictul acestalansează strigătul (disperat) care teîmpiedică să rezolvi o problemă deviață. Omul vrea să știe de ce este pusîn acestă postură. Cartea LianeiNicolae este plină de astfel deconflicte și situatii de viață pe care le-a trecut și printr-o astfel de trăirelimită și le pune cu luciditate, cutoleranță, dar și cu riscul înstrăinării,prin singurătate. Salvarea vinetotdeauna din plan spiritual.Naratoarea încearcă să-și creezeposibilitatea contactelor cu lumeaexterioară prin investigații șiautocunoaștere permanentă asuprapropriei persoane luată dreptpersonaj al cărții. Singurătatea capătăastfel speranța că mai există o rază depuritate în oameni, chiar și în cei maiticăloși.


35nr. 119, 2019

Început de elegieÎnceput de elegiesuspin - și eu – pe unde m-apucăsuspinul

nu – nu : suspină laTemelia Lumii – numai laTemelia lumii

dar – unde-iTemelia Lumii ?

...cad bucăți demortar – amestecate cupăsări : mă uit înjos - să văd cât dejos – până undejos – cad : poate că acolo să fieTemelia Lumii...

...o lacrimă îmi cade pemână – dincer : probabil căTemelia Lumii e-nmâna mea - și e-n cer :

prea tac toate – uitându-și desine – după acest început deelegie...

pun mâna – streașină – laochi : da – cu adevărat – dinsufletul meu – se vedeTemelia Lumii : ce-o săfie – dacă Dumnezeu își vaplânge totFocul – adunat de-o vecie - și încă de vreo trei sferturi de moșie...?

Autoportret șiAutoportret șiurareurare

două urechi de Măgarîn Oglindă îmi apar :mutra-i de Cetate Spartăgura – Rânjet scris cu Artă

cam atâta-a mai rămasdintr-un Înger-de -Pripasdintr-un Lăutar Nebunadormit sub Vrăji de-Alun...

Rege sunt peste Nărozischeaună-mi – la porți – IroziDuhul – jumulite peneLebede - cântând alene...

Toamnă sunt – Toamnă mă cheamăstrânge-mă : va curge Zamă !Zamă Neagră – Mătrăgunăagâmbându-se la Lună...

...nu mă îngropați în Munți :spurcați Izvoare și Nunți !azvârliți-mă-n Vulcanisă vă bântui...LA MULȚI ANI !

Baladă pentruBaladă pentruApostolul IUDAApostolul IUDA

Iudo – Iudo – frate Iuda nu te osteni cu truda :ne-ai trădat de ne-ai chircitde-am căutat și ne-am găsitbinele de la Hristossă ne fie cu folos !

pe Hristos L-ai răstignitL-ai vândut - ieftin cumplit :L-ai vândut și L-ai grăbitde-a făcut spre cer pod zdravăn :

greață ni-i de pământ reavănde spânzurători pe greabăn... :dulci îs Munții și proroci :abia-n Ei – Îngerii-s Voci !

Iudo – Iudo – treci în Barcă :Prigoniții află Arcăși se bucură de Moarte :Poarta Firii către Astre !

dacă tu nu ne-ai fi fostCruce Neagră-n Adăpostam fi pribegit și azisă căutăm Steaua din Brazi...

bun e răul într-o Casă :nicio clipă nu te lasăde cauți Coperiș-Luminătocmai unde Munți suspină...

Iudo – Iudo – vii cu noi :aflăm Calea la Puroisă-l scoatem din mădulares-aprindem în Suflet – Soare

s-arăți Hristosul din spuzăsângerând – dar Călăuză !...să ne dai amar și crimăde ne-nvrednicim la Rimă !

S-a dus în piațăS-a dus în piațăs-a dus în piață – dupăgloanțe demitralieră

când se întoarce acasă – pune mâna pesatâr și pe sateliții-rachete atomice - și-iactivează – preț de-omacro-tocăniță – de-otocăniță majoră – lipsind câtevasuccesive constelații – de orișicefaună-floră

PoemePoemeAdrian BOTEZ


36 nr. 119, 2019

Un concediu petrecut în una dincele mai interesante regiuni dinRomânia, a cărei natură pe cât defrumoasă pe atât de impresionantă, ocucerire a harului ceresc pusă ladispoziția omului – SARMISEGTUZA -m-a determinat să scriu povestea pecare am publicat-o „BARONUL dinDABA” - 2011.

Străbătusem meleagurile Românieide pe vremea când licean fiind și avândprofesor un pasionat drumeț - I.Voledi.Numai că, vorba românului „pofta vinemâncând”! Îmi doream să străbatFăgărașul, dar timpurile șipreocupările nu mi-au permis. Pânăcând un alt prieten - Stelian – mi-afăcut legătura cu profesorul șiîndrumătorul excelentei regiuni încare „Brățările” au denumirea„Sarmisegetuza”.

Îndrumătorul din anii aceia, măprimise și mă îndrumase pe cărările –necunoscute decât prin povestiri și cuel am hoinărit zi de zi împrejurimile.Îmi făcuse legături cu localnicii satelor.Unde mai puteți adăuga, gazda la caream primit adăpost și hrană pe tottimpul șederii mele răsfățându-mă cude-ale gurii-bunătăți originale,gustoase și prezentate în vase deceramică a căror desene erauinimaginabil de originale.

-Dorești salată din legumeproaspete - culege din livadă ce-țipoftești și din cuibar „ouă proaspete”.

Cunoscând cărările, împrietenindu-mă cu sătenii, am descoperit „secretele

Sarmisegetuzei” pe care le-am pus,apoi pe coloanele unei cărți cu coperțide un verde pur – ca și natura în caremi-am petrecut vacanța. Numai că dinacea regiune și până la Vârtoape, undeam plecat anul acesta, erau vre-ocâțiva kilometri ,pe care nu-i făcusemdecât în anul 2019.

„Vârtoape” aș putea spune e „cât oalergătură” de numai 200 de km.Vârtoape - să nu zic vorbe mari, darare nu numai un farmec deosebit, darși o istorie pe care fiecare localnic, edispus să ți-o relateze timp de zileîntregi. VÎRTOAPE-e pe lângă oașezare asemănătoare – din punct devedere al naturi – cu multe din aceeașiparte a locului.

VÂRTOAPE - își are istoria dupăcum urmează: Pe culmea Vârtoapelorse află o întinsă așezare dacică, iardealurile sunt stâncoase dintr-unmaterial calcaros și e plină de micigrote care adesea mi s-au părut a fipeșteri. Ghidul mi-a atras atenția,trecând pe unele platouri – de anumitelocuri unde s-au descoperit originaleleceramice dacice.

Tocmai pășeam pe una din terase,ce e drept, eram destul de istoviți deoboseala urcușului care începuse dinzori. Ghidul, un individ bine pregătit îndomeniul geografiei și geologiei mi seadresă: pe aici pot să-ți dezvălui„secretul”: terasele dacilor erauaprovizionate cu apă, nu numailocuința acestora dar, și atelierul defierărie.

I-am aruncat o privire și ghidul-unprofesor de geografie de prin partealocului, îmi atrase atenția spre unelemarcări de drum, cunoscute doar delocalnici și cercetători. Apoi, mi-a spus,ca și cum „secretul” ar trebui să-lpăstrez .

- Când o să coborâm o să vă arătdocumente scrise. E vorba deconducte care captau apa izvoarelorde la distanță, cel puțin așa au susținutarheologii-printre care și prof.Glandau. L-am ascultat și fiecare frază

mă străduiam să o rețin până ce o voitrece pe foile carnetului meu de turist.

-Se pare că planul comorilor de laSarmisegetuza – sunt încă dinantichitate, respectiv înainte deperioada dacică.

Sus fiind pe una din platourile de laVârtoape, îmi mai atrase atenția decele 75 de gropi conice carecomunicau între ele. Apoi, scoțând ohartă din buzunar: zona Vârtoape -unde ne aflam în acea dimineață, eracea mai importantă atât din punct devedere strategic cât și al vieții zilnice.

Domnul profesor purta pe spateledrept ca zidul Cetățuiei, un desag, iarde ambele părți-pe șolduri – câte untermus cu apă. După ce ne-am așezatpe o mică colină la umbra unui copacam pus alimentele pe o țesătură depânză și am tras o dușcă ,de se goliseunul din termosuri. Îmbucam și doarprivirea-mi fugea spre natura din jur –înspăimântătoare, emoționantă deatâta liniște!

Pășeam pe cărările întortocheate șipietroase .Era cam pe la orele când un„pui de somn” mi-ar fi făcut mareplăcere. Fata gazdei mi-a bătut în ușă -aducându-mi o plăcută veste: suntețiinvitatul familiei la nunta rudeinoastre, Nița, cu Marin – care și-a ținutvorba: de cum s-a eliberat, a cerut-o încăsătorie... Ș-apoi pleacă amândoi...

Era o nuntă mai altfel decât cele deprin alte meleaguri... dar mă voi opri lacele ascultate, la versurile originale:Astăzi, mâine/ Nunta-mi vi /Nuntă-mivine să mă ia/ Să mă ia de aste curți/Și toloacă peste munți/ alți frați, la alțipărinți/

El: Nu te iau de roabă să-mi fii/ciDoamnă bună-a curților

Ea: Ion Făt-Frumos/ El să fiesănătos

Ea și El s-au urcat într-o caleașcăornată cu bun gust... băieți și fete auurcat călări pornind în urma calești....iar Noi... am închinat pahar dupăpahar!

MISTERELE de la VÂRTOAPEMISTERELE de la VÂRTOAPEPaul LEIBOVICI


37nr. 119, 2019

GENEROSUL NEAGUGENEROSUL NEAGUCătălin TURLIUC

Când GheorgheAndrei Neagu mi-aoferit cu multăgenerozitate câteva dinîntreprinderile saleliterare le-am citit cu onedisimulată curiozitateși am descoperit un omfascinant nu numai prinprezența sa, ci și printalentul său polivalent. E

un lucru știut că astăzi sunt puțini aceia care suntancorați într-un singur gen literar, care pot trăi decentdin scris și care, mai ales, nu încearcă să expandezemereu talentul lor în multiple direcții. Gheorghe Neagu,un energumen, în cel mai bun sens al cuvântului, s-aavântat în viața literară cu patosul celui care a vrut săfacă totul: jurnalism, poezie, critică literară,promotor cultural și editor de revistă alăturide multiple alte activități care fie i-au aduspâinea de pe masă, fie i-au umplut sufletulcandid și i-au satisfăcut aspirațiile spirituale.În persoana sa umorul s-a întâlnit cugravitatea, judecata așezată cu replicaspontană, generozitatea cu un anume spiritde chiverniseală învățat de-a lungul uneivieți în care ca să primești trebuie să știi săceri dar și să oferi, zeflemeaua cu tonul graval adevărurilor greu de spus, în fine, odimensiune histrionică și una tragic realistăgenerată de împrejurările unei vieți trăitedin plin. Acum, când în curând va intra în al 15 lustru alvieții – pe care i-o dorim lungă și la fel de rodnică ca șipână acum – Gheorghe Andrei Neagu se poate uita cusatisfacție la dâra pe care a lăsat-o în cultura vrânceanăși cea națională. Posedat de geniul locului, ca mulțidintre moldoveni, coborât din ținutul Neamțului, cuînfățișarea lui care trădează bonomie, omul despre carevorbesc are deopotrivă și pe savoir vivre și pe savoirfaire. Destul însă despre autorul care mai are încădestulă vreme spre a se lăsa descifrat și spre a-și ocupalocul cuvenit în panteonul oamenilor de cultură.

Romanul său „Așezământul”, publicat în anulCentenarului Marii Uniri, este un roman frescă al uneiinstituții aflată la periferia preocupărilor nopții totalitareprin care a trecut România regimului comunist. Temaadesea întâlnită în marea literatură, cea a marginalilor

și exclușilor, a celorneprivilegiați de natură șide soartă, temă fecundă șigeneratoare de emoțiiprofunde, exploatabilămereu din perspectivagândirii magice, provoacăautorului abordareacaleidoscopică a unuiunivers aparent mărunt,dar care, epitomizează olume complexă șicomplicată în care suntemcu toții trăitori și trecători. Unroman de „râsu-plânsu” care încapsulează pasaje destrigător cinism alături de pagini pline de sensibilitate,poetică chiar. Firul epic ne conduce spre o poartă a unui

infern situat în proximitatea noastră șiignorat de mulți dintre românii care aucunoscut realitățile ”raiului socialist”, inferndevenit vizibil după anul 1989 când o partedin ororile lui au devenit publice și austârnit revoltă și empatie și poate, cine știe,mustrări de conștiință colective pentruignoranța de care a dat dovadă o bunăparte a societății noastre. Așezământuleste locul în care se întâlnesc o galerie depersonaje diverse – bine conturate șiaspectate prin har scriitoricesc de cătreautor - cu realitățile crude și nemiloase aleunui sistem cvasiconcentraționar, aberant

și lipsit de umanitate, birocratizat și opresiv, populat dedouă categorii distincte de indivizi: asistații și cei care artrebui să fie furnizorii de asistență. Prima categorie estenu numai diversă și caleidoscopică din unghiulpersonajelor care o populează, ci și voit descrisă cavictima unei lumi fără busolă morală, fără repere, o lumeîn care boala dar și inadaptarea pot fi prilejul potrivitruperii de societate și internării într-un adevărat lagăr, încare munca forțată devine „terapie ocupațională”, iarefortul de supraviețuire revine deopotrivă asistaților șicelor chemați să-i asiste. Cea de-a doua categorie, afurnizorilor de asistență, este și ea expresia decăderii dela demnitatea condiției de om fiind populată de mici șimari profitori, de obedienți, intriganți și oportuniști.Conectată prin rudenii, interese comune și complicitățivinovate cu lumea așa-zis normală, această a doua


38 nr. 119, 2019

categorie oglindește în diversitatea ei tarele uneisocietăți care clama prin toate mijloacele că este pentruom și că dorește edificarea unui lumi populate de„oameni noi” constructori conștienți ai socialismuluimultilateral dezvoltat.

Romanul lui Gheorghe Neagu poate fi privit și ca unviolent denunț al unei lumi schizoide prinsă inexorabil încapcana unei distopii care se autohrănea și autogeneracu vigoarea unei tumori maligne. Între aceste douăcategorii (lumi) evoluează directorul așezământului,Daniel, personaj cu destule lumini și puține umbre, unom care sub presiune devine un adaptat al sistemului șicare încearcă să treacă prin furcile caudine ale acestuiapăstrându-și umanitatea și sanitatea morală. Un detaliubiografic al autorului romanului, acela al perioadei încare a fost director al Căminului atelier Odobești, poatedezvălui și o dimensiune autobiografică. Dacă nu asta afost intenția lui Gheorghe Neagu, cu certitudine,experiența sa de acolo poate fi găsită, hiperbolizatdesigur – sper - în paginile „Așezământului”.

Grotescul se îmbină cu gingășia în paginile romanului,iar sentimentele ca și emoțiile puternice provocate descriitură generează fireasca dorință de a da repede onouă pagină a volumului spre a descoperi noi episoadeale captivantei desfășurării narative. Gheorghe Neagu aștiut cum să dea ritm și cursivitate firului epic, a creat ourzeală care, deși populată cu multe personaje, are oremarcabilă coerență, a dovedit un har de povestitorcare are știința de a antrena cititorul în siajul unei acțiunimereu alertă. De la limbaj și situații „sulfuroase” capabilea stârni revolta morală a pudibonzilor și până la pasajede profundă gingășie, scriitura lui Gheorghe Neagu estecaptivantă neîngăduind timpi morți și frazări inutile.Numărul morților din acest roman îl întrece pe celîntâlnit îndeobște în romanele polițiste, reacțiaautorităților este una „oblomoviană”, nefirescul devineun soi de firesc cotidian și aproape că ajungi să deviiînțelegător cu mecanismele puse în mișcare de galeriadiversă a unor „anesteziați” morali care plasează în banaladevărate drame și tragedii ale celor neputincioși șineadaptați lumii.

Romanul lui Gheorghe Neagu poate fi citit și în cheia„banalității răului”, dar și ca un caveat la adresa unorsituații pe care generațiile de după 1989 sper să nu le fiîntâlnit și să nu le întâlnească vreodată în această țară.Cu certitudine subiectul ales de autor este unul care stămărturie revoltei sale nedomolite față de ororile unuitrecut nu atât de îndepărtat, tragedii ascunse opinieipublice de atunci, situații aflate în conflict deschis cumesajele propagandistice ale epocii care vorbeau despregrija pentru om și bunăstarea lui.

Nu e o afirmație nouă aceea că scriitura lui GheorgheNeagu (proza evident) se circumscrie unui soi denaturalism care, pe alocuri, amintește de E. Zola și alțicontemporani ai lui, după cum nici „verismul” său(relatarea nudă și frustă a unei realități în limbajul tipicacesteia) nu a trecut neobservat de către criticii săi.Trebuie însă subliniat că forța sa și o bună parte dinpatosul său scriitoricesc se regăsesc cel mai bine înaceastă formulă adoptată pentru prozele sale, formulăcăreia îi corespunde și o parte din profilul lumesc alscriitorului. Și Gheorghe Neagu, ca și mulți dintre noi,este rezultatul unei alchimii ciudate care a combinatsensibilitatea și gingășia, tandrețea și subtilitatea unoremoții delicate și fragile cu nestăpânita și tumultoasaexprimare directă a unui caracter puternic, rebel șinesupus, vituperant cu o realitate pe care o înțelege, darnu o acceptă, fiind contrară codului său moral interior șiprincipiilor și valorilor în care crede. Nu trebuie să văînșelați, căci Gheorghe Neagu crede în înțelepciune,forță și frumusețe după cum este încredințat că nimic nutrebuie să rămână neînțeles și necunoscut creațieinepereche a lui Dumnezeu: Omul.

Închei cu gândul că „Așezământul”, această recentăîntreprindere scriitoricească a lui Gheorghe Neagu, se vaadăuga la panoplia succeselor sale literare și va fi un nouimbold pentru el în a născoci noi subiecte provocatoarecare să-i pună în valoare incontestabilul talent și astfelsă devină, din nou, un „hoț al timpului fiecăruia dintrenoi” care ne lasă în schimbul prăzii sale prilejuri deîncântare și reflecție, ca și de desfătare estetică.

Farmacistul Figuersa căutând absolut nimic, de Salvador DaliFarmacistul Figuersa căutând absolut nimic, de Salvador Dali


39nr. 119, 2019

Doamne iubit-o, cum îmi pun eu nădejdea în tine caîntr-o nălucă spre care alerg cu brațele pline de grădinicu flori și tu fugi mai departe fără să te ating. Ochii meivăd ce nu se poate vedea, urechile-mi aud freamătulsufletului tău ca o pădure de zadă, trupul meu aleargăodată cu trupul tău pe miriștile soarelui și te locuieștefără chirie. Spune-mi dacă totul este o poveste și tu eșticea din copilăria mea, de la marginea orizontului underâuri de cleștar își așteptau cai înaripați să se adape.Unul din căpriori aș fi putut fi eu ca să nu zic cerb cândtu treceai pe poteca asfințitului spre casa cu stâlpii delemn ciopliți în inima unui popor care nu-și recunoșteaarta. Și acum păstrez poza aceea cu fulminantele taletreceri călare pe un cal roib prin ierburile înalte sprepodul de piatră căruia îi stăteau de strajă păduri de liliacînfloriți lângă care era un câmp de narcise. Dar dincolode toate acestea brațele tale arcuite m-au cuprinspentru prima dată, mi-au lăsat legătura cu acelefrânghii nepieritoare care-mi cuprind inima și pieptulîn strânsoarea minunată ce nu se uită. Nu pot să credcă totul a fost real și lumea în care mă mișc mi se pareo forfotă dezarticulată fără minunea care ar fi putut săcontinue. Lumea în care se umple sufletul cu trăiri nune desparte de amintiri, imagini și persoane dragi, elecu timpul se estompează și devin ca un văl așezat pesteochii noștri gata să vadă dincolo de realitatea prezentă.Ei fotografiază realitatea din trecut plină de întâmplări,o redau în gând cu aceeași acuratețe, ba mai mult oîncarcă cu un fel de nostalgie care exacerbeazăfrumosul și-l fac prezent cu o undă de duioșie șiînțelegere. De aceea orice clipă simțită face parte dinzestrea noastră lăuntrică și capătă o aură de luminăcare se varsă ca o lacrimă peste timpul trecutînfășurându-l în purpură fină. Acum sau niciodatăcuvintele își caută rostul pentru a strânge și păstrafilonul de aur al iubirii noastre, de mă întreb cum amputea viețui fără această iubire care mustește prin toțiporii și-și caută astâmpărul și echilibrul în persoana delângă noi. Sigur convergențele și divergențele aucurbele lor de întâlnire și despărțire dar ele au ca axăiubirea și prietenia statornicită. Nimeni nu ne poateîndepărta de la calea dumnezeiască a cuvântului priniubire și simțire a aproapelui cel mai legat de inimă șisuflet. Iubindu-ne între noi îl vom iubi și pe Dumnezeulnostru. Diminețile noastre așteaptă cu bucurie răsăritul

soarelui nu numai pe pământ ci și în suflete. Și ce poatefi mai minunat decât o rază dătătoare de lumină șiîncredere chiar și atunci când cerul este acoperit denori și se prefigurează o furtună. Dar întotdeauna dupăfurtună se limpezesc apele și gândurile oamenilor,fiecare capătă un alt imbold în realizarea activității.Tenebrele se ascund și suflul muncii și al creațieiîmbracă valențe noi, se valorizează ideile și concepteleprofunde, arta cuvântului împreună cu celelalte arte îșidau mâna și apropie copia creației omului cât mai multde creația perfectă a naturii. Credința își adaugă și eadimensiunea aceea înalt umană de dragoste șiapropiere față de noi înșine și prin aceasta față deDumnezeu. Lumea se zbate în aceeași paradigmă aînțelegerii de sine împreună cu scopul și sensulaspirației sale spre deprinderea locului pe care îl ocupăîn spațiul și timpul destinat. Caută permanent resurselecare pot izvorî din interior și posibilitățile de folosireintensivă a celor existente în exterior, fără să fie afectatdatul naturii de a se regenera singură. Atmosfera încare ne naștem ne formează și ne educă în spiritultradiției și moștenirii culturale specifice, ne înscrie înspirala evoluției fizice și spirituale al adăugării la datulpreexistent al destinului ori sorții, al dobândirii prinexperiență și învățare a cunoștințelor necesare orisuperioare, a perceperii conștiinței de sine și a roluluiși locului la care trebuie să aspiri în societate. Omul nuse confruntă cu natura ci se integrează-n ea și sesituează într-un univers al său care-l plasează-nuniversul mare, infinit. E ca și cum ai spune că infinitulmic existent în noi se distribuie în infinitul mare. Poeziaeste un mod inefabil de a reflecta sentimentele șitrăirile omenești și a le transmite prin scris , cu tot ceînseamnă forma cuprinderii lor în cuvânt și prin rostireori citire, comunicarea lor celorlalți semeni care aucultura și sufletul deschis pentru formele cele maiînalte de percepere a realității transfigurate în formesensibile ale artei cuvântului. Prin poezie ca și princelelalte arte fără excepție căpătăm deprinderileînfrumusețării noastre ca spirit, ne apropiem deinepuizabilele posibilități de creație ale demiurgului șiele devin hrana noastră binecuvântată. Nimeni nutrebuie să ignore oferta de a se clădi pe sine după legilenaturale ale creației divine și lucrarea sa devine operasa.

Reflec]ie [iReflec]ie [ipoeziepoezie

Nicolae Vălăreanu SÂRBU


Cărţi din biblioteca

revistei Climate literare

Contact: Tel. 0722 702578 ; e-mail: [email protected] ;web site: http://climate.literare.ro

Cogito„Înțelepciunea înseamnă Har, căci cu ea te naști.

Vârsta doar o aprofundează”

al uniunii ziari[tilor profesioni[ti din rom0nia 2011-2012 · 2019-11-02 · cu fel și fel de...

Documents