ORADEA-MARE fNAGYVÁRADj

14 august st. V. 26 august st. ii.

Ese in fiecare duminecă. Redacţiunea :

Strada principala 375 a. Si. 1

A N U L XXIV.

1888.

Preţul pe un an 10 fl. Pe V, de an 5 fl.; pe >/4

de an 2 fl. 70 cr. Pentru România pe an 25 lei.

II

S i n g u r ă . Dedicaţie scumpei mele amice Smaranda Gărbea, (Smara.)

| e câte ori am tresărit La fie-ce mişcare.

ţajvS Credênd că pote ai venit Tu, dulce arătare.

Ş-apoi de câte ori am plâns, Vëdênd că nóptea vine

Şi lampa singură o-am stins, Iubite, fără tine.

O decă-ai şei de câte ori Nopţi-albe 'nedormire

Ţi le-a jertfit până la dori Selbateca-mi iubire,

Măcar o clipă-ai fi venit — Adus ca de ursite —

C'un sărutat să pui sferşit Dürerei nesferşite !

Yeronica Miele.

U i t a r e . Dedicaţie scumpei mele amice Smaranda Gărbea (Smara.) -

i vrut să nu te mai iubesc; - - e u adi te dau uitării Şi 'n locul dragostei de eri fac loc înstrăinării. Pe maluri verdi şi recorite de riuri căletore Aş vré să merg şi di şi nópte, să merg fără 'ncetare ; Şi 'n mers să simt că lumea-i largă, că drumu-mi nu se

curmă, Ci că la fiecare pas te las tot mai in urmă, Şi că la fiecare pas ce-oi face inainte, Ai să dispari pentru vecie din suflet şi din minte!

Yeronica Miele.

Bate la uşe. — Novelă, de Carmen Sylva. —

(Urmare.)

i e copilul lui ? intrebà ea. Il redicà delà pâment, luà lampa in mână

şi dise :

— Intraţi aici ! Ea paşi. Când se intórse, femeia alunecase lângă

un jeţ mic la păment şi sângele îi curgea din gură. Leonia culca in pripă copilul pe un divan mic, apoi se grăbi să ajute sărmanei femei ; o aşedă pe tote perinele care le găsi şi deschise după cererea ei fe-réstra, căci îi era temă să nu innăbuşescă.

— Nu mai venia ! şopti ea, nu mai venia la mine, căci îi era frică, când îi arătam copilul şi ce­ream să se insóre cu mine, Maria lui, nevésta lui ! Atunci am zăcut bolnavă, şi trebue să mor acum, şi aşa m'am luat după el totă (}iua, trebuia să-1 găsesc, şi apoi m'am ascuns in grădină, apoi in casă, până ce totul era liniştit, şi el n'a mai eşit din casă. Am vë(Jut lumină aici. Mi-am dis : e ancă tréz şi póté tot se mai gândeşce la mine. Şi acum găsesc — gă­sesc pe nevésta lui !

îşi apucă pieptul, din care eşiâ resuflarea şue-rând.

— Fie-ve milă de copil ! Ve rog nu-mi puneţi copilu intr'o casă de orfani ! Nu-1 daţi la omeni rei ! Nu e vina lui că s'a născut ! Ângerul meu de scă­pare ! Că-mi va scăpa onórea şi norocul, băiatul meu cel frumos . . . . Şi găsesc pe nevésta lui !

Începu să rësufle greu, şi umbre stranie intu-necóse i se întindeau pe ochi şi pe obrazi şi-i alu­necau pe frunte. Leonia nu vëduse ancă pe nimeni murind, dar simţiâ că trebuia să fie mórtea, şi tre­mura in tot trupul.

Copilul arăta nelinişte, odaia se recise. Leonia inchise geamul, femeia murindă făcu o

încercare să se scóle. » Copilul meu!< suspina ea. Leonia îi aduse copilul şi o culca şi mai sus cu aju­torul unui covor de mesă ce il puse sub cap. Copi­laşul incepù să se urce dealungul mamei, incercâ să-i deschidă rochia şi-i căuta pieptul. Domne, se văetâ murinda, nici o picătură nu mai e, nici o picătură ! Baldo, sărmanul meu Baldo ! I-e fóme !

— Pot să-i ajut eu ! dise tinëra femeie, uitân-du-le tote de milă. Avea o mică lampă cu spirt, căci adeseori, când lucra sera, îşi făcea ceaiu. In curênd 0 aprinse şi incăltji lapte cu zâhar, şi copilul îl în­ghiţi cu poftă. Mama ridica ochii minunaţi spre Leo­nia şi zimbind îi dise: »Să-i fii mamă !« îşi puse ca­pul inapoi şi ofta incet. Apoi ochii se intorseră, gura 1 se deschise şi incetă resuflarea. Pe Leonia o cu­prinse gróza de care e cuprins fiece om înaintea ce­lui dintêi mort ; dar avea tărie sufletéscà ; inchise ochii cei amorţiţi şi neputênd inchide gura, pleca ca­pul mórtei până ce bărbia se atinse de piept, şi as t-

33

374 F AM I L I A Anul XXIV

fel se închise. Mânuţele copilului găsiseră drumul la pieptul mamei, dar acesla fiind rece, guriţa tranda­firie se dete înspăimântată indërët şi se pregătiâ de plâns. Dar Leonia lua copilul in braţe şi incepù să cânte incet. Cânta frumosul cântec medieval al că­lugărului din St-Gallen, care pe simţite îi venise pe buze! »In mijlocul vieţei suntem cuprinşi de morte.» Ca sunet de orgă străbătea glasul adânc prin fur­tună, pe când tinera femeie plimba copilul pe dina­intea mőrtei, până ce ochii lui minunaţi nu se mai uitară necontenit la ea, ca şi când ar fi vrut sădes-lege enigma nepricepută, şi cuprinşi de somn adânc se închiseră. II puse atunci pe divan, aduse un şal alb şi mole, îl înveli cu băgare de séma şi se aşe^ă apoi ca să cugete ce era de făcut. — Acum resbù-narea era in mâna ei. N'avea decât să chieme pe Burkhard ca să ispăsescă intr'o secundă tot ce pë-cătuise ani întregi. Tot ce suferise in nóptea acesta îi trecea prin minte ca o pară de foc, şi când îşi apăsa degetele pe ochi, par că scăpărau şi ardeau tote in giurul ei. Sări in sus. Dar privirea ei se opri la cei doi adormiţi şi o nemărginită dragoste o cu­prinse pentru capul de ângeraş, care dormiá cu obra­jii aprinşi suridênd prin somn. Al lui erá copilul, al omului pe care singur il iubise, pe care ancă îl iu-biá mai mult decât pe sine ensăşi. Şi de el să-şi rësbune prin acesta vedere ingrozitóre, care ei îi in-chiegâ sângele? Nu, trebuia pregătit cu incetul. Dar nu voia să lase copilul singur. II luă deci in braţe, deschise incet uşa iatacului şi la lumina candelei il duse pe patul ei. Apoi incungiurà cele doue pături şi aşedendu-se pe marginea celuialalt, apuca mâna bărbatu-seu dicênd cu glasul ei adânc : > Burkhard.* El se deştepta, se sperià vëdênd-o ancă îmbrăcată, se sculă in sus ameţit şi întreba : Ce e ? s'a intêm-plat ceva?

— Multe s'au intêmplat in nóptea asta. Uite, citeşce, dise ea liniştit. I intinse scrisórea, aprinse o luminare, o acoperi pe jumëtate cu perdéua, pen­tru a lăsa copilul in umbră. Vinele de pe fruntea lui Burkhard se umflară. Şi tu le credi astea? dise el turburat. Ea ridica luminarea, arătând ângeraşul adormit. Baldo ! striga el. Copilul se deştepta, incepù să rîdă şi intindendu-i braţele îngâna : Papapapa.

— Sărută pe fiul nostru ! dise Leonia. — Leonio! ai puté — ai vré. — Vreau şi voi puté cu ajutorul Domnului ! Gândurile se vedeau muncindu-se şi frămen-

tându-se pe fruntea lui. Leonia erá de o linişte inspăimentătore, ca ur-

sitórea care taie firul. Cu răbdare aşteptă până se linişti îndestul furtuna lui sufletescă spre a puté auch' celelalte. In cele din urmă el găsi puterea să dica:

— Dar cum l'ai găsit şi l'ai păstrat? — Eu nu l'am găsit, ea m'a găsit ! — Pe tine? Pe tine te-a găsit? Dar nu-mi şciea

nici numele, nici locuinţa, nici — nici . . . — Nici că mai aveai şi o nevestă. Te-a cău­

tat ca să moră lângă tine. — Să moră? Dar nu vorbeşci de Maria? — Aşa dicea că o chiamă. — Dar atunci ce spui că voia să moră? — Nu voiá să moră ! Nu voia să-şi părăsescă

copilul. Dar acum totuş zace intinsă la mine in odae •şi e mortă.

Cuvintele acestea cădură ca picături de plumb •topit. El îşi puse mâna cea stângă dinaintea ochi­lor, căci îi venia ameţelă. Cu cea dreptă o ţinea în­cleştată pe a ei, ca omul care se agaţă ca să nu se innece. Mâna Iui se făcu rece ca ghiaţa in mâna ei. Ea mesura iubirea şi mesura durerea. Dar nu tremura.

— Nu crede că s'a sinucis, a murit in braţele mele de vërsare de sânge.

El scrîşni din dinţi şi tot trupul lui puternic se cutremura. Ea ar fi vrut sà-i dică ceva ca să-i aline chinul, dar nu putea. Durerea ei proprie erá pré mare.

— Nu vrei s'o vedi? întreba ea după o vreme, e forte frumosă.

»Papapapa« ingânà copilul adormind din nou. — Leonio, dise el uitându-se la copil, eşti vieţa

şi mântuirea mea, fără tine aş inebunî ! şi îi duse mâna Ia buze.

Apoi se imbrăca, se apropia cu sfielă de uşe şi se uită la ea cu indoieiă . . .

— In odaie la mine, lampa arde, eu te aştept aici.

— Se duse pipăind prin sală, până unde uşa deschisă respândia puţina lumină. Se opri un mo­ment neputêndu-se hotărî să intre, apoi totuş intra şi cădii in genuchi lângă mortă.

Furtuna din afară se deşteptase cu indoită pu­tere ; un copac desrădăcinat, cădend la pămenl, lovi cu crengile in geam. In sobă erâ un urlet, ca şi când duhurile necurate ar schingiui pe un nelegiuit. Burk­hard remase mult timp in odaia mórtei. Insferşit se intcrse in iatac, galben, ameţit, pierdut ; îi erá temă de ochii Leoniei. Ea inse se culcase, ascundendu-şi faţa in perul creţ al copilului. Se făcea că dórme, ca să-1 cruţe. El se cobori tiptil in odaia lui de scris şi umbla agitat dintr'un capët al ei in altul până ce se crăpa de di.

Câtă vreme il şciea lângă mortă, inima Leoniei bătuse neliniştită ; o simţise svîcnind cătră pat, pâ-nă-i stătuse resuflarea ; când el se intórse şi des­chise uşa ei, inima se opri un moment, şi acum că pasul lui — acel pas care-1 aştepta cu nerăbdarea unei mirese — se pierdea dealungul sàlei, i se părea că se pierde pentru vecie şi nu se mai intórce la ea. Tot mai departe şi mai departe resuná pasul prin casa tăcuta, dealungul scărilor. Leonia îşi îngropa faţa iu perine plàngênd cu amărăciune. I se desprin­dea durerea oţelită, care îi ţinuse inima încleştată ca o ghiară, dar tot-odată o cuprinse o desperare nemângăiată, ca şi când s'ar sferşi lumea, ca şi când n'ar puté să mai lumineze sórele. îşi făcea mustrări că-1 lasă atât de singur in nóptea asta, dar el totuş erá cu gândul şi cu inima la cea mortă. L'ar superá numai. »Tote erau trecute ! tote pierdute ! Domne aju­tă-mi să nu me 'npotrivesc voinţei Tale !« Ea, fe­meia cea neînduplecată şi tare, se simţia mai slabă decât un copil mic. Apoi se scula, dându-şi perul de pe frunte. »Cum póté fi omul atât de cădut şi de slab ! dise ea. Atunci ochii deteră de copilul adormit. Măi-mai că 1 uitase. »0 Domne!» suspina ea, »şi eu să-i fiu mamă ! Ea a murit de dorul lui şi totuş nu ş-a uitat copilul, ér eu l'am uitat, da, l'am uitat cu deseverşire pe sermanul copilaş. Şi apoi are să dică mamă! Trebue să 'nveţe iute să ^ică mamă, să aud cuvêntul după care mi-a fost atât de dor : Mamă ! Ore am voie? Cum pot câştiga numele, de óre-ce mi-am pus vieţa in joc, n'am suferit dureri? Ba da, am voie ! am voie ! Mi-am perdut vieţa, mi-am plâns sângele inimei, mi-am jucat tot norocul — pot avé numele de mamă. Alt nimic nu-mi mai remâne pe păment. Mamă, mamă U Cu dragoste pătimaşă săruta picioruşele copilului, ce le scosese in somn, şi şopti : »ce frumos e ! ce frumos!» Apoi ér incepù să plângă.

Când crepá de di, se deştepta in Leonia con-şciinţa că trebuia să ia mësuri, inainte ca slugile, care intrau in odăi spre a ingrijî, să incépà cu stri­gătele de spaimă. Iute merse in odaia ei de îmbrăcat, despărţită de iatac numai printr'o uşă de tapet, îsi

Anul XXIV. F A M I L I A 375

pieptenà perul, îl suci in sus pe cap şi sări in baie. Ca o renaşcere îi cuprinse apa faţa cea aprinsă şi trupul obosit. Se rezimà zimbind de bae, îi venise in minte că adi avea să ia o albie, căci n'avea baie de copii, spre a scălda pe ângeraşul cel mic. Óre era să dea din mâni şi din picióre in apă ? Şi cât de cald trebuia scăldat un copil ? Voia să-şi cumpere indată cărţi de higiena. Pe când se mai gândiă ast­fel, străbătu prin zgomotul apei curgétóre un glas mititel. Sări din baie, se înfăşură intr'un cearşaf şi alerga desculţă lângă pat. Ca un cheruvim mic sta copilul culcat, roşu ca un bujor, uitându-se uimit la ea cu ochii cei mari. Simţind faţa ei prospetă, care se ingropâ in gâtul lui cel mic, incepù să rîdă şi să lalàiéscà in gura mare. »Di mamă,* şopti Leonia. Micul şiret incepù să rîdă dicênd : Papapapa ! Tot­deodată îi smulse përul de pe, cap cu amendóue mâ­nuţele lui şi se strîtnbà in modul cel mai hazliu, căci përul il ghidiliâ. Jocul ar fi mai ţinut mult, decă Leonia n'ar fi audit sgomot jos in casă. Puse iute cămaşa ei subţire de nópte, care i incungiurâ gâtul ei cel alb cu un guler de dantele, apoi mai puse capëtul de caşmir alb ca laptele, împodobit cu ca­tifea. Un moment se uita la acea catifea şi se gândi.

— Ore o va stropi jucându-se in baie ? Apoi trase clopotul. Nu mai era in totă faţa ei

nici o urmă de nelinişte séu de durere. — Melanio, ea te uită ce mi-a scos Dumnedeu

in cale, ce ângeraş ! Ieri târdiu a venit o sermană femeie Ia uşa mea, am vedut-o stând in vremea cea grozavă şi am lăsat-o să intre şi a murit in odaia mea. Nici nu şciu, cine e, dar mi-a lăsat copilul ei, dicea că-1 chiamă Baldo ! Spune să aşede mórta in sala din grădină, acum indată înainte de a se face di, şi incăldeşce-mi lapte pentru copilul meu !

Eşise vorba, spusese «copilul meuU şi buzele nu i se arseseră. O Domne ! Copilul meu ! Se vede că tot fusese o naşcere in nóptea asta, de se simţiâ atât de fericită! Ore va puté să bea? Se va puté tîrî pe mânuşiţele şi picioruşele lui ? De-ocamdată il rostogoliâ prin perine de rîdea şi gângâniâ. Dar cu ce să-1 imbrace? N'are decât ce e pe trupul lui. I mai trebuesc scutice ? Rochiţe cât se pote de puţine ; ar fi pëcat de Dumnedeu să ascundi atâta frumuseţe. Dar Malvina trebuia să le şcie tote astea. Inse Mal-vina nici că se gândiă la copil, strînsese totă casa in giurul cadvrului şi vorbiâ atât până îi aprinsese pe toţi de credeau că ea a fost de faţă la cele in-têmplate.

(Va urmá.)

Lumea-mi 4 i ce . . . . umea-mi dice că iubesc,

'Vëdênd că,tot veş te jesc; De-ar şei lumea, ce nu şcie, Nu mi-ar baga vină mie.

Lume! lume mincinosă, Mie nu-mi mai ieşti frumosă! Negră ieşti, c'a mea ursită, De dragoste părăsită.

Me uit dus la vin in iagă, Roşu-negru-i, ca să-mi placă; Me vëd singur lângă mesă, Ca cucu 'n pădurea desă.

îmi închin de sănătate, Gândurile fug uitate;

Fraţi imi sunteţi dragi păhară ! Dorul mi-1 lăsai afară.

Êrba lui Tatin mi-i soră, Şi me 'nvită la o horă : • Nici am mesă nici am casă Şi de lume nici că-mi pasă!<

Teodor Coş.

Francillon. — Comedie in 3 acte de A. Dumas fiul. —

(Urmare.)

Scena V. Francina, Lucian.

Lucian. Şi acum spune-mi tot. Francina. Eşti grăbit . . . Te aşteptă . . . Lucian. Să nu ne mai perdem vremea cu bat­

jocurile ; să mergem drept la fapt. Francina. Ai redicat şi prins cu mâna dtale pe­

rul drei Rosalia Michon, ceea n'ai făcut nici-odată cu përul meu ; ai sărutat-o pe grumaz, colea, drept plată. Ah! era un tablou încântător! . . . şi ai pus brobóda pe d'asupra perului şi a sărutatului. In vre­mea acesta eu deschideam uşa lojei dlui Saini-Hutin şi-mi făceam cu greutate loc până la capul de jos al scărei, printre o mulţime de bărbaţi beţi pe jumë-tate şi de femei pe jumătate despuiate. Am a j n s înaintea dtale la peristil, ai făcut semn feciorului da­mei aceleia, căci are şi fecior, tot ca noi ; el s'a dus de i-a căutat trăsura şi in vreme ce aşteptai lângă densa, acolo unde aşteptăm noi, când eşim delà re -presintaţiile de mercuri, eu me uitam la dta reze­mată de un stêlp.

Lucian. Dta te uitai le mine mirosind nişte tran­dafiri ? . . .

Francina. . . . Pe cari mi-i dăduse dl de Saint-Hutin. Eu eram. Nimic nu ţ-a spus că eram eu, nici o presimţire, nici o amintire ! 0 clipă mi-a venit in gând să te iau de braţ, să-ţi spui cine sunt şi apoi să te iau cu mine, ca să sferşim. Dar ceea ce făceai era aşa de înjositor, incât am vrut să merg până la capëtul trădării dtale şi al ameninţării mele. V'am lăsat să plecaţi.

Lucian. Reu ai făcut ; iţi jur . . . Francina. Nu mai jurâ. E pré târdiu. Erau trei

despre diuă. Trăsura damei aceleia a venit, te-ai aşe-dat lângă dênsa, dicênd visitiului : »La Maison d'or.« Aşa e?

Lucian. Aşa. Francina. (Luându-şi capul intre mâni un mo­

ment.) Atunci m'am uitat impregiur printre cei cari umblau de colo până colo, am zărit un tinër de 28, 30 de ani, dintre aceia cărora tote femeile, ca aceea cu care plecaseşi dta, le-ar dice : »Ce frumos eşti !« Să mai urmez?

Lucian. Urmeză. Francina. In loc să me mai uit la dta, m'am

uitat la densul. Se vede că e deajuns atât. Toti băr­baţii sunt gata să iubescă, cum sunt gata să şi tră­deze, indată. Băiatăl cel frumos, care negreşit cautâ vr'o femeie in piaţa aceea de plăceri, se apropia de mine. Ghici, că eram tineră, me credù frumosă, căci imi dădu braţul intr'un chip forte respectos. II luai dicênd cu vocea schimbată cu totul, ce diseseşi şi dta: »La maison d'or.« Ne-am dus pe jos. Dta erai singur cu femeia aceea in cabinetul nr. 7.

Lucian. De unde şeii ? Francina. Am dat bani chelnerului, unu gros.

376 F A M I L I A Anul XXIV.

Lucian. Eugeniu. Francina. Eugeniu o fi fost ! . . . Şi i-am dis

să-mi spue numele bărbaţilor, cari mâncau. Ţ-a spus şi numele dtale cu ale celoralalţi, fără să se codescă, ca şi cum venirea unui bărbat însurat şi mâncarea in public la un birt cu amanta sa, ar fi lucrul cel mai obicinuit din lume. Am luat cabinetul nr. 9. care tocmai era gol. Numai un părete de lemn ne despărţiâ de dv. Te audiam ridênd, erai forte vesel, îmi plăcea mai mult rîsul, decât tăcerea dtale. Am dis chelnerului să ne dea tot ce dădea la nr. 7. Acesta i s'a părut original, a rîs şi el, Eugeniu. Am mâncat tot ce aţi mâncat dv ; uită-le pe cartă, decă nu credi. (Scote din portofoliu o bucată de hârtie şi i-o da.) Fii liniştit; eu am plătit. Nu sunt de cele cărora li se plătesc supeurile.

Lucian. Cum il chemă pe omul acela? Francina. Nu şciu, cum nu şcie nici el cum me

chemă pe mine. Aveam să împlinesc o resbunare, aveam să severşesc o nelegiuire, îmi trebuia fără dór şi póté un părtaş ; am luat pe cel pe care l'am găsit la indemână, dar aşa încât să nu me potâ nici-odată cunoşce. Domnul acesta pentru mine nu mai e pe lume. A fost ce putea fi o sticlă de laudanum or câţiva cărbuni. Nu va muri nimeni, nu va fi decât mai mult un necredincios şi o femeie cinstită mai puţin. Şi, când e vorba, ce ai cu el ? Vrei să-1 omori ? Ah ! Da ! Dv. bărbaţii aveţi acest mijloc, când vreţi să ve resbunpţi pe un altul, pe care-1 urîţi. Nu ar tre­bui să omori un om, ci un fapt ; şi acesta e cu ne­putinţă. Intre diua de eri şi diua de adi e trădarea dtale şi ticăloşia mea, adecă ceva de neuitat şi pen­tru unul şi pentru altul, de neindreptat şi pentru mine şi pentru dta. Nici Ddeu n'ar puté face nimic. Nu te mai iubesc şi te despreţuesc. Nu mai am ruşine, nu mai am speranţă. Nu mai am nici chiar căinţa, nici remuş-cările, cu care, se dice, că poţi indreptá lucrurile acestea. Deçà aş vre să mor, fiindu-mi groză de golul, in care me simt pentru vecie, nu şciu in ce parte a corpului meu ar trebui să lovesc, ca să mai mai găsesc ceva de ucis in mine. Mi se pare, că nóptea acesta am petrecut-o pe mesele de petră şi in giulgiurile de gheţă ale Morgăi şi neruşinarea aces­tei istorisiri nu e alt decât cea din urmă suflare a demnităţii mele perdute. (Se lasă să cadă pe o canapă.)

Lucian. (Plimbându-se forte turburat.) Bine, bine, acum nu-ţi mai remâne decât să-mi juri că tot ce-mi spuseşi e adevărat.

Francina. Jur. Lucian. Pe ce? Francina. Pe onóre. Lucian. Pe care onóre? Francina. Pe cea de eri. Lucian. (Ridicând mâna asupra-i) Nenorocito ! Francina. (Remânêhd dreptă in faţa lui.) Dar

omoră-me odată ! nu vedi, că acesta cer şi eu ! Lucian. Bine. Du-te in odaia dtale şi aşteptă

acolo ; să faci ce-ţi voi porunci. Decă vrei să fii de ocară, vei fi, te încredinţez.

Francina. Adio! Lucian. Oh ! da, adio ! Francina. (Aparte, eşind.) Ah! de ai suferi tu

numai pe jumătate din ce am suferit eu ! (Ese.)

Scena VI. Lucian, apoi Celestin, apoi Elisa, apoi marchisul Henri,

Sianislas, Teresa. (Lucian singur se aşedă pe canapea. Se gândeşce şi ia maşinaliceşce o ţigară de pe mésa de alături de canapea. Se duce la şemineu să o aprindă şi o aruncă in foc, apoi îşi ia pălăria, şi o pune in cap

ca să esă ; ese ; se intórce indată, gândindu-se şi umblând incet. Sună de 2 ori şi se duce de îşi pune pălăria pe o mobilă in fundul teatrului.)

Elisa. (Intrând.) Dta ai sunat de doue^ ori die ? Lucian. Da, şi tocmai cu dta am trebă. Dómna

a eşit ad-nópte ? Elisa. Da, die. Lucian. Nu ţ-a dis să nu-mi spui ? Elisa. Nu, die. Când am intrebat-o, decă trebue

să spui ceva dlui conte, dnea-ei a dis : »Face vrei.< Lucian. Şi atunci ai gândit că e mai bine să

taci? Elisa. In toldéuna e vreme să vorbeşci, când

te intrebă cineva, domnule. Lucian. Şi ce ai credut? Elisa. Că dna trebue să aibă un cuvent puter­

nic care s'o facă să esă singură, pe jos, pe frig şi pe vremea aceea. Dar de un lucru puteţi fi încre­dinţat: dna n'a făcut nimic reu.

Lucian. N'o invinovăţeşce nimeni că a făcut ceva reu. Şi n'ai cercetat să afli pentru care cuvent eşiâ?

Elisa. Ba am şi aflat, aşa mi se pare. M'am gândit că dna e gelosă şi că vré să şcie unde se duce dnu. Atunci . . . .

Lucian. Atunci ? . . . Elisa. Atunci am chemat pe Celestin ; i-am spus

lucru in doue vorbe şi i-am $is să se ia după dna contesă, fără să bage dnea-ei de séma şi acesta mai cu deosebire ca să ocrotescă pe stăpâna mea, care părea forte turburată şi care putea intempiná vr'o primejdie, singură, nóptea, pe stradele Parisului. Ce­lestin e la dta de când erai flăcău, şi dta nu te-ai indoit nici-odată de credinţa lui.

Lucian. Şi Celestin a urmăril-o? Elisa. Da, die conte, a credut că face bine; Lucian. Bine a făcut. Sună să vie Celestin, te

rog. (Ea se duce şi sună.) Écà-me acnm ^i in gura slugilor. (EliseiJ Te poţi duce. (Ea ese, Celestin intră prin uşa din cealaltă parte.)

Lucian. (Lui Celestin.) Ai urmat pe dna con­tesă ad-nópte?

Celestin. (Forte încurcat.) Die conte. . . Lucian. Spune drept, spusei nevestei dtale că ai

făcut bine. Celestin. Voi spune tot, cu atât mai bucuros, cu

cât veţi vedé, că n'aveţi să învinovăţiţi intru nimic pe dna contesă.

Lucian. Şciu. Ce a dis portarul, când a vëdut că plecă?

Elisa. S'a mirat grozav, când a audit pe dna că dice să-i deschidă porta şi că ese pe jos ; da r r

când m'a vëdut că me duc şi eu, liniştit ca şi $xaa, când ese pe jos, a gândit că se duce prin vecini şi că mi-a poruncit să merg cu dnea-ei O urmam de departe, ea să nu me vedă şi intr'adevër nici nu m'a vëdut. In sferşit a luat o ( birje, care trecea şi a dis birjarului »la clubul din strada regală.* Am da t fuga, am ajuns odată cu trăsura, al cărei numër ü vëdusem de departe: 3728.

Lucian. (Uitându-se la buletinul, ce i-adat Fran* cina.) Aşa e.

Celestin. Trăsura a aşteptat vr'o jumătate de» ceas.

Lucian. Şi in vremea acesta nu te-a tăiat ca» pul să te urci sus şi să-mi spui că dna me pândià !

Celestin. Nu şcieam, că erai la club, die conte. Dta ai spus vizitiului, unde să te ducă, dar i-ai spu-in gang, şi eu nu eram acolo, ca să pot audi

Lucian. Nu puteai intrebâ la club, decă sunt acolo ? Celestin. Dar decă nu erai acolo, die conte ? Lucian. Ei, éca nu eram . . . .

•

378 F A M I L I A Anul XXIV.

Celestin. Atunci aş fi bănuit, că dna nu venise pentru dta la club.

Lucian. Obraz . . . . Celestin. Mi-ai dis să spuiu drept ; eu spuiu

drept. In asemenea impregiurări eşti cam in încurcă­tură. Să şcie dna, că dnu . . . . e plicticos, aşa e, dar şeii se drege in totdéuna, in vreme ce decă, prin vr'o nedibăcie, îţi spuneam dtale . . . in sferşit me feriam să nu fac vr'o prostie. Şeii dta, cât ai fost flăcău, n'am făcut nici o prostie ; tocmai acum să incep ? Adevërul, pe care acum îl înţeleg, e că dna te bănuia pe dta şi că te urmăria. Aşa e şi Elisa mea. De câte-ori m'a urmărit ! Când e femeia gelosă, die conte, nu mai e nici creşcere, nici rang, nici nimic, nu mai e decât gelosie.

Lucian. Bine, spune înainte. Celestin. Dta te-ai dat jos şi ai dis vizitiului,

care nu şciea, care nu şcie, fiind că eu nu i-am spus că eram acolo . . . .

Lucian. Ér bine ! . . . Celestin. Dta ai dis vizitiului : >La operă.» Atunci

dna contesă, care audia tot, ca şi mine, s'a dus la negustorul de costume de bal de pe strada Halévy, de unde a eşit curênd cu domino ; s'a urcat ér in trăsură şi s'a dus la operă, unde a intrat fără sfielă. Atunci am priceput bine de tot.

Lucian. Decă pricepuseşi aşa de bine, de ce n'ai iDtrat in sala operei să me cauţi şi să-mi spui ?

Celestin. Cum era să me lase înăuntru in livrea? Lucian. N'aveai decât să faci ca contesa, să te

duci şi tu la negustorul de costume de bal să te îm­braci ca o paiaţă.

Celestin. M'am gândit şi la asta, dar plecasem repede şi n'aveam decât un franc la mine. (Intră marchisul.)

Marchisul. Dar ce e ? Ce se petrece ? Dl de Sy-meux mi-a dis să viu indată. Bună diua.

Lucian. Bună diua, ta tă! Poftim de şedi (Dă mâna tatălui seu şi—i apropie un scaun. Marchisul îşi pune de-oparte bastonul şi pălăria şi se pune pe scaun. Tatălui seu :) Ascultă ! Ascultă ! (Lui Celestin.) Atunci, te-ai intors acasă?

Celestin. Da, die conte. Lucian. Singur? Celestin. Negreşit. Lucian. Şi ce ai spus portarului, care te-a vë-

dut intorcêndu-te singur ? Celestin. De, die conte, voi fi făcut reu, dar

fiind că eram încredinţat că dna făcea un lucru forte firesc, n'am vrut să potă fi bănuită şi m'am gândit : >Ce o să-şi inchipuiéscà portarul, când va vedé că dna se intórce fără bărbatul seu şi fără mine?« Atunci i-am spus şi eu portarului tot.

Lucian. Bine. Celestin. A aşteptat. Ţ-a deschis dtale, când ai

venit, şi peste un sfert de ceas a deschis şi dnei, căci dumnea-ei s'a intors peste vr'un sfert de ceas in urma dtale.

Lucian. Eşti un om cum se cade, Celestin. Celestin. Gândesc, că e de prisos să mai spun'

dlui conte, că numai Elisa, eu şi portarul şcim lucrul. Lucian. Ajunge ! Ajunge ! Celestin. Eu me gândiam de multe ori : 0 să-1

prindă pe dnu conte; nu se păzeşce bine. Şi dna il iubeşce atât de mult!

Lucian. Na, ia asta şi altă-dată să ai in totdéuna mai mult de un leu cu tine. (I dă un bilet de 500 de lei.)

Celestin. Oh ! Ve mulţămesc, die conte. (Pune bi­letul in portofel. Aparte eşind.) Ei ! dómna me va ierta !

Dumi t ru Stăncescu.

g â ^ » Despre ordul cavalerilor.

•isffcj1 ocietăţi au esistat, putem dice, totdéuna intre omeni. Acest instinct ce-1 posed omenii, in

M mesura mai mare séu mai mică, i-a îndemnat ca să se asocieze mai mulţi enşi la olaltă,

pentru ca mai uşor să potă duce intru îndeplinire lucrul cutare şi cutare, şi pentru ca să-şi ajungă mai iute şi mai bine scopul mai mult séu mai puţin no­bil şi măreţ ce şi l'au fost propus.

Şi scopurile pe cari se indatineză mai cu sémà a şi le prefige omenii in diverşi secii sunt diverse.

»A lupta pentru religiune« era in un timp sco­pul şi ţinta pe care ş-o puseră omenii înaintea ochi­lor lor şi spre a cărei ajungere erau gata a aduce ori ce fel de sacrificii.

Principi, regi şi alţi omeni cu demnităţi innalte, abdiceau cu totul de vieţă, de lumea care le întin­dea paharul plăcerilor, se ordinau de preoţi ; ori in­trând in vr'un ord călugăresc, prin ducerea unei vieţi pline de abnegaţiune şi sacrificii, făceau ca pos­teritatea să-i amintescă din generaţiune in genera-ţiune.

Nobilii — dice Annegarn, de care ne folosim in acest scurt studiu — cari nu voiau să abdică de spiritul lor rësboinic, împrumutau câte ceva din vieţa călugărescă şi constituindu-se in societăţi bisericeşci, promitean : că vor duce o vieţă blândă, vor aperâ religiunea, vor patrona pe vëduve, orfani şi virgine şi vor rësbuuâ totă nedreptatea.

Éca scopul ce şi-1 prefipseră unii nobili, punênd astfel fundament ordului cavalerilor.

Ori ce om de rend nu putea fi membru al acestei societăţi. Ei se recrutau mai cu séma din ve­chile familii nobile. Intrarea altuia care nu eră nobil in acesta societate, se considera de cea mai innaltă onóre posibilă.

Dar inainte de a merge mai departe, să vedem cum se intemplă pregătirea spre a deveni cutare no­bil, cavaler, premiţend din capul locului, că candi­datul trebuia să incepă din copilărie şi să fie tar de nici un defect.

Părinţii nobili cari voiau ca din fiii lor să crescă cavaleri, îi trimiteau după cum am premis, din copi­lărie, la curtea unui alt cavaler, unde se instruá apoi in elementele cavalerismului. Instrucţia acesta ţinea până la etatea de 14 ani.

Delà 14 ani incepênd, pruncul putea să fie aprod, care oficiu consta in a pune şeua pe calul domnului seu cavaler, a-1 conduce înaintea lui şi a-i purtă armele.

Decă tinerul nobil îş indepliniâ cu acurateţa oficiul acesta, putea spera, că după un serviţiu de şepte ani ca aprod, in etatea de 21 ani, va fi re-dicat şi el la rangul de cavaler. Cu acesta ocasiune trebuia să facă o mărturisire generală a păcatelor, să se cuminece şi in decursul stillise să depună ju­rământul de cavaler. Un cavaler mai bëtrân apoi atingêndu-1 de trei ori cu sabia pe umër il consacra de cavaler, ér preotul i binecuvânta sabia de bătaie. De sine urmézâ apoi, că solemnitatea dilei se încheia prin petreceri

Erau şi cavaleri aventurieri, cari neavênd nici o avere, se susţineau din aceea, că mergeau din un oraş in altul, delà un cavaler la altul, şi prin ena-rarea séu cântarea aventurelor cavalereşci, căpetau întreţinere pe câteva sëptëmàni. Atari cavaleri aven­turieri, trăiau, mai departe, şi din vênatul unei spe­cii de iepure ; din care causa mâncarea pregătită se şi numiâ mâncare eroică.

Cavalerii cam de comun locuiau prin cetăţi

Anul XXIV. F A M I L I A 379

edificate pe stânci de tot ţepişe. Cei cari ş-aveau locuinţă pe loc şes, o incungiurau cu nuci de tot in-nalţi şi cu şanţuri afunde şi late.

îmbrăcămintea cavalerilor, afară din locuinţă, consta tot din fer. Din cap până in picióre nu erá decât tot panceră, aşa incât il puteai cunoşce mai de loc ; ba ce e mai mult şi peptul calului ancă erá pançerat. Prin galeriile vechilor cavaleri şi până in diua de astădi se pot vedé pançere de tot grele, pe cari un om destul de vêngios abiá le póté redicá de pe păment.

Copiii de cavaleri, cât ce şcieau umbla, creş-ceau numai cu calul şi lancea. De cetit şi de scris nu erá nici vorbă. Copiii nu inveţau aşa ceva şi decă inveţau careva, aceia erau tare rari. Cea mai de frunte sciinţă, pe timpurile acelea, erá manuarea armelor.

Fetele cavalerilor se ocupau cu torsul şi cu ţesutul până la vremea aceea când le viniá vremea măritişului, când apoi séu se măritau după atare ca­valer, séu intrau in mănăstiri.

Insigniile familiari şi cavalereşci le purta fieşce care cavaler séu pe coif séu pe scut ; din acestea semne il cunoşceau apoi toţi.

Ordul cavalerilor strălucia mai cu séma in lup­tele celea renumite cavalereşci numite tourniere, cari se ţineau mai cu séma cu ocasiunea solemnităţilor, precum la diete, la încoronări, la ospeţele principelor şi la alte ocasiuni bine venite. Cu ocasiunea ţinerii unei atari festivităţi împreunată cu tourniere, se in­vitau toţi cavelerii terii respective, ba chiar şi din ţinuturile apropiate. Tournierele in evul mediu erau una dintre petrecerile cele mai mari. Arena desti­nată pentru luptă erá giurimpregiur incungiurată cu bariere, pentru ca lupta să potă fi privită de curioşi, dar mai cu séma de dame de clasa inaltă, pentru cari se şi pregătiau tribune, — ca sa ne folosim de acesta nomenclatură, — se înţelege adecă, un loc mai redicat provëdut cu scaune.

înainte de a se incepe lupta, la toţi cavalerii li se visilau mai intêi insigniile. Apoi se aşedau pe cai şi impanceraţi cum erau, făceau prima figura ; care consta din aceea, că tot câte doi cavaleri se aşedau vis-a-vis unul de altul, şi aşa cu lancele în­tinse, năvăliau unul asupra celuialalt, nisuindu-se fieşce care, ca să redice pe rivalul seu de pe cal.

Celelalte figuri constau din lupta pe cal ori pe­destru.

Premiul invigëtorului erá cam de comun mâna vreunei dame de posiţie innaltă; urmau apoi — de sine se înţelege — petreceri.

Tournierele din ce in ce au început a se de­părta tot mai mult delà aceea ce trebuiau să fie in realitate, adecă delà jocuri, degenerând pe incetul in lupte formale. Aşa — dice Annegarn — că la o tur-nieră picară 60 de cavaleri şi aprodi. La 1403 in Darmstadt, cavalerii franci cu aşa furia se asverliră celor hessiani, incât nu-i putură decât cu mare greu­tate opri delà luptă.

Considerând depărtarea acestor jocuri delà sco­pul lor, biserica a oprit înmormântarea in cemeterii a celor ce picau in aceste jocuri cavalereşci. Şi cu acesta ea îndrepta primul atac in contra lor.

Cu 400 de ani mai târdiu jocurile acestea înce­tară cu totul ; căci prin aflarea pulverei de puşcă, folosinţa lancei deveni mai mult decât nulă.

Cavalerismul a dat naşcere genului de poésie provençal folosit mai cu séma de troubaduri in isto­risirea aventurilor cavalereşci. (Vedi despre acesta mai pe larg: » Literatura provencala« dr. G. Si-laşi.)

A. C. Domşa .

Doine din Ardeal. VII.

|jungă-te bade-ajungă, Ajungă-te dorul meu,

•'Unde-a fi locul mai reu, Pe dunguţa délului, Pe urmuţa calului, Cuţitu din tecă-ţi sae, La inimă să te tae, • Să-ţi mergă sângele vale Şi pe drum şi pe cărare ; Să-ţi mergă sângele tău Şi pe drum şi pe părău, Steie când l'oi opri eu, Cu trei fire de mărgele, In cornu năfrămii mele.

VIII.

Fire-ai bade de ocară, C'-ai mai fost şi astădi eră, Mëi bădiţă tu eşti prost, Că de tine nu mi-o fost, Numa ţ-am aflat firea, Să vëd dragă ţi-s ori ba;] Ţi-s dragă ca inima, Delà mine ia-ţi grija; Ţi-s dragă ca sufletu, Delà mine ia-ţi gându.

IX.

Frunză verde ruptă 'n şepte, Spune la mândra cea veche, Marţi sera să nu m'aştepte, Mercuri sera nu m'oi duce, Ér luni se mancă de dulce, Joi sera eu n'oi vré, Vineri séra n'oi pate, Sâmbătă n'oi merge eu, Că me tem de Dumnedeu, Duminecă-i praznic Ne-om têlni şi ne-om vedé Si cu-atât om remâné.

X.

Eu me duc codru lemâne, Frunza plânge după mine, Frunza s'a legăna 'n sóre, Eu me legăn pe picióre, Frunza s'a legăna 'n vént, Eu me legăn pe păment.

XI.

Am avut eu un drăguţ, A fost tiner copiluţ, L'a luat nemţu la bir, Pentru banii birului Trecui valea Oltului, Când badea Oltu trecea, Mândra 'n ţermure şedea, De lacrămi abiá vedea, De suspin abiá grăia : — Bade bădişorul meu, Interna bade 'napoi, Care tata şese boi Ş-om plăti biru-amêndoi ; Are tata vaci cu lapte, Mi-a face şi mie parte Ş-om plăti biru 'n dreptate.

Măriţi L. Puşcar iu .

3 8 0 F A M I L I A Anul XXIV.

Concert in Mehadia. A treia stagiune balneară s'a inceput in Meha­

dia cu al treilea concart al dlui Papasovici. Junele şi avutul proprietar pune arta sa, marea sa artă, la serviciul sărăcimei, concertele sale sunt numai opere de binefacere ; de profitul moral se bucură avutul şi cultul, ér de cel material sărăcia, subt tote for­mele sale.

A da séma despre jocul dlui Papasovici este greu, impossibil. Sublimul nu se analisă. Impressiu-nea ce produce arcuşul seu este un farmec, o în­cântare. Atâta fragedime, atâta profundare, atâta poésie şi asemenea poésie e ceva neaudit. >Le Som­meil» de Sarasate, acest somn plin de visuri de aur, a produs un efect magic şi a fost bisat. Tot astfel şi <la musette* o perlă fină, de o gracia, de o ele­ganţă nepomenită.

Ce suflet are poetul-artist ? te intrebi, cu mi­rare, audind atâte diverse córde vibrând cu atâta putere. In composiţiunea sa «romanţa fără cuvinte» ce multe, ce adânci, ce neuitate cuvinte a pus! E o poemă, poema amorului de douedeci de ani cu tot idealismul seu, cu tote visele, cu tote răpirele sale. Dl Papasovici este totodată Alfred de Musset, ultimul poet al secolului, este Chopin cu degetele lui de ca­tifea, fără a incetâ d'aşi avé propria individualitate artistică.

Ce pagubă pentru artă, că dl Papasovici ia ar­cuşul numai la rare ocasiuni pentru amicii sei séu pentru cei suferindi.

Alături cu dl Papasovici a obţinut strălucit suc­ces juna pianistă-diletantă, dra de Kubinyi, fiica feldmarşaiului d'acest nume. Dra Kubinyi are un ta­lent complet. Un joc egal, elegant, uşor; o technică perfectă şi un mod de interpretare artistică. In qua-torul din »Rigoletto« de Liszt a şciut să facă a se distinge cele patru voci şi diversele lor impressiuni in un mod admirabil. Rapsodia de Liszt a fost ese-cutată cu atât brio, cu atâta bravură şi virtuositate, incât sala intregă a erupt in nesferşite aplause. Töte florile câte s'au aflat in Mehadia au fost de­puse, ca meritat omagiu, la piciórele amabilei pia­niste. A fost un joc de artistă ; dar şi un succes ce rar obţin diletantele; un succes de artistă ade­vărată.

Dl Voller, locotenent in armata comună, cu vo­cea sa de tenor acut, voce intinsă şi bine timbrată, a cântat doue romanţe italiane care i-au atras cele mai simpatice aplause. Nu cred că va trece lung timp şi dl Voller, dedat cu totul cântului, va serba succese pe scene însemnate.

Dra Setti Tatarzi, o graciosă blondină, l'a acom­paniat cât se pote de bine şi a contribuit la succe­sul general, moral şi material.

Va mai avé őre Mehadia pe viitor o stagiune animată ca acest an şi fericită ca acest a n ? E greu de sperat, inse mult de dorit. Când nu mai poţi audí vióra dlui Papasovici, deçà ai audit-o odată, este a cade din al şeptelea cer pe platul şi prosai-cul păment.

Din fericire, suvenirile remân.

Constanţa de Dunca-Schiau .

O peşteră nouă in munţii Bihorului. In anul trecut descriind peşterea din hotarul

Mâgurei, am dis in colonele acestei preţuite reviste : «Deçà cutarele dintre stimaţii cetitori ai «Familiei» se va hotărî să cerceteze munţii Rihorului, să nu pregeteze a face o escursiune şi la peşterea din ho­tarul Măgurei, unde va da peste o cavernă suterană, care cuprinde in sinul seu minuni naturale majes-tatice.»

Tot astfel pot să die şi acum, şi mai înadins din motivul, că delà descoperirea acestei peşteri până in presinte, am vëdut-o in mai multe rênduri şi tot de atâtea ori am remas uimit şi încântat. Asemenea s'au esprimat toţi aceia, cari n'au cruţat ostenéla pentru de a escurge până la acest tesaur ascuns in munţii Bihorului.

Cine doreşce să aibă ceva orientare despre peşterea acesta, o va afla descrisă pe scurt in nr. 21 din a. 1887 al »Familiei.« Eu nu voi să me ocup acum de nou cu peşterea acesta, ci voesc a atrage atenţiunea naturaliştilor, turiştilor şi a tuturor ace­lora cari se interesézà de frumseţile şi tesaurele na­túréi, ce se află ascunse in sinul pământului, asupra altei peşteri descoperită numai in dilele trecute, care asemene se află tot in hotarul Măgurei. Descoperirea s'a intêmplat astfel :

In 2 1. c. am condus o societate de omeni în­văţaţi la peşterea delà Măgură, unde privind tote in detai, după ce am eşit afară, am aflat in gura peşte-rei un moş de 75 ani inproptit de bâtă, Tărcat Ioan din Măgura, care de 40 de ani paşce caprele măgu-ranilor in munţii aceştia. Dându-me in vorbe cu mo­şul, intr'altele l'am întrebat :

— Moşule, nu mai şeii undeva vre-o peşteră ca as ta?

— Ba mai şciu una domnule, nu departe de aci, — îi fu respunsul.

— Cum o numiţi ? — «Coliboia» dise moşul, dar acolo — conti­

nuă — n'a intrat ancă suflet de om până acuma, apoi e şi tare mică la gură, aşa, că numai in patru picióre ar puté omul intra in ea. Eu spun drept — dise moşul mai departe — că nici-odată nu m'am incumeţit să intru acolo.

Nici că am dorit să şciu mai mult delà moşu Tărcat. Un Domne ajută ! şi in societatea chemistului delà museul din Pesta şi a moşului am plecat peste stânci, bolovani şi lemne ; după un pătrar de oră am ajuns la o stânca de o înălţime cam de 15—20 metri. Aici se aflau caprele moşului ascunse de arşiţa sóre-lui, şi in fund o deschidătură intru adevăr aşa de mică, precum ni-a spus-o moşu. După ce ne-am ră­corit niţel, am aprins doue iumini şi eram gata să plecăm. Ei dar moşul nostru nu voia de loc să vină cu noi, dicea, că se teme de velfă şi ce mai şciu eu. In dar^ i-am promis câte tote, că nu voia să vină de loc. Vëdênd cerbicia moşului, intr'altele i-am dis:

— N'avé grije moşule, că dóra popă sûnt eu, apoi să şeii că merg înainte, ca să dau piept cu ori-ce bidigănîi ce mi-ar s ta in cale.

La acesta incurăgiat me privi serios din tălpi până in creşcet şi dise :

— Cruce sfântă şi Domne ajută, să mergem dară !

Am mers, va să dică am încercat să mergem, căci cam anevoiă am putut inaintâ prin strimtórea cea scundă. Abia făcurăm 4—5 paşi şi numai decât ne aflarăm intr'o cavernă imposantă şi grandiose, unde dând peste un paviment acoperit cu tină şi de tot ţepiş, am stat in loc şi am admirat înălţimea. Stând aci ni se părea că audim in adâncime curgênd

Anul XXIV. F A M I L I A 3 8 1

ceva apă, ce da un murmur de tot plăcut şi melo­dios. Şi nici că ne-am inşelat, am făcut foc artificial şi astfel am zărit sub picióre curgênd un períu cu apă cristalină, care curgênd din sud spre nord dis­părea in sinul muntelui producênd un murmur far-mecător. încet şi cam cu greu ni-a succes a des­cinde până la períu, unde am aflat apă de tot rece, asemenea apei din izvorul Minunilor delà Stîna-de-vale. Përîul lat de l / 2 metru curgea lin şi murmu­rând, avea un fund acoperit cu năsip şi ici-cole cu incrustaţiuni vărose, ér ţermurii, precum şi intreg pavimentul peşterei, erau acoperiţi cu un fel de lut văros. Pe ţermul drept al përîului am percurs timp de Vi o r ă - ' n cale caverna eră tot mai largă şi mai inalta şi in vre-o 4—5 locuri am dat peste grupe pompöse de stalactite şi stalagmite, cari oferiau un aspect admirabil.

După percurgerea distanţei pomenite am ajuns la un loc, unde numai cu mare greutate, plecaţi de jumătate, am putut străbate prin apa përîului, o dis­tanţă de 15 paşi ; aici am dat peste un loc de mă­rimea unei arii, in care curgea din mai multe părţi apă, şi de aici işi luă përîul inceputul. Etă dar că am ajuns până in capët. Acum inse ne sta inainte o altă grije, moşul nostru, care tot in călcâie ni era, eră de tot nedumerit, că ore Domne sfinte, cum vom să mergem afară. N'avé grije moşule — i replicai — că vom merge forte uşor pe apa përîului, séu decă nu in alt mod, pe urmele nóstre căci vedi bine, că de altfel de urme nu dăm aici.

In părţile laterale am dat peste doue caverne, unde n'am putut străbate de apă, prin urmare de capëtul acestora nu am dat.

In fine am d'a nota, că in şirele aceste am voit să dau numai o schiţă despre peşterea »Coli-boia» şi nici decât o descriere in detai, — nu, pen­tru că am privit-o de tot fugitiv, aşa, că pot să die, cumcâ am luat numai şciinţă despre esistinţa ei. Sper inse, că la cas de-mi va premerge cineva cu o descriere mai in detai, — ceea ce am de scop a-o face şi eu in viitor — va conserva şi mai departe numirea de »Coliboia« şi nu-i va da alt nume.

T. Bule.

Moşul şi nepóta. — Vedi ilustraţiunea din nr. acesta. —

Moşul a sosit de pe drum. Primul cuvent cu care l'a intinipinat nepóta a fost: >Ce mi-ai cumpë-rat ?« Bătrânul a suris cu bucurie, şciind că i-a adus o colivie, cu o pasere frumosă. »Vei vedé la dimi-neţă,* respunse el.

Dimineţa nepóta se scolă de cu vreme, nici nu se 'nealtă, ci fuge să vedă ce i-a adus moşul. Vede colivia şi tresare de bucurie.

Moşul o surprinde 'n momentul acesta. I. H .

L I T E R A T U R A. Ş I A R T E .

Soiri literare şi artistice. Dl Esarcu a convo­cat pe vinerea trecută o conferinţă la Ateneul din Bucureşci, spre a reorganisa vechia societate a ami­cilor de bele-arte. — Scriitorul frances Leon Rousse căletoreşce prin Ardeal şi adună material pentru o scriere ce va publica in curênd; cu deosebire i plac casele de acolo, in stilul lor cel vechiu. — In Ate­neul din Bucureşci se va face la finele lui septembre o mică esposiţie de tablouri.

Opuri dramatice- Dl Constantin de Stamati-Ciu-rea, fiul literatului Constantin Stamati din Basarabia, care asemenea se ocupă cu literatura şi 'n deosebi cu beletristica, a oferit scrierile sale dramatice socie­tăţii filarmonice «Armonia* din Cernăuţi, care a în­ceput să le publice sub titlul de «Opuri dramatice.* Volumul I ce primim conţine opt piese, cea mai mare parte vodviluri şi câteva drame. Bevenind mai târ-diu la acesta publicaţiune interesanta, deocamdată observăm că limba in care sunt scrise piesele este bună românescă, ferită atât de neologismele latine şi francese, cât şi de ultraconservatismul slavo-turco-tătăresc.

Congresul internaţional de literatură şi arte in anul acesta se va ţine la Veneţia şi se va des­chide 'n 15 septembre n. Se vor discuta nişte pro­puneri relative la proprietatea literară, asimilaţiunea traducerii in relaţiune cu reproducţiunea, precum şi drepturile şi datoriile reciproce dintre autori şi edi­tori. Se vor face trei serbări mari organisate de co« mitetul congresului. Intre protectorii congresului se allă şi regina Bomâniei. Ca membrii din partea Ro­mâniei sunt dnii : B. P. Haşdeu, Dimitrie I. Ghica şi Alesandru Djuvara. Limba oficială e cea francesă, dar oratorii sunt in drept să vorbescă in limba lor naţionala.

Şcola civilă de fete cu internat a Associaţiu-nii transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român. Acesta e titlul unei broşure, de S. A., care a apărut in Gherla, in editura cancelariei Negruţ, şi conţine istoricul înfiinţării şcolei numite. La broşură se alătură 6 ilustraţiuni. Se vinde in fo­losul acelei şcole.

Diaristic Gazeta de Bacău a reapărut in oraşul cu acelaş nume.

T E A T R U Ş I M U S I C A . Soiri teatrale şi musicale- Pfára Elena Teodo-

rini a sosit la Craiova, in interesul teatrului ce a construit acolo. — Dşora Carlotta Let'ia va da adi sâmbătă, la 25 august, un concert la Sinaia, in sala casinului, cu concursul dlor Hübsch şi Carini. — Dl L. Wiest, cunoscutul violinist din Bucureşci, va da adi sâmbătă, la 25 august, un concert in Braşov. — Dna Irena de Vladaia a dat in dumineca trecuta, [la 19 august n., un concert de adio la Sinaia, cu con­cursul baritonului Ernst Hintz din Braşov. — Dna Ade-lina Patti va da câteva concerte la Paris pe timpul esposiţiunii universale.

Societatea pentru fond de teatrn român. Co­mitetul ales de inteliginţa română din Lugoş să aran-geze adunarea generală a Societăţii pentru fond de teatru român, care se va ţine acolo 'n dilele de 15 şi 16 septembre n., a compus o programa forte in­teresantă, pe care o schiţăm in următorele. In ajunul adunării generale, se va ţine o seră de cunoşcinţă in otelul «Concordia* cu ospeţii sosiţi. In diua urmă-tóre, la 15 septembre, se va asculta liturghia in bi­serica gr. or. şi gr. c , apoi va urmă deschiderea adunării generale, cu formalităţile obicinuite şi con­form programei statorite de comitetul Societăţii ; după miedădi comisiunile alese vor lucră ; sera se va da o represintaţiune teatrală şi concert, după care va urtnâ cină comună in «Concordia.* A doua di se va ţine a doua şedinţă a adunării, după care va fi. un banchet, ér după banchet se va ascultă emularea corurilor vocale din popor şi un juriu va impărţi premiile. Serbările se vor incheiâ sera printr'un bal. Nu ne indoim, că acesta programă variată şi fru^ mosă va intruni lume multă şi astfel succesul artistic, material şi moral va fi la innălţimea ce aşteptam !

33

382 F A M I L I A Anul XXIV.

Serată literară-declamatorică in Lugoş. Tine­rimea româna stúdiósa din Lugoş a arangiat la 29 iulie o serată literară-declamatorică, urmată de dans, cu următorea programă: »Femeia in stat«, de Ioan Popovici; »Pribegul«, poésie de A. Bârsean, decla­mată de S. Vuia ; »De ce n'au saşii sfinţi* anecdotă de P. Ispirescu, cetită de C. Jurca ; »Mibnea şi baba* poésie de D. Bolintinean, declamată de Ioan Popo­vici; »De ce me insor aşa de iute*, monolog comic, tradus de V. I. Vlad, produs de St. Lipovan. Vinitul curat s'a alăturat la fondul picturei bisericei gr. or. de acolo.

Concert la Tuşnad. Pianista română delà Bu-cureşci, dna Cocores'cu a dat la băile delà Tuşnad, la 13 1. c. un concert, cu concursul dşorelor Olga Grigorescu şi Laura Konopasek. Concertul a reuşit bine şi a fost ascultat de un public numeros, care a aplaudat cu plăcere pe concertante.

Piese musicale none. La N. Cosma in Iaşi au apărut erăş doue piese musicale noue: » Serenada fluturului«, cuvintele de N. Volenti, musiea de Ed. Caudella, pentru voce de tenor séu sopran, cu acom-paniare de pian, preţul 1 leu 50 bani; »0 fóie de album*, poesia de N. Volenti, musica de Ed. Cau­della, pentru bariton séu mezzosopran, cu acompa-niare de pian, preţul 1 leu. Ambele se pot comandă prin N. I. Ciurcu, librar in Braşov.

C E E N O U ? Soiri personale- Maj. Sa regele Francise Iosif

sâmbăta trecută ş-a împlinit anul al 58-le al etăţii sale ; ér moştenitorul de tron Rudolf marţi in săptă­mâna asta a iost de 30 ani. — Segele şi regina României se vorintêlni la Oderberg, dupà-ce intêiu regina va fi cer­cetat pe mamă-sa princesa de Wied la Westerland ; de acolo vor vini împreună spre România. — Dl Titu Maior eseu, făcend in véra acesta o călătorie prin Elveţia, in săptămâna trecută s'a 'ntors acasă la Bucureşci. — Dl M. Cogâlnicean s'a rentors la Bucureşci delà Marienbad, deplin insânătoşat ; din Bucureşci s'a dus la Constanţa. — Dl dr. Zacharia Pelrescu, profesor de terapie şi materie medicală la universitatea din Bucureşci, a făcut o comunicare Academiei de medicină din Paris asupra principiului estras din Brionia alba.

Hymen. Dl dr. Demetriu Florescu, candidat de advocat in Lugoş, la 30 august n. îşi va serba cu­nunia acolo cu dşora Sabina Ştefani, fiica dlui George Ştefani din Birchiş. — Dl Vincenţiu Goii, teolog ab­solvent al diecesei Caransebeş, s'a logodit cu dşora Iuliana Prohab, fiica preotului Vincenţiu Prohab din Şoşdia.

Şcola de fete a Associaţiunii transilvane. Apropiându-se începutul viitorului an şcolar, direc­ţiunea anunţă că 'n şcola acesta se primesc eleve, care au eşit cu succes bun din a patra clasă pri­mară séu care supunêndu-se unui esamen, pot do­vedi, că posed pregătirea necesară pentru şcolele ci­vile. Didactrul (tacsa pentru invăţăment) ce trebue să plătescă o elevă pe an este 20 fi. ; ér tacsa anuală pentru întreţinere, ingrigire şi instrucţiunea privată in internatul împreunat de şcola este 200 fi. Elevele, care vor să inveţe şi limba francesă, au să mai plă­tescă o tacsă de câte 1 fi. pe lună; de asemenea au să plătescă o tacsă deosebită şi cele ce vor să in­veţe la pian şi anume, o elevă, luând doue ore pe săptămână, plăteşee 9 fl. pe lună, ér deçà se însoţesc doue, una plăteşee 6 fl. pe acelaş timp. Elevele, care vor să fie 'n internat, au să-şi ducă haine de pat, schimburi şi unelte ce se 'ntrebuinţeză la mâncare ; vor avé să-şi procure şi o uniformă; părinţii le pot

face şi alte toalete. înscrierile se vor face la 1-5 septembre. Comitetul Associaţiunii a compus noul corp didactic astfel: director provisor dl Ioan Po-pescu, directoră dşora E. Petraşcu, profesori dnii dr. Petru Span, V. Bologa şi Suciu, profesoră dşora Au­relia Filipescu ; delegat al comitetului dl br. David Urs de Mărgineni,

Reuniunea femeilor române din Selagiu ş-a ţi­nut adunarea generală in comuna Domnin la 6 au­gust, sub presidiul dnei Clara Maniu n. Coroian, presidenta reuniunii. Acesta reuniune, nu de mult înfiinţată, ş-a şi atins scopul ce şi l'a ficsat : inte-meiarea unei şcole române de fete in Şimleul Silva-niei. Acesta şcolă se va deschide la 1 septembre şi ea va réalisa o dorinţă ardentă a fraţilor din Selagiu. Meritul realisării este al dlui Andrei Cosma, care ş-a pus tot zelul in serviciul acestei cause şi care aju­tat de dnii George Pop din Băseşci, vicarul Alimpiu Barbolovici din Şimleu, advocatul dr. Ioan Nichita din Zălau şi de alţii, a adunat cea mai mare parte din banii trebuincioşi spre scopul acesta. Adunarea din Domnin s'a ocupat in deosebi cu cestiunea înfi­inţării acelei şcoli şi posibilitatea deschiderii a um­plut de bucurie tóté ínimele. După adunare s'a ţinut un banchet cordial; apoi învăţătorul Todoran s'a produs cu şcolarii sei, cari au cântat şi declamat frumos. Serbarea s'a încheiat prin un bal, despre care raportarăm in nr. trecut. Viitórea adunare se va ţine in comuna Treznia.

Societatea Petra Maior. La tomna vor fi 29 de ani, când la universitatea din Budapesta s'au întrunit mai mulţi tineri români, decât pân' atunci. Numerul lor s'a urcat la 30—35, dintre cari unii mai in ver­stă, viniseră acolo să facă doctoratul in drept. Erau mai cu séma din Ardeal, din Bănat şi mai puţini din părţile ungurene. Dar nici deosebirea provincială, nici cea confesională, cu atât mai puţin cea de verstă nu i-au impedecat d'a trăi ca nişte fraţi. Meritul acesta compete dlor At. M. Marienescu, Ioan Maniu (asiăui jude la tribunalul din Zălau) şi Partenie Cosma. Cel mai cu autoritate eră Marienescu, care începuse a debuta şi pe terenul literar, ba in anul precedent publicase şi un volum de colinde ; densul eră spi­ritul de însufleţire al tinerimei. Centrul de întrunire eră cafenéua Carol din strada domnescă, (adi strada principelui de coronă) Er convenirile sociale se fă­ceau la casa parocului Miculescu, care de atunci în­cetă din vieţă şi carele avea o soţie forte afabilă şi ospitală. Intr'una din dile, redactorul foii nóstre, ca­rele şi 'n gimnasiul oradan redactase o fóie manu-scrisă (»Deşteptă-te Române*) şi carele tocmai atunci apăru pentru prima-oră in publicitate cu o încercare poetică in »Telegraful Român*, scóse o fóie manu-scrisa sub titlul »Aurora«, ajutat mai cu séma de Marienescu, M. Beşan şi Teodor Man, (mort an ca vice-procuror in Alba-Iulia.) In viitorul an şcolar, inmulţindu-se tinerimea tot mai mult, s'a manitestat dorinţa să se înfiinţeze o societate de lectură, după modelul celora ce se aflau pe atunci la câteva gim-nasii. 0 conferinţă ţinută in causa acesta a delegat o comisiune in persónele tinerilor Ioan Mihali, Teodor Man şi Iosif Vulcan, care să compună statutele. In comisiune Ioan Mihali (adi protofisc al Maramure­şului) a propus ca societatea să porte numele isto­ricului Petru Maior, care ş-a desvoltat activitatea li­terară in Buda şi care a şi murit acolo. Votându-se statutele, societatea se constitui. Primul président se alese Parteniu Cosma, secretar Iosif Vulcan ; după Cosma ajunse président Ioan Nedelcu, apoi Iosif Vulcan, carele in mai multe rênduri fu chiemat in locul acela. In cei dintêi dece ani societatea avii să lupte cu multe greutăţi ; n'avea nici fond, nici local;

Anul XXIV. F A M I L I A 383

şedinţele se ţineau unde se puteau, éta şi causa pen­tru care actele sale nu se putură păstra bine, dar paginele »Fanailiei« din timpul acela i conservară da­tele mai de frunte, insemnând şi numele acelora cari cetiră séu declamară in şedinţele sale. In al doilea deceniu, societatea s'a intărit şi 'n urmă s'a pus pe temeiu trainic. Meritul acestuia este al dlui Ioan cav. de Puşcariu, carele a primit tutoratul şi a regulat fondurile. Astădi, după cum vedem din raportul ce ni s'a trimis, societatea are ca fond permanent 3902 fl. 65 cr., ca fond disponibil 73 fl. 26 cr., fon­dul almanacului literar 71 fl., cassa rest. 12 fl. 46 cr., la olaltă 4059 fl. 37 cr. ; biblioteca are 886 opuri in mai multe volume şi 24 diare ; membrii, fondatori 17, onorari 30, ordinari 27, cari in decursul anului trecut au ţinut 12 şedinţe, in cari s'au cetit, criticat şi declamat. In 17 dec. 1887 societatea şra serbat iubileul de 25 ani şi a decis să editeze un almanac literar. In anul trecut conducerea societăţii a fost astfel compusă, a) comitetul: Vasile Fodor président, Vasile Bologa vice-president, Georgiu Pop secretar, Petru Cornean cassar, Iosif Blaga controlor, Ioan Onciu bibliotecar, Isidor Pop, Tit Non Babeş notari, Aurel Anderco econom ; b) comisia literată : Petru Cornean président, dr. Ioan Suciu, Vasile Bologa, George Popp, Iosif Blaga, Ioan V. Curiţa membri, Valeriu Branişce referent ; c) redacţiunea foii »Rosa cu ghimpi* : Valeriu Branişce redactor, Emilian Po-pescu, Aurel Anderco colaboratori.

Gimnasiul din Beinş, cel mai de frunte focar de cultură al românilor din părţile bihorene, are să intre de curênd intr'un nou stadiu, care n'are decât să-i redice prestigiul. Conşeiu de innalta sa misiune, ilustrul Prelat al diecesei oradane, Pr. SSa părintele episcop Mihail Pavel, indată după ocuparea scaunu­lui seu episcopesc, ş-a îndreptat privirea asupra gimnasiului numit şi intêiu i-a assigurat starea ma­terială, dăruind spre scopul acesta un capital de 80,000 fl., din a cărui interesse lefile profesorilor s'au urcat delà 600 fl. până la 1000 fl. Apoi jertfind erăş 60—70 de mii de florini, a început să intregescă edi­ficiul gimnasial, conform planului de inveţăment mai nou ; clădindu-i o aripă nouă şi mai mare decât edi­ficiul vechiu ; ba i-a mai adaus şi un nou institut, un internat de băeţi, care inse numai in anul viitor se va deschide. Renovat şi vechiul gimnasiu, acuma întregul edificiu formeză un complecs imposant : o columnă de nemurire a episcopilor Vulcan şi Pavel. In anul trecut in acest gimnasiu au funcţionat 13 profesori ordinari şi 4 catecheţi ; numerul studenţilor a fost 249 şi anume 126 gr. or., 64 gr. c , 16 r. c , 8 israeliţi şi 7 de confesiunea elvetică. înscrierile pentru anul şcolar viitor se vor face la 29, 30 şi 31 august st. n.

Reuniunea femeilor române din Siblin. Primi­răm raportul despre adunările generale ale acestei reuniuni, ţinute la 6 novembre 1887 şi 11 martie 1888. Raportul ni se infăţoşeză prin ce'e doue pro­cese verbale ale adunărilor. Deórp-ce la timpul seu am relatat despre evenimentele mai însemnate ce s'au petrecut in sinul reuniunii, de asta-dată notăm numai următorele date din al doile proces verbal. In anul trecut in şcola de fete a reuniunii au studiat 29 eleve, inspecţiunea şcolară s'a făcut in numele reuniunii prin dl profesor Ioan Popescu ; la finele anului 1887 reuniunea a avut un fond neatacabil de 3126 fl. 24, ér disponibil 4901 fl. 39. Membrii : ono­rari 6, fundatori 2, pe vieţă 25, ajutătoii 29, ordi­nari 97, ajutători cu tacsă anuală 73. Din vini tele sale, din 1881 şi pan' acuma, reuniunea a cheltuit pentru scopurile sale 7893 fl. 94 cr. şi a dăruit Asso-ciaţiunii transilvane in favorul şcolei civile de fete

1000 fl. Presidenta reuniunii e dna Maria Cosma, se­cretar dl dr. Octavian Russu, cassar dl Romul Pé­trie. La şcola reuniunii femeilor române din Sibiiu s'a ales inveţătore dşora Lucreţia Popescu din Braşov.

Associaţinnea transilvană. Despărţementul Sela-giu ş-a ţinut adunarea in comuna Domnin, Ia 6 au­gust, sub presidiul vicarului Alimpiu Barbolovici. S'a cetit raportul interesant al secretarului Andrei Cosma şi s'au împărţit premii învăţătorilor Ioan Chira din Băseşci, Ipatie Todoran din Domnin, Petru Longin din Şimleu, Vasile Oltean din Periceiu, Gavril Hosszú din Crasna, Gavril Aluaş din Babţa ; in urmă s'a dat premii intre şcolari şi şcolăriţe. — Despărţementul XII va ţine adunarea sa in anul acesta la Ilénda-mare, in 26 august st. n., sub presidiul dlui Augustin Mun­tean, secretar dl Petru Mureşan. Cu ocasiunea asta se va da acolo şi un bal ; ospeţii au a se adresa pentru cvartire la dl Mihail Furcovici, notar cercual acolo.

Reuniunea femeilor române din Braşov anunţă, că 'n internatul seu se primesc : fără plată fetiţe or­fane din Braşov, cari au terminat 3—4 clase pri­mare şi cu plată fetiţe cari au terminat clasele pri­mare. Pentru instrucţiune şi pentru intréga alimen­tare se plătesc 10 fl. pe lună. Se primesc şi esterne, care pentru instrucţiune, şi pentru prând şi ujină, au să plătescă 6 fl. pe lună. Presidenta reuniunii e dna Agnes Duşoi, secretar dl dr. Nieolae Pop.

Despârţomintele Assooiaţiunii transilvane. Cu privire la despărţemintele »Associatiunii« relevăm din raportul comitetului cătră adunarea din Abrud, că cele mai active intru promovarea »Associatiur'i«, au fost mai tote numai cele amintite in rapórtele anilor trecuţi, anumit: pe al„': Sibiiului, Braşovului, Cluşului, Sebeşului, Abrudului, Albei-Iuliei, Reghinului, Făgăraşului, Turdei, Selagiului şi Blaşului. Delà cele­lalte despărţeminte, cu tote solicitările ce li s'a făcut, comitetul a fost in posiţie a primi numai in parte şciri despre o lucrare mai mănosă ; astfel delà des­părţemintele Deş şi Deva, pe când la solicitările adresate celoralalte despăţeminte, precum : despărţe-mintelor : Haţeg, Baia-de-Criş, Şomcuta-mare, Năseud, Bistriţa, Oşorheiu, Sighişora şi Mediaş, nici până adi n'a urmat nici un respuns. Causa acestei stagnări e de a se căuta de o parte, după cum comitetul a fost informat prin direcţiunile despărţemintelor : Deva, Turda şi Deş, in impregiurările critice materiale ale poporului român şi in relaţiunile locale nefavorabile, ér de altă parte şi in arondarea puţin corespun(Je-tóre, care li s'a dat, la intemeiarea lor, despărţemin­telor. încât pentru impregiurarea din urmă, comitetul a pus la cale un proiect pentru o nouă arondare, care, in considerarea multelor agende, care a cerut grabnica hotărîre a comitetului, n'a putut fi supus ancă desbaterii acestuia. El va forma inse obiectul uneia dintre cele mai apropiate şedinţe ale comite­tului, ér cu procsima ocasiune, acela se va supune şi aprobării adunării generale.

Petreceri de Veră. La Gherla se va arangiă in 27 1. c. n. o petrecere de veră in reduta orăşenescă, in favorul bisericii şi şcolei gr. c . române de acolo ; pentru comitet sunt semnaţi dnii Grigoriu Steţiu pre­şedinte, drd Stefan C. Pop secretar, V". Gr. Borgovan cassar. — La Ciachi-Gârbëu s'a dat in 12 august o petrecere de veră, in folosul fondului bisericei gr. c. de acolo, care a reuşit pré bine, luând parte un pu­blic mare ; s'a jucat şi »Romana<, dimpreună cu alte jocuri româneşci ; dşorele Eugenia şi Valeria Pop din Fild, Veronica Olariu din Stâna şi Hortensia Che-resteş din Buduş au purtat costum naţional ; in frun­tea comitetului arangiator au fost dnii Ioan Dregan şi Ioan Şandor.

384 F A M I L I A Anul XXIV.

România şi esposiţiunea universală din Paris. Comitetul naţional pentru participarea României la esposiţiunea din Paris, constituit sub presidiul prin­ţului fheorghe Bibescu, aduce la cunoşcinţa tuturor persónelor care doresc a lua parte la acesta esposi-ţiune, câ după cererea preşedintelui seu, dl de Cou-touly, ministru al Bepublicei francese in România, oare primise deja instrucţii in acest scop, a notificat oficial dlui ministru al afacerilor străine din Franţa constituirea comitetului român. Acesta notificare, in urma angagiamentelor luate de dl Berger comisar general al esposiţiunii şi comunicate dlui de Cou-touly, a asigurat posesiunea definitivă a locului de 375 metri pătraţi, reservat de aprópe o lună după cererea prinţului Gheorghe Bibescu pentru secţiunea română ce trebuia să se constitue.

Oglinda lumei. Imperalul Vühelm a asistat la desvălirea monumentului prinţului Frideric Carol, in Fraiicfurt la Odera. La dejun a rostit impëratul un toast, in care a dis, că nu póté fi vorba de a pă­răsi, ceea-ce s'a câştigat cu armele. Numai o părere domneşce pretutindenea, că mai bucuros vor merge la morte cele 18 corpuri de armată şi 42 milióne de locuitori, decât ca să lase din mână fie şi numai .o petricică din pămentul câştigat. — Guvernul Româ­niei a decis sà rencepă vêndarea proprietăţilor din Dobrogea ale statului : dreptul de cumpărare îl au e^lusiv numai locuitorii din Dobrogea ; se cere inse ca cumpărătorii să fie de origine séu de naţionali­tate română ; decă cumpărătorul ar emigra din Do­brogea, pămentul lui trece in proprietatea statului. — Generalul Boulanger, care nu de mult îşi depusese mandatul de deputat, in săptămâna trecută a fost erâş ales in trei departamente ; ceea ce probeză că republica ineepe a se clătina. Victor Napoleon a de­clarat, că învingerea lui Boulanger la alegeri insem-nézà învingere Bonapartiştilor şi începutul delà sfâr­şitul republicei. — Fortificaţiunile Bucureştilor se lu-creză cu mare activitate ; in tomna anului curent se vor termina şese forturi impregiurul capitalei. — Guvernul rusesc candidézà pe fiul regelui Oscar din Svedia de principe in Bulgaria. — Şi Elveţia va luă parte la esposiţia din Paris intr'unmod oficial. Peste o míie de persóne vor espune. Obiectele espuse în­trec de trei milióne. — Serbia va luă parte la espo­siţiunea din Paris, intr'un mod oficial. Se fac deja pregătirile cuvenite. Mulţi pictori vor espune tablou­rile lor. — In Statele-Unite ale Americei de Nord s'a inceput campania pentru alegerea de preşedinte. Cei doi candidaţi, care stau faţă in faţă, sunt Harrison şi Cleveland. — Lin Bacău se anunţă, că lucrările de regulare ale frontierei române-ungare s'au sistat din causă. că intre membrii comisiunii s'au ivit dife-rinţe de păreri şi ambele părţi voesc sâ-şi iaie noue informaţiuni delà locurile competente.

0 invenţiune nonă. » Democraţia* află, că ti ae­rul Gr. C. 'Focşa din Bacău (România) a isbutit să născocescă un cadran solar de buzunar, care, espus la lumina sórelui, in or-ce parte şi in or-ce timp, arată forte precis orele, jumătăţile şi cuarturile. Acesta ingeniosă născocire va folosi lucrătorilor şi ómenilor săraci, cari nu sunt in puteri d'aşi cumpăra un ceasornic.

Soiri SCnrte. Congresul bisericesc din SiUiu se va întruni anul acesta in 1 octombre; concesiunea a sosit. — Inchisórea de stat delà Vat se va strămuta la Seghedin, unde se va construi un edificiu anume pentru scopul acesta. — Constantinopolul e legat deja cu Europa apusenă prin o cale ferata, care s'a des­chis in săptămâna trecută. — In Bucovina la 11 1.

c. au fost mari inundaţiuni, cari au făcut pagube de mai multe milióne ; mai mari stricăciuni s'au produs la Gura-Humora şi pe la Câmpulung. — In Sighetul-Marmaţiei joi a fost un vifor grozav, care a făcut pustiiri înfricoşate, atât acolo, cât şi 'n ţinutul acela ;

I arborii de o sută de ani s'au scos din rădăcini, co-perişele caselor s'au devastat şi comunicaţiunea s'a întrerupt. — Procesul de pressa al revistei »Romae-nische Revue« se va desbate la 30 august la tribu­nalul cu juraţi din Arad ; autorul articolului incri­minat e dl Stefan Albu învăţător in Reşiţa. — Pen­tru ridicarea statua reposatului dr. Davila s'a incassat până acum suma de 13,515 lei şi 10 bani. — La es­posiţia industrială din Reghinul-săsesc au fost premiaţi învăţăceii Nicolau Simtion (anul al treilea) şi Ioan Chidu (anul prim), ambii din Sibiiu, şi înzestraţi cu diploma de recunoşcinţă, cel dintêiu pentru o mesă de salon, al doilea pentru un jeţ de căruţă. — Şi Belgia va luă parte la esposiţia din Paris. Comitetul organisât in Bruxel, a primit mai bine de 1500 ade-siuni şi speră că aceste cifre se va mări forte mult. — Vapórele »Thingvalla* şi »Geiser^ s'au cion't de o-laltă pe mările americane ; şi cel din urmă s'a cu­fundat 72 de călători şi 33 de matrozi s'au inecat.

Necrológe. Leon Domide, e. r. major in regi­mentul de infanterie nr. 5, a incetat din vieţă la 13 iulie, in etate de 49 ani, in Bistriţa. — Parascheva Luisa Traila n. Maxin, soţia dlui George Trăila, pa-roc gr. c. in Timişora-Fabric, a murit acolo, la 19 august, in etate de 50 ani. — Victoria Frâncu n. Şterca-Şuluţ, consórta dlui Arnos Frâncu, jude la tri­bunalul din Mişcolţ, a reposât acolo la 15 augast, in etate de 51 ani. — Augustin Treforl. ministrul de culte al Ungariei, a murit in Budapesta la 22 1. c , in etate de 71 ani.

Poşta Redacţiunii. — mgiii . _ Arcalia. Ancă nu ne-a inşciinţat "^^S&jZ^f&ieh nimene. Invitam dară de nou pe

'U;eia cari dóra posed un eseiu-£3|§ş2§K*şij§| plar complet din >Amvonul" lui ^ ^ • ^ Ş ^ P ^ S E ^ Popfiu, să ni-1 pună la disposi-

^^gyjl^^ţpV'^W ţie, de cumva n'au trebuinţă de <ç f^^^ e ' ' '"'P^'aşjndu-ne Ş' condiţiu-

^*Qr- De mult aştept. S'a scris sub impresiunea unei poesii (Cum trece vremea) a lui Vlahuţa ; pentru asta ancă am pubrcă-o, dar sferşitul e frivol.

Jalea pëcurarului. Nu găsim in ea naivitatea aşteptată şi un curs firesc de idei, ci nişte sentimente măestrite şi espre-siuni nepotrivite, din cari numai cuvântul >vigan« ne-aduce aminte, că ai vrut să ne 'nfăţoşezi limbagiul poporului român din Ungaria.

Horă cotunescă. Feciorul se plânge, că trebue să mergă la cătănie, pe când acasă are o drăguţă şi o mamă dulce. Idee de mii de ori cântată in doinele poporului nostru. Decă nu poţi produce nici măcar un accent nou, este păcat să perdi timpul cu sujetul acesta. In »hora« acesta nici fondul, nici forma nu ne destăinuesc ceva nou. Ca fond, strofele 1, 3 şi 4 conţin aceeaş idee veche ; ca formă numai primele doue şire din strofa a doua şi a patra sunt bune ; «suspină* cu „strină* (in loc de »sträina«) este o rimă pré silită.

Un culegător de l itere român se caută pentru fóia nostră

Călindarul sèptémânei, Diua sept. i| Călindarul vechiu || Călind nou Dumineca9dupaRusalii, Ev. delàMateiu, c.14, st. 22, gl.8, a inv.~TT. Duminecă 14

, — - y 7

Par. Michea 26 «. ..... -.

Samuil Luni 15 (f) Adorm. Précuratei 27 Gebhard Marţi 16 Mart. Dionid. 28 Augustin Mercur! 17 Mart. Miron 29 T. cap. s. Ioan Joi 18 Mart. Fior. şi Laur 30 Rebeca Vineri 19 Mart. Andreiu i l Reimund Sâmbătă 20 Pror. Samuil 1 Sept. Egidin

Proprietar, redactor respundător şi editor: IQSIF VULQAff, Cu tipariul lui Otto Hügel in Oradea-mare.