ORADEA-MARE fNAGYVÀRAOj 31 iuliu st. v. 12 august st. n.

Ese in fiecare duminecă. Redacţiunea :

Strada principala 375 a. Ii. 31. A N U L XXIV.

1888.

Preţul pe un an 10 fl. Pe V| de an 5 fl. ; pe

de an 2 fl. 70 cr. Pentru România pe an 25 lei.

D'ale lui Păcală.

acală remăsese p'o codă de óie, a tâ t şi nimic mai mul t . Ca sä nu-şi perdă t impul de géba, se duce ş-o dă 'n s é m à la u n cioban. Ce-or

mancă cele mul te , va paşce ş-a mea , — îşi dice el in mintea sa ş iretă .

Vine lupul şi umfl'o óie. — Să n 'o duci, că-i a lui Păca l ă şi-ţi afli be -

ieua cu el, — dice c iobanul . Lasă lupul óia ş-apucă a l ta . — Să n 'o duci, că tocmai aceea- i a lui Păca lă

«şi dai dè poznă , — dice ciobanul . Ascultă lupul şi umflă p 'o a t re ia . — Să nu mai mânânc pâne , de nu- i tocmai aceea

óia Iui Păcală , nu- ţ i face moră 'n cap cu el, că el află ac şi de cojocul teu !

Dar lupul necredëtor , de unde, m e rog, să v r ea ! Nici u n a nici doue , pe-aci ţ i -e drumul şi se 'nfundă 'n codru.

Când v ine Păca lă să-şi vedă de avere , óie ca 'n palmă.

înţelegând delà cioban, că ce cale-i pe vale , o ia la pădu re să-şi pună min tea c'o dihanie obraz­nică.

Cât e p ă d u r e a de m a r e , Păcală o impleteşce giur impregiur pe margini , nelăsând decât o singură spă r tu ră in care aşedă u n sac , cu fundu 'n afara, cu gura 'n lontru. Apoi la pădure- i d ă foc din tote părţile.

Amú-i a m ú ! îşi dice lupul . Am dat de un car de draci , c 'asta Păca lă mi-o cóse, că-1 făcui făr' de óie.

Dă 'n d rép ta , dă 'n s tânga, a lergă, fuge de să-şi Tepună, da r n u eră chip să scape, că Păca lă 'ngră-d i se pădurea şi de eşit nu e ră vorbă .

Jupui t , pîrli t , ca vai de capul seu, abiá intr 'un t â rd iu află lupul spăr tura lăsa tă de Păcală şi 'n sac i-a fost masul c 'aşâ i-o croise cela.

— Aci eşt i t icălosule ? ! 0 să-ţ i s t repedă măse ­lele, voi pur t a eu de grige, n 'ai t emă, bine, că te am la mână .

Dicênd aceste , umflă sacul de-a umër şi se ia 'ncot ro il duc ochii ca să facă nevoie la omeni .

Apucându-1 nóptea , t rage la un om, ce şciricise el, că e cu d a r e de mână . Din vo rbă 'n vo rbă Pă­cală se află spuind, că u i te el are 'n sac un berbece cu lâna l a m u r a aurului .

— Decă-i aşa, dice s tăpânul casei, cât ai cere să-1 laşi de n ó p t e la oile mele din s t a u l ?

— Nu-s un zgîrăe-brânză, respunde Păcală din colea, ne vom inţelege noi dimineţa, — numai de nu mi s'ar adărăşi cumva u n odor de berbece ca acesta .

— De unde rogu- te , că dór suntem in dricul satului ş-am un staul de n 'are părechie.

Ia Păcală sacul şi dă drumul la lup ca să se inţelegă cu oile omului .

Când la dimineţă oile erau pa r t e cu crăcii 'n sus , pa r t e jupuite şi s tropşi te de ţi se punea 'n spate, — ér berbecele lui Păca lă îşi perduse urma.

In sferşil omul a t rebui t să numere lui Păca lă bani grei« pent ru paguba ce i se in têmplase la casă-i şi pe de-asupra i-a da t a t â t e a piei de óie, câte-a pu­tu t duce 'n sp inare .

S'a şi 'ncărca t Păca lă de piei de óie, de cugetai că-i a l tă a ia şi nu făptură de om.

Şi cum mergea el a şa pe drum spre satul ve ­cin, é ta că se intelneşce cu nişte cuscri , ce duceau miresă.

— Şi de unde-ai adunat creştine a t â t a putere de piele ?

— Apoi de u n d e ? ia de pe dealul cela, vedeţ i -le, că dór nu v 'au sărit ochii din cap !

Şi in t r ' adevër , pe dealul ce-1 a r ă t a Păcală se zăr iau albeţe fără nu mer ca tot a tâ tea piei de óie ca cele din spate le lui Păca lă .

Omenii lacomi d u p ă averi şi pe vremile acele in ruptul capului o iau că t ră deal şi lasă mirésa singură singurea.

Şi cum se depăr teză ceia, Păca lă ia pe miresă cu vo rbe viclene, că ui- te tată- t 'o şi m ă - t a stau să-şi dea ortul popii de j a le şi de urît, că te şciu dusă, şi tu nici habar n 'ai , eş t i numai chef şi voie bună , că te mări ţ i dup'un gură de l amă-mamâ şi t ă lă lău ce este.

— D'apoi ce să m e fac să răcu ţ de mine, decă mi-a păţit mintea ? — dice fata.

— Ce să te faci ? da să te 'n torci innapoi la părinţ i . Cu eş t ia o pun eu in topor işce , de nici Han-Tătar mai a l tcum, n u m a i hainele de miresă ai să mi le laşi .

Face p rós ta de miresă după c u m o povăţuieşce Păcală , lasă hainele ei, imbracă pe ale lui, şi se ca mai ş terge.

Se ' n to rc ceia in ju rând de să se cut remure p ă -mêntu l , că a lbeţele celea erau pietrii ca to te pietr i le şi nu piei de óie cum disese cela.

Cătrăni ţ i cum erau nici nu bagă de séma, c ă 'n car nu e mirésa adevăra tă , ci ensuşi coconul P ă ­cală in haine muiereşci .

31

350 F A M I L I A Anul XXIV.

Se duc acasă, se cunună şi n'o mai slăbesc din chef şi voie buna trei dile de-a rêndul . Şi ca ne al tă dată, mirésa nu era de loc ruşinosă, mânca, bea, se pupă cu mirele, de să te iai d'un gând.

După ce se sparge ospeţul, tinerii obosiţi de-a tâ ta băciuielă, merg de se culcă 'n podul gra j ­dului.

Păca lă face ce face şi spune, că el are să se cobóre jos niţel. Inse, ca nu care cumva să- se perdă, mirele să ţină bine de capëtul sforicelei, ce i-o în­tinde, că el are să ţ ină de capëtul celalalt. In chipul acesta va află el calea ér.

Vremea tace şi trece, dar mirésa de unde, me rog, să se mai i n t o r c â ? ! Mirele pierdendu-şi răbdarea , dă a t rage de sforicea. Ce să-ţ i audă u rech i l e? ! In loc de glas omenesc, sbierăt de capră, nu de a l t ­ceva.

— D'apoi mei muiere! Ian burică-te incóce, că dór n 'ai orbul găinilor.

Nici un respuns. Se scoboră cela din pod să se încredinţeze, ce

na iba póté să fie ? ! Adecătele Păcală legase capëtul sfórei de gâtul

unui ţap şi se făcuse apă. Mirele vede 'ndată că cine l'a pu tu t prăji a t â t

de poznit. Iute şi degrabă alergă 'n casă şi spune , c ă u i t e

Păca l ă le-a copt-o cum e mai al dracului , el i-a în­dreptat pe dealuri după piei de óie şi to t el t r ebue că s'a făcut şi mirésà.

Se scolă ceia, adună vecinii şi se sfătuie ca să u rmărescă pe Păcală , şi ajungèndu-1 să-i facă şi ei una de să fie de pomenire la ném dé némul seu.

Şi la d rum băete, care cu par , care cu ciomag, in sferşit cu ce i-a picat omului in p r ipă mai la ' n -demână .

Când pe insera te numai s'ajungă pe Păcală . Acesta intră la o moră şi cum intră a r a t ă morarului , că uite vin asupra lui cu răpuşie , să fugă de-şi iu-beşce vieţa. Morarul se şi şterge numa i decât de cu ogarul şi nu l'ai fi ajuns, ér Păcală se face drep t morar .

Vin ceia şi, nevëdênd suflare s t ră ină in casă, t ac molcom şi se rogà, deçà pot să r emână acolea undeva până la diuă. Păcală- i lasă bucuros , numai cât le dice ca cinstit să se po r t e şi nu cumva să- i necinstescă móra , că-şi află beléua cu el.

După ce s 'aşedă ceia şi t rudi ţ i de drum cum erau, ascultă ca duşi căţelul pământulu i , — Păca lă fierbe-o căldare de păsa t câ t e ma i m a r e şi t o r n ă din ea dinaintea gurei fiecărui din ei.

Cel ce s'a tredit mai dintru 'ntêi , deşteptă şi pe ceialalţi şi le spune, că lui peste nóp te , fără şcire, i-a fost reu şi să-şi cau te de cale p â n ă mai e t imp .

— D'apoi, că şi mie, — şi mie, — şi mie. Ce pëcate , cugeti că-i lucru lui Păcală .

Aşa ei ş-au luat tălpăşica p â n ă 'n reversâ t de dori, ér Păcală a rîs una bună , că le-a dres-o a t â t de cu corne.

G r . S i m a a l l u i I o n .

Nu te ascult. fcu mai vreu să cat la tine,

Vă^jiJ* Nu mai pot măcar s'ascult; (gïjjS Vreu să uit şi reu şi bine,

Ca pe un basm spus de mult.

Chipul teu străin să-mi fie Şi cuventu-ţi fioros ;

Ér a dragostei făclie, Stingă-se ca vis frumos !

Ce mai vii cu amintirea Dulcei vîeţe de demult ?

Când nesocoteşci iubirea Cum mai vrei să te ascult ?

Smara.

Franciilon. — Comedie in 3 acte de A. Dumas fiul. —

(Urmare.)

Actul II. Acelaş decor .

Scena I. Aneta, Henri, un servitor.

(Aneta stă in t r 'un fotoliu m a r e , ţ inend maşina l iceşce o car te deschisă in m â n a s t ângă cu capul p lecat pe

m â n a d rep tă şi gândindu-se.)

Servitor. (Intrând.) Dna contesă n u s'a scula t ancă şi dl de Symeux a ven i t să in t rebe c u m îi mai e.

Aneta. (Ca deş tepta tă . ) Pofteşce p e dl de Sy­meux.

Henri. Nu indrăzniam să intru, şciind că eşti singură, d ră .

Aneta. Ce, i ţ i-e frică de mine? Henri. Puţ in , şi pe u r m ă nu te l as să citeşci. Aneta. Nu m a i citiam ; car tea aces ta e pl ict i -

cosă, cum sunt to te ce se ingădue fetelor să c i tescă ; me gândiam.

Henri. La v r ' un fel n o u de b u c a t e ? Aneta. Nu, die, la n iş te lucrur i ma i pu ţ in s e ­

riöse. Henri. Şi la ce te gândeşci , d ră ? Aneta. Me gândiam, că afară e o di, căreia no i

omenii fericiţi îi dicem frumosă; că F r a n c i n a şi cu mine ne vom duce să pa t inăm la pădu rea Bulo-niei, ceea ce e, fără indoielă, u n a dintre plăcer i le cele mar i ale lumii, in c a r e t răim noi ; d a r că i n t r ' a -celaş t imp sun t pa t ru or cinci grade de desubtu l lui zero şi pr in u rmare o mul ţ ime de omeni , că rora le e frig şi nu pot face focul şi că rora le e fóme şi n 'au ce mânca . Căutam u n mijloc, să se s ch imbe aces ta s ta re de lucrur i şi n u găsiam. L a acés ta m e gândiam, die. Vedi, că nu se atinge de bucă tă r ie de ­cât forte de depar te . Dta n u eşti t r is t nici o d a t ă ?

Henri. Ba da, dră, nu numai de necazur i le mele , ci une-or i şi de ale al tora.

Aneta. Eu tot vesel t e - a m vëdut . Henri. Pen t ru că nu t r ebue să plictisim cu în ­

t r i s tarea nos t ră persónele, la care n e ducem. Aneta. Atunci eu te p l i c t i sesc? Henri. în t r i s t a rea unei fete, ma i cu séma c â n d

n 'a re al tă pr icină decât b u n ă t a t e a inimei sale, e i n -cân tă to re , t rece repede şi e o onóre deosebi tă p e n t r u aceeia, că rora li se fac a semenea destăinuir i . P â n ă a nu se insera, săraci i , pe car i îi ajuţi, vor şei ce le aduce în t r i s tarea dta le . Dă-mi voe să adaog şi eu obolul meu la aceea ce le ve i da dta. (Pune pe m e s ă bani.)

Aneta. Mulţămesc . . . d a r nu sunt t r i s tă n u m a i pen t ru săraci , mai sunt şi d int r 'a l te pricini .

Henri, Negreşit că pe acelea n u le des tă inueşc i al tora.

Aneta, Nu t rebue să plictisim omenii .

Anul XXIV. F A M I L I A 351

Henri. Fie, dar mie spune-mi to t . Aneta. îmi Tei respunde serios la aceea ce te

voi i n t r e b á ? Henri. Da. Aneta. Or-ce te-aş intrebá ? Henri. Or-ce m'ai intrebá. Aneta. Imi dai cuvêntul d t a l e ? Henri. Da. Aneta. P e cel adevërat ? Henri. Singurul ce se póté da unei persóne

ca dta . Aneta. Atunci te voi in t rebá trei lucruri. Henri. Să vedem. Aneta. Intêiu : frate-meu îşi iubeşce cu adevëra t

nevésta ? Henri. Negreşit. Aneta. Delà inceput imi respundi cum ai res ­

punde or-cui ! Henri. O iubeşce câ t póté iubi el ; nu-i poţi cere

mai mult. Aneta. Bine. Al doi lea: tot aşa îşi iubesc toţi

bărbaţi i neves t i le? Henri. Unii le iubesc ma i puţin. Aneta. Dar pot fi alţii, cari să le iubescă mai

mult ? Henri. Da, dar aceia sunt daţ i ca pilde. Aneta. Al t rei lea: de ai fi fa tă ,de ai fi eu, spre

pildă, te-ai m ă r i t a ? Henri. De ! . . . ar a t ê rnâ de cine m'ar cere in

căsătorie. Aneta. Iubi rea ! Romeo şi Iulieta ! Henri. Nu mai suntem in veacul al XVI. Aneta. Pau l şi Virginia. Henri. Nu sûntem la I le-de-France. Aneta. Atunci ? Henri. Atunci, fiind că vre i să-ţi spui drept,

dră, de aş fi fată şi, de-aş şei ce şciu, aş face ce-am făcut fiind bă rba t , — nu m'aş căsător i ; dar n u sunt fată şi o fată n u póté şei ce şciu eu. Lumea va u rmá să mergă cum mergea, cum merge şi cum póté merge, intre idealul u n o r a ş ineşc i in ţ a al tora, in têmple-se ce s'ar intêmplâ.

Aneta. Spune-mi şi mie ce şeii dta . Henri. Din nenorocire , dră , e peste put in ţă . Aneta. Pen t ru c e ? Henri. De ore ce e o invoire, că o fată n u póté

fi incunoşcinţa tă de ale vieţei decât de m u m a şi de duhovnicul seu.

Aneta. Şi eu nu m a i a m m a m ă ! A mur i t când era de 34 de ani , din pr ic ina unei receli, pe care a căpetat-o eş ind delà un bal pe o vreme ca cea de adi. De aceea me gândesc la cei că rora le e frig ! Eu nu m 'am dus până acum şi nu me voi duce nici­odată la bal .

Henri. Mai remâne duhovnicul . Aneta. (După o clipă de tăcere.) . . . Mai remâne

frate-meu ; dar , decă frate-meu a r şei ce t rebue să şcie, negreşit , n u ş-ar ma i lăsa nevés ta singură, cum a făcut eri, după ce aţi p leca t dvós t re . Mai e tata, care n e iubeşce, pe care-1 iubesc mult, care-mi dă tot ce vreau şi chiar mai mult decât vreau , da r care a remas mai t iner decât mine, nu n u m a i la caracter , dar, cred, şi la vers tă ; şi t omna venă to rea , ierna lumea, p r imăva ra anot impul Londrei, v é r a cine şcie ce băi , sunt de ajuns fericirei şi filosofiei sale. Me şcie lângă cumna tă -mea , la care se ui tă t o tdéuna cu drag, crede că pe t rec , e încredinţat că sunt sânătosă , imi v a da zes t re mare , i se pare că to te merg cum e mai bine şi, ce e drept , to te merg, póté, cum e mai bine. Imi pa re reu, că nu vrei să-mi spui ce şeii ; simţ că aş p u t é inveţâ puţ in adi. Am veghia t până târdiu as-nópte , căci nepo tu -meu s'a culcat pentru

in tê ia oră in odaia mea. Nu indrăzniam să inchid ochii. Me uitam la fiinţa aceea aşa de fragedă şi de pe acum aşa de vrednică de interes, şi nenumăra t e gândur i asupra vieţei imi treceau prin minte. Dta, care şeii a ş a de multe lucruri , t rebue să vedi de gândurile unui créer de fată, care se ocupă de obiceiu cu sa -ladele japoneze. Une-ori şi mie imi pare reu, că m ' a m născu t in clasa, in care sunt. Aş fi v ru t să fiu o bu r -ghesă, să am treburi multe, să fiu casnică bună. Când intru in vre-o prăvăl ie şi vëd câte-o femeie t ineră, p lăcu tă la înfăţişare, că me intrebă zimbind mereu, ce poftesc, imi vine să-i respund: >Poftesc să fiu in locul dtale dnă.« De m'aş face călugăriţă, cum me sfătueşce câte-odată duhovnicul meu, póté că s 'ar în­drepta lucrul ! Deçà a r t ră i mama, ar fi şi mai bine. Am avu t plăcerea să te aud eri sera dicênd măicuţă, când vorbiam de saladă. Ce drăgălaş lucru e să dici măicuţă , când eşti băe t mare .

Henri. Băet bë t rân . Aneta. 0 iubeşci mult pe mama dtale ? Henri. O h ! Da! Aneta. De câţi ani e ? Henri. De 62. Aneta. E s â n ă t o s ă ? Henri. Sânătosă . Aneta. Ddeu să ţ-o păstreze ? Te duci des s'o

v e d i ? Henri. 0 vëd in tote dilele ; locuim împreună . Aneta. Intr 'acelaş apar tament ? Henri. In t r ' aceeaş casă. Aneta. Ce fericit eşti ! Ce mai vorbeşci de vers ta

d t a l e? Un bă rba t de 42 de ani, care nu ş-a părăs i t nici-odată mama , r emâne tot copil. Dar tatăl d t a l e ?

Henri. Ta tă -meu a murit de când eram m i c . Abia mi-1 mai aduc aminte . Mama erâ forte frumosă, da r iubiâ pe t a ta .

Aneta. Fă ră să fi fost in vécul al XVI şi nici din Colonii ; vedi, că tot mai e cu put inţă iubirea !

Henri. A remas credinciosă amintiri i lui şi n ' a ma i vru t să se mai măr i te . Ş-a mărginit to tă v ie ţa pen t ru mine şi eu mi -am mărginit-o pent ru densa , începusem s'o iubesc. 0 iubiam a t â t de mult, o v e ­d e a m aşa de deseverşi tă , incăt a m ui ta t să me mai insor.

Aneta. Ţi se părea, şciind cele ce şciai, că nu ve i găsi o a doua femeie ca densa.

Henri. Pó t é ! Aneta. Decă ar mur i ? Henri. Nu trece o di, fără să me gândesc la

acesta. Aneta. Şi densa a r fi t rebuit să se gândescă şi

să-ţi fi cătat o nevésta , care să-i semene. Pó té că densa ar fi găsit, afară numai . . . .

Henri. Afară numa i ? . . . . Aneta. De n'ai iubi vr 'o fiinţă, pe care să n 'o

poţ i luă de nevésta . ( 0 tăcere scur tă , in t impul că­re ia Henri se u i tă la Aneta, ca cum ar v r é să ghi-cescă, unde vré să ajungă.) Taci, ca să me faci să inţeleg, că lucrul, de care vorbesc, e d in t re cele, pe care nu t rebue să le şciu ; dar chiar l ibretele ope­relor ne sunt de ajuns, să ne facă să şcim, că sunt câ te -oda tă iubiri nepotr ivi te . Şi apoi , adi vorbesc ce-mi trece pr in cap : Or-cum, v ie ţa e t a re încur­cată . . . In t r 'un cuvent , decă ai avé o soră, ce-ai dori să facă?

Henri. Aş dori , să semene cu dta , domnişoră . Aneta. Ér vorbe, pe care le spui la to t ă lumea .

Nu e vrednic nici de d ta nici de mine să-mi r e s ­pundi aşa .

Henri. Atunci, ecă d r ă ; decă aş avé o so ră , ca re să semene cu d ta , — ţiu la acesta, — şi c a r e mi -a r cere in t r 'un chip serios sfaturi a supra vieţe i ,

352 F A M I L I A Anul XXIV.

a ş luá-o de mână . . . . (Aneta îi int inde m â n a peste mesă ; el n'o ia.)

Aneta. Ia-o. Henri. (Luându-i-o.) Şi i-aş dice : da, iubirea

n ' a murit ancă şi fiind că eşti t ineră , deşteptă, cin­stită, ai tot ce-ţi t rebue, pent ru ca să faci pe un bărbat să te iubescă şi pen t ru ca să simţi şi tu iu­b i rea ; dar mai mult decât a tâ t , pe lângă însuşirile, cu care te-a dăruit firea, ai primit delà in têmplare şi delà societate privilegiuri ce nu se dăruesc tu turor femeilor; eşti frumosă, eşti nobilă, eşti bogată. De ai mai avé şi iubirea ce visezi, ar fi o nedreptate , care te-ar sili póté să te ascundi, şi de care al tele ar avé drept să fie gelóse, căci fericire deseverşi tă nu e in aces ta lume. Eu nu-ţi die, ca duhovnicul teu, or ca Hamlet, unul cu credinţă, celalalt cu indoiéla s a : »du-te intr 'o mănăs t i r e ! . . .« Nu, poţ i avé de îndeplinit al tă însărcinare plină pôte de a tâ ta r ă b ­dare şi folosinţă, da r nu cere iubirei ma i mult decât póté da. Cere-i pr in căsătorie mijlocul să- ţ i indepli-neşci sor ta firescă şi, de te face mumă, mul ţămeşce-te : fii ingăduitore cu bărba tu l şi recunoscëtore lui Ddeu. Ecă — draga mea soră — to t ce aş pu té spune fiinţei acesteia mici, doritóre să şcie tote, tur -bură tore şi sfântă, care se numeşce fată.

Aneta. Iţi mul ţămesc . Aş dori să fac cunoşc in ţă cu m a m a dtale.

Henri. Când vei voi, dră. Aneta. Atunci chiar adi ; v reu să merg să fac

de faţă cu dnei sa lada japonesă, pent ru ca să nu se intêmple vr 'o greşelă şi pen t ru că, fără indoelă , nu sunt bună decât de a tâ t .

(Va urmá.) ;

D u m i t r u S t ă n c e s c u .

Moralitate. (După E Grandhantz.)

fj|R?e ăst păment, trist caiet or,

r^y-* Din loc in loc rătăcitor, Necontenit slujeşti drept pradă Furtunilor ce vin grămadă. înşelător, ori inşelat, Persecutor, persecutat, Tu aşti asemuit c'o flore, Ce adi trăeşce, mâne móre.

N. A. Bogdan.

Despre perirea lumei. SîÉ — 0 perspectivă in viitor. —

jbservarea, că tö te 'n lume se nasc şi apoi pier, se ivesc şi apoi dispar, că tot ce tră­eşce şi to t ce e mort , t rebue să aibă un sfâr­şit pe păment , tote aceste au adus pe om de

cu v reme la închipuirea »despre perirea lumei în­tregi.* Aces ta închipuire o aflăm espr imatà mai la tote religiunile popórelor, numai in feliurite moduri , ca învă ţă tură despre perirea lumei, ceea ce din punct de vedere ştiinţific n u se mai póté nega. Sciinţa işi inchipueşce perirea lumei in o t ransformare totală a s tărei ac tua le a planetului nostru, unde ori ce es is-t en ţ ă de v ie ţă v a fi cu deseverşire nimicită. Supt care formă inse se v a efectua acesta t ransformare, esistă o mul ţ ime de părer i .

P â n ă 'n t impul cel mai nou se predicea din pa r t ea sciinţei cu o deosebită siguranţă, că ori ce

v ie ţă pe păment v a peri p r in erupţ iuni , adecă p r in evoluţiuni vulcanice ce se v o r reversa din in ter iorul pământu lu i plin de foc ; căci a ş a se dicea pe a t u n -c e a : că cógia c e a forte subţ i re a pămentu lu i in r a -por te cu massa cea colosală a pămentulu i , v a fi ne­voită să cedeze in u r m a unei pressiuni forte colosale, p roven i tă din inter iorul pămentu lu i plin de foc, şi mai ales a unei espansiuni a le gazelor imense, a ş a că peste un t imp mai scur t séu mai târdiu o s p a r ­gere to ta lă a cógei şi o r e v ë r s a r e generală a fluidu­lui de foc din interiorul pămentu lu i v a fi un ce in­evitabil . Ca a rgument se ci tézà mai multe fenomene de pe al te corpuri cereşci.

Aşa s'a observa t in t impur i feliurite, că unele stele fisce t r imi teau mai ' na in te numai n iş te radie de lumină forte slabe, şi de -oda tă se a ră tau in un mod neesplicabil cu o lumina forte intensivă. Aşa s 'a vë -dut in novembre 1572 in g rupa (zodia) Casiopei o s tea care ina in te nu era de fel vedută, a cărei lu­mină a to t crescut mereu, p â n ă ce s'a v ë d u t pe cer chiar şi diua m a r e ca o lumină de foc. Culmina ţ iu -nea luminei acestui astru ajunsese abiá a 20 di d u p ă pr ima apar in ţă , de unde e a scădu e răş din (Ji in di sub schimbări de colori, până ce in mar t i e 1874 se făcu cu totul nevedu tă . De şi se şcie forte p rec i s locul unde a apăru t , to tuş nu s'a mai p u t u t zăr i de n ime p â n ă 'n d iua de astădi. Acesta deosebi tă p r o ­cedură se esplică astfel : Se presupune , că din i n t e ­riorul stelei, reci te până la s tadiul formaţiunei une i cóge şi de aceea şi nevedută , isbucnise de -oda tă gaze ardente , ca re mistuise cógia intunecosă. S t éua re -mase apoi a t â t a luminosă, p â n ă ce a du ra t focul, ş i a d ispărut când gazul era deja cu totul absorb i t , şi cógia a deveni t ér in tunecosă réfusând lumina ei.

In t re mul te altele observăr i meri tă amint i re şi observări le a supra celor doue stele ficse din anul 1866 şi 1878 la care s'a în t rebu in ţa t deja şi spec -troscopul . Cu ajutorul acestui ins t rument s'a aflat, că acest gaz a rde to r şi espulsiv e »hidrogenul.« Şi aci se măr ia lumina delà inceput cons tan t in in tens i t a t e , p â n ă ce ajunse culminaţ iunea ei şi de acolo, se in -to r se ră aces te doue stele ince t cu incetnl in s t a r e a lor de mai 'nainte , in care le vedem â n e ă şi as tădi . Aşa un proces se deduce şi pen t ru pămentu l nos t ru .

Vom omite a enără niş te singularităţi ale u n o r evenemin te inspă imân tă to re de pe pămentu l nos t ru , la al că ro r aud ni se redică pë ru l in cap , ci e d e s ­tul să observăm, că in a ş a u n cas , de şi posibil, t o ­tuş nici decum evident, t o t ă suprafaţa pămentu lu i , cu t o t e ce esis tă pe el, vor fi acoper i te şi consumate d e o imensă l avă fluidă şi plină de foc, ce s 'ar r e v e r s a ca niş te to ren te din internul pămentu lu i . Esis t inţa şi desvol tarea pămentu lu i nost ru depinde inse esenţ ia l -minte delà u n sideriu mult m a i mare şi mai p u t e r ­nic, căru- i îi da toreşce pămen tu l nostru că ldura şi lumina — delà >sóre« ; şi de aces t corp colosal c e ­resc se ţ in s t r ins legate nemijlocit cele ma i m u l t e observăr i şi fenomene re la t ive la per i rea lumei . S p e c ­t roscopia a inavuţ i t in t impul cel mai nou sc i in ţa nos t ră mai a les in s tud ia rea (esecutarea) sórelui . Ideile aventuróse , cari se (combinau m a i 'nainte cu cal i ta tea corpului nost ru centra l , t rebuiau s ă lase loc resul ta te lor aduna t e pr in sc i in ţa şi s tudiu. Sórele n u e, p recum şcim, u n corp în tunecos , care a r a v é n u ­mai o cógie luminosă, şi petele din sóre nu sunt r u p ­tur i in aces ta a tmosferă de lumină , p r in ca re r u p ­tu r ă ar lumina nucleul (s imburele) întuneric al só r e ­lui, ele nici nu sunt formaţiuni de nour i a le luminei periferice cum se pre t indea ma i 'nainte ; ci sóre le este, p recum s'a dovedit , u n corp fluid a rdë tor , p e care plutesc acele pete ca n i ş te formaţiuni inchie-gate. Aşişderea se şcie, că se re le nu s tă de fel locu-

Pipa moşului.

354 F A M I L I A Anul XXIV.

lui, ci el face o duplă mişca re : ma i intêi se invêrte in 2575, de dile in giurul osiei sale propr ie , apoi au aflat astronomii anglezi prin observăr i spectroscopice la cele doue stele ficse de mărimea pr imă »Sirius şi Vega«, intre cari se află sórele cam pe la mijloc, că sórele se depărteză cu to t e ale sale comete şi pla­nete cu o repediune de 7 mile pe secundă de Sirius şi se apropie de Vega. Probabi l că sórele se invêr te in giurul pămentului de gravitate al sistemului nos ­tru sideric fics in giurul sórelui central, de care sóre depinde sórele nos t ru cu planetele şi cometele sale ca un membru subordinat , şi de care se presupune că se află in grupa pleiadelor.

Acesta ro ta ţ iune s'ar împlini odată cam in u n restimp de 22 de milióne de ani.

La acesta observare ne vine mai intêi în t reba­rea : de nu se va ciocni cumva sórele nos t ru in acesta căletorie prin univers, cu al te corpuri cereşci ? Acesta presumţiune o putem respinge chiar din capul locului, ca un ce eu totul neprobabilă, pen t ru că este cunoscut, ca aşa numite le conturbări , (derangiări) in mersul corpurilor cereşci in giurul sistemului nost ru solar, se regulézà eră, pe cât timp sunt in esistenţă condiţiunile cosmice de astădi, şi nu se pó té presu­pune, că in regiunile depăr ta te ale stelelor ficse n ' a r esistă to t acesta ordine trainica şi minunată .

Tot aşa delăturabilâ e şi p resumţ iunea ce se aduce din diferite păr ţ i , că sórele a r pu té in că le-toria sa — şi cu el na tu ra lmente şi pămentu l nos­t ru — să vie prin păr ţ i ale spaţiului universal , in care ar esistă séu o căldură séu o recela pré in ten­sivă perniciosa esistenţei nóstre. De şi stelele ficse n u pré sunt egal imprăşcia te prin univers , din care causă nici temperatur i le lor nu pot fi egale, to tuş ele sunt nevoi te la aşa depăr tă r i mari a se supune măcar cât de puţ in unor hesi ta ţ iuni (schimbări) ce nu se cu? prind de fel in vedere , şi cari nu pericliteză de fel esist inţa nostră .

Cu a t â t a ma i justificată apa re inse o altă opi-niune, ce e pur t a t ă de resultatele studielor şi încer­cărilor mai recente. Este anume cons ta ta t că corona = adecă cercul de foc al sórelui constă din păr t i ­cele mici a ş a numi te a tomuri mater ice , ce sunt im­prăşcia te prin univers . Aceste părticele sun t a t rase de sóre şi asverlă in el ; şi aces te sun t a şa dicênd mater ia lul conbustibil , focarul sórelui, p r in care res ­ti tue sórele paguba sa in căldură. Este cu totul evi­dent, că u n foc pe care il nutreşci cu cărbuni mulţi , vă trebui să lucreze mai intensiv, decât un altul, căru-i îi da i numai puţ in mater ial . Deçà a r pica in sóre mai mul te corpuri ca de ordinar , a tunc i şi r e -dicarea căldurei ar t rebui să coverşescă că ldura obici­nuită, pecând ea ar t rebui să scadă, decă i s 'ar sustrage acele părt icele de mater ie . In călător ia sa prin univers află sórele to tdéuna noue mate r ie pe care le a t rage şi le consumă necontenit , şi prin care îşi improspetă pu t e r ea pierdută . Se naşce inse în t re ­barea, de sunt aces te corpuscule egal imprăşc ia te prin univers ? ceea ce nu se pote de fel p resupune , decă j udecăm că corpuri le cereşci sunt împărţ i te pr in univers forte inegal, şi că prin u rmare şi a t rac ţ iunea lor e to t a şa de inegală. Esistă aşa da ră in univers regiuni avu te şi sărace in materie, a tunci sórele ar t rebui să mărescă numai decât t empera tura sa, când a r t rece in percursul seu prin aces te regiuni avu te , pr in u r m a r e să mărescă şi puterea radelor de căl­dură , p r e c u m din con t ră acesta putere radială a r t rebui să se micşoreze când sórele a r percurge nu ­ma i spa ţ iu r i lipsite de mater ie . In acest mod se po t in adevër ivi n iş te schimbări in red icarea căldurei sórelui , car i ar fi in s ta re să pue fără voie un capët vieţii organice a p lane tu lu i nostru. Noi şcim c'au fost

oda tă t impur i pe pămentu l nos t ru , in care t e m p e r a ­tura lui e ra a tâ t de redicată şi mare , încâ t Mamutul — un dobitoc ce pu tù să esiste numai in zonele cele mai calde şi la o vegeta ţ iune forte pu te rn i că — t r ă i a in regiunile de nord, unde îi aflăm as tădi ciolanele lui sub omet şi ghiaţă ; — şi că pe al tă pa r t e pă­mentu l nos t ru a avu t erâş pér iode, in car i regiunile de omet se es l indeau delà polur i până depa r t e pes te zona de mijloc, a şâ că mul t ă vieţă organică e ra în­gropată sub ghia ţă şi omet

In decomun pa re să fie sigur, că sórele se află in un proces de recire cont inuă , de şi numa i forte încet şi nesimţi t . Tote resul ta te le studielor a ra tă , că odinioră sórele n u eră de fel a ş a de condensat (des), p recum se află astădi , ci el a t rebuit să fie un glob de gaz care s'a reci t abiá înce t cu încetul in un corp fluid de foc. Decă s'a recit el inse p â n ă a c u m a aşâ depar te , apoi zace in consecinţa minţii, că el şi mai depa r t e se va rec i ; şi in adevër , cercetăr i le făcute asupra a l tor corpuri cereşci n e dau esemple destul de clare, că t r ebue să fie cause , cari modifică con ­siderabil pu te rea radia lă a stelelor ficse. Despre ace le doue stele principale, ce se află in grupa (zodia) ge­menelor ne asigură cercetări le cele vechi , că u n u l din acele doue stele » Castor» era ina in te de 2000 de ani mai luminos decât celalal t , pe când as tăd i e cont ra ru l . Cel ma i lnminos a s t ru pe f irmamentul n o s ­t ru »Sirius« ne lumineză as tăd i cu o lumină a lbă forte frumosă, pe când an t ic i ta tea l'a yëdut luminând roşu deschis . Tot aşâ s'a obse rva t schimbăr i pe r io ­dice de colori in stelele ficse, care se esplică pr in acea , că ei fac o ro ta ţ iune in giurul osiei lor p r o ­prie şi a şa ele ne a r a t ă in pér iode anumite oda tă p a r t e a cea mai luminosă, a l tădată cea mai in tunecosă . Inse şi aci t rebue că concludem la o causă, care influin-ţezâ mereu pu te rea radia lă a luminei. Şi decă se considera, că in real i ta te simt corpur i ce n u ma i lu­mineză, dar despre a căror esist inţa n u m a i se şcie, pr in pu te rea lor a t ract ivă , apoi nu ne p u t e m esc lude opiniunea, că oda tă va ajunge în tunec imea la d o m ­nie — ea după o e terni ta te de domnie va face ér loc luminei.

Mai intêi va umplé sóre le l acuna de că ldură pr in procesul seu de condensare , care e progresiv, dar care v a ajunge in fine şi sferşitul seu ; apoi a m vëdut că corona — cercul flamant al sórelui — se formeză din corpuri le cele mici ce se a r u n c ă in el, şi cari susţ in ca elemente (conbustibile) a rde tó re , fo­carul sórelui . Venitul şi cheltuiéla, aceşt i doi factori principali in economia sórelui, sémëna in aceea , că -ş ţ in p â n ă acu ancă echilibrul, pen t ru că d u p ă ca l cu -lurile făcute de Helmholz m a s s a sórelui in r e s t imp de 2000 de ani nici s'a mări t , nici s'a micşora t , p e n ­t ru că a tuncea din causa pu te re i a t rac t ive măr i t e , respect ive micşorate , cursul p lanete lor séu că s ' a r fi accelerat séu re ta rdâ t . De şi se póté d u p ă acés ta observare conchide la o ac t iv i ta te de că ldură a só ­re lui deocamda tă perpe tuă şi product ivă , to tuş a v e m deja — abstrăgend observaţ iuni le făcute la a l te stele ficse, — ca m a r t o r a rgumen ta to r al unui p roces p r o ­gresiv de rëcire, petele in sóre. Acuma s'a recunoscut , acele pe te în tunecate , ce se a r a t ă pe suprafa ţa sóre­lui in niş te cant i tă ţ i şi d imensiuni mai m a r i séu ma i mici , numa i de niş te formaţ iuni inchiegate, ca r i se na sc prin reciri şi în ţepenir i par ţ ia le a le masse i fluide foculare a sórelui . Aceste pete se topesc şi se pierd erâş in pojarul valuri lor a rdente ale sórelui , se formeză inse eră din nou şi câ te -oda tă de n i ş te es tensiuni colosale. Aşa s'a obse rva t in anu l 1848 o péta a cărei suprafa ţă în t r ecea de 18 ori m ă r i m e a suprafeţei pămentu lu i nost ru . După as igurarea a s t r o ­nomilor pete de u n d iamet ru de 9000 de mile n u

Anul XXIV. F A M I L I A 355

sunt de fel r a r e . In anul 1852 s'a vëdut aşa u n câmp inghieţat de u n diametru de 20,000 de mile, v a să dică de 77 de ori mai m a r e decât to tă suprafaţa pă­mântului nostru.

Pr in calcularea sumelor puterei , ce evadézà ne­contenit delà sőre, s'a constatat , că reservorul din care se imprăşcie acesta putere, va t rebui in fine să se sferşescă in un decurs de miiióne de ani. Recirea procède inse es t raordinar a tâ t de incet, incâ t chiar după 4000 de ani cu greu se va pu té consta ta o re­marcabi lă descreşcere a temperature i sórelui. După un calcul inse făcut de Helmholz v a fi după 17 mi­iióne de ani reservorul de căldura a sórelui aşa de slăbit, incât nu va mai puté fi vorbă de o vieţă or­ganică pe planetul nostru.

(Incheiarea va urmá.)

Isidor Ieşian.

Prima călărie. — De I. Tolstoi. —

• Cjând eram mititel, eu şi fraţii mei, lucram to tă gjTsëptëmâna ; dar duminecile şi sărbător i le ne du­

ceam să n e preumblăm séu să ne j u c ă m împreună. Intr 'o di t a ta dise : — Trebue să inveţăm pe cei mai mar i să călâ-

reseă, să-i tr imitem la manej . . . Ér eu, cel mai mic dintre toţi , in t reba i : — Dar eu nu pot să inveţ a s e m e n e ? — Tu ! tu o să cadi, respunse ta ta . începui să-1 rog şi era cât p 'aci să incep a

plânge. — Ei b ine ! dise el, fi şi t u ; ia séma inse că

decă-i cade să nu care cumva să plângi. Cine nu cade după cal nici odată, nu va inveţâ

in veci să călărescă. Când veni mercurea , ne duse pe câte-şi trei la

menagiu. Sui răm o scară mare , apoi una mică, şi d'aci zăr i răm o sală lungă şi largă, cu pulbere pe jos in loc de scânduri . In sala aceea călăriau domni, domne şi copii ca noi.

Era manejul. Nu pré eră luminos manejul acela şi mirosá a

cai. Nu s 'audiă decât plesnete de biciu, strigăte de cavaleri la caii lor şi la călcatur i greóie. Mi se făcu frică, şi inchisei ochii. Apoi guvernorul nostru chema pe grăjdar şi-i dise :

— Ecă, dă cai copiilor ăs tora , vor să inveţe călăria.

— Bine, respunse grăjdarul. Apoi pr iv indu-me : — Asta e pré mic ancă, dise el. Guvernorul inse adaogă : — A făgăduit că nu va plânge decă va cade,

dise el. Grăjdarul incepù a r îde şi plecă. î n d a t ă după aceea, n e aduse trei cai cu şeile

pe ei. După ce ne scoserăm mantalele, scoborirăm s c a r a ce da in manej . Grăjdarul ţ inea calul de că­păst ru şi fraţii mei ocoliau arena. Merseră d'o cam-dată la pas , apoi in t rapă t . Mai pe u r m ă aduse un cal mic, u n călişor arăbesc cu coda scurtă , căruia i da numele de Servonsik.

Grăjdarul incepù a r îde şi-mi d ice : — Ei bine, cavalere, su i - te ! E ram şi vesel şi ingrigiat in acelaş t imp, şi v o ­

iam s'ascuDd cu or-ce p re ţ că-mi eră frică. Me chi-nuii mult d'a pune piciorul in scară, dar nu izbutii nici cum, pen t ru că eram p ré mititel. Atunci grăj­darul me luă de subţiori ş i me sui pe cal, d icênd:

— Eşti greu ca o penă. D'o-camadtă me ţinu de mână, dar pent ru că

observasem că pe fraţii mei nu-i ţ inuse, il rugai ca să m e lase.

— Nu-ţi e fr ică? me int rebă el. îmi e ră frică destul, inse eu respunsei : — Nici decum.

Ceea ce me speria mai mult era că Servonsik pro ţăp iă mereu urechile. Credeam că e supëra t pe mine.

— Fie, dise grăjdarul, ia séma inse să nu cadi. Şi me lăsă. D'o-camdată Servonsik merse la pas şi s tam

drept . Şeua inse cam aluneca şi-mi era frică să nu cad. — Ei bine ! me intrebă grăjdarul, te ţii bine ? — Bine de tot, respunsei eu. — Atunci la t repă t acum ! Şi grăjdarul pocni din limbă. Servonsik luă t répul cel mic. Eu incepui s 'alunec, nu scoteam inse nici graiu

şi m e ţ ineam cât pu team. Grăjdarul me felicită. — Aşa, cavalere, forte bine ! Vorbele as tea me făcură a fi mândru. Tocmai in t impul ăs ta grăjdarul fu oprit d'un

tovarăş la vorbă, astfel că-şi luă ochii delà mine. D'odată simţii că-mi pierd echilibrul, şi voii să

me redic pe şea bine, da r degiaba. Eră să incep a striga la grăjdar ca să oprescă ; dar me gândii c'ar fi ruş inos din par te-mi asta şi tăcui .

Grăjdarul nu me vedea ; Servonsik mergea me­reu in t rap şi eu me simţiam alunecând din ce in ce intr 'o pa r t e . Me ui tai la grăjdar, sperând că me v a vedé şi-mi va veni intr 'ajutor ; el inse işi vedea de vorbă şi fără ca să me vedă, repeta din când in când :

— Şeii ce voinic e călăreţul ăsta. Eram aplecat intr 'o par te cu totul. Fusei cu­

prins de spaimă, credêndu-me perdut. Dar să strig, ce ruşine ! Servonsik, c'o ul t ima sguduire, imi făcu ven t şi cădui.

Atunci calul se opri ; grăjdarul se intórse şi vëdù că nu mai sunt pe şea.

— Uite, dise el, a cădut călăreţul meu. Ş-alergă la mine. Când îi spusei că n 'am nimic,

incepù să rîdă. — Copiii sunt ca mingea, dise el. Mie-mi venia să plâng. Cerui să me sue pe cal ;

me suíi şi nu mai cădui. Ne duceam la menaj de doue ori pe sëp tëmàna ;

in curênd inveţai să me ţin pe cal după regulă, şi nu-mi mai eră frică de nimic.

Poesü in prosă. (După Turgeniev.)

0 legendă orientală. Este ore vre-un om in Bagdad, care să nu cu-

noscă pe mare le Giaffar ? Odată — e de mult de atunci — se preumblă

t inerul Giaffar in giurul Bagdadului . O voce plângë-tóre i loveşce urechile : cineva fiind in periclu, cerea ajutor.

Giaffar — care se distingea pr intre amicii sei pr in ominte şi cugetare sânătosă , p recum şi pr in o inimă compăti mi tóre — incredêndu-se in sine, grăbi intr 'acolo de unde ven ia sunetul . In fine ajunse la zidurile cetăţ i i chiar pe când doi tă lhar i voiau să despoieze pe u n om bë t ràn .

El işi scóse sab ia şi năvăli a supra t â lha r i lo r ; pe unu il ucise, ér pe celalalt il vulnera .

Bëtrànul cădu la piciórele el iberatorului seu şi săru tându- i marg inea ves tmântului , i dise :

356 F A M I L I A Anul XXIV.

»Marinimia-ţi, curăgiosule tiner ! n u v a remàné neremunerată . In esterior — ce e drept — sunt să­rac, dar numai in esterior. Trebue să şeii, că nu sûut numai un muritor de rend. — Vină mâne cât de di-mineţă in p ia ţă ; te voi aş tepta lângă fântâna sări tore şi te voi convinge despre adevărul cuvintelor mele.

Ce e drept, in esterior acest om e sărac — cu­geta Giaffar intru sine, — dar totuş nu-i nimic im­posibil pe acest păment . De ce să nu me duc să-1 întâlnesc ? . . . ş-apoi i d i se : >Bine b ë t r â n e ! voi v e n u .

BëWânul privindu-1 ţintă ini re ochi, se depărta . In dimineţa u rmă to re abiá se reversară dorile

şi Giaffar şi porni spre piaţă. Moşnegul il aş tepta la fântână, ră^emat pe basenul de marmură .

F ă r ă de a dice vre-un cuvent, i prinse mâna lui Giaffar şi-1 conduse intr 'o grădină incungiurată de ziduri innal te .

In mijlocul gradinei, incungiurat de o pajişte verde, crescu un arbore es t raordinar .

Arborele sëmëna incâtva cu ciparosul, numa i cât frunzele erau de colórea azurului.

Trei fructe — trei mere — depindeau de ra­murile gróse ale arborelui ; unul eră de o măr ime ordinară, lungareţ şi alb ca l a p t e l e ; al doilea mare , ro tund şi roşu ca sângele ; al treilea din con t ră e rá mic, sbârci t şi galben ca céra.

Arborele se clătina, de şi nu sufla vên tu l . Zu-zuiă lin, dar in un ton dureros ca şi c u m ar fi din sticlă şi se părea că s imte apropierea lui Giaffar.

— Tinere ! — i dise bëtrânul — r u p e după p la -cu-ţi unu l din fructele, acestui arbore , da r să şeii : că deçà ve i rupe şi mancă pe cel alb — vei deveni cel mai inţe lept in t re omeni ; decă vei rupe şi mânca p e cel roşu — vei fi omul cel mai avut ; decă inse, ve i rupe ş i mânca pe cel galben — vei fi plăcut femei­lor b è t r âne . l)ecide-te . . . şi nu in târdiâ ! Peste o oră se veştedesc fructele şi arborele d ispare in sînul mut al pământului !

Giaffar incl inându-şi capul , cădii pe cugete. — Ce voi face ? — işi dise cu gura de jumëta te , con -sul tându-se pe sine. — Decă omul e p ré inţelept — i fuge pofta chiar şi de vieţă ; decă e cel mai avu t intre omenii de pe păment — toţ i ii vor invidia ; mai b ine va fi de voi rupe şi m a n c ă mërul cel galben.

Şi in t r ' adevër aşa şi făcu ; bë t r ânu l i dise : — Cu adevera t inţelept t iner ! Tu ţ-ai ales p a r t e a cea mai b u n ă ! Ce-ţi şi folosiá mëru l cel a lb ? şi aşa eş t i mai inţe lept decât S o l o m o n . . . Nici chiar mërul roşu nu-ţi t r e b u i a . . . şi a şa vei fi forte a v u t ; numai c â t avuţ ia t a nu v a fi invidiată de nime.

— Spune-mi , t e rog bë t râne — dise Giaffar — unde locueşce m a m a onorabilului nos t ru Calif?

Bëtrânul incl inându-se p â n ă la p â m e n t ina in tea lui — i a ra tă calea.

Óre află-se c ineva in Bagdad care n ' a r cunoşce pe renumi tu l Giaffar?

Necesitas- Vis-IAbertas.

— Basrelief. —

0 femeie be t r ână şi inpaltă, cu pr ivirea a ţ in t i t ă şi cu n iş te m e m b r e puternice, inainteză pe cale, fă-cênd n i ş te paşi mari şi cu mânile-i subţir i împinge inaintea s a pe o a l t ă muiere.

Cestalal tă e asemenea femeie, de o innălţ ime gigantică, vênosà, puternică, cu muşchi herculiani , cu u n c a p forte mic aşedat pe nişte grumazi groşi, orbă şi constr insă a impinge innainte pe o slabă c o ­pilită.

Numai copilita aces ta vedea ; ea s t a ce sta, s e în torcea , îş red icá in sus mânuţe le sale ; pe faţa-i

vioiă se oglindiâ ne răbda re şi curagiu . . . Nu vo ieşce să se supună, n u voieşce a merge intr 'acolo sp re unde o e o n s t r î n g . . . da r in fine to tuş e nevoi tă să concéda şi să inergă. Veţi cunoşce a e i r ^

Necesi tas-Vis-Liber tas Cine voieşce — să le t r aducă !

D.

Doine din Ardeal. Ç 7osia mândră ce-ai făcut

'S ; Şi-mi dă drumul să me duc, Că m'ai fermecat de morte, N'ai avé de bine parte ! — N'am lăcut ca să-ţi desfac Ş-am făcut să mori de drag, Lâng-o tufă de saseu, Şi să mori de dragul meu. Bine-a dis frunza din vie, Că dragostea nu-i moşie, Numai pismă şi mânie ; Frunzuliţa codrului Bine-a dis ea óre cui, Că dragostea junelui E ca umbra plopului.

Cum i stă mândrei de bine, Când şede 'n braţe la mine, Cum i stă mândrei frumos, Când şede 'n grădină jos, Intre mii de floricele, Că-i mai mândră decât ele.

Bădiţu care-i bădiuţ Vine sera şi desculţ; Da care-i un bl äste mat, Nu vine nici încălţat

Măgheran crescut in erbă, Ca dracu-i badea cu barbă; Măgheran crescut in fên, Ca dracu-i badea bătrân, Că te ţine pe genunche Şi-ţi tot minte mii şi sute.

Bate Domne, ba mai lasă Câte-o mândruţă frumosă ; Bate Domne, ba mai ţine Câte-o nevestă cu mine.

Fă-me Domne ce mi-i face, Fă-me şi ce mie-mi place; Fă-me Domne lemn de tufă, Să me facă mândra furcă, Să me ducă 'n şedetore, Ca să torcă la fuióre.

Şeii tu lele frumoşea Şeii pe badea cum cosiá, Astă veră 'n buruene, Cum cosiá la floricele? Care mai mândră eră Cu cósa nu o tăia.

De când te-ai dus băeţele, N'am mai pus la gât mărgele, Nici in degete inele, Nici la pept floricele, Nici verdi, nici merii, Ca dor bade să mai vii.

Ioan Bota.

Anul XXIV. F A M I 357

Stâna-de-vale. — In munţii Bihorului. —

Şi eu m ' a m născut in Arcadia . . . Ba, numai locuesc acolo, căci villa din a cărei terassă scriu acestea şire se numeşce »Arcadia.c Nu şciu cine i-a dat. numele acesta , dar pot să constatez cu plăcere, că a avut drepta te . 0 vale pi torescă se resfaţă ina-intea mea şi giur impregiur munţi acoperi ţ i cu bradi forineză cadrele tabloului fermecător. Pr iv i rea mea rătăcindă planeză béta de plăceri asupra miilor de nuan ţe verdi ale codrului şi respirând cu sete aerul p n in de oxigen, cu adânc devotament îmi ridic ochii spre Vêrful-Poenii, care se 'nal ţă mai sus dintre mun­ţii din giurul meu şi ca-şi când ar şei, că innaintea lui Dumnedeu numai cu capul gol se cuvine să te infăţoşezi, cu frunte pleşuvă laudă pe a Tot-puter-nicul.

La pólele terassei clocoteşce un spr inten riu de munte . Valurile ei turbate se izbesc selbatic din petră 'n pe t ră şi frânte alergă mai depar te in t re munţi , unde păstrăvii pistriţi işi au cuiburile prin crepătu-rile stâncelor. Deasupra apei crengile bradi lor fac cu­nună şi 'n umbra lor érba buiacâ ajunge p â n ă 'n brâu şi din covorul verde o ghir landă de »Nu me uită* vênete şi rosa işi scot capetele drăgălaşe.

Lângă mine şi dincóce şi dincolo îmi surid co­chet nişte viile p lăcute . De-a stânga villa Döry fă­cută 'n anul acesta , dincolo Residenţia, mai incolo villa Margare ta şi a l te căsuţe , sus pe coste smer i tă 'n evlavie se ascunde in t re bradi capela frumoşică ; de-a drépta m e a vëd villa Aurora, ca Venus r id i -cându-se din valuri , căci ancă nu-i cu totul îmbră ­ca tă ; mai incolo, ascunse 'n desişul de bradi , me 'nvi tă băile incăldite şi de-asupra lor duşuri le reci cari abia au 7—8 graduri .

Dincolo de riu, de sub délül din drépta izbuc-neşce isvorul Pavel . Aşa l'a numi t opiniunea publică, puriênd déasupra - i şi o t ab lă comemorat ivă , da r mo­destul pre la t indatà-ce a vëdut -o , a şi o rdona t să se depărteze. Din izvorul aces ta se bé mai mult , apa a re 5 graduri R.

Mai incóce pe costa aceluiaş deal, domineză villa Siberia, numi tă astfel pen t ru că acolo e mai rece . Delectându-ne apoi in o vale admirabilă, ce des­par te délül aces ta de altul, la s tânga zărim localul pent ru popice, de unde şi 'n momentu l aces ta nişte vesele r isete femeieşci s t r ăba t la m i n e ; jos la pició-ele délului al doilea se află res taura ţ iunea cu doue sale spaţ iose şi cu o te rassă ce pa r că ne invită, lângă ea un local deschis pent ru jocâtori de cărţi ; de-aice se redică 'n sus pe costă u n şir de căsuţe pentru tur iş t i , fiecare casă e separa tă şi a re numai o odaie, niş te locuinţe forte plăcute ; mai la s tânga ochiul se afundă 'n rar iş tea unei văi lungi şi pe dea­lul din s tânga estremă zărim Jerusalimul cu locuinţe menite pen t ru israeliţi, in care inse şed to t creştini ; mai in jos tocmai lângă p r o m e n a d a de frunte se pre-găteşce un salon de conversaţ iune şi de pian.

Acesta e aspectul minunate i vă i , u n d e noi, la innălţ ime de 1063 metr i deasupra mări i , pe t recem véra . Suntem vr 'o 80—100 de enşi, căci cam pe a tâ ­ţia îi incap cele 40—45 de odăi câ te i s tau publi­cului la d isposi ţ ie ; dar numerul totul al ospeţilor de pân' a c u m a s'a u rca t peste 300. Timpul p â n ă la mij­locul lunei t recute , ca pre to t indene in ţeră , mai mult

a tost rece, baromet ru l a scădut la 8—7 graduri, ha şi mai jos, ceea ce e cam mult pentru cei ce-ş caută recorelă de veră ; dar şi acesta ş-a avu t pa r t ea in­teresantă, căci omenii viniţi aici delà pus te po t să spună acum p'acasă, că ei in luna lui iulie au şedut la sobă 'ncăl<jită, c'au umblat prin nori şi că norii au plutit sub ei.

Acuma inse p a n o r a m a negurosă a dispărut . Aprópe de trei sëp tëmàni avem tot dile frumóse. Barometrul la u m b r ă s'a urca t la 22 graduri, ér la sóre la 27. Se şi adună ospeţii din to te părţi le. Se 'nţelege, că usăm de prilegiul favorabil, pentru ca să pe t recem timpul cât de plăcut.

Diua ne preumblăm in pădurea de bradi. Avem teren destul, căci in giurul acesta se află treispredece mii de jughere de asemenea păduri . Ne ducem la Izvorul Minunilor, care la innălţ ime de 1135 me­tri , izbucneşce din o pré pitorescă grupă de s tânci ; fugind in jos, valurile sale spumóse albe se frâng pe muşchiul verde şi dau apă abun-d a n t ă duşului Hercules, pe care numai cei mai tar i cuteză să-1 întrebuinţeze. Izvorul acesta e originea riului Iad, care 'n sus de Bratca se versă 'n Crişul-repede. Poporul i a t r ibue putere d 'a face minuni prin v indecare , de-aice-şi a re numele ; şi din depăr tăr i mari vine să se scalde 'n apa ei de 4 graduri R.

0 preumblare niţel mai lungă ne conduce la Izvorul Eremitului, ca re la innălţ ime de 1190 metri , ese din doue guri ale unei stânci şi ofere apă de 4 Y 2 graduri R. Ciobanii povestesc o legendă roman­tică despre izvorul acesta, in care au rol dinele, feţii-frumoşi, craii şi păstorii cari au şedut odinioră pe piscurile şi văile munţilor din impregiurime. Am s'o povestesc odată .

Una din cele mai interesante preumblăr i se ofere pe malul riului intre doi munţi , p â n ă l a móra cu firez şi mai in jos până la Cârligata, unde 'n adâncimea unei vă i formate de trei munţ i uriaşi, riul se 'mpreună cu altul şi fuge clocotind spre a face zigzaguri pr int re stânci, unde societa tea de multe ori işi petrece prin-dênd păstrăvi . Pe ţermuri le lui fiecare coti tură des­chide un tablou nou, ce ne ţ ine ochii legaţi şi nu n e pasă, că izvórele ce es din muşchiul verde ne udă piciórele.

Escursiune şi mai frumosă se pote face sus la Custure. Acolo, incepènd delà muntele Boita (1352 m.) şi până la Poiana, de pe un şir de piscuri stâncose, avem prospecte car i ne frapeză. Vedem valea Beinşului in to tă frumuseţa sa : prepastii le infiorătore la piciórele nóst re , văile ce ies din munţ i formând fiecare albia a câte unui periu, mai incolo şesul impistr i ţa t cu sa te şi 'n depăr ta re o ghirlandă de munţ i , cari de dincolo cobor in comita tul Arad. Şi decă ochii noş ­tri s 'au să tu ra t de plăceri , culegem smeură , căpşuue séu fragi cari tocmai acuma se coc.

Preumblăr i to t a t â t de frumóse se fac la s tânga văii, in sus de Izvorul Minunilor, pe u n deal umbros , din care eşim pe un pla tou care se numeşce Aria Vulturului şi de unde se ivesc piscurile munţ i lor mai depăr ta ţ i , cari nu se vëd de jos din va le .

Dar socie ta tea a r a r e ori se mul ţămeşce numai eu acesta perspect ivă, ci trece 'n sus , prin o i ineră pădure de braeji, la Muncei, care se află la o nă l -ţ ime de 1414 metr i . De acolo ne int impină o pr ive­lişte şi mai frumosă. Văi afunde, in al căror abisur i in tunecóse şerpuesc períur i c locot i tóre şi munţ i in -nalţ i a căror vêrfuri sun t lipsite de vegetaţ ie ni se im­pun vederi i . P rospec tu l cel mai a t răgetor ni-1 ofere va lea Drăganului, roman t i că şi imposantă , cu miile sale de cot i tur i , car i to te par nişte cuiburi de dine, in dos cu munte le Boţesa , cu piscurile ei de s tânc i i n -

1 tunecóse , car i se u r că la 1792 metri .

31

358 F A M I L I A Anul XXIV.

Escursiunea cea mai frumosă este la Vêrful-Poenii . Ensaşi calea pan ' acolo e plină de frumuseţi ; cu cât ne urcăm mai sus, cu atât ni se ivesc mai multe panorame răpi tore . dar perspect iva cea mai mă re ţ ă o avem din vêrf, din o năl ţ ime de 1627 m e ­tri . Priveliştea cea mai a t răgătore es te valet . Crişu-lui negru, care incepe delà Vaşcou şi pe la Beinş se 'ntinde vederii până cam la Tinea, pe când in s tânga ochii zăresc munţii Belului, mai la mijloc Salonta şi la drépta Oradea-mare . Un tablou in adevër inuimi-tor, in care délurile negre şi văile lucii, përaiele şe r -pui tóre şi satele s ta ţ ionare , formeză n iş te contraste frapante, din cari străluceşce orăşelul Beinş cu t u r ­nurile sale şi cu pomposul seu edificiu gimnasial ; pe când mai incolo, cam la mijlocul tabloului Pe t ra Petrani lor se 'nalţă ca o sentinelă care pu ru rea ve -ghieză. Tabloul se 'ncadreză prin o ca tenă de munţ i , cari din ce in ce se redică şi se perd in zarea d e ­păr ta tă .

Intorcêndu-ne in stânga, o prepast ie infiorătore cască la piciórele nóst re , de-acolo omul mare apa re ca un băet mic. Dincolo işi innal ţâ fruntea superbă o s tâncă negrită de vijelii ; e bătrânul Bohodei, ce are 1656 met r i ; pe costa ei incetă ori ce vegetaţie, dar cel ce-i urcă vêrful, remâne încân ta t de p a n o ­rama ce i se deschide.

In valea de dincolo se află Fân tâna- rece , izvo-Draganului ; ér de pe délül din dosul ei zăr im Cornul Munţilor cu 1654 m., Cârligata cu 1693 m. şi Br i ­téiül cu 1758 m. L a drépta munţ i i se tot innal ţâ , par că ating cerul ; sun t piscurile cele mai inna l te ale Bihorului, Măgura şi Găina, in frunte cu Cu-curbëta , care , la năl ţ ime de 1849 m., ma i to tdéuna e acoper i tă de nori .

Căpitanul-inginer care lucréza 'n Vêrful-Poenii, n e pune la disposiţie ochianul mili tar ş-acela ne 'nfă-ţoşeză Vulcanul delà Abrud, Pleşul din părţi le a r a -dane şi Vlàdésa de căt ră Huedin cu piscul ei de 1820 metr i .

încân ta ţ i de aces ta privelişte feerică, ne ' n tó r -cem şi zărim o vale mare şi adâncă , incadra tă giur impregiur de mun ţ i nal ţ i şi acoperi ţ i de păduri de fagi şi bradi . cari ţ in valei o u m b r ă 'n tunecosă, din care niş te căsulii de lemne işi deschid capetele, ca fetele de după perdea. E S tâna-de-va le . acest cuib de raiu, descoperi t de ciobani şi pus la disposiţia publicului de b inecuvânta ta m â n ă a episcopului Mi­hail Pave l .

S tâna-de-va le nu este ancă o ba ie gata, ci un loc de cu ră climatică in stadiul pregătir i i . Dar na ­tura a inzestrat-o abundant cu o mul ţ ime de frumu­seţi, car i ne fac să u i tăm lipsele ce 'n t impinăm. P o -siţiunea, aerul şi apa de-aici intrec p e ale mul to r băi renumite . Ea a re un viitor s t răluci t .

E spre seră când sosim din escurs iunea nos t ră . Sórele tocmai apune şi radele sale din u r m ă s t r ăcu -rându-se pr intre crengile din culmea Boitei , se frâng pe fruntea pleşuvă a Poenei. Publicul se preumblă pe p romenada cea mare . Dar éta bace Toni t rage clopoţelul . E semnalul cinei. Toţi intră , se aşedă la mese şi banda lui Pricolici din Beinş incepe să cân te .

După cină urmeză diverse petreceri . S ud a r a n -giat şi câ teva sera te musicale şi de joc . Timbrul t raiului de-aici es te cordiali tatea. Esemplul ni-1 dă ensuş Pr . SSa episcopul Pavel , a cărui afabilitate capt iveză pe to ţ i . Una din figurele cele mai s impa­tice es te septagenarul preposit Teodor Kővary, ca re tote veri le le pe t rece aici şi 'n tote duminecile şi serbător i 'e ţ ine liturghie. Ér canonicul Şarcadi , p r in a ten ţ iunea sa faţă de toţi , ş-a dobândit s t ima tu tu ro ra .

Publ icu l se compune mai ales din părţ i le b iho-rene, in deosebi de pela Orade şi B e i n ş ; dar sun t

ospeţi şi din depăr tă r i ma i mar i . Dintre r o m â n i a u petrecut séu pe t r ec a i c i : P r . SSa episcopul Mihail Pave l , preposi tu l Teodor Köváry, canonici i dr . Au­gustin Lau rán şi Artemiu Şarcadi , dni i Iosif Nes tor j ude la t r ibunalu l din Orade cu consór ta , Vas . P a ­guba j ude la t r ib . din Arad, Vas . Butean j u d e la t r ib . din Seghedin, protopopi i George J u h á s z din Macău cu d n a consór ta , Augustin Antal din Beinş cu fiica sa dra Ir ina, paroeul Ioan Pa lad i din Finiş , profesorii Gavr . Szabo d in Baia -mare , Teodor Roşu, Vas. Leşan , Tra ian Fa rkaş şi Coriolan Ardelean din Beinş, dni i Silviu Suciu t r ans l a to r ministerial in Buda cu dna consó r t a şi dşora Maria Şer -ban din Folia, p ro t . not . on. I o a n P a p p din Orade, a d v o ­caţii Nie. Nilvan din Şomcuta , Vasiliu Ignatu, Ambrosiu Creţ, Teodor Făş ie , Dimitrie S imai din Beinş şi dr. Florian Duma din Orade, subscr isul cu consór ta şi d r a Elena Ve­res , dnii drd Aurel Pop , Mihail Pavel jurist , Ioan Pavel teolog, notar i i cercual i Ioan Gher lan din F . Oşorhe'u, Iosif Pop din Chebeşci preoţii Teodor Rafila din Gepiu, Aug. Antal j r . din B. Uilac, G. Belea din Sighetul-Marmaţiei , p rac t ican tu l s i lvanal Nie. T ra i an R a d u din Beinş, Vas . Cibenschi j r . din Bra tca şi alţii a că ro r n u m e mi-a scăpa t din memor ie .

Iosif Vulcan.

Pipa moşului. — Vedi ilustraţiunea din nr. acesta. —

Moşul a adormit . Nepoţelul află că a sosit m o ­mentu l potr ivi t spre a-şi îndeplini o dor in ţă v e c h e , o ia iute in m â n ă . Soro-sa i ajută s'o apr indă . Ér fratele mai mic pr iveşce cu u imire aces t a scenă .

I. H.

B o n b o n é . De pe a lbumul unei d a m e frumóse : Femeia este edi ţ iunea de lues a omenimei

scosă pr in n a t u r ă pe hâr t i a japoneză . Acesta edi ţ iune prospereză bine intr 'o bibliotecă închisă in t r 'un dulap de sticlă, in dosul perdele lor de mă tase séu de cat i ­fea; inse ea es te pré fin legată pentru ca un om î n ­ţelept să-o por t e in geaman tanu l lui in decursul lua-gei călători i a vieţi i .

Fals i ta tea este al şeselea simţ, pe ca re n a t u r a l'a dăruit, femeilor.

Atacurile de nervi sunt o a rma tă ce se sus ţ in pe rmanen t şi e p rovedu tă cu cele de lipsă ch ia r ş i in t imp de pace ; migrenele (durerile de cap) sun t soldaţi i concediaţ i , pe car i îi chiemă la a r m e in t imp de rësboiu ; lacrimele şi leşinele, sunt o ga rdă m o ­bilă care se p u n e in mişcare , când térà e in per ic lu .

Un burghes comandeză la croi torul seu o p ă -reche de pantaloni . Acesta îi t r imite ; burghesul îi incercă şi-i găseşce p ré lungi cu 15 cent imetr i ; da r este p ré târdiu pent ru a-i 'napoiă , prăvăl ia c r o i t o r u ­lui fiind închisă.

Omul nos t ru dice soţiei sale d'a-i in tó rce p a n ­talonii in intru. Demna soţ ie refusa ne t ; a tunc i se adreseză că t r ă fiica sa ; in fine s 'adreseză că t ră sóéra sa . . . respins pe to tă linia. Obosit d ' a tâ tea încercăr i , se culcă şi a d o n n e .

Dar é ta că soţ ia este cuprinsă de r e m u ş c a r e . Ia pantal ionii , t a ie 15 cen t imet r i de jos , î i indoieşce , îi cosă cu ingrigire şi-i a t e r n ă in garderob. După o j u m ë t a t e de oră, sócra , s imţ ind o ó re -ca re c o m p a ­siune, ia pantaloni i , t a ie l o cent imetr i , şi f aceaceeaş opera ţ iune . In fine, fata gândindu-se că a făcut r eu d 'à refusât pe t a tă l seu, m a i ta ie 15 cent imetr i .

Anul XXIV. F A M I L I A 359 A doua di dimineţa, burghesul nost ru vine la

d e j u n ; familia sa, cum ii vede, s 'ascunde, credênd că este imbrăca t in panta loni de baie .

T E A T R U Ş I MUS1CÀ. Şciri teatrale şi musicale Dsóra Iheodoríni v a

d a la tomna câteva represintaţ iuni la Teatrul Na­ţional din Bucureşci. — Dna Belfior de Vladaia a cânta t sâmbăta şi dumineea t recu tă in t r 'un concert la Sinaia. — Dl Vintilă C. A. Bosetti a fost delegat de primăria din Bucureşci ca repres in tant al ei in comitetul general al Teatrelor.

Dna Irena de Vladaia in Braşov a da t la 7 august un concert bine reuşi t . Distinsa cântăre ţă a cântat a r ia giuvaerelor din »Faust«, r o m a n ţ a din »Mignon«, a r ia clopotelor din »Lakme* şi ar ia de aţ i­pire din >Africana.* Acompaniamentul a fost ţ inut de dl Frank. Au mai cooperat şi doi amator i de mu-sică de acolo. Publicul n 'a fost pré numeros .

Şedinţă musicală in Băiţa. Guocas iunea adună­rii gene~ale a Beuniunii învăţători lor român i gr. or . din distr ictul Zărand, la 6/18 august, se va tiné in comuna Băiţa o şedinţă publică, u rma tă de bal, cu următoru l program : 1. Cuvent de deschidere, de presidiu. 2. Cântare solo, de clericul Ioan Damian. 3 . Declamarea poesiei, de Alecsandri, » Legenda st. biserici de Arges«, de căt ră dna Ludovica Ianeu . 4. Disertaţiunea : »Pentru-ce şi incât punctul de gravi-ta ţ iune al educaţ iuni i prunci lor nu este şcola, ei fa­milia ? Şi pent ru-ce familia a re să r e m â n ă ca a tare ? Ce póté să facă şcola, ca. să supl inescă educaţ iunea de mul te ori deiectuosă şi greşită din famile? De Ioan German. 5 . Cân ta rea operei >Eram pe vêrf de munte*, de că t r ă George Fo ra ş . 6. Declamarea poe­siei »Poporului român», de Vulcan, de că t ră Alesandru Jovan. 7. Cân ta re solo, de clericul Ioan Damian. 8. Declamarea poesiei, dé Alecsandri , »Sentinela română*, de că t ră Pe t ru Bimbaş.

Concertul din Abrud, dat la 5 august, cu oca-s iunea adunăr i i generale a Associaţiunii t rans i lvane , a fost o frumosă serbătore musicală română . Corul vocal al plugari lor din Câmpeni a cân ta t piesele >Din depăr ta re» , »Dorule, o dorule* şi »Trecui valea*, ba-r i tonis tul Tr . Mureşan a cân ta t o ar ie din J> E m a n i «, doina » Mugur mugurel», duetul »L'adio« eu dna Zoe Cirlea, şi »Intorcerea in ţeră», ér dl Iac. Mureşan a esecuta t pe p ian o fantasie de concert şi un Ca­priciu. Publ icul a fost forte mulţămit .

Teatru in Avrig. P e 11 august s'a anunţa t la Avrig o repres in ta ţ iune t ea t ra lă şi pe t recere cu joc , pent ru înfi inţarea unui fond din care să se ingrădescă cripta lui George Lazar, ca re zace acolo. Programa : 0 diser taţ iune biografică asupra lui George Laza r ; >Petra din casă* comedie in t r 'un ac t de V. Alec­sandr i .

C E E N O U ? Adunarea Associaţiunii transilvane, ţ inută la

Abrud, in 5 şi 6 1. c , a avu t un succes frumos, cu tote că din causa t impului nefavorabil nu s 'au adu­na t atâţ ia , câ ţ i s'ar fi putu t . La 4 1. c. in sera de cunoşcinţă publicul a fost sa luta t de advoca tu l din Abrud dl A. Filip, căruia in numele ospeţilor i-a res-puns păr inte le dr . V. Lucaciu. A doua di adunarea s'a descbis de cătră dl G. Bariţfu, ér dl A. Filip a rost i t cuvêntul de int impinare, apoi s'au ceti t depe­şele de felicitare şi s'a r apo r t a t că dl E. Bro te ş-a dat dimisiunea din postul de cassar . Apoi s 'au ales comisiunea pen t ru înscr ierea membri lor . După şedinţă

s'a ţ inut banchetul , sera un concert arangiat de fra­ţii Iacob şi Tr. Mureşan, cu concursul damelor din Abrud şi al corului de plugari din Câmpeni. In şe ­din ţa u rmătore s'a întregit comitetul, président s'a ales dl George Bariţiu, vice-president dl Nicolae P o ­pea, cassar dl Gherasim Candrea, bibliotecar dl Sp^n, membru in comitet , in locul dlui C. Stezar, p ro to­popul I. Hania. Sera s'a dat un bal strălucit . Vii tórea adunare se va ţine la Făgăraş .

Muntele AtOS pân ' acuma eră cunoscut ca l o ­cul unei mănăst i r i : acuma o broşură din Pa le rma denunţă , că acolo Bussia ş-a făcut o fortăreţă. Con­form acelei broşuri , acolo se află 20 de mănăs t i r i , d in t re cari 17 sunt greceşci, u n a bulgară, a l ta sêr -bescă şi al ta rusescă . Dar cea rusescă este cea mai însemnată , căci se împar te in 6 mănăst i r i . 524 schi ­turi , cu vr 'o 5—700 de călugări, numerul to ta l al călugărilor ruş i se u rcă la îKXX). Aceştia sunt cei ma i mulţ i suboficeri eşiţi din a r m a t a rusescă, cari a u lua t pa r t e la resbelul contra Turciei. Unul dintre ei , Pa te r Minos, care are mare influinţă pe munte le Atos, a fost odinioră colonel in a r m a t a rusescă. Mă­năst i rea rusescă dispune şi d'o flotă compusă din peste 20 de corăbii, cari au pavil ionul lor propriu, sun t comandate de călugări şi tac traficul intre m u n ­te le Atos şi porturi le ruseşci delà Marea Negră. Mă­năs t i rea rusescă este forte bogată şi dispune afară de acestea de ateliere de făurărie şi turnător ie , unde se pot fabrica tot felul de arme de resbel. Pimni^ele. bine incuiate cu uşi de fer ale mănăs t i re i se dice că sun t ticsite cu a r m e şi muniţ iuni . Comuni ta tea r u -rescă delà Atos este cu totul independentă şi s tar i ţ i i lor întreţin relaţiuni continue cu Bussia, Bulgaria, Bumelia orientală şi Macedonia şi cu ambasada r u ­sescă din Constantinopol. Autorul este convins c ă mănăs t i rea es te adevëra ta reşedinţă a comitetului centra l panslavis t pen t ru peninsula balcanică, şi că Bussia voieşce să-şi creeze pe muntele Atos o pos i -ţ iune mar i t imă in Marea medi terană.

0 opera nonă a ini Jules Verne. Aflăm că Ju les Verne cunoscutul scriitor frances a dis unor amic i că a r avé intenţ iunea d'a alege de scena vii-tórei sale scrieri oraşul Viena şi de eroul operei sale pe clopotarul (păzitorul) turnului sântului Stefan. Se înţelege că autorul v a atribui eroului seu felurite in-templăr i romant ice . El a comunicat amicilor lui că a s tudiat diferite cronice vieneze in care a găsit des ­tu le evenimente mister ióse şi forte interesante , a că­ro r a descoperire o v a a tnbu i păzitorului turnului , î ndemnarea l a acesta operă i-a p rocura t -o , după cum insuşi afirmă, dómna baronesă But tens te in (Constanţa Geiger.)

0 recoltă de Cireşe. Comerciantele N., r e t r a s din afaceri, posedă aprópe de Viena o villă in ca re locueşce vé ra cu familia sa compusă din soţ ia şi fiica lui. Villa este incungiurată d'o grădină de pomi rodi ­tori , mai cu séma cireşi frumoşi. Fiind că familia n u este in s tare a consuma ea insăşi mul ţ imea cireşelor şi fiind că dl N. n u voieşce a v inde pómele gradinei , a luat obiceiu să invite in toţ i anii pe copiii sa tului la recolta cireşelor. Băeţii şi fetele şcolei, conduşi de învăţătorul lor, se infaţişecjă in diua hotăr î tă pen t ru acesta se rbare la faţa locului, şi in forte scurt t imp nu se mai găseşce nici o u r m ă de recol tă abondo-na tă . Domnul N. şi soţ ia lui se bucurau privind v e ­selia copiiilor, fără a bănui că fiica lor perduse d 'un an de dile ín imióra ei şi că junele profesor e ra feri­citul găsitor al lucrului perdut . Cele mai frumóse cireşe s'aflau in vêrful pomilor unde nu pu teau s 'a-jungă băeţii . Domnul N., voind s 'aducă o scară , s e duse in fundul gradinei , unde s'află scara şi aco lo r ë d ù pe june le ins t ruc tor aplicând u n să ru ta t pe bu -

360 F A M I L I A Anul XXIV.

zele ru i rene ale fetei sale. La acesta neaştepta tă ve ­dere, remase înmărmuri t , fata lui îşi acoperi obrazul cu mâna , dar profesorul, obicinuit a-şi păs t ra sân­gele rece se apropia de stăpânul casei şi a ră tând bu­zele rumene a fetei, îi dise : >Ai binevoit a ne in­vi tă la recolta cireşilor, nu poţi dar să-mi fac o cri­mă că şi mie imi plac cireşele şi că le culeg unde le găsesc in cea mai mare frumuseţe.» Se vede că dl N. n 'are nimic de t i ranie in caracterul seu, căci din impregiurarea că junele inveţă tor petrece tote serile libere in casa lui. vecinii şi vecinele au tras conclu-siunea că a dobândi t voia a recoltă şi după t recerea anotimpului .

Un mic cuvent causa divorţului. Următorea in-têmplare face acum subiectul tu tu ror conversaţ iuni lor la Londra . Sunt câ teva dile că soţia colonelului S t rau-ton născuse o fată. Colonelul anunţa in »Times« fe­ricitul eveniment prin următorele cuvinte : » Iubita mea soţie a născu t astădi numai o fetiţă. Muma şi copila sunt sanatose.« Cuvêntul » numai* ofensase pe pe j u n a mumă intr 'un grad atât de mare , incât a stăruit a fi t r anspor ta tă indată in casa păr inţescă, unde a declarat că cu nici un preţ nu se va ma i intórce la bărbatul ei, la un ora nesimţitor, ca re a salutat cu a tâ t dispreţ naşcerea copilei sale. Rudele ambelor familii făceau zadarnice cercăr i să impace pe soţi, dómna St rauton stăruia in hotăr î rea sa de divorţ şi declara, că măi bine d'à se intórce la un asemenea om fără inimă, a r preferi d'à se ucide pe sine şi pe copila sa, care este numai o fetiţă.

Un mijloc d'à se scăpa de visite. Celebrul compositor, maestrul Gounod se ocupă acum cu com-posiţ iunea unei opere noue ; spre a puté lucră in linişte şi ne tu rba t de visitele amicilor şi cunoscuţilor lui s'a re t ras in casa lui delà ţeră, t r imiţend in ̂ iua plecări i sale u rmă to rea ci rculare de împăr tăş i re : Se face cunoscut ca mus icaä tu l Charles Gounod murind fără veste şi fără bolă precedentă, s'a inmormênta t la villa lui delà ţeră. După ce va renviâ, reposatul nu v a lipsi a informa d 'acéstà eventual i ta te pe amicii lui pr intr 'o circulară.

A sésa căsătorie. Unui diar din Timisóra i se comunică din comuna Cernedhaza, că unui ţ e ran român de acolo, in e ta te ca de vre o 70 de ani, i-a murit p â n ă acum 5 neves te . S'a căsă tor i t acum a 6-a oră şi nu este deschisa nicidecum p r o ­babil i tatea, că va remâne âncă-oda tă vëduv, căci se află ancă in depl ină sănă ta te şi putere . Prima-oră s'a căsători t in 1832, a 2-a oră in 1845, a 3-a oră in 1860, a 4-a oră in 1863. a 5-a oră in 1870. Delà 5 neveste a avut 14 copii, dintre aceşt ia inse numa i unul se află in vieţă.

Soiri SCUrte. Procesul de presă al generalului Traian Doda a fost amâna t delà 9 1. c , din causa bóléi sale, pe diua de 30 oetombre a. c. — In con­vieţui gr. c. din Maramureş s'au în t re ţ inut grat is in anul t recut 14 t iner i români gr. c , ér in anul sco­lastic viitor se vor întreţ ine gratis 20 t ineri ş i se vor primi ancă alţi 20 pentru plată. — In Blaş s'a în­ceput edificarea unei noue şcoli româneşci de gim­nast ică .

Invenţiuni noue. Oue artificiale. S'a afirmat adesea că Ameri-

ricanii fabrică oue factice. Faptul este adevëra t , şi éca amënunte le acestei ciudate industri i . Ea cupr inde pat ru operaţ iuni : confecţionarea gălbinuşului, confec­ţ ionarea albuşului , confecţionarea peliţei ca re a c o ­peră albuşul şi confecţionarea cójei. Gălbinişul es te

o ames tecă tură de mălai , d e amidon e s t r a s d in grâu, de unt -de- lemn şi de diverse al te ingrediente. Acesta ames tecă tură se versă in t r ' o maşină, c a r e îi dă for­ma ro tundă a gălbinuşului oului. Apoi gălbinuşul t rece intr 'un al t compar t iment , unde este incungiura t de albuşi, care se compune din albumin, ca şi 'n oul na tura l . Acest nou lichid, pr int ' ro mişca re r o t ă t o r e par t iculară , se intăreşce şi ia forma ova lă . Oul t r ece apoi intr 'un receptacul vecin, numit » maş ina cupele». Aci este incungiurat de o peli ţă subţire. In fine, t r ece mai depar te şi primeşce o cojă de gyps, pu ţ in ma i grosă decât cója natura lă . In u rmă este pus pe un fel de tăvi , unde cója se n ă u c ă indată , pe când in­teriorul se concre tă repede. Produsul aces ta ia to te apar in ţe le oului adevërat . Se asigură că fabr icaţ iunea ouelor artificiale nu póté prididi cereri lor ; to tu l es te acapa ra t de doue case mar i din New-York. De al t ­mintrelea, aceste oue sunt cu totul neofensive, şi t o t a tâ t de subs tanţ ia le şi de sână tose ca şt ouele de găină. Nu se str ică nici odată , şi din causa grosimei cójei, sunt mai lesne de t ranspor ta t decât ouele na tu r a l e .

Aparate de afumare in contra ţinţarilor. Un chimist francez a inven ta t mici apara te , ca re a t a ş a t e la bastonul umbrelei séu la mănierul apërà tore i , im-pedică prin fumul lor ap rop ie rea ţ inţari lor . F u m u l ce-l r espândesc aceste a p a r a t e , nu es te neplăcut şi nu produce ameţel i , invë lue numai dómnele d 'un no r de abur i care pë t runde in inbrăcămintea , în lă tu rând ţ inţari i ap rópe o oră, d u p ă care t r ebueşce re inoi tă procedura . Decă mica maş ină v a dobândi u n us u n i v e r ­sal, ţ inţarii , lipsiţi de mijlóce de subsistenţă, vor emigra.

Păstrarea mirosului de trandafiri. Trandafir i i de dulce ţă a u inceput a înflori. P e r end ce înfloresc ei s 'adun pen t ru dulceţuri , ape de ro să şi pen t ru a li se păs t ra foile usca te in săculeţe. Ê tà u n mijloc mai bun pent ru a să p ă s t r ă acel plăcut miros de rose şi pe t impul când ele n u înfloresc! Lua ţ i b o r ­cane de st iclă cu gâtul larg, puneţ i un rend de sare şi un rend de foi de trandafiiri , până il umple ţ i . As ­tupa ţ i b ine borcanul cu dopur i de sticlă, p lu tă séu cu hâr t ie de pergament . Când veţi deschide borcanul , la e rnă veţ i avé un miros mult mai t a re şi plăcut că acela din obicinuitele săculeţe cu foi usca te de trandafiri .

Butelii de hârtie. Americanii cons t ruesc astădi şi butelii de hâr t ie , după ce au const ru i t deja a t â t e d iverse lucrur i din acest nevinovat şi fraget mater ia l . Hâr t ia pen t ru ţ inut licvide se compune din 10 păr ţ i pas tă de cârpe , 40 păr ţ i paie şi 50 de lemn. Fie-ce tóié este in t rodusă intr 'o baia compusă din 60 pă r ţ i sânge defibrinat, 35 păr ţ i calce in pu lbere şi 5 păr ţ i sulfat de alumină. După usca re hâr t i a se ma i móie oda tă . 0 duzină de asemeni foi se compr imă i m p r e -ună in t r 'un t ipar cald, sp re a formă o j u m ă t a t e bu­telia. Jumătă ţ i le se împreună apoi doue câ te doue , şi sub ac ţ iunea căldurii şi a compresiunii , hâ r t i a d e ­vine inatacabilă de l icvide. Ea este impermeabi lă , n u se sparge şi nu se tur teşce pr in căde re .

Càlindarul séptèmànei. Piua sept. Càlindarul vechiu Călind nou Dumineca 7 dupa Rusalii, Ev. delà Mateiu, c. 9, st. 27, gl. 6, a inv. 77 Duminecă Luni Marţi Mercuri Joi Vineri Sâmbă tă

31 Eudochimu 12 1 M. Macav. si se. c. ernei 13 2 Ad. Mosc. St. Stefan 14 3 Par. Isachie 15 4 SS. coconi din Efesu 16 5 Mart. Eusignie 17 6 (f) Schimb, la faţă 18

Clara Cassiu Eusebiă (f)Ad. Măriei Rochus Ber t ram Agapius

Propr ie ta r , r edac to r r e s p u n d ă t o r şi ed i tor : I0S1F VULUAN. Cu tipariul lui Otto Hügel in Oradea-mare.